MINTEA TA TE POATE VINDECA

Frederick Bailes (1889-1970)
INTOD!CEE
Oricine se poate bucura de o sănătate excelentă, dacă urmează calea
adevărată spre aceasta. O bună sănătate nu este darul acordat câtorva
favorizaţi de către o Providenţă capricioasă, după cum nici boala nu
atinge pe unii sau pe alţii pe motivul că o Providenţă de nepătruns şi de
neînţeles doreşte ca ei „săşi poarte crucea!, obţinând astfel un soi de
nebuloasă purificare spirituală.
"n ştiinţa medicală, prima lege a vindecării este# „"nlătură cauza$!.
%auza respectivă a fost mai întotdeauna căutată în ţesuturile trupului.
&otuşi, nu numai metafizicianul, ci c'iar şi medicul practician a a(uns
săşi dea seama că pricina fundamentală a multor maladii se găseşte în
minte. )sta nu înseamnă că oamenii doar îşi înc'ipuie că sunt bolnavi
sau că se însănătoşesc. *xplicaţia se află mult mai adânc, în activităţile
complexe ale minţii umane.
%auza reală a bolii se găseşte în stările emoţionale de teamă, gelozie
sau anxietate, frustrări şi contradicţii, generate de încercările oamenilor de a obţine fericirea şi de a
face faţă pretenţiilor vieţii moderne. +mpresiile şi învăţăturile din copilărie pot fi cauze favorizante,
impactul milioanelor de minţi încon(urătoare sigur are o influenţă determinantă, conversaţia
rudelor sau prietenilor îi poate afecta. -e mai poate adăuga o gamă întreagă de simptome şi
insuflarea fricii ce se desprinde din prospectele medicamentelor, precum şi din articole sau
publicaţii de popularizare privind bolile şi sănătatea. )cestea nu sunt întotdeauna recepţionate
conştient şi creează, în mod inconştient, în minte un fel de complex subiectiv de fricăgând, care
afectează organismul uman zi şi noapte, fie că este treaz sau că doarme, cu alte cuvinte, se
formează inconştient un corp subiectiv de gândfrică, de care cel afectat nuşi poate da seama.
)(ungând la cauze subiective, observarea unor forme de boală la prieteni sau rude creează o stare
de teamă ca nu cumva maladii asemănătoare săl atace şi pe cel care constată. .aptul că părinţii
sau alte rude au suferit de anumite boli, duce la teama că există o tendinţă în familie, moştenită de
alţi membri.
Oricare ar fi modelulfrică de bază, un fapt este clar şi anume că adevărata maladie nu constă atât
în manifestarea fizică exterioară, cât în starea mentală de bază. /oala este semnul exterior al unei
tulburări mentale. 0eiese de aici că orice încercare de remediere îndreptată asupra formei fizice va
lăsa cauza fundamentală neatinsă. Prin urmare, dictonul „înlătură cauza! determină pe cel care
caută să refacă sănătatea a lui sau a altuia să înveţe cum să şteargă modul de gândire distructiv,
mai înainte de a putea obţine dezrădăcinarea tulburării fizice.
-copul prezentei lucrări este de a scoate în evidenţă, întrun stil curent evitânduse termenii
te'nici modul în care boala îşi are originea în fluxul de gândire, precum şi metoda precisă pe care
o poate folosi cel care doreşte săşi refacă o stare mentală eliberată de teama de boală, prin
înţelegerea forţelor universale ce pot fi utilizate pentru a vindeca.
CAPITO"!" I
EA"ITATEA DE#PE MINTE $I PO#IBI"IT%&I"E EI
-ecretul ştiinţei vindecării se bazează pe o înţelegere corectă a ceea ce este gândirea, modul de
acţiune şi legătura cu 1intea 2niversală. +nteligenţa cosmică poate fi sesizată de aceia care
gândesc mai profund. -unt legi evidente şi de netăgăduit ale ordinii în 2nivers şi aceasta pentru că
există o +nteligenţă diriguitoare în spatele 2niversului, care este dovedită de felul în care
particulele de materie sunt atrase sau respinse unele faţă de altele. Orice din acest 2nivers, până la
cel mai simplu fir de iarbă, urmează un plan de dezvoltare. Poziţia şi mişcarea astrelor şi
planetelor sunt mărturia unei +nteligenţe creatoare şi diriguitoare.
3
Odată admisă +nteligenţa 2niversală, se pune întrebarea# %are este legătura dintre noi şi această
+nteligenţă4 5acă am putea răspunde la această întrebare, problema îmbolnăvirii ar fi rezolvată.
&rebuie spus că secretul vindecării constă în abilitatea omului de a se uni conştient cu această
+nteligenţă 2niversală şi a extrage din ea ceea cei trebuie pentru înlăturarea modelelor de
gândireboală şi înlocuirea lor cu modele de gândiresănătate. *ste mult mai uşor de practicat
decât îşi înc'ipuie mulţi, şi milioane de oameni au reuşit să elimine boala din viaţa lor prin
vindecarea mentalspirituală.
.iind stabilit ştiinţific faptul că +nteligenţa 2niversală este unică aşa cum şi materia este unică
inteligenţa folosită de om în oricare din acţiunile sale face parte integrantă din această +nteligenţă
care conduce 2niversul, diferenţa constă numai în grad şi nu în esenţă. Omul poate nu înţelege
această diferenţă, acest adevăr, dar este un fapt real că, atunci când gândeşte, el gândeşte cu
2nica 1inte a 2niversului. 6u există un astfel de lucru ca mintea ta sau mintea mea. %eea ce
numim minte individuală este numai acea parte din 1intea 2niversală pe care cineva o foloseşte la
timpul lui. 6u există un astfel de lucru, ca aerul tău sau aerul meu, există numai un singur aer
distribuit în mod egal pe întreaga planetă.
%ând am înţeles că această 1inte 2niversală umple 2niversul, neo putem reprezenta ca pe un
mare ocean de 1inte care ne încon(oară şi în care suntem cufundaţi. )ceasta este subiectivă sau
subconştientă ceea ce înseamnă că nu are puterea de a alege, ci trebuie să fie diri(ată spre a
acţiona. *ste extrem de inteligentă, conţine toată cunoaşterea din 2nivers, dar nu este o minte
care (udecă. 7tie numai un singur lucru să acţioneze în direcţia în care este diri(ată.
-e poate naşte întrebarea# cine sau ce are alegerea, (udecata sau conducerea4 )cestea le are Prima
%auză, sau -piritul. 5acă ne ducem cu gândul înapoi, departe, dincolo de începutul a tot ce este
format, suntem forţaţi să tragem concluzia că 2niversul trebuie să fi fost creaţia gândului. 7tiinţa
cunoaşte faptul că Pământul nu sar fi putut forma singur. O proprietate importantă a materiei este
inerţia, adică ea nu are puterea de a se mişca prin ea însăşi în nici un fel. )supra materiei trebuie
acţionat de către o formă de energie din afara ei şi această formă este gândul, singura formă de
energie din 2nivers care nu este materie. 8ândul este produsul +nteligenţei, deci putem presupune
fără gri(ă că, înainte să ia formă, materia trebuie să fi fost o +nteligenţă care a putut produce
această condensare în formă. 2nii numesc această +nteligenţă, 5umnezeu. 6umele nu contează
importanţă are doar faptul că există.
)ceastă +nteligenţă acţionează în două feluri# mai întâi ca +nteligenţă creatoare selectivă, care
'otărăşte ceea ce voieşte să se facă, în al doilea rând, ca o +nteligenţă care se supune şi
îndeplineşte dorinţele +nteligenţei creatoare. )ceastă +nteligenţă secundară acţionează întotdeauna
şi integral ca 9ege, având toată cunoaşterea necesară de a construi orice este de făcut, dar lucrând
totdeauna după un model prestabilit, de la care nu are puterea de a se abate. 5acă sar abate, nu
ar exista nici o 9ege în 2nivers şi rezultatul lor ar fi un 'aos. 2niversul este produsul unui
gânditor care gândeşte matematic. )cest gânditor, sau 5umnezeu, este indivizibil, unic, dar
manifestarea sa poate fi separată în trei părţi, pentru a înţelege mai bine cum acţionează. )vem,
deci, acest 5umnezeu 2nic, acţionând pe trei planuri de vibraţii# 5umnezeu ca -pirit, cea mai
înaltă şi cea mai puţin tangibilă vibraţie dorind să creeze un univers al formelor. Pentru -pirit, a
dori este a crea. +ntegrat în acest -pirit există marea substanţă amorfă a 2niversului, care ar putea
fi pe drept numită %orpul lui 5umnezeu. )supra acestei substanţe, caracterizată prin inerţie,
trebuie să acţioneze o forţă din afara sa. *ste vibraţia cea mai (oasă şi cea mai tangibilă. Prin
urmare, -piritul foloseşte 1intea ca să acţioneze ca 9ege, spre a modela şi forma 2niversul ca
materie densă aşa cum îl cunoaştem. :ibraţia 1inţii fiind mai mică decât aceea a -piritului, o face
să fie subordonată -piritului şi, fiind la rândui mai înaltă decât cea a materiei, face ca materia să
fie supusă ei. Prin urmare, 5umnezeu ca minte ar putea fi înţeles ca vibraţie de mi(loc. )stfel,
-piritul îşi exprimă voinţa, iar 1intea se supune necontestat să modeleze materia în forma
concepută şi deţinută numai de -pirit.
Oricum, omul este în mic ceea ce 5umnezeu este în mare, la rândul lui el fiind o trinitate similară.
Omul este material prin corpul său şi deci una cu 5umnezeu în cea mai (oasă dintre vibraţii. )poi
el este un gânditor, mintea lui făcândul să fie una cu 5umnezeu în planul mental, şi este spiritual,
fiind una cu 5umnezeu la nivelul cel mai înalt de vibraţii.
;
*ste necesar, mai înainte de a aprofunda acest modus operandi al vindecării, să înţelegem în mod
clar că trupul omului este făcut din marea substanţă amorfă care este materia primă a 2niversului
însuşi, care a fost numit corpul lui 5umnezeu. Prin urmare, corpul omului nu este deloc un lucru
ticălos. *l este un templu sacru, în care sălăşluieşte -piritul şi prin care -piritul acţionează
folosind 9egea 1inţii. *ste adevărat, corpul uman este de o vibraţie mai (oasă decât spiritul sau
mintea, fiind mai dens, dar în acelaşi timp este substanţa spiritului şi dacă nu prindem în toată
claritatea acest adevăr, vom pierde mult din cunoştinţele necesare vindecării.
1intea omului este mintea lui 5umnezeu. Psi'ologul ne spune că mentalitatea umană se împarte
în două nivele, nu două minţi, ci două faze ale unei singure minţi, numite fie conştient şi
subconştient, fie obiectivă şi subiectivă.
1intea obiectivă a omului este 1intea raţiunii, a alegerii, a diri(ării, şi nu creează atât de mult cât
diri(ează activitatea creatoare.
1intea subiectivă este 1intea creatoare, este acea profunzime enormă a inconştientului, în care
sunt depozitate toate amintirile gândirii şi acţiunile trecutului, care nu dispar c'iar dacă nu pot fi
c'emate în mod conştient, dar care plutesc la suprafaţă în vise şi complexe. 1intea subiectivă este
aceea care conduce diversele activităţi ale corpului. 6imic în 2nivers nu se poate desfăşura fără
1inte şi acest adevăr este valabil şi pentru corpul omenesc. 1intea subiectivă este aceea care face
inima să bată, menţine procesul respiratoriu al plămânilor, stimulează acţiunea digestivă, menţine
temperatura corpului, diri(ează transportul de energie nervoasă şi altele, pe care le îndeplineşte
uşor şi fără efort. 1otivul pentru care mintea subiectivă a omului poate face toate acestea este
acela că ea este de fapt o parte din 1intea -ubiectivă 2niversală.
)tunci când înţelegem că nu există decât o unică 1inte 2niversală în întregul 2nivers şi că omul
este el însuşi din această 1inte, ne putem da uşor seama că 1intea care a creat pentru prima dată
celulele corpului poate tot aşa de bine şi de uşor să facă celule noi, impregnate cu forţă vitală. 7i
dacă înţelegem că această 1inte -ubiectivă 2niversală construieşte totdeauna conform unui
model pus la dispoziţie de -pirit, ne dăm seama uşor cum omul poate pune în mişcare această
9ege a 1inţii în direcţia dorită, când a înţeles că toată puterea universului aşteaptă ca el însuşi să
se recunoască drept spirit, având privilegiul de aşi spune cuvântul care diri(ează 1intea să
urmeze modelul pe care îl pune în faţă.
1intea obiectivă sau conştientă a omului corespunde cu -piritul divin. Prin aceasta nu se înţelege
că gândirea conştientă <mintea= este perfectă ştim că uneori este diabolică dar omul este spirit
în sensul că are puterea să raţioneze, să aleagă, să selecteze, precum şi abilitatea de a diri(a 1intea
subiectivă în direcţia 'otărâtă. 2n exemplu îl constituie cazul când 'otărâm să ne trezim la o
anumită oră dimineaţa, ceva mai devreme decât de obicei <ceea ce constituie o alegere conştientă=,
exact la ora fixată, 1intea subiectivă ne scoală, adesea cu câteva secunde înainte de a suna
deşteptătorul. -e înţelege deci că omul, ca spirit sau minte obiectivă, se serveşte de mintea
subiectivă, care se supune alegerilor sale conştiente.
-ufletul este una cu 1intea -ubiectivă. -ufletul 2niversal este 1intea -ubiectivă 2niversală.
-ufletul individual este mintea obiectivă individuală şi poate că cea mai importantă caracteristică a
să este supunerea absolută faţă de -pirit. 6u are nici o dorinţă sau preferinţă proprie, rămânând
totdeauna la dispoziţia -piritului. "n aceasta nu există nici o constrângere. *xistă numai egalitate.
-e aseamănă cu un cămin fericit în care fiecare partener îl consideră pe celălalt egal.
2nul din lucrurile greu de sesizat pentru unii este acela că 1intea 2niversală, atotputernică prin
puterile 5ivinităţii, voieşte să fie la dispoziţia omului şi să intre în acţiune în direcţia pe care el
doreşte so indice. %ând suntem pătrunşi de acest adevăr şi putem pune în mişcare 9egea în
folosul propriu, descoperim că avem dea face cu o forţă care deşi atât de formidabilă încât ar
putea să ne sfărâme se supune în întregime voinţei noastre. 6u trebuie să existe nici o superstiţie
şi nici o teamă când venim în contact în acest mod cu 9egea 1inţii.
)ceastă considerabilă forţă de vindecare nu este o persoană de fapt este un Principiu, este
singurul principiu din 2nivers. 9egea 1inţii răspunde la o inteligentă folosire a forţelor sale.
Puterea să creatoare se îndreaptă în orice direcţie dorim, singurul lucru cerut fiind acela de a fi
respectate legile mecanismului ei, ale modului ei de a acţiona. :om afla mai târziu care sunt aceste
legi, dar pentru început putem fi încredinţaţi că, de fapt, c'iar în clipa de faţă există un flux de
forţă universală dedicată folosului nostru. 1ai mult, nici nu trebuie să ne rugam de acesta, săi
>
cerem, săl implorăm sau să ne c'inuim pentru el. &ot ce avem de făcut este săl recunoaştem şi să
fim convinşi că există pentru îmbogăţirea vieţii noastre, pentru sănătatea noastră, fericirea şi
prosperitatea noastră. 5upă cum am mai arătat, această 9ege nu trebuie abordată cu teamă sau
spaimă, fiind o 9ege naturală, nu o persoană. 1ai putem înţelege că, deşi este impersonală,
posedă o inteligenţă infinită şi nu are nici o dorinţă proprie, este în întregime neutră. *ste gata, la
comanda omului, săi acorde puterea ei creativă. %u toate acestea, ca şi legea electricităţii, nu
posedă o conştiinţă de sine. 5ar nu trebuie să ne înc'ipuim, din acest motiv, că nu posedă o
inteligenţă. 5in contră cum am mai arătat are o inteligenţă infinită.
1intea 2niversală nu pune nici o limită şi omul poate merge cât de departe doreşte, sau poate să
stea pe loc. -ingura limită este aceea creată de el însuşi, deoarece este liber să decidă singur şi
nimeni altul nu o poate face pentru el, ceea ce face el însuşi fiind acţiunea lui şi numai a lui. "n
călătoria descoperirii de sine, el este propriul comandant al propriului său vas şi este singur
răspunzător de oprirea din cursă, ca şi un navigator solitar. 5eci e răspunderea omului aceea de a
şi alege propria destinaţie, iar puterea motrice pentru al duce acolo este furnizată de această 9ege
impersonală. 6umai când sa pătruns de acest adevăr fundamental, el este pregătit săşi
coordoneze propriile forţe şi să se bizuie pe 1intea %osmică, pentru a păstra motoarele în
funcţiune în timp ce el cârmeşte nava. 7i tot atât de impersonal cum răspund motoarele navei
comenzilor precise, şi 9egea 2niversală a 1inţii răspunde comenzilor conştiente ale omului.
"nţelegem că trăim întrun Ocean de 1inte subiectivă. %eea ce ne încon(oară o numim 1inte
-ubiectivă 2niversală ceea ce foloseşte o numim 1inte -ubiectivă +ndividuală, dar amândouă
sunt absolut identice. %u cât suntem mai capabili să concepem mai bine să folosim 1intea
2niversală, cu atât mai puternic devine gândul nostru. .iinţa umană îşi poate lărgi concepţia
despre forţa disponibilă, pentru a o folosi la infinit, iar dacă ne limpezim viziunea şi înţelegem
corect, vom descoperi că există tot atât de mult din această forţă, cât poate accepta mintea
noastră.
6u trebuie să existe nici o teamă că sar putea atinge vreo limită care să depăşească universalul.
)m putea, dacă am dori, să folosim totul din forţa cosmică, fără a o reduce cât de infim. %'iar
dacă toate sufletele în viaţă ar fi suficient de conştiente, aşa ca toţi să tragă maximum de forţă din
2nivers, tot nu ar fi nici o diminuare în această putere, întrucât ea este nelimitată şi inepuizabilă.
Omul trăieşte întro lume a simţurilor, fiind mărginit din cauza concepţiilor eronate pe care le are
despre spaţiu şi timp. *l aplică termeni cantitativi lucrurilor spirituale, nereuşind săşi dea seama
că 5umnezeu nu are măsură. 5e fapt, 5ivinitatea umple întregul 2nivers, şi totuşi, totul din
5ivinitate este în fiecare Om. 1ai mult decât atât, totul din 5ivinitate este în fiecare celulă a
corpului, în cel mai plăpând organism, în fiecare fir de iarbă. 7i totuşi aceasta nu înseamnă că este
divizată în bucăţi, 5umnezeu, fiind indivizibil, se află în orice loc în orice clipă, în toată măreţia sa.
&rebuie să ne eliberăm de o concepţie materialistă a oricărui raţionament care presupune divizarea
în particule minuscule a 5ivinităţii, în scopul de a impregna diversele organisme.
*ste esenţial să cuprindem în înţelegerea noastră acel adevăr fundamental că suntem pătrunşi de
întreaga prezenţă a 5ivinităţii şi nu numai de o minusculă parte din aceasta, pentru că atunci când
realizăm semnificaţia ei, conceptul ne zguduie imaginaţia. Prima data când cineva a(unge săşi dea
seama în conştiinţa sa de faptul că este impregnat de întreaga putere şi prezenţă a lui 5umnezeu,
şi nu numai de o părticică, se trezeşte în el un sentiment de siguranţă ce nu a mai fost resimţit până
atunci. %ând întrezăreşte intensitatea adevărului că întreaga .orţă 2niversală se scurge prin corpul
lui, este capabil să rămână liniştit, în siguranţă, complet lipsit de teamă la apariţia vreunei maladii.
Pentru că teama lui a fost creată de ideea pe care şia formato el însuşi, că ar fi invadat de un
inamic puternic, crud şi nemilos, acesta este motivul pentru care nu a putut crede niciodată că
mica sa mentalitate ar putea să înfrunte acest monstru al maladiei.
)cum însă el are un nou mod de a privi, o nouă imagine. )ceastă boalăformă nu mai este o
creatură ameninţătoare. &oate lucrurile sunt relative. "n faţa .orţei 2niversale de vindecare şi a
Prezenţei, formaboală păleşte şi se diminuează, devenind în faţa oc'ilor săi o apariţie mică şi
firavă, care încearcă săl sperie. *l îşi dă seama ce este de fapt, o imagine ce încearcă săi ia
imaginea realităţii. Omul ştie că, de fapt, singura realitate în 2nivers este -piritul, că lumea
materială, cu toate formele ei diferite, e numai o lume a umbrei, în timp ce adevărata lume este a
?
-piritului şi a 1inţii. )şa că este eliberat de teama de o viaţă pentru boală, deoarece mai mare este
*9, care este pentru noi, decât ei care sunt împotriva noastră.
Omul nu trebuie să aştepte aşanumita revelaţie pentru a cunoaşte pe 5umnezeu. .ără îndoială că
scrierile sacre neau spus multe despre 5ivinitate, dar nu suntem siliţi să le acceptăm concluziile
când ne violează raţiunea, sau când vin în conflict cu ceea ce noi singuri suntem capabili să
observăm. Omul poate observa singur cum lucrează +nteligenţa în 2nivers şi astfel poate săşi
creeze propriai credinţă în .orţa 2niversală şi +nteligentă. "n acest fel, el construieşte pe o
fundaţie pe care el însuşi a puso, mai degrabă decât pe una care a fost pusă de altcineva. -ă
considerăm 2niversul ca o demonstraţie a lucrului +nteligenţei. %orpurile cereşti evoluează prin
spaţiu ca o armată de soldaţi, fiecare urmânduşi cărarea fără urme prin milioane de mile, fiecare
exact la timpul ei, ca şi cum ar fi conduse de degetele invizibile ale unui maestru de marionete.
.actorul invizibil care diri(ează este 1intea 2niversală. *a desfăşoară o înaltă ordine dată de
+nteligenţă +nteligenţa infinită ce demonstrează o forţă fără limite. &rebuie exercitată o imensă
energie pentru a pune în mişcare aceste enorme corpuri prin spaţiu. &otuşi, asta se face în tăcere,
cu siguranţă şi certitudine, de către această +nteligenţă infinită care trebuie să fie .orţa infinită.
9a această .orţă +nteligentă omul are acces, deoarece el este una cu această 1inte 2niversală.
)tâta timp cât continuă să rămână orb la acest fapt, el va continua să ducă viaţa unui sclav. )cea
imensă .orţă se află la dispoziţia lui spre a fi folosită, dar nu se pune în mişcare până ce nu este
solicitată de el. %ând el înţelege şi admite faptul că aceeaşi forţă care menţine 2niversul în
activitate e gata săi menţină corpul în afara pericolului de îmbolnăvire, atunci ştie că nu există
boli incurabile sunt numai oameni incurabili, şi aceasta deoarece ei rămân orbi la potenţialul lor
de vindecare. %ei ce gândesc că vindecarea lor depinde numai de propriile eforturi mentale, cum
ar fi concentrarea, puterea voinţei şi altele, vor fi dezamăgiţi. "nsă cei care învaţă cum să permită
acestei +nteligenţe 2niversale să curgă în folosul lor, vor găsi eliberare şi vindecare.
)ceasta este, deci, +nteligenţa şi .orţa pe care omul le poate pune în acţiune. Pe cât de puternică
este ea pentru a menţine în 2nivers armonia, pe atât de ascultătoare este la gândul şi cuvântul
omului şi poate fi îndreptată către construirea sănătăţii perfecte, către fericire şi prosperitate, de
către acela care ia înţeles prompta reacţie favorabilă. )ceasta este 9egea 1inţii, a cărei forţă o
invocăm. * mai mare decât orice ar părea că se opune dorinţelor noastre. 6imic din acest 2nivers
nu are puterea de a ne frustra, deoarece suntem una cu 5umnezeu1inte şi 5umnezeu.orţă.
CAPITO"!" II
C!M '(ND!" POVOAC% BOA"A
Omul trăieşte în interiorul conştiinţei sale şi nu în afară, în lumea exterioară. *l nuşi dă seama că
sa lovit de o obstrucţie decât atunci când mesa(ul a fost transmis conştiinţei sale prin intermediul
nervilor. 9ucrurile pe care le suferă omul, le suferă în interiorul conştiinţei lui, atunci când nervii îi
raportează senzaţia. &rebuie să înţelegem adevărata relaţie dintre 1inte şi &rup pentru a vedea ce
înseamnă că stările mentale sunt responsabile, acţionând printrun corp. )cesta este un adevăr
fundamental, ce trebuie acceptat, dacă voim să existe vindecare mentală şi spirituală.
%orpul însuşi este rezultatul activităţii minţii, este modelat de minte şi modificat de minte.
1odificările fizice de natură superficială pot fi observate dacă se urmăresc sc'imbările din stările
mentale. -e ştie încă de mult că ulcerul gastric, astmul, afecţiuni ale pielii, tulburările cardiace şi
altele sunt cauzate de deran(amentul mintal, care se manifestă pe o perioadă de timp. -e afirmă că
stări emotive adverse opresc producţia de celule roşii sangvine, ducând astfel la anemie, de
asemenea, o mare parte din aşanumitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive.
-e pune întrebarea dacă stările fizice pot fi corectate prin modificarea stării mentale. Oamenii de
ştiinţă afirmă că sau văzut cazuri de vindecări ale unor afecţiuni ca# erupţii cutanate, stări de
răceală provocate de frustrări ale unor necesităţi fiziologice <sex etc.= prin tratamente mentale
corespunzătoare. 5e asemenea, se afirmă că sinuzita, polipoza nazală, colita şi stările nervoase
pot avea originea în stări mentale. 0ecent, revista Physician din 6e@AorB a publicat un articol în
care sa raportat că sistemul nervos autonom <-6%=, sub influenţa gândirii negative, declanşează
curgerea excesivă a unor anumitor fluide apoase în ţesuturi şi membrane. Operaţiile,
medicamentele şi dieta vor îndepărta excesul de fluide, dar afirmă mai departe articolul mintea,
C
în mod obişnuit, îndeplineşte o funcţie de umplere din nou, şi deci nu există un tratament eficient
până ce mintea nu este sc'imbată cu una de încredere.
%um se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice până întratât, încât să ducă la
îmbolnăvire4 )ceasta se datorează faptului că omul nu gândeşte numai cu creierul, ci cu întregul
corp. .iecare celulă în parte, oricât de mică, este o scânteie a 1inţii. 6u există în întreg 2niversul
un singur punct care să nu fie locuit de către 1inte, prin urmare nu există nici un singur atom în
corpul omenesc care să fie despărţit de acţiunea mentală nici măcar pentru o clipă.
Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri fizic şi mental încât îi vine greu să
conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan. "ntradevăr, trupul este 1inte condensată
în formă fizică, aşa cum este şi -pirit condensat în formă. )ctivitatea 1entală nu poate fi
despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală. "ntrun
sens, ceea ce 1intea gândeşte, corpul gândeşte, ceea ce corpul gândeşte, aceea el devine. .iecare
condiţie mentală se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o sc'imbare
corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii modificate.
/oala este o idee deformată, care şia asumat dominaţia. *ste incorect să se spună că boala este
„provocată de minte! forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândulformă
distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o c'estiune de gândire şi la fel este
şi soluţia. %ontrolul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. %orpul nu are puterea să
genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta
un corp sănătos. .iecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi
având substanţă. %elulele sunt însuşi gândul. 8ânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase,
gânduri de boală înseamnă celule bolnave. *ste necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă
intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă.
%ând socotim că celulele corpului sunt create cu viteza fulgerului, putem înţelege că ele sunt
gândire în formă. %a un singur exemplu, se poate arăta că globulele roşii sunt construite întrun
ritm de 3CD.DDD pe secundă şi în mod normal dispar în acelaşi ritm. 0aportând acest exemplu la
alte ţesuturi ale corpului, ne putem da repede seama că acest organism, pe carel numim om, este
un vârte( dinamic de energie gândită pe care mintea, fără încetare, îl face să ia formă. -e poate
spune, deci, că controlul afecţiunii constă în controlul gândirii şi că pentru a sc'imba o condiţie
fizică trebuie mai întâi sc'imbată gândirea. Prin urmare, căutăm o te'nică să ne dea posibilitatea
de a sc'imba caracterul fluxului conştiinţei. "ntrun alt capitol vom a(unge la acest subiect, dar la
acest stadiu e suficient a repeta că te'nica nu constă în forţa voinţei, „concentrare! sau în a repeta
zi de zi „îmi merge din ce în ce mai bine!. %onstă întro unificare conştientă cu +nteligenţa
2niversală, care niciodată, de la sine, nu are vreun gând de boală, şi există o foarte precisă te'nică
prin care ne putem conduce pe noi înşine la această unificare.
/oala e dovada exterioară a unei tulburări interioare. -ănătatea e semnul exterior al unei minţi
integrate. Putem spune că în viaţa noastră nu apare decât ceea ce atrage o gândire intensă şi este
greşit să se creadă că 5ivinitatea ar fi cea care ar da o boală. -a mai arătat faptul că 1intea
2niversală este în întregime neutră, nu are nici o dorinţă personală, se manifestă printro lege
impersonală. *ste diri(ată în acţiune de către dorinţa noastră, exprimată sau nu, dacă este
îndea(uns de intensă şi clară, aşa ca să devină dominantă. -piritul este personal, dar 9egea este
impersonală. *ste 9egea gândirii, aşa cum este şi legea electricităţii care, fără nici o emoţie şi cu
totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, după cum tot atât de repede poate
săi pră(ească pâinea, deoarece nu cunoaşte altceva decât să funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.
Omul este pe drumul descoperirii de sine. "i revine îndatorirea de a descoperi înţelesul 2niversului
în care trăieşte şi va suferi atâta timp cât nu va înţelege aceasta. %opilul va suferi de zgârieturile
pisicii până când va învăţa că nu trebuie so tragă de coadă. 9egea îi apare întotdeauna crudă
aceluia care nu o înţelege şi în consecinţă acţionează contrar ei. &oate legile ne stăpânesc atâta
timp cât nu le înţelegem, când însă le pătrundem semnificaţia, ele devin gata de a ne servi.
%el care se va satura de o gândire distructivă, îşi va atrage o manifestare fizică distructivă. )ceeaşi
9ege a 1inţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşească. /oala nu este o
pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a 9egii 1inţii. *lementul
personal între 5umnezeu şi om nu intră deloc în discuţie în sensul condamnării sau pedepsirii. )şa
că argumentul că 5ivinitatea este crudă şi pedepseşte cu boală, este o (udecată incorectă.
E
Principiile vindecării spirituale sunt astăzi bine cunoscute şi răspândite, şi sau făcut cunoscute
motivele atât ale rezultatelor bune cât şi cele ale eşecurilor, în cazuri izolate. :indecarea mentală
şi spirituală sa transformat din formă de cult, cum era în trecut, în ştiinţă şi sa dezvoltat ca
urmare a rezultatelor pozitive obţinute şi mai ales datorită modificărilor în ceea ce priveşte
originea bolilor, sc'imbândo din planul fizic, în cel mental şi spiritual. )cest mare salt nu a fost
deloc uşor, cu toate acestea, sa a(uns de la concepţia vagă privind originea bolilor, la precizia de
astăzi. )cum ştim că condiţiile fizice sunt o reflectare a stărilor mentale şi că pot fi modificate fără
intervenţia unor mi(loace materiale, prin simpla sc'imbare a procesului de gândire.
Odată a(unşi la concluzia că există o 1inte 2niversală 2nică fiind etern pace, linişte, putere,
iubire, credinţă, armonie, expansiune, sănătate şi desăvârşire, obiectul nostru este de a aduce ceea
ce numim minte individuală la o stare de unificare cu 1intea 2nică. )stfel, de vreme ce 1intea
2niversală este veşnic netulburată de forţe ostile, atunci mintea noastră, făcând parte din acea
1inte 2nică, nu poate experimenta nimic din ce nu este experimentat de acea 1inte. )cesta este
numai un punct în vindecarea mentală şi spirituală, dar arată o diferenţă, a cărei explicaţie este
răspunsul la întrebarea# „"n ce constă diferenţa între metoda aceasta şi psi'ologie4!
CAPITO"!" III
PINCIPI!" VINDEC%II !NIVE#A"E
*ste evident că există în 2nivers un principiu de vindecare independent de orice tratament cu
medicamente urmat de om. *xistă o rivalitate între diferitele şcoli de vindecare, fiecare dintre
acestea pretinzând că deţine metoda unică şi că celelalte trebuie eliminate din practică. 5acă
lucrurile ar sta aşa, atunci acea metodă unică ar trebui să asigure vindecarea, iar celelalte metode
să nu ducă la vindecare. %um nu este cazul, vom a(unge la un rezultat mult mai potrivit în
cercetarea noastră privind calea de vindecare reală, dacă ne vom strădui să descoperim ce posedă
aceste metode materiale şi care dintre ele produce vindecarea eventuală a pacientului.
&oate vindecările primitive erau mentale. 9a începutul existenţei sale, omul credea că boala este
invadarea corpului de spirite rele, pe care încerca să le alunge vraciul comunităţii prin diverse
incantaţii sau cu a(utorul unor plante ce posedau proprietăţi medicinale, obţinânduse unele
rezultate pozitive. %u timpul, cunoştinţele căpătate sau înmulţit şi sau format specialişti în
ierburi sau incantaţii şi astfel au apărut două profesii# aceea de medic şi aceea de preot. "n
mileniile care au urmat, ştiinţa medicală a făcut mari progrese, aducând noi şi noi cunoştinţe în
folosirea plantelor medicinale, aşa că astăzi constatăm că ştiinţa medicală ocupă o poziţie ce
impune respect. %ele două şcoli ce sau format cu timpul şi există în prezent alopatia şi
'omeopatia adică, prima, tratare cu doze mari de medicamente, iar a doua, tratare cu doze infinit
de mici, au creat adepţi şi practicieni, fiind susţinută când una când cealaltă, dar preponderent
şcoala alopată.
"ntre timp, cam pe la mi(locul secolului al F+Flea, sa intercalat o nouă metodă şi anume aceea a
vindecării prin stimularea mecanică a circulaţiei sangvine şi limfatice, excluzând folosirea
medicamentelor de orice fel, deoarece boala ar fi cauzată de o lenevire a funcţiilor organice vitale.
Pe lângă această a treia şcoală a osteopatiei a mai apărut la sfârşitul secolului trecut o a patra,
aceea a c'iropracticii, care susţine că maladiile se datorează unor strangulări ale nervilor la ieşirea
din canalul vertebral, cauzând o scădere a fluxului nervos în părţile afectate.
5eşi fiecare dintre aceste şcoli are ceva ce produce rezultate pozitive, totuşi niciuna nu este unica
deţinătoare a unei metode infailibile, fapt ce ne conduce la ideea că trebuie să existe un principiu
unic de vindecare, ce stă la baza tuturor metodelor, fără ca acesta să fie proprietatea exclusivă a
vreuneia din ele. %are să fie acest principiu fundamental de vindecare4 )cesta este +nteligenţa
5ivină, 1intea lui 5umnezeu, care saturează orice particulă de materie din 2nivers. 6u trebuie să
fim suspicioşi în atitudinea noastră faţă de 1intea 5ivină, nici nui nevoie să adoptăm o
comportare de smerenie la pomenirea cuvântului 1intea 5ivină. )ceastă 1inte este inteligenţa
care ţine laolaltă atomii din stâncă sau face ca seva să urce prin tulpina copacului. 6u este ceva
care să fie abordat cu spaimă şi plecăciuni, ci ceva care trebuie descoperit în tot ce există, căci
omul, privind în faţă 6atura, priveşte la faţa 5ivină. Poate că el ignoră asta sau c'iar o neagă, dar
rămâne valabil faptul că universul poate fi numit templul lui 5umnezeu.
G
%u toate interpretările date de teologi dea lungul timpului, un fapt rămâne de netăgăduit, şi
anume că 5umnezeu este 1inte +mpersonală şi -pirit Personal şi că activitatea 9ui ca 1inte este
o c'estiune de lege fixă şi neabătută. %utremurele şi tunetele nu sunt pedepse pentru păcate, ci
reprezintă mişcarea materiei în baza acestei 9egi şi trebuie să ştim cum să ne tratăm pe noi şi pe
alţii atunci când vom înţelege cum acţionează 9egea 5ivină.
:ec'iul &estament e plin de exemple de vindecare mentală şi spirituală. )poi a venit +isus, care a
lămurit lumea că orice boală este rezultatul unor stări mentale dereglate. *l a propovăduit că
atunci când aceste stări mentale sunt corectate, starea fizică a bolnavului dispare. "nvăţătura lui
cuprinde mai mult decât atât, dar aceasta este de a(uns pentru scopul nostru. 9a acest punct,
putem intercala faptul că medicina modernă aduce în actualitate teza lui +isus şi se străduieşte să
corecteze stările mentale dereglate, care sunt cauza reală a bolilor. 5upă cum este adevărat că
+isus a adus un mesa( de viaţă interioară spirituală, este şi mai adevărat că miezul şi baza doctrinei
sale au fost trecute cu vederea şi ascunse de către conglomeratul de dogme teologice.
+isus nea învăţat că mintea omului este una cu 1intea 5ivină şi ca, atâta timp cât omul merge cu
1intea 5ivina, nu este posibil să mai apară vreo fricţiune, frustrare sau dezacord. -tările mentale
ale omului pot ridica piedici în calea către 1intea 5ivină, şi când se produce aşa ceva, omul
suferă. Pe scurt, +isus nea învăţat că omul este trinitate, activând pe trei nivele întro singură
fiinţă. 5acă nil putem înc'ipui pe om reprezentat de trei cercuri concentrice, ne putem face o
părere mai bună despre viziunea lui +isus. *l nea învăţat că omul, în cercul interior, care ar
reprezenta centrul făpturii sale, este esenţă spirituală, sau fiinţă divină. )cest centru este ca şi
5umnezeu, niciodată bolnav, suferind sau limitat în vreun fel, totdeauna în perfectă sănătate şi
fericire, în pace deplină şi cu totul în armonie cu 2niversul şi cu tot ce există în el, ceea ce
constituie o parte nesc'imbătoare din fiinţa umană. 6imic nul tulbură aici, nul poate vreodată
răni sau înfrânge. 5in acest centru spiritual vine vindecarea şi tot de aici se dezvoltă ştiinţa
stăpânirii vieţii. *ste lumea sa interioară, a cauzelor. )l doilea cerc, sau intermediar, este acela al
minţii, iar cercul exterior reprezintă corpul fizic al omului şi toate posesiunile sale materiale. )cest
cerc periferic reprezintă lumea de efecte personale ale omului. %alea prin care cauza devine efect
este mintea. Omul posedă puterea de a alege. *l poate săşi îndrepte gândurile în afară, către
cercul exterior, precum şi în interior, către cercul central. 5acă stările lui mentale sunt lăsate să se
complacă în cercul lui exterior, cu afecţiunile, suferinţa, sărăcia şi privaţiunile sale, aceste lucruri
sunt menţinute datorită forţei creatoare a gândului. 5ar dacă omul foloseşte puterea să de a alege
să meargă mână în mână cu pacea, perfecţiunea, armonia interioară, aceste calităţi se vor
manifesta în viaţa lui dinafară, pentru că mintea omului posedă putere creatoare. .iecare
experienţă este mai întâi o idee păstrată în minte, şi tot ceea ce ne privează de bucurie şi fericire
de asemenea a fost o idee. 1intea este în întregime neutră în activitatea ei creatoare. *a lucrează
fără întrerupere, c'iar şi atunci când dormim, transformând în realitate tot ceea ce primim ca idei
mentale.
Orice afacere, întreprindere, cămin, a fost mai întâi o idee în mintea fondatorului. Orice boală este
mai întâi o idee în mintea gânditorului. Pierderea unui serviciu sau a unui prieten, sau a siguranţei,
este mai întâi de toate o idee păstrată în minte. Omul uneori obiectează la astfel de afirmaţii, căci
el nu a fost întotdeauna îndea(uns de atent pentru aşi putea da seama de calitatea gândului său.
2n gând este uneori numai o sclipire de o clipă, mai înainte de a fi depozitat în profunzimea minţii
subiective. Odată a(uns aici, sub nivelul conştiinţei, nu mai este recunoscut de individ care, uneori,
neagă indignat că iar fi trecut prin minte un asemenea gând. 5ar asupra acestui gând lucrează
neîntrerupt 9egea 1inţii şi continuă să emită simţăminte pentru care nu avem totdeauna explicaţii.
"nsă putem afirma că niciodată nu se mai manifestă în viaţa din afară altceva decât ceea ce sa
acceptat şi depozitat în -ubiectiv, care este mai mult decât un depozit mental este uzina care
prelucrează continuu, transformând cauzele în efecte, potrivit unei legi invariabile. %alitatea
omului de a alege îi dă şansa de a gândi fie ca un înger, fie ca un demon, ca un şef sau ca un sclav.
Orice alege ca gând, mintea o va transforma în creaţie ce se va manifesta.
+isus a accentuat necesitatea de a păstra mintea îndreptată către centrul spiritual şi a insistat că,
dacă se procedează astfel, perfecţiunea spirituală se va scurge prin mentalitate în fizic. "n mod
contrar, dacă stările mentale sunt ocupate cu lumea de afară a stărilor fizice sc'imbătoare, el va
continua să resimtă ceea ce a contemplat. *ste un mare adevăr în aceasta şi care, din păcate, prea
H
deseori trecut cu vederea. Ori de câte ori atenţia omului este deviată de la %entrul -piritual etern,
sănătos, de neînvins şi care este însăşi imaginea şi asemănarea lui 5umnezeu în om, ori de câte ori
mintea omului se abate de la conştiinţa acestui %entru 5ivin, atunci şi numai atunci pot apărea
manifestări fizice de boală.
1etoda de vindecare a lui +isus consta în a nega realitatea aparentă a patologiei exterioare şi în
afirmarea realităţii de perfecţiune interioară a omului. )ceasta este metoda folosită azi de
practicienii şi consultanţii mentali şi spirituali. %eea ce trebuie bine clarificat totuşi, este că
tratamentul se produce în întregime în mintea practicianului. *l nu foloseşte puterea voinţei asupra
pacientului. *l nu încearcă să influenţeze mintea pacientului, ci numai desfăşoară o explicaţie a
procesului de gândire, în scopul de a clarifica înţelegerea pacientului. %ând a(ungem la metodele
în sine folosite în tratamentul mental, vom vedea că întregul efort al practicianului în timpul
tratamentului este de a se convinge el însuşi fără urmă de îndoială că persoana pentru care
lucrează este perfectă, şi să înlăture din propria minte orice credinţă de imperfecţiune în ce
priveşte pacientul. 5e vreme ce vedem probe ale +nteligenţei %osmice acţionând până departe
printre astre, suntem încredinţaţi că ne încon(oară un imens Ocean al 1inţii care există în infinit,
că această 1inte este singura 1inte din 2nivers şi că atunci când gândim o facem folosind această
1inte. %eea ce numim minţi individuale sunt în realitate numai nişte picături infime din acest
Ocean al 1inţii. &otuşi, ele sunt însăşi această 2nică 1inte.
Pacientul vine la practician plângânduse că este bolnav. )cest fapt pentru sine este o realitate, de
vreme ce dovada îi vine pe calea simţurilor. Practicianul ştie că proba simţurilor apare reală, dar
nu aceasta este realitatea fundamentală. 0ealitatea este -pirit nesc'imbător. 5ânduşi seama că
pacientul are o imagine distorsionată asupra lui şi a condiţiei lui, practicianul trebuie să vindece
falsa credinţă. *l îl convinge pe pacient prin argumente, credinţă şi înţelegere, de falsitatea părerii
ce o are despre el însuşi. *l trebuie să se ferească de falsa credinţă cu care vine pacientul, întocmai
cum salvatorul se fereşte de mâinile celui care se îneacă, să nul prindă. %onvingânduse pe sine
însuşi de perfecţiunea spirituală a pacientului, el pune în mişcare un gând adevărat, care se opune
gândirii false a pacientului. )mândoi făcând parte din 1intea 2nică, practicianul ştie că pacientul
îşi dă seama de ceea ce el însuşi cunoaşte în ce priveşte perfecţiunea spirituală a bolnavului, c'iar
dacă această cunoaştere momentan se află numai în subconştientul pacientului şi deci este încă
necunoscută. 5e îndată ce gândul imperfect al pacientului a fost înlocuit cu gândul perfect al
practicianului, vindecarea nu întârzie să se producă.
)ceasta este unica metodă folosită de +isus. *l nu sa bizuit deloc pe concentrare, pe puterea
voinţei, pe sugestie, 'ipnotism sau oricare alte procedee psi'ologice bine cunoscute. *l punea
întotdeauna în acţiune 9egea -piritului, având imaginea propriei reflecţii, ca imagine perfectă
proiectată asupra 1inţii, care la rândul ei creează imaginea perfecţiunii în corpul şi mintea
pacientului.
-ar putea pune întrebarea dacă practicianul foloseşte, procedând astfel, o formă subtilă de
sugestie. 9a aceasta se poate răspunde că, dacă pacientul numai îşi înc'ipuie că ar avea o
tulburare şi că practicianul îşi imaginează numai că la vindecat, atunci întregul procedeu ar fi o
experienţă ireală, un fel de vis. &rebuie să existe o lege în virtutea căreia rezultatele fizice sunt
introduse de către practician în pacient. )ceastă lege poate fi pe scurt formulată astfel# +maginea
mentală este realitatea, iar forma exterioară este, pur şi simplu, proiectarea acestei realităţi. 5e
vreme ce 1intea este mai vec'e decât corpul, atunci ea a creat corpul, care este în întregime
refăcut la fiecare câţiva ani, în timp ce 1intea rămâne nesc'imbată, reamintinduşi experienţele
din copilărie să zicem după GD de ani. )tunci, 1intea, trebuie că este %auza, iar corpul e
efectul. 1intea trebuie că este substanţa iar corpul este umbra ei. 2mbra este totdeauna
determinată de caracterul substanţei şi, prin urmare, condiţiile fizice care urmează tratamentului
sunt neapărat o copie a convingerii mentale deţinute mai întâi de practician şi, mai curând sau mai
târziu, acceptată şi de pacient. &rebuie să existe o acceptare mentală desăvârşită a sănătăţii
complete a pacientului, atât din partea practicianului, cât şi din partea pacientului. )tunci când
pacientul îşi aplică singur tratamentul, bineînţeles că trebuie săşi reprezinte mental acceptarea şi
conştiinţa perfecţiunii.
-ute de cazuri autentice spri(ină afirmaţia că 1intea modelează corpul. 2nii devotaţi catolici au
reuşit săşi producă răni sau semne pe corp practicând aşazisa „contemplare a rănilor lui +isus!.
I
5acă această 9ege a 1inţii va lucra împotriva tendinţei naturale, producând ţesuturi morbide în
loc de sănătoase, cu atât mai multă încredere ar trebui să avem atunci când abordăm problema
sc'imbării ţesuturilor morbide în unele sănătoase. Persoana care înţelege puterea şi tendinţa
acestei 9egi a 1inţii are la dispoziţia sa o sursă de energie bazată pe o forţă intelectuală cei
aparţine numai sieşi, şi nu vreunui presupus dar al vindecării, acordat lui ca individ. *ste ceva cu
mult mai măreţ decât orice se poate imagina, şi anume +nteligenţa %osmică, dedicată folosirii de
către el şi diri(ată de către sine. +ată de ce noi spunem că un tratament este „o mişcare bine
definită a gândului întro anumita direcţie în scopul de a obţine un anumit rezultat, reflectânduse
în forma materială!. )cest dar nu e specific unor favorizaţi ai soartei e acordat oricui dar nu îi
aparţine decât atunci când acceptă mental adevărul că totuşi îi aparţine şi trece la punerea lui în
acţiune.
+ată de ce se poate afirma că nu exista boli mari sau mici, grele sau uşoare, vindecabile sau
nevindecabile. )vem dea face cu o .orţă şi o +nteligenţă care nu ţine seama de noţiunile mare sau
mic, şi care conduce cu uşurinţă întregul 2nivers. 1ărimea sau micimea sunt termeni relativi.
%eea ce este mare pentru inteligenţa limitată, este mic pentru +nteligenţa +nfinită.
1edicul materialist, necunoscător al acestei 9egi a :indecării, este limitat în propriai dibăcie şi
putere a medicamentului cel administrează pacientului. *l trebuie să pună mai întâi un diagnostic
precis, deoarece acesta este baza tratamentului său. &rebuie să aleagă deci cu mult discernământ
medicamentul, sau modalitatea ce se potriveşte diagnosticului. )tenţia lui este îndreptată spre
efectele fizice, pe care alţi medici materialişti leau făcut cunoscute în trecut.
"n contradicţie cu procedeele medicului materialist, noi încercăm să ne scuturăm de trecut,
deoarece acesta ne leagă cu lanţurile îndoielii şi, cu toate că navigăm pe o mare necunoscută spre
o lume nouă, avem ca dicton îndrumător# „-untem întruparea a ceea ce gândim!. Orice mintea
concepe, poate fi realizat. Îngerii citesc autobiografia omului în structura lui. <-@edenborg=.
CAPITO"!" IV
C!M #E FOMEA)% O CEDIN&% P!TENIC%
Poate cea mai mare dificultate întâmpinată de acela care încearcă să pătrundă în domeniul
vindecării mentale şi spirituale este sentimentul lipsei de încredere. *l spune# „%red că acest lucru
este adevărat, şi văd că lumea pare a avea multă încredere în el, dar eu sunt sceptic din fire, căci
nu mă simt capabil să a(ung la o credinţă mai puternică, oricât de mult maş strădui!. )ceşti
oameni pun căruţa înaintea calului. %redinţa nu e o stare emotivă ce apare la comandă. 6u e ceva
ca aerul pe care îl pompezi întro anvelopă şi apoi porneşti la drum. %redinţa nu constă în
sentimentul pe care îl dezvoltăm. %redinţa se bazează întotdeauna pe scopul ei şi când obiectivul e
important, nu se mai pune problema credinţei. *a urmează în mod firesc cunoaşterii. 1ai întâi
a(ungem la cunoaştere şi numai apoi ne dăm seama că am căpătat şi credinţa, care a venit de la
sine, când a găsit un obiectiv substanţial pe care să se bizuie.
Orice fel de credinţă se bazează pe observare şi cunoaştere, şi se poate afirma că este destul de
uşor să a(ungi să te încrezi în această 9ege a :indecării. %redinţa nu este clădită pe nesiguranţă
sau pe revelaţii şi nu suntem obligaţi să acceptăm o scriere amară. )vem în faţa oc'ilor noştri un
exemplu concludent# corpul omenesc. )cesta, corect înţeles în activităţile şi îndeplinirile sale,
procură baza pentru credinţă, care va face din fiecare un vindecător pentru sine şi pentru alţii.
%orpul omenesc e cea mai minunată maşină construită vreodată. * mai măreţ decât cele G minuni
ale lumii antice şi mai complex decât orice aparat construit de om. 0eprezintă o recunoaştere vie a
acţiunii desfăşurate de minte, căci îl vedem, e o probă clară de ceea ce înseamnă +nteligenţa 5ivină
şi felul în care ea se manifestă, totdeauna conform unui plan complet, pornind de la -pirit,
executorul creaţiei, 1intea, urmează întocmai şi aduce la îndeplinire acest plan.
&otdeauna 1intea îşi oferă forţa creatoare infinită aceluia care şia făurit un plan bine clarificat,
pentru că această 1inte nu ştie decât să lucreze conform planului, fiind 1inte -ubiectivă.
+nteligenţa ce sa manifestat la construirea corpului este aceeaşi 1inte care ştie perfect cum să
repare, atunci când e nevoie, structura pe care a clădito şi nu se poate concepe ca, odată lucrul
terminat, să nu se mai intereseze de el. -ă nu uităm că 1intea sălăşluieşte în acest corp construit,
pe care îl foloseşte ca ve'icul şi instrument pentru propriile activităţi.
3D
)tunci când în acest corp se produce o dereglare, nu este nevoie să ne rugăm de 1inte să ne
vindece de fapt ea însăşi necesită un ve'icul sănătos iar ceea ce ne revine este de ai prezenta
planul perfect ce trebuie urmat pentru refacere, ea fiind forţa executivă. %ăci nu trebuie scăpat din
vedere că această activitate de gândire, deşi foarte inteligentă capabilă de a construi perfect orice
structuri este o inteligenţă care nu (udecă.
*a cunoaşte perfect te'nica construcţiei, dar totdeauna, ca să ducă la boală, trebuie să lucreze
după un plan, şi tot aşa de prompt poate executa un plan care duce la sănătate. )stfel, acela a
cărui activitate de gândire este caracterizată printro gândire distructivă, ca temerile, ura,
ranc'iuna, invidia, discutarea sau absorbirea subiectelor de boală şi tristeţe, creează un model de
gândire pe care 1inteal prelucrează cu totul impersonal în formă de boală. 5atoria noastră
este de a proceda la sc'imbarea acestui model de gândire cu altul în care să prevaleze sănătatea,
iubirea, pacea, fericirea. "n acest fel, 1intea va prelucra modelul de gândire pozitiv iar sănătatea,
fericirea ce rezultă nu sunt un miracol, ci manifestarea deplină a 9egii 2niversale.
)lexis %arell, în lucrarea sa, Omul, fiinţă necunoscută, se referă la faptul că această +nteligenţă va
plasa celule c'iar acolo unde nu sunt necesare. 2n exemplu îl constituie experienţa din laborator
cu celule epiteliale care sunt celule de protecţie ale pielii şi care, transplantate pe un alt mediu
decât pielea, sau dezvoltat tot în celule de protecţie, ca şi cum ar fi fost pe piele, pentru că este în
natura lor să se manifeste numai aşa. )cestea au fost desemnate de către -pirit ca celule de
protecţie. Prin urmare, 1intea, conform planului, le va folosi ca atare, indiferent dacă sunt pe
piele sau în alt mediu. &rebuie deci să înţelegem că, potrivit acestui mecanism, 1intea poate tot
atât de uşor să distrugă corpul, cum poate să nil construiască. 5acă primeşte gânduri morbide, le
urmează fidel, reproducând condiţiile patologice. %u alte cuvinte, 1intea construieşte neîncetat
celule noi, iar calitatea lor e determinată de nuanţa gândurilor, deoarece gândul este modelul.
1intea asigură reparaţii în corp, atunci când sunt necesare, de multe ori fără ştirea omului,
deoarece ea are totuşi o responsabilitate permanentă pentru păstrarea în bune condiţii a corpului.
)cest principiu de vindecare, ce acţionează c'iar şi atunci când nu suntem conştienţi, devenind o
armă puternică la dispoziţia noastră, ne atrage atenţia asupra acestui principiu şi ne arată totodată
cum îl facem să acţioneze. 2n exemplu îl oferă apendicita, când adesea peritoneul <prapurul=
încon(oară şi izolează ca întrun sac apendicele bolnav şi astfel, în cazul când acesta se perforează,
se produce numai o peritonită izolată, mai mult sau mai puţin gravă decât una generalizată.
Omul se mândreşte cu cunoştinţele lui şi pe drept, deoarece a făcut paşi uriaşi în dobândirea de
cunoştinţe privind corpul omenesc, dar în fond el e încă departe de a putea da un răspuns la
problema vieţii. *l nu ştie să construiască nici măcar o celulă, aşa că atunci când spune că o stare
sau alta de boală este incurabilă, face apel la cunoştinţele sale limitate. Or, în tratamentul mental
am mers mult mai departe, bizuindune pe marea +nteligenţă %osmică, a cărei 9ege a :indecării
suntem pe cale să o înţelegem. )stfel, vedem cazuri etic'etate drept fără speranţă de vindecare de
către medici cu experienţă, complet şi permanent vindecate prin această +nteligenţă diri(ată de o
persoană care a înţeles 9egea în virtutea căreia acţionează. )stfel, spunem că nu există maladii
incurabile, ci oameni incurabili. %ei care afirmă cu insistenţă că „medicii au făcut tot ce era posibil,
nu mai are rost să încercăm şi altceva! sunt oameni incurabili. %ei care acceptă adevărul mental că
pentru 1inte toate lucrurile sunt posibile, ei sunt oameni vindecabili.
+nteligenţa 5ivină procedează în linişte, cu uşurinţă, fără efort şi agitaţie. .orţa care curge printr
un corp bolnav poate vindeca orice. Omul fizic se înspăimântă, dar 1intea este întotdeauna sigură
de sine şi calmă. 1intea ştie cum să facă ceva care sa deran(at în trup. 7tie cum să construiască o
celulă, ştie cum să facă şi să refacă funcţiuni care au fost pierdute, ştie cum să smulgă pe om de pe
marginea mormântului, neîntrebuinţând un efort mai mare decât acela pe care omul lar face ca să
ridice un pai. 5e fapt c'iar mai puţin decât atât, de vreme ce 1intea nu operează cu strădanie sau
efort. &oate aceste numeroase activităţi c'emate la acţiune, toată această +nteligenţă, care ştie
exact ce şi cum să facă, a fost folosită la crearea acestui 2nivers, la menţinerea şi reglarea lui, la
păstrarea vieţii în el, la executarea de corectări din timpuri imemoriale, şi totuşi, această .orţă şi
+nteligenţă nu au slăbit cât de puţin. .orţa şi +nteligenţa ne încon(oară şi ne pătrund c'iar în clipa
de faţă şi întotdeauna, gata de a intra în acţiune în favoarea noastră, în linişte, de îndată ce
încercăm a împiedica curgerea lor înlăturând barierele noastre mentale.
33
-ănătatea este ceva natural, boala este ceva nefiresc. /oala nu este niciodată pornită din partea
5ivinităţii, ci totdeauna din partea omului. Omul este acela care ridică barierele în calea vindecării,
în timp ce 5umnezeu 1inte se străduieşte permanent de a menţine sau de a reface corpul ca pe
un templu perfect în care sălăşluieşte -piritul. -e va arăta mai târziu, când se va prezenta te'nica
de aliniere a noastră cu această +nteligenţă cum se explică faptul că această fiinţă umană, aparent
neînsemnată, poate totuşi diri(a forţa care conduce 2niversul. :indecarea mentală şi spirituală este
rezultatul, nu al eforturilor acestei fiinţe, ci al capacităţii sale de a diri(a +nteligenţa %osmică, aşa
cum un sudor diri(ează flacăra oxiacetilenică spre a tăia oţelul.
+nteligenţa a creat corpul omenesc cu intenţia ca el să funcţioneze întotdeauna perfect. /oala este
interferenţa omului cu această dorinţă, intenţie. +nteligenţa are în permanenţă viziunea corpului în
perfectă stare şi acţionează neobosită să înlăture orice ar ameninţa viaţa armonioasă a corpului.
-ănătatea nu este altceva decât interrelaţia tuturor părţilor componente ale trupului. /oala este
pur şi simplu întreruperea acestei armonii.
)rmonia este c'eia de boltă a întregului organism şi 2nivers. &otul în 2nivers pulsează cu un ritm
armonios şi constant. "ncă din timpuri străvec'i, omul a observat acest ritm al universului şi a
înţeles cum funcţionează. "n timpurile noastre, oamenii de ştiinţă au descoperit că acest lucru este
adevărat şi în ceea ce priveşte desfăşurarea gândirii. *i au aflat că iubirea este ritm iar egoismul
discordanţă, încrederea este ritm, gelozia discordanţă, credinţa este ritm, teama discordanţă,
speranţa este ritm, disperarea discordanţă, cinstea este ritm, înşelăciunea discordanţă.
)tâta timp cât stările mentale ale omului sunt în acord cu ritmul 2niversului, ec'ilibrul său fizic şi
psi'ic este asigurat. %ând intervine discordanţa în fluxul de gândire, acest ec'ilibru e pierdut.
*xplicaţia constă în faptul că avem dea face cu o +nteligenţă 2niversală, ale cărei 9egi nu le
putem învăţa decât prin observaţii. 5in clipa în care am înţeles că armonia e c'eia de boltă a
2niversului, acela care doreşte ca această +nteligenţă să acţioneze în folosul lui, trebuie mai întâi
să se străduiască să coopereze cu ea. -tările mentale discordante produc boala, căci ele dau năvală
şi se lipesc de 9egea etern stabilită a )rmoniei 2niversale. 9umea raţională recunoaşte existenţa
acestei )rmonii 2niversale şi îşi dă seama că atunci când este ruptă de ea, această )rmonie,
5ivinitatea, nu se modifică spre a ne face nouă pe plac, ci noi suntem cei care trebuie să ne
sc'imbăm. -ecretul vindecării rezidă, deci, în unificarea cu +nteligenţa %osmică, ce posedă
cunoştinţe infinite ale căilor de vindecare şi bunăvoinţa infinită de a produce forma perfectă, aşa
ca să ne putem bizui implicit pe curentul de "nţelepciune *ternă în corpurile noastre, atunci când
ne ferim de ai sta în cale. „5umnezeu din noi are forţa de a vindeca!.
CAPITO"!" V
C!M #E AP"IC% !N TATAMENT MENTA"
&e'nica poate fi mânuită în oricare din diferitele căi ce se află la dispoziţia noastră. "n ultimă
analiză, oricine poate face uz de propriai exprimare şi c'iar de propriai metodă. 1etoda indicată
mai (os este considerată de autor ca fiind de o mare eficienţă. )ceasta poate fi modificată după
dorinţa fiecăruia, cu condiţia expresă de a nu se abate de la calea de bază prin care diri(ează
+nteligenţa 2niversală în acţiune.
&ratamentul propriuzis constă întro activitate mentală. *ste o mişcare bine definită a 1inţii într
o direcţie specifică, în folosul unei anumite persoane. 6u este nevoie a pune mâinile asupra
persoanei tratate, ca în metoda magnetismului. )stfel, ne desprindem imediat de orice formă de
vindecare magnetică. 1ai mult, nu folosim nici un fel de 'ipnotism. Psi'iatrul foloseşte
'ipnotismul în scopul de a înlătura bariera minţii conştiente şi a desc'ide subconştientul pentru a
implanta acolo propriile sugestii. 6u avem nimic de criticat, deoarece psi'iatria a fost şi este o
cale de înlăturare a complexelor şi obsesiilor şi, de fapt, psi'iatria se foloseşte de ceva mai mult
decât de 'ipnotism. 6e referim aici la 'ipnotism pentru a putea lămuri poziţia noastră în ceea ce
priveşte vindecarea. 6u folosim nici puterea voinţei, spre a impune ideile şi imaginile noastre
pacientului cu o voinţă mai slabă. )sta ar însemna să folosim forţa personală, ceea ce nu facem.
6u folosim nici sugestia, care presupune repetarea unor formule. .olosim cuvinte, dar în scopul
unic de a transmite nişte idei clare, care de fapt stau la baza vindecării. 6u posedăm nici un fel de
formulă magnetică, magică, de repetat în clipe de tensiune, având ca urmare înlăturarea afecţiunii.
3;
&oate acestea nar fi decât tot un fel de sugestii. 6u încercăm să influenţăm mintea pacientului în
nici un fel. 6u proiectăm gândul şi nici nu reţinem gândul pentru altul.
&ratamentul mental şi spiritual este completat în întregime în mintea pacientului. )cesta începe cu
adevărul fundamental că persoana pe care o tratează este o idee perfectă în 1intea 5ivină şi că
întregul său proces în timpul tratamentului consta în a înlătura din propriai minte orice idee sau
imagine de imperfecţiune sau boală la pacient, sau de la el însuşi, când se tratează pe sine. 5upă
ce sa asigurat de faptul că 1intea a creat un ve'icul perfect prin care -piritul doreşte să se
manifeste şi, după ce a văzut felul în care -piritul <1intea= se grăbesc să refacă corpul, când ceva
nu este în regulă, atunci încearcă săşi alăture propriai gândire de aceea a 1inţii 2niversale. Prin
urmare, el acţionează înlăuntrul său ca să şteargă orice credinţă în tulburarea fizică, ce şia făcut
apariţia la persoana asupra căreia lucrează.
Pacientul a acceptat credinţa că este bolnav. Practicianul nu admite să împărtăşească această
credinţă, fiind convins că numai aceasta menţine trează boala, prin urmare, practicianul trebuie să
creadă el însuşi în realitatea perfecţiunii pacientului, dacă doreşte să neutralizeze falsa credinţă a
celui suferind. *l ştie că nu există mai multe minţi, adică nici un individ nu posedă o minte aparte
faţă de aceea a semenului său, şi nici faţă de 1intea 2niversală. *l ştie că există în 2nivers o
singură 1inte )totcuprinzătoare. %eea ce numim minţi individuale sunt de fapt volumul de 1inte
)totcuprinzătoare pe care îl folosim atunci când gândim. *l mai ştie că e imposibil ca 1intea
2nică să se manifeste în acelaşi timp în boală şi în sănătate. 1ai ştie că pacientul este sănătos în
aceeaşi 1inte în care se crede bolnav. O fântână nu poate da în acelaşi timp şi apă dulce şi amară,
prin urmare, sau cei sănătoşi nu sunt sănătoşi, sau cei bolnavi nu sunt bolnavi. "n ambele cazuri,
nu spun adevărul când îşi descriu stările fizice contrare. 5in ceea ce pacientul a învăţat din
2nivers, ştie că sănătatea e starea normală, în timp ce boala e cea anormală.
1ai departe, ştie că 9egea 1inţii este o 9ege a 0eflecţiei. 7tie, de asemenea, că 1intea este întro
activitate neîncetată, înapoi şi înainte se mişcă suveica 1inţii, prelucrând particulele de materie
întrun model fizic, ce reprezintă reproducerea exactă a modelului mental pus la dispoziţia lui.
"ntrucât pacientul păstrează un model de boală, practicianul trebuie săşi asigure un model de
sănătate. 5emonstrând prin cuvinte încrederea totală pe care o are în 1intea -ubiectivă
2niversală, devine capabil să diri(eze această .orţă gigantică pentru a lucra după modelul lui şi nu
după cel al pacientului. "n cazul când cineva se tratează singur, trebuie să se convingă că, în timp
ce simţurile îl informează că e bolnav, mintea lui obiectivă trebuie săi spună, conştient, că
informaţiile transmise de simţuri sunt incorecte şi trebuie săşi proclame propria perfecţiune
5ivină.
&oată lumea ştie că în timpul unei emoţii puternice de pildă o luptă sau o încercare de salvare
cel implicat nu simte durerea fizică, ce altfel ar fi de nesuportat atunci când mintea o înregistrează
pe calea simţurilor. )şa că, se poate ca cineva săşi îndrepte gândul întro astfel de direcţie, încât
să uite de durere, greaţă sau alte neplăceri. 0ecunoscând că multora le vine greu să procedeze
astfel, faptul e clar, şi anume că acest lucru se întâmplă şi deci poate fi făcut de oricine.
Primul lucru pe care îl are de făcut cel care aplică tratamentul, este de aşi asigura relaxarea. *l va
lua o poziţie care săi asigure relaxarea fizică. 0elaxeazăţi mintea. 6u te poţi trata bine când eşti
influenţat de teamă, gri(ă, supărare sau anxietate. 0elaxarea mentală se poate realiza prin
contemplarea liniştită a faptului că trăim întrun loc 2nivers care doreşte binele, acea 1inte
2niversală care vrea să împingă binele spre noi. -e poate obţine liniştea şi relaxarea citind câteva
pagini dintro carte ce tratează tocmai subiectul care îl interesează# vindecarea. 2nii folosesc în
acest sens psalmul I3 sau ;>. Oricare ar fi metoda, e esenţială pentru succesul deplin.
)cum, când practicianul ştie că atât el cât şi pacientul fac parte din aceeaşi 1inte şi cum ceea ce
este ştiut întrun anumit punct al 1inţii, trebuie să fie cunoscut în toate punctele, rezultă că
detaşarea lui calmă de tulburarea ce îl ţine în g'eare pe pacient trebuie să se producă şi la pacient,
c'iar dacă el nu recunoaşte deocamdată starea cea bună realizată. 5in această cauză, foarte
adesea, pacientul începe să se simtă mai bine c'iar din momentul în care a înc'is telefonul, după
ce ia cerut a(utor. "n alte cazuri, această uşurare nu este resimţită imediat de cel tratat, dar
practicianul continuă săşi dea seama că în profunzimea 1inţii -ubiective există o permanentă
stare de calm, şi că starea de tulburare mentală a pacientului nu este altceva decât o emoţie
3>
superficială. *ventual, ceea ce practicianul cunoaşte temeinic, va fi cunoscut, conştient, şi de către
pacient.
%el mai bun procedeu este ca pacientul săşi comunice numele şi prenumele, şi c'iar adresa, în
scopul de a face tratamentul mai specific. 8ândul merge undeva, nu moare şi nici nu se pierde.
-untem încon(uraţi de un Ocean al 1inţii, această 1inte 2niversală %reatoare care ne primeşte
gândul şi care trece imediat la acţiune, ca săl realizeze în formă materială, ştiinduse că 1intea
acţionează neîncetat, în acest fel, asupra oricărui gând. &rebuie recunoscut faptul că această 1inte
are capacitatea de a crea orice şi este dispusă să creeze forma de sănătate la fel ca şi forma de
boală, deoarece este la dispoziţia -piritului şi omul este, în esenţă, -pirit.
&rebuie să existe certitudinea de supunere absolută a acestei 9egi a 1inţii faţă de cuvântul
-piritului şi certitudinea că vibrează cu întreaga sa forţă în direcţia indicată de -pirit. &rebuie să se
admită faptul că acest Ocean al 1inţii cuprinde întregul 2nivers această 1inte %reatoare 2nică
e pretutindeni, atât acolo, departe în spaţiu, dincolo de -oare şi de aştri, cât şi în orice loc de pe
pământ deci că distanţa nu reprezintă o barieră pentru reuşita tratamentului, că această 1inte
umple întreg spaţiul din oraşul în care trăim, umple camera în care ne aflăm, unde e propria
noastră conştiinţă şi este atât conştiinţa ei proprie cât şi a aceluia care se tratează.
&rebuie realizată o unificare conştientă cu această 1inte 2nică. 1ai trebuie să ştim că
practicianul, pacientul şi această 1inte sunt una în 1arele "ntreg. 6u poate exista o separare între
ele, iar persoana care se tratează şia creat falsa idee că este despărţită de 5ivinitate. 2n fapt
rămâne sigur şi clar, şi anume că -piritul nu este şi nici nu poate fi bolnav vreodată, prin urmare
suferindul ar putea numai să întreţină această idee. )cela care sesizează şi cunoaşte unitatea lui cu
-piritul ştie că, aşa cum 5ivinitatea nu se poate îmbolnăvi, nici el nu poate fi bolnav. Prin urmare,
această aparenţă de boală trebuie să fie o formă distorsionată de gând, neavând nici o bază în
realitate, neavând de asemenea nici o existenţă separată ca *ntitate.
-ingura 9ege a 2niversului este 9egea 2nităţii. Orice nu seamănă cu 2nitatea nu poate fi real.
Prin urmare, acest lucru ce şia făcut apariţia urâtă, nu este spri(init de nici o 9ege. 6u poate avea
nici o bază reală de *xistenţă. %ând 1intea a creat acest corp, nu a lăsat în el nici un loc pentru
boală. Poate fi dureroasă şi îngrozitoare, dar este o teroare falsă, ca şi experienţele penibile ce se
produc în timpul unui coşmar şi care dispar la trezire, deşi păreau reale în timpul somnului.
*xistenţa bolii nu are nici o (ustificare în corp, ea numai înşelând victima.
"n legătură cu aceasta, ar fi indicat să scoatem în evidenţă faptul că nu trebuie să acordăm prea
mult timp şi atenţie contemplării formei boala. %u cât discutăm mai mult şi o examinăm mai
atent, cu atât o înzestrăm cu mai multă falsă realitate. 6ui acordăm mai multă atenţie decât
pentru a afla ce avem de tratat, apoi trecem la contemplarea perfecţiunii spirituale a pacientului,
pe care o ştim că este adevărată, reală.
%ând cineva simte oroare sau dezgust la apariţia unei tulburări, ar trebui să se autosugestioneze că
această stare e ireală şi că e vorba de fapt de ceva neînsemnat. Oricând constatăm că socotim o
boală ca fiind mare, grea sau incurabilă, ar trebui să ne întoarcem cu gândul spre 2nivers şi să
umplem conştiinţa cu evidenţa măreţiei, forţei, înţelepciunii acestei 1inţi %reatoare, faţă de care
forma boală nu reprezintă nimic. )stfel, refuzăm să ne unificăm cu forma boală şi ne unificăm,
împreună cu pacientul, cu 1intea %reatoare şi minunata ei .orţă de vindecare.
%ând ne dăm seama şi ne pătrundem de adevărul că fiinţa din faţa noastră este perfectă, înseamnă
că am atins punctul în care tratamentul începe să devină activ. 2neori, totuşi, pentru a a(unge la
această certitudine, trebuie să ne risipim propriile îndoieli, ce pot fi alimentate de declaraţia
medicilor că nu mai e nici o speranţă. )ceste îndoieli pot veni şi de la starea de deprimare a
bolnavului, pe care practicianul ar puteao interpreta greşit, ca fiind a sa proprie. 1ai pot proveni
şi din faptul că pacientul declară# „)m mai consultat şi alţi vindecători, fără nici un rezultat!.
Oricare ar fi originea lor, aceste îndoieli trebuie înlăturate, spre a putea asigura succesul
tratamentului. Pentru a putea atinge acest scop, uneori este necesar să străbatem un întreg proces
de raţionamente. -ar putea să fie nevoie să ne combatem pe noi înşine şi acest lucru reprezintă
una din părţile esenţiale ale unui bun tratament. -ar putea să fim nevoiţi să repetam mereu până
ce ne convingem# „6umi pasă de ce spun medicii. 7tiu că 1intea poate face să crească până şi un
os rupt, să fabrice 'ormoni, să opereze fără durere şi, în general, să aducă pacea, calmul, odi'na şi
eliberarea de orice durere şi tulburare!. 5urerea nu e reală deoarece -piritul nu poate fi atins de
3?
durere, iar corpul este substanţă spirituală pură în fiecare din celulele lui. )colo unde sălăşluieşte
-piritul, sunt prezente pacea, calmul, odi'na, siguranţa, perfecţiunea. -piritul se află în momentul
în care această manifestare încearcă să ia formă reală, dar *l intervine şi umple orice celulă, cât de
mică ar fi, cu prezenţa -a. Oriunde intervine această prezenţă, *a vindecă de toate formele false,
iar noi ne tratăm de propria noastră credinţă falsă, conştienţi că -piritul este peste tot şi c'iar
acest corp, din cap până în picioare, este locuit de -pirit.
Odată a(unşi la punctul în care am realizat perfecţiunea interioară eternă a pacientului, ne vom da
seama de aceasta pentru că vom avea o stare de linişte, calm, siguranţă, ca şi cum am fi traversat
o mare agitată şi am fi intrat în apele liniştite ale unui port. Odată acest punct atins, putem preda
1inţii partea de lucru cei revine. )ceastă realizare interioară poate fi obţinută întro secundă sau
întro oră, poate diferi ca timp c'iar în cursul aceleiaşi săptămâni, pentru că, la urma urmei,
practicianul este totuşi o fiinţă umană, uneori influenţată de propriile stări de dispoziţie. .iind de
fapt fiu al speciei, omul este supus unor sugestii comune. *l a moştenit un volum mare de gândire
de la o rasă la alta, care a cunoscut multă înfrângere, necaz şi boală. 5ar nu trebuie să se lase legat
de lanţurile mentalităţii rasei şi cu cât mai mult creşte cunoaşterea 9egii, cu atât mai mult viziunea
lui spirituală se limpezeşte de norii gândirii negative, cu atât mai direct şi mai neted atinge cel mai
mare punct al realizării înţelegerea perfecţiunii spirituale a pacientului.
"n cazul când ne tratăm pe noi înşine de vreo maladie, va trebui să realizăm propria noastră
perfecţiune spirituală. &rebuie să ne dega(ăm de orice responsabilitate pentru rezultatul
tratamentului. „&atăl din mine este cel ce îndeplineşte lucrarea. *u, cu de la mine putere nu pot
face nimic!. )ceste cuvinte ar trebui să fie gravate în inima oricărui practician în acest domeniu.
6u suntem răspunzători de vindecare şi nu avem nici un merit când este făcută. 5e îndată ce ne
am dat seama că nu suntem răspunzători de vindecarea pacientului, ci de un singur lucru acela
de a fi pus 9egea în acţiune ne eliberăm de nervozitate şi incertitudine.
)cum am a(uns în clipa când, practic, tratamentul este terminat. Până la acest stadiu,
responsabilitatea noastră a constat în a construi un tablou clar al perfecţiunii permanente, atât a
noastră, cât şi a pacientului, înlăturarea oricărei îndoieli privind această perfecţiune şi orice teamă
că 1intea nu ar fi în stare să se manifeste în pacient. )cum predăm tabloul complet al Perfecţiunii
1arelui 1edic 1intea 2niversală, pe care nil putem reprezenta ca pe un a(utor care a stat lângă
noi în timp ce scriam instrucţiunile de urmat. %u acestea, considerăm misiunea îndeplinită şi ne
îndreptăm spre ocupaţiile noastre, fiind conştienţi că am pus 9egea în acţiune din momentul în
care iam oferit un modelgând perfect şi că imediat a pornit la acţiunea creatoare, prelucrând în
formă gândul nostru.
5acă ne găsim în situaţia de a reveni cu tratamentul prea des, aceasta este o dovadă că nu am fost
desăvârşiţi, oferind cuvântul nostru către 1inte în totalitate. 2n exemplu edificator# să ne
înc'ipuim un vas împotmolit la ţărm în timpul refluxului. %u toate eforturile depuse de o mulţime
de oameni, nu poate fi dega(at din nisip, dar cineva vine şi spune# „)şteptaţi câteva ore, până ce
intervine fluxul! atunci puterea oceanului va ridica vasul şil va repune pe linia plutirii, astfel că
va putea fi scos de forţa maşinilor sale. Prin urmare, să avem răbdare şi încredere în 9egea
2niversală, care nu dă greş niciodată.
)utorul sugerează că este bine şi indicat să mulţumeşti )(utorului în clipa în care îi predai
pacientul. 9egea este cu totul impersonală şi nu este afectată de aceste mulţumiri, însă gestul are o
însemnătate pentru om# a(ută săi întărească credinţa că acum totul a fost pus în mişcare sub o
conducere competentă şi că el, practicianul, a declanşat ceva ce nu mai poate fi oprit. 5e regulă
nu ne exprimăm mulţumirile pentru ceva ce nu am primit, astfel că această manifestare este de fapt
o indicaţie că întradevăr credem cu tărie în tot ceam spus.
O altă problemă ce ar trebui luată în considerare este aceea a repetării. )m sugerat să se evite
exagerarea tratamentului. -e pune însă întrebarea# „*ste oare suficient un singur tratament4! )r
trebui să fie de a(uns, dacă sau îndeplinit toate regulile cerute de metodă. 5in câte ştim, +isus nu a
fost niciodată nevoit să repete tratamentul. Puţini oameni însă posedă iluminarea lui +isus. -e
poate spune că a avut cea mai clară viziune pe care a avuto vreodată o fiinţă umană. )vea simţul
unităţii desăvârşite cu 5ivinitatea# „*u şi &atăl suntem 2na!. )ceasta nu era o repetare deşartă,
aşa cum se întâmplă să se manifeste la unii dintre noi. *ra o convingere de nezdruncinat, căci o
avea fără nici o umbră de îndoială. %'iar cei mai buni dintre noi suntem mult sub nivelul nobilului
3C
său ideal, astfel că socotim uneori necesar să repetăm tratamentele. %ertitudinea lui absolută era
comunicată 1inţii, la mulţi dintre cei trataţi, cu excepţia celor din %apernaum, unde nu a făcut
minuni din pricina necredinţei lor.
:iziunea noastră nu reuşeşte întotdeauna să răzbată, din cauza necredinţei celor pe care îi tratăm.
&rebuie să ne amintim că tratamentul nu e desăvârşit decât atunci când e acceptat mental deplin de
către conştiinţa pacientului, prin urmare, repetarea tratamentului este adesea necesară din cauza
acestei conştiinţe întunecate a pacientului. 5e regulă, de ;> ori pe zi este cel mai mult ce se poate
face ca tratament pentru o singură persoană. 5acă, între timp, aceasta revine în minte, putem
spune cu calm# „-unt bucuros că 9egea 1inţii lucrează asupra acestui caz! şi să nu ne mai gândim
la el. )colo unde, însă, trebuie continuate tratamente până când sa realizat o acceptare mentală
completă a acestora, fiecare tratament trebuie aplicat ca o acţiune separată, adică fiecare şedinţă
de tratament să fie făcută ca pentru prima dată. -ă pornim c'iar de la început, a(ungând la deplina
realizare a perfecţiunii pacientului şi oferind această perfecţiune 1inţii, cu acelaşi desăvârşit
abandon. 5acă acceptăm ideea că trebuie aplicate mai multe sau o serie de tratamente, trebuie să
ne ferim de tendinţa de a admite că nu sa realizat perfecţiunea. "n multe cazuri sunt necesare serii
de tratamente. 2nele dintre acestea, cu vindecări dintre cele mai reuşite văzute de autor, sunt
rezultatul unor serii de tratamente aplicate pe o perioadă de luni de zile. 5eseori e nevoie de timp
ca pacientul să a(ungă în situaţia în care el nu mai obstrucţionează 1intea.
5acă sunt necesare mai multe tratamente, trebuie să avem gri(ă să nu privim persoana gândind#
„%azul de faţă ne va lua mult timp!. 5acă gândim aşa, ne dezminţim propria afirmaţie care susţine
tocmai perfecţiunea imediată a pacientului. 5e un singur lucru trebuie să ne amintim întotdeauna
mai înainte de orice, şi anume că toţi oamenii sunt perfecţi.
5e fapt, nu practicianul îl vindecă pe acela pe care îl tratează. 0olul lui este să cunoască
perfecţiunea eternă, să o declare cu convingere, să nege contrariile şi să aştepte cu încredere ca
marele )(utor 1intea să manifeste acea sănătate pe care practicianul o ştie că există. "ntrucât
mintea este substanţă iar trupul umbră, această formăboală nu este reală, este numai o imagine
imperfectă a gânduluiformă distorsionat şi, ştergând această distorsiune şi substituindo cu
gândulformă de perfecţiune, se revine la adevărata stare. )ceasta a existat, însă acoperită
temporar de un tablou al imperfecţiunii. Pentru tratamentul mental, oferim )(utorului, din nou,
tabloul limpede pe care la avut în faţă atunci când a creat corpul copilului ce urma să se nască.
"n înc'eierea acestui capitol, am putea oferi un cuvânt de încura(are. 6u vă descura(aţi dacă la
început vindecările nu au un rezultat strălucit. Pe cât de adevărat este că începătorii, adesea, obţin
vindecări minunate, tot aşa de adevărat este că succesul lucrării în acest domeniu se bazează pe
cunoaşterea precisă şi iluminarea clară, cu cât ne formăm mai mult, cu atât înţelegerea noastră
devine mai limpede şi, pe măsură ce creştem în Jar, câştigăm şi capacitatea de a trata cu succes.
"ntrucât 1intea 2nică este prezentă c'iar la distanţă mare, peste tot şi în acelaşi timp, putem trata
cu succes o persoană c'iar de la mii de Bilometri. )utorul a tratat, cu rezultate bune, persoane
locuind în 6oua Keelandă el fiind în %alifornia, începătorul nu trebuie să ezite a trata pe cineva,
oriunde sar afla. Precizăm că termenul de „practician! se aplică şi aceluia care se tratează pe sine
sau îşi tratează membrii familiei. -ă nu confundăm acest termen, cu acela de profesionist.
CAPITO"!" VI
C!M #E POATE EA"I)A VINDECAEA*
5acă acceptăm afirmaţia că vindecarea mentală şi spirituală sunt o realitate, trebuie să cercetăm în
profunzime pentru a găsi motive care să răspundă la întrebarea# „5e ce e posibilă vindecarea4!
5e vreme ce vindecarea este o activitate creatoare adică poate crea noi celule sănătoase, care să
le înlocuiască pe cele bolnave, în activitatea creatoare cosmică, deoarece orice lucrare de creaţie
trebuie să urmeze acelaşi plan, în ce constă ea4 %um sa format 2niversul4 *xistă vreo lege pe
baza căreia sa produs acest fenomen4 5acă este aşa, atunci acea 9ege mai acţionează şi ne stă la
dispoziţie şi astăzi4 %redem cu fermitate că răspunsurile la toate aceste întrebări se află în faţa
oc'ilor noştri şi soluţionarea lor ne va duce la înţelegerea clară a cauzelor pentru care omul poate
să se aştepte la existenţa unei activităţi creatoare în el însuşi, care săl elibereze de sclavia bolii,
redândui libertatea unei sănătăţi perfecte.
3E
9a o analiză superficială, acest capitol poate părea academic, totuşi este extrem de practic, pentru
că va pune baza unei asigurări practice, nereligioasă, ştiinţifică, a unei persoane despre procesul
de vindecare creatoare pe care omul o poate folosi, în afară de superstiţie sau credinţă religioasă.
9ăsând la o parte literatura religioasă, să presupunem că ne aflăm întrun loc oarecare pe
continent, privind în (urul nostru la forţa oceanului şi măreţia munţilor, admirând soarele, luna şi
stelele, întrebândune cum au luat fiinţă toate acestea.
Primul lucru pe care îl observăm este că trăim pe o planetă compusă din materie, în formă
gazoasă, lic'idă şi solidă. 1ateria în sine nu prezintă o minte proprie. "ntotdeauna trebuie să se
acţioneze asupra ei cu o forţă din afară, deci ea nu a putut lua fiinţă cu de la sine putere. 6u sa
putut autocrea. "n căutarea forţei, a energiei care a aduso la existenţă, trebuie să facem
investigaţii în afara formelor de energie materială, cum ar fi electricitatea şi altele ce apar din
materie.
)şa cum am mai arătat, există o singură formă de energie cunoscută de om şi care nu are origine
materială. )ceastă energie este gândul şi cum gândul nu izvorăşte din materie, ci din contră,
acţionează asupra ei, trebuie să fi existat o +nteligenţă capabilă de gândire mai înainte ca materia
să fi existat. )stfel, suntem conduşi pas cu pas la înţelegerea faptului că universul fizic nu a putut
lua fiinţă decât prin acţiunea gândului. 5acă există gând, atunci trebuie să existe şi un gânditor.
6eam obişnuit să numim pe acest gânditor 5umnezeu. -e poate folosi oricare alt nume,
înţelesul este acelaşi. )m putea numi gânditorul *l. 9a această răspântie, suntem uneori asaltaţi de
acei credincioşi care afirmă că, folosind pronumele *l, am terminat cu 5umnezeu şi deci suntem
atei. Oricum sar interpreta, în nici un caz nu lam înlăturat pe 5umnezeu din 2niversul 9ui, dar
nu facem caz de felul în care este prezentat de imaginaţia acelor teologi ca un venerabil cu barbă,
stând în rai, încon(urat de îngeri şi ar'ang'eli. &rebuie să mărturisim că nu acceptăm un astfel de
5umnezeu în filosofia noastră. 1ulţi din prelaţii zilelor noastre, având o educaţie ştiinţifică şi
religioasă, au înlăturat această concepţie naivă din predicile lor.
)şa cum îl înţelegem pe 5umnezeu prin 2niversul 9ui, este o +nteligenţă impersonală, totuşi, nu o
+nteligenţă oarbă. *ste o +nteligenţă ce acţionează prin 9ege, ce nu face distincţie între drept şi
nedrept, ce nu oscilează după cererile personale trimise de oameni din ambele tabere, ca să aducă
victoria armatelor lor, sau să oprească ploaia ca să stea la iarbă verde, sau să dea ploaie la cererea
lor ca să se coacă grânele.
-ă nu se înţeleagă greşit. )vem credinţa că este posibil să obţinem victoria, încetarea sau oprirea
ploii. 5ar toate acestea se pot face numai în baza înţelegerii ce trebuie să o avem despre adevărata
natură a 5ivinităţii şi a 9egii 1inţii prin care 5ivinitatea acţionează. 6e putem ruga, implora,
vărsa lacrimi către înaltul cerului pentru a(utorul de la 5umnezeu, aşa cum milioane au făcuto şi
o mai fac. %erul nu va răspunde cu nimic, în afară de cazul când facem uz de rugăciunea
ştiinţifică, bazată pe înţelegerea clară a activităţii creatoare a 5ivinităţii în 2nivers. .iindcă nici
5umnezeu însuşi nu poate înlătura acţiunea 9egii, pe care nu a instituito sau creato, dar din care
face parte, evident, încă de la început, prin propria 9ui natură. ) călca 9egea 2niversului, ar
însemna ca 5umnezeu să se autodistrugă, ceea ce *l nu poate face.
*xistă în credinţa omului părerea că acţiunea 1inţii nu poate influenţa fenomene importante ca
războaie, calamităţi şi altele, însă +isus, care nu era influenţat de astfel de concepţii, se conducea
după credinţa că# „9a 5umnezeu toate lucrurile sunt posibile şi *u şi &atăl una suntem!. *l a
dovedit forţa de a controla fenomene naturale, deoarece avea o convingere fermă în unitatea 9ui
cu &atăl. )stfel, putea să comande 9egii care acţiona în consecinţă asupra acestor fenomene. *l nu
implora, se exprima cu autoritate, crezând şi acceptând faptul că 9egea i se va supune.
Odată stabilită (ustificarea credinţei noastre că în spatele 2niversului există un gânditor, să
încercăm să abordăm problema noastră din partea cealaltă. )m prins un fir de pe Pământ şi lam
urmat până ce nea condus la %auza 2niversului. -ă presupunem acum că urmărim celălalt fir, de
la cer la pământ, ca să aflăm de ce ar fi necesară această cauză şi cum a făcut 2niversul să existe.
&rebuie că a fost o vreme când 2niversul nu exista, exista numai 5umnezeu. Omul, fiind incapabil
de a concepe ceva ce nu a avut niciodată început, pune întrebarea# „)tunci cine la făcut pe
5umnezeu4!. 7tiinţa afirmă acum că timpul şi spaţiul nu există şi că în realitate nu există nici
începuturi şi nici sfârşituri, ci numai sc'imbări de formă. *ste greu pentru minţile mărginite să
înţeleagă ideea că 5umnezeu nu trebuie neapărat să aibă un creator, că de fapt *l este :iaţa şi
3G
+nteligenţa etern existentă. 6oi măsurăm timpul cu milioane de ani şi ne punem problema că cu
milioane de epoci înainte 5umnezeu trebuie să fi avut un început. 6u e deloc nevoie să spunem
asta, pentru că adevărata natură a +nteligenţei o face să nu fie un produs, un lucru material ce a
necesitat un creator. %el mai simplu răspuns este# „5umnezeu există dintotdeauna!, pentru că nu
este limitat de timp şi spaţiu. 6oi, muritorii, încătuşaţi în credinţa de timp şi spaţiu, trebuie să
avem un început. -ă nu cădem în părerea greşită a unor teologi, după care 5umnezeu ar fi
imaginea mărită a omului. *l este spirit pur, fără formă şi nemărginit, iar materia, conform
principiului conservării, e eternă şi indestructibilă, nu creşte şi nici nu scade în cantitate, suferind
numai modificări de formă. )şa că ea este tot aşa de eternă ca şi spiritul, coexistând dintotdeauna
în -pirit. 2rmărind materia în dezagregare până la ultima expresie, nu găsim în final altceva decât
vibraţie. "ntrucât materia, prin natura ei, nu se poate mişca sau sc'imba prin propriai forţă,
trebuie să existe o +nteligenţă care să acţioneze asupra ei, săi dea formă, să o modifice, să o
modeleze etc.
)cel )gent +nteligent trebuie să fie 1intea, pe care am numito 1intea %osmică sau 2niversală.
)ceastă 1inte, fiind foarte inteligentă, ştie cum să dea formă materiei amorfe, dar acest lucru îl
face sub diri(area -piritului, care îi pune la dispoziţie modelul după care să lucreze. )ceasta este
1intea 2niversală -ubiectivă, care ascultă de cuvântul -piritului. )vem, prin urmare, baze
rezonabile pentru a concepe *ntitatea 5ivină ca pe o &rinitate, formată din #+iri, care este
gânditorul, Mi-,e care este activitatea productivă şi Ma,erie corpul amorf al &rinităţii. %um a
fost condusă deci activitatea creatoare4 -piritul, dorind un corp care să aibă formă şi acţionând
prin 9egea 1inţii, a adus în formă ceea ce era o idee sau o concepţie în -pirit. %u alte cuvinte,
mai întâi +nteligenţa, apoi acţiunea +nteligenţei ca 9ege a 1inţii, apoi rezultatul acţiunii, care sa
concretizat în universul material creat, creaţia fiind în continuă desfăşurare, fără oprire.
"ntrucât materia din 2nivers este la origine 2nică şi 1intea este 2nică, procesele de gândire ale
omului nu sunt altceva decât copia procesului de gândire al 5ivinităţii. 7tim că mintea obiectivă,
conştientă a omului are autoritate asupra minţii lui subiective, care nu raţionează, ci acceptă
gândul conştient şi se porneşte la realizarea lui, aşa cum nici 1intea -ubiectivă 2niversală nu
raţionează, ci este executorul -piritului şi acceptă gândul acestuia, trecând la îndeplinirea
modelului ce îi este prezentat. Omul este deci copilul lui 5umnezeu şi, ca atare, are dreptul să ia
parte la activitatea creatoare, limitat doar de capacitatea sa de a înţelege aceasta relaţie. 5acă ar
putea înţelege şi accepta faptul că el este un mic triung'i, având identice aceleaşi trei laturi pe care
5umnezeu, ca mare triung'i, le are latura deciziei, a creaţiei şi a rezultatului ar putea săşi
sc'imbe lumea proprie, aşa cum o fac azi o mulţime de oameni care au înţeles acest minunat
adevăr.
8ândul omului are puterea, întrucât este gândul lui 5umnezeu. )re forţa creatoare, pentru că este
parte din 1intea %reatoare a 2niversului. Orice idee pe care o are, la care se menţine ferm şi clar,
este prelucrată de activitatea creatoare şi se realizează. Omul are puterea de a alege, abilitatea de
a selecta ce doreşte să introducă în forma gândită şi, odată aleasă, se va fixa în modelul gândit,
realizândul întocmai cum a fost stabilit. 8ândul nostru face parte din 1area 1inte %reatoare şi
este preluat de această 1inte. 5in aceasta îi derivă puterea. +ată de ce spunem că vindecarea
mentală şi spirituală nu depind de puterea voinţei, cea mai intensă formă de voinţă a celei mai
puternice făpturi umane nu înseamnă nimic pe lângă forţa 1inţii 5ivine. 5e această .orţă ne
folosim când ne tratăm pe noi sau pe alţii şi, cu cât mai limpede înţelegem acest adevăr, cu atât
mai deplin va fi gradul de perfecţiune de suntem capabili prin tratamentele noastre. Puterea nu
este a noastră, dacă nu o folosim, dar devine pe loc a noastră atunci când facem uz de ea.
.iecare condiţie mentală se înregistrează în corp cândva, undeva. )ctivitatea creatoare a 1inţii,
acceptând gândul omului, acţionează constant pentru al reproduce, fie că va fi spre binele sau
spre răul lui. /oala este rezultatul unei idei false, ce a devenit prea proeminentă. -ănătatea este
rezultatul contemplării adevărului despre oameni, când a devenit destul de proeminentă. 6u există
nici o idee de pedeapsă sau recompensă în această activitate creatoare, este acţiunea unei 9egi
impersonale. %ând ne dăm seama de acest adevăr, e de datoria noastră, ca fiinţe raţionale, să ne
situăm pe poziţia în care această 9ege creatoare devine aliatul nostru, în loc să rămânem pe
poziţia stupidă în care 9egea acţionează împotriva noastră, ca inamic. "nvăţăm în copilărie că
trebuie să procedăm aşa cu orice lege. 1ai târziu, când omul trece la starea de gânditor, a(unge
3H
săşi dea seama că gândirea lui este fotografiată de 1inte şi reprodusă. Prin urmare, ca gânditor,
el decide că trebuie să ia o măsură în această privinţă. 6u are nici un rost să rămână inactiv şi să
se plângă că e tratat prost de viaţă şi că trupul lui dă semne de deteriorare. &rebuie săşi dea
seama de faptul că aceste lucruri nu sunt rezultatul unei acţiuni divine, ci prelucrarea logică a
propriei gândiri, guvernată de 9ege. %ând îşi modifică acest mod de a gândi, aceeaşi 9ege îşi va
modifica şi ea manifestarea exterioară.
&oate acestea se fac fără vreun gând de influenţare sau de modificare a atitudinii 5ivinităţii faţă de
noi. %u multă iubire, 5umnezeu a pus totul la cale, la dispoziţia omului, şi a asigurat o modalitate
prin care acesta poate lua cât doreşte şi este capabil. 5ar acest lucru trebuie săl facă respectând
9egea. *ste de datoria omului să afle cum acţionează 9egea şi să procedeze în consecinţă. %ând
procedează aşa, descoperă, uneori spre uimirea sa, că rugăminţile lui nu au răspunsul dorit. 5ar el
trebuie să ştie că darul a fost de(a acordat, nu are decât săl ia. Pentru ca rugăciunea să aibă
efectul dorit, omul este dator săşi dea seama că nu trebuie să stea în %alea 5ivinităţii, permiţând
astfel /inelui *tern săi umple viaţa. &răim întrun 2nivers al +ubirii, care este totodată şi 2nivers
al 9egii. +ubire în sensul că tot ce avem nevoie nea fost de(a acordat, 9ege, în felul în care
a(ungem în posesia a ceea ce ni sa pus la dispoziţie. 5ivinitatea este impersonală, în sensul că nu
este impresionată de cereri nesăbuite. *a se personalizează prin darul primit în mod inteligent.
.iecare om poate fi stăpân pe sine şi pe împre(urările în care trăieşte. &reptat, omul se va cunoaşte
tot mai bine şi 2niversul în care trăieşte şi se manifestă. %u timpul, lumea îşi va sc'imba falsa
credinţă că păcatul, boala şi suferinţa sunt legate de evoluţie şi va accepta lumina )devărului.
%ând va veni vremea aceea, conştiinţa trezită a maselor îl va face pe om să scape de obsesia
îmbolnăvirii. 5eocamdată, această conştiinţă nu a(ută omului să trăiască în lumina )devărului.
)ceastă înţelegere se va răspândi mai uşor când se va desprinde cu totul de credinţa superstiţioasă
în inaccesibilitatea 5ivinităţii. +nteligenţa +mpersonală, care este impregnată de tot ce a fost creat,
devine personală pentru individul luat separat, care înţelege că această inteligenţă sălăşluieşte în el
şi este însăşi 9umina :ieţii.
Oricine a(unge în starea de boală a păşit în afara voinţei 5ivine. %ând înţelege acest adevăr şi se
'otărăşte să se întoarcă la voinţa 5ivină, orice 9ege din 2nivers începe să coopereze cu el în
vederea recuperării sale. -ănătatea noastră e responsabilitatea noastră. 6imeni nu neo poate da şi
nu neo poate lua. &rebuie ca sc'imbarea să o facem în mintea noastră şi din acel moment nu mai
suntem împotriva fluxului de sănătate universală, purtaţi fără nici un efort de el. %ând nu opunem
rezistenţă 9egii 2niversale, înseamnă că am reuşit să ne acordăm cu +nfinitul. -ănătatea este o
c'estiune simplă, pe care noi am complicato. O bună sănătate înseamnă recunoaşterea faptului că
omul este o Prezenţă vie, aşa cum este 2niversul.
CAPITO"!" VII
#% EF!)%M A#I#TEN&A MEDICA"%*
9a întrebarea dacă trebuie sau nu să refuzăm orice fel de asistenţă medicală materială, se poate
răspunde şi afirmativ şi negativ. 7tim că lucrăm cu o 9ege perfectă, care ştie cum să vindece orice
afecţiune, oricât de serioasă ar părea. 5ar, pe de altă parte, nu toţi oamenii au aceeaşi conştiinţă,
lucru ce trebuie luat în consideraţie. )firmând aceasta, nu ne retragem de pe poziţia noastră care
susţine că toate afecţiunile pot fi vindecate numai prin acţiune mentală.
*ste greu pentru unii, după o viaţă întreagă în care sau bazat pe mi(loace materiale, să se lanseze
deodată pe culmile înţelegerii. "n multe cazuri, viziunea spirituală este o c'estiune de dezvoltare,
şi mai rar una de revelaţie spontană. %el care a înţeles perfect acţiunea infailibilă a 9egii 5ivine
este capabil să exercite asupra bolnavului o atitudine sănătoasă, rezonabilă.
+isus nu a folosit totdeauna la vindecare aceeaşi metodă, deşi sa servit de acelaşi Principiu. *l îi
privea pe oameni la nivelul de evoluţie la care se găseau. "n unele cazuri, atingea bolnavul şi se
folosea de mi(loace materiale, cum a procedat cu orbul, căruia ia atins oc'ii cu tină. *l ştia că de
fapt nu există nici un dar de vindecare deosebit în tină, dar mai ştia că omul acela avea nevoie de
spri(inul unei acţiuni materiale, pe care na ezitat so folosească.
&rebuie ţinut seama că oamenii au diverse nivele mentale de acceptare, pentru că sunt diferiţi în
percepţia spirituală şi, în acelaşi timp, în capacitatea de a primi vindecarea. 6u putem fi de acord
3I
cu aceia care refuză să trateze pe cineva dacă acesta a consultat un medic sau sa folosit de vreo
formă materială de tratament. Practicianul ar trebui săşi amintească de faptul că el posedă o
conştiinţă superioară, în timp ce persoana tratată sar putea să aibă tendinţa subiectivă de teamă,
de care să nu fie conştient, dar care îl împinge să se bizuie pe mi(loacele materiale. Orice lucru ce
poate a(uta pacientul să fie receptiv la ideea de sănătate e de folos în tratament, deşi practicianul
ştie că lucrarea sa este în întregime îndeplinită de 1inte. %ând am acceptat existenţa unui
Principiu de vindecare universal, trebuie să fim de acord cu faptul că, de câte ori se obţine
vindecarea, sa realizat un contact cu acest Principiu şi că vindecările nu se datorează medicaţiei.
)şa cum +isus ia permis femeii săi atingă roba, sau a folosit tina pentru a întări credinţa orbului,
pare rezonabil şi pentru noi să permitem pacientului să ia contact cu Principiul vindecării prin
mi(loace materiale, dacă un astfel de suport îi întăreşte credinţa. 0espingem atitudinile extreme,
atât din partea medicului care nu acceptă tratamentul spiritual, cât şi din partea practicianului care
interzice folosirea medicamentelor. )mbele atitudini sunt înguste şi intolerante.
5e vreme ce există doar un singur Principiu de vindecare în 2nivers, rezultă că tratamentul fizic şi
spiritual sunt extremele aceluiaşi lucru. Prin cooperare inteligentă cu 9egea 1inţii, sau obţinut
vindecări complete şi permanente în maladii serioase ca# artrită, paralizie, cancer, 'ipertensiune
arterială, afecţiuni cardiace, anemie, ulcer, epuizare nervoasă, diabet etc. :indecările sau realizat
totdeauna prin intermediul unui practician bărbat sau femeie obişnuiţi ce a reuşit săşi
însuşească o înţelegere clară a inflexibilităţii 9egii şi care a realizat acea siguranţă interioară
senină, că această 9ege a 1inţii „poate fi pusă în acţiune de oricine se preocupa de dezvoltarea sa
în cunoaşterea spirituală!, în aşa măsură încât a(unge să poată diri(a acest flux de energie
universală numit gândire, în direcţia vindecării.
5ouă extreme trebuiesc evitate# înfumurarea şi subestimarea de sine, ambele dovada că mintea
respectivului este centrată asupra sa, în loc de a fi îndreptată spre 1area 1inte %reatoare.
Practicianul trebuie să spună# „1area 9ege a 1inţii este cea care vindecă! şi nu „*u sunt un mare
vindecător!. *l trebuie să aibă încredere desăvârşită în capacitatea lui de a vindeca, dar această
credinţă trebuie să se spri(ine întotdeauna şi total pe 1intea 5ivină şi nu pe intelectul său slab.
9a cealaltă extremă este pacientul, care nu se încrede în sine şi se subestimează, spunânduşi# „)m
o voinţă slabă! sau „o slabă educaţie! sau „nu am personalitate! sau „nu posed vocabular
adecvat!, „mi se pare inutil să cred că aş putea a(uta pe alţii sau pe mine însumi!.
2nii practicieni, cu mari succese în domeniul vindecării se dovedesc a fi oameni simpli, liniştiţi,
fără să posede grade academice. *i au în sc'imb o încredere de nezdruncinat în această 1are
9ege a 1inţii, care vindecă. )u încetat să se mai considere neînsemnaţi sau lipsiţi de educaţie şi s
au văzut posesori ai 1inţii 5ivine, una cu această 1inte 2niversală, care face ca totul să pulseze
de viaţă. Oricine, după ce a citit lucrarea de faţă, îşi dă seama că are acces la imensul Ocean de
+nteligenţă, care îi poate conferi drepturi de a vindeca. 9egea nu are favoriţi toţi sunt egali.
%redinţa nu este încredere oarbă. )devărata credinţă presupune două lucruri# se bizuie pe
înţelegerea inteligentă şi clară a Principiului :indecării, plus o siguranţă interioară, calmă, în ceea
ce priveşte Puterea care vindecă. )tâta vreme cât cunoaşterea şi încrederea în această Putere sunt
mai mari decât propriai teamă faţă de boala cu care este confruntat, el poate vindeca. )tunci când
teama de boală întrece propriai siguranţă în Putere, el nu va putea vindeca. )ceste condiţii sunt
fundamentale în procesul de vindecare. %ele mai bune rezultate se obţin atunci când recunoaştem
minunata +nteligenţă a 1inţii şi ne ridicăm pe o treaptă mai sus în recunoaşterea faptului că acest
1eşter %onstructor 1intea lucrează sub diri(area -piritului. %oncepem -piritul ca unicul
Principiu )totştiutor din întregul 2nivers, 1intea însăşi nefiind conştientă de sine. „-piritul este
Prima %auză, este existent în sine şi are toată viaţa cuprinsă în sine!. *l are capacitatea de a voi
sau de a alege. )ctul original şi de început aparţine totdeauna -piritului, acesta este preluat şi
prelucrat în formă de către 1inte, care este -ubiectivul 2niversal.
6e bucurăm şi ne bizuim pe infinita +nteligenţă a 1inţii şi capacitatea ei de a executa orice avem
de făcut, dar trebuie să recunoaştem că e sc'imbătoare în acţiunea ei, creând sau distrugând,
conform alegerii făcute în gândirea noastră conştientă. Pe de altă parte, recunoaştem că -piritul
este nesc'imbător, sălăşluind totdeauna în Perfecţiune. -piritul, deci, este acela după care ne
formăm gândul. -piritul se vede pe sine reflectat în 2nivers, nesc'imbat şi nesc'imbător. %ând
spunem că imperfecţiunea nu a fost niciodată în realitate în trup, ne ridicăm la punctul de vedere al
;D
-piritului şi afirmăm perfecţiunea eternă a omului. )ceasta o aducem la cunoştinţa 1inţii şi cerem
să se realizeze perfecţiunea văzută de -pirit şi pe care, în momentul în care neam curăţa de
imagini false, o putem vedea şi noi.
)stfel, când facem tratament mental sau spiritual, observăm o ştergere a falsului tablou, pentru că
nu se manifestă decât ceea ce vede -piritul. 5eci, vindecarea spirituală are caracter permanent, pe
când simpla vindecare mentală sar putea să nu fie permanentă. %eea ce sa vindecat prin
tratament spiritual nu mai poate reveni deoarece a dispărut în eterna contemplare a -piritului.
.orţa spirituală a gândului are putere asupra oricărui lucru, asupra oricărei rezistenţe aparente.
2neori suntem prea aproape de propria suferinţă spre a ne mai putea trata cu succes. 5eşi ştim că
avem la dispoziţie o 9ege perfectă, care lucrează în favoarea noastră, suferinţa ar putea fi atât de
mar, încât să tulbure starea noastră de conştiinţă. "n asemenea cazuri, un mic a(utor material care
să lumineze suferinţa ar putea fi de folos în sensul că suferindul se poate detaşa suficient, astfel ca
să realizeze o linişte mentală, necesară succesului şi reuşitei tratamentului.
&rebuie să încercăm să ne amintim că suntem moştenitorii memoriei speciei, din moment ce există
o 1inte 2nică. &oate experienţele speciei sunt depozitate în această 1inte 2nică, deci nimic nu
este pierdut. -pecia a avut multe încercări de durere şi boală. &reptat, durerea sa asociat cu
teama în conştiinţa speciei, durerea fiind premergătoare morţii. Prin urmare, durerea şi suferinţa
sunt capabile să ne scuture violent, îngreunând încercările noastre de a învinge teama.
Pe măsură ce individul dezvoltă această atitudine faţă de boală, el învaţă cum să treacă peste
dificultăţi. Pe măsură ce conştiinţa lui se limpezeşte şi viziunea lui spirituală se întăreşte,
descoperă că stăpâneşte mai bine stările de indispoziţie, de teamă. 6u trebuie să ne descura(ăm
dacă la început nu ne ridicăm pe culmi înalte. 1ulţi fac progrese rapide din primele zile sau
săptămâni, dar uneori apar şi dificultăţi în a(ustarea gândului la aceste noi concepţii.
1intea subiectivă este foarte educabilă şi procesul de reeducare se desfăşoară continuu. 2n singur
gând este suficient să sc'imbe viaţă. O idee clară, urmărită cu tenacitate, e îndea(uns pentru a ne
reface condiţia fizică, prin urmare ar trebui să ne menţinem cu credinţă pe această nouă concepţie,
pentru că vom dezvolta cunoaşterea care ne dă posibilitatea de a deveni stăpânii propriilor noastre
gânduri, în loc de a ne complace în situaţia de sclavi şi, odată gândirea vindecată, corpul îi va
urma, sănătatea fiind o stare atât fizică, cât şi mentală.
1ulţi folosesc credinţa pentru a scăpa din situaţii periculoase. 9egea 1inţii operează neutru. Ori
de câte ori este pusă în acţiune, îşi virează puterea creatoare în direcţia aleasă de noi, astfel încât,
este de mirare că se obţin rezultate bune c'iar în asemenea cazuri.
&rebuie spus însă că persoana care procedează astfel pierde mult, deoarece ea obţine darul fără
săl cunoască pe donator. *a nu a(unge la acea relaţie încântătoare, ce se numeşte „a cunoaşte pe
5umnezeu!. *a poate şti multe despre 5umnezeu, dar 5ivinitatea impersonală devine personală
pentru acela care îşi expune întreaga fiinţă acestei cultivări a prezenţei 5ivine.
*ste adevărat că, în virtutea acestei credinţe, se pot obţine uneori şi bunuri materiale, dar acest
contact ocazional cu -piritul duce la o realizare mai slabă şi la o lipsă de satisfacţii accentuată.
+isus a demonstrat aceasta întruna din învăţăturile sale, era încon(urat de o mulţime de oameni
care voiau să ştie dacă puteau folosi această 9ege pentru a obţine 'rană, îmbrăcăminte şi adăpost.
*l ia asigurat că acest lucru e posibil, dar lea explicat că, totuşi, viaţa superioară şi deplină este
atunci când trăieşti în cultivarea conştientă a :ieţii -piritului. *l lea spus că dacă vor căuta mai
întâi împărăţia lui 5umnezeu şi dreptatea lui, toate celelalte lucruri le vor parveni automat.
)stăzi trebuie cultivăm acel mod de viaţă care în mod logic produce sănătate şi fericire. "n această
recomandare nu există nici o constrângere, cum ar fi indicaţii de a renunţa la fumat, la (ocuri de
noroc şi multe alte aşazise păcate. +isus a arătat o viziune mentală şi spirituală clară, ce face
posibil să simţim orice ne poate sta în cale şi să renunţăm la aceste piedici pentru că am descoperit
că adevăratele bucurii ale vieţii se bizuie pe apropierea gândului nostru de acela al -piritului.
6umai acest mod de viaţă asigură eliberarea de ameninţarea cu boala.
5e vreme ce omul a fost creat ca expresie a -piritului, nu şiar apropia mai mult fericirea
îndeplinind scopul pentru care a fost creat4 %um 9egea 2niversului lucrează pentru binele a tot ce
există, nu sar simţi mai bine aducânduşi gândirea în acţiune şi unitate cu ceea ce ştie că se
numeşte 1intea -piritului4 )ceasta nu este o problemă ecleziastică, este un fel de viaţă pe care o
fiinţă ce gândeşte şi raţionează, în mod logic, încearcă so descopere. 5umnezeu nu se ascunde,
;3
*l poate fi cunoscut. -ingura cooperare pe care o vom obţine vreodată de la 5ivinitate este cea
care rezultă din cooperarea noastră cu *a. )ceasta înseamnă „a cunoaşte pe 5umnezeu!. -e poate
spune că nu există decât un cuvânt raportat la 5ivinitate şi folosit de cei care au atins o viziune
superioară şi o înaltă împlinire spirituală, acest cuvânt este +2/+0*), care este adevărata natură a
5ivinităţii. +ubirea nu este o emoţie sentimentală oarecare, ea este o forţă, dinamică, vindecătoare.
"ntregul proces al creaţiei, al perfecţiunii, al vindecării, este rezultatul +ubirii 5ivine. +ubirea este o
.orţă %reatoare. 1area 9ege a 2niversului, în care sunt incluse legile secundare ale 2niversului,
nu este altceva decât +ubirea 5ivină în acţiune. „+ubirea este împlinirea 9egii!, este acea forţă
irezistibilă din 2nivers care înlătură obstacolele şi aduce în loc sănătate, fericire şi prosperitate
oricărui suflet ce se desc'ide în faţa acestui curent 5ivin.
6imic nu întregeşte caracterul aşa cum o face +ubirea. 6imic nu adaugă putere vieţii aşa deplin
cum o face +ubirea. +ubirea poate vindeca orice maladie, fără ea degeaba neam dărui toate
bunurile la săraci sau neam lăsa arşi pe rug, în zadar am cunoaşte totul. -ă ne aducem aminte că
nu e vorba de sentimentalismul siropos numit adesea dragoste, ci de dorinţa intensă de a face
binele.
*xistă diferenţă între a iubi o persoană şi a o plăcea. Oamenii spun adesea# „6u poţi iubi pe
oricine. 2nii sunt atât de răi, atât de enervanţi încât e imposibil săi iubeşti!. -ă înţelegem bine
termenul# ne place o persoană pentru exteriorul ei o iubim pentru interiorul ei. * adevărat că unii
sunt enervanţi. -ar putea să nu ne placă exteriorul lor şi nu suntem obligaţi să o facem. +ubim cu
adevărat pe cineva atunci când îi dorim acelaşi lucru ca şi nouă. -ar putea să nu ne tenteze
compania cuiva întratât, încât săl invităm la noi acasă, dar să nu permitem ca neplăcerea
provocată de exterior să impieteze asupra dorinţelor noastre privind persoana respectivă. Poate că
sa purtat nedrept cu noi sau sa dovedit demnă de încredere. )stfel, nui putem recunoaşte
calităţi pe care le apreciem. %'iar dacăl ţinem la distanţă, ar trebui să avem gri(ă să nu permitem
manifestărilor enervante să pătrundă în noi. 5acă permitem, ele devin parte integrantă din noi.
%ând emanăm iubire, aceasta anulează tot ce e negativ, dacă reflectăm ura, aceasta anulează tot ce
e divin.
&rebuie să recunoaştem că această persoană este -pirit în forul ei interior, aşa cum suntem noi.
+ubim omul spiritual interior c'iar atunci când evităm manifestarea lui exterioară imperfectă. "i
iertăm actele lipsite de bunăvoinţă şi, de câte ori ne vine în minte, îi dorim tot binele. 6u putem
pretinde pentru noi binele şi în acelaşi timp, mental, să înc'idem pentru altul calea binelui. .oarte
adesea, refuzul nostru de a permite lipsei lui de bunăvoinţă să pătrundă în conştiinţa noastră,
cuplată cu alegerea conştientă de iubire pentru el, constituie forţa vindecătoare ce acţionează
asupra lui şi îi înlătură masca de imperfecţiune, revelând adevăratul om de sub ea. 5eci# „+ubeşte
ţi inamicii, ei sunt fraţii tăi. 5acă cineva spune iubesc pe 5umnezeu şişi urăşte fratele, e un
mincinos. Pentru că dacă îşi urăşte fratele pe carel cunoaşte, cum poate iubi pe 5umnezeu, pe
care nu la văzut4!. O condiţie fundamentală a succesului unui tratament constă în a învălui
persoana tratată cu toată iubirea noastră, fără nici o reţinere. +ubirea vindecă, ura otrăveşte.
CAPITO"!" VIII
!)INA E"ECTIC% DIN NOI
)m accentuat necesitatea unei cunoaşteri clare a 9egii, pentru a asigura succesul vindecării. 5ar
mai trebuie ceva# nu numai ceea ce cunoaştem este important, ci şi ceea ce simţim. *xistă o
cunoaştere interioară la care trebuie să a(ungem, care nu e rezultatul unui proces intelectual. *ste
o cunoaştere mistică de prim ordin, obţinută direct de la sursă. :indecătorul poate folosi, pentru a
a(unge la adevăr, calea intelectului sau a raţiunii, dar la acestea se mai adaugă o a treia cale şi
anume cea a percepţiei imediate. )ceastă cale îl conduce la adevărul care este mai degrabă intuit,
decât raţionat. *l intuieşte Prezenţa 5ivină care umple întregul 2nivers şi pe sine. -imte această
prezenţă în orice şi în oricine şi asta îi dă convingerea în unitatea de neînfrânt a întregului.
1isticul nu e o persoană ciudată sau neapărat un medium. *l nu se asociază cu spiritele, nici nu
aude voci sau interpretează vise. %eea ce îl deosebeşte este faptul că el „percepe intuitiv adevărul
şi, fără procese mentale conştiente, a(unge la realizarea spirituală!. ) a(uns să ştie că 5ivinitatea e
în el şi a învăţat să se izoleze de vocile arţăgoase ale oamenilor, de falsele lor noţiuni, de tendinţa
;;
de a accepta idei banale, comune şi a coborât în profunzimea sa, acolo unde se ia contact cu
5ivinitatea. "ntrun sens, el la privit pe 5umnezeu în faţă, a auzit lucruri pe care instinctiv le
recunoaşte ca adevăruri de bază şi a revenit pentru a vorbi despre ceea ce cunoaşte cu certitudine.
6u numai fondatorii marilor religii, dar şi mari poeţi ca 5ante, &ennLson, -'ellL, M'itman au avut
această calitate mistică a intuiţiei. %itind operele lor, ne dăm seama că au mers mereu în urma
Prezenţei vii, care sa manifestat în ceea ce au scris. %unoaşterea mistică accentuează mai întâi
0ealitatea Prezenţei 5ivine şi posibilitatea de a ţio apropia conştient. 2mple omenirea şi întregul
2nivers, munţi, râuri, copaci, păsări, fluturi. 6oi trăim întrun 2nivers spiritual.
5in această cunoaştere a 2niversului derivă altă concepţie, aceea că destinul constă în a manifesta
perfecţiunea în tot ce faci. -pecia umană trăieşte în iluzia că omul e născut să aibă parte de boală,
necazuri şi frustrări. )cest lucru a fost crezut atât de mult timp, încât a a(uns să fie privit ca un
adevăr absolut, dar nu este. Omul sa născut pentru a avea un destin minunat, standardul lui de
viaţă e mult mai sus decât a acceptat specia. *xperienţa obişnuită a speciei a fost aceea a
înfrângerii şi a bolilor. )stfel, neam născut cu un baga( de amintiri negative, care sau impus atât
de puternic, încât leam acceptat ca destin. 5ar, în momentele de iluminare, unii dintre noi au
simţit că nu acesta nea fost nivelul de viaţă destinat. *ste un standard fals, acceptat deoarece am
privit viaţa prin oc'ii speciei.
&rebuie să căutăm adevărul normal, pentru că vom experimenta întotdeauna numai ceea ce
socotim normal, nu ceea ce dorim sau pentru că ne rugăm. 1ulţimea a privit cu oc'ii experienţei
speciei şi aceasta a fost limita pe care a pututo atinge. &rebuie să privim viaţa prin oc'ii
-piritului, pentru că, dacă am luat naştere din -pirit, urmează logic că orice ar fi -piritul în sine,
avem dreptul să ne aşteptăm săl putem reproduce în noi înşine. )cesta este standardul superior
văzut în lumina a ceea ce omul a realizat, deşi tendinţa este de a accepta standardul inferior.
*xistă unele adevăruri pe care le cunoaştem, dar pe care niciodată nu le putem dovedi prin
procese raţionale. )cestea sunt lucruri ce dau forţă, pondere şi convingere în lucrarea noastră.
+isus învăţa că „*xistă o 9ege transcendentală absolută, în faţa căreia toate celelalte legi nu
înseamnă nimic!. -punea că „această 9ege vindecă orice lucru care vine în contact cu ea!. *l ştia
intuitiv că 5ivinitatea este indivizibilă, prin urmare, 5ivinitatea şi 2niversul sunt inseparabile. "ntr
adevăr, în loc de a vorbi despre 5umnezeu şi 2niversul 9ui, sau despre 5umnezeu şi om, sau
despre 5umnezeu şi orice altceva, *l ne vorbea despre 5umnezeu şi 2niversul 9ui în om. *l mai
învăţa că +nfinitul nu poate fi fracţionat, nu poate fi altceva decât o unitate singură, completă.
%um omul este o parte din acest 1are "ntreg, nu ar putea fi niciodată despărţit de 5ivinitate. Prin
urmare, bolile sunt numai iluzii ale simţurilor şi niciodată realităţi. *l ştia că 5umnezeu, fiind
indivizibil, trebuie să existe în totalitatea 9ui în orice fiinţă umană. )stfel, ori de câte ori vorbea în
prezenţa unei boli, nu aducea un soldat să gonească inamicul, *l aducea o întreagă armată şi ştia
că victoria va fi a 9ui, deoarece nu există nimic să se poată opune acestei Prezenţe )totputernice.
5ivinitatea aceasta dinlăuntrul omului îi era asociată. )stfel, *l umbla şi vorbea cu oamenii la
suprafaţă, dar în interior, vorbea cu &atăl. %um era supus asaltului teribil al gândului mulţimii
asupra mentalităţii 9ui, *l trăia retras în centrul fiinţei lui, păstrânduşi centrul spiritual desc'is
faţă de Prezenţa -piritului. „%ăci -pirit cu -pirit se pot întâlni!. *ra supus încercărilor de tot felul,
dar când apăsarea din afară devenea prea intensă, se retrăgea întrun loc izolat, pentru ca acolo să
şi recapete viziunea clară a Prezenţei dinlăuntrul lui şi a unităţii inseparabile cu &atăl. %ând
revenea, întărit în forţa lui de vindecare, dădea o explicaţie simplă# „&atăl din 1ine, *l este acela
care îndeplineşte lucrarea!.
)stfel că revenim la faptul că vindecarea nu este îndeplinită de vindecător, prin efortul lui, ci prin
permiterea adevărului să pătrundă în oameni şi săi facă liberi. )cest adevăr al 2nităţii 5umnezeu
om, clar înţeles, vindecă boala, recunoscândui nimicnicia. "n adevăr, suntem vindecaţi de boli pe
care nu leam avut niciodată decât în falsa noastră credinţă. %ăci 5umnezeu nu poate fi bolnav şi
noi suntem una cu 5umnezeu.
2nele lucruri a(ută pentru a păstra acest simţ al Prezenţei ce sălăşluieşte în noi. -ă ne obişnuim a
gândi la Prezenţa 5ivină şi să o căutăm peste tot, să o recunoaştem, să o cultivăm. &eologii au
separat lumea fizică de lumea spirituală. -ă dărâmăm acest zid despărţitor. -ă învăţăm al vedea
pe 5umnezeu în orice, deoarece există în toate. 6imic nu va fi imposibil pentru cel care va gândi
la Prezenţa 5ivină altfel decât în maniera teologică. )sta nu înseamnă a deveni mai puţin umani
;>
sau a renunţa la plăcerile obişnuite ale vieţii. 6u înseamnă însă nici să adoptăm o atitudine
religioasă, ca şi cum această prezenţă ar fi ceva de care să ne temem.
"n cazul când, cu toate cunoştinţele căpătate, se strecoară îndoiala, trebuie negată realitatea
oricărei contraziceri şi căpătată convingerea că aparenţa acestei stări poate fi sc'imbată la voinţă.
5acă este în cauză un anumit organ <inimă, plămâni, oc'i etc.=, îl încon(urăm cu iubire
vindecătoare, ne adresăm cu calm şi armonie, impunând senzaţia de sănătate. "n acest fel, se
reprezintă imaginea unui organism perfect şi armonios, un adevărat lăcaş al -piritului, şi se oferă
acea imagine legii 1inţii, care aşa cum ştim afirmă că omul este cel mai mare, mai măreţ şi mai
puternic lucru din 2nivers. 5acă nu ne dăm seama de acest fapt, imensitatea 2niversului ne poate
înspăimânta. Or, omul e cu mult mai mare decât oricare din formele şi forţele ce se manifestă în
2nivers. *le îl pot depăşi în volum, dar el le este superior, deoarece este 1inte. %onformaţia lui
fizică îl obligă să rămână pe această planetă, dar mintea îi permite să rătăcească prin univers şi să
creeze mi(loacele care săi dea posibilitatea de a afla tainele acestuia. Omul rămâne superior faţă
de tot ceea ce el a creat până acum, sau va mai crea.
CAPITO"!" I.
CA)!I DE VINDECAE
%uvintele, prin ele însele, nu conţin nici o putere magică. *le sunt valabile numai ca g'id al
gândului nostru în timpul tratamentului mental sau spiritual. 8ândul este acela care vindecă.
-impla repetare a cuvintelor nu are nici o valoare, dacă nu le întărim cu gândul adecvat, pentru că
gândul este acela care le susţine şi le dă putere.
"n unele vindecări complete, calea folosită a fost înlăturarea, de la începutul tratamentului, a
cauzei ce a dat naştere afecţiunii. )stfel, în cazul unei eczeme rebele, ce nu a putut fi vindecată
prin nici una din metodele cunoscute <ape termale, alifii şi alte medicamente=, a fost necesar ca
pacienta să înţeleagă că stările de animozitate, amărăciune, profund implantate în conştiinţa ei
cauzate de fricţiunile dintre ea şi o rudă apropiată stăteau la baza afecţiunii sale. :indecarea nu
sa putut produce decât după ce a reuşit să elimine aceste stări de, înţelegând semnificaţiile din
0ugăciunea 5omnului# „7i ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!.
)ceastă rugăciune nu este pentru iertarea eternă a unui păcat teoretic, ci se referă la un principiu
fundamental şi anume că orice ranc'iună păstrată în inimă, în mod automat înc'ide manifestarea
perfecţiunii spirituale. Prin urmare, succesul în cazul arătat a fost obţinut în momentul în care
pacienta a reuşit să se plaseze pe poziţia -piritului care nu condamnă pe nimeni. +ată forma de
expunere folosită de această pacientă, pe care o redăm în eventualitatea că va fi folosită ca g'id#
„*u, 1arL J., sunt acum încon(urată de 1intea -ubiectivă 2niversală. :erişoara mea, Nane Nones,
e de asemenea încon(urată de această 1inte. )mândouă gândim în ea şi cu ea în acest moment.
6u pot exista două curente de gândire ostile în această 1inte 2nică. "n 1inte nu există decât o
condiţie de linişte, deci, atât eu, cât şi vara mea, ne aflăm în totală pace în această 1inte. 1ă iert
pe mine, precum şi pe ea pentru orbirea noastră, care a provocat o perturbare ce nu există acolo.
*limin total, şterg şi dizolv orice sentiment de (ignire, toată supărarea, toată iritaţia. 6u există
nimic, nicăieri, care să aibă puterea de a mă irita, pentru că mă aflu în calmul etern al -piritului.
-unt întruparea -piritului, care nu emană decât pace, armonie, perfecţiune. O îmbrăţişez pe Nane
Nones şi o învălui cu cea mai caldă şi mai profundă iubire. "nvălui pe toţi cu aceeaşi caldă iubire
divină inspirată. 1ă pronunţ pentru înlăturarea oricărui sentiment de iritare în lumea mea şi emit
pacea mea, ca să învăluie orice vine în contact cu mineO %orpul meu e substanţă spirituală şi nu
poate fi îngrădit de nimic care săl enerveze. Pielea mea e şi ea un loc de sălăşluire a -piritului şi
nu cunoaşte decât pacea, fineţea, netezimea. )cum îndrept 9egea 1inţii să manifeste în stările
mele mentale, în corpul meu, în pielea mea, acea perfecţiune spirituală care ţine întotdeauna de
prezenţa -piritului. )cum, în mod conştient, predau acest corp lucrării perfecte a 9egii perfecte, în
acord cu acest cuvânt al meu de perfecţiune. 1ă bucur de perfecta ei împlinire, pentru că ştiu că
ea se produce c'iar în clipa de faţă.
)ceastă formulă a fost repetată de trei ori pe zi, după 3C minute de citit şi meditat la lucruri
spirituale. "n câteva săptămâni, eczema a dispărut complet şi nu a mai reapărut. +isus spunea
mulţimii că dacă aduceau daruri la templu, dar nutreau sentimente de ostilitate între ei, ar fi fost
;?
mai bine să lase darurile acolo, să se împace cu semenii şi apoi să vină săşi formuleze cererile.
Prin aceasta, *l le arăta 9egea -pirituală .undamentală.
6u este neapărat nevoie să iei contact cu semenul, ca să te împaci cu el. * bine, când se poate, dar
principiul este să te împaci cu el în conştiinţa ta. 7terge amărăciunea din partea ta şi din stările tale
mentale. )ceasta nu înseamnă că 5umnezeu te priveşte şi zice# „.oarte bine, acum te vei
vindeca!, ci că se restabileşte mental acordul cu armonia universală, care e singura stare a minţii în
care perfecţiunea spirituală se poate manifesta. 6u putem manifesta o stare fizică pozitivă,
întreţinând în acelaşi timp o stare mentală opusă. 1entalul şi fizicul trebuie aduse la starea lor de
armonie şi înţelegere desăvârşită.
O altă vindecare a unei sinuzite rebele, ce avea drept cauză un complex de persecuţie, nu a fost
posibilă decât atunci când pacientul sa convins că (ignirile şi persecuţiile a căror ţintă se
considera, nu erau fondate. -ă ne dăm seama că, dacă cineva ar dori să ne (ignească, asta nu are
efect decât dacă acceptăm (ignirea, căci nu este în puterea celuilalt să impună acest sentiment.
)ceasta se produce numai dacă ne lăsăm afectaţi. 5e pildă, când una din cunoştinţele noastre,
care nu ne agreează, spune ceva neplăcut despre noi, dacă nu ne pasă, (ignirea nu se produce,
ceea ce dovedeşte că gândurile sau cuvintele altora, în ele însele, nu au nici o putere asupra
fericirii noastre. 5e fapt, noi singuri avem puterea de a ne răni sufleteşte, prin reacţia mentală
proprie la lucrurile spuse sau făcute de alţii.
Pentru a curăţa fizicul, trebuie să facem mai întâi o curăţenie mentală şi spirituală. O impresie
penibilă din trecut, repetată, care a stârnit atunci o reacţie emotivă puternică de pildă vederea
unui infirm purtat în scaunul cu rotile rămâne imprimată în subconştient, deşi cu trecerea anilor
pare că sa şters din amintire. 5ar de fapt nu uităm niciodată ceva ce am văzut sau am auzit. &oate
impresiile sunt împinse afară din mintea obiectivă de către alte impresii sau imagini şi apoi
depozitate în vastele profunzimi ale minţii subiective.
-unt cazuri în care amprenta dominantă a modelului de gândire subiectivă declanşează acţiunea
9egii 1inţii, producând în final perturbaţii serioase, corespunzătoare impresiilor aparent uitate.
Pentru tratarea mentală a unor astfel de cazuri, trebuie căutate şi stabilite cu precizie, din trecutul
pacienţilor, cauzele reale care au provocat acţiunile actuale. &ratamentul propriuzis constă în
refuzul de a accepta falsa realitate a bolii şi de a şterge şi desfiinţa complet gândulformă ce
provoacă boala. &otodată, întrucât gândulformă, în astfel de cazuri, lucrează fără a fi conştienţi,
se impune ca, în mod definitiv şi conştient, să se prezinte 1inţii modelul opus al tabloului, adică
acela de sănătate perfectă a infirmului a cărui apariţie a produs impresia penibilă înregistrată de
pacient şi urmările de mai târziu ale acesteia. )tât pacientul tratat, cât şi infirmul din trecut,
trebuie să fie reprezentaţi mental de către pacient ca posedând o sănătate perfectă.
-tările de teamă se ţin agăţate cu tenacitate de om. )deseori este necesar pentru un pacient un
oarecare timp pentru a le înlătura cu desăvârşire. 2nii se întreabă de ce nu sar produce aceasta
instantaneu4 0ăspunsul e că sar putea întâmpla şi aşa, dacă conştiinţa ar fi întotdeauna perfectă.
1intea lucrează oricum, iar persoana care are nevoie săşi sc'imbe obiceiurile mentale deo viaţă
ar trebui încura(ată să facă asta şi să nu i se afirme că 5ivinitatea poate acţiona pe loc. )stfel, riscă
să renunţe la tratament, pentru că vindecarea nu se produce instantaneu.
*ste recomandabil să se evite discuţiile sau persoanele ce le provoacă, cu privire la stări morbide,
maladii etc. *le dau naştere la gânduri poluante, ce îngreunează curăţenia mentală. *xistă şi
persoane a căror prezenţă are efect vindecător. )ceştia sunt cei care caută să vadă perfecţiunea
-piritului în orice şi în oricine, c'iar şi în aceia pe care lumea îi numeşte infirmi sau bolnavi.
&rebuie să practicăm convingerea intimă în propria noastră conştiinţă că nu există nici un motiv de
enervare. )parenţa exterioară sar putea să persiste încă, dar pe aceasta o priveşte omul obişnuit,
în timp ce omul divin pătrunde dincolo de aparenţe şi se adresează inimii. %ând a(ungem să
învăluim totul cu imaginea ce rezultă din tabloul 5ivin, suntem mai aproape de realitate decât
aceia care văd contrariul, pentru că ei trăiesc încă în lumea simţurilor, pe când noi am reuşit să
pătrundem în inima 0ealităţii. )poi, când se iveşte ocazia de a trata o boală, nu mai trebuie să ne
smulgem dintro atitudine negativă şi să ne străduim a ne ridica pe poziţia viziunii spirituale. 6u
este rezonabil să presupui că te poţi încon(ura de gânduri sau cuvinte de boală, c'in, neplăceri,
sărăcie, invidie, critică, gelozie şi lăcomie timp de ;> de ore pe zi şi să pretinzi ca în ora rămasă
poţi pune în mişcare 9egea -pirituală. %ând +isus a spus discipolilor săi că, dacă nu lucrează în
;C
vie, nu se pot aştepta să obţină roade, nu făcea decât să demonstreze acest principiu, la muncă
puţină, roade puţine, la munca multă, recoltă bogată. 5eci trebuie făcut un efort deliberat pentru a
umple conştiinţa cu gânduri de perfecţiune, c'iar dacă uneori „nu lucrăm via c'iar atâta cât sar
cuveni!. Prin urmare, să ne străduim a ne sc'imba atitudinea şi să vedem perfecţiunea în alţii,
c'iar dacă diformitatea lor este fizică sau de caracter. %ritica este o formă mai blândă de ură, dar
tot ură este. * bine a ne feri să criticăm, c'iar atunci când aparent e (ustificat. )cela care este mai
puţin experimentat în te'nica vindecării, dar care în sc'imb posedă multă iubire pentru oricine, va
obţine vindecări mai uşor decât acela care posedă toată cunoaşterea, dar nu are iubire.
CAPITO"!" .
VINDECAE $I E"I'IE
:indecarea mentală şi spirituală nu este apana(ul exclusiv al religiei. 2nii obiectează că se face
prea multă aluzie la învăţătura lui +isus sau că se citează din /iblie pentru exemplificări. +isus a
propovăduit calea de trezire, sa referit la faptul că boala nu are nici o putere pentru că ea nu face
parte din Planul 5ivin. "nvăţăturile 9ui au fost atât de întortoc'eat interpretate, încât sa făcut uz
de ele ca imperativ moral şi precepte religioase. +isus nu a fost un mare fondator de religie. *l a
fost un învăţător practic, ce a propovăduit despre adevărul cel mai util. Preoţii timpului i sau
opus cu înverşunare, iau întins curse şi până la urmă lau ucis. )cum îl cităm ca pe un maestru al
ştiinţei vindecării, şi mai puţin ca pe o autoritate religioasă, deşi *l a fost şi una şi alta.
„&ot ceea ce suntem e rezultatul gândurilor noastre, ceea ce gândeşte omul, aceea este el!, spune
/iblia. /udd'a a propovăduit 9egea Parmei sau a %auzei şi a *fectului# consecinţa nu poate ocoli
o cauză ce a provocato, după cum un om nu poate scăpa de umbra proprie. .iecare om este liber,
el este făuritorul propriului destin în virtutea opţiunilor sale, dar, formulânduşi alegerea, implicit
trebuie să accepte şi urmarea cuprinsă în această opţiune. /udd'a a mai învăţat că 9egea %auzei şi
a *fectului acţionează numai în lumea aparenţelor şi nu poate afecta omul spiritual, etern, căci
acesta se vede în unitatea inseparabilă cu 2niversul şi cu Prima %auză 6esc'imbătoare şi reuşeşte
să proiecteze această Primă %auză în toată perfecţiunea ei, în corpul lui.
Platon şi epicurienii, stoicii, toţi propovăduiau că stările mentale interioare se reflectă în stările
fizice exterioare. *i au accentuat faptul că viaţa interioară este la originea atât a bolii, cât şi a
sănătăţii. .ilosoful Platon a urmat calea acestui adevăr şi a fost capabil, în numeroase cazuri, să
vindece pe cei ce veneau la el. -pinoza, Pant, 5escartes, Jegel, -@edenborg, cu toţii mai mult
sau mai puţin au afirmat faptul că boala şi sănătatea au originea în gândire. Problema a fost
întotdeauna de a se găsi calea proprie spre a se a(unge la factorii cauzali cauzele de boală
ascunse în străfundurile conştiinţei umane. %ercetările făcute dea lungul timpurilor în căutarea
cauzelor adevărate au dus, pe diferite căi, la aceeaşi constatare şi anume că omul, dacă nuşi
stăpâneşte stările mentale, acestea îl sub(ugă şi atunci devine sclavul împre(urărilor şi diferitelor
condiţii.
"n vremurile noastre, practicienii şi cercetătorii vindecării mentale se pot împărţi în două grupe, în
funcţie de metoda folosită. Prima grupă este aceea în care intră psi'ologul, psi'iatrul,
sugestionatorul, magnetizatorul, la baza lucrului stau analiza şi sugestia. *i tratează pe individ ca
o entitate separată, ce are o minte cu totul aparte de 1intea 5ivină. "n a doua grupă intră aceia
care folosesc metoda indicată în lucrarea de faţă, este metoda folosită de +isus. 9a baza ei stă
unitatea de nezdruncinat a lui 5umnezeu în 2nivers. Omul e fiinţă spirituală, trupul e substanţă
spirituală, ca atare, nu a fost niciodată bolnav, deoarece -piritul nu poate fi bolnav. * adevărat că
omul simte durere, suferă de boală sau deprimare ca o încercare, dar aceste manifestări nu sunt
decât reflexia stărilor lui mentale. )ceste stări, în fond, nu au realitate durabilă.
Prin prezenta lucrare sa încercat a se arăta calea de integrare cu 1intea 5ivină şi deci, trebuie să
ne îndreptăm gândurile în permanenţă către 5umnezeu. %ând ne aflăm în faţa unui caz de boală
fie că e vorba de noi sau de altcineva ne îndreptăm cu mintea imediat spre 5umnezeu, spre
Perfecţiune şi ne străduim să ne convingem că aceasta este starea reală. "n timp ce lucrăm, gândul
nostru este în permanenţă ocupat de Perfecţiunea *ternă, din lumea spirituală de iubire, de pace,
armonie, bucurie şi sănătate, frumuseţe şi puterea lui 5umnezeu, până ce putem vedea toate
;E
aceste calităţi reflectate în fiinţa bolnavă. "n concluzie, se poate afirma că atunci când se va atinge
gândul perfect, se va obţine efectul cel mai bun posibil.
-e pune întrebarea dacă omul tracasat de vicisitudinile vieţii se poate ridica deasupra lumii şi
influenţei ei, aşa încât săşi poată perfecta gândirea şi săşi dea seama că gândul este reflectat în
corpuri sănătoase, afaceri prospere, mediu încon(urător etc. -igur că se poate face aşa ceva. %'iar
în clipa în care citiţi aceste rânduri, cineva pune în acţiune 9egea 1inţii în a(utorul unui trup
bolnav. )ceastă metodă de tratare a bolilor se răspândeşte tot mai mult. *a este ştiinţifică pentru
că foloseşte energia cosmică, adică +nteligenţa 5ivină. Omul nu înţelege pe deplin această forţă,
dar a învăţat un lucru despre ea, şi anume că poate fi diri(ată cu mintea în direcţia dorită. Omul nu
este singur în 2nivers. *l este întruparea forţei, care este gata oricând săi armonizeze întreaga
fiinţă. .iecare individ este ţinut etern ca o concepţie perfectă în 1intea 5ivină, adică este +deea
Perfectă a lui 5umnezeu şi are dreptul să creadă că -piritul doreşte să se manifeste prin el.
:indecarea este o experienţă binecuvântată, dar există ceva mai presus de aceasta şi anume să
trăieşti zilnic în aprecierea faptului că eşti lăcaşul perpetuu al -piritului, că 1intea lucrează
continuu în noi şi prin noi. %'iar în clipa de faţă există în fiecare din noi, latent, destulă .orţă
5ivină ca să ne poată scoate din orice dificultate.
2nul dintre lucrurile remarcabile ale tratamentului mental şi spiritual este acela că poate avea
uneori rezultate spontane. 6u e nevoie de studii îndelungate pentru al pune în practică.
:indecarea nu este un transfer de gândire, ci mişcarea -piritului prin 9egea 1inţii. %orpul este
acela care se sc'imbă.
Pentru obţinerea unei stări de ec'ilibru şi pace interioară, nu este nevoie să devenim si'aştri sau să
ne rugăm şi să ne retragem în mănăstiri din vârfuri de munte. Putem să ne continuăm multiplele
obligaţii în această lume activă şi totuşi, în permanent în contact cu &atăl dinlăuntru. %urenţii vieţii
se scurg întro singură direcţie. *i nuşi vor sc'imba cursul, după cum nici &atăl nuşi sc'imbă
poziţia. Omul trebuie să se adapteze la acest curent de viaţă şi atunci va descoperi armonia
integrală. &oate necazurile lui vin din faptul că el taie dea curmeziş curenţii vieţii. *l se poate
c'iar distruge făcând aşa. 5istrugerea nu vine niciodată de la -pirit, ci de la faptul că omul sa
'otărât să se abată şi săl înfrunte. +mplorarea şi rugăciunile nu vor determina pe &atăl să sc'imbe
direcţia acestui curent al armoniei. Omul, deci, trebuie să se reîntoarcă şi săşi reia locul ce ia fost
desemnat, cooperând cu acest curent, în loc săl întretaie. )ceasta este adevărata învăţătură
despre %auză şi *fect.
Omul este în întregime 1inte, de la suflet până la atomii fizici. )şa cum gândul 5ivin condensat a
devenit 2niversul .izic, tot aşa şi gândul omului devine micul lui univers fizic. 6u este adevărat
când spunem că viaţa gândită a omului influenţează pur şi simplu viaţa lui fizică. 0epetăm aceasta
din când în când pentru că e o cale valabilă pentru a atrage atenţia asupra influenţei mentale.
)devărul este că gândul omului devine forma lui materială. "mpre(urările din viaţa şi condiţia
fizică a omului sunt de fapt propriul lui model de gândire, prelucrat în formă. +ată de ce spunem că
manifestarea sa nu se poate niciodată ridica, nici măcar cu un centimetru, deasupra nivelului lui de
gândire. )şa se explică faptul că, dacă forma gândului este superioară, efectele sunt mai bune.
)cesta este motivul ce ne face să atragem atenţia asupra spiritualului în tratamentul nostru. .orţa
interioară a -piritului este superioară atât vibraţiei fizice, cât şi celei mentale. *ste -pirit pur, cu
mult deasupra puterii mentale sau concentrării, sugestiei sau altor activităţi psi'ice. 6u poate fi
înregistrată prin mi(loace umane. )cţionează în tăcere, tot aşa cum lumina -oarelui se aşterne
peste câmpie. +ată de ce tratamentul nu este niciodată înregistrat de simţuri, întrucât acţiunea este
extrasenzorială. "n timpul tratamentului, pacientul nu simte neapărat ceva deosebit şi uneori e
dezamăgit, pentru că nu are senzaţia că intră un foc în el, sau alte manifestări asemănătoare. 5ar
viaţa -piritului nu este tangibilă. 6u este ceva electric, care să îşi impună prezenţa. -e strecoară
pe nesimţite în tot corpul, lucrând activ în fiecare celulă, reproducând propriul ei tablou, cu
aceeaşi pace competentă cu care diri(ează 2niversul. +ar efectele sunt vizibile. %orpul începe să
arate o îmbunătăţire a condiţiei exterioare. O nouă pace pătrunde conştiinţa, o nouă vitalitate
începe să se facă simţită, vec'ea stare începe să dispară şi toate lucrurile sunt înnoite.
+ată cum o persoană informată cu mena(amente de cadrele medicale că „din păcate, nu mai e nimic
de făcut!, îşi poate înlătura diagnosticul, poate ignora prognoza şi îşi poate spune, perfect lucidă
şi cu toată convingerea# „-unt perfect conştient că întreaga :iaţă a 2niversului curge prin corpul
;G
meu în această clipă. 1ai ştiu că 1intea nu cunoaşte stări de lucruri incurabile. "mi dau seama că
singurul lucru ce împiedică restabilirea mea perfectă este propria mea orbire faţă de adevăr. 5in
această clipă, îmi afirm unitatea cu Perfecţiunea 5ivină. "ndepărtez convingerea că boala e reală
şimi afirm totala credinţă în Perfecţiunea din mine. 6u este nevoie să fac apel la un 5umnezeu
îndepărtat din ceruri, 5umnezeul 2niversului este în mine, acum. ) fost în mine toată viaţa mea,
niciodată forţânduşi prezenţa asupra mea, dar aşteptând să9 recunosc. &oată viaţa am fost orbit,
dar acum privirea mi sa luminat şi adevărul mă eliberează de legea morţii. "n această clipă, 9egea
1inţii, îşi aşteaptă cuvântul. "mi rostesc cuvântul pentru manifestarea în mine a tot ce este -piritul
însuşi. )duc mulţumiri pentru perfecţiunea mea descoperită şi mă eliberez de orice diagnostic,
prognoză sau simţuri, lăsând să pătrundă activitatea creatoare a 1inţii!.
:iaţa nu poate fi niciodată oprită. 6imic nui poate sta în cale. "n sufletul fiecărei făpturi umane
există în stare latentă destulă .orţă 5ivină pentru a transforma întregul corp în perfecţiune.
)ceastă .orţă este filtrată prin conştiinţa umană. 6u există nici o altă cale prin care să se poată
opera, deoarece, când 5ivinitatea face ceva pentru noi, o face prin noi. %ând cineva se află întro
situaţie neplăcută şi se întreabă de ce soarta la oropsit, niciodată &atăl nu va mişca un deget
pentru al scoate din impas. &oată răspunderea îi aparţine. 5acă însă îşi sc'imbă părerea şi vine el
la &atăl, va descoperi că toate resursele &atălui îi stau la dispoziţie. 5e fapt, aceste resurse le avea
permanent şi sar fi putut bucura de ele dacă ar fi ştiut. <)cest adevăr este ilustrat în pilda „.iul
rătăcitor!=.
"nc'eiem lucrarea de faţă prin recunoaşterea clară şi precisă a faptului că certitudinea vindecării
nu depinde de capriciul nesigur al unui Potentat %eresc, ci ea există ca posibilitate în însăşi
puterea noastră, în sensul de a o primi sau de a o refuza. %ei care o refuză nu vor găsi altă cale de
a obţine libertatea fizică integrală. %elui care se ridică la niveluri mai înalte de gândire şi viaţă, un
nou aspect al lumii i se prezintă. *l vede lumea gemând sub apăsarea bolii şi a frustrării, dar este
profund conştient de armonie şi sănătate. *l pare a trăi şi a se mişca în altă lume, ridicat cu mult
deasupra falsei păreri de necesitate a bolii şi dorim ca toţi să poată vedea şi înţelege că boala este
o realitate numai pentru cei care cred că există. )ceia care a(ung la certitudinea vindecării prin
propriile lor forţe, intră în cea mai deplină măsură a vieţii, căci# „)m venit ca să poţi avea viaţă, şi
ca să o poţi avea din abundenţă!.
;H

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful