You are on page 1of 3

PIAŢA METALELOR PREŢIOASE

• Consideraţiuni generale

În categoria de metale preţioase sunt cuprinse: aurul (Au), argintul (Ag), platina (Pt) şi
metalele platinice (ruteniu–Ru, rhodiu–Rh, paladiu–Pd, osmiu–Os şi iridiu–Ir). Denumirea este
atribuită ca urmare a rezistenţei acestora la agenţii chimici, a proprietăţilor fizice specifice
(maleabliltate, ductibilitate, temperaturi înalte de topire, etc.), precum şi datorită aspectului
plăcut ţi frumos pe care îl etalează.
Metalele preţioase (aurul şi argintul în speţă) au anumite proprietăţi care le fac potrivite
pentru îndeplinirea rolului de monedă (bani), şi anume: sunt omogene, divizibile, nealterabile,
uşor de păstrat şi de transportat, au o valoare mare într-un volum mic şi au o greutate mică.
Bancnotele de hârtie şi moneda măruntă de metal pe care o folosim noi astăzi nu sunt
totuna cu monedele de metal preţios, aur sau argint la care ne referim.
Monedele confecţionate din metale preţioase îndeplinesc următoarele funcţiuni:
- monedă ca măsură a valorii;
- monedă ca mijloc de circulaţie;
- monedă ca mijloc de trezaurizare;
- monedă ca mijloc de plată;
- monedă universală.

În relaţiile internaţionale, conform hotărârilor Conferinţei monetar-valutare de la


Bretton Woods din 1944, a funcţionat circa trei decenii sistemul valutar aur-devize. Dolarul
american a funcţionat ca valută internaţională, perioadă când Statele Unite ale Americii garantau
convertibilitatea în aur a dolarilor prezentaţi de către Băncile Centrale ale ţărilor deţinătoare de
dolari. Emisiunea de dolari şi lansarea lor pe piaţa monetară de către S.U.A. peste rezervele sale
de aur a dus la situaţia critică de a nu-şi putea onora această obligaţie şi la decizia suspendării
convertibilităţi în anul 1976. Ulterior, în 1976, Fondul Monetar Internaţional a decis
demonetizarea aurului. Aurul işi încetează astfel funcţiile băneşti, în special funcţia de măsură a
valorii, iar în prezent nicio unitate monetară nemaidefinindu-şi valoarea în raport cu aurul.
În condiţiile etalonului aur, valoarea monetară era exprimată într-o anumită cantitate
teoretică de aur, fiind luată ca unitate de măsură. În România, ultima oară, conţinutul oficial în
aur fin al leului a fost stabilit, în anul 1945, la 0,148112 g aur fin; dolarul SUA, din 1934 şi până
în 1971, a avut un conţinut teoretic de 0,888671 g aur fin; lira sterlină a avut un conţinut în aur
fin de 2,132810 g, iar rubla de 0,987417 g aur fin.
Cantitatea teoretică de aur fin pe care o conţine unitatea monetară nu este în funcţie de
puterea economică a unei ţări, ci o opţiune legată de tradiţie şi de politica monetară.
În literatura de specialitate aurul este considerat ca fiind un metal nobil, iar această
denumire şi-o datorează completei sale inerţii faţă de aer şi apă. Ca mărturie a acestei afirmaţii
stau podoabele de aur dezgropate în străvechea cetate Ur din Caldeea, care, după 6000 de ani, au
fost găsite neschimbate.
Totuşi, aurul este dizolvat de aşa-numita apă regală, care este un amestec de acid
clorhidric şi acid azotic, precum şi de cianurile alcaline.
Aurul are întrebuinţări variate, în majoritatea cazurilor, însă, se întrebuinţează sub formă
de aliaje de aur, deoarece aurul pur este foarte maleabil. Aliajele industriale sunt de: 900, 850,
750, 585 şi 500 g aur fin ‰.
Obiectele făcute din aliaje de aur şi argint, până în anul 1925, se marcau cu un cap de
zimbru şi aveau titlu cuprins între I – V (900‰ - 500‰), iar după 1925, cu un cap de lupoaică,
iar titlul era, de asemeni, cuprins între I – V (900‰ - 500‰).
• Operaţiuni specifice

Aurul chimic pur sau aurul fin, cum mai este denumit, ce urmează a fi prelucrat prin
aliaje, conţine 1000 puncte (promile) ca titlu-reper de calitate şi se defineşte etalonat ca aur de 24
kt – carate tehnice:
1 carat aur = 1000/24 = 41,666 miimi.

O diviziune a caratului aur este semerul aur, adică:


1 carat aur = 12 semeri aur
1 semer aur = 1/2 kt = 3,472 miimi.

Piaţa aurului acceptă o toleranţă de fineţe de maxim 3‰.


Pentru a transforma caratele în promile, acestea se înmulţesc cu 0,024.
Pe piaţa aurului o unitate de măsură consacrată pentru greutate este uncia, notată oz:
1 oz (uncie aur) = 31,1035 g
Preţul efectiv al aurului se determină cu relaţia:
Pret aur ⋅ Coeficient finete Au
Pret efectiv aur = [UM/kg]
1000

În această relaţie de calcul preţul aurului este dat în unitaţi monetare (u.m.) pe kg,
indiferent de fineţe.
Preţul aurului exprimat în moneda naţională pe kilogram se determină cu relaţia:
Pret aur 
in moneda  = Pret aur in $/uncie ⋅ Curs schimb × 1000
  [Lei/kg]
31,1035
nationala pe kg

Dacă relaţia nu se înmulţeşte cu 1000, preţul aurului în moneda naţională va fi exprimat


în grame.

Argintul chimic pur, sau argintul fin, cum este denumit pe piaţa metalelor preţioase, luat
ca etalon pentru acest metal, are 1000 puncte, adică are titlu de 1000 ca reper de calitate, fiind
definit ca argint de 16 lati. Pentru argint, piaţa metalelor preţioase acceptă o toleranţă de până
5‰.
1 lat argint = 18 semeri argint
1 semer argint = 1/18 laţi argint = 3,472 miimi

Pentru argint, ca şi pentru aur, piaţa metalelor preţioase a consacrat aceeaşi unitate de
măsură pentru greutate, şi anume uncia, notată oz:
1 uncie argint = 31,1035 g

Preţul efectiv al argintului se determină cu relaţia:


Pret argint ⋅ Coeficient de finete Ag
Pret efectiv argint = [UM/kg]
1000

În această relaţie de calcul preţul argintului este dat în unităţi monetare (u.m.) pe kg,
indiferent de fineţe.
Preţul argintului exprimat în moneda naţională pe kilogram se determină cu relaţia:
Pret argint 
in moneda  = Pret argint in $/uncie ⋅ Curs schimb × 1000
  [Lei/kg]
31,1035
nationala pe kg

Dacă relaţia nu se înmulţeşte cu 1000, preţul argintului în moneda naţională va fi


exprimat în grame.
Platina, pe piaţa metalelor preţioase, are ca titlu unic admis de 950 miimi, cu o toleranţă
acceptată de maxim 10 miimi.
Preţul efectiv al platinei se determină cu relaţia:
Pret platina ⋅ Coeficient de finete Pt
Pret efectiv platina = [UM/kg]
1000

Preţul platinei din relaţia de mai sus este dat în unităţi monetare (u.m.) pe kg platină,
indiferent de fineţea acesteia.
Preţul platinei exprimat în moneda naţională pe kilogram se determină cu relaţia:
Pret platina 
in moneda  = Pret platina in $/uncie ⋅ Curs schimb × 1000
  [Lei/kg]
31,1035
nationala pe kg

Dacă relaţia nu se înmulţeşte cu 1000, preţul platinei în moneda naţională va fi exprimat


în grame.
Pentru celelalte metale preţioase din grupa platinicelor, relaţiile de calcul pentru preţul
efectiv al metalului şi preţul în moneda naţională al metalului sunt aceleaşi.
Diamantele, perlele fine şi pietrele preţioase au ca unitate de măsură a greutaţii caratul
metric (km) sau simplu, caratul, a cărui valoare este:
1 km = 2 x 10-4 kg = 2,0 decigrame.