CURSUL 1 INTRODUCERE ÎN STUDIUL MATERIEI SUCCESIUNILOR

I. DESPRE MOŞTENIRE ÎN GENERAL
Preliminarii: Omul constituie entitatea ce reprezintă scopul principal şi ultim al dreptului. Astfel, dreptul nostru civil reglementează aproape întreaga viaţă a omului în aspectele sale mai importante, aspecte care privesc persoana fizică, ca subiect de drepturi civile, încă înainte de naştere şi până la moarte, ba chiar şi în privinţa consecinţelor acestui eveniment. Lăsământul succesoral se înscrie între cele mai importante consecinţe juridice ale acestui ultim eveniment juridic. Omul, de-a lungul întregii sale vieţi, tinde să adune şi să-şi constituie un patrimoniu. După moarte, acest patrimoniu va fi transmis către cei ce sunt îndreptăţiţi să-l primească. Aceştia sunt, de regulă, părinţii, soţii, copiii şi alte rude. Apare, astfel, ideea solidarităţii între rude, adică fiecare persoană va fi moştenită de către ai săi sau de persoane desemnate de testator în cazul moştenirii testamentare, ″transmiterea patrimoniului prin moştenirea reglementată de lege fiind un efect al raporturilor de familie″. Termeni: În locul noţiunii de moştenire, în numeroase situaţii este utilizat termenul de succesiune. Un exemplu în acest sens, îl constituie majoritatea doctrinei care preferă să utilizeze termenul de succesiune. Chiar codul civil, în art. 650 şi 651, uzitează acest termen. Tot în Codul civil mai întâlnim şi termenul de ereditate. Controvers ă În literatura de specialitate s-a cerut ca într-o viitoare reglementare să se : folosească un singur termen datorită dificultăţilor create de folosirea mai multor termeni. Considerăm că cei trei termeni folosiţi de Codul civil - succesiune, ereditate şi moştenire - au acelaşi înţeles, deci neputând produce dificultăţi în interpretare, nu este necesară folosirea doar a unuia singur. Conţinut: Din dispoziţiile art. 644 C.civ. ar rezulta că succesiunea constituie un mod de dobândire a proprietăţii, deoarece prin ea se transmite un patrimoniu, o fracţiune dintr-un patrimoniu sau anumite bunuri individual determinate din patrimoniul respectiv, deci moştenirea are, de regulă, ca obiect, un patrimoniu. În acest sens, dreptul de proprietate a fost definit în literatura de specialitate ca fiind ″principalul drept real, prototipul acestora, drept care conferă titularului său atributele - posesiune, folosinţă (exercitate în mod exclusiv şi perpetuu) şi dispoziţie juridică - asupra lucrului la care se referă, cu luarea în considerare a naturii şi destinaţiei acestuia şi cu respectarea condiţiilor şi limitelor ce rezultă din lege″. Dar patrimoniul succesoral este alcătuit şi din obligaţii, nu numai din drepturi, ceea ce înseamnă că succesiunea nu constituie doar un simplu mod de dobândire a proprietăţii. Etimologie: Din punct de vedere etimologic cuvântul "succesiune" îşi are originea în limba latină, în cuvântul " succesio- succesionis" care poate fi tradus prin "înlocuire", "urmare", dar şi "succesiunea lucrurilor". Sensuri: Termenul "succesiune" are două sensuri: 1. lato sensu, prin succesiune se înţelege orice transmisiune juridică a unor bunuri, indiferent dacă acestea sunt mobile sau imobile, corporale sau incorporale. În acest caz prin succesiune se înţelege continuarea, ca titular de drept ″nu numai transmiterea pentru cauză de moarte, dar şi 1

transmisiunea între vii (de exemplu, donatarul succede donatorului, etc) ″. 2. stricto sensu, termenul de "succesiune" are două înţelesuri: a) în primul rând, prin succesiune se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedată, către una sau mai multe persoane în fiinţă. Astfel, "se poate spune că o persoană succedă alteia sau o moşteneşte"; b) în al doilea rând, prin succesiune se înţelege obiectul moştenirii , adică totalitatea drepturilor şi obligaţiunilor patrimoniale. În lucrare ne vom referi la termenul de succesiune privit stricto sensu. De cujus : Persoana decedată al cărei patrimoniu se transmite pe cale de succesiune se numeşte şi de cujus, prescurtarea formulei romane "is de cujus succesionis agitur" - cel despre a cărui succesiune este vorba. Denumire: Persoanele care dobândesc prin moştenire unele părţi din patrimoniul moştenirii poartă denumirea generică de moştenitori, succesori, erezi, coerezi. În cazul în care este vorba de moşteniri testamentare, moştenitorii se mai numesc şi legatari. Felurile moştenitorilor: Moştenitorii, după felul succesiunii, pot fi:  universali;  cu titlu universal;  cu titlu particular. Moştenitorii universali - sunt moştenitorii care dobândesc totalitatea drepturilor patrimoniale care au aparţinut celui care lasă moştenirea. Moştenitorii cu titlu universal sunt moştenitorii care dobândesc o fracţiune din totalitatea drepturilor patrimoniale care au aparţinut celui care lasă moştenirea, adică o fracţiune din patrimoniul succesoral. Legatarii cu titlu particular sunt legatarii ce dobândesc drepturi numai asupra unor anumite bunuri care au aparţinut celui ce lasă moştenirea. În toate aceste cazuri însă, un moştenitor nu poate să preia mai multe drepturi decât a avut de cujus. Acest lucru rezultă din vechiul adagiu roman ridicat la rang de principiu: "nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet". ("nimeni nu poate să transmită mai multe drepturi decât are el însuşi"). Înainte de a accepta o succesiune, cel care este chemat la moştenire se numeşte succesibil,iar după ce a acceptat moştenirea, persoana respectivă poartă denumirea de succesor. Regulile ce guvernează instituţia moştenirii se aplică numai morţii unor persoane fizice, nu şi în cazul încetării existenţei unor persoane juridice. Temeiul dreptului la moştenire: Problema temeiului dreptului la moştenire a fost rezolvată în mod diferit astfel: 1. Marii autori de drept civil dinainte de Revoluţia franceză de la 1789 susţineau că moştenirea îşi are temeiul în dreptul natural, ea fiind raţiunea naturală care guvernează toţi oamenii; 2.Marii autori de drept civil care au redactat actualul Cod civil francez au susţinut că moştenirea îşi are temeiul în dreptul pozitiv al fiecărei ţări, aceasta constituind o creaţie a legii, fără nici o altă rădăcină, în afară de lege. Aceste opinii diferite au dus până la urmă la împărţirea succesiunii în două:  succesiunea legală;  succesiunea testamentară. Succesiunea legală îşi are temeiul în dreptul natural care are la bază patru idei: 1.ideea obligaţiei morale, obligaţie pe care de cujus o avea faţă de familie şi faţă de o anumită categorie de moştenitori, moştenitorii rezervatari, pentru a le asigura cele necesare traiului, aceştia fiind continuatorii persoanei defunctului; 2.ideea afecţiunii prezumate. S-a prezumat că defunctul faţă de persoana care îl moşteneşte trebuie să aibă o anumită afecţiune, afecţiune care se îndreaptă în special asupra moştenitorilor 2

rezervatari. Din această cauză întotdeauna la moştenire vin rudele cele mai apropiate, presupunându-se că defunctul avea o afecţiune mai mare faţă de ele; 3. ideea de "heredes sui " adică de a a lua înapoi ceea ce-i aparţine prin contribuţie la constituirea patrimoniului familial; 4. ideea de consolidare a familiei prin conservarea bunurilor moştenite. Patrimoniu: Patrimoniul lui de cujus nu-şi pierde prin moartea acestuia caracterul de universalitate juridică, transmiţându-se ca atare către cel sau cei care prin voinţa testatorului sau puterea legii sunt chemaţi să-l moştenească. Concluzie: Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedată către una sau mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice, persoane juridice).

II. FELURILE TRANSMISIUNII
Enumerare: Succesiunea, moştenirea sau ereditatea, poate fi, după izvorul ei, legală sau testamentară. Codul civil român cunoaşte cele două tipuri de moştenire: moştenirea legală şi moştenirea testamentară. Succesiunea legală: Succesiunea este legală atunci când transmisiunea din cauză de moarte se săvârşeşte în puterea legii. Ea se mai numeşte în acest caz şi moştenire ab intestat, deoarece nu priveşte decât moştenirile celor care au murit fără a face un testament (intestati). Succesiunea este legală şi în cazul în care defunctul a lăsat testament, dar acesta nu este valabil, sau legatarul nu a acceptat moştenirea. Succesiunea testamentară: În situaţia în care defunctul a dispus de averea sa, pentru timpul cât nu va mai fi, prin unul sau mai multe acte unilaterale de ultimă voinţă numite legate, succesiunea se numeşte testamentară, căci legatele nu se pot face decât prin testament. Legatarii: Persoanele desemnate de testator să culeagă moştenirea - în tot sau în parte - se numesc legatari sau moştenitori testamentari. Legatarul poate fi:  universal, dacă are vocaţie la întregul patrimoniu lăsat de defunct;  cu titlu universal, dacă are vocaţie la o fracţiune din masa succesorală; sau,  cu titlu particular, dacă are vocaţie la bunuri singulare, determinate, din masa succesorală. Succesiunea anomală - Până la intrarea în vigoare a Codului familiei, în Codul civil, subsidiar succesiunii comune sau de drept comun, era întâlnită şi instituţia succesiunii anomale, succesiunea legală fiind de două feluri:  succesiunea normală sau de drept comun;  succesiunea anomală. Succesiunea anomală se întâlnea în situaţia în care adoptatul murea fără să lase posteritate, adică fără să fi avut descendenţi. Acest tip de succesiune se referea la bunurile determinate prin originea lor, pe care adoptatul le primea prin titlu gratuit de la adoptator. Astfel, aceste bunuri, în cazul în care adoptatul murea fără a lăsa posteritate se întorceau la adoptator sau la descendenţii lui. Coexistenţa moştenirii legale cu moştenirea testamentară: Datorită faptului că, pe de o parte, un testament este valid chiar dacă nu cuprinde decât legate cu titlu particular sau cu titlu universal, rămânând astfel o parte din moştenire ce nu se deferă prin testament, iar, pe de altă parte, Codul civil instituie o rezervă în favoarea unor anumiţi moştenitori, în primul caz se admite, iar în cel de-al doilea, se impune coexistenţa moştenirii legale cu moştenirea testamentară. Astfel, dispoziţia 3

precizează: "Succesiunile se deschid prin moarte". Toate aceste caractere juridice fac ca succesiunea să se deosebească de celelalte moduri de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor ce aparţin unei persoane fizice.civ. întrucât se produce în urma şi prin efectul morţii fizice constatate sau judecătoreşti declarate a unei persoane fizice (viventis hereditas non datur). Existenţa acestora face ca moştenirea respectivă să fie legală şi testamentară. 651 C. III. sub condiţia să nu existe moştenitori rezervatari. Caractere a. Totuşi. ″calitatea de moştenitor legal subzistă şi în cazul în care aceasta este unită cu aceea de moştenitor testamentar. 650 C. Aşadar. se referă numai la persoanele fizice. 651 C. Din această definiţie precum şi din aprecierile unanime ale literaturii de specialitate rezultă că succesiunea prezintă următoarele caractere juridice: 1. există doar moştenire legală. din dispoziţiile Codului civil rezultă că normele dreptului succesoral nu se pot aplica actelor de transmisiune inter vivos şi nici în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. cu toate că are loc prin acest fapt o transmisiune universală sau cu titlu universal a unui patrimoniu. nu sunt aplicabile normele dreptului succesoral ci o serie de legi speciale ce reglementează încetarea existenţei persoanei juridice (Legea nr. rezultă deci că dispoziţiile art. să fie pus în situaţia de a lua mai puţin şi de a fi exclus de la un beneficiu pe care l-ar putea culege numai pe baza unuia dintre temeiurile juridice componente″. fiind de neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate de temeiuri. În cazul încetării existenţei persoanelor juridice. Numai persoanele fizice sunt cele care pier prin moarte.în cazul în care de cujus moare fără a lăsa testament. mortis causa. Problemă: Practica şi doctrina de specialitate şi-au pus problema dacă un moştenitor poate. Preliminarii Succesiunea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate.  ascendenţii privilegiaţi (părinţii defunctului). în 4 .în cazul în care de cujus lasă prin testament întregul patrimoniu uneia sau mai multor persoane. există numai moştenire testamentară. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale. fără limită de grad. în acelaşi timp. 2. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale. în puterea legii. potrivit căruia succesiunea se deferă sau prin lege. Transmisiune pentru cauză de moarte. Aceştia sunt:  descendenţii în linie dreaptă ai lui de cujus. să aibă o dublă calitate: de moştenitor legal şi moştenitor testamentar.. ceea ce înseamnă că moştenirea este o transmisiune pentru cauză de moarte. CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE 1. Sunt şi cazuri în care cele două tipuri de moştenire nu coexistă. Caracterul universal al transmisiunii succesorale. 64/1995 privind procedura reorganizării juridice şi a falimentului). 3. Transmisiune pentru cauză de moarte Transmisiune mortis cauza: Art. Răspunsul a fost afirmativ. sau prin testament. nu trebuie interpretată în sensul că moştenirea legală ar exclude moştenirea testamentară.cuprinsă în art. Legea nr. Potenţialii rezervatari sunt moştenitorii care. 2.  soţul supravieţuitor.civ. au dreptul la o parte din moştenire. 2. 31/1990 privind societăţile comerciale.civ. 4. Astfel: 1. asupra uneia sau mai multor persoane în viaţă.

În cazul în care de cujus moare fără moştenitori şi fără a lăsa testament moştenirea revine statului. se precizează că normele care guvernează transmisiunea succesorală sunt în principiu. din următoarele puncte de vedere: 1. pierzându-şi calitatea de subiect de drept. moştenitorii pot intra în posesie printr-o hotărâre judecătorească constatatoare a morţii dispărutului. această procedură fiind deschisă numai prin moartea naturală a lui de cujus. 2. Prin moarte. preluându-i toate drepturile şi obligaţiile. moştenitori sunt cei care se substituie acestuia. persoana respectivă. trasmiţându-se moştenitorilor. b) drepturi patrimoniale care se sting la moartea lui de cujus fiind legate nedespărţit de persoana acestuia şi care nu se transmit moştenitorilor. transmisiunea prin acte între vii are ca obiect numai drepturi. Prin moarte.activă . persoana fizică dispare.deoarece priveşte drepturile deţinute de de cujus. patrimoniul urmează să fie transmis fie unor persoane fizice. în timpul vieţii. Deosebiri: Transmisiunea succesorală se deosebeşte de transmisiunea între vii. controlată prin examinarea cadavrului urmată de eliberarea certificatului de deces. trimiterea în posesie a moştenitorilor prezumtivi este îngreunată de "numeroase precauţii.deoarece priveşte obligaţiile deţinute de de cujus . pe când transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o universalitate juridică format din drepturile şi obligaţiile ce i-au aparţinut acestuia. patrimoniul defunctului se transmite intact către moştenitori. În momentul morţii lui de cujus. Totuşi. dovada putându-se face prin orice mijloc de probă. ″Prin moştenire. 2. b) obligaţiile născute din contracte încheiate intuitu personae. Obligaţiile care nu se transmit moştenitorilor sunt de două feluri: a) obligaţiile patrimoniale. Feluri: Din aceste considerente se poate spune că transmisiunea succesorală este de două feluri: 1. Prin urmare. şi nu bunuri privite individual. nedestrămându-se în elementele sale componente. Aceste drepturi sunt de trei feluri: a) drepturi patrimoniale care nu se sting la moartea lui de cujus.literatura de specialitate. drept care formează obiectul principal al transmisiunii moştenirii. Dispariţia: În cazul dispariţiei unei persoane. fie unor persoane juridice. c) drepturi nepatrimoniale care se sting odată cu moartea lui de cujus şi care nu se transmit moştenitorilor. a adunat un patrimoniu care este netransmisibil până în momentul morţii. aplicabile şi persoanelor juridice ori statului în cazurile şi în măsura în care ei se prezintă în calitate de dobânditori ai patrimoniului sau a unor bunuri din patrimoniul persoanei decedate. pasivă . motivate de posibilitatea reîntoarcerii eventuale a absentului". legate de o calitate personală a defunctului. Totuşi. Data inclusă în hotărâre ca fiind cea a decesului persoanei dispărute poate fi atacată printro acţiune în rectificare. Transmisiune universală Transmisiune universal ă Transmisiunea succesorală are caracter universal deoarece : moştenirea are ca obiect întregul patrimoniu al lui de cujus format din drepturi şi obligaţii sau o fracţiune din acest patrimoniu. b. spre 5 . transmisiunea prin acte între vii are ca obiect drepturi individual determinate. Caracterul unitar al dreptului succesoral corespunde unităţii patrimoniului transmis şi al dreptului de proprietate. toate obligaţiile defunctului existente în patrimoniul său vor trece la moştenitori″. Opozabilitate: Drepturile ce fac parte din moştenire sunt transmise în totalitatea lor şi nu în individualitatea fiecăruia dintre ele.

etc. În cele două cazuri. pag. moştenitorul neputând să ceară să răspundă de pasivul succesiunii numai cu bunurile acesteia. Moştenitorul cu titlu particular nu poate fi vânzătorul unui drept succesoral. 28 din Legea nr. iar în lipsa acestora. contractul va avea ca obiect dreptul de moştenire al vânzătorului care poate purta asupra unei universalităţi sau asupra unei cote părţi din această universalitate. copiii sau părinţii defunctului. existenţa transmisiunii cu titlu particular. precum şi mobilele şi obiectele ce aparţin gospodăriei casnice. În literatura de specialitate a 1 M. chiar dacă nu s-au realizat formele de publicitate imobiliară (art. op. în caz contrar. În acest caz însă. cit. moştenitorii universali sau cu titlu universal vor răspunde pentru pasivul moştenirii numai în limita activului acesteia. 4. transmisiunea succesorală ce are ca obiect un drept real.Popa. asigurându-li-se un regim succesoral particular. 162 alin. potrivit dreptului comun. vor fi plătite moştenitorilor în următoarea ordine: soţul supravieţuitor. Vânzare: În cazul în care un moştenitor universal sau cu titlu universal îşi vinde drepturile sale succesorale. va prelua. după cum este un moştenitor sau sunt mai mulţi. Astfel. după cum am arătat. celorlalţi moştenitori.deosebire de transmisiunea succesorală ce are ca obiect patrimoniul defunctului sau o fracţiune din acest patrimoniu. fără a se face vreo diferenţiere între bunurile succesorale după natura lor.12 . spre deosebire de transmisiunea prin acte între vii ce are ca obiect un drept real. ci cu alte clase de moştenitori. este opozabilă terţilor. Caracter universal: În concluzie. adică moştenirea în întregul ei este condusă după aceleaşi norme. în cazul în care nu vine la moştenire în concurs cu descendenţii. acest fel de transmisiune coexistă alături de transmisiunea universală sau cu titlu universal. 3. se evită confundarea patrimoniului succesoral cu cel al moştenitorului. cit.31.. Astfel. art. 3. originea lor. 2. De aici putem deduce caracterul universal al moştenirii. moştenitorii universali acceptă moştenirea sub beneficiu de inventar şi întocmesc un inventar al bunurilor ce le revin. moştenirea constă în patrimoniul persoanei decedate. Excepţii: În doctrina de specialitate1 au apărut mai multe excepţii de la acest principiu: 1. care este opozabilă terţilor numai dacă sunt îndeplinite formele de publicitate imobiliară. în afara părţii ce i se cuvine din moştenire darurile de nuntă. ce nu au fost încasate până în momentul decesului. op. În cadrul transmisiunii cu titlu particular. soţul supravieţuitor. cele imobile rămânând să fie moştenite pe cale legală. 5. Eugeniu Safta-Romano. iar. acesta poate lăsa un testament asupra bunurilor mobile. chiar dacă transmisiunile cu titlu particular ar epuiza întreg activul moştenirii. transmiterea succesorală a drepturilor patrimoniale de autor. Caracterul universal al transmisiunii succesorale nu poate fi contestat nici de răspunderea limitată intra vires hereditatis (în limita valorii bunurilor succesorale) a moştenitorilor universali sau cu titlu universal.. legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare). ci numai al dreptului real sau de creanţă care formează obiectul legatului cu titlu particular.13. c. aceasta are ca obiect drepturi individual determinate. Transmisiune unitară Unitate: Patrimoniul unei persoane ne apare ca fiind un tot unitar format din drepturi şi obligaţii. o serie de bunuri sunt reglementate de legi speciale. 2 din Legea nr. acest lucru constituind o excepţie de la caracterul unitar al succesiunii. sau după modalităţile de care sunt afectate. 6 . 7/1996. pag. 53/2003 instituie o nouă excepţie: drepturile lui de cujus asupra sumelor salariale. moştenirea poate fi divizată în mase de bunuri după natura lor prin voinţa lui de cujus. Pentru a exista răspunderea limitată. răspunzând şi cu bunurile proprii. nu poate contrazice caracterul universal al transmisiunii succesorale.

de cujus avea cetăţenie străină. Art. constituind ceea ce literatura de specialitate numeşte dreptul de acrescământ: renunţarea unuia dintre moştenitori va profita tuturor celorlalţi comoştenitori cu vocaţie universală.civ. drepturile de pensie ale lui de cujus neîncasate pe luna când a avut loc decesul vor fi plătite soţului supravieţuitor. această lege instituie o excepţie atât de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale. Exceptând cazurile prevăzute în art. prin orice mijloc de probă că l-a îngrijit pe de cujus va avea un drept de creanţă până la acoperirea cheltuielilor cauzate de îngrijirea lui de cujus. părinţilor celor decedaţi sau în lipsa acestora. în cazul în care de cujus era de cetăţenie română. iar la restul să renunţe.civ. Durată: Caracterul indivizibil al moştenirii se păstrează până în momentul în care patrimoniul defunctului va fi împărţit între moştenitori. 700 alin. iar în masa succesorală intră un imobil situat în România. cât şi de la principiul că moştenirea se transmite potrivit aceloraşi norme juridice. copii sau părinţi ai defunctului.fie renunţă la moştenire. 7. Ei au două alternative: 1. moştenirea imobilelor respective este reglementată de legea de la locul situării acestora.apărut şi opinia potrivit căreia acest caz nu constituie o excepţie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale deoarece normele de transmitere succesorală sunt cele din dreptul comun.fie acceptă moştenirea integral. copiilor. Renun ţ are: În cazul în care există mai mulţi moştenitori. 1 C. datoriile lui de cujus sunt împărţite între moştenitori încă din ziua deschiderii succesiunii.13 din Legea nr. 1060. cu consecinţa imposibilităţii retransmiterii prin succesiune (sau orice alt mod) după expirarea termenului prevăzut de lege. Astfel. succesiunea anomală ce am explicat-o anterior. Se susţine că am fi în prezenţa unei derogări de la caracterul unitar al moştenirii. Aceste persoane sunt considerate acceptante prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată comisiei instituite prin lege. În cazul mobilelor. 8. Transmisiune indivizibilă Prezentare: Acest caracter presupune faptul că moştenitorii nu pot accepta moştenirea doar în parte. legea specială prevăzând unele reguli speciale numai în privinţa caracterului temporar al drepturilor patrimoniale de autor dobândite prin moştenire. 2. cel care dovedeşte. precum şi cele care au renunţat la moştenire. 2 7 . indiferent de locul în care se află. persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit pe de cujus până la data decesului2.. d. Excepţii: Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale presupune două excepţii: 1. În cazul în care există soţ supravieţuitor. în caz contrar neputând pretinde drept de proprietate asupra terenului reconstituit pe numele comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. excepţie făcând situaţia în care îngrijirea a fost prestată cu intenţie liberală sau în executarea unei obligaţii civile imperfecte (naturale). acestea vor fi supuse. iar în masa succesorală intră şi un imobil situat în străinătate sau invers.105/1992). Din această cauză exercitarea opţiunii succesorale ″nu poate conduce la fracţionarea acestui patrimoniu într-o pluritate de moştenitori ″. 2. 1061 C. La fel şi succesibilii care au acceptant moştenirea lui de cujus în termenul prevăzut de art.18/1991 dispune că au calitatea de moştenitor şi persoanele ce nu au acceptat moştenirea la moartea fostului proprietar. trebuie să facă cerere de reconstituire. inclusiv moştenirea testamentară. renunţarea unuia dintre ei la moştenire face să crească automat părţile celorlalţi moştenitori. legii naţionale a defunctului (Legea nr. imposibilitate datorată stingerii a însuşi dreptului. 6.

Noţiune Deschiderea succesiunii are ca efect juridic transmisiunea succesorală. termenul de 6 luni de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală (art. e) compunerea şi valoarea masei succesorale. moartea persoanei îşi va produce efecte de la data stabilită în hotărâre ca fiind aceea a decesului (art. fie. Data deschiderii succesiunii Data: Succesiunea se deschide în însăşi clipa morţii lui de cujus. constatată în mod direct prin examinarea cadavrului şi apoi eliberarea certificatului de deces. Trebuie precizat că actele ulterioare deschiderii succesiunii (acceptarea sau renunţarea la succesiune) vor fi supuse legii în vigoare la data săvârşirii lor.IV. 651 C. a cărei dată va putea fi combătută printr-o acţiune în rectificare a acestei date. În ambele cazuri. dovada contrară se va putea face prin orice mijloc de probă. Tot prin orice mijloc de probă se va putea dovedi ora şi minutul morţii. Aceasta va fi legea aflată în vigoare în momentul deschiderii moştenirii. Data decesului trecută în certificat va face dovada numai până la proba contrară. potrivit principiului aplicării imediate a legii noi. în principiu. 31/1954 dispune că dispărutul este socotit a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte. succesiunile se deschid prin moarte şi ca o consecinţă. instanţa fiind obligată să stabilească care a fost data morţii. b) data de la care curge. 8 . se determină o serie de elemente definitorii pentru instituţia juridică a moştenirii: a) persoanele chemate a moşteni (în temeiul legii sau al testamentului). pactele asupra unor moşteniri nedeschise sunt nule. 2. pentru că. moartea fiind un fapt material. în raport de acest moment. 700 C. prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii. rămasă definitivă. DESCHIDEREA SUCCESIUNII 1. La fel se va proceda şi în cazul hotărârii judecătoreşti constatatoare a morţii. căci ea nu a fost constatată prin simţurile celui care l-a completat. 31/1954). cât şi hotărârea judecătorească declarativă a morţii. Ora şi minutul morţii se vor stabili numai în cazul în care două sau mai multe persoane cu vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală au decedat în aceeaşi zi. Faptul ce dă naştere transmisiunii succesorale este atât moartea naturală. d) problema validităţii actelor (pactelor) juridice asupra moştenirii. înainte de deschiderea succesiunii persoana în viaţă este titulara patrimoniului său. Importan ţă Stabilirea datei. orei şi minutului morţii lui : de cujus şi deci. g) legea care va cârmui devoluţiunea moştenirii în cazul conflictului în timp al unor legi succesorale. o persoană în viaţă nu poate transmite succesiunea şi de aici regula că nu poate fi moştenit un om care este viu (nulla est viventis hereditas). civil. cel care pretinde moştenirea trebuie să dovedească această dată fie cu certificat de deces. c) momentul transmiterii succesorale. ştiut fiind că. eliberat în temeiul registrului de stare civilă. capacitatea lor succesorală şi drepturile ce li se cuvin din moştenire. 18 din Decretul nr. netrecute în actul de deces. Potrivit art. Aşadar. neexistând nici moştenitori şi nici masă succesorală. În acest ultim caz. 19 din Decretul nr. a deschiderii moştenirii. Hotărârea judecătorească de declarare a dispariţiei unei persoane nu va avea ca efect deschiderea moştenirii. hotărâre ce cuprinde data hotărâtă de instanţă ca fiind aceea a morţii. prezintă o importanţă deosebită. de regulă. deoarece art. f) începutul indiviziunii succesorale şi data până la care retroactivează efectul declarativ al ieşirii din indiviziune (partajul). în lipsă de un asemenea certificat. chiar dacă ulterior a fost modificată sau abrogată. civil).

În locuinţa principală legea îl prezumă în permanenţă prezent. acolo aflându-se înscrisurile defunctului. fam).3. decăzut din drepturile părinteşti sau se găseşte din orice altă cauză în neputinţă de a-şi manifesta voinţa. tot de acolo putându-se strânge informaţii despre de cujus. aceasta nu-i modifică domiciliul. 2 din Decretul 31/1954). aceea dintre ele care era cea principală 3. cu încuviinţarea autorităţii tutelare. potrivit art. moştenirea minorului se va deschide la domiciliul celuilalt părinte. 36/1995. Ultimul domiciliu: Prin ultimul domiciliu al defunctului se înţelege domiciliul în care de cujus avea la data producerii decesului locuinţa sa permanentă. soluţie consacrată şi în materie judecătorească. se consideră că dovada domiciliului se poate face numai cu actul de identitate. În cazul în care minorul este încredinţat unei instituţii de ocrotire sau unei alte persoane. centrul activităţii sale juridice rămâne la domiciliul părinţilor sau al părintelui care îl reprezintă. c) dacă unul din părinţi este mort. dispărut. minorul avea. fie în temeiul întelegerii părinţilor. dovada domiciliului cu orice mijloc de probă era admisibilă numai dacă la acel alt domiciliu persoana avea asigurate condiţiile cerute de lege pentru ca să i se schimbe acolo domiciliul în actul de identitate. Atât în doctrină. regula ultimului domiciliu se aplică în practica judecătorească ori notarială. Actul de identitate face dovada domiciliului până la proba contrară. 68 alin. Domiciliul statornicit de lege pentru minor: Moştenirea minorului sau interzisului se deschide la domiciliul pe care îl stabileşte legea: a) domiciliul comun al părinţilor. instanţa de judecată putând stabili care este domiciliul unei persoane. fie ca efect al unei hotărâri judecătoreşti (art 14 alin. Interzisul: Locul deschiderii succesiunii celui interzis sau minorului aflat sub tutelă se află la domiciliul tutorelui. adică o altă locuinţă vremelnică sau secundară. Din această cauză. domiciliul unei persoane constituie o situaţie de fapt care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă pentru a se putea stabili în mod real localitatea în care persoana respectivă îşi are locuinţa statornică şi principală. În prezent. Dacă cel care lasă moştenirea nu avea domiciliul în ţară. Dovada domiciliului: Regula în materie este că dovada domiciliului unei persoane se face cu actul de identitate. Potrivit celei de-a doua opinii. 10 C. Situaţii şi diferite locuri ale deschiderii succesiunii Regula general ă Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Într-o primă opinie. la domiciliul aceluia din părinţi unde el locuieşte statornic. Aceeaşi va fi situaţia şi în cazul în care la moartea sa. Aşadar. care îl reprezintă singur. chiar dacă ar fi avut şi o reşedinţă. opinia dominantă admite că se poate face dovada existenţei unui alt domiciliu decât cel înscris în actul de identitate. Locul deschiderii succesiunii a. o locuinţă proprie pentru desăvârşirea învăţăturii ori pregătirii profesionale (art. pus sub interdicţie. b) dacă ei nu au un asemenea domiciliu. cât şi în practica judiciară s-a pus problema dacă dovada domiciliului se poate face şi cu alte mijloace de probă în ipoteza în care domiciliul real al persoanei nu coincide cu cel din actul de identitate. declarat mort. adică la : domiciliul pe care îl avea la data morţii. sau în cazul în care avea mai multe locuinţe permanente. Această regulă a fost impusă pe considerente de ordin practic. locul deschiderii succesiunii este cel unde se află bunurile defunctului. 2 din Legea nr. 9 .

precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia (exemplu: petiţia de ereditate. b. Importanţa locului deschiderii succesiunii Importanţa: Locul deschiderii succesiunii este important din următoarele puncte de vedere: a) organul local al administraţiei de stat al ultimului domiciliu al defunctului (sau procurorul) poate cere deschiderea procedurii notariale şi dacă este cazul.  cereri privitoare la moştenire. civ. această importanţă fiind stabilită la data morţii lui de cujus. Situaţia va fi aceeaşi şi în cazul hotărârii judecătoreşti declarative de moarte. 36/1995 este de competenţa notarului public de la locul deschiderii moştenirii. competenţa excepţională a instanţei locului deschiderii succesiunii va înceta.  cererile legatarilor sau ale creditorului defunctului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar. Sunt şi situaţii în care domiciliul este necunoscut. luarea măsurilor de conservare. 10 . iar în lipsa acestora. revenindu-se la regulile generale de competenţă teritorială. de proc. când se constată că cel declarat judecătoreşte mort nu a avut ultimul domiciliu în ţară. După ce s-a realizat împărţirea bunurilor între moştenitori. locul deschiderii se află acolo unde sunt cele mai importante bunuri ale defunctului. Astfel. chiar dacă în masa succesorală s-ar găsi imobile aflate în circumscripţia altei instanţe. locul deschiderii succesiunii va fi locul din ţară unde se găsesc cele mai importante bunuri ale defunctului.În cazul în care bunurile succesorale se află în localităţi diferite. această instanţă este competentă să judece:  cereri privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare. c) instanţa judecatorească competentă a judeca acţiunile privitoare la moştenire se determină tot în funcţie de locul deschiderii moştenirii. Potrivit art. inclusiv cererile acelor creditori care au făcut cheltuielile prilejuite de înmormântarea defunctului sau conservarea şi administrarea bunurilor succesorale. partaj) şi cererile având ca obiect pretenţiile născute din cauza şi în timpul indiviziunii. astfel că se aplică soluţia de mai sus (a valorii bunurilor). b) procedura succesorală necontencioasă reglementată de Legea nr.  cererile privitoare la anularea certificatului de moştenitor eliberat de notarul public sau de ridicarea ori modificarea normelor de conservare a bunurilor succesorale. la locul unde i s-a înregistrat moartea. 115 din C.

II.  persoanele dispărute. astfel. Dovada existenţei persoanei în momentul deschiderii succesiunii cade în sarcina celui care pretinde drepturi asupra moştenirii. 654 . Poate fi vorba chiar de către moştenitorul în cauză sau de succesorii acestuia în situaţia în care a fost în viaţă în momentul deschiderii succesiunii dar ulterior a decedat. nu şi moştenirii testamentare. cu nedemnitatea care se deosebesc din următoarele puncte de vedere:  incapacitatea are loc de drept. 658 C. cu condiţia de a exista în momentul deschiderii succesiunii. incapacitatea de a moşteni. C.  cei care nu există încă la această dată. Nu trebuie confundată. Aşadar.  persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii. următoarele categorii de persoane:  persoanele fizice în viaţă la data morţii lui de cujus. pe când nedemnitatea poate rezulta numai dintr-o hotărâre judecătorească.CURSUL 2 CONDIŢIILE NECESARE PENTRU A PUTEA MOŞTENI Condiţii . 654 C.  persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii.enumerare Condi ţ ii: Codul civil. b) să nu fie nedemnă de a moşteni (655 şi următoarele). ″pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii″. prevede două condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea moşteni: a) să aibă capacitate succesorală (art. Din prevederile art. Capacitatea succesorală este o parte a capacităţii de folosinţă ce reprezintă aptitudinea generală a unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii De aici rezultă că nu pot moşteni:  cei care nu mai există la data deschideri succesiunii. civil şi următoarele până la art. civil). deci au capacitate succesorală.  incapacitatea face ca persoana incapabilă să nu poată dobândi dreptul la moştenire pe când nedemnitatea face ca persoana nedemnă să nu poată păstra acest drept. ca fiind aptitudinea unei persoane de a dobândi drepturi şi a-şi asuma obligaţii referitoare la o succesiune. civil se observă că nedemnitatea este specifică moştenirii legale. orice persoană poate moşteni. 655 C. Preliminarii Defini ţie: Art. şi anume aceea de a avea vocaţie succesorală. în raport de calitatea pe care moştenitorul o are faţă de succesiune (aceea de moştenitor legal sau testamentar). 654. care poate fi legală sau testamentară. Vor putea moşteni. Capacitatea succesorală ne apare.658. Această dovada se face în mod diferenţiat şi în situaţia existenţei moştenirii prin reprezentare sau prin retransmitere. civil dispune că. În cazul moştenirii testamentare ca un echivalent al nedemnităţii din moştenirea legală este revocarea judecătorească a legatelor pentru ingratitudine. însă. c) la acestea se adaugă o a treia condiţie. CAPACITATEA SUCCESORALĂ 1. în art. 11 .

2. 31/1954 consacră pricipiul potrivit căruia moştenirea comorienţilor va fi deferită moştenitorilor fiecăruia. Aşadar. c) să fie imposibil de stabilit dacă una a supravieţuit celeilalte. Aşa cum am mai arătat.civ. fie legali. art. 2. d) comorienţii să aibă vocaţie succesorală unii la alţii (altminteri nu ar mai avea importanţă împrejurarea că au decedat în acelaşi timp). Cei care nu mai există Decedaţii: Cei care nu mai există la data deschiderii succesiunii. moştenitorul care are vocaţie succesorală la succesiunea lui de cujus va culege drepturile succesorale ce i se cuveneau ascendentului său predecedat în momentul deschiderii moştenirii. Este deci necesară îndeplinirea a patru condiţii pentru a ne afla în această situaţie: a) să fie două sau mai multe persoane fizice. b) decesul să se producă în aceeaşi împrejurare. doctrina pornind de la disp. Clipa morţii poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.1. 654 C. conform căruia au capacitate succesorală persoanele care există în momentul deschiderii succesiunii. 12 . inundaţie. pe care o pot accepta sau repudia. încetate din viaţă sau dispărute în timpul aceluiaşi eveniment (cutremur. din punctul de vedere al capacităţii succesorale. Într-o asemenea situaţie. proprii săi moştenitori au la îndemână mai multe posibilităţi întrucât avem de-a face cu două moşteniri succesive:  dacă renunţă la succesiunea moştenitorului înseamnă că au renunţat şi la cea a lui de cujus. b) dacă moştenitorul a renunţat la moştenire.Categorii de subiecţi care nu pot moşteni 2. separat. Comorienţii Comorienţii: Prin comorienţi înţelegem acele persoane cu vocaţie succesorală. fără ca aceşti comorienţi să se moştenească între ei. Acest lucru se deduce din interpretarea per a contrario a art. În cazul ultimei condiţii. naufragiu. Aceştia din urmă au la îndemână mai multe posibilităţi după cum moştenitorul a acceptat. dovada existenţei celui care pretinde drepturi succesorale cade în sarcina acestuia şi fiind un fapt. În cazul moştenirii prin retransmitere.  dacă acceptă succesiunea moştenitorului. pentru a ne afla în situaţia comorienţilor este de ajuns ca numai unul dintre comorienţi să aibă vocaţie succesorală la moştenirea celuilalt. pe când în cazul moştenirii prin retransmitere trebuie dovedit faptul că moştenitorul a decedat ulterior lui de cujus. în cazul moştenirii prin reprezentare trebuie dovedit predecesul ascendentului faţă de de cujus. etc. poate fi făcută cu orice mijloc de probă. Această dovadă poate fi făcută şi de moştenitorii săi. c) dacă moştenitorul nu a acceptat încă succesiunea. este considerat ca fiind străin de aceasta şi proprii săi moştenitori nu vor putea culege nimic din moştenirea lui de cujus. 2. moştenitorul îi va supravieţui lui de cujus o perioadă de timp. care este specifică numai moştenirii legale. nu a acceptat sau a renunţat la moştenirea lui de cujus: a) dacă moştenitorul a acceptat moştenirea. prin aceasta le este transmis şi dreptul de opţiune asupra moştenirii lui de cujus.) fără a se putea stabili care a dispărut sau încetat din viaţă prima sau care a supravieţuit celeilalte. adică nu mai sunt în viaţă la acea dată nu pot moşteni deoarece ei nu sunt subiecte de drept şi ca atare nu mai au capacitate de folosinţă. fie testamentari. va dobândi succesiunea acestuia şi o va transmite propriilor moştenitori confundată cu a sa proprie.Deosebirea dintre moştenirea prin reprezentare şi cea prin retransmitere: În situaţia moştenirii prin reprezentare. drepturile succesorale ce i se cuveneau din moştenirea lui de cujus vor trece asupra propriilor moştenitori. 21 din Decretul nr.

31/1954. 3. cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotătâre ca fiind aceea a morţii″. dar nu în aceiaşi împrejurare. Legea nu cere ca el să fie viabil. 18 din Decretul nr. concepţia este asimilată cu existenţa sub singura condiţie ca pruncul să se nască viu. oricât de puţin ar supravieţui o persoană altei persoane la moştenirea căreia are vocaţie succesorală. ce are drept consecinţă lipsa capacităţii succesorale reciproce sau unilaterale.2. capacitate care apare o dată ce aceste persoane sunt concepute. Astfel. dispoziţie ce atrage prezumţia că cel dispărut a fost în viaţă până la data stabilită de hotărâre ca fiind a morţii. astfel încât nu este vorba despre comorienţi. înscriindu-se în dispoziţiile art.2. hotărârea declarativă de moarte ar stabili că el a murit înaintea celui ce lasă moştenirea sau dacă predecesul dispărutului ar rezulta din rectificarea ulterioară a datei stabilite prin hotărârea declarativă ca fiind aceea a morţii. român. 3.. Persoanele fizice decedate în acelaşi timp (codecedaţii) Noţiune: Persoanele fizice decedate în acelaşi timp sunt persoanele care au decedat în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră. indiferent de rasă. 31/1954 într-o formă modificată. 31/1954 ″de îndată ce hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă. Persoanele fizice în viaţă la data morţii lui de cujus Prezentare: Persoanele fizice ce se află în viaţă la data morţii lui de cujus vor avea capacitate succesorală. În legislaţia noastră acest principiu este consacrat de art. 7 alin. potrivit C.Categorii de moştenitori care pot moşteni 3.3. În acest caz.4 Persoanele care nu există încă la data deschiderii succesiunii Neconcepu ii: Este vorba despre persoanele care nu sunt nici măcar concepute la data ţ deschiderii succesiunii. capacitatea sa succesorală va putea fi desfiinţată retroactiv. Cel dispărut va putea. respectiv prezumţia morţii concomitente. 654 C. apartenenţă politică. cu certificatul de deces sau hotărârea judecătorească definitivă declarativă de moarte. Astfel.civ. 3. iar în situaţia în care moştenitorul moare la puţin timp după de cujus. culege moştenirile deschise în favoarea sa. Persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii Neconcepu ţii: Existenţa persoanei fizice începe din ziua naşterii. însă dacă ulterior. dar romanii au consacrat principiul potrivit căruia ″copilul conceput trebuie să fie socotit ca fiind născut ori de câte ori aceasta este în interesul său″ ( infans conceptus pro nato habetur. Persoanele dispărute Locul dispărutului: Potrivit art. Persoanele care justifică un interes vor putea dovedi prin orice mijloc de probă dacă moştenitorul nu a murit cumva înaintea lui de cujus. ci numai să se nască viu. deci.3. origine etnică.civ. 2 din Decretul nr. 2. 13 . o va moşteni deoarece îndeplineşte condiţia cerută de lege de a avea capacitate succesorală. astfel încât sunt lipsite de capacitate succesorală. sex. din care să reiese că moştenitorul a decedat la puţin timp după deschiderea succesiunii. avere. iar drepturile sale succesorale vor trece asupra propriilor moştenitori prin retransmitere. adică să trăiască.1. etc. quotiens de commodis eius agitur ). oricât de puţin ar trăi (in utero). literatura de specialitate. Dovada existenţei persoanei se va face cu actele de stare civilă. 21 din Decretul nr. religie. a decis că singura soluţie posibilă este tot cea prevăzută de art.

Dovadă: Dovada capacităţii succesorale a copilului cade în sarcina celui care pretinde un drept asupra succesiunii şi va trebui să dovedească următoarele: 1. capacitatea de a dobândi drepturi din categoria care îi sunt necesare pentru a lua fiinţă în mod valabil. a filiaţiei şi a capacităţii succesorale se vor confunda numai în ce priveşte dreptul copilului de a-l moşteni pe cel pe care legea îl socoteşte tatăl său. fam.copilul s-a născut viu. Făcând aplicarea prezumţiei legale înscrisă în art. ca şi persoanelor fizice. o capacitate succesorală anticipată. 31/1954 recunoaşte viitoarei persoane juridice de la data actului de înfiinţare. iar dacă incapacitatea a survenit ulterior întocmirii testamentului. Momentul concepţiei: Pentru a stabili dacă momentul concepţiei în materie de moştenire poate fi dovedit cu ajutorul prezumţiei prevăzută de textul de lege arătat mai sus. noul soţ al mamei. soluţia justă constă în aplicarea prezumţiei legale instituită de art. cele două probleme. art. însă. problema capacităţii acestuia de a moşteni rămâne distinctă de aceea a filiaţiei. fără a se stabili. familiei stabileşte o prezumţie legală privitoare la durata gestaţiei. dispune că tată al copilului va fi noul soţ al mamei. Capacitate succesorală anticipată: Cu toate acestea. va fi nul sau caduc. vom stabili că acest copil este copil din căsătorie al celui care lasă moştenirea şi. ca şi în ipoteza în care un copil s-a născut înainte de trecerea a 301 zile de la moartea tatălui său. vom dezlega şi problema capacităţii succesorale. legea recunoaşte şi persoanelor juridice. astfel că perioada cuprinsă între cele două termene este timpul legal al concepţiei. 53. 2. dispunând că ea nu poate fi mai scurtă de 180 zile şi nici mai lungă de 300 zile. art. Specialitatea persoanei juridice: În toate cazurile. chiar dacă ar fi fost conceput în timpul căsătoriei cu primul soţ.copilul era conceput în momentul deschiderii succesiunii. data concepţiei se va stabili în mod necesar cu ajutorul amintitei prezumţii legale. În asemenea situaţii. 61 C. când nu se pune problema filiaţiei şi numai pe cea a capacităţii de a moşteni. 61 C. 33 alin. copilul născut după desfacerea căsătoriei are ca tată pe soţul mamei chiar dacă a fost conceput în timpul fostei căsătorii. pretinsul tată. sau contesta filiaţia faţă de tată.: copilul s-a născut înainte de 301 zile de la moartea pretinsului său tată a cărui moştenire o reclamă. Potrivit art. este fără dubii că are vocaţie succesorală. dată care. fiind necesar în acest caz să se dovedească că a fost conceput înainte. astfel încât nu vor putea dobândi o moştenire decât prin testament. Dacă mama se recăsătoreşte înainte de trecerea a 301 zile de la data morţii bărbatului. În acest caz. În cazul în care copilul s-a născut înaintea deschiderii succesiunii. căci copilul nu poate rezulta din căsătorie decât dacă a fost conceput înainte de moartea bărbatului mamei sale.. Art. 3. În cazul în care incapacitatea a existat în momentul întocmirii testamentului. b) dacă primul soţ al mamei a instituit legatar pe copil. deosebim două situaţii: a) sunt situaţii când cele două probleme se confundă. căci nu se poate stabili sau contesta vocaţia copilului la moştenire. fam. astfel că în cazul în care legatul nu va corespunde scopului pentru care a fost înfiinţată persoana juridică respectivă. 3 din Decretul nr. anterioară dobândirii personalităţii juridice în condiţiile legii.4 Persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii Persoanele juridice: Persoanele juridice vor avea capacitate succesorală numai de la data dobândirii personalităţii juridice cu respectarea condiţiilor cerute de lege. legatul este caduc. C. Problema se pune atunci când copilul se naşte ulterior morţii celui care lasă moştenire. de regulă. fam. respectiv că după naştere a trăit cât de puţin. 61 din C. 53 din C. alin. De remarcat că persoanele juridice nu se înscriu în categoriile de moştenitori legali. legatul este nul. de ex. 14 . nu se suprapune cu data dobândirii personalităţii juridice. deci. 2. trebuie respectat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. fam. Astfel.

7. precum şi statului. 6.Incapacitatea are loc de drept.Incapacitatea unuia dintre moştenitori poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes (exemplu: adevăraţii moştenitori. 15 . inclusiv. Legea conferă vocaţie succesorală rudelor defuctului. şi persoanelor juridice. dreptul acestora la moştenire ne apare ca o vocaţie succesorală concretă. ştiind că nu i se cuvine moştenirea. creditorii moştenitorilor. fie prin voinţa lui de cujus (prin testament). 5. Feluri: Vocaţia succesorală este de două feluri:  vocaţie succesorală generală. 3.Efectele incapacităţii 1. adică vocaţia cu ajutorul căreia se vor selecta dintre persoanele cu vocaţie succesorală la moştenire. succesorii acestora.Incapacitatea poate fi opusă nu numai incapabilului ci şi moştenitorilor acestuia chiar şi în situaţia în care a fost admis la împărţirea moştenirii de către ceilalţi moştenitori deoarece aceştia nu-i pot oferi incapabilului capacitatea succesorală care-i lipseşte. dacă a fost de bună-credinţă va dobândi proprietatea fructelor pe care le-a cules de la bunurile succesorale. 2. publică şi sub nume de proprietar.  posesia trebuie să fie continuă. adică vocaţia eventuală a unor persoane de a culege moştenirea lăsată de defunct. chemare care se realizează fie în temeiul legii. în linie dreaptă fără limită de grad.Moştenitorul incapabil nu are un drept de opţiune succesorală cu privire la moştenire. etc. III. nefiind nevoie de o hotărâre judecătorească.Incapabilul le va putea opune adevăraţilor moştenitori uzucapiunea de 30 de ani dacă în toată această perioadă de timp el a îndeplinit următoarele condiţii:  s-a aflat în posesia bunurilor succesorale timp de 30 de ani. acele persoane care vor culege efectiv moştenirea. De această vocaţie beneficiază toate rudele în viaţă ale lui de cujus. iar în linie colaterală până la gradul IV inclusiv. VOCAŢIA SUCCESORALĂ Noţiune: Prin vocaţie succesorală înţelegem chemarea la moştenire a succesibilului.).4. 4. 8. va fi obligat la restituirea acestor fructe.  vocaţie succesorală concretă. aşa cum am mai precizat. În ceea ce-i priveşte pe legatari.Moştenitorul incapabil nu a avut niciodată dreptul de a se folosi sau de a dispune de patrimoniul succesoral. neîntreruptă. soţului supravieţuitor al acestuia.În situaţia în care moştenitorul incapabil a fost pus în posesia bunurilor succesorale. iar dacă a fost de rea-credinţă. netulburată. De cujus poate să confere vocaţie succesorală oricărei persoane care are capacitate succesorală. iar toate actele încheiate de incapabil cu privire la acest patrimoniu sunt lovite de nulitate absolută.În cazul în care moştenitorul incapabil se află în posesia bunurilor succesorale adevăraţii moştenitori au împotriva lui acţiunea în petiţie de ereditate.

care presupune voinţa şi conştiinţa săvârşirii faptei. aceştia pierzând definitiv aptitudinea de a succede. 2. De aici rezultă următoarele efecte: 1. trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii: a) omorul să fi fost săvârşit cu intenţie. în cazurile în care cel despre a cărui succesiune este vorba ar fi putut exhereda pe moştenitorul său. NEDEMNITATEA 1.IV. În doctrină s-a ajuns la concluzia că nedemnitatea nu este altceva decât o decădere care împiedică pe moştenitorul nedemn să păstreze o moştenire ab intestat la care avea dreptul. Dezvoltare a. Pentru a fi în acest caz de nedemnitate. Atentatul la viaţa defunctului Condiţii: Este nedemn cel condamnat pentru că. civil. 2. pe de altă parte. pe de o parte. cauzele de nedemnitate nu sunt lăsate la aprecierea instanţei de judecată ci sunt strict şi limitativ prevăzute de lege. nedemnitatea se produce independent dacă de cujus l-a iertat sau nu pe moştenitorul nedemn. Tentativa a fost definită în doctrină ca fiind forma de infracţiune care se situează în faza de executare a infracţiunii între începutul executării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective şi producerea rezultatului socialmente periculos. Aceste două instituţii au existat şi în vechiul drept francez care considera nedemnitatea o exheredare tacită pe care justiţia o putea pronunţa atunci când se putea presupune că de cujus l-ar fi exheredat pe moştenitor dacă n-ar fi fost împiedicat să o facă. cu intenţie. este limitativ întâlnită în trei cazuri: a) atentatul la viaţa defunctului. Noţiune: Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală ne apare. îl putea ierta pe cel vinovat. În acest sens legea sancţionează cu nedemnitate şi tentativa. dar murise fără să o facă). În situaţia în care defunctul l-a iertat pe nedemn nici un text de lege nu-l împiedică să-l instituie ca moştenitor testamentar. în timpul cât trăia. Această sancţiune nu se întemeiază pe voinţa prezumată a lui de cujus deoarece. executare care a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul deşi executarea a fost efectuată în întregime. Cazurile de nedemnitate în dreptul civil român: Nedemnitatea. c) nedenunţarea omorului a cărui victimă a căzut cel despre a cărui moştenire este vorba.  ereptorium (o exheredare prezumată. Aceasta deoarece nedemnul nu poate primi moştenirea ab intestat. cu alte cuvinte tentativa este o formă a infracţiunii ce constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. a ucis sau a încercat să ucidă pe de cujus. potivit art. Pentru a ne afla în prezenţa tentativei trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:  hotărârea moştenitorului sau intenţia de a-l ucide pe defunct. astfel. ca fiind sancţiunea de drept civil care are ca efect decăderea din dreptul de a moşteni a succesibililor nedemni. ci pe motive de moralitate publică întrucât nu se poate admite ca o persoană vinovată de fapte grave faţă de o altă persoană să o moştenească pe aceasta. 655 C. acesta. 16 . căci legea civilă pedepseşte nu faptul material al omorului ci intenţia de a omorî. b) acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea. dar o poate primi pe cea testamentară. chiar dacă nu s-a produs rezultatul socialmente periculos al faptei.Origine şi cazuri Origine: Nedemnitatea îşi are originea în două instituţii din dreptul roman:  exheredatio (actul prin care cel care lasă moştenirea înlătură de la moştenire pe unul din erezii săi).

denunţul sau mărturia să fi fost capitale. De asemenea. nedemnitatea va opera şi în cazul în care succesibilul a fost condamnat şi în altă calitate decât de autor. Se observă că în acest caz nu este necesară condamnarea penală a moştenitorului. care având cunoştinţă de omorul defunctului. 3 se deduce că este vorba despre omorul săvârşit cu intenţie. ci se referă numai la condamnarea sau executarea pedepsei. b) cel chemat la moştenire să fie deplin capabil. sau fapta săvârşită a fost amnistiată (aministie antecondamnatorie). c) hotărârea penală de condamnare să fi rămas definitivă şi irevocabilă. neatrăgând nedemnitatea. moştenitorul a încetat din viaţă în timpul procesului ori a fost achitat. 655 pct. tentativa. nu a ajuns la acest rezultat. adică să atragă condamnarea la moarte a lui de cujus. 17 . a fost scos de sub urmărire penală prin ordonanţă pentru iresponsabilitate. consideră că această cauză de nedemnitate a devenit inaplicabilă prin abolirea pedepsei cu moartea prin Decretul-lege nr. b) plângerea. Dacă nu a intervenit condamnarea. graţiat sau reabilitat. din motive independente de voinţa lui. b. Acuzaţia capitală calomnioasă împotriva defunctului Condiţii: Pentru ca acuzaţia capitală calomnioasă împotriva defunctului să constituie caz de nedemnitate este necesar să fie îndeplinite cumulativ trei condiţii: a) moştenitorul să fi făcut un denunţ. complice sau favorizator. Nedenunţarea omorului a cărui victimă a fost defunctul Prezentare: Este nevrednic moştenitorul major şi neinterzis. nedemnitatea fiind constatată judecătoreşte. în acest caz. dar odată majori sau deplin capabili au această obligaţie chiar şi după deschiderea succesiuni. şi anume: coautor. 656 C. moştenitorul a avut intenţia de a-l ucide pe de cujus cu toate că. c) moştenitorul să fi fost condamnat printr-o hotărâre pentru plângere. unchii sau mătuşile sale. trecerea la executarea rezoluţiei infracţionale prin îndeplinirea unor acte de executare îndreptate împotriva lui de cujus. civil prevede că este scuzabilă şi ca atare nu pot fi vătămaţi în drepturile lor: ascendenţii şi descendenţii omorâtorului. o plângere sau o mărturie împotriva lui de cujus. Nu se sancţionează cu nedemnitate condamnarea pentru lovituri cauzatoare de moarte deoarece moştenitorul se află în culpă cu privire la moartea lui de cujus. întrucât aceste măsuri nu şterg intenţia de a ucide. prin condamnarea moştenitorului. nepoţii sau nepoatele sale). Literatura de specialitate. nu l-a denunţat justiţiei. denunţare sau mărturie calomnioasă. el acţionând cu intenţie numai pentru loviri sau vătămări. Aşadar. instigator. hotărâre rămasă definitivă. 6/1990. c. afinii săi de acelaşi grad. c) reţinerea moştenitorului să nu fie socotită de lege ca scuzabilă (art. Caracterul calomnios al faptei trebuia constatat judecătoreşte. b) moştenitorul trebuie să fi fost condamnat pentru omorârea lui de cujus sau pentru tentativa de a-l omorî. şi în cazul tentativei. Avem în vedere acele situaţii în care răspunderea penală s-a prescris. şi trebuie ca omorul să fie consumat. fiind imoral să i se dea celui care a încercat să-l omoare pe defunct patrimoniul adunat de acesta în timpul vieţii. Din cele expuse rezultă faptul că moştenitorul nu este nedemn în situaţia în care în mod involuntar l-a ucis pe de cujus. Din formularea art. minorii şi interzişii sunt scutiţi de obligaţia denunţării. nedemnitatea nu va opera. fraţii săi sau surorile sale. Condiţii: Acest caz de nevrednicie presupune întrunirea cumulativă a trei condiţii: a) moştenitorul să fi cunoscut omorul. soţul sau soţia sa. Cazuri: Nedemnitatea va opera în cazul în care succesibilul condamnat a fost ulterior amnistiat (amnistie postcondamnatorie).

instanţa de judecată fiind cea care stabileşte dacă moştenitorul s-a făcut sau nu vinovat de neglijenţă şi dacă a făcut sau nu denunţarea la timp. moştenirea va fi culeasă în mod egal de cei doi nepoţi. 3. Restituirea trebuie făcută în natură. numai pentru cheltuielile utile pe care le-a făcut cu privire la bunurile din moştenire. din ziua încasării. dacă A va veni la moştenire va culege inclusiv partea din patrimoniul succesoral care i-a revenit lui B de pe urma lui de cujus. de remarcat faptul că C. 1.Instanţa de judecată: În ceea ce priveşte termenul în care trebuie făcută această denunţare a omorului. Astfel. e) nedemnul va fi despăgubit.şi invers . Nedemnitatea este o sancţiune relativă şi nu una absolută astfel încât nedemnul îşi păstrează capacitatea de a moşteni pe oricare altă persoană. nu stabileşte un interval de timp. iar partea lui din moştenire va reveni celor care moştenesc alături de el sau celor care au fost înlăturaţi de la moştenire. va fi obligat la plata contravalorii lor. efecte ce se produc de drept. 18 . De asemenea. inclusiv pe copiii săi cu privire la patrimoniul succesoral ce aceştia l-au cules în locul părintelui nedemn. c) nedemnul datorează dobânzi la sumele succesorale pe care le-a încasat. iar dacă acest lucru nu mai este posibil nedemnul este considerat posesor de rea-credinţă şi pus de drept în întârziere de la data intrării în folosinţa bunurilor succesorale. Nedemnul nu va putea culege nici măcar rezerva conferită de lege moştenitorilor rezervatari. b) nedemnul va fi obligat să restituie fructele percepute de la deschiderea succesiunii (art. în situaţia în care moştenitorul nedemn a omis să le culeagă sau le-a consumat. iar. nu şi cu privire la drepturi ale nedemnului care au un alt temei juridic.civ. moştenitorul nedemn fiind decăzut din dreptul de a moşteni. Efecte b. ca posesor de rea credinţă. dar va păstra dreptul asupra cotei părţi din bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei cu de cujus. C. d) nedemnul va avea dreptul să i se înapoieze sumele pe care le-a plătit pentru a achita datorii ale succesiuni. Nedemnul este socotit că nu a avut niciodată chemare la moştenire. 657 C. spre exemplu.care se stinseseră prin efectul consolidării sau confuziunii. iar la decesul lui B. g) nedemnitatea îşi va produce efecte numai cu privire la drepturile succesorale. dacă la moştenirea lui de cujus vine un copil. B. Spre exemplu. b. şi restituirea fructelor trebuie făcută în natură. f) toate drepturile reale sau personale pe care le avea împotriva defunctului . civil). aceasta va pierde drepturile succesorale ce i s-ar fi cuvenit de pe urma soţului defunct. A (care este nedemn) şi doi nepoţi. Efectele nedemnităţii a. nu cu privire şi la cea testamentară. renasc cu efect retroactiv de la deschiderea succesiunii. De asemenea. fiind obligat la plata de despăgubiri. Preliminarii Considera ţ generale: Nedemnitatea succesorală va produce efecte numai cu privire la ii succesiunea legală. Efectele nedemnităţii în raporturile dintre nevrednic şi moştenitor Efecte: În raporturile dintre nevrednic şi moştenitor sunt produse următoarele efecte: a) nedemnul va restitui celorlalţi moştenitori toate bunurile pe care le deţinea în calitate de moştenitor. tot instanţa de judecată va stabili prin orice mijloc de probă dacă moştenitorul a ştiut sau nu de săvârşirea omorului. după acest copil. certificatul de moştenitor va fi desfiinţat retroactiv. în cazul soţiei nedemne.

în acest caz. În toate cazurile nedemnitatea poate fi invocată şi constatată de instanţă numai după deschiderea moştenirii şi numai dacă vocaţia succesorală legală a nedemnului este concretă. 2. Astfel.4. b) În schimb. 3. sau chiar de dispoziţie. 658 C. Deci. cum sunt comoştenitorii legali sau moştenitorii legali subsecvenţi ori legatarii sau donatarii. legatarii pot invoca nedemnitatea. art. dacă terţul a fost de rea-credinţă iar actul de conservare se dovedeşte că a fost dăunător există posibilitatea ca adevăratul moştenitor să solicite desfiinţarea lui.acte de conservare. copilul său va putea culege în nume propriu moştenirea lăsată de bunic. de administrare. Dacă înlăturarea de la moştenire a nedemnului se datorează dispoziţiilor testamentare. De asemenea vor fi menţinute actele de conservare făcute de terţi deoarece bunurile succesorale trebuie ocrotite în interesul adevăratului moştenitor . întrucât în lipsă de moştenitori de un grad mai apropiat. nefiind obligaţi să apere cu prioritate validitatea acestor dispoziţii. care fac parte din clase de moştenitori subsecvente (de exemplu.nevrednicia părintelui nu împiedică pe urmaşii săi să vină la moştenirea de la care acesta este îndepărtat ca nedemn. de exemplu: a) dacă unicul fiu al defunctului este nedemn. el este chemat la moştenire fără ajutorul reprezentării şi cu înlăturarea de la moştenire a altor rude ale defunctului. nefiind înlăturat de la moştenire prin prezenţa unor moştenitori în rang preferabil (care pot culege moştenirea şi fără invocarea nedemnităţii). civil se desprind două ipoteze după cum copiii vin la moştenire: a) în temeiul dreptului lor propriu . b. Nedemnitatea poate fi invocată. care este rudă de gradul I cu defunctul (principiul proximităţii gradului de rudenie). dacă defunctul a avut doi copii. în cazul în care nedemnul ar fi fost un moştenitor rezervatar al cărui prezenţă putea determina reducţiunea liberalităţii sau dacă acesta ar fi contestat validitatea dispoziţiilor testamentare. sau din oficiu de procuror ori de către instanţa de judecată. nedemnitatea nu produce nici un efect asupra drepturilor copiilor nedemnului. b) prin reprezentare . 19 . care nu pot veni la moştenire prin reprezentare. care sunt rude de gradul al III-lea faţă de defunct).b. b.nu mai este în viaţă la deschiderea succesiunii). fiindcă sunt rude de gradul II cu defunctul şi vor fi înlăturaţi de la moştenire de celălalt copil al defunctului. contestate într-un fel sau altul de nedemn.nedemnitatea părintelui atrage şi nedemnitatea copiilor lui.făcându-se şi aici distincţie între reaua şi buna credinţă a terţului. Efectele nedemnităţii faţă de copiii nevrednicului Ipoteze: Din disp. de cătrecreditorii acestor persoane. fraţii defunctului) sau sunt rude de un grad mai îndepărtat (de exemplu proprii copii. dintre care unul nedemn. Efectele nedemnităţii în raporturile cu terţii Posibilitate: Există posibilitatea ca în perioada de la deschiderea succesiuni până la constatarea nedemnităţii. pe calea acţiunii oblice. nedemnul să facă acte juridice care au ca obiect bunuri din moştenire . copiii nedemnului nu vor putea moşteni după bunicul lor (deşi tatăl lor nedemn . Retroactivitate: Întrucât prin nedemnitate se desfiinţează retroactiv calitatea de moştenitor se vor desfiinţa retroactiv şi actele încheiate de terţii de rea credinţă (care au ştiut că acela cu care au încheiat actul juridic nu era moştenitor) şi vor fi menţinute în privinţa terţilor de bună-credinţă. ea poate fi invocatăde orice persoană interesată care urmează să profite de înlăturarea de la moştenire a nedemnuluis au a copiilor săi (care ar urma să vină la moştenire prin reprezentare). Invocarea nedemnităţii succesorale Nedemnitatea. Astfel.

c) sarcina probei este inversă: cel ce pretinde o moştenire va trebui să-şi dovedească capacitatea. iar nevrednicia este specifică moştenirii legale. 20 . pe când în materia nevredniciei sarcina probei este a celor care vor să înlăture o persoană de la moştenire. nedemnitatea poate fiinvocată împotriva copiilor nedemnului pentru a-i împiedica să vină la moştenire prin reprezentare. Deosebiri între incapacitate şi nedemnitate Deosebire: Între incapacitate şi nedemnitate există următoarele deosebiri: a) condiţia capacităţii succesorale se aplică tuturor moştenirilor fie ele legale sau testamentare. b) incapacitatea are efecte absolute pe când nedemnitatea este relativă. 4. referindu-se numai la moştenirea persoanei faţă de care nedemnul s-a făcut vinovat.Dacă decesul nedemnului a avut loc înainte de deschiderea moştenirii.

iar pe de altă parte. după gradul de rudenie cu defunctul. Alături de rudele de sânge ale defunctului. legea a instituit o ordine de preferinţă cu privire la chemarea la moştenire a rudelor defunctului. Din aceste considerente. Persoanele care pot moşteni în temeiul legii: Vor fi chemate la moştenire persoanele care sunt rude cu de cujus din căsătorie. ori legatarii nu au acceptat moştenirea. Avem în vedere cazul în care defunctul lasă un testament prin care instituie un legatar universal. 45 C. rudele nu vin toate deodată la moştenire. ca fiind legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că au un ascendent comun. Cu alte cuvinte. întotdeauna la moştenire va veni şi soţul supravieţuitor al lui de cujus . mai întâi în funcţie de clasa de moştenitori din care fac parte şi apoi. iar în cel de-al doilea caz este în linie colaterală. astfel că legatarul va veni la succesiune în temeiul moştenirii testamentare. În situaţia în care toate rudele defunctului ar fi chemate deodată la moştenire. Trebuie precizat că în anumite situaţii moştenirea se va deferi atât în temeiul legii. din punctul de vedere al devoluţiunii succesorale. cât şi pe afecţiunea prezumată a lui de cujus faţă de aceste categorii de persoane. În primul caz rudenia este în linie dreaptă. NOŢIUNI GENERALE Moştenirea legal : Moştenirea este legală în situaţia în care de cujus a murit fără a lăsa ă testament. cât şi în temeiul testamentului. II. s-ar ajunge la o fărâmiţare excesivă a averilor succesorale. Gradul de rudenie: Gradul de rudenie reprezintă distanţa dintre două rude. în cazul legăturilor de rudenie mai îndepărtate este puţin probabil că mai există sentimente de afecţiune reciprocă între rude şi de cujus. sau testamentul nu este valabil. Rudenia este definită de art. pe de o parte.CURSUL 3 DEVOLUŢIUNEA LEGALĂ A MOŞTENIRII I. ţinând seama de numărul naşterilor ce au avut loc. ci într-o anumită ordine şi în raport de un anumit grad de rudenie. 21 . iar rezervatarii în temeiul moştenirii legale. Chemarea la moştenire a rudelor de sânge se întemeiază atât pe interesul social al conservării bunurilor dobândite de generaţii în sânul aceleiaşi familii. Gradul de 4 Aşadar. din afara căsătoriei şi din adopţie. PRINCIPIUL CHEMĂRII LA MOŞTENIRE ÎN ORDINEA CLASELOR DE MOŞTENITORI LEGALI Clasă de moştenitori: Prin clasă de moştenitori se înţelege o categorie de rude care exclude de la moştenire o altă categorie de rude (sau este exclusă de ea) chiar dacă rudele din categoria exclusă ar fi de grad mai apropiat cu defunctul4. fam. prin ordinea moştenirilor se înţelege ierarhia stabilită între diferitele clase sau categorii de moştenitori. PRINCIPII GENERALE 1. dar mai există şi moştenitori rezervatari. distanţă ce este măsurată pe linia legăturii de rudenie.

De exemplu.fam. acest principiu poate fi evidenţiat în funcţie de fiecare clasă de moştenitori în parte astfel: 1. pe când rudele în linie colaterală sunt chemate la moştenire numai până la gradul al IV-lea inclusiv. În ceea ce priveşte persoanele adoptate. b) clasa a II-a este clasa ascenden ilor privilegia iţ (p ă ii defunctului) şi ţ rin ţ colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii lor până la gradul IV. cât şi în linie colaterală (tot după numărul naşterilor. În temeiul art. 700 alin. Reglementare şi ordinea de preferin ţă Dispoziţiile Codului civil din art.civ). urcând de la una din rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă). moştenitorii din clasa a II-a vor veni la moştenire numai dacă nu există succesibili din clasa I. rudele în linie dreaptă (ascendenţii şi descendenţii) sunt chemate la moştenire fără limită de grad. PRINCIPIUL PROXIMITĂŢII GRADULUI DE RUDENIE ÎNTRE MOŞTENITORII DIN ACEEAŞI CLASĂ (PROXIMIOR EXCLUDI REMOTIOREM) Enun ţare: Potrivit acestui principiu.: bunicul cu nepotul sunt rude de gradul II). : 669-675. Cu toate că în redactarea iniţială a C. prin Legea asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 1921 succesiunea legală a colateralilor a fost restrânsă până la gradul al IV-lea inclusiv. dar nu pot moşteni(din cauza nedemnităţii sau dacă renunţă la succesiune ori nu o acceptă în termenul prevăzut de art. sau dacă există. Potrivit C. Spre exemplu.. moştenitorii din clasa I vor înlătura de la moştenire pe cei din clasele inferioare. inclusiv). c) clasa a III-a este clasa ascendenţilor ordinari (bunicii. 46 C.. d) clasa a IV-a este clasa colateralilor ordinari şi cuprinde unchii şi mătuşile defunctului. Vor culege din moştenire rudele din clasele superioare. dar vine la moştenire în concurs cu rudele din toate clasele de moştenitori. Aşadar. străbunicii defunctului. Soţul supravieţuitor: După cum se observă. 319/1944 el nu înlătură nici o clasă de moştenitori dar nici nu poate fi înlăturat. fără limită de grad).civ. 46 C. în următoarea ordine de preferinţă: a) clasa I este clasa descendenţilor defunctului fără limită de grad. la fel se vor stabili şi gradele rudeniei civile din adopţie. Aşa cum am precizat. Aşadar. rudele de grad mai apropiat înl ă ă de la tur moştenire rudele de grad mai îndep ă rtat înl ă untrul aceleiaşi clase. 1 din Legea nr. 1 C. rudele colaterale erau chemate la moştenire până la gradul al XII-lea inclusiv.rudenie se stabileşte atât în linie dreaptă (Ex. soţul supravieţuitor al defunctului nu face parte din nici o clas ă de moştenitori.). verii primari şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului. precizează că succesibilii sunt grupaţi în patru clase. se referă numai la stabilirea rudeniei fireşti. dacă din clasa descedenţilor au rămas următorii moştenitori: 22 . fam. iar în linie colaterală se numără naşterile urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând apoi de la acesta până la cealălaltă rudă (art. cu toate că art. 2. 659.civ. înţelegem prin grad de rudenie intervalul ce desparte două naşteri sau generaţii. indiferent de gradul de rudenie. gradul de rudenie în linie dreaptă se stabileşte după numărul naşterilor care despart două rude.

23 . D care sunt rude de gradul III cu de cujus (străbunici) şi E care este rudă de gradul IV (străstrăbunic). 2. E care sunt rude de gradul III (nepoţi de fraţi) şi F. astfel că îi va înlătura de la moştenire pe B. dacă din clasa ascedenţilor ordinari au rămas următorii succesori: E B D A T De cujus C M deceda A este rudă de gradul II cu defunctul (bunic). G care sunt rude de gradul IV (strănepoţi de fraţi).De cujus A B C D E F A şi B sunt rude de gradul I (copii) cu defunctul. 3. D. D. E care sunt rude de gradul II (nepoţi) şi F (strănepot) care este rudă de gradul III. înlăturându-i de la moştenire pe C. astfel că îi vor înlătura de la moştenire pe toţi ceilalţi descedenţi. respectiv C. dacă din clasa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi au rămas următorii moştenitori: T De cujus A B C D E G F A şi B sunt rude de gradul II cu de cujus (fraţi).

luând fiecare câte Ľ din moştenire: De cujus A B C D EXCEPŢII DE LA PRINCIPIILE GENERALE ÎN MATERIE 4. dar nici nu poate fi înlăturat de la moştenire. în cadrul acestei clase. o clasă de moştenitori exclude pe cealaltă de la moştenire. respectiv străstrăbunic). înlăturându-i de la moştenire pe ceilalţi colaterali ordinari care sunt rude de gradul IV. E. dacă din clasa colateralilor ordinari au rămas următorii succesibili: S B G T De cujus A D E C F A şi C sunt rude de gradul III cu defunctul (unchi). 3. nu contează dacă este vorba despre rude după mamă sau după tată ale lui de cujus. De exemplu. CHEMATE LA MOŞTENIRE Enunţare: Potrivit acestui principiu.1. după cum se observă. Aşadar. PRINCIPIUL EGALITĂŢII ÎNTRE RUDELE DIN ACEEAŞI CLASĂ ŞI GRAD. să se contureze excepţia constând în dreptul soţului supravieţuitor de a veni în concurs cu orice clasă chemată la moştenire. ele vin deopotrivă la moştenire având drept la părţi egale. A care este bunic după tată îi va înlătura de la moştenire şi pe D şi pe E care sunt rude după mamă (străbunic. F. De asemenea. 24 . Astfel. 4.fratele bunicului defunctului. dacă sunt mai multe rude din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad. ceea ce primează este gradul de rudenie. respectiv D. de la principiul potrivit căruia.veri primari şi G. soţul supravieţuitor nu înlătură nici o clasă de moştenitori de la moştenire. soţul supravieţuitor nu poate fi înlăturat nici prin voinţa lui de cujus întrucât este moştenitor rezervatar. Această corectare face ca.Soţul supravieţuitor vine în concurs cu orice clasă chemată la moştenire Soţul supravieţuitor: Principiul potrivit căruia o clasă exclude pe cealaltă de la moştenire comportă corectarea dată de existenţa clasei mixte de moştenitori: clasa colateralilor privilegiaţi şi a ascendenţilor privilegiaţi. patru copii ai defunctului vor moşteni în mod egal averea defunctului lor tată.De asemenea.

este o ficţiune a legii care dă posibilitatea unui succesibil de un grad mai îndepărtat de a urca în locul şi gradul ascendentului care nu se mai află în viaţă la moartea defunctului. are o excepţie în cazul reprezentării succesorale (de exemplu. înăuntrul unei clase.4. partea cuvenită fiecărei părţi va fi cota pe care o stabileşte. deşi aparţin aceleiaşi clase şi sunt rude de acelaşi grad. 664 C.Noţiune şi reglementare juridică Noţiune şi reglementare: Reprezentarea succesorală reglementată de art. principiul egalităţii între comoştenitori va fi încălcat în următoarele situaţii: a) când părinţii sau unul din ei.4. 25 . ci numai la o cotă succesorală fixă.Concursul de vocaţie succesorală între rude şi nerude Situaţii: Când legea cheamă la moştenire. pentru a culege partea de moştenire ce i se cuvenea acestuia). Reprezentarea succesorală Excepţia reprezentării succesorale: Regula potrivit căreia. ci pe linii. înăuntrul aceleiaşi clase moştenitorii de acelaşi grad îşi împart moştenirea în părţi egale. III.3. ci ei urcă în locul şi gradul tatălui lor. Astfel.2. împreună. fix. rude de categorii diferite sau persoane care nu sunt rude. Utilitatea reprezentării succesorale rezultă din înlăturarea unor consecinţe injuste ale principiului egalităţii între rudele de acelaşi grad şi ale principiului proximităţii gradului de rudenie. copiii nu sunt înlăturaţi de la moştenire de tatăl lor decedat înaintea lui de cujus. spre exemplu. oricare ar fi numărul acestora. b) soţul supravieţuitor nu are dreptul la o cotă egală cu cea a moştenitorilor cu care vine în concurs.Excepţia cotelor neegale ce se cuvin fraţilor şi surorilor din căsătorii diferite Fraţii şi surorile din căsătorii diferite: De la regula potrivit căreia. civ. fraţii şi surorile din acelaşi tat ă şi aceeaşi mamă vor avea dreptul la o cot ă succesorală mai mare decât cea care se cuvine fraţilor şi surorilor numai după tată sau numai după mamă. rudele de grad mai apropiat înlătură de la moştenire pe cele de grad mai îndepărtat. pentru a culege partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit celui pe care îl reprezintă. împărţirea moştenirii nu se va face pe capete. care depinde de clasa de moştenitori cu care vine în concurs. este excepţia situaţiei în care fraţii şi surorile vin din căsătorii diferite5. dacă de pe urma lui de cujus ar rămâne următorii moştenitori: 5 Cu toate că aceştia sunt rude de acelaşi grad cu defunctul. 4. legea. REPREZENTAREA SUCCESORALĂ 1. vin în concurs cu colateralii privilegiaţi. În acest caz. 4.

Reprezentarea succesorală va avea loc. pag. ascendenţii ordinari (bunicii şi străbunicii defunctului) şi soţul supravieţuitor scendenţilor privilegiaţi sau ordinari şi nici în cazul colateralilor ordinari7 şi soţului supravieţuitor. Verii primari nu vor putea veni la moştenirea lui de cujus prin reprezentarea ascendentului lor (care este unchiul defunctului). pe de altă parte. 2. respectiv de D şi E. moştenirea ar fi culeasă în cote egale de A şi B. 665. .90. 6 7 26 . ″Moştenirea . Spre exemplu. venind la succesiune prin reprezentare. ori normal este ca partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit lui C dacă ar fi trăit să fie culeasă de descedenţii acestuia. pe de o parte. reprezentarea succesorală intervine şi în cazul în care toţi moştenitorii ce au fost chemaţi la succesiune sunt de acelaşi grad. în definiţie se mai menţionează că reprezentantul culege partea de moştenire ce sar fi cuvenit reprezentatului în concurs cu succesori din aceeaşi clasă mai apropiaţi în grad de de cujus. . În doctrină6.De cujus A B C predecedat D E Dacă nu ar exista instituţia reprezentării succesorale. şi nici prin reprezentarea părinţilor lui de cujus. Reprezentanţii vor moşteni de la defunct ceea ce ar fi moştenit cel pe care îl reprezintă dacă ar fi trăit în momentul decesului lui de cujus. 2 C. fiind cules în mod egal de D şi E (fiecare câte 1/6). restul de 1/3 care i s-ar fi cuvenit lui C. Denumire: Ascendentul predecedat poartă denumirea de reprezentat. în cazul în care există moştenitori în viaţă de grad mai apropiat cu defunctul. 665 alin. în cazul în care toţi sau o parte din moştenitorii de grad mai apropiat cu de cujus sunt predecedaţi. pân ă la gradul IV inclusiv. Considerăm această exprimare ca fiind inexactă deoarece potrivit art. Eliescu. 666.civ. Astfel. şi. A şi B vor culege câte 1/3 din moştenire. Ascendenţii privilegiaţi (părinţii defunctului). 672 admite reprezentarea atât în privin ţa descenden ţilor copiilor defunctului cât şi în privin ţa descenden ţilor din fra ţi şi surori. la moştenirea lui de cujus vin: un fiu şi trei copii ai unui fiu predecedat al defunctului: De cujus A B predecedat C D E M. Domeniul de aplicare al reprezentării succesorale Persoanele care beneficiază de reprezentarea succesorală: Codul civil în art. putem lua următoarele situaţii: 1. iar moştenitorul care vine la moştenire prin reprezentare se numeşte reprezentant.″ .

F. Caracterul nemărginit al reprezentării succesorale: Reprezentarea succesorală operează la infinit. fără limită de grad. va fi culeasă de descedenţii acestuia. E. respectiv câte 1/6 fiecare. G (culegând fiecare câte Ľ din moştenire). de beneficiul acesteia bucurându-se toţi descedenţii lui de cujus. ori în speţa de mai sus nu există astfel de inechităţi. Astfel. se poate întâlni următoarea situaţie: 27 . partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit lui A. astfel încât instituţia reprezentării succesorale nu-şi găseşte aplicabilitatea. venind la moştenire în nume propriu şi nu prin reprezentare întrucât reprezentarea a apărut tocmai pentru a înlătura neajunsurile principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al egalităţii rudelor din aceeaşi clasă şi acelaşi grad. spre exemplu. Astfel. E. copii ai altui fiu predecedat al defunctului. vor lua fiecare câte Ľ din moştenire. C.Moştenirea se va împărţi după numărul tulpinilor. dacă la moştenirea lui de cujus vin moştenitorii din schema alăturată: De cujus predecedat A B predecedat C D E F C. F. D. la moştenirea lui de cujus vin: trei nepoţi. C. Spre exemplu. De cujus predecedat A B predecedat C D E F G Moştenirea se va împărţi tot pe două tulpini: tulpina după A şi tulpina după B. Neoperarea reprezentării succesorale: Considerăm că reprezentarea succesorală nu-şi găseşte aplicabilitatea în situaţia în care există descedenţi predecedaţi ai defunctului dar moştenirea se împarte la fel indiferent dacă ar exista sau nu instituţia reprezentării succesorale. şi alţi doi nepoţi. copii ai unui fiu predecedat al defunctului. iar restul de ˝ ce ar fi fost luat de B dacă ar mai fi fost în viaţă fiind cules de descedenţii acestuia. E (fiecare luând câte 1/6 din moştenire). iar partea de moştenire ce i s-ar fi cuvenit lui B va fi culeasă de descendenţii acestuia. D. 2. D. A culegând ˝.

dacă se dovedeşte că a decedat ulterior lui de cujus .De cujus predecedat A B predecedat E predecedat C D predecedat F G M F va veni la moştenire prin reprezentarea lui C şi A. Condiţii b. putând fi excluşi de la moştenire de alţi succesibili de grad preferenţial sau de acelaşi grad. 3. adică cel reprezentat să fie decedat. Reprezentarea succesorală nu este posibilă nici în cazul în care reprezentatul este în viaţă dar a renunţat la succesiune sau este nedemn de a moşteni.Condiţiile reprezentării a.Ľ. E. Aşadar. nu va opera reprezentarea succesorală. 1. în situaţia unei persoane susceptibilă de a fi reprezentată. astfel încât moştenirea se va împărţi astfel: F. Pentru persoana reprezentată Enumerare: Pentru persoana reprezentată se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) locul celui reprezentat să fie vacant. iar altele pentru reprezentant. un moştenitor dintr-un grad inferior nu poate reprezenta pe predecedatul din gradul superior decât cu condiţia ca şi moştenitorul din gradul intermediar să fie predecedat adică să nu mai fie în viaţă la deschiderea moştenirii de cujusului. ci persoana respectivă îl va moşteni în nume propriu pe de cujus. unele pentru persoana celui reprezentat. În cazul celor dispăruţi. iar moştenirea ce li se cuvine va putea fi reclamată de curatorul instituit potrivit art. Astfel.152 lit. H vor veni prin reprezentarea lui D şi B. reprezentarea operează din grad în grad vacant fără a se putea sări gradele intermediare ocupate de succesibilii în viaţă. Cu alte cuvinte. rămasă definitivă. dar care vin la succesiune prin reprezentarea ascendentului lor predecedat. Reprezentarea este totuşi posibilă atunci când se face dovada predecesului celui dispărut. obţinându-se o hotărâre declarativă de moarte. G şi H fiecare câte 1/8. 28 . Locul celui reprezentat să fie vacant: Locul celui reprezentat să fie vacant. Precizare Precizare: Legiuitorul a prevăzut anumite condiţii pentru a opera instituţia reprezentării. Ordinea operării: Aşadar. operează prezumţia că sunt în viaţă. descendenţii renunţătorului sau nedemnului vor putea veni la moştenire numai în nume propriu. fiind la rândul ei moştenită în nume propriu de proprii săi succesibili. b. Faptul că reprezentantul trebuie să fie predecedat face ca reprezentarea să nu poată opera per saltum sau omisso medio. e C.˝. ci numai din grad în grad vacant. E va veni prin reprezentarea lui B. fam. trecând prin toate gradele intermediare. iar G. b) locul celui reprezentat să fie util. neputând fi reprezentată o persoană ce se află în viaţă la data deschiderii succesiunii.

Comorienţii: În literatura de specialitate s-a pus problema dacă reprezentarea este posibilă în cazul în care între comorienţi există raporturi de rudenie care pot duce la reprezentare.adică reprezentatul. Locul celui reprezentat nu este util şi în cazul în care.  în nici un text de lege nu se dispune ca reprezentatul să aibă capacitate succesorală. Locul celui reprezentat să fie util: O a doua condiţie presupune ca locul celui reprezentat să fie util . dacă acesta este renunţător. comorientul reprezentat dacă ar fi fost în viaţă ar fi venit el însuşi la moştenirea celuilalt comorient. 668 alin. ori comorienţii nu se pot moşteni tocmai pentru motivul că se prezumă a fi murit în acelaşi timp. nu este nici vacant şi nici util. deoarece dacă ar avea-o ar veni el însuşi la moştenirea lui de cujus. ori aceste consecinţe trebuie înlăturate şi în cazul comorienţilor b. iar dacă este nedemn. considerăm că reprezentarea este posibilă în cazul comorienţilor din următoarele motive:  locul reprezentatului în cazul comorienţilor este util. a fost exheredat prin testament de acesta. 29 . se consideră că în această situaţie reprezentarea nu este posibilă deoarece una din condiţiile reprezentării este şi aceea ca locul reprezentatului să fie util. deci reprezentarea este posibilă. Condiţii cerute persoanei care reprezintă Enumerare: În persoana care reprezintă se cer a fi întrunite următoarele condiţii: să aibă capacitate succesorală şi să aibă vocaţie proprie la moştenirea defunctului.civ. În ceea ce ne priveşte. 2. şi nici supravieţuirea unuia dintre ei. de unde rezultă că nici unul dintre ei nu are capacitate succesorală în raport cu succesiunea celuilalt. În consecinţă. reprezentarea în acest caz este posibilă deoarece dispoziţiile art. nedemnul nu poate fi reprezentat căci el nu are drept la moştenire. deci locul său nu este util. conform cărora ″nu se reprezintă decât persoanele moarte″ nu trebuie interpretate în sens de ″predeces″.De cujus F1 F2 decedat N fiu renunţător sau nevrednic S S nu va putea veni la moştenire prin reprezentare întrucât locul lui N. Într-o primă opinie. deoarece o astfel de formulare ar atrage după sine imposibilitatea reprezentării comorienţilor. fiind moştenitor nerezervatar al lui de cujus. reprezentatul l-ar fi putut moşteni pe de cujus dar nu are capacitate succesorală. Cu alte cuvinte. dacă ar fi supravieţuit ar fi avut chemare la moştenire. nu este vacant. Potrivit celei de a doua opinii. 1 C.  scopul reprezentării este acela de a înlătura tocmai consecinţele injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului egalităţii rudelor de acelaşi grad. în cazul comorienţilor nu se poate dovedi nici predecesul unuia dintre ei. Astfel.

astfel încât descendenţii nu pot influenţa regulile reprezentării în ceea ce priveşte acceptarea moştenirii cu efecte parţiale sau sub condiţie. împărţirea moştenirii în cazul reprezentării se face. deoarece o persoană care nu poate moşteni în nume propriu nu poate culege moştenirea nici prin reprezentare. reprezentantul nu are nici o culpă. chiar dacă reprezentantul a renunţat la moştenirea celui reprezentat. subdiviziunea se face iarăşi pe tulpină în fiecare ramură. partajul se face pe tulpină. De remarcat faptul că descendenţii din fraţi şi surori pot veni la moştenire prin reprezentare numai dacă nu au fost exheredaţi de de cujus. nu pe capete.Efectele reprezentării Reglementare: Potrivit art. la infinit (putând veni la moştenire prin . operând de drept şi imperativ.să fie în viaţă în momentul deschiderii succesiunii.  persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii.  persoanele dispărute. Aşadar. reprezentare descendenţi de orice grad ai lui de cujus ). înţelegând prin tulpină autorul comun din care coboară reprezentanţii. 667 C. Prin urmare. dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri. următoarele categorii de persoane:  persoanele fizice în viaţă la data morţii lui de cujus. faţă de defunct. să nu fie nevrednic faţă de defunct şi să fie susceptibil de a fi chemat de lege. reprezentantul trebuie să aibă capacitate succesorală proprie. 4. Vocaţie la moştenire: Reprezentantul trebuie să aibă vocaţie proprie la moştenire. Astfel. în temeiul propriului său grad de rudenie la moştenirea acestuia. moştenirea se va împărţi în trei părţi egale: prima parte va reveni în întregime reprezentantului lui Primus. civil ″în toate cazurile în care reprezentarea este admisă. Reprezentarea este posibilă în cazul descedenţilor. Nu prezintă importanţă dacă reprezentantul este nevrednic faţă de cel reprezentat deoarece. reprezentanţii nu vor putea pretinde mai multe drepturi decât ar fi avut reprezentatul. vor putea beneficia de reprezentarea succesorală.Capacitate succesorală: Cel care reprezintă trebuie să aibă capacitate succesorală .: De cujus Primus predecedat Secundus predecedat Terţius predecedat A B C D E F În acest exemplu.civ.  persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii. ci pe tulpini. îngăduie în mod expres reprezentarea. 668 alin. ei putând doar să renunţe la întreaga moştenire. Ex. 2 C. şi membrii aceleiaşi ramuri se împart egal între dânşii″. cea de a doua se va subdivide în două părţi care vor fi moştenite de 30 . iar art. deci au capacitate succesorală. În nici un caz însă.

civil prin descendenţi înţelegem copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă. 53 alin. Anularea sau declararea nulităţii căsătoriei nu va produce nici un efect în privinţa copiilor. acesta îl va avea ca tată pe fostul soţ al mamei (art. subdiviziunea se face iarăşi pe tulpină. iar cea de a treia se va subdivide în trei părţi egale care vor fi moştenite egal de cei trei reprezentanţi ai lui Tertius. la infinit. reprezentatul nu poate fi obligat să accepte moştenirea.reprezentanţii lui Secundus. fie chiar şi cu bunurile proprii (dacă a acceptat pur şi simplu moştenirea). De asemenea. dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii:  copilul să fi fost conceput în timpul căsătoriei. partea cuvenită descendenţilor din aceeaşi ramură împărţindu-se în mod egal. 2 C. dar. Aceşti copii chiar dacă ar fi consideraţi din afara căsătoriei ar avea faţă de părinţii lor şi rudele acestora aceeaşi situaţie juridică ca şi situaţia legală a copiilor din căsătorie. CLASELE DE MOŞTENITORI A. răspunzând pentru pasivul succesiunii fie în limita activului succesoral (dacă a acceptat sub beneficiu de inventar). 669 C. De asemenea reprezentantul acceptant va dobândi nu numai drepturi. în fiecare ramură.) şi deci îl va moşteni pe acesta. ci şi obligaţii.fam. care îşi vor păstra situaţia de copii din căsătorie8. 8 31 . cu toate acestea. fără deosebire de sex şi indiferent dacă sunt din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite. IV. Dacă o tulpină a produs mai multe ramuri. CLASA DESCENDENŢILOR 1. în situaţia copilului născut după declararea nulităţii căsătoriei. Noţiune Potrivit art. De cujus 1/2 A predecedat B 1/2 1/4 C D predecedat 1/4 1/8 E F 1/8 Reprezentarea succesorală va opera de drept în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

cota parte ce se cuvine fiecăruia se stabileşte pe capete. În dreptul nostru. adică în funcţie de numărul lor. moştenind pe adoptator. Fac parte din aceeaşi clasă şi copiii defunctului sau urmaşii lor din afara căsătoriei cu condiţia ca filiaţia să fi fost stabilită potrivit legii. În cazul în care adopţia s-a făcut cu scopul exclusiv de a crea vocaţie succesorală adoptatului la moştenirea adoptatorului.copiii defunctului. familiei). şi nu cauza ei. dreptul la moştenire trebuind să fie un efect al adopţiei. 63 C. naşterea copilului să aibă loc înainte ca mama să intre într-o nouă căsătorie. nu şi pe ascendenţii lui. Trebuie făcută distincţie dacă adopţia este cu efecte depline sau cu efecte restrânse: a) în primul caz adoptatul este asimilat cu copilul din căsătorie şi deci dobândeşte aceleaşi drepturi ca şi acesta. denumită în art. 87 din 28 aprilie 1998 consacră o singură formă de adopţie. adopţia cu efecte restrânse nu mai există. În aceeaşi clasă de moştenitori sunt cuprinşi şi copiii adoptaţi (art. b) în al doilea caz adoptatul cu efecte restrânse moşteneşte numai pe adoptator. adopţia va fi lovită de nulitate. Exemplu: De cujus A B A va culege ˝ din moştenire. având vocaţie succesorală şi faţă de ascendenţii fireşti. aceea cu efecte depline. fie în nume propriu. familiei asimilează situaţia copilului din afara căsătoriei cu situaţia copilului din căsătorie. Legea nr. 75 C. iar B tot ˝. Art. 1 adopţie. fie prin reprezentare.Împărţirea moştenirii între descendenţi Cota parte pe capete: Dacă la moştenire sunt chemaţi mai mulţi descendenţi de gradul I . dar îşi păstrează legăturile de rudenie cu familia firească. În consecinţă de la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Exemplu de moştenitori din clasa descedenţilor: De cujus 2. fără a fi rudă cu rudele adoptatorului. Aceasta deoarece scopul adoţiei este acela de a crea o familie la fel ca familia naturală astfel încât este normal ca dreptul la moştenire să aparţină şi copiilor adoptatului la fel cum acest drept există în favoarea descedenţilor unui copil legitim al lui de cujus. pe ascendenţii acestuia. 32 .

33 . Exemplu: De cujus +2001 A B +2000 C nedemn D E F G Moştenirea se va împărţi pe tulpini. iar în ceea ce-l priveşte pe C. împărţirea se face pe tulpini şi subtulpini. descedentul acestuia. Acest lucru se poate întâmpla în situaţia în care descedenţii de gradul întâi sunt în viaţă dar sunt renunţători sau nedemni. acesta va fi exclus de la moştenire întrucât este nedemn. astfel încât vor culege fiecare câte Ľ din moştenire.Tot astfel se procedează dacă la moştenire sunt chemaţi în nume propriu descendenţii de grad subsecvent şi care nu beneficiază de reprezentare. principiul egalităţii aplicându-se numai între ramurile din aceeaşi tulpină (descendenţii mai îndepărtaţi în grad care nu au beneficiul reprezentării sunt excluşi de la moştenire). Astfel. iar E şi F vor veni la moştenire prin reprezentarea lui B. F şi G. nu beneficiază de reprezentarea succesorală (nedemnitatea ascendentului său se răsfrânge asupra sa). culegând fiecare câte Ľ din succesiune. A va culege ˝ din moştenire. iar G. una corespunzătoare lui A şi una corespunzătoare lui B. Spre exemplu. E. ori nu mai sunt în viaţă dar sunt nedemni. Împ ăr ţirea pe tulpini: În cazul în care descendenţii de gradul II şi următoarele vin la moştenire prin reprezentare. putem întâlni următoarea situaţie: De cujus +2002 nedemn renunţător A B +2001 D E F G C nedemn Moştenirea se va împărţi în mod egal între D.

civ.civ. descendenţii pot veni la moştenirea lui de cujus fie în nume propriu.˝ din moştenire pentru un descedent. 653 alin. . 3. B.Componenţă 9 Moştenitorii nesezinari. . 751 C. excepţie făcând donaţiile ce s-au dat cu scutire de raport (art. Aşdar. cât şi în lipsa intenţiei de a stăpâni pentru sine. sezinarul putând acţiona şi în numele moştenirii şi nu neapărat pentru sine. de a aduce la masa succesorală donaţiile pe care le-au primit. În ceea ce priveşte cuantumul rezervei descedenţilor. Reprezentare: Aşa cum am mai arătat. direct sau indirect.). având dreptul de a intra în posesiunea moştenirii fără a fi necesară îndeplinirea de formalităţi (art. Rezervatari: Descendenţii sunt moştenitori rezervatari. iar exercitarea acţiunilor succesorale este posibilă atât în lipsa stăpânirii de fapt a bunurilor succesorale.Concursul descendenţilor cu soţul supravieţuitor: Dacă alături de descendenţi la moştenire vine şi soţul supravieţuitor mai întîi se stabileşte cota ce se cuvine acestuia şi apoi restul moştenirii se împarte între ceilalţi moştenitori. pentru a intra în posesia moştenirii trebuie să solicite notarului public eliberarea certificatului de moştenitor.civ. 1 C. astfel că vor culege fiecare câte 3/8 din moştenire. de la de cujus. CLASA ASCENDENŢILOR PRIVILEGIAŢI ŞI COLATERALILOR PRIVILEGIAŢI (CLASA MIXTĂ) 1. sub condiţia ca ei să accepte succesiunea (art. Exemplu: De cujus S A B Mai întâi se va stabili cota cuvenită soţului supravieţuitor. care este de Ľ iar restul de ľ se va împărţi între A şi B. iar ceea ce excede rezervei succesorale (cotitatea disponibilă) este o parte a moştenirii de care care de cujus poate dispune fără restricţie pe calea liberalităţilor (donaţii sau dispoziţii testamentare). fie prin reprezentarea succesorală.ľ din moştenire pentru trei sau mai mul i ţ desceden i ţ . 841 C.). deşi este posibil ca ei să nu stăpânească în fapt succesiunea. de cujus neputând face liberalităţi (legate şi donaţii) peste o anumită parte din moştenire care poartă denumirea de rezervă succesorală. unii faţă de alţii. ei au obligaţia. descedenţii se bucură de posesia de drept a titlului de moştenitor. acesta variază în funcţie de numărul lor: .2 /3 pentru doi descedenţi.)9. Sezinari: Descendenţii sunt şi moştenitori sezinari. 34 .Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale descedenţilor Raportul donaţiilor: În cazul în care la moştenire vin mai mulţi descendenţi. iar bunurile să fie posedate de persoane care nu au această calitate şi poate nici nu sunt succesori.

succesiunea se cuvine clasei mixte a ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi. Mai târziu. şi mai ales de dipoziţiile art. civil sau alte acte normative şi cu toate că această vocaţie trebuie să se sprijine pe o dispoziţie legală. civil consacră dreptul acestora la moştenire. ea trebuie privită ca fiind corespunzătoare adevărului. iar Justinian a hotărât că în situaţia în care un frate ar fi predecedat şi au rămas copii de pe urma lui. Ascendenţii privilegiaţi a. Enumerare Ascendenţii privilegiaţi: Ascendenţi privilegiaţi sunt tatăl şi mama lui de cujus. 671. Tatăl din afara căsătoriei Tatăl din afara c ăsătoriei: Vocaţia succesorală a tatălui din afara căsătoriei nu este expres consacrată de C. În vechiul drept românesc. care îi înlătură de la moştenire pe ceilalţi ascendenţi şi colaterali deveniţi ordinari. a părinţilor fireşti în cazul adopţiei defunctului şi a adoptatului. A B C De cujus D E F Istoric: În dreptul roman. b. dar acest act poate fi oricând contestat şi deci în măsura în care recunoaşterea nu a fost contestată. fiind reclamată de raporturile de rudenie dintre copil şi tată. dispoziţiile art. aceştia vor culege partea din moştenire ce s-ar fi cuvenit tatălui lor. 678 C. Codul Calimach va stabili ca moştenirea să fie culeasă de asecedenţi împreună cu fraţii şi surorile. O rezervă există în această materie şi în cazul recunoaşterii de către părinte a copilului în scopul de a-l moşteni. fraţii şi surorile veneau la moştenirea defunctului în concurs cu părinţii. eventuale discuţii fiind numai în privinţa tatălui din afara căsătoriei.Prezentare: În situaţia în care defunctul nu a lăsat descendenţi sau aceştia sunt nevrednici ori renunţă la moştenire. care cuprinde părinţii defunctului şi fraţii şi surorile acestuia precum şi descendenţii lor (până la gradul IV inclusiv). iar fraţii şi surorile erau cuprinşi în categoria colateralilor. din afara căsătoriei. 2. Vocaţia succesorală a părinţilor fireşti în cazul adopţiei 35 . 106 C. şi din adopţie. 670. din căsătorie. iar în lipsa lor veneau la moştenire colateralii privilegiaţi. În privinţa vocaţiei succesorale a părinţilor din căsătorie şi a mamei din afara căsătoriei. fam. în prezent. potrivit căruia ″părintele nu are nici-un drept asupra bunurilor copilului în afară de dreptul de moştenire şi la întreţinere″. părinţii aveau acelaşi tratament ca şi ceilalţi ascedenţi. nu mai este pusă la îndoială. 673. În vechiul drept cutumiar francez. putând constitui un titlu legitim pentru moştenire. c. totuşi. ascendenţii (inclusiv părinţii) erau chemaţi la moştenirea copiilor lor dacă aceştia nu aveau descedenţi.

indiferent dacă adoptatorul este sau nu soţul unuia dintre +2001 T M +2002 De cujus A B C părinţii fireşti. ei vor culege ˝ din moştenire (câte Ľ fiecare). partea ascendenţilor se stabileşte astfel:  dacă există un singur părinte el va primi Ľ din moştenire. (ca in schema de mai sus) b) dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi. excepţie face ipoteza în care unul dintre soţi adoptă cu efecte depline copilul firesc al celuilalt soţ. Crespectiv tot câte Ľ pentru fiecare. 670 C. d.A. deoarece în privinţa raporturilor de rudenie dintre adoptant şi adoptat nu există deosebire între adopţia cu efecte depline şi adopţia cu efecte restrânse. civil). care menţine raporturile de rudenie cu adoptatul şi deci şi vocaţia succesorală la moştenirea acestuia. întrucît se păstrează şi legătura de rudenie a înfiatului cu părinţii fireşti. care poate fi 1 sau 2. cealaltă jumătate revenind colateralilor privilegiaţi (art.  dacă însă ambii părinţi vin la moştenire. b) cazul adopţiei cu efecte restrânse. Concursul părinţilor cu colateralii privilegiaţi şi între ei şi colateralii privilegiaţi T M De cujus Situaţii: În legătură cu concursul părinţilor cu colateralii privilegiaţi şi între aceştia şi colateralii privilegiaţi se pot concepe următoarele situaţii: a) dacă la moştenire sunt chemaţi numai ascendenţii privilegiaţi ai defunctului. Exemplu: T va culege ˝ din moştenire. 671. Adoptatorul va avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de adoptat.Situaţii: Vocaţia succesorală a părinţilor fireşti în cazul adopţiei presupune analizarea a două situaţii: a) cazul adopţiei cu efecte depline. indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei. dar şi 3 sau 4 în cazul înfierii cu efecte restrânse. iar M tot ˝. vocaţia succesorală a ambilor soţi se menţine. 673 C. Exemplu: 36 . în legislaţia în vigoare nu mai este reglementată adopţia cu efecte restrânse. moştenirea se împarte în mod egal (art. restul de ľ revenindu-le colateralilor privilegiaţi . când părinţii fireşti ai adoptatului pierd vocaţia succesorală la moştenirea lăsată de cel adoptat. Exemplu: M va culege Ľ din moştenire. Aşa cum am arătat anterior. civil) în funcţie de numărul lor. ľ revenind colateralilor privilegiaţi indiferent de numărul lor. B.

C. M tot Ľ. Exemplu: T M S De cujus S va culege ˝ din moştenire.A. concursul dintre ei va afecta cotele lor şi nu cota colateralilor privilegiaţi.care vor lua câte 1/9 fiecare. se pot întâlni următoarele situaţii:  dacă soţul supravieţuitor vine în concurs numai cu ascedenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi. cât şi ale colateralilor privilegiaţi. D . T.vor lua toţi ˝ din moştenire. în sensul că partea de ˝ se va împărţi în mod egal între ei.A. dacă alături de adoptator vin la moştenire şi părinţii fireşti. iar colateralii privilegiaţi . restul de ˝ împărţindu-se între colateralii privilegiaţi sau ascendenţii privilegiaţi. În cazul adopţiei cu efecte restrânse. C. Astfel. la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului. ascendenţii privilegiaţi-T. restul de 2/3 urmând a se împărţi între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi după regulile pe care le-am arătat. 10 37 . cota soţului va fi de ˝ din moştenire.  dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi cu colateralii privilegiaţi. mai întâi se stabileşte cota ce-i revine acestuia şi apoi restul se împarte între ceilalţi moştenitori. e.T M D De cujus A B C T va culege Ľ din moştenire. indiferent de numărul lor. B. respectiv câte 1/6 pentru fiecare. după regulile de mai sus10. B.vor culege jumătate din cea rămas. iar M tot Ľ. c) dacă alături de clasa a doua de moştenitori. iar restul va aparţine colateralilor privilegiaţi.Ľ. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale cuvenite ascedenţilor privilegiaţi Cota ce îi revine soţului supravieţuitor va afecta cotele atât ale ascendenţilor privilegiaţi. cota soţului este de 1/3 din moştenire. M. Exemplu: T M S De cujus A B C S va lua 1/3 din moştenire. respectiv câte 1/8 fiecare.

Pentru ca fraţii să facă parte din clasa a II-a de moştenitori. 134/1947 prevede că rezerva părinţilor este de ˝ din moştenire dacă vin la moştenire tatăl şi mama şi de Ľ din moştenire. Împărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi Situaţii: Am văzut că. nefiind între ei legături de rudenie. dacă vine la moştenire un singur părinte. 843 C. unele cu efecte depline. ţinându-se seama mai întâi de cota care i se cuvine soţului supravieţuitor al defunctului. Ce se va întâmpla însă dacă adoptatorul a făcut mai multe adopţii. COLATERALII PRIVILEGIAŢI Enumerare Colateralii privilegia ţ i: Colateralii privilegiaţi sunt: fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora pînă la gradul IV. Sezinari: Ascendenţii privilegiaţi sunt şi moştenitori sezinari. civil modificat prin Legea nr. În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire singuri vor dobândi întreaga moştenire în mod egal. iar art. dobândesc ľ sau ˝. Exemplu: +1998 T De +200 cujus 2 D M +2000 A +1999 B C E 38 F . Aceştia vin la moştenire fie în temeiul dreptului propriu. atunci când adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de fratele sau sora defunctului. Tot astfel se va împărţi moştenirea şi între descendenţii fraţilor şi surorilor. dacă însă vin la moştenire prin reprezentare împărţirea moştenirii se va face pe tulpini şi subtulpini. iar altele cu efecte restrânse? Soluţia este că adoptatul cu efecte restrânse nefiind rudă cu descendenţii din filiaţia firească (sau cu adoptaţii cu efecte depline ai adoptatorului). iar dacă vin în concurs cu ascendenţii privilegiaţi. 3. după cum vin în concurs cu unul sau mai mulţi ascendenţi privilegiaţi ai defunctului. Prin urmare au vocaţie succesorală la moştenirea defunctului rudele sale fireşti (fraţii şi surorile).Rezervatari: Ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari. fie prin reprezentare. Legea acordă dreptul la rezervă ascendenţilor privilegiaţi numai în situaţia în care de cujus nu are descedenţi ca moştenitori rezervatari. ori aceştia nu pot sau nu doresc să vină la moştenire. adică pe capete. Aceleaşi principii se aplică şi în cazul descendenţilor din fraţi şi surori. bucurându-se de posesia de drept a bunurilor succesorale. neavând beneficiul reprezentării şi nu au obligaţia raportării donaţiilor. În cazul adopţiei cu efecte restrânse adoptatul şi descendenţii săi nu devin rude cu descendenţii adoptatorului din filiaţia firească. Reprezentare şi raportul donaţiilor: Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire numai în nume propriu. ascedenţii privilegiaţi au posibilitatea de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct sau intrate în moştenire ulterior. dacă vin la moştenire în nume propriu. aceştia nu vor avea vocaţie succesorală reciprocă. dacă vin singuri la moştenire colateralii privilegiaţi dobândesc întreaga moştenire. nu contează dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei ori din adopţia cu efecte depline. fără a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale notarială sau judecătorească. Aşadar. b. inclusiv nepoţii şi strănepoţii de frate şi soră.

fraţii care au numai acelaşi tată cu de cujus . din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline realizată numai de mamă. civil). pe capete. În numeroase cazuri însă. tulpina lui B şi tulpina lui C.civ. iar M tot Ľ. Aşadar. D şi E care vor culege fiecare câte 1/16 din moştenire. Apoi jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului pe linia paternă iar jumătatea maternă între fraţii defuncutului pe linia maternă. Felurile colateralilor privilegia ţ Potrivit art. din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline. C. T va culege Ľ.fraţii ce au acelaşi tată şi aceeaşi mamă cu de cujus . Partea cuvenită colateralilor privilegiaţi (respectiv ˝ din moştenire) se împarte în felul următor: Mai întâi o împărţim în două părţi egale corespunzătoare linie materne şi liniei paterne (1/4 pentru linia maternă şi Ľ pentru linia paternă). la moştenire vin fraţi şi surori din categorii diferite şi atunci partea din moştenire care se cuvine colateralilor privilegiaţi se împarte în două părţi egale. respectiv între A. Exemplu: T M A B C De cuju s D E Astfel. fraţii uterini. Jumătatea paternă se va împărţi în mod egal între fraţii de pe linia paternă. Astfel. beneficiind de privilegiul dublei legături. sau în cazul reprezentării. respectiv între B.: Deşi art. ea se aplică şi atunci când la moştenire vin numai colateralii privilegiaţi şi aceştia sunt de categorii diferite (fără a . în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi numai dacă fraţii şi surorile sunt din căsătorii diferite. B şi C care sunt fraţi după mamă şi după tată cu de cujus vor culege fiecare câte 1/12 + 1/16 din moştenire. din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline făcută numai de tată. civil se referă numai la situaţia colateralilor privilegiaţi. indiferent dacă sunt din căsătorie. fraţii buni. Art 674 C. D şi E vor veni la moştenire prin reprezentarea lui A. Dacă la moştenire vin fraţi sau surori care fac parte din aceeaşi categorie. 674 C. fraţi cu defunctul după ambele linii vor avea o cotă parte din ambele jumătăţi (art. 674 C. Împărţirea pe linii: Împărţirea pe linii este o soluţie deosebită de a împărţi moştenirea atunci când la succesiune sunt chemaţi fraţi şi surori ai defunctului (sau descendenţii lor) care nu sunt din aceeaşi părinţi. iar B şi C vor lua fiecare câte 1/3 din moştenire. din căsătorii diferite. În ceea ce-l priveşte pe F acesta va fi exclus de la moştenire potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie întrucât nu beneficiază de reprezentarea succesorală şi este rudă de gradul III cu defunctul. adică în mod egal. iar ceilalţi colaterali privilegiaţi sunt rude de gradul II cu de cujus. care vor lua fiecare câte 1/12 din moştenire. fiind vorba de ambii ascedenţi cota este de ˝. avem următoarele trei categorii de i: colaterali privilegiaţi: 1.fraţii care au numai aceeaşi mamă cu de cujus. culegând fiecare câte 1/6 din moştenire. 3. B şi C. din căsătorii diferite. 674 C. Jumătatea maternă se va împărţi în mod egal între fraţii de pe linia maternă. Fraţii buni. vom stabili mai întâi cota ce se cuvine ascedenţilor privilegiaţi. atât pe line maternă cât şi pe linie paternă. fraţii consangvini (cosângeni).civ. pe tulpini.Moştenirea se va împărţi pe 3 tulpini: tulpina lui A. corespunzătoare celor două linii: linia paternă şi linia maternă. 2. împărţeala moştenirii se face potrivit regulii generale.

39 .

CLASA ASCENDENŢILOR ORDINARI 1. astfel încât în situaţia în care de cujus a lăsat un legatar universal. de cujus . prin reprezentare sau în concurs cu soţul supravieţuitor. C. descedenţii până la gradul IV ai colateralilor privilegiaţi vor beneficia de reprezentarea succesorală culegând moştenirea în numele ascendentului lor predecedat. 40 . din afara căsătoriei. E. moştenirea se cuvine ascendenţilor. după deschiderea succesiunii. le-a făcut diferite donaţii. Astfel. C B Este indiferent dacă ru sau din adopţie. fie pot beneficia de reprezentarea succesorală. univ T M +2000 De cujus +2002 A B +2001 C D E Legatarul universal îi va înlătura de la moştenire pe colateralii privilegiaţi A. indiferent de modul în care vin la moştenire în nume propriu. împărţeala pe linii se aplică şi descendenţilor fraţilor şi surorilor lui de cujus. alţii decât părinţii. dacă în timpul vieţii.civ. adică bunicilor. D. fără limită în grad11. colateralii privilegiaţi. 11 A De dintre de cujus şi ascendenţii săi ordinari izvorăşte din căsătorie. culegând întreg patrimoniul succesoral. Reprezentarea succesoral :ă Aşa cum am mai arătat. Raportul donaţiilor: Colateralii privilegiaţi nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor. c. indiferent de cuantumul acestora.. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaţi Moştenitori nerezervatari: Colateralii privilegiaţi nu sunt moştenitori rezervatari. procedura având ca scop verificarea titlului în temeiul căruia moştenitorii pretind posesia moştenirii. Împărţirea moştenirii între ascedenţii ordinari Enumerare: Dacă defunctul nu are moştenitori din primele două clase sau dacă ei au renunţat. străbunicilor etc. sunt nevrednici sau nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. Moştenitori nesezinari: Colateralii privilegiaţi trebuie să ceară trimiterea lor în posesie prin eliberarea certificatului de moştenitor. precum şi nepoţii acestora fie vin la moştenire în nume propriu. C. nu vor fi obligaţi la raportul donaţiilor. 700 alin.avea importanţă dacă din cauza unor căsătorii diferite sau din cauza filiaţiei din afara căsătoriei ori din cauza înfierii cu efecte depline făcută de unul din soţi înaintea deschiderii succesiunii). Aşadar. acesta îi va exclude de la moştenire pe colaterali. copiii fraţilor şi surorilor. De asemenea. Exemplu: +2000 Leg. 1 C.

Caracterele juridice ale drepturilor succesorale aparţinând ascendenţilor ordinari Nerezervatari: Ascendenţii ordinari sunt moştenitori nerezervatari. Reprezentarea succesoral ă Ascendenţii ordinari nu se bucură de privilegiul reprezentării : succesorale venind la moştenire numai în nume propriu. vor fi înlăturaţi de la moştenire. univ De cujus Legatarul universal urmează să culeagă întreaga moştenire. moştenirea va fi culeasă de colateralii ordinari. iar restul de Ľ este cules de ascedentul ordinar B. III). Prezentare Enumerare şi limite: Dacă defunctul nu are moştenitori din primele trei clase sau dacă aceştia sunt renunţători sau nevrednici. nu vor fi obligaţi la raport. Exemplu: A B M +2000 +2000 T Leg. Aceştia sunt chemaţi 41 cujus . înlăturându-i pe cei doi bunici. în situaţia în care vin la moştenirea lui de cujus în concurs cu un legatar universal.gr. mai întâi se stabileşte cota ce se cuvine acestuia şi apoi restul se împarte între ascendenţii ordinari. 2. Exemplu: B T +2001 S De +2002 cujus În această situaţie se va stabili mai întâi cota soţului supravieţuitor care este de ľ din moştenire. Astfel. având dreptul să intre în stăpânirea de fapt a tuturor bunurilor succesorale.gr. mobile şi imobile. Sezinari: Ascendenţii ordinari sunt moştenitori sezinari. A şi B. adică de colateralii care nu sunt fraţi sau surori cu defunctul sau descendenţi ai acestora (art. D. iar dacă la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului. II înlăturând pe străbunici . Raportul donaţiilor: Ascendenţii ordinari. care nu au calitatea de moştenitori rezervatari. Principiul egalităţii: Între ascendenţii ordinari se aplică principiul egalităţii fiind de grad egal. civil). fără îndeplinirea unor formalităţi prealabile.Ordine: Ascendenţii ordinari sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie (bunicii . 675 C. CLASA COLATERALILOR ORDINARI 1. în situaţia în care au primit o donaţie de la defunct.

întrucât nu sunt rude cu acesta. din afara căsătoriei. b) dacă adopţia este cu efecte depline. DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR A. 319/1944 în art. 7 a menţinut în vigoare dispoziţiile speciale mai favorabile prevăzute de Legea nr. 12 13 De asemenea. mătuşi.la moştenire până la gradul IV inclusiv (unchi. între colateralii ordinari se aplică principiul egalităţii. deoarece existând numai condiţia legăturilor de rudenie. legea civilă nu face deosebire între vocaţia lor succesorală. 42 . Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor în cadrul diferitelor sisteme de drept Reglement ă în materie: Legea nr. V. Legea nr. fiind în prezent sediul materiei care reglementează această instituţie. E A C F B De cujus D Ordinea: Colateralii ordinari sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul: unchii şi mătuşile (gradul III) înlătură de la moştenire verii primari (gradul IV) şi fratele sau sora bunicilor (gradul IV). cu care adoptatul de cujus a devenit rudă. Dacă la moştenire este chemat şi soţul supravieţuitor al defunctului. sau din adopţie. În cazul în care sunt de acelaşi grad.Observaţii comune ascendenţilor şi colateralilor ordinari Ascendenţii şi colateralii ordinari pot fi atât din căsătorie cât şi din afara căsătoriei. colateralii ordinari pot fi din căsătorie. mai întâi se stabileşte cota care se cuvine acestuia şi apoi se împarte moştenirea între colateralii ordinari. 2. ascendenţii şi colateralii adoptatorului nu culeg moştenirea adoptatului mort fără posteritate. ascendenţii şi colateralii ordinari pierd vocaţia la succesiunea adoptatului. veri primari şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului)12. nu sunt sezinari şi nu au obligaţia raportului donaţiilor. În cadrul acestei clase de moştenitori nu va opera împărţirea pe linii a moştenirii aşa cum se întâmplă în cazul colateralilor privilegiaţi. moştenirea urmând a fi culeasă de ascendenţii şi colateralii ordinari ai adoptatorului. în schimb. În cazul adopţiei sunt două situaţii: a) dacă aceasta este cu efecte restrânse ascendenţii şi colateralii ordinari fireşti vin la moştenirea colateralului sau descendentului lor firesc. Caractere juridice: Colateralii pot veni la moştenire numai în nume propriu şi nu beneficiază de reprezentare. 319/1944 pentru dreptul de moştenire ri al so ţului supravie ţuitor a abrogat implicit dispozi ţiile Codului civil referitoare la succesiunea so ţ ului supravieţuitor13.

prin viclenie sau prin violenţă″. 1 C. f) la acestea se adaugă o a treia condiţie. Divorţul: În caz de divorţ căsătoria este desfăcută. Aşadar. pe lângă condiţiile generale ale dreptului la moştenirea legală. Soluţia se impune. Încheierea căsătoriei: Potrivit art. 4 C. şi anume aceea de a avea vocaţie succesorală. 654 C. la fel ca şi ceilalţi moştenitori. iar cea de-a doua căsătorie este sancţionată cu nulitatea absolută.fam. eventual după pronunţare.. 39 alin. În schimb. acestea sunt expres prevăzute de C. 609/1941. În această situaţie. 2. fam. nu conferă vocaţie succesorală legală concubinului supravieţuitor. specială: să aibă calitatea de soţ în momentul deschiderii succesiunii . Înregistrarea căsătoriei care urmează după acest moment nu are valoare constitutivă ci reprezintă un element de probă. potrivit art. sunt imperative.) căsătoria are la bază principiul monogamiei. dovada încheierii căsătoriei poate fi făcută numai prin certificatul de căsătorie atunci când se pretind efecte de stare civilă. 5 C. Pentru a-i putea stabili unei persoane calitatea de soţ supravieţuitor trebuie stabilit momentul încheierii căsătoriei şi momentul desfacerii sau încetării acesteia. momentul încheierii căsătoriei este acela în care ofi ţ erul de stare civil ăconstat ăc ăsunt îndeplinite toate condi ţ iile cerute de lege pentru încheierea unei căsătorii valabile şi îi declară pe viitorii soţi căsătoriţi.fam.B.fam. Nulitatea sau anularea căsătoriei: Potrivit art. 39 alin. 1 C. în mod cumulativ. 21 C. ″căsătoria poate fi anulată la cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ. Căsătoria a fost încheiată de o persoană care era deja căsătorită (art. căsătoria încetează prin moarte şi deci soţul supravieţuitor culege o parte din moştenire. întrucât. 43 . fam. aceasta fiind considerată un simplu fapt juridic şi astfel este admisibil orice mijloc de probă. soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească.  dacă soţia impuberă a rămas însărcinată. 16 alin. fam. dispoziţiile art. 14 De asemenea. care era situaţia materială a soţilor. oricât de durabilă ar fi. Condiţiile dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor Condiţii: Pentru a putea moşteni. iar pe de altă parte este posibil ca până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.fam. În ceea ce priveşte nulităţile absolute. următoarele condiţii: d) să aibă capacitate succesorală (art. pe de o parte.. potrivit art. dar până să rămînă irevocabilă. soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească. din ziua în care hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Condiţie specială: Pentru a putea moşteni. 20 C.fam. Nu are consecinţe juridice durata căsătoriei. 1 C. 19 şi art. convieţuirea a două persoane (concubinajul). 19 şi art. Căsătoria se menţine în cazul în care moartea soţului s-a produs în timpul procesului. soţii să se împace14. Cu toate că este vorba despre o nulitate absolută. civil).).: 1. poate fi acoperită în următoarele situaţii:  dacă soţul care nu avea vârsta legală pentru căsătorie a împlinit-o între timp până la constatarea nulităţii. sexul soţului supravieţuitor sau faptul că soţii erau despărţiţi în fapt la data decesului unuia dintre ei.  dacă soţia a dat naştere unui copil. e) să nu fie nedemn de a moşteni (655 şi următoarele). o condiţie. Excepţie face situaţia în care dovada căsătoriei este necesară în alte scopuri. Încheierea căsătoriei fără respectarea dispoziţiilor legale cu privire la vârsta matrimonială (art. poate fi admisă calea de atac exercitată de soţul care nu doreşte desfacerea căsătoriei.

în L. 19 şi art. Frauda la lege .) . 1993. cel ce pretinde reaua-credinţă trebuie să o probeze. Astfel. 9 C.) .adoptatul devine rudă cu rudele adoptatorului ca şi un copil firesc al acestuia. însă. ″Tratat de dreptul familiei″. în ce îl. 6 C.fam. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută înainte de moartea unuia dintre soţi. Lipsa diferenţierii sexuale . căsătoria nulă sau anulată este retroactiv desfiinţată. nr. aceasta are ca efect desfiinţarea atât pentru trecut cât şi pentru viitor a acesteia.fam. şi art.este interzisă căsătoria între rudele în linie dreaptă precum şi între rudele în linie colaterală până la gradul IV inclusiv. Buna-credinţă se prezumă. 17 V. ci numai pe cel din ce-a de-a doua căsătorie. Căsătoria a fost încheiată între persoane legate prin adopţie (art. cea de-a doua căsătorie rămâne valabilă. el va veni la moştenirea soţului predecedat fiindcă. Lipsa de publicitate (art.) .3. iar încălcarea acestei condiţii duce la nulitatea absolută a căsătoriei.531.. Editura All. Căsătoria încheiată de alienatul sau debilul mintal (art. pag. Bucureşti. 4. Exemplu: autorul infracţiunii de viol se căsătoreşte cu victima pentru a scăpa de consecinţele legii penale. articolului 23 din C. 15 16 44 . Ion P. care consacră instituţia căsătoriei putative. Economu. 11. el nu mai avea calitatea de soţ. 19 C. 19 C. iar hotărârea judecătorească declarativă de moarte este anulată conform art. 5/1957. Dacă nulitatea sau anularea căsătoriei a fost declarată ori pronunţată după moartea unuia din cei doi soţi. ″Dreptul de succesiune al soţului supravieţuitor″. Filipescu.această condiţie a fost impusă de legiuitor ca o garanţie în plus pentru respectarea condiţiilor impuse de lege pentru încheierea valabilă a căsătoriei.se are în vedere atât lipsa unui element al solemnităţii cât şi lipsa solemnităţii în totalitate. ca producând în beneficiul soţului de bună credinţă efectele unei căsătorii valide16.  necompetenţă cu privire la persoanele a căror căsătorie o poate încheia. celălalt soţ se recăsătoreşte.priveşte următoarele cazuri:  necompetenţă cu privire la calitatea de ofiţer de stare civilă. Faţă de soţul de rea . însă.fam. În aceste condiţii soţul recăsătorit nu-l va putea moşteni pe soţul din prima căsătorie.fam.195. iar soţul rămas în viaţă a fost de bună credinţă la căsătorie. Necompetenţa ofiţerului de stare civilă .astfel de căsătorii sunt interzise pentru motive de ordin biologic şi pentru că aceste persoane nu-şi pot exprima consimţământul în mod conştient. 7. el fiind socotit că nu a fost niciodată soţ şi nu va avea chemare la moştenirea lăsată de cel cu care a încheiat o astfel de căsătorie. iar cea dintâi se consideră desfăcută la data încheierii celei de-a doua căsătorii. 8. Căsătoria putativă: Potrivit.una dintre condiţiile de fond la încheierea căsătoriei este diferenţierea sexuală a soţilor.  necompetenţă cu privire la teritoriul în care îşi exercită activitatea.va duce la fictivitatea căsătoriei.U. 5.P. priveşte căsătoria îşi produce efectele la moartea soţului care lasă moştenirea 17.530 .fam. Căsătoria a fost încheiată între rude de grad prohibit de lege (art.credinţă. Hot ărârea judec ătoreasc ă declarativ ă de moarte: În situaţia în care unul dintre soţi este declarat judecătoreşte mort. 10. 22 C. 1 din O. pag. nr. fam. până la acea dată. poate invoca beneficiul putativităţii.) .fam. Lipsa solemnităţii (art. dreptul de moştenire al celuilalt nu poate să se nască întrucât. desfiinţarea căsătoriei îşi produce efecte faţă de soţul de bună credinţă 15 numai din ziua când hotărârea care a constatat nulitatea sau a pronunţat anularea a rămas definitivă. 19 şi art. încetând drepturile şi obligaţiile izvorâte din filiaţie între adoptat şi părinţii săi fireşti şi rudele acestuia. În situaţia în care se constată nulitatea sau se pronunţă anularea căsătoriei. 25/1997) .. 9.G. la data deschiderii succesiunii.apare atunci când prin încheierea căsătoriei sunt urmărite alte scopuri decât întemeierea unei familii. 19 C. căsătoria fiind socotită. Căsătoria fictivă . 6.

. Potrivit art. Aşadar. retroactiv. adică să le raporteze. 1986. 578/1986. Băicoianu. Vom avea în vedere numai moştenitorii legali care vin efectiv la moştenire. şi cuantumul rezervei va fi determinat de clasa de moştenitori cu care vine în concurs19. Caracterele juridice ale dreptului succesoral al soţului supravieţuitor 1. trebuie mai întâi să determinăm clasa de moştenitori legali cu care vine în concurs.S. indiferent de numărul descendenţilor cu care vine în concurs. D. nr. pag. s. 1956. Având această calitate. excluzându-i pe cei predecedaţi. 36/1995). moştenitorul legal nesezinar nu are exerciţiul acţiunilor patrimoniale ale defunctului şi nici dreptul de administrare a bunurilor succesorale. e) ˝ din moştenire dacă nu vine în concurs cu nici o clasă de moştenitori legali20. 3. pag. moştenitorul trimis în posesie are dreptul să păstreze fructele ce a perceput până la data când a încetat să fie de bună credinţă. pag.435. civ.334. Al. solicitând notarului public competent eliberarea certificatului de moştenitor (Legea nr. în CD. Prin efectul certificatului de moştenitor. 2000/1956.81 . el dobândeşte fructele produse de bunurile moştenirii.. dec.333 . b) 1/6 din moştenire dacă vine în concurs. 2 din Legea nr. civil). dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului. vol.C.82. d) 3/8 din moştenire dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari sau colateralii ordinari. c) Ľ din moştenire dacă vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi. pentru a calcula rezerva soţului. el va fi obligat să le înapoieze moştenirii. eredele nesezinar care a obţinut-o este socotit că a dobândit posesiunea moştenirii. I. 20 În această situaţie va veni la moştenire în concurs numai cu legatarul universal. Drepturile soţului supravieţuitor 1. 22 C. 18 19 45 . op. I. Soţul supravieţuitor nu este moştenitor sezinar Moştenitor nesezinar: Soţul supravieţuitor nu este moştenitor sezinar. Rosetti-Bălănescu. Prin urmare. 653 alin. de la această dată. nr.. nedemni sau renunţători.. Soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar Cuantumul rezervei soţului supravieţuitor: Soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar.S. eredele nesezinar trimis în posesiune are exerciţiul activ şi pasiv al tuturor drepturilor şi acţiunilor succesorale. 2 C. pornită de la un succesibil preferabil în rang. în CD. 21 Până în momentul trimiterii în posesie. Hamangiu. s. cit. Soţul supravieţuitor datorează raportul Raportul donaţiilor: Dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţii şi a primit donaţii de la defunct fără a fi scutit de obligaţia raportului. deoarece prin această acţiune se urmăreşte recunoaşterea calităţii de moştenitor şi restituirea bunurilor succesorale22. dec. Rezerva soţului supravieţuitor este aceeaşi. Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în cazul comunităţii de bunuri T.. În cazul unei ulterioare petiţii de ereditate. Tot de la această dată. 2. din ziua deschiderii succesiunii21. civ. Acţiunea de petiţie de ereditate poate fi intentată şi de moştenitorii nesezinari înainte de punerea lor în posesie. soţul supravieţuitor va trebui să ceară punerea sa în posesie (art. 319/1944 rezerva soţului supravieţuitor este de ˝ din partea succesorală pe care o culege ca moştenitor legal 18 şi cum aceasta depinde de clasa de moştenitori cu care vine în concurs. T. Rezerva va fi deci: a) 1/8 din moştenire. atât cu ascendenţii privilegiaţi cât şi cu colateralii privilegiaţi.

muncă ce poate fi realizată printr-un efort deosebit şi calităţi intelectuale speciale. dec. Editura All Beck. pe de o parte. ″Dreptul familiei″. 1981.  dacă liberalitatea este făcută unuia dintre soţi. pag. încălţămintea). şi nu pentru fiecare bun în parte sau pe categorii de bunuri23. proiectele de invenţii precum şi alte asemenea bunuri . V. T. în CD.acesta este comun. Bunurile dobândite de soţul defunct înainte de încheierea căsătoriei.civ.. nu în calitate de moştenitor. Indemnitatea de asigurare şi despăgubirea pentru pagubele pricinuite persoanei . Bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi sunt bunurile dobândite de soţ şi afectate exercitării unei îndeletniciri cu titlu profesional a soţului care a dobândit bunul. 31 C. 87. nr. schiţele şi proiectele artistice. 5. să refacă capacitatea de muncă sau să asigure existenţa persoanelor care nu mai sunt capabile să muncească. legat sau donaţie. Spre exemplu în această situaţie nu-şi va produce efecte nedemnitatea succesorală sau acceptarea ori renunţarea la moştenirea soţului decedat. pag.constituie sume de bani destinate să repare pagube exclusiv personale.civ. fac parte din categoria bunurilor proprii următoarele: 1. 2. Legiuitorul a conferit acestor categorii de bunuri regimul de bunuri proprii tocmai datorită legăturilor personale existente între dispunător şi soţul care le primeşte.S. partea care se cuvine soţului supravieţuitor. excepţie făcând situaţia în care dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.. ci în calitate de coproprietar. C. manuscrisele ştiinţifice sau literare. apg. Hageanu. 23 24 46 .bunul va fi propriu.. 1980. astfel că trebuie determinată. în funcţie de contribuţia pe care a avut-o fiecare la dobândirea bunurilor comune luate în totalitate. Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau de recompensă. Bunurile proprii ale soţului defunct: Aşa cum am arătat. ca bunul să fie propriu sau comun se pot întâlni următoarele situaţii:  dacă liberalitatea este făcută ambilor soţi cu menţiunea expresă ca bunul să fie comun .. nr.  dacă liberalitatea este făcută ambilor soţi. dar fără menţiunea expresă că este bun comunbunul va fi tot comun . În ceea ce priveşte voinţa dispunătorului. Bunurile dobândite de defunct prin moştenire. 2171/1980. în CD.144. Bucureşti. Bacaci. parte care intră în masa succesorală.sunt considerate bunuri proprii tocmai datorită caracterului excepţional al muncii celui care le-a creat. În situaţia în care defunct este unul dintre soţi problema este mai deosebită deoarece de cujus pe lângă bunurile sale proprii a dobândit în timpul căsătoriei împreună cu soţul supravieţuitor o serie de bunuri. Pentru ca un bun să fie considerat de uz personal trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii:  bunul să fie dobândit de unul dintre soţi.  dacă liberalitatea este făcută unuia dintre soţi dar cu menţiunea ca bunul să fie comun. Bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiei.S. 25 Al. sunt bunuri proprii şi bunurile dobândite de de cujus după desfacerea căsătoriei25. Astfel. Această împărţire a bunurilor comune se realizează prin stabilirea unei cote pentru fiecare dintre soţi. 2001.108.bunul va fi comun.. s. Potrivit art.  bunul trebuie să fie afectat în mod efectiv uzului exclusiv şi personal al unuia dintre soţi (Exemplu: îmbrăcămintea. partea care se cuvine soţului defunct din această comunitate. 161/1981. Dumitrache. De asemenea. 4. La decesul unuia dintre soţi comunitatea de bunuri încetează. pe de altă parte. această primă împărţeală se face după regulile dreptului familiei24 şi nu după regulile stabilite de dreptul civil pentru succesiuni. şi. T. dec.Comunitate de bunuri: În cazul decesului unei persoane trebuie rezolvate două probleme: care sunt moştenitorii şi care este masa succesorală. s.fam. care sunt bunuri comune ale soţilor. fără nici o menţiune. 3. din masa de împărţit fac parte bunurile proprii ale soţului defunct. în primul rând.  bunul devine propriu soţului care îl foloseşte.

Craiova. C. a încetării prin moarte sau al desfiinţării prin hotărâre judecătorească în caz de nulitate. Valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare . drepturile succesorale accesorii ale soţului supravieţuitor. 31 C. pag. Căsătoria durează din momentul încheierii sale (momentul în care ofiţerul de stare civilă constată că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru căsătorie) până în momentul desfacerii ei prin divorţ. Bunul să fie dobândit de soţi sau de unul dintre ei. Pop. Bunurile comune: Potrivit art. Publicitatea imobiliară″.  uzucapiunea .Enumerarea drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor Enumerare: Legea nr. bunul să nu facă parte din categoria de bunuri proprii enumerate de art. S.  tradiţiunea.constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către trasmiţător dobânditorului. producând efecte juridice numai pe viitor26. Astfel.fam. 1997.al cărei principiu este înscris în art. dobândirea bunului să aibă loc în timpul căsătoriei..320.228. 3. Editura Universitaria. 1 C. constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi condiţiile prevăzute de lege27. Editura Lumina Lex. fam.  hotărârea judecătorească . 2003.. Dezmembrămintele dreptului de proprietate. dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de vânzare-cumpărare. bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt comune cât timp nu se dovedeşte că ele sunt proprii. Editura All Beck. ″Drept civil. Drepturile reale″.evitându-se astfel confuzia între bunurile proprii şi bunurile comune.avem în vedere hotărârile judecătoreşti prin care se dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi hotărârile judecătoreşti prin care se suplineşte consimţământul uneia dintre părţi la încheierea actului translativ de proprietate având ca obiect un imobil. Bucureşti. Cercel. 319/1944 conferă soţului supravieţuitor două categorii de drepturi: 1. ″Drept civil. 26 47 .: 1.6. 2001. prin aplicarea subrogaţiei reale cu titlu universal. 2. Bârsan.″.este modul originar de dobândire a proprietăţii prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex.  legea . accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune imobiliară artificială şi accesiune imobiliară naturală. Lupulescu. astfel încât bunul dobândit în timpul căsătoriei este considerat până la proba contrară ca fiind bun comun.fam. L. potrivit căruia ″Tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. ″Drept civil. pag. 30 din C. Bucureşti. care sunt de două feluri:  dreptul de moştenire special asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice.actul juridic bilateral prin care părţile dau naştere la drepturi reale pe care părţile nu leau avut anterior.  accesiunea . Drepturile reale principale″. 27 D. pag.apare ca o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru intrat în stăpânirea altei persoane. Accesiunea este de două feluri: accesiune mobiliară şi accesiune imobiliară.225.92. Modurile de dobândire a drepturilor reale. dreptul de moştenire în concurs cu toate clasele de moştenitori. Pentru a determina bunurile comune ale soţilor se folosesc trei criterii ce rezultă din prevederile art. 488 C. 2001. ″Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale″. sarcina probei este răsturnată. Editura Lumina Lex. 2. precum şi asupra darurilor de nuntă. în cazul prezumţiei de comunitate de bunuri. prin oricare dintre modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de legea civilă. Codul civil reglementează următoarele moduri de dobândire a proprietăţii:  convenţia . pag.civ. 2. La rândul ei.. 30 alin. Bucureşti.

cotitatea disponibilă este de o jumătate din moştenire. În acest fel se respectă proporţia voită de legiuitor (art. apoi restul se împarte între ceilalţi moştenitori. partea pe care o va culege soţul supravieţuitor este de o pătrime din moştenire. iar potrivit art. 3. Exemplu: 1/4 S A 1/4 De cujus +2002 +2001 C B 1/4 D 1/8 E 1/8 Concursul cu p ă ţ Aceeaşi va fi situaţia şi în cazul concursului soţului supravieţuitor rin ii: numai cu părinţii. va fi de 1/4 sau de 1/2 din restul de 2/3 din moştenire (adică de 2/12 sau 4/12 în loc de 3/12 sau 6/12). Astfel. împărţeala moştenirii se va face astfel: se stabileşte mai întîi partea cuvenită soţului supravieţuitor. Dreptul de moştenire al so ţ ului supravie ţ uitor în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase. pe când colateralii privilegiaţi sunt chemaţi la 3/4 sau la 1/2 din moştenire. 673 C. Concursul cu descendenţii: Acest principiu poate ridica unele greutăţi în cazul concursului cu moştenitorii legali. 319/1944 soţul supravieţuitor va culege 1/3 din moştenire. Câtimea dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor Întindere: Legea nr. 671 şi 673 C. civil). în această ipoteză. dreptul de abitaţie asupra casei de locuit. Aplicând regula împărţirii părţilor cuvenite soţului supravieţuitor câtimea părinţilor nu va mai fi de 1/4 sau de 1/2 din moştenire. ci după scăderea cotei de 1/3 cuvenite soţului. civil părinţilor li se cuvine 1/4 sau 1/2 din moştenire după cum la moştenire vine un singur părinte sau mai mulţi. după ce s-au determinat bunurile care fac parte din masa succesorală. Exemplu: T 1/4 M 1/4 1/2 S De cujus Concursul cu p ărinţii şi cu colateralii privilegiaţi: Nu aşa se pune problema în cazul concursului atât cu părinţii sau cu vreunul dintre ei cât şi cu colateralii privilegiaţi. Problema nu se pune însă în cazul concursului cu descendenţii căci. fiind logic şi echitabil ca dreptul soţului supravieţuitor să afecteze în egală măsură şi partea ascendenţilor privilegiaţi care vin în concurs cu colateralii privilegiaţi. 319/1944 acordă soţului supravieţuitor o porţiune succesorală a cărei mărime variază în funcţie de clasa de moştenitori cu care soţul vine în contact. aşa cum afectează partea 48 . porţiunea cuvenită soţului supravieţuitor scăzând proporţional părţile menite tuturor celorlalţi moştenitori. Potrivit Legii nr.

Exemplu: B +1980 +1999 T U 1/8 A 1/8 3/4 S De cujus +2002 Câtimea dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor: Aşadar.Drepturile succesorale accesorii ale soţului supravieţuitor a. Ľ din moştenire. ľ din moştenire.tuturor celorlalţi moştenitori cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. Exemplu: 1/6 T M 1/6 1/3 S De cujus +2002 A 1/9 1/18 B +2001 C 1/9 B 1/4 T D E 1/18 +2001 S 3/4 De cujus +2002 Concursul cu ascedenţii ordinari: În această situaţie.1. potrivit art. cota ce-i aparţine soţului supravieţuitor este de trei pătrimi din moştenire. Mobilierul şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice a. • în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi. ľ din moştenire. Exemplu: Concursul cu colateralii ordinari: Ca şi în cazul anterior. ˝ din moştenire. 1/3 din moştenire. restul de o pătrime fiind cules de colateralii ordinari indiferent de numărul lor. 1 din Legea nr. 4. Condiţii 49 . partea soţului supravieţuitor este de trei pătrimi din moştenire. • în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi cu colateralii privilegiaţi. Soluţia a fost adoptată de majoritatea teoreticienilor dreptului şi instanţelor judecătoreşti. • în concurs cu colateralii ordinari. • în concurs cu ascendenţii ordinari. • în situaţia în care nu sunt rude din cele patru clase de moştenitori. 319/1944 drepturile la moştenire ale soţului supravieţuitor din această categorie sunt următoarele: • în concurs cu descendenţii lui de cujus. indiferent de numărul acestora. soţul supravieţuitor va culege singur moştenirea. iar restul de o pătrime este cules de ascedenţii ordinari.

dec. 28 29 . T. dec. În situaţia în care s-ar accepta această opinie. pag. Convieţuirea soţilor: Practica judiciară a statuat că dreptul soţului supravieţuitor nu depinde de convieţuirea neîntreruptă a soţilor până la decesul unuia dintre ei. 11/1998. în CD. De asemenea. II. avem situaţia în care soţul decedat a dispus ca frigiderul să-i fie dat după moartea sa unei terţe persoane. în această categorie de bunuri vor fi incluse numai bunurile dobândite până la întreruperea în fapt a convieţuirii. Astfel. s. Dacă soţul supravieţuitor vine în concurs fie şi cu unul din aceştia. acest lucru nu este posibil. vol. E. 190/1983.119.S. De asemenea. pag. ar trebui ca acest legat. civ. atunci aceste bunuri se includ în masa succesorală a defunctului şi se împart potrivit regulilor cunoscute.160.. ajungându-se astfel să i se 30 modifice condiţiile de viaţă. 8/1972. cit. chiar prezumat. Safta Romano. Ori.. pag. cit. iar. 32 Horia Adrian Ungur. Dacă acest lucru s-a întâmplat. indiferent de locul unde se aflau bunurile la data producerii decesului . 30 T.31. în caz contrar. ″Transmisiunea.. deoarece. Pentru a culege aceste bunuri. ″În legătură cu dreptul de moştenire special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice″. În schimb.S. soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească două condiţii speciale: a) să nu vină în concurs cu descendenţii defunctului (deci cu moştenitorii din prima clasă). pag.. să fie supus regulilor liberalităţilor testamentare:  în cazul în care ar veni în concurs cu moştenitorii rezervatari. vol. 31 Plenul T. legea prezumând că defunctul a vrut să-i lase soţului supravieţuitor acel folos patrimonial peste porţiunea succesorală legală. M. condiţiile în care au fost dobândite.  soţul supravieţuitor ar avea posibilitatea de a opta în mod diferit cu privire la acest legat şi cu privire la dreptul obişnuit de moştenire. op.28.. şi nu la partea care i se cuvine soţului supravieţuitor din aceste bunuri potrivit.S. precum şi multitudinea acestor bunuri. acest legat ar trebui redus în limita cotităţii disponibile.. Eliescu.se referă numai la partea soţului decedat din aceste bunuri. iar.. pag. trebuie ca soţul decedat să fi dispus de toată partea sa din aceste bunuri. va culege singur aceste bunuri peste cota sa succesorală31. dreptului familiei33. nu va avea importanţă data dobândirii acestor bunuri. civ. întrucât o persoană nu poate accepta în parte o moştenire. să renunţe la ea. 1968.Natur ă juridic ă: Dreptul soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor ce alcătuiesc gospodăria casnică este un drept de moştenire legală28.91. în RRD nr. locuind în localităţi diferite. fără o justificare temeinică . nr. soţul supravieţuitor va culege restul ce a rămas din aceste bunuri34. 34 Spre exemplu. nr. dec. Condi ţii: Scopul acestui drept accesoriu al soţului supravieţuitor îl constituie nedeposedarea soţului de unele bunuri pe care le-a folosit împreună cu soţul decedat. 12/1968. pag. 33 În situaţia în care mobilele şi obiectele ce aparţin gospodăriei casnice sunt bunuri comune ale soţilor... dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu moştenitori din celelalte clase. s. I. Aceasta sub condi ţ ca ia soţii să nu fi întrerupt în mod irevocabil convieţuirea lor în fapt. În literatura de specialitate29 a apărut şi opinia potrivit căreia soţul supravieţuitor culege aceste bunuri în virtutea unui legat cu titlu particular prezumat. pag.75. dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor ce aparţin gospodăriei casnice . de îndrumare nr. Safta Romano.11 şi urm. în parte. în CD. Astfel. în RRD nr. op. soţul supravieţuitor va avea dreptul la celelalte mobile şi obiecte aparţinând gospodăriei casnice (mobilierul. E. ori renunţă la moştenire şi nu îi mai revine nici o categorie din aceste drepturi. soţul supravieţuitor ori acceptă moştenirea şi îi revin ambele categorii de drepturi.″. astfel că acest drept va exista şi în situaţia în care soţii au avut gospodării separate. b) soţul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalităţi între vii sau pentru cauză de moarte 32. 1968. 2219/1971.

mai puţin. 50 .). radioul. covoarele etc. bineînţeles frigiderul.televizorul.

.S.160. motocicleta. 1071/1987. aragazul. modificându-i-se astfel condiţiile de viaţă37.S.124. nr.123..64. în RRD nr.28. în CD.138. cum ar fi: automobilul. În ceea ce priveşte dovada folosirii concrete comune a acestor bunuri de către soţi. este indiferent dacă aceste bunuri au fost bunuri proprii ale soţului decedat sau au fost dobândite împreună cu soţul supravieţuitor 38. Nu vor intra în dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor atât bunurile care i-au fost dăruite numai soţului supravieţuitor.: pentru investiţii sau pentru a fi donate).S. nr. M. 37 D. Chirică. s.. pag. 319/1944: Din punctul de vedere al aplicării art. şi c) bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti (animale de muncă.S. precum şi nivelul lor profesional şi cultural. 8/1972. civ. b. În cazul bunurilor comune ale soţului decedat se pune condiţia ca aceste bunuri să fi fost aduse de soţul decedat în gospodăria comună şi să fi fost folosite astfel de soţi39. ceea ce duce la concluzia c ă regimul juridic al bunurilor gospod ă riei casnice se aplic ă şi acestora. dec. 1980-1985. 1729/1979. în Repertoriu. s. 1975-1980. pag. Noţiunea de mobile şi aparţinând gospodăriei casnice obiecte Noţiune: Prin mobile sau obiecte aparţinând gospodăriei casnice se înţeleg: bunurile care serveau la mobilarea locuinţei soţilor (mobilierul. s. Striblea. obiecte specifice gospodăriei ţărăneşti). nr. 319/1944 care instituie acest drept special al soţului supravieţuitor.. pag. dec.2. idem. T. 35 36 51 . 2135/1984. pag. Excluse acestei categorii: Nu intră în categoria mobilelor şi obiectelor gospodăriei casnice: a) bunurile care.. pag. de îndrum. 5 din Legea nr. T.cit.a. cele procurate după despărţirea în fapt a soţilor. Macovei. obiectele care prin valoarea lor deosebită (artistică.. 1979. nr. frigider. Noţiune: Darurile de nuntă sunt darurile manuale făcute soţilor (ambilor soţi sau numai unuia dintre ei) cu ocazia celebrării căsătoriei. b) bunuri care nu au fost afectate folosinţei comune în cadrul gospodăriei casnice: cele procurate în alt scop (ex. 5 din Legea nr. făr ă a stabili reguli speciale ale acestora. pag. în CD. T. prin natura lor. art. pag. s. op. în RRD nr. în RRD nr. în situaţia în care soţul vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori decât descendenţii. bunurile necesare exercitării profesiunii sau meseriei defunctului şi care. în relaţiile patrimoniale dintre soţi constituie bunuri proprii conf. prin natura lor.S.64. să nu fie lipsit fără o justificare temeinică de folosinţa unor bunuri care intrau efectiv în gospodăria casnică. T. sunt destinate să servească în cadrul gospodăriei casnice 35 (obiecte de menaj. covoarele etc. 39 T.. pianul etc. 31 lit.. dec. 3/1988. fam. dec. aspirator etc. maşina de spălat rufe 36.civ. c C.. care reglementează dreptul special la moştenire al soţului supravieţuitor menţionează pe lângă bunurile analizate anterior şi darurile de nuntă. nr.. dec. 1762/1977. civ.civ. nr. televizorul. 1968. 12/1968. pag. nu pot fi folosite şi nu au fost folosite în cadrul gospodăriei casnice propriu-zise. dec. în gospodăria casnică vor trebui avute în vedere condiţiile obişnuite de viaţă ale soţilor. obiectele defunctului de uz personal şi exclusiv. Darurile de nuntă Reglementare: Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 3/1988.) şi obiecte care. în Repertoriu. idem. istorică sau pentru că sunt confecţionte din metale rare) depăşesc înţelesul obişnuit al noţiunii de bunuri casnice. radioul. 38 A se vedea D. Art. nr. 1061/1987.. op.99. astfel încât.. dec. 2218/1971. 319/1944..) şi care au fost afectate folosirii concrete comune a soţilor. pag. cit. cât şi partea soţului supravieţuitor din darurile comune.371.

3 din Legea nr.. dec.5 din Legea nr. Deosebire de dreptul comun: Spre deosebire de dreptul comun (art. c) casa sau apartamentul să facă parte . din moştenire. 2 C. 4 din Legea nr.civ. 2. după cum culege orice bun fără stăpân de pe teritoriul său. c. din momentul deschiderii succesiunii. în RRD nr. Dacă în această perioadă soţul supravieţuitor se recăsătoreşte. dar nu mai devreme de un an de la data decesului lui de cujus. statul culege bunurile moştenirii vacante în temeiul dreptului de suveranitate. 9/1969.În situaţia în care darurile de nuntă au fost făcute numai soţului decedat. ca drept de moştenire legală. Condiţii: Prin urmare. dreptul de abitaţie încetează. 249/1968. VI . 42 În acest caz proprietarul care este soţul supravieţuitor nu poate avea un un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra bunului care îi aparţine cu titlu de proprietate exclusivă. soţul supravieţuitor să fi avut domiciliul în casa sau apartamentul care formează obiectul abitaţiei40. Reglementare şi natură juridică Natura juridic ă În literatura juridică a apărut o controversă privitoare la natura juridică a : dreptului statului asupra moştenirii rămase vacantă datorită neclarităţii textelor legale: 1. 319/1944). 319/1944 soţul supravieţuitor are. 566 C. Nu este necesar ca la data decesului soţii să fi locuit împreună. 572 alin. 4. şi indiferent cu cine vine în concurs. să fie echivalentă celei a soţului decedat şi. pe de altă parte. Satu Mare. d) soţul supravieţuitor să nu devină. cu notă de C.). un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit. art. dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor prezintă următoarele caracteristici: 1. într-o primă opinie 43. 2. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor Reglementare: Potrivit art. iar. T. e) soţul defunct să nu fi dispus altfel. nr. soţul supravieţuitor le va culege ca fiind mobile sau obiecte aparţinând gopodăriei casnice. aşa cum rezultă din disp. Comoştenitorii vor putea cere restrângerea dreptului de abitaţie în situaţia în care locuinţa nu-i este necesară în întregime (art. Dacă aceste bunuri fac parte dintre cele care aparţin gospodăriei casnice. 319/1944. pag. dacă aceasta face parte din moştenire şi el nu are o altă locuinţă proprie. iar în cazul în care nu se înţeleg va hotărî instanţa (art.J. 40 41 52 . fiind proprietatea exclusivă sau în devălmăşie a defunctului. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) la data deschiderii succesiunii.civ. 4 alin. Durată: Dreptul de abitaţie va ţine până la data ieşirii din indiviziunea succesorală. Locuinţa oferită soţului supravieţuitor trebuie. fiindcă el putea înlătura dreptul de abitaţie. prin moştenire. 565-575 C. 4 alin. soţul supravieţuitor este scutit de obligaţia de a da cauţiunea la care se referă art. b) soţul supravieţuitor să nu aibă altă locuinţă41.în totalitate sau parţial. aceste daruri se vor contopi cu patrimoniul lui de cujus şi vor fi moştenite potrivit dreptului comun. 319/1944) sau pot să-i procure soţului supravieţuitor locuinţă în altă parte. DREPTURILE STATULUI ASUPRA MOŞTENIRII VACANTE A. civ. dreptul special de abitaţie al soţului supravieţuitor nu poate fi cedat sau închiriat în nici o situaţie din cele prevăzute de art. 2 din Legea nr.169. 4 alin. proprietarul exclusiv al locuinţei42. Bârsan. în afara celorlalte drepturi succesorale. pe de o parte. să fie situată în aceeaşi localitate.civ.

pag. Bucureşti. nr. pag... vol. în RRD nr. Cantacuzino. dacă. în această situaţie. pag. 269/1982. pag. pag. vol. op. cu Notă de E. statul dobândeşte moştenirea de la data deschiderii succesiunii. op. 1982.. III. dec. 46 G. ″Drept internaţional privat″. 3/1973. el eliberează la cererea reprezentanţilor statului un certificat cum că succesiunea este vacantă. I. nr.3. notă la certificatul de moştenitor nr. M. Deak. civ. Astfel. D. Comăni ţă. ″Moştenirea. 646 C. în RRD nr.190.. pag. Hamangiu.cit. ″Drepturile statului asupra moştenirii vacante ″. dec. Potrivit teoriei care susţine că dreptul statului este un adevărat drept la moştenire.. pag. Căpăţână. Certificatul de vacanţă succesorală şi hotărârea judecătorească au caracter declarativ.. statul. civ. Plastara. 422/1982.″. civ. I. 36/1995. pag. op. Al. el neputând renunţa la o moştenire care potrivit art. este obligat să solicite punerea în posesie. D. 11/1983.204. pag. Jacotă. op. această obligaţie a statului contravine ideii de exercitare a unui drept de suveranitate deoarece.cit. în baza hotărârii judecătoreşti. I. 3/1986. potrivit celei de a doua opinii ce aparţine majorităţii doctrinei 44 şi practicii judecătoreşti 45. nu ar mai fi nevoie de punerea în posesie a statului.13. 1976. notarul public. pag. 422/1982. statul nu se deosebeşte de ceilalţi moştenitori ordinari: el va culege moştenirea numai în situaţia în care nu există moştenitori din cele patru clase sau aceştia au renunţat la moştenire ori sunt nedemni.. op.  în al doilea rând. pag. op.413. după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii. nr. M.S. 45 T. T. în Repertoriu 1980 . Eliescu.. Rosetti Bălănescu. ca orice alt moştenitor neregulat. Aşadar.. 1255/1982.2. s. nu constitutiv. Tudor R. Al. statul dobândeşte succesiunea în baza unui drept de moştenire legală. cit. i-ar reveni tot lui.59 . cit. opinie pe care o împărtăşim din următoarele considerente:  în primul rând. Bacaci.. nu de la data expirării termenului de acceptare48.208. Indiferent dacă vacanţa succesorală a fost constatată prin certificat eliberat de notarul de stat sau prin hotărâre judecătorească 47. pag. Lipsa dreptului de opţiune succesorală: Spre deosebire de ceilalţi moştenitori. Fr.. în CD.146 . iar în cazul admiterii acţiunii.156 şi urm. pag.51-54). s. nr. 8/1983. Fr. cit. dec. civ. s. moştenirea va fi culeasă de statul al cărui cetăţean era de cujus46. Editura Didactică şi Pedagogică. Matei B. pag. succesiunea devine vacantă de la data deschiderii. cit.122. Deak.110. 43 53 . pag. Dogaru s. Băicoianu. ″Curs de drept internaţional privat″. Acţiunea în contra certificatului de vacanţă: Dacă ulterior eliberării certificatului de vacanţă succesorală. cit. Aşadar. III. Exercitarea dreptului statului asupra moştenirii vacante Exercitare: Potrivit art.. notarul public nu constată existenţa nici unui moştenitor care să fi acceptat succesiunea. B.101. statul nu are dreptul de opţiune succesorală. 85 din Legea nr. op. dobândirea operând din momentul deschiderii succesiunii.S. moştenirea va fi culeasă de statul pe al cărui teritoriu a decedat cetăţeanul străin.S.Alexandresco. Popescu. civil.246.159. 217 din 14 martie 1972 al Notariatului de Stat al Sectorului IV Bucureşti. aceştia pot ataca certificatul în instanţă. pag.114. s. apar moştenitori care au pretenţii la moştenire. Bucureşti. 47 Constatarea existenţei succesiunii vacante se poate face şi de către instanţa de judecată în cadrul procesului intentat de un terţ împotriva succesiunii pentru a se stabili un element pasiv al acesteia (Judecătoria Bistriţa.a. pag.. 1954. 44 C. op. Lipcanu. în RRD nr. cit..148.. Importan ţ naturii juridice: Stabilirea naturii juridice a dreptului de moştenire a statului a prezintă importanţa practică mai ales când se dezbate succesiunea unui cetăţean român decedat în străinătate sau a unui cetăţean străin decedat în România fără a avea moştenitori. întrucât nu este un moştenitor sezinar.127 128. în RRD nr..60. Gh.58. va elibera un nou certificat.. potrivit teoriei care susţine că dreptul la moştenire al statului este un atribut al suveranităţii.. vol. Chiric ă.1985. O. 48 T.

Caractere juridice: 1. pentru a putea culege moştenirea. Statul răspunde de pasivul moştenirii numai în limita activului. 2. trebuie să-i solicite notarului public eliberarea certificatului de vacanţă succesorală. întrucât nu ar fi admisibil ca statul să suporte pasivul din patrimoniul unei persoane fizice. Statul. 54 . nefiind nevoie de eliberarea certificatului de moştenitor.

La început.). cel prin care Noe a împărţit pământul. fam. potrivit legendei. 841 C. ceea ce făcea ca să nu fie luată în seamă voinţa defunctului. Astfel. O importanţă deosebită a dobândit-o testamentul în cadrul epocii romane. 57 C. testatorul îşi întocmea testamentul în faţa adunărilor curiate. ca să aibă tărie după moarte″. în dreptul roman. Mobilele şi imobilele deţinute individual de de cujus se cuveneau tot rudelor în funcţie de proximitatea gradului de rudenie. La greci. 802 C. civil ″Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune. problema testamentului era privită în mod diferit. Cetăţenilor Spartei le era permis a testa. la Atena testamentul era interzis.CURSUL 4 DEVOLUŢIUNEA SUCCESORALĂ TESTAMENTARĂ NOŢIUNE ŞI CARACTERE JURIDICE Noţiune: Potrivit dispoziţiilor art. Prin testament nu se putea institui un moştenitor.un partaj de ascendent (art. de tot sau o parte din avutul său″. a voinţei noastre. 5. civ. la rândul său că instituirea de moştenitor constituie "fruntea şi temelia întregului testament". adunări ce se întruneau de două ori pe an.exheredări (art. dispoziţii referitoare la îngropare şi funeralii. şi nu cea individuală. Strabon. 795 C. ci doar se puteau face liberalităţi.revocarea unui testament anterior.). forma testamentului a variat. 6. testamentul poate să mai cuprindă: 1. ″Prin testament se dispunea. 7. deoarece pe lângă transmiterea patrimoniului care se face prin legat. 802 şi art. între cei trei fii ai săi. 2. dar numai acelora care nu au copii legitimi. În aceste legislaţii vechi principiul îl constituia solidaritatea familiei. Această stare de fapt este explicată de faptul că în acea perioadă se întâlnea în special proprietatea devălmaşă. în primul rând asupra modului de distribuire a bunurilor testatorului. pentru timpul încetării din viaţă. În funcţie de epoca romană de drept: dreptul vechi. 2. vom întâlni în dreptul vechi următoarele forme de testament: 1.). Justinian afirma. constituţiile imperiale. dar se puteau îndeplini şi alte scopuri.). 4. să poată continua stăpânirea defunctului. 3.recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei (art. precum dezrobiri. făcută în mod solemn. Marele filozof Platon era şi el contra testamentului considerând că "dreptul de a testa să fie cât mai restrâns". în urma potopului. Cel mai vechi testament cunoscut este. ceea ce făcea ca numai un membru al familiei. Istoric Istoric: Originea testamentului este foarte veche. abia regele Solon dă dreptul atenienilor de a testa. civ. Mărturie în acest sens sunt testamentele lui Aristotel. Ulpian defineşte testamentul ca fiind "o manifestare în cadrul legii. dreptul clasic. etc″. O situaţie mai deosebită o întâlnim la vechii germani. Astfel. etc.sarcini ce trebuie executate de legatari (art.Testamentul făcut în timp de pace. căruia îi aparţineau bunurile. civ.desemnarea unui executor testamentar. ceea ce nu l-a împiedicat pe Platon de a lăsa el însuşi testament. pentru valabilitatea testamentului era necesar ca acesta să fie confirmat de adunare prin intermediul votului. Astfel. egipteni şi evrei. 830 şi 930 C. 8. numirea unui tutore. Această definiţie este incompletă. Lycon.retractarea revocării unui testament anterior. fiind cunoscut de majoritatea popoarelor antichităţii. Prin legea celor XII table se 55 .

schimbă aceste reguli, voinţa testatorului fiind ridicată la rangul de lege: "dispoziţiile luate prin testament de şeful familiei să capete putere de lege". Această formă de testament prezenta inconvenientul că nu se putea face decât în faţa adunărilor respective ce se întruneau doar de două ori pe an; 2.Testamentul făcut în timp de război este testamentul întocmit înaintea armatei gata de luptă. Astfel, soldatul - cap de familie putea să testeze înainte de a pleca la luptă în faţa armatei. La rândul ei şi această formă de testament prezintă un inconvenient destul de mare: nu putea fi practicat decât în caz de război; 3.Datorită inconvenientelor pe care le prezentau primele două forme de testament, cu timpul, practica a realizat o nouă formă de testament - testamentul per aes et libram. Acest testament se făcea printr-o mancipaţiune, prin intermediul căreia testatorul transfera patrimoniul său unui familiae emptor care era o terţă persoană, acesta urmând să ducă la îndeplinire hotărârile de ultimă voinţă ale testatorului. Şi această formă de testament prezenta inconveniente:  testatorul îşi înstrăina patrimoniul încă din timpul vieţii, el nemaiputând să revoce actul respectiv de înstrăinare; şi,  familiae emptor avea doar îndatorirea morală de a îndeplini hotorârile de ultimă voinţă, îndatorire morală de la care se putea abate fără a suferi consecinţe juridice . În dreptul clasic întâlnim următoarele forme de testament: 1.testamentul per aes et libram care a fost modificat în sensul că familiae emptor devine un simplu executor testamentar, fiind obligat juridiceşte să execute testamentul. Acest testament a cunoscut ″trei forme: mancipatio familiae, per aes et libram public şi per aes et libram secret ″; 2.testamentul nuncupativ - constă într-o declaraţie verbală a testatorului în faţa a şapte martori; 3.testamentul pretorian este testamentul întocmit în scris pe tăbliţe întărite cu peceţile a şapte martori. Acest testament ducea la investirea unei persoane cu posesiunea bunurilor testatorului. Abia împăratul Valentinian al II-lea a fost cel care a înţeles foloasele testamentului olograf, introducându-l în anul 466 dH. Această formă de testament nu a avut însă o viaţă prea lungă, admiţându-se în legea celor XII table testamentul olograf numai prin excepţie - în privinţa împărţelilor făcute de ascendenţi în favoarea descendenţilor lor. Constituţiile imperiale au instituit următoarele forme de testament: 1.testamentul principi oblatum - ce era dat în păstrarea cancelariei imperiale; 2.testamentul tripartit; 3.testamentul olograf; 4.testamentul realizat prin declaraţie dată înaintea autorităţilor judiciare sau municipale. În dreptul bizantin existau două forme de testament: 1.testamentul tripartit, ce era rezultatul preluării de elemente de la trei legislaţii diferite:  după dreptul civil vechi, testamentul trebuia făcut fără nici o întrerupere;  după dreptul pretorian, testamentul trebuia făcut în prezenţa a şapte martori cu semnătura şi peceţile acestora;  după constituţiile imperiale, testamentul trebuia semnat de testator şi martori; 2.testamentul nuncupativ. În Europa Occidentală, testamentul suferă o perioadă de decădere pe parcursul evului mediu, decădere datorată faptului că această perioadă istorică a fost guvernată de principiile dreptului canonic (nu permitea instituirea unui moştenitor care să nu fi fost rudă cu de cujus ) şi de obiceiurile de origine germanică ce erau potrivnice întocmirii de testamente. Odată cu renaşterea studiilor de drept roman din sec. XVIII - lea se realizează şi o renaştere a testamentului. Legiuirea Caragea nu recunoaşte existenţa testamentului verbal şi nici a celui nuncupativ. Astfel, testamentul trebuia făcut în scris de faţă cu trei martori sau "arhiereul sau judecătoria". Codul

56

Calimach nu este la fel de restrictiv: "Testamentul se poate face în scris şi nescris, vederat şi tăinuit, cu martori şi fără martori" . Deci erau recunoscute următoarele forme de testament: 1. testamentul olograf care era de două feluri:  testamentul scris, datat şi semnat de mâna testatorului; şi,  testamentul scris de altul, trebuind semnat de testator în prezenţa a cel puţin trei martori ce trebuiau să semneze şi ei. În cazul în care testatorul nu ştia carte se întâlneau două situaţii:  în cazul în care testatorul nu ştia să scrie dar ştia să citească, atunci el semna cu "semnul sfintei cruci", urmat de semnătura unuia dintre martori pe crucea respectivă ;  în cazul în care testatorul nu ştia nici să scrie şi nici să citească, sau era orb, atunci unul din martori trebuia să-i citească testamentul, urmat de adeverirea de către testator că liberalitatea s-a făcut conform cu voinţa sa, urmat apoi de semnătura martorilor; 2. testamentul verbal ce se făcea în prezenţa a cinci martori de bună credinţă; 3. testamentul făcut prin chemarea a doi judecători la domiciliul testatorului ″să ia în scris testamentul lui sau să-l asculte prin viu grai; luându-l în scris, să-l pecetluiască cu pecetea judecătoriei şi să-i dea o adeverinţă de mână″; şi, 4. testamentul făcut "în corăbiile ce călătoresc, ori în vremea ciumei sau a altor boli grabnice şi lipicioase". Astfel, testamenul a avut o importanţă deosebită în timpul Legiuirii Caragea şi a Codului Calimach deoarece îi dădea dreptul lui de cujus să dispună de soarta averii ce îi aparţinea şi pentru timpul ce urma după moartea sa. B. Caractere juridice Caractere: Potrivit dispoziţiilor Codului civil, testamentul este un act juridic unilateral, personal şi solemn, revocabil cât timp testatorul este în viaţă, prin care acesta dispune, în tot sau în parte, de averea sa, pentru când nu va mai fi. Testamentul are, deci, următoarele caractere juridice: a) este un act juridic49 şi deci trebuie să exprime o voinţă conştientă, liberă şi cu intenţie; b) este un act unilateral de voinţă, căci este numai rodul voinţei testatorului; c) are caracter personal, neputând fi săvârşit prin reprezentare. De aici rezultă că testamentul este şi un act individual, în sensul că el trebuie să exprime voinţa unei singure persoane, legea interzicând ca două sau mai multe persoane să testeze prin acelaşi act; d) testamentul este un act juridic solemn deoarece, pentru a produce efecte juridice, voinţa testatorului trebuie să îmbrace anumite forme, stabilite de lege; e) este un act de dispoziţie pentru cauză de moarte; şi, f) este esenţialmente revocabil cât timp testatorul se află în viaţă, acesta putând revoca testamentul fie expres, printr-o declaraţie autentificată, fie implicit, prin întocmirea unui nou testament prin care este desemnată legatar o altă persoană (revocarea are caracter esenţial întrucât testatorul nu poate renunţa la acest drept). Testamentul va deveni irevocabil odată cu moartea testatorului.

49

Cuprinde manifestarea de voinţă a testatorului cu intenţia de a produce efecte juridice.

57

FELURILE TESTAMENTELOR
A. TESTAMENTUL OLOGRAF 1. Noţiune şi avantaje Noţiune: Potrivit dispoziţiilor art. 859 C. civil, testamentul olograf este acel testament care trebuie să fie în întregime scris, datat şi semnat de mâna testatorului. Etimologic vine de la cuvintele greceşti holos (întreg, total) şi graphos (a scrie). Avantaje: Acest testament prezintă următoarele avantaje: a) este supus formalităţilor cele mai simple; b) poate fi făcut oriunde, oricând şi fără ajutorul nimănui; c) permite păstrarea secretului asupra dispoziţiilor de ultimă voinţă50; şi, d) poate fi revocat oricând, fie prin redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea lui materială de către testator. Dezavantaje: Testament olograf prezintă şi dezavantaje, unele majore: a) testamentul este sensibil la sugestie şi captaţie; b) înlesneşte falsul (din pricina simplicităţii formelor)51; c) dacă testatorul are cunoştinţe juridice insuficiente, testamentul poate avea o redactare defectuoasă care duce la greutăţi în interpretarea lui; şi, d) poate fi uşor sustras şi distrus. 2. Scrierea Scriere proprie: Sub sancţiunea nulităţii52, testamentul olograf trebuie scris în întregime de către testator 53; el poate fi scris în orice limbă pe care testatorul a cunoscut-o la data scrierii. De asemenea, poate fi scris pe orice suprafaţă, cu orice mijloc, (zid, cărbune, oglindă, diamante etc.), pe una sau mai multe foi de hârtie (între care să fie o legătură intelectuală), cu orice fel de scriere. Testamentul olograf poate fi întocmit în mai multe etape, iar înscrisul nu va fi intitulat obligatoriu testament , putând fi o scrisoare sau orice înscris, din care însă să rezulte neîndoielnic voinţa de a gratifica. În toate cazurile, testamentul va fi, în întregime, scris de mîna testatorului. Nerespectarea condiţiilor scrierii: Consecinţele nerespectării condiţiilor scrierii, aşa cum au fost prezentate, au drept urmare: a) nulitatea testamentului dacă unele adaosuri, ştersături sau intercalări sunt scrise de o mână străină; şi, b) nulitatea testamentului, dacă, deşi a fost scris de testator, acesta nu a fost decât instrumentul pasiv al unui terţ, care i-a ţinut mâna. Scrieri străine. Situaţii: În privinţa scrierii străine, întâlnim următoarele situaţii: a) dacă scrierea străină este anterioară scrierii testamentului, acesta este valabil (exemplu: testamentul este scris pe verso-ul altor scrieri);
Testatorul este cel care îl scrie, numai el îi cunoaşte conţinutul, neavând nevoie de nici un martor. Cel ce invocă în favoarea sa testamentul, trebuie să facă dovada că acesta emană de la de cujus (T.S., s. civ., dec. nr. 292/1952, în CD, 1952-1954, vol. I, pag.113). 52 Nulitatea se justifică prin faptul că în cazul în care testamentul nu este scris de mâna testatorului ar fi posibile fraude, care nu ar fi descoperite prin verificarea de scripte (Fr. Deak, op. cit., pag.204). 53 Aceasta constituie o garanţie că nici o voinţă străină de voinţa testatorului nu a intervenit la încheierea testamentului.
50 51

58

op. înainte sau după semnătură. 1930. simpla notare a iniţialelor nefiind suficientă (după cum nici punerea degetului de către neştiutorul de carte nu este suficientă) 58. pe de o parte verificarea discernământului testatorului la data întocmirii testamentului şi pe de altă parte. testamentul este lovit de nulitate.: în acea perioadă a existat pericolul vicierii consimţământului). cu notă de R. cit.b) dacă scrierea străină este contemporană cu scrierea testamentului acesta va fi nul. Popa. cit. c) când scrierea unui terţ va fi posterioară redactării testamentului. Chirică. afară numai dacă materialitatea intervenţiei a alterat voinţa testatorului55. reprezintă o îndeplinire exactă a obligaţiei de datare a testamentului. luna şi ziua când s-a redactat testamentul sau indicaţii care pot fi implicite (Ex.208). în P.. este suficientă datarea finală a actului. pag. pag. ştergeri sau intercalări datorită testatorului. actul este un simplu proiect de testament. pentru a fi valabile trebuie să distingem după cum: a) ele cuprind o dispoziţie nouă.cit.96 . dacă acest pasaj conţine elementele unui testament complet (C. ştersături. Semnătura Semn ătur ă manuscris ă: Semn ătura trebuie să fie manuscrisă. nu produce efecte juridice (Fr. caz în care semnarea şi datarea lor nu mai sunt necesare. Anul Nou 2004) Data poate fi trecută în orice parte a testamentului cu condiţia ca ea să se aplice întregului act57. Data: Data permite. 58 În cazul în care semnătura lipseşte. ca atare. b) dacă data există. 1929. 54 55 59 . testamentul rămâne valabil căci voinţa lui exprimată în partea scrisă de el a rămas neviciată56. op.situaţii în care ele trebuiesc semnate şi datate de testator. Data trebuie să cuprindă anul. nedefinitivat şi. în cazul unei pluralităţi de testamente pentru stabilirea dispoziţiilor testamentare valabile. Comăniţă. însă.. II. Goruneanu. D. De aceea când întâlnim dispoziţii testamentare la intervale de timp. Practica judiciară a admis că este valabilă dispoziţia testamentară făcută de o persoană sub forma unui pasaj final inserat într-un testament olograf scris de o altă persoană. b) îndreaptă o eroare de redactare sau interpretează dispoziţiile testamentului.: un proiect de modificare care nu s-a realizat) testamentul rămâne valabil căci se datorează numai voinţei lui de cujus. pag. datorită unei simple greşeli a testatorului. ştersăturile şi intercalările sunt nule deoarece nu sunt scrise de mâna testatorului şi nu exprimă voinţa sa (M. întâlnim două situaţii:  când data este falsă.77. Bucureşti. adică a fost alterată cu ştiinţă de testator. cit. op.: Paştele 2003 sau Crăciunul 1992. 56 Adăugirile.77). Situaţii privind data: În privinţa datei sunt de conceput următoarele situaţii: a) lipsa datei atrage nulitatea testamentului. op. care se adaugă la cuprinsul iniţial sau înlocuiesc şi elimină alte dispoziţii . dar semnat şi datat de ea. testamentul este nul. intercalări: În toate cazurile. pag. Data poate prezenta importanţă şi pentru stabilirea împrejurărilor în care testamentul a fost întocmit şi care pot determina nulitatea (Ex. 3. 23 oct.R. şi.. pag. şi. Disjungere: Uneori testamentul olograf cuprinde adăugări. testamentul va fi valabil.. Bacaci. pag. deoarece intervenţia materială a unui străin duce la concluzia că voinţa testatorului n-a fost tocmai liberă54. ştersăturile sau intercalările au fost făcute fără ştiinţa testatorului. mijloc sau sfârşit. D. datarea testamentului la început. dar care.  când data este incompletă sau involuntar eronată.69. în care adăugirile. căci solemnitatea cerută de lege cu privire la dată nu s-a realizat.. şi. Ap. care nu vor afecta validitatea celorlalte prevederi ale testamentului. dar este inexactă. Adăugiri. cit. Dacă adăugările nu sunt decât simple note care nu fac corp cu restul testamentului (de ex. Chirică. fără a constitui o dispoziţie nouă.97). II. 57 Astfel.191. Al. op. Gh. Deak.

60 . Dacă testamentul este scris pe mai multe foi. nr. Men ţiune: Dacă testatorul este neştiutor de carte. sau surdomut însă ştiutor de carte îşi va declara consimţământul în faţa notarului. 62 Excepţiile de la competenţa generală a notarilor publici prevăzute de art. fie din orice alte motive temeinice (Ex. actele autentice se întocmesc de birourile notarilor publici. dacă notarul este convins prin cunoştinţele sale sau prin interpret (translator) că testatorul şi-a exprimat voinţa de a dispune. 860 C. testatorul nu trebuie să semneze pe fiecare. notarul va menţiona acest lucru în încheierea de autentificare. 60 Din această cauză s-a admis că sunt valabile dispoziţiile testamentare inserate în cuprinsul unui contract de vânzare-cumpărare autentic (Notariatul de Stat Buzău. notarul are datoria de a lămuri părţile asupra consecinţelor juridice ce decurg din clauzele cuprinse în testament. 36/1995 privind notarii publici şi activităţile notariale. că şi-a dat consimţământul la prezentul act pe care l-a citit. testamentul va putea fi scris şi de către notar. înţelegem orice birou notarial59. respectiv testamentul autentic sau testamentul mistic. Locul autentificării: Testatorul se va prezenta personal61 la orice birou notarial62. În situaţia în care testatorul nu poate testa olograf. 10 din Legea nr. cu notă de I. cu propria lui mînă. În situaţia în care testatorul se află în imposibilitate de a semna.I. notarul îi va lua consimţământul prin interpret. fiind supus regulilor de drept comun în materie60. la solicitarea testatorului. tragem concluzia că. 61 Testatorul nu va putea niciodată să fie reprezentat la autentificare. Aceasta este regula. Notarul public va putea autentifica testamentul şi în afara sediului notariatului. TESTAMENTUL AUTENTIC Noţiune: Testamentul autentic este. înch. la solicitatea testatorului. acela care s-a adeverit de judecătoria competentă. testatorul va fi însoţit şi de martori necesari stabilirii identităţii (de regulă doi). eventual cu un proiect de testament întocmit de el sau de alte persoane.Semnătura poate fi pusă în orice parte a conţinutului testamentului. Surdul şi mutul. mut. Aşadar. menţionând în testament. fie din motive medicale fie din cauza serviciului pe care îl prestează. Penculescu . De asemenea. ştiutori de carte: Testatorul surd. nefiind nevoie să arate care sunt cauzele care au dus la imposibilitatea testatorului de a semna. care nu se poate prezenta la notariat. notarul se va convinge. civil. Limba în care se redacteaz :ă Neîndoielnic testamentul se redactează în limba română. Lipsa semn ăturii: Lipsa semnăturii este sancţionată cu nulitatea absolută a testamentului olograf.I. 59 Această formă de testament este des folosită cu toate că implică cheltuieli şi pierdere de vreme şi de asemenea nu se păstrează secretul dispoziţiilor de ultimă voinţă. pag. dar cum prin Legea nr. Testamentul va putea fi redactat şi în altă limbă decât în cea română. din 13 dec. sau paşaport). având asupra sa actul de identitate (C. 1957. oral. testamentul autentic este un act autentic ca oricare altul. în loc de judecătoria competentă.P. 7/1958.: testatorul execută o pedeapsă privativă de libertate). potrivit art. poate uzita una din celelalte două forme testamentare. prin întrebări că acesta a auzit bine cuprinsul testamentului ce i-a fost citit. Surdul şi mutul care nu pot scrie sau nu ştiu să scrie: Dacă surdul. Orbul: În cazul orbului. în L. Consimţământul testatorului se va exprima în faţa notarului. notarul va menţiona în încheierea de autentificare acest lucru. Această formă de testament prezintă avantajul că este accesibil şi celor care nu ştiu să scrie şi să citească. 36/1995 nu se referă la autentificarea testamentelor. mutul sau surdomutul nu poate sau nu ştie să scrie.119 şi urm. În lipsa oricărui act de identitate. Notarul va redacta testamentul astfel încât acesta să reprezinte fidel voinţa testatorului.). B.

343). TESTAMENTUL MISTIC SAU SECRET Noţiune: Testamentul mistic sau secret (art.864 . Forţa probantă: Forţa probantă a acestui tip de testament este relativă. unei judecătorii. semnat şi datat de testator. sau luptă de invazie. D. să citească64 precum şi cei care nu ştiu sau nu pot să semneze (art. Înscrisuri: Testamentul mistic este format din două înscrisuri deosebite cel din urmă desăvârşindu-l pe primul. scris şi semnat de el sau scris de altul şi semnat de el. şi nu a unei alte persoane. 63 64 61 . prin urmare.C. testamentul va fi valabil. data lui fiind data suprascrierii. Judecătorul va întocmi procesul verbal în care constată înfăţişarea testatorului. după care este prezentat judecătoriei în vederea efectuării formalităţilor de suprascriere. starea testamentului şi declaraţia acestuia că testamentul este al lui. Dacă testatorul nu se poate prezenta. Interdicţie: Nu pot face testamente mistice cei care nu ştiu sau nu pot. înscrisul sub semnătură privată este numai un proiect. pe de o parte testatorul n-a putut controla dacă conţinutul actului scris de altul corespunde întradevăr cu ultima sa voinţă. 868-871 C. Înfăţişare: Hârtia pe care este scris testamentul va fi înfăţişată. datorită unei infirmităţi. înscrisul sub semnătură privată va fi testament olograf dacă sunt îndeplinite cele trei condiţii prevăzute de codul civil: să fie scris. civil) Noţiune: Este testamentul făcut de militarii în activitate pe teritoriul străin ori la inamic sau se află în interiorul ţării într-o localitate (cetate) asediată. deoarece procesulverbal de suprascriere consemnează declaraţia testatorului că testamentul este al său şi. dar trebuie să fie semnat de cel care testează. TESTAMENTELE PRIVILEGIATE 1.civ. iar testatorul va declara că dispoziţiile acelea reprezintă testamentul său. din motive de boală sau infirmitate.) este testamentul uzitat cel mai puţin. Testamentul trebuie să exprime voinţa testatorului. Pînă la data suprascrierii. cum ar fi medicii militari sau persoanele din serviciul intendenţei.. Aceasta deoarece. judecătorul se va deplasa la domiciliul testatorului şi în faţa lui se va închide şi sigila înscrisul. fără legătură cu exteriorul. sau poate fi dactilografiat sau scris cu alfabetul pentru orbi. această declaraţie va putea fi combătută prin orice mijloc de probă. În această situaţie. Cantacuzino. iar pe de altă parte semnarea testatorului în josul testamentului este de esenţa testamentului mistic (Matei B. civil). El poate fi scris de către testator sau de către o altă persoană63. atunci testamentul va fi nul. cit. Declaraţie mincinoasă: Dacă declaraţia este mincinoasă. agentul instrumentator va fi comandantul unităţii. Suprascriere: Acest act reprezintă suprascrierea testamentului şi va fi semnat atât de judecător cât şi de testator. datorită formalităţilor cerute de lege pentru redactarea lui şi puţinelor avantaje pe care le prezintă. data. Primul înscris este un înscris sub semnătură privată . Când declaraţia e sinceră. asistat dacă e posibil de doi martori precum şi medicul şef al unităţii asistat de comandantul ei dacă testatorul este rănit sau se află în spital sau ambulanţă. Pînă la această dată. dar incompletă. op. Testamentul militarilor ori al indivizilor întrebuinţaţi în armată (art. pag.act de suprascriere. 865 C. Mai pot testa în acest mod şi persoanele asimilate militarilor. singură sau sigilată într-un plic. Acest testament poate fi păstrat la grefa judecătoriei sau poate fi remis testatorului. la sediul judecătoriei.867 C.

II din O.U. art. titularul unor depuneri are dreptul să indice Casei de Economii şi Consemnaţiuni persoanele cărora urmează să li se elibereze sumele depuse în caz de moarte a sa. fiind aşadar o liberalitate pentru cauză de moarte. 3.G. aceleiaşi judecătorii (sau chiar ambele exemplare). b) aceste testamente produc efecte juridice dacă testatorul a murit în împrejurări neobişnuite. 65 Testamentul nu poate să cuprindă nici o dispoziţie în favoarea ofiţerilor instrumentatori. civil) este testamentul făcut într-un loc izolat din pricina unei boli molipsitoare. Testamentul în caz de epidemie Noţiune: Testamentul în caz de epidemie (art. 872 C. E. 2 şi 3 din Statutul C. asistat de doi martori. Astfel. civil . (Soluţia se menţine şi în cazul în care vasul a ancorat în portul unui oraş care nu are o reprezentanţă diplomatică sau consulară română).2.E. şi de cel puţin un martor (când asistenţa lui este cerută) menţionându-se din ce cauză cel de-al doilea nu poate semna.884) va fi făcut în cursul unei călătorii pe mare fie de călători.G.E. exceptând cazul în care ar fi rudă cu testatorul. deci un legat cu titlu particular. asistat de ofiţerul intendent de bord sau de un înlocuitor al lui65. 1602/2002. 62 . făcându-se precizare dacă acesta nu ştie sau nu poate să semneze. 11 din Legea nr. toate aceste testamente trebuie semnate de agentul instrumentator. 31 alin. Testamentul având ca obiect sume de bani depuse la CEC Prezentare: Potrivit art. chiar dacă testatorul nu a fost atins de boală. şi ale art. 882 C. Reguli comune testamentelor privilegiate Reguli: Testamentelor privilegiate le sunt comune următoarele reguli: a) sub sancţiunea nulităţii. aprobat prin H. 107 din Constituţie. prin aceeaşi procedură. 61/2002. organul portuar va înainta al doilea exemplar. La ancorarea vasului într-un port român. Această indicare se constituie într-o formă specială de testament numită dispoziţie testamentară sau clauză testamentară. Cele două forme de testament privilegiat descrise mai sus nu vor putea fi uzitate dacă în localitatea respectivă este un birou notarial. 66/1996 privind reorganizarea C. Sub sancţiunea nulităţii. nr. 873. 874 C. testamentul maritim se va încheia în două exemplare. unul închis şi sigilat se va preda agentului diplomatic sau consular român din primul port străin spre a fi înaintat judecătoriei de la domiciliul testatorului. ALTE FORME TESTAMENTARE a. Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziţii testamentare se eliberează de Casa de Economii şi Consemnaţiuni moştenitorilor legali şi testamentari. S. agent instrumentator va fi comandantul vasului sau un înlocuitor al acestuia.A. nr. Testamentul maritim Noţiune: Testamentul maritim (art. În acest caz.C. de către testator. din ziua când testatorul a încetat să mai fie împiedicat de a testa potrivit dreptului comun (art. art. 4. 871. civil). iar cel maritim după 3 luni. fie de membrii echipajului. iar agent instrumentator va putea fi un membru al consiliului local.C. ele îşi pierd eficacitatea după 6 luni. şi. care lau împiedicat să folosească formele testamentare ordinare.

pentru a dispune prin testament. În ceea ce priveşte condiţiile de formă. Chirică. pag.885 C. sub condiţia ca testatorul să nu fi dispus altfel. conform oricăreia dintre legile următoare:  legea naţională a testatorului. ″Reductibilitatea legatelor al căror obiect este constituit de depuneri pe librete CEC asupra cărora defunctul titular a prevăzut o clauză testamentară″. Gh. V.  legea domiciliului acestuia. În acest din urmă caz. De asemenea. 3 din Legea nr.  legea locului unde actul a fost întocmit. clauza testamentară este completată de funcţionarii CEC şi doar semnată de testator66. 66 Din această cauză. 69 Art. această formă de testament este considerată un testament olograf simplificat (D. 67 63 . este revocabilă şi supusă reducţiunii în cazul în care depăşeşte limita cotităţii disponibile67. 3. întocmirea. sau în forma autentică întrebuinţată în locul unde se face testamentul″. în RRD nr. modificat sau revocat. beneficiarii vor avea drepturi egale. fie testamentul autentic după legea locului unde se întocmeşte actul69.Dispoziţia testamentară poate să fie în favoarea unei persoane sau în favoarea mai multor persoane. după legea română. Brenciu.: ″Românul ce s-ar afla în ţară străină va putea face testamentul său. cit. fie la data când a fost întocmit. modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile. 105/1992. fie la data decesului testatorului. Potrivit art. fie testamentul olograf. au la îndemână următoarele posibilităţi: 1.. Spre deosebire de clauza de împuternicire de pe libretul CEC68. op. 2.86). 68 alin. fie testamentul autentic prevăzut de legea română în faţa agenţilor noştri diplomatici şi consulari. Testamentul făcut de români în străinătate Prezentare: Cetăţenii români aflaţi în străinătate.  legea situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului.  legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor moştenite. Panţurescu.16 17. această clauză testamentară produce efecte doar la moartea testatorului. 68 Clauza de împuternicire produce efecte doar pe timpul vieţii testatorului. 1/1984. sau în forma olografă. b. modificat sau revocat. pag. civ.

Criterii şi enumerare Legatele se pot împărţi în funcţie de: a) modalitatea ce afectează voinţa testatorului: legatul pur şi simplu. De exemplu: legatul va reveni legatarului când acesta va împlini vârsta de 20 de ani. sub condiţie sau cu sarcină. Elementele necesare identificării legatarului trebuie să se găsească în cuprinsul testamentului. 1 C.CURSUL 5 LEGATUL DESEMNAREA LEGATARULUI ŞI FELURILE LEGATELOR A. executarea legatului este amânată până la împlinirea lui71. 926 şi 1022 C. pentru a fi valabilă. Desemnarea legatarului Desemnarea legatarului: Legatul este principala dispoziţie cuprinsă într-un testament prin care se exprimă liberalitatea pentru cauză de moarte făcută unei persoane desemnată de testator. ca în cazul exheredării moştenitorilor nerezervatari sau a moştenitorilor rezervatari (numai în limitele cotităţii disponibile). Termenul poate să fie suspensiv sau extinctiv. b) legatarul să fie desemnat personal de către testator.civ). neînscris în testament nu-şi produce efecte. După această dată. ci precizează că a comunicat persoana legatarului unui terţ care îl va indica la momentul oportun sau că legatarul va fi desemnat de un terţ. 899 alin. Felurile (clasificarea) legatelor 1. 70 71 Legatul oral.civ. b) obiect: legate universale. adică prin nominalizare sau prin arătarea unor calităţi care îl caracterizează pe acesta (frate. Astfel. fiind nul legatul ce nu oferă. deşi drepturile legatarului se nasc de la data deschiderii succesiunii. acesta se bucură de o libertate deplină. cel puţin în parte. De la data deschiderii succesiunii. legatarul devine titularul drepturilor ce intră în conţinutul legatului. elementele necesare. este nul legatul secret prin care testatorul nu identifică legatarul. 2. 64 . B. Legatarul trebuie să fie o persoană determinată sau cel puţin determinabilă în momentul deschiderii succesiunii. cu termen. Clasificarea legatelor Clasificarea legatelor după modalitatea care afectează voinţa testatorului Legatul pur şi simplu: Legatul pur şi simplu este legatul neafectat de modalităţi. Legatul cu termen: Legatul cu termen este acel legat a cărui executare sau stingere depinde de împlinirea unui termen. după cum crede acesta de cuviinţă. Desemnarea legatarului poate fi directă. legatarul poate cere predarea bunului legat sau plata creanţei (art. Când termenul se împlineşte. etc) sau poate fi indirectă. cu ajutorul cărora legatarul să fie identificat cu certitudine. următoarele două cerinţe: a) să fie făcută prin testament70. În ceea ce priveşte termenii pe care îi foloseşte testatorul. în cazul morţii legatarului drepturile lui se transmit asupra propriilor moştenitori (art. Cerinţe: Desemnarea legatarului trebuie să îndeplinească.). fiu. cu titlu universal sau cu titlu particular. nefiind obligat să folosească termeni sacramentali. În cazul termenului suspensiv. care este întotdeauna un eveniment viitor şi sigur.

la una sau mai multe persoane. iar.442. preia şi dreptul de a exercita toate acţiunile patrimoniale pe care autorul său le-ar fi putut exercita. Rosetti. dacă ar fi fost în viaţă″. 74 T. din moment ce fiecare dă chemare legatarului să culeagă întreaga moştenire. de existenţa moştenitorilor rezervatari sau a unor legate cu titlu particular ori cu titlu universal. C. Un legat universal nu pierde acest caracter. drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii. civ.. obiectul legatului va reveni legatarilor conform aceleiaşi vocaţii la întreaga moştenire. ca un legat pur şi simplu.. dar împlinirea termenului conduce la stingerea dreptului legat72. pag.1969. nr. legatul se execută de la data deschiderii succesiunii. De asemenea. ca şi un legat pur şi simplu. dacă celelalte legate ar fi sau ar deveni ineficace. Clasificarea legatelor după obiectul lor Legatul universal: Conform dispoziţiilor art. încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare. devenind proprietar sau creditor de la data deschiderii succesiunii73. iar înstrăinarea unor bunuri de către testator. pentru o perioadă de trei ani. b. în Repertoriu. dreptul legatarului ia naştere retroactiv.162-163. secţia a IV-a civilă. 73 65 .A.S. Condiţia poate să fie suspensivă sau rezolutorie. Bucureşti. pag. în interesul testatorului sau în interesul gratificatului. dar existenţa acestora depinde de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei. Legatul sub condiţie: Legatul sub condiţie este acel legat a cărui naştere sau stingere depinde de un eveniment viitor şi nesigur în ceea ce priveşte producerea lui. deoarece emolumentul moştenirii poate fi restrâns prin achitarea datoriilor şi sarcinilor succesorale. în caz de neîndeplinire a condiţiei.Bucureşti. legatarul va primi legatul dobânzilor unei sume de bani. ci numai după decesul acestuia74. Legatul cu sarcin ă: Legatul cu sarcină ( sub modo) este legatul care prevede o obligaţie (o sarcină) de a da. testatorul nu poate impune legatarului obligaţii (sarcini) care să fie prestate în timpul vieţii lui. dreptul la legat se consolidează definitiv. chiar dacă celelalte legate şi sarcinile ce ar urma să fie executate l-ar reduce la o parte neînsemnată din moştenire. 2805/1999. Practica judiciară şi doctrina au stabilit că legatul universal conferă legatarului vocaţie la întreaga moştenire 75. 2001. Testatorul poate lăsa mai multe legate universale fără a atinge caracterul universal al fiecăruia dintre ele. 979/1959. Astfel. Sarcina poate fi prevăzută în interesul unui terţ. ″legatul universal este dipoziţia prin care testatorul lasă după moarte-i.. universalitatea bunurilor sale″. dec. care cuprinde o universalitate de drepturi şi obligaţii. sub condiţia ca el să promoveze examanenul de admitere la facultate. dec. Condiţia suspensivă suspendă până la împlinirea ei naşterea dreptului la legat. Ed. De exemplu: legatarul dobândeşte proprietatea unui apartament. facerea unui legat cu titlu particular. 888 C. preluând patrimoniul defunctului. În cazul condiţiei rezolutorii. nr. Aceasta nu înseamnă că legatarul universal va culege efectiv toate bunurile succesorale. Legatul universal conferă vocaţie la întreaga moştenire. civ. Deoarece legatul îşi produce efecte numai din momentul deschiderii succesiunii (putând fi revocat până în acest moment). în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999 a Curţii de Apel Bucureşti. 75 ″Legatarul universal. a face sau a nu face impusă de testator legatarului. 1952 . s. dreptul la legat se desfiinţează cu efect retroactiv de la data deschiderii succesiunii. chiar 72 De exemplu: după deschiderea succesiunii. în caz de îndeplinire a condiţiei. dacă un legatar particular nu acceptă legatul ce i-a fost lăsat sau legatul este ineficace.În cazul termenului extinctiv. Din momentul împlinirii ei.

poate dispune persoana majoră (art. dec. col. 894 alin. nr. Legatul cu titlu universal (art. 76 66 . pag. a legatarilor cu titlu particular sau a datoriilor şi sarcinilor moştenirii. c) legatul tuturor imobilelor. b) legatul nudei proprietăţi a întregii moşteniri. Trebuie să avem în considerare vocaţia succesorală. civ. atunci legatarul are vocaţie la întreaga moştenire.213. T. 21 C. III. 78 Nu este exclusă posibilitatea desemnării a doi sau mai mulţi legatari cu titlu universal pentru aceeaşi fracţiune din moştenire (Fr.civ.. iar nu emolumentul real al legatului care poate fi diminuat în prezenţa moştenitorilor rezervatari. 417/1973. 887 C. nici cu titlu universal (art. Hamangiu.1954. cit. 11/1973. 894 alin.. 77 C. Astfel sunt legate universale: a) legatul tuturor mobilelor şi imobilelor. pag. nr. legatul cu titlu particular are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate: ″legatul cu T. Deak. c) legatul cotităţii disponibile a moştenirii. deoarece în lipsă de moştenitori rezervatari ori dacă aceştia vor fi nevrednici sau vor renunţa la moştenire. pag. ci a înţeles să limiteze dreptul legatarului la bunurile care alcătuiesc cotitatea disponibilă. ci un legat cu titlu universal77. civ. în RRD nr. legatarii cu titlu universal devin succesori în drepturi şi obligaţii ai testatorului. şi numai micşorează emolumentul cules de legatar76. Totuşi. I.212 .1975. dec. I. Spre deosebire de legatul cu titlu universal.S. d) legatul unei fracţiuni din nemişcătoare. s.este legatul care conferă legatarului chemare la o fracţiune din moştenire sau la o masă de bunuri succesorale. nr. civ. 1952 . legatarul va profita de renunţarea sau înlăturarea de la moştenire a moştenitorilor rezervatari sau a legatarilor cu titlu particular dacă prezenţa acestora ar fi dus la scăderea părţii din emolument ce era culeasă de legatarul cu titlu universal. se mai poate adăuga şi legatul întregii averi făcut de minorul între 16 şi 18 ani. el nu va putea profita de partea unui alt legatar cu titlu universal. legatul nu mai este universal. Codul civil defineste acest legat ca fiind legatul care nu este nici universal. 1969 . 807 C. Feluri: Testatorul poate califica expres legatul ca fiind universal..J. civil).558. în Repertoriu. Deoarece legatarul cu titlu universal are vocaţie la o cotă parte din moştenire. chiar în caz de predeces sau renunţare a rezervatarilor legatarul să nu poate lua bunurile ce formează rezerva.. determinate prin natura lor juridică de mobile sau imobile78. op. La această enumerare prevăzută de art.civ. Feluri: Sunt legate cu titlu universal următoarele: a) legatul unei fracţiuni din moştenire.. Timiş. adică dreptul eventual al legatarului la o cotăparte din moştenire.. Al. nu semnifică revocarea legatului universal. căci la stingerea uzufructului legatarul va culege întreaga moştenire.S. care este un legat cu titlu universal. şi e) legatul unei fracţiuni din mişcătoare.).cu legatarul.235). cit. dec.1 C.115 . dar el poate folosi şi termeni echivalenţi.168. În cazul în care din testament rezultă că testatorul n-a dorit să dea legatarului un drept eventual asupra întregii moşteniri. 1939/1972. astfel încât. Rosetti Bălănescu. 894 C. b) legatul tuturor mobilelor succesorale. T. după lege. deoarece minorul poate dispune prin testament numai de jumătate din bunurile de care. care are ca obiect o cotă parte din universalitatea succesiunii. Ca şi legatarii universali. vol. Legatul cu titlu particular: Legatul cu titlu particular (art.117. civil) este legatul care conferă vocaţie la unul sau mai multe bunuri singulare privite ca bunuri izolate. care nu poate să vină la moştenire. pag. 552/1953. pag. în CD. civil şi 889 C. Băicoianu.. op. civil) .

conform căreia legatul uzufructului este un legat cu titlu particular. atât legatul uzufructului întregii moşteniri. pe când legatul particular este arătat prin specificarea bunurilor ce-l compun″79. civil). e) legatul prin care testatorul lasă unui creditor ceea ce îi datora. Într-o altă opinie. 923/1995. reale. Bucureşti.A.Bucureşti. etc. h) legatul nudei proprietăţi asupra unor bunuri determinate. inclusiv martori şi prezumţii. Natura juridică a legatului uzufructului întregii moşteniri sau a unei fracţii din moştenire este o problemă controversată în literatura de specialitate. deosebim două situaţii: a) dacă testatorul a dispus de lucrul altuia ştiind că nu este al său. Executorul testamentar are la îndemână două posibilităţi: fie să procure lucrul ce a format obiectul legatului şi să-l predea legatarului. 906 C. cit. Al. Sarcina probei va reveni legatarului. o faptă de omisiune sau de comisiune.. Feluri: Intră în această categorie: a) legatul unui lucru individual determinat. numai în limitele legatului transmis. legatul va fi nul (dacă ar fi ştiut acest lucru.″. Împărtăşim cea de-a treia opinie. nr. pag. probabil că nu ar fi făcut această dispoziţie). Situaţii: În ce priveşte legatul lucrului altuia. fie că e mobil. i) legatul uzufructului asupra unor bunuri determinate. I. şi cu titlu universal dacă are ca obiect o fracţie din moştenire.titlu universal este arătat printr-o fracţiune. 894 C. dec. care va trebui să probeze că testatorul ştia că dispune de un lucru străin83. cantitate de cereale. fie că este imobil. cum ar fi o creanţă împotriva unei terţe persoane. căci în patrimoniul său această moştenire este numai un grup de bunuri şi obligaţii. ca obiect. Legatarul cu titlu particular este succesor în drepturile autorului său. ALL BECK. vol. etc80. chiar dacă are ca obiect întreaga moştenire sau o fracţiune din aceasta. obligându-l pe acesta faţă de legatar să facă sau să nu facă ceva. cât şi cel asupra unei fracţii din moştenire sunt legate cu titlu universal. 82 În cazul în care beneficiarul legatului nudei proprietăţi renunţă la legat. pag. C.258-259. ″Legatarul unei sume de bani nu poate avea calitate procesuală activă într-o acţiune în revendicare care are ca obiect un bun imobil din patrimoniul autorului său. op. C.. f) legatul prin care testatorul creditor iartă datoria debitorului său.573. secţia a IV-a civilă. dominantă în doctrina franceză. Eliescu. în raport cu data deschiderii succesiunii (art. fie să-i plătească acestuia echivalentul lucrului în bani. de această situaţie beneficiază moştenitorii legali ai defunctului şi nu uzufructuarul.). b) dacă testatorul a dispus de lucrul altuia cu credinţa greşită că este al lui. Rosetti-Bălănescu. 1999. b) legatul unui lucru determinat prin genul său (de exemplu: suma de bani.87-89. Băicoianu. deoarece în primul rând nu poate conferi vocaţie la întreg patrimoniul succesoral82 şi în al doilea rând acest legat nu este cuprins în enumerarea limitativă a legatelor cu titlu universal prevăzută de art. pag. Ed. 83 Dovada se va putea face prin orice mijloc de probă.. c) legatul unui lucru necorporal. 81 M. legatul având în acest caz. g) legatul unei succesiuni cuvenite testatorului şi încă nelichidată la moartea sa. legatul va fi valid. d) legatul prin care cel gratificat primeşte o creanţă împotriva moştenitorului legal. Cea de-a treia opinie consideră că legatul uzufructului este un legat cu titlu particular în toate cazurile. în raport de care poate promova acţiuni personale. Legatul uzufructului este considerat de unii autori81 ca fiind universal dacă uzufructul are ca obiect întreaga moştenire. Hamangiu. III. întrucât vocaţia sa succesorală priveşte strict suma de bani″. în Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel Bucureşti (19931998). 79 80 67 . ″Curs.civ.

 dacă testatorul a dispus prin legat de un lucru asupra căruia nu are un drept actual. nevalabilitatea obiectului. pag. Nulitatea legatelor se apreciază în raport de cauzele existente la data întocmirii testamentului. cât şi specifice actelor mortis causa (stipularea unei substituţii fideicomisară. Cel ce porneste acţiunea în nulitate va trebui să dovedească un interes actual şi născut.Bucureşti. şi în consecinţă:  este indiferent dacă lucrul ce face obiectul legatului nu aparţine testatorului la întocmirea legatului. Specific legatelor este faptul că termenul de prescripţie a acţiunii în anulare curge de la data deschiderii moştenirii86. este admisibilă acţiunea prin care se solicită anularea unui legat cuprins într-un testament autentic pentru lipsa discernământului.. civ. Nulitatea relativ : Legatul va fi anulabil în caz de incapacitate legală sau naturală a ă testatorului. ne aflăm în faţa legatului unui lucru viitor. 84 68 . lipsa cauzei. pag. ″Drept civil român. 86 T. care are ca obiect lucrul altuia. imorală. lipsa formelor anume prevăzute de lege. De asemenea. lipsa totală a consimţământului. în una din formele recunoaşterii. Bucureşti.. până la înscrierea în fals.). sau de vicii ce afectează consimţământul. dec. să fie valabil se cer îndeplinite următoarele două condiţii: a) obiectul legatului sa fie un lucru individual determinat. dec. 532/1994. b) testatorul să nu aibă nici un drept asupra lucrului ce face obiectul legatului. nr. ci numai un drept viitor. secţia a III-a civilă.184 şi urm.176. deoarece notarul nu constată decât prezenţa părţilor la data autentificării actului. s.Condiţii: Pentru ca legatul. 4/1973. în Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel Bucureşti (1993-1998). pag. Beleiu. în RRD nr. testarea bunului altuia cu credinţa greşită că este al lui. CADUCITATEA LEGATELOR Pentru dezvoltări asupra cauzelor de nulitate a actului juridic civil a se vedea Gh. CAUZE DE INEFICACITATE A LEGATELOR A. B. Acţiunea în anulare sau constatarea nulităţii va fi respinsă dacă cel care o porneşte a recunoscut valabilitatea testamentului. Casa de Editură şi Presă }ansa. Subiectele dreptului civil″. etc. şi nu starea de luciditate a acestora85. etc). cauză ilicită. 85 C.A. Introducere în dreptul civil. perfect valabil. 1558/1972.84-85. şi nu de la data întocmirii testamentului. nr. DESFIINŢAREA LEGATELOR Nulitatea absolut ă Nulitatea este sancţiunea civilă care lipseşte actul juridic de efectele : contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă84. Cauzele nulităţii absolute a legatelor pot fi cele comune tuturor actelor juridice (încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor.S. 1994.

civ. în următoarele cazuri: a) dacă modalitatea nu este decât un termen cert suspensiv. Legatul se prezumă că a fost făcut intuitu personae şi în principiu nu-şi întinde efectele asupra moştenitorilor legatarului. executarea legatului devine imposibilă datorită lipsei capacităţii succesorale a legatarului. 89 c) aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care legatul a fost cu sarcină . În cazul în care condiţia a fost rezolutorie. deci înainte de momentul deschiderii succesiunii. 89 Pentru analiza instituţiei legatului cu sarcini a se vedea A. dacă se îndeplineşte condiţia. Incapacitatea legatarului de a primi legatul: Legatul este caduc atunci când după deschiderea succesiunii. Este un mod de desfiinţare retroactivă a legatelor care lipseşte de eficacitate un legat instituit valabil şi nerevocat. legatul este caduc. ″Considera ţii teoretice şi practice asupra legatului cu sarcin ă″. Nicolae. pag.). legatul născându-se şi executându-se ca şi când ar fi pur şi simplu.28 şi urm. dreptul legatarului se naşte de la deschiderea succesiunii dar se va desfiinţa retroactiv. Atât timp cât condiţia nu s-a îndeplinit. 924 C. 928 C. Cazuri de caducitate: În următoarele situaţii legatele sunt caduce: a) predecesul legatarului faţă de testator.). 925 C. astfel încât principiul specialităţii persoanei juridice ar împiedica-o să primească legatul. 2/1999.Notiune: Caducitatea constă în imposibilitatea de executare a legatului datorată împrejurării că legatarul nu poate sau nu voieşte să primească legatul 87. Predecesul legatarului: Atunci când legatarul a murit înaintea testatorului (art. legatul devenind în aceste condiţii caduc. după moartea testatorului dar înainte de executarea legatului a unei incapacităţi de a primi. b) apariţia. Cazuri în care legatul nu este caduc: Legatul nu va fi caduc deşi legatarul a murit înainte de a se îndeplini modalitatea sub care a fost făcută liberalitatea testamentară. Condiţia se va socoti îndeplinită dacă realizarea ei a fost împiedicată cu rea credinţă de cel obligat la plata legatului. iar nu sub condiţie suspensivă. Neîndeplinirea condiţie suspensive: În cazul în care condiţia suspensivă sub care a fost făcut nu se îndeplineşte. 87 88 69 . legatarul devine incapabil de a primi (art. Conform art. dreptul legatarului sub condiţie suspensivă nu este transmisibil moştenitorilor. pierderea totală a obiectului legatului.. c) d) e) f) neîndeplinirea condiţiei suspensive sub care a fost făcut legatul. d) în cazul în care condiţia este totodată potestativă şi negativă (se gratifică sub condiţia suspensivă de a nu face ceva). Această regulă poate fi înlăturată în cazul în care rezultă din împrejurările cauzei că testatorul a înţeles să gratifice. legatul făcut sub condiţie suspensivă devine caduc dacă legatarul moare înainte de realizarea condiţiei 88. dispariţia cauzei determinante a legatului. pe moştenitorii acestuia. în lipsa legatarului. b) de câte ori condiţia este rezolutorie (nu suspensivă). Această regulă este derogatorie de la dreptul comun şi este specifică testamentelor. în Dreptul nr. dar înainte ca legatul să fie predat. Caducitatea legatelor se produce independent şi chiar împotriva voinţei testatorului.civ. Situaţia se întâlneşte în ipoteza în care legatar ar fi o persoană juridică al cărei scop s-ar modifica ulterior deschiderii moştenirii.civ. renunţarea legatarului la legat. la împlinirea condiţiei desfiinţându-se retroactiv.

civ.. în CD. b) dacă obiectul legatului a pierit după deschiderea succesiunii. 393/1961. 1961. prevede o altă cauză de revocare judecătorescă pentru ingratitudine. caducitatea legatului va fi numai parţială. col.). 928 C. Această revocare presupune neexecutarea sarcinii (nu o simplă întârziere) sau o executare neconformă cu prevederile testamentului şi va trebui să fie culpabilă.  dacă a pierit datorită cazului fortuit sau forţei majore .legatarul are drept la despăgubiri. 90 70 . Precizare Cazuri: Legatul poate fi revocat prin hotărâre judecătorească ca o sancţiune pentru faptele săvârşite de legatar faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia. dar revocarea este pronunţată de instanţă. 92 De exemplu: suntem în prezenţa unui legat cu titlu particular conjunctiv. la cererea persoanelor interesate.184). altminteri nu ar justifica un interes. 91 Îndeplinirea sau neîndeplinirea sarcinilor nu are nici o legătură cu posibilităţile legatarului (T. Pieirea obiectului legatului: Legatul va fi caduc dacă lucrul legat a pierit de tot în timpul vieţii testatorului (art. pag. dispariţia cauzei impulsive şi determinante de ultimă voinţă. Cazurile sunt în principiu aceleaşi ca acelea în care legea permite revocarea judecătorească a donaţiei (art.S. numai după moartea testatorului. legatul nu va fi caduc. 930 C. Dezvoltare a. Acţiunea în revocare aparţine celor care au interesul ca liberalitatea testamentară să fie revocată.. De asemenea. civil) persoanele interesate pot cere executarea silită. dec. Trebuie să avem în vedere momentul în care obiectul legatului a pierit în întregime: a) dacă obiectul legatului a pierit înainte de deschiderea succesiunii. legatul nu va fi caduc ( genera non pereunt).civ. sancţiunea fiind nulitatea absolută. 927 C. În doctrină mai sunt prevăzute şi alte cauze de caducitate: epuizarea cotităţii disponibile. dacă pot justifica un interes în revocarea legatului92. Refuzul de a da alimente nu mai determină revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine. legatarii cu titlu particular.debitorul este liberat de obligaţii. legatarul suportând riscul pieirii. 2. nr. Astfel:  dacă a pierit din cauza debitorului legatului . civ. Art. În caz contrar ne-am afla în prezenţa unui pact asupra moştenirii viitoare. 931 C.civ. Dacă obiectul a pierit în parte. Neîndeplinirea sarcinii Neîndeplinirea sarcinii: Pentru neîndeplinirea de sarcini. cu condiţia să fi acceptat succesiunea. orice persoană interesată poate cere revocarea judecătorească pentru neexecutarea sarcinii91. legatul este caduc dacă a fost cu titlu particular. Dacă lucrul este individualizat în gen. dacă liberalitatea a fost făcută sub această modalitate.).Renunţare: Legatul este caduc şi dacă legatarul renunţă la el (art. REVOCAREA JUDECĂTOREASCĂ A LEGATELOR 1. Fapta care determină revocarea legatului poate să fie săvârşită fie înainte. Cei ce au interesul să invoce acţiunea în revocare sunt: moştenitorii legali (fie ei rezervatari sau nu). iar sarcina nu a fost îndeplinită (art. şi anume injuria gravă adusă de legatar memoriei testatorului. chiar şi Revocarea judecătorească presupune un fapt culpabil din partea legatarului îndreptat împotriva testatorului sau memoriei acestuia. fie după deschiderea moştenirii. 830 combinat cu 930 C. drepturile legatarului variind în funcţie de împrejurarea care a pricinuit pieirea lucrului. civil)90. C. renunţare care poate avea loc numai după deschiderea succesiunii. legatarii universali sau cu titlu universal.

REVOCAREA LEGATELOR ŞI A CELORLALTE DISPOZIŢII TESTAMENTARE PRIN VOINŢA UNILATERALĂ A TESTATORULUI Testatorul. b) după moartea testatorului (art.civ). 931 C. 921 C. civil). Sancţiunea nerespectării acestor condiţii este nulitatea absolută a revocării. 1 şi 2 C. rezultă neîndoielnic din anume acte sau fapte ale testatorului. Potrivit Codului civil. beneficiarul poate cere executarea. printr-o manifestare unilaterală de voinţă. delicte sau injurii grave (art.civ. Dacă a trecut un an de zile de la săvârşirea faptei. pentru a-şi revoca legatul.creditorii pe calea acţiunii oblice (art.) dacă gratificatul a atentat la viata dispunătorului şi. adică de la data deschiderii succesiunii. Ingratitudinea Cazuri: Pentru ingratitudine. revocarea voluntară poate fi: expresă sau tacită. 2. civil). 974 C. Dreptul la acţiunea în revocare este prescriptibil în termen de un an de la săvârşirea faptei sau de când s-a cunoscut săvârşirea faptei (art. Testatorul care a făcut un testament poate ulterior să facă un testament nou. delicte sau injurii grave. În cazul atentatului la viaţa testatorului precum şi dacă s-a făcut vinovat faţă de acesta de cruzimi. fiind suficient orice termen sau formulă din care reiese. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data stabilită pentru executarea sarcinii. În funcţie de modul în care se manifestă voinţa testatorului.). 1 şi 2 C. b. să revină asupra asupra dispoziţiilor testamentare făcute anterior. are dreptul. Acestea pot acţiona numai dacă testatorul nu l-a iertat pe legatar şi nu s-a împlinit termenul de un an. ca un drept discreţionar. fără a fi expres declarată. fie din înstrăinarea bunului ce face obiectul legatului (art. C. voinţa testatorului93. b.civ. până în ultimul moment din viaţă. neîndoielnic. dar nu şi revocarea.). 930 C. 71 . 1 C. care poate fi exercitat neîngrădit de către testator. înseamnă la acesta l-a iertat pe legatar şi deci legatul nu va putea fi revocat după moartea testatorului de persoanele interesate. iar testatorul nu şi-a revocat legatul.civ. 931 şi 833 alin. Revocarea expresă Revocarea expres ă Revocarea expres ă rezultă din declaraţia de revocare formulată : de testator printr-un înscris testamentar sau autentic şi nu este nevoie ca ea să fie făcută în termeni sacramentali. Reglementare Revocarea tacită: Revocarea tacită. 923 C. pentru injurii grave la adresa memoriei testatorului. revocarea tacită poate rezulta fie din incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispoziţiile a două testamente succesive (art. testatorul nu mai are nevoie de acţiune în justiţie. de la data naşterii raportului. civil). În cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terţ. 1. prin care să-l revoce pe primul. 930 coroborat cu 831 pct. Revocarea tacită a. sau fără să facă un alt testament poate ca printr-un înscris autentic să revoce testamentul anterior94. Dreptul la acţiune se va stinge prin prescripţia de 3 ani. civil combinat cu art. legatele pot fi revocate în următoarele cazuri: a) în timpul vieţii testatorului (art. iar dacă termenul nu este stabilit. astfel. el fiind în drept să-şi revoce singur testamenul. 831 pct. Incompatibilitatea 93 94 Revocarea apare. dacă s-a făcut vinovat faţă de acesta de cruzimi.

Ştergerea dispoziţiilor testamentare Prezentare: Ştergerea dispoziţiilor testamentare se poate face concomitent întocmirii testamentului şi atunci îşi produce efecte fără a fi semnate şi datate de testator. 95 72 . 3. în primul rând. Testamentul trebuie să fie olograf sau mistic. 28/1979. 96 Fr.. O situaţie de imposibilitate materială este aceea în care testatorul a dispus prin testament de iertarea de datorie în favoarea unui debitor al său şi lasă cu titlul de legat. constituie revocare tacită a legatelor înscrise în el. 98 Fr. precum şi posterior întocmirii testamentului. Pentru a revoca în acest mod legatul. Distrugerea testamentului este voluntară. Contrarietatea Noţiune: Ne aflăm în situaţia de contrarietate ori de câte ori imposibilitatea de a executa cumulativ două legate făcute prin testamente succesive. civ. Ne aflăm în faţa unei imposibilităţi juridice de executare dacă. pag. ea reieşind din ansamblul dispoziţiilor celui de al doilea testament97. T. dec. indiferent dacă este vorba de nulitate absolută sau relativă98. printr-un alt testament acelaşi bun este lăsat unei alte persoane. Înstrăinarea lucrului Prezentare: Prin acest fapt testatorul îşi manifestă voinţa de a revoca legatul. nimicirea materială a testamentului sau a unei părţi esenţiale din el. materială sau juridică de a executa cumulativ două legate95. dec. De asemenea. este exclusiv intenţionată.262. testatorul trebuie să aibă capacitatea de a reveni asupra dispoziţiilor testamentare. a se vedea T. s. dacă testatorul nu a dispus în mod expres altfel. e. 72/1973. Distrugerea materială a testamenului Noţiune: Distrugerea. g. nr. printr-un legat se lasă unei persoane un imobil în deplină proprietate. însă ulterior. De observat că acest mod de revocare tacită nu poate opera decât cu privire la legatele particulare. Deak.. 921 C. de la o persoană capabilă. existând un singur exemplar în posesia testatorului. materializată. dar în acest caz trebuie semnată şi datată de testator.. în RRD nr. al cărei consimţământ să nu fi fost viciat prin eroare. civ. Retractarea revocării Există incompatibilitate în cazul în care printr-un testament posterior o persoană a fost instituită ca legatar universal după ce printr-un testament anterior fusese instituită ca legatar cu titlu universal. revocarea va opera chiar şi în cazul în care înstrăinarea este nulă. op.S. 11/1973. Conform dipoziţiilor art. 97 De exemplu: testatorul lasă în primul testament un bun unei persoane. pag. înstrăinarea voluntară de către testator a lucrului. op. c. Existând două testamente succesive. creanţa corelativă unei alte persoane. iar voinţa sa să nu fie viciată. revocarea primului testament operează doar în cazul în care acesta este incompatibil sau contrar cu cel de-al doilea. d.. pag. f.J. fără ştirea acestuia. cit. dol sau violenţă.civ. în RRD nr. Distrugerea involuntară a bunului de către testator sau de alţii.Noţiune: Prin incompatibilitate înţelegem imposibilitatea absolută. Acest fapt presupune. Distrugerea materială a obiectului legatului Prezentare:Distrugerea voluntară de către testator (sau de alţii cu ştirea sa) a obiectului unui legat cu titlu particular constituie o revocare tacită a legatului. efectuată de testator sau de altcineva cu ştirea lui şi trebuie să fie efectivă. revocarea trebuie să emane. produc caducitatea legatului şi nu revocarea acestuia.59. Fiind un act juridic. restul dispoziţiilor rămânând valabile. cit. Deak. Pentru opinia potrivit căreia în acest caz nu există incompatibilitate. pag.. iar printr-un al doilea legat numai nuda proprietate a acestui bun (în acest caz primul legat se socoteşte revocat în ceea ce priveşte nuda proprietate)96. deoarece face parte din testament. cel de-al doilea reprezintă o revocare a primului.168. înstrăinare care este reală şi efectivă. 12/1979. spre a fi valabilă.268. Braşov. nr.261 .

8/1993.82-83. Considerăm că efectele retractării revocării voluntare a legatelor trebuie analizate la fiecare caz în parte.poate fi făcută de testator cât timp trăieşte şi poate fi expresă. Neexistând un text de lege în acest sens. pag. cit.″ Jurisprudenţa nu împărtăşeşte acest punct de vedere.civ. pag.Retractare: Retractarea revocării . în literatura de specialitate 99 se consideră că retractarea revocării. sub sancţiunea nulităţii să îmbrace forma testamentară sau autentică. efectele retractării revocării au fost privite în mod diferit de doctrină şi jurisprudenţă. cit. op. 99 100 D. s.279. M. în cazul în care testatorul nu a dispus altfel. trebuind. op. dar. Alexandresco. fie din incompatibilitatea sau contrarietatea între revocare şi dispoziţiile unui testament posterior.561-562. dec. în Dreptul nr.. pentru acest act final fiind necesară o nouă manifestare de voinţă100. CSJ. are drept efect ″reînvierea dispoziţiilor testamentare revocate. pag. nr. Eliescu. 73 . avându-se în vedere intenţia tastatorului. în principiu cea de-a doua soluţie este cea justă. şi mai poate fi tacită când rezultă fie din ştergerea dispoziţiei de revocare sau distrugerea înscrisului revocator. 1912/1992. Astfel... motivând că deoarece testamentul este un act unilateral de voinţă este de neconceput ca un act devenit ineficient prin simpla sa revocare să redevină eficient.

în RRD nr. Dacă însă sunt doi legatari universali. de ineficacitatea legatului cu titlu particular beneficiază şi legatarul cu titlu particular obligat la executarea acelui legat ca sarcină de testator. bunurile ce constituie obiectul acestora revine moştenitorilor (legali sau testamentari) care aveau obligaţia să execute legatul. deoarece el are vocaţie la întreaga moştenire. În caz de ineficacitate a legatului cu titlu particular vor beneficia acele persoane obligate la executarea legatelor. 6/1974. de acelaşi obiect.) când operează dreptul de acrescământ. Dacă testatorul. 101 În mod excepţional. Regula este că. sau nu voiesc să primească legatul. Ineficacitatea legatului va mări partea succesorală a moştenitorilor sau legatarilor universali sau cu titlu universal cărora le incumbă plata legatului. obiectul legatului împărţindu-se în mod egal. în caz de ineficacitate a legatelor. conjuncţia reală şi verbală. 102 Ex. civ. b) legatul conjunctiv (art. operează dreptul de acrescământ. astfel încât fiecare dintre ei să aibe chemare la totalitatea obiectului. În caz de ineficacitate a legatului cu titlu universal.atunci când nu se precizează partea ce se cuvine fiecărui colegatar. caducităţii sau : retractării acestora. Caracterul conjunctiv al legatului rezultă din voinţa reală a testatorului. Deci. şi anume moştenitorii legali. problema care se pune priveşte situaţia bunurilor care au făcut obiectul legatelor şi a persoanelor care profită de acestea. În cazul în care sunt doi legatari cu titlu universal. vor profita moştenitorii legali sau după caz.53). Dreptul de acrescământ se produce numai dacă legatele sunt conjunctive. În acest caz operează dreptul de acrescământ (dreptul de creştere). Legatul este conjunctiv şi. colegatarii nu se vor bucura de dreptul de acrescământ. urmată de dispoziţia prin care lasă aceeaşi gospodărie fiului său din prima căsătorie (T. În caz de ineficacitate a legatului universal.DREPTUL DE ACRESCĂMÂNT Problem ă În cazul în care legatele au devenit ineficace datorită nulităţii. 929 C. fiind desemnaţi prin aceeaşi propoziţie (″las imobilul proprietatea mea lui A şi lui B″).J. prin acelaşi testament. iar unul din ei nu acceptă legatul. se absorb în părţile celorlalţi colegatari care primesc legatul. părţile care li s-ar fi cuvenit din obiectul testat. de ineficacitatea unuia nu poate beneficia celălalt datorită vocaţiei limitate la o fracţie din moştenire. legatarul universal. prin aceeaşi dispoziţie lasă mai multor legatari acelaşi lucru. Suceava. prin urmare.civ. prin testament. cel de-al doilea legatar universal profită. fiecare va avea chemare la o parte a bunului. moştenitorii legali vor culege întreaga moştenire. Dacă însă unul sau mai mulţi colegatari nu pot.) care operează atunci când testatorul.50 . în favoarea mai multor legatari. dacă testatorul a dorit să dea fiecărui legatar particular un drept eventual la totalitatea obiectului. de ineficacitatea legatului instituitului va profita substituitul indicat de testator. fără să indice partea. a prevăzut un legatar substituit pentru eventualitatea în care legatarul instituit nu ar putea sau nu ar voi să primească legatul. şi nu ceilalţi legatari sau moştenitori legali. nr. Dacă toţi colegatarii vor să primească legatul. cu arătarea părţii cuvenite fiecăruia. 804 C.: testatorul lasă gospodăria sa soţiei supravieţuitoare.civ. şi nu va creşte partea celorlalţi legatari cu titlu particular ai obiectului. Legatul conjunctiv: Dacă testatorul a dispus cu titlu de legat. pag. 74 . culegând şi partea acestuia din moştenire. 837/1972. Codul civil prevede două excepţii datorate voinţei testatorului: a) substituţia vulgară (art. legatarul universal sau cel cu titlu universal101. Excepţii: De la această regulă. Felurile conjuncţiilor: Conjuncţiile sunt de mai multe feluri: 1. legatele sunt conjunctive102. dec.

Cerinţe: Cerinţele pentru naşterea dreptului de acrescământ sunt: a) să existe o pluralitate de legatari cu titlu particular103. Această posibilitate ce aparţine testatorului poate fi exercitată cu respectarea anumitor limite. civ. 3. conjuncţia reală. d) unul sau mai mulţi dintre ei să nu poată sau să nu vrea să vină la moştenire. dar. în funcţie de voinţa testatorului. las acelaşi imobil lui B″). s. Astfel. De remarcat că Codul civil nu conţine nici o dispoziţie cu privire la exheredare. astfel încât fiecare să aibă chemare la întregul obiect al legatului. fiind înlăturat în cadrul reprezentării. dacă moştenitorii legali nerezervatari pot fi înlăturaţi de la succesiune cu totul. Clasificare: În literatura de specialitate s-a considerat că.202. EXHEREDAREA (DEZMOŞTENIREA) Noţiune: Pe lângă legate. 1471/1973. este permis. când prin acelaşi act. moştenitorul legal (chiar şi cel nerezervatar) pierde doar emolumentul moştenirii.atunci când se precizează partea din bun ce va fi culeasă de fiecare legatar (″las jumătate din imobilul meu lui A. este îndepărtat de la ea prin puterea legii va spori partea comoştenitorilor. c) vocaţia legatarilor să nu fie fracţionată de testator. Dreptul de acresc ământ în moştenirea legal ă: Dacă moştenirea este deferită mai multor moştenitori legali partea celui care. Această conjuncţie. dec. 1969-1975. potrivit vocaţiei lor succesorale. Acrescământul nu profită întotdeauna în aceeaşi măsură tuturor comoştenitorilor. pag. totodată. nu şi titlul său de moştenitor. 103 75 . în Repertoriu. care le revine conform legii. Exheredarea este acea dispoziţie testamentară prin care testatorul înlătură de la moştenire unul sau mai mulţi moştenitori legali. Exheredarea directă: Exheredarea este directă atunci când testatorul dispune în mod expres înlăturarea totală sau parţială de la moştenire a unuia sau a mai multor moştenitori legali. conjuncţia verbală. indirectă şi cu titlu de sancţiune. 104 T. moştenitorii legali rezervatari pot fi exheredaţi numai de cotitatea disponibilă nu şi de rezervă. de vreme ce legea cheamă pe fiecare erede la întreaga moştenire.S..atunci. nu dă naştere la dreptul de acrescământ întrucât sunt specificate cotele ce vor fi culese de fiecare legatar în parte. conform dreptului comun şi nu a dreptului special de acrescământ. testamentul poate să mai cuprindă şi dispoziţii de exheredare sau dezmoştenire. iar cealaltă jumătate lui B″). nr. exheredarea poate să fie de mai multe feluri: exheredare directă. însă. doi legatari sunt gratificaţi prin propoziţii diferite (″las imobilul proprietatea mea lui A. b) dispoziţiile făcute în favoarea lor să aibă acelaşi obiect. iar în doctrină şi practica judiciară s-a mers pe considerentul că tot ceea ce nu este interzis. În ceea ce ne priveşte considerăm că exheredarea nu poate să fie directă din următoarele considerente:  este adevărat că Codul civil nu are nici o dispoziţie cu privire la exheredare.2. Prin exheredare. fiind nevrednic sau renunţător. Legatele universale sau cu titlu particular conferă vocaţie la întreg patrimoniul succesoral sau la o fracţie din acesta. chiar împotriva voinţei testatorului104.

testatorul poate numi unul sau mai mulţi executori testamentari (art. Pentru îndeplinirea acestor dispoziţii. iar în cazul de faţă nu avem nici un legat.  exheredarea parţială priveşte înlăturarea anumitor moştenitorilor legali de la moştenire. testamentul este actul prin care testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viaţă de tot sau o parte din avutul său. moştenirea rămâne vacantă şi este culeasă de către stat.. dacă de cujus a lăsat un înscris intitulat testament. şi nu la data întocmirii testamentului. Bacaci. pentru motive de nulitate sau caducitate. având însă unele particularităţi faţă de mandatul de drept comun:  executorul testamentar nu poate fi desemnat decât printr-un înscris în formă testamentară. Spre exemplu. 105 76 . De această dispoziţie de exheredare beneficiază atât moştenitorii rezervatari cât şi legatarii. acesta nu este valabil.civ. Gh. bineînţeles cu respectarea rezervei succesorale. Natura juridică: Execuţiunea testamentară se prezintă sub forma unui mandat special..). şi anume dacă acesta a urmărit să acorde o simplă preferinţă legatarului sau dacă a urmărit înlăturarea moştenitorilor legali de la succesiune.civ. exheredarea rămâne fără efect.cit.270. mandatul de drept comun este consensual. iar în această situaţie ne aflăm în prezenţa exheredării indirecte105. care conţine numai următoarea frază ″fiul meu este dezmoştenit″. iar dacă testatorul revocă în mod expres primul legat şi dispune în favoarea unei alte persoane. 802 C.un vechi principiu roman a dispus: ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus (unde legea nu distinge. fără a dispune în mod expres înlăturarea de la moştenire a moştenitorilor legali. În cazul în care ineficacitatea legatului se datorează revocării voluntare. În a doua situaţie. Exheredarea indirectă îşi produce efecte şi în cazul revocării judecătoreşti. şi în această situaţie trebuie ca de cujus să instituie unul sau mai mulţi legatari pentru a putea opera exheredarea. op. Comăniţă. O astfel de sancţiune este nulă atunci când se încearcă a se apăra dispoziţiile testamentare ilicite sau imorale. nici noi nu trebuie să distingem). testatorul trebuind să numească un legatar pentru ca testamentul să-şi producă efecte. Pentru o opinie contrară a se vedea Al. cit. În cazul în care legatul prin intermediul căruia s-a realizat exheredarea a devenit ineficace. 913. Exheredarea cu titlu de sancţiune: Exheredarea cu titlu de sancţiune este dispoziţia prin care testatorul prevede că vor fi înlăturaţi de la succesiune moştenitorii care vor ataca testamentul cu acţiune în justiţie. trebuie să fie analizată intenţia testatorului. Dar.) la data deschiderii succesiunii. 915 C. pag. Executorii testamentari trebuie să fie persoane cu capacitate deplină de exerciţiu (art. Exheredarea totală sau parţială: Exheredarea poate fi totală sau parţială:  exheredarea totală priveşte înlăturarea tuturor moştenitorilor legali de la moştenire. 910 C. iar drepturile moştenitorilor legatari renasc. pag. dispoziţia de exheredare rămâne valabilă. fiind deci un act consensual. op. drepturile moştenitorilor legali exheredaţi renasc.  exheredarea nu se poate face decât printr-un testament. EXECUŢIUNEA TESTAMENTARĂ Noţiune: În principiu. ori pentru a ne afla în prezenţa unui testament trebuie ca acesta să conţină legate. executarea dispoziţiilor testamentare revine moştenitorilor legali şi legatarilor universali. În prima situaţie. încălcându-se astfel normele legale imperative sau prohibitive. neputându-se vorbi de existenţa unui testament întrucât potrivit art. Chirică. Exheredarea indirectă: Exheredarea este indirectă atunci când testatorul.civ. ori această dispunere se face prin intermediul legatelor.127. instituie legatari care să culeagă moştenirea. D.

3 C.). şi nu pentru sine. interzişi sau persoane dispărute. 916 alin.. Executorul testamentar cu sezină intră de drept în posesia bunurilor mobile succesorale. 911 C. Sezina executorului testamentar este doar o detenţiune precară. Această durată poate fi redusă în cazul în care executorul îşi îndeplineşte atribuţiile înaintea îndeplinirii termenului de un an sau în cazul în care moştenitorii defunctului oferă executorului sume îndestulătoare pentru plata legatelor de bunuri mobile. durata sezinei este de cel mult un an de la deschiderea succesiunii testatorului.  execuţiunea testamentară îşi produce efecte de la data deschiderii succesiunii (moartea testatorului.civ. executorul testamentar trebuie să ceară notarului public punerea de sigilii. 916 alin. 916 C.  împuternicirea executorului testamentar cu sezină este limitată de lege la termenul de un an. 106 În caz de refuz. dacă există pericol de înstrăinare. 3 C. atribuţiile executorului testamentar sunt stabilite prin lege. sau dovedesc că au plătit aceste legate (art. pe lângă drepturile şi obligaţiile ce le revin executorului testamentar fără sezină şi unele atribuţii proprii:  are dreptul de a urmări debitorii succesorali şi de a încasa creanţele succesorale. Executorul testamentar cu sezină: Executorul testamentar cu sezină are atribuţii nu numai de supraveghere şi control al executării testamentului.civ. Atribuţiile executorului testamentar: Atribuţiile executorului testamentar diferă după cum acesta are sau nu sezina.).civ. durata mandatului de drept comun se determină liber de părţi. de regulă. după ce a acceptat sarcina.).  executorul testamentar. 912 C.). 916 alin. Sezina aparţine executorului testamentar.). pierdere.).  dacă nu există suma necesară pentru plata legatelor. atribuţiile manadatarului sunt stabilite de mandant. aşa cum legea prin art. Executorul testamentar cu sezină are. înlocuire sau distrugere (art. la moartea mandantului. 916 alin. numai dacă i-a fost conferită expres prin testament.1 C. mandatarul poate renunţa la mandat.civ. deoarece executorul deţine aceste bunuri pentru moştenitori. 77 .). Conform art.civ prevede. deci a mandantului). 916 alin. cererea trebuie adresată justiţiei. executorul poate să intervină în judecată pentru apărarea validităţii testamentare (art.  executorul este obligat să stăruie ca notarul public să facă inventarierea bunurilor succesorale (art. şi nu o posesiune. În cazul în care sumele din moştenire nu sunt suficiente pentru plata legatelor particulare. executorul ″va cere vinderea mişcătoarelor″ (art. adică posesiunea bunurilor mobile succesorale. nefiind nevoie de vreo formalitate prealabilă în acest sens.civ. în principiu.civ.civ. mandatul de drept comun încetează. nu mai poate să mai renunţe la aceasta.2 C.civ. Executorul testamentar fără sezină are următoarele drepturi şi îndatoriri:  dacă există moştenitori minori. 911 C.  are obligaţia să efectueze plata legatarilor particulari. 4 C.  în caz de contestaţie a validităţii testamentului. având ca obiect bunuri mobile. dar şi de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor testamentare. Executorul testamentar fără sesiză: Executorul testamentar fără sezină are numai atribuţii de supraveghere şi control al executării dispoziţiilor testamentare (art. executorul va cere106 moştenitorilor legali sau legatarilor universali sau cu titlu universal vinderea bunurilor mobile succesorale pentru obţinerea sumelor necesare (art.

918 C. executorul testamentar cu sezină sau fără sezină. făcând excepţie cazul executorilor testamentari fără sezină sau al executorilor sezinari ale căror funcţii au fost divizate şi respectate. (art.civ) şi să fie despăgubit pentru eventualele daune suferite în timpul exercitării funcţiilor sale. După încetarea execuţiunii testamentare.Încetarea execuţiunii testamentare: Încetarea execuţiunii testamentare operează în următoarele cazuri:  îndeplinirea dispoziţiilor testamentare. el are dreptul să i se restituie cheltuielile făcute pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor sale (art.). De asemenea.civ.civ. 5 şi art. este obligat să dea socoteală moştenitorilor (art.  renunţarea executorului testamentar de a continua sarcina. deoarece îi cauzează prejudicii însemnate.civ). asemeni mandatarului. 1549 C.). 916 alin. 919 C.  moartea executorului testamentar. 1541 C. este solidară (art.  revocarea executorului testamentar de către instanţa de judecată. 78 . În cazul pluralităţii de executori sezinari. răspunderea lor pentru bunurile mobile ce li s-au încredinţat. la cererea moştenitorilor pentru abuzuri sau incapacitate în îndeplinirea funcţiilor încredinţate.

110 Donaţia nu va avea ca obiect moştenirea lăsată de donator. În acest caz pactul este valabil deoarece bunurile vor reintra în patrimoniul donatorului în virtutea contractului de donaţie. şi. dacă prin ea una din părţi dobândeşte drepturi eventuale în acea moştenire ori renunţă la 108 ele . Aşa numitele substituţii fideicomisare sunt oprite. decât numai pentru cazul propriei sale morţi. un act juridic bi sau multilateral. Motivare: Oprirea pactelor asupra unei succesiuni nedeschise se justifică prin aceea că. o convenţie. În situaţia în care pactele nu se referă la o moştenire. în situaţia în care şi cel care lasă moştenirea este parte contractantă.CURSUL 6 LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE SUCCESIUNII I. iar. iar părţile nu pot deroga de la ea. prin voinţa sa. 107 108 79 . a fost făcută printr-un act. art. c) testatorul nu va putea dispune prin liberalităţi decât de cotitatea disponibilă. 109 În această situaţie moartea unei persoane constituie o modalitate a actului juridic (condiţie sau termen incert). se încalcă principiul revocabilităţii dispoziţiilor pentru cauză de moarte. însă în anumite limite. pe de altă parte. proprietarul nu poate înlănţui. eficace decât dacă este săvârşit cu respectarea regulilor de formă prevăzute de lege. va constitui pact asupra unei succesiuni nedeschise declaraţia dată de succesibil în josul testamentului. prin esenţă. în principiu. din punct de vedere juridic. acestea vor fi valabile cu toate că realizarea lor depinde de viaţa unei persoane 109. Astfel: a) nimeni nu poate hotărî prin act de voinţă transmisiunea succesorală a unui patrimoniu sau a unor bunuri. privitoare la o moştenire ce nu este încă deschisă la data când se încheie convenţia. LIMITELE DREPTULUI DE DISPOZIŢIE Limite: Orice persoană fizică poate dispune de avutul său pentru timpul când nu va mai fi în viaţă. şi b) pactul trebuie să aibă ca obiect o moştenire nedeschisă în momentul încheierii lui (o fracţiune sau un bun singular din moştenire). devoluţiunea succesorală din generaţie în generaţie. b) liberalitatea va fi validă dacă. şi nu cu titlu de moştenitor110. Condi ţ De aici rezultă că sunt necesare următoarele condiţii pentru ca un act juridic să ii: alcătuiască un pact asupra unei succesiuni viitoare: a) să fie un pact.civ. Această dispoziţie legală este imperativă. sub sancţiunea nulităţii. dar poate fi socotită că se încadrează în această categorie orice convenţie. Codul civil nu defineşte aceste pacte. Astfel. revocabil. d) actul de ultimă voinţă nu este. pe de o parte acest pact poate trezi dorinţa ca acela care lasă moştenirea să moară. prevede posibilitatea stipulării reîntoarcerii convenţionale a bunurilor donate în patrimoniul donatorului în situaţia în care donatarul ar muri înaintea donatorului sau dacă donatarul moare primul sau descendenţii lui. în timpul vieţii testatorului. Spre exemplu. irevocabil (sunt oprite şi acceptarea sau renunţarea la o moştenire viitoare). Pacte oprite: Pactele asupra unei succesiuni viitoare sunt oprite107. 825 C. prin care acceptă sau renunţă la moştenirea care îi este dată prin testament. interzisă de lege.

acest drept ia naştere la moartea instituitului grevat în cazul substituţiei fideicomisare. II. Spre exemplu. b) în cazul substituţiei vulgare. c) să confere unei persoane drepturi asupra unei moşteniri încă nedeschise sau să oblige o persoană să nu pretindă drepturi dintr-o asemenea moştenire. Prima liberalitate se face în folosul celui gratificat întâi şi se numeşte grevat cu substituţie. Cea de-a doua este făcută în folosul persoanei chemate să primească liberalitatea la moartea instituitului grevat. desemnată de către dispunător. Aşadar. iar dacă substituţia a fost făcută în folosul descendenţilor. nu va putea fi transformată într-un partaj voluntar deoarece moştenirea ascendentului nu este deschisă în momentul efectuării împărţelii. 702 C. Suntem în acest caz în prezenţa unei substituţii graduale.c) pactul să nu fie permis în mod expres de lege. în cazul substituţiei fideicomisare două sau mai multe liberalităţi. consimţind o dublă liberalitate cu acelaşi obiect grevat cu substituţie. ea este veşnică. pactul este lovit de nulitate absolută. dar şi pe aceea a instituitului sau a instituiţilor succesivi. o singură liberalitate va fi executată.). Înţelesul noţiunii de drept succesoral eventual poate fi înţeles cu dificultate. Condiţii: Substituţia fideicomisară este nulă dacă sunt întrunite următoarele trei condiţii: 80 . b) să privească moştenirea unuia din contractanţi ori moştenirea unui terţ. Sancţiune: Dacă condiţiile sunt întrunite.  împărţeala de ascendent făcută de de cujus prin donaţie. Soarta lucrurilor: Prin substituţia fideicomisară dispunătorul hotărăşte soarta lucrurilor de mai multe ori: o dată la donaţie sau la moartea sa. Caractere: Această substituţie se deosebeşte de cea vulgară prin două caractere: a) în cazul substituţiei vulgare dreptul substituitului se naşte la moarte dispunătorului. O asemenea clauză poate fi trecută atât într-o donaţie cât şi într-un testament. fără deosebire de grad. având acelaşi obiect. este ca dreptul ce se dobândeşte sau la care se renunţă să fie un drept succesoral eventual (iar nu un drept actual şi născut . unei terţe persoane. civil). de îndată ce pactul are ca obiect un bun singular din moştenire şi trebuie deosebit de dreptul sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv. la moartea sa. Această nulitate va putea fi invocată de orice persoană interesată. sau bunuri succesorale determinate. dispunătorul hotărăşte în ceea ce priveşte devoluţiunea moştenirii lui. pactele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să privească moştenirea ca universalitate. la infinit. după satisfacerea moştenitorilor asociatului decedat. între asociaţii rămaşi în viaţă (art. Clasificare: După obiect. următoarele:  convenţia prin care asociaţii unei societăţi civile stipulează că societatea civilă va continua cu moştenitorii asociatului decedat sau.civ. SUBSTITUŢIA FIDEICOMISARĂ Noţiune: Este dispoziţia prin care autorul liberalităţii obligă pe gratificat să păstreze bunurile ce i-au fost date şi să le transmită. sunt pacte permise de lege asupra unei moşteniri. În situaţia în care această împărţeală de ascendent nu este făcută cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. 1526 C. Dispunătorul poate să nu se mulţumească cu două liberalităţi şi să greveze pe primul substituit cu o substituţie în favoarea unui al doilea şi aşa mai departe. Condiţie principală: Condiţia principală ce se cere îndeplinită pentru a ne afla în faţa unui pact asupra unei succesiuni viitoare. vor fi duse succesiv la îndeplinire. sau instituit. şi apoi o dată sau de mai multe ori la moartea instituitului grevat sau a grevaţilor succesivi. şi. o fracţiune din ea. nul ca atare.art. bineînţeles cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de lege pentru donaţii. iar persoana se numeşte substituit. şi. sau grevat.

)111. REZERVA SUCCESORAL Ă A.liberalitatea să fi fost făcută cu obligaţia pentru instituitul grevat de a conserva bunurile primite şi de a le transmite unui substituit desemnat de către dispunător. Craiova. Fiind o nulitate absolută.dreptul substituitului să se nască la moartea celui grevat. purtând asupra aceluiaşi obiect şi despărţite una de cealaltă printr-o curgere de timp. fie că una din liberalităţi este nulă din cauze care îi sunt proprii. în Repertoriu. legea protejează pe anumiţi moştenitori legali care vor beneficia de o parte din moştenire asupra căreia cel care lasă moştenirea nu poate face liberalităţi. 672/1970. nr.fie din cauza morţii grevatului înaintea testatorului. parte care se numeşte rezervă succesorală114. civil este o nulitate absolută. 1543/1999.dispunătorul să fi făcut unor persoane diferite două sau mai multe liberalităţi care au acelaşi obiect şi urmează să se execute succesiv. ″Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anii 1998-1999″. Motivarea sancţiunii: Bunurile ce fac obiectul substituţiei fideicomisare sunt indisponibilizate. 803 C. Furtună. fie prin moartea substituitului înaintea testatorului. idem. nr. 2 Decretul 167/1958) dar prin prescripţia de trei ani se stinge dreptul la acţiunea în restituire obiectului liberalităţii. dacă aceasta a fost executată. Editura 1F. 803 C. nulitatea va fi parţială. 41 din Constituţie. s. Nulitatea va fi înlăturată dacă în timpul vieţii testatorului unul din cele două legate ar deveni caduc . Dacă. iar cealălaltă liberalitate va fi menţinută. dec. Un bun poate fi declarat inalienabil prin voinţa părţilor numai dacă există un interes serios şi legitim şi pe o perioadă determinată de timp. 111 112 81 . cât şi principiului conform căruia proprietarul poate dispune în mod liber şi absolut de dreptul său (art. în V. 480 C. pag. nu poate fi exercitat decât cu respectarea limitelor stabilite de lege.91. acţiunea în constatarea ei este imprescriptibilă (art.216. Acest ultim principiu este instituit şi garantat şi de art. 114 A se vedea Curtea de Apel Craiova. 2000. cea făcută substituitului cât şi cea făcută grevatului: ″va fi nulă şi substituţia fideicomisară care ar rezulta din două acte deosebite. bunurile ce alcătuiesc obiectul liberalităţii devin indisponibile în mâinile instituitului grevat. civ. afară de cazul în care operaţia ar fi indivizibilă (nulitatea prevăzută de art. civ. 19691975. declarate inalienabile prin voinţa unei persoane. III. dreptul de dispoziţie. s. căci interesează ordinea socială). 3. cu toate că este un drept exclusiv şi absolut. Consecinţa acestor liberalităţi ar fi că patrimoniul dispunătorului nu s-ar completa cu contravaloarea bunurilor ieşite în acest mod din patrimoniu. civil loveşte cu nulitate ambele liberalităţi. dec. 113 Aşadar. 1418/1972. şi. ori în cauza de faţă remiterea obiectului liberalităţii la moartea instituitului către substituit constituie un interes prohibit de lege112. liberalitatea este numai în parte grevată cu o substituţie fideicomisară. Sancţiunea nesocotirii prohibiţiei substituţiei fideicomisare: Art. Se operează două sau mai multe transmisiuni cu titlu gratuit. 2. în Repertoriu. nr. însă.civ.S. De aceea.. În acest caz. 1969-1975..215-216. pag. Daha. dec. C.1.. Noţiune şi istoric Noţiune: Dreptul la moştenire al moştenitorilor legali ar fi fragil şi iluzoriu dacă cel care lasă moştenirea ar avea libertatea să dispună de lucrurile sale fără nici o îngrădire113. pag. însă numai dacă ele alcătuiesc un tot indivizibil″. T. ori acest lucru contravine atât principiului liberei circulaţii a bunurilor.

dintre care unul este instituit şi legatar universal. moştenirea se va împărţi astfel: se stabileşte mai întâi rezerva celor 3 copii care este ľ din moştenire (revenind fiecăruia cota de Ľ din rezervă).1975. B. prin moştenire se vor transmite şi bunuri ieşite din patrimoniul lui de cujus cu titlu de donaţie sau legat.. iar ceilalţi doi copii luând fiecare câte Ľ din moştenire.S. şi care sunt readuse în masa succesorală prin efectul acţiunii în reducţiune. nr. dec. în Repertoriu. 117 Clauza de exheredare a moştenitorilor rezervatari inclusă într-un testament nu este valabilă decât în limita cotităţii disponibile (T. dreptul celui care lasă moştenirea de a dispune cu titlu gratuit este limitat la partea de moştenire care excede rezervei succesorale şi care poartă numele de cotitate disponibilă115.202). iar restul de Ľ din masa succesorală este cules de legatar. ci numai simple acte dezinteresate 116. şi. globală. cel care lasă moştenirea nu poate dispune prin liberalităţi117. şi în cazul nostru sunt cei 3 copii. neîngr ădit . civ. Aşadar. pag. 2 unchi şi un legatar universal care nu este rudă cu defunctul. 1969 . neducând la mărirea sau micşorarea patrimoniului lui de cujus. Caracterele juridice ale rezervei succesorale Rezerva succesorală prezintă următoarele caractere juridice: Parte a moştenirii: Rezerva este o parte a moştenirii şi aceasta înseamnă că: a) rezerva poate fi pretinsă de moştenitorii care au vocaţie şi care vin efectiv la moştenire (renunţătorul nu poate cere partea sa din rezervă)118. Exemple: În situaţia în care la moştenirea lui de cujus vin 3 copii. Astfel. ei sunt proprietari ai acestor bunuri şi nu simpli creditori ai unor valori. d) moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură adică au dreptul să culeagă bunurile din moştenire. s. 116 Exemplu: contractul de comodat. şi de care. în puterea legii se cuvine. 118 De asemenea nedemnii nu por cere partea lor din rezervă.. Există situaţii în care actele cu titlu gratuit nu sunt limitate în materie succesorală deoarece nu constituie liberalităţi. moştenirea se împarte în două: rezerva şi cotitatea disponibilă. 1471/1973. nu şi în cazul actelor juridice cu titlul oneros. c) rezerva este colectivă. Cotitatea disponibilă este acea parte a patrimoniului lui de cujus care excede rezervei succesorale şi de care defunctul poate dispune în mod liber. Rezerva succesorală se va aplica numai în cazul actelor cu titlu gratuit.Aceasta înseamnă că în prezenţa moştenitorilor rezervatari. în cazul când sunt moştenitori rezervatari. unor moştenitori legali. sunt protejaţi de lege moştenitorii rezervatari de liberalităţile excesive pe care de cujus le-ar putea face atât în favoarea unor persoane străine. adică ea constituie o masă de bunuri pe care legea le atribuie unui grup de moştenitori. copilul instituit legatar universal va culege partea sa din rezerva succesorală (1/4) la care se adaugă partea ce i se cuvine ca legatar universal (1/4). care este ľ din moştenire. Aşadar. iar restul de Ľ va fi cules de copilul instituit legatar universal. În cazul în care la moştenirea lui de cujus vin 3 copii. stabilim rezerva. moştenirea se va împărţi astfel: mai întâi stabilim dacă sunt moştenitori rezervatari. cât şi în favoarea unor alţi moştenitori legali. luând ˝ din moştenire (1/4+1/4). b) moştenitorii rezervatari nu pot face acte de acceptare sau renunţare cât timp moştenirea nu este deschisă. În mod excepţional. 115 82 . cei 2 unchi nefiind moştenitori rezervatari sunt înlăturaţi de la moştenire. Astfel. inclusiv prin acte cu titlu gratuit. Putem defini rezerva succesorală ca acea parte din moştenire care. soţului supravieţuitor i se atribuie rezerva în mod individual.

″. deci. 841 dispune că liberalităţile. pe de o parte. 2 din Legea nr. 841 C. nu pot ″trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului dacă la moarte-i lasă un copil legitim. pag. 613/1988. în RRD nr. Exemplu: dacă de cujus a lăsat 5 copii. Descendentul instituit legatar universal:În situaţia în care de cujus are mai mulţi copii. peste a patra parte dacă lasă trei sau mai mulţi″. şi nu pe cele cu titlu oneros119. 3/1989. de cujus poate să le facă nestingherit. Indisponibilitatea este relativă şi parţială: a) relativitatea constă în limitarea dreptului de a dispune. 2/3 pentru doi copii.109.. b. chiar dacă ar avea acordul prezumtivilor moştenitori rezervatari120. iar pe de altă parte. şi. peste o a treia parte dacă lasă doi copii. Prezentare Codul civil.. 696 C. 12/1958. art. neluându-se în calcul descendenţii nedemni sau renunţători121. b) indisponibilitatea este parţială sub dublu aspect. T.civ. a avut în vedere copiii lăsaţi moştenitori. precum şi rezerva succesorală pe care o culeg aceştia sunt stabilite prin norme imperative ale legii. art. De Stat al rai. de cel care lasă moştenirea. fie făcute prin acte între vii. deoarece. în funcţie de numărul descendenţilor: ˝ din Cuantumul rezervei: moştenire dacă a lăsat un copil. ea priveşte numai actele cu titlu gratuit. ″Moştenirea. Enumerare Enumerare : Potrivit art.civ. Descendenţii în funcţie de care se calculează cuantumul rezervei Descenden ţii: În stabilirea cuantumului rezervei descendenţilor se au în vedere acei descendenţi care vin efectiv la moştenire. operează în mod retroactiv. 120 Un astfel de act ar constitui un pact asupra unei moşteniri nedeschise. 2 sunt renunţători şi unul este nedemn. Bălcescu. dintre care unul este predecedat (şi nu are. Caracter imperativ: Categoria moştenitorilor rezervatari. în art. Căpăţână.66 . deoarece in universalibus res succedit loco pretii et pretium loco rei. Moştenitorii rezervatari I. în L. şi un legatar universal ce nu este rudă cu de cujus . Cuantumul rezervei variază. s. C. pag.S. pag. iar unul este instituit legatar universal. ľ din moştenire dacă a lăsat trei sau mai mulţi copii. şi nu pe cei străini de moştenire122. nr. 243/1956 a Not..Caracter indisponibil: Rezerva este indisponibilă. 121 Înch. 119 83 . 843 din Codului civil şi art. rezerva va fi de ˝ din moştenire. deoarece la succesiune va veni singurul descendent acceptant. nr.. Întinderea liberalităţilor: fie făcute prin testamente. copii). 841. civ. numai în prezenţa moştenitorilor rezervatari. cu notă de O. prin sintagma ″copii lăsaţi″. Bucureşti. Eliescu. nr. 319/1944 sunt moştenitori rezervatari: descendenţii. 122 Pentru opinia potrivit căreia rezerva ar trebui să se calculeze ţinându-se seama şi de descendenţii renunţători sau nedemni a se vedea M.67. pe de o parte ea loveşte numai o parte a moştenirii. astfel încât nu pot fi modificate prin voinţa lui de cujus. modul de calcul al cotelor este următorul: Actele cu titlu oneros. la rândul lui. N. dec. renunţătorul fiind socotit că a fost întotdeauna străin de moştenire. pe de altă parte. spre exemplu speţa de mai jos. ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor Categorii de moştenitori rezervatari a.P.330-331.

E. B va lua tot Ľ. etc. A va culege Ľ (rezerva) + Ľ (cotitatea disponibilă)= ˝. Opinii: Într-o primă opinie se consideră că şi în acest caz rezerva se va stabili pe tulpini. B şi C vor culege fiecare câte Ľ din moştenire.D. împărţit la 3. care este de ľ din moştenire deoarece sunt 3 descedenţi. astfel că rezerva se stabileşte în funcţie de cele 3 tulpini. având caracter imperativ. Univ. nu după numărul descendenţilor care vin la moştenire (pe capete). b) cazul în care descendenţii vin la moştenire în temeiul dreptului lor propriu (situaţie întâlnită dacă singurul succesibil sau toţi succesibilii de gradul I au renunţat sau sunt nevrednici). B). 3 nepoţi (D. în literatura de specialitate au apărut mai multe opinii cu privire la calculul rezervei. ci după numărul tulpinilor. univ B C Se va stabili mai întâi rezerva descendenţilor. A va lua Ľ din moştenire.rezerva care se cuvine tulpinei pentru C. moştenirea se va împărţi astfel: De cujus Leg. Exemplu: în situaţia în care la moştenirea lui de cujus vin 2 copii (A. D.DE CUJUS A Leg. E şi F vor lua fiecare câte 1/12 (1/4 . A B C + F D E Mai întâi se va stabili rezerva care se cuvine descendenţilor: de la de cujus pornesc 3 tulpini tulpina pentru A. Calculul rezervei în cazul în care la moştenire vin descendenţi de alt grad decât gradul I Cazuri: În această situaţie întâlnim două cazuri: a) cazul în care descendenţii de gradul II. Astfel. iar restul de Ľ îl va culege legatarul universal. tulpina pentru B şi tulpina pentru C . numărul copiilor lui C). nu poate fi majorată prin voinţa descedenţilor şi împotriva voinţei defunctului. c. De cujus Leg. III. E şi F vor veni la moştenire prin reprezentarea lui C. rezerva se va calcula.F) după un copil predecedat (C) al defunctului şi un legatar universal. deoarece rezerva. renunţător A B nedemn 84 . În concluzie. fiind de ľ din moştenire.univ. iar împărţirea moştenirii între descedenţii de grad subsecvent se va face în mod egal. adică în funcţie de numărul descendenţilor de gradul I. vin la moştenire prin reprezentare. astfel că stabilirea rezervei se va face pe tulpini. iar legatarul va culege cotitatea disponibilă care este de 1/4.

iar cotitatea disponibilă va fi de Ľ.  împărţirea pe tulpini a moştenirii se face numai în cazul în care operează reprezentarea succesorală.D. iar. calculându-se în funcţie de numărul descedenţilor şi nu în funcţie de numărul tulpinilor. astfel încât nimeni nu trebuie să evidenţieze motivele care au stat la baza acceptării sau renunţării la succesiune. pe de o parte.D). tocmai pentru a spori rezerva descedenţilor de grad mai îndepărtat. şi nu în funcţie de numărul tulpinilor.E. pe de altă parte.univ. ori. avem următoarea speţă: De cujus Leg. 843 C. în această situaţie. în nici un text de lege nu este prevăzut acest lucru. tulpina după A şi tulpina după B. iar rezerva se va stabili pe tulpini în următorul caz: De cujus Leg.univ. dreptul de opţiune succesorală are un caracter absolut.Spre exemplu. Spre exemplu. ori în cazul de faţă reprezentarea succesorală nu operează. deoarece avem două tulpini. Reprezentarea succesorală nu va opera în acest caz deoarece utilitatea reprezentării constă în înlăturarea unor consecinţe injuste ale principiului egalităţii rudelor de acelaşi grad şi ale principiului proximităţii gradului de rudenie. Aşadar. În ceea ce ne priveşte considerăm că cea de-a doua opinie este cea corectă din următoarele considerente:  o motivare a primei opinii este aceea că descedentul de gradul I ar renunţa la moştenire. la moştenire vin moştenitorii din următoarea schemă: Rezerva este 2/3 din moştenire. reprezentarea va opera. în schema de mai sus rezerva va fi de ľ din moştenire deoarece avem 4 descedenţi. Potrivit celei de-a doua opinii.F).C. ori aceştia nu pot sau nu doresc să vină la moştenire. în acest caz rezerva se va stabili în funcţie de numărul descendenţilor. Astfel. legea acordă dreptul la rezervă ascendenţilor privilegiaţi. 85 C D E F . Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi (art. 1/3 predecedat A E 1/3 1/9 B C 1/9 D 1/9 2. civil) Situaţii: În situaţia în care de cujus nu are descendenţi ca moştenitori rezervatari. ori. Această rezervă se va împărţi în mod egal la cei 4 descendenţi (C. A predecedat B C D Rezerva va fi de ľ. aceste principii nu se aplică întrucât nu avem un moştenitor în viaţă de grad mai apropiat cu defunctul decât cei 3 nepoţi (B.

din căsătorie. În cazul adopţiei cu efecte restrânse. excluzându-i pe cei predecedaţi. indiferent de numărul descendenţilor cu care vine în concurs. Cuantum: Cât priveşte cuantumul rezervei în cazul concursului adoptatorilor cu părinţii fireşti ai adoptatului. Rezerva succesorală a soţului supravieţuitor a. dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului. cât şi părinţii săi fireşti. Cote: Rezerva va fi deci: a) 1/8 din moştenire. acesta este: Ľ din moştenire pentru un singur ascendent privilegiat (părinte sau înfietor) şi ˝ din moştenire dacă vine la moştenire doi. ascendenţii privilegiaţi împărţind între ei aceeaşi cotă. Prin urmare. 319/1944 rezerva soţului supravieţuitor este de ˝ din partea succesorală pe care o culege ca moştenitor legal şi cum aceasta depinde de clasa de moştenitori cu care vine în concurs. 843 C. Prezentare Întindere: Potrivit art. avem următoarea speţă: T M Leg. atât adoptatorii. nu are importanţă numărul acestora. nedemni sau renunţători. Vom avea în vedere numai moştenitorii legali care vin efectiv la moştenire. atât cu ascendenţii privilegiaţi cât şi cu colateralii privilegiaţi. b) 1/6 din moştenire dacă vine în concurs. Astfel. 3. c) Ľ din moştenire dacă vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi.univ. iar cotitatea disponibilă este tot de ˝. fără să deosebim dacă este sau nu cu efecte depline. din afara căsătoriei sau din adopţie. dacă vine la moştenire un singur părinte. Enumerare: Ascendenţii privilegiaţi care beneficiază de rezerva succesorală sunt părinţii defunctului. Rezerva soţului supravieţuitor este aceeaşi. Art. civil modificat prin Legea nr. Clasa de moştenitori: Se pune problema cum determinăm clasa de moştenitori cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. Aşadar. dar legatar este 86 . dacă există moştenitori legali nerezervatari.Spre exemplu. pentru a calcula rezerva soţului trebuie mai întâi să determinăm clasa de moştenitori legali cu care vine în concurs. 134/1947 prevede că rezerva părinţilor este de ˝ din moştenire dacă vin la moştenire tatăl şi mama şi de Ľ din moştenire. trei sau patru ascendenţi privilegiaţi (părinţi fireşti şi adoptatori). e) ˝ din moştenire dacă nu vine în concurs cu nici o clasă de moştenitori legali. De cujus Rezerva succesorală este de ˝ (câte Ľ pentru fiecare părinte). 2 din Legea nr. aşa cum am arătat la moştenirea adoptatului vin. d) 3/8 din moştenire dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari sau colateralii ordinari. şi cuantumul rezervei va fi determinat de clasa de moştenitori cu care vine în concurs.

cu toate că mai avem moştenitori şi din clasa a II-a (F şi N). dar care nu vin la moştenire. dacă ar exista descedenţi. În situaţia în care. rezerva este de ˝. iar dacă a dispus de ele. Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor: În ceea ce priveşte dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice. în calitate de moştenitor rezervatar şi legatarul universal. vărul primar. Imputarea rezervei soţului supravieţuitor Imputare: În situaţia în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu moştenitori legali care nu sunt moştenitori rezervatari. 87 . b) rezerva soţului supravieţuitor nu este o fracţiune calculată direct asupra moştenirii. rezerva soţului este de 3/8 din moştenire.V. şi din clasa a III-a (B) şi din clasa a IV-a (U). şi. În situaţia în care. soţul supravieţuitor nu ar mai beneficia de acest drept special de moştenire. b. rezerva soţului care este de Ľ din moştenire (deoarece vine în concurs numai cu colateralii 123 Este vorba numai de rezerva părinţilor deoarece. care nu este rudă cu defunctul. întrucât vine în concurs cu colateralii ordinari. rezerva soţului va fi de ˝ din moştenire deoarece vine la moştenire în concurs numai cu legatarul universal. asupra darurilor de nuntă. precum şi dreptul de abitaţie. care diferă în funcţie de clasa de moştenire cu care vine în concurs.instituit o persoană străină. dacă de cujus a lăsat următorii moştenitori: B M F De cujus N U V 1. Spre exemplu. ci o fracţiune calculată din partea care i se cuvine ca moştenitor legal. aceste bunuri se vor lua în calcul la stabilirea rezervei cuvenite. dacă de cujus are ca moştenitori legali pe soţul supravieţuitor şi pe un nepot de frate pe care îl instituie legatar universal. se impune următoarea precizare: dacă soţul defunct nu a dispus de aceste bunuri prin legate sau donaţii. deoarece vor veni efectiv la moştenire doar soţul supravieţuitor. fiind înlăturaţi de legatarul universal . Caracteristicile rezervei soţului supravieţuitor Caracteristici: Rezerva soţului supravieţuitor prezintă următoarele caracteristici: a) rezerva soţului supravieţuitor este o cotă fixă (1/2) dintr-o cotă variabilă. care îi înlătură de la moştenire pe moştenitorii legali nerezervatari. Spre exemplu. c) rezerva soţului supravieţuitor se calculează distinct faţă de rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu care ar veni în concurs. 2. rezerva se va imputa asupra întregii moşteniri. 4. legatar universal este instituit V. rezerva părinţilor123 se calculează avându-se în vedere numai celelalte bunuri lăsate de defunct. legatar universal este instituit o persoană străină. cât şi părinţilor. atât soţului supravieţuitor.

donaţiunea să treacă peste cuartul bunurilor ″.30. Bineînţeles că. din ce rămâne se calculează rezerva părinţilor. contrar voinţei lui de cujus. ″Corelaţia dintre prevederile art. iar rezerva soţului supravieţuitor să micşoreze rezerva tuturor celorlalţi moştenitori. iar restul de 2/3 se va împărţi în mod egal între părinţi şi soră (câte 1/3 pentru părinţi şi 1/3 pentru soră). care având copii dintr-un alt maritagiu. Prezentare Reglementare: Art. deci cât ar fi luat ca moştenitor legal124. astfel că şi în cazul moştenirii testamentare ar trebui să se aplice aceleaşi reguli. În acest sens avem următorul exemplu: dacă la moştenirea defunctului vin soţul supravieţuitor. pag. ci în limitele unei cotităţi disponibile speciale care este o parte egală cu cea a copilului care a luat mai puţin. micşorând părţile care se cuvin celorlalţi moştenitori. iar părinţii rezerva de ˝ din întreaga moştenire. rezerva soţului supravieţuitor se va imputa asupra moştenirii în întregul ei. în concurs cu descendenţii din altă căsătorie ai defunctului. Problem ă: Problema se pune în cazul în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu ceilalţi moştenitori rezervatari. fie ei legali-rezervatari sau testamentari. Boroi. 9-12/1989. astfel încât cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor nu poate să fie mai mare decât cota copilului care va lua cel mai puţin. nici într-un caz. în RRD nr. cât şi rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. 939 C. Astfel. Aşadar. 939 din Codul civil şi Decretul-lege nr. Cotitatea disponibil ă special ă so ului supravie uitor în concurs cu copiii a ţ ţ dintr-o căsătorie anterioară a. Dacă de cujus a instituit-o pe soră legatar universal. s-a conchis că rezerva soţului supravieţuitor se va imputa exclusiv asupra cotităţii disponibile. 124 125 88 . iar sora care a fost instituită legatar universal va lua 1/3. se admite că partea soţului supravieţuitor se va imputa asupra masei succesorale. iar restul (cotitatea disponibilă) urmează să fie cules de soră în calitate de legatar. de aceste dispoziţii beneficiază şi copiii din căsătoria subsecventă. Boroi.privilegiaţi).. în RRD nr. civil dispune: ″Bărbatul sau femeia. testamentul ce a fost făcut în favoarea sorei va profita părinţilor. Deak. micşorând astfel. potrivit celei de-a doua opinii 125 care s-a impus în literatura de specialitate. Fr. Într-o primă opinie. nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin şi fără ca. se va imputa asupra întregii moşteniri. 5. Cu atât mai mult cu cât. ″Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi în concurs cu soţul supravieţuitor″.33-35. în exemplul de mai sus. deoarece partea Astfel. 4/1989. deci mai mult decât ar fi luat ca moştenitori legali. soţul supravieţuitor din a doua căsătorie nu poate fi gratificat de cel care lasă moştenirea în limitele cotităţii disponibile obişnuite. soţul supravieţuitor primeşte 1/3 din moştenire. Aceste dispoziţii au menirea de a ocroti pe copiii din prima căsătorie faţă de posibilitatea ca soţul supravieţuitor să-l determine pe soţul recăsătorit să facă liberalităţi în detrimentul copiilor. şi nu din rezerva moştenitorilor cu care vine în concurs. cota fiecăruia ce rezultă din împărţirea rezervei de ľ la numărul copiilor care vin efectiv la moştenire va fi mai mică decât Ľ din moştenire. restul de ľ urmând să fie cules de nepotul de frate. G. în calitate de legatar universal. soţul supravieţuitor va primi rezerva de 1/6. fără ca această parte să poate depăşi Ľ din moştenire126. în cazul moştenirii legale. pag. E. 319/1944″. În literatura de specialitate s-a apreciat că această soluţie poate conduce în anumite situaţii la rezultate inadmisibile. Aşadar. nu numai cotitatea disponibilă. 126 Exemplu de situaţie în care se depăşeşte Ľ din moştenire: în cazul în care defunctul lasă cel puţin patru copii. soţul va beneficia de rezerva de 1/6 din întreaga moştenire. astfel că liberalităţile făcute de defunct unei persoane ajung să profite chiar peste limitele cotelor de moştenire legală unor alte persoane decât cele agreate de de cujus. părinţii defunctului şi sora acestuia. dacă rezerva soţului se va imputa tot asupra întregii moşteniri sau numai asupra cotităţii disponibile.

ci şi descedenţii de orice grad. d. care veneau efectiv la moştenire (fără a avea relevanţă dacă erau din prima c ă ă s torie sau din c ă ă s toria subsecvent ă se ad ă ). aceste dispoziţii se vor aplica şi copiilor din adopţie. indiferent dacă vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare. uga o unitate (soţul supravieţuitor). Liberalităţile supuse prevederilor art. indiferent dacă adopţia a fost cu efecte depline sau cu efecte restrânse. civil Dăruire: Art.  toate legatele făcute soţului supravieţuitor în timpul căsătoriei subsecvente. 319/1944. la numărul obţinut se împărţea moştenirea. art. b. dar în vederea acesteia. Astfel. Chirică. 939 C.civ. se va aplica şi copiilor născuţi în afara căsătoriei.166. Aşadar.. copiii trebuie să îndeplinească.civil Copiii: Art. şi. admiţându-se că sub incidenţa acestor dispoziţii intră donaţiile şi legatele.  legatele făcute soţului supravieţuitor anterior încheierii căsătoriei deoarece se presupune că testatorul nu a menţinut legatul decât în considerarea calităţii de soţ dobândite de legatar după încheierea căsătoriei. Pe lângă aceste două îngrădiri. apoi. şi următoarele condiţii:  să fie vorba de copii ce nu sunt din căsătoria în fiinţă la data decesului lui de cujus. adică la copiii dintr-o altă căsătorie a soţului decedat. 939 C. care însă nu trebuie să ducă la concluzia că el priveşte numai donaţiile. Prin copii trebuie să înţelegem nu numai descedenţii de gradul I. Pentru a putea beneficia de prevederile art. sistemul de calcul era foarte simplu: la ia num ărul copiilor celui care lasă moştenirea. următoarele categorii de liberalităţi:  toate donaţiile făcute soţului supravieţuitor în timpul căsătoriei subsecvente. Totodată. Rezultatul obţinut reprezenta cotitatea disponibilă specială. Noţiunea cotităţii disponibile speciale Problemă: În literatura de specialitate s-a pus problema calculului cotităţii disponibile speciale şi a cotelor ce se cuvin moştenitorilor atunci când soţul supravieţuitor vine în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a soţului defunct.  copiii să accepte moştenirea. însă cu următoarele două restrângeri: a) să nu fie mai mare decât partea copilului care a luat mai puţin. 939 C. fam. vor fi supuse prevederilor art. şi. Copiii la care se referă art. se referă la ″copiii dintr-un alt maritagiu″. op. pag. precum şi copiilor dintr-o căsătorie declarată nulă sau anulată. pe lângă condiţiile generale. 939 C. cit. dar sub condiţia ca data actului de încuviinţare a adopţiei să fie anterioară încheierii ultimei căsătorii de către defunct. 127 D. dacă au fost făcute în consideraţia calităţii de soţ sau viitor soţ al celui gratificat 127. în literatura de specialitate a mai apărut una: cotitatea disponibilă specială să facă parte din cotitatea disponibilă ordinară. . situaţia copiilor născuţi în afara căsătoriei se asimilează cu cea a copiilor născuţi în timpul căsătoriei.civ.  donaţiile făcute soţului supravieţuitor înaintea încheierii căsătoriei. 939 C. 939 C. b) să nu depăşească Ľ din moştenire. Înainte de apari ţ Legii nr. civil foloseşte termenul ″dăruire″.acestor liberalităţi care depăşesc cotitatea disponibilă specială se va adăuga la moştenire care se va împărţi între toţi copiii. Ţinând cont de faptul că prin reglementarea C.civ. c. 939.

89 .

soţul supravieţuitor va dobândi 7/16 din moştenire ( Ľ care este cotitatea disponibilă specială plus Ľ din ľ care este cota legală a soţului supravieţuitor în concurs cu clasa descendenţilor). în CD. dec. op.. nr. 1967. Bucureşti. 1955. Stătescu.. iar soţul supravieţuitor va primi Ľ din moştenire. idem. va păstra liberalităţile pe care de cujus i le-a făcut în limitele întregului disponibil special care este de cel mult Ľ din moştenire. în CD.175-177. civ. I. ci rezerva acestuia (1/8. 3/1989. civ. care este şi legatar universal şi un copil dintr-o căsătorie anterioară. 1054/1955. Petrescu. în Repertoriu. Editura Scrisul Românesc. moştenirea trebuie să se împartă conform moştenirii testamentare. iar din restul de 1/3 se va calcula rezerva soţului care este 1/8 din 1/3. Principala critică pe care o aducem acestei opinii este următoarea: ceea ce trebuie să se calculeze nu este cota ce se cuvine soţului ca moştenitor legal. 1966.154. soţul supravieţuitor va putea să cumuleze cotitatea disponibilă specială cu porţiunea sa succesorală130. în L. Gabriel Boroi. nr. şi nu de moştenirea legală. Scherer. Aşadar. C. 987.. pag.349. col. neexistând consens din acest punct de vedere. în lege prevăzându-se în mod expres numai că această cotitate nu trebuie să fie mai mare de Ľ din moştenire.. 1238/1955. pag.S. cu notă de S. porţiunea succesorală legală a soţului supravieţuitor se va imputa asupra cotităţii disponibile ordinare. pentru a calcula cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor trebuie stabilit mai întâi modul de calcul al rezervei succesorale a soţului.. precum şi cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a soţului defunct. nr. prin acordarea unei rezerve soţului supravieţuitor. Drepturile de creaţie intelectuală. Succesiunile. 1054/1955. 25/1958. atunci potrivit acestei opinii mai întâi se calculează rezerva copiilor care este de 2/3 din întreaga moştenire. Marin Popa. 132 Mihail Eliescu. idem. T.P. pag. la care are dreptul. Literatura de specialitate131 mai nouă consideră că. idem. 1972. pag. Aşadar. T. 133 R. nr. şi nu conform moştenirii legale. pag. col. nr. op. Exemplu: dacă la moştenirea defunctului vin doi copii şi soţul supravieţuitor.S.. apărând următoarele opinii: Într-o primă opinie132. . Editura Didactică şi Pedagogică. mai întâi trebuia stabilită rezerva soţului (1/8 din moştenire). pag. civ. Gh.185. reg. pag. Deak. Dan Chirică.. modul de calcul este următorul: din întreaga masă succesorală se va da la o parte cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor (1/4).După ce Legea nr. 5/1955.. 677/1955. pe de o parte.. în prezent. col. 1952-1969. 613/1988. dec.. T..354. mai întâi. nr. op. nu 1/4). 15/1972. Mihail Eliescu. Moştenirea. vol. modul de calcul al rezervei soţului supravieţuitor atunci când vine în concurs cu alţi moştenitori rezervatari. Contractul de transport.. 319/1944 a fost adoptată. pag. dec. 2143/1984.203-204. şi totodată. o parte a literaturii de specialitate128 consideră că rezerva soţului se va imputa asupra cotităţii disponibile. vol. op. I.134-135. pag. 319/1944. pag. 130 T. în CD. deoarece este vorba de moştenirea testamentară. iar ceea ce rămâne (3/4) se va împărţi în conformitate cu art. în doctrină. Mod de calcul: Pentru a calcula cotele succesorale. Astfel. Bucureşti. Drept civil.338-339. cit. fiind vorba şi de un legatar universal. Probleme teoretice şi practice de drept civil.318 şi urm.66-67. ″Moştenirea . în cazul analizat. dec. I.. pag. 1984.. dec. col. dec..2930.S. Elena Boroi. Nichita.183. nr. În ceea ce priveşte această opinie. iar pe de altă parte. aceasta fiind. ci în detrimentul donatarilor şi legatarilor129. 1 din Legea nr. 128 129 90 . în RRD nr. astfel că legiuitorul nu a acordat rezerva soţului în paguba celorlalţi moştenitori rezervatari. se calculează rezerva soţului supravieţuitor. aşadar. se consideră că descedentului îi revine ˝ din moştenire deoarece aceasta este rezerva sa.″. dec. nr.. 1485/1966.90-91. pag. vol.183. Astfel. civ. în doctrină se ia următorul exemplu: la succesiunea lui de cujus vin soţul supravieţuitor. 1955. }erbănescu. tot ˝ din masa succesorală. V. în CD. cit. cit. în CD. Craiova.158-162. dec. nr.339. cotitatea disponibilă ordinară nu este întotdeauna de Ľ din moştenire. dec. pag. soţul supravieţuitor culegând. iar din ceea ce rămânea urma să se deducă rezerva descendenţilor şi apoi cele două cotităţi disponibile: ordinară şi specială. Într-o a doua opinie133. idem. deoarece ″nu există nici un motiv care să ne facă să credem că legiuitorul. a înţeles să micşoreze rezerva descendenţilor sau a părinţilor″. şi după aceea rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari. pag. aşa cum am arătat. 131 Fr. chiar şi în prezenţa copiilor dintr-o căsătorie anterioară a soţului defunct. nr. în CD. în temeiul legii. pag. astfel că în limita acestei cotităţi disponibile ordinare.439.. idem. cit. pag. pag.

pag. din cotitatea disponibilă ordinară (7/16) se deduce cotitatea disponibilă specială (1/4x7/8=7/32). Camelia Toader. Gh. urmând să fie împărţit între soţul supravieţuitor şi copil. Ceea ce rămâne se va împărţi între soţul supravieţuitor şi copilul lui de cujus conform Legii nr. Aşadar. Adunând rezerva soţului cu rezerva copilului şi cotitatea disponibilă specială (1/8+7/16+7/32) rezultă 25/32. 319/1944.9/16). 137 Dan Chirică. cotitatea disponibilă specială este raportată numai la cea de-a doua limită impusă de art. Într-o a patra opinie135. Din întreg (8/8) se scade acest 5/8 astfel obţinut şi din ceea ce rezultă. restul de 3/16 împărţindu-se conform regulilor de la moştenirea legală. pag. s.207-208. cit. 135 Fr. iar copilul 77/128 (7/16 + 21/128). civ.. Aşadar. Boroi. Acest rest nu poate fi atribuit soţului supravieţuitor. op. din cotitatea disponibilă ordinară (7/16) se deduce cotitatea disponibilă specială (1/4x7/8=7/32). fiind un rest de 7/32 (1/1-25/32) din moştenire.29-32. Nichita. din ce rămâne (7/8) se calculează rezerva copilului (1/2x7/8=7/16). Adunând rezerva soţului cu rezerva copilului şi cotitatea disponibilă specială(1/8+7/16+7/32) rezultă 25/32. V. deci nu un întreg. conform cotelor de moştenire legală stabilite de art. corelativ. copilul va primi 7/16+9/64=37/64. se consideră că legea. pag. soţul supravieţuitor va primi 1/8 + Ľ +1/32 = 13/32. cit. mai întâi se stabileşte rezerva soţului supravieţuitor care este de 1/8. nu înseamnă neapărat T. deoarece ar depăşi cotitatea disponibilă specială.320 şi urm. mai întâi se calculează disponibilul asupra căruia va urma să se impute liberalitatea: ˝ (rezerva copilului) plus 1/8 (rezerva soţului) egal 5/8.154. 134 91 .. pe de o parte. Din aceasta. L.8183. iar cotitatea disponibilă ordinară (restul moştenirii) va fi de 7/16 (1. cit. prin limitarea liberalităţii în favoarea soţului supravieţuitor. V. 1 din Legea nr. Scherer.Într-o a treia opinie134. În acest caz. deciziile citate de R. pag. dar nici copilului. Stănciulescu.. în Repertoriu. iar copilul va primi ˝ +3/32 = 19/32. Editura Proarcadia. adică 7/128 soţul supravieţuitor (1/4x7/32) şi 21/128 copilul defunctului (3/4x7/32). dec. deoarece acesta a fost exheredat de defunct în limitele cotităţii disponibile ordinare a moştenirii. G. civ. cit. şi pe de altă parte prin imputarea rezervelor soţului şi descendenţilor asupra întregii moşteniri a fost afectată voinţa lui de cujus care dorea ca legatarul să ia cât mai mult din moştenire. Petrescu. R. De remarcat faptul că. fiind un rest de 7/32 (1/1-25/32) din moştenire. 319/1944 (1/4x1/8=1/32 cota soţului supravieţuitor şi 3/4x1/8= 3/32 cota copilului). şi nu asupra întregii moşteniri. soţul supravieţuitor va lua 51/128 (1/8 + 7/32 + 7/128).. iar copilul primeşte 21/32 (7/16+7/32). op. a lui de cujus . din întreaga moştenire se calculează rezerva soţului(1/8). 939 C. se va deduce cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor: 3/8 . deşi se spune că cotitatea disponibilă specială se impută asupra cotităţii disponibile ordinare. deci nu un întreg. 1993. trebuie să subziste şi o rezervă specială în favoarea copiilor dintr-o căsătorie anterioară. şi care se va imputa asupra întregii moşteniri.S.. Transmiterea şi împărţeala moştenirii″. Totalul rezervei va fi de 1/8 + 1/16 = 9/16. Şi această opinie este susceptibilă de critici întrucât cotitatea disponibilă specială se impută asupra cotităţii disponibile ordinare. adică asupra a ceea ce rămâne după ce dăm la o parte rezerva soţului. 3/8. Bucureşti.Ľ = 1/8. Deak. (un sfert din moştenire) cu toate că textul de lege prevede şi o altă limitare. iar rezerva copilului urmând să se calculeze din restul moştenirii (1/2 înmulţit cu 7/8 = 7/16). în măsura în care prevede o cotitate disponibilă specială. numai 1/4=4/16 reprezintă cotitatea disponibilă specială. 136 E. şi anume să nu depăşească partea copilului care a luat cel mai puţin. op. Într-o a şasea opinie137. ci se cuvine în întregime copilului defunctului cu titlul de rezervă specială. Popescu. Astfel. din ce rămâne (7/8) se calculează rezerva copilului (1/2x7/8=7/16). Această opinie este criticabilă din două puncte de vedere: pe de o parte. nr. ″Moştenirea testamentară. 1969-1975. soţul supravieţuitor urmează să primească 11/32 din moştenire (1/8+7/32). Boroi. Aşadar. pag. În concluzie.362-364.. Acest rest de 7/32 nu este supus împărţelii între soţul supravieţuitor şi copilul lui de cujus conform regulilor moştenirii legale. op. Potrivit celei de-a cincea opinii136. Stoica. din întreaga moştenire se calculează rezerva soţului(1/8). adică 3/4x3/16=9/64 descendentul şi 1/4x3/16=3/64 soţul. 1615/1972. pag. imputarea se face asupra 7/8. iar soţul va primi 1/8+1/4+3/64=27/64.

pag. Acţiunea în reducţiune aparţine copiilor defunctului dintr-o căsătorie anterioară sau din afara căsătoriei. pe când. art. iar acţiunea în reducţiune are ca efect doar restrângerea liberalităţii care depăşeşte cotitatea disponibilă în limitele acestei cotităţi.. prevăzute de art. 319/1944 Imputare: Intrarea în vigoare a actului normativ menţionat mai sus. prezumându-se că au fost făcute în frauda drepturilor succesorale ale copiilor din prima căsătorie a defunctului (art. iar copilul 7/16+63/256=175/256. de soţul decedat în limitele cotităţii disponibile speciale (prevăzută de art. dacă ar fi dorit instituirea unei rezerve speciale în favoarea descendentului. dacă au fost concepuţi înainte de încheierea căsătoriei considerate. civ. deci nu un întreg. 847 C. cit. şi. În situaţia în care de cujus a făcut liberalităţi şi în favoarea altor persoane alături de soţul supravieţuitor.acţiunea în nulitate va duce la desfiinţarea în întregime a liberalităţii. dispune că regulile reducţiunii sunt aplicabile în toate cazurile în care liberalităţile vor trece peste cotitatea disponibilă. Astfel.. precum şi celor adoptaţi înainte de această dată (bineînţeles dacă nu sunt renunţători sau nevrednici). astfel încât liberalităţile făcute soţului nu trebuie să depăşească cotitatea disponibilă specială.civ. sau asupra cotităţii disponibile ordinare. Reducţiunea 1. prin excepţie. Aceasta este supusă regulilor prevăzute pentru reducţiunea liberalităţilor ce aduc atingere rezervei ordinare. aşa cum am văzut. 92 . soţul va lua 1/8+7/64+21/256=81/256. din ce rămâne (7/8) se calculează rezerva copilului (1/2x7/8=7/16). pe de altă parte. inclusiv de soţul donator. civil. civil). 940 alin. Corela ţ dintre cotitatea disponibil ă special ă şi drepturile succesorale ia ale so ţului supravieţuitor prevăzute de Legea nr. Deak. cum ar fi spre exemplu cazul unei donaţii indirecte realizate prin renunţarea unui soţ colegatar la un legat în favoarea celuilalt soţ colegatar.că s-a instituit o rezervă succesorală în favoarea descendentului138. prin art 939 C. cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a soţului defunct. indiferent dacă este vorba despre cotitatea disponibilă ordinară sau specială. Acest rest se va împărţi conform cotelor de la moştenirea legală. donaţiile deghizate sau făcute prin interpunere de persoane (prin acte simulate) care încalcă cotitatea disponibilă sprecială sunt nule absolut. 2 C.acţiunea în nulitate poate fi introdusă de orice persoană interesată. Adunând rezerva soţului cu rezerva copilului şi cotitatea disponibilă specială (1/8+7/16+7/64) rezultă 43/64. soţul va lua 1/4x21/64=21/256. iar copilul 3/4x21/64=63/256. 841 C. 138 A se vedea Fr. Astfel. op. Pe cale de excepţie. acţiunea în nulitate se diferenţiază de acţiunea în reducţiune din următoarele puncte de vedere: 1.civ.este reducţiunea donaţiei sau liberalităţii excesive. Codul civil are un caracter unitar. acţiunea în reducţiune poate fi promovată numai de copiii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului.363. În ceea ce ne priveşte. 2. adică partea succesorală a soţului supravieţuitor se va imputa asupra cotităţii disponibile speciale. fiind un rest de 21/64 (1/1-43/64) din moştenire. Astfel. a creat problema de a şti dacă soţul supravieţuitor din a doua căsătorie ar putea să cumuleze partea sa succesorală legală. cu liberalităţile făcute lui.). din cotitatea disponibilă ordinară (7/16) se deduce cotitatea disponibilă specială (1/4x7/16=7/64). Natura reducţiunii Sancţiune: Sancţiunea încălcării cotităţii disponibile speciale . considerăm că modul de calcul este următorul: din întreaga moştenire se calculează rezerva soţului(1/8). iar cele făcute tuturor persoanelor gratificate (inclusiv soţul supravieţuitor) să nu depăşească cotitatea disponibilă ordinară. 939 C. Nu vor fi supuse sancţiunii nulităţii donaţiile indirecte deoarece acestea nu conţin nici un element secret. D. însă acţiunea va profita tuturor copiilor defunctului. 2. limitând voinţa de a dispune a acestuia. ar fi prevăzut-o în mod expres. în caz de reducţiune trebuie avute în vedere ambele categorii de cotităţi (atât cotitatea disponibilă specială. iar dacă legiuitorul a înţeles să instituie. cât şi cotitatea disponibilă ordinară).

bunurile defunctului la deschiderea moştenirii: bunuri mobile. care se sting la deschiderea succesiunii. Acest cumul este interzis. deoarece s-ar încălca rezerva descendenţilor defunctului.Practica judecătorească a decis că partea legală a soţului supravieţuitor se impută asupra cotităţii disponibile ordinare. să se determine masa succesorală care. să fi făcut liberalităţi terţilor în limitele cotităţii disponibile ordinare. împreună. soţul decedat care a lăsat copii din altă căsătorie nu a putut face liberalităţi soţului supravieţuitor în limitele cotităţii disponibile speciale. Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile Determinarea masei succesorale: Pentru a calcula rezerva şi cotitatea disponibilă. dar avându-se în vedere starea lor din momentul încheierii donaţiei (art. În cazul în care donaţia va fi supusă reducţiunii. 849 C. este necesar. c) bunuri care nu au făcut parte din patrimoniul defunctului. soţul decedat va putea face liberalităţi atât soţului supravieţuitor cât şi terţilor. a valorii donaţiilor consimţite de către cel care lasă moştenirea. Astfel. Vor fi incluse şi bunurile care constituie obiectul unor legate sau donaţii de bunuri viitoare făcute de defunct. pentru a obţine activul net. Aşadar. nu pot depăşi cotitatea disponibilă cea mai mare (cea ordinară). b) scăderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente. din momentul deschiderii succesiunii. potrivit art. pentru a-i apăra pe copiii din altă căsătorie a defunctului. 4. nu se ţine cont de sporul de valoare dobândit de bunuri prin investiţiile noi făcute de donatar. iar cele făcute soţului supravieţuitor nu pot depăşi cotitatea disponibilă specială. şi dacă au încălcat-o. şi nici de scăderea valorii bunului datorată faptei donatarului. altfel spus. deoarece acestea se află în patrimoniul succesoral. şi. 3.civ. ca mai întâi. care sunt stabilite de lege prin cote procentuale. Aşadar. în situaţia în care bunul are un spor de valoare. b) bunurile lipsite de valoare patrimonială (ex. se va stabili dacă liberalităţile au încălcat rezerva succesorală. în ce măsură vor fi supuse reducţiunii. fotografii. ci se impută asupra ei.). care. Corelaţia dintre cotitatea disponibilă specială şi cotitatea disponibilă ordinară Imputare: Cotitatea disponibilă specială nu se cumulează cu cotitatea disponibilă ordinară. evaluarea se va realiza ca şi când bunul ar fi rămas în patrimoniul defunctului şi nu a suferit nici un plus sau minus de valoare. Nu vor fi incluse în această operaţiune: a) drepturile viagere. c) reunirea fictivă (pentru calcul). Stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii: Înţelegem prin aceste bunuri . donatarul va fi despăgubit ca 93 . se face prin trei operaţii succesive: a) stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul defunctului la deschidera succesiunii (activul brut al moştenirii). Soluţia este justă din moment ce scopul cotităţii disponibile speciale este de a îngrădi liberalităţile făcute soţului supravieţuitor. şi. imobile şi creanţe.). preţul variind în funcţie de evoluţia pieţei. şi distinct de acestea. 849 C. etc. la activul net. civil. În urma acestor operaţii.: amintiri de familie. Evaluare: Evaluarea bunurilor existente în patrimoniul defunctului se face după valoarea lor de circulaţie.

Dovada situaţiei Rosetti Bălănescu. rămânând numai cu 50.000. pag.000 lei.000. acesta va suporta paguba sub forma reducţiunii prin echivalent. iar dacă se vor lua în considerare. în timpul vieţii el a făcut o donaţie de 100. ce valoare se va adăuga la activul net. Bacaci. de cel care lasă moştenirea. 140 A se vedea D. donatorul va restitui 50. activ net şi deci şi cotitatea disponibilă. iar sarcinile se vor include la pasivul succesoral. Nu vor fi supuse operaţiei actele care nu au un caracter de liberalitate (cheltuieli pentru hrană şi întreţinerea descendenţilor sau soţului. Al. nu vor fi supuse acestei operaţii.pag. moştenitor este numai un descendent. op. civil ne-ar putea face să credem că pasivul ar urma să fie scăzut după ce s-ar reuni la valoarea bunurilor succesorale existente valoarea donaţiilor. ci şi din bunurile care au ieşit din patrimoniul lui de cujus în timpul vieţii acestuia. iar în situaţia în care bunul a suferit o scădere a valorii din culpa donatarului.000+100. s-a ajuns la următorul sistem de calcul: se scade valoarea datoriilor din valoarea bunurilor existente şi apoi se adaugă valoarea donaţiilor. Astfel. Comăniţă.000.000 lei. se scad din valoarea bunurilor moştenirii toate obligaţiile existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii scucesiunii. iar creditorii vor rămâne în pierdere cu 100. numai pentru calcul şi nu implică readucerea efectivă a bunurilor donate la masa succesorală. Pornind de la faptul că sarcinile stabilite prin donaţie nu au nici o legătură cu pasivul succesoral.000. darurile de nuntă). Exemplu: defunctul lasă bunuri în valoare de 100.000. creditorii chirografari ajung să îşi îndestuleze creanţele nu numai din gajul lor general prevăzut de art.. Chirică. dacă nu cumva acestea sunt liberalităţi deghizate141.000.200.000 . 849 C. Rezerva descendenţilor fiind de ˝ din moştenire.000 -200.000. indiferent de forma în care au fost realizate (autentice. precum şi valoarea bunurilor care au făcut obiectul unor acte cu titlu oneros.000. ordinea art. Sunt supuse acestei operaţii toate donaţiile. gratuităţile care sunt făcute în îndeplinirea unor îndatoriri sociale şi care 139 94 .000. care constă în bunurile existente în patrimoniul lui de cujus.000. 849 C.posesor de bună-credinţă. 100.000. prin această operaţiune se stabileşte activul net al moştenirii. 200. Este o operaţie fictivă.000. dar într-o opinie 139 s-a conchis că valoarea donaţiei se va include în totalitate la pasivul succesoral. Problema care se pune este dacă la această operaţiune vor fi luate în considerare şi donaţiile cu sarcini făcute de defunct. Pornind de la aceste premise.000 lei reprezentând valoarea donaţiilor.000.000 lei la masa succesorală. pierdere ce va fi suferită de toţi creditorii proporţional cu creanţa fiecăruia. civil ar micşora disponibilul în folosul rezervei.000. În caz contrar.000 lei şi datorii de 200. care s-ar fi produs şi în cazul în care bunul rămânea în patrimoniul lui de cujus. cit. deghizate sau indirecte) sau de persoana gratificată (o terţă persoană sau un moştenitor legal rezervatar ori nerezervatar).000 lei în limitele cotităţii disponibile. cit. Literatura de specialitate a ajuns la concluzia că şi donaţiile cu sarcini trebuie supuse acestei operaţii. Scăderea pasivului succesoral: Rezerva succesorală este o fracţiune din activul net al moştenirii (nu din cel brut) şi ca atare. Al. vom avea un disponibil de 100. Redactarea art.000 lei.000. ordine ce ar fi indiferent dacă moştenirea este solvabilă. pag. 141 Aşadar.709.000-200..cit. După ordinea codului civil: +100..000 şi se vor adăuga cei 100. dincolo de cerinţele stabilite de lege.000 lei. pe când pasivul succesoral a fost stabilit în sarcina lui de cujus. În principiu. în timpul vieţii. Băicoianu. Reunirea fictivă a valorii bunurilor donate: Această operaţie constă în adăugarea la activul net al moştenirii a valorii bunurilor donate.civ.. Gh.161.000. 1718 C.330. op. op. daruri manuale. fiind stabilite în sarcina donatarului.000 = 0. Bineînţeles că donatarul nu va răpunde pentru scăderea valorii bunului dacă aceasta se datorează unui caz fortuit. s-a ajuns la concluzia că că donaţia cu sarcini se reuneşte la activul net al moştenirii la valoarea rezultată din diferenţa dintre valoarea bunului donat şi valoarea sarcinii140.

000.S.000.este greu de făcut142.. fiind exceptate de lege (art. A va raporta la masa succesorală donaţia. civ. însă.. nr.000.000. Această prezumţie va putea fi revocată 145 numai de moştenitorii rezervatari. dec. 752 C. numai asupra cotităţii disponibile. dec. respectiv de 60. păstrând nu reprezintă liberalităţi. 1269/1972. Astfel: a) dacă gratificatul nu este moştenitor rezervatar sau. civ. pag. dec. 1243/1958. 845 C. civil care dispune că ″eredele ce renunţă la succesiune poate opri darul. astfel încât se ajunge la un total de 90. aceasta este socotită un simplu avans asupra părţii din moştenire ce i se va cuveni şi pe care cel care lasă moştenirea a înţeles să i-o facă.000. Liberalitatea nu este supusă raportului: În această situaţie. iar cotitatea disponibilă este de 30. nr... 144 În cazul în care dobânditorul nu este rudă în linie dreaptă cu de cujus. iar B va lua 30. pag. Imputarea liberalităţilor şi cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă Distinc ţie: Pentru a vedea dacă liberalităţile făcute de cel care lasă moştenirea se impută fie asupra cotităţii disponibile.203. pag.000 = 60. civ.S. liberalităţile se impută numai asupra cotităţii disponibile pe care o scad şi o epuizează în mod corespunzător. 1958. în Repertoriu.. fie asupra rezervei.S. A va culege 30.123). 1980 . civ. donaţia făcută lui A va fi supusă raportului şi reducţiunii în favoarea lui B.000. A şi B. trebuie să distingem dacă cel gratificat nu este moştenitor rezervatar sau dacă este şi în această situaţie. 145 T. nu sunt supuse regimului liberalităţilor. în CD. iar lui A i-a făcut o donaţie scutită de raport în valoare de 80. şi dreptul la rezervă. dacă renunţă sau acceptă succesiunea. moştenitorul cumulând cotitatea disponibilă cu partea din rezervă. nr. liberalitatea se va imputa asupra cotităţii disponibile. Spre exemplu. pag. Ţinând cont de faptul că bunurile rămase în succesiune erau în valoare numai de 10.124. sau chiar în cazul în care sunt calificate ca donaţii. Prin efectuarea celor trei operaţii se va obţine masa succesorală valorică. şi.000. civ.000.242 . dec. sau cere legatul ce i s-a făcut. 1833/1960. după cum liberalitatea este sau nu supusă raportului. 1969 .000 lei. în limitele părţii disponibile″.) şi de la raportul donaţiilor..S.000 lei. în schimbul unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului143. 1407/1983. donatarul sau legatarul este un erede rezervatar. col. Rezerva succesorală a descedenţilor este de 2/3 din moştenire.1985. sunt donaţii şi deci ele trebuie adăugate la activul net 144. dar dacă liberalitatea depăşeşte disponibilul. T.. dec.000 + 30.000. 143 Pentru opinia potrivit căreia această prezumţie se aplică şi în cazul în care înstrăinarea către o rudă în linie dreaptă s-a făcut cu sarcina întreţinerii. 1980 . de cujus a lăsat doi copii.88). liberalitatea se va imputa. masa succesorală compunându-se din bunuri în valoare de 10.000. Această soluţie este expres consacrată de art. ca şi în cazul unui străin. 1960. 95 .S...000. civil. 759 C. Art. în Repertoriu. pur şi simplu. col. De aceea.000. civ. până la întregirea rezervei acestuia de 30.. s.244. s. se va obţine valoarea rezervei şi implicit a cotităţii disponibile. 2223/1980. fără a folosi disponibilul.000. trebuie să deosebim.1975.  când succesibilul rezervatar este acceptant. prezumţia nu va opera (T. în Repertoriu.1985. s. asupra căreia aplicându-se fracţiunile prevăzute de C.000. Liberalitatea este supus ă raportului: Dacă rezervatarul acceptant a primit de la defunct o donaţie fără scutire de raport. civil prezumă că actele prin care cel care lasă moştenirea a înstrăinat anumite bunuri unui succesibil în linie dreaptă. şi odată cu el. fiind reductibilă dacă ar depăşi această cotitate. Totodată.000. nu este moştenitor. în CD. Cumulând cotitatea disponibilă cu partea din rezervă ce i se cuvine. el pierde retroactiv dreptul la moştenire de la deschiderea ei. 5. sunt două probleme de rezolvat:  când moştenitorul rezervatar renunţă la moştenire. pag. a se vedea T. cu excepţia celor care au consimţit la înstrăinare . precum şi cheltuielile de nuntă. nr. b) dacă. nr.000 lei. 142 Moştenitorii rezervatari pot să dovedească că donaţia este deghizată prin orice mijloc de probă (T. diferenţa se impută asupra părţii din rezervă care se cuvine rezervatarului.000.000. nu vor fi supuse reducţiunii darurile obişnuite.

Aşadar. Brenciu. astfel încât acest drept urmează să fie exercitat unitar (colectiv) în sensul reducerii liberalităţilor excesive.000. fiind un drept propriu. civil). moştenitorii rezervatarului decedat îşi vor putea exercita sau nu dreptul la reducţiune la fel ca autorul lor. Astfel.000. inclusiv legatul cu titlu particular sub forma clauzei testamentare având ca obiect sume de bani depuse la C. Dreptul de a cere reducţiunea este un drept patrimonial. Dreptul moştenitorilor rezervatari de a invoca reducţiunea ia naştere odată cu dreptul la rezervă.C. iar lui A i-a făcut o donaţie fără scutire de raport în valoare de 80.000 lei.000. astfel încât va putea fi transmis prin succesiune la moştenitorii rezervatarului decedat înainte de a-şi exercita acest drept.000.000. personal al rezervatarului şi nu dobândit pe cale succesorală de la defunct. 848 C. pe de altă parte. civ. cotitatea disponibilă rămânând liberă pentru alte liberalităţi. Panţurescu. ″Reductibilitatea legatelor al căror obiect este constituit de depunerile pe librete CEC asupra cărora defunctul titular a prevăzut o clauză testamentară″. avem situaţia de mai sus: de cujus a lăsat doi copii. A va culege: 30. astfel că donaţia făcută lui A va fi supusă raportului şi reducţiunii în favoarea lui B până la întregirea părţii din moştenire de 45. conţine o inardvertenţă. reducţiunea este sancţiunea de drept civil care lipseşte de eficacitate liberalităţile făcute de de cujus cu încălcarea rezervei succesorale. A va raporta la masa succesorală donaţia. civil "reducţiunea liberalităţilor între vii nu va putea fi cerută decât numai de erezii rezervatari. 146 96 .000. Această renunţare se poate face numai după deschiderea succesiunii întrucât. în RRD nr. de erezii acestora sau de cei care înfăţişează drepturile lor"147.000. în caz contrar ar fi vorba despre un pact asupra unei moşteniri viitoare. Spre exemplu. pag. B luând tot la fel. 1/1984. trebuie ca moştenitorii rezervatari. pe de o parte. să nu renunţe la dreptul de a cere reducţiunea. respectiv de 60.000 (partea lui din cotitatea disponibilă) = 45.000. dar potrivit art. astfel încât se ajunge la un total de 90. liberalităţile se vor reduce numai în măsura întregirii rezervei moştenitorilor rezervatari care şiau exercitat acest drept.000.16-17.000 la care are dreptul. Pentru a putea invoca reducţiunea. Soluţia este în sensul că dreptul unuia dintre moştenitorii rezervatarului la reducţiune nu poate fi anihilat prin voinţa celorlalţi moştenitori. donaţia se va imputa asupra părţii din rezervă la care are dreptul cel gratificat. Bunurile rămase în succesiune erau în valoare numai de 10. 850 şi art. A se vedea Gh.E. cât şi legatele testamentare. 147 Art. Această cotitate disponibilă nu se va cuveni în întregime lui A deoarece donaţia nescutită de raport făcută în favoarea lui A constituie doar un avans asupra moştenirii. 852 . 6. fiind făcută fără intenţia de a-l avantaja.000. Astfel. iar prin reducţiune se înţelege că liberalităţile care au încălcat rezerva să fie reduse în limitele cotităţii disponibile (art. iar cotitatea disponibilă este de 30. Când.000 lei. însă. civ. astfel încât cotitatea disponibilă îi va reveni lui A numai în proporţie de ˝. V. diferenţa se va imputa numai în parte asupra cotităţii disponibile. Problema care s-a pus este ce se întâmplă în cazul în care rezervatarul decedat are mai mulţi moştenitori şi unii dintre ei vor să exercite acest drept. Rezerva succesorală a descedenţilor este de 2/3 din moştenire.000. în sensul că se referă numai la liberalităţi între vii. Noţiunea de reducţiune şi persoanele care o pot invoca Reducţiunea liberalităţilor excesive: Donaţiile şi legatele care depăşesc cotitatea disponibilă sunt reductibile.000 (rezerva succesorală) + 15.146 Cine poate invoca reducţiunea? Potrivit art.853 C. donaţia depăşeşte partea din rezervă care i se cuvine donatorului.000. Avem în vedere atât donaţiile făcute de defunct.000 lei. masa succesorală compunându-se din bunuri în valoare de 10. A şi B. în momentul deschiderii succesiunii.000.000. În consecinţă. În cazul în care sunt mai mulţi moştenitori rezervatari şi unul dintre ei nu-şi exercită dreptul la reducţiune. 847 C. reducţiunea este aplicabilă şi legatelor. 848 C. să fi acceptat moştenirea şi.egalitatea între moştenitori. iar alţii să renunţe la el.

I.S. civ. c) donaţiile se reduc succesiv în ordine cronologică. Regula art. deci înaintea legatelor. b) prescripţia de 3 ani (art. în CD. 3 Decretul nr. pe când donaţiile îşi produc efectele în timpul vieţii lui de cujus.S. 148 149 97 . începând cu cea mai nouă.Acţiunea în reducţiune. dec. dreptul la reducţiune. în CD. 852 C. col. Legatele îşi produc efectele de la data deschiderii succesiunii. iar totalul lor ii: depăşeşte disponibilul. fie reunit cu donaţiile făcute de : defunct ar depăşi cotitatea disponibilă. pe calea acţiuni oblice. cum ar fi: a) renunţarea la acţiunea în reducţiune. nr. 167/58). patrimoniul moştenitorului şi cel succesoral se contopesc. 850 alin. civil) fie că sunt universale. civ. 150 T. pag. ar însemna că dispunătorul a luat înapoi ceea ce donase. Dacă donaţiile (care sunt faţă de legate liberalităţi anterioare) ar fi reduse înaintea acestora sau o dată cu ele. Ordinea reducţiunii liberalităţilor Reguli: Art.. col. 853 C. Ordinea de preferinţă instituită de de cujus poate rezulta atât dintr-o stipulaţie expresă. devenit propriul lor debitor.. El devine debitorul personal al creditorilor defunctului. O asemenea soluţie nu se poate admite. pe calea acţiunii oblice. 2490/1955. căci donaţiile sunt irevocabile. b) toate legatele se reduc simultan. dec. legatele se vor reduce înaintea donaţiilor din următoarele considerente: 1. cât şi în mod tacit. cu titlu universal sau cu titlu particular (T.201). din probe neechivoce din care să rezulte că voinţa defunctului a fost ca un anumit legat să fie plătit cu preferinţă. pag.. proporţional cu valoarea lor (art. căci ea se întemeiază pe interpretarea voinţei defunctului. civil). 7. prin urmare. civ. creditorii succesorali nu beneficiază de reducţiune148. vol. având un obiect patrimonial. 1955. Regula reducţiunii simultane şi proporţionale a legatelor nu este imperativă. fie singur.. care. civil fixează trei reguli: a) legatele se reduc înaintea donaţiilor.199 -201. nu este legată de persoană şi va putea să fie exercitată de creditorii personali ai eredelui rezervatar. Indifirent dacă legatele sunt universale. pentru a dispune din nou de aceleaşi bunuri pe cale de legat. şi.199 . În schimb cel gratificat va putea opune eredului rezervatar excepţii întemeiate pe faptele sau omisiunile acestuia. 7 Decretul nr. nr. 850 C. cu titlu universal sau cu titlu particular150. proporţional cu valoarea fiecăruia149. Donatarii şi legatarii nu pot profita de reducţiune. În literatura de Bunurile aduse în masa succesorală vor folosi numai la reîntregirea rezervei. Legate şi dona ţ În cazul în care defunctul a făcut atât legate cât şi donaţii. clauza prin care testatorul ar stipula ca legatele să se reducă după donaţii sau în acelaşi timp cu ele ar fi nulă. iar aceştia vor putea exercita în numele moştenitorului rezervatar. b) dac ă îns ă moştenirea a fost acceptată pur şi simplu. 1955. consimţită expres sau tacit. I. vol. Reducere propor ţ ional ă Dacă totalul legatelor. situaţia este diferită: a) dacă moştenitorii rezervatari au acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar. testatorul poate dispune valabil ca un legat să fie plătit cu preferinţă faţă de celelalte. 167/1958) care începe să curgă de la naşterea dreptului la acţiune (art. 1 C. operează împotriva lor. În acest caz legatul preferabil se va reduce numai dacă rezerva nu a fost întregită prin reducerea celorlalte legate (art. toate legatele se vor reduce în acelaşi timp. adică de la deschiderea moştenirii. după deschiderea moştenirii. 2. 2490/1955. fiind imperativă. Creditorii succesorali: În cazul creditorilor succesorali.

ca şi aceea a legatelor. Acest fel de reducţiune apare. Exemplul elocvent este cel al donatarilor care deţin bunurile donate de de cujus. Dacă mai multe donaţii au aceeaşi dată. În mod excepţional. Însă. pe de altă parte. civ.. de regulă.″. op. se admite. pe de altă parte. Suceava. cit. 8. Donaţia care depăşeşte numai în parte cotitatea disponibilă va fi redusă numai în parte. şi. 154 În cazul în care moştenitorii refuză să le predea. pe de o parte. 6/1972. Modalitatea reducţiunii Feluri: Reducţiunea liberalităţilor excesive este de două feluri: 1. data acestora se va putea dovedi prin orice mijloc de probă. ajung la o înţelegere în ceea ce priveşte liberalităţile care încalcă rezerva succesorală. nr.370). Eliescu. Mai greu este de stabilit dacă donaţiile sunt deghizate sub forma unui act cu titlu oneros sau rezultă indirect din prevederile unui act având un alt obiect. şi. pag. caz în care ea se va reduce în urma celorlalte şi numai dacă reducţiunea acestora nu a întregit rezerva. căci donaţiile deghizate sau indirecte pot fi constatate prin înscrisuri sub semnătură privată. Donaţiile făcute după epuizarea disponibilului se reduc în întregime152.J. pe de o parte şi donatarii sau legatarii. în caz de insolvabilitate a unui a unui donatar posterior. să ceară moştenitorilor rezervatari predarea sau plata acestor liberalităţi154.717. va trebui să îndeplinească condiţiile de valabilitate cerute de lege pentru încheierea contractelor153. Această înţelegere are aceeaşi valoare şi îşi va produce aceleaşi efecte ca şi un contract. judiciară . dec. drepturile donatorilor fiind egale. Băicoianu. pentru a intra în posesiunea limitelor ce le-au fost lăsate pentru cauză de moarte de către defunct. pag. ″Moştenirea. începând cu cea mai nouă (art. Cei gratificaţi vor trebui. iar în ceea ce priveşte darurile minimale care nu au fost constatate prin înscrisuri. uşor de dovedit când donaţiile se fac prin înscris autentic. nu va putea fi revocat în mod unilateral numai de către una din părţi. 153 Această înţelegere poate fi declarată nulă sau anulată în cazul neîndeplinirii condiţiilor de valabilitate (T. civ. 2. proporţional cu valoarea fiecăruia. în ordinea inversă. în toate cazurile. Al. 850 al 2 C. A se vedea Rosetti Bălănescu.. data donaţiei pentru a fi opozabilă.166). Prin stipularea ordinei de preferinţă de către de cujus nu se aduce atingere principiului irevocabilităţii donaţiei întrucât reducerea donaţiilor pentru a se reîntregi rezerva succesorală este prevăzută în mod imperativ de lege. 828/1971. Variabilitate: Modul de exerciţiu al dreptului de reducţiune variază.specialitate 151 s-a admis că şi legatarii pot deroga prin înţelegerea lor de la regula reducţiunii concomitente şi proporţionale a legatelor. Ordinea reducţiunii donaţiilor este în funcţie de data lor. în cazul în care bunurile ce au făcut obiectul liberalităţilor sunt în posesia altor persoane decât rezervatarii. conven ţional ă . Reducere succesivă: Donaţiile se reduc succesiv. reducerea donaţiilor se va face. în RRD nr. beneficiarul liberalităţii poate să-şi valorifice liberalitatea pe calea 151 152 98 .în cazul în care moştenitorii rezervatari şi donatarii sau legatari nu se înţeleg cu privire la reducţiune. după cum este vorba de reducţiunea unui legat sau a unei donaţii: a) în cazul reducţiunii legatelor obiectul acestor liberalităţi se află obişnuit în posesiunea moştenitorilor rezervatari.. pag. astfel încât.în cazul în care moştenitorii rezervatari. reducţiunea donaţiei anterioare în ideea asigurării rezervei succesorale (M.) întrucât cele mai vechi sunt în mod necesar făcute din disponibil şi numai cele mai noi au putut depăşi cotitatea disponibilă şi încălca rezerva succesorală. va trebui să fie legalmente certă căci moştenitorii exercită un drept propriu şi prin urmare sunt terţi faţă de donaţia făcută de către defunct. afară dacă cel care lasă moştenirea nu a dat preferinţă vreunuia din ele.

 dacă legatul este universal, rezervatarul va opune legatarului excepţia reducţiunii şi nu-i va preda decât disponibilul, va lua naştere o indiviziune între rezervatar şi lagatarul universal;  dacă legatele sunt cu titlu particular, reducţiunea lor fiind proporţională, rezervatarul nu va trebui să aştepte ca disponibilul să fie epuizat pentru a opune excepţia în reducţiune. El o va face de la prima cerere de predare;  dacă testatorul a instituit atât un legatar universal cât şi legatari particulari, rezervatarul, pe cale de excepţie, va invoca reducţiunea împotriva legatarului universal, predându-i disponibilul. Sarcina de a plăti legatele particulare va reveni legatarului universal. Legatarul universal le va plăti însă numai cu reducerea proporţională prevăzută de art. 852 C. civil, respectând un eventual legat preferenţial. În această ipoteză excepţia în reducţiune va fi opusă de două ori: o dată de către rezervatar legatarului universal, şi apoi de acesta legatarilor particulari; b) în cazul donaţiilor - bunurile donate se află în posesiunea donatarilor. Rezervatarii vor putea obţine restituirea rezervei numai pornind acţiunea în reducţiune. Rezervatarii care cer reducerea liberalităţilor excesive fie pe cale de excepţie, fie pe cale de acţiune, trebuie să dovedească depăşirea cotităţii disponibile, potrivit art. 1169 C. civil. Dovada se poate face prin orice mijloc de probă. 9. Efectele reducţiunii Disjungere: Trebuie să distingem după cum este cerută pe cale de excepţie sau pe cale de acţiune judecătorească. Reduc ţ iunea invocat ă pe cale de excep ţ ie: Când rezervatarul este în posesia bunului ce constituie obiectul liberalităţii şi opune excepţia reducţiunii (cazul legatelor şi al donaţiilor de bunuri viitoare), reducţiunea va avea ca efect caducitatea totală sau parţială a acestor liberalităţi, în măsura cerută pentru întregirea rezervei. Liberalitatea va fi limitată la cotitatea disponibilă, iar rezervatarul va păstra proprietatea şi posesiunea bunurilor ce fac obiectul liberalităţii excesive, căci rezerva se întregeşte totdeauna în natură. Reducţiunea invocată pe cale de acţiune: Dacă reducţiunea este invocată pe cale de acţiune, are ca efect rezoluţiunea totală sau parţială a liberalităţii. Regulă: Liberalitatea fiind retroactiv desfiinţată, rezervatarii devin, de la deschiderea succesiunii, proprietarii bunurilor cu care se ştirbise rezerva şi, în principiu, vor putea pretinde restituirea acestor bunuri în natură. Bunurile donate, fiind socotite în masa de calcul a rezervei după starea lor de la data donaţiei şi valoarea lor din ziua deschiderii moştenirii (art. 849 C. civil), se vor restitui tot astfel. Rezerva, luând naştere şi reîntregindu-se prin reducţiune la deschiderea moştenirii, donatarul trebuie să restituie şi fructele naturale sau civile percepute sau devenite scadente după această dată. Excepţii: Regula retroactivităţii reducţiunii donaţiilor comportă şi excepţii: a) donatarul păstrează fructele naturale percepute, sau pe cele civile ajunse la scadenţă înainte de moartea defunctului; b) efectul reducţiunii donaţiilor faţă de terţii dobânditori- potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, diferă, după cum actul translativ de drepturi reale consimţit de donatar este anterior sau posterior deschiderii succesiunii.

acţiunii în justiţie.

99

Preciz ă ri: În legătură cu înstrăinările făcute înainte de deschiderea succesiunii şi cu cele consimţite de donatar se impun următoarele precizări: a) reduc ţ iunea nu va aduce nici o atingere înstrăinărilor făcute, înainte de deschiderea succesiunii, de către cel gratificat cu o donaţie supusă reducţiunii; b) toate înstrăinările sau grevările consimţite de donatar după deschiderea succesiunii, nu vor produce efecte faţă de rezervatari, ca unele ce au fost săvârşite de o persoană care la data actului nu era proprietar. Divizibilitatea ac iunii: Acţiunea în reducţiune fiind divizibilă, fiecare dintre moştenitorii ţ rezervatari nu o poate porni decât în limitele porţiunii sale de rezervă, pentru reîntregirea ei. 10. Reducţiunea în valoare Reducţiunea prin echivalent: În unele cazuri rezerva se reîntregeşte prin echivalent, restituirea bunurilor donate se face în valoare. Astfel: a) dac ă donatarul a înstr ă inat obiectul dona ţiei sau l-a grevat înainte de deschiderea moştenirii, reducţiunea neproducând efecte faţă de cel de-al treilea, înapoierea se face total sau parţial, în valoare; b) dacă liberalitatea a fost f ăcut ă unui erede rezervatar care vine la moştenire, acesta va putea păstra, în caz de reducţiune, bunurile primite în dar, scăzând valoarea lor din partea de moştenire care i se cuvine, dacă în rezervă se găsesc bunuri de aceeaşi natură cu bunurile succesorale; c) restituirea se face prin echivalent, când bunul donat este consumptibil ori destinat, prin natura sa, vânzării, sau care a pierit prin greşeala celui gratificat prin donaţie; dacă bunul a pierit dintr-o cauză pentru care donatarul nu răspunde, obligaţia de restituire va fi stinsă, riscul fiind în sarcina moştenitorului155; şi, d) dac ă obiectul dona ţiei este un imobil, donaţia fiind făcută fără scutire de raport unui succesibil, iar reducţiunea este parţială, cu neputinţă sau cu mare greutate a se efectua în natură, şi succesibilul gratificat renunţă la moştenire pentru a păstra donaţia, legiuitorul distinge după cum excedentul ce urmează să fie redus depăşeşte sau nu o jumătate din valoarea imobilului.
În primul caz, imobilul va fi în întregime restituit moştenitorilor rezervatari, donatarul urmând să preia din masa succesorală contravaloarea părţii din donaţie neatinsă de reducţiune.

În al doilea caz, imobilul va fi în întregime păstrat de donatar, care va restitui excendentul în valoare, luând mai puţin din moştenire, cu titlu de moştenitor156. 11. Reducţiunea liberalităţilor de uzufruct sau rentă viageră Reglementare: Art. 844 C. civ. dispune că în cazul în care dispoziţia prin acte între vii sau prin testament constituie un uzufruct157 sau o rentă viageră, a cărei valoare trece peste cotitatea disponibilă, moştenitorii rezervatari au dreptul de a opta între executarea acestor dispoziţii sau de a abandona proprietatea cotităţii disponibile. Motivare: Această formulare a art. 844 C.civ. ţine cont de faptul că evaluarea în bani a unui drept ce are ca obiect venituri viagere sau uzufruct este foarte greoaie, aproape imposibilă deoarece atât renta viageră cât şi uzufructul depind de elementul incert al duratei vieţii beneficiarului. Din aceste
Trebuie să se facă dovada că bunul ar fi pierit şi dacă se afla la donator. Conform art. 849 C. civil, în toate aceste cazuri, se va avea în vedere starea bunurilor din momentul încheierii donaţiei şi valoarea lor din momentul deschiderii moştenirii. 157 Pentru opinia potrivit căreia legatul ce are ca obiect uzufructul întregii averi a lui de cujus constituie o dispoziţie testamentară cu titlu particular a se vedea Mircea-Dan Bocşan , ″Natura juridic ă a legatului de uzufruct al întregii moşteniri″, în Dreptul nr. 5/2001, pag.81.
155 156

100

considerente, Codul civil a instituit acest drept de opţiune în sarcina moştenitorilor rezervatari, drept de opţiune ce se poate valorifica fie expres, fie tacit (prin neatacarea donaţiei sau executarea legatului). Această soluţie a Codului civil este în favoarea ambelor părţi: pe de o parte, atunci când moştenitorul rezervatar execută legatul, sau nu atacă donaţia, beneficiarii liberalităţii primesc ceea ce le-a dăruit defunctul, iar, pe de altă parte, în situaţia în care moştenitorul rezervatar abandonează proprietatea cotităţii disponibile, beneficiarii liberalităţii vor primi cu mult mai mult decât a hotărât de cujus, adică întreaga parte din moştenire de care acesta putea dispune prin liberalităţi. Mod de aplicare: Art. 844 C.civ. este derogatoriu de la dreptul comun, aplicându-se numai în cazul în care liberalitatea de uzufruct sau rentă viageră este unica făcută de defunct întrucât în caz de pluralitate de liberalităţi este necesară evaluarea fiecărei liberalităţi pentru a putea fi determinată cotitatea disponibilă şi, implicit, ordinea în care se vor face liberalităţile. Cu toate acestea, ţinând cont de faptul că art. 844 C.civ. nu este de ordine publică, s-a admis că părţile pot cădea de acord asupra unui alt mod de reducţiune a liberalităţilor excesive şi că de cujus poate să dispună ca, în cazul în care liberalităţile depăşesc cotitatea disponibilă, să se facă reducţiunea uzufructului sau a rentei viagere în limita acestei cotităţi, iar moştenitorii rezervatari să nu mai poată beneficia de dreptul de opţiune pentru predarea în plină proprietate a cotităţii disponibile a moştenirii. Situaţia în care liberalitatea are ca obiect nuda proprietate: În literatura de specialitate158 s-a ajuns la concluzia că în cazul în care donatarul sau legatarul sunt gratificaţi cu nuda proprietate, iar aceasta depăşeşte cotitatea disponibilă, moştenitorul rezervatar instituit ca uzufructuar sau credirentier nu va putea cere decât reducţiunea, neputând beneficia de dreptul de opţiune ca în situaţia de mai sus. Pluralitatea de moştenitori rezervatari: Dacă sunt mai mulţi moştenitori rezervatari, fiecare dintre ei are dreptul de a opta după cum crede de cuviinţă, excepţie făcând cazul în care liberalitatea are un obiect indivizibil, ceea ce impune ca între moştenitorii rezervatari să existe un consens cu privire la modul în care optează. Persoane care pot exercita dreptul de op ţ iune: Acest drept de opţiune poate fi exercitat de următoarele persoane:  de moştenitorii rezervatari;  de succesibilii moştenitorilor rezervatari în cazul în care aceştia mor fără a-şi fi exercitat dreptul de opţiune, întrucât acest drept este un drept personal patrimonial. Nu va putea fi exercitat de creditori pe calea acţiunii oblice, şi, de asemenea, nu este nici inclus în gajul general al acestora.

IV. RAPORTUL DONAŢIILOR 1. Noţiune
No ţiune: Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o are - sub condiţia de a fi acceptat succesiunea, chiar sub beneficiu de inventar - orice moştenitor aparţinând clasei descendenţilor (art. 751 C. civil) precum şi soţul supravieţuitor în concurs cu descendenţii (art. 3 din Legea nr. 319/1944)

158

cit., pag.726.

A se vedea D. Alexandresco, op. cit., tom IV, partea 1, pag.630; Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, op.

101

scutire care se poate face fie prin actul de donaţie. 161 A se vedea Curtea de Apel Bucureşti. 162 Condiţia existenţei mai mulor descendenţi rezultă din disp. În caz de scutire de raport. Daha. dec. art..000. moştenitorul donatar poate păstra bunurile primite. dec. 751 C.000. în ″Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999″.S. Descendenţii sunt obligaţi la raport chiar când sunt de grade diferite (cazul reprezentării).000. civil şi art.. nr. păstrând totodată şi donaţia în valoare de 40.. pag. dacă de cujus a lăsat ca moştenitori doi unchi: A şi B. iar A este beneficiarul unei donaţii de la defunct în valoare de 40.000. 2000. Condiţiile obligaţiei de raport Condiţii: Pentru existenţa obligaţiei de raport sunt necesare următoarele condiţii: a) moştenitorul chemat la succesiune să fie descendent al defunctului sau soţ supravieţuitor. în V. ci va avea caracter definitiv. raportul poate fi stipulat şi în cazul în care donaţia este făcută ascendenţilor sau rudelor colaterale. Astfel. Raportul donaţiilor este datorat doar de descendenţi şi soţul supravieţuitor. civ. 2001. precum şi între aceştia şi soţul supravieţuitor. în CD.. Editura 1F. A se vedea Curtea de Apel Craiova. ″Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anii 1998-1999″. donaţia este făcută peste partea de moştenire care se cuvine moştenitorului. Instituţia are ca scop să asigure egalitatea între descendenţii defunctului. b) donatarul beneficiază. Craiova. adică de a da înapoi moştenirii tot cea ce a primit cu titlu de donaţie de la defunct. donaţia imputându-se asupra cotităţii disponibile. iar B va culege 50. pag. dec. fără să rupă egalitatea între părţi. Editura Rosetti. Totodată. 132/1999. masa succesorală este în valoare de 100. aceasta numai când vine în concurs cu descendenţii162. A va culege 50. fără a se ţine cont de donaţia primită de A. raportând donaţia. 1393/1969. moştenirea se va împărţi conform moştenirii legale.147). 3 din Legea nr. raportul donaţiilor va fi guvernat de normele în vigoare la data deschiderii succesiunii. 319/1944 (T. s. şi.de a raporta. dându-se următorul exemplu: dacă de cujus a lăsat ca moştenitori doi fraţi. civ.000. fratele donatar să primească jumătate din masa de calcul a moştenirii. renunţând la moştenire sau să accepte moştenirea.000. el va putea să păstreze donaţia.76-77. dar numai sub forma imputării valorii donaţiei asupra părţii din moştenire care se cuvine donatarului. civ. 2. din afara căsătoriei sau Pentru a exista obligaţia de raport trebuie să fie mai mulţi succesori chemaţi la moştenire. Foloase: Donaţia supusă raportului conferă donatarului următoarele foloase: a) întrucât moştenitorii donatari au intrat în posesia bunurilor donate. nr. C. c) în cazurile în care legea permite ca raportul să se facă prin echivalent. imputânduse asupra părţii ce i se cuvine şi donaţia de care a beneficiat. s. donaţia nu va fi un simplu avans asupra moştenirii.000.000. s. Furtună. donaţia are un caracter preciputar. Astfel. Deoarece constituie un efect al deschiderii succesiunii. fie printr-un alt act 161. adică este făcută peste partea de moştenire ce se cuvine eredelui. nr. 159 160 102 .000. Astfel. Sunt descendenţi cei din căsătorie. de un drept de opţiune. pag. înseamnă că acesta poate scuti pe cei gratificaţi de obligaţia de raport 160. Spre exemplu. 1969. la deschiderea succesiunii. cu excepţia cazului în care donatorul l-a scutit de această obligaţie159. 1543/1999. Fuc ţionare: Obligaţia de raport nu va funcţiona în cazul în care beneficiarii donaţiei sunt ascendenţii sau colateralii defunctului. neputând fi impus de către defunct prin voinţa sa şi la celelalte categorii de moştenitori deoarece contravine principiului irevocabilităţii donaţiei între vii. ei au cules fructele bunurilor pînă la deschiderea succesiunii. Bucureşti. nu se aduce nici o încălcare principiului irevocabilităţii donaţiei. În cazul în care donatorul scuteşte de raport pe donatar.93-94. Raportul se întemeiază pe voinţa prezumată a donatorului. şi nu de cele de la data încheierii donaţiei.000. că acesta a voit să facă gratificatului numai un avans asupra părţii din moştenire pe care o vor culege.

civil). De la această regulă. civil. deoarece aceştia nu intră în categoria persoanelor între care funcţionează obligaţia de raport. în 163 În cazul legatarilor. Dar când donaţia este indirectă scutirea de raport trebuie să fie expresă. Aceeaşi este soluţia şi în cazul donaţiilor manuale. fiecare dintre ei are dreptul să ceară raportul celorlalţi. chiar dacă a cules moştenirea acestui părinte. În legătură cu creditorii se impun anumite precizări: Textul nu se referă la creditorii personali ai moştenitorului îndreptăţit la raport. civil care supune raportului tot ce a primit de la defunct prin dar. 755 C. Cele două calităţi . Nu interesează dacă acceptarea moştenirii a fost pură şi simplă ori sub beneficiul de inventar. să fi acceptat moştenirea. care nu putea fi făcută decât din disponibil şi va fi reductibilă dacă atinge rezerva (846 C. el nu are obligaţia de a raporta donaţia primită de părintele sau de la cel care lasă moştenirea. 23 C. De regulă. 753 C. Ea poate fi făcută prin însuşi actul de donaţie. deoarece aceştia pot cere raportul pe calea acţiunii oblice. Între aceştia.din adopţie. d) moştenitorul să aibă calitatea de donatar. când vine în concurs cu descendenţii. care cere ca scutirea de raport să fie expresă. b) moştenitorul descendent sau soţ supravieţuitor în concurs cu descendenţii. el este dator să raporteze donaţia pe care părintele sau reprezentatul a primit-o de la cel care lasă moştenirea. 763 C. Scutirea trebuie. civil). să fie expresă. adică peste partea succesorală ce se cuvine moştenitorului donatar. civil. c) moştenirea să fie legală. nu şi pentru altul. e) donaţia să fi fost făcută fără scutire de raport. donaţiile făcute fiului sau soţului moştenitorului sunt socotite că au fost făcute cu scutire de raport. nu sunt probleme cu privire la scutirea de raport. Ea alcătuieşte o liberalitate definitivă. Când descendentul vine la moştenire în nume propriu.aceea a moştenirii prin reprezentare. Practica judecătorească a admis că scutirea de raport poate fi şi tacită. potrivit art. au obligaţia de raport descendenţii şi soţul moştenitor. civ. soluţia este indiscutabilă. 3. 846 C. Moştenitorul care renunţă la partea sa de moştenire poate opri donaţia primită în limitele disponibile (art. dacă rezultă fără a da loc la un dubiu. atât direct cât şi indirect cu art. din împrejurările în care a fost realizată donaţia. iar soţul supravieţuitor poate cere raportul de la descendenţi. în cazul în care un descendent vine la moştenire prin reprezentare. În cazul scutirii de raport. chiar dacă a renunţat la moştenirea părintelui. obligaţia de a raporta donaţiile este reciprocă. datorează raportul numai pentru sine. totuşi obligaţia legală de raport nu poate exista decât în cazul moştenirii legale. Potrivit art. 103 . civil. moştenitorul nu este obligat să raporteze donaţiile făcute de către cel care lasă moştenirea descendenţilor moştenitorului sau soţului supravieţuitor al acestuia. moştenitorul datorează raportul numai pentru donaţiile primite personal. fie printr-un act deosebit.moştenitor legal şi de donatar trebuie să coexiste în momentul deschiderii moştenirii (753 C. Cu alte cuvinte. civil). potrivit art. Prin soţ supravieţuitor înţelegem şi pe acela a cărui căsătorie a fost anulată sau declarată nulă după deschiderea moştenirii dacă se bucură. În consecinţă. Aceasta rezultă din combinarea art. 846 C. Cu toate că legea nu prevede expres această condiţie. şi. dispune că „legatarii şi creditorii nu pot pretinde ca erezii să facă raportul”163. Potrivit art. un descendent poate cere raportul de la ceilalţi descendenţi ori de la soţul supravieţuitor. Persoanele care pot cere raportul Persoane: După cum am văzut. 751 C. donaţia se spune că este făcută prin preciput. familiei de beneficiul putativităţii. civil. nu şi în cazul moştenirii testamentare. Codul civil are o singură excepţie . Art. 754 şi 756 C. Când donaţia este făcută printr-un act autentic.

dacă au ajuns la scadenţă sau au fost percepute înainte de deschiderea succesiunii. de învăţare a unui meşteşug. 751 C. adică prin echivalent (art. raportate: a) donaţiile făcute prin act autentic. ea se poate face prin orice mijloc admis de lege. nu sunt supuse raportului. întreţinere. în această calitate. Vor trebui. fructele sau veniturile bunurilor pe care le raportează decât din ziua când moştenirea s-a deschis. consimţită de defunct. care. Scutiri legale Cazuri: În afară de scutirea de raport pe care o poate acorda donatorul. sau potrivit 758 C. Modurile de efectuare a raportului Moduri: Codul civil prevede două moduri de a executa raportul donaţiilor: în natură şi prin luare mai puţin. civil). adică acelea ascunse sub înfăţişarea unui act cu titlu oneros. din gajul lor general. cheltuielile de nuntă şi darurile obişnuite (759 C. Dispoziţiile art. practica judecătorească a decis că din simpla deghizare a donaţiei se naşte o prezumţie relativă de scutire de raport. prin dispoziţiile codului civil. educaţie. Raportul în natură este acela prin care moştenitorul obligat la raport readuce efectiv la masa succesorală bunul pe care l-a primit cu titlu de donaţie de la cel care lasă moştenirea. întrucât faţă de ei. civil prevede că cel obligat la raport este ţinut să raporteze ″tot ce a primit de la defunct în dar. ei pot cere raportul prin acţiunea oblică. civ. c) donaţiile deghizate. prin predare. 764 C. Raportul prin luare mai puţin sau prin echivalent este acela prin care cel obligat la raport păstrează bunul donat. Aceste cheltuieli sunt considerate ca făcute în executarea obligaţiei legale de întreţinere. moştenitorul este obligat să raporteze ceea ce părintele defunct a cheltuit pentru a-i plăti datoriile. 4. adică darurile de bunuri mobile corporale realizate de la mână la mână. precum şi donaţiile făcute prin interpunere de persoane. 763 C. adică cele rezultate dintr-un act juridic cu alt obiect decât donaţia. dovada donaţiei raportabile trebuie făcută de cel care cere raportul. afară de cazul când donatorele a spus altfel″. civil.numele şi pe seama debitorului (974 C. creditorii succesorali devin creditori personali şi. 5. Moştenitorul gratificat nu datorează comoştenitorilor descendenţi sau soţ. d) donaţiile indirecte. Donaţiile supuse raportului Se raportează: Art. în următoarele cazuri: a) cheltuielile de hrană. Exemplu: renunţarea la un drept din partea celui care lasă moştenirea cu intenţia de a gratifica pe moştenitorul obligat la raport sau iertarea de datorie. nu pot cere raportul. prevăzută în sarcina părinţilor. b) fructele civile şi naturale ale bunurilor raportabile. b) darurile manuale. descendentul va fi obligat să raporteze ceea ce defunctul a cheltuit pentru a-l înzestra sau a-i procura vreun meşteşug. bunurile donate au ieşit din patrimoniul debitorului şi deci. înapoind comoştenitorilor valoarea acestuia. şi. De asemenea. civil) nu sunt supuse raportului. În toate cazurile. se referă la creditorii succesorali. Dacă însă moştenirea a fost acceptată pur şi simplu patrimoniul succesoral se confundă cu cel personal al moştenitorului şi deci. prin urmare. 6. obligaţia de raport este înlăturată. civil). Procedee: Raportul prin luare mai puţin se face prin unul din următoarele procedee: 104 . precum şi donaţiile făcute oricăruia dintre viitorii soţi în vederea căsătoriei. atât direct cât şi indirect. însă numai dacă acestea constituiau obligaţii civile valide. dacă moştenirea a fost acceptată sub beneficiu de inventar.

000. iar lui A bunuri în valoare de 5.000. Exemplu: în cazul acceptării forţate. Dar principiul egalităţii moştenitorilor nu ar fi respectat dacă eredele gratificat cu un imobil ar putea săl păstreze. cele două procedee anterioare presupun că valoarea părţii din moştenire cuvenită eredelui gratificat este mai mare ca aceea a donaţiei pe care o raportează sau cel puţin egală cu aceasta. Donatarul este scutit de raport numai în cazul în care lucrul a pierit datorită unui caz fortuit. B.000 ce i se cuvine din moştenire şi valoarea de 5.000.10. c) în bani. cel obligat la raport va culege efectiv o parte care reprezintă diferenţa dintre partea sa succesorală şi valoarea donaţiei.000. iar A este beneficiarul unei donaţii de la defunct în valoare de 5. Raportul imobilelor a. obţinându-se o masă de calcul în valoare de 30.000.000. Principiul în materie Reglementare: Art. în ce priveşte modul raportului.000.000.000.000) se adaugă pe hârtie valorea donaţiei făcută lui A (5. de la deschiderea succesiunii. A. A primind bunuri din masa succesorală în valoare de 5. C.000.000.000. Raportul prin echivalent: Raportul prin echivalent pare mai raţional ca acela în natură deoarece asigură egalitatea între moştenitori.000) se va împărţi între cei trei copii în mod egal.000.000. reprezentând diferenţa dintre valoarea cotei de 10. trebuie să deosebim după cum donaţia a avut ca obiect bunuri imobile sau bunuri mişcătoare.000 .000 fiecare. b) prin imputaţie (764 C. Consecin ţă: Din împrejurarea că raportul în natură operează ca o condiţie rezolutorie rezultă următoarele: 105 . donaţia fiind rezolvită retroactiv. modul de calcul este următorul: la valoarea bunurilor succesorale lăsate de defunct (25.000.000.000.000. Raportul prin echivalent bănesc se face în următoarele cazuri:  dacă donatorul a dispus aceasta în mod expres. drept urmare a unei dosiri sau dări la o parte a unor bunuri succesorale sau în cazul decăderii din beneficiul de inventar.în acest caz valoarea bunurilor supuse raportului se reuneşte fictiv la masa de împărţit. permiţând donatorului să păstreze bunurile cu care a fost gratificat. În caz contrar (mai rar căci în asemenea ipoteză cel gratificat renunţă la moştenire pentru a păstra donaţia). iar ceilalţi moştenitori ar fi obligaţi să se mulţumească cu alte bunuri mobile.B şi C vor lua din masa succesorală bunuri în valoare de câte 5. civil) comoştenitorii cărora li se datorează raportul iau din masa succesorală o parte egală în valoare cu obiectul raportului. dacă donaţia a avut ca obiect un imobil: moştenitorul care are obligaţia raportului este ţinut să readucă la masa succesorală bunul în natura lui specifică.000.000. Prin urmare.a) prin preluare (739 C. raportul se poate pretinde în natură. iar restul de bunuri în valoare de 15.000.000.000.000.000 (25.000. păstrându-şi totodată şi donaţia în valoare de 5. civil) .000. în final. civil prevede că. apoi restul bunurilor succesorale se împarte între toţi erezii. moştenirea se va împărţi în felul următor . iar bunul intră în masa succesorală.000. În acest sens avem următorul exemplu: dacă la moştenirea lui de cujus vin 3 copii.000.000.000.000 pentru fiecare.000.000.000. Având speţa de mai sus. 765 C.  dacă bunul ce a făcut obiectul donaţiei a fost înstrăinat sau ipotecat de donatar înainte de deschiderea succesiunii. şi.000.000 lei.000 a donaţiei raportabile pe care a primit-o de la de cujus. În consecinţă.000. astfel încât li se vor atribui lui B şi C bunuri în valoare de 10.000. iar B şi C vor culege fiecare bunuri în valoare de 10. raportul se face în bani. iar bunurile succesorale sunt în valoare de 25.000.  dacă bunul ce a făcut obiectul donaţiei a pierit din motive imputabile donatarului înainte de efectuarea raportului. Raportul în natură operează ca o condiţie rezolutorie. 7.000).000.

şi. c) bunul se întoarce la masa succesorală liber de orice sarcini. fără însă să-l oblige la aceasta. Dispoziţiile art. b. iar cele utile în măsura sporului de valoare. în acest caz. iar raportul va avea ca obiect valoarea imobilului. civil). şi. 765 C. b) donatarul răspunde pentru toate stricăciunile dacă sunt datorate greşelii sale şi au micşorat valoarea imobilului (767 C. civil). cu excepţia ipotecilor (765 C. afară de cazurile în care donatorul a impus ori a autorizat raportul în natură (art. evaluarea se face după valoarea bunului din momentul deschiderii moştenirii (art. adică să-l scutească de obligaţia de a raporta în natură. putând să scutească pe donatar în întregime de raport. el are dreptul să ceară întoarcerea cheltuielilor pe care le-a făcut pentru imobil . înainte de deschiderea succesiunii. înainte de deschiderea moştenirii donatarul a înstrăinat imobilul cu care a fost gratificat. el va fi obligat să raporteze întreaga valoare a bunului. şi. el poate impune raportul prin luare mai puţin. raportul nu se mai poate efectua decât prin luare mai puţin. 760 C. b) actele juridice făcute în legătură cu bunul donat rămân valabile. prin expertiză. În toate cazurile. iar donatarul rămâne propietarul mişcătorului pe care l-a dobândit prin donaţie. eredele gratificat este liberat de obligaţia de restituire. Aceeaşi soluţie se impune în cazul în care donatarul. c) dacă. Acţiunea privind raportarea donaţiilor 106 . civil şi 769 C. a constituit. Excepţii obligatorii: Excepţiile obligatorii sunt: a) donatorul. 8. raportul va putea fi făcut prin luare mai puţin căci principiul egalităţii în natură nu poate suferi. civil). nici o atingere prin raportarea unui echivalent. Raportul mobilelor făcându-se prin luare mai puţin. b) de câte ori moştenirea cuprinde imobile de aceeaşi natură cu cel ce se raportează. c) valoarea ce se raportează este cea din ziua facerii donaţiei şi se determină după evaluarea din contractul de donaţie. nici dobândirea terţului nu sunt desfiinţate.a) dacă lucrul piere fortuit sau din cauză de forţă majoră. poate şi mai puţin. donaţia nu este rezolvită. sarcinile pe care donatarul lea constituit nu suferă nici o atingere. Raportul mobilelor Regula în materie: Potrivit legii. civil). În acest caz nici donaţia. Regula se aplică atât imobilelor corporale cât şi celor necorporale şi chiar donaţiilor de bani.cele necesare în întregime. raportul bunurilor mobile se execută prin luare mai puţin (echivalent). raportul se va face prin luare mai puţin. civil). civil). sub formă de despăgubire (art. În consecinţă: a) riscul pierderii bunului (chiar datorat forţei majore sau cazului fortuit) cade în sarcina donatarului. o ipotecă asupra imobilului donat. 772 C. 9. riscurile sunt pentru moştenire (760 C. bucurându-se de dreptul de retenţie. iar în lipsa evaluării. civil nu se aplică în cazul imobilelor supuse regimului de carte funciară. Excepţii de la principiul raportului în natură Excepţii: Principiul că raportul imobilelor se face în natură comportă unele excepţii care pot fi facultative sau obligatorii: Excepţii facultative: Excepţiile facultative sunt: a) donatorul poate autoriza pe donatar să raporteze imobilul prin luare mai puţin. 769 C. b) dacă imobilul a pierit din greşeala donatarului.

şi nu împotriva eventualilor dobânditori de drepturi asupra bunului ce a făcut obiectul donaţiei. 728 C. Acţiunea are un caracter personal. deoarece a posedat bunul ce formează obiectul donaţiei ca proprietar. care este o acţiune imprescriptibilă (art.civ. acţiunea privind raportul donaţiei nu va putea fi paralizată de moştenitorul obligat la raport prin invocarea uzucapiunii întrucât.). Dreptul la acţiune se poate exercita în cadrul termenului general de prescripţie de 3 ani. deci nu poate fi intentată decât împotriva moştenitorilor donatari. În nici un caz. şi nu ca uzurpator. titlul său emanând de la adevăratul proprietar. 107 . indiferent de perioada de timp care a trecut de la data încheierii donaţiei şi până la data deschiderii succesiunii.Acţiune: Potrivit legii acţiunea privind raportarea donaţiilor poate fi făcută separat şi în cadrul unei acţiuni pentru ieşire din indiviziune. care curge de la data deschiderii moştenirii. donatarul nu poate uzucapa. Acţiunea privind raportul donaţiei este supusă prescripţiei chiar şi în cazul în care este introdusă în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune.

CURSUL 7 DOBÂNDIREA POSESIUNII MOŞTENIRII
Categorii de succesori: Toţi moştenitorii, fie ei legali sau testamentari, dobândesc folosinţa drepturilor lor succesorale de la data deschiderii succesiunii. În ceea ce priveşte dobândirea acestor drepturi succesorale, denumită posesiunea moştenirii, legea distinge trei categorii de moştenitori: a.moştenitorii care se bucură de posesia de drept a moştenirii, denumiţi moştenitori sezinari; b.moştenitori care, neavând sezina, trebuie să ceară notarului trimiterea lor în posesie sub forma eliberării unui certificat de moştenitor; şi, c.legatarii care trebuie să ceară predarea ori plata legatului.

I. DOBÂNDIREA DE DREPT A POSESIUNII MOŞTENIRII DE CĂTRE MOŞTENITORII LEGALI SEZINARI
A. Noţiune Noţiune: Sezina , reglementată de art. 653 C.civ., constituie posesia de drept a moştenirii, privită ca universalitate, posesie pe care legea o acordă din momentul deschiderii succesiunii numai moştenitorilor descendenţi şi ascendenţi. Aşadar, termenul de posesie are în acest text de lege un înţeles special, diferit de cel din art. 1846 C.civ. ce presupune un corpus (stăpânirea de fapt) şi un animus sibi habendi (intenţia de a stăpâni bunurile pentru sine). Posesia de drept a moştenirii, desemnată prin termenul de sezin ă este independentă de , elementele constitutive ale posesiei. Moştenitorul sezinar se bucură de posesia de drept a titlului de moştenitor, deşi este posibil ca acest moştenitor să nu stăpânească în fapt succesiunea, iar bunurile să fie posedate de persoane care nu au această calitate şi poate nici nu sunt succesori. Aşadar, exercitarea ac ţ iunilor succesorale este posibil ăatât în lipsa st ă pânirii de fapt a bunurilor succesorale, cât şi în lipsa intenţiei de a stăpâni pentru sine, sezinarul putând acţiona şi în numele moştenirii şi nu neapărat pentru sine. Sezina este independentă de dobândirea proprietăţii, deoarece ea poate avea ca obiect bunuri care nu sunt proprietatea sezinarului, iar proprietarul unor bunuri succesorale poate să nu aibă sezină. De exemplu, în cazul unui legat cu titlu particular, proprietatea acestui bun aparţine, de la deschiderea succesiunii, legatarului care nu are sezină, iar sezina este atribuită de lege moştenitorului în linie dreaptă, deşi acesta nu este proprietarul bunului ce face obiectul legatului. În concluzie, putem defini sezina ca fiind posibilitatea juridică conferită moştenitorului de a intra în st ăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi ac ţ iunile dobândite de la defunct sau intrate în moştenire ulterior, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale notarială sau judecătorească. B. Persoanele care se bucură de sezină Persoanele care se bucură de sezină: Spre deosebire de codul francez unde sezina aparţine tuturor moştenitorilor (rude colaterale, soţ supravieţuitor, legatar universal - chiar dacă nu vine în

108

concurs cu un moştenitor rezervatar), potrivit codului civil român, beneficiază de sezină numai rudele în linie dreapt ă, adic ă descenden ţii şi ascenden ţii defunctului 164, indiferent de gradul de rudenie (rudenia putând fi din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie) şi de clasa de moştenitori legali din care fac parte. De asemenea, nu are importanţă dacă moştenitorii sezinari sunt sau nu moştenitori rezervatari. De exemplu, spre deosebire de so ţ supravie ţ ul uitor (care este moştenitor rezervatar şi vine la moştenire în concurs cu oricare din clasele de moştenitori legali) şi colateralii privilegiaţi (care fac parte din clasa a II-a de moştenitori), ascendenţii ordinari, care fac parte din clasa a III-a, sunt totuşi moştenitori sezinari. Pentru a putea moşteni, moştenitorul sezinar trebuie să aibă vocaţie (chemare) succesorală concretă, adică dintre persoanele cu vocaţie succesorală generală se vor selecta acele persoane care vor culege efectiv moştenirea lăsată de defunct. Există posibilitatea ca un moştenitor dintr-o clasă sau grad mai îndepărtat să fie înlăturat de la moştenire de un alt moştenitor dintr-o clasă sau grad mai apropiat de defunct; în aceste condiţii, el pierde calitatea de moştenitor sezinar. Aceeaşi va fi situaţia şi în cazul nedemnităţii sau renunţării la moştenire. Poate fi moştenitor sezinar chiar şi moştenitorul rezervatar exheredat, deoarece el culege rezerva în virtutea calităţii sale de moştenitor legal. În cazul în care însă moştenitorul nerezervatar (ascendentul ordinar) este exheredat el pierde calitatea de moştenitor sezinar. Testatorul poate conferi executorului testamentar sezină temporară asupra bunurilor mobile din moştenire. Art. 911 C.civ. prevede că testatorul ″poate să le dea de drept în posesiune, toată sau în parte numai din averea sa mobilă, pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa″. Sezina executorului testamentar diferă de sezina moştenitorilor care nu numai că au posesia cât şi proprietatea bunurilor mobile, dar şi pe cea a bunurilor imobile. De asemenea, sezina moştenitorilor, (ca şi dreptul lor la rezervă succesorală) nu exclude sezina executorului testamentar. Astfel în ceea ce priveşte bunurile mobile cele două sezine pot coexista, având însă un conţinut diferit, în limitele prevăzute de testament. Imobilele precum şi fructele şi veniturile produse de ele după deschiderea succesiunii nu constituie obiectul sezinei. Executorul testamentar nu are îns ăo veritabil ă ″posesiune ″ (termenul folosit de legiuitor) asupra bunurilor mobile cuprinse în legate, ci doar o detenţie precară deoarece bunurile sunt deţinute în numele moştenitorilor care sunt adevăraţi posesori şi proprietari. Executorul testamentar nu este decât un sechestru165, care pe baza unui mandat166 din partea testatorului este împuternicit să asigure executarea dispoziţiilor testamentare. C. Caracterele sezinei Dobândirea de drept a posesiunii moştenirii prezintă următoarele caractere: - caracterul individual, - caracterul succesiv, - caracterul divizibil şi - caracterul imperativ.

Această enumerare este limitativă, astfel că defunctul nu poate dispune prin testament fie însezinarea unei alte categorii de moştenitori, fie lipsirea de sezină a moştenitorilor prevăzuţi de lege. 165 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit, pag.611 166 M. Popa, op. cit, pag.116
164

109

Astfel. Caracter divizibil: În situaţia în care există mai mulţi moştenitori sezinari.Caracter individual: Acest caracter reiese chiar din Cutuma Parisului. în cazul depunerilor băneşti la CEC sau la alte unităţi bancare şi atunci când titularul livretului nu a prevăzut clauza testamentară. după voinţa sa. chiar şi sezinari. se consideră că el nu a avut niciodată chemare succesorală. în anularea unui contract încheiat de defunct. oricare din moştenitori poate exercita acţiunile (acţiunea în revendicare. Prin urmare. etc) asupra succesiunii. Testatorul nu poate să modifice. Codul civil român. De asemenea. 653. nici regulile de atribuire a sezinei. care se consolidează prin renunţarea sau îndepărtarea ca nevrednic a celui dintâi. Există situaţii în care. prin art. În aceste condiţii. deoarece creanţele din activul şi pasivul succesoral se divid de drept între moştenitorii universali şi cu titlu universal de la data deschiderii moştenirii. fie este înlăturat de la ea pentru nedemnitate. În cazul pluralităţii de moştenitori sezinari. Înainte de ob ţinerea certificatului de moştenitor. fiecare moştenitor sezinar poate acţiona şi poate fi acţionat numai pentru partea ce îi revine din creanţă: „Sezina nu înlătură diviziunea de drept a raporturilor obligaţionale”. Împărtăşim opinia conform căreia sezina are caracter divizibil. mobile şi imobile. Efectele sezinei Efecte: Sezina este foarte importantă prin efectele pe care le produce. are în primul rând sezina actual ă. care prin art. Caracter succesiv: În cazul în care moştenitorul în linie dreaptă fie renunţă la moştenire. moştenitorul trebuie să dovedească drepturile succesorale cu certificatul de moştenitor eliberat de notarul public în cadrul procedurii succesorale . problema care se pune priveşte exercitarea drepturilor şi acţiunilor defunctului pentru întreg sau numai pentru partea de moştenire ce i se cuvine. D. cu efect retroactiv. Se spune în acest sens că sezina are caracter indivizibil. fără a îndeplini formalităţi prealabile. descendentul sau ascendentul chemat. atribuia sezina individual succesibilului celui mai apropiat (son hoir plus proche ). moştenitorii. proporţional cu partea ereditară. Acest punct de vedere nu îl considerăm a fi corect. iar moştenitorii în linie dreaptă următori au o sezină virtuală. El poate dispune numai în cazurile şi în limitele prevăzute de lege. trebuie să facă dovada drepturilor succesorale. de la data deschiderii succesiunii atât moştenirea cât şi sezina. Astfel. nici efectele ei. adică rudelor care prin clasa şi gradul lor au vocaţie concretă la moştenire. percepând fructele naturale şi civile. Caracterul imperativ: Normele care reglementează sezina sunt norme legal imperative. moştenitorul sezinar are dreptul s ă stăpânească şi să administreze patrimoniul succesoral. şi nu s-a bucurat niciodată de sezină. deci numai în limita cotităţii disponibile. atribuie sezina ″moştenitorilor legitimi″. Cel mai important efect const ă faptul c ă în moştenitorul sezinar are dreptul să intre în stăpânirea de fapt a tuturor bunurilor succesorale. oricare dintre ei poate exercita posesia de drept asupra universalităţii succesorale. sau altfel spus dacă sezina este divizibilă sau indivizibilă. Moştenitorii sezinari au dreptul la fructele bunurilor succesorale din momentul deschiderii moştenirii . moştenitorul subsecvent dobândeşte. în timp ce moştenitorii nesezinari au dreptul la fructele succesiunii numai de la data trimiterii în posesie. 318.

110 .

nr. op. Al. faţă de terţii care au intentat împotriva lui acţiunea pe care o aveau contra defunctului. op.civ. au pretins posesia efectivă a unei locuinţe. pag.notariale sau după soluţionarea neînţelegerilor pe cale judecătorească printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă. op.66: în speţă. Moştenitorul sezinar poate exercita ac iuni posesorii şi petitorii chiar dac . cit. nr. Bucureşti. pr. nr. dar conferă şi exerciţiul acestor drepturi174.civ. Această opinie a fost combătută în literatura de specialitate întrucât plata obligaţiilor succesorale nu reprezintă o consecinţă a sezinei ci a transmiterii pasivului succesoral. vol II.19 170 D. moştenitori sezinari. Hunedoara. Cantacuzino. 653 C. 7/1971. pag. 1999. pag.236 174 D. Hamangiu. I. Sezina nu poate aduce atingere drepturilor moştenitorului nesezinar ce stăpâneşte pentru sine bunurile succesorale şi care. dec. TRIMITEREA ÎN POSESIE Trimiterea în posesie a moştenitorilor legali nesezinari şi a statului T. Cluj. ea incumbă tuturor succesorilor cu titlu universal şi este justificată de transmisiunea moştenirii. în RRD nr. pag.D. 173 M. pag. Alexandresco.ăîn ţ fapt ″nu a posedat un singur moment imobilul succesiunii″169. se poate apăra împotriva unor fapte materiale de deposedare pe calea acţiunilor posesorii167 (art. Aşadar.27 167 111 . ″control menit a salvgarda atât drepturile altor succesori cu calitate preferabilă cât şi mai cu seamă interesele terţilor care au avut raporturi juridice cu mortul şi care au interes ca. Alexandresco.. Sezina (posesia de drept a moştenirii) nu se confundă cu transmisiunea drepturilor succesorale care se transmit odată cu deschiderea succesiunii. cit.265 172 Cu rezerva termenului de 3 luni şi 40 de zile pentru inventar şi deliberare. Ed. nu de sezină″171. nr.. 170 În ceea ce priveşte pasivul succesoral s-a exprimat opinia conform căreia creditorii succesiunii nu pot acţiona decât împotriva moştenitorilor sezinari iar împotriva celorlalţi moştenitori numai după trimiterea în posesie (însezinare). posedat de alte persoane. 138/1971.adn. 169 Cas I. 168 T. calitatea succesorilor să fie stabilită şi recunoscută″173.58 171 C. cit. în justificarea actului său de tulburare şi pentru a paraliza exerciţiul acţiunii posesorii″. stăpânirea în fapt a bunurilor succesorale de către un moştenitor nesezinar este legitimă chiar şi înainte de trimiterea sa în posesie. care se divide de drept între moştenitori de la data deschiderii succesiunii: ″obligaţia moştenitorilor de a plăti nu poate fi mărginită numai la ascendenţi şi descendenţi. sezina transmite nu numai posesiunea tuturor drepturilor active şi pasive ale defunctului. Aşadar. 49/1978. invocând art. în calitate de pârât. Deosebirea esenţială între moştenitorii sezinari şi moştenitorii nesezinari constă în aceea că moştenitorii nesezinari nu pot să exercite drepturile şi acţiunile defunctului decât după un control prealabil al chemării lor la succesiune şi a calităţii lor succesorale. 674 C. dec. J. op. Băicoianu. pag. de către proprietarii coindivizari ai acesteia. în C. în R. reclamanţii. b) Moştenitorul sezinar poate să exercite.)...R. All Beck.. pag. civ. 1909. Rosetti-Bălănescu. toate acţiunile patrimoniale ce au aparţinut defunctului precum şi să se apere. cu care se găseşte în indiviziune168. în care nu poate fi condamnat la plată. chiar de la deschiderea succesiunii. în această calitate. Calitatea de moştenitor sezinar nu conferă celui în cauză dreptul de a reclama posesia de fapt asupra unui bun succesoral. indiferent dacă moştenitorii au sezină sau nu. folosită în fapt.J. în calitate de reclamant.. II. Moştenitorul sezinar poate fi urmărit de creditorii moştenirii ca pârât172 fără atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor. cit.153: ″într-o acţiune în tulburarea posesiei intentată de legatarul universal deţinător al bunurilor succesorale (în speţă soţia supravieţuitoare) moştenitorul rezervatar care nu a atacat testamentul (în speţă copilul înfiat) nu va putea invoca efectele sezinei. 8/1978. dec.

precum şi statul. printr-o procedură graţioasă. eliberarea unui certificat de vacanţă succesorală. Noţiune Noţiune: Legatarii nu sunt moştenitori sezinari şi prin urmare.435.. Efectele trimiterii în posesie: Prin efectul certificatului de moştenitor sau al hot ărârii judec ătoreşti. (C.451. ″Transmisiunea. PREDAREA LEGATELOR A. constatarea vocaţiei succesorale. de la această dată. civ. legatarul universal va cere de la acestia punerea in posesiune a bunurilor cuprinse in testament. precum şi bunurile şi datoriile moştenirii. civ. 68. iar statul. retroactiv. moştenitorul nesezinar care a ob ţinut aceast ă trimitere în posesie. în baza hotărârilor rămase definitive şi irevocabile (art. pornită de la un succesibil preferabil în rang. trebuie să ceară trimiterea lor în posesie. moştenitorul trimis în posesie are dreptul să păstreze fructele ce a perceput până la data când a încetat să fie de bună credinţă. adică rudele colaterale şi soţul supravieţuitor. (a se vedea modelul de actiune in petitia de ereditate. Rosetti-Bălănescu. moştenitorul legal nesezinar nu are exerciţiul acţiunilor patrimoniale ale defunctului şi nici dreptul de administrare a bunurilor succesorale. nr.65. competenţa de a constata. au fost încredinţate notarului public de la locul deschiderii moştenirii. în Repertoriu. 83 din Legea nr. În aceste condiţii. 653 alin. moştenitorii nesezinari vor solicita biroului notarului public de la locul deschiderii succesiunii eliberarea unui certificat de moştenitor. 1952-1969. Procedura are ca scop verificarea titlului în temeiul căruia moştenitorii pretind posesia moştenirii. 895. 2 C. Hamangiu. deoarece prin această acţiune se urmăreşte recunoaşterea calităţii de moştenitor şi restituirea bunurilor succesorale177. Băicoianu. IV. Trimiterea în posesie poate fi cerută de moştenitori şi instanţelor judecătoreşti. M. 889: Cind testatorul are erezi rezervatari. Art. Prin Legea nr. Al. anexă la acest curs).. În cazul unei ulterioare petiţii de ereditate. Art. este socotit c ă a dobândit posesiunea moştenirii. Tot de la această dată el dobândeşte fructele produse de bunurile moştenirii. 78. ei trebuie să ceară predarea legatelor (art. Prin urmare. civil). Până în momentul trimiterii în posesie. 889. pag. I. 899). procedura notarială se suspendă.. 672/1965.. eredele nesezinar trimis în posesiune are exerciţiul activ şi pasiv al tuturor drepturilor şi acţiunilor succesorale. Acţiunea în peti ţie de ereditate poate fi intentată şi de moştenitorii nesezinari înainte de punerea lor în posesie. Eliescu. În cazul în care apar neînţelegeri între persoanele interesate. din ziua deschiderii succesiunii176. direct mai cu seamă în cazul în care certificatul de moştenitor nu se poate elibera din cauza neînţelegerilor dintre părţi175. sau. 177 C. certificatul de moştenitor se eliberează după soluţionarea neînţelegerilor pe cale judec ătoreasc ă. în cazul statului. dec.Moştenitorii legali nesezinari. 653. 36/1995) Pentru punerea lor în posesiune. 895. pag. calitatea şi drepturile succesorale. cit. Legea prevede că moştenitorii legali nesezinari trebuie să ceară trimiterea în posesie chiar şi în cazul în care vine numai un singur moştenitor.″.. op. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţilor notariale. col. T.S. civil statuează că moştenitorii nesezinari nu pot intra în posesia moştenirii decât cu permisiunea justiţiei. pag. 175 176 . pentru a dobândi posesiunea obiectului legatelor cu care au fost gratificaţi. 899 C.

112 .

888). solicitând eliberarea unui certificat de moştenitor. 895: Legatarul unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari. 895). Persoanele obligate la predarea legatelor Disjungere: Codul civil face anumite distincţii. el nu poate exercita nici un drept şi nici o ac iune ţ cu excep ţ dreptului de a pretinde predarea legatului împotriva terţilor care deţin ia bunurile ce fac obiectul legatului178. 889 C.Legat universal. Dacă o persoană a fost desemnată ca legatar universal şi se află în posesia bunurilor ce constituie masa succesorală ea poate solicita instanţei judecătoreşti trimiterea în posesie. Legatarul universal are dreptul la fructele bunurilor succesorale din ziua în care a cerut punerea în posesie sau din ziua în care erezii ţinuţi la executare îi predau de bună voie legatul (art.1985.. Numita VM a decedat la data de 10. Caz de suspendare a procedurii succesorale notariale: Succesiune. cu titlu universal sau cu titlu particular. obligaţia de a preda legatul universal revine moştenitorilor rezervatari. cu toate că legatarii dobândesc drepturile transmise prin legat de la data deschiderii succesiunii. Actiune in anulare. legatarul va putea cere trimiterea în posesiune notarului public. Pân ă la predarea legatului. 841 si urm. s-a constatat ca masa succesorala este formata din: imobil. sau din ziua in care i s-a oferit de buna voie darea legatului. În lipsa moştenitorilor rezervatari.. 890 C. (C. (C.05. B. Calculul termenului de prescriptie. 890. deci. s-a constatat deschisa succesiunea defunctei VM decedata la data de 10. 178 Astfel. totuşi posesia acestor drepturi va fi dobândită doar prin predarea legatelor. civ. Reclamanta PM a declarat apel.07. care a fost respins.).civ. au posesiunea de drept a moştenirii. in calitate de legatar universal. S-a constatat ca mostenitor acceptant al defunctei este OI.1985 si procedura notariala pentru deschiderea succesiunii a fost suspendata la data de 24. În cazul în care soţul supravieţuitor este singurul moştenitor rezervatar. in lipsa acestora de la legatarii universali.05. iar in lipsa si acestora din urma. care cu excepţia soţului supravieţuitor sunt moştenitori sezinari şi. Posesiunea bunurilor care fac obiectul legatului se dobândeşte de la data când ele au fost predate de bunăvoie sau din ziua cererii de predare179. ca nu s-a precizat in ce consta prescriptia dreptului la actiune si de cand incepe sa curga prescriptia.. Predarea legatelor universale: Conform art. Recursul este nefondat. 659 si urm. 653. legatarul poate face numai acte de conservare în legătur ă cu obiectul legatului. civ. dacă procedura notarială a fost suspendată şi instanţa a rezolvat litigiul privind moştenirea. data la care reclamanta a luat cunostinta de faptul ca mama sa l-a instituit legatar universal pe paratul OI.civ.1985. predarea se va putea face numai după însezinarea lui. după cum este vorba de un legat universal. . Art.Art. Instanta a respins actiunea formulata de reclamanta PM impotriva paratului OI prin care a solicitat anularea legatului instituit in favoarea paratului. casa de locuit si anexe gospodaresti. a fost admisa cererea reconventionala a paratului OI. prin eliberarea certificatului de moştenitor. Reclamanta a formulat recurs motivat de faptul ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea esentiala a legii. 899: Legatarul unei fractiuni de mostenire poate pretinde fructele din ziua cererii in judecata. de la ceilalti erezi legitimi.

113 .

180 Dacă legatul constă în liberarea legatarului de o datorie către de cujus. Bucureşti. Art.1995 Predarea legatelor cu titlu universal Conform art. 183 În caz excepţional. afara numai daca testatorul l-a obligat expres la aceasta. când testatorul a dispus astfel. întemeiată pe testament (art. în CD. asa cum prevede Decretul nr.. 896. 902: Alin. Reg. Legatul cu titlu particular este predat sau plătit.155.civ. sau supus dreptului de uzufruct.). având următoarele acţiuni: a) o acţiune personală.P. fiecare in proportie cu partea ce ia din succesiune. 899 alin. când este o creanţă. 905 Daca inaintea testamentului sau in urma. punerea în posesie nu mai este necesară deoarece datoria se stinge de drept în momentul deschiderii succesiunii. de către moştenitorii legali sau legatarii universali sau cu titlu universal180.09. dac ăexist ăun legatar universal. Dacă nu există nici legatar universal.civ. pentru garantarea plăţii legatului. 895 C. Legatarul cu titlu particular are dreptul la fructe din ziua cererii de predare sau din ziua predării de bună voie183. 898 C.. in termen de 3 ani. astfel incat solutia judecatoriei prin care s-a constatat ca cererea sa este prescrisa. care poate fi acţiunea în revendicare dacă obiectul legatului este proprietatea unui bun individual determinat sau acţiunea confesorie dacă este vorba de alt drept real182. În cazul în care cel obligat la predare sau plată nu-şi îndeplineşte obligaţia de bună voie. 7/1956. recursul va fi respins ca nefundat. 4280/1955.S. legatarul cu titlu universal va putea cere punerea în posesie de la moştenitorii rezervatari.167/1958. (C.. Alin. care recunoaşte legatarului unei sume de bani. nr. legatarul poate cere instanţei judecătoreşti obligarea la executare. 902 C.888. acesta va fi obligat la predare dup ă ce. în L. civ. în condiţiile arătate mai înainte. III civ.civ. Legatarul cu titlu universal are dreptul la fructele bunurilor succesorale din ziua în care a solicitat punerea în posesie sau din ziua în care persoanele ţinute la executare îi predau de bună voie legatul (art. b) o ac ţ iune real ă . 182 T. dec. se confundă cu acţiunea în revendicare şi nu este supusă prescripţiei. 181 Acţiunea se va porni împotriva moştenitorilor universali sau cu titlu universal. c) o acţiune ipotecară. col. 1969. Curtea de Apel Bucuresti. întemeiată pe art.civ.167/1958. pina la concurenta valorii imobilelor ce detin (C.. pag. În lipsa moştenitorilor rezervatari. deci cu mult peste termenul prevazut de Decretul nr.De la acea data. lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii. şi numai în mod excepţional. 2 C. nr. cu notă de M. 551). 893.1992. dec.05. legatarul cu titlu particular intră în posesie din ziua în care a solicitat în justiţie predarea legatului sau din ziua în care predarea se face de bună voie. după ce ei au fost trimişi în posesie. el însuşi a dobândit posesiunea moştenirii. 902 alin. împotriva legatarului particular însărcinat cu plata legatului. s. reclamanta putea sa solicite anularea legatului instituit in favoarea paratului. 2 C. civ. este legala si temeinica. Ionescu. Reclamanta a formulat insa actiunea la data de 3. In raport de aceste considerente. nr.civ. civ. sau chiar pentru alta datorie. Predarea legatelor cu titlu particular Conform art. 900 C. pag. predarea se va face de moştenitorii legali nerezervatari. 905). acela ce este dator a da legatul.). decizia civila nr. nu este tinut a libera lucrul de aceasta sarcina. o ipotecă legală asupra imobilelor din moştenire. 1) Erezii testatorului sau orice alta persoana obligata a plati un legat sint personal datori a-l achita. de la data deschiderii moştenirii dacă testatorul a dispus astfel în mod expres sau dacă legatul are ca obiect o rentă viageră sau o pensie alimentară (art. civil)181.567 din 26. Acţiunea pentru predarea unui legat cu titlu particular având ca obiect un bun imobil. 774 si urm.884 . Art. T. 875/1969. . 2) Sint datori ipotecari pentru tot.

114 .

nimeni nu poate face liberalităţi atâta timp cât nu şi-a plătit datoriile). Moştenitorii rezervatari pot cere reducţiunea liberalităţilor dacă este excesivă. depăşind limitele cotităţii disponibile.Legatarii vor putea cere predarea legatelor doar după ce s-au achitat datoriile succesorale (aplicarea vechiului principiu roman: nemo liberalis nisi liberatus . 115 .

deoarece au caracter viager sau sunt contractate ex lege intuitu personae. Noţiune şi conţinut Activul moştenirii: În principiu. neavând importanţă dacă moştenirea este legală sau testamentară. 116 .23-25. Drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit. În schimb. abitaţie. ACTIVUL MOŞTENIRII A. pag. este moartea lui de cujus. fiecare dintre aceştia dobândind partea din moştenire ce i se cuvine. acţiuni în revendicare). superficie. uzufruct. 184 În cele mai multe cazuri patrimoniul lui de cujus este transmis pe fracţiuni către mai mulţi moştenitori. e) acţiunile patrimoniale care au aparţinut lui de cujus (acţiuni în anulare. 688 şi 699 alin. Intră în activul moştenirii: a) drepturile reale principale (proprietate. 185 Unele drepturi personale nepatrimoniale se vor transmite unor persoane în viaţă. în activul moştenirii sunt cuprinse toate drepturile reale sau de creanţă. c) drepturile de creanţă.1 C. 2/1987. în cuprinsul activului moştenirii vor intra şi fructele naturale şi civile produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii moştenirii186. încetând la decesul aceluiaşi de cujus185. gajul. dar nu în calitate de moştenitori. reziliere.. la data deschiderii succesiunii. De asemenea. 186 L. ″În legătură cu obiectul partajului succesoral″. b) drepturile reale accesorii (ipoteca. liberalităţi făcute de de cujus cu depăşirea rezervei moştenitorilor rezervatari care sunt supuse reducţiunii. pe când obligaţiile celui care lasă moştenirea formează pasivul moştenirii. Mihai. privilegiile). Conform dipoziţiilor art. donaţiile nescutite de raport atunci când la succesiune vin moştenitori între care există obligaţia de raport. Activul moştenirii nu cuprinde acele drepturi patrimoniale.civ. servitute). în RRD nr. intră în activul moştenirii unele drepturi care. momentul în care această transmisiune operează. şi. I.: numele se va transmite copiilor încă din timpul vieţii lui de cujus). nu se aflau în patrimoniul lui de cujus: de exemplu. se sting la moartea titularului lor. care deşi existente în patrimoniul lui de cujus. precum şi fructele industriale. Drepturile din patrimoniul succesoral alcătuiesc activul moştenirii. rezoluţiune a unui contract. ci în calitate de rude (Ex. uz. care au aparţinut celui care lasă moştenirea. d) drepturile patrimoniale de autor.CURSUL 8 TRANSMISIUNEA MOŞTENIRII Preliminarii Obiect: Transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului adică totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ce au aparţinut lui de cujus 184.

B. Transmisiunea activului moştenirii Transmisiunea universal ăsau cu titlu universal: În aceste cazuri, la data deschiderii succesiunii se transmite totalitatea drepturilor sau o fracţiune din totalitatea drepturilor patrimoniale care au aparţinut celui care lasă moştenirea. Transmisiunea universală sau cu titlu universal va opera în cazul moştenitorilor legali şi al legatarilor universali sau cu titlu universal. Transmisiunea cu titlu particular: Transmisiunea cu titlu particular are ca obiect dreptul asupra unui anumit bun sau anumitor bunuri care au aparţinut celui care lasă moştenirea. Şi în acest caz, transmisiunea dreptului care face obiectul legatului operează la data deschiderii succesiunii. Dacă obiectul legatului îl constituie un bun individual determinat sau un drept real asupra unui asemenea bun, legatarul cu titlu particular este un succesor în drepturi al celui chemat să predea legatul şi care, din momentul deschiderii moştenirii, l-a înlocuit pe de cujus. În cazul în care obiectul legatului este un bun determinat generic, legatarul cu titlu particular dobândeşte un drept de creanţă împotriva celui obligat la plata legatului. Tot un drept de creanţă dobândeşte legatarul atunci când obiectul legatului constă în obligaţia de a face sau a nu face. Legatele particulare, având ca obiect drepturi de creanţă, sunt prescriptibile în condiţiile dreptului comun. Ia deci naştere un nou raport juridic în cadrul căruia legatarul este creditor, iar cel obligat să execute legatul este debitor. Activul succesoral se divide de drept între comoştenitorii universali sau cu titlu universal şi terţi, în proporţie cu partea ce revine fiecăruia din moştenire (art. 1060 C.civ.). Atunci când obiectul creanţei este indivizibil, fiecare moştenitor poate cere executarea obligaţiei în totalitate (art. 1064 C.civ.).

II. PASIVUL MOŞTENIRII
A. Noţiune şi conţinut Conţinut: Pasivul moştenirii cuprinde datoriile şi sarcinile moştenirii. Datoriile moştenirii sunt obligaţiile cu caracter patrimonial adunate de de cujus în timpul 187 vieţii , indiferent de izvorul lor, fie el contractual sau delictual. Sarcinile moştenirii sunt anumite obligaţii privind moştenirea, născute în persoana moştenitorilor, la data deschiderii moştenirii sau după această dată 188, din voinţa defunctului sau independent de voinţa sa. Cheltuielile efectuate de un succesor cu întreţinerea lui de cujus, pe timpul vieţii acestuia, fără participarea celorlalţi, nu vor fi incluse în pasivul succesoral189. B. Transmisiunea pasivului moştenirii Transmisiunea universal ăsau cu titlu universal: Pe cale succesorală se transmit toate obligaţiile existente la data deschiderii moştenirii, în afara excepţiilor prevăzute de lege (de exemplu, obligaţiile intuitu personae).
Sunt excluse obligaţiile intuitu personae, deoarece acestea încetează la data morţii celui care lasă moştenirea. Ex.: plata legatelor cu titlu particular care conferă legatarului calitatea de creditor al unei creanţe, cheltuielile de înmormântare sau cheltuielile pentru administrarea şi lichidarea moştenirii. 189 I.A.Man, ″În legătură cu pasivul succesoral″, în RRD nr. 5/1987, pag.12-13.
187 188

117

Codul civil (art. 774-789, art. 896-897, art. 902-903 C.civ.) stabileşte anumite principii în legătură cu suportarea pasivului succesoral. Datoriile şi sarcinile moştenirii sunt suportate de moştenitorii universali şi cu titlu universal, adică acei moştenitori care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o fracţiune din acest patrimoniu, fie că sunt moştenitori legali, sau testamentari. Aceştia răspund de pasivul succesoral numai dacă au acceptat succesiunea. Transmisiunea cu titlu particular: În principiu, legatarii cu titlu particular nu au obligaţia de a suporta datoriile şi sarcinile moştenirii. În mod excepţional, legatarul cu titlu particular are o asemenea obligaţie, în următoarele cazuri190: a) atunci când testatorul a impus legatarului particular obligaţia de a plăti anumite datorii sau legate191; b) atunci când obiectul legatului este un imobil ipotecat192; c) atunci când obiectul legatului este o universalitate cuprinsă în patrimoniul succesoral, de exemplu: o parte dintr-o moştenire, dintr-o societate etc. d) atunci când activul moştenirii nu acoperă pasivul, legatarul particular va suferi indirect efectele existenţei pasivului succesoral. În acest caz, toate legatele - chiar şi cele cu titlu particular - vor fi reduse în mod proporţional, deoarece nimeni nu poate face liberalităţi atât timp cât nu şi-a plătit creditorii (nemo liberalis nisi liberatus) C. Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral: Codul civil consacră principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Potrivit art. 777 şi 1060 C. civil datoriile şi sarcinile moştenirii se împart, de drept, între comoştenitori, de la data deschiderii moştenirii, proporţional cu partea ereditară a fiecăruia. Articolul 774 C. civil referindu-se la contribuţia pe care trebuie să o aibă fiecare comoştenitor la suportarea datoriilor şi sarcinilor moştenirii, dispune: "coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ce ia". Această dispoziţie ar crea impresia că partea contributivă a fiecărui comoştenitor la datoriile şi sarcinile moştenirii ar trebui calculată în raport cu ceea ce fiecare culege efectiv din moştenire. În realitate partea contributivă a fiecărui moştenitor la datoriile şi sarcinile moştenirii se calculează în raport cu vocaţia la succesiune a moştenitorilor193. Problema prezintă importanţă atunci când emolumentul cules de moştenitor este mai mic decât vocaţia la care are dreptul; acest fapt se întâlneşte când un legatar cu titlu particular a primit un legat cu sarcină sau în cazul unui moştenitor care este lipsit de partea din bunurile succesorale pe care le-a dosit sau le-a dat de o parte. În aceste cazuri, deşi vor lua mai puţin din moştenire decât ar avea dreptul potrivit vocaţiei lor, ei vor suporta datoriile şi sarcinile proporţional cu vocaţia la care erau îndreptăţiţi. Părţile ereditare se socotesc avându-se în vedere vocaţia tuturor moştenitorilor succesorali sau cu titlu universal care vin la moştenire în temeiul legii sau testamentului.

M. Eliescu, ″Transmisiunea...″, pag.143-144. Suntem în prezenţa unui legat cu sarcină. 192 În acest caz legatarul particular este ţinut, ca proprietar al lucrului (propter rem), de obligaţiile garantate prin ipotecă. 193 T.S., s. civ., dec. nr. 936/1984, în CD, 1985, pag.88 - 90.
190 191

118

Potrivit practicii judecătoreşti, diviziunea de drept a pasivului succesoral operează, atât în cazul în care moştenirea a fost acceptată pur şi simplu194 cât şi în cazul când a fost acceptată sub beneficiu de inventar195. În cazul în care moştenirea a fost acceptată sub beneficiu de inventar, succesorii nu pot fi obligaţi la plata pasivului decât în limita bunurilor succesorale (intra vires hereditates). Dacă însă nu sa întocmit inventarul pentru evitarea confuziunii de patrimonii, răspunderea succesorilor pentru plata pasivului se întinde şi peste această limită (ultra vires hereditates). În cazul succesiunilor vacante, statul răspunde pentru pasivul succesoral, întotdeauna, numai în limita activului primit. Diviziunea de drept şi pasivul succesoral între comoştenitori are consecinţe asupra dreptului de urmărire al creditorilor moştenirii care vor trebui să-şi divizeze urmărirea, adică să urmărească pe fiecare comoştenitor, proporţional cu partea lui ereditară. Înseamnă că insolvabilitatea unuia din comoştenitori va fi suportată nu de către ceilalţi comoştenitori, ci de creditori. Titlurile executorii obţinute de creditori împotriva defunctului sunt executorii şi împotriva moştenitorilor acestuia (art. 780 C.civ.). Excep ţ de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral: ii De la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral sunt admise următoarele excepţii: a) dreptul de gaj general al creditorilor asupra bunurilor succesorale este indivizibil pe toată durata indiviziunii ceea ce înseamnă că pînă la împărţeala moştenirii, creditorii pot urmări bunurile succesorale, fără să li se poată opune principiul diviziunii de drept a datoriilor şi sarcinilor succesorale. Soluţia se justifică prin preocuparea de a diminua consecinţele pe care indiviziunea de drept a pasivului le are asupra dreptului creditorilor; b) în cazul în care creanţa se referă la un bun individual determinat, moştenitorul care este în posesia bunului este singur ţinut de executarea obligaţiei (art. 1061 pct. 1 C. civil); c) când unul dintre moştenitori este însărcinat singur prin titlu cu executarea obligaţiei, creditorul îl va putea urmări pentru întreaga datorie196; moştenitorul care a plătit are dreptul să pretindă de la ceilalţi moştenitori ceea ce a plătit peste partea sa (art. 1061 pct. 2 C. civil); d) în cazul în care obligaţia este indivizibilă prin natura ei sau prin convenţie, creditorul poate urmări pentru întreaga obligaţie pe oricare dintre moştenitori (art. 1061 pct. 3 C. civil) e) creditorul unei creanţe ipotecare va putea urmări pentru întreaga creanţă pe comoştenitorul în lotul căruia a intrat imobilul ipotecat; şi, f) după deschiderea succesiunii, moştenitorii pot conveni că unul dintre ei va plăti toate sarcinile şi datoriile succesiuni sau numai unele dintre ele. Creditorul se va putea folosi de această combinaţie şi acţionând în numele celorlalţi comoştenitori va pute urmări pentru întreaga datorie pe comoştenitorul obligat prin convenţie. Dar creditorul se poate folosi de convenţia încheiată de moştenitori numai atunci când este interesat, nefiindu-i opozabilă, în consecinţă el păstrează dreptul de urmărire împotriva comoştenitorilor, proporţional cu partea ereditară a fiecăruia. D. Dreptul comoştenitorului de a cere ceea ce a plătit peste limita părţii sale ereditare Acţiuni: Problema se pune în cazul în care un comoştenitor a plătit pasivul moştenirii mai mult decât partea sa ereditară.
Suportarea pasivului succesoral este în funcţie de moştenitorii defunctului. Aceştia sunt consideraţi continuatori ai persoanei celui care lasă moştenirea, substituindu-se în toate raporturile juridice ale acestuia, în calitatea pe care el o avea de debitor sau creditor; aceşti moştenitori vor răspunde şi cu propriile lor bunuri (alături de bunurile moştenirii). 195 T.S., col. civ., dec. nr. 613/1961, în CD, 1961, pag.198. 196 T.S., s. civ., dec. nr. 1658/1981, în RRD nr. 8/1982, pag.60.
194

119

De asemenea. 987 şi urm C. neavând calitatea de creditor.restituirea plăţii nedatorate). dec. Moştenitorul solvens mai are la dispoziţie şi o acţiune izvorâtă din gestiunea de afaceri (art. 728 C. legatarul va deveni titular al dreptului în cauză..civ. în cazul în care moştenitorul solvens a făcut o astfel de plată din eroare are dreptul de a cere fie restituirea de la creditorul plătit (conform art. putând urmări pe ceilalţi comoştenitori numai pentru partea la care fiecare era obligat (art. 1987. este subrogat în drepturile creditorului plătit. 1737 pct. civ. III. fie de a acţiona pe fiecare din comoştenitorii obligaţi la plată în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză (actio de in rem verso).154). pag.″. deoarece potrivit art.116-119. civil). Această acţiune a comoştenitorului solvens este divizibilă 198 şi prescriptibilă în termenul general de prescripţie. 200 Aşadar.. civil). Eliescu. atât timp cât nu a operat confuziunea cu patrimoniul moştenitorilor.. 993 C. în CD. din ziua plăţii.civ. peste partea sa (fiind obligat împreună cu alţii). 778 C. 199 T. privilegiul nu poate fi invocat atunci când au trecut mai mult de trei ani de la deschiderea succesiunii. operează prescripţia extinctivă a acestui drept.). şi legatarii cu titlu particular ai unei creanţe201. 198 Comoştenitorul solvens poate cere de la comoştenitori partea pe care fiecare dintre ei este obligat a o plăti (art. indiferent dacă are o creanţă exigibilă sau neexigibilă. În cazul bunurilor mobile. separaţia de patrimonii poate fi exercitată şi în privinţa preţului sau lucrului primite în schimb. separa ţ de patrimoniu este un privilegiu în virtutea c ă ia ruia creditorii succesorali şi legatarii au dreptul să fie plătiţi din valoarea bunurilor succesorale cu preferinţă faţă de creditorii personali ai moştenitorului (art. 201 Legatarii universali şi cu titlu universal nu pot cere separaţia de patrimonii deoarece ei ei sunt debitori şi nu creditori ai pasivului succesoral. civil). s. pag. şi prin urmare nu mai poate invoca privilegiul separaţiei de patrimonii. civil). prezumându-se că a operat confuziunea bunurilor mobile ale succesiunii cu cele ale 197 Această acţiune este garantată prin privilegiul imobiliar al copărtaşului (art. civil) 197 sau o acţiune izvorâtă din subrogaţia legală (1108 C. 3 C. 783 C. fără punerea în întârziere. nr. Condi ţ ii: Privilegiul separaţiei de patrimonii poate fi invocat numai de către creditorii succesorali. O asemenea ocrotire se impune în cazul în care moştenirea solvabilă este culeasă de un moştenitor insolvabil. Beneficiul acordat de lege creditorilor succesorali şi legatarilor prin care se evită acest risc este separaţia de patrimoniu. ″Transmisiunea. Dacă legatul cu titlu particular ca obiect un drept real asupra unui lucru individual determinat.. 505/1987. Separaţia de patrimonii nu poate fi cerută în ipoteza în care creditorii succesorali renunţă expres sau tacit la ea (art.civ).civ . moştenitorul beneficiar va răspunde pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile acesteia.Astfel. legea instituie în favoarea creditorilor succesorali şi legatarilor un beneficiu care le permite s evite confuziunea ă patrimoniului necesar cu patrimoniul propriu al moştenitorului şi astfel s evite ă concursul creditorilor personali ai moştenitorului200. 120 .1 C.S. Posesia bunurilor de către moştenitorul solvens are efecte întreruptive de prescripţie199.civ. 778 şi 1053 alin. 787 C. o acţiune bazată pe obligaţia de garanţie a împărţelii (art. SEPARAREA DE PATRIMONII Noţiune: Pentru a le garanta drepturile.) şi conferă eredelui care a plătit dreptul de a cere dobânzile sumelor pe care le-a plătit peste partea sa. moştenitorul solvens care a plătit peste partea sa beneficiază de o acţiune personală în regres împotriva comoştenitorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată. Potrivit legii. 781 C. indiferent dacă este privilegiat sau chirografar. comoştenitorul obligat să plătească o datorie comună. În situaţia în care moştenitorii înstrăinează bunurile succesorale. propriile sale bunuri rămânând la adăpost de urmărirea creditorilor succesorali (M.

Ea este îndreptată împotriva creditorilor moştenitorului şi nu contra moştenitorului însuşi. privilegiul nu poate fi invocat nici atunci când. pag. care va dobândi rang de la data înscrierii ei″. 1743 alin. în sensul că profita tuturor creditorilor succesorali şi privea întreaga moştenire. în cazul imobilelor privilegiul trebuie să fie conservat. Înainte de expirarea acestui termen. care solicită separaţia de patrimonii. În primul rând.. 2 C. inclusiv fructele produse de aceste bunuri ori preţul rezultat din vânzarea lor. şi cei care au omis să ceară separaţia. de exemplu: luarea unor măsuri de conservare. diligenţa unora nu va profita celorlalţi. Deşi pentru invocarea privilegiului separaţiei de patrimonii nu trebuie îndeplinite forme speciale202. 203 ″Inscripţia este posibilă şi după trecerea termenului de 6 luni.204″ Atunci când există şi creditori şi legatari. nici o alt ipotec ă constituit ă de moştenitor asupra ă imobilelor din succesiune nu va fi opozabil ă beneficiarilor privilegiului (art. unde privilegiul avea caracter colectiv. în principiu..″. pag. Caracterul individual al privilegiului: Spre deosebire de dreptul roman. creditorii succesorali separatişti cu garanţii reale vor fi plătiţi înaintea celor chirografari. În al doilea rând privilegiul priveşte. De asemenea. în dreptul nostru civil privilegiul separaţiei de patrimonii are caracter individual în privinţa persoanelor şi a bunurilor.moştenitorilor. ″Transmisiunea. etc.). dar în această situaţie. creditorii defunctului şi legatarii cu titlu particular care au cerut separa ţia de patrimonii cap ăt ă un privilegiu asupra imobilelor succesiunii. În cazul în care creanţele creditorilor care au solicitat separaţia de patrimonii nu au fost satisfăcute din preţul bunurilor obiect al privilegiului. În raporturile dintre creditorii succesorali şi legatarii separatişti. 121 . dar nici nu-i va păgubi.. Eliescu. acest privilegiu profită creditorului solicitant şi produce efecte împotriva creditorilor moştenitorului faţă de care s-a invocat. M. pentru a fi opozabil faţă de terţi în materie de publicitate imobiliară. Separaţia de patrimoniu priveşte toate bunurile succesorale în cazul acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar. ″ . cei chirografari proporţional cu creanţa lor. 204 M.. fa ţă de creditorii personali ai moştenitorului. Eliescu. când separaţia de patrimoniu operează de drept şi fără manifestarea voinţei creditorilor sau legatarilor. numai bunurile succesorale în legătură cu care s-a invocat privilegiul. ″Transmisiunea. înaintea termenului de trei ani a operat confuziunea de drept a mobilelor succesorale cu acelea ale moştenitorilor.174. ei vor putea urmări patrimoniul personal al moştenitorilor după cum pasivul succesoral a fost divizat între ei. pe de o parte. primii nu vor avea nici o preferinţă faţă de cei din urmă: ″separaţia de patrimonii fiind un beneficiu individual. cu condiţia de a-şi conserva acest privilegiu prin inscripţie în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii 203 . Efectele separa ţ de patrimonii: Creditorii succesorali sau legatarii care au invocat iei privilegiul separaţiei de patrimoniu au dreptul să fie plătiţi cu preferinţă faţă de creditorii personali ai moştenitorului din preţul bunurilor succesorale în legătura cu care a fost invocat. solicitarea inventarierii bunurilor succesorale. Astfel.173.civ. 202 Privilegiul poate fi invocat prin orice act din care să rezulte intenţia sa. pe de altă parte. separaţia de patrimonii produce efectele unei simple ipoteci. iar legatarii după toţi creditorii succesorali.

în contextul câmpului juridic definit de caracterele juridice ale transmisiunii succesorale. Dreptul de opţiune succesorală este nedespărţit.693 C. ″Transmisiunea . acceptare care este de două feluri: • acceptarea pură şi simplă . 122 . Prin urmare.cit. răspunzând pentru pasivul succesiunii în limitele activului acestuia. iar pe de altă parte evită confuziunea ce s-ar putea face între propriul patrimoniu şi cel al lui de cujus. fără să deosebim dacă vocaţia lor este universală sau cu titlu universal. op. Se poate concluziona aşadar în această privinţă că nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine. Toţi aceşti moştenitori vor avea de ales între acceptarea moştenirii şi renunţarea la moştenire.prin intermediul acestei acceptări. • acceptarea sub beneficul de inventar . fie că sunt legali sau testamentari. . pe de o parte succesibilul îşi confirmă calitatea de moştenitor. cit. . succesibilul îşi confirmă calitatea de moştenitor. ″Această transmisiune juridică nu este suficientă. Acest drept aparţine tuturor moştenitorilor. adică în limitele emolumentului cules. ″Persoanele cu vocaţie succesorală care nu au optat pentru acceptare sau renunţare la succesiune se numesc succesibili″. asupra propriilor moştenitori. dacă succesibilul moare înainte de a fi optat.Popa. legat de dreptul la moştenire.motiv pentru care el va fi privit ca un act de voinţă unilaterală producător de efecte juridice. ci nu de una de fapt. acceptarea moştenirii.CURSUL 9 OPŢIUNEA MOŞTENITORILOR ŞI LEGATARILOR DREPTUL DE OPŢIUNE ÎN GENERAL 1. făcându-se în acest sens aplicarea dispoziţiile art.. De remarcat faptul că este vorba de o transmisiune juridică a proprietăţii.149. adică deschiderii succesiunii. 2. Aşadar. Noţiuni generale Prezentare: Dreptul de opţiune succesorală se discută în raport cu ambele feluri de moşteniri legală sau testamentară . pag. care vor fi analizate în cele ce urmează. Definiţie: Opţiunea succesorală poate fi deci definită ca fiind dreptul subiectiv civil care a luat naştere la data morţii lui de cujus şi care aparţine tuturor succesibililor şi se concretizează în dreptul acestora de a alege între confirmarea şi renunţarea la calitatea de moştenitor. Raul Petrescu. op.prin intermediul căreia. renunţarea la moştenire care se practică în cazul în care pasivul succesiunii depăşeşte activul.Eliescu. dreptul de opţiune succesorală este dreptul de a alege între confirmarea calităţii de moştenitor şi renunţarea la această calitate. 692 .″.87. putând alege între următoarele: 1. În acest sens transmiterea patrimoniului moştenirii se face de drept205 din momentul deschiderii succesiunii. drept care se exercită în anumite condiţii prevăzute de lege . 205 A se vedea M. iar efectele manifestării de voinţă în sensul acceptării sau renunţării la moştenire se produc chiar din momentul deschiderii succesiunii şi nu de la acela al exprimării ei care este întotdeauna posterior morţii lui de cujus. M. pag. va mai fi nevoie de actul de acceptare a succesiunii pentru exercitarea tuturor drepturilor transmise prin moştenire Posibilitate de a alege: De aici rezultă că succesibilul are un drept de opţiune. pag.civ. dacă nu s-a stins prin prescripţie..45. dreptul său de opţiune trece.

iar cei universali şi cu titlu universal răspund de aceste datorii şi sarcini numai intra vires bonurum . iar în cazul în care acesta renunţă. Craiova. ″Drept civil român. Astfel.  legatarii. Subiecţii dreptului de opţiune a. În concluzie. bucurându-se prin puterea legii de beneficiu de inventar sub singura condiţie a întocmirii unui inventar care să preîntâmpine confuziunea între patrimoniul lui de cujus şi cel personal. P.Sâmbrian.  drepturi patrimoniale a căror exercitare implică o apreciere personală din partea debitorului. iar succesibilul preferenţial nu poate fi obligat să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală.Dogaru. Potrivit art. T. putem spune că au drept de opţiune succesorală următoarele categorii de succesibili:  succesibilii legali în cadrul cărora este inclus şi soţul supravieţuitor. Acest lucru a fost determinat de faptul că termenul în care poate fi exercitată opţiunea începe de la data deschiderii succesiunii. fie că sunt legali sau testamentari. S.Concluzie: Din cele expuse mai sus se deduc următoarele: • acceptarea unei moşteniri nu este obligatorie. Actele făcute de alte persoane decât succesibilul însuşi sau de mandatarul împuternicit special nu pot produce efectele acceptării succesiunii. spre deosebire de dreptul roman. De observat că legatarii cu titlu particular nu vor răspunde de datoriile şi sarcinile succesiunii. succesibilii ce nu sunt dintr-o clasă preferenţială îşi pot manifesta dreptul de opţiune fără a aştepta ca succesibilul preferenţial să şi-l manifeste el mai întâi. Teoria generală a obligaţiilor″.. opţiunea îşi produce efecte depline. 2. acţiunea oblică a fost definită ca fiind ″acţiunea în justiţie pe care creditorul o exercită în numele debitorului său. • calitatea de moştenitor nu prezintă nici-o legătură cu cea de renunţător sau de acceptant a unei moşteniri deoarece calitatea de moştenitor este dată de lege.435. neglijenţă care are drept urmare micşorarea solvabilităţii şi.686 C. când acesta din urmă neglijează a-şi exercita drepturile. fără să deosebim dacă vocaţia lor este universală. şi. Opţiunea succesibililor de grad inferior nu-şi va produce efecte în cazul în care succesibilul preferenţial acceptă moştenirea. indiferent de felul lor. Oroveanu-Hanţiu. acceptarea era obligatorie. • dreptul de opţiune succesorală nu este transmis succesibililor prin moştenire deoarece acest drept nu face parte din patrimoniul lui de cujus. Acest text a stat la baza practicii judiciare când aceasta a statuat că acceptarea succesiunii are un caracter personal neputând fi făcută decât direct de moştenitor sau de un mandatar cu procură specială. Opţiunea moştenitorilor şi legatarilor Prezentare: Dreptul de opţiune succesorală aparţine tuturor moştenitorilor. iar calitatea de acceptant sau renunţător este dată de manifestarea voinţei moştenitorului. 206 .Ionescu.civ. în momentul morţii lui de cujus. ci el ia naştere în virtutea legii în persoana tuturor succesibililor.: divorţ. ″ nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine″. după care succesibilul capătă statut de succesor de drept. vol. 1997. III. A. Dar. fiind acelaşi pentru toate categoriile de succesibili. drepturi şi îndatoriri părinteşti). universali. creditorul nu poate exercita pe calea acţiunii oblice următoarele drepturi:  drepturi extrapatrimoniale (ex. I. • acceptarea succesiunii de c ă tre succesibil se face printr-o declara ţ ie unilateral ă de voin ţă. afectează interesele creditorului″. Editura Europa. succesibili indiferent de clasa de moştenitori căreia îi aparţin. unde pentru o anumită categorie de moştenitori.Drăghici. În doctrină 206. Din această definiţie ar rezulta că şi creditorul moştenitorului va putea accepta moştenirea debitorului său. cu titlu universal sau cu titlu particular. pag. cu titlu universal sau cu titlu particular. implicit.

123 .

Opţiunea nu poate fi afectată de un termen sau de o condiţie căci s-ar permanentiza nesiguranţa privitoare la moştenire. obligându-l să accepte moştenirea sub beneficiul de inventar. dreptul de a primi o pensie.etc). moştenitorul nu trebuie să evidenţieze motivele care l-au determinat să nu accepte succesiunea. C. Cel care acceptă îşi consolidează drepturile asupra . şi. prin art. moştenind pe de cujus. de dreptul de opţiune. Prin urmare. Caracterul unilateral este dat de faptul că ea este rodul manifestării unei singure voinţe. Caracter irevocabil: Opţiunea este irevocabilă. şi în consecinţă. iar în parte repudiată. erezii săi pot de-a dreptul să accepte sau să se lepede de dânsa ″).693.civ. Considerăm că acceptarea succesiunii face parte din categoria de drepturi patrimoniale a căror exercitare implică o apreciere personală din partea debitorului. şi legatar207.civ. drepturi ce au obiect insesizabil: (dreptul la pensie de întreţinere. Caracter declarativ de drepturi: Opţiunea este declarativă de drepturi şi produce efecte retroactive. creditorul moştenitorului nu poate face acceptarea pe calea acţiunii oblice. şi. dreptul de uz. aplicându-se regula de drept comun că actul juridic este irevocabil de la formarea lui în afară cazurilor prevăzute de lege (cazul retractării renunţării).: ″când acela căruia i se cuvine o succesiune a murit. şi are efect retroactiv. b. în cazul în care moştenitorii succesibilului vor veni la moştenirea lui de cujus prin reprezentare succesorală. opţiunea este indivizibil ă. sau fără să o fi acceptat expres sau tacit. voieşte ca toţi moştenitorii succesibili să opteze într-un singur fel (aşa cum ar fi f ă şi autorul lor). succesiunea neputând fi acceptată în parte. ei vor avea dreptul să opteze fiecare separat asupra acceptării sau renunţării la succesiune.civ. Pentru exercitarea acţiunii oblice trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:  debitorul să fie inactiv. Codul civil evită prin această soluţie orice complicaţie. iar aceştia nu se înţeleg asupra renunţării sau acceptării. Datorită faptului că dreptul de opţiune succesorală are un caracter absolut. care se urcă la moartea defunctului. Are de asemenea caracter absolut. Însă. aceea a succesibilului. Caracterele juridice ale actului de opţiune Act juridic unilateral: Opţiunea succesorală este un act juridic unilateral.692 C. în caz de dobândire. deci.  creanţa trebuie să fie exigibilă. asupra propriilor moştenitori (art.  debitorul să fie insolvabil. Dreptul de opţiune succesorală este nedespărţit legat de dreptul la moştenire şi se transmite din cauză de moarte. dac ă nu s-a stins prin prescrip ţie (art.. odată cu acest din urmă drept. în caz de cut dobândire moştenirea se acceptă sub beneficiu de inventar. S-a admis că moştenitorul legal care beneficiază şi de un legat poate opta diferit în legătură cu partea succesorală care i se cuvine ca moştenitor legal. fără să se fi lepădat de dânsa. dacă succesibilul moare înainte de a fi optat dreptul s ău de op ţiune trece.). Acţiunea oblică are ca efect ″readucerea în patrimoniul debitorului a bunului revendicat şi care va servi la satisfacerea tuturor creditorilor debitorului″. nesusceptibil de a fi afectat de vreo modalitate. neglijent în exercitarea dreptului său. aceasta deoarece reprezentanţii vin la succesiune personal. Dacă însuşi succesibilul murind lasă mai mulţi moştenitori. certă şi lichidă. Caracter indivizibil: De asemenea. Opţiunea este individuală şi în principiu irevocabilă.700 C. dar în acelaşi timp lipseşte pe succesibili.

s. dec. pag. 2205/1996. civ. 1993 .B.108. nr..M.1997. în CD. 124 .207 T..

nr. Cu alte cuvinte consimţământul ″trebuie să emane de la o persoană lucidă care îşi dă seama de urmările faptelor sale şi le voieşte în cunoştiinţă de cauză ″ 211 .. 1580/1969.S.155). civil)."de facto" 212. pag. op. aceştia vor lucra prin reprezentatul lor legal. este necesară autorizarea prealabilă a autorităţii tutelare (129 C. având capacitate restrânsă îşi exercită singur dreptul de opţiune succesorală însă numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal209.29.118 . drepturile patrimoniale (art. dec.24 29). de îndrum. nr. 3.moştenirii. Ionaşcu. fiind un act juridic208. ″Este necesară încuviinţarea autorităţii tutelare pentru acceptarea succesiunii de către minor″. 1959.S. ″Exerciţiul drepturilor civile şi ocrotitea incapacităţii″. nu poate fi făcută decât în cadrul mai larg al condiţiilor de valabilitate ale consimţământului din care fac parte integrantă. dec.cit. iar acest legat este fără sarcini sau condiţii. 687 C. civil) iar renunţătorul este socotit că nu a fost niciodată moştenitor (696 C. civil). 1969.74. 1969. T. în general. Bârsan (II). Capacitatea Capacitatea: Pentru a fi valid. în CD. în SCJ. 6/1959. C. Caracter absolut: Dreptul de opţiune are şi un caracter absolut dat de faptul că succesibilul nu trebuie să justifice motivele care l-au determinat să accepte sau să renunţe şi nu-şi angajează răspunderea prin faptul că s-a hotărât să opteze într-un sens sau altul. Minorii sub 14 ani. În ambele ipoteze va fi nevoie şi de prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare (129 şi 195 C. 208 . 210 Tr. De asemenea nu trebuie confundată condiţia capacităţii subiectului de drept civil .care este o stare de fapt .119. Ca o m ă ă de ocrotire. Consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ: Subiectul de drept civil trebuie să aibă abilitatea de a aprecia. ipoteză în care minorul îşi sporeşte drepturile. fără să-şi asume vreo obligaţie210. în care îşi exercită dreptul de opţiune succesorală minori sau interzişi. 212 A se vedea Gh. b. pag.Cosma.. va fi socotită totdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar (art. Condiţiile de valabilitate ale consimţământului sunt: 1. în CD. civil). Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani.. drept dobândit de la moartea defunctului (art. precum şi interzişi. În toate cazurile însă. 1956. Voinţa Prezentare: Discuţia privind viciile voinţei în cazul actului juridic de opţiune succesorală care nu este altceva decât o specie a actului juridic civil. tutore.153 . s. sau unui interzis. Cât priveşte renunţarea la moştenire a minorului care nu a împlinit 14 ani sau a interzisului. pag..care este o stare de drept "de jure" . 688 C. 209 În cazul în care există contrarietate de interese între minor şi ocrotitorul său legal.părinţi. trebuie să emane de la o persoană capabilă şi să fie rodul unei voinţe lipsită de vicii. Dreptul de opţiune succesorală este un act de dispoziţie (A se vedea discuţia din O. în RRD nr. îşi pot exprima dreptul lor de op iune prin ţ reprezentantul lor legal . 211 D. 5/1982. Minorul care a împlinit 14 ani va renunţa singur la moştenire. pag. Beleiu. Condiţiile de validitate ale actului de opţiune a. pag. ″Teoria generală a actului juridic civil″. indiferent de vârstă. Gâdei (I). de a discerne efectele juridice care se produc în urma manifestării sale de voinţă. curator. 19 Decretul 32/54). actul de opţiune. Bucureşti. pag. cu excepţia cazului în care o persoană cu capacitatea restrânsă a primit un legat cu titlu particular.27 . legea prevede ca acceptarea moştenirii cuvenit ă sur unui minor. se va numi un curator (T. cu încuviinţarea ocortitorului legal. familiei). Editura Ştiinţifică.cu această primă cerinţă de valabilitate a consimţământului: să provină de la o persoană cu discernămant .133. civ. Minorii şi interzişii: Minorii şi interzişii pot să exercite dreptul de opţiune în condiţiile în care ei îşi pot exercita.

125 .

"Precizarea se impune pentru că sunt persoane care potrivit condiţiei de vârstă sunt considerate a avea capacitatea deplină de a încheia acte juridice. Manifestarea de voinţă poate fi expresă sau tacită. 213 126 . art. aceasta fiind singurul mod în care voinţa internă poate produce efecte juridice. pe când altele pot fi făcute printr-o manifestare expresă ori tacită de voinţă-cum e cazul acceptării moştenirii. 1993. pentru aceasta moştenitorul se va afla la îndoială.208. 4.216 4. Editura Europa. va fi cu prepus.. Consimţământul trebuie să fie exteriorizat. 216 A se vedea Tudor R. excepţie de la acest principiu o constituie cazul actelor solemne unde manifestarea de voinţă trebuie să îmbrace forma autentică. civ.Cosma.cit. Spre deosebire de dreptul comun.Dogaru.209. Condiţia de valabilitate a consimţământului nu este îndeplinită dacă manifestarea de voinţă a fost făcută în glumă. în vechiul drept roman. I. leziunea. somnambulismul. dolul. pag. Editura Romcart. Voinţa: Acceptarea şi renunţarea sunt anulabile pe motiv de dol (694 C.Dogaru. pag. Prescripţia dreptului de opţiune succesorală Istoric: Termenul în care moştenitorul trebuie să se pronunţe asupra acceptării sau repudierii moştenirii a fost reglementat diferit de-a lungul timpului. 217 V. din curtuazie. op. ci şi suficientă pentru ca actul juridic civil să fie valabil născut din punctul de vedere al formei sale. Principiul aplicabil exteriorizării consimţământului este principiul consensualismului: simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară. succesibilul avea la dispoziţie un termen de 100 zile pentru pronunţare. violenţa.cit. Popescu-Brăila. ″Drept civil român ″. 2.În afară de incapacităţile legale (situaţii în care legea prezumă persoana ca lipsită de discernământ). 214 I. dreptul comun al viciilor voinţei va primi aplicare. Textele privitoare la moştenire nu vorbesc decât de dol dar este evident că actul de opţiune va fi anulabil pentru violenţă. 1996. Această condiţie este de esenţa actului juridic civil astfel că numai consimţământul făcut cu intenţia de a se obliga produce efecte juridice (animo contrahendi negoti)214. 689 C.75. 215 D. Dacă însă cauza impulsivă şi determinantă ar fi ilicită. nulitatea va fi absolută. Actul de opţiune va fi anulabil în toate cazurile în care vicierea consimţământului celui care acceptă sau renunţă s-a produs din eroare cu privire la cauza impulsivă şi determinantă. Consimţământul trebuie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. viclenia va atrage anularea actului de opţiune. Justinian va mări acest termen la 1 an.1035 din Codul Calimach dispunea: ″Dacă moştenirea. anumite acte necesitând manifestarea expresă a voinţei. socotite din ziua de când a murit lăsătorul moştenirii. când este vagă sau s-a făcut cu o rezervă mintală cunoscută de contractant215. Consimţământul nu trebuie afectat de vicii: eroarea. hipnoza. pag.. la care se referă art. pag. Bucureşti. op.316. Astfel. Craiova. cazul actelor solemne. fiind însărcinată cu datorii şi cu alte greutăţi.. din prietenie. deşi emană de la un al treilea. Această condiţie rezultă din chiar definiţia consimţământului: exteriorizarea manifestării de voinţă. pentru ca să-şi ia bine seama şi pe urmă să arate voinţa sa la judecătorie.cit. dar nu au discernământ datorită unor tulburări vremelnice. civil). de voieşte a primi sau a se lepăda de moştenire″ . ″Drept civil″. iar în cazul în care succesibilul nu se pronunţa în cadrul acestui termen era socotit că a acceptat succesiunea217. Mai târziu. Hanga. 3. căci. mânia puternică (ab irato) 213. i se dă un termen de una sută zile. pag. de ce să o primească sau să se lepede de ea. există şi cazuri de incapacităţi naturale în care se află persoane prezumate de lege ca fiind capabile . precum: beţia. op.120. în măsura în care nu există dispoziţii derogatorii.

civ. . în cazul declarării judecătoreşti a morţii. .Chirică. 218 D. 127 . întruneşte caracterul unui caz de forţă majoră. îi rămâne. indiferent dacă anumite bunuri vor fi aduse ulterior la succesiune. după trecerea a 6 luni de la moartea testatorului sau îndreptăţitul află de legătura de rudenie a sa cu de cujus după trecerea acestui termen) sau îşi stabileşte în justiţie legătura de rudenie cu defunctul după epuizarea termenului de 6 luni. ″.Eliescu. Astfel..297. în nici un caz de la data pe care hotărârea o stabileşte ca fiind data morţii. M. ″Transmisiunea . 4. Din dispoziţiile art. calea repunerii judecătoreşti în termen .700 alin. op. Decretul 72/1954 a modificat art.97. considerând că intrarea în circuitul juridic a bunurilor mobile şi imobile ce au aparţinut succesiunii este în folosul moştenitorilor. dacă îndreptăţitul ia cunoştinţă despre calitatea sa de succesibil (cazul descoperirii unui testament în care îndreptăţitul este gratificat. M. stabileşte: ″dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii ″. op. rezultă că termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului lui de cujus. Prescripţia extinctivă a fost definită ca fiind: ″intervalul de timp stabilit de lege înlăuntrul căruia dreptul de acţiune în sens material trebuie exercitat sub sancţiunea pierderii lui″. acesta începe să curgă de la data naşterii sub condiţia ca succesibilul să se nască viu. succesibilul îşi putea exercita dreptul de opţiune timp de 30 de ani.1 C. astfel încât nu putea fi lăsată necalificată apartenenţa acestor bunuri pe o perioadă atât de îndelungată .156. 5. În noua sa reglementare. pag.212. în cazul în care succesibilul conceput înainte de deschiderea succesiunii se naşte după termenul de prescripţie.civ. Alexandresco. 3. Controversă: În literatura de specialitate au apărut mai multe opinii în legătură cu data de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru moştenitorii din clase subsecvente. acesta începe să curgă din ziua în care succesibilul a cunoscut faptul în temeiul căruia legea îl cheamă la moştenire.tom III. . 2.cit.civ.cit. ci de la un alt moment: 1. Doctrina şi practica judecătorească a admis că în următoarele cazuri termenul de 6 luni nu va curge de la data morţii lui de cujus. op.700 dispunea: ″Formalitatea de a accepta sau de a se lepăda de o succesiune se prescrie prin acelaşi timp ce se cere pentru prescripţia cea mai lungă a drepturilor imobiliare″. Natura juridic ă: Natura juridică a noului termen de 6 luni este considerată de literatura de specialitate218 şi practica judiciară ca fiind un termen de prescripţie extinctivă. În acest caz.cit. dacă un minor vine la o moştenire în concurs cu proprii părinţi. în condiţiile legii.civ.Vechiul drept civil român în art. pag. Începerea cursului prescripţiei Reglementare: Potrivit art. Practica judecătorească a statuat că faptul necunoaşterii morţii celui care lasă moştenirea influenţează cursul prescripţiei. prescripţia dreptului de opţiune succesorală începe să curgă ″de la deschiderea succesiunii″. art. termenul de 6 luni începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative a morţii. sau dacă drepturile lui de cujus nu sunt individualizate în momentul morţii. chiar şi în cazul în care succesibilul nu a cunoscut moartea autorului decât după expirarea termenului de 6 luni. pag. pag. doar dacă. D. partea II.. succesibilului. 700 C. prin circumstanţele în care s-a produs. atunci termenul de 6 luni va începe să curgă de la data numirii unui curator de către autoritatea tutelară .700 C. 689 şi 700 C.Popa.

Într-un asemenea caz. ″În ce priveşte pe moştenitorii în rang preferat. Va fi suficient ca unul singur dintre succesorii defunctului să se împotrivească la renunţare. adăugăm următoarele: 1. art.civ. Un asemenea succesibil nu va putea în cazul considerat să renunţe la moştenire. Dintre toţi moştenitorii acceptanţi cu vocaţie eventuală la moştenire. proba datei de la care succesibilul a renunţat la succesiune. Opţiunea urmează să producă efecte sau să fie ineficace. Recunoaşterea dreptului moştenitorilor subsecvenţi ca anticipat să-şi manifeste dreptul de opţiune succesorală nu credem că rezolvă problema. Această soluţie ″înfăţişează însă şi o latură discutabilă prin aceea că lipseşte pe succesibili. Aşadar.Într-o primă opinie se susţine: ″pentru rudele mai depărtate. prescripţia dreptului de opţiune succesorală ar trebui să curgă din momentul deschiderii succesiunii. aceasta ″se consideră acceptată sub rii beneficiu de inventar″. Însăşi legea le recunoaşte calitatea de moştenitor. 3. chemat înaintea lor. iar în cazul în care nu se în eleg ţ ţ asupra accept ă sau renunţării la moştenire. termenul de prescripţie ar trebui să curgă de la data când moştenitorii în rang preferat şi-au pierdut vocaţia succesorală. Într-o a doua opinie se arată că ″dreptul de opţiune succesorală trebuie exercitat în termenul prevăzut de lege de toţi succesibilii cu vocaţie eventuală la moştenirea defunctului. face ca practic recurgerea la acceptarea anticipată să se întâlnească extrem de rar″. mai ales dacă este vorba de neacceptare în termenul de 6 luni. în caz de dezbinare. teama că moştenitorul în rang preferat va accepta succesiunea există şi în cazul în care termenul curge de la data renunţării succesibilului preferenţial. Neajunsurile acestei soluţii se învederează în cazul în care unul dintre succesorii eredelui defunct ar fi obligat la raportul unei donaţii. după cum succesibilul în rang superior renunţă sau va accepta succesiunea. pentru ca acest rezultat inevitabil să se producă″. ca orice succesor. Într-o a treia opinie se subscrie la cea de-a doua opinie. pentru moştenitorii din celelalte clase. În ceea ce ne priveşte împărtăşim a doua opinie şi la argumentele aduse. Tot la data deschiderii succesiunii curge termenul de prescripţie şi în cazul în care dreptul de op ţiune succesoral ă este exercitat de moştenitorii succesibilului care a decedat f r ă -şi fi manifestat dreptul de opţiune. vocaţia efectivă se va stabili în favoarea acelora care sunt indicaţi de regulile devoluţiunii legale sau testamentare. ă s ă Moştenitorii pot exercita dreptul de op ţ iune numai în restul termenului pe care îl mai avea succesibilul la data mor ii sale. drepturile acestora anihilând drepturile celor din clasa subsecventă″. în unele cazuri. numai că ei sunt înlăturaţi de la moştenire prin efectul acceptării de către moştenitorul în rang preferat. moştenirea se va deferi moştenitorilor din clasa I conform regulii priorităţii clasei de moştenitori. pentru a-şi păstra liberalitatea. prescripţia nu va curge decât de la renunţarea moştenitorului chemat mai întâi.700 C. indiferent de clasa de moştenitori din care fac parte. 128 . Starea de incertitudine în care s-ar afla un asemenea moştenitor. Această soluţie este derogatorie de la principiul potrivit căruia actul juridic de opţiune succesorală nu poate fi afectat de modalităţi. de dreptul de opţiune. 2. este greu de făcut. consacră o dispoziţie imperativă de la care nu poate fi derogat. trăind mereu cu teama că moştenitorul în rang preferat va accepta succesiunea. chemate la moştenire în urma renunţării unui alt moştenitor. obligându-i să accepte moştenirea sub beneficiu de inventar. moştenitorii subsecvenţi nu dobândesc calitatea de moştenitori ca urmare a manifestării de voinţă a moştenitorilor în rang util. de exemplu. dacă există moştenitori acceptanţi atât în clasa I de moştenitori cât şi în clasa a II-a de moştenitori. dar totodată se face propunerea de lege ferenda de a fi reglementate prescripţii diferite pentru moştenitorii care fac parte din clase diferite. căci înainte de această renunţare moştenitorul subsecvent nu are nici un drept″. pentru că opţiunea succesorilor de rang inferior este un act juridic sub condiţie. Aceasta nu înseamnă că la moştenire vor veni toţi succesibilii care au acceptat moştenirea.

D.civ. se ajunge la un termen de acceptare a legatelor cu titlu particular de trei ani. la cererea moştenitorului. ţ judec ătoreasc ă.″.civ.2 C.155. Prezentare: Art. deoarece termenul de ″succesiune″ ar ″exclude transmisiunea cu titlu particular pe care o implică legatul particular.S..875/1969. M.107. pag.155 . Creditorii succesiunii nu îl vor mai putea urmări pe succesibilul renunţător.2 C. 7.civ. poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea ″ Din dispoziţiile art. de vreme ce succesiunea la care se referă art.700 alin.. pag. în cuprinsul expresiei deschiderea succesiunii. Suspendarea prescripţiei Reglementare: Suspendarea cursului prescripţiei constă ″într-o modificare adusă cursului acestei prescripţii. din motive de for ţă major ă instan a .civ. ci nu unul de suspendare a cursului prescripţiei. care ţ ă pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a acţiona″. care vorbeşte de ″dreptul de a accepta succesiunea″. dec. 700 C. pag. s. modificare care constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripţie pe perioada cât dureaz ă rela iile anume prev zute de lege. Domeniul de aplicare al art.167/1958 referitor la prescripţie extinctivă a adus ca noutăţi în această materie faptul că forţa majoră este considerată un caz de suspendarea a cursului prescripţiei. Decretul nr. dispune că ″Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii″. Succesibilul renunţător nu va putea porni petiţia de ereditate împotriva moştenitorilor din clase inferioare ce au acceptat succesiunea.civ. M. În acest sens.. Partea de moştenire ce se cuvenea succesibilului renun tor sporeşte ţă părţile celorlalţi comoştenitori în cazul în care aceştia au acceptat succesiunea. dispunea: ″în cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul s ă u.700 C.6. nu poate desemna decât transmisiunea universală sau cu titlu universal adică nu poate avea alt sens decât acela în care termenul de succesiune este folosit în acelaşi text. 220 T. .700 alin. C.civ. se stinge titlul de moştenitor.Popa. ″ Transmisiunea . succesibilul respectiv fiind considerat străin de moştenire. În dominanta literaturii de specialitate219.160. ar rezulta că forţa majoră constituie un motiv de repunere în termen.cit. op. Renunţarea unui succesibil la moştenire produce următoarele efecte: 1.1 C. precum şi în practica judiciară220. Eliescu. Moştenitorul care nu se pronunţă în primele 6 luni este considerat că nu a acceptat succesiunea deoarece chiar şi în cazul acceptării tacite este vorba de efectuarea unui act pe care succesibilul nu l-ar putea săvârşi decât în calitatea sa de moştenitor. 219 .700 C. act din care să rezulte intenţia succesibilului de a accepta succesiunea.700 C. 8.700 alin. civ. 1969. 3. Efectele prescripţiei Prezentare: În cazul în care succesibilul nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni ce rezult ă din dispozi ţiile art. . pentru pasivul succesiunii.nr.civ. pornindu-se de la dispoziţiile art. 2. iar în al doilea rând priveşte reglementarea repunerii în termen ca o regulă generală în materie de prescripţie. art.

129 .

dreptul de opţiune. de pild ă ă necunoaşterea ultimului domiciliu al celui care las ă moştenirea.împiedicarea să fie temeinic jusitificată. nr.împiedicarea să nu fie imputabilă succesibilului reclamant. 9.. care dispune că ″succesiunile se deschid prin moarte″. • decesul lui de cujus în ţară străină în cazul în care ″lipsa legăturilor între ţările respective sau orice alte împrejur ri. dar înlăuntrul termenului prevăzut de art. 223 M. 2.. ar avea drept consecinţă să împiedice pe succesibili de a lua cunoştinţă despre deces. cu îndeplinirea cumulativă a două condiţii: 1.700 alin 1 C.241. care curge de la data deschiderii succesiunii.166. aceasta.civ. pag. dec.Beleiu. s. împiedicându-i astfel să accepte moştenirea″223. termenului de prescripţie″ 221 . Gh.110. 1993-1997.. aşadar şi legatarul cu titlu particular trebuie să-şi consolideze dreptul virtual dobândit la data deschiderii succesiunii. la fel ca şi în cazul succesorilor universali şi cu titlu universal.. prin exprimarea voinţei lui în termenul de prescripţie prevăzut de art. constituie un caz de suspendare a prescripţiei.. Repunerea în termen va fi pronunţată de instanţa judecătorească investită să soluţioneze cauza.civ (acela de 6 luni). .165 . 460/1997. acceptând legatul.credinţă de către unii moştenitori a decesului lui de cujus . Pentru opinia potrivit căreia forţa majoră este un caz de repunere în termen a se vedea T. ″Transmisiunea . 221 222 .686 C. 680 C. op. Repunerea în termen poate fi definită astfel: ″repunerea în termen este beneficiul acordat de lege titularului dreptului la ac iune care. în CD. civ. acela de trei ani. Solu ţia se impune mai întâi din considerentul c ă drepturile optantului . pag.Dispoziţiile art. 167/1958 instituie repunerea în termen ca o posibilitate recunoscută succesibilului de a-şi exercita dreptul de opţiune în cazul în care succesibilul a fost împiedicat în termenul legal să-şi exercite acest drept de opţiune. . În privinţa datei de la care va curge termenul de 3 ani în care se poate cere predarea legatului.B. Repunerea în termen Prezentare: Decretul nr. în fond.Eliescu. statuează că nimeni nu este obligat să accepte o moştenire. pag. Cu privire la termenul impus de doctrină şi practică în prezent.700 alin. ″. În cazul în care succesibilul a fost împiedicat să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală de forţa majoră. aşa cum am mai precizat.legatar cu titlu particular izvorăsc tot din art.M. suspendare care operează de drept. cit. acela de 6 luni. Repunerea în termen poate fi pronunţată de instanţa din următoarele motive: • ascunderea cu rea . credem că el poate fi considerat ca acel termen în care se poate cere predarea obiectului care a format cuprinsul legatului. însă după ce legatarul cu titlul particular îşi va fi exprimat opţiunea acceptatorie în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii . credem că această dată este data la care moştenitorul îşi va fi exercitat.civ. cererea de chemare în judecat ă deşi a fost introdus ădup ăîmplinirea . fără echivoc. nu a putut ţ formula ac ţiunea în justi ţie înl ăuntrul termenului de prescrip ţie. astfel c ă organul jurisdic ţional este îndrept ăţit s ă solu ţ ioneze..1 C. orice altă împiedicare va fi un caz de repunere în termen222.civ. din motive temeinice.

130 .

Aceast ă a doua opinie este majoritar ă.: o hotărâre judecătorească). ci doar va admite cererea de repunere în termen. civ. 13 din Legea nr.civ. Respectând litera legii doar neacceptanţii ar avea dreptul la repunerea în termen.: acţiunea de partaj). pot fi repuşi în termenul de accceptare a succesiunii potrivit art.dec..18/1991 constituind dispoziţii de excepţie de la dreptul comun care îl constituie dreptul civil. Moştenitorii din prima categorie vin la succesiunea lui de cujus moştenind inclusiv drepturile reale la care se referă Legea nr. 18/1991 potrivit cărora moştenitorii sunt repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenul ce a aparţinut autorului lor. 18/1991. şi.590/1986. 700 C. op.pag.moştenitorii ce au renunţat expres la moştenire .18/1991 prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietatea adresată comisiei competente.• ″abandonarea unui minor de c ă tre p ă rintele supravie uitor celuilalt ţ 224 părinte decedat″ etc. Moştenitorii lui de cujus pot fi împăţiţi în trei categorii: 1. în doctrină şi în practica judiciară s-a pus problema dacă şi acestora le sunt aplicabile aceleaşi dispoziţii legale ca moştenitorilor neacceptanţi. Instanţa de judecată nu va acorda termenul de 6 luni. Moştenitorii din a doua categorie. care sunt considerate intrate în patrimoniul defunctului după moartea acestuia. dispoziţiile Legii nr.  în cazul în care acţiunea intentată este de natură de a implica voinţa moştenitorului de a accepta pur şi simplu moştenirea (ex. Astfel. aceasta trebuie făcută de către moştenitori în termen de cel mult o lună de la data ″când a luat cunoştinţă de vocaţia sa succesorală″.. moştenitorii ce au acceptat succesiunea şi pot dovedi acest lucru prin prezentarea certificatului de moştenitor sau a altor înscrisuri doveditoare a calităţii de moştenitor (ex.cit.S. sau. s. Apreciem că atât moştenitorii ce au renunţat expres cât şi cei neacceptanţi trebuie repuşi în termenul de acceptare. 2.nr. moştenitorii ce nu au acceptat succesiunea în termenul de 6 luni şi condiţiile prevăzute de art.82 .Chirică. pag. 167/1958. În ceea ce priveşte ultima categorie de moştenitori. Când cererea de repunere în termen este întemeiată.  să renunţe la moştenire. în CD 1986. Acest termen de o lună rezultă din prevederile art. succesibilul are urm ătoarele posibilit ăţi:  să accepte pur şi simplu moştenirea.1 alin. instanţa judecătorească va putea acorda 6 luni de la data când a luat sfârşit faptul care a împiedicat exercitarea dreptului de op iune ţ succesorală.85.  să o accepte sub beneficiu de inventar. teren ce a fost scos din circuitul civil. ea oferind succesibilului şi alt ă posibilitate decât aceea a accept ării pure şi simple a moştenirii. T. În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen. .19 din Decretul nr. nu şi în privinţa celorlalte bunuri ce au intrat în masa succesorală. Un caz special de repunere în termen îl constituie dispoziţiile art. renunţare ce este prezumată de lege prin neacceptarea succesiunii în termenul de 6 luni. în cererea de repunere în termen sau în timpul judecării cererii declară că acceptă pur şi simplu moştenirea.2 din Legea nr. iar ceea ce trebuie respectat este atât litera cât şi spiritul legii. care au renunţat tacit la moştenire. . dar respectând atât 224 D. luând act de acceptarea moştenirii în următoarele cazuri:  în cazul în care moştenitorul.390-391. 3.

131 .

INEFICACITATEA OPŢIUNII SUCCESORALE 1. Anulabilitatea opţiunii succesorale Anulabilitate: Anulabilitatea opţiunii . pag . 3. acest drept nu s-a prescris. fiind un act juridic.civ.civ. ca orice act juridic. Resciziunea acceptării Prezentare: Pornind de la art. Art. Al. 2. precum şi propriile consideraţiuni. va putea întâmpla numai cât priveşte renunţarea sau acceptarea sub beneficiul de inventar.civ. amăgită prin eroare sau constrânsă prin violenţă. poate fi nulă sau anulabilă. a unui testament care să nu fi fost cunoscut la data acceptării. Nulitatea opţiunii . în locul şi rândul său. ulterior acceptării. noile dispoziţii testamentare să absoarbă mai mult de jumătate din activul moştenirii. 3. dacă între timp. potrivit art. Resciziunea acceptării nu se va putea face în cazul în care acceptantul va descoperi după acceptare noi datorii ale lui de cujus.Rosetti Bălănescu. I. testamentul respectiv să cuprindă legate cu titlu particular. iar succesibilul va redobândi dreptul de opţiune. căci acceptarea pură şi simplă este un act (consensual) pe care legea nu-l supune vreunei solemnităţi. 699 C. op. 2.: ″Creditorii acelui ce renunţă în paguba lor pot să ia autorizaţia justiţiei ca să accepte succesiunea pentru debitorul lor. Nulitatea opţiunii succesorale Nulitate: Opţiunea succesorală. 225 226 . Revocarea pauliană Acţiunea pauliană: Acţiunea pauliană este ″ o ac ţiune pe care legea o acord ă creditorilor pentru a ataca şi a ob ine revocarea unui act f cut de debitor în frauda ţ ă drepturilor lor şi în beneficiul unui terţ. la cererea celui îndreptăţit. având în vedere argumentele aduse de autorii citaţi. vol. Modul în care este întocmit conţinutul articolului citat l-a făcut pe unul din marii teoreticieni ai dreptului succesoral să afirme despre el că: ″este un text de lege remarcabil prin obscuritatea sa″. prin efectul descoperirii testamentului moştenitorul acceptant să fi suferit o leziune. 4. poate fi revocat prin acţiunea C.litera cât şi spiritul legii considerăm că ambele categorii de moştenitori trebuie repuşi în termenul de acceptare. dacă emană de la o persoană lipsită de capacitate sau este rodul unei voinţe surprinsă prin dol. prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptării.. 351. pe care frauda aceasta îl îmbogăţeşte sau care a fost complice la fraudă″225.694 C. Actul juridic de opţiune succesorală. art.III.cit. Din cele expuse rezultă că patru sunt condi ţiile necesare a fi întrunite cumulativ pentru ca acceptarea s ă poat ă fi atacat ă pe motiv de resciziune: 1.actul de op ţ iune poate fi anulat. 699C. 226. acordă moştenitorului dreptul de a cere resciziunea accept rii sale (anularea acceptării sale) în cazul în care ă activul succesiunii ar fi absorbit sau micşorat cu mai mult de jum tate ă (moştenitorul este lezat) . 4. Hamangiu. În caz de desfiinţare a actului de opţiune acceptarea sau renunţarea va fi retroactiv desfiinţată.descoperirea.783 din Codul Napoleon.Băicoianu.actul de op ţiune poate fi nul pentru vicii de form ă Aceasta se .

Acceptarea nu se face în favoarea eredelui ce a renunţat ″ 132 .Într-acest caz renunţarea este anulată numai în favorul creditorilor şi numai până la concurenţa creanţelor lor.

adică pentru prejudicierea creditorilor personali. când un moştenitor acceptă pur şi simplu o moştenire insolvabilă. creditorii personali ai renunţătorului vor putea urmări pentru satisfacerea drepturilor pe care le au asupra bunurilor moştenirii ce s-ar cuveni acestuia.ci pentru acceptarea moştenirii. dispune că ″creditorii celui ce renunţă în paguba lor pot să ia autorizaţie justiţiei ca să accepte succesiunea pentru debitorul lor.civ. în ipoteza revocării unei renunţări.119. în numele creditorului lor.″. revocare. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii. nu pentru revocarea actului de renunţare care alcătuieşte obiectul acţiunii pauliene .″. şi transmisiunea succesorală în favoarea comoştenitorilor renunţătorului sau moştenitorilor subsecvenţi ai acestuia″. respectiv renunţării prin acţiunea pauliană. Într-adevăr. considerăm că în cazul examinat se desfiinţează actul de renunţare şi. potrivit dreptului comun al acţiunii pauliene. Textul este în realitate corect. 228 M. sau când moştenitorul insolvabil renunţă la o moştenire solvabilă.. 699 alin. 3. Această revocare se face în condiţiile dreptului comun: 1.. op.700 alin. nu va produce efecte decât în folosul creditorilor urmăritori şi numai în măsura cerută pentru ai îndestula. practic se revocă renunţarea la moştenire şi pe cale de consecinţă se revocă şi efectele acesteia. Dacă M. Al.cit. Deci.Eliescu. faţă de argumentele aduse.civ. . prin chiar aceasta ei. De aceea. implicit . . lucru evident inacceptabil. adică transmisiunea succesorală la comoştenitorii renunţătorului sau la moştenitorii subsecvenţi ai acestuia. atacând renunţarea cu ajutorul acţiunii pauliene şi provocând astfel revocarea ei judecătorească. în principiu. loc.pauliană de către creditorii care au fost păgubiţi prin acest act. iar pe de altă parte.civ. pag. 699 alin. În doctrină 227 s-a precizat că ″textul ar părea criticabil prin aceea că prevede intervenţia judecăţii. împărtăşim această din urmă opinie. pag. aşa cum rezultă din dispoziţiile art. căci creditorii.699 alin. Prezentare: Astfel. I. să se facă dovada fraudei succesibilului. Faţă de orice alte persoane. În ceea ce ne priveşte. revocarea să fie cerută de creditorii personali ai moştenitorului. Într-o altă opinie229 se susţine că ″prin admiterea acţiunii pauliene. adică folosirea metodelor dolosive pentru crearea stării de insolvabilitate.civ.Eliescu. pe cale de consecinţă. acceptarea succesiunii în locul debitorului renun tor ar ţă însemna s ă admitem c ă acceptarea succesiunii s-ar putea face şi dup ă împlinirea termenului de prescrip ţie prevăzut de lege. . Revocarea pauliană a renunţării sau acceptării moştenirii nu poate fi exercitată în cazul în care creanţa a fost făcută după acceptarea sau renunţarea la succesiune.civ. ca un efect al acţiunii oblice. Rosetti Bălănescu. or. în pofida formulării art. moştenirea cuvenită acestuia″228. creditorii personali ai acestuia vor putea revoca actul juridic al acceptării. în locul şi rândul său″. acţiunea pauliană reglementată de art. Fie că este vorba de acceptare. 1 C. creanţele pe care aceşti creditori le au împotriva moştenitorului să fie anterioare acceptării sau renunţării.Băicoianu.699 C.art. admi ţ ţ ând c ă primirea ac ţ iunii pauliene are ca efect revocarea renunţării şi.1 C. să se dovedească prejudiciul suferit de creditori.1 C. fie că este vorba de renunţare. Art. ″Transmisiunea . 4.2 C. . pe de o parte.311.cit.. 2. 227 . moştenitorul rămâne renunţător sau acceptant . şi pe care le aducem şi noi. se prescrie în termen de 3 ani de la data actului de renun are. ca şi când renunţătorul ar fi acceptat moştenirea. ″Transmisiunea . acceptă tacit.

op.229 D. pag. 133 .cit.Chirică..381.

Băicoianu. 134 . sau şi străine. pentru celelalte bunuri ale moştenirii. 2. sau va slobozi robi. tom III. este acceptarea care rezult ădintr-un act juridic al succesibilului. pag.309. dacă starea sa de avere s-ar îmbunătăţi. Astfel.însă îndestularea creditorilor nu va epuiza bunurile moştenirii. Renunţarea va continua să-şi producă efectele faţă de orice altă persoană. nu se poate accepta pur şi simplu pentru o parte a moştenirii şi sub beneficiul de inventar. devine definitivă. ″Transmisiunea . inclusiv comoştenitorii sau moştenitorii subsecvenţi care au acceptat moştenirea. Prezentare Acceptarea pur ă şi simpl ă: Acceptarea pură şi simplă a moştenirii .acceptarea pur ă şi simpl ă voluntar ă . Feluri: Acceptarea pură şi simplă este de două feluri: 1. Aceştia se vor putea întoarce împotriva renunţătorului.Alexandresco. Acceptarea voluntară Prezentare: Aşa cum am mai precizat. de pe urma revocării renunţării sale230. adică cartea judecătoriei. ori va ţine şi va întrebuinţa bunuri din moştenire. când cineva o primeşte prin înscris particular. în sensul de a păstra titlul de moştenitor. etc ″ . Acceptarea pură şi simplă voluntară se poate realiza în mai multe feluri: prin acte. titlul de moştenitor se consolidează şi transmisiunea succesorală operată de la data deschiderii succesiunii.acceptarea pur ă şi simpl ă for ţ ă este acceptarea obligatorie a succesibilului at culpabil de ascunderea unor bunuri succesorale. prin o faptă cuvenită moştenitorului. arată scopul său. . indirect. D.1028 din Codul Calimach dispunea: ″Vederat se face. 230 A se vedea M. pag. fapte. Acceptarea voluntară ″constituie un act juridic unilateral. pentru a-l obliga să le înapoieze valoarea bunurilor succesorale scoase la vânzare de creditorii săi.a succesibilului sau din săvârşirea de către succesibil a unor fapte.este o manifestare de voinţă a succesibilului. adică prin testament sau alte înscrisuri ale mortului.″. cuvinte. şi. Acceptarea pură şi simplă voluntară este la rândul ei de două feluri:  acceptarea expresă. aflătoare în moştenire. .cit.  acceptare tacită.312. ACCEPTAREA PURĂ ŞI SIMPLĂ A MOŞTENIRII 1. adică că a primit moştenirea. Codul Calimach dispunea că acceptarea moştenirii se putea face în două feluri: vederat sau prin tăcere. precum când va vinde de veci sau va da în posesie sau în năimală ori va dărui bunuri din moştenire sau va plăti datorii. acceptarea voluntară este acceptarea ce rezultă din actul juridic unilateral al succesibilului..expresă sau tacită .cit. iar prin tăcere se face. pag. când cineva. Ea poate rezulta din manifestarea voinţei .Eliescu. I Rosetti Bălănescu. această acceptare intervenind ca o sancţiune pentru moştenitori.. sau prin act public. op.309. Voinţa de a accepta moştenirea poate rezulta dintr-un act juridic precum şi dintr-un fapt juridic săvârşit de succesibil. rămăşiţele acesteia nu vor profita renunţătorului. voinţa succesibilului manifestându-se fie expres fie tacit ″.. căci altfel renunţătorul ar profita. op. art. Caracter unitar: Acceptarea pură şi simplă are un caracter unitar. Prin acceptare. Al. depozite. partea II. 2. precum amaneturi.

689 C. şi. la rândul ei acceptarea voluntară este de două feluri:  acceptare expresă. Există posibilitatea ca înscrisul respectiv să aibă alt scop.: scrisoare prin care succesibilul cere termen de plată unui creditor al succesiunii. 4/1972. pentru a ne afla în prezenţa acceptării voluntare exprese trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1.  succesibilul face o declaraţie la organele administraţiei publice prin care precizează compunerea masei sale succesorale şi calitatea de moştenitor. chiar expresă făcută în public sau într-un cerc familiar nu prezintă nici o relevanţă. fiind lipsită de efecte. În literatura de specialitate s-a pus problema dacă acceptarea moştenirii poate să fie făcută prin intermediul unui mandatar. Exemple:  succesibilul formulează opoziţie la vânzarea silită a unui imobil succesoral.Dimitrescu. să cuprindă o manifestare de voinţă neechivocă. Considerăm că momentul acceptării succesiunii este acela în care succesibilul dă mandatul de acceptare. pag.  scrisoarea succesibilului adresată creditorului succesiunii sau celorlalţi moştenitori 231 . scrisoarea respectivă nu trebuie să aibă un caracter pur confidenţial. Art. însă sub condiţia ca mandatul să fie special. Răspunsul a fost afirmativ. Condiţii: Din cele expuse mai sus rezultă că. ″Înscrisul poate fi judiciar sau extrajudiciar.civ.  orice alt înscris prin care succesibilul să ia titlul de moştenitor. 232 Ex.Acceptarea trebuie să fie manifestată printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. 231 135 . proba acestei acceptări ar fi foarte greu de făcut.  acceptare tacită. nu în momentul în care mandatarul execută mandatul. şi. spus la întâmplare. defineşte acceptarea expresă astfel: ″Acceptarea este expresă atunci când un succesibil îşi însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat ″. De aici rezultă că o acceptare verbală. iar înscrisul are caracterul unei acceptări voluntare exprese a succesiunii. astfel că neexecutarea obligaţiilor asumate de mandatar nu duc la neacceptarea succesiunii. Indiferent de modalitatea acceptării voluntare. ″Acceptarea tacită a succesiunii de către lagatarul universal ″.D. jurisprudenţa este de acord că nu trebuie neapărat să îmbrace forma unei declaraţii categorice de acceptare a succesiunii. a. Gh. ci să constituie o scrisoare de afaceri 232 . esenţial fiind că manifestarea de voinţă a succesibilului să se concretizeze într-un înscris″. Legiuitorul a pus condiţia unui înscris din următoarele considerente:  în cazul în care acceptarea verbală şi-ar produce efecte. Acceptarea voluntară expresă Prezentare: Ne aflăm în prezenţa acceptării voluntare exprese în cazul în care succesibilul printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată îşi ia calitatea de moştenitor spre a evoca prin înscris un raport juridic referitor la unul din bunurile succesiunii sau declară în mod explicit şi fără rezervă că primeşte moştenirea. pentru a-şi putea produce efecte. în RRD nr. expres sau tacit. Referitor la natura înscrisului respectiv.În funcţie de modul de exprimare a voinţei succesibilului. manifestare ce trebuie să fie neîndoielnică. deoarece prin constituirea mandatului respectiv succesibilul îşi manifestă voinţa de a accepta succesiunea.76.  succesibilul s-ar putea obliga printr-un cuvânt necugetat. acceptarea respectivă trebuie să fie rezultatul manifestării de voinţă a succesibilului.

″Probleme de drept din deciziile civile ale Cur ii de Apel Craiova pronun ate în anii 1998ţ ţ 1999″. s. 236 Exemplu de fapt neechivoc: reclamantul (descedent) a recunoscut că fratele său.236. nr.cit. op. Cea care decide dacă înscrisul respectiv poate constitui acceptarea moştenirii este instanţa de judecată care este suverană în a interpreta sensul cuvintelor din înscris .  luarea în stăpânire a unor bunuri pe care succesibilul le-a luat în zestre de la de cujus. în cazul acceptării exprese nu este cerută o asemenea declaraţie.. şi care lasă " a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare". dec.Înscrisul de acceptare să fie rezultatul voinţei voluntare a succesibilului. op.Alexandresco.2. Rosetti Bălănescu. actul săvârşit de succesibil să fie făcut în calitate de moştenitor. Băicoianu. În situaţia în care înscrisul prin care ″succesibilul şi-a luat calitatea de moştenitor este nul sau anulabil pentru nerespectarea formelor legale sau pentru alte cauze.95. ". şi continuând mandatul.. tom III. astfel. vol. nu constituie acceptare a succesiunii următoarele:  acceptarea unei donaţii de la defunct scutite de raport de către succesibil. Condi ţii: Din intrepretarea art. Cu alte cuvinte înscrisul de acceptare trebuie să fie redactat de succesibil. op.689 C.  actele asupra moştenirii efectuate de succesibil. 234 Mihai Eliescu. Spre deosebire de renunţarea la moştenire când legea cere existenţa unei declaraţii formale de renunţare.cit. a luat din masa succesorală la o lună de la deschiderea moştenirii.277. Daha. D. pag. pentru că moştenitorul şi-a manifestat fără echivoc intenţia de a accepta succesiunea ″235 . pag. în cazul în care succesibilul nu a luat cunoştiinţă de moarte lui de cujus.80-81). declaraţia formală de primire este întâlnită în mod obligatoriu în cazul acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar.civ. un camion cu materiale de construcţie şi bunuri mobile importante. 2. "Succesibilul care a fost condamnat în calitate de moştenitor nu este socotit acceptant. în prezenţa celorlalţi moştenitori (Curtea de Apel Craiova. nu în calitate de moştenitor. I. Acceptarea voluntară tacită Prezentare: Acceptarea moştenirii. Totuşi. cit. De asemenea. b.Hamangiu. Exemple de fapte echivoce: C. în V. Furtună. Actul respectiv se poate referi la universalitatea bunurilor din succesiune sau la anumite bunuri din moştenirea respectivă privite singular. prin manifestarea de voinţă exprimată în înscrisul respectiv trebuie să-şi ia calitatea sau titlul de moştenitor. intervenient în nume propriu în procesul de partaj. Craiova. "Curs .. "trebuie ca titlul de moştenitor să-l fi luat cu privire la drepturile şi obligaţiile succesorale "233.II.civ. pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede. civ. actul săvârşit de moştenitor să fie neechivoc236. 233 136 . partea II. pentru a se afla în prezenţa acceptării tacite trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. dacă a fost necontenit lipsă. potrivit art. nu numai să arate că e chemat la moştenire. Editura 1F.Succesibilul. fiindcă nu a putut lua cunoştinţă despre procedura pornită împotriva lui " 234 . Un fapt echivoc nu poate fi considerat ca o acceptare tacită. fiind necesară doar o simplă însuşire a titlului sau calităţii de moştenitor. 8700/1999. în cazul în care calitatea de moştenitor al acestuia ar rezulta dintr-un înscris în care acesta nu este parte. pag.. nu se consideră că succesibilul a acceptat moştenirea. pag. Astfel. 3. ci în calitate de executor testamental.338. C. 689 C.  actele efectuate de succesibil ca mandatar al lui de cujus. pag. 2000. "este tacită când eredele face un act... Al. el va putea constitui totuşi un act de acceptare a moştenirii. 235 Eugeniu Safta-Romano..

vol. le poate vinde prin licitaţie publică.Băicoianu. sau obiecte a căror conservare ar costa mult.707 C. Exemple:concedierea unor locatari. În domeniul legislativ nu se arată care sunt actele de administraţie provizorie şi cele de administraţie definitivă. administrare şi acte de dispoziţie. Aceste acte au un caracter urgent şi folosesc tuturor moştenitorilor. pentru conservarea bunurilor succesorale.707 C. actul de îngrijire constituie o acceptare tacită a moştenirii.. Actele de conservare şi cele asimilate lor. ″ Esenţa însăşi a acestor acte exclude ideea că acela care le-a făcut are de gând a se comporta ca un adevărat proprietar faţă de averea succesorală.114 . motivate de faptul că lucrurile ar putea fi făcute pentru fratele său. 241 Art. dec. 239 Art.Hamangiu. art.  acte referitoare la moştenire privită ca universalitate. Dacă mutarea are un caracter definitiv. Cu privire la bunurile succesorale singulare se pot face acte de conservare.nr. ci nu pentru sine în calitate de moştenitor al imobilului succesoral 237. s. sau din ziua încheierii inventarului dacă s-a terminat mai înainte de expirarea celor 3 luni". să ia autorizarea justiţiei ca să vândă acele obiecte. partea II.: "Dacă cu toate acestea sunt în succesiune obiecte supuse stricăciunii. op. pag. În situaţia în care în succesiune sunt bunuri supuse degradării.civ. civ. Din categoria actelor de îngrijire poate să facă: păstrarea unui imobil succesoral bune condiţii prin mutarea vremelnică a succesibilului în imobilul respectiv. Actele ce pot fi considerate ca acte de acceptare tacită se pot împărţi astfel:  acte referitoare la bunurile succesorale singulare.Rosetti-Bălănescu.civ. efectuarea unor reparaţii urgente. Dominanta literaturii de specialitate a statuat că actele de admisntraţie provizorie sunt actele urgente ce trebuiesc făcute până la acceptarea sau renunţarea la moştenire. plata cu banii succesiunii a unor datorii lichide care trebuiesc achitate grabnic238.278. cu autorizarea instanţei judecătoreşti239. cit.:" Se dă eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facere inventarului. Alexandresco..civ.civ. 2193/1990.actele de îngrijire şi administrare provizorie nu sunt acte de acceptare tacită "dacă cel ce le-a făcut n-a luat titlul sau calitatea de erede".III.. Această vânzare trebuie să se facă conform vânzărilor publice ″. I se mai acordă pentru a delibera asupra acceptării sau repudierii succesiunii un temen de 40 de zile care va curge din ziua expirării celor 3 luni date pentru inventar. succesibilul potrivit art. Bucureşti. în ″Probleme de drept din deciziile CSJ (1990 .690 C. 1993. Cea mai mare parte a acestor acte sunt făcute în intervalul de timp prevăzut de art. de îngrijire şi conservare să fie considerate acte de acceptare tacită a succesiunii. aducând în sprijinul acestei teze următoarele motive: 237 A se vedea CSJ.  efectuarea unor lucrări de îmbunătăţire la un imobil de către succesibil împreună cu fratele său nu poate conduce la concluzia acceptării tacite a succesiunii.civ. 240 C.cit. pag. op.″240.. 241.706 C. tom III. în sensul ca şi actele de administrare provizorie. întreruperea unei prescripţii ce curge contra moştenirii. achitarea datoriilor de către un succesibil codebitor solidar cu de cujus.civ. se presupune c ă succesibilul care a făcut asemenea acte a lucrat ca gerant şi nu în calitate de proprietar.  prezentarea succesibilului la notariat în urma citării la cererea introdusă de un alt succesibil de eliberare a certificatului de moştenitor nu poate constitui o acceptare tacită. Exemple: cheltuielile realizate de succesibil cu înmormântarea defunctului. 137 . Credem că într-o nouă redactare. în acest caz nu poate fi vorba de o acceptare tacită deoarece nu se poate şti cu certitudine dacă plata a fost făcută în calitate de moştenitor al defunctului ori în calitate de codebitor solidar. 700 al. Editura Orizonturi. 1 C.246. Al. eredele poate în calitatea sa de persoană de drept a succede şi fără să se poată zice că s-a făcut acceptare din parte-i. trebuie pus de acord cu dispoziţiile art. exercitarea unei acţiuni posesorii referitor la un bun aflat în masa succesorală.1992) ″. Actele de conservare sunt actele făcute pentru împiedicarea deteriorării unor bunuri succesorale sau a întregului patrimoniu succesoral.116 238 A se vedea D.706 C. pag. I.

Faptul că actele de adminstrare definitivă constituie acte de acceptare este dat de interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. în cazul în care contribuţia ar fi peste cheltuielile de înmormântare propriu-zise. îngrijea sau conserva bunurile succesorale până la urmă făcea şi acte de dispoziţie sau de administrare asupra acestor bunuri. Astfel.când renunţarea se face în folosul tuturor coerezilor fără deosebire şi se primeşte de renunţător preţul renunţării. rezultă că pot fi considerate acte de acceptare tacită a succesiunii următoarele acte privind universalitatea: 1. în funcţie de aspectul concret al cauzei. În acest sens art. dispune: ″donaţia. tom III. trage după sine acceptarea succesiunii. 138 . ″Transmisiunea . Tot asemenea se întâmplă: 1. 245 Toate aceste operaţii se pot face doar după deschiderea succesiunii. 2 C.248.  folosirea de către unul dintre soţi.Eliescu. contribuţia la plata taxelor succesorale. 2.civ. vânzarea sau cesiunea drepturilor succesorale făcute de un erede. poate fi interpretată ca o acceptare tacită 243. 691 C.civ.  succesibilul coproprietar cu de cujus continuă să se folosească de imobilul respectiv după decesul acestuia. vânzarea sau cesiunea drepturilor succesorale.cit. Succesibilul poate face anumite acte şi în legătură cu universalitatea moştenirii244. ce prevedea un termen de acceptare a succesiunii de 30 de ani. de administrarea provizorie sau de conservarea lor să fie considerat acceptant tacit.126. cu titlu oneros sau gratuit.. succesibilul poate înstrăina. este în consens cu vechiul conţinut al art. În toate cazurile. după decesul celuilalt.când unul dintre erezi renunţă chiar gratuit în folosul unuia sau a mai multor coerezi. 700 C. arendarea terenului succesoral242. îngrijeşte sau conservă bunurile succesiunii le face cu alt scop decât acela de a accepta succesiunea. op.″. pag. opresc orice convenţie asupra succesiunilor viitoare. altfel el nu ar avea nici-o calitate pentru a dispune de moştenire245 .  preluarea din patrimoniul succesoral a unor amintiri de familie.690 C. a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. înstrăinarea bunurilor succesorale.civ. partea II. Exemple: folosirea bunurilor succesorale. 2. Alexandresco. deoarece.civ. însă trebuie să fie manifestată neîndoielnic voinţa de a accepta succesiunea. ca fiind o acceptare tacită a moştenirii. astfel încât. deoarece art. Însă.. drepturile succesorale numai pentru că în prealabil a acceptat tacit moştenirea. Întrucât legea nu stabileşte care acte anume constituie manifestarea intenţiei de a accepta tacit moştenirea. precum şi actele de dispozi ie şi cele de ă ţ folosinţă a bunurilor succesorale săvârşite de succesibil implică totdeauna o acceptare a moştenirii. din art. 242 Dispunerea prin testament de un bun care face parte din moştenire este considerată. 3. 690 C. etc. Actele de administrare definitiv . ori datorită dinamicii vieţii sociale este greu de crezut că un moştenitor ce administrează provizoriu. plata impozitelor aferente acetor bunuri.termenul actual de 6 luni fiind un termen scurt ar fi normal ca moştenitorul ce se ocupă de îngrijirea bunurilor succesorale. 244 M. civ. civ. pag. în această perioadă destul de mare cel ce administra provizoriu. dacă actul respectiv constituie sau nu o acceptare tacită.1. după moartea testatorului. 243 D. cum ar fi ridicarea unui monument cu banii succesiunii. 702 şi art. reparaţiile ce nu au caracter urgent făcute asupra imobilelor succesorale.actul juridic de acceptare a succesiunii este guvernat de regula tempus regit actum. revine instanţelor judecătoreşti de a aprecia. 965 alin.691 C.redactarea actuală a art. Practica judiciară a statuat că nu constituie acceptare tacită:  contribuţia unui moştenitor la cheltuielile de înmormântare.donaţia..

2. totuşi o acceptare tacită a moştenirii testamentare în secret se poate realiza în cazul în care beneficiarul testamentului este singurul moştenitor al defunctului. eredele renunţător se leapădă de drepturile ce i se cuvin. chiar dacă şi-au manifestat voinţa în sens contrar. Acestea se vor împărţi între ceilalţi succesibili în funcţie de cota parte a fiecăruia. 2. actul de renunţare cu titlu oneros sau gratuit al succesibilului presupune însuşirea în prealabil prin acceptare a titlului de moştenitor: succesibilul a putut renunţa la drepturile sale în favoarea unuia sau mai multor moştenitori pentru că. cedând-o celorlalţi coerezi. Practica judiciară a statuat că acceptarea tacită poate opera şi-n cazul moştenirii testamentare cu condiţia aducerii testamentului la cunoştinţa celor interesaţi. În cazul renunţării la moştenire.″. succesibilul a putut vinde partea sa din moştenire celorlalţi comoştenitori întrucât în prealabil a acceptat tacit moştenirea. Astfel.cit. care o impune acelora dintre succesibili care s-au făcut culpabili de darea la o parte sau de dosirea de bunuri succesorale. art. ″Faptul sustragerii sau dosirii frauduloase trebuie să fie imputabil personal succesibilului. manifestându-şi în acest sens consimţământul. a acceptat moştenirea..cu titlu oneros. op. Acceptarea pură şi simplă forţată Prezentare: Este opera legii. din ordinul succesibililor şi pentru ele″. Aceste dispoziţii ale C. donaţia părţii din succesiune a unui erede către ceilalţi coerezi poate. în mod tacit. el este răspunzător pentru datoriile şi sarcinile moştenirii şi cu bunurile proprii. şi. care arată că: ″eredele care a ascuns obiecte ale succesiunii sau care cu ştiinţă şi cu rea credinţă n-a trecut în inventar lucruri dintr-însa nu se poate folosi de beneficiul de inventar″. ci nu de la lege. renunţarea se deosebeşte de donaţie.renunţarea la moştenire în favoarea unuia sau mai multor moştenitori determinaţi.civ.. 3. poate echivala cu o renunţare 246.civ. pag.126. în sarcina succesibilului culpabil sunt reţinute două sancţiuni: 1. Cantacuzino. succesibilul culpabil este socotit acceptant pur şi simplu. dispune: ″erezii care au dat la o parte sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni nu mai au facultatea de a se lepăda de dânsa″..712 C. . asemenea fapte pot fi săvârşite şi de alte persoane. Sancţiuni: Atunci când intervine un caz de la art. Condi ţii: Pentru a opera acceptarea forţată legea cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: 246 M. renunţând la moştenire sau acceptând-o sub beneficiu de inventar. iar în cazul donaţiei eredele renunţător acceptă moştenirea. De asemnea. 139 . sunt aplicabile nu numai moştenitorilor legali ci şi moştenitorilor testamentari. 3.civ. Într-adevăr. care o primesc din partea eredelui renunţător. Acceptarea tacită a moştenirii se poate face şi prin gestiunea de afaceri şi mandat.703 sau 712 C. Matei B.221.703 C. pierzând dreptul de opţiune succesorală.renunţarea la moştenire în favoarea tuturor comoştenitorilor . Aceeaşi idee rezultă din art.Eliescu. pag.civ. Succesibilul culpabil nu ia nimic din bunurile succesorale dosite. Controvers ă: În doctrină s-a pus problema dacă renunţarea cu titlu gratuit în favoarea tuturor comoştenitorilor implică sau nu o acceptare. în funcţie de cota parte ce i se cuvine din succesiunea respectivă. nemaiputând deci să accepte succesiunea sub beneficiul de inventar sau să renunţe la aceasta. Însă.″Transmisiunea . din moment ce foloseşte tuturor la fel ca renunţarea. nedând nimic celorlaţi coerezi care se folosesc de moştenirea rezultată din renunţare prin efectul legii.

trebuie ca. Astfel. indiferent dacă este vorba de bunuri mobile sau imobile.civ. 4.199. adică o de ţinere clandestină a bunurilor. Doctrina dă foarte multe exemple de astfel de fapte: prezentarea de către succesibil în faţa instanţei judecătoreşti a unui testament falsificat care l-ar avantaja în dauna celorlaţi succesibili.. doctrina 249 susţine că acceptarea forţată operează şi atunci când frauda se face anterior deschiderii succesiunii. 247 248 249 140 . donaţie ce este supusă raportului sau reducţiunii247. nu prezintă nici-o importanţă cu privire la acceptarea moştenirii. cu rea credinţă le-a ascuns s-au dat la o parte cu intenţia de a şi le însuşi. în cazul în care succesibilul culpabil este singurul moştenitor al defunctului. să existe o intenţie frauduloasă a succesibilului în deţinerea clandestină a bunurilor succesorale. pag.703 şi 712 C. 712 C. deţinerea bunurilor să fie clandestină. s. pag. Nu trebuie neapărat ca fapta să constituie o infracţiune. În concluzie art. M.1. Şi-n cazul minorilor şi a interzişilor judecătoreşti poate opera acceptarea forţată conform art. S. În antiteză. şi. În cazul în care frauda este săvârşită de un terţ întâlnim două situaţii: a) în cazul în care frauda este făcută de un terţ în favoarea unui succesibil. (ex. dec. frauda să fie săvârşită de moştenitor. ″ Transmisiunea. Nu prezintă importanţă dacă este vorba de o vocaţie legală sau o vocaţie testamentară . negăsindu-şi aplicabilitatea.: un dar manual. T. instituie acceptarea forţată ca o sancţiune civilă în sarcina succesibilului ce s-a făcut vinovat de un fapt juridic ilicit. acesta crezând că bunurile respective îi aparţin.703. Intenţia frauduloasă a succesibilului există în cazul în care acesta a cunoscut că bunurile fac parte din moştenire.civ.. nu-şi mai găsesc aplicabilitate.″ . 3. dispoziţiile legale nu pot fi aplicate. Acesta trebuie să fie moştenitor universal sau cu titlu universal. 703 şi 712 C. dispoziţiile art. şi cu toate acestea. 101. b) în cazul în care frauda este făcută de un terţ în favoarea unui succesibil cu ştirea şi participarea acestuia. frauda să ducă la păgubirea altor persoane decât succesibilul culpabil. ascunderea de către succesibil a unei donaţii primită de la defunct.703 şi 712 C. 1969-1975 . de bunuri principale sau de fructele produse de aceste bunuri. cu ocazia întocmirii inventarului succesoral.să existe o dosire sau o dare la o parte a unor bunuri succesorale. Ex. În caz contrar sancţiunilor prevăzute de art. ca urmare a unor sustrageri sau tăinuiri. deci că au capacitatea delictuală. chiar şi în cazul în care complice la frauda ar fi şi de cujus .civ. dacă se dovedeşte că au acţionat cu discernământ. civ. civ. 2.civ. De asemenea. fără ştirea acestuia. pentru a opera acceptarea forţată. 5. frauda acestuia nu duce la prejudicierea altor persoane şi.civ. Intenţia frauduloasă nu există în cazul în care ascunderea sau darea la o parte au fost realizate datorită erorii în care se afla succesibilul. succesibilul nu declară anumite bunuri. deci. în Repertoriu. În această situaţie se află şi soţul supravieţuitor ce doreşte să dea la o parte bunuri de felul celor care-i revin în exclusivitate.. nr. realizarea unui înscris doveditor al unei creanţe nereale către moştenire.703 şi 712 C.129. nedeclararea unor datorii pe care succesibilul le are faţă de moştenire. dosirea sau darea la o parte să aibă ca obiect bunuri succesorale. aplicându-se sancţiunile din art. se consideră că succesibilul acceptă forţat moştenirea. fiind suficient să fie o faptă ilicită săvârşită cu intenţie şi sancţionată de lege. practica248 susţine că acceptarea forţată intervine în cazul în care frauda a fost săvârşită după deschiderea succesiunii. Astfel.Eliescu.: acceptarea forţată nu operează în cazul în care ascunderea sau darea la o parte a intervenit după inventarierea bunurilor succesorale). Între doctrină şi practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la momentul la care poate avea loc frauda.

Efectele acceptării pure şi simple Prezentare: Acceptarea pură şi simplă prezintă următoarele efecte: 1. Pe lângă aceste efecte generale pe care le produce acceptarea pură şi simplă a moştenirii. o pedeapsă civilă de care beneficiază toţi comoştenitorii. transmisiunea provizorie a moştenirii care operase la data deschiderii acesteia devine retroactiv . Datorită acestui lucru moştenitorul va răspunde pentru pasivul moştenirii nu numai în limitele activului succesoral. 2. 250 141 .răspunderea succesibilului culpabil faţă de creditorii moştenirii va fi proporţională cu partea succesorală la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi fost sancţionat. 3. Acceptarea pur şi simplă forţată intervine chiar şi în cazul în care succesibilul a acceptat sub beneficiu de inventar sau nu şi-a exprimat dreptul de opţiune succesorală sau chiar în cazul în care a renunţat la moştenire.succesibilul culpabil este socotit acceptant pur şi simplu.succesibilul culpabil nu mai are dreptul la partea ce i s-ar fi cuvenit din bunurile pe care le-a ascuns ori le-a dosit.ultra vires hereditatis. constituind astfel.definitivă. succesibilul îşi consolidează retroactiv titlul de moştenitor. bunurile ce au aparţinut defunctului vor intra în patrimoniul moştenitorului astfel încât patrimoniul succesoral se va confunda cu patrimoniul personal al moştenitorul.4. acceptarea forţată produce următoarele efecte specifice: 1. nemaiputând accepta moştenirea sub beneficul de inventar sau a renunţa la aceasta250. sub condiţia ca moştenirea respectivă să nu fi fost acceptată de alţi moştenitori. 3. 2. ci şi cu bunurile sale proprii .

un caracter facultativ. de care el poate uza sau nu. după cum în unele cazuri legea opreşte această acceptare. putem spune că este un act de opţiune expres şi solemn prin care succesibilul declară. Astfel.CURSUL 10 ACCEPTAREA SUB BENEFICIU DE INVENTAR 1. fie lăsând să se pronunţe contra lui o sentinţă definitivă care îl condamnă ca erede pur şi simplu. dar înţelege să răspundă de pasivul succesoral numai în limita activului moştenit intra vires hereditatis . de cele mai multe ori. însă sunt şi unele cazuri în care legea impune acest mod de acceptare a succesiunii. minorii şi cei puşi sub ţ interdicţie judecătorească vor accepta succesiunea sub beneficiu de inventar. Noţiune Noţiune: Acceptarea sub beneficiu de inventar.şi numai cu bunurile moştenite . la dezvăluirea caracterelor şi modalităţilor acestei instituţii a dreptului succesoral. între cele două soluţii extreme. succesibilul acceptă pur şi simplu moştenirea. la care poate renunţa chiar după ce l-a invocat şi pe care îl poate pierde fie printr-un act de erede pur şi simplu. fie expres fie tacit. 32/54. definitivă şi necondiţionată a activului succesoral şi o acceptare a pasivului numai în limita activului moştenit. Cazuri obligatorii Minorii şi puşii sub interdic ie: Potrivit art. Reglementarea privind această opţiune se regăseşte în interiorul art. 2. Precizare Acceptarea are. în principiu. iar dacă aceştia nu se înţeleg cu privire la moştenire. în cadrul termenului de prescrip ie a dreptului de op iune succesoral ă c ă ţ ţ . Cu alte cuvinte. În ipoteza în care activul succesoral nu prezintă faţă de pasiv un excedent simţitor şi există pericolul să se ivească alte datorii necunoscute. Cazuri în care acceptarea sub beneficiul de inventar este oprită Succesibilul nu va putea accepta sub beneficiu de inventar în următoarele cazuri:  dacă acesta îşi retractează renunţarea.civ. este un avantaj acordat de lege eredelui. inventarul întocmit împiedicând confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul său propriu.cum viribus. Caracterul facultativ şi excepţiile de la acest caracter a. 693 C. Prin urmare. decât sub beneficiu de inventar. pe care-l poate invoca faţă de unii creditori fără a-l invoca faţă de alţii. succesibilul nu va accepta. moştenirea trebuie acceptată sub beneficiu de inventar. 142 . acceptarea beneficiară înseamnă o acceptare totală. ca o modalitate intermediară de acceptarea a unei succesiuni deschise. dreptul de opţiune trece asupra moştenitorilor săi. îşi însuşeşte titlul de moştenitor sau comoştenitor al patrimoniului succesoral. căci această retractare constituie o acceptare pură şi simplă a moştenirii. şi. acceptarea pură şi simplă sau repudierea moştenirii. Defini ţie: Prin definirea noţiunii de acceptare sub beneficiul de inventar se poate ajunge.  dacă înainte sau după acceptarea sub beneficiul de inventar. c. Potrivit art. succesibilul poate alege o cale de mijloc: acceptarea sub beneficiu de inventar. pentru a se pune la adăpost de pericolul de a plăti datoriile defunctului peste valoarea bunurilor succesorale. 704-723 C. b. 19 Decretul nr. civil dacă succesibilul moare înainte de a fi optat.

voluntar (expres sau tacit) ori forţat sau nu a renunţat la moştenire. dacă condiţiile pentru aceasta sunt îndeplinite. inclusiv sarcinile care îl grevează. Statul. drept gaj. prin întocmirea unui inventar. prin întocmirea unui inventar. cea beneficiară consolidează cu efecte retroactiv titlul de moştenitor al succesibilului.701C. Potrivit art. sunt determinate prin testament şi legatul nu poate fi acceptat decât în condiţiile stabilite de testator. considerăm că declaraţia de acceptare beneficiară poate fi dată în aceleaşi condiţii ca şi declaraţia de renunţare. moştenitorul în loc să fie ţinut ultra vires de datoriile şi sarcinile moştenirii. ei sunt ţinuţi pentru pasivul ereditar numai intra vires bonorum.3. iar retractarea renunţării în condiţiile art.civ. de regulă. Întrucât Legea nr. Asemenea acceptării pure şi simple.şi pentru renunţarea la moştenire. Acceptarea sub beneficiu de inventar poate fi numai expresă. intervine sancţiunea nulităţii beneficiului de inventar.36/1995 nu distinge. Moştenirea poate fi acceptată sub beneficiu de inventar atât de către moştenitorul legal.civ.704 C. succesibilul păstrează dreptul de opţiune în cadrul termenului de prescripţie. Dacă declaraţia de acceptare beneficiară nu este dată în faţa notarului public. în ipoteza în care este făcută printr-un înscris sub semnătură privată. În plus. ea fiind oprită. În caz contrar. art. cât şi de către legatarul universal sau cu titlu universal. căci sub singura condiţie de a fi evitat confuziunea între patrimoniul lor şi moştenire. În schimb. succesorii la bunuri sunt scutiţi de obligaţia de a declara expres că înţeleg să accepte moştenirea sub beneficiu de inventar. 3 .validitate şi opozabilitate . Acceptarea sub beneficiu de inventar . întregul activ al moştenirii. Astfel. Succesibilul poate accepta moştenirea sub beneficiu de inventar numai cât timp nu a acceptat-o pur şi simplu. acceptarea beneficiară trebuie să îndeplinească cele două condiţii care sunt prevăzute . pentru validitatea acceptării beneficiare legea prevede şi necesitatea întocmirii inventarului fidel şi exact al bunurilor succesorale. Spre deosebire de cea dintâi confuziunea dintre patrimoniul succesoral şi cel al succesorului nu se produce. Nu excludem însă posibilitatea ca o asemenea declaraţie să valoreze acceptare pură şi simplă. Cele două patrimonii rămânând separate. sub acest aspect. menite să ocrotească pe creditorii succesorali şi pe legatari şi să le asigure. este un act juridic indivizibil. constituie şi ea o acceptare pură şi simplă a moştenirii. precum şi legatarii universali şi cu titlu universal nu au nevoie să îndeplinească formalităţile acestui mod de acceptare.. între renunţarea la moştenire şi acceptarea ei sub beneficiu de inventar.4 din Legea nr. propriul său patrimoniu rămânând la adăpostul urmăririi creditorilor succesiunii sau a legatarilor. În cazul legatarului cu titlu particular problema acceptării sub beneficiul de inventar nu se pune pentru că el nu răspunde de pasivul moştenirii şi obiectul legatului. ori renunţarea la moştenire. deoarece acceptarea pură şi simplă este definitivă şi irevocabilă. cea viitoare trebuie avută în vedere ca urmare a obligaţiilor contractuale sau delictuale eventuale ale defunctului. Condiţii de formă: Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic solemn. ca şi acceptarea pură şi simplă.45 şi 80-81 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii 36/1995. legea impune moştenitorului beneficiar unele restrângeri de drepturi şi obligaţii. Adică. în cazul în care există îndoieli cu privire la solvabilitatea actuală sau viitoare a patrimoniului succesoral. nu poate avea ca obiect numai o parte a moştenirii . 143 .76 alin. succesibilul optează în acest sens.36/1995 şi art. va răspunde pentru acestea numai cu bunurile care alcătuiesc moştenirea. Condi ţ iile de fond şi form ă cerute pentru validitatea accept ă sub rii beneficiu de inventar Condiţii de fond: Cu privire la condiţiile de fond ce trebuie să caracterizeze această categorie de opţiune succesorală se poate spune că nu diferă în mod esenţial de celelalte feluri de opţiune. rezultând din declaraţia succesibilului făcută în acest sens în faţa notarului public.

potrivit căruia succesibilul este considerat un acceptant pur şi simplu . Alternativ.vol. celui chemat la moştenire i se dă timpul necesar pentru a se pronunţa în cunoştinţă de cauză. 700 C.330. Numai cu acordul persoanei în posesia c reia se afl bunurile succesorale ă ă se poate face inventarierea. ce va fi obligat ca la finalizarea procedurii succesorale sau atunci când notarul consideră necesar să le restituie şi să depună conturile la biroul notarului public. Termenele sunt de 3 luni pentru a face inventar şi de 40 de zile pentru a delibera. Când din eroare nu au fost trecute unele bunuri din procesul verbal.III. Se consideră că inventarul este fidel atunci când este lipsit de fraudă. ″Curs. dar nu va putea depăşi termenul general prevăzut de art. pag. 712 va opera numai atunci când cele două condiţii arătate mai sus nu sunt îndeplinite. Termenele pentru inventar şi deliberare Prezentare: Potrivit art.. nerecurgându-se la dosiri sau dări la o parte. declaraţia valorează acceptarea pură şi simplă dacă condiţiile pentru aceasta sunt îndeplinite. Declaraţia dată în formele analizate şi făcută sub beneficiu de inventar trebuie să fie precedată sau urmat ă de întocmirea unui inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale. pierdere. Aplicarea de sigilii este prevăzută în situaţia în care există pericol de înstrăinare.civ. pag.705 C. Termenul nou va curge din ziua renunţării.270. succesibilul este considerat că a acceptat pur şi simplu moştenirea. se va proceda la întocmirea unui supliment de inventar.cit. Deşi. Inventarierea bunurilor se face de c ă tre notarul public în cazurile prev ă zute de lege sau la cererea celor interesaţi. 144 . înlocuire sau distrugere a bunurilor. caz în care se trece la întocmirea unui proces verbal ce va cuprinde enumerarea.Declaraţia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie să fie înscrisă în registrul special de renunţări la succesiune ţinut de biroul notarial desemnat pentru circumscripţia teritorială a judecătoriei de la locul deschiderii moştenirii. În situaţia în care nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale. înainte de a fi acceptat sau renunţat. Sancţiunea civilă prevăzută de art.civ. Se poate întâmpla ca reprezentanţii primei clase de moştenitori chemaţi la succesiune să renunţe. în asemenea ipoteză.251 251 M. un nou termen de 3 luni şi un altul de 40 de zile va începe să curgă faţă de moştenitorii chemaţi la succesiune prin efectul renunţării sau încetării din viaţă a celor care i-ar fi exclus prin prezenţa lor. . 4.civ. precum şi menţiuni privind pasivul succesoral. Inventarul va mai cuprinde distinct bunuri contestate.Hamangiu.Băicoianu. după cum am văzut. astfel cum impune art. . descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data decesului.civ. cererea de inventariere ţine loc şi de deschidere a acestei proceduri. Al. În cazul neîndeplinirii acestei cerinţe de publicitate prevăzut pentru opozabilitate beneficiul rezultând din inventar nu va putea fi invocat faţă de terţi. prudent ar fi ca el să fie făcut anterior. sau să înceteze din viaţă. op. deoarece numai astfel moştenitorul va putea opta eventual pentru renunţarea la succesiune.Rosetti-Bălănescu. În lipsa inventarului. fără ca să opereze sancţiunea prevăzută de art. legea oferă şi posibilitatea dării bunurilor unui custode.Eliescu. Cerinţa legiuitorului de a fi şi exact este îndeplinită atunci când inventarul cuprinde totalitatea bunurilor succesorale. 706 C. Până la expirarea acestor termene moştenitorul nu poate fi constrâns să se pronunţe .. iar moştenitorii din clasa subsecventă trebuie să se bucure de aceleaşi avantaje legale ca şi cei dintâi.″. 712 C.. inventarul poate fi făcut anterior sau posterior declaraţiei. Când inventarul este infidel. decesului sau evenimentului generator al nedemnităţii. I. C.

păstrând însă. ă irevocabil ă şi retroactivă. dacă a încetat din viaţă după expirarea acestui termen . • termenele legale pentru succesorii ab intestat chemaţi în primul rând. Legiuitorul nu suspendă însă dreptul creditorilor de a urmări pe succesibili. art. chiar la nivelul textului. dreptul la activul net al patrimoniului.civ. Efectele acceptării sub beneficiu de inventar Efecte: Prin acceptarea sub beneficiu de inventar. potrivit cererii. 145 . patrimoniul dobândit prin moştenire se transmite la proprii moştenitori.Dispoziţia este de ordine publică şi prin urmare nu va putea fi înlăturată prin convenţie sau testament.706 şi art. moştenitorii din clasa subsecventă.700 C. în ipoteza renunţării sau a decesului succesibilului de rang preferabil sunt constrânşi la un termen inferior ca durată celui acordat de art. Dacă între timp succesibilul a fost condamnat în calitate de moştenitor care a acceptat pur şi simplu. atunci când succesibilul este confruntat cu obligaţia. păstrând însă dreptul de opţiune. Deci în această calitate. fie sub beneficiu de inventar sau de a renunţa la moştenire. respectiv cel rămas pană la limita de şase luni calculate de la momentul deschiderii succesiunii.civ. dacă a murit înainte de expirarea termenului pentru facerea inventarului .706 şi art. se acceptă că acesta va fi socotit că a acceptat pur şi simplu faţă de cei cu care s-a judecat. ci de la data semnării procesului verbal de inventariere. dar fără a depăşi termenul de 6 luni prevăzut de art. curg de la data deschiderii succesiunii.. 5.civ.709 C.709 C. dar prezentând şi interesul. cauze de admitere a acesteia. la cererea eredelui interesat. instanţelor de judecată acordarea de noi termene. dat fiind caracterul relativ al hotărârilor judecătoreşti. Ca orice moştenitor acceptant el poate cere reducţiunea liberalităţilor excesive dacă este moştenitor rezervatar. dreptul de a accepta fie pur şi simplu. poate încheia valabil acte juridice . Expirarea termenelor analizate duce pentru succesibilul ce nu s-a pronunţat la pierderea excepţiei dilatorii .706 C. acordă posibilitatea succesibilului să ceară un al doilea termen pentru inventar în situaţia în care dovedeşte.civ. Impunând această posibilitate.700 C. modificat prin Decretul 73/1954. moştenitorul următor se va bucura de un nou termen de 3 luni şi 40 zile care va începe să curgă din ziua renunţării. civ.civ. Dispoziţiile art. de a inventaria şi delibera asupra masei succesorale. Dacă însă aceştia renunţă. care este definitiv . În răstimpul acestor termene eredele nu poate fi silit să se pronunţe şi nici nu se poate obţine o condamnare împotriva sa. succesorii săi vor avea 3 luni şi 40 zile. Aici se pot distinge următoarele situaţii: • dacă inventarul a fost făcut înainte de expirarea termenului de 3 luni. restrânge libertatea ca succesibilul să se poată bucura de integralitatea celor două termene cumulate. faţă de orice altă persoană. prin schimbarea termenului general de prescripţie din unul de 30 de ani în cel de şase luni. Pe de altă parte. succesibilul îşi consolidează titlul său de moştenitor. având dreptul să ceară şi putând fi obligat şi la raportul donaţiilor dacă este descendent sau soţ supravieţuitor în concurs cu descendenţii. • dacă succesibilul moare înlăuntrul termenelor legale. definitivând transmiterea succesorală ce a început de la data deschiderii succesiunii. intră în vădită contradicţie. ci acordă acestuia din urmă o excepţie dilatorie.709 C. cu art. acordă posibilitatea. în sensul utilităţii acestora în procedura de acceptare sub beneficiul de inventar. În caz de deces al moştenitorului beneficiar.civ. se ajunge la situaţia în care art. pe de o parte art. Astfel. pentru a amâna procedura. căci altfel moştenitorul următor nu ar beneficia de termene utile pentru a face inventarul şi a delibera. poate cere ieşierea din indiviziune.700 C. El devine în mod definitiv titular al patrimoniului succesoral şi proprietar al bunurilor care îl compun.civ. termenul de 40 de zile nu începe să curgă de la această dată. Trebuie avută în vedere şi importanţa practică a aplicării întocmai a art.709 C. sau numai 40 de zile...

fie în favoarea moştenirii.civ. Dimpotrivă. în cazul raporturilor juridice în care defunctul era subiect pasiv. Chiar dacă art. nu avem în vedere şi ipoteza opunerii creanţei pe care moştenitorul beneficiar o are împotriva unui creditor al masei succesorale . toate acestea în virtutea calităţii de titular al patrimoniului propriu.″. Astfel. Spre deosebire de art. Ceea ce poate fi invocat ca excepţie este compensaţia. În această calitate. moştenitorul beneficiar putea urmări pe terţul achizitor al imobilului ipotecat. se operează între dânsele o compensaţie care stinge amândouă datoriile . ce opreşte pe mandatar să cumpere bunurile pe care este împuternicit să le vândă. iar cealaltă de moştenire. Moştenitorul beneficiar se substituie defunctului numai cu privire la activul ereditar. separaţia de patrimonii rezultând din acceptarea sub beneficiul de inventar produce efecte colective faţă de toţi creditorii moştenirii şi legatari. întrucât creanţele reciproce fac parte din două patrimonii distincte. nu din patrimoniul personal al moştenitorului. îndreptate împotriva moştenitorilor beneficiari ca proprietar al bunurilor ereditare. Terţul evins nu va putea să intenteze decât o acţiune în garanţie în contra succesiunii.civ. iar în cazul contrar moştenitorului şi creditorilor săi personali. Încetarea beneficiului de inventar Încetare: Beneficiul de inventar poate înceta în următoarele moduri: . există posibilitatea unei compensaţii între creanţa pe care moştenitorul beneficiar o are faţă de moştenire cu creanţa moştenirii faţă de el. respectiv prin confuziune..civ. deoarece calităţile incompatibile de subiect activ şi pasiv în acelaşi raport de drept nu se întrunesc în aceeaşi persoană. Consecinţele separării celor două patrimonii se identifică în următoarele: 1. ci ele subzist accept riiăîn modalitatea ă beneficiar ă fie împotrivă. 3. se sting prin compensaţie în condiţiile legii. drepturile reale pe care eredele beneficiar îl are asupra unui bun din patrimoniul moştenirii. Drepturile şi datoriile pe care moştenitorul beneficiar la avea faţă de defunct sau invers nu se sting prin confuziune sau consolidare.civ. ca moştenitor al vânzătorului şi ţinut ca atare de toate obligaţiile lui. 713 C. eredele beneficiar nu devine debitor în locul acestuia având poziţia unui terţ faţă de bunurile succesorale. eredele beneficiar poate dobândi după acceptare noi drepturi împotriva succesiunii sau pe calea cesiunii creanţei aparţinând terţilor împotriva defunctului. 1308 C. fără a i se putea opune art. în cazul art.. ci rămân una legată de moştenitor. Ea profită creditorilor succesiunii dacă moştenirea este solvabilă. căci moştenitorul beneficiar nu ia parte la adjudecare în calitate de reprezentat al moştenirii.. poate dobândi prin adjudecare bunuri din moştenire vândute la licitaţie publică. însă. Vorbind de creanţe reciproce. În situaţia în care creanţa defunctului ar fi fost garantată printr-o ipotecă.781 şi următoarele C.. adică în calitate de terţ faţă de moştenire. are în vedere situaţia ″ când două persoane sunt datoare una alteia. 6. nu se va putea despăgubi decât din aceste bunuri. nu pot fi paralizate prin nici o excepţie ce s-ar fi putut opune defunctului. fără ca acesta să-i poate opune excepţia de garanţie. tot astfel nu încetează prin consolidare.Efectul specific al acestei posibilităţi este separaţia de patrimonii. putem considera că. În aceeaşi măsură. Acţiunile pe care moştenitorul beneficiar le intentează pentru a obţine plata creanţelor ce le avea în contra defunctului. nu şi cu privire la pasivul succesiunii. 2.1143 C. precum şi faţă de moştenitorul însuşi şi creditorii săi personali. se substituie lui de cujus în raporturile de drept în care acesta era subiect activ (titular de drepturi reale ori creditor) în timp ce . unei creanţe a acestuia împotriva moştenirii. ci în nume propriu.

146 .

moştenitorul poate fi decăzut din beneficiul de inventar. Deak. pe când decăderea incapabililor şi minorilor care au împlinit vârsta de 14 ani. cit. şi. Deosebire: Decăderea se deosebeşte de renunţare prin următoarele: a) decăderea trebuie să fie pronunţată prin hotărâre judecătorească. caz în care ea poate rezulta din orice act care implică pentru beneficiar voinţa de a lucra ca un moştenitor care a acceptat pur şi simplu moştenirea. pag. Renunţarea poate fi şi tacită. civil art. b) numai un moştenitor capabil poate renunţa la beneficiul de inventar. Decăderea fiind o sancţiune. civil). 712 C. pe când renunţarea operează de drept. Nu pot renunţa la beneficiu persoanele pentru care această formă de acceptare este obligatorie..a) fie prin renunţarea moştenitorului. 717 C. Efect: Efectul renunţării şi al decăderii este acelaşi. moştenitorul poate renunţa la beneficiul de inventar. op. Fr. cu titlul de sancţiune253. acesta fiind creat în interesul său252.502. şi drept consecinţă. ci numai obligaţia de a despăgubi pe creditorii succesorali sau pe legatari pentru paguba pe care le-a pricinuit-o. fără formele prevăzute de lege (art. însă în următoarele două cazuri:  dacă s-a făcut culpabil de dosire sau de dare la o parte a unor bunuri succesorale (art. 716. procedură civilă). b) prin dec ăderea lui din acest beneficiu . fie cu titlu de sancţiune .  dacă a înstrăinat vreun lucru nemişcător din moştenire. orice altă faptă culpabilă a moştenitorului beneficiar nu atrage decăderea. moştenitorul este socotit că a acceptat pur şi simplu moştenirea de la deschiderea acesteia. 252 253 147 . 671 C. aceste texte sunt de strictă interpretare. căci ei sunt presupuşi de lege că au discernământ.

O ultimă condiţie ce trebuie îndeplinită de renunţare este ca aceasta să fie impersonală şi cu titlu gratuit259. dacă renunţarea este cu titlu oneros. iar la celelalte să renunţe258. 4. ″Principii de drept″. renunţarea la moştenire este un act juridic solemn. ultima rezultând din ″ neacceptarea moştenirii în termenul de prescripţie prevăzut de lege ″. Furtună. I.Hamangiu. pentru ca renunţarea să fie valabilă trebuie ca renunţătorul să nu-şi fi exercitat anterior dreptul de opţiune acceptând moştenirea respectivă. 257 Art. 2.cit.414. Chirică. op. partea II. C. 80 alin.civ. Al. care dispunea: ″renunţarea la succesiune nu se presupune. 259 În caz contrar. civ. pag. acest fapt ţ având drept consecin ţă stingerea titlului de moştenitor. 36/1995 în acest caz declaraţia de renunţarea trebuie trimisă de notarul în faţa căruia a fost dată la notarul public la care se află registrul spre a o înscrie în acesta. Act solemn: Ca şi acceptarea sub beneficiu de inventar. acesta neputând să accepta anumite bunuri din succesiune. care la rândul lui a abrogat art.215. înseamnă că succesorul a acceptat moştenirea şi ne aflăm în .36/1995 şi art. Sub sancţiunea nulităţii absolute.cit. op.430. Bucureşti. ″Transmisiunea . Eliescu .St ătescu .. C. pag.din declara ţia de renun ţare dat ă în fa ţa instan ţei de judecat ă cu ocazia judec ării cauzelor succesorale . De asemenea.133..cit.294. Noţiune: Renunţarea la moştenire este o manifestare de voinţă a succesibilului prin care declară că nu doreşte să uzeze de drepturile succesorale pe care vocaţia sa succesorală i le conferă..II. Daha. Al. Gh.80 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.4 din Legea nr. D.. sau la orice birou notarial256.. 256 Potrivit art. pag. nu poate fi tacită ci numai expresă″. op.pag.cit.C ărpenaru .cit. op.cit. ″Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anii 1998-1999″. Renunţarea la succesiune mai poate rezulta şi din următoarele: 1.. Într-o primă opinie254 se consideră că renunţarea este atât expresă cât şi tacită. 258 Curtea de Apel Craiova. Comăniţă. ″. s.224. Legea nr.. 255 M.. Datorită caracterului unitar şi indivizibil al moştenirii. Craiova. pag. op. şi pe un registru ţinut anume pentru aceasta″.277. 40/1953: ″renunţarea expresă la succesiune se face în faţa notarului de stat competent″. pag. 3.Alexandresco. St.81. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. renunţarea trebuie să poarte asupra întregii moşteniri sau părţi din moştenire ce-i revine succesorului. pag.RENUNŢAREA LA MOŞTENIRE 1. Această declaraţie se va trece în acelaşi registru în care se trece şi acceptarea sub beneficiu de inventar. 36/1995 a abrogat Decretul nr. Bacaci.503.76 alin.2 din Decretul nr. potrivit art. pag. în principiu. V. în V.op.Rosetti-Bălănescu. 254 D.695 C. dec. cit.. Editura Ştiinţifică. 40/1953257 . Într-o a doua opinie 255 se consideră că ″renunţarea.264-265. pag. Rizeanu. ea nu se poate face decât la grefa tribunalului de primă instanţă a districtului în care succesiunea s-a deschis. Stoica.. 36/1995 renunţarea trebuie să rezulte dintr-o declaraţie făcută expres la Biroul Notarului Public de la locul unde s-a deschis succesiunea. op.vol. pag.tom III. Această consemnare are forţă probantă până la înscrierea în fals.127.cit.III. 2000. Eugeniu Safta-Romano.. Considerăm că renunţarea poate fi numai expresă deoarece renunţarea nu poate fi dedusă din neacceptarea moştenirii în cadrul termenului de prescrip ie. nr. D. 1958. Editura 1F. vol. 8786/1999.Băicoianu. op. Feluri: În literatura de specialitate au apărut mai multe opinii în legătură cu felurile renunţării. C. pag.din consemnarea f ă cut ă de notarul public în timpul întocmirii cerificatului de moştenitor.

148 .

J. decât numai atunci când consideraţia persoanei este cauza determinantă pentru care s-a făcut renunţarea.Deselnicu. 261 A.Nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege atrage după sine nulitatea260 renunţării la moştenire şi drept consecinţă dreptul de opţiune al succesibilului subzistă. fiind chemat la două succesiuni diferite. civil. ″Cu privire la cazurile de ineficacitate a renunţării la succesiune″ în RRD . ne putem afla în faţa unei erorii asupra persoanei în situaţia în care. cu notă de M. Nulitatea renunţării poate fi invocată de orice persoană interesată exceptând succesibilii renunţătorului. 679 C.civ. iar datorită temerii insuflate a fost determinantă la darea declaraţiei de renunţare la succesiune. d) renunţătorul nu datorează taxele pentru efectuarea procedurii succesorale notariale. Spre deosebire de eroare. nemaiîntrunind în persoana sa calitatea de moştenitor şi de donator.Olt. profită un alt moştenitor. cu notă de Irina Moroianu Zlătescu şi D. ca mai apoi părţile cuvenite coerezilor săi. succesibilii săi nu pot moşteni decât drepturile care se află legal în patrimoniul succesoral la momentul decesului.57 . în realitate. şi. violenţa putând fi dovedită prin orice mijloace de probă262 . descendenţi săi culegând moştenirea în nume propriu. pag. ″dat fiind că. vocaţia sa fiind retroactiv desfiinţată.nr.2555/1986. ″Răul″ cu care este ameninţat moştenitorul renunţător poate fi patrimonial. 9/1987. fizic sau moral. renunţă la una din ele. la momentul renunţării succesibilii renunţătorului n-au nici un drept actual asupra patrimoniului acestuia. renunţătorul are reprezentarea greşită că partea ce i s-ar fi cuvenit din moştenire profită un moştenitor pentru care are o deosebită consideraţie.. la deschiderea succesiunii. potrivit art. s. iar nu şi pe cele care din indiferent ce motiv nu se regăsesc în acest patrimoniu″. nu poate avea consecinţa anulabilităţii actului. afară de cazul când a expirat termenul în care el poate fi exercitat. Şi în cazul declaraţiei de renunţare la succesiune voinţa juridică poate fi afectată de viciul de consimţământ: eroarea. pag. în acest caz.Georgescu şi Al. Poate exista eroare cu privire la substan aţ obiectului în situa ia în care ţ moştenitorul. nr. urmare a renunţării. în cazul dolului261. b) renunţătorul care a primit donaţii de la defunct. 260 T M B. În materia renunţării la moştenire.27.Vişan. nr. în RRD nr. pag. sunt readuse la viaţă. 3. exercitată asupra libertăţii de exprimare a unui moştenitor. Efectele renunţării Efecte: Potrivit art. Violenţa psihică sau morală. poate constitui viciu de consimţământ dacă este nelegitimă.20 . . prin confuziune sau consolidare. în RRD nr. dec. nu mai este obligat la raport. moştenitorul interesat a acţionat cu intenţie şi prin manopere frauduloase pentru a induce în eroare pe renunţător cu privire la destinaţia părţii sale ce-i revenea din moştenire. Eroarea. Consecinţe: Acest efect al renunţări implică următoarele consecinţe: a) renunţătorul pierde partea din moştenire la care are dreptul. c) drepturile reale sau de creanţă pe care succesibilul le avea împotriva defunctului sau pe care acesta din urmă le avea împotriva succesibilului şi care se stinseseră.62.6/1987. se poate exercita direct asupra sa ori faţă de cei apropiaţi lui. Retractarea renunţării prezenţa unor acte de înstrăinare între vii a drepturilor succesorale.IV-a civ. civil “eredele ce renun ţă este considerat c ă n-a fost niciodat ă erede”. prin ipoteză.Oproiu. 2/1985. dec. dolul şi viclenia.63 67. 4/1987. e) renunţătorul nu poate fi reprezentat. 2. în timp ce. chiar dacă renunţătorul decedează ulterior renunţării. în credinţa greşită că renunţă la cealaltă. 696 C. 262 T. aceasta trece la gradul următor. iar dacă renunţătorul era singur chemat la moştenire.

149 .

pag.forţată .se deduce din efectuarea de către renunţător a unor acte ce semnifică acceptarea tacită a moştenirii. În literatura de specialitate s-a pus problema dacă moştenitorul respectiv are un nou drept de opţiune succesorală.civ.expresă . Efecte: Retractarea renunţării produce următoarele efecte: 1.133. Vaslui. 270 Ex.48 . săvârşeşte fapte ilicite ce sunt prevăzute de art.J. civil) tocmai pentru a se evita vacanţa succesorală. b) moştenirea să nu fi fost acceptată.Chirică. 701 C.: prin uzucapiune. pag.: stingerea unei datorii faţă de succesiune. civ.retractarea renunţării prin acceptare operează retroactiv de la data deschiderii succesiunii. Enache şi Fr. universală sau cu titlu Legea nu prevede nici-o formă specială . Deak. D. 2. Eugeniu Safta-Romano. Ex. nr. Pentru ca renunţarea să poată fi retractată sunt necesare două condiţii: a) dreptul de opţiune al renunţătorilui să nu fie stins prin împlinirea termenului de prescripţie de 6 luni. 263 264 universal. de alţi moştenitori ai defunctului264. prevăzut de art. Într-o a doua opinie267. 700 C.Condiţii: Legea permite moştenitorului care a renunţat la moştenire să poată reveni263 asupra renunţării şi să o retracteze (art. Este vorba despre următoarele:  prescripţia extinctivă 269.239.Eliescu. se consideră că retractarea renunţării constituie prin ea însăşi o acceptare pură şi simplă a moştenirii. la care subscriem. înainte de acceptarea moştenirii de alt succesibil sau de expirarea termenului de prescripţie. Poate fi vorba de un comoştenitor sau un moştenitor subsecvent cu vocaţie testamentară sau legală. 3. ″Transmisiunea . cit.72 şi 73 din Legea nr.. cu note de M. În cazul drepturilor dobândite de terţi între momentul renunţării la succesiune şi momentul retractării renunţării nu operează efectul retroactiv al retractării renunţării. 269 150 .moştenitorul retractant al renunţării devine acceptant. vol. 10/1986. 267 M. dec.atunci când renunţătorul. adică dacă va putea accepta pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar. terţul dobândeşte un imobil ce aparţine succesiunii. în RRD nr. 703 şi art. Această regulă comportă o excepţie dată de art. Feluri: Se poate spune că retractarea renunţării265 este de trei feluri: 1. 265 266 T.  drepturile ce sunt dobândite de terţi printr. 36/1995.o serie de acte încheiate cu curatorul special sau custodele bunurilor succesorale ce sunt numiţi în conformitate cu art. exceptând cazul în care retractarea s-a făcut prin acceptare forţată 268.58. 599/1985. 32/1954 conform căruia acceptarea în cazul minorilor şi a persoanelor puse sub interdicţie este considerată ca fiind făcută sub beneficiu de inventar. .II.″ . 19 din Decretul nr. ″Dreptul de moştenire ″ . pag. civil.se deduce din însuşirea calităţii de moştenitor a renunţătorului printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată..tacită .712 C. 2. între timp.137. Într-o primă opinie266 se consideră că moştenitorul va putea accepta succesiunea pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar. şi.  prescripţia achizitivă 270. 268 În acest caz acceptarea este pură şi simplă chiar şi în situaţia minorilor şi a interzişilor judecătoreşti. op. pag.

151 .

152 .

descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor.  depozitarea sumelor de bani. 272 Se va menţiona valoarea acestor bunuri. PETIŢIA DE EREDITATE I. 36/1995. Legea Notarilor Publici şi de Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 65 din Legea nr. inclusiv a procurorului şi a secretarului consiliului local de la ultimul domiciliu al defunctului. şi. în caz de refuz se încheie un proces verbal ce va cuprinde: enumerarea.  pasivul succesoral. conform art. Toate măsurile de conservare luate de notarul public trebuie să fie comunicate moştenitorilor legali. a cecurilor sau a altor valori în depozitul notarial sau la o instituţie specializată în trezorerie. 68 din Legea nr. Notarul va înregistra cererea după ce verifică dacă nu a fost înregistrată în opisul succesoral o altă cerere cu aceeaşi cauză.CURSUL 11 PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ. 74 alin. Competenţa teritorială de rezolvare a acestei proceduri necontencioase aparţine notarului public din circumscripţia teritorială a judecătoriei de la locul ultimului domiciliu al lui de cujus. Deschiderea procedurii: Procedura succesorală notarială este deschisă la cererea oricărei persoane interesate. PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ SAU ÎMPĂRŢIREA NECONTENCIOASĂ Prezentare: Împărţirea necontencioasă a bunurilor succesorale se face prin intermediul notarilor publici. 273 Acest inventar se poate face numai cu acordul persoanei care deţine bunurile. 271 Procedura succesorală notarială este reglementată de Legea nr. 36/1995). va fi competent notarul public din circumscripţia judecătoriei unde defunctul şi-a avut bunurile cele mai importante ca valoare. 710/C al Ministrului Justiţiei. iar atunci când este cazul şi executorilor testamentari. trebuie să cuprindă următoarele elemente:  datele de stare civilă ale defunctului. personal sau printr-un delegat va face inventarul bunurilor succesorale (art. 36/1995. În cazul în care acesta nu avea domiciliul în ţară.  numele. 3 din Legea nr. pierdere sau de distrugere a bunurilor succesorale. Împotriva menţiunilor cuprinse în inventar şi a măsurilor de conservare dispuse de notar. 36/1995)273. atunci când are cunoştinţă că moştenirea cuprinde bunuri imobile. a hârtiilor de valoare. legatarilor. 36/1995 prin Ordinul nr. Dacă există pericolul de înstrăinare.  bunurile defunctului272. La cererea persoanei interesate sau în cazurile prevăzute expres de lege notarul public. 36/1995. 67 din Legea nr. precum şi creditorii moştenitorilor insolvabili Cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale. pe lângă moştenitorii lui de cujus (legali sau testamentari) şi statul (în cazul succesiunilor vacante). notarul public va putea întreprinde următoarele măsuri de conservare:  punerea sub sigiliu sau predarea bunurilor unui custode (art. şi poartă denumirea de procedură succesorală notarială271. 153 . prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi. orice persoană care se consideră vinovată poate face plângere la judecătorie în temeiul art. Prin ″persoane interesate″ se înţelege.

în temeiul legii sau al testamentului. c) moştenitorii sau alte persoane prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor. Dacă moştenitorii sunt lipsiţi de capacitate se vor cita reprezentanţii lor legali şi autoritatea tutelară. DOVADA CALITĂŢII DE MOŞTENITOR Calitatea de moştenitor: O persoană are calitatea de moştenitor dacă are chemare la moştenire. printr-o încheiere a notarului public. după încetarea cauzelor de suspendare şi va finaliza procedura printr-o încheiere finală. Pe baza încheierii finale. 276 Eventualele erori materiale vor fi îndreptate la cererea moştenitorilor. Suspendarea procedurii succesorale: Procedura succesorală notarială se poate suspenda în următoarele cazuri: a) au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii şi.  data decesului. Notarul public va stabili calitatea moştenitorilor şi legatarilor275. notarul va întocmi încheierea finală a procedurii notariale. Potrivit legii calitatea de moştenitor poate fi dovedită cu certificatul de moştenitor sau cu orice alte mijloace de dovadă admise de lege277. notarul public va repune pe rol dosarul succesoral. care pe lângă aceste elemente trebuie să mai cuprindă:  numele. fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea. După realizarea acordului dintre moştenitori şi administrarea probelor. 275 Se stabileşte prin acte de stare civilă şi martori. se va elibera certificatul de moştenitor.  bunurile şi datoriile succesiunii. 36/1995).  taxele de timbru. În cazul în care moştenirea urmează să fie declarată vacantă va fi citată autoritatea administraţiei publice care urmează să preia bunurile succesorale. II. cu acordul moştenitorilor. în termen de 20 de zile de la data acesteia. domiciliul şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor şi legatarilor. notarul public va cita moştenitorii care au vocaţie la moştenire.Desfăşurarea procedurii: După ce constată că este legal sesizat şi după înregistrarea cererii. 82 alin. 3 din Legea nr. Certificatul de moştenitor: Este actul care finalizează procedura succesorală necontencioasă şi care atestă calitatea unei persoane de moştenitor legal sau testamentar. deşi au fost corect citaţi. întinderea drepturilor acestora şi compunerea masei succesorale. va proceda la reducerea liberalităţilor excesive până la limitele prevăzute de lege (art. 277 Ex. indiferent dacă sunt legali sau testamentari. succesibili nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală. 274 154 . făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea finală şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor. Dovada bunurilor ce compun masa succesorală se va face prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admis de lege. De asemenea.: acte de stare civilă cu ajutorul cărora cel interesat poate face dovada rudeniei sale cu de cujus. precum şi executorii testamentari (dacă există)274.  datele pe baza cărora s-a soluţionat cauza276. prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului. onorariul notarului. b) succesibili îşi contestă unul altuia calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin.  numele. La cererea părţilor.

În cazul în care se constată că mai există bunuri succesorale ce nu au fost cuprinse în certificatul de moştenitor. pag. în Dreptul nr. certificatul de moştenitor face dovada deplină în ceea ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile ce revin fiecărui moştenitor279. Prin urmare. prin el moştenitorii nu sunt investiţi cu anumite drepturi succesorale (acestea fiind dobândite în momentul deschiderii succesiunii). De asemenea. a expirat. În cazul în care moştenitorii şi-au împărţit bunurile moştenirii prin act notarial. după emiterea certificatului de moştenitor nu mai este posibil a se mai întocmi un altul. 88 din Legea nr. 36/1995).S.. Din acest motiv. s.92 şi urm. T. ci constată drepturile preexistente278. notarul public va putea să reia procedura pentru eventuala completare a încheierii finale cu bunurile omise din masa de împărţit şi pe baza căreia să elibereze certificatul de moştenitor suplimentar (art.J. 2 din Legea nr. şi. Aşadar. 2588/1973. 1/1991.59. Certificatul de moştenitor va cuprinde menţiuni referitoare la de cujus.. oricare dintre moştenitori poate să solicite instanţei includerea în masa succesorală şi a acestor bunuri280. în principiu numai după ce termenul de 6 luni prevăzut de art. civ. s. op.S. la masa succesorală. 88 alin. pag. T. decât în condiţiile expres prevăzute de lege. 280 155 . la moştenitori. s. dacă ei au căzut de acord asupra pasivului moştenirii şi a creditorilor ei.. nr. Puterea doveditoare a certificatului de moştenitor este statornicită de art. civ. Astfel. ci o constată. Pot cere anularea certificatului de moştenitor persoanele care au pretenţii la 278 279 91. C. 36/1995). notarul va face menţiunile respective în certificatul de moştenitor. se poate emite un certfificat de calitate de moştenitor (art. certificatul de moştenitor va cuprinde şi menţiuni despre actul de împărţire a bunurilor. 1985. cit. dec. s. la taxa de timbru. 86 alin.90- Fr. nr. 36/1995 care dispune ca pînă la anularea prin hotărâre judecătorească.La cererea oricărui moştenitor legal sau legatar care a acceptat succesiunea. civ. b) este un instrument probator. certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu pentru uzucapiunea de durată scurtă. precum şi la cotele care se cuvin acestora. nr.S. dec. dec. nr.538. 36/1995). sau în certificatul de moştenitor suplimentar.S. în cazul anulării certificatului de moştenitor pe cale judecătorească. Pe baza hotărârii judecătoreşti. notarul public de la locul deschiderii succesiunii va elibera certificatul de moştenitor. 790/1990. 968/1985.. De asemenea. procedura necontencioasă se suspendă. Atunci când nu se face dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora presupune operaţiuni de durată.. notarul va elibera certificatul de moştenitor. pag. Deak. dec.. la cererea moştenitorilor. În principiu.. 7/1974. civ. Certificatul de moştenitor se eliberează când nu sunt neînţelegeri între moştenitori.. T. certificatul de moştenitor nu conferă calitatea de moştenitor. cu acordul succesibililor. 1983. iar moştenitorii vor fi îndrumaţi la instanţa judecătorească. în RRD nr. 84 din Legea nr. în CD. dacă moştenitorii nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale sau a drepturilor moştenitorilor. 1537/1983.69. notarul va elibera un nou certificat pe baza hotărârii judecătoreşti rămase irevocabile (art. civ.. în CD.. certificatul de moştenitor poate fi contestat pe calea unei acţiuni în anularea certificatului de moştenitor. 700 C. dar şi înainte de expirarea acestui termen dacă s-a prezentat un testament sau dacă notarul constată că nu mai sunt şi alţi moştenitori în afara celor care au acceptat succesiunea. pag. Funcţiile certificatului de moştenitor: Certificatul de moştenitor are două funcţii: a) este un mijloc de îsezinare-moştenitorii care nu se bucură de sezină pot fi trimişi în posesiunea moştenirii numai prin eliberarea certificatului de moştenitor. pag. 2 din Legea nr.

dec. 1827/1955. nr. pag.36 şi urm.S. I. civ.. nr. atât timp cât actul prin care şi-au recunoscut drepturile constatate prin aceste menţiuni şi în temeiul căruia s-a întocmit certificatul nu a fost anulat pentru vicii de consimţământ.121 şi urm. s.. 672/1976. menţiunile sale vor face dovada deplină împotriva lor. Spirescu. pag. civ. s. pag. cu notă de T. civ.moştenire şi care au fost prejudiciate prin eliberarea ori cuprinsul certificatului de moştenitor eliberat (art. dec. ″Anularea certificatului de moştenitor la cererea părţilor prezente la dezbaterea succesorală în faţa notarului de stat″. 3/1975. conform dreptului comun.. în RRD nr. întrucât certificatul de moştenitor îşi trage puterea doveditoare din acordul moştenitorilor. deci el nu face dovada că bunurile în cauză au fost proprietatea celui care lasă moştenirea şi ca urmare a transmisiunii succesorale sunt proprietatea moştenitorului în lotul căruia se află acele bunuri283. ci au posibilitatea să se adreseze. s. b) în al doilea caz. Suceava. nr. T. 36/1995). pag.68.. 6/1981.. 1955. Ap. trebuie să distingem după cum certificatul este opus moştenitorilor care au consimţit la eliberarea lui sau este opus terţelor persoane: a) în primul caz. în caz de neînţelegere. menţiunile certificatului de moştenitor pot fi opuse terţelor persoane până la dovada contrară.150. succesorii nu sunt obligaţi să apeleze la procedura necontencioasă. 709/1974. nr. în CD.. ele fac dovada asupra calităţii de moştenitor şi a întinderii vocaţiei succesorale. în RRD nr.S. s. În cazul în care s-a făcut şi împărţeala bunurilor succesorale. 8/1999. în Dreptul nr. 88 din Legea nr. Certificatul de moştenitor nu este titlu de proprietate. I. în CD.194-195. Referitor la prescripţia acţiunii în anularea certificatului de moştenitor a se vedea C. Puterea doveditoare: Cât priveşte puterea doveditoare a certificatului de moştenitor. termenul fiind de 3 ani si începând sa curgă de la data eliberării lui281. 282 T.. Certificatul de moştenitor nefiind obligatoriu. 281 156 .S. direct instanţelor judecătoreşti. dec. vol. 283 T. I. civ. dec. 1976. 1057/1998. pag. Mihalache . Pungă. certificatul de moştenitor face dovada faţă de terţi asupra bunurilor care au fost repartizate în lotul fiecărui moştenitor. pentru incapacitate282 sau pentru cauze de nulitate absolută.

pag. 5/1987. fie cu orice mijloace de probă . rudeniei în cazul moştenitorilor legali . şi.. legatarii universali şi legatarii cu titlu universal. cit. op. civ. contestă drepturile adevăratului moştenitor. Prin petiţia de ereditate se reclamă moştenirea.filiaţia. Faţă de moştenitorul aparent: Efectele între adevăratul moştenitor şi moştenitorul aparent intră în discuţie dacă s-a admis acţiunea în petiţie de ereditate. moştenitorul aparent este obligat să înapoieze bunurile moştenirii către adevăratul moştenitor. în întregul ei sau numai o parte din aceasta.458-459.testamentul în cazul legatarilor sau actele de stare civilă . PETIŢIA DE EREDITATE Noţiune: Petiţia de ereditate este o acţiune prin care un moştenitor cere instanţei judecătoreşti recunoaşterea titlului său de moştenitor legal sau legatar universal sau cu titlu universal. nr. Caracterele juridice ale ac ţ iuni în peti ţ de ereditate: Petiţia de ereditate are ie următoarele caractere juridice: a) este o acţiune mixtă. cit. atunci când acesta a fost eliberat. Dovada calităţii de succesor: Pentru a reuşi în petiţia de ereditate.civ).. dar oricare ar fi soluţia (reală sau personală) competenţa aparţine instanţei judecătoreşti de la locul unde s-a deschis succesiunea285. (art. Al. bunurile moştenite sunt deţinute de o persoană străină. Din acest punct de vedere petiţia de ereditate se aseamănă cu acţiunea în revendicare. dacă sunt mai mulţi moştenitori aparenţi. de această acţiune nu beneficiază legatarii cu titlu particular. c) este o acţiune prescriptibilă. fără a reprezenta pe ceilalţi iar pe de altă parte. Astfel. a se vedea D. care prin natura lor. Hunedoara. şi obligarea celui care deţine bunurile moştenirii la restituirea lor284. III. Întinderea obligaţiei de restituire diferă însă. 995 alin.307.III. 2 C. Rosetti Bălănescu. au deci dreptul la această acţiune numai moştenitorii legali. dec. 786/1986. Băicoianu. ori de rea credinţă. individual286. acţiunea nu poate fi pornită împotriva fiecăruia din ei. 285 Pentru opinia potrivit căreia petiţia de ereditate este o acţiune reală. 284 157 . în cazul acţiunii în revendicare terţii contestă doar faptul că anumite bunuri ar aparţine succesiunii (T. 167/1958.J. care se poate face cu certificatul de moştenitor. Ca efect al admiterii acţiunii în petiţie de ereditate. din diferite motive. prevăzut de art. în RRD nr. Moştenitorii au la îndemână petiţia de ereditate când. adică prezintă unele din caracterele acţiunilor reale prin aceea că trebuie să fie pornită împotriva deţinătorului bunurilor succesorale şi tinde la obligarea acestuia să lase posesiunea acestora în favoarea reclamantului dar prezintă şi drepturi de creanţă ca şi drepturi izvorâte din creaţia intelectuală. Hamangiu. dar ele rămân două acţiuni diferire şi nu trebuie confundate. I.70). care se pretinde moştenitor asupra acestor bunuri (moştenitor aparent). Chirică. după cum moştenitorul aparent a fost de bună credinţă. Efectele petiţiei de ereditate: În cazul admiterii de către instanţa de judecată a acţiunii în petiţie de ereditate. b) este o acţiune divizibilă.în cazul soţului supravieţuitor sau donator. pag. pag. deoarece pe de o parte dacă sunt mai mulţi moştenitori fiecare va acţiona în numele său. op. Părerile sunt împărţite. 3 din Decretul nr. această admitere va produce anumite efecte care vor fi diferite după cum sunt între adevăratul moştenitor şi moştenitorul aparent sau între adevăratul moştenitor şi terţele persoane. iar în cazul petiţiei de ereditate este contestată însăşi calitatea de moştenitor. 286 A se vedea discuţia din C. vol. în termenul general de 3 ani. Moştenitorul aparent de bun ăcredin ţă Moştenitorul aparent de bună credinţă trebuie să : restituie bunurile succesorale în natură şi în starea actuală. Termenul curge de la data cînd pârâtul a făcut acte de moştenitor. riscul deteriorării sau pierii fortuite fiind în sarcina adevăratului moştenitor. reclamantul trebuie să facă dovada calităţii de succesor universal sau cu titlu universal.

dacă terţa persoană a fost de bună credinţă. Dar terţa persoană poate invoca buna sa credinţă. 287 În situaţia în care vânzarea se desfiinţează potrivit principiului resoluto iure dantis.). adică faptul că a cumpărat bunul de la moştenitorul aparent fiind în imposibilitate de a cunoaşte că cel cu care a încheiat contractul nu este adevăratul proprietar al bunului. Actele de dispoziţie privind bunurile mobile se menţin şi ele.civ. De asemenea. Care va fi soarta acestor acte? Actele de administrare şi de conservare vor fi menţinute. Faţă de terţi: Efectele faţă de terţele persoane intră în discuţie în situaţia în care moştenitorul aparent a reuşit să încheie acte cu alte persoane. întrucât adevăratul moştenitor a fost şi a rămas singurul proprietar a bunurilor succesorale. nu le-a putut înstrăina în mod valabil. pag. În intervalul de timp cât a deţinut bunurile succesorale. d) să fi existat o eroare . dar va avea dreptul la acţiunea pentru evicţiune împotriva moştenitorului aparent (Fr. Indiferent dacă este de bună sau de rea credinţă. c) terţa persoană dobânditoare să fi fost de bună credinţă în momentul încheierii actului.). terţul va trebui să restituie bunul adevăratului proprietar. care impun ca bunurile să fie gospodărite. cu excepţia cazului în care dovedeşte că pieirea s-ar fi produs şi în posesia adevăratului moştenitor. Condiţii: Drepturile dobândite de terţele persoane de la moştenitorul aparent sunt ocrotite dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) actele de înstrăinare să fi fost cu titlu particular. Deak. El va restitui şi fructele pe care trebuia să le perceapă. Buna credinţă a terţei persoane ar impune soluţia menţinerii actului încheiat cu moştenitorul aparent. şi. Practica judecătorească a stabilit că actele încheiate de către moştenitorul aparent cu terţele persoane asupra unui bun imobil vor fi menţinute (error communis facit jus). posesia valorând titlu de proprietate (art. adică să fi avut credinţa că tratează cu adevăratul moştenitor. Astfel. moştenitorul aparent. Concluzia ar trebui deci să fie că actele încheiate de moştenitorul aparent cu terţele persoane vor fi desfiinţate. iar pentru bunurile înstrăinate va fi obligat să restituie preţul primit. care nu era proprietar. plăţile făcute pentru achitarea datoriilor succesorale. 1909 C. moştenitorul aparent evins va beneficia de dreptul de retenţie asupra bunurilor succesorale până în momentul plăţii creanţelor sale. moştenitorul aparent are dreptul să pretindă cheltuielile ocazionate cu perceperea fructelor pe care a fost obligat să le restituie.543). moştenitorul aparent a încheiat acte juridice cu terţii în legătură cu aceste bunuri. b) actul de înstrăinare să fi fost cu titlu oneros. chiar dacă nu le-a perceput. se impun anumite precizări. cit. civ. În prezenţa actelor de dispoziţie ce privesc bunuri imobile. în materie de mobile. resolvitur ius accipientis. în calitate de posesor de bună credinţă. Deoarece drepturile terţei persoane asupra bunului imobil înstrăinat sunt menţinute. Moştenitorul aparent de rea credinţă: Moştenitorul aparent de rea credinţă trebuie să restituie bunurile succesorale în starea în care le-a luat în posesie sau valoarea lor (chiar dacă aceasta este mai mare decât preţul primit) din ziua cererii de restituire dacă le-a înstrăinat ori dacă au pierit chiar şi fortuit. ele sunt în interesul moştenitorului şi concordă cu interesele generale. adevăratul moştenitor va avea împotriva moştenitorului aparent o acţiune bazată pe îmbogăţirea fără just temei287.. op.Moştenitorul aparent păstrează fructele percepute. precum şi cheltuielile necesare şi utile făcute cu bunurile supuse înapoierii (art. 997 C. 158 .obştească şi invincibilă în legătură cu calitatea de moştenitor a celui care a înstrăinat bunul.

chiar de la data deschiderii succesiunii. acestea nu sunt susceptibile de o diviziune automată. fiecare moştenitor nu are o parte concretă din bunuri. indiviziunea succesorală este o formă a proprietăţii comune ce are ca obiect o masă de bunuri transmise către o pluralitate de moştenitori. În cazul în care există un singur moştenitor al defunctului nu se pun nici un fel de probleme. Polirom. C. Bucureşti. au stabilit două principii ce guvernează regimul juridic al indiviziunii: Indiviziunea şi împărţeala succesorală reprezintă ultimul act al transmisiunii succesorale.civ. în puterea legii. Problemele apar în cazul în care moştenirea se transmite la mai mulţi moştenitori. Drepturile reale. ideală din patrimoniul succesoral (ex. Ľ). drepturi de creanţă şi obligaţii cu caracter patrimonial) coproprietatea este o modalitate a proprietăţii (a unei proprietăţi.. M. ca drept real care are drept obiect un anumit bun determinat şi singular)290. Până în acest moment bunurile se află în indiviziune. drepturile de proprietate asupra unuia şi aceluiaşi obiect. ci numai o parte abstractă. obligaţiile şi sarcinile moştenirii se transmit divizate către moştenitori (art. 1997. codul civil se ocupă în art. fiecare dintre aceştia dobândind numai câte o cotă parte ideală din dreptul asupra bunurilor. 728-799288 C. Lupulescu. în timp ce indiviziunea succesorală reprezintă o modalitate a patrimoniului (a unei universalităţi juridice care implică drepturi reale. B. 1/3. D. Noţiune şi reglementare Reglementare: De indiviziune şi împărţeală.45 288 289 159 . Regimul juridic al indiviziunii Reglementare: Pentru a suplini lacunele legislative. fără ca această cotă să fie concretizată în materialitatea ei asupra unor anumite bunuri determinate din moştenire.civ. G. Dreptul de proprietate comună. Ed. 777 şi 1060 C. Ed. în concurs. INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ A. Astfel. pag.350. Prin urmare. ci impun împărţeală între moştenitori. Ciucă. pornind de la regulile generale aplicabile proprietăţii. În puterea legii. Ed. pag.692. Didactică şi pedagogică. ne găsim în faţa aşa-zisei coproprietăţi. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu bunurile care formează obiectul unor drepturi cuprinse în masa succesorală. Noţiune: Indiviziunea succesorală este o formă a proprietăţii comune. Teoria general ăa drepturilor reale. 2000. Persoana juridică. în care caz avem dea face cu starea de indiviziune propriu-zisă". spre deosebire de cazul când concursul drepturilor de proprietate priveşte o universalitate de bunuri. Bucureşti. se transmite asupra moştenitorilor în stare de indiviziune. Procedura partajului succesoral.9-11. Iaşi. moştenitorul dobândind dreptul asupra moştenirii din momentul deschiderii succesiunii şi intrând în posesia bunurilor moştenirii în condiţiile cunoscute. Persoana fizic ă. 290 V.). În asemenea cazuri moştenirea. Prin naşterea lor. Lumina Lex. 1970. doctrina şi jurisprudenţa.: 1 /2. Bucureşti. Lu ţescu. În literatura noastră juridică 289 s-a făcut distincţia între noţiunea de indiviziune şi cea de coproprietate: "Ori de câte ori mai multe persoane exercită în acelaşi timp. St ătescu. pag. 1947.CURSUL 12 INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ ŞI ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII I. pag.

în CD 1978.. pentru a nu lipsi de eficienţă actele juridice utile administrării şi conservării bunurilor succesorale. Ea este prevăzută de articolul 736 alin..a) nici unul dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra unui anumit bun din indiviziune. în CD.. 7/1993. civ. actul va fi retroactiv valabil. 1105/1969. 106/1969. în RRD nr.. Excepţie: Regula unanimităţii comportă o singură excepţie. civ.. dacă majoritatea erezilor socotesc necesară această măsură. Acte juridice: Actele juridice trebuie făcute cu acordul unanim al coindivizarilor. 293 T. Dacă un coindivizar a făcut un act de înstrăinare fără consimţământul celorlalţi coindivizari.S. pag.  nici unul dintre coindivizari să nu se fi opus efectuării actului292.J. civ. Cu toate acestea. C. cât timp acestea se află în indiviziune. s. pag. 291 160 . Aceeaşi soluţie bazată pe regula unanimităţii este aplicată şi actelor de administrare privind bunurile din indiviziune. s. s. trebuie să distingem între actele juridice şi actele materiale. pag. s. actul va fi retroactiv desfiinţat. C. ci dimpotrivă având consimţământul unanim al coindivizarilor.S. ci numai împărţeala moştenirii. pag.. civ. iar dacă bunul va intra în lotul altui coindivizar. valabilitatea actului va depinde de rezultatul împărţelii: dacă bunul înstrăinat va intra în lotul celui care a dispus de bun.1335/1978. 5/1969. fără consimţământul celorlalţi coindivizi. Aceste principii generează regimul juridic al actelor pe care le pot face coindivizarii în legătură cu bunurile succesorale..S.. indiferent dacă ele sunt de dispoziţie sau de administrare. 257/1970.181..S. Actele de dispoziţie privind un anumit bun trebuie să exprime consimţământul tuturor coindivizarilor (ex.152. cu condiţia respectării drepturilor celorlalţi293. civ. acţiunea în revendicare a unui bun succesoral nu poate fi exercitată de un singur coindivizar.J. au fost validate pe temeiul gestiunii de afaceri sau a mandatului tacit. în Dreptul nr. 292 T.. Prin urmare. Acte juridice şi acte materiale: În privinţa actelor pe care le pot face coindivizarii cu privire la bunurile indivize. dec. în practică. T.: vânzarea unui bun).175. T. civ. nr..S. pag. şi. dec... în Dreptul nr. nr. fiecare coindivizar poate folosi bunurile indivize. dec. nr. instanţa judecătorească nu poate face un partaj de folosinţă. 2/1996. Când unul dintre coindivizari a cules singur fructele bunului indiviz sau a folosit în exclusivitate bunul. Actele materiale: Actele materiale privind bunurile aflate în indiviziune nu trebuie să respecte regula unanimităţii. nr. nr. nr. deoarece are ca scop recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu şi readucerea lui în patrimoniul său. În cazul în care între coindivizari există neînţelegeri privind folosirea bunurilor indivize.. dec. actele de conservare şi administrare făcute de un coindivizar.S. De asemenea. s.. s.103. pag. actele juridice privind un anumit bun nu pot fi făcute de către un singur coindivizar. dec. În consecinţă.S. regimul juridic al acestor bunuri este dominat de regula unanimităţii.237-239. T. pag. în RRD nr. în RRD nr. 1969. potrivit căruia mobilele succesorale se pot vinde pentru plata datoriilor moştenirii. 7/1970. ceilalţi coindivizari pot reclama cotele ce li se cuvin. nr. 1474/1992. civ. civ. Prin urmare.3132. 1/1969. 892/1995. s. 884/1968.91. dec. 1 C. b) fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei părţi ideale care i se cuvine din indiviziune. din fructele sau valoarea folosinţei independent de împărţeala bunului. iar nu simpla recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale291. Fructele bunurilor indivize se cuvin coindivizarilor proporţional cu partea indiviză a fiecăruia. cu îndeplinirea cumulativă a două condiţii:  actul să fie folositor comunităţii. dec.

dec. s. au un caracter imperativ. Prin urmare. 1306/1995. regula imprescriptibilităţii dreptului de a cere ieşirea din indiviziune este considerată a fi de ordine publică (M.S. Deoarece fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei părţi ideale de drept care i se cuvine din indiviziune. se îngreunează circulaţia bunurilor aflate în această stare. în Dreptul nr. împărţirea bunurilor sau chiar a posesiei bunurilor indivize. pag. fiecare comoştenitor devine proprietarul exclusiv asupra unuia sau mai multor bunuri determinate în materialitatea lor. Împărţeala moştenirii este o modalitate prin care moştenitorii îşi realizează dreptul de a ieşi din indiviziune. pag. dreptul de a cere ieşirea din indiviziune poate fi paralizat prin uzucapiune. nr.. Este nulă de asemenea. 728 alin.părţi ce i se cuvine.109. în RRD nr. 1952 . care consacră imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieşirea din indiviziune. 299 T. ieşirea din indiviziune se poate cere oricând. pag. 2 C. Popa. 12/1968. care se face prin bună înţelegere între coindivizari şi care are ca obiect numai folosinţa. civ. Împ ăr ţeala de folosin ţă: Este permisă şi împărţeala de folosinţă. şi pe de altă parte este îngreunată şi administrarea acestor bunuri. rezultă că această cotă parte poate fi înstrăinată. 294 295 161 . 1401/1985. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere încetarea indiviziunii Regula generală: Regula generală este cea prevăzută de art. 729 C. civ. indiferent cât timp a trecut de la naşterea indiviziunii. pag.. 728 C. C.Îmbunătăţirile aduse de un terţ bunurilor coindivize nu îi conferă acestuia un drept real asupra acestor bunuri.. 298 Din această cauză. orice dispoziţie a celui care lasă moştenirea prin care coindivizarii ar fi obligaţi să rămînă în indiviziune este lovită de nulitate. coindivizarii pot conveni să menţină starea de indiviziune pe termen de cinci ani. civ.S. 297 T. dec. nr.. deci. Aşadar. nr. chiar în cazul în care ar exista convenţii sau prohibiţii contrare296. C. 5/1986. Împărţeala priveşte. 296 Aceasta deoarece legea nu agrează starea de indiviziune pentru că.S.S. titularul unui drept de folosinţă potrivit cotei . el va putea opune celorlalţi coindivizari dobândirea proprietăţii exclusive asupra acestor bunuri (art. civ.. Fiecare coindivizar va deveni anticipat.1969. în baza art. 1080/1967... dec. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii. fără a stabili fondul dreptului de proprietate. partajul este operaţiunea juridică prin care. în locul cotei părţi ideale ce aveau asupra masei indivize. asupra bunurilor indivize.82. adică nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. intervertind. col.. Deşi acest principiu are caracter imperativ.. pag. s. convenţia coindivizarilor al cărei obiect ar fi renunţarea la dreptul de a cere împărţeala moştenirii. cit. astfel.J. adică de la data deschiderii succesiunii 298. dreptul de proprietate asupra bunurilor indivize şi are ca efect încetarea definitivă a stării de indiviziune. T.. în RRD nr.civ. 874/1968. op. Imprescriptibilitate: Dispoziţiile art. fără consimţământul celorlalţi coindivizari. civ. s. Dacă unul dintre coindivizari exercită timp de 30 ani o posesie utilă pentru sine asupra unor bunuri ale moştenirii aflate în indiviziune. civ. civ.173. Deci.). prelungirea acestei stări neputând fi însă perpetuă. nr. Cu toate acestea. Prin acest act dobânditorul cotei părţi ideale devine coindivizar în aceleaşi condiţii ca şi dispunătorul295.448. ci numai un drept de creanţă294. 2/1996. dec. cu posibilitatea de prelungire. de oricare dintre coindivizari297. posesia echivocă în una neechivocă299..193). în Repertoriu. pe de o parte. 728 C.

netranslativ. 69/1975. civ. 3. în numele debitorului. 1825 C.civil). op. împărţirea cerută de copărtaşul debitor303. care. 728-750 C. Datorită însă Nu este o obligaţie. 3/1985. în CD. cu privire la drepturile sale succesorale. Condiţiile generale de fond ale împărţelii Persoanele care pot cere împărţeala: Persoanele care pot cere împărţirea moştenirii. 300 301 162 . V. fiecare dintre aceştia devenind proprietarul exclusiv asupra unei anumite părţi determinate sau asupra unui anume bun301. civ.Împărţeala de folosinţă constituie numai o facultate300 pentru coindivizari.) Din prezentarea persoanelor care pot cere împărţirea moştenirii rezultă următoarele: a) dreptul creditorilor este subsidiar. B. se transformă într-un drept exclusiv asupra unor bunuri determinate individual sau asupra unei părţi materiale din bunul comun. împărţeala. succesorii în drepturi ai copărtaşilor (cesionari de drepturi succesorale). şi. Turianu. următoarele: 1. ÎMPĂRŢEALA MOŞTENIRII A. în cazul în care nu se înţeleg în acest sens. cesionarul va putea continua împărţeala în calitate de succesor în drepturi .. Aşadar.699. un drept concretizat asupra unui bun.a copărtaşului. de la data deschiderii succesiunii. d) ceilalţi copărtaşi sau terţii vor putea opune creditorului care a cerut. în întregime sau în cotă parte. civ. care în cazul succesiunii sunt moştenitorii legali. Stătescu.Noţiune şi reglementare legală Noţiune: Prin împărţeală se înţelege acea operaţiune juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune (sau coproprietate).S. legatarii universali sau cu titlu universal 302. b) pentru a cere sau a continua împărţirea cerută de debitor. în RRD nr. dec. pag. Stoica. Nu pot cere partajul legatarii cu titlu particular deoarece ei dobândesc. vor avea numai calea acţiunii în împărţeală definitivă. toate actele pe care acesta le-a încheiat înainte de cererea creditorilor. c) cheltuielile împărţelii sunt în sarcina copărtaşului în numele căruia lucrează creditorii săi. 1975. nr. în cadrul căreia se vor rezolva implicit şi problema folosinţei art.. 728-799 C. 2. în sensul că bunul sau bunurile stăpânite aflate în indiviziune sunt împărţite materialmente între copărtaşi. şi. ei nu vor putea să scoată în vânzare partea indiviză a unui copărtaş din imobilele moştenirii înainte de împărţeală (art. el fiind subordonat în acţiuni copărtaşului debitor. sunt potrivit codului civil. copărtaşii nu înstrăinează şi nu dobândesc dreptul prin această operaţiune. 303 C. pag.22 .132). C. II.. Capacitatea necesar ă pentru a cere împ ă eala: r ţ Împărţeala are un caracter declarativ. dreptul abstract al fiecărui coindivizar. ″Partajul bunurilor care formează obiect de executare silită sau asupra cărora au fost luate măsuri asiguratorii″. creditorii nu trebuie să discute în prealabil bunurile debitorului. 302 Exercitarea acţiunii de împărţeală nu este condiţionată de înscrierea prealabilă în cartea funciară deoarece partajul are efecte declarative şi nu translative de proprietate (T. cit. copărtaşii (coindivizarii). Reglementare: Împărţeala este reglementată de art. pe calea acţiunii oblice.universal sau cu titlu universal . s. Dacă un copărtaş a cedat drepturile sale succesorale. prin împărţeală.29. exprimat printr-o cotă-parte din dreptul de proprietate. creditorii personali ai copărtaşilor care pot cere sau continua. pag.

pag. Principiu: În principiu. b) bunurile care au dobândit calitatea de bun succesoral după deschiderea succesiunii.56-60 306 T. însă. numai bunurile asupra cărora poartă aceste drepturi reale alcătuiesc obiectul împărţelii304. Creanţele şi datoriile nu constituie obiect al împărţelii. dar numai în situaţia în care împărţeala se face prin bună învoială. proporţional cu partea ereditară a fiecăruia. 305 A se vedea.. în CD. printr-o clauză înscrisă în libret în favoarea unei anumite persoane. în CD. 1593/1979. b) sumele depuse la CEC asupra cărora cel care lasă moştenirea a dispus. ci numai bunurile asupra cărora poartă drepturile ce se găsesc în patrimoniul defunctului. e) terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate al defunctului. Drepturile ce nu se află în masa succesorală: Sunt supuse împărţelii şi drepturi care nu se aflau în masa succesorală la data deschiderii succesiunii: a) fructele civile sau naturale produse de bunurile moştenirii după data deschiderii succesiunii. servituţiile şi părţile comune din imobil care sunt destinate. Dacă împărţeala se face prin act juridic. în temeiul subrogaţiei reale cu titlu universal.consecinţelor pe care le poate avea asupra patrimoniului copărtaşilor legea asimilează împărţeala. pag. 163 . dec. Cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă vor putea cere singuri împărţeala sau participă tot astfel la ea. de vreme ce aceste drepturi. civ.I. în condiţiile Legii nr. 1979. prin liberalităţi şi care au fost readuse în moştenire prin efectul acţiunii în reducţiune. Împărţeala. trec împărţite asupra moştenitorilor. dar numai asistaţi de persoanele chemate de lege să le încuviinţeze actele. fac obiectul împărţelii toate bunurile existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii. ″Probleme în legătură cu partajul succesoral în lumina prevederilor art. d) bunurile care prin natura lor nu sunt susceptibile de a fi împărţite: amintiri de familie (tablouri. deoarece numai bunurile se găsesc în indiviziune între moştenitori. care se dobândesc de la data deschiderii succesiunii. tutorele. 18/1991305. 1060 C. c) adăugirile şi îmbunătăţirile aduse de către moştenitori unor bunuri succesorale306.S.127). d) bunurile de care de cujus a dispus prin donaţie. nu are ca obiect aceste elemente ale patrimoniului succesoral. dar pentru care se eliberează un certificat de moştenitor suplimentar (T. C.. civil). 12 din Legea nr. ele transmiţându-se divizat către moştenitori (din chiar momentul deschiderii succesiunii art. decoratii etc). prin 304 Se vor împărţi şi bunurile care nu sunt trecute în certificatul de moştenitor. nr. Prin urmare. 31/1981. şi în cazuri excepţionale curatorul. căci în universalităţile juridice preţul ia locul lucrului. Nu constituie obiect al împărţelii: Nu fac obiectul împărţelii: a) bunurile individual determinate care fac obiectul unor legate cu titlu particular. cu un act de înstrăinare. cei lipsiţi de capacitate (minorii care nu au împlinit 14 ani şi interzişii) nu vor putea cere împărţeala şi nici să participe la ea decât prin reprezentantul lor legal: părinţi. iar lucrul pe acela al preţului. 9/1993. 18/1991″ (I).. precum şi bunurile care au aparţinut lui de cujus la data deschiderii succesiunii. nu este necesară această încuviinţare dacă împărţeala se face prin justiţie. nr. civ. dar. adică preţul bunurilor succesorale vândute sau bunurilor dobândite cu acest preţ. s. s. 1981. dec. Fl. diplome. în privinţa capacităţii. bunuri care reintră în moştenire prin efectul raportului. din patrimoniul acestuia. Ciobanu. numai drepturile reale intră în împărţeală. pag. este necesară şi încuviinţarea autorităţii tutelare. c) bunurile ieşite în timpul vieţii celui care lasă moştenirea..124.S. Obiectul împărţelii: Patrimoniul succesoral cuprinde drepturile şi datoriile. prin reîntregirea rezervei.Turianu (II) în Dreptul nr. Aşadar.

). dec. 81 alin. în Dreptul nr.. Partajul prin bună învoială se poate face.. Coindivizarii trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină. în CD.. titlul pe baza căruia se cere împărţeala.civ. pag.109-110. folosinţei în comun funerare308. Această formă a împărţelii poate fi folosită şi în cazul minorilor sau a persoanelor puse sub interdicţie..S. în Dreptul nr. încalcă prevederile legale (art.civ.222.1 C. evaluarea lor.J. în cadrul procedurii succesorale notariale (art. în RRD nr. altfel împărţeala este nulă (art. All.S. 797 C. 927/1977.).natura lor. nr. şi ca orice act juridic trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate.13. Legea civilă nu prevede nici o condiţie de formă pentru validitatea partajului voluntar (art. Împăr ţeala moştenirii pe cale judec ătoreasc ă: În situaţia în care copărtaşii nu se înţeleg asupra modului de partajare asupra bunului comun. pag.S. civ.1/1992. dec. toate bunurile supuse împărţelii. 309 C. 4/1989. s. dar în acest caz numai dacă sunt reprezentate. s. 1173/1991. 307 . Fiind un act de dispoziţie. convenţia de împărţeală trebuie făcută cu acordul tuturor coproprietarilor fiind supusă aşadar regulii unanimităţii. 310 C.. pr. dec. Prin urmare. T. 1191 C. 36/1995). civ. nr. de regulă.civ310.. cuprinsă într-o hotărâre de expedient. 3 din Legea nr. dec.84-85.). se recurge la împărţeala pe cale judecătorească. 1977. Reclamantul este obligat să arate în cererea de partaj persoanele între care urmează a avea loc împărţeala. duc`nd la nulitatea împărţelii. precum şi persoana care le deţine sau le administrează (art.civ.J. intervenită între părţile din proces. 1648/1998. Formele împărţelii Împărţeala succesorală se face pe cale convenţională judecătorească. pag. pag. Competenţa de soluţionare a unei astfel de acţiuni aparţine instanţei de judecată de la ultimul domiciliu al defunctului. (prin bună învoială) sau pe cale Împăr ţeala moştenirii pe cale conven ţional ă: Convenţia de împărţeală constituie un act juridic309. învoiala se poate face chiar şi verbal. s. Bucureşti. T.nr. 730 alin. civ. în Culegere de practică judiciară civilă a Tribunalului Bucureşti pe anul 1998. dec. nr.nr. Orice alte pretenţii reciproce dintre moştenitori privind masa succesorală se rezolvă printr-o altă acţiune.civ. respectiv asistate de ocrotitorul legal şi. pr. împărţeala voluntară este permisă numai dacă toţi coproprietarii sunt prezenţi şi se înţeleg asupra împărţirii bunului comun.civ. Împărţeala moştenirii pe cale judecătorească are loc la cererea copărtaşului interesat care cheamă în judecată pe ceilalţi copărtaşi. 6734 C.. secţia a IV-a civilă. această formă a partajului se poate realiza şi în faţa instanţei de judecată printr-o tranzacţie.). pag.)311. 884/1992. Procedura judecăţii în partaj cuprinde două etape: etapa admiterii în principiu şi etapa desăvârşirii partajului (partajul propriu-zis). 6732 C. în parte. s. 307 308 164 . civ. în timpul căsătoriei. 11/1992. Ed. inclusiv bunurile supuse reducţiunii sau raportului. Dacă legea nu pretinde forma autentică. în caz de litigiu. Bucureşti. dreptul real de folosinţă asupra locurilor de veci şi lucrărilor C. locul unde se află. Acţiunea poate avea ca obiect întreaga moştenire sau numai o parte din ea. 311 ″Necitarea soţului într-o cerere de ieşire din indiviziune asupra unui bun dob`ndit. în toate cazurile având încuviinţarea prealabilă a instanţei tutelare (art. proba fiind supusă prevederilor art.″ T.. 1103/1988.S. 797 C.74. ca în cazul terenurilor. Partajul judiciar este obligatoriu dacă vreunul din proprietarii comuni lipseşte sau dacă printre proprietari se găsesc şi persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu există autorizarea autorităţii tutelare pentru un partaj voluntar. De asemenea.

urmând ca preţul lor să fie împărţit. 2004. conform căruia la alcătuirea loturilor trebuie să se repartizeze fiecărui copărtaş aceeaşi cantitate de mobile şi imobile. dec. instanţa cu citarea părţilor va proceda la atribuirea loturilor. pag. 1 C. Partajul propriu-zis: După evaluare 314. să nu fi avut loc o dezbatere contradictorie cu privire la bunurile sau coproprietarii omişi. ea putându-se dispune numai când împărţeala nu se poate realiza prin celelalte modalităţi prevăzute de lege.Încheierea de admitere în principiu: De regulă. Această încheiere este prevăzută în vederea unei mai bune organizări a judecăţii. 741 alin. Ghiţă. 741 C. Încheierea de admitere în principiu va trebui motivată ca orice hotărâre judecătorească. se procedează la formarea loturilor ce vor fi atribuite coindivizarilor. 312 313 165 .. sec. în raport cu valoarea de circulaţie. de regulă. Ionescu. asigurându-se astfel egalitatea între comoştenitori. Aceste încheieri pot fi atacate cu apel o dată cu hotărârea propriu zisă care se va pronunţa la sfârşitul procedurii judiciare. În sfârşit. T.224. Vânzarea la licitaţie a unui bun supus împărţelii constituie o excepţie. De asemenea. calitatea de copărtaşi a părţilor. pronunţând o hotărâre313. Aşadar. nr.S. creanţele şi datoriile copărtaşilor faţă de cel care lasă moştenirea. atunci când instanţa consideră că are la dosar suficiente elemente probatorii şi trece direct la soluţionarea în fond. instanţa sesizată se va pronunţa printr-o încheiere interlocutorie asupra admiterii în principiu a acţiunii. instanţa stabileşte bunurile supuse împărţelii.. Prin aceeaşi încheiere. etapa admiterii în principiu nu este necesară în cauzele mai simple. 3. vol. când este cazul. instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.214. tot acum se stabileşte masa de împărţit şi se operează. dar. care va cuprinde şi coproprietarii sau bunurile omise. de aceeaşi natură şi valoare. noua încheiere trebuie pronunţată după pronunţarea primei încheieri de admitere în principiu. terenuri sau bunuri mobile. pag. Editura Universitaria. După terminarea operaţiilor de formare a loturilor. În cazul în care după pronunţarea acestei hotărâri. putând da dispoziţii de refacere sau completare a expertizei. instanţa va putea da o nouă încheiere. indiferent dacă este vorba de locuinţe. dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri supuse împărţelii. Prin încheierea de admitere în principiu. aceeaşi cantitate de drepturi şi de creanţe. civ. mai înainte de soluţionarea cauzei pe fond (pronunţarea hotărârii finale). 2. evaluarea bunurilor se face. pe baza propunerilor expertului. 314 În prezent. Craiova. fără ca privitor la aceşti coproprietari sau acele bunuri să fi avut loc o dezbatere contradictorie.civ. respectându-se pe cât posibil dispoziţiile art. dacă aceasta nu este corespunzătoare. reducţiunile şi raporturile. Aşadar. Drept procesual civil rom`n.civ. S. Instanţa în vederea omologării raportului de expertiză trebuie să analizeze dacă loturile au fost alcătuite în spiritul dispoziţiilor art.. cota succesorală a fiecărui copărtaş. D. II. să existe şi alţi coproprietari sau alte bunuri ce au fost omişi în prima încheiere de admitere în principiu. în Repertoriu 1975 . 2238/1974. pentru a se pronunţa o nouă încheiere trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: 1. putând să lipsească dacă nu se impune cu necesitate 312. pronunţând o hotărâre finală de rezolvare a pricinii.1979. instanţa va hotărî dacă împărţeala se va face în natură sau dacă bunurile sau numai anumite bunuri se vor vinde.

1758/1981.civ. 321 Fr. în baza hotărârii judecătoreşti. 319 Această încheiere poate fi atacată separat cu apel. dec.61 .211. sec..67. p.S. Deak. nr. civ. civ. în Dreptul nr. 315 166 . sumele obţinute vor fi împărţite între copărtaşi după aceleaşi reguli321. După rămânerea irevocabilă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul judecătoresc. pag. Masa succesorală se împarte în loturi. căruia i s-a atribuit provizoriu bunul.566. În cazul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune la termenul stabilit sumele cuvenite celorlalţi coproprietari. 1287/1978. dec. C. 8/1982. în RRD nr.S. nr. s. civ. D.40. nr.62.D. nr. Prin încheiere se stabileşte termenul în care coproprietarul. Bacău. dec. Sitaru. În caz contrar. pag. 58.. fie că nu este posibilă atribuirea lor în natură tuturor coindivizarilor.67. a) Partajul în natură Această modalitate este cea mai importantă şi are valoare de principiu. la care se recurge numai în cazul în care partajul nu se poate realiza prin celelalte două modalităţi. civ. Dacă împărţeala se face pe tulpini. dec. instanţa va atribui bunul unui alt coproprietar. pag.. în Dreptul 9 -12/1990. Vânzarea bunurilor constituie soluţia extremă de sistare a indiviziunii. dec. 7/1982. la cererea unuia dintre coproprietari. 317 T. Ori de câte ori este posibil. Sitaru. 2589/1993....34. instanţa trebuie să recurgă la partajarea în natură.88. îi poate atribui provizoriu bunul. el poate fi obligat să plătească dobânzi pentru suma restantă cu începere de la data cererii de chemare în judecată317. 1/1987.. îi va atribui bunul. va stabili dacă vânzarea se face de către părţi prin bună învoială320 sau. în caz de neînţelegere. numărul loturilor este cel al tulpinilor. 320 Instanţa stabileşte şi termenul în care aceasta este efectuată. nr. 1978.. nr. În cazul în care s-a dispus vânzarea la licitaţie publică a bunurilor indivize. potrivit numărului comoştenitorilor şi ţinând seama de partea succesorală care se cuvine fiecăruia. acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică. în RRD nr. T. b) Atribuirea provizorie a bunului unui copărtaş În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau s-ar ajunge la o scădere importantă a valorii acestuia ori s-ar modifica destinaţia lui economică. 318 T.J. cit. fie nici unul dintre aceştia nu doreşte să primească bunul în lotul său. cum sunt cotele copărtaşilor. ″Aspecte din practica judiciară în legătură cu partajarea bunurilor″. pag.S.nr. s. în CD.R.jud. posibilitatea de a fi valorificat şi alte criterii strâns legate de situaţia concretă în care se găsesc copărtaşii318. cit. 8/1994.Modalităţile de realizare a partajului. c) Vânzarea bunurilor. instanţa prin hotărârea asupra fondului procesului. pag. care este de altfel singura cale ce asigură egalitatea în drepturi a foştilor copărtaşi315. prin încheiere319. timpul de folosire a bunului. 754/1990. Instanţa. Executarea silită a sultei. 11/1979.J. C. op. 316 M Popa. 154/1986.S. A. dec. În cazul în care nu se pot forma în natură loturi egale diferenţa se compensează printr-o sumă de bani numită sultă care va fi plătită de acei copărtaşi care vor primi loturi de o valoare mai mare316. instanţa prin încheiere. pag. Dacă sunt mai mulţi coproprietari care solicită atribuirea bunului. 1022/1979. în RRD nr. în R. instanţa urmează a lua în considerare împrejurările de fapt. pag. pag. s. idem. op. de către executorul judecătoresc. termenul neput`nd fi mai mare de 6 luni. se poate obţine în termenul de prescripţie de 3 ani. este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele părţi cuvenite celorlalţi coproprietari. Dacă un coindivizar obligat la sultă nu-şi execută obligaţia de plată a acesteia.

1325/1956. de unul din copărtaşi cu privire la un bun din indiviziune. Prin împărţeală operează deci un transfer de drepturi între copărtaşi şi se constată. pag.jud. Dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor succesorale devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.67-68. proprietatea.34. recunoscându-se dreptul copărtaşilor de a deroga de la regulă. nr. nr. dar care nu a aparţinut celui care lasă moştenirea. 1/1992.. şi.Punerea în executare a hotărârii cu privire la predarea bunurilor împărţite poate fi cerută în termen de 3 ani (art.J. s. 6 din Decretul nr. imobile etc. dar nu prin împărţeală. dacă unul din copărtaşi cedează cu titlu gratuit drepturile sale indiviziunea încetează. pag. 786 C.S. T. nu folosinţa. 323 T. civ. nu imperativ.S.. Actele care pot avea efect declarativ: Un act încheiat de către copărtaşi are efect declarativ dacă îndeplineşte următoarele condiţii: a) să fie o convenţie. în Dreptul nr. d) împărţeala nu poate constitui just titlu pentru ca un copărtaş să poată dobândi prin uzucapiunea de 10-20 ani un bun pe care l-a primit în lotul său. Problema care se pune este de a şti dacă acest efect operează în privinţa creanţelor. civil prin împărţeală fiecare coerede este prezumat că a moştenit singur şi imediat toate bunurile care compun partea sa sau care i-au căzut prin licitaţie. 322 167 . nu translativ. şi. dec.. 384/1989. cu efect retroactiv.. b) copărtaşii nu pot folosi acţiunea în rezoluţiune în cazul în care unul din ei nu execută obligaţiile ce decurg din împărţeală (de exemplu: nu plăteşte sulta). s. s. Cluj. 3/1990. Bunurile cu privire la care se aplică efectul declarativ: Efectul declarativ al împărţelii priveşte toate bunurile.361.. de la data deschiderii moştenirii. drepturile asupra bunurilor repartizate prin împărţeală fiecărui copărtaş sunt considerate ca dobândite la data deschiderii moştenirii. civ. deci. dec. nr.. 1956. 1977. Consolidare: Prin urmare. în Dreptul nr. dacă unul din copărtaşi îl moşteneşte pe celălalt. D. s. pag. să privească. Consecin ţ ele efectului declarativ: Efectul declarativ al împărţelii produce următoarele consecinţe: a) actele de dispoziţie încheiate cu terţii. fiecare coindivizar devenind proprietar exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite322. 167/1958). c) actul să atribuie în proprietate exclusivă bunuri care anterior erau indivize. în scopul ocrotirii intereselor lor. nr. pag. fie ele mobile. C. Împărţeala are doar un caracter declarativ de drepturi. dec.. b) convenţia să fie cu titlu oneros. indiviziunea încetează. c) împărţeala nu este supusă publicităţii imobiliare. în CD. vor fi sau nu valabile după cum prin împărţeală bunul în cauză a căzut ori nu în lotul celui ce a dispus323. şi că na fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. 1199/1991. Această regulă are totuşi un caracter dispozitiv. T. dar nu prin împărţeală. Efectul declarativ al împărţelii Reglementare: Potrivit art. drepturile care au existat pentru fiecare moştenitor. civ. d) actul să aibă ca efect încetarea definitivă a indiviziunii. 697/1977. direct de la cel care lasă moştenirea. e) actul să ducă la încetarea indiviziunii faţă de toţi copărtaşii (nu este nevoie ca el să se refere la toate bunurile din indiviziune). civ.107.. dec. în CD.S.

Efectele garanţiei: Copărtaşul tulburat în exerciţiul drepturilor sale este îndreptăţit să cheme în judecată pe ceilalţi copărtaşi pentru a fi apărat. cit. civ. şi mai ales art.. trebuie să se dea în fiecare parte. op. civ. Această obligaţie este absolut indispensabilă pentru menţinerea egalităţii între copărtaşi.. proporţional cu părţile lor ereditare. ei vor fi obligaţi. pag. altele decât succesorii în drepturi ai celorlalţi copărtaşi. 787 alin. ″Transmisiunea.. 1060 C. 788 alin. cit. sunt necesare două condiţii: a) copărtaşul să fi suferit o tulburare sau o evicţiune327. cit. copărtaşul suportă riscul lucrului în calitate de proprietar al acestuia.296.216. de regulile prevăzute în codul civil în materia garanţiei în contractul de vânzare-cumpărare. se referă la raporturile dintre copărtaşi. Această obligaţie este generată. civ. prin ea copărtaşul păgubit are recurs împotriva celorlalţi copărtaşi pentru restabilirea egalităţii între copărtaşi. În cazul în care copărtaşii nu reuşesc să evite evicţiunea şi aceasta s-a produs. op.civ. fiecare în proporţie cu partea ereditară la care are dreptul.de drept.). pag. de aceeaşi natură sau valoare”. Condiţii: Pentru existenţa obligaţiei de garanţie. Băicoianu. cu toate că ea este un act declarativ326.552).562). să despăgubească pe copărtaşul evins pentru paguba suferită din cauza evicţiunii (art. op. 328 În caz contrar. textele menţionate au domenii diferite de aplicare: art. pag. 786 C. pag.. de drepturi sau de creanţe. ″Transmisiunea.Textul art. Deak. Popa. Cazurile când nu există obligaţia de garanţie: Potrivit art. dispune că “la formarea şi compunerea părţilor. Eliescu. M. precum şi viciile ascunse ale bunurilor succesorale (M. dispune: "coerezii sunt datori garanţi unul către altul numai despre tulburările şi evicţiunile ce preced într-o cauză anterioară împărţelii". b) cauza evicţiunii să fie anterioară împărţelii328.300.. pag. 329 Clauzele trebuie să fie exprese şi speciale. pag. logic ar fi ca efectul declarativ să privească numai raporturile dintre un moştenitor şi ceilalţi moştenitori sau cu succesorii în drepturi ai acestora. în principiu.″. deci. 327 Evicţiunea este interpretată foarte larg.. Împărţeala dă naştere. creanţele se divid . c`t şi insolvabilitatea debitorului unei creanţe succesorale atribuite unui coindivizar (Rosetti Bălănescu. Persoanele cu privire la care se aplică efectul declarativ: Caracterul declarativ al împărţelii fiind o ficţiune legală 325.″. Al.. 741 C. Practica judecătorească aplică efectul declarativ al împărţelii şi în raporturile dintre un copărtaş şi succesorii săi în drepturi. civil dispune că. şi. se referă la raporturile dintre copărtaşi şi terţi. E. civ. civ. 786 şi 741 C. 2 C. Dar art. 2 C. St. civ. 324 325 168 . imobile. conţin`nd at`t evicţiunea propriu-zisă.. civ. deşi se referă la aceeaşi problemă. aceeaşi cantitate de mobile. permit un răspuns pozitiv . pe cât se poate. Cărpenaru.art. 741 C. Eliescu. iar 1060 C.. 326 Fr. cit. în raporturile dintre succesorii în drepturi ai aceluiaşi copărtaş şi în raporturile dintre un copărtaş şi terţe persoane. între coerezi.569. M.la data deschiderii moştenirii . Literatura juridică de specialitate324 admite în prezent că. Obligaţia de garanţie între copărtaşi Prezentare: Art. op. obligaţia de garanţie nu există: a) în cazul în care copărtaşii au convenit329 că nu îşi datorează garanţie pentru tulburare sau evicţiune. b) în cazul în care tulburarea sau evicţiunea se datorează culpei copărtaşului. unei obligaţii de garanţie între copărtaşi. 787 C.

Potrivit art.. De asemenea. 7/1996). paguba va fi suportată de către toţi copărtaşii. inclusiv copărtaşul evins. Hamangiu. Efecte: Potrivit codului civil. cit. Chiric ă.. 331 A se vedea practica judiciară citată de C. 968/1961.) din care rezultă neîndoielnic intenţia creditorilor de a participa la împărţeală.). termenul curge de la data când dreptul la acţiune s-a născut (art. inclusiv copărtaşul evins (art. 785 C. iar pentru vicii ascunse prin 6 luni. 11 al Decretului nr.1969.Despăgubirea va fi calculată după valoarea bunului de care a fost în momentul evicţiunii. În cazul evicţiunii. pot dar să intervină cu spezele lor. T. Băicoianu. ca nu cumva împărţeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor. pot pretinde să fie prezenţi la împărţeală. iar în cazul viciilor ascunse de la descoperirea viciilor. 3 şi 1741 C. dispune “Creditorii unuia din coîmpărţitori. s. 1737 alin. op. şi anume dreptul de opoziţie la împărţeală. dar aceştia pot interveni în procesul de partaj din proprie iniţiativă ( D. civ. când prescripţia va fi tot de 3 ani (art. b) creditorul chemat are dreptul să supravegheze regularitatea operaţiilor împărţelii. 7 al Decretului nr. el nu poate impune ca împărţeala să se facă potrivit intereselor sale. c) opoziţia valorează poprire. practica judecătorească331 a admis însă posibilitatea desfiinţării împărţelii în două cazuri: 330 Copărtaşii nu au obligaţia de a chema pe creditori la efectuarea împărţirii. 3 C. ea poate fi făcută atât timp cât împărţeala nu a devenit definitivă330. afară numai de s-a făcut în lipsă-le şi fără să se ţină seama de opoziţia lor”. Întrucât o asemenea împărţeală este prezumată a fi frauduloasă creditorul va avea la îndemână acţiunea pauliană. 3 al Decretului nr. 785 C. 169 . civ.. Pentru prevenirea fraudelor pe care coindivizarii le-ar putea săvârşi în dauna lor. 21 şi 28 din Legea nr. împărţeala s-a făcut în lipsa creditorului oponent. Rosetti-Bălănescu. iar dacă este vorba de o construcţie de la expirarea unui termen de 3 ani de la predare (art. nu mai târziu de împlinirea unui an de la predarea lucrului. cit. pag. operaţia produce următoarele efecte: a) creditorul trebuie să fie chemat la împărţeală. nr. acesta are dreptul să ceară revocarea împărţelii.. în cazul în care deşi s-a făcut opoziţie. nr. proporţional cu partea ereditară a fiecăruia. în cazul insolvabilităţii unuia dintre copărtaşi. indiferent dacă aceasta se face prin bună învoială sau pe cale judecătorească. însă. pag. creditorii au la dispoziţie un mijloc specific. civ. Privilegiul imobiliar va fi opozabil faţă de terţi cu respectarea regulilor de publicitate imobiliară (art. 818. pag. Creanţa în despăgubire a copărtaşului evins împotriva celorlalţi copărtaşi este garantată cu privilegiul copărtaşului (art. în termenul de 3 ani (art. conform dreptului comun. F. partea acestuia va fi suportată de către toţi copărtaşii. afară dacă în acest caz a fost viclenie. urmărirea judiciară a unui bun din masa succesorală etc. adică de la tulburare sau evicţiune. cererea introdusă pe cale oblică în numele şi interesul debitorului coerede. Dreptul de opoziţie la împărţeală Reglementare: Art. partea succesorală care aparţine comoştenitorului debitor este lovită de indisponibilitate.. 3 al Decretului nr. Creditorii care nu şi-au pus în valoare dreptul lor de opoziţie la împărţeală nu au dreptul să atace împărţeala efectuată. în Repertoriu. civ.346. Acţiunea în garanţie pentru evicţiune se prescrie. 788 alin. I. 1952 . 167/1958). 167/1958). 167/1958). Opoziţia poate fi făcută prin orice act (de exemplu: notificarea.S. Al. nu pot însă să atace o împărţeală săvârşită. 167/1958). Pentru a asigura o adevărată egalitate între copărtaşi. dec.336.).461). civ. op.

 eroarea asupra calităţii de copărtaş ar putea fi reparată printr-un partaj secundar şi subsecvent redobândirii bunurilor pe calea unei petiţii de ereditate. 790 C.) sau dacă obligaţia este indivizibilă (art. G. Efectele desfiin ţării împ ăr ţelii: Ca efect al declarării nulităţii împărţelii sau al anulării ei. Starea de indiviziune care a renăscut va putea înceta printr-o nouă împărţeală făcută cu respectarea dispoziţiilor legii.această măsură poate fi urmarea nulităţii sau anulării împărţelii intervenite între copărtaşi. 1038 C. în tot sau în parte.civ. cu excepţia cazului în care creanţa este solidară (art. Deşi legiuitorul reglementează doar anularea actului de partaj încheiat prin violenţă sau dol. b) în caz de incapacitate. Simpla omisiune a unor bunuri succesorale de la partaj nu duce la desfiinţarea împărţelii.civ. civ. sunt exceptate actele încheiate cu terţii dobânditori de bună credinţă cu privire la bunurile mobile (art. deoarece unii autori susţin că existând alte acţiuni puse la dispoziţia coindivizarilor atunci când consimţământul lor a fost viciat prin eroare. Eroarea. a înstrăinat. c) când consimţământul dat la împărţeală a fost viciat prin dol sau violenţă (art. 790 alin. 2 C.  în cazul în care împărţeala a fost simulată. 170 . când împărţeala s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor legii. chiar dacă există şi alte acţiuni care ar putea satisface interesele legitime ale celor induşi în eroare. civ. împărţeala se va desfiinţa şi va renaşte starea de indiviziune între copărtaşi. art. ei trebuie să restituie şi fructele culese.1064 C. În cazul în care s-a omis un bun care aparţinea masei indivize. împărtăşim soluţia exprimată în doctrina recentă conform căreia anularea actului de partaj pentru eroare trebuie admisă.). Drept urmare. în sensul includerii unor bunuri străine de succesiune. în care terţul dobânditor ar putea invoca principiul error comunis facit jus sau întrunirea condiţiilor uzucapiunii. constituie o problemă controversată în doctrină. Nulitatea relativă pentru vicii de consimţământ sau pentru incapacitate poate fi acoperită prin ratificarea expresă sau tacită a împărţelii. Cazuri: Anularea împărţelii poate fi cerută de un copărtaş în următoarele cazuri: a) dacă nu a participat la împărţeală şi aceasta s-a făcut prin bună învoială cu toate că legea prevede că ea trebuie făcută pe cale judecătorească.).  eroarea asupra conţinutului masei de împărţit. În cazul pluralităţii de creditori. partea sa ereditară. opoziţia făcută de un creditor creează efecte numai în favoarea lui.civ.civ. conf. ci doar la efectuarea unui supliment de partaj (art.483-487 C. Actele de dispoziţie privind bunurile primite în temeiul împărţelii vor fi retroactiv desfiinţate. Desfiinţarea împărţelii Desfiinţarea împărţelii: Desfiinţarea împărţelii . copărtaşii vor fi obligaţi să restituie bunurile primite. Astfel:  eroarea asupra valorii bunurilor împărţite s-ar îndrepta pe calea unei acţiuni în garanţie între foştii copartajanţi. Împărţeala este lovită de nulitate absolută în cazul în care s-a făcut cu încălcarea unor norme imperative ale legi. ulterior descoperirii dolului sau încetării violenţei. împărţeala rămâne valabilă şi se va proceda la o împărţeală suplimentară. caz în care copărtaşul evins sau tulburat va avea acţiune în garanţie. privind ocrotirea celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. potrivit dreptului comun.) copărtaşul nu mai poate cere anularea împărţelii dacă. n-ar mai fi justificată anularea împărţelii. 1909 C. pentru egalitate de tratament juridic faţă de celelalte vicii de consimţământ. ca viciu de consimţământ.) sau imobile. în cazul unei împărţeli făcute în grabă.

794-799 C.civ. şi. partajul de ascendent este supus. cit. normelor privind ieşirea din indiviziune şi normelor aplicabile donaţiilor sau testamentelor333. partajul de ascendent trebuie să mai îndeplinească şi anumite condiţii cu privire la persoane. respectiv a dispoziţiilor testamentare. precum şi cei din adopţie. Potrivit art. Stoica. Condiţiile de fond ale împărţelii de ascendent. pag. 332 333 171 . Împărţeala (partajul) de ascendent se deosebeşte de împărţeala obişnuită a moştenirii: a) moştenirea se transmite descendenţilor divizată şi nu în stare de indiviziune. Împărţeala de ascendent se prezintă ca un act juridic mixt332.. între copărtaşi se nasc raporturi de împărţeală. obiect licit şi posibil. P. partajul de ascendent făcut prin înzestrări la încheierea căsătoriei este nul din cauza lipsei formei autentice (Fr. raporturi de împărţeală. De asemenea. “numai părinţii şi ceilalţi ascendenţi pot să-şi împartă bunurile între descendenţii lor”. 334 V.42 şi urm. ÎMPĂRŢEALA DE ASCENDENT A. ″Transmisiunea. bunurile sale între eventualii săi moştenitori din clasa descendenţilor. Eliescu. prin care un ascendent împarte. creând între ei prin acel act. civ. Legea cere sub sancţiunea nulităţii ca partajul să cuprindă pe toţi descendenţii dispunătorului (art. pag. Condiţii cu privire la persoane: Aceste condiţii privesc persoanele care au dreptul să facă o împărţeală de ascendent precum şi persoanele între care se poate face partajul.. ascendentul trebuie să aibă capacitatea de a dispune prin donaţie sau testament. şi anume: consimţământ valabil exprimat. iar pe de altă parte constituie un act de împărţeală a moştenirii.578. 794 C. M. obiecul lui şi modul de efectuare a împărţelii. c) prin voinţa ascendentului.″.325.III. Sediul materiei împărţelii de ascendent se află în cuprinsul art. ″Sinteză teoretică a jurisprudenţei instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Suceava în materie civilă″.307 Astfel. Deak.cit. cu toate că ei au rămas străini de acest act de partaj. pentru a putea face împărţeala. între vii sau din cauză de moarte. în tot sau în parte. op. Întrucât se realizează pe calea unei donaţii sau unui testament. deoarece ea constituie un act de liberalitate din partea defunctului (donaţie sau dispoziţie testamentară). din căsătorie sau din afara căsătoriei. Aşadar. civil). Enumerare: Împărţeala de ascendent trebuie să îndeplinească condiţiile de fond de drept comun prevăzute de lege pentru valabilitatea donaţiilor. pag.). capacitatea de a dispune şi de a primi. dar nu pot face o împărţire de ascendent... Descendenţii sunt cei fireşti. Noţiune şi condiţii Noţiune: Împărţeala de ascendent este actul juridic. Perju. pag. 335 Vocaţia succesorală a descendenţilor se apreciază în raport de deschiderea moştenirii. 5/1995. În ceea ce priveşte rudele colaterale. Alături de aceste condiţii de drept comun. indiferent de data încheierii contractului de donaţie sau a testamentului. acestea pot face donaţii şi pot lăsa legate potrivit dreptului comun. deopotrivă. numai părinţii şi ceilalţi ascedenţi îşi pot împărţi bunurile pe calea partajului de ascedent între descedenţii lor334. în Dreptul nr. 797 C. b) partajul de ascendent rezultă din voinţa ascendentului nu din cea a copărtaşilor sau din hotărâre judecătorească. cauză licită şi morală. Descendenţii între care se face împărţeala trebuie să aibă vocaţie efectivă 335 la moştenirea dispunătorului şi trebuie să poată şi să dorească să vină la moştenirea pe care urmează să o lase ascendentul336. op.

s..donator. 3 după deschiderea succesiunii.un sigur act şi să fie făcută cu concursul ori sub influenţa ascendentului. 847 şi urm C. iar împărţeala făcută pe calea unei donaţii va avea ca obiect numai bunurile prezente ale dispunătorului. 1969 . conform dreptului comun în materie (art.). Dispunătorul poate avantaja. nu şi cele viitoare. 319/1944). 1403/1974.Omisiunea unui descendent de la partaj este lovită de nulitate absolută. partajul de ascendent se poate face. 172 . dec. sub sancţiunea nulităţii absolute. Partajul trebuie să fie efectiv.. 336 T. B. civ.cel puţin din punct de vedere intelectual . cât şi de ceilalţi coerezi (art. şi nu doar să prevadă ce cotă ideală revine fiecăruia. Condi ţiile de form ă ale împ ăr ţălii de ascendent: Potrivit art. 1167 alin. Atunci când la moştenire vine şi soţul supravieţuitor şi rezerva sa a fost încălcată (art.. Nulitatea va fi integrală numai în cazul în care împărţirea bunurilor viitoare nu ar putea fi despărţită de cea a bunurilor prezente. adică după moartea ascendentului împărţitor. b) fiind deci succesori ai dreptului cu titlu particular descendenţii donatari nu răspund pentru datoriile ascendentului . Acesta poate împărţi toate bunurile sau numai o parte din ele. Efectele partajului de ascendent Efectele partajului de ascendent realizat pe calea dona iei: Actul de împărţeală ţ produce efecte diferenţiate până la data deschiderii succesiunii (în timpul vieţii ascendentului) şi după deschiderea succesiunii (după decesul ascendentului). Condiţii cu privire la obiectul partajului: Partajul are ca obiect bunurile care aparţin în mod exclusiv ascendentului. Nulitatea donaţiei sau a testamentului pentru vicii de formă poate fi acoperită în condiţiile art. Acţiunea în constatarea nulităţii poate fi invocată atât de descendenţii omişi. prin împărţeală pe unii dintre descendenţi. ca urmare. dar numai în limitele cotităţii disponibile fără a aduce atingere rezervei celorlalţi descendenţi. Împărţeala de ascendent pe calea testamentului trebuie să îmbrace una din formele testamentare reglementate de lege. 795 C. Astfel.civ. pag. bunurile care au fost obiectul partajului ies irevocabil din patrimoniul ascendentului şi se transmit descendenţilor care vor primi bunurile în calitate de donatari şi nu de moştenitori. 2 C. în Repertoriu. civ.1975. nr. Atât donaţia cât şi împărţeala trebuie să fie cuprinse în acelaşi înscris. între ascendent şi descendenţi se nasc raporturi de donaţie.).civ.S. sub sancţiunea nulităţii parţiale (795 alin. 2 din Legea nr. 797 alin. adică să se materializeze în formarea loturilor descendenţilor. Condi ţii cu privire la modul de efectuare a partajului: Pentru realizarea finalităţii sale. 796 C. Necuprinderea soţului supravieţuitor în partaj nu afectează valabilitatea lui. Efectele înainte de deschiderea succesiunii: Efectele înainte de deschiderea succesiunii sunt: a) atunci când partajul s-a realizat pe cale de donaţie. civ. el poate ataca actul de împărţeală cu acţiune în reducţiune. Bunurile care nu sunt cuprinse în actul de partaj se vor împărţi conform dreptului comun (art. numai cu respectarea formelor prevăzute pentru donaţii şi testamente.civ.).216.donator cu excepţia cazului în care această obligaţie a fost impusă ca sarcină donaţiei. fără să mai aştepte deschiderea succesiunii ascendentului . 2 C.). împărţeala de ascendent trebuie să constituie . partajul de ascendent pe calea donaţiei trebuie făcut în formă autentică şi să fie acceptat de descendenţii donatari.

Astfel partajul va fi lovit de nulitate dacă ascendentul a fost incapabil ori voinţa sa a fost afectată de dol. descendenţii . Cauze speciale: Potrivit art.donator pot ataca donaţia cu acţiune pauliană. proprii numai acestui act. adică rezervei vreunuia dintre descendenţi (art. Descendenţii care acceptă moştenirea: a) păstreză fiecare ceea ce a primit de la defunct prin donaţie. putând fi revocat ca orice dispoziţie testamentară. Efectele după deschiderea succesiunii: După deschiderea succesiunii. în condiţiile dreptului comun (art. ca şi a oricărei alte creanţe rezultând între copărtaşi din executarea obligaţiilor. 173 . partajul de ascendent poate fi atacat prin acţiunea în reducţiune dacă s-a adus atingerea părţii legitime. partajul realizat pe cale de donaţie va putea fi revocat parţial în cazul în care un descendent este culpabil pentru ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor. Cauzele de ineficacitate ale partajului de ascendent Sunt cauze generale.donatari nu au obligaţia raportului. Prin urmare. La decesul ascendentului. de asemenea partajul va fi nul dacă nu au fost respectate. având dreptul de opţiune de a accepta sau renunţa la ea. Cauze generale: Fiind un act juridic. C. Neplata sultei compensatorii nu conduce la rezoluţiunea actului de împărţeală. împărţeala va fi ineficace în condiţiile dreptului comun. De asemenea. către descendenţi şi vor face obiectul unei împărţeli. civil. în afara unei stipulaţii contrare. eroare sau violenţă. civil). De asemenea. Partajul de ascendent produce efecte şi între descendenţi.c) donaţia poate fi revocată pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine. în condiţiile dreptului comun. la moartea ascendentului între descendenţi se nasc raporturi de împărţeală la deschiderea succesiunii. copărtaşul evins are acţiune în garanţie împotriva celorlalţi. condiţiile de formă cerute de lege pentru a dispune prin donaţie ori testament. 797 C. 798 C. d) descendenţii . Efectele partajului de ascendent realizat pe cale testamentară: Partajul de ascendent realizat pe această cale nu produce nici un efect în timpul vieţii ascendentului. b) plata sultelor. este garantată cu privilegiul copărtaşului. comune pentru toate actele juridice sau speciale. descendenţii datorează garanţie în calitate de copărtaşi şi se bucură de privilegiul imobiliar al copărtaşului conform dreptului comun în materie de împărţeală. acesta are dreptul de a cere reducţiunea loturilor descendenţilor avantajaţi de defunct. deoarece au fost gratificaţi printr-un act care constituie şi o lichidare anticipată a moştenirii. b) vor fi obligaţi la sarcinile şi datoriile moştenirii. d) creditorii ascendentului . Moştenirea se va transmite divizată către descendenţi şi prin urmare. civ. c) dacă rezerva succesorală a unui descendent nu este respectată.donatari devin succesibili. partajul de ascendent este nul dacă nu a cuprins pe toţi descendenţii existenţi în viaţă la data deschiderii moştenirii ascendentului..). 830 şi 831 C. bunurile care au făcut obiectul partajului testamentar se transmit către descendenţi care le dobândesc în calitatea lor de moştenitori legali ai defunctului. care au calitatea de copărtaşi: a) în caz de evicţiune. Bunurile care nu au făcut obiectul împărţelii de ascendent se vor transmite în indiviziune.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful