UNIVERSITATEA "BABEŞ-BOLYAI" CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

FLAVIA RUSU

ISTORIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI A SPORTULUI
Curs valabil pentru anul universitar 2009-2010

CLUJ-NAPOCA 2009

FLAVIA RUSU........................................................1 ISTORIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI A SPORTULUI.........1 CLUJ-NAPOCA ......................................................1 2009.....................................................................1 cuprins..................................................................2 CURS NR.1............................................................4 1. Obiectul, izvoarele Şi metodele de cercetare ale istoriei educaŢiei fizice Şi sportului................4 2. Comuna primitivĂ evoluŢia biologicĂ Şi socialĂ a omului, originea exerciŢiilor fizice Şi Formele de practicare la populaŢiile primitive din America, Asia, Africa Şi Oceania..........................5 ExerciŢiile fizice practicate în antichitate de populaŢiile din Egipt, India, China Şi Japonia......8 4. EducaŢia fizicĂ În Grecia anticĂ: perioada preclasicĂ Şi perioada clasicĂ (conceppŢia despre educaŢie, instituŢii, forme de practicare, Jocurile Olimpice, NEMEICE, PHITICE, ISTHMICE, PANATHENEENE.................................................11 etapele evoluŢiei Şi declinului educaŢiei fizice. 11 curs nr.5.............................................................21 5. EducaŢia fizicĂ În Roma anticĂ......................21 perioada Republicii Şi Perioada Imperiului.........21 CURS nr.6...........................................................25 6. EducaŢia fizicĂ În Evul Mediu - Modificarea concepŢiei despre educaŢie fizicĂ. Formele de practicare ale exerciŢiilor fizice În perioada de Început a Evului Mediu ......................................25 Cavalerismul Şi educaŢia cavalereascĂ ............25 ExerciŢiile fizice populare ..................................25 CURS NR.7..........................................................32 7.ConcepŢiile despre educaŢie fizicĂ În perioada RenaŞterii...........................................................32
2

CUPRINS

8. Idei referitoare la educaŢie fizicĂ În concepŢiile pedagogilor realiŞti din secolul al XVII-lea - J.A. Komenski Şi J. Locke - Pedagogia raŢionalistĂ din secolul al XVIII-lea - J.J. Rousseau Şi contribuŢia sa la introducerea educaŢiei fizice În procesul de educaŢie.............................................................36 9. Curentul filantropist Şi reintroducerea educaŢiei fizice În ŞcoalĂ: J. Basedow, C. Salzman, J. Guts-Muts, G. Vieth, Pestalozzi........37 10. Sistemele naŢionale de educaŢie fizicĂ din secolele al XVIII-lea Şi al XIX-lea: sistemul francez, elveŢian, german, danez, suedez ŞI englez.................................................................40 CURS NR.11.......................................................51 11. Restaurarea Jocurilor Olimpice Moderne......51 Istoricul mişcării olimpice..................................51 CURS nr.13 ........................................................72 13. ExerciŢiile fizice practicate pe teritoriul Ţării noastre În perioada antichitĂŢii Şi În Evul Mediu. ...........................................................................72 CURS NR.14........................................................74 14. Începuturile educaŢiei fizice Şcolare În RomÂnia.............................................................74 contribuŢia unor personalitĂŢi la dezvoltarea educaŢiei fizice Şcolare......................................74 Primele societĂŢi Şi cluburi sportive din romÂnia ...........................................................................77 Începuturile activitĂŢii de educaŢie fizicĂ Şi sport În ÎnvĂŢĂmÂntul universitar din RomÂnia. primele COMPETIŢII sportive universitare. introducerea educaŢiei fizice În ÎnvĂŢĂmÂntul superior, ÎnfiinŢarea instituŢiilor specializate....................77

3

CURS NR.1 1. OBIECTUL, IZVOARELE ŞI METODELE DE CERCETARE ALE ISTORIEI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI A studia din punct de vedere istoric evoluţia educaţiei fizice înseamnă a recunoaşte importanţa ei în viaţa oamenilor. Cum am putea preţui astăzi locul pe care-l ocupă în conştiinţa colectivă educaţia fizică şi sportul, dacă nu am cunoaşte drumul pe care această activitate l-a străbătut de a lungul istoriei omenirii. Preocuparea pentru istorie ne va demonstra şi faptul că "interesul pentru dezvoltarea fizică a omului şi pentru creşterea potenţialului său fizic au constituit din totdeauna o preocupare importantă a oamenilor, de la populaţiile primitive până la cele mai evoluate naţiuni, iar varietatea şi bogăţia formelor de practicare a exerciţiilor fizice, relevată prin studiul istoric este surprinzătoare". (C.Kiriţescu, 1942) 1.1. Obiectul istoriei educaţiei fizice şi a sportului îl constituie studierea, cunoaşterea şi interpretarea apariţiei şi dezvoltării educaţiei fizice de-a lungul orânduirilor şi formaţiunilor sociale din istoria omenirii. Studiul conţinutului educaţiei fizice şi sportului într-o anumită perioadă istorică se realizează ţinându-se seama de următoarele aspecte:

• • • •

condiţiile istorice generale ale perioadei: sociale, politice, economice, culturale, religioase; scopul şi locul ocupat de activitatea de educaţie fizică în societate; mijloacele, metodele şi formele organizatorice prin care se realizează scopul educaţiei fizice;

contribuţia unor personalităţi la dezvoltarea educaţiei fizice. 1.2. Izvoarele istoriei educaţiei fizice sunt documentele pe baza cărora se poate reconstitui şi analiza în mod ştiinţific, cât mai exact şi complet fenomenul educaţiei fizice şi a sportului. Acestea pot fi, izvoare scrise reprezentate de: inscripţiile de pe monumente, statui şi morminte, legi, rezoluţii, regulamente, manuale, monografii cronici, reviste, ziare, filme şi fotografii sau izvoare nescrise reprezentate de: statui, monumente, dansuri, folclor. 1.3. Metodele de cercetare care asigurăun studiu ştiinţific sunt:

• • • •

metoda analizei prin care sunt cercetate concepţiile, sistemele, teoriile despre educaţie fizică; metoda sociologică care stabileşte condiţiile sociale în care a apă rut şi a funcţionat un anumit fenomen al educaţiei fizice sau a sportului; metoda monografică prin care se realizează o cercetare exhaustivă a unei activităţi, disciplină sportivă etc. metoda comparativă prin care se evaluează comparativ fapte, fenomene, concepţii, activităţi, forme de practicare etc.

ÎNTREBĂRI

1. Ce demonstrează studiul istoric al educaţiei fizice şi sportului în opinia lui C-tin Kiriţescu ?
2. 3. Care este obiectul acstei discipline ? Care sunt principalele izvoare ?

4. Exemplificaţi, referindu-vă la o disciplină sportivă, în ce constă abordarea monografică.

4

măciuca. Asia. lupta cu animalele se ducea adesea corp la corp. răzuitorul. Apoi omul primitiv a început să folosească obiecte: piatra. ele fiind confecţionate prin şlefuirea silexului. ocupaţia principală a omului primitiv. Homo de Neanderthal reprezintă o etapă superioară caracteristică paleoliticului mijlociu. cuţitul. Aruncarea deosebeşte esenţial omul de animale. lancea. Ea se fă cea cu arme din ce în ce mai perfecţionate. apar unelte şi arme lucrate cu multă grijă: vârful de lance. harponul. El trebuia să ducă o luptă permanentă cu factorii exteriori. Celelalte exerciţii naturale: alergarea. Aruncarea însă. Trăia în grupuri mici. doar cei dotaţi cu calităţi deosebite de forţă şi îndemânare puteau învinge. cu semenii să i. îşi confecţiona uneltele şi armele rudimentare din piatră. săritura. obţinând astfel libertatea de mişcare a membrelor superioare. pe malurile apelor. Paleoliticul inferior reprezintă prima etapă a evoluţiei umane. Conformaţia fizică cu corpul scurt şi îndesat. la care capacitatea craniană şi dezvoltarea lobilor cerebrali indică creşterea activităţii nervoase superioare. omul ajunge la tipul actual Homo sapiens recens şi se diversifică în rase. săritura. cu natura. capcana. Polinezia.1. tipul caracteristic a fost Homo sapiens fossilis. Din cauza numărului mic de documente materiale despre viaţa oamenilor din perioadele străvechi. oasele femurale lungi şi mai subţiri. să treacă înot prin apă. praştia. ele au o preistorie. să fie capabil să alerge mult şi repede. se hrănea mai ales cu plante şi cu animale mici. căţărarea sunt caracteristice şi animalelor. etc. Aceste populaţii au făcut obiectul a numeroase studii realizate de antropologi. indică că Homo sapiens era un bun alergător. în schimb partea superioară a corpului foarte bine dezvoltată îl ajuta să se caţere cu deosebită dexteritate. Condiţiile de viaţă ale omului primitiv erau foarte grele. reclamate de mânuirea acestor obiecte. Numai cei bine înzestraţi fizic puteau rezista: armele lor erau rudimentare. Omul primitiv ducea o viaţă aproape identică cu cea a animalelor. Trebuia să ştie să se caţere. datele furnizate de arheologie şi antropologie sunt completate cu cele obţinute în urma observaţiilor asupra unor grupuri de populaţie din Africa. dominată de necesitatea luptei pentru căutarea hranei şi asigurarea supravieţuirii. dinţii. avea capacitatea de comunicare prin limbaj.EVOLUŢIA BIOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ A OMULUI. sociologi sau etnografi. ASIA. epoca care urmează după ultima glaciaţiune. cu regim predominant carnivor. Corpul zvelt. nomade. Vânătoarea devine încă din perioada omului de Neanderthal. Dezvoltarea acestor îndeletniciri. Aceleaşi mişcări fundamentale erau mijloacele luptei zilnice pentru existenţă: alergarea.2. America. perfecţionarea 5 . se adăpostea în copaci sau în peşteri. Alături de piatra cioplită grosolan. Cea mai importantă perfecţionare a atins-o omul primitiv atunci când el nu s-a mai mulţumit să ţină în mână aceste arme. În epoca mezolitică. amplificat şi sporit forţa şi în acelaşi timp l-au obligat la perfecţionarea unor alte feluri de mişcări. spre deosebire de tipul descris anterior. Capacitatea lui craniană era mai mare (1500 cm3 ). a dezvoltat calităţile omului primitiv atât din punct de vedere mental cât şi fizic. trunchiul aplecat înainte şi oasele femurale arcuite. Exerciţiile fizice nu au apărut în mod spontan. Armele omului primitiv erau mâinile. este apanajul omului. îl făceau impropriu pentru alergare. Acest exerciţiu a apărut în momentul în care omul a trecut de la staţiunea patrupedă la cea bipedă. Omul primitiv (Homo primigenus) era bine dezvoltat fizic. AFRICA ŞI OCEANIA 2. ci a început să le arunce la distanţă asupra adversarului. dar nu şi intelectual. Pentru paleoliticul superior. Omul primitiv trebuia să fie rezistent. plasa de prins peşte. Rivalitatea omului cu animalele şi cu semenii săi pentru procurarea mijloacelor de trăi a introdus în viaţa omului şi exerciţiul luptei. căţărarea. Acestea i-au prelungit. să sară peste obstacole. ORIGINEA EXERCIŢIILOR FIZICE ŞI FORMELE DE PRACTICARE LA POPULAŢIILE PRIMITIVE DIN AMERICA. iar scheletul feţei şi structura dinţilor demonstrează o alimentaţie mai evoluate. cu animalele. Exersarea acestor deprinderi în viaţa de zi cu zi. COMUNA PRIMITIVĂ . cunoştea focul şi se ocupa mai ales cu vânătoarea. Uneltele sale devin din ce în ce mai diferenţiate şi mai precise ca formă. picioarele. Australia.

vesele. După ritm. 2.tehnicii. alergătorii constituiau o clasă socială aparte cu responsabilităţi specifice. iar noi le putem numi mişcări de luptă. Epoca mezolitică este cea în care se înregistrează cel mai semnificativ progres. alergând într-o oră18. Conştiinţa socială a început să se dezvolte la omul primitiv odată cu îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. ca forme superioare de organizare premergătoare apariţiei statului.. sunt cele din zona văii Nilului şi Mesopotamia. supravieţuitorii populaţiilor precolumbiene de pe continentul american sau populaţiile din regiunile arctice ale Europei şi Americii. Primele state se formează în mileniile al IV-lea şi al III-lea Î. caracter şi formă dansurile puteau fi: sacre.589 km. Datele oferite de arheologie şi analiza lor istorică elemente interesante pentru cunoaşterea originilor educaţiei fizice. Imperiul era străbătut de două şosele. a doua la poalele munţilor. Pe plan social dezvoltarea forţelor de producţie a determinat apariţia şi apoi consolidarea comunităţilor gentilice. 6 . una pe platoul dintre cele două şiruri ale Munţilor Cordilieri. târârea. Toate popoarele primitive au dansat în ocazii dintre cele mai diferite. 2. transportul unor obiecte etc. Dansul este o manifestare cu caracter general a speciei umane. Pe aceste trasee erau organizate sisteme de relee şi ştafete care permiteau transmiterea ştirilor şi uneori chiar şi transportul alimentelor ca mare repeziciune. Primele regiuni unde apare această diversificare începând cu mileniul al VI-lea Î. A doua formă de mişcare a omului primitiv a fost dansul. Pe lângă armele şi uneltele găsite. reprezintă astfel de mişcări. de-a lungul ţărmului. săritura. caracteristice Comunei primitive.1America . pe care le putem considera mişcări de muncă. Omagiul sau invocarea divinităţii se făceau prin întreceri fizice. Se formează uniunile de triburi. Nu numai peruvienii erau foarte buni alergători.Hr. în numai opt zile. pe perechi sau individual. Jocurile au apărut în viaţa oamenilor prin imitarea mişcărilor de luptă şi de muncă. alergarea a fost exerciţiul cel mai apreciat şi cel mai răspândit. În epoca “Neolitică” cultura materială se află într-un permanent progres: tehnica de prelucrare se îmbunătăţeşte. trasul cu arcul. se perfecţionează uneltele de muncă. Pentru aceştia erau caracteristice întrecerile de alergare de distanţe de 200-300 de km. În Imperiul Incaş. Dominat de necesitatea de a-şi conserva existenţa. arta “primordială”(Th. Hr. Originea dansului trebuie căutată tot în condiţiile de viaţă ale omului primitiv.3. aşezat pe ţărmul mării şi capitala Cuzco situată în munţi la peste 3500 de metri altitudine. care în anul 1863 a stabilit un prim record mondial al curselor de durată.3. Este epoca în care apar arcul şi săgeata. ci şi indienii tribului Seri din golful californian. un izvor deosebit de important pentru reconstituirea vieţii omeneşti din acea perioadă îl reprezintă desenele şi picturile rupestre descoperite pe pereţii cavernelor sau a stâncilor. înotul. aruncarea cu diferite obiecte. executate în grup. cerbi sau cai. vesel sau triste. organizarea oamenilor în cete şi triburi au dus la formarea unei adevărate culturi. care reuşeau să parcurgă cei 1600 de km dintre Quito. mai ales lupte şi prin dans.Ribot). căţărarea.2. Toate mişcările şi deprinderile caracteristice omului primitiv aveau ca scop asigurarea hranei şi a existenţei sale biologice. el a simţit nevoia ori de câte ori era în primejdie să apeleze la ajutorul divinităţii. despre care se ştie că prindeau din fugă iepuri. Acestea sunt completate de cele oferite de studiul etnografic al populaţiilor primitive: indigenii din inima continentului african. Şoselele erau construit exclusiv pentru a fi străbătute de “curierii” imperali. etc fac parte din acele mişcări pe care omul primitiv le folosea pentru a se apăra în lupta cu animalele sau cu semenii să i. împingerea. 2. Din acest trib a provenit Louis Bennet. Lovirea. în care participanţii conduceau cu picioarele nişte mingi mari care reprezentau soarele. Studiaţi de etnograful norvegian Lumholtz. dublat adesea de unul religios. dar pe mă sură ce societatea primitivă s-a dezvoltat au obţinut un caracter independent de întrecere. indigenii din tribul Taragumara au fost socotiţi ca cei mai buni alergători de durată. Mersul. locuitorii insulelor din Pacific.dintre toate formele de practicare a exerciţiilor fizice. oamenii trec de la vânătoare la cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. alergarea. pentru indigenii americani.

scrima cu bastoanele care se practica pe întreg continentul în forme variate. populaţia arctică din regiunea Groenlandei. Variantele de jocuri sunt numeroase. “Ciung-hik” era un joc de precizie care consta în aruncarea unor beţe lungi spre inelele care se rostogolesc perpendicular pe direcţi de aruncare. În Asia. În totalitatea lor. Eschimoşii. Aruncarea suliţelor la ţintă pe un şanţ săpat în zăpadă se numea “Şarpele de zăpadă”. Jocul cu mingea confecţionată din piele de ren şi umplută cu muşchi nu lipseşte nici la aceste popoare. Africa . cu o tehnica specifică.3. Alte exerciţii descrise de cercetători completează gama largă a formelor de practicare: lupta cu pumnii întâlnită în regiunea Nigerului. cu ajutorul unei scânduri. La acesta se adaugă căţărarea. studiaţi de exploratorul Peter Kolb în secolul al XVIII-lea. exerciţiile fizice amintite în acest capitol dedicat perioadei de început a societăţii demonstrează prin multitudinea de variante caracterul universal al exerciţiului fizic şi prezenţa lui în viaţa tuturor popoarelor încă de la începuturile istoriei lor. Se practica mai ales liber sau cu ajutorul unor instrumente specifice. 2.Dintre jocuri cele mai răspândite erau jocurile de aruncare şi jocurile cu mingea. iar în Siberia orientală s-a păstrat până în zilele noastre o tradiţională întrecere de tir cu arcul în care ţintele sunt urşi crescuţi special pentru acest scop. diferită de cea folosită de europeni. Aruncarea este şi ea răspândită. În câte categorii de mişcări îşi au originea exerciţiile fizice? 7 . caiacul. La aceştia lipseau exerciţiile de alergare. mingea se lovea cu capul. din bazinul superior al fluviului Mississippi. Despre populaţiile de “bantuşi”. cursele de reni sau de câini erau întrecerile cele mai obişnuite. ÎNTREBĂ RI 1. săriturile şi luptele. erau alergători extraordinari.3. Hotentoţii. specifice pentru fiecare regiune. la populaţiile paleosiberiene. şi se juca iarna.3. Care este actul motric care-l diferenţiază esenţial pe om de animale şi de ce ? 2. La acestea se adăugau alergările.3. Exerciţiul cel mai reprezentativ pentru această regiune este “călărirea valurilor”. urmăreau vânatul în fugă până când acesta cădea epuizat. iar spectatorii puteau fi în număr de cinci până la şase mii. dar nici jocurile cu mingea nu lipsesc. Se mai practicau vânătoarea şi aruncarea harponului. dar şi specificitatea acestora. În condiţiile speciale oferite de mediul ambiant locuitorii complexului insular întins între Oceanul Indian şi Oceanul Pacific au oferit cercetătorilor imaginea unor variate forme de practicare a exerciţiilor fizice. practicau o serie de exerciţii fizice care reflectă condiţiile deosebite în care trăiau. Astfel. Jocurile cu mingea aveau un caracter sacru. întrecerile dintre ambarcaţiuni fiind una din distracţiile lor favorite. Înotul şi scufundările sunt de asemenea exerciţii practicate în mod natural. la tribul Monnitari. participanţii la un joc ajungeau până la 1000 de persoane. Liber se arunca cu bumerangul sau cu lancea. 2. Mingea putea fi o nucă de cocos sau o vezică de cangur umplută cu iarbă. Adolf Mecklenburg a relatat de asemenea că erau foarte buni trăgători cu arcul şi săritori în înălţime. iar în alte părţi ea trebuia introdusă într-un coş suspendat într-un copac. Indigenii mai practicau cu pasiune şi alte jocuri. mingea reprezentând “soarele”. la care se adaugă arcul şi sarbacana. în zona Columbiei. determinată mai ales de mediul caracteristicile mediului geografic. Dintre jocurile cu mingea întâlnite pe continentul african este menţionat jocul Tephu.4. strămoşul surfingului din zilele noastre. Pentru aruncările cu ajutorul unor instrumente cea mai veche unealtă este praştia. precum jocul “de-a trasul” şi “de-a împinsul”.2. băştinaşii erau înotători şi vâslaşi foarte buni. În regiunile din vestul Braziliei.Cercetătorii au avut ocazia să constate o adevărată bogăţie a formelor de practicare a exerciţiilor fizice şi de către populaţiile de pe continentul african. cu genunchiul. fiind prezente în schimb cele legate de vânătoarea de reni şi de pescuit: trasul cu arcul. 2. mingea era lovită cu două rachete. aruncarea harponului şi vâslitul în ambarcaţiunile de o singură persoană. În bazinul inferior al fluviului Congo. sau jocul “înălţării zmeului”. La tribul Ciotka. iar dansurile au avut întotdeauna un loc foarte important în viaţa acestor popoare. asemănător hocheiului.

uimitoarele cunoştinţe de astronomie. s-a impus printr-o organizare politică şi administrativă bine stabilită şi mai ales printr-un înalt nivel de dezvoltare al civilizaţiei.Hr. deosebit de sugestiv realizate.3.Hr. crescut împreună cu alţi copii de 8 . jonglerii cu obiecte. Din timpul primei perioade. Luptătorii sunt desenaţi în culori diferite. INDIA. Aportul cultural al altor popoare de pe scena istoriei este de asemenea important. cu 120 de figuri. Care erau principalele forme de mişcare practicate de indigenii de pe continentul american ? Dar de către eschimoşi ? CURS NR. În perioada următoare. Preţuirea de care se bucura educaţia fizică este confirmată de faptul că exerciţiile fizice erau incluse în educaţia principilor. care mai ales în domeniul educaţiei fizice a atins un grad de dezvoltare uimitor. piramidele. leagănul civilizaţiei europene şi la cîteva popoare din Orient.Hr. pentru a se observa mai bine detaliile mişcărilor. Gimnastica analitică care cuprindea exerciţii pentru membre şi coloana vertebrală era completată cu diferite jocuri de mişcare. matematică şi medicină pe care le deţineau vechii egipteni. CHINA ŞI JAPONIA Antichitatea a fost dominată de cultura greacă. Basoreliefurile de Ptah-Hotep. cele mai frumoase monumente de artă.). prin care se putea aspira la o carieră de funcţionar considerată cea mai sigură şi prestigioasă. unde un perete întreg este acoperit cu o frescă reprezentând fazele unei lupte. cea a Regatului nou..Hr. 3. Perioadele cele mai importante din istoria Egiptului Antic. confirmă existenţa unei intense preocupări a egiptenilor pentru educaţie fizică. mumiile perfect conservate din sarcofage. dominată de personalitatea regelui Ramses. Mărturie sunt monumentele legendare. deşi idealul educaţional al timpului era pregătirea copiilor pentru meseria de “scrib”. grija pentru detalii demonstrează locul important pe care exerciţiile de luptă îl ocupau în viaţa egiptenilor. lupta cu bastoane. EXERCIŢIILE FIZICE PRACTICATE ÎN ANTICHITATE DE POPULAŢIILE DIN EGIPT. atenţia acordată activităţilor de educaţie fizică este atestatăde numeroase reprezentări artistice. din anii 3300-3200 Î. Exerciţiile fizice se practicau în şcolile din Egipt. Viitorul rege Sesostris. Prin unificarea celor două state egiptene independente. reprezentate mai ales prin statui. care până în anul 525 Î. templele. Egiptul devine un stat unitar şi puternic.Hr. ci a fost un moment culminant al unei evoluţii care se referă mai ales la dezvoltarea popoarelor din bazinul oriental al Mediteranei. care deşi sunt mult mai stilizate decât cele din perioadele anterioare conţin suficiente detalii a căror analiză să duca la concluzia că exerciţiile fizice se bucurau de mare apreciere în rândurile populaţiei.). În timpul perioadei de mijloc se observă o atenuare a reliefului muscular. Din această perioadă datează picturile murale descoperite la Beni-Hasan. care confirmă preocupările pentru educaţie fizică sunt cele din timpul Regatului vechi (3000-2000 Î. Regatului mijlociu (2000-1550 Î.2.) şi Regatului nou (1550-1000 Î.1. urmele vastei reţele de irigaţii din jurul văii Nilului. printre care cea a Regelui Mycermas şi a “numitului Hosi” sunt dovezi ale forţei musculare şi a frumuseţii corpului omenesc. în această zonă a lumii antice dezvoltându-se o cultură originală şi impunătoare. “Miracolul grec” nu a apărut din senin. Arta rafinată cu care este realizată această operă. EGIPTUL ocupă un loc de frunte în istoria celor mai vechi popoare. sărituri cu coarda. lucrările de artă ale căror urme sunt presărate cu generozitate pe întreg cuprinsul ţării.

moralei şi chiar a instituţiilor sociale specifice hinduşilor. săritură. calul fiind folosit în schimb pentru trasul carelor de război. Statul s-a dezmembrat în urma atacurilor triburilor nomade din nord şi abia în secolul al III-lea Î. numeroasele instrumente găsite în mormintele lor. de o populaţie formată din triburi de oameni cu piele de culoare închisă care mai ales în regiunile nordice ale peninsulei au dezvoltat o originală civilizaţie. INDIA era locuită încă din mileniul al IV-lea Î. (Kiriţescu. El şi-a demonstrat aceste calităţi într-o competiţie la care au luat parte 500 de tineri care s-au întrecut în mânuirea arcului. iar în pauzele dintre partidele de pescuit pe apele Nilului se organizau adevărate întreceri de “jute nautice”. numite “caste”.2.3.seama lui era obligat să alerge până la 180 de stadii (35 km) pentru a avea dreptul să primească de mâncare. În “legile lui Manu” care guvernau viaţa acestora se fac referiri la băile în lacuri şi râuri. în India are loc un proces de stratificare socială. Se produce o împărţire a societăţii indiene în grupuri sociale. Educaţia fizică era inclusă în program la vârsta de 15 ani când tinerii învăţau să tragă cu arcul şi să conducă carul. care întregea educaţia necesară atingerii idealurilor religioase şi sociale.Hr. Cuceritorii au format casta sacerdotalăa “brahmanilor”.Hr. În şcoli se învăţa cititul. casta militarilor “kshatriya” şi casta comercianţilor “vaisya”. înot. La mijlocul mileniului al II-lea Î. apoi urmau şcolile cu grade de dificultate diferite. ţesut. ghioaga. Educaţia la vechii chinezi se bucura de o foarte mare preţuire. dar şi a unor foarte bune calităţi fizice. exerciţiile militare demonstrând măiestria în mânuirea armelor specifice: arcul.. accentul fiind pus pe posibilitatea de reţinere a respiraţiei un timp cât mai îndelungat.. sufletul. filozofiei. apare un nou stat puternic. După instaurarea societăţii sclavagiste.Hr. luptă. a fost întemeiat primul stat chinez purtând numele de Şan-In. în timp ce oamenii de rând se mulţumeau să vâneze capre. în care îşi au originea exerciţiile “Yoga” care se cristalizează în timp ca un sistem filozofic şi religios specific civilizaţiei hinduse. caracterul şi trupul. locuitorii săi ocupându-se în principal cu agricultura şi mai târziu cu meşteşugurile: olărit. prinţul a trebuit să facă dovada cunoştinţelor sale religioase şi matematice. conţine elemente care atestă importanţa acordată educaţiei fizice şi sportive în formarea tinerilor care făceau parte din casta militară(kshathria). Vânătoarea se practica diferenţiat pe categorii sociale: faraonul şi suita sa vânau animalele mari care se găseau din belşug în delta Nilului. ceea ce solicita îndemânare şi forţă. 1943) 3. Biografia prinţului Gautama ( sec. conducătorul suprem atât din punct de vedere politic cât şi religios era “Împăratul. Executate cu scop religios.Hr. cartea sfântă care a stat la baza religiei. conducerea elefantului. nu numai pentru asigurarea igienei corporale cât mai ales ca mijloc de spălare a “păcatelor”. securea. matematica. Cea mai veche dovadă a culturii indiene sunt “Vedele”. picturile şi basoreliefurile care surprind scene de dans dovedind acest lucru. în timp ce băştinaşii au format casta “sudra” lipsită de drepturi. muzica. de la dansurile sacre executate ca elemente ale cultului lor religios până la dansurile vesele populare sau executate de profesionişti. acestea au devenit pe parcurs un sistem specific de exerciţii respiratorii. dansul.CHINA În perioada secolelor al XVIII-lea şi al XII-lea Î. în urma invaziei triburilor plecate din podişul Pamir care au supus populaţiile locale. Chiar dacă egiptenii n-au fost un popor războinic ei au avut totuşi o armată bine organizată. a carului. antilope. numit “pranayama”. Călăria era destul de puţin practicată.) . fiul cerului”. al V-lea Î. 3. gazele. Din această perioadă datează construirea “marelui zid” chinezesc. Când a dorit să se căsătorească. dans şi mimică. Copiii se bucurau de o educaţie integrală care viza toate laturile personalităţii: mintea. Poporul egiptean a fost un mare iubitor al muzicii şi dansului. Caracterul dansurilor era diferit. Primele noţiuni şi cunoştinţe ei le primeau încă din familie. mai ales în rândul claselor nobiliare ale societăţii. poemele scrise în limba sanscrită datând din mileniul al IV-lea Î. prelucrarea lemnului.Hr. alergare. lancea şi scutul.Hr. cel al dinastiei Ţin. Pe lângă instrucţiunile care se referă la viaţa de toate zilele. în “Vedele” se pot întâlni şi referiri la activitatea fizică. Brahmanii mai practicau şi o serie de exerciţii de respiraţie. Tragerea cu arcul nu era numai un 9 . religia. Pescuitul era şi el la mare preţ. în apropierea fluviului Hwangho.întemeietorul “budismului”.

20 (yumi) cu o curbură asimetrică. chiar mortale.. considerându-se că prin practicarea acestor exerciţii se pot obţine nu numai beneficii fizice ci şi de ordin spiritual. În afara exerciţiilor clasice deja descrise chinezii mai practicau luptele cu pumnii. JAPONIA prin poporul său recunoscut ca un mare păstrător al tradiţiilor. scrima cu sabia şi aruncarea cu piatra.Hr. Jiu-jitsu era lupta de apă rare fără arme. Kyudo era un exerciţiu tradiţional.) Primul sistem chinez de educaţie fizică datează din anul 2698 Î. generalul Yo-Fei (1102-1142 D. Treptat el a fost preluat de popor. cu caracter naţional format din exerciţii de ţinută şi de luptă. kendo a fost la început apanajul samurailor. răspândindu-se în toate păturile populaţiei. luptătorii de “sumo” folosind aceleaşi 48 de procedee. Aceste exerciţii cu pronunţat caracter războinic au ajuns la apogeu mai ales în perioadele de “militarism” ale Chinei Antice. a fost preluată de luptătorii “ninja”. Luptătorii sunt protejaţi cu mă şti. Utilizată la început doar de samurai. iar în competiţii până de curând nu au avut drept de participare decât luptătorii de origine japoneză. manşete şi mănuşi de protecţie.exerciţiu de pregătire pentru luptă. Sistemul lui Kong-Fu a fost introdus în ritualul religios. dansuri magice toate având ca specific acest caracter moral. Prin adaptarea unora dintre mijloacele specifice jiu-jitsului s-a creat în secolulul al XIX-lea sportul naţional al japonezilor “judo”. Conducerea carului era o artă. constând în mânuirea unui arc lung de 2. cum ar fi cea din timpul dinastiei Ciu (1122-1155 Î. are un caracter medical şi se datorează medicului Kong-Fu. Acesta stă la baza numeroaselor “wushu”. Putem vorbi despre un sistem de educaţie fizică în India ? 3. prezidate adeseori chiar de Împărat. Multe secole mai târziu. artele marţiale chineze atât de apreciate astăzi. pe baza acestor străvechi exerciţii de gimnastică respiratorie. braţe şi laturile corpului. Reconsiderat în timpurile moderne kyudo a devenit de la începutul secolului al XX-lea unul din sporturile tradiţionale japoneze. iar în zilele noastre este o disciplină sportivăapreciată. Care a fost primul sistem de exerciţii fizice cunoscut în China şi în ce a constat el ? 4. fiind punctul de atracţie principal al ceremonialurilor publice. Câte dintre vechile forme de practicare a exerciţiilor fizice japoneze se pă strează şi în zilele noastre ? 10 . Acesta a pornit de la ideea că orice boală îşi are originea în blocarea sau nefuncţionarea unor organe.Hr. al samurailor. Sumo sau lupta corp la corp a fost la început un privilegiu al nobililor purtători de spadă. Dansul era iubit de chinezi şi avea un caracter religios. Kendo este scrima cu bastoane lungi de bambus. Acest arc utilizat din cele mai vechi timpuri era considerat în Japonia un obiect sacru fiind folosit mai ales în cadrul ceremoniilor religioase. 3. ÎNTREBĂ RI 1. devenind în cele din urmă un sport al profesioniştilor. dovada unei bune educaţii. iar pentru a le debloca este suficient să se execute mişcări însoţite de gimnastică respiratorie. pieptare.Hr. ţinute cu amândouă mâinile. Mai existau şi dansuri funebre. practicat până în zilele noastre. prin folosirea diverselor procedee dintre care unele erau foarte periculoase. La fel ca şi “sumo”.4.) a creat un nou sistem de educaţie fizică chineză. a menţinut până astăzi formele vechilor exerciţii fizice adaptate la condiţiile timpurilor moderne. dar a fost preluat şi de populaţie. prin care se urmărea zdrobirea adversarului şi anularea capacităţii lui de luptă. alcătuind unul din elementele dramelor rituale prin care se celebra cultul străbunilor şi a faptele lor eroice. Până astăzi acest sport şi-a păstrat caracterul tradiţionalist. considerat obligatoriu pentru toţi tinerii japonezi. fiind permise doar loviturile peste cap. care împreună cu exerciţiul de tragere erau considerate ca dovezi ale unei gândiri corecte şi ale unor virtuţi morale. Ce caracter aveau mişcă rile de gimnastică practicate de vechii egipteni ? 2. constituind un spectacol pentru curtea imperială. ci şi semnul unei adevărate virtuţi.

) şi perioada clasică sau elenică( din 1200 Î. Personaje istorice care au luat parte la războiul troian participăla întrecerile de care. în special basoreliefuri datând din anii 2000 Î. Legenda Argonauţilor.Hr. cele mai importante dovezi care atestă practicarea exerciţiilor fizice în acele timpuri se gă sesc în documentele literare Legenda Argonauţilor şi Poemele Homerice.Hr. ETAPELE EVOLUŢIEI ŞI DECLINULUI EDUCAŢIEI FIZICE În domeniul educaţiei fizice grecii au atins o dezvoltare greu de egalat de alte popoare. lupte cu taurii). Din întreaga descriere reiese pe de o parte caracterul sportiv al practicării acestor exerciţii dar şi asocierea lor cu religia. În cartea a VIII-a din ODISEEA este descrisă epopeea lui ULISE. compusăde Apolonius din Rhodos prin sec. INSTITUŢII. PANATHENEENE. Ca parte integrantăa culturii. la . precum şi faptul că ele au devenit tradiţionale încă din perioada Greciei preelenice. educaţia fizică a cunoscut mai multe stadii de dezvoltare care pot fi reunite în douămari etape: perioada preclasică sau preelenică(de la origini până în anii 1200 Î. pentru căteritoriul unde a înflorit în special au fost insulele din Marea Egee. Descoperirea în secolul al XIX-lea.În perioada preelenică sau preclasică pe teritoriul Greciei s-a dezvoltat o civilizaţie proprie. la aruncarea suliţei şi a discului. ucis de Hector. socială. JOCURILE OLIMPICE.. la cele luptă şi pugilat. Invazia popoarelor venite din nord. vechea Eladă poate fi considerată ca o epocăde aur a educaţiei fizice.Hr. EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN GRECIA ANTICĂ: PERIOADA PRECLASICĂ ŞI PERIOADA CLASICĂ (CONCEPPŢIA DESPRE EDUCAŢIE. argonauţii se opresc pe o insulădin Marea Egee şi participăla jocurile care se organizau aici.1. Unul face parte din cartea a XXIII-a din Iliada fiind episodul care descrie înmormântarea lui Patrocle. Sunt pomenite jocurile de palestre. trântă şi alergare. numită“egeeană”. PHITICE. al III-lea Î. Orfeu primeşte un premiu pentru cântecele sale. la tragerea cu arcul.Hr. poezia şi muzica.Hr.4. iar existenţa ei a fost cunoscutăabia după ce expediţiile arheologice din perioada modernăau scos la ivealăde sub ruine. religioasă cu nimic mai prejos de cea din secolele următoare. urme care au relevat o viaţă culturală. un model rămas până în zilele noastre sursăde inspiraţie şi progres. Jocurile şi întrecerile constituie punctul cel mai important. FORME DE PRACTICARE.) 4. ISTHMICE. pe care erau reprezentate scene de luptă(pugilat. până în secolul al V-lea D. Cu toate căa fost proprie zonei insulare. unde a atins apogeul. Alături de obiectele de artă. Poemele homerice au o importanţădocumentară imensă pentru cunoaşterea vieţii culturale a Greciei din perioada cuprinsă între secolele al XII-lea şi al VIII-lea Î. Naufragiat pe insula feacilor (fenicieni) acesta a fost invitat de regele Alcinaus săasiste şi apoi să participe la întrecerile lor care constau în aruncarea suliţei. Această civilizaţie este cunoscută şi sub denumirea de "minoică" de la numele legendarului rege Minos al Cretei. trântă. această civilizaţie s-a infiltrat şi în Grecia continentală. În timpul expediţiei.Hr. de către germanul Schliemann a ruinelor Troiei a fost confirmarea deplinăa existenţei acestei civilizaţii. în special a “dorienilor” a distrus această civilizaţie. trasul cu arcu. unde a luat contact cu populaţia indo-europeanăa “aheienilor” pe care a influenţat-o puternic. 11 . descrie expediţia lui Iason cu corabia Argos pentru aducerea “lânii de aur” din Colchida. deosebităde cea a Greciei clasice. Cele douămari centre continentale ale acestei culturi au fost cetăţile Tirint (patria lui Hercule) şi Micene. Sunt descrise şi jocuri cu mingea. iar exerciţiile fizice ale grecilor formează cel mai interesant capitol al istoriei educaţiei fizice. cursele de cai. NEMEICE. precum şi dansuri executate de fiii regelui. pugilatul. Epopeea homerică cuprinde două pasaje referitoare la practicarea exerciţiilor fizice de către vechii greci. Prezenţa acestor descrieri în poemele homerice atestăvechimea şi răspândirea exerciţiilor fizice în rândul vechilor greci. asociere care va caracteriza concepţia greacădespre educaţie fizică pe tot parcursul său istoric.

marele medic al antichităţii greceşti. considerat unul dintre întemeietorii medicinei şi farmaciei. desluşindu-le tainele vânătorii dar şi pe cele ale pă stră rii sănătăţii. care a trăit între anii 460-377 Î. întemeiatăde urmaşii ionienilor şi Sparta. Războiul troian a fost ultimul act al acestei expansiuni. Principiul fundamental al concepţiei greceşti era legătura indisolubilă dintre corp şi spirit.Civilizaţia aheianăa atins apogeul între anii 1400-1200 Î. Nestor. Concepţia igienică este reprezentată de o ilustră galerie de învăţaţi. a îndrumat educaţia lui Achile.Hr. “Higieinon logoi”. Formulată de gânditorii Greciei antice ea se adaugă la concepţiile utilitare. masajelor şi regimului alimentar. care au fost întâlnite şi la celelalte popoare vechi. celebrul centaur. Hipocrate. fiecare dintre aceste direcţii bucurându-se de atenţia celor mai luminate minţi ale timpului. viaţa politicăfiind concentrată în jurul a douămari centre. 4.(138-211) a scris pe lângă numeroase că rţi de medicină şi trei lucră ri care sunt legate direct de educaţie fizică. concepţie în care grija pentru educaţia fizică era aşezată pe primul plan. DupăGalenus. fiind un mijloc de păstrare a sănătăţii. în lucră rile sale de medicină recomanda exerciţiile fizice. deci din medicină. Deşi au existat adesea diferenţe destul de pregnante între cele douămari centre ale Greciei clasice.2. Exerciţiile fizice şi-au clarificat conţinutul. În Grecia antică. Gimnastica. iar marii filozofi au fost preocupaţi să precizeze cât mai clar scopurile şi săgă sească cele mai potrivite metode şi mijloace de realizare. Jason. Galenus (Galen.. băile şi masajul. cum ar fi cele referitoare la influenţa exerciţiilor fizice asupra sănătăţii şi importanţa lor pentru realizarea unei pregătiri militare. Galien). Grecia devine din nou un centru al civilizaţiei lumii antice.Hr. Castor şi Polux. perioadă în care cetăţile Tirint şi Micene au ajuns la maximă înflorire. iar influenţa lor s-a extins pe teritoriul Greciei continentale.2. În această perioadă educaţia a devenit una dintre funcţiile fundamentale ale statului. fiind considerat “pă rintele” gimnastice terapeutice greceşti. Dupăo perioada care a durat câteva sute de ani. militară şi armonioasă. Atena şi Sparta. 4. Asclepios (Esculap).Perioada clasică. considerând căacestea contribuie decisiv la realizarea “echilibrului umoral” şi influenţează“pneuma” (principiul vital).1. un corp sănătos fiind condiţia indispensabilă pentru ca activitatea intelectuală să fie normală. 12 • . predecesorul lui Hipocrat a fost primul care a stabilit normele gimnasticii igienice şi terapeutice. alături de un regim alimentar corect pentru întreţinerea sănătăţii. întemeiatăde urmaşii invadatorilor dorieni. Herodicos din Selimbria.Concepţia greacă despre educaţia fizică a evoluat în trei direcţii principale: igienică. care din cele mai vechi timpuri au arătat legătura dintre exerciţiile fizice şi sănătate: • • • • Chiron. face parte din igienă. marii filozofi şi legislatori au fost în acelaşi timp şi principalii educatori ai poporului lor. dar în tratamentul pe care-l recomanda pentru anumite boli el a atribuit o mare importanţă efectelor exerciţiilor fizice. medicina este “ştiinţa corpului” şi se împarte în igienă şi terapeutică. au fost sistematizate şi au dobândit o terminologie adecvată. opuse din multe puncte de vedere: Atena.Hr. celebru medic şi igienist din secolul al II-lea D. În Grecia clasică se contureazădin ce în ce mai clar o concepţie sistematicădespre educaţie. trebuie subliniat faptul că una dintre preocupă rile principale ale poporului grec indiferent de cetate era aceea de îngrijire atentă şi continuăa trupului şi spiritului. nu s-a ocupat direct de gimnastică. “Trasybul” şi un manual despre jocurile cu mingea care conţin observaţii foarte interesante despre relaţiile dintre gimnastică şi igienă.

Înglobând termenului “gimnastică. atenienii (urmaşi ai ionienilor) erau o populaţie cu fire blândă şi înclinată spre preocupă ri intelectuale.Hr. precum şi efectele ei. scrise în acelaşi spirit al dragostei şi sacrificiului pentru patrie. Prin educaţie se obţinea în primul rând sănătate. băile. alt medic celebru din secolul al II-lea D. înot. pentru formarea personalităţii copiilor. continuă edificarea gimnasticii terapeutice. Copiii nu mai aparţineau familiei. Acest ideal era concretizat în formula “kalos kai agatos”. Antylos. Cartea este un adevărat document depre concepţiile greceşti despre fiziologie. când tinerii erau obişnuiţi sădiscute probleme de politică sau învăţau cântece şi versuri ale unor poeţi ca Terpandru şi Tirteu. a scris o “Enciclopedie” a gimnasticii în 16 volume din care din pă cate au rămas doar câteva fragmente. Bucurându-se de atenţia marilor spirite ale antichităţii. în care tratează cu multe detalii istoricul şi tehnica exerciţiilor din gimnastica grecească. înfăţişează “alergătoarea dorică”. care se cultiva mai ales în timpul meselor luate împreună cu conducătorii lor. dar şi a structurii psihice şi politice a acestui popor. Pe lângă calităţile sale de om de ştiinţă. Aceste calităţi fizice stăteau la baza dezvoltării calităţilor morale: curajul. ideal al vechilor atenieni.) a scris o lucrare deosebit de importantă “Despre gimnastică”. se jucau cu mingea. mânuirea armelor. fiind primul care studiază fundamentarea fiziologică şi psihologică a mişcă rii. masajul şi odihna. La 18 ani tinerii deveneau “efebi”. dansau. iar la 20 de ani soldaţi. Concepţia armonioasă(a idealului armonic) a caracterizat statul atenian. fetele spartane aruncau discul şi suliţa. Creatorul logicii şi al silogismului considera educaţia fizică indispensabilă. Spre deosebire de Platon. Fetele erau crescute şi educate în acelaşi spirit. iar paralel cu acestea prin studiul filozofiei şi al artelor se desăvârşea educaţia spirituală. antrenarea lor pentru luptă prin marşuri. Pe lângăalergare. Una dintre capodoperele sculpturii antice. după care băieţii erau preluaţi de stat şi daţi în grija pedotribilor. Ei au rămas în istorie ca oameni cu simţul mă surii. muzică sau desen. el a elaborat un sistem de educaţie în care educaţia fizică este prezentă ca cel mai important element al educaţiei armonioase. Spre deosebire de spartani. Educaţia asprăa spartanilor nu excludea latura spirituală. călărie. Viaţa cetăţenească era un serviciu militar permanent care începea încă din copilărie. el pune bazele abordă rii ştiinţifice a educaţiei. Îndrumaţi de aceştia până la 18 ani ei erau educaţi într-un regim sever prin care se urmă rea creşterea rezistenţei fizice. Platon ridică gimnastica la rangul de “sophia”. putere şi agilitate. Pentru atenieni valoarea fiinţei umane era un lucru complex. Copii mai puţin dotaţi sau infirmi erau lăsaţi sămoară. acesta a fost şi un mare pedagog. În lucră rile sale “Legile” şi “Republica”. În acest mod. Educaţia trebuia să vizeze în egală măsură latura fizică şi cea spirituală. cumpătarea. cu cingătoare şi cu umărul gol. Ele trebuiau să-şi întărească trupul pentru a putea da naştere unor copii sănătoşi şi voinici. alături de gramatică. aflatăazi în muzeul de la Vatican. Din îmbinarea acestor calităţi trebuia să rezulte perfecţiunea umană. igienă şi influenţa exerciţiilor asupra sănătăţii. al frumosului şi al armoniei. Platon aratăorigine ei în necesitatea fiziologică de mişcare a omului. Sparta s-a organizat ca stat militar în care fiecare cetăţean trebuia să fie soldat. o fată îmbră cată cu un “chiton” scurt.Hr. După ce s-a ocupat de educaţia lui Alexandru cel Mare. Însumarea acestor calităţi avea ca rezultat frumuseţea corpului manifestată prin proporţii armonioase şi ţinută. alimentaţia. Alt mare gânditor ale cărui concepţii au influenţat concepţiile lumii antice greceşti despre educaţie.• • Filostrat (176-249 D. Abia după30 ani erau socotiţi bă rbaţi şi primeau dreptul de a se că sători. ştiinţă. Concepţia militarăa fost caracteristică statului spartan. înotau. a fost Aristotel. expuşi pe muntele Taiget. care depindea de foarte multe calităţi. Cei sănătoşi şi viguroşi erau lăsaţi în grija familiei doar până la vârsta de 6 ani. fiind o consecinţă naturală a originii. Theon din Alexandria. încă de la naştere ei erau preluaţi de stat. al cărui trup este plin de graţie dar şi de forţă. nu este de mirare că gimnastica a devenit 13 . Cel care a contribuit decisiv la fundamentarea teoretică a acestei concepţii despre educaţie a fost Platon. adică “om frumos şi bun”. a fondat la Atena gimnaziul Lykenion. considera educaţia nu numai o obligaţie a statului ci şi una a familiei.

cuvântul “gimnastică” provine din această caracteristică a practicării exerciţiilor fizice de către vechii greci. Prin marşuri. care au devenit “gimnaziile” propriu-zise. Mai târziu a apă rut o nouă categorie de educatori în domeniul educaţiei fizice: “gimnaştii”. în urma reformelor lui Solon. iar de la aceastăvârstă. Acest examen consta într-o evaluare a însuşirilor morale şi cunoştinţele de bază. La 18 ani băieţii deveneau “efebi”. Etimologic. după care se puteau bucura de toate drepturile cetăţeneşti. La început. precum şi presărarea cu nisip dar şi pentru că un trup armonios dezvoltat constituia motiv de mândrie pentru orice bărbat grec. fiind pedagogi şi medici. Aici exista un număr mare de şcoli.(Kiriţescu. Pentru a deveni efebi tinerii erau supuşi unui examen riguros numit “dokimassia". Un oraş fără gimnaziu era de neconceput: Pausanias. gărzi şi patrule. Activităţile care necesitau spaţii mari de desfăşurare. atât în şcoală cât şi în cadrul unor întreceri.2. adesea acoperite. Până la 18 ani ei învăţau literele cu “gramatistul”.2. iar pentru copiii orfani ai căror pă rinţi au murit pentru apă rarea cetăţii. Gimnastica se învăţa în "Palestre". practicarea gimnasticii era rezervată exclusiv celor din clasele bogate.Hr. băi. muzica cu “cytaristul” şi gimnastica cu “pedotribul”. La originea acestora au fost “palestrele”. Pe lângă pregătirea militară şi fizică efebii frecventau lecţiile unor retori şi filozofi din gimnazii. Porţiunile care rămâneau neocupate de construcţii erau plantate cu arbori. gimnaziile au devenit construcţii din ce în ce mai impozante pentru care s-a creat un stil arhitectonic propriu. în egală măsură. cele pentru efebi erau instituţii ale statului. refuză săacorde numele de oraş localităţii Panopeea. 4. Când împlineau 20 de ani. Atena era renumită pentru atenţia şi grija cu care se urmă rea educaţia copiilor şi a tinerilor. exerciţii de mânuire a armelor. Nota caracteristicăa procesului de educaţie era importanţa care se acorda educaţiei fizice. acest drept îl aveau toţi tinerii născuţi liberi. precum alergările sau aruncă rile se exersau la început în afara incintelor palestrei. bazine. numite “gimnazii”. din secolul al IV-lea Î. Practicarea exerciţiilor cu corpul gol era posibilă datorită climei calde. Astfel. Dacăla început. Dacă şcolile pentru prima etapăa educaţiei şi palestrele erau instituţii particulare. o instituţie de stat unde se desăvârşea educaţia lor cetăţenescă şi militară. încă peri pentru masaj şi odihnă. Toţi participanţii aveau corpul complet gol. împodobite cu statui. obligaţia statului. 1943) 14 .. La împlinirea vârstei de 18 ani tinerii erau primiţi în Efebia. efebii îşi făceau ucenicia de soldaţi. iar gimnastica era în concepţia grecească "arta care se executa cu corpul gol". Cetăţile îşi făceau un punct de onoare din a construi gimnazii cât mai frumoase şi mai bine dotate. “Gymnazien”. descriind Grecia. nuditatea fiind o regulă generală pentru orice exerciţii gimnastice. pentru că aceasta nu avea gimnaziu. Până la 7 ani copiii trăiau în familie unde primeau primele învăţături şi deprinderi. acestea erau construcţii simple sau mai degrabă spaţii închise în care se desfăşurau activităţi care nu necesitau suprafeţe foarte mari pentru desfăşurare: lupte. porticuri. că reia îi era consacratăaproape în exclusivitate perioada cuprinsă între 14 şi 18 ani. învăţătura fiind considerată ca o obligaţie a familiei. pentru că se obişnuia ungerea pielii cu diverse unguente şi uleiuri. efebii deveneau cetăţeni şi făceau doi ani de serviciu militar. condiţie indispensabilă pentru a deveni cetăţeni ai cetăţii. iar la 20 de ani erau consideraţi maturi. băieţii intrau în şcoli şi îşi începeau instrucţia sub îndrumarea atentăa unor persoane special pregătite. ei fiind recrutaţi cel mai adesea din rândul foştilor practicanţi ai exerciţiilor fizice. Treptat acestor palestre li s-au adus perfecţionă ri şi au fost completate cu diferite anexe: camere de depozitare a uleiurilor pentru ungere. sărituri. înseamnă “a se dezbrăca”. instituţii şcolare specifice.una dintre componentele esenţiale ale vieţii cetăţeneşti şi a influenţat considerabil viaţa politică. Aceştia erau oameni cu o pregătire completă având şi cunoştinţe medicale. Exerciţiile gimnastice se învăţau şi se practicau sub directa îndrumare a “pedotribilor”. vestiare. a rămâne gol”. socială şi militară a poporului grec. dar pe mă sura creşterii importanţei acordate activităţilor sportive au fost amenajate spaţii speciale. continuându-şi încâ doi ani educaţia în cadrul “Efebiei”. Pregătirea lor era empirică.

Lupta fă cea parte din categoria exerciţiilor grele.al că rei scop era formarea omului prin exerciţii care să-i dezvolte forţa şi îndemânarea. peste coardă sau prin cerc.3. Cei care-şi propuneau să devină atleţi compleţi se antrenau într-un program complex numit “penthatlon”.alcătuită din dansuri. aruncarea cu suliţa. Săritura se executa în lungime sau în înălţime. Exerciţiile fizice şi deprinderile motrice care au alcătuit fondul educaţiei fizice din Grecia antică. mai scurte şi mai uşoare şi se aruncau într-o ţintă. se gă sea Lykenion. Atena avea trei gimnazii. pentru formarea unei ţinute frumoase şi educarea sensibilităţii prin muzică şi dans. Agonistica . pe aleile căruia preda Platon filozofia sa discipolilor să i. s-au ridicat şi alte gimnazii în interiorul cetăţii. dar era cel mai iubit şi apreciat exerciţiu din cadrul pentatlonului în competiţii. Tehnica săriturilor sau rolul acestor greutăţi nu este foarte bine cunoscut. aşezate toate în afara oraşului. sau chiar unul dintre exerciţii. Se executa pe pistele gimnaziului şi putea fi de “viteză” sau de “durată” Alergarea de vitezăavea două probe: “dromos” pe distanţa de un stadiu (192 de metri) şi “diaulos” pe distanţa dublă. pentatlonul a înlocuit exerciţiile izolate. săritura liberă. Alergarea era exerciţiul cel mai vechi şi mai simplu. lupta. mai ales pe muzică de flaut. Aruncarea suliţei era un exerciţiu de precizie care se practica în gimnazii. Aruncarea cu discul era unul dintre exerciţiile pur sportive. destul de simple ca tehnică de execuţie şi care nu necesitau aparate speciale. tehnica de aruncare fiind asemănătoare cu cea din zilele noastre. iar mai târziu şi pugilatul. Discul a fost la început din lemn sau piatră. Acestea erau: alergarea. lupta.prin jocurile şi întrecerile care-i sunt caracteristice avea ca scop evidenţierea calităţilor fizice şi morale ale participanţilor.5 km. de pe loc sau cu elan. 4. aflată în perioada cea mai înfloritoare a istoriei sale. Mai târziu. E drept că ultimele două variante erau practicate mai ales ca jocuri ale copiilor. au fost clasificate în trei mari categorii. aruncarea discului şi suliţei. cu suprafaţa ornamentată de figurine cizelate. Alergarea de durată se numea “dolicos” şi se desfăşura pe distanţa de 24 de stadii. adică aproximativ 4. un gimnaziu unde aveau acces şi străinii. El avea un diametru de 32 de cm şi o greutate variabilăde la 2 kg până la 5 kg.2. dar şi întărirea voinţei şi a caracterului. întreţinerea curăţenia şi menţinerea plantaţiilor de arbori. săritura. Primul era Akademia. aşezat lângăKifissia. Orchestrica . în care doar greutatea şi forţa erau hotărâtoare.Hr. rotund şi turtit.În secolul al V-lea. La est de Atena. iar mai târziu din aramă. asemănătoare ganterelor folosite azi. Specific gimnasticii greceşti era faptul că săriturile se executau cu acompaniament muzical. Gimnastica grecească era alcătuită dintr-un număr nu foarte mare de exerciţii. primul din cadrul pentatlonului. Cei mai buni “discoboli” reuşeau să-l arunce până la 32 de metri. De obicei atleţii practicau una dintre cele două categorii. toate fiind construite în apropierea cursurilor de apă. Se mai adăugau dansurile şi jocurile cu mingea. după scopurile pe care le urmă reau şi metodele pe care le foloseau: • • • Gimnastica propriu-zisă. compus din cinci exerciţii: alergarea. pugilatul şi pancraţiul. aruncarea cu discul. Introdus în programul Jocurilor Olimpice în anul 708 Î. (considerate exerciţii uşoare). Suliţele care se foloseau în acest scop sportiv se deosebeau de cele militare prin faptul că erau din lemn cu vârful metalic. (cotate ca exerciţii grele). Dacăla început a fost un exerciţiu brutal şi grosolan. Apa era un element absolut indispensabil pentru alimentarea băilor. el s-a perfecţionat şi a ajuns să fie 15 . gimnaziul lui Aristotel. acest gen de aruncare neavând nici o legătură cu vânătoarea sau cu exerciţiile militare. iar ceva mai departe Kinosarges.. O altă particularitate era obiceiul de ţine în mâini în timpul săriturii mici greutăţi.

Pancraţiul era considerat cel mai greu exerciţiu din gimnastica grecească. Pugilatul sau lupta cu pumnii era forma arhaică a boxului modern. pescuitul. În perioada clasică popularitatea tragerii cu arcul a scăzut. Grecii deprindeau tehnica înotului încă din copilărie. 1943). etc. Cursele de cai şi de care erau de asemenea practicate. el era iubit de masele mari ale publicului şi chiar de unii oameni de cultură. Mingile cu care se juca erau de dimensiuni diferite şi confecţionate din cele mai diverse materiale: piele. Ele erau aruncate şi lovite cu mâna. aşa că dansurile sacre erau mai răspândite decât cele profane. mai ales pentru că mulţi dintre ei aveau ocupaţii care impuneau stăpânirea acestei deprinderi: navigaţia. Sunt cunoscute cu denumiri speciale. Dacă călăria a fost mai puţin răspândită ca activitate sportivă. Natura dansurilor varia în funcţie de divinitatea că reia îi era închinat: cele în cinstea lui Dionisos-zeul vinului sau a zeiţei Artemiszeiţa vânătorii. practicate sub denumirea genericăc de “sferistică” se bucurau şi ele de preţuire. sub conducerea unui maestru numit ”sferisticos”. Era o luptă care combina trânta cu pugilatul şi în care erau permise orice mijloace pentru învingerea adversarului: apucă ri . Acest exerciţiu nu figura în programele jocurilor tradiţionale. Primele indicaţii despre jocurile cu mingea apar încă în Poemele homerice şi în Legenda Argonauţilor. Jocurile se practicau în încă peri special amenajate din cadrul gimnaziilor. sensibilitate. Se putea desfăşura în două forme: una cu pumnii goi şi una în care pumnii erau înfăşuraţi în curele numite “ceste”.apreciat ca unul din mijloacele cele mai potrivite pentru menţinerea sănătăţii şi întărirea organismului tinerilor. cu piciorul sau cu bastoane curbate. Fetele din Atena dansau cu multă graţie. iar unii medici s-au declarat total împotriva lui. La spartani predomina dansul atletic. “Pankration” înseamnă în limba greacăc“lupta din toate puterile”. Jocurile cu mingea. stofă. Idealul educaţional specific Greciei. în schimb cursele de care se bucurau de preţuire şi erau incluse în programele jocurilor. iar cretanii erau cei mai buni arcaşi. cytara. fiind considerat o activitate serioasă care reuşea să-i apropie pe oameni de zei. Exerciţiul era deosebit de periculos. adeseori se solda cu accidente mortale. călcarea în picioare. etc. aspect foarte normal dacă ţinem cont de specificul aşezării geografice a Greciei. Nu fă cea parte din pentatlon. peste 200 de dansuri caracteristice perioadei antice. era constituită din arta dansului. În viaţa vechilor greci dansul avea un loc foarte important. Cei mai mulţi dintre vechii greci nu apreciau acest exerciţiu considerându-l brutal şi nesănătos. Devine foarte apreciat mai ales în ultima perioada din istoria Greciei antice. Trasul cu arcul era şi el practicat. marcat de multe sărituri. un exerciţiu brutal. Arcul era arma sciţilor şi a parţilor. Jocurile în care mingea se lovea cu un baston curbat numit "keratinozes" erau practicate mai ales de adulţi. strangulă ri. Galenus a scris într-un mic tratat dedicat acestui subiect că jocurile aduc "sănătate trupului. 16 . care vedeau în el un mijloc de întărire a voinţei. Muzica însoţea întotdeauna dansul. în care adversarii căutau să-şi aplice lovituri cu pumnii până unul dintre ei ceda şi abandona. piedici. Dansurile aveau ca menire să exprime prin mişcă rile trupului stă rile sufleteşti ale dansatorilor. iar mai târziu le-au fost dedicate chiar lucră ri speciale. simetrie membrelor şi virtute sufletului" (Kiriţescu. în timp ce acelea dedicate lui Zeus sau lui Apollo aveau un caracter solemn. seminţe de smochine sau nisip. Un alt exerciţiu foarte răspândit era înotul. ridică ri. nu se putea realiza dacă exerciţiile de gimnastică nu erau îmbinate cu dansuri care sădea mişcărilor eleganţă. instrumentele cele mai folosite erau : flautul. deşi războiul cu perşii a dovedit importanţa lui. umplute cu fulgi. lână. fapt dovedit de multe din pasajele Poemelor homerice. mai ales pentru că medicii timpului le recomandau pentru întărirea membrelor şi pentru dezvoltarea îndemânării. Lupta se desfăşura până când unul dintre luptători se declara învins. graţie. Totuşi. ORCHESTRICA. iar mişcă rile lor erau subliniate cu ajutorul unor eşarfe sau văluri. erau vioaie. cea de sub stăpânirea romană. dar se desfăşura odată cu el la întrecerile din cadrul jocurilor. fiind apreciat de spectatorii dornici de senzaţii tari. tamburina. Chiar şi multe dintre femei cunoşteau şi practicau înotul în Grecia antică.

operăa marelui sculptor al antichităţii Phidias.4. pe o câmpie.pot fi considerate fără exagerare un simbol al vieţii greceşti. Pentru istorici însă. aici s-a aflat un altar al zeiţei Hera.Hr. clădirile administrative.Hr. Data la care ele şi-au pierdut caracterul ocazional şi s-au transformat în adevărate instituţii nu se poate stabili cu precizie. era considerat arcaş. Dintre acestea din urmă cele mai importante erau: jocurile Olimpice. altare. Intervalul dintre două ediţii se numea “olimpiadă”. În Olimpia au fost ridicate în decursul secolelor numeroase construcţii. cel mai bun alergător. care poate fi considerată cronologia istoriei poporului grec. altele serveau pentru adă postirea instituţiilor olimpice sau găzduiau oaspeţii sosiţi în număr mare la celebrarea jocurilor. Jocurile Olimpice aveau loc din patru în patru ani şi durau cinci zile. În cadrul agonisticii existau două categorii festivităţi: unele care aveau un caracter local şi altele cu caracter naţional. dansurile phyrice sau războinice şi dansurile bachice sau dionisiace. “Agon” însemnă luptă şi caracterizează perfect spiritul în care erau organizate aceste întreceri. o culme culturală a Greciei antice. AGONISTICA. Fiecare dintre acestea a avut propriile caracteristici în ceea ce priveşte periodicitatea. Hermes. Din acest an există o cronologie exactă a jocurilor. gimnaziul. Jocurile s-au 17 . era consideratăuna dintre cele şapte minuni ale lumii. În timpurile străvechi. pe care le organizau grecii pentru a consacra exerciţiile fizice şi a stimula ambiţia şi dă ruirea tinerilor. devenind centrul interesului pentru întreaga ţară. prin care se proclama pace veşnică între Elida şi Sparta. fără viaţă. Jocurile de întrecere sunt pomenite încă din cele mai vechi timpuri. statuia zeului. statui închinate zeilor şi eroilor jocurilor. jocurile Isthmice. Zeii nu erau numai protectorii sau privitorii jocurilor. capodoperăa artei greceşti antice. care era de 1457 de zile. 10 ore şi 40 de minute. În centrul Olimpiei se gă sea mă reţul templu al lui Zeus patronul jocurilor. a avut loc în primul an al Olimpiadei 75 (480 Î. hipodromul şi un întreg oraş format din temple.Hr. adicăaproximativ prin 27 iulie. după solstiţiul de vară. Legendele descriu întreceri între Zeus şi Cronos. Invazia doricăa distrus aşeză rile politice ale regiunii prin secolul al XII-lea Î. pentru ca să se însufleţească în vara celui de-al patrulea an. De-a lungul a două sprezece secole OLIMPIA. legate de cultul morţilor şi de sărbătorirea eroilor.). a fost locul sacru unde erau consacraţi cei mai buni dintre fiii Eladei. ca dată probabilă a primelor Jocuri Olimpice. pe sistemul concurenţei. jocurile Pythice şi jocurile Panathenae. Originea lor se reflectă în caracterul sacru pe care aceste manifestări şi le-au păstrat tot timpul. între Hermes şi Apollo. stadionul. reprezintă totalitatea jocurilor de întrecere.Principalele forme ale dansului erau: dansurile funebre. Din ramurile lui se confecţionau cununile învingătorilor. jocurile Nemeice. Olimpia nu era un oraş propriu-zis.Hr. discobol şi pugilist. a luptei de întrecere.2. genul jocurilor şi detaliile concursurilor. Toate datele importante din istoria acestei perioade sunt fixate în timp şi exprimate prin numărul de ordine al Olimpiadei: de exmplu lupta de la Termopile. numită şi “dumbrava sacră”. Originea acestor jocuri se pierde în vremurile străvechi ale perioadei preclasice din istoria Greciei. numai că vechiul cult al morţilor sau eroilor a fost înlocuit cu legarea jocurilor de divinitatea tutelară a locului unde se desfăşurau. Alături de templu se gă sea mă slinul sacru sădit conform tradiţiei. Aşezarea era situată în nord-vestul Peloponesului. descriu isprăvile lui Hercule şi a altor nenumărate divinităţi. Apollo. fildeş şi aur. dansurile religioase. Statuia din marmură. În jurul tempului erau construcţiile palestrelor. 4. an în care regele Ifitos încheiat o convenţie cu Licurg. chiar de Hercules. Unele aveau un caracter religios.Jocurile Olimpice Antice . ci adesea imaginaţia grecilor i-a coborât în arene ca participanţi. în regatul Elidei. iar în interior. Exactitatea cu care se măsura acest interval. ci o aşezare care timp de trei ani stătea nelocuită. fiecare dintre ele cu specificul său dat de ocazia în care se dansa. iar micul stat neutru a fost pus sub protecţia întregii Grecii. anul în care aceste jocuri au început să se organizeze cu regularitate este anul 776 Î. începînd în prima să ptămână cu lună plinăa lunii “Hecatombeon”. este un alt indiciu alt importanţei ce se acorda evenimentului. iar în vecinătatea lui se desfăşurau în perioada preelenicăjocuri cu un caracter local. Există surse istorice care consideră anul 884 Î.

Ultima ediţie a jocurilor a avut loc în anul 392 D. au fost dedicate amintirii unui băiat ucis de muşcătura unui şarpe în timp ce păzea izvorul de apănecesar luptătorilor. Admiterea concurenţilor se făcea după reguli stricte. De a lungul secolelor această ordine iniţialăa suferit numeroase modificări. vara. Ziua a cincea. până în anul 392 Î.. Reorganizate de Hercules. un armistiţiu tacit se instaura pe tot teritoriul grecesc în timpul jocurilor olimpice. printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I. luptele. Jocurile Olimpice durau cinci zile. defilarea concurenţilor şi jurământul olimpic. era ziua încoronă rii învingătorilor. Ceremonia nu se desfăşura pe stadion sau pe hipodrom. se disputau din doi în doi ani. Doar cetăţenii liberi puteau participa. Dintre acestea unele au primit o importanţă care a depăşit cadrul local şi au îmbrăcat acelaşi caracter “panelenic” ca şi cele organizate la Olimpia. În prima zi avea loc ritualul jertfelor la cele 80 de altare. ci în faţa templului lui Zeus. Cea mai înaltă expresie a spiritului atletic grecesc era reprezentată de aşa numiţii “periodonikes”. avea loc tragerea la sorţi şi întrecerea tinerilor de 18-20 ani. iar învingătorii primeau coroane de iederă. Alergarea. Timp de 1172 de ani au avut loc 293 de ediţii. “învingător la Olimpia”. cu un program asemănător celor de al Olimpia. iar în anul 394. sociale. Teodosiu al II-lea ordonă distrugerea edificiilor Olimpiei. Se cerea concurenţilor dovada unei bune reputaţii şi o moralitate ireproşabilă. aproape semizei.Hr. În cea de-a doua zi. Înfiinţate iniţial de Andrastos. nume ce se dădea celor care reuşeau să-şi menţinătitlul de campion la mai multe ediţii succesive sau erau cîştigători a mai multor jocuri care se desfăşurau pe teritoriul Greciei. morale şi tehnice. au fost apoi dedicate lui Zeus. Aceştia erau investiţi cu această cinste cu un an înainte şi erau ră spunzători de organizarea serbărilor. Sub comanda lor se găseau un număr impresionant de funcţionari cu diferite atribuţii dintre care cei mai importanţi erau “aghonoteţii" care arbitrau întrecerile. Pe lângă marile jocuri din Olimpia în Grecia se organizau numeroase “agone” locale legate de numele unor eroi sau divinităţi regionale. Nici una din calamnităţile naturale sau catastrofele politice care nu au lipsit în aceste secole nu le-au întrerupt şirul. în anii 1875-1881. un cutremur scoate din matcă apele râurilor Alpheos şi Kladeos acoperind cu nămol ruinele Olimpiei. 18 . Olimpia era sacră şi inviolabilă. Era momentul culminant al celei mai mari cinstiri care se putea acorda în vechea Eladă. fă rănici o întrerupere timp de 12 secole. femeile nefiind admise nici ca spectatoare. de judecarea rezultatelor şi decernarea premiilor. care se desfăşura în faţa statuii lui Zeus. iar pregătirea lor reprezenta un lung şi serios proces de antrenament. alergările de care şi călă ria. Helladonicii erau îmbră caţi în negru pentru a le sublinia caracterul. În secolul al VI-lea. Abia după alte 12 secole.desfăşurat regulat. Conducerea jocurilor era încredinţatăunor magistraţi numiţi “Helladonike”. Proclamarea unui concurent drept “Olimpionike”. jocurile sunt desfiinţate. însemna ridicarea oamenilor care obţineau acest titlu la rangul de eroi naţional. La întoarcerea în cetăţile de origine pe eroii jocurilor îi aşteptau alte onoruri: ei se bucurau de o intrare triumfală. conducătorul expediţiei “celor şapte împotriva Tebei”. Ziua a 4-a debuta cu pentatlonul urmat de întrecerile “hoplitodorilor” (oameni înarmaţi. pugilatul şi pancraţiul se desfăşurau în cea de-a treia zi. sclavii fiind de asemenea excluşi.. lîngămă slinul sacru al lui Hercule.Hr. Criteriile de selecţie erau etnice. precedaţi de torţe şi urmaţi de un adevărat cortegiu. Odată la patru ani în perioada jocurilor numită "hieromenia" (luna sacră) nimeni nu avea voie să se apropie sau să traverseze acest teritoriu înarmat: lancea şi scutul erau lăsate la graniţă. dar întotdeauna şi indiferent de ordine pentatlonul a fost cea mai disputată şi pasionantă probă. Olimpia este redescoperită în urma expediţiilor arheologice conduse de Ernst Kurtius. Cronologia lor oficială începe în anul 573 Î. Jocurile Nemeice şi-au primit numele de la oraşul Nemeea din Argolida şi erau legate de cultul morţilor.Hr. În anul 426. urcaţi într-un car tras de patru cai. Erau admişi doar bărbaţii de origine grecească.

Se disputau aceleaşi probe ca şi la Olimpia. În perioada clasică a antichităţii greceşti educaţia fizică a devenit o preocupare a aristrocraţilor de la care erau excluşi scavii sau micii meseriaşi..1943) istoric englez. 4. cele mai importante din Grecia. în timp ce soldaţii şi oamenii de rând erau simpli spectatori. care corespund cu marile diviziuni ale istoriei politice. timp în care concepţiile care au stat la baza acestei activităţi au suferit modificări legate de evoluţia concepţiilor generale filozofice. Astfel în epoca descrisă de Homer. După N. La început se ţineau din patru în patru ani.Hr. dar din cauza prestigiului cetăţii şi al dezvoltării generale a agonisticii ele au început să fie frecventate şi de locuitorii altor cetăţi greceşti primind un caracter naţional. înlocuit apoi cu Poseidon.3.Hr. a reuşit obţinerea unui titlu de campion la pugilat chia la jocurile organizate în Olimpia.Hr. iar poeţii Euripide şi Timocreon au obţinut şi ei premii sportive. cercetător al fenomenului aceste perioade sunt: • • • perioada “omului puternic” caracteristică timpurilor străvechi dinaintea secolului al VIlea Î. concursuri de frumuseţe corporală. Din punctul de vedere al evoluţiei educaţiei fizice istoricii împart istoria Greciei antice în cinci mari perioade. au început să se dispute din patru în patru ani. în al treilea an al Olimpiadei. nu este de mirare căgimnastica a devenit una dintre componentele esenţiale ale vieţii cetăţeneşti şi a influenţat considerabil viaţa politică. Paralel cu evoluţia social-politică s-au produs în decursul timpului şi transformări ale ideilor despre valoarea fiinţei umane şi a raporturilor dintre elementele sale componente. politice şi sociale ale poporului grec. Data fondă rii lor nu se cunoaşte cu exactitate. care le-a înfiinţat pentru a comemora evenimentul istoric al unirii celor 12 state ale vechii Atici sub conducera lui Theseu. programul fiind alcătuit din întreceri între rapsozi la poezie.Gardimer (Kiriţescu.. Bucurându-se de atenţia atâtor spirite mari ale antichităţii. 19 .Jocurile Isthimice aveau loc al Corint. mai târziu introducându-se şi concursurile muzicale. La început aceste jocuri au avut doar un caracter muzical constând mai ales în imnuri dedicate lui Apollo. Jocurile Phythice se ţineau la Delphi în Phocida. Din anul 582 Î.. Toate acestea s-au reflectat în felul de viaţă al cetăţenilor şi în educaţia pe care o primeau tinerele generaţii. curse de lampadofori. Sofocle frecventa palestrele din Atena. Întemeietorul lor este considerat Pisistrat. filozoful şi matematicianul. Platon a concurat la competiţia de lupte din cadrul jocurilor Nemeice şi Istmice. Istoria educaţiei fizice în Grecia antică se întinde pe o perioadă de mai bine de 12 secole. acest fapt devenea un foarte serios motiv de mândrie. Pitagora. care la rândul lor au avut o influenţă directă asupra culturii şi educaţiei. Se desfăşurau din opt în opt ani. participarea la jocurile tradiţionale care se desfăşurau în arenele şi pe stadioanele Greciei a fost un lucru normal. dar ulterior ele au evoluat şi au ajuns după cele de la Olimpia. în cinstea lui Apollo pentru a celebra victoria zeului asupra dragonului Python şi instituirea oracolului de la Delphi. Jocurile Panathenaee erau jocuri locale ale Athenei. Dacă pe lângă participare ei reuşeau săobţină şi un premiu. Educaţia fizică a fost puternic influenţată de aceste modificări. Permiile constau în vase pictate cu scene de agonistică. la început ele fiind jocuri locale dedicate unui zeu regional. în cel de-al treilea an Olimpiadei. iar cununa învingătorilor era din laur.Hr. perioada specializă rii şi a atletismului profesionist cuprinsă între anii 440-338 Î. socială şi militarăa poporului grec. primăvara. Mai târziu programul a fost completat cu întreceri de gimnastică. cântece şi muzică instrumentală. Cîştigătorii erau încununaţi cu coroane de pin. în fiecare al doilea şi al patrulea an al Olimpiadei. dansuri. Pentru multe din cele mai strălucite genii şi talente ale vieţii spirituale greceşti.. perioada idealului atletic dintre anii 500 şi 400 Î. erau dedicate vechilor eroi. iar cronologia lor a devenit mai riguroasă. exerciţiile fizice erau practicate doar de regii şi fiii lor.

defectele şi slăbiciunile care se manifestaseră până atunci la nivelul nobilelor instituţii ale gimnasticii greceşti devenind de dreptul devastatoare.. În ruinele Olimpiei s-au găsit două astfel de blocuri inscripţionate datând din secolul al VI-lea Î. Forţa musculară era cea care impresiona mulţimile. Concurenţa fără limite şi fără scrupule favorizează folosirea unor metode lipsite de corectitudine pentru obţinerea victoriei. Grecia nu-şi mai educă fiii pentru a deveni buni soldaţi pentru că starea ei de 20 • • perioada decandenţei atletice caracteristicăanilor 338-146 Î. Ambiţia. redusă la durata unui singur an. corespunde epocii clasice în care influenţa ateniană este cea mai puternică. Este puternic influenţatăde concepţiile spartane despre educaţie fizică. pugilatul cu ceste. A treia perioadă este cea a specializă rii şi a atleţilor profesionişti. A doua perioadă. fiind înlocuite cu alte trei discipline de esenţă intelectuală: gramatica. iar în gimnazii şi stadioane alături de cei care se antrenează apare o lume de funcţionari care speculează victoriile sportive: impresari.. Pe lângă acesta se dezvoltăalte două fenomene negative: comercializarea şi exploatarea sportivilor. . scopul educaţiei fiind realizarea unui echilibru perfect între capacităţile intelectuale. iar dorinţa de atinge armonia este înlocuită cu alte trebuinţe. iar spiritul naţional specific al poporului grec începe să fie înlocuit cu cosmopolitismul. Exerciţiile fizice se bucură de o mare preţuire. lă comia i-au determinat pe mulţi dintre cei care frecventau gimnaziile şi palestrele sădevină profesionişti în intenţia lor de a câştiga la jocuri.Hr. se produc schimbări fundamentale. timpul maximei înfloriri politice şi culturale. Acest complex de exerciţii fizice modifică concepţia despre scopul activităţii sportive. fiind cunoscută şi sub denumirea de perioada omului puternic. săritura. secolul lui Pericle. Exerciţiile de atletică uşoară: alergarea. conducători. a idealului atletic. Activităţile sportive practicate cu scopul atingerii idealului armonic sunt înlocuite cu sportul profesionist. Interesul public cere ca individul să fie subordonat comunităţii. iar educaţia cetăţeanului are drept scop dobândirea unor calităţi care să fie utile statului. Se precizează concepţia armonioasă. cele mai importante personalităţi ale timpului nu se mulţumesc să le recomande ci le practică chiar ele. Marea cinste de care se bucurau învingătorii de la jocurile naţionale a încurajat apariţia "atletismului" profesionist. intermediari. fizice şi morale ale omului. vanitatea. iar efebia devine un stagiu de lux. La idealul forţei se adaugă se adaugă acela al frumuseţii plastice.. cea a atleticii greco-romane consfinţeşte decăderea gimnasticii greceşti.Hr. pancraţiul. aruncarea sunt înlocuite în preferinţele publicului cu cele violente: luptele. Printre isprăvile cele mai cunoscute erau împingerea sau săltarea unor blocuri de piatrăimense. Dacă până atunci gimnastica a fost un mijloc de educaţie a poporului. Pregătirea militară pierde din importanţă. După secolul lui Pericle a început un proces de decădere a conduitei morale care a influenţat atât sistemul pedagogic cât şi practicarea exerciţiilor fizice. Idealul cultural s-a modificat fundamental: muzica şi gimnastica nu mai sunt pe prim planul educaţiei.-393 D. Este perioada de apogeu a istoriei antice a Greciei. Atletul grec devine un om care trăieşte doar din sport.perioada atleticii greco-romane dintre 146 Î. În Grecia supusă dominaţiei politice a Romei. Schimbă rile politice şi sociale favorizează aceastădecădere a educaţiei fizice: cuceririle lui Alexandru cel Mare schimbă fundamental structura poporului grec. locul idealurilor colective este luat de cele cu caracter individual. retorica şi filozofia.Hr. Educaţia fizică se limitează la o sumară pregătire cu caracter militar. Ultima perioadă.Hr. Prima perioadă este perioada arhaicăa culturii greceşti şi poartă amprenta lui Hercule considerat legendarul întemeietor al Jocurilor Olimpice. ea începe sădevinăo meserie. promovând atleţi cu o dezvoltare fizică armonioasă şi completă. Perioada “elenistică” sau “alexandrină” este perioada decăderii atletismului. unul de 143 de kg şi altul de 480 de kg. Dominaţia greacă din timpul lui Alexandru ajunge până în Egipt şi Asia. Educaţia generalăa început să fie neglijată în favoarea specializării şi atingerea măiestriei la o singură probă. cetăţii. Este perioada introducerii “pentatlonului".

care a durat până în anul 476 D. care s-a extins pe o perioadă datând din cele mai vechi timpuri din cele mai vechi timpuri până în anul 509 Î. despre schimbarea condiţiei femeii. Unde se mai desfăşurau jocuri cu caracter naţional ? Câte perioade cuprinde evoluţia educaţiei fizice din Grecia antică? De ce au fost desfiinţate Jocurile Olimpice antice ? CURS NR. dar numai pentru că era considerată necesară pentru sănătate. Urmarea acestui proces a fost neglijarea şi părăsirea treptată a exerciţiilor fizice.Hr. Ce înseamnă"agonistica" ? 10. iar educaţia avea aceleaşi caracteristici. X-IX Î. Ce înţeles au cuvintele "kalos kai agatos" ? 6. stăpâna întregii Italii. când Romulus Augustus. Care sunt principalele surse documentare referitoare la nivelul de dezvoltare al educaţiei fizice în perioada preclasicădin istoria Greciei antice ? 2. austeră. Idealurile morale se schimbă. viaţa pe care o duceau romanii era una simplă.. Latinii celălalt mare popor al peninsulei. La ce se referă concepţia igienică? 4. şi o civilizaţie şi cultură destul de rudimentară. şi secolul I D. 14. Cum se clasificau exerciţiile fizice din cadrul gimnasticii greceşti ? 9. S-au pus astfel bazele celui mai vast şi durabil imperiu al lumii antice. Sub a cui îndrumare se practicau exerciţiile fizice în palestrele şi gimnaziile greceşti ? 7. 21 . Gimnastica mai era păstrată ca parte a educaţiei generale. îşi fac apariţia etruscii. maxima dezvoltare. În sec.vasalitate nu mai necesita acest lucru. ea devenind în sec. Religia şi morala creştină se răspândesc din ce în ce mai mult.5 5. caracterizată printr-o organizare patriarhală. Influenţa Romei s-a extins.).Hr.Hr.Hr. După ce criterii erau selecţionaţi participanţii la Jocurile Olimpice antice ? 11. Odată cu prefacerile politice se accentuează şi transformarea concepţiilor filozofice. 13.Hr.Hr. a căror civilizaţie atinge în sec. Ce valoare avea titlul de "Olimpionike" ? 12. iar acestea reprezintă o negare completă a vechilor concepţii greceşti.Hr. EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ROMA ANTICĂ PERIOADA REPUBLICII ŞI PERIOADA IMPERIULUI Primul val indo-european pătrunde în peninsulă la începutul mileniului 2 Î.. ÎNTREBĂ RI 1. a fost detronat de către căpetenia germanică Odoadru. În existenţa sa puternicul stat roman a cunoscut trei mari perioade: • • Regalitatea. au fondat Roma (conform legendei prin Romulus şi Remus în anul 753 Î. al III-lea Î. se vorbeşte despre eliberarea sclavilor. Că reia dintre cetăţile greceşti i-a fost caracteristică concepţia militară şi de ce ? 5.Hr. Republica a cărei existenţă s-a derulat între secolele al VI Î. Hr. Care erau cele mai cunoscute gimnazii din Atena ? 8. Sub influenţa căror factori a luat naştere concepţia greceascădespre educaţie fizică? 3. VII-VI Î.

Dansul era practicat numai de profesionişti ca element scenic în arta dramatică. Romanii au preluat de la greci şi ideea de "pentatlon" numind "quinquertium" şi au construit gimnazii şi palestre. Ei n-au cultivat nici una dintre formele lui: religios sau războinic. nici artă. Aceste deosebiri au fost nu atât de formă. dar le-au schimbat esenţa spirituală. Romanii nu au avut ca şi grecii un sistem de educaţie fizică întemeiat pe o concepţie proprie bine precizată. După cucerirea Greciei de către Romani contactele au devenit şi mai strânse. Astfel. Trebuie însă subliniat că în momentul cuceririi romane. al VI-lea Î.1. robuşti care să poată deveni soldaţi puternici. călăria. La Romani. şi secolul al V-lea D. Nu se fă cea nici muzică. iar forţa lor militară foarte puternică le-a permis cucerirea unor noi şi întinse teritorii. nici filosofie. 5. Din acest motiv criteriul care stătea la baza educaţiei fizice specifice Romei antice era dezvoltarea capacităţii de luptă a indivizilor. etc. Dar structura psihică a romanilor era mult diferită de cea a popoarelor greceşti.Imperiul. profesionismul se afla în plină ascensiune. al II-lea Î. dar de la modelul grecesc s-au preluat doar aspectele exterioare. Romanii au imitat felul de viaţă grecesc.În perioada Republicii (sec.Hr. Bazinele cu apă care în cadrul palestrelor erau 22 • . băieţii îşi începeau pregătirea militară pe un teren special amenajat numit "Câmpul lui Marte" (astăzi Piazza dei Popoli). locul lor era luat de pancraţiu. la vârsta de 15 ani. exersat pentru război. Educaţia intelectuală nu era nici ea neglijată dar se limita la scriere şi lectură.Hr – sec. le-au stăpânit timp de multe secole. iar marşurile aveau loc pe distanţe de cel puţin 20 de km. pe care cu capacitatea lor organizatorică. Un exerciţiu special îl constituiau lucră rile de amenajare a unor şanţuri. modele care i-au inspirat pe romani nu mai reprezentau acel ideal armonic care a caracterizat educaţia fizică grecească în cea mai bună perioadă a ei. Armonia şi estetismul grecesc erau străine romanilor. au guvernat în perioada cuprinsă între secolul al II-lea D. 5. valuri de pământ. cât mai ales de esenţă. fără conţinutul ei conceptual. dar mai ales în privinţa instituţiilor specifice activităţilor sportive au existat deosebiri mari. alergarea se desfăşura alături de un cal în galop. Scopurile militare ale exerciţiile erau subliniate de detaliile de execuţie: săritura se executa peste un cal de lemn. Cultura şi civilizaţia greacă a influenţat atât de puternic pe romani. Desconsiderând dansul. Înotul în apele Tibrului era un exerciţiu iubit şi respectat.2. Romanii erau oameni practici. Ei au adoptat instituţiile greceşti. Ei s-au mulţumit să împrumute de la greci programul de aplicare a exerciţiilor fizice la nivelul tinerei generaţii. Alături de exerciţiile pur militare ei mai practicau : trasul cu arcul. buni soldaţi. Romanii au dat un alt înţeles exerciţiilor fizice: popor de cuceritori. Între modele greceşti şi ceea ce au dezvoltat romanii în planul educaţiei generale şi fizice. Contactul celor două popoare s-a stabilit prin relaţiile de vecinătate dintre romani şi etruscilor cu coloniile greceşti din Italia de sud şi Sicilia. Pentru ei era valoros doar ceea ce era folositor pentru viaţă.Hr. I Î. grecii i-au cucerit pe romani prin armele culturii şi spiritului. Educaţia era utilitară şi militară având ca scop formarea unor cetăţeni curajoşi. disciplinaţi. Accentul era pus pe educaţia morală care viza respectarea legilor şi disciplina. gimnastica grecească intrase deja în faza de decădere: exerciţiile uşoare erau trecute pe planul secund. Educaţia fizică se bucura de atenţie în mă sura în care pentru ca tinerii să poată deveni buni soldaţi era nevoie de exerciţii fizice care să le dezvolte calităţile necesare. Astfel gimnastica grecească era practicată de romani. lupta.Hr. transformându-le în conformitate cu propriile lor cerinţe şi structuri spirituale. ci era o problemă a familiei.Hr) romanii duceau o viaţă simplă. austeră. sau vesel. cu echipament de luptă. Iar Roma avea nevoie de oameni sănătoşi. ei au folosit educaţia fizică pentru formarea aparatului militar care a susţinut Imperiul lor. arta. ei dispreţuiau dansatorii. pugilat. forma de stat prin care romanii deveniţi practic stăpânii lumii antice. educaţia nu era organizată de stat. încât se spune că deşi Roma a cucerit Grecia pe calea armelor. atât pe plan fizic cât şi moral. conduita. În Roma antică. înotul. Romanii n-au fost capabili să înţeleagă şi să simtă dansul. Băile romane sunt instituţii care reprezintă adaptarea palestrelor greceşti la mentalităţile şi stilul de viaţă specific romanilor. sec. lupte.

aveau un caracter pur spectacular în care scopul primordial era acela de a distra spectatorii. Jocurile de circ ("circenses") erau distracţia favorită a poporului şi constau în alergările de care şi cai. băi la cadă. iar restul spaţiilor primesc şi ele diverse întrebuinţări legate de băi. în timp de spaţiile amenajate pentru practicarea exerciţiilor fizice scad ca dimensiuni şi importanţă. devenind accesorii. când au devenit afaceri de stat. ci instincte primare. Mingea se numea "pilla". etc. Organizate după modelul jocurilor agonistice. saloane de odihnă. În Roma imperială. gimnaziu şi for. apă călduţă( tepidarium). fiecare reprezentând o instituţie deosebită: Amfiteatrul – destinat luptelor de gladiatori. apă fierbinte (caldarium). dar lipsite de nota de întrecere sportivă al acestora. Circul – pentru cursele de cai şi de care. biblioteci. Jocurile publice ale romanilor sunt adaptarea faimoaselor jocuri de întrecere ale grecilor din cadrul "agonisticii". săli de gimnastică. cu 23 • • • Teatrul – destinat reprezentaţiilor scenice. Mai existau săli de sudaţie uscată şi cu aburi. aruncă ri sau jocuri cu mingea. Cele mai importante dintre băile construite la Roma au fost termele lui Caracalla care s-au întins pe o suprafaţă de 11 hectare. băile făceau parte din viaţa publică. Stabilimentele de băi se înmulţesc considerabil.nişte anexe care serveau la curăţarea corpului după contactul cu nisipul de pe pistă. iar în timpul lui Nero. Romanii îşi petreceau foarte mult timp în băi. având o capacitate de peste 1600 de persoane şi cele ale lui Diocleţian care au acoperit o suprafaţă de aproape 13 hectare. Jocurile cu mingea erau execiţiile favorite ale romanilor. cele mai multe fiind practicate în interiorul termelor. Ele reprezintă cel mai elocvent exemplu de deformare a instituţiilor greceşti. folositămai ales de oamenii din popor. "Harpastum" era o minge de piele umplută cu fulgi. "Pagaenica" sau mingea ţă rănească era o minge de dimensiuni mari. aşezaţi în triunghi. Jocurile romane. Faimosul "Circus Maximus" acoperea un întreg cartier al Romei. Instalaţiile băilor romane erau numeroase şi complicate: existau bazine de apă rece (frigidarium). făină sau pământ care se bătea cu mâna de către jucătorii împărţiţi în două echipe pe un teren acoperit cu nisip. pista avea 600 de metri lungime şi 200 de metri lăţime. destul de grea. violenţă. După ce-şi puneau organismul în mişcare cu ajutorul câtorva exerciţii fizice. iar locul unde se practicau purta vechea denumire preluată de la greci: "sferisterium". pentru că încurajau lenea şi au ajuns să cultive nu sentimente frumoase sau nobile. cresc în dimensiuni şi importanţă devenind elementul cel mai important al instituţiei. fiind în acelaşi timp club. Porticele devin locuri de plimbare şi odihnă. sărituri. muzee şi chiar prăvălii. urma ritualul lung şi complicat al îmbăierii. care se bătea cu pumnul sau cu braţul înarmat cu o mănuşă rigidă ca o rachetă. Asemănătoare cu o minge de tenis din zilele noastre "Trigonul" era o minge mică care se juca în trei jucători. organizate pe seama visteriei publice şi au fost folosite de conducătorii imperiului ca mijloc de câştigare a simpatiei poporului. cunoscute sub numele de "ludi" erau de trei feluri. de obicei alergări. . săli de masaj. numai în Roma. în sec. Caracteristicile şi denumirea jocurilor erau date de dimensiunile mingilor şi modul în care aceasta mânuită: • • • • "Follis" era o minge mare umplută cu aer. bestialitate. după câteva secole de continue extinderi şi înfrumuseţări. În jurul bazinelor existau ca anexe: grădini. Jocurile publice au luat o dezvoltare foarte mare în perioada imperiului. al IV-lea ajungându-se la un număr de peste 854 de băi publice. Pentru aceste jocuri s-au construit edificii uriaşe. Ele au constituit unul dintre simptomele de degenerare ale naţiunii romane.

Au fost construite edificii speciale. fiind creat chiar un nou tip arhitectonic pentru ele: amfiteatrul. elefanţi. Jocurile de amfiteatru reprezintă completa deformare a jocurilor agonistice. se organizau 12 curse pe zi. Cel doborât putea cerea graţierea. sabia sau se trăgea asupra lor cu arcul. În timpul Imperiului jocurile de amfiteatru au ajuns la dezvoltarea lor maximă. pedagogul Quintilian care a preconizat un sistem de educaţie completă. Spectacolul din amfiteatrele romane era astfel un amestec de elemente religioase tradiţionale şi altele de origine grecească. printr-un semn al mâinii. Prin ce detalii era subliniat caracterul militar al educaţiei fizice al tinerilor romani în perioada Republicii ? 3. subliniază importanţa activităţilor de ordin fizic pentru păstrarea sănătăţii fizice şi morale ale unei naţiuni. care descriind viaţa vechilor germanici.000 de locuri pe scaune şi 5. lei.000 în picioare. În Roma antică au fost destule personalităţi care au încercat să se opună degenerării ideii de educaţie fizică şi au promovat educaţia bazată pe dezoltarea armonioasă şi plenară a personalităţii umane. din care nu lipseau activităţile fizice. nu poate fi omis marele poet satiric Juvenal care a fost un critic foarte aspru al mentalităţilor şi conduitelor morale ale romanilor. o cursă fiind alcătuită din şapte tururi. delicvenţilor şi erau instruiţi în şcoli speciale. sub forma unui ritual privat la care participa doar familia. Una dintre cele mai apreciate era cea a “reţiarilor” în care unul dintre luptători era înarmat cu furcă lungă cu trei dinţi şi cu o plasă cu ochiuri. clădire ale cărei vestigii s-au păstrat până azi. Lupta se desfăşura până la rănirea sau chiar omorârea unuia dintre luptători. ajungându-se ca în timpul dinastiei Flavia numărul curselor să fie de 100. tigri. Se lupta de obicei cu sabia. care era sau nu acordată de către Împărat după consultarea publicului. pantere. dar existau şi alte forme. Gladiatorii erau recrutaţi voluntari sau prin constrângere din rândul sclavilor. care era menit să asigure nu atât protecţia lor cât mai ales prelungirea luptei. de obicei condamnaţi sau persecutaţi politic şi religios. Dintre aceştia trebuie amintiţi: istoricul Tacitus. Ce instituţii au preluat romanii de la greci şi cum le-au adaptat ? 4. Pentru o completă satisfacere a instinctelor sângeroase a plebei. Hoplomachia era lupta dintre "gladiatori" şi era la fel de crudă. Câte categorii de jocuri erau organizate în Imperiul roman şi care popularitate ? se bucurau de cea mai mare 5. aventurierilor. În fine.255. care erau lovite cu suliţa. În timpul lui Augustus. Cursele începeau în zorii zilei şi se desfăşurau până la căderea serii. De cele mai multe ori se reducea la un măcel în masă a celor mai diverse animale sălbatice: urşi. Un tur de pistă măsura 568 de metri. El avea 45. Care sunt trăsăturile caracteristice ale educaţiei fizice la romani în comparaţie cu cea din Grecia antică? 2. care erau sfâşiaţi de animale. Romanii le foloseau la început în cadrul ceremoniilor funerare. Originea acestor sângeroase spectacole este foarte probabil celtică.” ÎNTREBĂ RI 1. Cel mai reprezentativ edificiu al genului este "Colosseul" construit în perioada dinastiei Flavia. arena avea 86/56 metri şi era în aşa fel construită încât putea fi transformată în lac pentru întreceri nautice. dar cu timpul aceste ritualuri au că pătat amploare şi au fost transformate într-un gen de întreceri după modelul jocurilor agonistice greceşti. Ei purtau în arenă un echipament special. mistreţi. Cele mai importanta jocuri de amfiteatru au fost: Venationes consta într-o luptăa “venatoresului” cu animale. 24 . Daţi o definţie pentru termenul "gladiator". erau introduşi în arenă “bestiarii”.000 de locuri pentru spectatori. care se apă ra cu o spadă scurtă şi un scut. pe care trebuia să o arunce peste celălalt luptător. cel care le adresează celor care proclamau necesitatea cultivării spirituale şi dispreţuiau îngrijirea fizică celebrele cuvinte din Satira X: ”Optandum est ut sit mens sana in corpore sano. faimosul "police verso". oameni neînarmaţi.

Şcolile medievale erau conduse de ordinele religioase. nestăvilite de o forţă organizată au adâncit şi completat dezordinea. Cu cât corpul este mai slăbit. educaţia se făcea în şcolile mănăstireşti conduse de călugă rii benedictini. retorica) şi “quadrivium” (aritmetica. Ostilitatea făţişă a bisericii creştine faţă de educaţie fizică şi-a găsit deplina şi completa aplicare în sistemul de educaţie al timpului. FORMELE DE PRACTICARE ALE EXERCIŢIILOR FIZICE ÎN PERIOADA DE ÎNCEPUT A EVULUI MEDIU CAVALERISMUL ŞI EDUCAŢIA CAVALEREASCĂ EXERCIŢIILE FIZICE POPULARE Prăbuşirea Imperiului Roman (462 D. care suferiseră e drept un destul de pregnant proces de degenerare în ultimele veacuri.Hr) a determinat fărâmiţarea lumii antice. dar şi din dorinţa naturală de mişcare a oamenilor din cele mai diferite 25 .1943).MODIFICAREA CONCEPŢIEI DESPRE EDUCAŢIE FIZICĂ. În şcoli se învăţau cele “şapte arte liberale” în două cicluri “trivium” ( gramatica. Ca metodă de învăţare se utiliza metoda scolastică. Ca o consecinţă naturală a creşterii influenţei acestor concepţii a fost interzicerea exerciţiilor fizice prin care se cultivă latura fizică a persoanei. Viaţa urbană a fost cu totul nimicită. în special cele care formaseră imperiul roman de apus au fost într-o stare de anarhie. nu mai poate fi vorba de practicarea exerciţiilor fizice în şcoli. Năvălirile popoarelor migratoare.6 6. reşedinţa şi cauza păcatului. muzica. chiar dacă exerciţiile fizice nu au mai fost practicate în sistemul şcolar feudal. mai neîngrijit cu atât şansele sufletului de a accede la viaţa veşnică sunt mai mari. a cărei unitate se păstrase sub conducerea Romei şi apariţia pe scena istoriei a unor noi popoare. Au fost considerate purtătoare de pă cat şi băile. adică tot ceea ce ţinea de întreţinerea sănătăţii şi a corpului. Dezvoltarea culturală a acestor popoare este influenţată decisiv de religia creştină. Oraşele erau adevărate atracţii ale valurilor de năvălitori în căutare de pradă. curăţenia sau igiena personală. Dar. Doctrina creştină se sprijină pe dualitatea corpului şi spiritului: corpul este pieritor. dialectica. Căderea Romei a adus haosul politic şi social. care triumfă asupra vechilor religii politeiste. creştinismul a adus decăderea execiţiilor fizice. industria şi comerţul au fost ruinate.CURS NR. 6. Pe de o parte ele erau exersate din necesitatea asigurării pregătirii militare. EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN EVUL MEDIU . urmărindu-se legarea cunoştinţelor într-un raţionament riguros. Tertullian unul dintre părinţii bisericii creştine susţinea plin de indignare: “ Paleastrica diaboli negotium!” (Kiriţescu. Exerciţiile fizice au continuat să facă parte din viaţa oamenilor şi să fie practicate. Istoria Evului Mediu este dominată de istoria popoarelor germanice care au determinat deplasarea civilizaţiei spre Nord schimbând stilul de viaţă caracteristic lumii grecoromane. Corpul este duşmanul sufletului. Locul concepţiilor greco-romane preocupate de aspectul fizic al omului este luat de concepţiile creştine care au creat un ideal cu totul diferit. bazată pe raţionamentul deductiv şi silogismul. astronomia). fără folosirea faptelor sau argumentelor.O antice şi apoi incendierea Olympiei au fost fapte simbolice care au pecetluit triumful eticii creştine asupra concepţiilor antice. sufletul nemuritor. Desfiinţarea J. În acest mod. Timp de câteva secole ţările Europei. franciscani sau dominicani. geometria. Ele sunt chiar interzise la fel ca şi baia sau înotul. În acest sistem de educaţie era exclusă orice preocupare pentru educaţie fizică. nu înseamnă că ele au dispărut din viaţa popoarelor.1. determinând atât concepţiile cât şi forma instituţiilor.

În istorie. Copiii învăţau să ţină scutul. Felul de viaţă al vechilor germani este cunoscut tradiţii. flamanzi. să arunce cu suliţa. Toate poeziile şi poemele populare germane descriu cu lux de amănunte exerciţiile fizice tradiţionale. scandinavi.categorii şi grupuri sociale. credinţa. zeii germani sunt luptători şi eroi. burgunzi. 6. îndemânarea în mânuirea armelor erau calităţile cele mai preţuite. Erau războinici de prima mână. iar pentru a dobândi aceste calităţi. Clasele nobiliare au practicat exerciţiile fizice în cadrul instituţiei cavalereşti. etc) au fost un factor important care a influenţat evoluţia educaţiei fizice mai ales în perioada de început a Evului Mediu. Săritura era şi ea la fel de preţuită fiind folosită mai ales pentru a de păşi obstacolele în timpul luptei. vânătoarea fiind ocupaţia de bază. danezi. austeritatea. Mitologia lor este plină de povestiri războinice. curajoşi şi viteji. Aruncarea era un exerciţiu de război. Din punct de vedere documentar putem compara acest poem cu poemele homerice. blonzi cu ochi albaştri. longobarzi. mânuind armele cu multă dexteritate. un rege teuton care să rea peste patru sau chiar şase cai aşezaţi unul lângă altul. Popoarele germanice reprezentate prin diferite ramuri (goţi. Toţi istoricii elogiază de asemenea calităţile morale deosebite ale acestor populaţii: sentimentul onoarei. în viaţa vechilor germani exerciţiile fizice ocupau un loc esenţial. Vechii germani aveau cultul familiei şi respectau femeia care era considerată tovarăşă egală de viaţă şi de luptă. să mânuiască sabia. Manifestă rile variate şi pitoreşti ale practicării exerciţiilor fizice în perioada Evului Mediu au asigurat păstrarea unei continuităţi a educaţiei fizice de-a lungul acestor veacuri destul de întunecate din istoria omenirii. Din cele mai vechi timpuri.2. dovadă stând calificativele referitoare la capacitatea de a se mişca cât mai rapid pe care eroii legendari le primesc: Siegfrid "cel iute" descris ca fiind capabil să ajungăursul în fugă sau "Harald" care reuşeşte să-l întreacă prin alergare pe Magnus care este călare. să înoate. vrednicia. Se practica mai ales săritura în lungime. în timp ce oamenii din popor. Poemul german “Niebelungenlied” deşi este de dată mai târzie a avut ca sursă de inspiraţie aceleaşi vechi naraţiuni mitice şi conţine numeroase amănunte despre obiceiurile şi credinţele vechilor germani. să tragă cu arcul. Curajul. popoarele germanice duceau în regiunile de nord ale Europei o viaţă patriarhală cu instituţii proprii. Romanii nu i-au putut învinge cu toată armata lor bine organizată. Istoricul roman Florus. Numai după însuşirea acestor deprinderi. moribus et populis Germaniae”. mituri şi naraţiuni istorice consemnate în operele literare populare ale nordicilor: “edda” sau “sagas”. germanii şi-au făcut apariţia în momentul în care Romanii în expansiunea lor spre Nord au venit în contact cu ei. Viaţa lor era simplă. Cesar şi Florus oferă numeroase date despre acest popor războinic. ţărani sau orăşeni în diverse ocazii specifice vieţii feudale. dar principalul izvor de documentare rămâne lucrarea istoricului Tacitus: “De situ. Documentele preistorice şi descoperirile arheologice la care se adaugă miturile şi tradiţiile au reuşit să dezvăluie amănuntele vieţii vechilor germani încă din perioadele epocii bronzului. 26 . Din aceste surse documentare se observă că practicarea exerciţiilor fizice începea de la cele mai fragede vârste atât pentru băieţi cât şi pentru fete. În legendele scandinave se pot întâlni capitole întregi care descriu adevărate programe de educaţie. islandezi. Formele în care vechii germanici practicau exerciţiile fizice erau destul de variate: • • • Alergarea era un exerciţiu foarte preţuit. Wikingii îşi încărcau corăbiile cu pietre pe care apoi le aruncau asupra duşmanilor. să călărească. tinerii erau declaraţi maturi şi capabili de luptă. Obiectul de aruncare cel mai caracteristic pentru vechii germani era piatra. Germanii sunt descrişi ca un popor de oameni înalţi şi viguroşi. se desfăşura în aer liber. povesteşte despre Teobod.

înotul. După sec. dar pe de altă parte feudalismul ca adept al apărării cu puterea armelor a fost un factor care a influenţat favorabil practicarea exerciţiilor fizice. dar şi pentru distracţie. concretizate mai ales în instituţia cavalerească. al VI-lea. Visigoţii. Literatura epică abundă în descrierea episoadelor de fapte vânătoreşti ale vechilor englezi. cehii. curajoşi. patinajul. luptă. în Islanda. croaţii şi slovenii. Din viaţa lor nu lipseau exerciţiile fizice. Tacit vorbeşte într-un singur loc despre un dans spectaculos executat de tineri printre săbii şi lănci – deci un dans războinic. începând cu sec.3. dar acum concepţiile despre educaţie sunt mult mai clar şi mai precis conturate. Calul era foarte preţuit: practicile rituale descrise dovedind existenţa unui adevărat cult pentru cal. 27 • . Patinajul şi mersul pe schiuri erau de asemenea practici obişnuite mai ales la poparele germanice din nord. sârbii. Sub influenţa acestor factori contradictorii. ci aapă rut ca un efect natural al necesităţilor politice şi aspiraţiilor morale ale timpului. aruncarea pietrelor şi a suliţei. au format după destrămarea Imperiului Roman. bieloruşii. mai multe grupe de popoare: • • • în partea de răsărit: ruşii. al X-lea viaţa medievală a depăşit starea de haos şi dezordine care a caracterizat-o în primele secole. înotul. Tacit descrie germanii. a unor cronici şi însemnări ale preoţilor. educaţia fizică în timpul perioadei clasice a Evului Mediu va lua forme particulare de practicare. se pare că ele nu erau foarte iubite de vechii germani. ramura sudică: bulgarii. Reconstituirea obiceiurilor vechilor locuitori ale insulelor britanice până la cucerirea lor de către normanzi (1066) a fost realizată prin studiul poemele eroice. indiferent de anotimp în apele reci ale râurilor. Factorii care au avut o influenţă deosebită asupra educaţiei în general şi asupra educaţiei fizice în special sunt aceiaşi ca şi la începutul Evului mediu. lupta cu paloşul şi securea. care pe lângă pronunţatul caracter militar serveau şi la satisfacerea dorinţei de mişcare a populaţiei. vechii locuitori ai insulelor britanice înainte şi după invazia saxonilor au cultivat şi ei o serie de exerciţii fizice specifice. Vânătoarea era activitatea care se bucura de cea mai mare atenţie. vandalii. Patinele preistorice confecţionate din oase de animale descoperite în localităţile din zona Mă rii Nordului. scrima cu bastoane. Slavii s-au dovedit luptători de seamă. Dansurile sunt mai puţin pomenite. Călăria era apreciatămai ales de germanii din sud. între Marea Baltică şi Marea Neagră.• • • Înotul şi scufundă rile sunt şi ele foarte des menţionate atât în legende cât şi în lucră rile istoricilor. Călăria era necesară pentru deplasare. bărbaţi şi femei deopotrivă. vânătoare. Slavii care trăiau răspândiţi pe o mare zonăgeografică. bine dezvoltaţi fizic. asemănător dansurilor pyrice ale vechilor greci. Cavalerismul n-a fost înfiinţat ca o instituţie decretată de vreo autoritate politică sau spirituală. La originea lui stau nişte vechi practici ale popoarelor germanice. slovacii. canotajul. mai ales cele cu caracter militar: trasul cu arcul. Aruncarea cu praştia. navigaţia cu corăbii cu pânze. ucrainienii. Anglo-saxonii. francii obişnuiau sălupta călare. scăldându-se zilnic. lupta. spre vest: polonii. Schiul era folosit ca mijloc de deplasare în timpul iernii din cele mai vechi timpuri. 6. iar calul era considerat animal sfânt. lupta cu pumnii. Tragerea cu arcul era folosită în luptă. Olanda şi chiar Elveţia sunt dovezi în acest sens. puternici. Biserica creştină a determinat suprimarea exerciţiilor fizice din programul medieval de educaţie şcolară. canotajul. aruncarea cu pietre sunt deasemenea pomenite în aceste documente.

drept cu duşmanii şi măriminos cu cei învinşi. Locul unde toate aceste calităţi au găsit teren favorabil pentru a se dezvolta a fost Franţa. Cunoştinţele preluate din cele şapte arte liberale care constituiau conţinutul educaţiei în Evul Mediu erau reduse la 28 . În această calitate avea dreptul să-l însoţească pe senior la luptă. el era protectorul celui mai slab.Esenţa cavalerismului era formată din două calităţi de bază: prima de natură militară iar cea de a doua de natură etică. Cavalerul practica religia onoarei. La început acest ritual avea un caracter pur militar. Instituţia cavalerească. Un principiu de bază era acela că orice cavaler trebuie să fie în serviciul altui cavaler. Până la 7 ani educaţia fiilor de nobili era lăsată în seama familiei. El era însă gata oricând să spele o eventuală ofensă cu sânge. În Franţa colecţia de poeme epice populare “Chansons de geste” cântate de trubaduri îl aveau ca erou pe Carol cel Mare şi cavalerii săi. deşi ascendenţa nobiliară a aspiranţilor era obligatorie. pentru a întări faptul că instituţia cavalerească se afla sub protecţia bisericii. Conform acestui principiu. Se considera că în jurul vârstei de 21 de ani tânărul era pregătit pentru a deveni cavaler. pe la 15-16 ani pajul devenea scutier. Calităţile fizice şi morale care formau esenţa cavalerismului se formau printrun proces de educaţie care dura de la 7 ani până în jurul vârstei de 21 de ani. iar eleganţa şi graţia trebuie să însoţească forţa. La formarea concepţiilor etice specific cavalereşti au contribuit mai multe popoare fiecare cu însuşirile sale specifice. care a oferit istoricilor un bogat material documentar. în special al femeii pe care o respecta în mod deosebit şi era apărătorul credincios al bisericii. dar mai ales asupra literaturii. Respectarea cuvântului dat şi a jurămintelor erau alte reguli pe care un cavaler le respecta cu sfinţenie. iar Niebelungenlied (1200) poemul germanilor descria în principal faptele eroice ale cavalerilor germani. ţara în care instituţia cavalerească a luat naştere şi s-a dezvoltat ca formă şi esenţă spirituală oferind un adevărat model pentru celelalte popoare din Europa care au cultivat cavalerismul. Au fost cavaleri faimoşi care nu ştiau aproape de loc carte. Gestul esenţial consta în predarea sabiei. A fost creată o adevărată colecţie de balade şi poeme epice cu subiecte din viaţa cavalerilor. eleganţa şi buna dispoziţie de la poporul francez. dar care să nu fie tatăl lui. Titlul de cavaler nu era ereditar. numită de “învestitură”. În timpul acestui stagiu tinerii aspiranţi la rangul de cavaler îşi desăvârşeau educaţia intelectuală. iar bravura şi generozitatea de la arabi. învestitura era însoţită de o serie de festivităţi cu caracter mai ales religios. spiritul combativ. După noviciat. Referitor la conţinutul educaţiei trebuie spus că latura intelectuală era destul de neglijată. Trebuia să fie curajos şi întreprinzător. Pe lângă toate astea trebuie să se arate întotdeauna plin de bună dispoziţie. Cavalerismul a preluat caracterul războinic de la germani. Cavalerismul nu a fost sinonim cu feudalitatea. în calitate de paji. De la 7 ani începea prima perioadă de educaţie cavalerească cunoscută sub denumirea de “noviciat” care dura până la 16 ani. pentru a-i spori caracterul solemn. Calităţile de bun militar se formau prin parcurgerea de către aspirantul la titlul de cavaler al unui adevărat program de educaţie în care exerciţiile fizice erau pe primul loc. Mai târziu. însoţită de obicei printr-o lovitură peste umăr. care erau tot atât de sacre ca şi decalogul biblic. el se dobândea prin efortul personal al viitorilor cavaleri. tinerii îşi făceau noviciatul pe lângă un cavaler mai în vârstă şi de obicei erau ataşati unor curţi seniorale sau princiare. orice cavaler având dreptul să acorde “învestitura”. fără a avea încă dreptul de a fi un participant activ la aceste activităţi. Din secolul al XII-lea ceremonia era prezidată de un reprezentant al bisericii. viaţa şi faptele cavalerilor au avut o influenţă puternică asupra întregii vieţi culturale. să nu ia în calcul primejdiile. Spiritul mândru şi simţul onoarei au fost caracteristici împrumutate de la spanioli. morală şi mai ales cea fizică. vânătoare. sacrificiul individual şi colectiv pentru o idee.al XII-lea şi al XIII-lea) în cele 10 porunci ale cavalerilor. Concepţia etică predominantă a cavalerismului era “bravura dezinteresată”. Promovarea se fă cea printr-o ceremonie solemnă. Aceste principii morale au fost reunite în perioada de apogeu a cavalerismului (sec.

Armele albe erau considerate nobile. Rezultatul jocului consacra valoarea cavalerilor. Scopul era obţinerea forţei şi a îndemânării necesare pentru practicarea celor două activităţi caracteristice vieţii feudale: războiul şi vânătoarea. spanioli. A fost practicat de mai toate popoarele Europei: germani. Turnirul era o sărbătoare fastuoasă şi spectaculoasă. Cavalerii nu luptau niciodată mai mulţi contra unui singur adversar. al XI-lea de către francezi. o adunare nobiliară. bunele maniere. Mânuirea armelor era o deprindere fundamentală: lupta cu sabia. o vizită mai importantă. Înotul era o deprindere absolut necesar pentru condiţiile din acele timpuri în care existau destul de puţine poduri peste ape. Călăria era un exerciţiul de bază. cele care acţionau la distanţă erau dispreţuite. turnirul era un prilej de întâlnire al oamenilor. Era utilă din punct de vedere militar atunci când cavalerul cădea sau îşi pierdea calul. Lupta se practica după regulile străvechi ale acestui exerciţiu. Era o şcoală de pregătire a războiului adevărat. pe care l-a înlocuit prin sec. lupta. damele. o adevărată sărbătoare. viaţa feudală nu putea fi concepută fără această deprindere. În Evul Mediu a fi învingător la turnir echivala cu cinstea de a fi câştigător la J.O din antichitate. Principiul luptei era lealitatea şi lupta cu arme egale. un joc războinic care punea în valoare toate calităţile cavalerilor şi consta în simularea războiului. aruncarea. dar era o deprindere eminamente cavalerească. Eleganţa cu care se călărea era o notă importantă în aprecierea calităţilor unui cavaler. al XIII-lea şi al XV-lea este marcată de apariţia unor adevărate manuale de desfăşurare a turnirurilor. Turnirul era exerciţiul cavaleresc capital. prin sec. Compunerea de versuri era şi ea exersată. juta s-a perfecţionat atât ca modalitate de desfăşurare. Aruncarea îşi avea şi ea locul printre exerciţiile cavalereşti. Educaţia morală consta în învăţături religioase şi povestiri eroice menite să dezvolte sentimentele care formau esenţa concepţiilor cavalereşti şi era în general lăsată pe seama preotului care slujea la capela din incinta castelului. În forma lui primitivă el se numea “buhurt” şi era un joc primejdios. care adesea depăşea limitele unei întreceri sportive. Exerciţiile fizice specifice cavalerilor erau grupate în aşa numitele "şapte virtuţi" cavalereşti: călăria. cu lancea. ajungând prin intermediul cruciaţilor să fie cunoscut şi în Imperiul bizantin. încheierea unei păci sau a unei alianţe. O formă simplificată a turnirului era juta (justa= lupta regulată în lb. În lumea medievală cu viaţa ei izolată. Originea turnirului este celtică. mânuirea armelor. Se deprindea arta de a purta o conversaţie interesantă. Perioada de apogeu cuprinsă între sec. După câteva secole de practicare a unor forme de luptă asemănătoare cu buhurtul. cât şi ca reguli şi echipament de protecţie. cu lipsa de comunicare care o caracteriza. englezi. latină) care constă în singularizarea unui episod al luptei şi anume lupta dintre doi adversari. În cadru "jutei" se puteau observa mai bine amănuntele. ci mai ales ca un exerciţiu pentru măsurarea forţei. Erau mai puţin costisitoare şi pentru organizarea lor era suficientă curtea castelului. al XV-lea şi XVI-lea. Săritura era un exerciţiu necesar la urcarea şi coborârea de pe cal. 29 . Partea cea mai importantă şi mai consistentă a educaţiei cavalereşti era educaţia fizică. italieni. existau învingători şi învinşi. organizată ca o paradă cu ocazia celor mai diferite evenimente publice sau doar familiale: o căsătorie. Viaţa la curte sau curtenia nu era un exerciţiu fizic. regulile de politeţe faţă de femei. cu bastonul erau exerciţiile favorite ale tinerilor. plin de precizie şi cu un grad înalt de spectaculozitate. Primele reglementări i-au fost aduse prin sec. dar era practicată şi sub forma unor întreceri cu caracter sportiv. deşi nu era agreată ca mijloc de luptă. Apărută mai târziu decât turnirul. curtenia şi turnirul. prin secolul al XII-lea încep să apară adevărate reguli care vor face din turnir un spectacol de mare frumuseţe care punea în valoare calităţile cavalerilor fără să le primejduiască viaţa. înotul. La început un joc brutal de forţă pură. devenind un joc elegant. calităţile personale şi echipamentul luptătorilor. Scopul era să-l înveţe pe cavaler regulile vieţii de curte. Adversarii se atacau. juta s-a dezvoltat odată cu turnirul. se urmăreau. al XIII-lea. precum şi o serie de jocuri de societate: tablele.maximum şi adaptate la necesităţile concrete ale vieţii cavalerilor.

matematician şi inginer. În Franţa. literare. dar a continuat bineînţeles să fie practicat. care îmbina exerciţiul fizic cu distracţia. Azincourt.CHINTENA era un exerciţiu care se asemăna cu juta. Exerciţiile fizice practicate de populaţia din jurul feudelor şi din oraşele medievale care au cunoscut cea mai mare răspândire au fost: chintena. Puterea regală a fost nevoită să intervină interzicând astfel de manifestări. Numai în Franţa între anii 1588-1608 au fost omorâţi în duel peste 10. a descris poziţiile de bază folosind o terminologie care este valabilă şi astăzi.Cavalerismul a cunoscut epoca sa de apogeu în timpul Cruciadelor. 6. Acest exerciţiu sau joc s-a practicat în Franţa până în sec. cea de la Atena din anul 1896. Marozzo (1536). aceste dueluri au devenit un adevărat flagel. fixat pe verticală. însă ţinta era fixă şi reprezenta un manechin sau un scut care se prindea pe un lemn lung. Primele tratate despre scrimă au fost scrise de maeştrii italieni Manciolino (1531). al XVIII-lea. războaie sau simulări ale luptelor. cel puţin o disciplină sportivă modernă îşi datorează dezvoltarea şi răspândirea cavalerismului. Prin forţa acestor împrejurări. Exerciţiul era folosit de către cavaleri ca mijloc de pregătire pentru turniruri şi juta.1. Aversiunea instituţiilor regale faţă de această instituţia care se caracteriza printr-un accentuat spirit de independenţă şi înlocuirea armatelor de cavaleri cu armate formate din profesionişti sunt alte aspecte care au contribuit la degradarea şi dispariţia cavalerismului. 30 . secolele al XV-lea şi al XVI-lea arta de a lupta era asociată cu disciplinele artistice. Printre cei mai străluciţi cavaleri s-au numărat Richard Inimăde Leu. lupta şi jocurile cu mingea. regele Angliei şi regele Franţei Philipe August. jertfa dezinteresată pentru apărarea unei idei. Pe teritoriul Italiei şi apoi şi în alte ţări europene se înfiinţează numeroase şcoli de scrimă. Nicopole. Agrippa (1553). Descoperirea tiparului şi a gravurii a încurajat apariţia primelor lucrări tehnice despre arta armelor. Înfrângerile armatelor de cavaleri suferite în bătăliile de la Crecy. la care s-au adăugat schimbarea strategiilor de luptă datorită creşterii importanţei pedestrimii ca armată în dauna armatelor care luptau călare şi apariţiei armelor de foc au fost cauze care au favorizat procesul de dispariţie al cavalerismului. cea a rezolvării tuturor problemelor de onoare (tot un rest de mentalitate cavalerească) prin intermediul duelului. schimbă rile produse la nivelul mentalităţii colective a societăţii care a început să preţuiască o viaţă mai liniştită. în perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XII-lea până la sfârşitul secolului al XIII-lea. englezii şi germanii au scris şi ei lucrări dedicate scrimei. francezii. comercianţi nu le permiteau practicarea lor în mod constant şi organizat. duelul a intrat în clandestinitate. arhitect. Câteodată manechinul era personalizat. aruncarea cu piatra. alături de dansurile populare tradiţionale. reprezentând silueta unui sarazin. meşteşugari. Marea răspândire a scrimei în ţările europene prin intermediul şcolilor care s-au înfiinţat sub conducerea unor maeştri italieni şi francezi. erau invitaţi şi "chintanierii" pentru a distra publicul cu demonstraţiile lor. Chiar dacă instituţia ca atare a dispărut tradiţia ei a rămas peste secole prin acele trăsături specifice care şi astăzi sunt apreciate: apărarea celor mai slabi. Adesea cu ocazia unor turnire. sărituri.000 de oameni. a determinat apariţia unei adevărate “manii”. Iar în plan sportiv. Poitiers. În perioada imediat următoare. jocuri cu mingea. În secolele ale XVI-lea şi al XVII-lea. fără atâtea lupte. respectul pentru cuvântul dat.4. În fine.O. încă de la prima lor ediţie. Cavalerii au alcătuit elita armatelor cruciate. Prin imitarea exerciţiului cavaleresc de către tinerii ţărani s-a ajuns la această formă hazlie de parodiere a obiceiurilor cavalereşti. Acesta din urmă. preţuirea şi respectul arătat faţă de femei. şi anume scrima. moderne. În Evul Mediu nu numai cavalerii practicau exerciţiile fizice. seninătatea în faţa primejdiei. popice. care este prezentă la J. intensa practicare a duelului a dus la perfecţionarea scrimei ca ramură sportivă. Deşi împrejură rile şi condiţiile de viaţă ale celorlalte categorii sociale: ţărani. serbă rile populare erau marcate prin organizarea unor întreceri de alergări. ştiinţifice. Declinul cavalerismului a început prin secolul al XIV-lea. duşmanul tradiţional al cavalerilor. prima astfel de lucrare aparţine gentilomului provensal Henry de Saint-Didier şi a apărut la Paris în anul 1573. Stimulaţi de autorii italieni spaniolii.4. 6.

iar în Evul Mediu oamenii au continuat să fie fascinaţi de jocurile cu mingea pe care le-au cultivat cu mare plăcere în forme variate şi pitoreşti. dar în Franţa ele s-au dezvoltat într-o măsură mai mare de aceea şi denumirea lor este mai ales în limba franceză. Aceste exerciţii s-au practicat în Franţa până în sec. Aceştia erau partenerii de pregătire sau de întrecere ai cavalerilor şi reprezentau castelul cu prilejul unor întreceri organizate.a. au fost construite săli speciale pentru practicarea lor. Adesea autorităţile erau obligate să emită ordonanţe prin care să tempereze elanul jucătorilor şi să limiteze pagubele: se permitea organizarea jocurilor doar în zilele de duminică. sau un loc anume trasat pe sol. iar mingile trebuia confecţionate din materiale moi: lână. destinat de data aceasta celor din clasele avute care se desfăşura în localuri închise. cu un baston încovoiat la un capăt. În antichitate numeroase popoare au continuat să le practice în forme diferite. pe spaţiile virane. Înverşunarea cu care se juca provoca multe accidente şi pagube: se spărgeau geamuri. cădea de obicei în apă spre hazul celor care asistau. Jocurile erau variate. numite "Tripot" erau construite în centrul oraşelor. delimitată la mijloc de o frânghie sau o plasă pentru terenul celor două echipe. cu care este lovită mingea. LUPTA a fost un exerciţiu tradiţional practicat de către toate popoarele de-a lungul timpurilor. Aveau loc în pieţele centrale ale satelor sau oraşelor şi erau aproape întotdeauna urmate de petreceri. Cel mai puţin îndemânatic. JOCURILE CU MINGEA au fost practicate de toate populaţiile primitive. Sălile în care se juca. mingile erau de dimensiuni diferite. 6. La crosse era un joc care consta în lovirea unei mingi de mici dimensiuni confecţionată din lemn sau piele umplută. La curţile seniorilor erau angajaţi cei mai buni luptători din rândurile ţăranilor.Exista şi o variantă care se desfăşura pe apă şi consta în întrecerea între două bărci. de unde şi denumirea de “longue paume. “boule”. în regiunile muntoase ale Elveţiei şi în Germania. al XVI-lea mai ales în Franţa şi Anglia. al XVIII-lea. Jeu de mail a fost foarte răspândit în sec. La început jocurile se dsfăşurau în aer liber. etc. Mingea era lovită cu palma şi transmisă la distanţe cât mai mari. într-o barcă se afla un jucător cu o lance. Cele mai faimoase întreceri de luptă se desfăşurau în zona Bretaniei din Franţa. obloane.4. ele se loveau la cu mâna. “balle”. jocul purta mai multe denumiri: “paume”. Jeu de paume era un joc popular practicat iniţial mai ales de ţărani în aer liber. al XVI-lea apare racheta. deşi avea origine celto-germanică.4.2. al XVI lea. Bineînţeles că nu puteau lipsi jocurile în care mingea se lovea cu piciorul. Courte paume a apărut la începutul sec. s. Alte variante ale jocului se numea "fives" şi "raquets". 31 . Toate popoarele din Europa de nord şi de vest iubeau jocurile cu mingea. după o anumită arhitectură având o formă dreptunghiulară de 40/14 m. Acestea alunecau în sens contrar. Mingea era trimisă spre o ţintă care putea fi un cerc. “pelote”. conducând-o până la ţintă pe un traseu dificil. un loc delimitat de ţă ruşi. “eteuf”. fără să se respecte nici o regulă. Jeu de paume sau jocul mingii bătute cu mâna putea fi un mijloc de divertisment dar se organizau adesea şi întreceri. În Anglia. păr de animale. care trebuia să-l nimerească şi să-l doboare pe adversarul din cealaltă barcă care se apăra cu un scut. stofă. dar pe mă sură ce s-au dezvoltat şi au început să câştige teren şi în rândul clasei nobiliare a societăţii. Originea lor populară este întărită şi de faptul că întrecerile de lupte se organizau numai în zilele de duminică. la un astfel de joc se angaja întreaga populaţie a unei localităţi.3. În funcţie de mă rimea şi materialul mingii. ca un joc nou. Participanţii loveau mingea până o scoteau în afara oraşului. Pentru spectatori erau prevăzute galerii pe marginea terenului. La începutul sec. Mingea de lemn se lovea cu un ciocănaş cu coada lungă. o gaură în pământ. Jocul a avut trei variante: • prin cât mai puţine lovituri jucătorul trebuia să-şi dirijeze mingea proprie la ţinta stabilită. iar varianta în aer liber "field-tennis". 6. În Spania jocul în care mingea se lovea cu un fel de rachetă purta denumirea "juego de pelota". În Anglia jocul care se desfăşura în "courts" (săli) se numea royal-tennis. “ bonde”. la început cu formă pătrată apoi rotundă. cu racheta sau erau conduse cu un baston.

1. Renaşterea a însemnat o eliberare spirituală din disciplina rigidă a catolicismului medieval. ca să le pomenim doar pe cele mai cunoscute. şi de la nobili la preoţi. La soule era un joc între două echipe care loveau mingea cu piciorul (în Franţa se mai numea şi “choule”) spre terenul advers sau o ţintă trasată pe sol. În timpul acestei perioade. Cele mai multe dintre jocurile sportive practicate în zilele noastre îşi au originea în jocurile cu mingea practicate în Evul Mediu: tenisul. apoi din piele umplută cu iarbă. de la popor la studenţii din Padova. Cum se desfăşura jocul numit "chintena"? 7.CONCEPŢIILE DESPRE EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN PERIOADA RENAŞTERII Revoluţia spirituală care a început în Italia pe la mijlocul sec. limitată de două bare verticale şi de una transversală. au deschis ochii asupra frumuseţilor naturii şi vieţii. ÎNTREBĂ RI • • două echipe îşi disputau o singură minge în acelaşi scop. al XVI lea. Oamenii care câteva secole au trăit adânciţi în lumea convenţională a misticii creştine. ştiinţă. având legătură cu “harpastum” jocul practicat de către patricienii romani. Cercetătorii s-au adâncit în studiul lumii antice şi al concepţiilor vechilor greci şi romani despre viaţă. 32 . au început să se regăsească pe ei înşişi. a însemnat o schimbare completă a gândirii.numită “chouler la crosse”. Din sec. Se poate spune că odată cu Renaşterea viaţa şi-a reluat cursul ei firesc. om şi viaţă şi s-a manifestat în toate domeniile culturii: literatură. filosofie. muşchi. spirituale şi morale. ţinta s-a modificat. anglo-saxone şi slave ? 4. să aspire spre perfecţiune. să admire şi să preţuiască frumosul. biliardul şi bineînţeles jocul de fotbal. Care au fost factorii care au contribuit decisiv la modificarea concepţiei dspre educaţie fizică în perioada de început a Evului Mediu ? 2. crichetul. Cum a fost asigurată continuitatea educaţiei fizice de-a lungul acestei perioade istorice? 3. oamenii de cultură au redescoperit valorile materiale şi mai ales spirituale ale antichităţii. artă. despre modul în care aceştia se îngrijeau de corpul şi spiritul lor. Care dintre jocurile sportive moderne îşi au originea în jocurile cu mingea practicate în Evul Mediu ? CURS NR. Ce caracter aveau exerciţiile fizice practicate de popoarele germanice. Mingea a fost confecţionată la început din lemn. golful. Ce înseamnă"cavalerismul" ? 5. Marea popularitate cîştigată de acest joc l-a impus ca joc naţional. a concepţiilor despre lume. Care erau cele şapte virtuţi cavalereşti ? 6. Varianta italiană a cestui joc a fost Calcio. îndrăgit de toţi italienii. al XIV-lea și s-a extins apoi în celelalte ţări din Europa centrală şi de vest. adică o poartă în formă de dreptunghi. etc.7 7. educaţie.combinatăde două jocuri în care o singurăminge de dimensiune mare. În Anglia jocul mingii cu piciorul se numea Football şi se desfăşura pe orice teren şi pe străzi. În locul idealurilor transcedentale sunt reluate concepţiile conform cărora personalitatea umană trebuie îngrijită şi cultivată sub toate aspectele ei fizice. Era considerat un joc nobiliar. Oamenii putea să se bucure din nou de viaţă. putea fi jucată şi cu mâna şi cu piciorul . luând forma actuală. Curentul filosofic care a dominat perioada Renaşterii a fost “umanismul”.

necesitatea şi foloasele exerciţiilor fizice. al cărui educator a fost. aruncarea lăncii. activitatea pedagogilor umanişti a avut meritul de a fi readus educaţia fizică printre preocupă rile educaţiei generale. Ludovic de Vives (1492. pescuitul. retorica. Vittorino di Rambaldoni da Feltre (1378-1446) a fost elevul lui Vergerio la Universitatea din Padova. Deşi s-au limitat la aspecte teoretice. ca exerciţiu fizic indispensabil formării unor bune capacităţi militare. jocuri cu mingea. şi ceea ce constituia o inovaţie îndrăzneaţă a timpului său. dar sunt prea puţin aplicate în practică. Pe de altă parte. care erau întreţinuţi pe seama familiilor celor bogaţi. tirul cu arcul şi arbaleta. înot şi pescuit. Vives era adeptul unei educaţii echilibrate din care exerciţiile fizice nu trebuie să lipsească. trebuie să se îngrijească de amândouă”. în lucrarea sa “Despre moravurile nobililor şi studiul ştiinţelor frumoase” îşi expune principiile despre educaţie afirmând “Cine posedă un spirit clar şi un corp puternic. ITALIA: Pietro Paolo Vergerio (1349-1428). autor al unui tratat pedagogic. Mafeo Vegio (1406-1458). filosofia. Din anul 1442 a devenit educatorul copiilor ducelui din Mantova. unde şi-a început cariera pedagogică. Doar sporadic.1540). recomanda exerciţiile militare tuturor tinerilor şi le considera obligatorii pentru aceia care doreau să se dedice unor cariere militare. călărie. o educaţie adevărată constă în alternarea activităţii ştinţifice cu exerciţiile fizice. dansul. în care au fost primiţi un număr însemnat de copii atât din familii nobile cât şi din cele mai să race. Franţa. a trăit în Belgia. iar pentru cei care le găsesc pe acestea prea dificile. pentru a nu obosi copiii încă nedezvoltaţi. El subliniază importanţa exerciţiilor fizice pentru formarea unei ţinute frumoase şi mai ales pentru pregătirea de război. scriitorii sau alţi gânditori umanişti din Italia. Discipol la educaţiei scolastice la începutul activităţii sale. în procesul de educaţie al unor copii din familii princiare sau nobiliare. fiind considerate deosebit de importante pentru păstrarea sănătăţii. la Oxford unde s-a ocupat de educaţia fiicei regelui Henric al VIII-lea. În această calitate a reuşit să creeze o instituţie şi chiar un sistem de educaţie care l-au consacrat ca pe unul dintre marii precursori ai renaşterii educaţiei fizice şcolare. scopul exerciţiilor fizice trebuia să fie favorizarea unei bune dezvoltări fizice şi o sănătate cât mai bună. A fost preocupat în mod deosebit de efectul exerciţiilor fizice asupra ţinutei estetice a corpului. Piccolomini a ajuns papă (Pius al II-lea). În acest scop ele trebuie deprinse treptat. Este adevărat că din cauza structurii sociale a timpului educaţia era limitată la clasele de sus ale societăţii. În opinia sa. Maria. Sistemul său de educaţie l-a expus în principala sa operă “De tradensis disciplinis”. Instituţia se numea “Casa Giocosa” iar programul de educaţie era în aşa fel conceput încât să asigure o “şcoală perfectă” după concepţiile lui. limita eforturile pedagogilor umanişti la aspecte mai ales teoretice: ideile lor sunt exprimate în lucrări cu caracter divers. recomanda mersul pe jos. Instruirea oferită copiilor era cea clasică. predominau limba latină. Spania. dezvoltarea fizicului şi realizarea 33 . câţiva educatori străluciţi au încercat să-şi pună realmente ideile în aplicare.Pedagogii. Germania şi Anglia au imprimat un nou scop al educaţiei: formarea omului complet. privite în cadrul unui sistem de formare a personalităţii umane complete. era cultivată şi muzica vocală şi instrumentală. Exerciţiile fizice care se practicau la Casa Giocosa erau dintre cele mai variate: alergări. El era adeptul unor exerciţii care dezvoltă forţa fizică: jocurile cu mingea. luptă. a devenit un umanist respectat. vânătoarea. În opinia lui. Ladislau. Excesul unei educaţii intelectuale era compensat printr-o îngrijită educaţie morală şi religioasă. El a organizat într-un pavilion din grădina palatului ducal din Mantova un institut de educaţie pentru copiii din familia ducală. lipsa unei organizări şcolare moderne. continuând şi din această poziţie să recomande principilor italieni practicarea consecventăa scrimei. Aenea Sylvio Piccolomini (1405-1464) a scris un tratat de educaţie pentru tânărul rege al Ungariei şi Boemiei. apoi la Paris şi în Anglia. jocuri de război asemănătoare cu turnirul cavaleresc. prin educaţie fizică. nu de a forma atleţi. spaniol din Valencia. a căror educaţie le era încredinţată. În acelaşi timp ei au reuşit să dezvolte idei valoroase legate de scopurile. După modelul antic grecesc.

cercetători de bibliotecă. reprezentând una dintre monumentele literare ale Renaşterii. Diane de Foix contesă de Gurson. Ei au studiat cultura antică. Rezultatul studiilor ( a studiat mai ales operele lui Galenus) este lucrarea “Ars gymnastica” care apare în 1569. la Veneţia.Thomas Elliot (1490-1546). Romanul. Jocurile elevilor trebuie să se desfăşoare sub supravegherea unui adult. A fost primul educator englez care a insistat asupra valorii educative a exerciţiilor fizice. grotesc. Din anul 1562 a fost medicul cardinalului Alexandru Farnese.Scriitorul francez Francoise Rabelais şi-a exprimat ideile îndrăzneţe şi inovatoare într-un roman fantezist “Gargantua et Pantagruel”. Umaniştii au încercat prin eforturile lor concretizate cel mai adesea în lucrări cu caracter medical. contribuind la redeşteptarea interesului pentru gimnastica antică pe baza unui material bogat şi foarte bine prezentat. a reuşit o combinaţie fericită între umanism şi cavalerism. în timpurile noastre încă necunoscută”) Cartea a fost retipărită încă în şase ediţii. Este o lucrare impresionantă formată din şase pă rţi. a fost lucrarea “Schoolmaster” apă rută în 1570. ANGLIA . pedagogic sau chiar literar să readucă în centrul atenţiei importanţa educaţiei 34 . Lucrarea lui Mercurialis are o valoare remarcabilă atât documentară cât şi literară. Nici vorbă despre încurajarea practicii acelor exerciţii tradiţionale ale vechilor germani. au proclamat virtuţile exerciţiilor fizice clasice. înţelept. Cartea sa “The Gouvernour” publicată în 1531. Roger Acham (1516-1568) a fost educatorul reginei Elisabeta. (Titlul ei complet este: “Şase cărţi despre celebra artă gimnastică a celor vechi. religios. medic. În lucră rile sale este de acord cu practicarea exerciţiilor fizice. Poetul Michel de Montaigne (1533-1592) preocupat de ideea că educaţia trebuie să vizeze în egală măsură corpul şi spiritul îşi exprimă şi el ideile într-un mod mai puţin formal. este şi o operă pedagogică de mare valoare. pasionaţi de arheologie. una la Paris în anul 1577 şi ultima la Amsterdam în 1672). preluând idei şi concepţii atât de la Erasmus cât şi de la Castiglione. Aceasta trebuia pusă în serviciul statului. dar au ignorat ce se afla în imediata lor apropiere. Concepţiile sale asupra acestei probleme sunt sintetizate în scrisorile pe care le trimite unei doamne. Activitatea lui s-a desfăşurat într-o perioadă în care se puneau bazele Imperiului colonial englez. idealul educaţional trebuia să fie formarea "gentlemenului". pentru a pregăti o tânără generaţie folositoare scopurilor sale. Acest principiu va fi de acum înainte prezent permanent în toate sistemele de educaţie engleză. un mare protector al ştiinţei şi al artelor. fondatorul religiei protestante a fost şi unul dintre marii educatori ai poporului său. condamnă brutalitatea unor profesori care foloseau bătaia ca metodă pedagogică. FRANŢA . În această calitate are acces la bogăţia de că rţi şi manuscrise ale anticilor care se găsea la Vatican. fiind prin natura sa un adversar al violenţei. GERMANIA . Pentru Acham. sintetizează ideile sale despre educaţie. dar în acelaşi timp sănătos şi bine dezvoltat fizic. În opinia sa lecţiile trebuie alternate cu jocuri şi plimbări. considerându-le necesare pentru ca oamenii sănu cadă pradă exceselor şi obiceiurilor nesănătoase. este o critică aspră la adresa concepţiilor de viaţă feudale şi la modul în care se fă cea educaţia tineretului.Umaniştii germani au fost savanţi. adică cultura populară originală a timpului lor şi nu au luat în considerare exerciţiile tradiţionale ale poporului german. considerându-le nedemne. publicat în perioada 1532-1564. a realizat o operă care deşi are mai ales un caracter igienic şi medical. scris într-un stil luxuriant. Erasmus din Rotterdam. Rabelais schiţează un sistem revoluţionar de educaţie în care combină concepţiile cavalereşti cu cele umaniste şi care acordă atenţie sporită educaţiei fizice şi igienei. cuprinzând sfaturi cu privire la educaţia pe care trebuie să o primească fiul acesteia. Martin Luther. erudit filosof şi pedagog. iar şcolile trebuie să aibă locuri special amenajate pentru ca exerciţiile fizice să se poată face pe orice vreme. Din acest motiv ne agrea nici exerciţiile fizice dinamice. omul cumsecade. Exerciţiile fizice nu trebuie să aibăun caracter militar ci unul şcolar. adesea la limita decenţei. Hieronymus Mercurialis (1530-1606) medic.echilibrului sufletesc. ( 4 la Veneţia. Prin răspândirea ei considerabilă a avut o influenţă mare asupra oamenilor. pentru a degenera. prin bogăţia materialului şi prezentarea lui. Secretul echilibrului şi a forţei naţiunii era asigurarea unei educaţii care să dezvolte atât trupul cât şi spiritul. Opera sa pedagogică de căpătâi.

Enumeraţi principalii umanişti englezi şi lucră rile în care fac referiri la activitatea de educaţie fizică. a scopurilor acestei activităţi. puţin preocupaţi de aplicarea practică a concepţiilor pe care le propagau. teoreticieni. Ce rol au avut ideile lor despre educaţie fizică în procesul de dezvoltare al acestui domeniu ? 4. Oamenii de cultură din secolele care au marcat perioada Renaşterii au fost în marea lor majoritate. Care era scopul educaţiei pentru pedagogii umanişti şi care erau limitele concepţiei lor ? 2. pedagogi în special. din secolele care au urmat. Precizarea rolului educaţiei fizice în sistemele educative. Câţi dintre gânditorii umanişti au reuşit să pună în practică ideile referitoare la importanţa educaţiei fizice în dezvoltarea personalităţii umane ? 3. precum şi a celor mai potrivite metode şi forme de practicare vor fi tot atâtea probleme care îşi vor găsi parţial rezolvarea prin eforturile oamenilor de ştiinţă. ÎNTREBĂ RI 1. 35 .fizice în procesul de formare al omului modern.

viaţa în aer liber. ideolog al micii burghezii. Pentru evoluţia educaţiei fizice. experienţa şi analiza.J. După apariţia lucrării sale monumentale. este secolul enciclopediştilor.1778). mai ales în privinţa locului pe care această disciplină îl ocupa în procesul educativ şi de formare al copiilor şi tinerilor. al 36 . El a înfiinţat şi a condus la solicitarea şi cu ajutorul principelui Rakoczi. considera că doar prin exersare se pot dezvolta aptitudinile. pedagogi şi medici. 8. Adept al dictonului latin "Mens sana in corpore sano" Locke atrage atenţia şi asupra multor aspecte care condiţionează starea de sănătate: alimentaţia. tir. patinaj. între anii 1650-1654. morală şi intelectuală. adept a lui Bacon şi al formulei "nihil est in intelectu quod non prius fuerit in sensu" (nimic în raţiune înainte de a fi în simţuri). trecerea de la particular la general. iar organizarea şi funcţionarea sistemelor de învăţământ începe să se bucure de atenţia celor care conduceau statele europene în plin proces de consolidare. ORBIS SENSUALIUM PICTUS (Lumea simţurilor zugrăvite în imagini) apărută în anul 1668.8 8. în localitatea SarosPatak. lupta. Medicul şi filozoful englez John Locke (1632 .J. ne referim la Didactica Magna. somnul. 8. pedagogia devine o ştiinţă. În programul acestei şcoli exerciţiile fizice şi jocurile ocupau un loc important. prin care să se formeze oameni sănătoşi şi cu caractere puternice. Dintre aceste trebuie amintite" DIDACTICA MAGNA (Marea didactică) apă rută în anul 1640. autorul unei opere literare filosofice şi pedagogice de mare valoare. (Kiriţescu. al XVII-lea. Sunt prezentate aici şi o serie de exerciţii fizice pe care autorul le recomanda pentru a fi introduse în şcoli: alergări. SCHOLA LUDUS (Şcoala jocului) în care a fost precizată fundamentarea pedagogică a exerciţiilor şi jocurilor pe care autorul le considera esenţiale pentru procesul de educaţie al copiilor în viziunea concepţiilor sale despre educaţie. KOMENSKI ŞI J.2. Şcoala tinde să se desprindă de biserică. Concretizarea concepţiilor sale s-a realizat în lucrarea sa de referinţă în domeniul pedagogic “CÂTEVA CUGETĂ RI ASUPRA EDUCAŢIEI COPILULUI“ în care sunt abordate educaţia fizică.3. constituia un manual practic bazat pe imagini. Se produce o apropiere între oamenii de ştiinţă.1670) de origine ceh a fost cel mai însemnat pedagog al sec. în care sunt expuse de la principiile sale pedagogice şi metodele pe care le preconiza pentru realizarea procesului de educaţie. LOCKE PEDAGOGIA RAŢIONALISTĂ DIN SECOLUL AL XVIII-LEA . În mod deosebit el a pledat pentru o educaţie morală şi fizică. îmbrăcămintea. practicarea exerciţiilor fizice.1. IDEI REFERITOARE LA EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN CONCEPŢIILE PEDAGOGILOR REALIŞTI DIN SECOLUL AL XVII-LEA . ROUSSEAU ŞI CONTRIBUŢIA SA LA INTRODUCEREA EDUCAŢIEI FIZICE ÎN PROCESUL DE EDUCAŢIE Secolul al XVII-lea a fost marcat de curentul "realismului" care pe planul educaţiei a determinat schimbări substanţiale: în locul raţionamentului de tip deductiv specific Evului Mediu se impun concepţiile lui Bacon şi mai ales "metoda" lui Descartes: folosirea în procesul de cunoaştere şi educaţie a studiului realităţii. înot. Secolul al XVIII-lea este dominat de preocuparea tot mai serioasă pentru problemele educaţiei. Iluminist elveţian-francez.1704). Comenius şi J. popice. este recunoscut ca cea mai reprezentativă personalitate pedagogică a sec. constituind în concepţia lui Comenius baza naturală a educaţiei. Comenius are ocazia să aplice în mod practic ideile sale.J. La fel ca şi pentru predecesori idealul educaţional în concepţia sa era formarea "gentlemenului". Dintre pedagogii realişti ai secolului al XVII-lea. 1943) 8. scrimă. sub a cărui influenţa era de la începutul Evului Mediu. o şcoală în Slovacia.CURS NR.A.Locke au încercat să aplice şi în domeniul educaţiei fizice ideile pedagogiei realiste. democrat. Comenius sau Jan Amos Komenski (1592 . Armonizarea aspectelor fizice ale vieţii cu cele intelectuale. până la toate aspectele legate de organizarea unei şcoli. contribuţia cea mai consistentă a avut-o Jean Jaques Rousseau (1712 .

XVIII-lea, având o contribuţie deosebită asupra dezvoltării pedagogiei moderne. Opera sa pedagogică ale că rei idei îndrăzneţe au avut un mare ecou la vremea respectivă este "EMILE OU DE L’EDUCATION“ (Emil, sau despre educaţie) apă rută în anul 1762. Multe dintre ideile prezentate de autor au fost reluate de pedagogia modernă, chiar dacă unele au fost inaplicabile. Lucrarea este formată din cinci părţi, care corespund etapelor de dezvoltare a copilului. Principiul fundamental al concepţiei lui Rousseau a fost necesitatea întoarcerii la natură şi ocrotirea copilului de influenţele nefaste şi nesănătoase ale societăţii printr-o izolare voită şi o educaţie care să-i dezvolte capacităţile intelectuale şi fizice într-o strânsă legătură. În acest proces de educaţie eşalonat pe etape de dezvoltare a copilului, cea rezervată în mod special pentru educaţia fizică este a doua, între 4 şi 12 ani, iar exerciţiile recomandate sunt înotul, jocurile cu mingea, tragerile cu arcul. În perioada cuprinsă între sec. al XV-lea şi al XVIII-lea un număr important de filosofi, pedagogi şi medici au căutat să fundamenteze o bază raţională pentru exerciţiile fizice şi să arate importanţa lor ca factor educativ şi şi igienic. Nu se poate însă vorbi încă despre o adevărată influenţă a acestor idei în practica şcolară. Cei mai mulţi dintre ei concepeau educaţia în mod individual, aplicabilă fiilor de nobili. Chiar şi Rousseau, cu ideile lui care au premers revoluţia franceză, se referea la educaţia lui Emile, ca un “profesor de curte”.
ÎNTREBĂ RI

1. În care dintre lucră rile sale fundamentale, Comenius se referă la fundamentarea pedagogicăa exerciţiilor şi
jocurilor pe care le consideră esenţiale pentru procesul de educaţie al copiilor ?

2. Care era dictonul latin după care s-a orientat în activitatea sa pedagogică, J. Locke ? 3. La ce se referă principiul fundamental al concepţiei lui Rousseau şi în care etapă din procesul de educaţie
pe care-l preconiza educaţia fizică avea rol predominant ?

CURS NR.9 9. CURENTUL FILANTROPIST ŞI REINTRODUCEREA EDUCAŢIEI FIZICE ÎN ŞCOALĂ: J. BASEDOW, C. SALZMAN, J. GUTS-MUTS, G. VIETH, PESTALOZZI Ideile enciclopediştilor francezi s-au răspândit în întreaga Europă, dar avut un mare ră sunet deosebit în Germania, unde limba franceză şi obiceiurile de viaţă ale francezilor s-au bucurat de un prestigiu deosebit. S-a ajuns chiar la dispreţul faţă de limba germană, care era considerată barbară. În secolul al XVIII-lea, în Germania s-a produs o puternică mişcare de luptă împotriva tiraniei religioase. Biserica catolică germană redevenise o mare putere, care controla spiritual poporul german, cenzurând orice libertate de idei, persecutând autorii care cutezau să-şi exprime păreri care nu erau în concordanţă cu concepţiile religioase stricte. Această epocă de renaştere numită în Germania "aufklarung" (iluminare) este considerată la fel de importantă ca şi Renaşterea din sec. al XV-XVI-lea. Principiile noului curent erau: restituirea drepturilor individuale ale fiecăruia şi emanciparea faţă de biserică, iar pe plan politic abolirea monarhiei absolutiste. Cele mai reprezentative figuri ale “aufklarungului” au fost: Leibnitz, Wolf, Kant şi Herder. Dacă în Franţa ideile enciclopediştilor şi raţionaliştilor au avut mai ales o influenţă politică, contribuind la declanşarea Revoluţiei din 1789, în Germania, efectele iluminismului autohton s-au manifestat mai ales în plan cultural şi au avut o influenţă puternică asupra a tot ceea ce însemna la timpul respectiv educaţia. Pedagogii germani îşi vor îndrepta atenţia şi spre educaţie fizică. După ce umaniştii au încercat în lucră rile lor săo readucă în atenţia oamenilor, iar pedagogii secolelor următoare au ridicat-o la rangul unei concepţii fundamenatale în educaţia generală, pedagogii germani de la 37

sfârşitul sec. al XVIII-lea vor reuşi săo introducă în practica vieţii şcolare. Această reuşităva deschide un nou capitol în evoluţia istoricăa educaţiei fizice. Dupăo lungă perioadăde timp şi multe obstacole, educaţia fizicădispă rutădin şcoalădupă prăbuşirea lumii antice, se va întoarce din nou la şcoală. Ideile iluminismului german şi-au găsit cea mai bună expresie în şcoala filantropică, dezvoltată în a doua jumătate a sec. la XVIII-lea, care a reunit şi sintetizat toate curentele din lumea intelectuală: raţionalismul, utilitarismul, concepţiile lui Locke, cultivarea sentimentelor, etc. Pedagogii germani de la sfârşitul secolului al XVIII-lea sunt cei care reuşesc să facă marele pas de la concepţiile promovate de umanişti şi iluminişti încă din secolul al XVI-lea la aplicarea în practică a ideii că educaţia fizică trebuie să redevină o piatră de temelie a educaţiei şcolare. Educaţia fizică şi-a găsit un loc central în preocupă rile pedagogilor care aparţineau şcolii filantropiste. Continuând opera înaintaşilor lor, ei nu s-au mulţumit doar cu exprimarea şi susţinerea în scris a ideilor despre această activitate, ci au introdus-o efectiv în programele instituţiilor şcolare pe care le-au înfiinţat sau condus. 9.1. Întemeietorul şcolii filantropiste a fost Johann Basedow (1732-1790). Originar din Hamburg, a studiat teologia, iar în anii 1750 este profesor la o Academie cavalerească din Danemarca, unde are ocazia să cunoască şi să preţuiască virtuţile exerciţiilor cavalereşti. Ideile sale pedagogice progresiste atrag atenţia principelui din Anhalt, care îi oferă şansa de înfiinţa o instituţie de educaţie în conformitate cu concepţiile sale. Astfel ia naştere în 1774, celebrul institut “Philantropinum” de la Dessau. Această şcoală va fi terenul de aplicare şi experimentare a pedagogiei filantropiste a lui Basedow, un adevărat laborator de experienţă în domeniul educaţiei fizice, morale şi intelectuale. Basedow a dorit ca aceată şcoală să fie “întâia şcoală normală pentru umanitate”, “o şcoală a iubirii de oameni şi de cunoştinţe bune pentru învăţători, pentru bogaţi şi să raci” El şia expus ideile pedagogice într-un mare număr de lucrări. Lucrarea sa fundamentală este “Tratatul elementar” apă rută în 1774, cuprinzând 4 volume. Pedagogia lui Basedow este inspirată de ideile lui Locke, Comenius şi mai ales Rousseau. În concepţia sa educaţia trebuie să fie naţională şi independentă de orice biserică, dar cultura sentimentului patriotic trebuie fă cută în afară de orice naţionalitate. În opinia lui Basedow, munca trebuie înlocuită cu plăcerea. Ca urmare a acestor două caracteristici ale concepţiei pedagogice basedowiene: atractivitatea şi utilitarismul, exerciţiile fizice au ocupat loc considerabil în planul de educaţie al lui Basedow. La Philantrophinum a fost introdusă o metodă prin care copiii învăţau jucându-se, iar orele de învăţătură alternau cu cele de joc. Exerciţiul fizice trebuia să aibă un dublu scop. Pe de o parte să fie instrumente ale îmbunătăţării naturii umane, iar pe de altă parte să fie mijloc de educaţie generală pentru viitorii cetăţeni. Ele erau împrumutate din vechea gimnastică grecească şi din exerciţiile cavalereşti, în aşa fel încât să satisfacă principiul utilitar. La Dessau a fost introdus un pentatlon care cuprindea: alergări, sărituri, căţărari, exerciţii de balans şi de purtat. Acestora li se adăugau dansul, călăria, scrima, exerciţii militare. O inovaţie a lui Basedow a fost introducerea pe timpul verii a vieţii de tabără, în care elevii locuiau în corturi, înotau, pescuiau, făceau canotaj etc. Cea mai mare parte a ideilor pedagogice ale lui Basedow sunt inspirate de opera pedagogică a lui J.J.Rousseau. Dacă acesta poate fi considerat un reformator al procesului de educaţie în plan teoretic, cu siguranţă, Basedow a fost reformatorul practic. Deşi instituţia pe care a creat-o nu a avut o viaţă prea lungă, el fiind nevoit să o părăsească în urma unor conflicte cu colaboratorii săi, ideile lui au fost preluate de numeroşi pedagogi care au creat o adevărată şcoală filantropică, iar printre susţinătorii ideilor sale s-a numărat şi filosoful Immanuel Kant. 9.2.Printre aceştia a fost şi Christian Salzman ( 1744-1811), pastor protestant, care a lucrat pentru o scurtă perioadă la Dessau. Nemulţumit de atmosfera de aici, a acceptat oferta şi sprijinul financiar la familiei domnitoare din Saxa Coburg Gotha şi a înfiinţat o nouă instituţie Philantropinum, în apropierea localităţii Schnefenthal, într-un loc aparte, în mijlocul naturii. 38

Om cu spirit ales, mare iubitor al copiilor, dar şi cu o mare capacitate de muncă şi bun organizator, Salzman s-a devotat acestei instituţii şi a făcut din ea un model de şcoală modernă. Ajutat de echipa de profesori cu care a lucrat într-o deplină armonie a reuşit să imprime instituţiei un bun renume care i-a asigurat o foarte lungă funcţionare. La fel ca şi Rousseau (al cărui adept a fost) Salzman şi-a sintetizat ideile pedagogice într-un roman, intitulat după numele personajului principal, "Konrad Kiefer". Spre deosebire de eroul lui Rousseau, acesta era un copil de ţărani, care frecventează şcoala din satul natal. Scopul educaţiei în opinia lui Salzman era “să formeze oameni sănătoşi, şi voioşi, inteligenţi şi buni, pentru ca prin aceasta să fie fericiţi ei înşişi şi în stare să colaboreze la prosperitatea generală.”(Kiriţescu, 1942) Între el şi Basedow predecesorul ale cărui concepţii şi le-a însuşit, erau mari deosebiri de personalitate: pe cât de plin de temeperament şi ciudăţenii era acesta, pe atât de ponderat, simplu şi modest era Salzman. Punând pe primul plan formarea personalităţii elevilor, Salzman a acordat o atenţie specială personalităţii educatorului: acesta trebuia să caute în el însuşi cauza greşelilor elevilor să i. Cunoaşterea de sine, conduita exemplară şi continua perfecţionare a propriei personalităţi este după Salzman, secretul educaţiei. Deşi a fost preot, educaţia fizică s-a bucurat de mare atenţie în programele de educaţie de la Schephenthal. Elevii să i făceau numeroase excursii, practicau exerciţiile fizice şi jocurile. În opinia lui, profesorul trebuia să ia parte în mod activ la aceste jocuri: “Cine nu ştie să se joace cu copiii şi este destul de nepriceput ca să creadă căacest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator.” Kiriţescu, 1942) În curtea şcolii de la Schephenthal erau amenajate spaţii speciale şi aparate pentru practicarea exerciţiilor fizice: bârnă de echilibru, şanţuri pentru sărituri, stâlpi pentru căţărări, leagăne pentru balans, etc. Pe lângă aceste exerciţii fizice în programul elevilor mai erau şi dansurile, muzica instrumentală şi activităţile manuale. Marele merit al şcolii filantropiste este că a demonstrat importanţa educaţiei fizice şi a readus-o în programul şcolar pe o poziţie egală cu cea a educaţiei intelectuale şi morale. 9.3 Cel care a reuşit într-un mod strălucit să concretizeze eforturile pedagogilor filantropişti în domeniul educaţiei fizice a fost Johan Gutsmuths (1759 - 1839). Cu studii de teologie, filologie, geografie, matematică şi fizică la Universitatea din Halle, datorită unui concurs de împrejurări, devine profesor de gimnastică la şcoala lui Salzmann. Angajarea lui s-a dovedit foarte inspirată, Gutsmuths dedicându-se cu mare devotament şi seriozitate acestui domeniu de activitate. După opt ani de exercitare a profesiei şi foarte mult studiu al unor predecesori, în anul 1793, publică cartea "GYMNASTIK FUR DIE JUGEND" (Gimnastica pentru tineret), o lucrare de mare valoare care poate fi considerată prima carte de specialitate din epoca modernă. Prin profunzimea gândirii, bogăţia documentării, justeţea observaţiilor, claritatea expunerii, această lucrare este nu numai prima carte modernă de Educaţie fizică, dar şi cea care pune temeliile pedagogice ale educaţiei fizice şcolare. Cartea a fost publicată în mai multe ediţii, mereu revizuite şi completate şi a fost tradusă în mai multe limbi. 11.4. Gerhard Vieth (1763-1836) a fost contemporan cu Gutsmuts, desfăşurându-şi activitatea practic în acelaşi timp. Om de ştiinţă, cu o pregătire ce atingea erudiţia, excelent pedagog, a reuşit să contribuie fundamentarea ştiinţifică a educaţiei fizice, deşi nu a predat-o niciodată ca profesor. După studii de foarte serioase de drept, matematică şi fizică la Universităţile din Gotingen şi Leipzig, din anul 1786 este profesor de matematică, apoi director la şcoala filantropistă din Dessau. Bogata lui activitate ştiinţifică a fost surprinzător completată cu o lucrare dintr-un domeniu care aparent nu avea legătură cu preocupă rile lui obişnuite: “ÎNCERCARE DE ENCICLOPEDIE A EXERCIŢIILOR FIZICE”, o lucrare fundamentală, una dintre cele mai complete care s-a scris vreodată în educaţie fizică. În prima parte a lucrării, autorul a descris bazându-se pe o documentare foarte bogată, exerciţiile fizice practicate din cele mai vechi timpuri de toate popoarele lumii, încercând în acelaşi timp să explice şi procesul de evoluţie al lor. În partea a doua, a sistematizat exerciţiile fizice după alte criterii decât cele ale lui Gutsmuts. Vieth utilizează pentru sistematizare criterii 39

anatomice şi fiziologice, fiind primul autor care apelează la acestea. El descrie structura corpului omenesc în legătură cu mecanica mişcărilor, efectele de pârghie ale oaselor, etc. Toate exerciţiile sunt tratate din acest punct de vedere, iar descrierile unor poziţii şi a unor mişcări sunt atât de bine realizate încât au rămas valabile până în zilele noastre. Cartea lui Vieth, scrisă pe baza unei documentări excepţionale, fundamentată ştiinţific a completat în mod fericit opera lui Gutsmuths, cele două lucrări realizând împreună fundamentarea ştiinţifică a activităţii de educaţie fizică. 8.5. Alături de filantropişti germani, au fost şi alţi pedagogi care prin concepţiile şi realizările lor de ordin teoretic, dar mai ales practic au determinat evoluţia pozitivă a procesului de dezvoltare a educaţiei fizice, mai ales în mediul şcolar, în această perioadă. Printre aceştia se detaşează personalitatea eleveţianului de origine italiană Pestalozzi (1746 1827). Mare admirator şi adept al ideilor lui Rousseau, având studii teologige şi juridice, după încercări nereuşite în domeniul agriculturii, Pestalozzi a înfiinţat la ferma lui de la Brugg un institut pentru educaţia copiilor orfani sau de condiţie foarte modestă. Marea forţă a acestui om provenea mai ales din excepţionalele sale calităţi morale: altruismul, bunătatea şi o imensă generozitate. Opera sa pedagogică, scrisă în stilul unui roman popular LEONARD ŞI GERTRUDA, a apărut în anul 1781 şi s-a bucurat de un succes imens. La fel ca şi ultima dintre şcolile pe care le-a înfiinţat şi condus, cea de la Yverdon, o localitate de lângă Neuchatel. Aceste ultime realizări l-au consacrat ca o personalitate pedagogică de prim rang. Concepţia pedagogică a lui Pestalozzi, porneşte de la ideea Rousseau, conform că reia baza oricărei educaţii este intuiţia. Intuiţia nu constă numai în percepţia exterioară a senzaţiilor, ci se aplică şi în sfera conştiinţei, a sentimentelor şi emoţiilor. Cunoscător al filozofiei platoniene, Pestalozzi promovează educaţia fizică ca factor decisiv în formarea armonioasă a personalităţii umane. În şcolile pe care le-a înfiinţat sau condus, exerciţiile fizice numite de pedagog "naturale sau elementare" se adresau în primul rând articulaţiilor. Ele constau în flexii, extensii, răsuciri ale membrelor şi trunchiului, se executau liber şi erau exersate într-un mod frontal care angrena întreg colectivul de elevi. Dacă sistemul pedagogic al lui Pestalozzi la modul general s-a bucurat de o apreciere unanimă, fiind considerat deschizător de drum în pedagogia modernă, nu acelaşi lucru se poate spune despre gimnastica şcolară preconizată de el. Criticată pentru artificialitate şi caracterul ei mecanic, trebuie totuşi apreciată pentru faptul că în elaborarea sistemului de exerciţii fizice Pestalozzi a folosit cunoştinţe de anatomie şi biomecanica, dând un caracter ştiinţific contribuţiei sale la dezvoltarea acestui domeniu.
ÎNTREBĂRI

1. Care a fost marele pas pe care l-au făcut pedagogii germani de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, referitor la
concepţiile despre locul educaţiei fizice în procesul de educaţie general ?

2. Cine a fost întemeietorul şcolii filantropiste, cum s-a numit instituţia pe care a fondat-o şi care au fost
principalele trăsături ale sistemului său de educaţie ?

3. Prin ce calităţi s-a detaşat C. Salzman în rândurile pedagogilor filantropişti ? 4. Care sunt diferenţele principale dintre cele două lucrări de mare valoare din domeniul educaţiei fizică
apărute în această perioadă? Dar autorii lor prin ce se diferenţiază?

5. Ce caracter aveau exerciţiile fizice preconizate de Pestalozzi ?
CURS NR.10 10. SISTEMELE NAŢIONALE DE EDUCAŢIE FIZICĂ DIN SECOLELE AL XVIII-LEA ŞI AL XIX-LEA: SISTEMUL FRANCEZ, ELVEŢIAN, GERMAN, DANEZ, SUEDEZ ŞI ENGLEZ 40

Fiecare dintre aceste sisteme naţionale se leagă de numele unei personalităţi. considerând că şcoala era mijlocul cel mai sigur de a asigura emanciparea poporului. mai ales prin intermediul sistemului de educaţie şcolar şi universitar. Revoluţia franceză prin fruntaşii săi a încercat punerea învăţământului sub directul control al statului. A avut ocazia să-şi pună în practică ideile progresiste despre educaţie la Institutul pestalozzian din Madrid. au reuşit să fundamenteze sisteme de educaţie fizică complete. La limita secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. bazate pe concepţii pedagogice generale. filosofii. Datorită gradului de dezvoltare la care a ajuns gândirea pedagogică în domeniul educaţiei fizice în această perioadă şi adaptării ei la condiţiile specifice de viaţă din ţara respectivă. Bun cunoscător al pedagogiei lui Pestalozzi a redactat un regulament de educaţie militară bazat pe ideile acestuia. consilier de stat. în sistemul de învăţământ s-a produs un adevărat gol. devenind 41 . care şi-a dedicat activitatea şi energia adesea pe parcursul întregii vieţii edifică rii unui sistem propriu de educaţie fizică. În timpul campaniei lui Napoleon în Spania. iar realiză rile unor personalităţi din Franţa. Acest institut a fost înfiinţat în 1807 de către regele Carol al IV-lea al Spaniei pentru formarea inginerilor şi ofiţerilor. de păstrare a bunului cel mai de preţ: sănătatea. dar în acelaşi timp adaptate la caracteristicile sociale. Din această rivalitate a avut de câştigat în principal activitatea de educaţie fizică care pe parcursul acestui secol se poate spune că intrat definitiv în viaţa omului modern. XVII-lea şi al XVIII-lea au reuşit să readucă educaţia fizică în preocupă rile oamenilor de cultură şi a celor de şcoală. În acest context educaţional îşi va desfăşura activitatea cel care este considerat creatorul primului sistem de educaţie fizică francez colonelul spaniol Don Francesco Amoros y Ondeano (1770-1848) care a reuşit să adauge la spiritul militarist al epocii o concepţie superioară despre educaţie. Mai mult chiar. ca parte esenţială a educaţiei generale. în special a iezuiţilor care controlau întregul sistem de învăţământ. iar Amoros a fost numit la conducerea lui. În şcolile din timpul său. Creatorii de sisteme de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor. s-a alăturat francezilor.Scriitorii. Neglijenţa statului faţă problemele educaţiei a dus la creşterea influenţei congregaţiilor religioase. sistemele de educaţie fizică create în această perioadă au avut o largă răspândire. Suedia sau Anglia se cristalizează sub forma unor adevărate sisteme naţionale de educaţie fizică. politice din ţărilor lor şi subordonate unor scopuri clare. elevii erau organizaţi în companii iar şcoala devenise o adevărată cazarmă. el s-a ocupat de educaţia principelui moştenitorul al tronului Spaniei şi a deţinut o serie de funcţii importante în stat: intendent al poliţiei. Germania. 10. ci şi de lupta dintre ele. După expulzarea acestora în 1762. devenind o componentă esenţială a procesului de dezvoltare normală şi armonioasă a omului. au pătruns în viaţa şcolară. au fost durabile şi au constituit o caracteristică a educaţiei fizice din acest secol. dacă ne gândim că toate sistemele europene au pătruns şi pe continentul american prin intermediul emigranţilor. Preluarea puterii de către Napoleon Bonaparte care a preluat din ideile generoase ale enciclopediştilor numai pe acelea care-i serveau fundamentării concepţiei statului militar a redus scopul învăţământului public francez la acela de a creşte şi educa soldaţi. ministru de interne. Pe lângăa ceastă funcţie. exerciţiile fizice constau doar în marşuri şi mânuiri ale armelor. se accentuează caracterul concret al activităţilor în domeniul educaţiei fizice. Ideile pedagogilor Revoluţiei franceze nu au devenit realitate din cauza modului în care s-au derulat evenimentele în Franţa. pedagogii secolelor al XVI-lea. În Franţa secolulului al XVIII-lea învăţământul avea un aspect haotic care se datora lipsei de interes a regalităţii preocupată doar şcolile destinate funcţionarilor şi ofiţerilor săi.1. Amoros s-a născut la Valencia în Spania şi s-a dedicat carierei militare. Secolul al XIX-lea a fost marcat nu numai de apariţia şi extinderea sistemelor de educaţie fizică naţionale. influenţând dezvoltarea activităţii de educaţie fizică pe plan european şi chiar mondial. unele dintre ele au fost preluate şi de alte ţări europene decât cele în care au apă rut. pedagog de obicei. Filantropiştii au introdus educaţia fizică în programul şcolar.

sistematizarea. alcătuind un adevărat dosar pentru fiecare pentru fiecare elev. Doar foştii să i elevi îi mai păstrează amintirea scriind la mormântul său: “Amoros. La prăbuşirea regimului napoleonian s-a refugiat în Franţa. cu sentimentele. mai sensibil. fondator al gimnasticii în Franţa. mai întreprinzător. bun vorbitor a reuşit să creeze o mişcare puternică în favoarea educaţiei fizice. mecanica mişcărilor şi examenul fizic şi moral ale elevilor. lăcomia. iar în 1837 gimnaziul militar este închis prin ordonanţă regală. apoi în 1821 “Prospectus”. de a fi capabili să servim patria şi umanitatea". În 1817 apare “Manual practic de exerciţii corporale şi jocuri” una dintre lucră rile lui fundamentale. de mare inteligenţă. Pe bârna orizontală atârnau de sus atârnau prăjini. 1924 Amoros a pus primul care a intuit ceea ce psihologia modernă numeşte “imagini kineztezice”. susţinut de trei stâlpi verticali. Atacat. Aici îşi desăvârşeau pregătirea fizică şi militară după metoda lui Amoros trupe de artilerie. etc. şi care ne ajută să înfrângem toate dificultăţile şi să triumfăm împotriva tuturor primejdiilor şi a tuturor piedicilor. în 1830 “ Manual de educaţie gimnastică şi morală”. 1924) Concepţiile teoretice sunt cel mai bine prezentate de însuşi Amoros. Pe lângă acest gimnaziu s-a creat o secţie şcolară: “Gimnaziu civil normal” care era frecventat de elevii liceelor şi gimnaziilor civile din Paris. Asocierea exerciţiilor cu muzica este un element important al metodei sale prin asocierea mişcărilor cu ritmul pe care îl oferă muzica. mai mlădios. Activitatea sa principală a constat în răspândirea exerciţiilor fizice pentru practicarea cărora a creat un sistem propriu. mai puternic. Om charismatic. El are marele merit de a fi primul care a individualizat educaţia motrică ţinând cont de constituţia fizică şi de personalitatea elevului. a raporturilor lor cu simţurile. care 42 . Printre proiectele sale rămase nerealizate au fost “Marea operă” un volum în care să adune toate lucră rile sale şi un Gimnaziu normal de proporţii grandioase pe care dorea să-l numească “Palatul tinereţii”. mai inteligent. demonstraţii. La baza didacticii amorosiene stă intuiţia. “Institution Durdan” la Paris. inaugurat în anul 1820.guvernator al provinciei. i se reproşa autoritarismul. şi executarea exerciţiilor sale criterii ştiinţifice care se fundamentează pe cunoştinţe de anatomia şi fiziologie. ironizat. cărţi. Apariţiile în public. apoi duşmănia multora. Gimnastica lui Amoros are la bază în ceea ce priveşte alegerea. El defineşte gimnastica drept: "ştiinţa raţională a mişcărilor noastre. întreprinzător.” (Encyclopedie des Sports. catarge. Gimnastica îmbrăţişează practica tuturor exerciţiilor ce tind a face pe om mai curajos. succesele sale determinând la început invidia. În urma a numeroase atacuri Ministerul de război îi taie subvenţiile. mai sprinten. Aspectul caracteristic al acestui gimnaziu era dat de un portic înalt de peste 5 metri. adică senzaţiile despre mişcarea propriului corp. a scris o mulţime de cărţi şi broşuri care au fixat sistemul şi metodele sale. frânghii cu noduri. În 1817 a înfiinţat cu ajutorul unei subvenţii. mai iute. risipa fondurilor. dedicându-şi întreaga activitate noii sale patrii. manuale. mai dibaci. La valoarea psiho-pedagogicăa exerciţiilor Amoros adaugă necesitatea ca exerciţiile fizice să aibă şi un caracter utilitar. în manualele şi lucră rile sale. Moare să rac în anul 1848. vizuale. cu moravurile noastre şi cu dezvoltarea tuturor facultăţilor noastre. bare. mort cu regretul de nu fi făcut mai mult pentru ea. tactile. scări oblice. iar în anul 1816 a obţinut naturalizarea ca cetăţean francez. din cauza obstacolelor care i s-au pus. cu inteligenţa. Între anii 1820-1832 Amoros desfăşoară o activitate extraordinară atât ca director al acestor instituţii cât şi ca propagandist: conferinţe. geniu şi garda regală. Teoretician şi practician în acelaşi timp. Pe lângă portic erau alte instalaţii şi amenajări: şanţuri pentru sărit. Encyclopedie des Sports. care porneşte de la asocierea a cât mai multe senzaţii: auditive. dar a şi înfiinţat şi condus o serie de instituţii în care se preda gimnastica după principiile sale. numeroasele conferinţe determină oficialităţile să-i încredinţeze misiunea de a înfiinţa Gimnaziul pentru sapeuri-pompieri şi apoi Gimnaziul normal militar. Declinul lui Amoros a început după anul 1832. scări de lemn etc.

iar în propriile concepţii au deschis drumul pentru modernizarea şi fundamentarea ştiinţifică a activităţii de educaţie fizică. Născut la Boston. Partea a doua a lecţiei se desfăşura în aer liber şi consta în alergări şi exerciţii de lupte. Amoros alegea şi recomanda fiecărui elev exerciţiile care le considera potrivite. Importanţa operei lui Amoros este considerabilă.2. precum şi de predispoziţii pentru anumite exerciţii. în special cele executate cu partea superioară a corpului. căutând să realizeze toate scopurile sistemului său.3. După câtva timp pleacă din nou în Franţa. reuşind de această dată să se facă remarcat şi chiar să-l detroneze pe Amoros. Elveţia . Rousseau. încolonaţi. Meklenburg. publică cartea “Bazele gimnasticii”. Lecţiile concepute de Amoros aveau au aspect variat. publicând şi o lucrare în acest domeniu. Se desfăşura în sala de fiziologie pe ai căror pereţi se găseau o serie de planşe. pleacă în Franţa dornic să se facă cunoscut. La începutul orei. Se reîntoarce în Elveţia. A patra parte se desfăşura din nou afară. A treia parte era dedicată asimilării unor cunoştinţe teoretice. reproşându-i-se atenţia exagerată acordată exerciţiilor acrobatice.Fără să se ridice la înălţimea de spirit a lui Amoros. 10. Foarte multe dintre aparatele de gimnastică folosite şi astăzi au fost inventate de Amoros. În anul 1819 publică o nouă lucrare “Tratat de gimnastică elementară”. Pe lângă educaţia fizică militară. pe care deşi l-a contestat. tablouri. Din dorinţa unor personalităţi animate de gândul recâştigă rii independenţei şi a realizării unităţii naţionale se naşte ideea de a întări poporul prin educaţie fizică. aşa cănu are prea mare succes. elevii intrau în sală. elveţianul Henri Clias (1782-1854) a avut şi el o contribuţie importantă la progresul educaţiei fizice din prima jumătate a secolului al XIX-lea. 10. În anul 1816. Marele său merit rămâne faptul că a pus bazele gimnasticii pentru copiii foarte mici şi a contribuit la dezvoltarea gimnasticii feminine. începe să fie preocupat de gimnastica pentru femei. ulterior tradusă în franceză şi italiană. El a valorificat la un nivel superior concepţii înaintaşilor Locke. maxime morale. Sistemul lui Clias nu are multe elemente de originalitate. Un an mai târziu. Criticile care au fost aduse sistemului său au vizat mai ales aspecte legate de tehnica exerciţiilor. Cel care a creat sistemul de educaţie fizică german a fost Friedrich Ludwig Jahn (1778-1852) cunoscut sub numele de Turnvater Jahn (părintele gimnasticii). Se poate spune că în Germania. Deşi tatăl său dorea pentru el o carieră 43 .cuprindea o mulţime de date şi măsurători somatice. care se găsea în apropierea a trei state germane: Prusia. Echipamentul lor era format din pantaloni albi şi vestă simplă. O educaţie fizică care la rândul ei să stea la baza educării caracterului în aşa fel încât să fie formaţi soldaţi puternici. Trece în Anglia şi timp de 6 ani se ocupă cu pregătirea fizică a militarilor englezi. Jahn s-a născut ca fiu al unui predicator în localitatea Lanz. ajungând să aibă în anul 1823 în jur de 1400 de elevi. constând în exerciţii de aplicaţie. statistici. primind o serie din funcţiile oficiale ale acestuia. l-a copiat în cea mai mare parte. iar în anul 1810 ajunge în Elveţia unde îşi desfăşoară activitatea ca maestru de gimnastică la diverse instituţii şi apoi în cadrul armatei. numită “Calistenia”. iar sfera lui de preocupări se extinde şi în domeniul gimnasticii pentru copiii de vârstă foarte mică(sugari) şi gimnastica medicală. În fine. unde predă gimnastica la o serie de instituţii şcolare şi în armată. ultima parte a lecţiei era găzduită din nou de sala de fiziologie: aici se analiza lecţia şi se atribuiau calificativele şi recompense morale celor care s-au distins. Germania . fiu al unui emigrant eleveţian. aflat în declin de popularitate. a studiat în Olanda. interesul pentru educaţia fizică a populaţiei a fost determinată de necesităţi de ordin politic şi militar. Diderot şi mai ales Pestalozzi.La sfârşitul secolului al XVIII-lea armatele franceze conduse de Napoleon cuceresc Prusia. iar aparatele şi tehnica de execuţie sunt preluate de la Amoros. teoria şi sistematizarea exerciţiilor sale fiind inspirată în mare parte din principiile lui Gutsmuts. curajoşi şi devotaţi. dar aici Amoros este în plină ascensiune. Hanovra. elevii executau pe muzică exerciţii elementare şi marşuri. conduşi de profesorul lor. al cărui adept dar şi rival a fost. După inspecţie. iar toate celelalte state germane devin sateliţi ai noii puteri.

ajungând în contact cu o mulţime de oameni din cele mai diferite clase sociale. astfel că era normal sădea naştere la animozităţi şi riposte. pe care-l foloseau peste 500 de practicanţi ai exerciţiilor fizice. Numărul practicanţilor gimnasticii după sistemul lui Jahn a continuat să crească şi în lipsa lui. în anul 1813. a întăririi tineretului prin practica exerciţiilor fizice. Din acest motiv a fost nevoit să schimbe mai multe şcoli. pe jos colindând oraşele şi satele din Germania de nord. Jahn ducea şi o intensă activitate publicistică care avea acelaşi scop. Este perioada în care se cristalizează vocaţia sa consacrată redeşteptării poporului. gimnastica lui devenea din ce în ce mai populară: terenurile de exerciţii apăreau la marginea a tot mai numeroase oraşe. A călătorit mult. Intransigenţa lor se manifesta însă cu accente extremiste pentru o societate obosită de războaie şi naţionalism. conduse de un discipol al său: Eiselen. exerciţiile fizice erau prezente în programul lor educativ. cu aparate şi instalaţii variate. Ambele instituţii fiind organizate pe principii pestalozziene. Un an mai târziu. Asociaţiile de gimnastică încep să fie considerate nucleul tendinţelor politice extremiste. Asociaţiile studenţeşti s-au alăturat şi ele acestei mişcări. cu adaptă rile de rigoare. Această experienţă îl va marca pentru întreaga viaţă. alţii care-i contestau aceste calităţi. Personalitate puternică şi plină de energie. periculoase pentru ordinea în stat. Sentimentele sale patriotice sunt evidente. În anul 1816 întors din război Jahn publică cartea sa fundamentală: “Die Deutsche Turnkunst”. Un incident politic determină însăluarea unor mă suri radicale împotriva adepţilor lui Jahn şi a sistemului său: în anul 1819 la Manheim. La izbucnirea războiului de eliberare. gimnastica devine disciplină şcolară. Reacţiile adverse la marele succes al sistemului nu au întârziat însă să apară: acest sistem se baza prea mult pe concepţii politice. precum şi atmosferei de entuziasm care stăpânea Germania după succesul din războiul de eliberare. Datorită activităţii sale şi a colaboratorilor săi.ecleziastică. În anul 1806 se înrolează în armata prusacă şi are neşansa să participe la finalul dezastruos al luptei de la Iena. turnplatzurile şi-au continuat activitatea. În perioada cât Jahn a fost înrolat. În anul 1810 se stabileşte la Berlin şi începe să lucreze ca profesor la gimnaziul “Grauen Kloster” şi la Institutul “Plamman”. un teren de exerciţii fizice. ajungând la peste 1000 în anul 1816. dar "turnlatzurile" populare sunt înlocuite cu cele amenajate pe lângă şcoli. trăind chiar pentru câtva timp ca pustnic într-o peşteră aflată la marginea localităţii Salle. un nou "turnplatz" este amenajat. filosofia şi istoria. În paralel cu activitatea sa în domeniul educaţiei fizice. Lupta naţională a avut ca lozincă şi realizarea unităţii naţionale. la câmp sau în pădure pentru lecţiile de gimnastică. dorinţă care nu se realizase însă spre marea dezamăgire a patrioţilor înflăcăraţi. pe care îi socotea răspunzători pentru toate relele care mă cinau naţia germană. dar care se infiltrase şi în sistemul german de învăţământ. Jahn se înrolează împreună cu “turnerii” săi ca voluntari. studiind teologia. Jahn a preferat încă din copilărie şi adolescenţă viaţa în aer liber. Sistemul de gimnastică a lui Jahn era un sistem popular care se adresa tuturor categoriilor populaţiei. în rândul cărora erau şi adepţii lui Jahn. dar în spatele lor stau cele de ură profundă împotriva francezilor. îl 44 . primul Turnplatz. Iena şi Grunwald. La 25 de ani călătoreşte singur. Are ideea de a scoate elevii din cadrul tradiţional al şcolii. dar indisciplinat a fost în permanent conflict cu profesorii şi colegii să i. Scopul sistemului său se preciza din ce în ce mai bine: întărirea tineretului în vederea războiului de eliberare. continuându-şi şi activitatea de fervent propagandist şi organizator. Pedagogii timpului s-au împărţit în două grupuri: unul care era de acord cu virtuţile educative ale sistemului. În urma unor dispute aprinse în 1819 prin ordin al ministerului instrucţiei. Împreună cu un grup de ofiţeri înfiinţează "Deutscher Bund" (Liga Germană) şi cu ajutorul câtorva adepţi devotaţi începe activitatea de pregătire a tineretului. A frecventat Universităţile din Halle. pentru a face faţă numărului mare de amatori. formând un batalion. un student (cunoscut ca adept al lui Jahn). fără să reuşească însă să finalizeze nici unul dintre cursurile începute. În anul 1811 organizează lîngăBerlin. ducându-se cu ei în afara oraşului.

pe preferinţă lângă păduri şi erau considerate instituţii publice. fiind considerat precursorul “turismului”. 10. prăjini. jocurile. Ca urmare. metodica. A avut un caracter popular. Partea originală o constituie exerciţiile de suspensie şi cu sprijinul braţelor. iar Jahn însuşi este condamnat pentru trădare şi conspiraţie. să aibă revelaţia importanţei pe care exerciţiile fizice o pot avea în viaţa şi dezvoltarea oamenilor. studenţi. gropi. unui scop politic şi pentru că îl considerau prea mecanic şi rigid. militari. un monument al culturii germane. În jur se găseau tot felul de aparate şi accesorii: calul pentru voltije. Acesta. exerciţiile.Crearea unei şcoli de educaţie fizică în Danemarca este legată de numele lui Franciscus Nachtegall (1777-1847). Terenul din jur era amenajat cu şanţuri. Gutsmuts şi Vieth. Principiile gimnasticii lui Jahn sunt prezentate în cartea sa “Die deutsche turkunst” apărută în anul 1819. fiind formată din patru părţi: terminologia. însoţite de descrieri clare şi reguli de executare. Cocluzionând. dar şi pentru antrenarea adulţilor şi că aceste exerciţii sunt mai eficiente dacă sunt exersate în aer liber. proaspăt urcat pe tron. accentul fiind pus nu pe şcoală ci pe instituţiile populare de gimnastică. activitate atât de dragă germanilor. Turnplatzurile se amenajau la marginea localităţilor. paralelele. Gimnastica lui Jahn este în mare parte o gimnasticăla aparate.4. Cartea a fost primită cu mare entuziasm şi este considerată Până astăzi. prin decret regal activitatea de gimnastică este interzisă. capacitatea de a înţelege tinerii. Jahn acorda o atenţie foarte mare personalităţii profesorului şi conducătorului de turnplatz: aceştia trebuie să aibă pe lângă calităţi personale şi o deosebită pregătire tehnică. Terminologia lui Jahn este pur germană (el considerând gimnastica o artă germană). profesori. 45 . dar sunt mult mai numeroase. După încercă ri nereuşite de a reintra în viaţa publică. o schelă rie care servea la exerciţiile de agăţare şi urcare. frânghii. Timp de 20 de ani el va trăi sub supravegherea poliţiei. gimnastica lui Jahn a fost o activitate educativ-morală prin care s-a dorit realizarea unei educaţii naţionale şi populare pur germane. Turnplatzul avea în mijloc un foişor de lemn. Francezii l-au criticat pentru că a subordonat interesul pedagogic. Ceea ce însă a rămas meritul de necontestat al lui Jahn. deşi a făcut studii de teologie. la respingerea a tot ce nu era german. pentru care a creat aparate noi: paralelele. (Kiriţescu. el provenind din latinul “tornare” care la rândul său îşi are originea în limba greacă şi înseamnă cerc. Posteritatea i-a consacrat un adevărat cult. grinda oscilantă. se întruneau odată pe săptămână. fiind socotit unul dintre cei mai mari fii ai Germaniei. toate vechile denumiri care proveneau din limbile clasice (greaca sau latina) fiind înlocuite cu termeni germani sau socotiţi de el ca de origine germană. Jahn moare în anul 1852. burghezi. Criticile care au fost aduse sistemului se refereau la exageră rile în privinţa naţionalismului. beţe sau suliţe pentru aruncă ri. marcate de un ton naţionalist exasperant. Jocurile care se practicau erau alese în aşa fel încât să aibăo influenţă benefică asupra sănătăţii fizice şi spirituale dar să şi contribuie la formarea spiritului de echipă. De asemenea Jahn a deschis gustul tinerilor pentru drumeţii. Astfel vechiul “gymnastic” este înlocuit cu “turnkunst” pe care Jahn în consideră de origine germanică în mod greşit. ajunge datorită contactului cu cartea "Gymanstic fur die Jugend" a filantropistului Gutsmuths. Echipamentul era simplu şi uniform pentru toţi participanţii tocmai pentru a realiza şi în acest mod omogenizarea şi egalitatea. Materialul este cules din vechile că rţi ale antichităţii şi din lucră rile predecesorilor să i. Participanţii care proveneau din toate categoriile sociale ale comunităţii: elevi de liceu. Dacă turnplatzul deservea o şcoală publică. trebuia să se găsească în imediata ei vecinătate. înţelegerea faptului că exerciţiile fizice sunt necesare pentru dezvoltarea copiilor şi tinerilor.ucide pe consulul rus. 1942) Exerciţiile gimnastice ocupă locul cel mai important în cartea lui Jahn: ele sunt ordonate sistematic după formă şi natură. în diferite condiţii climatice. fiind reabilitat abia în anul 1840 de către regele Wilhem al IV-lea. platforme.

A început o carieră militară. edificând unul dinte cele mai complete sisteme de educaţie fizică a fost elevul său Per Henring Ling (1776-1839). Perioada dintre anii 1799 şi 1804 şi-o petrece la Copenhaga. manualele lui cuprinzând instrucţiuni şi regulamente pentru profesori. 10. În Suedia. Datorită activităţii sale care a început să se bucure de atenţia şi respectul cercurilor care conduceau Danemarca. îmbogăţindu-l în acelaşi timp cu idealurile vechilor popoare scandinave. înotul a fost introdus ca exerciţiu obligatoriu în armată. nici dacă a finalizat aceste studii. A avut o copilărie aspră şi o tinereţe aventuroasă. Nachtegall este numit profesor la această şcoală. dar nu se ştie cu exactitate ce anume a studiat. Sub influenţa curentului neoumanist. punând astfel bazele învăţământului superior de educaţie fizică din Europa. Astfel. într-o familie suedeză tradiţională. în anul 1828. Danemarca. Întors în Suedia în anul 1804. Pestalozzi. să înfiinţeze un institut particular. Asociaţia s-a bucurat de mare succes. gimnastica este introdusă în toate şcolile daneze. Ling s-a născut în Suedia. Germania. în anul 1802 gimnastica este introdusă în programul Şcolii militare. Gutsmuths. în paralel cu studiile de literatură. a devenit adeptul dezvoltării armonioase a omului după idealul concepţiei elene. A acordat o atenţie specială înotului. se angajează profesor la un institut particular din Copenhaga. şi pregătirea unor instructori calificaţi în acest domeniu. Dar. pentru că datorită eforturilor sale în direcţia promovării educaţiei fizice în rândul populaţiei şcolare. Lecţiile cu studenţii care-i frecventează cursurile îi relevă lipsa unei fundamentări ştiinţifice în predarea exerciţiilor fizice. la Ljunga în 1776. pe care a abandonat-o în favoarea marii lui pasiuni: literatura şi în special poezia. cel care a continuat. Vieth şi lecţiile practice efectuate dupămetodele lui Nachtegall. unde după ce începe să practice scrima şi se vindecă astfel de un început de paralizie al braţului drept. care avea ca scop exclusiv promovarea educaţiei fizice. Se ştie despre el că a a făcut studii universitare la Lund şi Upsala. iar un an mai târziu înfiinţează o "Societate gimnastică" care avea ca scop răspândirea şi dezvoltarea practicii exerciţiilor fizice. în anul 1798. Pe măsură ce cunoştinţele teoretice se 46 . frecventează asiduu institutul lui Nachtegall. filozofie şi istorie pe care le urma la Universitatea din Copenhaga. primul din Europa. elevi şi armată au avut importanţa lor. Chiar dacă în planul contribuţiei teoretice Nachtegall nu a scris lucrări de mare valoare. Acest ideal îl va transfera ca scop şi gimnasticii suedeze. şi-a început activitatea în domeniul educaţiei fizice ca profesor de scrimă la Universitatea din Lund. Odată cu înfiinţarea “Institutului pentru gimnastica militară” este numit director al acestei instituţii. Pentru asigurarea cadrelor specializate care să asigure instruirea. Pentru a compensa această lacună. Cunoştinţele din acest domeniu se adaugă la concepţiile sale deja formate sub influenţa lucrărilor studiate până atunci din operele lui Rousseau.La câtva timp după ce a devenit un practicant serios al exerciţiilor fizice.5. în care a călătorit mult atât în Suedia. ( Kiriţescu. nu s-a mulţumit cu simpla practicare a exerciţiilor fizice preluate din lucră rile lui Gutsmuths şi Vieth. Cei cinci ani petrecuţi în capitala Danemarcei au fost esenţiali pentru formarea lui ca viitor om de cultură. căruia i-a dedicat un manual şi a înfiinţat o societate sportivă. În anul 1819. Ling începe să studieze cu multă seriozitate anatomia. la un nivel superior eforturile lui Nachetegall. pentru ambele domenii în care s-a remarcat: literatura şi educaţia fizică. 1942) Mult mai valoroasă a fost însă contribuţia sa în plan practic. Danemarca a fost prima ţară din Europa în care educaţia fizică era prezentă în mod organizat în întreg sistemul de învăţământ şi în armată. scrimă şi limbi moderne pentru studenţi. pe care a creat-o mai târziu. fiziologia şi biomecanica. După exemplul maestrului său danez Nachtegall. în paralel cu această activitate a înfiinţat şi cursuri de gimnastică. apoi din anul 1804 devine profesor de gimnastică la Universitate. că reia i se va dedica în continuare. fapt care l-a determinat un an mai târziu. care era în vogă în acei ani. prin decret regal. ci a început să studieze la modul cel mai serios acest domeniu. activitatea lui Nachtegall s-a concretizat în înfiinţarea unei secţii specializate în acest scop la Institutul militar. cât şi în alte ţări europene: Franţa.

H. Se adresa tuturor persoanelor indiferent de vârsta.Ling. a început să se contureze sistemul său propriu de educaţie fizică. extensia coloanei vertebrale. Forma şi conţinutul definitiv al operei sale a fost realizată după câţiva ani de către fiul sau. de la început până la terminarea exerciţiului. Ling a dorit prin întreaga sa activitate să contribuie la regenerarea morală şi fizică a poporului său. Astfel. nu se descurajat. medicale şi estetice. mişcarea propriu-zisă şi atitudinea finală. Un an mai târziu. exerciţii de echilibru. exerciţii de respiraţie. în 1840 într-o lucrare cu titlul "Principii generale ale gimnasticii". îşi realizează visul. a patra şi a cincia au ca obiect principiile gimnasticii militare. exerciţii de suspensie şi sărituri) mişcă ri de aplicaţie. • • exerciţii de ordine şi mers. În fine. a trecerii treptate de la un exerciţiu uşor la unul mai greu. exerciţii de gimnastică propriu-zise. sistemul său nu a fost publicat in timpul vieţii sale. mişcă ri fundamentale(pentru muşchii dorsali. Principiile generale ale sistemului suedez se refereau mai ales la modul în care erau alese exerciţiile fizice.acumulau. de la unul mai simplu la altul complex. În anul 1811. Deşi proiectul său nu s-a bucurat de sprijinul autorităţilor. este necesar ca exerciţiile să folosească mişcări naturale şi să fie verificate în practică ca având o contribuţie reală asupra dezvoltării normale sau corectării unor deficienţe. Principiul gradării exerciţiilor. Lucrarea poartă denumirea "Fundamentele generale ale gimnasticii" şi este formată din şase parţi: părţile a treia. a doua parte se ocupă de principiile fundamentale ale Pedagogiei. să redea suedezilor vigoarea. şi-a desfăşurat cu multă dăruire activitatea până la sfârşitul vieţii. semnifica respectarea intrării progresive în efort. care preciza că exerciţiile trebuie alese în aşa fel încât să dezvolte armonios toate segmentele şi grupele musculare ale corpului. evitându-se accidentele şi apariţia prea devreme a oboselii. Apoi. principiul preciziei mişcărilor se referea la stabilirea modului de desfăşurare. dezvoltarea normală a organismului şi a unor calităţi de morale. fiind autorizat să înfiinţeze şi să conducă institutul Regal de Gimnastică din Stockhlom. Cel mai important era principiul dezvoltării armonioase. A avut bucuria. cu şi fără arme. munca să-i fie recunoscută şi prin alegerea sa ca membru al Academiei Suedeze. Animat de un patriotism profund. sex sau ocupaţie şi se compunea din: • • • prima parte se referă la legile organismului omenesc. reuşind să redea într-o formă completă întreaga concepţie caracteristică lui P. în anul 1813. În ciuda unei sănătăţi destul de precare. iar educaţia fizică era în concepţia sa cel mai potrivit mijloc de realizarea a acestor scopuri. Ling ajunge să fie numit profesor de scrimă la Academia regală din Karlsburg. ci la un an după moartea sa. care a avut misiunea de a sistematiza gimnastica pedagogică suedeză. stimulat de realiză rile sale care i-au adus aprecieri şi elogii. sănătatea şi încrederea în sine. partea a şasea conţine cunoştinţe despre elementele şi mijloacele gimnasticii. a încercat înfiinţarea unui institut model de educaţie fizică la Stockholm. abdominali şi laterali). ca înainte de a stinge din viaţă la 63 de ani. toate mişcă rile din gimnastica suedeză fiind formate din trei părţi distincte: poziţia iniţială. Hjalmar Ling. cunoscut ca gimnastica suedeză. Principalele subdiviziuni ale gimnasticii suedeze erau: Gimnastica pedagogică sau educativă. Perseverent şi ambiţios. avea ca scop păstrarea sănătăţii. Deşi era bine fundamentat ştiinţific şi a fost experimentat în mod practic pe durata a mulţi ani. Ling le aplica în lecţiile sale. iar exersarea să fie simetrică. împărţite la rândul lor în trei categorii: o o o mişcă ri pregătitoare. 47 .

apreciate pentru contribuţia lor la dezvoltarea fizică. acest sistem s-a remarcat prin caracterul său ştiinţific şi mai ales prin atenţia acordată influenţării deliberate a marilor funcţiuni ale organismului şi în special a respiraţiei. ale articulaţiilor. Fără discuţie. indiferent de sex. Dintre acestea erau considerate indispensabile: băncile. bastoanele. mai ales de către francezi şi germani au vizat caracterul ei adesea artificial. Gimnastica medicală şi ortopedică bazată tot pe gimnastica pedagogică. canotajul. corzile etc. Pentru fiecare mişcare se stabilea dinainte nivelul efortului. Şcolile publice. continuat şi dezvoltat de urmaşii săi. Gimnastica suedeză a fost concepută în aşa fel încât să fie accesibilă oricărei persoane. etc. organelor abdominale.jocurile. circulatorii sau ale aparatului respirator. Ca tehnică. creat de folosirea unor exerciţii fragmentate. Idealul educaţional promovat de Locke. subliniază că educaţia fizică era consideratăun factor important în formarea tinerilor englezi. Sistemul de gimnastică pe care l-a edificat Ling.6. intelectuală şi morală. Celebra afirmaţie a Ducelui de Wellington: "Batălia de la Waterloo a fost câstigată pe cîmpurile de joc de la Eton “. fricţiunile. exerciţiile puteau fi executate liber sau la aparate şi cu diferite obiecte. crichetul. dar tradiţionalistă şi conservatoare în ceea ce priveşte sistemul de educaţie. (Colegiile de la Eton. avea ca scop combaterea unui mare număr de afecţiuni printre care cel musculare. întreprinzător şi neînfricat . Gimnastica estetică. a stârnit multe comentarii şi aprecieri la vremea apariţiei sale şi în deceniile următoare. Criticile care au fost aduse gimnasticii suedeze. fiind completată cu mişcări de dans. Exerciţiile fizice din sistemul suedez se adresau fără restricţie şi persoanelor de sex feminin. calul de gimnastică şi lada. ineficiente. 10. dar mai ales instituţiile tradiţionale ale vechii nobilimi. îşi păstrau modul de organizare şi principiile pedagogice neschimbate. Harow şi Rugby fiind cele mai reprezentative). caracteristică care i-a conferit un rol social şi caracterul de gimnastică "universală". La început se executau exerciţii simple şi accesibile care să permită exersarea analitică. pentru care se indicau următoarele manevre: netezirile. în şcolile engleze 2-3 dupăamieze pe să ptămână erau dedicate acestor activităţi. vârstă sau pregătire anterioară. gradul de dificultate şi complexitate crescând progresiv. Gimnastica militară se baza pe gimnastica pedagogică cuprinzând pe lângă celelalte exerciţii practicarea scrimei şi a tirului. iar prin caracteristicile sale a determinat promovarea practicării motivate şi conştiente a exerciţiului fizic de un număr foarte mare de persoane din Suedia şi din alte ţări europene care l-au preluat întroducându-l şi în sistemul şcolar. frământatul şi tapotamentul. De aceea. se putea atinge numai prin integrarea în educaţie a practicii constante a exerciţiilor fizice. deviaţii ale coloanei vertebrale. Dar problemele sistemului englez de educaţie din această perioadă erau altele: menţinerea disciplinei se realiza prin folosirea unor metode brutale şi tocmai din acest motiv. era recomandată pentru dezvoltarea proporţională a corpului şi formarea unei ţinute corecte. Era completată prin masaj. deja de câteva secole. Se practicau exerciţii fizice şi jocuri tradiţional englezeşti: tenisul. perfecţionat apoi de Daniel Defoe în "Robinson Crusoe" prin adăugarea unor tră sături caracteristice deschizătorului de drumuri. contestate pentru că puteau genera conflicte.Secolul al XIX-lea găseşte societatea engleză într-un stadiu avansat al schimbărilor economice şi politice.Anglia . În concepţia lui Ling. În ciuda numeroaselor critici sistemul suedez a contribuit la fundamentarea ştiinţifică a domeniului educaţiei fizice. scările fixe. urmând apoi ca ele să fie combinate. Se practica în şcoli acel sistem de sobordonare a copiilor din clasele mai mici de 48 o . exerciţiile erau sistematizate pe criteriul utilităţii lor. rigide şi uneori statice care descurajau orice impuls de creativitate din partea executanţilor şi la limitau acestora bucuria mişcării libere. precum şi folosirea unor arme în scopul dezvoltării capacităţii de luptă şi a învingerii adversarului. "gentlemenul perfect (sau complet).

În anul 1855 are loc prima Adunare generală interşcolară. pregătirea necesară. În jurul acestei universităţi se realizează şi prima "federalizare" prin asocierea a unui număr de 17 colegii. boxul. formal vorbind. concept moral relativ nou. pe care să şi le administreze singuri. În anul 1929. Activitatea lui a fost eminamente practică. Sistemul promovat de el a şi fost denumit "muscular christians" (creştinism muscular). de a se organiza în echipe şi de a participa la competiţii au fost metodele prin care Arnold îşi pregătea elevii pentru viaţă. iar sistemul său s-a format în timp. geografie. nivelul de instruire era mediocru. cu rădă cinile în vechiul cod al cavalerismului medieval. A realizat acest lucru. de a se întrece în competiţii. adică educaţia clasică. A reuşit săadapteze vechile idealuri educaţionale la noile realităţi şi să creeze noul tip al "gentlemenului creştin". pe care a completat-o cu mai multe cunoştinţe de matematică. săjoace că rţi. De fapt. De altfel. pe parcursul anilor petrecuţi de el la conducerea Colegiului din Rugby. de formaţie preot. ocupă prin concurs postul de director (head-master) al faimosului Colegiu din Rugby. A acordat însăo atenţie sporită educaţiei morale. în perioada 1818-1829 Arnold îşi exerseazătalentul pedagogic. Dupăhirotonisire. A reuşit prin mijloace specifice activităţii didactice să reformeze sistemul englez de educaţie. Educaţia de tip sportiv s-a răspândit destul de repede în Anglia. şi anume faptul de a fi folosit sportul ca mijloc de educaţie. După ce la Colegiul din Rugby s-a încetăţenit sistemul promovat de Arnold. precedate de la fel de cunoscutele întreceri nautice pe 49 . cu studii de istorie. pe care a încercat săo realizeze nu numai prin mijloace religioase. Obişnuinţa de a practica jocurile sportive. Spre deosebire de alţi pedagogi creatori sau reformatori. Kingsley a promovat în lucră rile sale exerciţiile fizice pe care le considera cel mai bun remediu împotriva obiceiurilor nesănătoase ale tineretului. urmatăal câţiva ani de Universiatea din Cambridge. Cronologic. preot şi romancier. lângăOxford. săorganizeze competiţii şcolare şi studenţeşti. Disciplinele sportive cele mai răspândite erau cele atletice (alergarea. a fost mai ales un educator prin vocaţie. totul denotând a decădere din punct de vedere moral şi nu numai a tardiţionalului sistem englez de educaţie. spiritul de echipă. dar şi fratele mai tână r al acestui joc. nici nu avea. tenisul şi mai ales fotbalul. rugby-ul.către elevii din clasele mari: "faggingul". nerenunţând la tradiţiile valoroase ale şcolii engleze. elevii obişnuiau săbea. a scris romane cu caracter moral în care critica viciile timpului şi prezenta cititorilor să i eroi plini de calităţi doesebite. Doi oameni de cultură s-au implicat în mod deosebit în stoparea acestui proces: Charles Kigsley şi Thomas Arnold. (Kiriţescu. ajutându-i să se poată conduce pe ei înşişi. ocupându-se de educaţia unor copii în pensiunea sa deschisă în localitatea Laneham. Kingsley. literatură engleză şi franceză şi păstrat practica exerciţiilor fizice. să înveţe ce înseamnă solidaritatea. ci mai ales prin exemplul său personal şi printr-o apropiere foarte strânsăde elevii să i. criketul. iniţiativa. canotajul. dintre care nu lipseau cele fizice. iar în anul 1864 prima dintre faimoasele întâlniri atletice dintre Oxford şi Cambridge. folosind într-o manieră personală exerciţiile fizice şi mai ales activităţile cu caracter sportiv pentru a forma personalitatea tinerilor în spiritul "fair-play-ului". săriturile). au urmat celelalte insituţii şcolare de mare tradiţie. Arnold nu a scris nici o carte de pedagogie sau despre educaţie. 1942) Thomas Arnold (1795-1842). De fapt curentul mişcării sportive a cuprins întreaga societate engleză. Arnold a stimulat tineretul studios englez să se organizeze în asociaţii sportive. primul Club Atletic s-a înfiinţat în anul 1850 la Universitatea din Oxford. fiecare dintre ei cu mijloacele specifice. filosofie la Universitatea din Oxford. Trecând peste conservatorismul obişnuit şi izolarea caracteristicăa şcolilor englezeşti. care au început să se organizeze din punct de vedre sportiv prin înfiinţarea unor cluburi şi asociaţii sportive proprii. Originalitatea metodelor sale au constat de fapt în ceea ce stătea la baza întregii lui implică ri în activitatea fizică pe care o desfăşurau elevii să i conform programului şcolar. dar şi ordonea şi disciplina.

competiţie. la Londra se înfiinţează clubul Atletic de Amatori. În ce a constat contribuţia lui F. în lumea anglo-saxonă(Australia. iar de aici. În acest fel. propriul sistem de gimnastică? Cum a dobândit acest sistem un caracte ştiinţific ? 7. care editează şi un ziar propriu. ÎNTREBĂ RI 1.) şi apoi în întreaga lume.Tamisa dintre echipajele celor douăuniversităţi în anul 1861. America etc. Ce caracter a avut contribuţia lui T. destinat practicării şi organiză rii de competiţii atletice. antrenament se ră spândeşte în Europa. Arnold la fundamentarea unui sistem englez de educaţie fizică? 50 . pornind de la concepţia lui Arnold. Care sunt meritele lui H.Clias ? interzisăactivitatea în "turnplatzuri" ? 4. În ce a constat în principal activitatea lui Amoros ? Cum dfineşte el gimnastica ? 3. În ce perioadă şi în care dintre ţările europene se fundamentează primele sisteme naţionale de educaţie fizică? 2. Cărui scop se subordonau concepţiile şi conţinutul sistemului german de educaţie fizică? De ce a fost 5. Pe baza căror cunoştinţe şi-a fundamentat Ling. În anul 1866. ideea de sport. în Anglia se dezvoltă sportul ca activitate organizată. Care erau principiile fundamentale după care erau selecţionate exerciţiile în sistemul suedez? 8. Nachtegall al dezvoltarea educaţiei fizice din Danemarca ? 6. Pentru care aspecte a fost criticat acest sistem ? 9. "The Athlet". despre importanţa şi valoarea sportului ca metodăde educaţie.

între o echipa din Franţa şi una reprezentând Anglia. A doua parte a secolului al XIX-lea s-a caracterizat printr-o accentuatădezvoltare a sportului. unde cei doi reprezentanţi ai curentelor din educaţie fizică: P. între 1830-1835 şi s-a ocupat cu comerţul de cereale şi cu agricultura.CURS NR. s-a comportat ca adevărat cetăţean al Balcanilor. În ciuda acestor poziţii critice. iar prin atitudinea sa de "mecena" faţăde români. a contribuit la creşterea numărului celor care considerau cătimpurile moderne şi activitatea sportivă în plinădezvoltare au nevoie şi merităo astfel de competiţie. Acesta era criticat de către specialiştii din domeniul educaţiei fizice pentru că ei considerau mişcă rile care formau fondul motric al disciplinelor sportive.1. Era aspru criticată şi tendinţa spre specializare şi profesionalism. au trecut peste adversitatea lor tradiţională pentru a se opune la răspândirea sportului. coubertin îşi va dedica întreaga viaţă şi energie acestui scop: renaşterea şi mai apoi dezvoltarea olimpismului în forma lui modernă. sportul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. din care 2000 pentru întocmirea unui dicţionar românesc. RESTAURAREA JOCURILOR OLIMPICE MODERNE ISTORICUL MIŞCĂRII OLIMPICE 11. Seria întâlnirilor de acest fel continuate în anii următori la Oxford. înainte de a-l prezenta pe cel care înaintea lui Pierre de Coubertin a susţinut ideea de renaştere olimpică.Nu vom trece la prezentarea evenimentelor care au condus spre decizia de restaurare a Jocurile Olimpice. ambele considerate fenomene dezastruoase din punct de vedere moral şi social. A devenit cetăţean român prin anul 1859. ţara în care s-a cristalizat ca activitate de sine stătătoare. Anul 1893 marcheazăun eveniment foarte important în evoluţia activităţii sportive. pentru că în dorinţa de obţinere a unor performanţe deosebite organismul uman face eforturi care determinădezechilibrarea lui. iar practicarea în exces a sportului era văzută ca cea mai sigură cale spre decăderea culturalăa generaţiilor tinere.1. cetăţeanul român. fiind anul în care a avut loc la Londra primul meci internaţional de rugby. Zappa. Într-o formăviolentă s-a manifestat aceastăatitudine critică în Franţa. Sportul. actualmente în Albania. Dorinţa de depă şire a adversarilor şi a propriilor limite era cotată ca un adevărat pericol. dar şi albanezi. arendând terenuri. Descoperirea în anii 1875-1881 a ruinelor Olimpiei de către expediţia arheologicăgermană condusăde Ernst Curtius.Tissié şi G. greci. ca activitate fizică îndreptată spre obţinerea unor performanţe şi manifestare a dorinţei de depă şire a unor limite nu a fost îmbrăţişată cu entuziasm egal de către personalităţile timpului. dupăo vizită în Grecia. Devenit un susţinător al ideii de restaurare a Jocurilor Olimpice într-o formămodernă. Întemeietorul olimpiadelor moderne s-a născut în comuna Lampobo din provincia otomană epir. În februarie 1860 el a oferit domnitorului Alexandru Ioan Cuza donaţia de 3000 de galbeni.1. 11. (1800-1865). nefiziologice şi dăunătoare pentru organism. cu concepţii proprie şi scopuri bine definite. realizată când avea 26 de ani. A donat 50. Sprijinirea ideii de renaştere a Jocurilor Olimpice nu a fost singura acţiune de "mecenat" cultural în care s-a implicat E. apoi cumpă rându-le. care au susţinut nişte idei pe care evoluţia ulterioarăa fenomenului le-a infirmat în mare mă sură. 200 pentru o gramatică şi 800 pentru realizarea unor traduceri din autori clasici.11 11. baronul Pierre de Coubertin. Ideea internaţionaliză rii şi de fapt a universaliză rii sportului şi a întrecerilor sportive îşi va gă si reflectarea în ideile curentului de reînviere a Olimpismului de sorginte grecească. reprezintă începuturile activităţii sportive internaţionale. al cărui reprezentant a fost în Franţa. apoi la Paris. A emigrat în Ţara Românească. A introdus în practica agricolămetode moderne şi a obţinut venituri fabuloase. condamnau sportul pentru că îl considerau incompatibil cu activitatea intelectuală. Au existat destule opinii critice referitoare la primejdia pe care o reprezintălatura sportivăa culturii fizice. La început în Anglia. Evanghelie Zappa.000 de galbeni pentru înzestrarea armatei 51 . Hébert. apoi în Europa şi întreaga lume. Adversarii sportului din afara domeniului.

Pe lista învingătorilor s-au numărat Dimitrie Atanasiu. Jocurile Olimpice. dar şi concursuri literare şi folclorice.A. Baronul Pierre de Coubertin (1 ianuarie 1863-2 Septembrie1937). E. Evanghelie Zappa a stipulat în testamentul său.1. regelui Otto de Bavaria al Greciei şi guvernului. propunerea reînfiinţării Jocurilor Olimpice la Atena. erau improprii organiză rii unor competiţii sportive. consiliul oraşului Pirgos (în circumscripţia căruia se afla şi Olympia) şi-a arogat succesiunea antică. Paris. Pentru a-şi susţine planurile de restaurare a Jocurilor Olimpice. în vederea constituirii unui capital din care săfondeze. trebuie spus că încă din 1836. la Sorbona. 11. în luna iunie a anului 1894. Missolonghi şi Idra. Cei 79 de delegaţi prezenţi la acea datăla Sorbona acceptă şi susţin 52 . Dar Grecia acelor ani era o ţarămică şi să racă. Tripoli. Pierre de Coubertin foloseşte ocazia creatăde organizarea sub egida U. aşa cum a dorit Evanghelie Zappa. la călărie. Zappa şi se însă rcina cu organizarea Olimpiilor (concursuri şi expoziţii). prin publicarea la Bucureşti a unei publicaţii "Societatea Olimpică română". un grup de erudiţi şi entuziaşti greci au propus ministrului de interne Ioan Coletti organizarea annualăa Jocurilor olimpice la 25 martie (Ziua naţionalăa Greciei) la Atena.2.S. Contactele sale cu colegiile britanice şi americane îi relevă importanţa pe care educaţia fizică şu sportivăo are în dezvoltarea personalităţii tinerilor. Zappa se adresa din nou regelui. Libertăţii. în condiţii mai bune şi apoi organizate din 5 în 5 ani. Dacăne referim la ideea restaură rii Jocurilor Olimpice. guvernul grec a dispus construcţia clădirii. a teatrului (Kogia). aşa că eforturile lui Zappa nu au avut un ecou prea mare în lumea sportului din Europa. Jocurile au fost reluate în 1870. Au fost acordate premii în bani. aruncă ri. Dupăo vizită în Grecia. sărituri. El dădea asigură ri căva pune la dispoziţie fondurile necesare şi propunea începerea jocurilor în 1859. Au mai fost organizate expoziţii cu premii pentru produse industriale şi agricole. Competiţia a avut un modest caracter internaţional. întreceri hipice.000 de galbeni. dupănume. Se implică în organizarea şi conducerea unor asociaţii sportive din Franţa. La 16 iunie. În anul următor. regele a emis decretul prin care primea darul lui E. însăa tergiversat luarea unei hotă râri. istoric şi pedagog. În 1862. ajungând în poziţia de scretar general al "Uniunii societăţilor franceze pentru sporturile atletice". pentru a reaminti eliberarea de sub jugul otoman. la care participădelegaţi din 49 de ţări. Au mai participat. Mai oferea pentru început. Regele a transmis scrisoarea ministrului de Externe. deoarece intenţiona ca jocurile sănu fie pur sportive. încă3. În 1858. Denumită"Zappeion" clădirea a fost inaugurată în 1888. Manifestările s-au desfăşurat în pieţele Ludovic. Zappa trimitea din Bucureşti. cu participarea a peste 300 de concurenţi. a unui Congres Internaţional pentru studierea şi propagarea principiilor amatorismului. Pe 15 august 1858.O. un ministru şi doi ataşaţi de la ambasada Marii Britanii la Atena. el propune reînfiinţarea J. Dar ruinele Olympiei.române cu o baterie de tunuri şi pentru construirea Atheneului Român şi alţi 10. construirea unei clădiri destinate ca stabiliment olimpic. 400 şi 800 de metri. În prima jumătate a anului 1856.F. Alexandru Rangabe.000 de galbeni pentru a tipă rirea unor că rţi albaneze cu caractere latine şi pentru primul ziar în limba albaneză. Au fost incluse probe de alergare de 200. s-a născut la Paris într-o familia aristocratică. posibil din România. la Atena. a primăriei etc.S. dând publicităţii chiar o hotă râre în acest sens. într-o formă modernăa decvată timpurilor şi oamenilor din secolul al XX-lea care se apropia. încoronat în proba de viteză(probabil alergare 200 de metri) şi Constantin Cristu la aruncă ri. la Atena. Acesta a intrat în corespondenţă cu Zappa. în faţa Conferinţei. arătând că este gata să cedeze 400 de acţiuni la Societatea elenăa vapoarelor. realizată pe când avea 26 de ani (1889) se alăturăgrupului de susţinători al ideii de renaştere a vechii competiţii antice. Evanghelie Zappa a mai făcut un demers în vederea populariză rii ideii Jocurilor Olimpice moderne. Prima ediţie a jocurilor iniţiate de Evanghelie Zappa a avut loc la mijlocul lui noiembrie 1859. o instituţie care să se ocupe de organizarea jocurilor. acoperite de noroi. Prin legea din 30 noiembrie 1869.

inima sa a fost îngropată separat.O moderne. când a fost înlocuit de belgianul Henri de Baillet-Latour.O. pe rând în diferite ţări. formând caractere.O au fost: Demetrius Vikelas. iar conform dorinţei sale.1. preşedinte fiind ales grecul Demetrius Vikelas. olimpismul este „o şcoală de nobleţe şi puritate morală. la Geneva în Elveţia. militează pentru spiritul de fair-play şi împotriva folosirii sportivilor în scopuri comerciale sau politice. Din primul Comitet Olimpic au fă cur parte Dimitrios Vikelas (Grecia).I. iar secretar-general Pierre de Coubertin. moderne a găsit-o pentru a sublinia valoarea morală mai ales. războiul rece. etc) mişcarea olimpică s-a dezvoltat ajungând să fie astăzi reprezentanta celui mai important eveniment sportiv al lumii. Pentru el. Jocurile Olimpice.O. următoarele au fost organizate cu mari eforturi şi nu au reuşit să capteze atenţia opiniei publice. care să cuprindătoate formele de exerciţii fizice folosite în lumea civilizată. unde se găseşte sediul C. La 23 iunie 1894. considerând căacesta acţioneazăasupra echilibrului interior şi exterior al omului. asigură desfăşurarea regulatăa Jocurilor Olimpice. Pierre 53 . apartheid-ul. fiind înmormântat la Lausane. în Grecia chiar în mijlocul ruinelor antice ale Olimpiei. iar secretar general era Pierre de Coubertin. Aceasta are rolul de a conduce şi promova olimpismul. ia fiinţă primul Comitet Internaţional Olimpic. (Bănciulescu. devenit preşedinte al Comitetului Intenaţional Olimpic nici unefort nu era prea mare pentru a reuşi să impună în faţa lumii ideea olimpismului. în ciuda unor evenimente care au frânat adesea evoluţia normalăa societăţii umane în general (primul şi al doilea război mondial. Olimpismul cuprinde ideile privind modalităţile cu care se acţionează pentru a aşeza sportul în slujba dezvoltării armonioase a omului. rasă sau convingeri politice. De la ediţie la ediţie. Preluând mesajul celor două sprezece secole de civilizaţie pe care Grecia antică le-a oferit şi prin Jocurile Olimpice. În ordine cronologică preşedinţi ai C. Pe lângă activitatea sa de organizator şi conducător al mişcării olimpice Pierre de Coubertin nu a încetat să pledeze pentru introducerea ideii de olimpism în educaţie. Pierre de Coubertin a definit olimpismul prin sintagma: „Ceea ce este cultura pentru umanitate este olimpismul pentru sport”. S-a stins din viaţă în anul 1937. iniţiatorul şi sufletul Jocurilor Olimpice Moderne. Pierre de Coubertin considera olimpismul "un element ce tinde să întrunească într-un mănunchi luminos toate principiile care contribuie la perfecţionarea omului”. Dar. dorindu-se după cum spunea creatorul lor. Acest organism avea ca sarcină pregătirea primei ediţii a J.ideea lui Pierre de Coubertin de a organiza la fiecare patru ani. ca ele sădevină cel mai important mijloc prin care sportul să contribuie la dezvoltarea armonioasăa omului şi la construirea unei societăţi umane superioare. care mobilizeazăforţe şi energii din cele mai diverse sfere de interes ale societăţii. terorismul. format din 15 membri reprezentând 13 ţări. ca organism de conducere a mişcării olimpice.O până în anul 1924. divizarea lumii în blocuri de orientă ri diferite. ales preşedinte. luptă împotriva discrimină rii de orice fel care ar putea afecta mişcarea olimpică. ca un omagiu adus ţării care iniţiase cu aproape 3 milenii în urmăjocurile. 1964) Mişcarea olimpică este formată din totalitatea organizaţiilor şi a persoanelor din domeniul sportului care-şi desfăşoară activitatea respectând principiile olimpismului. Dacă prima ediţie a putut fi consideratăun succes. Nu este singura definiţie pe care cratorul J. La el au aderat la început 13 ţări. La jocuri puteau lua parte sportivi din toate ţările indiferent de religie. o religie a sportului. globalizarea. care urma să se desfă şoare în anul 1896 la Atena. pă strându-şi însă până la moarte funcţia de preşedinte de onoare al mişcării olimpice.3. Întreaga mişcare olimpică se află sub patronajul Comitetului Internaţional Olimpic. Primul COMITET INTERNAŢIONAL OLIMPIC s-a constituit cu doi ani înaintea primei ediţii a Jocurilor Olimpice la Paris. pentru Pierre de Coubertin. a acestei competiţii sportive. Pierre de Coubertin a deţinut funcţia de preşedinte al C. organizează şi coordonează competiţiile sportive. 11.I.I.

O şi îl reprezintă permanent. Ele dau jocurilor o valoare estetică şi o atmosferăde înaltă frumuseţe şi emulaţie şi fac posibilă comunicarea între popoare. Limbile oficiale ale C. dezvoltarea cunoştiţelor tehnice sportive ale sportivilor şi antrenorilor. PREŞEDINTELE – ales prin scrutin secret pe o perioadăde 8 ani. Henri de Baillet-Latour.de Coubertin. trebuie menţionat că c. iar în zilele noastre flacăra aprinsăla Olimpia este transmisă prin 54 . Pierre de Coubertin a acordat o mare atenţie organizării ceremonialului şi simbolurilor olimpice deoarece fără aceste simboluri întrecerile ar fi simple. dată la care începe o nouăolimpiadă.Organele cele mai importante ale Comitetului Internaţional Olimpic sunt: SESIUNEA – organul suprem al Comitetului Internaţional Olimpic care adoptă.O sunt: engleza şi franceza. Aceştia sunt aleşi prin vot secret şi vegheazăla respectarea Cartei Olimpice. iar misiunea sa este de a conduce mişcarea olimpică în conformitate cu carta olimpică. Termenul de Olimpiadă se referă la perioada de patru ani consecutivi care debutează cu jocurile olimpiadei şi se termină cu jocurile olimpiadei următoare. Juan Antonio Samaranch şi Jacques Rogge în prezent. Olimpiadele se socotesc din 1896 când a avut loc prima ediţie a Jocurilor Olimpice Moderne. fără substanţă. moşteniri sau orice alte resurse care să-i permită îndeplinirea obiectivelor. colaborarea cu diferite comisii ale Comitetului Internaţional Olimpic. Simbolurile au făcut din Jocurile Olimpice un capitol al istoriei universale. poate fi reales pentru perioade succesive de 4 ani.I. Ambele au loc la fiecare patru ani. La toate sesiunile traducerea simultană se face în germană. Comitetul Internaţional Olimpic acordăajutor Comitetelor Olimpice Naţionale recunoscute prin: • • • • promovarea principiilor fundamentale ale mişcării olimpice. lipsite de semnificaţii. Fortius” (Mai repede. În legătură cu resursele finaciare. Jocurile Olimpice sunt competiţii între sportivi. spaniolă. Aceste încasă ri pot fi acordate Federaţiilor Internaţionale şi Comitetelor Olimpice Naţionale. La Jocurile antice se organizau "curse ale lamfadoforilor" în care tinerii alergau cu torţe aprinse în mâini. mai sus. Orice beneficiu ce provine din celebrarea Jocurilor Olimpice revine Comitetului Internaţional Olimpic ţi va fi utilizat în folosul mişcării olimpice. Sportivii sunt selecţionaţi în echipele olimpice naţionale de Comitetul Olimpic Naţional Olimpic a ţării respective. Ele au depozitat în decursul anilor o imensăforţă spirituală şi tradiţională. Din anul 1915. De asemenea el percepe încasă ri care provin din exploatarea de drepturi care-i revin din celebrarea Jocurilor Olimpice sau drepturi de televiziune.I. COMISIA EXECUTIVĂ – se compune din 4 vicepreşedinţi şi 6 membrii. rusă şi arabă. Jocurile Olimpice se compun din jocurile olimpiadei şi jocurile de iarnă. Lord Killanin. mai puternic) Flacăra olimpica îşi are originile în mitologia greacă în care simboliza sacralitatea. în probe individuale sau pe echipe şi nu între ţări. sediul Comitetului Internaţional Olimpic este la Lausane (Elveţia). se reuneşte cel puţin o dată pe an în sesiune ordinară sau la cererea preşedintelui în sesiune extraordinară cu cel puţin o treime din membrii. modifică şi interpretează carta Olimpică. Sigfrid Edström. Altius. Această comisie asigurăorganizarea internă şi administrarea Comitetului Internaţional Olimpic. în conformitate cu regulamentele proprii.O poate accepta donaţii. Avery Brundage. acceptămembrii. Dacă din anumite motive Jocurile Olimpice nu se desfăşoară. formarea de administratori. ameliorarea nivelului tehnic al sportivilor şi antrenorilor. olimpiada expiră după patru ani din ziua începerii sale.I. conduce toate activităţile C. Cele mai cunoscute simboluri olimice sunt: • • • Deviza olimpică„Citius.

Imnul olimpic . verde şi roşu. pregătirea specialiştilor din domeniul sportului. lupta împotriva violenţei şi a folosirii substanţelor şi procedeelor interzise de Comitetul Internaţional Olimpic. la sugestia lui Jean Ketseas. contribuie la formarea specialiştilor în educaţie fizică şi sport în spiritul idealurilor olimpice. pedagogice şi sociologice ale mişcării olimpice naţionale şi internaţionale. Ulterior s-a creat tradiţia ca fiecare oraş care organizează o ediţie să-şi compună prpriul imn.R. dezvoltarea sportului pentru toţi şi a sportului de performanţă bazat pe principii olimpice. • • • Simbolul olimpic este alcătuit din 5 cercuri înlănţuite fiecare de altă culoare: albastru. Obiectul de studiu al Academiei Olimpice Române îl constituie studierea aspectelor istorice. timbre. luptă împotriva violenţei şi dopajului în sport. Înfiinţatăla 22 martie 1991. promovarea şi sprijinirea integrării sportivilor pe plan social. BIROUL COMITETULUI EXECUTIV. Începând cu anul 1994.diverse mijloace adecvate timpurilor moderne şi distanţelor imense spre locul de desfăşurare al fiecă rei ediţii. A. fonduri rezultate din acţiuni sportive organizate sub egida Comitetului Olimpic Român. Celebrarea Jocurilor Olimpice are loc în cursul primului an al Olimpiadei. promovează spiritul de fair-play. COMITETUL EXECUTIV. organizarea selecţiei şi pregătirii sportivilor în vederea participării la Jocurile Olimpice.O. ca o instituţie culturală însă rcinată cu studiul ideilor olimpice şi pregătirea unor specialişti care săorienteze olimpismul în concordanţă cu evoluţia societăţii. 2000). organizaţii. Organele de conducere a Comitetului Olimpic Român sunt: ADUNAREA GENERALĂ. Din unele documente se poate deduce că fondarea a avut loc în luna martie sau aprilie a anului 1914 (Maroti.Primul imn olimpic a fost special compus pentru prima ediţie a Jocurilor Olimpice Moderne de compozitorul grec Kostas Palamas. iar la 19 mai a fost trimisă scrisoarea adresată comitetului Internaţional Olimpic prin care se făcea cunoscută înfiinţarea acestui organism şi componenţa nominală a COR.O.). negru. promovarea principiilor olimpismului în cadrul activităţilor sportive româneşti. acestea vor avea loc în cursul celui de55 . comercializarea emblemelor şi publicaţiilor. donaţii. galben. în baza hotărârii adunării generale a Comitetului Olimpic Român. Principalele obiective a Comitetului Olimpic Român sunt: • • • • • • • dezvoltarea şi protejarea mişcării olimpice şi a sportului în România. fonduri rezultate din sponsorizare. la ediţia a XVII-a Jocurile Olimpice de iarnă. într-o emulaţie care pă streazăvie ideea perenităţii şi sacralităţii acestei competiţii care a traversat timpurile. Drapelul olimpic este de culoare albă şi are în centrul său simbolul olimpic format din cele cinci cercuri. Academia Olimpică română reprezintăun centru românesc a olimpismului. În anul 1961. Mijloacele financiare al Comitetului Olimpic Român provin din subvenţii din partea statului. Carl Diem şi a Comitetului Olimpic Elen a fost creatăACADEMIA OLIMPICĂ INTERNAŢIONALĂ (A. Comitetul Olimpic Român este o asociaţie autonomă organizată în baza principiilor Cartei Olimpice şi este recunoscut oficial de Comitetul Internaţional Olimpic din anul 1914. persoane particulare.I. a spiritului şi principiilor olimpice. Data înfiinţării COR nu este cunoscută cu exactitate.

Suedia.. canotaj. Ediţia a III-a . Cursa de maraton a fost poate cea mai spectaculoasă.U.A.22 iunie şi au cuprins întreceri la 15 discipline şi 102 probe. Americanii au câştigat cinstea de a organiza J. iar din cauza distanţelor mari participarea sportivilor din Europa şi din alte pă rţi ale lumii a fost slabă. sărituri. Saint-Louis . Gazda Jocurilor este aleasăde Comitetul Internaţional Olimpic prin comisia sa executivă care supune spre aprobare alegerea oraşului gazdă. Ediţie a II-a 1900 . 6 au fost femei participante la întrecerile de tenis şi golf. Grecia În program au fost incluse 9 discipline sportive cu 43 de probe numai masculine de alergări. marcând începuturile instaură rii adevăratului ceremonial olimpic. Pentru prima datăau fost incluse ca sporturi olimpice boxul şi baschetul. iar numărul disciplinelor sportive a fost de 15. Pentru a ră spunde cerinţelor impuse de organizatori.O datorită comportă rii lor deosebite la primele ediţii. colaborează cu C.Stockholm. box. unde s-a clasat al XIII-lea din 51 de concurenţi. În program au fost incluse 18 discipline sportive cu 86 de probe.O. Organizarea a fost foarte bună. Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice amenajeazăun sat olimpic ce cuprinde localuri şi instalaţii pentru Federaţiile internaţionale care coordoneazădisciplinele sportive incluse în programul Jocurilor Olimpice.4.Paris. scrimă. întreceri de înot. Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice organizează şi un program de manifestări culturale care are menirea de a promova relaţii de prietenie şi solidaritate între participanţi. iar din aceştia. Orice sportiv poate participa la Jocurile olimpice cu condiţia să se conformeze cartei olimpice şi să fie înscris de Comitetul său olimpic pe baza unor criterii de admitere stabilite de Federaţia Internaţională.IO.23 noiembrie. La start au fost prezenţi 1066 de sportivi din 21 de ţări. competiţia olimpică s-a desfăşurat prin întreceri diverse care au avut loc prin toate colţurile Parisului şi care au durat mai mult de trei luni (20 mai. gimnastică.al doilea an al Olimpiadei. Chile. yachting). care are obligaţia sădirijeze toate activităţile sale conform Cartei Olimpice. Australia. A V-a ediţie .1. şi Comitetul Olimpic Naţional al ţării gazdă. îşi asumă responsabilitatea financiarăa organiză rii Jocurilor Olimpice. S.I. aruncă ri. prin persoana lui George Plagino care a concurat la tir. Este prima participare a femeilor la întrecerile olimpice. A fost construit chiar un nou stadion care pe lângă întrecerile de atletism putea găzdui: curse cicliste. Ungaria şi binenţeles Grecia. Au participat 285 de sportivi (numai bă rbaţi) din 13 ţări: Anglia.O. Organizarea Jocurilor Olimpice este încredinţatăde C. Marea Britanie S-a desfăşurat tot în cadrul unei expoziţii. Austria.28 octombrie). Au luat parte 2034 de sportivi din 22 de ţări. tir. Jocurile s-au desfăşurat în perioada 1 iulie.A. Germania. Deschiderea întrecerilor s-a desfăşurat cu mult fast.O. lupte. Ediţia a IV-a .O. Această ediţie înseamnă pentru România prima participare a unui sportiv la J. oficialităţilor şi personalului echipei. Ea a fost câştigatăde grecul Spiridon Louys. Bulgaria.. Atletul clujean Ştefan Somodi care a participat la această ediţie a reuşit clasarea pe locul al II-lea la săritura în înălţime cu 1. I.. Ediţiile Jocurilor Olimpice moderne: Ediţia I .1896 – Atena.J. Danemarca. dar cu toate acestea a fost mult mai bine organizatădecât cele anterioare.S. Suedia Întrecerile s-au desfăşurat în perioada 5 mai .1912 . La ele au participat sportivi din 21 de ţări. Pentru a asigura condiţii de reunire în acelaşi loc a tuturor concurenţilor.). În acest scop Comitetul Naţional Olimpic constituie Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice (C. care a parcurs distanţa de la Marathon la Atena în 2 h şi 48 de minute. nivelul tehnic fiind 56 . tir cu arcul.O. Franţa. cu 87 de probe.1908 . Elveţia. ciclism şi călărie. Franţa Ediţia a fost numită simbolic “Olimpiada lui Coubertin”. întrecerile s-au desfăşurat după regulamente deja precis stabilite de C.88 metri. lupte.U. 11.1904.Londra. în proba de talere. Jocurile au coincis cu organizarea “Expoziţiei Universale" iar din motive financiare ele au făcut parte din programul acestei manifestă ri. polo pe apă. gimnastică(care includa halterele şi tragerea frânghiei). sporturi nautice (nataţie. de data asta franco-britanică. Dar şi de aceastădatăjocurile sunt umbrite de organizarea în aceeaşi perioadăa “Expoziţiei Universale”. şi primeşte instrucţiuni de la aceasta.

O.I. şi a olimpismului. 1920 . Cu toate că întrecerile au avut loc în condiţii materiale aproape rudimentare. Dar după o scurtă perioadăde timp. s-au obţinut şi câteva rezultate sportive remarcabile. Acest fapt era contrar regulilor de atunci ale olimpismului care impuneau ca la această competiţie să ia parte numai sportivii amatori. printre care meciul de lupte dintre un luptător rus şi unul finlandez care a durat 11 ore. Dar şi de data aceasta autorităţile franceze au 57 . la călărie şi pentatlon modern suedezii. din care 8 erau feminine. a fost impecabil organizatăde gazde şi a contribuit decisiv la afirmarea J. indian Sioux. A fost construit un stadion nou şi un bazin de înot unde pentru prima dată s-au întrecut şi femeile. În rândurile sportivilor care au defilat nu sunt prezenţi reprezentanţii ţărilor învinse şi nici cei ai proaspetei Uniuni Sovietice. când C. din care 63 de femei. care a câştigat pentatlonul atletic şi decatlonul cu rezultate deosebite.. abia după 70 de ani a fost reparată. Belgia Reluarea atât de promptăa jocurilor. Ceremonia de deschidere a avut loc în data de 14 august. iar la yahting s-au impus sportivii nordici.Anvers. S-a remarcat atletul american Jim Thorpe. suedezii şi americani.1924 . Această ediţie a J. Cei mai buni s-au dovedit a fi la atletism. În probele de nataţie protagonişti au fost germanii. iar pentru recuperarea fondurilor alocate a stabilit preţuri mari la biletele de intrare.O era programată să se desfă şoare în anul 1916. astfel cănumărul spectatorilor nu a fost cel aşteptat. absentăla Londra şi pentru prima dată pentatlonul modern. suedezii şi australienii. La canotaj. iar la tir. medaliile olimpice i-au fost retrase pe considerentul că atletul american a fost cu câţiva ani mai înainte jucător profesionist de baseball. a cuprins 23 de sporturi cu 158 de probe. cei mai buni au fost sportivii englezi. deşi întrecerile începuserăla 20 aprilie şi au durat până la 12 septembrie. prima după cea inaugurală care nu s-a desfăşurat sub patronajul vreunei expoziţii universale. Toate recordurile anterioare privind numărul ţărilor participante. La scrimăaproape toate medaliile au fost câştigate de doi fraţi italieni: Nedo şi Aldo Nadi. Pentru prima dată este arborat drapelul olimpic. A VII-a ediţie a J.de asemenea ridicat. Deşi sancţiunea era foarte aspră şi chiar nedreaptă. imediat după încetarea primului război mondial a demonstrat lumii întregi că ideea olimpismului era deja stabilizată şi puternică în mintea şi inima tineretului din întreaga lume. Boxul a fost scos din programul deoarece legile suedeze interziceau practicarea lui. a disciplinelor şi probelor sportive au fost depăşite la această ediţie. Acestea au fost amplasate chiar în incinta stadionului olimpic. Competiţia olimpicăla care s-au întrecut 2066 de sportivi din 29 de ţări. americanii. La înot au dominat americanii. conform unei vechi tradiţii. de la Anvers nu a fost uşoarădin nici un punct de vedere: financiar cheltuielile nu au putut fi suportate în întregime de guvernul belgian care a apelat la concursul unor sponsori. terminându-se la egalitate. în schimb au apă rut pentru prima dată întrecerile pe aparate de gimnastică. A fost reintrodusă călă ria. A VIII-a ediţie . Franţa Dorinţa exprimatăde preşedintele C. Tot în spiritul tradiţiei. sau acela al cursei de maraton în care un sportiv portughez a murit de insolaţie. Organizarea J.O. a concurenţilor.O. creat la iniţiativa baronului Pierre de Coubertin pentru a continua tradiţia vechiului pentatlon antic grecesc. S-au stabilit recorduri mondiale şi 13 recorduri olimpice.Paris. creaţie a lui Pierre de Coubertin şi se rosteşte pentru prima datăjurământul olimpic. având în vedere căJim Thrope a participat la J. dar din cauza declanşă rii primului război mondial nu a mai avut loc.O la altă disciplină sportivă decât cea pe care o practicase ca profesionist. sportivii din Finlanda care au cucerit aurul olimpic în probele de aruncă ri şi alergări pe distanţe lungi prin Kolehmainen şi Paavo Nurmi. A VI-a ediţie.. Ediţia suedezăa mai avut parte şi de alte episoade dramatice. Pierre de Coubertin era de a reabilita ediţia din 1900. Atletismul a fost disciplina sportivă care a dominat prin nivelul performanţelor şi al dramatismului întrecerilor această ediţie. la Berlin.O.O. iar la canotaj englezii au fost învinşi de aceiaşi neobosiţi sportivi americani.I. a J. suedezii au dominat concursul de gimnasticăla aparate.O. a restituit medaliile olimpice urmaşilor acestui mare atlet. dar şi spre surpriza tuturor.

O.O. 2971 de sportivi din care 290 au fost femei.Los Angeles. Paavo Nurmi.O. ca urmare a crizei economice din anii 1929-1930.U. Au participat 46 de reprezentative naţionale. Organizatorii olandezi au amenajat un complex olimpic care cuprindea un stadion cu pistăde 400 de metri pentru alergări şi una de 500 de metri pentru întrecerile de ciclism. din 4 mai până la 27 septembrie. La nataţie. tenis şi tir.O. şi 4x100 de metri. a luat de data asta din timp mă suri pentru buna organizare şi desfăşurare a competiţiei. care au reprezentat onorabil culorile sportului românesc deşi rezultatele lor nu au fost remarcabile.alăturat jocurilor şi alte manifestări sau serbă ri fapt ce a dus la extinderea perioadei de desfăşurare a J. primii la probele de sărituri şi aruncări. iar cea a Indiei la hochei pe iarbă. iar sportivii de asemenea au fost în număr foarte mare: 3075. Numărul ţărilor participante a fost un nou record: 44. Câştigător a patru probe: 1500 m. A IX-a ediţie a J. Atletismul a prilejuit din nou dispute spectaculoase şi noi recorduri obţinute de sportivii americani şi de cei finlandezi. iar la box italienii şi argentinienii îi înving pe americani şi pe englezi care erau cotaţi ca favoriţi. linia de sosire. România este de aceastădată reprezentată şi ea de o adevăratădelegaţie sportivăformată din 51 de sportivi numai bă rbaţi. care va arde într-o cupolă imensă pe toatădurata jocurilor.1928 . americanul de origine românăJ. A X-a ediţie a J. având 26 de componenţi. La nataţie au fost doborâte toate recordurile olimpice şi câteva dintre cele mondiale. întrecerile atletice au fost dominate de americani şi finlandezi. Tiberiu Rus şi Berta Jikely. săli de luptă şi de scrimă. cros şi 3000 m pe echipe. limitând durata desfă şură rii la 15 zile şi reducând numărul disciplinelor sportive la aceiaşi cifră. “miracolul curselor de alergare” sau “omul cronometru”. . J.O. Printre aceştia se detaşa ca o figurăaparte. Istoria olimpică consemneazăla aceste întreceri un gest deosebit de sportivitate şi spirit olimpic a marelui atlet Paavo Nurmi. Clujul sportiv a avut o contribuţie importantă la formarea echipei olimpice prin atleţii Peter Ladislau.Amsterdam. La această ediţie mai apare un element care va intra în simbolistica olimpică de aici înainte: flacăra olimpică. 5000 m. satul olimpic. Echipa de rugby se clasează pe locul al III-lea (e drept cădin tot atâtea echipe participante) obţinând şi prima medalie de bronz din istoria olimpicăa României. care au concurat la patru probe: rugby. americanii au reuşit organizarea în condiţii destul de bune a jocurilor. Olanda C. 15. viitoarea organizatoare. Alături se găseau bazine de înot. Pentru prima datăla ceremonia de închidere sunt înălţate trei drapele: al Franţei. a fost numit de ziarişti “finlandezul cu chipul de piatră”.1932 . Ţara noastrăa luat parte la această ediţie cu o echipăformată din atleţi şi scrimeri. Ca şi la ediţiile precedente. S-au desfăşurat întreceri la 18 discipline sportive cu 126 de probe din care 10 feminine.A În ciuda dificultăţilor economice prin care trecea S. S. al Greciei şi al Olandei. Reprezentanţii Elveţiei sunt protagoniştii concursului de gimnastică. devenit de atunci un simbol al acestei manifestări sportive universale. 58 . cu 1331 de sportivi (127 de femei ) s-au întrecut la probele cuprinse în cele 15 discipline olimpice.U. prezentul şi viitorul J. dintre două erau femei. trecând împreună cu el umăr la umăr.Weissmuller domină din nou întrecerile. Echipa olimpicăa Uruguayului cucereşte titlul la fotbal. Celebrul Johny Weissmuller a câştigat trei probe: 100.I. care în proba de 3000 obstacole şi-a ajutat adversarul (pe francezul Duquesne) să se ridice din groapa cu apă în care căzut. fotbal. 38 de ţări. 400.O . iar ceilalţi la alergările de durată şi la decatlon. alături de concurenţi din Japonia şi Germania. la aproape trei luni. iar Franţa a câştigat turneul de polo pe apă. au debutat la 30 iulie şi au durat până la 14 august. dintre care 136 de femei. spre cinstirea în egală măsură a trecutului. Un fapt benefic pentru buna desfăşurare a jocurilor a fost construirea pentru prima datăa unui aşezământ special pentru sportivii participanţi.A.

Sportivii germani au dominat întrecerile de gimnastică şi cele hipice. Întrecerile de atletism au fost dominate de sportivii americani de culoare. A XIV-a ediţie a J. naţiunii engleze greu încercată de războiul abia încheiat i se încredinţează pentru a doua oară cinstea de a organiza J. Barcelona. Parcul sportiv universitar Dr. Condiţiile de desfăşurare au fost modeste. întrecerile fiind urmărite de un număr mare de spectatori. De data aceastăalegerea sa făcut dintre oraşele Alexandria. Buenos Aires. Pentru prima dată este inclus în program jocul de handbal în 11 jucători. Cu toate acestea 58 de naţiuni ale lumii şi-au dovedit încăodatăataşamentul faţăde olimpism. Numărul de discipline sportive a fost stabilit la 18.dr.Londra. iar sportivii reuşind să doboare nu mai puţin de 25 de recorduri olimpice şi 16 recorduri mondiale. cea de a XII-a şi a XIII-a. Sporturile incluse în program au fost în număr de 20. La nataţia s-au impus de aceastădată sportivii japonezi. Surprinzătoare a fost însă victoria americanilor la gimnastică în dauna unor ţări care porneau favorite: Italia şi Ungaria. competiţie la care participă şi o echipădin ţara noastră. Iuliu Haţieganu. participând cu 4062 de sportivi (358 de femei) la întrecerile olimpice.1936 .O. atletism. Pentru prima dată flacăra olimpică este aprinsă de la soarele Olimpiei. Au participat 4069 de sportivi (328 de femei) din 49 de ţări. Pentru două să ptămâni. întrecerile desfăşurânduse în perioada 1-16 august. A XI-a ediţie a J. . iar torţa ajunge la Berlin purtată prin ştafetele care de acum înainte vor face parte din ceremonialului olimpic. Cele mai bune rezultate ale delegaţiei formată din 71 de sportivi români au fost locul V obţinut de handbalişti şi medalia de argint a lui Henri Rang la călărie. care a cucerit patru medalii de aur la: 100. spre disperarea organizatorilor germani. box.Berlin. 200 şi 4x100 metri şi la săritura în lungime. Următoarele două ediţii. A câştigat Berlinul.O. programate pentru anii 1940 şi 1944 la Tokio şi respectiv Helsinki nu s-au desfăşurat din cauza celui de al doilea război mondial. Roma şi Berlin. de către o ţară în care militarismul şi autocraţia erau în plină ascensiune. secţiunea arhitectură şi construcţii sportive au fost apreciate cu medalia de bronz.1948 .O. nu de sportivi. scrimă.O. Dupăobţinerea dreptului de organizare autorităţile germane au depus eforturi deosebite pentru a crea condiţii cât mai bune de desfăşurare a jocurilor în care ei vedeau şi un prilej de creştere a influenţei mondiale a Germaniei. România nu fost reprezentatăla această ediţie a J. Pe lângă jucătorii de handbal. Creaţie a Prof. în ciuda protestelor unor ţări care nu vedeau cu ochi buni organizarea acestei competiţii care se vroia un simbol al pă cii.Atletismul a fost ca de obicei "sportul rege".. Germania Alegerea locului de desfăşurare a jocurilor olimpice devenea o problemădin de în ce mai dificilă pentru membrii C. satul olimpic a fost amenajat în foste cază rmi militare. stadionul “Empire Stadium” a devenit templul sportului amator din lume. iar planurile şi fotografiile care au luat parte la concursul denumit “Pentatlonul Muzelor”. 29 iulie-14 august. parcul a fost inaugurat în anul 1935. din cauza numărului mare de oraşe care doreau săaibăonoarea de a le organiza.. Eroul acestei ediţii a fost Jesse Owens. iar la canotaj medaliile le-au împă rţit echipajele ţărilor cu tradiţie în acest sport: Anglia şi S. ajutat de arhitectul Bell şi inginerul Iuliu Kovacs. O medalie inedităa fost câştigată la aceste jocuri. În schimb la probele feminine de înot sportivele din Olanda au câştigat aproape toate probele. Marea Britanie După40 de ani. 59 .U. România a mai fost reprezentată de sportive care au luat parte la întrecerile de gimnastică.I.A. Iuliu Haţieganu.O. ci de parcul sportiv “Regele Carol” din Cluj ( astăzi. alimentele erau raţionalizate. und îşi are sediul Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca). Întrecerile hipice au fost dominate de sportivii francezi. lupte. . călărie. iar japonezii şi americanii pe cele de nataţie.

probele masculine au fost dominate de americani iar cele feminine de sportivele din Ungaria. dintre care 26 erau pentru participantele de gen feminin. “omul locomotivă”. care au luat parte la aproape toate disciplinele sportive. boxerii Argentinei. ambii clasaţi pe locul al VI-lea. Cel mai bun rezultat a fost obţinut la tir. a fost încununată de trei medalii. la săritura în înălţime şi Lia Manoliu la aruncarea discului.S. unde sportivul Iosif Sârbu. Aceştia au mai cucerit laurii olimpici şi la baschet.000 şi maraton. Cicliştii au adus medalii olimpice Franţei şi Italiei.În întrecerile atletice. a decis ca întrecerile hipice din programul olimpic al anului 1956 să se desfă şoare în Suedia. a câştigat şi ea o medalie olimpică de aur.O. Sportivii sovietici au fost protagoniştii principali ai întrecerilor de haltere. din 70 de ţări. S-au obţinut rezultate sportive bune. la Stokholm. Ţara noastră a fost reprezentată de o delegaţie numeroasă de 83 de sportivi. România nu participănici la această ediţie.Atletismul ca de obicei a fost în centrul atenţiei. . scrimerii Adalbert Gurath şi Zoltan Uray.R. alături de care se găseau bazinul de înot şi săli pentru sporturile de interior.O. Atletele sovietice au dominat copios aproape toate probele. 5867sportivi. La nataţie majoritatea probelor atât masculine cât şi feminine au fost câştigate de sportivii americani. boxerul Ferenc Ambrus. Dana. Participarea a fost numeroasă. dintre care 573 de femei. ediţia londoneză consacrându-l pe alergătorul ceh Emil Zatopek. Cei 3539 de sportiv dintre care 533 erau femei au fost găzduiţi în satul olimpic special amenajat. La întrecerile de călărie din Suedia au participat reprezentativele naţionale din 29 de ţări. popoarele nordice demonstrează că în această parte a lumii exerciţiile fizice şi sportul se bucurăde toatăatenţia şi preţuirea.Helsinki. Australia O lege autohtonă interzicea cu stricteţe intrarea cailor străini pe teritoriul Australiei.I.Melbourne. Prima prezenţă postbelicăa României la J. Finlanda La fel ca şi la ediţia din anul 1912 din Suedia. Dintre sportivii clujeni care au luat parte la aceste jocuri olimpice putem aminti atletele Emma Konrad şi Alexandra Taifas-Sicoe. cu o echipă numeroasă şi bine pregătită. În program au fost incluse 18 discipline sportive care au cuprins 151 de probe. a cucerit prima medalie olimpicăde aur pentru România în proba de pistol viteză.O. Pentru prima dată participă la întrecerile olimpice U. O medalie de argint a obţinut boxerul Tita Vasile. care era marea mândrie a australienilor. iar în clasamentul neoficial pe naţiuni delegaţia noastră s-a clasat pe locul 23 din 43 de ţări participante. Această derogare organizatorică de la regulamentul de organizare al întrecerilor olimpice a fost singular în istoria J. în timp ce la Melbourne numărul ţărilor participante a fost de 67.1952 . Soţia sa. care s-a remarcat prin uşurinţa cu care a câştigat două probe de mare fond: 5000 şi 10. iar Fiat Gheorghe la box şi Lichiardopol Gheorghe la tir..000 de metri.O. format din 841 de că suţe.000. A XV-a ediţie a J.000 de locuri. A XVI-a ediţie a J. iar probele de nataţie în piscina din Olympic Park. gimnastele Olga Gollner şi Ileana Gyarfas. Întrecerile s-au desfăşurat pe stadionul “Melbourne Cricket Ground”. la proba de aruncare a suliţei.O. Din acest motiv C. care şi-a învins detaşat adversarii la probele de 10. Finlanda a pregătit pentru această ocazie un stadion cu o capacitate de 70. box. iar dintre atleţii români s-au remarcat Ioan Soter. stabilindu-se 49 de recorduri olimpice şi 15 recorduri mondiale. moderne.O.1956 . probele de 60 . dar din cauza cunoştinţelor reduse despre sportul internaţional. Publicul australian a participat cu destul interes la spectacolul sportiv. gimnastică. au obţinut câte o medalie de bronz. Sportivii au fost găzduiţi în trei sate olimpice. entuziasmul lor nu s-a manifestat decât atunci când protagoniştii concursurilor erau compatrioţi de ai lor. iar pentru cănumărul lor era foarte mare. scrimerii Italiei şi Ungariei. o parte au fost cazaţi în casele unor cetăţeni care şi-au pus locuinţele proprii în folosul organizatorilor J. baschet şi tir. canoiştii Cehoslovaciei. La nataţie.S. 5. lupte. La atletism eroul întrecerilor a fost din nou cehul Emil Zatopek.

S-au întrecut 5586 de sportivi (732 de femei) din 90 de ţări. gimnastică. Este greu de desemnat vreun erou al acestei ediţii. Doza de inedit a acestei ediţii a fost sporită de condiţiile geografice şi climatice naturale ale Japoniei: taifunul Wilda care şi-a făcut simţită prezenţa sau mişcările seismice care au mutat locuinţele din satul olimpic. Italia Prin tot ce s-au străduit săorganizeze. demn urmaş a lui Jesse Owens. 4 de argint şi 6 de bronz) situând ţara noastră pe locul 12 în clasamentul general. sovieticelor care au dominat concursul li s-au adăugat şi două sportive australience câştigătoare a probelor de alergare pe distanţe scurte. Cei mai reprezentativi sportivi au fost americanul Don Hollander cu cele 4 medalii de aur cucerite la înot. maratonistul etiopian Bikila Abebe. A XVIII-a ediţie . Pentru România episodul Melbourne este una dintre cele mai frumoase pagini de istorie olimpică. scrimă şi canoe. ediţia recordurilor. câştigând 8 titluri olimpice din 13. cele 12 medalii (2 de aur. italienii au dorit sădemonstreze căalegerea lor ca gazde a J. Această ediţie a programat întreceri la 20 de discipline sportive.1964 . S-au stabilit 73 de recorduri olimpice şi 31 de recorduri mondiale. ca de obicei a fost sportul rege al jocurilor. Un moment de apogeu al întrecerilor a fost cursa de maraton desfăşurată pe via Apia şi încheiată la lumina torţelor în apropierea Colisseumului. Alexe Dumitru şi Ismailciuc Simion. boxerul Nicolae Linca şi Ştefan Petrescu la tir. Flacăra olimpică. scrimă. nu a fost întâmplătoare. cât şi la cele feminine. Dumitru Pârvulescu la lupte greco-romane şi Ion Dumitrescu la tir. care au cucerit 15 medalii. Japonia Poporul nipon s-a dovedit a fi o gazdă atentă care pe lângă competiţiile sportive. 1960 . iar unii dintre atleţi au intrat în legendă. iar a doua zi ea a fost dusă pe stadionul olimpic marcând deschiderea oficialăa ediţiei “romane” a jocurilor. România s-a întors acasă cu un bilanţ bun: 3 medalii de aur câştigate de: Iolanda Balaş la săritura în înălţime. atleţii sovietici obţin rezultate d excepţie atât la întrecerile masculine. La gimnastică masculină ediţia australianăa prilejuit lansarea în arena a sportivilor sovietici. pentru căau fost stabilite 76 de noi recorduri olimpice şi 45 de recorduri mondiale. cuprinzând aproape 6000 de sportivi şi-au disputat întâietatea la cele 150 de probe. iar rezultatele au fost şi ele pe mă sură. lupte greco-romane. În clasamentul final neoficial.0 secunde. Cea de a doua medalie de aur a delegaţiei române a fost cucerită de o atletă în vârstă de numai 17 ani. Sportivii noştri au cucerit 13 medalii dintre care 5 de aur prin: canoiştii Leon Rotman (2). sub arcul lui Constantin. Participarea a întrecut toate aşteptă rile: delegaţiile a 84 de ţări. Atletismul. Bilanţul olimpic românesc a fost unul foarte bun. A XVII-a ediţie. aprinsă cu tot ceremonialul antic la Olimpia în Grecia. Delegaţia formată din 109 sportivi a reuşit să se claseze pe locul 10 în clasamentul naţiunilor participante. ţara noastră a ocupat locul 11 între naţiuni. gimnasticăfeminină. În întrecerile feminine. Wilma Rudolph care a câştigat proba da 100 m cu timpul 11. a ajuns la Roma în 24 august. mai ales culturale. Mihaela Peneş. Celelalte medalii de argint şi de bronz au fost cucerite la box. Ei au reuşit să creeze un cadru şi o atmosferă unică pentru manifestă rile olimpice prin desfăşurarea întrecerilor la cele 18 discipline olimpice. 61 . Valorificând la maximum frumusţea şi măreţia vechilor construcţii antice ei au organizat întreceri chiar în spaţiul oferit de aceste vestigii: Termele lui Caracalla. Printre ei: maratonistul etiopian care a alergat desculţ Bikila Abebe sau atleta numită“gazela neagră”. S-au mai cucerit o medalie de argint şi 6 medalii de bronz la atletism. lupte.Roma. dar şi românca Iolanda Balaş care a cucerit din nou titlul olimpic.O.sprint au fost câştigate de atletul american Robert Morrow.Tokio. Pe drept cuvânt ediţia japonezăa fost numită. Ca de obicei. Nataţia a fost sportul unde gazdele au monopolizat succesul. sau zidurile Bazilicii lui Maxenţiu. a avut grijă să organizeze şi o serie de alte manifestări. cele mai noi sporturi intrate în familia olimpicăla această ediţie fiind voleiul şi judo-ul. box. stabilind şi un nou record olimpic la săritura în înălţime.

Pentru desfăşurarea concursurilor gazdele au pregătit numeroase baze sportive moderne: un stadion pentru întrecerile de atletism cu o capacitate de 80. care şi-au disputat întâietatea la 21 de discipline sportive. stadionul “Azteca” pentru fotbal şi un sat olimpic construit pe "verticală". înlocuind clasica săritură"ventrală". care au reuşit la această ediţie să doboare un număr dublu de recorduri mondiale faţăde ediţia precedentă.S. J. Multe voci şi-au exprimat convingerea că altitudinea ridicată va constitui un impediment serios în organizarea şi buna desfăşurare a întrecerilor.I. Probele de sărituri s-au desfăşurat în general sub auspiciile recordurilor..1972. palatul sporturilor. caiac şi lupte greco-romane s-au obţinut de asemenea medalii de bronz. În probele de caiac-canoe şi canotaj.11 septembrie. La atletism. care va fi cunoscută sub denumirea de "flop" şi va fi adoptată de tot mai mulţi atleţi în viitorii ani. Bulgaria. mai precis la 195 de probe din care 43 au fost pentru femei.Ion Monea şi medalie de bronz .R. cea cu răsturnare dorsală. soldat cu rezutate tragice. iar pentru cătoate aceste baze se găseau aproape una de alta.echipajul format din Ivan Patzaichin şi Serghei Covaliov. Cele mai bune rezultate ale sportivilor români au fost realizate la următoarele discipline sportive: • • • • atletism: medalii de aur .Calistrat Cuţov.Mihaela Peneş la aruncarea suliţei şi clujeanca Ileana Silai la proba de 800 de metri.Lia Manoliu la aruncarea discului şi Viorica Viscopoleanu la săritura în lungime. ediţia münchenezăa fost numită“olimpiada distanţelor scurte”.1968 .000 de spectatori cu pista de alergare acoperită cu nou apă rutul material sintetic “tartanul”. Au participat 6626 de sportivi (768 de femei ) din 113 ţări. Germania. Pe plan sportiv. .O. velodromul şi sala de box. Contrar părerii pesimiştilor. dar alergările pe distanţa lungi au fost dominate de atleţii etiopieni şi kenieni. medalii de argint . Concursurile de caiac-canoe au fost dominate de sportivii sovietici şi de cei români.R. Luptele au adus satisfacţii sportivilor din delegaţia română care s-a numărat printre câştigătorii medaliilor de aur alături de sportivii din U. sala de jocuri numită“Gimnaziu olimpic”. sala de arme. Întrecerile de scrimă s-au disputat între polonezi. sportivii români. Au fost prezenţi 7894 de sportivi (1171 de femei ) din 123 de ţări. urmatăde cea a U. . Mai mult chiar. La femei.Munchen. Palatul sporturilor. sovietici şi italieni. Au fost construite baze sportive noi care s-au înglobat complexului Oberwiesefeld. Germania Capitala Bavariei s-a pregătit minuţios pentru acest mare eveniment sportiv.A. box: medalie de argint. A XX-a ediţie a J. la scrimă. bazinul de înot. velodromul olimpic. dar prezenţa 62 . La gimnastică feminină toate medaliile au revenit sportivelor sovietice şi germane.A XIX-a ediţie a J.O.90 metri. Complexul sportiv cuprinde stadionul.S. caiac-canoe: medalia de aur . Acest record va fi doborât abia dupăun sfert de veac. americanii s-au impus la sprint. în competiţia atletică s-a remarcat sovieticul Valeri Borzov câştigător al probelor de sprint şi atleţii din Finlanda care au câştigat alergările de semifond şi fond. Concursurile de lupte greco-romane au fost dominate de sportivii din Ungaria. Mexic Încredinţarea spre organizare a întrecerilor olimpice unui oraş situat la o altitudine de 2260 de metri.O s-au desfăşurat în perioada 26 august . piscina acoperită. la săritura în lungime cu 8. unguri şi sovietici au fost printre protagonişti. unele dintre ele s-au menţinut decenii în şir.S. România clasându-se pe locul 10.Ciudad de Mexico.O. La săritura în înălţime. În fruntea clasamentului general s-a situat reprezentativa S.U. această ediţie s-a dovedit una în care performanţele deosebite şi recordurile au fost foarte numeroase. Ediţia aceasta a fost din pă cate marcată şi de un eveniment care nu ar fi trebuit să aibă loc şi care a însemnat anularea oricărui spirit olimpic: atacul terorist din satul olimpic al unui comando arab îndreptat împotriva sportivilor din Israel. unguri. americanul Dick Fosbury introduce o nouă tehnică. şi Bulgaria. atletele germane au dominat net toate probele. a fost un act de mare curaj din partea C. dar performanţa cea mai uluitoare a fost cea a lui Bob Beamon.S.

scrimă şi handbal.U. Medalii de argint au obţinut atleta Argentina Menis. campioni olimpici la ediţia precedentă nu s-au calificat la turneul final cîşigat de Ungaria.R.1976 . Roman Vartolomeu. La nataţie. atât prin cele 5 medalii cucerite. cedând în finale în faţa echipei japoneze la feminin. au fost implicate în reuşita acestei ediţii a J. Turneele de jocuri sportive au avut drept câştigători: echipa Yugoslaviei la handbal (România clasându-se pe locul al III-lea. echipa masculinăde handbal.O. cea a U. Roman Codreanu şi Ladislau Simon. Simion Cuţov şi Mircea Simion la box. Pentru delegaţia României formată din 166 de sportivi dintre care 59 femei. Surprizele nu a lipsit nici la alte discipline sportive. Vasile Dîba şi echipajul Policarp Malihin şi Larion Serghei. din care 49 feminine.D. 63 .O. care au obţinut 11 medalii de aur. caiacistii Atanasie Sciotnic. A fost aprinsă la Atena. de un băiat şi o fată. Rezultatele de excepţie au fost realizate de : Gheorghe Berceanu şi Nicolae Martinescu la lupte şi Ivan Patzaichin la canoe. Teodora Ungureanu şi echipa femininăde gimnastică. echipa masculinăde sabie . respectiv în faţa polonezilor la masculin. Nadia Comăneci şi Teodora Ungureanu.O. la caiac.. câştigătoare a tuturor ediţiilor precedente. Flacăra olimpică a fost transmisă din Grecia spre continentul american printr-o modalitate inedită. Aurel Vernescu şi Mihai Zafiu.S la baschet. de la lupte greco-romane şi libere. la Quebec.A. Boxerii Alec Năstac şi Costică Dafinoiu. gimnaştii japonezi care au introdus în exerciţiile lor elemente originale şi dificile. Poloiştii sovietici. flacăra olimpică s-a aprins în creuzetul construit pentru această ceremonie şi a fost apoi dusăla Montreal. canoistul Serghei Covaliov.O. 7 medalii de argint şi 9 de bronz. Peste 100. A XXI-a ediţie a J. Vasile Dîba câştigător al titlului de Campion olimpic la caiac.româncelor s-a făcut şi ea simţită. au devenit campioni olimpici. dintre care trei de aur. surprizele fiind produse mai ales de atleţii şi atletele din R. gimnaştii Dan Grecu. în incinta stadionului Averoff unde a avut loc prima ediţie modernă a jocurilor.1 august 1976.S. Canada Naţiunea canadiană a demonstrat la superlativ modul de organizare a unei manifestări sportive de asemenea amploare.medalii de bronz. colaboratori permanenţi sau temporari ai C. Medalii de bronz au fost aduse acasăde către sportivii de la caiac şi canotaj. eroii au fost americanul Mark Spitz şi australianca Shane Gould.Montreal. dar şi prin execuţiile sale formidabile care au revoluţionat gimnastica feminină. Echipele sovietice de volei nu au reuşit să devină campioane olimpice. Întrecerile olimpice s-au desfăşurat în perioada 17 iulie . campioni olimpici. echipajul de canotaj 4+1. care le-au adus locul al VI-lea în clasamentul general pe naţiuni au fost obţinute de: • • • • gimnasta Nadia Comăneci care a fost fără nici o discuţie eroina acestei ediţii a J. iar la fotbal echipa Poloniei. cele 27 de medalii. Competiţiile s-au desfăşurat la 21 de discipline sportive cu 198 de probe. iar ziariştii au avut parte de un sistem informaţional de foarte modern şi bine pus la punct. Nicu Gingă şi Ştefan Rusu la lupte greco-romane medalii de argint. România cu delegaţia sa formată din 169 de sportivi (39 de femei) a reuşit săobţină16 medalii şi locul 12 în clasamentul general pe naţiuni. reprezentând cele douănaţiuni conlocuitoare ale Canadei (engleza şi franceza). La masculin.I. reuşind sădetroneze reprezentativa S.000 de persoane. Organizatorii au pus la dispoziţia competitorilor baze sportive ultramoderne şi mijloace de transport rapide. luptătorii Stelian Morcov. La cele 37 de probe atletice au participat aproape un sfert din numărul sportivilor prezenţi la întrecerile olimpice. Printr-un sistem special cu raze laser a fost transmisă prin satelit în Canada. Gheorghe Berceanu. având o largă participare: 6189 de sportivi (1274 de femei) care au reprezentat 88 de ţări. Aici. Atleţii americani au cîştigat doar 4 titluri olimpice. Gheorghe Danilov şi Gheorghe Simionov la canoe.G.

D.G.R. Permisiunea acordată de C. care putea oferi date despre viteza şi direcţia vântului. "oraşul îngerilor" are pentru a doua oarăonoarea de a găzdui marea manifestare sportivă mondială. alături de bulgari. românii au fost protagoniştii întrecerilor. La probele de nataţie sau stabilit 10 recorduri mondiale şi 37 olimpice.1980 . cele 203 probe pentru care s-au organizat întreceri la 21 de discipline olimpice au fost urmă rite de peste 5 milioane de spectatori. Ceremonia de deschidere a fost un spectacol impresionant care a marcat debutul întrecerilor desfăşurate în perioada 27 iulie . iar camerele de vederi care împânzeau stadionul înregistrau “finişul” cu 100 de imagini pe secundă. întrecerile fiind dominate de atleţii ţării gazdă. Gimnastica.Los Angeles. 64 .12 august. cu participarea sportivilor din 140 de ţări.S. . americanii nu se dezmint. de a folosi publicitatea.A După52 de ani. nare parte dintre ele de către sportivii americani. box şi scrimă sportivii români au fost printre protagoniştii întrecerilor. Cu toate că au lipsit mulţi dintre sportivii de mare valoare ai momentului au fost stabilite 76 de recorduri olimpice şi 36 de recorduri mondiale. La lupte sportivii noştri au cîştigat 5 medalii. ziarişti şi spectatori. o schimbare în principiile şi regulile olimpismului motivată de costurile din ce în ce mai mari de organizare. Cristiana Cojocaru şi Fiţa Lovin au fost şi ele la mare înălţime. La handbal. Jocurile sportive au dat ocazia unor turnee echilibrate şi de bună valoare. sovietici şi cubanezi.1984. alături de sportivii din S. Şi la lupte. cu excepţia României şi a Yugoslaviei. complet refăcut şi modernizat s-a instalat un adevărat “creier electronic”.S.U. Nadia Comăneci a obţinut douămedalii de aur şi una de argint.A. Vali Ionescu. deşi au avut probleme deosebite cu arbitrajul care le-a fost total ostil. Din nou se dovedeşte căolimpismul modern nu mai are aceleaşi valenţe ca şi cel antic. Nataţia a fost dominată categoric de sportivele est germane şi de înotătorii sovietici. naţionala României a cedat în finală în faţa Yugoslaviei. Pentru prima dată în programul olimpic a fost inclusă şi proba de înot sincron. În total delegaţia României formată din 239 de sportivi. după ce a depăşit într-un meci dramatic echipa U. şi Italia. Şi numărul spectatorilor a fos unul record. Mihaela Loghin. Ca răspuns la boicotul ediţiei moscovite. Anişoara Cuşnir.O. Reprezentantele noastre.R. iar echipa de volei masculin a reuşit săobţinămedaliile de bronz. În semn de protest pentru invadarea Afganistanului de către armatele sovietice ţările democratice ale lumii nu vor lua parte la această ediţie a J. urmaţi de cei din Marea Britanie. Maricica Puică. atletismul a fost la el acasă. S. cucerind 4 medalii. mai ales cea feminină este din nou autoarea unui mare succes: cucerirea titlului olimpic în proba pe echipe şi a medaliilor de aur la sol. cucerind 10 medalii olimpice.S. Este pentru prima dată când J. Sportul rege al întrecerilor olimpice. Halterele au adus celor 10 sportivi români 8 medalii: 2 de aur.R. 5 de argint şi una de bronz. sărituri şi bârnă prin Ecaterina Szabo.S. iar echipa s-a clasat pe poziţia doua în clasament.G. a creat posibilitatea implicării financiare a marilor firme în efortul gazdelor de a crea condiţii materiale perfecte pentru competitori. Transmisiile de televiziune au dat posibilitatea urmă ririi întrecerilor în toate colţurile lumii. timpii intermediari şi de sosire.S.I. La atletism s-au înregistrat 7 recorduri mondiale şi 16 olimpice. şi U.S. dar din pă cate “războiul rece” era încă în plină desfăşurare. Întrecerile de caiaccanoe şi canotaj i-au adus în prim plan pe sportivii români care au concurat de la egal cu cei din R. sportivele noastre şi-au demonstat valoarea. Scrimerele au ajuns în finalăunde au cedat în faţa sportivelor din R. Organizatorii au depus eforturi deosebite pentru amenajarea bazelor sportive şi a satului olimpic.Moscova. iar echipa de sabie a câştigat medaliile de bronz. La gimnastică. La canotaj şi caiac-canoe.G. dintre care 76 de femei.O. a reuşit să cucerească25 de medalii. În interiorul marelui stadion “Los Angeles Memorial Coliseum”. R.F. precum şi încă2 medalii de argint şi 2 de bronz. U.O se desfăşoară într-o ţară socialistă. Emilia Eberle o medalie de argint. Din punct de vedere organizatoric.F.A XXII-a ediţie a J.U. atletele Doina Melinte. A XXIII-a ediţie . iar sportul nu se poate despărţi de politică. Florenţa Cră ciunescu.O. ţările din sistemul socialist nu participăla această ediţie.. clasându-se pe locul al VI-lea în clasamentul general.

de la Seul au făcut din atleţii Florence Griffity-Joyner.O. Dimitrie Popescu. Gwen Torrence. Au câştigat de data asta gimnastele sovietice urmate de cele din echipa României.Barcelona. şosele. Pentru sportul din Coreea. miniştri. locurile fruntaşe pe care s-au situat echipele de handbal masculin (medalia de aur) şi feminin (medalia de argint). şi România. Veronica Nicula. Medaliile de argint au fost obţinute la înot. Ioan Snep. fiind obligaţi să se mulţumească cu medaliile de bronz. şefi de state.I. Spania În seara zilei de 21 iulie. deşi media de vârstă a sportivilor a fost una dintre cele mai scăzute. În acelaşi timp au fost propulsaţi spre ierarhia mondială şi Marlene Ottey.O număra în rândurile sale mai multe ţări membre ţări Organizaţia Naţiunilor Unite. participanţii la această ediţie organizată“la capătul lumii” au descoperit o metropolă modernă în care locuitorii se bucurau de un foarte bun nivel de trai.. Stefka Konstandinova. recordman mondial al sprintului. iar C. După multă vreme nu este o ediţie boicotată. Josse Carreras. din care 20 de aur.O . cel la canadianului Ben Johnson. Doina Bălan. Mihaela Armă şescu.A..O. peste 150. Delegaţia puţin numeroasăa ţării noastre. cel mai bun din istoria olimpicăa încununat cei 60 de ani care trecuserăde la prima participare oficialăa României la J. muzicii. La această ediţie. La întreceri se aliniază161 de ţări.000 de spectatori au următit deschiderea ediţiei cu numărul 25.S. Descoperit pozitiv la analizele efectuate acesta a fost suspendat pe viaţă din activitatea sportivă. 1626 de sportivi. de sportivii de la canotaj şi caiac-canoe: Elisabeta Lipă. iar câte una. tenisul reintrând după 64 de ani în familia olimpică.A. A XXV-a ediţie a J. La încheierea întrecerilor olimpice. Numărul sporturilor olimpice a crescut şi la această ediţie. în efortul de a controla fenomenul de gigantism al jocurilor. Veronica Cogeanu. S. Jan Zelezni şi Carl Lewis. Paula Ivan.O. A XXIV-a ediţie a J. delegaţia ţării noastre formată din 127 de sportivi a avut un palmares format din 53 de medalii. În tribunăun public la fel de celebru: regele Juan Carlos şi familia regală. cu clădiri. Placido Domingo. de echipa femininăde gimnastică şi de Daniela Silivaş la individual compus. datorită restricţiilor impuse de C.S.O. Acest rezultat. medaliile obţinute de judocani şi boxeri. Alina Astafei. Freddy Mercury. de Noemi Lung.. baze sportive impresionante prin modernismul lor.O.I. Ediţia de la Seul a fost şi ediţia cu cel mai răsunător caz de dopaj. în incinta imensului stadion catalan. Trei medalii de aur a cucerit gimnasta Daniela Silivaş.U. clasându-se pe locul al II-lea pe naţiuni după echipa S. dar eterna lor rivală.R. adevăraţi “zei” ai sportului.Handbaliştii români au avut din nou ocazia sădevină campioni olimpici.000 de artişti printre care unii de faimă mondială şi-au dat concursul pentru reuşita spectacolului: Montserat Caballe. canotoarele Rodica Arba şi Olga Homeghi. echipa Yugoslaviei i-a învins din nou. Medaliile de bronz au fost câştigate la gimnastică şi canotaj. de la Seul a fost un eveniment care a anunţat sfârşitul “războiului rece” şi începutul unei noi perioade din istoria multor ţări. Peste 15.Seul. J. 11 de argint şi 6 de bronz. de halterofilul Nicu Vlad şi boxerul Daniel Dumitrescu. Vasile Tomoioagă. atleta Paula Ivan. La gimnastică feminină s-a relansat disputa olimpicădintre echipele U. formată doar de 63 de sportivi a obţinut un total de 24 de medalii.U.1992 . 16 de argint şi 17 de bronz. Valentin Robu. s-au înregistrat performanţe sportive de valoare excepţională. 65 . Ceremonia a fost un spectacol al dansului. precum şi Sorin Babii la tir.1988. Heike Drechler. luptătorul Vasile Puşcaşu. întrecerile olimpice au însemnat o adevărată lansare pe drumul marilor performanţe.Coreea Spre surprinderea multora. Dănuţ Dobre. din anul 1924. constituind rezultate deosebit de valoroase. dintre care 7 de aur. dar numărul sportivilor este mai mic decât la ediţiile anterioare. Ediţia J. sportului şi prieteniei. Cu acest bilanţ România s-a clasat pe locul al VIII-lea în clasamentul general al naţiunilor participante.

maghiara Henriette Onodi şi chinezoiaca Li Lu. La nataţie s-au înregistrat 10 recorduri mondiale. cei chinezi. meciul terminându-se cu scorul de cu 3 – 0 în favoarea primei. 66 . dar nu a fost aşa. care s-au întrecut în 270 de competiţii organizate pentru 33 de discipline sportive. A XXVI-a ediţie a J. echipa feminină de floretă. Ediţia jubiliară care marcheazătrecerea unui veac de când Jocurile Olimpice ele au fost reînfiinţate a fost încredinţată spre organizare S. care se ocupau de pregătirea lor.A.A. dar toată lumea a recunoscut că întrecerile olimpice. 5 de argint şi 8 de bronz. Deşi congresul C. Se spera că duelul săritorilor în lungime Carl Lewis şi Mike Powell va duce la depă şirea legendarului record a lui Bob Beamon datând din anul 1968. inclusiv cel “farmaceutic’ al antrenorilor din fosta R. iar finala masculină s-a disputat între echipele Braziliei şi Olandei.S.O. luptătorul Grigoraş. La volei feminin echipa CSI (fosta U. este aprinsă prin tragerea cu arcul de către fostul arcaş spaniol Antonio Rebolo. La handbal masculin.O.I. iar medalii de bronz.O.1996 . deşi lumea sportivăa fost umanim de acord că c. cei doi reuşind doar 8. Ediţia “catalană” i-a consacrat pe atleţii Javier Sotomayor. Marlene Ottey. Dar puterea financiară a oraşului Atlanta. Întrecerile atletice au fost ca de obicei viu disputate. boxerul leonard Doroftei.I. organizate de acest oras american. Gimnastica feminină le are în prim plan pe românca Lavinia Miloşovici. Englezul Linford Christie a câştigat proba de 100. Organizarea întrecerilor a constituit o adevarata provocare pentru orasul Atlanta. cu dotări de excepţie. Sully Gunnel. La competiţia desfăşurată în perioada 19 iulie-4 august. adesea sportivii consacraţi nereuşind săurce pe podium.G. protagoniştii fiind sportivii americani. iar numărul mare de sportivi cu rezultate bune a făcut ca întrecerile să rămânădeschise oricărui rezultat. echipajele masculine şi feminine de canotaj. Steffi Graf. În general la atletism a fost o ediţie a marilor surprize. a primat înaintea tradiţiei şi a respectului pentru poporul care a dat lumii conceptul de “Kalos kai agatos” şi Jocurile Olimpice antice.O care a precedat J.D. Medaliile de aur au fost cucerite de gimnastele Lavinia Miloşovici şi Cristina Bontaş. câştigător a 6 medalii de aur. În total au luat parte la întreceri 10. de canotoarea Elisabeta Lipă şi echipajul masculin de canotaj 4+1. Italia a învins echipa Spaniei în turneul de polo cu 9 – 8. Probele de semifond şi fond au fost monopolizate de atleţii din Kenya şi Etiopia. dintre Olimpia şi Barcelona purtatăde ştafete ale tinerilor.570 de sportivi reprezentând 173 de ţări. Aceştia din urmă se pare că profitau din plin de cunoştinţele din toate domeniile. specialitate americană pânăatunci.U.07 şi 8. Medalii de argint au obţinut: atleta Alina Astafei.R. echipa fostei URSS a câştigat finala cu Suedia. halterofilul Traian Cihărean. Capacitatea satului olimpic amenajat aici a fost de 15. şi ca o noutate.Atlanta. cea mai mare din istoria J. Vitali Scherbo. La băieţi eroul este gimnastul bielorus. la această ediţie numărul participanţilor este imens.. trăgătorul Sorin Babii şi canotorii din proba de două persoane. americana Shanon Miller.S) a fost întrecutăde cea a Cubei cu 3 – 1. Unele dintre delegaţiile ţărilor africane erau la prima participare olimpică. 10.000 de locuri. trebuia săacorde această onoare oraşului Atena care-şi depusese şi el candidatura. .305 sportivi (6809 bă rbaţi şi 3496 de femei). maghiari. Dupătrei reprize de prelungiri.Flacăra olimpică care a parcurs cei 5000 de km.O.U. Arantxa Sanchez. Delegaţia României s-a întors de la Barcelona cu 18 medalii: 4 de aur.64 m. au participat echipele olimpice din 197 de ţări. Andre Agassi. a hotărât reducerea numărului de concurenţi pentru a nu se depă şi posibilităţile satului olimpic. s-au desfăşurat pe cele mai moderne baze sportive din lume. echipa de gimnasticăfeminină. iar pe locul al III-lea s-a situat echipa Franţei. S. iar la tenis întrecerile olimpice aduc în arenă cei mai buni jucători ai momentului: Jim Courier. Marie Jose Perec. capitala Georgiei şi a concernului Coca-Cola.

La finalul întrecerilor. iar echipa de floretă s-a clasat pe locul al II-lea.Rezultatele obţinute la această ediţie au evidenţiat evoluţia fără precedent a performanţelor sportive. Gimnastele au mai obţinut 2 medalii de argint şi una de bronz. Magda Dumitrache. aşezat pe coasta esticăa Australiei. Delegaţia pe care România a deplasat-o la antipozi a fost alcătuită din 156 sportivi (76 bă rbaţi şi 80 femei) care au concurat la 16 discipline sportive. Chiar dacă după incidentul bizar în care gimnasta Andrea Răducan a fost depistată ca "dopată" cu Nurofen şi i s-a retras medalia de aur.I. . România a participat cu o delegaţie de 168 de sportivi. renumit port al emisferei sudice.O. La gimnastică s-a câştigat o medalie d aur. reprezentând 38 la sută din numărul participanţilor.O. Lidia Şimon cucereşte medalia de argint în proba de maraton. devine 67 • • • Georgeta Damian şi Doina Ignat în proba de 2 rame. S-au organizat 300 de competiţii la 37 de discipline sportive. înotătoarea de numai 15 ani a uimit pe toată lumea câştigând două medalii de aur. la care adaugăo medalie de bronz în proba de 1500 m. câştigând trei medalii de aur prin echipajele: Georgeta Damian. în timp ce la box au cucerit două medalii de argint Leonard Doroftei şi Marian Simion. Ioana Olteanu. Numărul sportivilor a fost de trei ori mai mare decât cel de la precedenta ediţie australiană (Melbourne. ridicându-se la impresionanta cifră de 11. 1956). Succesul a fost completat de Beatrice Caşlaru. Maria Olaru şi Claudia Presecan s-a clasat pe primul loc. La canotaj s-au obţinut 2 medalii de aur prin echipajele feminine la proba de 2 vâsle şi proba de 8+1.Szekely s-a clasat pe locul al II-lea. după o evoluţie excepţională. Simona Amânar şi Maria Olaru. al 13-lea în cel pe medalii şi al 20-lea în ierarhia alcătuită pe baza medaliilor de aur obţinute. Canotajul şi gimnastica şi-au făcut din nou datoria. Doina Ignat. Diana Mocanu. . Elena Georgescu şi Elisabeta Lipă în proba de 8+1.2 M. Angela Alupei şi Constanţa Burcică în proba de 2 vâsle. în probele de 100 şi 200 m spate. dintre care 4254 de femei. sportivii noştri au ocupat locul al 19-lea în clasamentul pe puncte. ultimele ale mileniului al doilea. câştigând în faţa tradiţionalelor sale adversare. A XXVII-a ediţie a J. Australia După 44 de ani de la ediţia desfăşuratăla Melbourne. au fost prezente delegaţii din toate cele 199 de ţări invitate de către C. Gimnastica şi-a afirmat încă o dată valoarea incontestabilă. La individual compus podiumul câştigătoarelor în finala probei de individual compus a fost exclusiv românesc pe el urcându-se Andreea Răducan. primele din istoria nataţiei româneşti. Simona Amânar. ca rezultat al noilor tehnologii şi metodologii aplicate în procesul de pregătire. În întrecerile de canoe echipajul Florin Popescu . La nataţie. Australie este din nou gazda Jocurilor Olimpice.084 de sportivi. Canotajul feminin a confirmat din nou că este cel mai bun din lume. Gabriela Szabo reuşeşte să câştige medalia de aur în proba de 5000 m. care a ocupat locul al doilea. La atletism. Sportivii de la caiac-canoe au obţinut o medalie de bronz.Sydney. Atleta Gabriela Szabo şi gimnastul Marius Urzică au obţinut medaliile de argint.Mitica Pricop la C . în memoria noastră Campioana Olimpică la individual compus rămâne Andrea Răducan. intrând in posesia medaliei de argint la proba 200 m mixt şi a medaliei de bronz la proba de 400 m mixt. Acesta a câştigat finala în proba de cal cu mânere.2000 . 1000 m. în persoana lui Marius Urzică. capitala Statului New South Wales.La floretă feminin Laura Badea a devenit Campioană Olimpică. Pentru prima dată în istoria jocurilor şi gimnastica masculină are un Campion Olimpic. La feminin echipa formată din Andreea Răducan. Viorica Susanu. La această ediţie desfăşurată în perioada 15 septembrie . Liliana Gafencu. 4 de argint şi 5 de bronz. această disciplină sportivă obţinând cel mai bun rezultat din istoria participă riisale la întrecerile olimpice.De aceastădată onoarea i-a revenit oraşului Sydney. la fel ca şi halterofilul Nicu Vlad. Probă în care Violeta Beclea .1 octombrie. Veronica Cochelea.

68 . Monica Roşu. Cătălina Ponor. Sanda Toma. prin Mihai Covaliu. creatoruljocurilor olimpice antice. La fel ca la celelalte ediţii din ultimele decenii. A XXVIII-a ediţie a J. înot. kaiac-canoe .2004 . Competiţia olimpică s-a desfăşurat în perioada 13 August 2004 . Alte medalii de bronz au mai obţinut Iulian Raicea la tir şi Simona Richter al judo.4 M / 500 m. sărituri). În apropierea gimnasticii s-a aflat canotajul cu 3 medalii de aur. La 108 ani de la prima ediţie din timpurile moderne. Cu acest bilanţ Romania s-a clasat pe locul 14 in clasamentul general pe medalii. de stopare a fenomenului de gigantism: 10. Gheorghe Ionuţ (box). box. 5 de argint şi 6 de bronz. Marian Oprea (atletism triplusalt). sărituri în apă. Angela Alupei. 3 de argint şi 3 de bronz. ciclism. La caiac. Daniela Sofronie (gimnastică sol). gimnastică. Silvia Stroescu.29 August şi la ea au participat echipe reprezentând 202 ţări. Comitetul de organizare al jocurilor a reuşit în ciuda pronosticurilor pesimiste să termine la timp (chiar dacă pe ultima sută de metri) construcţiile şi amenajă rile necesare desfăşură rii la un nivel corespunzător al întrecerilor olimpice. Daniel Popescu (echipa de gimnastică). Aurica Bă ră scu. Monica Roşu (gimnastică sărituri). 2 vâsle categoria uşoară). Ionela Ţârlea Manolache (atletism 400 m). C. echipa olimpicăa României s-a clasat pe locul al XIlea în ierarhia olimpică cu 26 de medalii. Elena Georgescu (canotaj 8 + 1). Andreea Ioniţă şi Elena Radu au cucerit de asemenea o medalie de bronz la proba de K . La încheierea întrecerilor s-au obţinut un număr de 19 medalii: 8 de aur. Marian Drăgulescu (gimnastică. Medalii de bronz: Marius Urzică. Viorica Susanu (canotaj 2 rame). întrecerile olimpice s-au reîntors acasă. Medalii de argint: Marian Drăgulescu (gimnastică sol). transformând-o într-o metropolă cu o infrastructură modernă. Georgeta Damian Andronache. gimnastica a oferit cele mai mari satisfacţii contribuind la bilanţul olimpic cu 9 medalii: 3 de aur. tenis. haltere. Alexandra Eremia (gimnasticăbârnă). Mariana Limbău. de data asta la proba de sabie.O.500 de sportivi (6200 bă rbaţi şi 4300 femei). Grecia Prin acordarea dreptului de organizare a acestei ediţii oraşului Atena. Marius Urzică(gimnastică cal cu mânere). iar boxul a contribuit la palmaresul olimpic prin medaliile de argint şi de bronz cucerite de fraţii Simion. Liliana Gafencu. Alexandra Eremia (echipa femininăde gimnastică). Romania a deplasat la Atena un lot de 112 sportivi care au fost înscrişi la competiţiile organizate pentru următoarele discipline sportive: atletism. Scrima a adus din nou un titlu de Campion Olimpic. Dupăo comportare remarcabilă. iar pe distanţa de 500 m se clasează pe locul al III-lea. Numărul disciplinelor sportive şi al competiţiilor nu s-a modificat faţăde ediţia precedentă: 37 de discipline şi 300 de competiţii. Pentru prima dată condus de o femeie.Atena. tenis de masă şi tir. Daniel Potra. nataţia cu 1 medalie de aur şi 1 medalie de bronz şi boxul cu 1 medalie de bronz. Răzvan Şelariu. Răzvan Florea (nataţie 200 m spate). lupte. Ioana Papuc. care valorifică din plin farmecul său caracteristic. Celelalte discipline sportive care au contribuit la zestrea olimpicăa delegaţiei au fost: atletismul cu 2 medalii de argint şi 1 medalie de bronz. Numărul total de participanţi a fost mai mic decât la Sydney. Viorica Susanu. scrimă.I. Cătălina Ponor (gimnastică bârnă). Ioan Suciu. Maria Cioncan (atletism 1500 m). în contextul unei situaţii politice în care "armistiţiul olimpic" nu mai este demult decât o preţioasă amintire. ca urmare a reglementărilor C. canotaj. Rodica Florea. Georgeta Damian Andrunache. Cătălina Ponor (gimnastică sol). Organizatorii greci au avut de parcurs multe încercări grele pe care le-au trecut-o cu bine. Doina Ignat. Elisabeta Lipă. Oana Ban.I. Un efort suplimentar a fost necesar pentru asigurarea protecţiei participanţilor şi preîntâmpinarea evenimentelor neplăcute. Pregătirile pentru competiţia mondialăa schimbat "faţa" capitalei elene. Marian Drăgulescu.Campion Olimpic. Medaliaţii olimpici ai ediţiei Atena 2004 sunt în ordine: Medalii de aur: Camelia Potec (nataţie 200 m liber). dintre care 11 de aur.O. . Constanţa Burcică(canotaj. călărie. Daniela Sofronie. judo.O a oferit o reparaţie morală poporului grec.

Saint-Moritz. Tot cu aceastăocazie sa decis ca “Să ptămâna internaţionalăa sporturilor de iarnă” de la Chamonix să fie considerată ca prima ediţie a J.O de vară. a determinat crearea unui curent de opinie care dorea universalizarea acestei competiţii. de iarnă. de la Praga din anul 1925. Ediţia respectivă nu mai are loc din cauza primului război mondial. de iarnă. Numărul probelor a crescut.O. C.O. în condiţiile în care opoziţia nordică nu mai are puterea dinainte de război.O. dateazădin anul 1900. patinajul.I. ca un preludiu la J. Preocupă rile pentru înfiinţarea J. În perioada 1901-1926.Chamonix. care nu doreau să-şi piardă supremaţia în acest domeniu. La sesiunea C. precizându-se că oraşul gazdă va fi ales odată cu cel pentru J.O.O.I.A şi succesul înregistrat de probele de patinaj desfăşurate cu ocazia la J. anul 1921 se ia în discuţie propunerea reprezentanţilor Franţei.1 Jocurile Olimpice de Iarnă.O. a fost posibilă adoptarea hotă rârii de a se institui un ciclu distinct al J. câştigător a 5 medalii. dar totodată şi o nouă victorie a ideii olimpice. Canadei şi Elveţiei care cer promovarea J. sporturile de iarnă au intrat în familia olimpică.Istoria lor este de dată mai recentă. Din fericire. rezervată sporturilor de iarnă care să fie încadrată în mişcarea olimpică.I. această competiţie s-a organizat din patru în patru ani. de iarnă. Tocmai din cauza dezvoltării acestei competiţii şi din dorinţa de a nu aglomera calendanrul olimpic.O. sărituri şi combinata nordică. La sesiunea C.I. Abia după ce “Săptămâna” de la Chamonix s-a desfăşurat cu mare succes obligând şi persoanele cele mai refractare să-şi revizuiască pă rerile şi să ţină cont de marea răspândire a sporturilor de iarnă. iar unele probe de patinaj au fost anulate. ca să folosim acest termen în accepţiunea sa antică. urmând ca în continuare să fie respectată regula celor patru ani.O de la Londra din anul 1908. a luat hotărârea de a despărţi din punct de vedere calendaristic cele două competiţii olimpice “surori”. frigul a revenit atunci când i-a venit rândul să concureze la patinatoarea din Norvegia Sonia Henie. Elveţia Condiţiile meteo nu au fost cele mai favorabile.O. Prin această hotă râre. Drumul parcurs de aceste jocuri de la înfiinţare până în zilele noastre a marcat a ascensiune permanentăa sporturilor de iarnă. schiul şi hocheiul. Atunci au fost înfinţate Jocurilor Nordice. reprezentantul Italiei propune ca Jocurile Nordice să fie transformate în J. aceastăhotă râre este adoptată.4. la sesiunea C.11. Cronologic. Franţa. Dezvoltarea sporturilor de iarnă şi în alte ţări din Europa şi în S. prima acţiune de crearea a unei competiţii internaţionale ample. de iarnă sunt reluate în anul 1919. hochei.O. Din acest motiv. chiar dacă asta nu a însemnat încă înfiinţarea oficialăa Jocurilor Olimpice de iarnă. urmând ca J. În ciuda dezacordului norvegienilor şi suedezilor.O din anul 1911.O. decide să patroneze “Să ptămâna internaţionalăa sporturilor de iarnă” o mare competiţie ce urma să aibă loc în anul 1924. bob. Programul să ptămânii internaţionale a sporturilor de iarnăa cuprins întreceri de patinaj artistic.O.I.1. Propunerea este respinsă din cauza opoziţiei ţărilor scandinave. iar sportivii participanţi erau în exclusivitate numai cei care aparţineau acestor ţări. schi fond. întrecerile se desfăşurau în Suedia pentru disciplinele sportive practicate cu precădere în ţările nordice. cele 19 ediţii ale competiţiei olimpice pentru sporturi de iarnă au avut loc după cum urmează: 1924 .O de vară. în anul 1992 C. C. cucerind prima sa 69 . iar participarea naţiunilor a fost din ce în ce mai mare. patinaj viteză. Rediscutată în anul 1914.O. La sesiunea C. de iarnă să aibă loc la mijlocul “olimpiadei.I.U. 1928 . acceptă să fie introduse în programul olimpic al Jocurilor Olimpice de la Berlin din anul 1916. Franţa La competiţie au luat parte 258 de concurenţi din 16 ţări. probele de fond desfă şurându-se practic în apă. Eroii au fost sportivii Thorleif Haug (Norvegia) care a câştigat 4 medalii la schi fond şi Clas Thundberg (Finlanda) la patinaj viteză. din 1911. la Chamonix. în vârstă doar de 15 ani.O.I. care urmau să se desfă şoare în acel an la Paris. în anul 1994 avut loc la Lillehamer în Norvegia o ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă la doar doi ani după ediţia precedentă de la Albertville. Ea a reuşit să entuziasmeze publicul şi arbitrajul. adică a ciclului olimpic de patru ani dintre două ediţii succsive. concepute ca anexe ale J.

Elveţia La trei ani după încetarea războiului. 1948 . La această ediţie participă pentru prima dată sportivi români la întrecerile de bob şi “patrulămilitară”.R. echipajul de bob format din sportivii Panţuru Ion şi Neagoe Nicolae s-a clasat pe locul al III-lea. Au fost introduse ca discipline olimpice biatlonul şi patinajul viteză feminin.Insbruck. iar Sonia Henie a cucerit al treilea titlu olimpic. jocurile au loc din nou în Elveţia. La această ediţie. 1960 . de iarnă pentru România. A fost o ediţie a premierelor. Ştafeta organizatoricăa fost imediat preluatăde staţiunea austriacă.. Franţa La 24 de ani după prima ediţie. cauzatăde invazia Afganistanului de către U. S.A A fost o ediţie desfăşurată în tensiune politică internaţională. 1972 .. care în proba de dans evoluând pe muzica piesei "Bolero" de Ravel.Cortina D’Ampezo.A.Lake-Placid.A. de vară care urmau să se desfă şoare la Moscova. au obţinut nu mai puţin de 9 note maxime.Grenoble.Lake-Placid.U. s-a folosit pentru prima dată cronometrajul electric şi s-au realizat transmisii televizate în direct. 1932 . şi anunţarea boicotului american pentru J.S. Schiorul austriac Toni Sailer cîştigătrei medalii de aur. Schiul alpin a fost sportul care a consacrat o nouă vedetă. S. dar din cauza protestelor organizate de mişcarea ecologistă care se opunea distrugerii pădurilor. A intrat în istorie cuplul de patinatori englezi Jayne Torvill .U. Datorită omului de afaceri Alex Cushing. 70 .Saint-Moritz.A.Squay Valley. de data asta o femeie.O. patinatorul de vitezăGuido Coreli s-a împiedicat şi a căzut peste un cablu de televiziune întins pe gheaţă la câţiva metri de cupa unde urma să fie aprins focul sacru. Din cauza distanţei mari sportivii europeni au participat în număr redus la competiţia olimpică. la care Sonia Henie a câştigat pentru a doua oară titlul de Campioană Olimpică. La întrecerile de schi au dominat sportivii elveţieni. A făcut excepţie proba femininăde patinaj artistic. A crescut numărul de probe şi numărul de participanţi. această ediţie s-a bucurat de condiţii de organizare foarte bune. într-un program în care arta şi sportul s-au împletit genial. Prima astfel de transmisie televizată nu a fost fără incidente: purtătorul ultimului schimb al Flă că rii olimpice.Innsbruck. fiind consemnată prezenţa în premieră a achipei olimpice a Chinei.medalie olimpică. 1976 . Franţa organizează din nou jocurile.Garmisch-Partenkirchen Germania La această ediţia s-a introdus în program şi schiul alpin. 1968 . 1980 .Sapporo. austriaca Rosi Mittemaier. iar la sărituri cei mai buni s-au dovedit a fi japonezii. Iugoslavia Organizată pentru prima dată într-o staţiune din blocul comunist şi în ciuda timpului capricios care a obligat concentrarea tuturor probelor alpine în a doua săptămână. 1952 . Pentru prima dată în programul olimpic la patinaj artistic este inclusă şi proba de dans. S. S. Patinatoarea sovietică Irina Rodnina a cucerit cel de al treilea titlu olimpic la patinaj artistic.S. Norvegia Această ediţie a însemnat pentru nordici o întoarcere acasă a sporturilor de iarnă. Condiţiile nu au fost nici ele cele mai bune.Christopher Dean. Italianul Franco Nones obţine titlul olimpic la schi fond. 1936 .U. proprietarului acestui loc din vestul S.U. devenind cel mai mare schior al tuturor timpurilor.Oslo. iar sportivii din ţara gazdă au câştigat cam toate medaliile. 1964 .U. 1956 . Germania şi Japonia nu sunt invitate. Schiorii francezi se dovedesc a fi cei mai puternici la probele alpine iar Jean Claude Killy intră şi el în legendă. Austria Această ediţie trebuia să aibă loc la Denver. Italia Jocurile din staţiunea italianădin munţii Dolomiţilor a doborât toate recordurile de participare. Totuşi întrecerile s-au desfă şurat normal. 1984 .Sarajevo. americanii au declinat organizarea. ediţia iugoslavăa fost un mare succes. fiind primul Campion Olimpic la această probă care nu aparţine ţărilor nordice. Austria La această ediţie a început să se facă simţită tendinţa de "gigantism". Japonia Întrecerile olimpice s-au desfăşurat pe o zăpadă moale şi sărată.O.A. obţinând prima (din pă cate şi singura) medalie la J. Norvegienii s-au şi clasat pe primul loc în clasamentul pe naţiuni.

ÎNTREBĂ RI 1. considerată principala speranţă pentru o clasare bună. Cum poate fi definit "olimpismul".U. Când s-a înfiinţat Comitetul Olimpic român ? 7. 1992 . din 11 septembrie. Cu ce ocazie. Torvill şi C. ? 4.S. schi fond. clasaţi de data asta în finală doar pe locul al III-lea. Mă surile de securitate care s-au luat au fost impresionante: 3. Creşterea impactului jocurilor asupra publicului şi implicit a mediilor de afaceri este demonstrat prin faptul că de dragul participării la J. românii s-au clasat pe locurile 32 şi 34.O. în cadrul ceremoniei de deschidere. Enunţaţi câteva dintre motivele care au determinat restaurarea Jocurilor Olimpice în variantămodernă. iar în cadrul unui spectacol care a avut loc inaintea ceremoniei de deschidere s-a adus un omagiu victimelor atentatelor.Calgary. iar patinatoarele de vitezăAndreea Jakab şi Daniela Oltean au ocupat şi ele pozitii modeste în clasamentele probelor la care au concurat. La care ediţie a participat pentru prima datăun reprezentant al ţării noastre ? Dar echipa Romaniei ? 71 .1988 .000 de ofiţeri de poliţie şi peste 5. cu un număr de 2302 sportivi (1488 bă rbaţi şi 814 femei) care s-au întrecut în 68 de competiţii la 7 disciplice olimpice: patinaj artistic. competiţia olimpica norvegiană desfăşurată într-un decor feeric a fost una dintre cele mai reuşite. care a defilat doar în şort la ceremonia de deschidere.Albertville. Evoluţia sportivei Eva Tofalvi. 2. (fosta U.Salt Lake City. Canada Organizate pentru prima dată de Canada.U. Ce ştiţi despre Evangelie Zappa ? Dar despre Pierre de Coubertin ? 3. A fost o ediţie cu atât mai specială cu cât nu trecuseră decât câteva luni.O.I. Sportivii români care au alcătuit echipa olimpicăau demonstrat că din păcate că la disciplinele de iarnă nu suntem competitivi pe plan mondial.Lillehammer. prin norvegienii Jagge şi Aamodt şi suedeza Pernilla Wyberg. Pentru prima dată schiorii nordici obţin trei titluri la schi alpin. La această ediţie au obţinut primele medalii olimpice de aur din istoria acestor jocuri. portdrapelul şi în acelaşi timp unicul membru al delegaţiei Insulelor Bermude.Naganno. sanie. În finala probei de sanie masculin.). eroii jocurilor din '84. 1998 .A şi lumea întreagă. Franţa Cu trei ediţii organizate Franţa egalează S. China şi Croaţia.S. iar vedetele au fost italianul Alberto Tomba şi elveţianul Vreni Schneider care au cucerit câte trei titluri olimpice. 1994 . sportivi din ţări ca Australia. 7. Dean. Care este structura mişcării olimpice ? 6. Printre ei faimosul cuplu de dansatori britanici J. Germania unificată termină în fruntea clasamentului pe medalii.U. 2002 . desfăşuratăla o temperatură de multe grade sub zero. boberii Florian Enache si Adrian Duminicel pe locul 25. S. schi alpin. Norvegia Chiar dacă timpul avut la dispoziţie de pentru organizarea ediţiei "suplimentare" a fost redus.000 de membri ai Comitetului de Organizare au fost implicaţi în asigurarea securităţii.R. o serie de patinatori profesionişti au revenit la statutul de amator.A. România a participat cu o echipă formată din 13 sportivi şi 5 sportive.A. care au făcut eforturi desosebite pentru a reuşi să realizeze fără subvenţii de la stat toate construcţiile necesare bunei desfă şurări a competiţiei. Cea de a patra ediţie americanăa jocurilor olimpice de iarnă a fost o reuşită a locuitorilor din statul Utah.500 de soldaţi din Garda Naţională. Japonia La această ediţie au participat echipele olimpice din 72 de ţări. schioarea Alexandra Munteanu pe locul 29 în proba de super-G. Comitetul International Olimpic (CIO) a acceptat ca drapelul american care a fost găsit în ruinele World Trade Center să fie arborat pe "Stadionul Olimpic" din Salt Lake City. jocurile au durat 16 zile. biatlon şi bob. dar "mişcarea olimpică" ? 5. de la atentatele teroriste din 11 septembrie care au zguduit S. înaintea C. ea situându-se pe pozitia a 52-a în final probei de biatlon. A impresionat asistenţa sportivul Patrick Singleton.S. a dezamăgit. unde şi când s-a decis reînfiinţarea J. patinaj viteză.

a făcut parte din programul serbărilor " junilor ".? Explicaţi de ce credeţi cănu se obţin rezultate şi la alte discipline sportive. cu însuşiri atletice deosebite: " În grabă se ducea.13 13. conţinutul şi formele de practicare a exerciţiilor fizice şi jocurilor s-au modificat mai ales sub influenţa contactului cu alte popoare. 72 .O moderne s-au desfăşurat ? Câte medalii au cucerit sportivii români la ediţiile de iarnăale J. aveam falnic armăsar şi o ghioagha vestrujită. codrul ră suna . Callatis (Mangalia) şi Tomis (Constanta) au transmis populaţiei autohtone modelul grecesc al educaţiei fizice şi modelul instituţiilor speciale de educaţie: palestrele şi gimnaziile. frunza şuiera.Hr. În condiţiile istorice specifice teritoriului ţării noastre.. După ce săgeţile acestora s-au oprit departe. Prin obiceiurile populare şi formele tradiţionale de manifestare. Relaţiile geto-daco-scite cu populaţia din cetăţile greceşti de pe litoralul dobrogean Histria (încă din sec. după cronicarul Neculce) " este prezentat modul în care Ştefan cel Mare a ales locul pe care urma să fie ridicată mănăstirea: "Copii.. În legenda " Altarul mănă stirii Putna (versificatăde Vasile Alecsandri. care când o învârteam. inclusiv cele legate de practicarea exerciţiilor fizice. proaşcă prin duşmani fă ceam. baladele populare şi jocurile populare reuşesc să redea aspecte sociale şi culturale din viaţa poporului român .Hr. reprezentate de amfitreatrele pentru jocuri descoperite la Sarmizegetusa şi Porolissum. Aruncarea buzduganului. cu piroane ţintuită. inscripţiile.. eu vreau astăzi sămă-ntrec în arc cu voi". educaţia fizică a primit caracterul spiritului războinic. trasul cu arcul. Exerciţiile fizice care apar cel mai des în conţinutul baladelor populare sunt: lupta sau trânta. evoluţia educaţiei fizice a fost influenţatăde cultura şi civilizaţia poporului grec şi roman.O ? CURS NR. pe care i-a-nvăţat. 11. ". 12. Nu există prea multe documente care să evidenţieze preocupări semnificative pentru domeniul educaţiei fizice în orânduirile precapitaliste. termele. 10.. La care discipline sportive au obţinut sportivii români cele mai bune rezultate la J. brîul că-ncingea. Care dintre sportivii moderne ? De ce? români sau străini reprezintă pentru voi un "olimpionike" al timpurilor Câte olimpiade s-au derulat în perioada 1896-2004 şi câte ediţii ale J. în care este sugerată pregătirea pentru luptă: "El a adunat voinici de postat. Mărturii ale dezvoltării şi pe acest teritoriu ale formele de practicare ale exerciţiilor fizice cu specific roman sunt construcţiile specifice. iar în balada " Movila lui Burcel ". scrima sau lupta cu buzduganul. ca exerciţiu tradiţional. câte opt pe loc turteam ".. cea pornită din arcul lui Ştefan a marcat locul altarului: "Zbârnâie coarda din arcu-i. Unde a fost câştigată prima medalie olimipică pentru România ? Dar prima medalie de aur ? 9. Un exemplu în acest sens este balada "Pintea viteazul".8. conţinutul şi mijloacele folosite subordonate acestuia. buzduganul lua şi mi-l opintea şi mi-l azvârlea şi cînd l-azvârlea.). harnici la luptă şi frumoşi la stat. EXERCIŢIILE FIZICE PRACTICATE PE TERITORIUL ŢĂRII NOASTRE ÎN PERIOADA ANTICHITĂŢII ŞI ÎN EVUL MEDIU. Aruncarea buzduganului este descrisă în balada " Mihu Copilul " în care acesta este prezentat ca un erou de tip cavaleresc. Dupăanul 274 D. trageţi . în locul Tăbă rişca. În baladele populare sunt prezentaţi eroi care pe lângă calităţi moralesunt înzestraţi cu frumuseţe fizică şi vigoare. Tragerea cu arcul era un exerciţiu dar şi o armă folosită pe timp de război. acesta povesteşte domnitorului Ştefan cel Mare : " Pân-a nu ajunge plugar. basorieliefurile cu scene de luptă. călăria şi vâslitul. După cucerirea romană. serbările etc.O. peste apa mare". aruncarea. din sus de Grădişca şi la sărituri şi la puşcături şi la aruncare. din Scheii Braşovului până aproape de zilele noastre. astfel izvoarele care permit o investigaţie reală sunt mai ales legate de viaţa ţărănimii. când legiunile lui Aurelian au pă răsit Dacia şi până la instalarea feudalismului. înotul.VI Î.

. zbura vesel pe pământ. Este descris astfel un episod petrecut în anul 1442 la asediul cetăţilor Silistra. capitala Moldovei. care se terminau odată cu ră punerea mortală a unuia dintre luptători. demonstrând calităţi fizice excepţionale. Spre deosebire de "juta" această formă de întrecere angaja doi luptători călări într-un duel adevărat. ce se-nchină şi se apleacă pe războinicul său arc. asemănătoare ca echipament şi pregătire de luptă cu armatele de cavaleri din ţările apusene. Varianta autohtonăa "jutei" medievale este prezentăla sfârşitul secolului al XVI-lea sub denumirea " Harţa ". trece mai departe şi-ntr-un paltin vechi s-au frînt ". Giurgiu şi Turnu Măgurele ocupate de turci sub conducerea domnitorului Vlad Dracul. între vestitul stolnic Stroe Buzescu cu mârzacul tătar. cuvintele domnului: " Acolo fi-va altarul ". Către sfirşitul sec.fulgera săgeata-n vînt. A rămas în istorie. existămai multe surse documentare care atestă practicarea unor jocuri cavalereşti în ţările române în secolele al XV . iar prizonierii care erau reţinuţi dincolo de fluviu au evadat trecând Dună rea înot. abilitatea şi îndemânarea călăreţilor. dar şi gesturile de ataşament faţăde calul său în versuri ca şi cele care urmează: "ne-nşăuat şi neînfrânat. în scopul evită rii unor măceluri între cele două armate. În cronicile timpului se pomeneşte despre călărie în toate relatările despre evenimentele tradiţionale ale Evului Mediu: lupte. Mărturiile şi cronicile unor călători străini care au manifestat interes faţa de populaţia geto-dacicădin nordul Dună rii şi cea din Ţările Române completează informaţiile referitoare la practicarea exerciţiilor fizice pe teritoriul ţării noastre în timpul Evului Mediu. participarea unei echipe de cavaleri la un turnir organizat la Buda în timpul lui Mircea cel Batrîn la 1414. În balada "Vidra" este prezentată înfruntarea dintre Păunaşul Codrilor şi Stoian Şoimul: "ei de brâie s-apucară şi la luptă se luară. pere. deprindere de mare utilitate. a fost practicată şi ca exerciţiu sportiv. zice falnicul monarh. epopeea germană"Nibelungenlied" unde este elogiatăvitejia celor 700 de cavaleri din Ţara Vlahilor. " . se desfaşurau pe câmpul de luptă între comandanţii de oşti. Făt-Frumos provocat de zmeu ". cînd în loc mi se-învârtea. apare un joc numit "halcaua" (în turceşte cuvîntul halca. au evidenţiat dârzenia confruntărilor. zi de vară pînă-n seară. ori în trântă să ne-ncercăm ?” .. Asemenea lupte. Chiar dacă nu se poate vorbi despre existenţa unei instituţii a cavalerismului. vizite etc... lupta din anul 1602." Călăria. nunţi. Flota românăa folosit 150 de bă rci care au deschis lupta. desfăşurarea unor turniruri cavalereşti la Suceava. cînd la vale s-aducea. care au fost invitaţi să participe la jocurile cavalereşti cu cei mai vestiţi cavaleri ai Europei. unde există portretul unui cavaler muntean în armură.. descrierea acestor lupte desfăşurate după reguli cavalereşti. serbări. cum pe-o pană-o duce vântul. Unul 73 ." Eroii baladelor şi basmelor populare alegeau lupta dreaptă. înseamnă inel sau verigăde fier) în care un călă reţ din goana calului trebuia să culeagăun inel suspendat de creanga unui copac sau de un stâlp.. Baladele populare au cântat iscusinţa. niciunul nu dovedea . pinteni roibul cînd da. nara-n vînt şi coama-n vînt . paloşul sau mă ciuca. Fie că se întreceau prin "luptăvoinicească" (în care apucarea se făcea numai de braţe) fie prin "lupta cu prinderea de brâu". în paloş să ne tăiem. festivităţi.. suliţa. existenţa formaţiilor de "viteji". de nici n-atinge pământul". al XVI-lea în Moldova şi Ţara Românească. care şi-a găsit sfârşitul stră puns de sabia românului.XVI-lea: • • • • • picturile murale de Biserica domneascădin Curtea de Argeş. ba-n trîntă dreaptă că-i de la Dumnezeu lăsată". folosindu-se arme ca buzduganul. Turtucaia.. vânătoare. Iar apoi. " sau "zidurile ca sarea.

împărţiţi în douătabere. O astfel de întrecere a avut loc la serbă rile nunţii domniţei Maria . înfiinţarea Băncii Naţionale şi a sistemelor de credit capitaliste în anul 1880. în unele locuri din apropiere. pătrunderea capitalului străin. CURS NR. pentru exerciţii corporale". se avântau în întrecere fiind descrişi astfel: " Unii îi fugăreau pe alţii. Intenţia sa. Inspirat de vechea cultura elenă şi de cea a secolului al XVIII-lea. în timp de o oră" sau "duminica. ".14 14. şi se înfiinţează încădouă şcoli inferioare la Buzău şi Craiova. nu puteau să-i atingă deloc. alţii se învârteau aşa de repede pe sub pântecele cailor încât. aduce reglementări privind situaţia învăţământului. deosebit de valoroasă nu s-a aplicat. câţiva prindeau cu mîna beţişoarele care veneau zburând spre dânşii sau se fereau de ele aruncându-le îndă răt . ÎNTREBĂ RI 1.. fiul lui Vodă cantemir. O altă întrecere de origine orientală este descrisă în anul 1645 de Eberhard Happelius în " Historia moderna Europae " apă rutăla Ulm în 1692. în zilele de sărbători şi în zilele săptămânii. cu numele de "gerid" (în turceşte înseamnătrestie sau bastonaş de trestie). fă când dovada unor deprinderi acrobatice.la curtea din Iaşi. Ce documente atestă existenţa unor jocuri cavalereşti ? 4.. dar trebuie consemnată ca o contribuţie teoreticăla fundamentarea educaţiei şcolare. sunt legate de epoca domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante (1774-1782) care printrun hrisov dat în anul 1776 în Muntenia.. Şcoala Sf. teologie etc. cu supraveghetorul sau pedagogul lor să facă gimnastică pentru exerciţiu.dintre cei mai pricepuţi jucători de “halca” din anul 1568 a fost Bogdan. elevii fiecărei clase..fiica voievodului Vasile Lupu . Care sunt izvoarele izvoarele care permit o investigaţie realăasupra formlor de practicare a exercţiilor fizice pe teritoriul ţării noastre în Evul Mediu ? 3. de supleţe. În conţinutul hrisovului amintit se făceau referiri şi la "exerciţiile corporale" specificându-se necesitatea introducerii lor în programul şcolar: "după dejun. Sub influenţa căror culturi şi civilizaţii s-a desfăşurat activitatea de educaţie fizică în antichitate ? Cum s-a manifestat această influenţă? 2. Cei o sută de concurenţi călă ri. construirea primelor căi ferate în anul 1867. fiul lui Alexandru Lă puşneanu şi apoi Dimitrie. ÎNCEPUTURILE EDUCAŢIEI FIZICE ŞCOLARE ÎN ROMÂNIA CONTRIBUŢIA UNOR PERSONALITĂŢI LA DEZVOLTAREA EDUCAŢIEI FIZICE ŞCOLARE Începuturile preocupărilor pentru dezvoltarea educaţiei fizice şcolare pe teritoriul ţării noastre. necum să le dea lovituri. îndemânare. agerime şi mult curaj. domnul Munteniei a indicat practicarea exerciţiilor corporale într-o perioadă în care nici în şcolile secundare europene educaţia fizică nu-şi găsise încă un statut precis în programele de învăţământ. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se poate vorbi despre apariţia primelor semne a societăţii de tip capitalist: • • • desfiinţarea iobăgiei în anul 1864. matematică.. Sava din Bucureşti cu un profesor pentru predarea ştiinţelor şi unul de gramatică se transformă în şcoala superioară cu nouă profesori pentru limbi străine. cu supraveghetorul lor şi profesorul. Descrieţi jocul denumit "geridul". 74 . fizică. scoţându-şi totodată şi beţele din tolbă. elevii să iasă o dată sau de două ori.

din Calea Rahovei şi apoi la Colegiul Sf. a fost un militant activ pentru introducerea educaţiei fizice în şcoli. După perioadă în care a fost acrobat într-o trupă ambulantă.Sava.. tirul. care în anul 1848 a deschis la Bucureşti o şcoală privată de scrimă. 14. s-au materializat prin apariţia unor reglementări oficiale. Dezvoltarea educaţiei fizice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. preocupările concrete pentru dezvoltarea învăţământului şi implicit a educaţiei fizice şcolare. În această perioadă. pe baza Regulamentului Organic din anul 1832.1. Născut în satul Orman din apropierea oraşului Gherla. a fost în mod decisiv determinatăde activitatea unor personalităţi. scrima.Urechia. 14. mai ales în mediul şcolar. Florescu. Italienii Luzzato şi Spinzi care au predat gimnastica la " Academia Mihă ileană" din Iaşi între anii 1840 . dar nu se poate vorbi despre preocupare pentru domeniul educaţie fizică ci doar de acţiuni sporadice. Ultimul. a fost angajat după Unirea Principatelor în 1859. cel mai adesea cetăţeni ai unor ţări din Europa unde nivelul de dezvoltare al acestui domeniu era mai ridicat. după modelul Turnverein-urilor din sistemul german a lui Jahn-Eiselen. remarcându-se de la început ca un mare iubitor al exerciţiilor fizice şi un foarte bun gimnast. În Transilvania în schimb. Înfiinţarea de Turnverei-uri la Braşov. precum şi instrucţiunile necesare aplică rii (Programa şcolarăde gimnasticădin anul 1893). În regulamentul şcolii apar următoarele instrucţiuni: "în timpul pauzei se vor da şcolarilor mijloace de a face exerciţii gimnastice. Timp de mai bine de treizeci de ani şi-a dedicat energia organiză rii şi conducerii activităţii de educaţie fizicădin sistemul şcolar şi militar. dar şi în înfiinţarea unor societăţi sportive şi în formarea instructorilor şi profesorilor de specialitate. a căror contribuţie la organizarea şi conducerea acesteia. În partea a doua a secolului al XIX-lea. Prin calităţile sale şi prin modul în care s-a implicat în aceste activităţi a reuşit săatragăatenţa şi săobţină sprijin din partea multor personalităţi ale timpului: generalul E. de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca profesor de gimnastică şi scrimă la şcoala militară din Iaşi. în prima jumătate a secolului al XIX-lea s-a desfăşurat o activitate de educaţie fizică bine organizată. Sebeş. Tinerii saşi care studiau în Germania. ş. care încă din 1882 a pus bazele unui Turnverein în orasul Mediaş. Sibiu. înotul etc. modelul exerciţiilor fizice practicate în şcolile din Berlin şi Leipzig: gimnastica la aparate. a fost remarcabilă. Mediaş etc. Sighişoara. fiind angajat a profesor de gimnastică la pensionul Şeicaru. unul la colegiul Sf. Reforma învăţământului din anul 1893. Azuga.Sava din Bucureşti şi altul la Şcoala centrală din Craiova. Printre promotorii de seamăai acestor acţiuni. a determinat organizarea "Uniunii germane de gimnasticădin România". 14. B.A. Iaşi. Moceanu a studiat la Gherla şi apoi la seminarul teologic la Blaj. au adus în oraşele Braşov. Au apărut şi primele programe oficiale. În prima jumătate a secolului al XIX-lea. dr.P.Davila. respectiv la corpul de pompieri din Bucureşti. datorită mai ales populaţiei săseşti. a predat gimnastica la câteva şcoli din Cluj. s-a aflat profesorul Stefan Ludwig Roth. dezvoltarea activităţii de educaţie fizică a fost impulsionată de acţiunile unor personalităţi. prin care s-a introdus gimnastica ca "învăţăturăobligatorie" în liceu. Elveţianul Louis Seres. Bistriţa. legi.1.Haşdeu.Necesitatea înfiinţării unui sistem de şcolarizare care să servească cerinţelor impuse de dezvoltarea economică şi politică a ţărilor române se face simţită. măsură rămasă formală.2. V. C. Galaţi. care le pot întări corpul şi îi fac îndrăzneţi.2. instrucţiuni şi programe: • • • Legea instrucţiei din anul 1864. ocazie cu care gimnastica s-a introdus şi în şcolile primare.a. care au stabilit conţinutul şi volumul de ore pentru fiecare an. au fost angajaţi doi profesori de gimnastică. se vor păzi însă a nu se sui în copaci şi de a nu alerga ". din cauza lipsei de personal la această disciplină). din bugetul şcolar al principatului Muntenia. Moceanu nu s-a mulţumit 75 . În anul 1862 se stabileşte la Bucureşti.GHEORGHE MOCEANU (1831-1909) considerat pă rintele educaţiei fizice şcolare din ţara noastră.1848.

prezidatăde către profesorul universitar Paul Bujor din Iaşi şi onoratăde prezenţa ministrului Spiru Haret.1886. unele îmbunătăţiri de terminologie. în aprilie 1893. 14. rurale şi normale pune un accent mai mare pe gimnastică şi pe pregătirea în şcolile normale a viitorilor dascăli pentru nivelul primar.doar cu latura practicăa profesiunii sale. profesorul remarca: “Gimnastica la noi este introdusă de 28 de ani în şcoli . 1878. Alături de N. fă răaparate. Din iniţiativa sa.Velescu şi Stelian Petrescu face parte din comisia care în anul 1897 va alcătui o nouă programăanaliticăde gimnastică. 1901-1904. secundare şi superioare“ (Bucureşti. Următoarele programe din anul 1899. iar iunie 1893.2. Calcutta. La prima ediţie din luna mai 1899 au participat 18 echipe (cu aceasta ocazie având loc şi serbări de gimnastică). “Memoriile mele asupra istoriei gimnasticii din România şi asupra călătoriilor mele în întreaga lume” ( Bucureşti. acordând o mare atenţie îmbunătăţirii conţinutului predă rii gimnasticii. Pe lângă aceasta în decursul anilor a mai publicat: • • • • “Gimnastica populară şi raţională pentru uzul şcolilor primare. atât pentru şcolile de băieţi cât şi pentru şcolile de fete. 1875).DIMITRIE IONESCU. a instituit organizarea anuală a unui concurs inter-şcolar. Activitatea lui a fost însă remarcabilămai ales în domeniul realiză rii unor programe de învăţământ pentru disciplina educaţie fizică. prima programăoficialăde stat. Un an mai târziu. 1895). Adept al sistemului german de gimnastică. pentru şcolile primare urbane. numind o comisie de specialişti pentru elaborarea unui regulament unic al jocului. ior ansamblul de dansuri folclorice condus de el a realizat numeroase turnee la Paris. din Bucureşti şi din ţară. a stabilit comisii speciale pentru realizarea programelor de gimnastică în şcolile primare. Într-un articol publicat în revista “Gimnasticul român" în anul 1892. Roma. începând cu anul 1897. în ciuda opoziţiei profesorilor. Pentru stimularea dezvoltării jocului. el a fost preocupat şi de elaborarea unor lucră ri de specialitate. 14. În cei aproape zece ani (1879-1899. iar cea din mai 1903. profesor de gimnasticăla Liceul “Gheorghe Lază r“ din Bucureşti este autorul că rţii “Istoricul gimnasticii şi educaţiei fizice la noi“ apă rută în anul 1839. “Şcoala de patinaj şi înot“ (Bucuresti. “Carte de gimnastică pentru uzul şcolilor primare şi secundare de fete“ (Bucureşti. în anul 1869 a publicat o prelucrare a faimoasei "Deutsche Turnkunst“ a lui Jahn şi Eiselen.2. Moceanu a fost şi un foarte apreciat coregraf. S-au încercat cu aceasta ocazie. secundare şi normale. cu o oră pe să ptămână pentru fiecare clasă şi a separat educaţia fizicăde instrucţia militară. Ionescu propune o programă pentru şcolile normale primare de învăţători şi institutori. Ministerul Instrucţiunii Publice. Odată cu instalarea sa la conducerea ministerului. la data de 21-24 septembrie 1904 a avut loc la Bucureşti. Dupăatâta timp. A hotărât introducerea în şcoală a jocului naţional “oina”. SPIRU HARET (1851-1912) poate fi considerat principalul organizator al educaţiei fizice şcolare. 1882. cu denumirea "Carte de gimnastică".2. scot în evidenţă tendinţa de militarizare a educaţiei fizice în şcolile de băieţi. 1892). îl numeste în comisia care va elabora “Programa generală şi analiticăa instrucţiunii gimnasticii în şcolile primare şi normale de ambele sexe“. a reorganizat tot sistemul de învăţământ. prima conferinţă pe ţarăa profesorilor de gimnastică. cu echipe reprezentative din şcolile româneşti. n-are nici o baza ştiinţifică şi este lipsită de caracterul educativ “. 1887).3. ea nu are azi o programă. A oficializat obligativitatea acesteia în şcoală. La această conferinţăau participat 43 de profesori de educaţie fizică care pe lângă dezbaterile asupra programelor. la Liceul “Gheorghe Lază r“. 1884. Madrid. au asistat la lecţii practice ilustrative asupra exerciţiilor gimnastice şi au 76 . 1907-1910) cât a funcţionat ca ministru al Instrucţiunii Publice.

începând cu anul 1910 şi organizarea unui sanatoriu la Predeal pentru coloniile de vară ale elevilor. Braşov. de tragere la semn. Prin ce s-a remarcat contribuţia lui G. cluburi şi competiţii sportive în a doua jumătate a scolului al XX-lea şi care reprezintă nucleele dezvoltării sportului românesc. PRIMELE SOCIETĂŢI ŞI CLUBURI SPORTIVE DIN ROMÂNIA ÎNCEPUTURILE ACTIVITĂŢII DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL UNIVERSITAR DIN ROMÂNIA. în anii 1904 şi 1907) a pregătit 56 de profesori titulari şi 18 suplinitori. Galaţi. Pentru anul şcolar 1909 -1910 noile programe de educaţie fizică pentru şcolile secundare de fete. de nataţie şi de canotaj şi organizarea de serbări locale şi competiţii inter-judeţene. Când a apă rut prima programa şcolarăde gimnastică? 3. chiar ostilitate din partea oficialităţilor. privind tendinţele de introducere a gimnasticii suedeze în programele şcolare. Despre activitate sportivă în România se poate vorbi începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. tot în localul Liceului “Gheorghe Lazăr" a avut loc a doua conferinţă pe ţară a profesorilor de educaţie fizică. Pentru prima data au avut loc discuţii. sistemul suedez de educaţie fizică este viu discutat cu prilejul cursurilor de perfecţionare a profesorilor de educaţie fizică. Astfel Societatea de gimnastică din Iaşi (pe baza aprobării ministrului. iar peste un an gimnastica suedeză se va introduce treptat şi la băieţi. PRIMELE COMPETIŢII SPORTIVE UNIVERSITARE. iar Societatea “Înainte “ din Bucureşti (în anul 1912) a pregătit 39 de profesori titulari şi patru suplinitori. A luat măsuri pentru introducerea jocurilor în aer liber la grădiniţele de copii.Haret despre educaţie fizică s-a manifestat şi prin luarea altor măsuri destinate propagării acesteia pe plan naţional. de jocuri. A intervenit la nivelul prefecturilor judeţene şi oraşelor pentru a se sprijini înfiinţarea de societăţi de gimnastică. Există documente care atestă înfiinţarea unor societăţi. 77 . a practicării jocului popular oina şi a dansurilor naţionale. Pentru rezolvarea uneia dintre cele mai acute neajunsuri ale domeniului. în care se practica în exclusivitate tirul. organizate în vara anilor 1909 şi 1910.purtat discuţii asupra jocurilor şcolare. Dupătrei ani. ÎNFIINŢAREA INSTITUŢIILOR SPECIALIZATE 15. Ionescu ? 4. În ordine cronologică primele societăţi şi cluburi sportive înfiinţate la noi în ţară au fost: • Societatea de Dare la Semn Bucureşti . la care s-au purtat discuţii asupra aplicării programei de gimnastică în învăţământul secundar şi asupra terminologiei. ca o recompensă pentru cei mai buni elevi ai şcolii. Moceanu la dezvoltarea educaţiei fizice şcolare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ? Dar a lui D. asociaţii.1. a oficializat şcolile înfiinţate de către societăţile de gimnastică din Bucureşti şi Iaşi. Concepţia progresistăa lui S. Într-o etapă premergătoare înainte de anul 1850 s-au organizat câteva societăţi de gimnastică şi de vânătoare la Bucureşti. De ce este pomenit Alexandru Ipsilante (1774-1782) ca un deschizător de drumuri în dezvoltarea educaţiei fizice şcolare pe teritoriul ţării noastre ? 2. Mediaş. ÎNTREBĂ RI 1. INTRODUCEREA EDUCAŢIEI FIZICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR. pentru pregătirea cadrelor de specialitate. lipsa unui sistem de pregătire a cadrelor didactice de specialitate. În ce calitate a contribuit Spiru Haret la dezvoltarea educaţiei fizice şcolare ? Enumeraţi câteva dintre acţiunile sale. Bră ila. deşi a întâmpinat multe greutăţi. în 25-28 noiembrie 1907. Câştigând tot mai mulţi adepţi. au adoptat sistemul suedez de gimnastică. Sibiu. a iniţiat turismul şcolar.1862.

• Societatea Centrală românăde Arme. cu un rol deosebit în dezvoltarea educaţiei fizice şi sportului românesc. 1872. în 1883. Bucureşti. în 1874. Bukarester Turnverein. Bucureşti. la Bucureşti. sporturi de iarnă. Bucureşti . Societatea internaţionala de tir şi gimnastica. Societatea de popice. Bucureşti. Bucureşti (în anul 1875 a devenit Jockey Club. Reuniunea românăde gimnastică şi cântă ri. • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Societatea Înainte. ordinea. canotaj. Societatea Viitorul (a elevilor de la Liceul “Gheorghe Lază r“ şi apoi elevilor din toatăţara) la Bucureşti în anul 1901. la Arad în anul 1890. la Bucuresti în anul 1903. iar pentru coordonarea întregului teritoriu s-au creat 78 .. la Timişoara în 1886. 1962. 1893. Societatea de patinaj. în anul 1876. Dezvoltarea înregistrată de sportul românesc până în preajma anului 1916. a întrecerilor şi competiţiilor organizate în anul 1912. Asociaţia de canotaj Mureşul. în perioadele următoare.Club. Clubul atletic Timisoara. 1869. la Cluj în anul 1897. Societatea Olimpică română. protecţia animalelor. tir. Datorita creşterii numărului de asociaţii şi cluburi sportive. cu un regulament ce prevedea disciplina. Arad Prima societate vânătorească. În anul 1920 se afiliază noi cluburi la FSSR. 1867 Asociaţia de gimnastică. gimnastică şi oină. Gimnastică şi Dare la Semn (cunoscută şi sub denumirea de Tirul) . Clubul de fotbal Olimpia şi Colentina la Bucureşti în anul 1904. la Bucureşti în anul 1905. 1870. scrima.1876. Societatea a fost înfiinţatăde către profesorii Gheorghe Moceanu şi Constantin Constantiniu. Jockey . la Iaşi. ciclism. Clubul ciclist Velocitas. Clubul sportiv Ardelean. Clubul Raqueta. Cluj. Reuniunea de gimnastica. prin organizarea sistematicăa concursurilor şi instituirii de noi ramuri sportive. în anul 1877. Societatea profesorilor de gimnastică şi arme din România. Societatea de gimnastică. la Timişoara. nataţie. 1873. la Galaţi. (alergări pe jos şi concursuri). football asociaţie (fotbalul de azi). Iaşi . lawn tenis (tenis de câmp). football-rugby (rugby-ul de astăzi). 1872. la Braşov. Automobil Club Român. precum şi amenzile pentru cei care încălcau regulile. în anul 1875. Societatea Equestră română. la Bucureşti în anul 1899. care ajunge la peste 4000 de membri şi 50 de cluburi. întrerupt de declanşarea primului război mondial a constituit baza organizatorică care a impulsionat această activitate. FSSR a condus 12 comisii centrale: atletism. la Timişoara în anul 1899. a luat fiinţă"Federaţia Societăţilor Sportive din România" realizându-se astfel cadrul organizatoric necesar dezvoltării ulterioare a activităţii sportive.

în anul 1916. “Politehnica“ din Bucureşti. Preocupă rile comune şi legăturile dintre studenţii care studiau la Berlin. Societatea de gimnastică. documentele timpului atestă că la data de 11 decembrie 1918. gimnastică. a avut loc la Cluj prima adunare de după Unire.). la începutul primului an universitar românesc din Cluj. curentul sportiv s-a transmis în tot Ardealul şi astfel apar primele unităţi sportive organizate: Clubul Sportiv Ardelean (sau Clubul Sportiv al Tinerimei Române). Un rol important în organizarea acţiunilor sportive studenţeşti l-a avut "Societatea Academică petru Maior “. Ulterior s-au mai înfiinţat “Clubul sportiv al mediciniştilor” la Bucureşti în anul 1920. Budapesta şi în Transilvania.şapte comitete regionale ale FSSR: Braşov. În spiritul curentului sportiv care a cuprins masa de studenţi. constituită în anul 1862 de către studenţii români care studiau la Budapesta şi “România bună“. Organizarea studenţilor români în societăţi şi cluburi sportive îşi are originea în interesul pentru sport manifestat de tinerii care studiau în Germania. scrimă. De la nivelul studenţimii.S. cu o echipăde fotbal şi una de rugby. Arad. S-au remarcat Simion Nemeş. baschet.S. fotbal. din iniţiativa profesorului Traian Lalescu . Adunarea studenţilor clujeni din data de 19 noiembrie 1919 găzduită de căminul “Avram Iancu“ a hotărât mutarea Societăţii “Petru Maior“ de la Budapesta la Cluj. volei. la concursul internaţional de tir din anul 1910 de la Viena. sportiv multilateral. în anul 1920. handbal. “Sporting Club Universitar“. Virgil Salvanu. activitatea sportivă clujeanăa înregistrat rezultate care au plasat-o în avangarda mişcării sportive din România. volei. în anul 1914 al Cluj (cu disciplinele sportive: atletism. sport şi exerciţiuni în anul 1913 la Sibiu. “Clubul sportiv Politehnica“ la Timişoara. Banat. handbal precum şi apariţia mai consistentă a sexului feminin în practicarea unor discipline la înot. Teofil Moraru. tenis de masă. în 1913 la Arad. Hunedoara. canotaj. box. Clubul Sportiv Ardelean a devenit “ Clubul Sportiv al Oficianţilor Municipiului Cluj (27 august. campion de box a orasului Budapesta în anul 1912 şi medaliat cu argint în 1919 la “Jocurile Armatelor Interaliate” desfăşurate la Paris. a Societăţii “Petru Maior“. în anul 1927. când în cadrul Societăţii Academice Petru Maior a luat fiinţă “Secţia Sportivă“ care s-a implicat apoi activ în organizarea unor acţiuni sportive în Transilvania. Primele preocupă ri în acest sens se remarcă în a doua jumătatea a secolului al XIXlea. devenit “Sportul Studenţesc“. Cluj. La Bucureşti. 1919) acordând dezlegare studenţilor. 1919-1920. Regiunea Moldova. au obţinut rezultate deosebite în competiţii. Regiunea de Vest. care s-au organizat într-un club al lor. În această etapă se evidenţiază o serie de noi ramuri de sport: baschet. Un eveniment important a avut loc la data de 20 ianuarie 1913.2. . Leipzig. Regiunea Bucovina. se înfiinţează prima organizaţie sportivă studenţească. trântă) După1 decembrie 1918.U. Studenţii sportivi ardeleni. fiind recunoscută e oficialităţi sub denumirea de “Societatea de lectură a studenţilor români din Cluj “ în cadrul că reia funcţiona cu bune rezultate “Secţia sportivă“. Anul 1919 a fost marcat de înfiinţarea “Universităţii Româneşti a Daciei Superioare“. înfiinţată în anul 1864 la Viena. În anul 1922 au apă rut primele forme de profesionism la box şi fotbal. sub egida Centrului studenţesc se înfiinţează“Societatea sportiva a studenţilor universitari“ (S. alpinism. 15. Ungaria şi Austria. campion la aruncarea greutăţii. atât de cunoscut şi iubit în Cluj şi România. Viena. Regiunea Muntenia şi Regiunea Oltenia. Premergător acţiunilor care au condus la formarea primul club sportiv universitar. box. “Dreptul“ din Bucureşti în anul 1941 etc. tir. membrii ai acestor societăţi. 79 • • • Clubul sportiv Gloria. care va deveni clubul sportiv "U". au generat ideea organiză rii primelor nuclee ale sportului universitar. sub denumirea de “Centrul studenţesc Petru Maior“. atletism.

Sibiu. la nivelul campionatelor municipale şi orăşeneşti la jocuri sportive se formează serii studenţeşti. fotbal. cu caracter amical şi oficial sub forma unor echipe reprezentative. rector al Universităţii din Bucureşti. la Bucureşti. medicul IULIU HAŢIEGANU. organizate în acest fel. Iaşi. au avut loc în anii 1942 şi 1943 angajând peste 800 respectiv 1. organizate la Cluj în 12-13 septembrie 1920. primul Campionat naţional universitar a fost organizat în anul 1929 şi s-a desfăşurat la Bucureşti (la atletism. iar în anul 1942 se constituie Sportul universitar român.15. tenis de câmp. funcţionează sub forma campionatelor naţionale universitare. Pentru prima datăla aceste campionate au participat şi studentele la întrecerile de atletism şi tir. comparativ cu organizaţiile lor sportive. box. Paris.Stoicescu şi profesorul Gr. din anul 1966. între ani de studii şi facultăţi sau între reprezentativele de institute. au apă rut mult mai târziu. până la faza finala. Discurs său despre "Igiena universitară". prin rotaţie şi prin competiţii pe plan local. susţinut la 21 octombrie 1930. studenţii participau la competiţii locale. Prilejul care a oferit studenţimii să realizeze o prima comportare remarcabilăa fost oferit de “Concursurile atletice inaugurale ale României“.3. cu ocazia deschiderii solemne a anului universitar şi a preluă rii funcţiei de rector a rămas în istoria învăţământului superior . baschet. La nivelul senatelor universitare a început dezbatarea propunerilor privind introducerea educaţiei fizice în învăţământul superior. Următoarele campionate naţionale universitare.4. Primele întreceri la sporturile de iarnă(schi şi bob) au avut loc în anul 1930. 1923. Varsovia. la disciplinele: atletism.1924. În perioada interbelică. În perioada celui de al doilea război mondial şi până în anul 1956. cu drept de promovare în diviziile naţionale “C“ şi “B“. Întrecerile şi concursurile studenţeşti. Sibiu şi Timişoara. La Cluj. ce vor sta la baza campionatelor naţionale universitare. (unde se mutase temporar Universitatea din Cluj) şi Timişoara. cros. 1929. Până în anul 1929.Benetatto noul organism înfiinţează centrele sportive universitare şi iniţiază întreceri în cadrul “Să ptămânii sportului universitar“. pe ţară. a căror finale le organizeaz ăanual diferite instituţii de învăţământ superior. În urma reorganizării cluburilor sportive universitare. Iaşi. Sistemul competiţional studenţesc din ultimele două decenii şi până în prezent. o organizaţie care a dirijat activitatea sportivă studenţească în timpul celui de al doilea război mondial. tir. cel care a promovat educaţia fizică şi sportul în mediul universitar este profesorul universitar. În istoria sportului universitar din România. 15. Între anii 1956-1958 apar forme de organizare care vor contribui la stabilirea şi consolidarea unui sistem competiţional studenţesc. profesorul C. scrima şi tenis) şi la Cluj (la nataţie. tenis de masă. În anii următori campionatele naţionale universitare s-au mai desfăşurat la Bucureşti în 1932 şi 1935 şi la Timişoara în 1933. Amploarea pe care o luare mişcarea sportivă studenţească pe plan internaţional a determinat organizarea sub egida Confederaţiei Internaţionale a studenţilor (înfiinţatăla Strassbourg în anul 1919 a primelor Concursuri Sportive Universitare Internaţionale la Roma. cuprinzând toate etapele de desfăşurare. a propus senatului introducerea obligatorie a educaţiei fizice în facultăţi. fotbal. În anul 1940 s-a stabilit desfăşurarea anuală a campionatelor universitare. dar şi a educaţiei fizice şi sportului. În anul 1929. liber). Nicolae Iorga. singura disciplină la care au participat şi studentele la proba de 50 m.500 de studenţi din centrele universitare Bucureşti. volei. anul primelor campionate naţionale universitare. când studenţii clujeni s-au evidenţiat în mod deosebit. activitatea competitiţională studenţească s-a desfaşurat mai mult la nivel local. Prin Consiliul superior de îndrumare condus de profesorul Iuliu Haţieganu. ca cel mai complet şi bine fundamentat argument în favoarea introducerii educaţiei fizice în învăţământul superior din România: 80 . în anul 1941 au fost înfiinţate alte cluburi sportive universitare. în viaţa universitară s-a înregistrat o intensă preocupare pentru organizarea activităţii de educaţie fizică şi sport din învăţământul superior.

gata oricând să se jertfească pentru dreptate şi pentru adevăr“. voinţei. T. 81 . Activitatea era condusăde un colectiv de profesori format din O. începând cu anul şcolar 1931 . este educaţia fizică şi că arenele sportive sunt adevărate temple ale sănătăţii“.1932. trezirea curajului. favorizează prin aceasta moralizare a fizicului şi psihicului formarea “omului caracter“. o noua disciplină care priveşte pe om în întregime. un loc ideal pentru practicarea exerciţiilor fizice şi sporturilor. I. elevilor şi studenţilor. Faur. care prin influenţa ei binefacătoare asupra întregii naţiunii ar deveni unul din factorii principali ai regeneră rii şi renaşterii naţionale“. stăpânirii de sine. o fortificare a individului atât din punct de vedere al formei cât şi al funcţiei care dă rezistenţă faţă de agenţii nocivi. prezenţei de spirit. Platon. • • • • • • “Numai universitatea poate trezi naţiunea la înţelegerea că cel mai puternic factor de reîntinerire. timpurile gimnaziilor şi palestrelor cu acel “Kalos kai agatos aner“. C.. Proiectul a fost prezentat senatului Universităţii în luna febrruarie a anului 1931 şi a fost acceptat în totalitate de facultăţile de Medicina şi Ştiinţă. sufletului şi fizicul nu poate fi prelungită mai mult timp. de regenerare. Pentru asigurarea unei sănătăţi integrale este nevoie de o igiena pozitivă. tot atâtea calităţi prin educaţia fizică. Totuşi. parte integrantă şi indinspensabilă culturii generale. care urmăreşte o ameliorare a stă rii fizice. A. disciplinei. întărind fizicul. Comănar. educaţia fizică a devenit disciplină obligatorie pentru toate facultăţile din Cluj. "Stăpânirea fizicului. o noua disciplină. Suciu. vivantă.• "Problema educaţiei universitare niciodatănu a fost atât de viu discutată ca în zilele noastre. dr. facultatea de Litere a admis doar în principiu ideea proiectului. Demersul Prof. nepedepsită. destinat tineretului. se pare că se desenează tot mai mult o metodă. Cheţeanu. pentru întocmirea unui proiect de introducere a educaţiei fizice în universitatea clujeană. “Prin educaţie fizică s-ar introduce o nouăviaţă." "Sănătatea nu se păstrează numai prin lupta contra igienei defectuoase. omului-caracter. vom introduce în acelaşi timp un învăţământ de educaţie naţională“. Arnăut.. Statutul elaborat în anul 1931 a stat la baza hotărârii conform căreia în anul universitar 1936-1937. vom introduce un învăţământ de igiena pozitivă. Aceasta disciplină este educaţia fizică. omului-lumină. ramura cea mai importantă a igienei pozitive. simţului de dreptate. Drumeş şi I. constructivă. Astăzi suntem în epoca de experimentare şi nu cunoaştem încă metoda care ar putea fi considerată ca cea mai bună. independenţei. Ideologia educaţiei din timpurile noi izvoră şte din concepţia timpurilor antice. formează şi caracterul. Nicoară. Aristotel şi Galen. iar facultatea de Drept nu s-a pronunţat. de igienă. G. care priveşte pe om în întregimea sa şi nu face separaţia trupului de suflet. o nouămorală îndrumătoare spre progres. Haţieganu a determinat constituirea unei comisii sub conducerea sa. Socrate. ar favoriza puterea omului-sănătate. Introducând educaţia fizică în universitate. hotă ându-se aplicarea lui în mod obligatoriu. a voinţei. I. Azi este o constatare biologică confirmată că despă rţirea intelectului. în domeniul acestei igiene pozitive se impune tot mai mult o disciplină educativă. “Numai universitatea poate reînvia timpurilor lui Homer. dispoziţia de a face bine. "Fiind în acelaşi timp şi o igienăa sufletului prin augumentarea simţurilor. Un mare eveniment al timpului l-a reprezentat construirea la iniţiativa şi cu contribuţia financiară substanţială a aceluiaşi profesor Iuliu Haţieganu a unui Parc sportiv. care dă pshicului şi fizicului partea care i se cuvine. sanctuar al sănătăţii.

Prof. 1938 .. a fost o personalitate marcantă în domeniul educaţiei fizice şi sportului. Gheorghe Tătaru.1948). Florian Ulmeanu. Horia Dumitrescu (rector 1942. dr. Pe lângă gimnastica suedeză sub conducerea lui la INEF au fost 82 • • Oficiul Naţional de Educaţie Fizică(ONEF) înfiinţat în acelaşi an. Prof. Francisc Rainer (rector. 1930). doc. au contribuit ca uşile universităţilor. 15. Olinescu. doc. nobila idee a educării tineretului pentru practicarea organizatăa educaţiei fizice şi sportului. Prof. Prof.. ale cărui concepţii şi conţinut le-a promovat. dr. aproape în toate ţările. Virgil Roşală. Realizările Universităţii clujene privind introducerea educaţiei fizice în toate facultăţile a stimulat şi alte instituţii de învăţământ superior din România. Prof. prin care s-au stabilit normele de funcţionare a două instituţii de stat în domeniul educaţiei fizice şi sportului: Institutul Naţional de Educaţie Fizică“ (INEF). dr. în vederea realiză rii educaţiei integrale. dr. a fost profesor la Liceul Mănăstirea Dealul. doc. Octav Onicescu (rector. dr. La realizările de seamă în domeniul educaţiei fizice româneşti.1951. Prof. educaţia fizică universitară este în plină evoluţie şi pusă alături de educaţia ştiinţifică. Rodnica activitate depusăde cadrele didactice încă de la inceputul existenţei sale. Adrian Ionescu. Cu acest prilej.În anul 1934 la Cluj a avut loc "Primul congres de educaţie fizică" care a avut menirea să stabilească principiile fundamentale ale educaţiei fizice la toate gradele de învăţământ. Prof. afirmând printre altele: “ Educaţia fizică a devenit o preocupare pentru toate universităţile şi ca aproape în toate ţările europene. când a apărut “Legea Educaţiei Fizice“. rectorii şi profesorii care i-au pus bazele şi au contribuit la dezvoltarea instituţiei reprezintăun loc însemnat în istoria acestuia: Prof.1938). doc. Senatul Universităţii din Bucureşti. entuziasm şi credintă. Prof.1930). Gheorghe Zapan.1944 şi 1944 1946). iar în primul război mondial a condus primul batalion de Vânători de munte. doc. şi-au adus contribuţia personalităţi marcante ale ştiinţei. Prof. R. Virgil Bădulescu (1882-1944). după ce a stabilit o comisie pentru studierea acestei probleme care a prezentat un raport la 10 noiembrie 1935. n-a reuşit să introducă educaţia fizică în planul de învăţământ decât în anul 1940 şi atunci numai pentru două luni de zile (din aprilie şi până în 8 iunie a aceluiaşi an) . Prof. Iacob Mihă ilă. doc. univ. 1930 . prof. Mihă ilescu (rector. Necesităţile actuale ale vieţii de stat şi ale vieţii sociale . O dată istorică pentru educaţia fizicădin România. care în calitate de profesori ai institutului au servit prin competenţă. A fost adeptul sistemului suedez de educaţie fizică. . Anghel Manolache. INEF fiind printre primele instituţii de acest gen din Europa. dr. profesorul universitar Iuliu Haţieganu a prezentat raportul privind educaţia fizică din învăţământul superior. dr. Acad. până în anii ce-au urmat după terminarea celui de-al doilea război mondial. educaţia fizică în rîndul studenţilor n-a avut suportul moral şi material necesar pentru a-şi găsi loc alături de celalalte discipline. 1922 . dr. După absolvirea Institutului de Educaţie Fizică din Stockholm în anul 1913. dr. primul institut superior de educaţie fizică şi sport din România. Prof. iar la 1 decembrie 1922 au inceput cursurile. C. care şi-a început activitatea la 1 decembrie 1922 la Bucureşti. Fiind în general în afara preocupărilor senatelor universitare. educaţia fizică a fost introdusă oficial în învăţământul superior numai la începutul anului universitar 1950 . dr. Leonida Alexiu (rector 1946 . prof. să se deschidă şi să facă posibilă introducerea educaţiei fizice în universitate “. Iniţiatorul şi organizatorul primului institut superior de educaţie fizică în România. primul rector al INEF. a contribuit la afirmarea acestuia pe plan naţional şi european.4. În primul sfert de veac de existenţă. urmat de deschiderea festivăa anului la data de 29 noiembrie. Consiliul profesoral al Institutului a avut prima şedinta la 25 noiembrie 1922. a rămas ziua de 15 iunie 1922.1941 şi 1944). doc. Prof. Constantin Kiriţescu. dr. Virgil Bădulescu (primul rector.

ÎNTREBĂ RI 1. igiena..ISEF (Institutul Superior de Educaţie Fizică) . Care a fost rolul "Societăţii Academice Petru Maior“ în dezvoltarea activităţii sportive studenţeşti din ţara noastră? 4. educaţia fizică a fost introdusă în învăţământul superior din ţara noastră? Unde şi când. scrima. Olimpiada californiană. unele jocuri sportive. H. De la înfiinţare şi Până astăzi.ANEF (Academia Naţionalăde Educaţie Fizică) . 1985. nr. 1945 . Datorită cui. în funcţie de modul cum era integrat în sistemul de învăţământ şi social al timpului: 1922 . cultură fizică medicală. gimnastica medicală şi practica pedagogică. institutul din Bucureşti şi-a schimbat de mai multe ori denumirea. Prezenţa la catedrele institutului a unor cadre didactice cu autoritate ştiinţifică (la anatomie. box.AEFS (Academia de Educaţie Fizică şi Sport).INEF (Institutul Naţional de Educaţie Fizică) . Învăţământul superior de educaţie fizicădin România s-a extins începând cu anii '60 ai secolului al XX-lea prin înfiinţarea facultăţilor şi secţiilor de profil din alte centre universitare: Cluj. jiu-jitsu. fiziologia.IEFS (Institutul de Educaţie Fizică şi Sport) . Când şi unde s-a înfiinţat primul club sportiv studenţesc din România ? 5. Craiova. În ce an şi unde s-a înfiinţat primul institut superior de educaţie fizicăde la noi din ţară? Bibliografie    Alexandrescu. 6. pedagogia. 1929 .ANEF (Academia Naţionalăde Educaţie Fizică) . Bacău. Galaţi. a asigurat de la început un proces de pregătire al studenţiilor la un nivel universitar. teoria şi organizarea educaţiei fizice. Cum s-a numit prima organizaţie înfiinţată pentru a creea cadrul organizatoric necesar dezvoltării activităţii sportive ? 3.ANEF (Academia Naţionalăde Educaţie Fizică) . teoria educaţiei fizice şi metodica jocurilor de mişcare şi altele). Almă şan. 1937 . Braşov.IEF (Institutul de Educaţie Fizică) . 1992 . igiena şi psihologie.10 83 . 1950 .. 1968 . Oradea. A. psihologia. lupte şi întreceri la români. Câteva date despre educaţia fizicădin universităţile clujene. 1990. mecanica şi statistica.introduse şi alte discipline: atletism. Revista EFS nr. Editura “Sport-Turism”. D.SSEF (Şcoala Superioarăde Educaţie Fizică) . Din anul 1926 s-a introdus organizarea cursului de înot pentru studenţi în tabăra de la Eforie şi a început editarea primei reviste ştiinţifice de specialitate din România “Analele Educaţiei Fizice". Piteşti. istoria. Vechi jocuri. Din ce perioadă se poate vorbi despre o activitate sportivă în Romania şi care au fost primele nuclee ale sportului românesc ? 2.4. 1948 . Timişoara. gimnastica ritmică. judo.. fiziologie. anatomia. Înzestrat cu o mare capacitate de muncăa reuşit să transforme terenul de instrucţie al elevilor şcolii militare de infanterie din Dealul Spirii într-un stadion modern care a fost inaugurat în anul 1926.ICF (Institutul de Cultura Fizică) . Constanţa. Bucureşti Alexianu. 1963. 1972. 1942 . Revista EFS.

Montreal. Editura Sport-Turism. Exerciţiile fizice practicate de poporul român. I. 1976.olimpiada recordurilor. 1973... Palaestrica-Istoria Educaţiei Fizice.. Todan. J. I. 1992. Editura Albatros.. Editura U. I. Vilara.. Editura U. Jocurile Olimpice. Urziceanu. Editura Facla. 1962. Future of Olympic Games. Tokio..Participarea Sportivilor Români..S. Bucureşti Matei. Editura Sport-Turism. Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor. Bucureşti * * * * * 1924. Bucureşti Neţa. Cluj-Napoca Postolache. T. I. Oradea Matei.C. Ramul de mă slin al Olimpiei. Boulevard S'Germain.F. Paris           84 . Sport şi cultură. E. R. 1983. Bucureşti Bănciulescu. Istoria sportului românesc în date. 1966... I. Mirela.. Bănciulescu.. Bucureşti Goga.. 1988. Acest straniu secol al sportului. Timişoara Bănciulescu. Bucureşti Ghibu. Marcu.. V. oglindite în baladele populare.2. Editura Sport-Turism. 1984.. Mişcarea Olimpicădin România. V..). 1970. Rusu. Jocurile Olimpice de la Munchen 1972.. 1998. Dan. Editura Risoprint. 1995. V.           Bănciulescu. Encyclopedie des Sport..F. 1975. Editura Stadion. V.. G. Renaşterea Olimpiei. Human Kinetics Champaign-Illinois Maroti. Editura Sport-Turism. Jocurile Olimpice de la Roma. Enciclopedia antichităţii. Librairie de France. 1964. Orele astrale ale sportului.1979.. Ş.S. 1942.C. 1985. Casa Şcoalelor Lucas. N. Bucureşti Kiriţescu.. Editura U. 1989. Gh. Maria (coord. Editura Meronia. Sportul românesc de-a lungul anilor. H.F.C. Vornicu. Editura “Sport-Turism” Bucureşti Bucur-Ionescu. Bucureşti Zamarovsky. C. Bucureşti Goga. Constelaţia Olimpiadelor. Revista EFS nr. Bucureşti Goga. V. V... V. Editura Stadion. Flavia. Editura Imprimeriei de vest. 2000.S. E. 1969. Editura “Sport-Turism” Bucureşti Bănciulescu. 1976.. I. Editura Junimea Iaşi Todan. Istoria milenarăa Educaţiei Fizice şi Sportului. Olimpiada .. Bucureşti Mitra..

85 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful