Ilustraţia copertei: Roma—Arcul lui Constantin pietre grimaf civilizaţia romană •• TRADUCERE Şl NOTE DE EUGEN CiZEK BIBLIOTECA PENTRU

TOŢI • 1*73 EDITURA MINERVA • BUCUREŞTI PARTEA' A TREIA ROMA INTIMĂ (continuare) capitolul ix DESFATĂ li If.K ORAŞTXUr Ajuns la vh-sta de patruzeci de ani, Horaţiu nu se resemna să trăiască la Roma. El îşi petrecea cea mai mare parte a timpului fie in casa sa de ţară de la TJbur, fie pe ţărmul mării şi în „Taroiitul cel dulce". însă sclavul Însărcinat să-i cultive domeniul de la Tibur nu împărtăşea entuziasmul stăpînului său. Cindva, fără îndoială, el dorise să trăiască mai larg dec îl la oraş. visase la lungile nopţi de iarnă i-înd putea să doarmă pe săturate, la proviziile acumulate în pivniţă, însă odală devenit niUeiis, îşi schimbase gusturile şi regretase destul de frecvent desfătările oraşului. Horaţiu i-o aminteşte pe un ton ironic: „Acum, îi spune el, visezi la Roma, la jocuri şi la băi, acum cînd eşti ţăran... Noi doi, tu şi eu, nu iubim aceleaşi lucruri... Văd bine că un loc deochiat, o circiumă cu mincăruri grase îţi inspiră regretul pentru oraş şi, de asemenea, ghidul că micul nostru domeniu ar produce mai iute piper şi tămîie decît viţa-de-vie că tu n-ai la hidemînă o tavernă unde. să găseşti nici vin, nici o fată nurlie, care să cînte din fluier şi să danseze pe muzica ei, şi să cazi cu toată greutatea pe pămînt..." Gusturile intendentului lui Horaţiu ne par, poate, vulgare. Totuşi ele sint cele ale plebei romane, 383 avida de plăcerile uşoare care nu se găsesc îa ţară: a bea după plac printre fete, a dansa, a merge Ia spectacole, a frecventa Mile, iată ce oferă numai viaţa la oraş şi de asemenea acel fel de desfătare mai greu de definit, resimţită cînd so întîlnese zilnic alte fiinţe umane: plebea romană — şi nu numai plebea — este realmente sociabilă. Cato nu interzicea oare ţăranilor săi, şi rnai ales ţărănoii, să primească la ei cu generozitate vecinii guralivi, în căutare de taclale? Cea mai mare desfătare a romanului este su-şi întâlnească prieteni în For, înCîmpul lui Marte, sub porticurile pieţelor publice, în Terme şi în casa sa, dacă este bogat şi poate să organizeze, seara, nesfîrşite cine, după care urmează beţiile îndelung prelungite în timpul nopţii; dacă, dimpotrivă, n-are posibilitatea să realizeze acest lux, cel puţin îi ospătează la circiumă. întîlniriJe între prieteni erau frecvente, obligatorii într-un oraş, de fapt, relativ mic, unde centrul 8 rămas mult timp o singură piaţa publică şi unde, îa pofida creşterii populaţiei, una dintre cele dinţii îndatoriri ale oamenilor de vază constă în cunoaşterea nominală a fiecăruia dintre cetăţenii întîl-nîţi în timpul zilei. Fără îndoială, la sfîrşitu! Republicii şi sub Imperiu, bogătaşii romani ţineau pe lingă ei un sclav însărcinat în mod special să le sufle numele pe earelearfi putui uita: nomenclator (astfel se numea acest, secretar cu o memorie infailibilă), nu exista defel la sfârşitul secolului al H-lea î.o.d., ş> intervenţia sa atestă numai fidelilatea romanilor Cată de vechiul principiu care voia să cunoşti pe toii oamenii din For. O bună parte din moravurile romane se explică în acest mod: viaţa socială, în primul rînd. se întemeiază pe raporturi personale. Fiecare individ există în raport eu familia sa, cu aliaţii săi, cu prietenii şi, totodată, cu .vrăjmaşii 384 săi; alianţele şi duşmăniile sînl Ia fel de tradiţionale, înfond, principiile politice contează mai puţin decît legăturile dintre oameni. Am văzut că viaţa cetăţii se baza pe aceste relaţii dirijate de obiceiurile vechi, cel puţin tot atît cît de legi. Textele literare ne-au păstrat amintirea conversaţiilor între prieteni. Uneori, în cursul desfăşurării unei sărbători, cîţiva senatori se întîlneau într-un colţ şi discutau o problemă importantă. Tocmai în acest fel introduce Varro cele trei cărţi ale tratatului său Despre agricultură. în vreme ce poporul asistă la ceremonii, cîţiva mari proprietari de la ţară se află în templul zeiţei Tollus (Paraîn Lui) în vremea sărbătorii semănăturilor, ori chiar în Villa publica, în C.impui lui Marto, cu prilejul unei zile electorale. Ei vorbesc lent, povestesc, analizează cu o încăpăţinare şi o subtilitate de săteni. Pentru ei, Roma este totdeauna tîrgul cel mare, oraşul în care sint tratate afacerile, ale domeniului şi ale patriei, oraşul undo se merge şi pentru plăcerea de a vorbi. Alte dialoguri literare, din caro nu mai cunoaştem decît pretextul şi cadrul puneau în scenă senatori caro reveneau la ei acasă, după terminarea şedinţei Curiei şi continuau în voie discuţiile care se des-făşuraseră. Este semnificativ că autorii latini au reluat cu plăcere genul grec al dialogului, insă dopa ce l-au supus h\ anumite transformări; în locul autenticii dialectici platoniciene, ei au vrut să recreeze — cu preţul unor anumite stîngăeii — atmosfera conversaţiilor reale care ocupau aii tea ore din viaţa romană. Plimbările din For erau atît de importante îneît însuşiCato, aşa cum am văzut, se resemnase să introducă o noutate venită din Grecia, prima basi-lică unde vorbăreţii erau ocrotiţi de razele soarelui şi de ploaie. 385 ; în fond, grupurile care discutau iu Fur jiu erau alcătuite exclusiv din marile personaje. Oamenii mod oşti erau tot a Ut de avizi de cuvinte, chiar dacă ceea eo spuneau ei nu prea avea legătură ou marile probleme ale omenirii.

Foarte adesea, nu-i atrăgea vreuna din marile probleme ale momentului, c i numai desfăşurarea dramatică a unui joc oarecare, ca pe ţăranii francezi din Proveni a actuală, pe sub platanii lor. Jocurile acestor oameni modeşti ne sinf cunoscute; pe lespezile Forului rămine amintirea Im tangibilă. Se jucau pe ţintarele geometrice schiţat' direct pe sol. Ele se găsesc la Roma pe podeaua basil i-cii lulia, pe treptei o care conduc la templul zreiţel<i Venus şi Roma, în tabăra pretorienilor, şi, do asemenea, foarte departe de Roma, la Timgad, în Afri<-■< şi la Ierusalim, în reşedinţa guvernatorilor romani Pe ţintare se încropeau jocuri de arşice, de zaruri (deşi acest joc a fost oficial interzis, ca toate jocuri! do noroc, August însuşi îl juca chiar şi în lectica sa. sau cu „latrunculi", un fel de şah în care pionii simbolizau soldaţi. Toţi aceşti graffiti ne sugerează distracţiile oamenilor modeşti, ale jucătorilor aşezaţi pe vine în jurul tablei de joc şi al spoctatoriloi care comentează rezultatele, în vreme ce trec in toate părţile cu un aer grav senatorii în togă şi in jurul estradei pretorului, nu departe, de acolo, răsună glasurile, invectivele şi implorările împricinaţilor. începînd de la mijlocul secolului al Il-Iea, celui' ce se plimbau fără treabă în .Por li se ofereau ail<v distracţii. La Roma veniseră în căutare do discipoli filozofii greci, la început în număr modest, apoi din ce în ce mai mulţi. Ei propovăduiau plăcerea ca ţel ultim al vieţii umane, declarind că fiecara fiinţă caută înainte de toate satisfacerea propriei sale naturi. Auditorii nu le lipseau căci tinerii alergau 386 să-i daliile, abandon înd exerciţiile djn CîmpiiJ Jui \huti'. Dar magistraţii au început să se agite. Zadarnic îi asiguraseră filozofii că această desfătare, predicată de ei, nu rezida în simţuri şi că ei nu îndemnau la desfrîu, ci la cumpătare; senatorii au ordonat pretorului să expulzeze pe aceşti impertinenţi. Totuşi, tineretul căpătase gustul lecţiilor date de filozofi. Chiar şi anumiţi senatori resimţeau o vie si involuntară atracţie pentru discuţiile filozofice libere şi cînd, în 154 (sau 155), au venit la Roma să pledeze cauza Atenei trei filozofi, Carneade*, Diogene şi CritoJaos, toată lumea s-a adunat în jurul lor ca să-i asculte. Dintre aceşti trei filozofi, Carneade era cel mai strălucit conferenţiar. Odată a luat cuvintul în public şi a rostit elogiul Dreptăţii, fapt care a plăcut destul de mult romanilor ce se considerau statornic ca poporul, cel mai drept de pe lume. Carneade a demonstrat că Dreptatea era cea mai nobilă şi cea mai utilă dintre toate virtuţile, căci numai ea fundamenta statele şi legile. Toţi spectatorii l-au aplaudat. Insă în ziua următoare, acelaşi Carneade a reluat aceeaşi temă şi a demonstrat contrariul celor, susţinute în ziua precedentă. Cameade a susţinut că Dreptatea, oricît de strălucită ar fi fost prin ea însăşi, e.a în realitate o himeră, imposibilă, întrucît, afirma el, dacă romanii voiau să fie eu adevărat drepţi, trebuiau să restituie cuceririle lor. Oare războiul nu este o formă de injustiţie? însă dacă romanii ar avea naivitatea să renunţe la cuceririle lor, nu s-ar comporta ca nişte proşti? Deci Dreptatea n-ar fi deoît o formă de prostie? Şi în aceste condiţii, ce fel de virtute ar fi ei? Susţinînd acest paradox, Carneade transfera în For polemicile de şcoală obişnuite la atenienii deprinşi să-J audă combătînd dogmatismul stoicilor. însă la Roma aceste ideei neobişnuite au 387 provocat scandal şi au descumpănit pe senatori, <jare au luat în serios ironia academicianului, Senatorii s-au grăbit să reglementeze problema oficială care adusese in Italia pe cei trei filozofi şi să-i trimită la ei acasă. Ambasada din 155 a rămas celebră în memoria, romanilor; ecourile celor două conferinţe alo lui Carneade nu sau stins imediat şi filozofii care au venit la Roma mai numeroşi ca niciodată, în pofida interdicţiilor oficiale, au găsit adepţi. Cel mai adesea, ei trăiau în intimitatea celor bogaţi cu oare se împrieteneau încetul cu încetul: in anumite cazuri, filozofii ajungeau adevăraţi îndrumători de conştiinţă. Nu erau cu toţii gre.^i. căci printre ei existau orientali hellenizaţi şi de aternenea italici convertiţi la înţelepeiurea greacă, cum era stoi-i'ul Blossius din Cumae, sfetnicul cel mai ascultat ,-j) lui Tiberius Gracchus. Acest Blossius a contribuit substanţial la traducerea în viaţă a idealului de omenie (philaiithropia), propovăduitele dascălii Porticului. Cam in aceeaşi epocă, un alt gîndilor 'stoic, Panaetius, se împrietenea cu Scipio Aemi-Jianus, şi, datorită influenţei sale, larg răspîndită printre prietenii şi aliaţii Corneliilor, a răspîndit ideile stoice printre aristocraţii romani. Aceşti filozofi îşi înfăţişau doctrina în casele şi in vilele de !a ţară ale protectorilor. însă cum să se interzică discursul public unor oameni care se bucurau de sprijinul senatorilor şi magistraţilor cei mai influenţi? Totuşi la începutul imperiului şi chiar sub Domi-ţian, filozofii au fost din nou expulzaţi din Roma; »nsă asemenea măsuri sînt luale mai puţin împotriva unor filozofi autentici decîfc împotriva predicato-filor care propovăduiau fie doctrina cinică pentru a-şi converti auditorii la un dispreţ total faţă de regulile c^lo m,-ii elementare de viaţă socială, fie 388 un misticism în care practicile divlnalorii şi magice deţineau locul cel mai important ţ asemenea idei comportau grave primejdii pentru liniştea publică. Aceste reflexe elementare de apărare împotriva unui pericol foarte real au lovit uneori in gîndi-iorii autentici; dar ei rezolvau dificultatea îndepăr-tîndu-se o clipă din Roma şi retrăgîndu-se în casa cîte unui prieten. Reveneau în Capitală, după ce trecea furtuna. Viaţa Ini Apollonios din Tyaua, narată de Fiios-tratos, ne informează destul de temeinic asupra tribulaţii lor filozofilor din vremea lui Nero şi a lui Domiţian. După ce străbătuse întreg Orientul şi o parte din oraşele Greciei. Apollonios. care se reclama de la neopitogoreism şi pretindea să fi intrat, prin asceză, în comunicaţie directă cu zeii, a hotărît să meargă la Roma. Or. zice Filoştratos, ,.în această vreme Nero nu tolera nici un fel de

filozofi, deoarece îi considera o specie de oameni indiscreţi sub care i-e ascundeau ghicitorii şi în ceie din urmă mantaua filozofului conducea pe cel ce o purta înaintea judecătorilor, ca şi cum era somnul practicării divinaţiei". Musonius, un alt filozof, care trebuie poate identificat în profesorul lui Epictet, Musonius Rufus*, fusese azvîrlit în temniţă şi cînd Apollonios s-a apropiat pe calea Appia, însoţit de treizeci şi patru de discipoli veniţi cu el din Orient, 1-a întîlnilpeFilolaosdin Ciltium mi departe de Arida. Filostratos ne spune că acest Filolao» era un orator abil, însă că se temea de persecuţii. Fără să aştepte expulzarea, Filolaos părăsise Roma din proprie iniţiativă, şi. de fiecare dată cînd în-tîlnea un filozof în calea sa, îl îndemna să se îndepărteze cit mai repede de capitală. Dialogul între cei doi bărbaţi a începu! ia marginea drumului. Filo389 loos i-a reproşat, lui Apollonio.s că ai fi ijujjnnîe.nf:: „Duci ou tino o întreagă ceată de filozofi (şi în fapt toţi discipolii lui ApoJlonios puloau fi recunoscuţi ca atare, cu pelerinele lor scurte, cu picioarele goale, eu pletele lor lungi) întocmai ca o pradă oferită mişeliei fără să ştii că ofiţerii aşezaţi de Nero la porţile Romei vă vor opri pe toţi, înainte chiar de a fi încercat să intraţi!" Apollonios a crezut că teroaroa luase minţile lui Fiioîaos. însă a văzut şi el primejdia şi, întoreîndu-se câtro discipolii săi, le-a dat celor oare ar fi dorit-o libertatea să se întoarcă din drum. Din cei treizeci şi patru discipoli n-au norii rămas decît opt, şi Apollonios a intrai: in Roma tocmai într-o asemenea formaţie. în fapl, la porţile Capitalei, străjile nu i-au întrebat nimic şi s-au dus cu toţii la han că cineze, căci venise seara. în timpul cinei, în sală a pătruns un bărbat, desigur beat, care s-a pornit să cînte. El era plătit de împărat să circule prin toate tavernele şi să curte melodiile; compuse, de Nero. Oricine îl asculta distrat sau refuza să-i dea obolul devenea vinovat de lez-maios-tate. Apollonios a înţeles manevra şi a dejucat-o plătind cântăreţul. Această aventură aminteşte un pasaj, unde Epictet evocă agenţii provocatori ai poliţiei imperiale care se aşezau lingă meseni şi le vorbeau de rău pe împărat. Era vai de cel ce le cînta în strună: era arestat pe loc şi aruncat in temniţa. Apollonios a evitai persecuţiile directe, cu ajutorul prudenţei. A fost interogat de Tigellinus, prefectul pretoricnilor, însă fără rea voinţă. J>e altfel, Apollonios so bucura de un sprijin serios, îndeosebi datorită unuia dintre consuli care-1 respecta şi se interesa de concepţiile sale. De aceea, a vorbit pretutindeni— mai norocos şi mai iscusit dorit "nul d in tio confraţii săi caro a profitat do 390 inaugurarea băilor Jui Nero pentru a declama împotriva laxului în generai şi împotriva folosirii băii in particular, considerată ca un rafinament potrivnic ordjuei naturii, şi caro a fost expulzat din Roma de poîilia imperială ca să se pună capăt vorbelor sale. Mai tirziu, pe timpul lui Dom ij iun, Apoîlouk>.s a avut noi conflicte cu autorităţile. De data aceasta a fost mai grav. Apollonios a fost chemat la Roma, arestat şi tradus înaintea tribunalului împăratului, fntre altele, el era învinuit de practicarea magiei. Iniţiativa acuzai iei nu revenea de altfel lui Domiţian, ci unui anume Eufrates, filozof de tendinţă stoică, rival al lui Apoilonios, care-1 urmărea plin de ură. El J-a denunţat împăratului, afirmînd că practica in Orient o propagandă ostilă principelui. Domiţian !-a convocat pe Apoilonios şi i-a dat prilejul să se justifice. Împăratul dorea mai ales să ştie în ce măsură nu era amestecat Apoilonios în comploturile opoziţiei; pentru toate coleialte, Domiţian preţuia f'C'i'turile filozofilor la justa lor valoare şi atitudinea sa se apropie da cea a lui Gallio, guvernatorul Ahaioi, cînd evreii ortodocşi au tradus pe Sfînful Paul înaintea tribunalului său. Atîta vreme cît nu era tulburată ordinea publică, era mai bine ca împăiatul să nu se amestece în asemenea lucruri. în acest timp, şi mai mult încă la începutul domniei iui Traian, Eufrates continua să frecvenlezo casele notabililor romani şi să ţină conferinţe publice. El a fosi intens admirat de către Pliniu cel t inăr care-şi trimiloa prietenii să1 asculte. Eufrates este numai unul dintre nenumăraţii sofişti în jurul cărora se adunau auditorii. Ca şi cei do seama sa, filozoful frecventa porticurile noilor foruri şi iru-părfoa ou retorii aplauzele publicului. 391 Retorii apăruseră Ia Roma aproape cam in acelaşi timp cu filozofii şi fuseseră incluşi în aceleaşi mazuri de expulzare, căci li se reproşa, ca şi filozofilor, atragerea tineretului în detrimentul pregătirii sale militare. La începutul secolului I î.e.n., tinerii romani veneau să asculte lecţiile lor ţj se deplasau chiar în Grecia ca să înveţe să vorbească pe lingă cei mai vestiţi dintre retori. In aceste condiţii era dificilă proscrierea din Roma a profesorilor unei ştiinţe care apărea tot mai mult ca bagajul indispensabil al oricărui om cultivat şi, după Cicero, al oricărui roman demn de acest nume. La începutul Imperiului, studiul retoricii constituia încununarea normală a educaţiei. După ca deprinsese rudimentele po lingă un grammalicus, adolescentul se ducea Ia retor în jurul vîrstei de cincisprezece ani. Acolo sg exercita in eompuneroa unor discursuri pe teme propuse do dascălul său. In anumite zile, toţi elevii intrau într-un fel do concurs pe acelaşi subiect, fiocaro dintre oi rivalizînd cu colegii în ingeniozitate ca să descopere argumente noi sau mişcări deosebit do patetice. în asemenea ocazii, părinţii elevilor, personajele importante, oratorii renumiţi erau adesea invitaţi să asiste la concurs. Uneori se Intîmpla chiar ca adulţii să se amestece şi oi in. aceste concursuri şi ca profesorii înşişi să facă o demonstraţie de virtuozitate. Retorii îşi ţineau .şcoala în exedrelo forurilor, oei puţin începind cu epoca lui [{adrian. Aci erau ascultate declamaţiile elevilor lor. Cîteodată, după terminarea lecţiei, publicul so răspîndea sub porticuri şi continua să

discute meritele discursurilor. La începutul fragmentelor păstrate din Satyricon, îl vedem pe retorul Agamemnon lansînd o violentă improvizaţie, în vreme ce studenţii pătrundeau în grădină şi criticau fără cruţare declamaţi;) ascultată. 392 *f* Viaţa intelectuală nu este exilai-», ivremea noastră, ci «p nfl* dia s(radă. ca în m Piaţă, în sălile de?chtepo^^ "«.loc şi lecturi/or pubE/ fa-cut' «tr-adevăr ■•ecuaţiilor a fost laSă in (\C.mal\™cs). Moda' do către Asinius P« o " timP.u] ^ August *esţrat Roma eu pS VlTr*"1 care a *>-«riitopii au luat ZceM S ^bhotecă- Ulterior, operele, în cursul unor idjiiţ'5-, Pf2Wt° îa ^I rau mvitafii Speoia]e. Sîb £o " Ca''e se »" cultivafi care nu „„&J"'C^Urari unul compunea poeme e " ' ; 7bj!ii ] i^orice sau didactice 'affi 8a„u.tTa8od», datate de tot fo/u?. £ ^L^^^ s:ar spune a.stăzi „in primă cita critica şi pol tefea 1, P° ^ elogii, Autorui ^'»pa inşişi â «peotatoP, cînd nu o4nau 1 Întocmai ca primul v,"" t fofundă influenţă aSU ; ost din ce ta ce mai J a tw publică>. autorii in tiradele Jor frapantă, oare re2Uma cooa (1, Cîtdă L dia elo«ii^itat o ore. Operele au Ufi d ^^ Jiterore. Operel utau o? ,' '", Uncfi0 do °nţi oso Căinţ face c Grecia deoarece Zenon, fondatorul stoicismului, spune că ascultase la Atena, în prăvălia unui librar, lectura celei de a doua cărţi din Memorabil ia lui Xenofon. La Roma, librăriile ca şi sălile de declamaţie erau locurile de întilnire ale cunoscătorilor, care discutau tot felul de probleme literare: tinerii ascultau, bătrinii clienţi perorau, printre cărţile cu sulurile lor îngrij it şlefuite şi alin iate deasupra lor. Uşa prăvăliei era acoperită cu inscripţii care anunţau lucrările puse in vînzare; uneori, primul vers a) poemului era reprodus sub bustul autorului. Publicitatea se desfăşura şi pe stîlpii vecini. Aceste prăvălii ale librarilor se situau, fireşte, în vecinătate;! Forului: în Forul însuşi pe vremea lui Cicero, mai iîrziu de-a lungul Argiletului; după construcţia Forului Păcii, librăriile pot fi găsite în vecinătatea bibliotecilor lui Vespasjan; Sosii, cei mai importanţi librari din Roma pe timpul lui August (au fost de fapt „editorii"' Iui Iforaţia) se stabiliseră lingă statuia lui Vcrturanns, unde l'u-us Tiiscns pătrundea in Forul roman. Aşa arătau distracţiile oferite do Roma elitelor ei, pe măsură ce cultura se generaliza. Rolul grecilor a fost preponderent în acest progres şi in această popularizare a vieţii intelectuale. Conferenţiarii, forurilor imperiale fuseseră ascultaţi. în alte momente ale carierei lor, în aşa-numitele agorai din marile oraşe orientale. Prin întreg Imperiul se realiza o circulaţie neîncetată de intelectuali şi profesori care transportau ideile şi modele, insă ei au găsit la Roma auditori deosebit de atenţi şi, de I im-puriu, discipoli care s-au dovedit adesea demni de profesorii lor. Va trebui să insistăm asupra foarte re;i(ei originalităţi a cullurii romane, i'n raporl cu >; paideia hellenieă.1 Putem să roastatăm încă de anim că urbanitas era Ia Roma inseparabilă de un anumit ideal intelectual şi că îndeletnicirile plăcute ale citadinilor — ale celor mai luminaţi dintre ei — au erau consacrafe distracţiilor grosolane-. In Grecia, tinerii se /'urinau în gyranaziu şi cultura lor intelectuală completa educaţia trupului. Gymnaziul nu-şi propunea în principal formarea oştenilor cetăţii: sportul, exerciţiile fizice erau un scop în sine, q „artă a păcii", de la care se aşteptau suflete călite, echilibrate şi nobile. împreună cu cei mai buni supuşi, se pregăteau atleţi demni să figureze în Marile Jocuri sportive, meniţi să contribuie substanţial la gloria cetăţii. Dimpotrivă, la Roma, gimnastica pură, atletismul considerat ca o artă pentru sine, au rămas multă vreme necunoscute. în Cimpui Iui Marte tinerii erau supuşi unei pregătiri exclusiv militare: se practicau săriturile, aruncarea suliţei, alergări cu sau fără arme, înotul, căliri la frig şi la căldură, lupta cu lancea, călăria. însă lipseau total arta şi preocuparea de perfecţiune estetică. De aceea,'cînd, în 169 î.e.n., Paulus Aemilius a organizat la Amfi-polis jocuri gimnice, soldaţii romani nu s-au distins în nici un fel. Primele spectacole atletice fuseseră introduse la Roma de către Fulvius Nobilior (un senator fiio-hellen) în anul 186 i.e.n. Dar majoritatea concuren1 Semnalăm că autorii] insista sistematic asupra originalităţii de substanţă a culturii şi literaturii latine, în raport cu prelucrarea adesea exterioară a unor forme, a unor structuri de suprafaţă, de origine hetenică. Socotim această optică drept deosebit de judicioasă. Civilizaţiei romane originale i-a corespuns o cultură romană originală. Paideia desemna tocmai educaţia şi cu/fura helJenică.

w '»■ T 393 ). I ilor era alcătuită din greci solicitai i în mod special pentru această împrejurare. Se pare că publicul ro-in an n-a gustat prea mult un asemenea spectacol. El prefera jocurile tradiţionale, mai ales spectacolele de gladiatori şi cu animale. Toi uşi, la sfîrşitui Kepublicii, manifestările atletice se multiplică simultan cu progresele .,vieţii greceşti". Pompei a considerat că trebuie să ia parte la marile sărbători caro au marcat inaugurarea teatrului său, iar Cacsar, in 46, a ridicat intenţionat un stadion provizoriu in Cîmpul iui Marte. Prea mulţi romani străbătuseră zonele greceşti ale epocii şj trăiseră In cantonamente prin oraşele Asiei, ca să nu fi dobîndit o anumită cunoaştere a acestei arte. chiar cind judecau în sinea lor că ea nu echivala decît cu o distracţie puerilă, nedemnă de un om liber. Daca patima maselor greceşti pentru triumfurile atletice li se părea foarte exagerată, totuşi acest aspect al gloriei reuşise să-i seducă. Numeroasele statui aduse la Pioma după cuceriri sfîrşiseru prin a impune canoanele frumuseţii masculine din care se inspira idealul gyrnnaziu-Jui. Şi, cu încetul, această lume notiă li s-a deschis efectiv. In oraşele latine, existaseră totdeauna luptători pe la răspmtii în jurul cărora se adunau toţi gură-cască. Sucloniu ne spune că August gusta pasional âscmenoa spectacole şi că adesea i s-a înlîniplat să convoace şi specialişti greci. Fără îndoială, August spora să insufle romanilor gustul său foarte pronunţat pentru atletism. Pentru comemorarea victoriei de la Acţiuni, instituise jocuri celebrate o dala la patru ani în oraşul Nieopolis, întemeiat aproape de Act hun. în acest mod, August considera că-l cinsteşte pe Apollo, protectorul său. însă imita de asemenea conştient ritul grec al marilor jocuri. Jocurile de la Actium au figurat alături de întreceri ale celor '96 patru mari sanctuare helleniee, de la Olimpia, Delii, Corint şi Nemeea. Ceremonialul lor a fost reprodus ]a Roma şi a Însoţit consacrarea templului Iui Apollo Palatinul. Alături de luptele de gladiatori, s-au organizat în Cimpui lui Marto curse de care şi manifestări atletice. Acesfe jocuri n-au supravieţuit Jui August, insă deprinderea unor asemenea specto-cole se impusese, şi atletismul căpătase drept do cetate la Roma. Domnia lui Nero a adus. evident, triumful joc rilor greceşti. Totuşi pasiunea pentru atletici este anterioară instituirii unui concurs eviucven;; numit jocurile neroniene (Neronia) şi consacră]1' unui gymnaziu in Cîmpul lui Marte, pentru car' împăratul, urmind exemplul suveranilor hellenis-tici, a prevăzut o dotat io de untdelemn- de care beneficia orice participant, fie el senator sau cavaler. Un tratat al lui Seneea, numit De hreiiitaU uitac, care datează din 49 e.n., ne relevă că nobilii romani nutreau o vie pasiune 'pentru campionii de atletism, pe care îi însoţeau Ia stadion şi la sala de exerciţii, împărţind cu ei excentricităţile şi-ur-mîriud ascensiunea noilor atleţi, pe care îi onorau <■ j protecţia lor. înmulţind spectacolele de acest gen, Nero era departe de inovaţie, şi de fapt urma o mjdă gata statornicită.1 începînd cu domnia iui Nero, jocurile greceşti s-ou înmulţit. Celebrele jocuri eapitolme, instituite de Domiţian, au atras mari mase do oameui şi au continuat să fio celebrate, cel puţin în tot timpul secolelor al II-lea şi al ill-îea e.n. Domiţian (ca şi Nero mai înainte)' 1 Dar pentru Noro multiplicarea întrecerilor atlotioo d» model grec corospundca unui plan politic de ansamblu, caro urmărea hellenizaro.'i vieţii cotidiene ji .1 instJtuţii.'or politico imporialf. 397 concursurilor de atletism competiţii pur literare, un premiu pentru eJocinla greacă, şi altele pentru e Ioc in ţa latină şi pentru poezie: acest fapt demonstrează în ce măsură idealul de paideia este atunci acceptat în totalitatea sa. Nu se mai repară strălucirea spiritului de excelenţa corpului. în vederea acestor concursuri, Domiţian a construit în Cîmpul lui Mar te un'odifieiu special şi anume un stadion: forma acestui stadion apare şi astăzi în piaţa Navona, care ocupă locul cîndva deţinut de ea. De altfel o parte din fundaţiile acestui stadion au fost degajate aci prin săpături arheologico recente. Treizeci de mii de spectatori puteau să şadă uşor în acest stadion, fapt care, orice s-ar spune, ilustrează popularitatea spectacolelor în cauză. Fără îndoială unii tradiţionalişti murmurau împotriva consacrării idealului Ae paideia greacă; opoziţia senatorială n-a pierdui un prilej atît de bun pentru a protesta împotriva infidelităţii faţă de tradiţia străbunilor, însă Romanii putea lăsa cetăţilor din Orient monopolul concursurilor de atletism. Capitală a lumii, ea trebuia să recepteze toate formele de glorie şi să nu rofuze, în numele unui conservatorism strimt, un ideal de frumuseţe umană care, în trecut, inspirase clasicismul grec. De aceea, majoritatea detractorilor atletismului se plîngeau mai alos de faptul că ol degenerase, părăsind ţelurile iniţiale şi în loc să plăsmuiască armonios corpul celor ce-1 practicau, tindea să producă numai campioni cu muşchi hipertrofiaţi, despre care Sen oca scria: „Ce ocupaţie prostească, dragul meu Luciiius, şi atît de puţin potrivită pentru un om cultivat, să-ţi antrenezi muşchii, să-ţi întăreşti ceafa şi şoldurile. Chiar dacă ai ajunge să-ţi îngroşi muşchii, aşa cum doreşti, nu vei dobîndi totuşi niciodată forţa sau greutatea unui bou gras..." însă asemenea consideraţii du împiedicau pe mulţi tineri să ia lecţii de gimnastică la ai ic ti renumiţi: urechile strivite ale acestora învederau luptele glorioase şi chiar anumiţi romani bogaţi aveau la ei acasă, pe lîngă medicul

lor, specialişti care-i antrenau şi le reglementau minuţios detaliile vieţii. Spectacolele de atletism, importate din Grecia, n-au entuziasmat niciodată masele de spectatori romani atît de mult ca jocurile naţionale, căci acestea aparţineau tradiţiei religioase celei mai profunde a cetăţii. Am amintit mai sus principalele edificii unde se organizau aceste jocuri. Să evocăm acum spectacolele respective şi să analizăm, atît cît este cu putinţă, semnificaţia lor pentru populaţia urbană. în esenţa lor, jocurile romane sînt acte religioase, .şi reprezintă un rit necesar întreţinerii unor raporturi bune şi intens dorite între cetate şi zeii săi: acest caracter iniţial nu va fi niciodată uitat şi, foarte tîrziu încă, datina cere să se asiste cu capul descoperit la luptele din amfiteatru sau la cursele din circ, aşa cum se asistă la sacrificii. Cele mai vechi au fost jocurile romane (Ludi Romani), numite şi Marile Jocuri (Ludi Magni). Ele se celebrau la idele lui septembrie şi durau iniţial patru zile, înainte de a atinge cifra de şaisprezece zile pline, după moartea lui Caesar. Ludi Romani începeau printr-o ofrandă solemnă care închina lui Iupiter un mare ospăţ unde participau magistraţii superiori şi preoţii; apoi Iupiter însuşi, simbolizat de un consul sau de un pretor, în costum triumfal (togă brodată care strălucea de purpură, coroană de stejar), mergea în cortegiu ile 399 L/!ld ia .Capiioliu pină Iii Circ. FA era însoţit do cetatea . întreagă, organizata în cadrele sale civice, avînd în fvunle pe cavaleri, apoi centuriile de tineri. In urma i(»r veneau concurenţii, înconjuraţi do dansatori, de mimi, de un întreg carnaval burlesc în care apă-cea.n siluetele SiloniJor şi satirilor, indecenţi şi împestriţaţi. De fapt sint bine cunoscuţi aceşti •lansatori care practicau tul felul de contorsiuni iuu'bare: ei figurează încă po picturile mormintelor ■ifusee şi. fără îndoială, ritul roman i-a împrumutai, lumii etrusce, cînd Tarquinii au instituit .■i'îoştf! jocuri. O muzică stridentă croată de fluiere, 'amburinctrompete, ritma marşul cortegiului. După lansatori, veneau „purtătorii", care duceau pe umeri braneardo încărcate de obiecte preţioase . scoase pentru împrejurarea respectivă din comori- , le sacre, vase do aur, urcioare pline cu parfum, fot cn so găsea mai măreţ şi mai rar în cetate. Apoi urmau zeii: cîndva, ei fuseseră reprezentaţi ^ manechine înzestrate cu atributele fiecărei di-• /tîităfci: mai tîrziu — îneopînd cu secolul al II-lea :..'>.a. — erau scoase chiar statuile lor. Ajuns la Oie, cortegiul se oprea, zeii erau instalaţi po pu-'"('nar,-culcuşul lor sacru aşezat la o înălţime, de it.iîo puteau urmări mai bine spectacolul. Aja arăta ceremonialul Marilor Jocuri şi de itst-menea oel al jocurilor plebeiene. care au dublai ia eurînd pe cele d irit îi. Insă aceste jocuri nu erau singurele din calendarul roman. Altoie s-au adăugat sub Republică odată cu fiecare criză şi mai tîrzîu la fiecare nouă domnie. După marile dezastre aduse de cel de-al doilea război punic, au apărui jocurile apolliniene (in 212), în caro predominau demonstraţiile hippice şi acrobaţii (de-.vuhnrcs). probabil sub influenţa Tarentului. * Alt** jocuri erau legate de cultele agrare: jocurile ze]*ţei Ceres, în luna aprilie, jocurile Florei*, care je urmau şi durau pînă la o mai. Ele amestecau cu exhibiţiile ordinare rituri speciale, înzestrate cu o semnificaţie care nu ne este totdeauna limpede, aşa cum? nu le era nici romanilor. în timpul jocurilor Cererei. erau lansate în circ nişte vulpi de coada cărora se legase o torţă aprinsă. Cu prilejul jocurilor Florei, de obicei curtezanele Romei apăreau goale în dansuri lascive. Acest ultim rit este limpede; eînd anul se înnoia trebuia redată forţelor- fecundităţii toată vigoarea lor şi nimeni nu îndrăznea să suprime un spectacol indecent, de teamă să nu prilejuiasoă un an steril. în 204, cînd romanii, la ordinul cărţilor sibiline, au transportat in oraşul lor pe zeiţa Cybole*, adusă din Pessinontul frigian, ei au instituit jocuri în cinstea noii sosite. Acestea au primit numele de Ludi Megalenses, care s-au celebrat pentru prima oară potrivit ritului obişnuit al jocurilor romane. însă, din 194 s-au introdus în cadrul acestor jocuri reprezentaţii teatrale, devenite ulterior din ce în ce mai importante. După 140, Ludi Magni cuprindeau şi ole asemenea reprezentaţii şi. dacă ar fi să-] credem pe Titus Livius, primele jocuri scenice ar fi fost introduse după 364 î.c.n., în cursul unei epidemii îngrozitoare de ciumă, ca să se îm-blînzească mlnia zeilor. Ele erau atunci direct imitate după un rit etrusc şi nu constituiau dec îl. pantomime fără recitator. La rândul lor, tinerii romani dansau în acelaşi fel, adăugind pantomimei cuvinte satirice şi cântece. Din această uniune între poezia populară şi dansul sacru s-a născut wi gen nou. numit satura si care a constituit prima schiţă de teatru. însă adevăratul teatru » apărut ta 240, cînd tare.ntinul Livius Andronicus* a rorn401 binat. satura cu punerea în scenă a miei intrigi U Roma tocmai învinsese-pentru prima oară *'urta gina şi impusese primatul său nu numai în Ha]j„ continentală ci şi in Sicilia, iar cetăţile groeestj o priveau eu anumit respect. Ca să nu rămînă d';(. (i.>ri, romanii au vrut, după cit se pare, să modoruj. y.o'/id ceremoniile lor arhaice şi, fără îndoială. ^t( cerut lui Livius Andronieus să reformeze jocurile inspirindu-se după modelul cetăţilor ■greceşti. De Capi. aceste primo reprezentaţii scenice (re. buic să ti părut destul ele grosolane spectatorilor greci care au avut privilegiul să asiste la desfaşu. rărea lor. Ei au regăsit aci vechile librete, do mu'lti( ■ vreme uzate in patria lor: subiecte de tragedie tratate de Euripide şi multe alte canevasuri tradiţionale interpretate in chip straniu. Pe cînd în Grecia actorul susţinea un rol de la un capăt la altul, înfăţişînd permanent un personaj de-a lungul întregii piese, la Roma unele părţi ale aceluiaşi rol erau încredinţate la doi actori*. Unul formula gesturile, altul

psalmodia poemul pe sunetul unui fluier întrebuinţat de un cîntăreţ, aşezat chiar pe scenă, pentru a acompania declamaţia. Acest ciudat obicei alcătuia un vestigiu al vechii pantomime sacre; el s-a menţinut în virtutea v<>'-lei tradiţii romane care accepta inovaţiile, -Ijir voia ca ele să fie prezentate drept simple modilicări ale unui trecut ce nu era total abandonai • începînd de la sfîrsitul secolului al IH-lea î.c.n. n-au mai existat jocuri fără reprezentaţii teatral'1' Ele alternau cu întrecerile de care şi acest lunii explică prelungirea jocurilor ce au tins să ocupe un număr de zile din oe în ce mai mare. Rezultatul a fost naşterea unui teatru latin care, în cîteva generaţii de poeţi, a produs o Întreagă eflorescent 402 ,,.,,>!*(■■ remarcabile. Piaut şi-a compus aproapp fCt. 'teatrul în zilele cele mai sumbre ale celui de-al doilea război punic*. Şi el n-a fost singurul autor ie comedie al timpului. Campanianul Naevius, contemporanul său mai vîrstnic, şi-a reprezentat un număr foarte mare de piese. Naevius şi Plaut aii apelat la repertoriul comediei greceşti ,,noi", unde 'se aflau opere scrise cu mai puţin de un seco] în urmă, dar care continuau să fie jucate în oraşele helienice. Aceste adaptări plăceau, căci ele puneau in scenă tipuri umane care, valabile pentru Grecia hellenistică, se păstrau vii în noua Romă hellenizată, deschisă tuturor curentelor vieţii mediteraneene. Se întîlneau acolo, întocmai ca în Grocia negustori înavuţiţi, curtezane avide, tineri dornici să profite de averea, părintească şi ■sclavi escroci, gata să-i ajute. Aventurile lor fev-■nu'cau publicul. Această comedie, lipsită de aluzii politice, în această privinţă opusă vechii comedii ateniene (cea a lui Aristofan) se potrivea de minune la Roma, unde magistraţii n-ar fi tolerat libertatea satirică permisă pe vremea lui Pericle. Nu s-ar ti acceptat nici o frescă a, adevăratei vieţi sociale viaţă cii atmosfe numele aluziile contemporane, cea a familiilor romane, e trebuia să evite privirile indiscrete. însă a pur greacă din această comedie, unde personajelor, locul presupus .al acţiunii, la instituţii şi la obiceiuri, transportau ş p spectatorii foarte departe de Roma, slujeau drept scuză pentru cutezanţele majore1. Universul come1 în fond universul plautin constituie o lume mixtă. Spectatorii romani o înţelegeau şi o gustau tocmai pentru ca se sprijineau pe coincidenţele, menţionate de profesorul OnmaJ, şi pe eîemenlele romane direct integrate loluşi in peisajul plautin , , şi pe eîem peisajul plautin. 403 ci iei se situează in marginea lumii reale, a cetăţii. de aceea nu trebuia să se pună problema morali lăţii sale. Publicul rîde, se amuză (şi zeii, împreună cu el): ritul reprezentaţiilor scenice a ating scopul său. Datorită hazardului transmiterii textelor "voc'hi cunoaştem infinit mai bine comedia vremii cloeît tragedia. Din aceasta din urmă, nu posedăm d^oît riteva fragmente nesemnificative şi amintirea 8 ci leva titluri. Datorită lor, întrevedem totuşi ce solicitau romanii tragediei, in timpul războaielor punice: subiectele slnt greceşti, desigur, însă ele se aleg îndeobşte din ciclul legendei troiene, unde Moina işi regăsea obirşia sa îndepărtată. Amintirea Troici, a epopeei homerice, a înnobilat civilizaţia care tocmai se afirma. Este semnificativ că romanii au vrut să imbătrinească. Roma şi astfel s-o integreze în istoria cea mai veche a lumii mediteraneene, cea a conflictului care opunea pe ahe'i l'rigienilor, conflict în care Grecia urma să co.ute începutul cronicilor sa,le. Totodată existau mai multe legende cu preJungi ri italice. Colonii din Grecia Mare au vrut să regăsească pe pămîntul unde se instalau amintiri Io unei epoci mai vechi — fie că era vorba de invenţie pură, aşa cum s-a crezut multă vreme, fie că, aşa cum părea mai probabil, ei au reînviat in aceste legende fapte istorice contemporane mi graţii lor îndepărtate purcese de la est ia vest. în orice caz, cetăţile din Italia meridională, chiar eelo din Laţiuni, se integrau in mitologia hellenică şi tragediile nu derutau deloc pe romani, ci dimpotrivă confirmau in ei sentimentul apartenenţei la co-u)unitatea culturală mediteraneană. De altfel, de multă vreme arta etruscă şi, totodată, literatul'» orală familiarizaseră pe toţi italicii eu repertoriu' 40-1 mitic al.Greciei. Toate acestea explică desfătarea încercată de public înlr-un teatru considerai tipic hellenic şi neexportabil. Alături de repertoriul grec. comic şi tragic, cei dinţii pocii latini au încercat să întemeieze uri teatru cu adevărat ..naţional", punînd în scenă personaje romane. Ei au inventat tragedia „pretextă'5, numită astfel deoarece eroii erau magistraţi romani, înveşmântaţi în toga lor mărginită de o bandă de purpură (toga praetrxla). Subiectul era furnizat de istoria naţională, cucerirea unui oraş, un episod celebru din vechile cronici etc, care erau astfel puse pe acelaşi plan eu aventurile eroilor legendari. în această privinţă, teatrul tragic a contribuit, desigur, la potenţarea sensului atribuit patriotismului, conferind acestui concept o semnificaţie spirituală: în faţa unei tragedii pretexte, spectatorii împărtăşeau cu toţii acelaşi ideal de măreţie şi de glorie; dacă, într-adevăr, eroii tragici erau nişte semizei în teatrul grec, eroii tragediei pretexte beneficiau de asemenea de divinizarea pe care le-o asiguraseră performanţele lor. Acest sentiment era atît de real îneît, în 187 î.e.n., un triumfător roman a ridicat un templu în cinstea lui Hercule al Muzelor (Hercules Mnsarum): astfel zeul biruitor prin excelenţă, căruia virtutea sa îi deschisese cerul, era consacrat ca tovarăş al divinităţilor fiice ale Memoriei şi stăpîne ale

nemuririi. Dezvoltarea teatrului, foarte rapidă începind cu secolul ai n_]ea î.e.n.,n-a ţinut mult. Fără îndoială unii poeţi au compus tragedii şi comedii pînă la sfîrşitul Republicii, însă reprezentaţiile au eon-fUt din ee în ce mai puţin pe text şi s-au încărcat 40 î 8u elemente accesorii. în cele din urmă, a predominat punerea în scenă. De pildă, dacă subiectul impunea reprezentarea cuceririi Troiei, scena se umplea de cortegii fără sflrşit. Prizonieri In lanţuri treceau succesiv pe scenă; publicului i se prezentau „rămăşiţele" oraşului, cantităţi incredibile de aur şi de argint, vase preţioase, statui, stofe orientale, tapiserii, broderii, un amestec a cărui valoare intrinsecă stimula imaginaţia unui public obişnuit să pună bogăţia materiala mai presus de orice alt lumi. Totodată, această tendinţă spre realism stimula reprezentarea cît mai veridic a episoadelor legendare, cu toate ororile lor. Se întîmpla chiar ca un condamnat la moarle să iu locul actorului în momentul catastrofei. De pildă, regele mitic Petiteu, sfîşiat de bacante, era realmente rupt în bucăţi sub ochii spectatorilor: zidurile Troiei în flăcări deveneau un incendiu veritabil; Horcule ardea cu adevărat pe rugul său. Chiar şi Pasiphae era închisă într-o juncă de lemn şi oferită taurului care era lăsat liber pe scenă. Pentru aceste ciudăţenii sălbatice nu trebuie acuzate o aşa-zisă perversitate sau o cruzime specifice plebei romane. Âpuleius ne povesteşte că la Corint, în plin teritoriu hellenic, organizatorii jocurilor doriseră să profite de minunata inteligenţă a măgarului, eroul romanului său, pentru a-1 uni in public şi în plin teatru cu o femeie condamnată pentru otrăviri şi crime abominabile. Criminala, dată spre a fi devorată de fiare, trebuia mai înt-îi să fie violată de măgar, sub ochii tuturor. Noi, modernii, înţelegem mai greu satisfacţia procurată de asemenea spectacole. Totuşi, o explicaţie există: teatrul, univers vrăjit (aşa cum fusese chiar in Grecia, de la bun început), scapă tuturor 406 reoUlel.or moralei cotidiene; ambiţia şi funcţia sa «înt să transporte spectatorii într-o lume undo nimic nu este imposibil, unde legile ordinare a ic naturii nu se mai aplică. De aceea teatrul rom;;n a tins adesea să devină un fel de feerie. Univer sul miraculos înfăţişat de teatru nu consider,! nimic imposibil şi trebuie, dimpotrivă, să oferidin belşug bogăţie şi miracol. Poporul roman atotputernic, rege al lumii, doreşte ca pentru ci visul să devină realitate, în spectacole. N-are importanţă că visul este crud, indecent, magnific, voluptnos sau poetic — totul este să se realizeze şi publicul este gata să huiduiaseă magistratul prea puţin ingenios o i prea zsireit ca sa satisfacă această aşteptare. De aceea teatrul s-a situa! ulterior în afara făgaşului literaturii. Alături de comedia literară exista un gen popular purces şi el — şi, desigur, mai direct — din pompa circensis1 originară şi din divertismentele rustice: ne referim la atellana, provenită din Campania unde suferise înrîurirea comediei^ siciliene, şi ulterior solid încetăţenită la Roma. în atellana evoluau patru personaje ste-reotipe: Pappus bătrînul, Dossenus cocoşat ui afectat, Bucco dolofanul, lacom de mîncare, parazit neruşinat şi Maccus cel nătîng. Temele era" foarte simple şi împrumutate vieţii cotidiene; fiecare personaj era pus într-o situaţie dată, de pildă Dossenus devenea profesor sau ghicitor, ori soldat sau ţăran şi intervenţia comparşilor săi genera farse burleşti. Gen în esenţă caricatural, atellana seducea prin caracterul său familiar şi nu şovăia înaintea obscenităţii- Adesea atellana slujea drept 1 Procesiunea care ţ>rtM<-da I.udi Romani se intre C.ipitoliu şi Circ. <-sl'sisura 407 concluzie reprezentaţiilor scenice. Era reprezenta, tă ca exodos, ca un fel do parodie a pieselor m0, rare, care ocupaseră Cea, mai mare par le a spectacolului. Mimul avea ambiţii mai mari. Introdus cu $i-guranţă cam pe la sfîrşitul secolului al III-ky î.e.n., mimul s-a menţinut — ca^ de altfel, Sl alellanu — pînă la sfîrşitul Antichităţii. El 'răspundea unei tendinţe profunde a publicului roman, linpruniutind subiectele unor teme legendare, ca şi tragedia şi comedia literară, mimul aborda intrigile romaneşti îndrăgite de poeţii cq. mici. Aventurile sentimentale orau foarte gustate do spectatorii mimului. Noi avem impresia că mimul se mărginea uneori să pună în scenă simple istorioare, povestea unui soţ înşelat, unui amant ascuns într-un dulap şi mutat in afara locuinţei iubitei sale, subiecte popularizate de fapt prin povestirile mileziene. Mimii nu respectau pe nimeni, nici pe oameni şi nici pe zei. Divinităţile aflate in situaţii infamante pe scenă îl indignau pe Tertulian. Datorită acestui autor, noi., şlim că într-un mim, zeul Anubis era reprezentat vinovat de adulter; Luna apărea travestită în bărbat (desigur pentru o aventură galantă), iar Diana ora bătută cu" biciul; un alt poet înfăţişase moartea lui lupilor şi dăduse oficial citire unui testament burlesc. Apăreau de asemenea, simultan, amintind Păsările lui Arisfcofan trei Hcrculi nesătui, persiflaţi din pricina lăcomiei lor. Noi am putea greu pricepe tolerarea acestei lipse do respect, dacă nu ue-am aminti că in religia antică se manifesta un anumit simţ al umorului, la Roma ca şi in Grecia, şi că spectacolele urmăreau iniţial persiflarea zeilor. 403 lextul uvca prea puţiuă greutate în mim, <!;n' im lipsea cu totul, aşa cum atestă nenuiMra'o mărturii; dialogul rămînea însă destul de rudi mentar. reduc îndu-se la glume enorme sau 3a tuo xime morale uşor accesibile. Esenţiale rămlmwu gesticulaţia,-dansul, tot ceea ce se adresa simţurilor mai mult deeit inteligenţei abstracte.

Chiar tn mai mare măsură decît teatrul literar, mirau 1 alcătuia prin excelenţă domeniul miraculosului.1 Plutarli ne informează, de exemplu, că, sub domnia lui Vespasian, se reprezenta un mim unde apărea un cline luînd un narcotic, de fapt dresat să simuleze somnul şi apoi, treptat, o deşteptare iscusită. Pe cînd în comedie şi în tragedie (ea hi în atellană) rolurile feminine erau jucate do bărbaţi, în mini ele erau deţinute de femei, provocind în populaţie pasiuni neaşteptate; actriţele trebuiau să danseze fără nici un văl, însă destul do dea peripeţiile rolului, prin ole însele, nujîţurr.e.iu publicul. Jocurile romane »-au dezvoltat într-o ui moşiei â de feerie şi de ţealism, de poezie şi de trivialitate. Chiar cursele de care şi luptele di; gladiatori sînt impregnate de această atmosferă: nimic, la circ, în amfiteatru, la teatru nu este coea ce parc a fi; totul era aureolat de ciudăţenie şi dob'mdea o importanţă care n-avea tangenţă cu realitatea pură/ Izbînda unui anumit vizitiu într-o cursă do care lua proporţiile unei victorii „naţionale" hi, pentru învinşi, a unei catastrofe publice, -Spiritul sportiv nu poate explica singur aceste pasiuni, 1 De aceea în timpul Imperiului şi aşa cum ştestîi A'atjj riconul, mimul şi atellană cunosc un revirimept, putern ir., înlesnit de criza teatrului literar. 3 - - Civilizaţia '<tmariă, voi. II <ilW ti Sub Imperiu, funcţionau patru facţiuni: albii, albaştrii, verzii şi roşii. Iar publicul favoriza o facţiune sau alta mai degrabă decît pe un anumit vizitiu, cum s-ar fi întîmplat dacă ar fi fost vorba doar de o patimă pur sportivă. Aceste facţiuni se menţineau, chiar atunci cînd se schimbau conducătorii însărcinaţi să ducă la victorie culoarea lor. Fiecare din aceste facţiuni era totdeauna aplaudată de aceiaşi fautores (noi îi numim astăzi „suporteri"). Recent s-a remarcat că pricina consta in faptul că fiecare culoare fusese adoptată de că tic o clasă socială care o luase drept simbol şi se identifica, de fapt, cu ea. Se reliefează astfel că cezarii Caligula, Nero, Domiţian, Lueius Vorus, Comnio-dus şi Elagabal, care au fost cei mai „democratici" dintre împăraţi, au favorizat cu toţii pe verzi, hi venal evocă o cursă, no tind: „Roma s-a adunat azi toata la Circ, unde im vuiet mare mi-a clii-uuit urechile. Cu siguranţă că norocul se află de partea verzilor. Căci dacă ei ar fi fost învinşi. oraşul nostru s-ar fi întristat şi ar fi fost abătui <a şi cum consulii ar fi fost biruiţi în colbul de Ja Cannae." Aceste observaţii sugerează că masa poporului ţinea cu verzii. Dimpotrivă, senatul şi aristocraţia tradiţionalistă se identificau cu albaştrii şi împăratul Vitellius a pedepsit cu moartea j>e nişte partizani ai verzilor, care ar fi „vorbit fie rău pe albaştri". Sub aparenţele unei simple competiţii sportive, interveneau interese foarle grave: zeii nu acordau oare victoria celor pe care ti îndrăgeau? Şi această victorie nu demonstra că zeii voiseră să favorizeze, nu numai pe vizitii şi atelajele lor. ci pe toţi cei ce se identificaseră voluntar cu ei şi le încredinţaseră soarta lor? Spectacolul curselor a impresionat pe modem! care evocă adesea carele trase de doi sau de patru 410 caj vizitii în picioare, îmbrăcaţi într-o tunică fără mîneci strîns ajustată pe pieptul lor, cu o bonetă de piele pe cap, cu mijlocul trupului înconjurat rîe hăţuri pe care le-au fixat de centura lor. Calul din stinsa conducea atelajul, iar ceilalţi îl urmau. Car»! era numai o ladă urcată pe două roţi, ca altădaî.3 carele de război, însă era foarte uşor şi doar greutatea omului îi conferea o anumită stabilitate. Cel mai mic şoc îi putea fi fatal; în plină viteză, carul se răsturna, roţile se sfărîmau, hăţurile se amestecau iar vizitiul n-avea altă soluţie decît să apuce cuţitul pe care-1 purta la centură — dacă putea — şi să taie legăturile de piele care-1 ataşau atelajului său. Dacă nu izbutea s-o facă, trupul îi era tîrît de animale şi o pornea pe pistă, lovindu-se de spitiă sair< de barierele exterioare*. în momentul startului, concurenţii erau aşezaţi fiecare într-o incintă închisă de o barieră. Deasupra lor, magistratul care prezida jocurile dădea semnalul de pe un balcon, aruncînd o bucată de stofă albă, în această clipă, barierele cădeau şi atelajele porneau toate împreună. Ei parcurgeau de şapte ori înconjurul Circului, adică o distanţă de aproximativ şapte kilometri şi jumătate..La fiecare tur, se desprindea unul din „ouăle" supendate deasupra aşa-numitei spina. Cînd toate erau desprinse, intervenea momentul cel mai pasionant al întrecerii. Carele încercau să obţină cel mai bun loc în interiorul traseului şi să se apropie cît mai mult de bornă. Numeroase speranţe se prăbuşeau cînd roata vreunui nepriceput se sfărîma în contact cu piatra! Stîn-găeia sau nenorocul unui conducător prineinuiaii alte catastrofe, deoarece concurenţii, neputînd să oprească elanul atelajelor, se ciocneau cu naufragiatul şi piereau împreună cu el. Şi în masa spectatorilor, destui partizani ai facţiunii adverse contem411 pîau bucuroşi succesul rugăciunilor tainh' ^ilcesar.; xeilor infernali, căci ca să se asigure că realizaseră un contact cu zeităţile subpămîntcno, viriseră în. tr-un mormîftt oarecare-o lamelă de plumb pe caro înscriseseră formulele magice, prin caro .,î<ăr;îzeo.iri In ferim Iui vizitii de alte culori. Aju arătat, curn an fost iiUroduse Inpti'lo do, ^/.i-diatofi la Koma cu prilejul jocurilor funebre aîo .lui Itmius Brutus din 264 î.e.n. Era vorba numai de un rit funerar, însă foarte iute romanii au început să Ie îndrăgească. Pe cînd la jocurile din 264 au participat, numai trei cupluri de gladiatori, la cele dato cu cincizeci de ani mai lîrziu de Aemilius Lepidus au luat parte douăzeci şi două cupluri. Determinaţi şi de emulaţie, în eurînd s-au înfruntat în arenă sute de gladiatori. Marii potentaţi întreţineau pe domeniile lor, departe de Roma, cetele lor personale. De aceea, pe vremea lui Caesar, a fost necesară limitarea, prin senatus-consultum, a numărului de gla diatori aflaţi la

dispoziţia unui particular. Se evita astfel constituirea unor bande înarmate, în între gime devotate stăpînului lor, gata pentru orice ac ţiune. Spartacus demonstrase anterior gravitatea primejdiei, pentru că tocmai gladiatorii evadaţi dintr-o şcoală din Capua au format primul nucleu al rebeliunii. Principalii agitatori ai războaielor civile, Milo* şi Glodius*, unul de partea senatului, celălalt de partea aşa-numiţilor papulares, au întrebuinţat gladiatori care le serveau atît ca gardă per sonala cît şi ca bravi. însă existau de asemenea antreprenori profesionişti de spectacole care întreţineau bande de^ gladiatori pentru a le închiria, — adesea pe ■un preţ foarte mare — magistraţilor caro aveau misiunea organizării jocurilor. In timpul [m4(2 nei'iiilui, au existat şi gladiatori imperiali, Hi opa.r--ţineau casei principelui, ca şi restul oamenilor săi, si slujeau la ornarea jocurilor date de împăratul si sluj însuşi. Luptătorii din arena nu erau eu toţu gladiatori profesionişti. Erau adesea utilizaţi condamnaţii Ja moarte, opuşi, aproape fără arme în mtini, unor adversari înarmaţi sau fiarelor sălbatice. Această lupta reprezenta o formă de execuţie, multă vreme practicată, dar nu erau daţi la fiare decît sclavii ni oamenii liberi care nu erau cetăţeni romani. Anumiţi condamnaţi la moarte, aleşi printre cei mai tineri şi m^i vînjoşi, în loc sa fio numai conduşi spre supliciu, erau înrolaţi într-o şcoală şi supuşi unei. pregătiri care-i transforma în profesionişti. Ei dispuneau astfel de mijlocul, dacă nu de a se „răscumpăra" prin curajul lor, cel puţin de a scăpa do supliciu dacă, după trei ani petrecuţi în acest mod, reuşiseră să supravieţuiască, datorită iscusinţei sau norocului. Atunci ei primeau, ca toţi gladiatorii „la pensie", bagheta fără fier care-i elibera. In arenă apăreau adesea şi prizonieri de război, alături de condamnaţii de drept comun: a rămas oc-lebru masacrul prizonierilor britani sub domnia iui Claudiu, în 47. Datorită mărturiei lui Iosefus, se ştie de asemenea că Titus a lichidat prizonierii evrei în cursul mai multor spectacole: la Beryfcus, Cezareea din Palestina şi în mai multe oraşe siriene. Acest obicei s-a perpetuat în toată istoria Imperiului, deoarece Constantin a tratat în -acelaşi fel pe bructerii învinşi. Dar poporul nu prea gusta aceste exhibiţii sîn-geroase. El prefera luptele mai rafinate, unde adversarii porneau cu o pregătire egală şi posedau ştiinţa armelor. De aceea, se căutau voluntari, şi calitatea de gladiator alcătuia o meserie. 413 Oricine dorea să se facă gladiator se angaja într-o „familie" care aparţinea unui lanista. Gladiatorul depunea un jurămînt teribil în faţa celui care urma să devină stăpînul său, acceptînd dinainte cel mai rău tratament; el trebuia să se lase bătut, ars, rănit, ucis, după placul stăpînului. După acest jurămint, gladiatorul era afectat unei şcoli care arăta ca o cazarma unde îşi începea pregătirea, sub direcţia monitorilor, veterani în meserie. Împreună cu colegii săi, gladiatorul era încadrat în clase şi învăţa scrima Iuptînd împotriva unui „stilp" (palas) — manechin solid înfipt în pămînt, care simboliza pe adversarul său. O savantă gradare n pregătirii gladiatorilor diferenţia mai multe clase: cea mai înaltă purta numele do primus palua: gla-diuforul ajuns piuă ani Io .se considera un maestru glorios. în aceste cazărmi, domnea o disciplină cumplita. Cînd nu aveau loc lupte şi şedinţe de pregătire, toate armele erau cu grijă închise într-un local sigur (armamentariiim) şi oamenii primeau rar îngăduinţa de a ieşi în oraş. Nedisciplinaţii erau puşi în lanţuri, biciuiţi, marcaţi cu fierul roşu. însă exista o preocupare permanentă pentru condiţia fizică a acestor oameni, care, la momentul potrivii, trebuiau să facă un efort considerabil. Ei erau i'oarlo bine hrăniţi, se utiliza o alimentaţie special elaborată de medici, spre a-i menţine în bună formă. Alţi modici supravegheau igiena lor, ii masau, Ic controlau baia. în sfirşit, în ajunul luptei. în care trebuiau să apară, gladiatorii aveau dreptul la o libera cena, o cină deosebit de fastuoasă, care pentru mulţi dintre ei trebuia să fie ultima. La acest ospăţ, curioşii veneau să asiste şi să observe pe luptătorii de miine. Aceştia se străduiau să pară nepăsători, să bea si să mănîn.ce veseli si. fireşte, mulţi erau de 414 fon! bucuroşi ,să-şi pana.in evidenţă vitejia. Seneca ne reproduce o afirmaţie a unui gladiator celebru care pe vremea lui Tiberiu, cînd jocurile erau rare, se plingea că trebuie să-şi petreacă in inacţiune „cei mai buni ani din viaţă". Printre gladiatori se răsphuleau, desigur în forme acuzate, sentimentul onoarei de luptător şi dispreţul faţă de moarte. Unii considerau, poate, că vitejia în luptă le asigura sprijinul unui public care ^simpatiza numai cu cei curajoşi, cerînd, cîteodată, Iertare pentru un învins care ştiuse să se arate viteaz, însă mulţi nu aveau nevoie de acest calcul pentru a practica curajos meseria pe care o aleseseră", ci se considerau adevăraţi soldaţi: vocaţia lor era de a ucide sau de a pieri. Nu erau ei oare întreţinuţi, plătiţi — şi adesea destul de bine — în acest scop? Nu e de mirare că sub Imperiu s-a făcut de mai multe ori apel la gladiatori pentru a servi în armată. Ei nu rămîneau cu nimic mai prejos decît ceilalţi so.ldaţi: legaţi prin jurămînt, gladiatorii ştiau să fie oro ici, chiar şi in afara arenei. Sub Imperiu, gladiatorii nu mai erau consideraţi doar nişte condamnaţi la moarte cu amînarea execuţiei, ci atleţi curajoşi, deoarece îşi riscau viaţa. De aceea, se puteau vedea tineri de familie bună coborînd în arenă „ca amatori" şi dovedind astfel valoarea lor. Coramodus a ajuns chiar să lupte în public: s-a purtat ca „un nou

Hercule", căci avea ambiţia de a dovedi că uirtus imperială nu era, în fond, o afirmaţie gratuită, ci o realitate. Datorită unor numeroase monumente figurate, cunoaştem destul de bine armamentul şi costumul gladiatorilor din epoca imperială. Se formaseră tradi-l;|i şi se diferenţiau numeroase categorii de luptători care se înfruntau pe cupluri, spre a obţine efecte dramatic calculate. De pildă, existau luptători uşor 411 înarmaţi, care nu purtau docifc o cască şi o vizieră, urii scut şi o sabie. Ei erau numiţi ..urmăritori'1 (ac-cutore?) şi spectatorii apreciau mobilitatea lor în atac şi în retragere. Retiarii reprezentau o altă categorie de luptători rapizi, căci dispuneau de o reţea plumbuită, asemănătoare cu cea a pescarilor şi de o furcă îndeobşte cu trei dinii, uneori cu mai mulţi, ca acea a pescuitorilor de ton. Ei erau aproape goi, căci purtau numai o tunica scurtă, un centiron i.acg de piele si o brasardă care le proteja braţul Btîng. Existau mai multe varietăţi de gladiatori dotaţi cu arme mai grele. Mai des apăreau în arenă mirmi-lonii: samniţi, gali, traci1. Ei purtau toţi cască, platoşă şi scut, iar, ca arme ofensive, aveau o sabie şi un pumnal. Variau formele scutului şi ale săbiei. De pildă ssjnniţii se ascundeau in spatele unui scut foarte.Ino.jş, şi concav, iar sabia lor era scurtă. Tracii se iq^uUumeau cu un. scut mic şi rotund, iar sabia lor era un fel de iatagan. Existau de asemenea gladiatori în întregime acoperiţi cu fier, precum călăreţii din Evul Mediu, dârei luptau pe jos. Nu puteau îi învinşi dec îl. dacă erau răsturnaţi şi străpunşi cu purnnaJut printr-o gaură din platoşă sau prin orificiile practicate pentru ochi. Se poate, deci, observa că aceste tipuri de luptători corespundeau diferitelor arme cu care se măsurau romanii şi, fireşte, ele au variat şi s-au diferenţiat pe măsură ce creştea experienţa legiunilor. O dovadă în acest sens o reprezintă introducerea aşa-ntiiaifcilor essedarii, gladiatori care luptau pe un car tras de cai. Această inovaţie, datorită fără Îndoiala lui Cae?ar, constituia o noutate adusă de cara1/LcaŢti gladiatori nu mai provenitul din mulurile popoarelor respective. 410 >unia împotriva britanilor, care avea» in armata lor unităţi de acest tip. Caesar a vrut să arate publicului roman ce fol de lupte dăduseră trupele sale. în plus, virtuozitatea acestor cssedar ii — care ştiau să-şi stăpîneasc-ă atelajele pe pantele cele mai abrupte, să' înainteze în echilibru pe oiştea carului, să sară în plin ga'°P Pe coama uimi cal — prilejuia un spectacol foarte apreciat. Campaniile duse în Britania sub Claudiu, Nero şi, mai tîrziu, sub Domiţian, au înlesnit moda acestor essedarii şi s-au organizat performanţele lor ca într-un carusel sîngeros, care se desfăşura uneori pe sunetul unei muzici de orgă. Aceşti diferiţi gladiatori nu erau'angajaţi tntîm-plător în luptă. De pildă, niciodată un re ti ar nu lupta împotriva altoi rctiar, ci totdeauna împotriva unui secutor, unuj trac sau unui mirrnilon. Numai essedarii se luptau între ei. Aceste precauţii urmăreau să asigure color doi luptători şanse aproape e-gale. Cunoscătorii cultivau o întreagă easuistică a luptelor şi discutau pe larg, cînd vreun magistrat anunţa organizarea de jocuri, cui trebuia opus im campion sau altul. Pe bună dreptate, conştiinţa modernilor s-a scandalizat adesea din pricina gustului pentru aceste spectacole sîngeroase, atestat de către romani. Dac ar fi nedrept să-1 denunţăm ca pe o tară specifică latinilor din Roma. Am arătat că luptele de gladiatori sînt de origine străină şi că ele au apărut relativ tîrziu în Roma însăşi. In unele privinţe, ele alcătuiesc o reminiscenţă arhaică a riturilor italice şi caracterul lor religios ne apare ca incontestabil. Cei mai buni dintre romani nu le gustau deloc. Publicul era format mai ales de către plebea urbană, m rîndurije căreia se adunau oameni veniţi de pe toate meleagurile Merliteranei. Marele succes ai luptelor df> gladiatori datează tocmai din epoca în care iii plebea încetase de a mai fi cu adevărat roman,, vom constata fără surprindere că oraşele din Orinn nu erau deloc mai prejos decît Roma, nici în ce prj veste numărul şi nici în ce priveşte cruzimea a< (ş tor spectacole. Putem deplora numai ceea ce cons'ij tuie o tară globală a civilizaţiei antice, o concesii» deplorabilă făcută gustului universal nutrit penfni cruzime de masele populare1; însă ar fi ilogic ^ închidem ochii asupra a ceea ce au tolerat alte e;.>o<-i şi care mărturisesc^ un dispreţ asemănător jTenti-n viaţa omenească. în sfîrşit, să nu uităm că aceşti luptători apar, de pe băncile spectatorilor, numai c;l nişte siluete micşorate de distanţă, iar gesturile de atac şi de apărare aduc cu peripeţiile unei drame sportive mai curîntl decît cu agonia unor fiinţe o-meneşti2. Întocmai ca şi reprezentaţiile scenice, spectacolele de amfiteatru erau dominate de apetenţa miraculosului,-a ineditului, de căutarea imposibilului. Ci-teva mărturii izolate ne relevă ciudate tentative do exotism, de exemplu aşa-numiţii gladiatorcs leu/acarii, înarmaţi cu un fel de lasso şi care şi doborau de la distanţă adversarii, prinzîndu-le în lanţ picioarele sau braţele. După cum retiarii erau pescuitori de ton mutaţi în arenă, laquaerii nu sînt decît „vaqueros" transformaţi în vînători de oameni. Tot ce era pe lume mai rar şi mai pitoresc trebuia prezentat poporului, în arenă. Fără îndoială, tocmai ca sa dea satisfacţie acestei ambiţii, Caesar a oferit romanilor spectacolul unei bătălii navale. 1 Diferitele frustrări Ia care erau supuse explica aeosf t>n.4. 2 Se adaugă dispreţul, curent in antichitate pentru viufa celor de condiţia gladiatorilor. Cetăţenii liberi, cu toţi i'i'O; prietari de sclavi virtuali, înclinau să-i considere pe sclavi drept „unelte vorbitoare", chiar fn pofida apelurilor 'a umanism, elaborate de sfoiei.

418 Cu iicazia triumfului său din 4(j. dictatorul victorios a săpat, în C impui lui Marte, un lac artificial inele s-au înfruntat două flote, botezate prima ,,ti-riană" şi cealaltă ..egipteană". Navele erau vase de luptă, înzestrate cu vîalaşi şi ocupate do soldaţi oare se "luptau cu înverşunare între ei. Un spectacol asemănător a îost din nou dat de către August care, în 2 î.e.n., a amenajat intenţionat naumachia de la Transtevere şi a Construit, cum am amintit mai sus, un apeduct special ea s-o alimenteze. De data aceasta, flotele au fost cele ale perşilor şi atenienilor; ca să spunem aşa, se încerca reconstituirea bătăliei de Ia Salamina. Mai tîrziu, s-a prevăzut transformarea în naumachii a tuturor amfiteatrelor construite. Istoricii au păstrat amintirea unei mari bătălii navale care a marcat, s»b Claudiu, inaugurarea lucrărilor de secare a lacului Fucin. Nouăsprezece mii de oameni au fost angajaţi in această acţiune. Observăm, prin urmare, eă luptele de gladiatori au ajuns, în cele din urmă, asemănătoare spectacolelor de mimi in ce priveşte realismul ş'( măreţia. Inccpind din secolul al III-iea i.e.n., un alt gen de miraculos, eel al animalelor exotice, complicase jocurile amfiteatrului. S-a început cu o prezentare de elefanţi, patru animale de luptă, capturate în timpul campaniei purtate împotriva lui Pyrrhus, in bătălia de la Benevent (275 î.e.n.). Douăzeci şi patru de ani mai tirziu, în 251 în.e... s-au adăugat cei o sută de elefanţi capturaţi cu prilejul victoriei de la Palermo repurtată asupra cartaginezilor. Desigur, se realiza astfel o paradă mare a prăzilor de război, însă în acelaşi timp noi ştim că, spre a acţiona asupra imaginaţiei oamenilor, organizatorii jocurilor an pus aceste animale să Silvirsoască di419 fm'ii.- iifcuii mii) •>niilii';i;i"L'r> a utorva sclavi :uur. maţi c ii ciomege. După «-o Al'L-ic;i s i deschis <;iieeri['ii romane, n-u-s iu.si lipsit animalele eiudalc. Chiar la începutul secolului I. i.o.n. un -sfruf, apărea înaintea poporului (wji-inil ;) \e:iit rindiil leoparziior şi leilor. Regii \.ihalii itoinoi, furnizau din belşug animale c africane aristocraţilor romani, fie pentru că erau legaţi de ei prin obligaţiile ospitalităţii, fie pentru că doreau să obţină sprijinul lor. Fiecare triumfător aducea din provincia sa cîteva specimene <J(> faună locală. Aceste animale erau uneori numai expuse curiozităţii poporului: astfel se petreceau lucrurile cu şerpii, păsările multicolore venite din India sau de la graniţele Etiopiei şi cîteodată angajate, în lupte. Aşa cum luptau unii împotriva celorlalţi gladiatori înarmaţi cu arme diferite, erau opuşi leii elefanţilor, unor tigri sau unor tauri. Plăcerea dobiiidită prin aceste lupte inegale rezida în curiozitate şi într-un sentiment mai subtil, satisfacţia de a sesiza pe viu naşterea instinctului şi resursele tainice ale naturii. Marţial, celebrînd, spectacolele date de Doiniţia» în vederea inaugurării Coliseu'lui, admiră elanul sălbatic şi neaşteptat care a făcut pe un rinocer aparent liniştit să arunce în aer un taur enorm, ea pe o minge. Exhibiţiile animalelor exotice urmaseră altor spectacole de gen similar, care altădată avuseseră ca obiect prezentarea în acţiune a unor animale indigene, şi mai ales a unor urşi puşi să lupte între ci sau unor tauri care realizau adevărate coride în faţa unor vînători ee-i aţîţau şi îi înfuriau. Această tradiţie a luptelor între animale şi vînii-lori este cu mult anterioară jocurilor romane. Ea apare chiar pe picturile mbioice, şi Platou povesteşte cura se celebra la da ho fixe, în mitica Atlantida, 420 orificiul mistic al taurului. Intervenţia, specluoo-i lor cu animale în jocurile romane decurge, foarte nrobabil, din riturile de acest fel, deşi semnificaţia lor veritabilă dispăruse pe trei sferturi. Totuşi, să nu ităm că punerea în scenă a aşa-num iţelor uenaho-]ies utiliza foarte larg temele mitologice în care supravieţuia confuz amintirea unei zoolatrii primitive. Ciclul lui Heracles, atît de bogat în episoade cinegetice, a contribuit mult ia menţinerea valorilor sacre ale unor asemenea spectacole. Aşa cum se ştie, împăratul Comrnodus nu numai că a vrut să fie gladiator în arenă, ci a coborît de asemenea acolo ca vînător si a dovedit astfel că este înzestrat cu.o uirlus divină. Imaginaţia şi sensul vocaţiei sacre au intervenit astfel pentru a' conferi măcelăririi animalelor o demnitate pe care cu greu le-o putem azi atribui. Gustul pentru asemenea spectacole răspundea unei tendinţe foarte adinei a sufletului roman: dorinţa regăsirii formelor primordiale ale naturii, în puritatea lor originară, şi comuniunii cu ele într-un fel de botez sîhgeros, de sacrifiu colectiv în care poporul se uneşte cu lumea fiarelor. Zilele de organizare ale jocurilor s-au înmulţit în cursul secolelor, concomitent cu supraîncărcarea programelor cu noi invenţii. Totuşi, plăcerea pricinuită de aceste jocuri erâ relativ excepţională. în zilele respective, întreaga viaţă urbană se oprea şi tot poporul se îngrămădea în teatru, în amfiteatru şi în circ. Totuşi, nici în celelalte zile Roma n-a fost foarte harnică aşa clim poate fi o cetate modernă. Viaţa romană lăsa distracţiilor şî plăcerilor cotidiene un loc mult mai larg decît viaţa noastră modernă. Fără îndoială, oamenii se trezeau devreme, şi consacrau dimineaţa îndatoririlor Forului, poli421 tic-ii sau ocupaţiilor lucrative; insă soarele nu upu,.., să coboare Ia orizont că munca se şi oprea, iar ,,.sr>(l'. ra" începea. Iarna, pe la ora trei, şi vara, pe la patru se golea Forul, iar porţile basilicilor se închideau (uneori era nevoie să se lase liberi cîinii pentru a eonstrînge pe întârziaţi să plece), tribunalele jsj suspendau şedinţele şi chiar flecarii, sub portic uri, se îndreptau in grupuri miei spre Terme. Toate vh{-sele sociale respectau acest rit; fiecare îşi consacra sfirşitul după-amiezii sie-însuşi. Hora ţiu ne reîov,} că chiar oamenii nevoiaşi profitau astfel de

timpul liber; de pildă un libert, care, dimineaţa, vindea unor oameni tot atît de săraci ca el haine vechi..so aşeza la umbră după ce se răsese la un bărbier in aer liber şi îşi t'ăia îndelung şi în tihnă unghiile. J» dimineaţa următoare, oamenii reîncepeau să -şi ciştige viaţa. Piuă atunci, se mulţumeau s/ţ trăiască . Termele imperiale, numeroase în secolul i. e.n,, puseseră luxul băilor ia dispoziţia tuturor, repn>-zentînd, aşa cum s-a scris, vilele plebei. Oamenii se distrau acolo în toate felurile. Literaţii găseau biblioteci, flecarii porticuri şi boschete unde işi m-tUneau prietenii. Pe terase se luau băile de soare i>o care le recomandau medicii. Pe terenurile descoperii o se desfăşura jocul cu mingea; chiar oamenii foarte serioşi petreceau ceasuri întregi aruncind mici mingi de piele, cu doi sau trei prieteni care se exersau ca şi ei şi se preparau astfel ca să-şi ia baia. Baia însăşi, alcătuia o operaţie lungă şi complex,!, practicată în tovărăşia prietenilor. După ce* se doz-brăcau la vestiar (apodyterium), unde — ca precauţie utilă împotriva hoţilor un mic sclav răminca să păzească tunica, mantaua şi sandalele, — .romanii intrau într-o sală călduţă (tepklarium), in cap' corpul se deprindea cu căldura. Apoi se trecea in 422 «r divă (.■iiidatoriunt) al..cărui aer supraîncălzii şi us-e.tt provoca o sudaţie abundentă. Acolo se rămînea rnultă vreme, sehimbîndu-se o mulţime de palavre (.,i prietenii sau cu cei pe care întimplarea îi pusese alături'. Din timp în timp se lua, in căuşul mîinii, putină ap«1 dintr-un bazin şi se stropea tot trupul, pentru a provoca o reacţie salutară. După aceea urma ungerea. Cei care se scăldau, începeau prin a-şi curaţi corpul acoperit de sudoare şi de praf cu ajutorul unei mici răzuitoare numite strigiUs, apoi un mascur, cu mîinile pline de untdelemn parfumat, le frămînta fiecare muşchi, in timp ce ei se relaxau total. După aceea, curajoşii se aruncau într-o piscină rece, pe cînd ceilalţi se mulţumeau cu apa călduţă dintr-o cadă. Trecerea dintr-o sală în ajt;t f-erea mul! limp. Oamenilor li se făcea foame şi cumpărau de la vînzătorii care circulau din grup în grup tot felul de trufandale care erau ronţăite în aşteptarea cinei. O scrisoare foarte celebră a lui Seneea evoca atmosfera zgomotoasă şi animată a Termelor: „închipuie-ţi, scrie Seneea, tot soiul de glasuri... Pe cînd sportivii se exersează şi lucrează la half ere, străduinduse din greu, sau prefacîndu-se că o fac, eu aud numai gemete: de fiecare dată cînd ei îşi recapătă răsuflarea, urmează un şuierat ascuţit. Cînd se iscă vreun leneş şi vreunul care se declară mulţumit cu o frec ţie ieftină, aud plesnitura palmei pe umeri. După cum lovesfr» ni f~*" ----423 I însă închipui glasul ascuţit şi înăcrit al dopilaio_ i'ilor... care scot pe neaşteptate tot felul de strigăte-tac numai cînd depilează suhţiorilo, dar'atuno] îi fac să strige pe alţii în locul lor. Mai poţi ascu((.a şi feluritele strigăte ale cofetarului, negustorului de cîmaţi, vîuzătorului de mici pateuri şi ale tuturor băieţilor din taverne care-şi anunţă marfa cu o melopee caracteristică." După ce terminau baia, oamenii no duceau sa cineze. Era unul din momentele zilei consacrate prieteniei, şi oamenii mergeau în vizită, ciod nu' aveau ei Înşişi invitaţi. Procedeu astfel chiar şi romanii cei mai modeşti. însă, desigur, marii potentaţi îşi ofereau mutual festinuri fastuoase. Romanii înşişi criticau stăruitor, în termeni adesea foarte violenţi, luxul meselor. După spusele lor, semenii îşi munceau mintea să cheltuiască averi întregi pentru satisfacerea lăcomiei sau fanteziei lor. în realitate, cind examinăm mărturiile obiective, ne impresionează, mai ales, frugali ta tea generală faţă de care cele mai modeste rafinamente semănau a extravaganţe. Pieţele urbane, aşa cum arată în zilele noastre, ar fi părut monstruoase romanilor care se miniau pentru că semenii lor îndrăzneau să cultive sparanghelul ca să se amelioreze speciile, în loc să ge mulţumească cu varietăţile sălbatice! Pliniu col Bătrîn condamnă global comerţul ou produse exotice şi, intr-o anumită măsură, chiar cel cu peştii de maro proveniţi de pe ţărmuri îndepărtate1. Fireşte, încă 1 într-adevăr, dominaţi de vocaţia lor moralizatoare, scriitorii romani exagerau mult cînd reprobau desfrîul şi luxul contemporanilor. Este vorba de un fenomen pe care nu reuşesc să-1 priceapă nici unii cineaşti ai epocii noastre — ca F. Fellini — dar, din păcate, nici măcar anumiţi cercetători ştiinţifici. Este exagerată imaginea Romei copleşită de vicii şi de fux, în care mai cred încă atîţia contemporani ai noştri. 424 di ii vremea Republicii, senatul votase legi suuip luare care restrîngeau luxui mesei. Aceste legi se integrau în politica generală de menţinere a tradiţiilor Ae austeritate considerate necesare salvgardări* mior moravuri pure. Ele s-au dovedit iară mart} efect: cum să se fi putut lipsi un popor întreg, îin-iWăt.il prin cuceririle sale, de înlesnirile cunoscute; de^multă vreme la învinşii săi? Este semnificativ .■ă unul dintre cei mai vestiţi cunoscători în arta culinară a Republicii tirzii a fost LuoulJus, care iui-tiase în Asia o campanie împotriva lui Miiridate şi putuse aprecia viaţa plăcută din oraşeJe orientale. De altfel, lui Lucuîius i se datorează mai cu seamă aclimatizarea în Italia a cireşului — inovaţie care azi nu pare deloc condamnabilă. La sflrşitul secolului al îi-lea î.e.n., filozoful stoic Posidonius* releva marea sobrietate a ospeţelor ca o trăsătură caracteristică a moravurilor romane. Referindu-ne ia acest moment, să nu uităm că trecuse mult de «iod oraşele hellenistice din Orient şi din Grecia propriu-zisă adoptaseră o bucătărie complicată I Această artă culinară a pătruns şi Ja Roma, dar lent şi nu fără puternice rezistenţe.

Arta culinară din timpul Imperiului ne ale cunoscută în parte datorită unei cărţi ajunsă pînâ ja noi sub numele jui Appicius, cunoscător celebru. Această bucătărie abunda în mirodenii şi în ierburi, cînd indigene, cînd importate din Orient,'Se utilizează din belşug piperul, fie sub formă de boabe, fie pisat în piuliţă, chimenul, anasonul, usturoiul, cimbrul, ceapa, ruta, pătrunjelul, maghiranul, sil-pnium(o umbreliferă odoraatăoriginară dinCirenaica, specie azi dispărută) şi mai ales goruni. Acest garam, folosit în cele maimulteproduso preparate, este analog nuoc-mamului indoehinez şi rezultă din macerarea in sare a intestinelor de peşfco, mai ales de »I' -' '•Vi* 435 toni şi de scrumbii. Garum avea o aromă loai«t,f> puternică şi se producea aproape peste tot in baz^ nul Mediteranei; era însă mai ales apreciat (.e. care provenea din pescăriile de la Gades (Cadix', Existau mai multe calităţi, unele foarte costisitoare altele ieftine. De asemenea, se folosea ulcc, reziduu rămas în ulcioare după ce se storcea un ga. nun lichid. Iată, de pildă, reţeta unei „raţe, cocor, pot,:mj. clie, turturele, porumbel guierat, guguştiue sau altei păsări": „Se curăţa, se aranjează şi se pune pasărea intr-o eraLiţă de pămînt; se adaugă apă, sare, mărar şi se fierbe înăbuşit.. înainte de a se muia pasărea, se scoate şi se puae într-o altă cratiţă (numilă caceabum1), împreuna cu untdelemn şi garam, ea şi cu un smoc de maghiran şi coriandru. După ce se termină fierberea, se adaugă o cantitate mică de vin fiert pentru ca sosul să capete culoare. Se striveşte piper, leuştean (sau ţelină de munte), chimen, coriandru, o rădăcină desilpkium, val&, vin dulce, miere, se stropeşte pasărea cu propria ei zeamă, se pune un pic de oţet. Se puae acest sos în eraţiţă şi se încălzeşte, se leagă cu făină de cartofi şi se serveşte pe o farfurie împreună, ou zeama." Existau şi reţete cu mult mai complexe, ca faimosul „purceluş de lapte", care era iniţial golit de viscere „prin bot, ca un burduf" şi apoi umplut cu pui îndopaţi, mezeluri, cîrnaţi, sturzi, potîrnichi, curmale fără sîcnbari, ceapă afuwaftă, melci şi tot felul de ierburi. Apoi purceluşul era cusut ia loc şi copt la cuptor. După coacere, i se despica spinarea şi i se impregna carnea cu un sos făcut cu rută, cu garum} cu un vin dulce, cu miere şi untdelemn. 1 (iiiroavofi o tor in fi s[i ocini fi (cu doiiu toarta ţii un rapur). 426 \ ,wt,i )'<->!,eto relevă o bucătărie condimentată, ,. ^'.,tp se amestecau aromele dulci şi cele sărate, mo-i'ficînd mireasma specifica fiecărui fel de carne. Arta bucătarului consista in schimbarea radicală a aspectului hranei, de exemplu dind ciozvîrtei de porc aparenţa de pasăre, ugerelor de scroafă-(foarte mult gustate) înfăţişarea de peşte. Erau căutate si aduse de la mari depărtări in special păsările, ca fazanul importat din regiunea Pontului Euxin; bibilica provenită din Numidia, flamingo-ul din Oipt sau din Africa; dar era apreciat şivînatulin-tjj^en _ sturzi, potîrniche etc, etc. — ca şi păsările din gospodăriile italice, ca găinile, gîştele, ratele toate numai pe jumătate domestice. O lege veche, care data din vremea austerităţii străvechi, interzicea îngrăşarea găinilor; crescătorii de pui o ocoleau, ingrăşînd cocoşii. Se importau şi gîşte din ■ Galia, care aveau un ficat foarte apreciat. Macrobiu ne-a păstrat lista unui festin oficial, oferit unor preoţi în timpul lui Caesar. Iat-o în amănunt: mai întîi scoici de mare, stridii, midii, sturzi pe sparanghel, o găină fiartă, peşte, şi un sos de midij şi de stridii. Aceste feluri de mîncare erau consumate ca aperitive şi împreună cu un vin dulce. i Apoi venea primul serviciu cu alte feluri de scoici, peşfe de mare, potîmichi, muşchi de mistreţ, pateu de pasăre şi de vinat. Principalul serviciu includea ugere de scroafă, un cap de porc, tocană de peşte, - de raţă, de iepure, păsări fripte. Din nefericire nu ştim cum se prezenta desertul. La fiecare serviciu, aceste mîncăruri erau oferite simultan, pe un platou fiecărui conviv, care alegea după gustul săuT Mesenii se întindeau pe trei paturi care înconjurau o masă, dispr.se ca o potcoavă: ele formau un iriclinliun. însă numele desemna de asemenea sufrageria întreagă. Fiecare pal avea trei locuri, 427 îucit majorii alea cinelor nu depăşeau uouâ meseni adică numărul Muzelor, in jurul paturilor circulau slujitorii: erau de faţă şi sclavi personali ai invitaţilor, cart1 urmăreau şi preveneau dorinţele stă-pinului. După ce se Încheia masa, convivii începeau sti bea. Astfel pornea comissatio, mai mult sau mai puţin zgomotoasă, după temperamentul şi dispo-zii ia convivilor. Chelarul amesteca dinainte vinul şi apa într-un ulcior cu două toarte. Nu se bea niciodată vin curat: prea alcolizat ca să poată fi conservat (căci vinifioaţia rămînea foarte rudimentară) greu, uneori chiar amestecat cu diverse substanţe, o asemenea băutură trebuia limpezită. Unor soiuri li se adăuga apă de mare, dar, cel mai adesea, numai apă călduţă. „Regele festinului" ales de către convivi fixa cantitatea de cupe pe care fiecare trebuia s-o bea şi puterea vinului. Dacă „regele" era liniştit totul mergea bine, mesenii stăteau la taifas, jucau zaruri, arşice, ascultau eîntăreţi vocali sau instrumentali ori pe recitatori, priveau jonglerii şi echilibriştii. însă dacă „regele" nu ştia să-şi reţină „supuşii" în limite juste, se pornea beţia şi odată cu ea toate extravaganţele, pînă în momentul cînd invitaţii se întorceau acasă, susţinuţi de sclavii lor. De obicei, femeile nu asistau la întreaga oină şi numai curtezanele luau loc pe paturile de masă, printre bărbaţi. Nevestele şi copiii rnîncau aşVzaţi la o masă. separată, ţn sufragerie. Cel puţin, âşa era tradiţia; desigur însă că în

rîndurile aristocraţiei, femeile, cel puţin, sub Imperiu, luaseră obiceiul şa participe la banchete, cînd nu le organizau ele însele... ■Xefâ;,>.^-r- H/ .' I: *.."' '■ Ar fi de prisos să insistăm asupra exceselor relatate de autorii antici. Nu trebuie judecate toate >■ iele după banchetul .libertului sirian Trimalchio, l'-Kcris do Petroniu. Din acest banchet trebuie '■etinută numai o trăsătură deosebit de semnificativă: dorinţa de a transforma totul în spectacol, le a reglementa masa ca o pantomimă care, de pildă, înfăţişează un mistreţ adus de ospătari deghizaţi in vînători. Teatrul era^ţransportat pînă iix sufragerie, se căuta intens imposibilul sau cel puţin miraculosul care ne-a părut alît de caracteristic pervin» imaginaţia romană. * Dacă tabloul Roinei pe vremea regilor şi Iu începutul Republicii ne-a dezvăluit o plebe mizerabilă, strivită de datorii, dacă analiza condiţiilor economice la sale relevă .existenţa unor plugari ce trăiesc in condiţii precare, practic legaţi de solul cultivat pentru un stăpin aflat departe, dimpotrivă observăm că populaţia Romei, cel puţin după „revoluţia' lui August, era, de fapt, foarte fericită1. Imperiul se născuse dintr-o reacţie îndreptată împotriva ogli-garhiei senatoriale2; Caesar se sprijinise iniţial pe plebe şi, ou toate avansurile făcute senatului, August n-a încetat vreodată să se gîndească Ia bunăstarea oamenilor modeşti. lulio-Claudienji. 'Desigur însă că această fericire ora relativă. Do fapt nu beneficia de ea tot Jumpenproletariatuî Romei, pJcbea urbană din timpul Imperiului, şi nici măcar toţi reprezentanţii păturilor mijlocii. Mărturia lui Iuvenal, care deplînge condiţia dificilă a multor oameni modeşti, ni se pare grăitoare, chiar dacă marele satiric tindea fn general sa exagereze. 2 De fapt dintr-o reacţie îndreptată Împotriva structurilor politice ale republicii oligarhice, care nu mai puteau asigura în Imperiu ordinea socială de care beneficiau în primul rînd senatorii. De aceea majoritatea lor a sprijinit instaurarea dictaturii militare. 4-79

deoarece considerau Roma ca protejata lor, se 'lr, vederau generoşi, luînd în, sarcina lor lucrările publice, aprovizionarea, spectacolele. Unii dintre ei, ca, mai ales, Nero, au fost foarte iubiţi de popor şi ar fi inutil să explicăm acest sentiment, de altfel durabil, printr-o comuniune în josnicie. Mai tîr. ziu, Traian, apoi Hadrian şi alţii au organizat o administraţie a binefacerii. Ceea ce5 în oraşele provinciale, alcătuia un fel de caritate spontan exercitată de marile familii in profitul oamenilor umili a devenit, la Roma, un serviciu public. Orfanii erau întreţinuţi, fetele erau înzestrate. Toate acestea se adăugau distribuţiilor de alimente impuse de tradiţie. Să nu credem că acţionau numai calcule, că împăraţii speran să cumpere, prin daxuri, supunerea poporului: nu se poate susţine, după părerea noastră, că orice regim politic preocupat să evite celor mulţi un număr cit mai mare de suferinţe urmăreşte, în fond, numai să-si asigure partizani. Principiul distribuţiilor de alimente pentru cei nevoiaşi fusese inspirat Gracchilor de către consilierul.lor, stoicul Blossius din Gumae, care nu era deloc un politician demagog. Se considera justă şi umană repartiţia a cel puţin unei fracţiuni din roadele cuceririi intre cetăţeni, fie ei şi foşti sclavi de curînd eliberaţi. Constatăm, deci. că cetăţenii din Roma au fost mai fericiţi şi mai bine trataţi ca alte populaţii ale Imperiului: la alt nivel, de această poziţie privilegiată beneficiau şi locuitorii tuturor oraşelor,deoarece bogăţia se concentra, la oraşe şi trecea mai uşor de la posedanţi spre cei ce nu aveau nimic. Societatea aulică, orice s-ar spune, era susţinută de o anumită solidaritate umană, de fapt de o solidaritate de clan, selectivă fără îndoială însă î'eală şi bazată pe un ideal provenit din vremea cînd fiecare cetate, meii4110 fnută în limite înguste, trebuia să recurgă la coozi-a sa pentru a se apăra împotriva unor a lacuri necontenite. Romanii au înălţat, de foarte timpuriu, altar al zeiţei Concordia, simbol al unanimităţii civice! De aceea n-ar îi drept să calificăm drept corupţie degradantă dărnicia, chiar generozitatea principilor faţă de plebe1. Pentru toate aceste motive, viaţa din urase era. mai uşoara ca în altă parte; Roma, cea nu>t bogată . dintre'toate cetăţile, era, fireşte, aceea unde se trăia mai bine. Potentaţii etalau un fast uneori incredibil — chiar dacă el ne apare meschin alături de prodi-walităţile cunoscute de alte secole — însă nici restul poporului nu se mărginea să adune firimiturile sau mai rău încă, să dobîndească o porţie oarecare cu preţul unei trude copleşitoare. Statuile aduse din Orient, marmura preţioasă, obiectele de artă împodobeau porticurile şi termele. Tavernele Romei erau cele mai bine aprovizionate din lume, prăvăliile sale gemeau de tot felul de mărfuri, l'iulinile ^ale erau cele mai numeroase, apele lor emu rele mai proaspete şi mai curate. îri această masă ^c oameni, poate prea „răsfăţată" de stăpinii săi, existau sclavi*, care n-aveau o soartă de invidiat, insă mu Iii dintre ei erau, pînă la urmă, eliberaţi; chiar dacă rămincau de condiţie servilă, ci beneficiau de disirucliile Romei, de desfătările pe măsura ior, adică de cele pe care le regretă intendent ui lui Huraţiu, in fun1 Totuşi, pe lingă tiparele impuse de Inutilii', operau aci şi necesităţile alianţei împăraţilor eu straturile sărace ale populaţiei, alianţă de interese dirijată împotriva aristocraţiei senatoriale şi menită să asigure un anumit echilibru politico-social în Roma atit de agitată de conflicte interne acute. Senatorii acceptau principatul, dar se opuneau transformării lui într-o monarhie de lip greco-oriental.

431 dui (-Hiiiieiiiiiiiii din regiunea sabină'. Nu le ora irs. tei zis accesul Ja cele mai înallc funcţiuni: sul-Claudiu. sub N*ro, sub Domiţian, din ce în ce rna^ mult şi. pe măsură ce se operează imensul amestec din capi la lă. liberi ii* au jucat un rol importau ts. Iiivenal se plinge că „Orontele curge în Ţj. bru'% că orientalii cuceresc în masă Roma. f;j veneau ca sclavi sau negustori mărunţi şi eurînd do. biruloau. Ja rîndul loi\ clienţi. Deci Roma era primitoare şi ştia să lase im loc şi pentru învinşii de ieri. 1 Dar, în schimb, ei trebuiau să îndure capriciile cele mai umilitoare ale stăpînilor, aşa cum ne semnalează Seneca. De asemenea, de multe ori, şederea lor la Roma era efemeră: cum ne arată Plaut, sclavi» urbani erau adesea trimişi la ţară, unde duceau o existenţă inumană. De aceea majoritatea sclavilor era nemulţumită şi îşi detesta, de obicei în tăcere, dar unoor'i şi deschis, în forme violente, stăpînii. 2 Totuşi cei mai mulţi liberii rămîneau săraci, mici meşteşugari sau negustori mărnnli care dureau n vială m.ti irnill decîf penibilă. ( AITKIU I X MILE OJiAŞK IMI'KMIALK Dacă este adevărat că în pofida tuturor nosîal-aiilor si tuturor visuriJor idilice, civilizaţia romană rămîne în ochii noştri în primul PÎnd^m fenomen urban, nu trebuie să ne mirăm că in timpul Imperiului oraşele, în Occident ca şi în Orient, au cunoscut o prosperitate fără precedent. De aceea, în concepţia romanilor, realitatea fundamentală a vieţii politice o reprezintă cetatea, şi imperiul lor (imperium), din punct de vedere juridic, nu eslo altceva decît o. federaţie de cetăţi. Această concepţie se explică prin condiţiile înseşi ale cuceririi şi ea a rămas fundamentală pînă în ultima vreme. Cînd Roma şi-a început, în Laţiurn, primele salo războaie împotriva vecinilor, s-a ciocnit de oraşe-stat de acelaşi tip cu oa. Roma nu urmărea să Jo distrugă în aceste războaie, ci numai să Ie facă inofensive, să Je transforme, din duşmani potenţiali, în prieteni şi în aliaţi. Foarte rar sg întîlnesc uneleexcepfii, insă ele se explică totdeauna. Astfel, cucerirea. Albei a fost urmată de distrugerea ei; Populaţia sa a fost adusă la Roma, iar casele au {ost distruse. Roma nu putea lăsa să supravieţuiască vechea metropolă, centrul confederaţiei latine, Şi, iuîndu-j Jocul, trebuia s-o asimileze; din 433 .«*.. ■ 1 această pricină, Alba a încetat să mai existe mai degrabă, a fost încorporată materialmem > spiritualiceşte Romei, care i-a luat locul, i-a ?' maţ funcţiile religioase şi i-a celebrat cultele1 jj ]' cţie religioase şi ia celebrat cultel mai tîrziu, in mijlocul secolului al Il-leu î.(»n Scipio Aenailianus a fost însărcinat de senat s'-' distrugă Cartagina, s-o şteargă de pe suprafaţa pj. mîntului şi să semene sare pe locul său". Unica soluţie consta în nimicirea acestei rivalo însuf]e. ţite de o ură cumplită, deoarece romanii nu puteau uita că al doilea război punic avusese ca ţel mărturisit distrugerea Romei, a numelui roman şi că — în mod justificat sau nejustjficat — Cartagina lăsa senatului impresia pregătirii unei revanşe. Era limpede că destinul nu îngăduia coexistenţa a două cetăţi. Lăsînd de o parte aceste două exemple, totul se organiza îndeobşte printr-un tratat oficial care punea capăt ostilităţilor. Acest foedus 'reprezenta, aşa cum am mai spus, fundamentul legal al raporturilor dintre Roma şi cetăţile supuse ei. Oricare ar fi fost conţinutul său, acest tratat avea ca rezultat, garantarea supravieţuirii cetăţii cucerite, şi Roma considera ca una dintre îndatoririi? sale primordiale asistenţa, în caz de primejdie, a cetăţilor aliate sau supuse. Insă cetăţile cucerite n-au devenit sclave şi nici măcar n-au fost administrate de funcţionari romani. De cele mai multe ori — dacă lăsăm la o parte şi aci cîteva cazuri absolut excepţionale, ca prefectura Capuei — oraşul cuce' rit continua să se bucure de o mare autonorn'e> îşi alegoa magistraţii, care-şi păstrau denumit^1 tradiţională (de pildă medelix pe teritoriu osc, >;W mai tîrziu, în Galia, vom găsi vergobreţi, mai ales la Saintes), împărţeau dreptatea, supraveghea" ordinea publică, girau finanţele locale ca şi '" 434 Ronia nu exercita deeît un fel de tutela, nea sa nu se manifesta decît în împrejurări ' -ce cînd trebuiau impuse măsuri de interes floral' ca recii iz iţi île de materii prime pentru rmată' sau marină, de alimente pentru capitală, .'uitările de contingente auxiliare sau chiar interzicerea practicilor religioaso apreciate ca potrivnice ord ine i publice. Astfel cetăţile aliate au trebuit, în 189 î.e.n., să suprime pe teritoriul lor orice asociaţie a.bacanţilor şi, mai tîrziu, împăraţii au interzis sacrificiile omeneşti in Galia şi în Africa, unde tradiţiile locale tindeau să le menţină. Autorităţile romane, adică, în practică, guvernatorul si aWniii săi, reglementau în interiorul fiecărei provincii relaţiile dintre cetăţi, judecind certurile, ascultînd plângerile împotriva magistraţilor locali şi, îndeosebi, garantînd privilegiile comerciale sau juridice ale cetăţenilor romani. Chiar cînd exista o armată în provincia respectivă, ea nu intervenea deloc. în timpul Imperiului, numai provinciile imperiale (cu excepţia Africej care avea o legiune, deşi era provincie senatorială) erau înzestrate cu o garnizoană militară. Aceste provincii se aflau în vecinătatea frontierelor sau erau insuficient paci-licate. la restul Imperiului

domnea o pace desăvîr-şită si guvernatorii se mărgineau să supravegheze viaţa provinciei, sprijiniţi doar do prestigiul Romei. Aveau oare locuitorii Imperiului sentimentul de a fi „romani"? Sau se considerau subjugaţi, închişi şi reţinuţi cu forţa în sclavie? La această întrebare este cu neputinţă de dat un răspuns sim-P " Şi valabil pentru toate epocile şi de asemenea Pentru toate clasele sociale. Un citadin înstărit din 'Jet sau din Sainles se simţea incontestabil mai apo de Un sena lor r'd 1 ţ contsta Un sena lor roman'dep 11 \m ţăr an ei-ee 433 'uujuh am ce în ce maj mult -■e ale cetăţeniei romane, capăt un l!l li cu adevărat „remani" înainte^ uizi. Cadrul aşa numitei r,.,,şi do un (.'iug.ir ji.aJic'. Du asemenea, Ruina cut cu siguranţă aproape deloc revoltele însă m măsura îu care provincialii «ol: şi oi le-au dobîndit din ce în ce mai mult ■-•■ legiilo juridice al( m ?ntul de a fi gali sau numizi. Cadrul aşa numitei ..nyţj,,, care ne pare atif. de important, abia exista" era do. cele mai multe ori decît o Iară eficacitate practică2. După ce şi-au subordonat Grecia, rofluaiij ^ proclamat în primul rînd eliberarea cetăţilor heile nice. Istoricii moderni acuză cu uşurinţă de ip0. crizie pe aceşti cuceritori „eliberatori" şi subliniază că pretinsa libertate nu era In fapt decît o sclavie, fiindcă Roma rămînea suzerană şi arbitru suprem, Totuşi, cucerirea romană a restaurat efectiv, dacă nu libertatea deplină şi integrală a cetăţilor, cel puţin autonomia lor. Regimul roman nu semăna deloc celui instaurat de suveranii "hellenistici, succesorii lui Alexandru. Pe eind regii Macedoniei anexaseră pur şi simplu vechile cetăţi integrindu-lo regatului lor, cu teritoriu! lor eu tot, romanii s-au mărginit să federalizeze Imperiul. Atena, Sparta şi o sută de alte cetăţi şi-au regăsit lggiîe. Situaţia se prezenta puţin diferit în zonele de cuîtură maj puţin veche, «nde nu existau cetăţi. Acolo, tratatul do alianţă era încheiat cu autorii 1 Aşa cum ani arătat şi mai sus, dominaţia romană ş« sprijinea pe categoria socială preponderentă in provincii; pe care, la rindul său, o apăra de nemulţumirile po] sărace. Romanizarea a trăgea în primul rînd grupurile prevalente în provincii. 2 De fapt, naţiunile au apărut abia mult. mai ! îrziu, a în Evul Mediu, şi po baza dozvnUăvii oriim-lor siruc W<? e- reS' (?' nn ilP;tlll) atunci regate cu un statut anaIoS eolui *l t--ft.u1.ilop TVfe) 'fie oligarhii dornice să capete sprijinul r mei care le ocrotea împol.riva acţiunilor plebei, "i foarte iute, aceste popoare şi aceste regate aliate eat oraşe, car;1 le-au npropml do „cetate". i".£ii indigeni, dornici să-şi modernizeze r au Iliatl iriiţ-intiva unr.r astfel, de fundaţii urbane. De pildă, Mauritania, regatul lui laba, ■i ciînrius din ee în. ce mai multe centre urbane, dintre car? cel mai vestit era Volubilis. In alte regiuni, exemplul a fost dat do fundaţiile de colonii romane, adică de cetăţile concepute după imaginea Romei şi populate de cetăţeni romani instalaţi pe teritoriile cucerite. Astfel romanizarea Italiei septentrionale a fost activ urmărită de August, care a întemeiat colonii noi, ca Susa*, Torino* şi Aqui-leea*, şi s-a străduit, concomitent, să dezvolte oraşele existente. Populaţia italică înstărită pe care se bizuia în principal prosperitatea acestor oraşe, a fost încurajată şi vîrfurile sale au fost curînd solicitate să intre în senat. Aceeaşi politică a fost aplicată in Spania, în Galia, în Britania. Merită remarcat faptul că în marile oraşe din Occident, cele mai multe întemeiate chiar pe Vremea cuceririi, aristocraţia locală s-a considerat totdeauna ca romană. Ciiiar din timpul lui Tiberiu, nobilii gali au abandonat numele lor indigen pentru a adopta tna nomina ale cetăţeanului roman. Anumiţi gali şi spanioli devin retori, poeţi şi merg săşi exercite ]a Roma talente care onorează mica lor patrie. Imperiul roman nu a cunoscut o problemă colonială. Istoria sa numără foarte puţine rebeliuni inspirate de sentimentul „naţional" şi ele au efuaţ totdeauna. De aceea retorul Aelius Âristides, d Roma într-un discurs oficial, rostit la 437 mijlocul secolului al II-Iea b d e.n., poate Il lm'

j ouui al IIIea e.n., poate sublm pe bună dreptate că întreg Imperiul alcă.tuje un ansamblu ordonat de cetăţi libere, integrate 2't autoritatea principelui. Au dispărut abuzurile ,i putere frecvente in vremea Republicii, cînd guvernatorii erau supuşi numai unui control ineficace Pe de altă parte, particularităţile locale tind sâ'se şteargă: un ideal similar, concepţii identice se răs-pîndese peste tot, mai puţin sub acţiunea unei puteri centrale stăruitoare decît datorită multiplicării acestor imagini ale Romei care sînt cetăţile provinciale. în Orient, unde regimul cetăţii era vechi şi, în multe privinţe, semăna cu organizarea Romei înseşi, viaţa municipală s-a dezvoltat în cudrole tradiţionale. Alexandria, Antioehia, Miletul, Efe-sul, au continuat să exercite in Egipt şi în Asia o influenţă sprijinită pe prosperitatea lor materială şi de asemenea pe intensa activitate intelectuală desfăşurată în interiorul lor. Indiferent de importanţa lor, cetăţile dispuneau de un bugot autonom, alimentat, ea in vremea independenţei, de un sistem de taxe directe şi indirecte destul de complex (închiriere de instalaţii comerciale, impozit pe proprietăţi, concesiuni, patente etc). Împăratul intervenea (prin intermediul guvernatorului) numai eînd finanţele locale se aflau în impas. La sUrsitul Republicii, oraşele helleniaate erau copleşite de datorii foarte grele, ca urmare a datoriilor contractate la marii financiari romani. Veniluiiic lor scăzuseră adesea in cursul numeroaselor războaie care sfişiaseră Orientul mediteranean în tmipi» primelor două secole î.e.n. însă August putuse restaura finanţele lor, căci atit el cit şi prietenii săi concentraseră pînă la urmă în miinile lor, ia ^'ir' şi tul războaielor civile, aproape .■ivcrfl 438 jarâ şi imobiliară, a aristocraţiei. O bună Le din imensa pradă do război a fost astfel înves-P^ă în salvarea cetăţilor ruinate. Ştim că mai multe oraşe din Asia, pustiite de diverse catastrofe, au primit' importante subvenţii. Şi odată cu reîntoarcerea prosperităţii, aristocraţia locală şi-a re-Juat In curînd rolul tradiţional şi s-a îngrijit de principalele nevoi ale cetăţii: construcţia sau restauraţia clădirilor publice, organizarea jocurilor, aprovizionarea gratuită cu untdelemn a gymnaziu-Jui, antrenarea şi educarea efebilor, plata profesorilor, insă de asemenea, în caz de lipsuri alimentare, cumpărarea de cantităţi suficiente de alimente pentru a evita foametea şi urmărilo ei, răscoalele şi dezordinile. Inscripţiile înregistrează numeroase exemple de gonerozitate do acest tip; n-am putea aprecia exact amploarea ei dacă am dispune numai de izvoare literare. Un Herodes Attieus* din Atena este excepţional numai prin imensitatea veniturilor sale, nu şi prin rolul asumat în patria sa. Originea acestor averi mari trebuie căutată mai ales in dezvoltarea comerţului. Fără îndoială, aşa cum am subliniat mai sus, cetăţenii bogaţi din oraşele orientale sînt proprietari de pămînt şi în mare parte pentru ei trudesc ţăranii, lucrători liberi sau sclavi, insă venitul pămîntuhii n-ar putea genera singur imensele avuţii mobiliare Intilnito de noi acolo, dacă n-ar fi completat prin comerţ. Bogătaşii se afiJă în fruntea vastelor organizaţii comerciale care asigură schimbul între Provincii. Aristocraţia provincială - mai ales in urient - mi cunoaşte restricţiile impuse senatori-7°r £ tr,adH-ia romană şi comerţul nu le este inter--îs--Dacă senatorii reuşesc să ocolească legea, dato-tJt societăţilor formate de libert ii lor, dar aflate 439 I în proprietatea lor ocultă, negustorii ,Uiu Or. imperiale pot să se ocupe făţiş de treburjie j^J Una dintre cele mai importante activităţi esenţială pontru viaţa Imperiului — a fost eoc ţul do gnu. Această activitate este exercitai^ armatori-negustori, grupaţi în corporaţii piite^; Principalul lor client era statul, însă ei lucrau'' pentru oraşele provinciale. Existau şi pieţe ]oca: la fel de remuneratorii ca şi cea din capitală, plus, aceiaşi negustori se ocupau şi <Ie alte produs" caro interesau mai puţin serviciile publice. Materii1. prime alo industriei artizanale (piei, ceară, jj eînepă şi lină, smoală şi lemn de construcţie etc'i circulau datorită lor şi alimentau atelierele urbane. După ce erau fabricate produsole, negustori; sau le vindeau pe loc în prăvăliile din tîrg (străzi], comerciale, specializate fiecare într-un anumit negoţ, sg întîlnoau frecvent în oraşele romane, îd Orient ca şi în Occident) sau le exportau în afara provinciei. Produsele agricole secundare (altele decît grîul, untdelemnul şi vinul, care făceau parte dintre furniturile annonei) alcătuiau de asemenea obiectul unor schimburi numeroase şi remuneratorii. Am citat mai sus companiile caro fabricau ganim la Gades; existau şi alte companii in Orient, şi pe ţărmurile Mării Negre; în afară de garam olo exportau peşte uscat şi diferite varietăţi de icre negre. Negustorii de la Damasc se specializaseră în exportul de prune şi de alte fructe uscate. în Siria şi în Asia Mică, fabricarea stofelor, pescăriile de purpură, vopsitoriile, alcătuiau izvoare de begă-ţio la fol de importante. Cel puţin în Siria, se adăuga tranzitul de mirodenii şi de mătase. în această epocă de artizanat, produsele erau extrem de specializate, fapt ce asigura în practică anumite monopoluri unui oraş sau altul. Se produceau, ăd pilJă' 440 n ]a de Laodiceea, postavurile şi pernele de qC mătăsurilo de Beirut şi de Tir. Securitul na sit asigurată pe mare, pacificarea de teritorii î Occident, deschideau deubşee considera-i^rpentru comerţul oriental, chiar dacă Occidentul f- dea din ce în ce mai mult spre croaroa de indus-t " rivale. Produsele orientale continuau să fie

preferate de clientela coa mai bogată şi se găsea totdeauna loc pentru ele în Orient, numai Egiptul era considerat ca nc-fiind alcătuit dintr-o juxtapunere de cetăţi. Anexat Imperiului numai după Actium, Egiptul n-a constituit o provincie asemănătoare celorlalte, ci numai proprietatea personală a împăratului, succesorul Ptolemeilor. Unica cetate din Egipt era Alexandria: creaţie a lui Alexandru, capitală a Ptolemeilor, ea se număra printre marile cetăţi helienizate din Mediterana, însă tot restul ţării era locuit de o populaţie indigenă grupată la sate. Urbanizarea caracteristică civilizaţiei romane, nu s-a făcut simţită în Egipt. Toate activităţile vitale erau concentrate în mîinilo cîtorva mari funcţionari: negustorii, antreprenorii de transporturi erau, direct sau indirect, agenţii statului. De aceea, cu excepţia Alexandriei, viaţa era în ansamblul ţării foarte diferită de ceea ce reprezenta ea în alte regiuni ale Orientului. Ţărani cufundaţi în neştiinţă şi în mizerie, credincioşi unor divinităţi stranii şi supuşi puterii preoţilor, egiptenii treceau drept barbari în restul lumii romane. In a cinsprezecea Satira a sa, Iuvenal relatează înspăimîntat cum locuitorii a doua sate egiptene, Orobos şi Tentyra, se războiseră şi cum cei din primul sat au capturat şi au devorat un tentyrit. Fără îndoială, spune poetul.locuitorii din Calagurris, oraş din Spania, mincaseră carne .omenească, însă erau asediaţi, jn.l'omelaţi Civilizat ia romană, voi. n 441 -'M> şi nu mai aveau nici un alt mijloc de trai: ora« trebuia să se apere şi Iuvenal îl scuză. în -poetului, ţăranii din Egipt nu sînt decît o p barbară, sîngeroasă, care ignora sentimentele" generează decenţa omenească, sentimente care m se pot dezvolta decit în oraşe. La origine, condiţiile erau foarte diferite în Oeoj dent; totuşi, sub Antonini, tabloul provincij]01, nu este foarte deosebit de cel prezentat de provjn. ciile orientale. Oraşele recuperează foarte rapid întîrzierea lor. De pildă, în Galia n-au trebuit decît-una sau două generaţii ca burghezia locală să creoze ansambluri urbane care să adăpostoască o populaţie numeroasă şi să slujească drept cadru vieţii municipale, îndeobşte, nu s-a menţinut aşezarea vechiului oppidum: interveneau precauţii împotriva eventualelor răscoale, dar şi voinţa conştientă de a făuri condiţii noi de viaţă prin schimbarea caracterului cetăţii. Nu ora vorba de a menţine o tradiţie, ei de a începe o alta nouă. Oraşul galo-roman nu mai era exclusiv un centru religios şi o fortăreaţă bună pentru vremurile de restrişte. Acest oraş trebuie să fie reşedinţa notabililor şi un centru de viaţă economică şi socială- în vederea realizării acestor ţeluri, cîmpia era mai adecvată decît colinele preferate pentru vechile oppida. Această politică nu era recentă: după recucerirea sa de către armatele romane, Capua fusese transportată departe de aşezarea sa iniţială şi se clădise un oraş nou pentru a instala restul locuitorilor săi. Această politică a fost aproape sistematic aplicată în Galia, unde capitalele seminţiilor galice au fost îndeobşte refăcute pentru a se integra în lumea romană. Unele oraşe au reprezentat creaţii artificial-Astfel Lj'on, Lugdunum (adică Muntele Strălucitor) a ocupat o aşezare aproape în întregime 442 atenţia lui Caesar în cursul campaniei aretatâTmpotriva helveţilor în 50 î.e.n. Cunoscîn-'U "bine interesul strategic, Caesar proioctase să ?Tpmeieze acolo un oraş, dar n-a avut răgazul să lizeze această intenţie. întemeierea a avut loc *43 (fără îndoială la 11 octombrie) şi onoarea '".ştiri act a revenit lui Munatius Planeus*, care administra Galia comată (acea partea ţării cucerită a Caesar). Cei dintîi locuitori ai coloniei au fost negustorii romani alungaţi de allobrogi* din Vio-e1 cu cîţiva ani în urmă şi care stabiliseră un sat la confluenţa rîurilor Saone2 şi Ron; Planeus a aşezat acolo veterani ai lui Caesar. în jurul acestui nucleu s-au concentrat şi indigeni. Cu încetul oraşul Lyon s-a mărit în dauna vecinei sale Vienne, fosta capitală a allobrogilor, care devenise de asemenea un oraş roman. La confluenţa dintre Saone şi Ron a fost instalat cultul federal al Galiilor, în jurul altarului consacrat divinităţii Roma şi a lui August. în fiecare an, toate cetăţile galice au reafirmat acolo apartenenţa lor la lumea romană. Cetăţile provinciale din Occident se structurau după imaginea Romei. Deoarece Roma se născuse în jurul forului său, orice altă cetate romană avea nevoie doar de un for ca să se formeze. în fapt, de-a lungul drumurilor noi regăsim numeroase orăşele care poartă numele semnificativ de Forum. Chiar în Provenţa3, la începuturile sale Frejus n-a fost decît un „Forum al lui Caesar" (Forum lalliun). f„e pare că la început aceste aşezări au fost nişte tirguri în care se strîngeau ţăranii din apropiere, ca să schimbe între ei mărfurile şi unde se împărţea » °Jftş din sudul fantei actuale. -Afluent al Ronului. ' Keguine din sudul Franţei, plasată ne' ţărmul Mării iterane. 443 dreptatea. Ciţiva negustori romani sau italici si_a, fixat acolo reşedinţa; s-au grupat într-un convenţii asociaţie a cetăţenilor romani, şi şi-au făurit insti' tuţii asemănătoare celor din metropolă: magistraţi pentru a administra „colegiul" lor, „decurionr care formau un consiliu, şi preoţi. Cu vremea, notabilii indigeni au fost integraţi în această vială publică. Se năştea o nouă cetate romană. Cînd îngăduia terenul, oraşul se realiza după un plan raţional, geometric: forul se stabilea in centru, Ia intersecţia

celor două drumuri perpendiculare numite cardo şi decumanus maximus. Cel dintîi, cardo, urma direcţia nordsud, celde-al doilea mergea de la vest la est. Celelalte străzi urmau un caroiaj regulat,iar zidul de incintă sugera forma unui dreptunghi. Aşa cum am arătat, cetatea reproducea astfel planul unei tabere militare, însă, după cit se pare, nu exemplul armatei a determinat pe fondatorii oraşului să-1 adopte. Originea acestui plan trebuie, probabil, căutată în urbanismul oriental, care a generat sistemul hippodamian şi s-a răspîndit în Italia în acelaşi timp prin intermediul etruscilor şi după exemplul coloniilor hellenice din Grecia Mare şi din Sicilia. Poate că acest plan geometric, sistematizat de Hippodamos din Milet*, era în acord cu anumite practici italice, îndeosebi ou orientarea oraşelor după punctele cardinale, în măsura în care fiecare cetate, fiecare adunare umană aşezată sub privirea zeilor, trebuie să se închidă într-un templum. S-a admis multă vreme, fără dovezi suficiente, că orientarea aşa numitelor decumanus şi cardo, preferinţa pentru o incintă care avea un plan pătrat, îşi aveau obîrşia in civilizaţia terramarelor. însă analizele mai exacte au arătat că faptele pe care se bizuie această teorie nu sînt îndeajuns demonstrate. Putem mai degrabă admite 444 influenţa aşa numitei „discipline augurale", în esenţă etruscă, asupra riturilor întemeierii şi în ce nrivesle urbanismul însuşi, cea a exemplelor italiene oferite, începînd cu secolul al Vl-lea, de coloniile greceşti din sud. Noi însă am surprins acţiunea acestor modele la Roma şi în evoluţia Forului, începînd din vremea întemeierii templului lui Castor, care a instaurat un nou plan regulator. în orice caz, planul dreptunghiular teoretic nu se regăseşte decît într-un mic număr de oraşe romane. Tipul cel mai autentic îl întîlnim la Timgad, fostul Thamugadi fundat sub Traian, în 100 e.n., ca să asigure pacificarea actualei zone Aures.însă, de cele mai multe ori, configuraţia terenului, sau existenţa unei aşezări indigene mai vechi impuneau anumite servituti şi împiedicau construirea unui oraş perfect regulat. De aceea, destul de frecvent, prima fundaţie, închisă în zidurile sale dreptunghiulare, era depăşită pînă la urmă de creşterea necontenită a populaţiei. Se constituiau atunci cartiere cxtra muros care scăpau regulilor religioase şi se dezvoltau în deplină libertate. Găsim un exemplu de acest fel la Ostia,unde fostulcastrum a slujit ca nucleu pentru oraşul imperial fără ca reţeaua arterelor noi să fi prelungit riguros schema iniţială. Două oraşe africane deosebit de tipice ne îngăduie să urmărim evoluţia cetăţilor provinciale. La Leptis Magna, cetate din Tripolitania, săpăturile arheologice au revelat existenţa unui for care datează de la începutul ocupaţiei romane. La acest for primitiv s-a adăugat un al doilea, de pe vremea lui oeptimius Severus: forul severian a slujit ca centru al unui nou cartier, conceput ca un al doilea oraş luxtapus celui vechi. Un fenomen analog s-a produs Ja DjemiJa (Cuicul), oraş întemeiat de Traian, in 07 e.n., ia intersecţia drumului care merge de 413 la Cirta (Constantine) la Sitifis (Setif) şi a drumu-Iui sudului ce ducea spre Lambese1. Aşezarea nu era in întregime nouă, căci aci se afla un orăşel numid, urcat pe un pinten triunghiular de stiiieă la confluenţa celor două văi. Mai întîi romanii s-au mărginit să transforme acest pinten în forţă. reaţă: cardo a fost trasat după axa acestui pintori şi de-a lungul forului. Datorită îngustimii relative a locului, oraşul a crescut fără să se dezvolte mult nici la stînga şi nici la dreapta acestei străzi principale, dar a prosperat foarte iute. Trei sferturi de veac după întemeiere, locuitorii au construit un teatru, instalat în exteriorul incintei; şi după douăzeci de ani nişte terme mari care, prin dimensiunile lor şi prin bogăţia ornamentaţiei lor, amintesc de cele ale marilor oraşe din Africa. în jurul teatrului şi termelor, s-au dezvoltat cartiere noi în care s-a ridicat, sub domnia Severilor, un nou for sprijinit de vechiul meterez şi la jumătatea drumului dintre cele două monumente. în sfîrşit, oraşul con-tinuînd să crească, un cartier creştin s-a instalat la sud de cartierul severian, cu basilicele, baptisteriile şi palatul său episcopal. Prin urmare, nu exista un cadru rigid pentru urbanismul provincial: Roma nu impunea deloc forme gata făcute; se lăsa arhitecţilor locali întreaga latitudine de a împodobi şi de a dezvolta cetăţile. Fără îndoială, unele edificii le imită pe cele din capitală: termele, teatrele sau amfiteatrele, arcurile de triumf, basilicile, ca anexe ale forului, porticurile, pieţele acoperite, clădirile unde se ţineau reuniunile consiliului municipal, tot ceea ce slujeş1 Localităţi din Africa do nord romană, pe teritoriile republicilor Algeria şi Tunisia. 446 marilor funcţii ale vieţii sociale, politice, comer• le este conceput după modele romane. De aseme-C1\ este adevărat că forul apare îndeobşte dominat *?e ' Capitoliu, un templu în care se celebrau eul-tele triadei capitoline (lupiter, Iunona şi Minerva) • a(jesea edificat pe o terasă artificială, cînd aşezarea nu oferea o înălţime naturală; tot acolo, la marginea pieţii publice, se găsesc sanctuarele ridice jn cinstea divinităţii împăraţilor pe tron — de pilda, la Cuicul, un templu al Venerei Mamă (Venus Genitrix), protectoarea Iulilor; la Nîmes, Casa Pătrată dedicată celor doi principi ai tineretului, C. şi L. Caesar; la Vienne un templu consacrat lui August şi Liviei — însă în structura acestor monumente, nimic nu pare impus provincialilor. Sentimentul de recunoştinţă faţă de principi determină ridicarea de altare şi de temple în cinstea maiestăţii lor ocrotitoare, iar pentru că edificiile urbane din Roma apăreau drept creaţiile cele mai frumoase şi mai prestigioase ale spiritului uman, provinciile se străduiau să le imite. Pe de altă parte, modelul astfel propus provincialilor din Occident datora mult tradiţiei oraşelor hellenistice şi, departe de a provoca o ruptură în evoluţia civilizaţiei antice, cucerirea romană o maturizase mai rapid şi contribuise la difuzarea sa în lumea întreagă. Era firesc ca oamenii bogaţi din cetăţile

provinciale să-şi înzestreze patria cu monumente susceptibile de a se ridica nu numai la valoarea Romei ci şi a marilor metropole din Orient. Romanizarea oraşelor risca să creeze o anumită uniformitate. Totuşi, se pot descoperi în ruinele Jor urme ale caracterelor locale, datorită cărora V|n oraş african nu semăna realmente cu un oraş galic, spaniol sau britan. Astfel ne-au rămas culte iocale cu sanctuare care conservau, pentru nocesi447 tăţile ritului, tipuri arhitecturale străino do ar^„ şi de obiceiurile romane. în estul provinciei Afrjca (actuala Tunisie) se întîlnesc sanctuare punjeo. romane consacrate lui Baal-Saturn şi iunonei Caelestis (Tanit). Sanctuarele consacrate lui Baal-Saturn cuprindeau o curte vastă înconjurată (j0 porticuri — unde se desfăşurau procesiunile —. Sj mărginită de capele. De cele mai multe ori tenî-pieie de acest fel erau construite la periferia oraşelor, pe cînd templele de tip roman se grupau in jurul forului. Cunoaştem mai multe exemple ;dQ unui astfel de plan, îndeosebi Ja Dougga, în Tunisia, şi la Timgad*. Totodată, oraşele galice dispuneau de anumite tipuri arhitecturale de origine indigenă: aşa erau templele cu o cella circulară sau poligonală, înconjurate sau nu de un peristii, precum celebrul turn din Vesunna, Ia Pe'rigueux. templul Iui lauus de Ia Autun sau cel de la Sanxay (Vienne). Acest pian straniu, necunoscut în afara domeniului celtic, rezultă, evident, din adaptarea formelor arhitecturale romane ia exigenţele cultelor indigene. în funcf io do provincie, şi locuinţa particulară prezintă variaţii notabile. La prima vedere ara putea fi ispitiţi să apropiem caselo particulare de la li , r ...... jcl ctp Djemiia, sau cele tingitană (Maroc) ,..„ „UM ci alrium şi un peristii. Ca şi se găseşte o c~~ ' însă. pe cînd „v^ tal ea sa, casa afric hui do dimensiuni vărat paiio, în car şi tio serviciu. în <Jn In \' i , v^'"' "'«re (ie la 1/6 Cdha fla?^ă formată dintP-un i ' P°rta d a italică, acolo de coloane. prin axiali-esenţă un vestim, 1 -° ™?}*> ™ ade" mCaPerjIe d« locuit 443 î.e.n. Dar, chiar dacă este vorba de o creaţia Jn »--care datează din epoca arhitecturii punîe 1 / (despre care nu ştim aproape nimiVj n,\ pr.lvate vedea posteritatea acestui tip in <££ PJ ™ între" ep ş poape nimiVj n,\ vedea posteritatea acestui tip in <££•, PJ perpotuat pînă în timpul nostru ' Caro s'a La cea/altă extremitate a Imperiului în R -. ■ casa particulară este Ja tel de in eres^nf' ?' oa apare ca foarte diferită de locuinH mo f Acol° Spre deosebire de ceea ce se ptrel ^ f^^nă. Italia, putem observa că niciodat? introaga proprietate, fj„ld totdeaHiîn de o vastă grădină exterioară spre care fel de verandă caro măroinesf» ,,„ i ? pereţi despărţitori. în ca°se ! c,/« J două holuri în echer, sau [iar n 4^ as^ 1Ca şi ia "" "mp/e împărt't de «ale destinaţi,! ' Densitatea o de rău, noil 44J ■ dorinţa lor de a se fortifica rapid, locuitorii • • vor ridica zidurile cum vor putea şi vor ]gga !?' exterior cartierele imposibil de apărat. Cetat^ medievală va urma astfel oraşului roman, îns<^ ea cînd acesta din urmă se desfăşura în lărgime, Ce trul urban medieval va fi încorsetat în intorioni unui zid prea strimt; în acest spaţiu măsurat pieţele publice vor fi ocupate de locuinţe, locuitorii îşi vor aşeza casele în arcadele teatrelor, le vor rezema de zidurile porticurilor, străzile vor deveni întortocheate, strimte, şi chiar formele vieţii sociale se vor transforma: vechea ciuitas va dispare în acelaşi timp cu libertatea şi cu pacea. CONCLUZIE

Este greu să enunţi o părere simplă despre civilizaţia romană; şi tot al.lt de dificilă este situarea ei în locul potrivit, între hellenismul caro a precedat-o şi lumea medievală care i-a luat locul, in Orient'ca şi în Occident. Dare Roma a fost „originală'"? Problema a fost pusă de multe ori, încă de cînd Winckolmann şi elevii săi considerau că civilizaţia romană a fost totdeauna numai un biet district din lumea greacă, o provincie urgisită a liellenismului, lipsită do geniu şi, la drept vorbind, avînd o acţiune mai curind nefastă decît folositoare. _ Dar Winckelmann era un istoric de artă; aprecierile sale îi erau dictate do un ideal de frumuşele, care, în ultimă analiză, descindea din canonul artei clasice greceşti. Cercul vicios este evident. Dacă admitem ca un postulat că numai estetica lui Fidias sau cea a Iui Lisip ating desăvîrşirea, evident, nu vom considera ca artişti domni do acest nume decît -pe Lisip, Fidias sau' pe cei din şcoala Jor. Insă oare trebuie pusă problema în acest fel? «i primul rînd, putem fi absolut siguri că civilizaţia romană a fost în toate domeniile moştpni-warea civilizaţiei greceşti? Am încercat să arătăm 451 că Roma n-a succedat cronologic Greciei, ci degrabă civilizaţia sa s-a dezvoltat paralel cu mismul. Roma era întemeiată de două veacuri §; jumătate cînd Atena a scuturat jugul Pisistratizilor Cel dinţii templu al lui lupilor Capitolinul, şi anume cel ridicat de Tarquini, este anterior cu o jumătate de secol Partenonului. Şcoala creată do maeştrii de la Veii înfloreşte cam în vremea cînd atcnicnii făureau pe Acropole anumit o Korai cu zîmbettd hieratic, şi sculptorii atici datorează artei ionieno tot atît cît sculptorii etnisci şi romani. Poate, veţi spune, dar Etniria nu înseamnă Roma şi cetatea ei a numărat totdeauna foarte puţini artişti. Dar această obiecţie ar prezenta importanţă numai dacă am vrea să izolăm Roma de „imporiul11 său. La un moment, dat, Roma a absorbit toate forţele vii ale întregii Halii; cine ar putea pretinde că Properţiu, care s-a născut la Assisi, nu este un rjoet roman? Totuşi este adevărat că, după înflorirea din secolul al Vl-lea, Roma a rămas mult în urma Atenei; iu cursul secolului al V-lea implicata în lupte ne-şfirşile împotriva muntenilor care o înconjurau, oa nu a dispus de un Pericle şi nici de un l'idias sau de un Socrate. însă trebuie oare sa măsurăm măreţia_ unei civilizaţii în funcţie de apariţia promptă a artiştilor şi filozofilor săi? Mai tirziu, în timpul maturităţii sale, Roma va dobîndi şi pe unii şi pe | alţii. între timp, ea a îndeplinit o sarcină de o 1 importanţă greu de minimalizat. Roma a reuşit | acolo Unde a dat greş Atena. Pericle ar fi vrut sa clădească im imperiu, condus de cetatea sa. Insa, după încheierea războaielor modice, entuziasmul aliaţilor Atenei n-a mai supravieţuit măsurilor imperialiste care încercau să transformo confederaţia în imperiu. Dimpotrivă, convulsia formidabilă prl45.. ;^:%:«y''* 'miită de cel de al doilea război punic n-a atins Tcît o parte relativ redusă a imperiului pe care Roma ştiuse să-1 grupeze în jurul ei. Aliaţii Atenei s-au revoltat în plină pace. Cei ai Romei, in faţa liii Hannibal, au respectat tratatul lor şi au respins propunerile ademenitoare făcute de un „eliberator" victorios. Sg poate pretinde că această stabilitate a cuceririlor Romei, în fond unul dintre fenomenele cele mai remarcabile din lunga sa istorie, rezultă, cel puţin în parte, din cauze conjuncturale, din Japtul că Italia alcătuieşte un „continent", mai puţin expus tentaţiilor particularismului decît insulele Egee, dar să'nu uităm nici că aspectul său geografic faVorizoază o fărâmiţare politică care de-a lungul secolelor a împiedicat în repetate rinduri realizarea unităţii. Or, idealul roman a ştiut să impună această unitate prin făurirea unei entităţi politice trainice în peninsulă: lumea hellenistică avusese regatele sale, dar ele se formaseră in paguba cetăţilor, adu-cind la acelaşi nivel statele-oraş existente în interiorul unei monarhii, unitar înfăptuite numai prin personalitatea basileidui. în Italia şi chiar în Sici-Jia, Tarentul şi Siracuza încercaseră să-şi elaboreze imperii, însă'nu reuşiseră. Roma şi-a croat imperiul pentru că a ştiut să refuze concomitent monarhia şi tirania şi şi-a bazat stăpinirea pe participarea i învinşilor la o cetate extinsă fără limite, destul de suplă pentru a-şi integra duşmanii din ajun, ca şi j priotenii, pentru a le respecta autonomia şi a nu-i subordona vreodată autorităţii unui suveran unic. Imperiul Romei a fost croat de Republică. El atinsese frontierele sale aproape definitive, cînd Vaesar a încercat să- devină stăpîn unic al statului. ar Caesar nu era Roma; monarhia sa în stadiu nonn a fost doborîtă de conspiratorii care l-au 433 lovit în numele, libertăţii; de fapt, ei se supunea logicii însăşi a Romei care nu putea abdica in /' voarea unuia singur fără a se renega. August m^-abil decît tatăl său adoptiv, şi poate, mai sensibil la complexitatea „fenomenului roman", în prhrm] rind s-a străduit să păstreze cetatea în forma e' tradiţională, să apară ca primul magistrat — care de dropt, putea fi înlocuit — al acestui sistem po.' Utic făurit de Roma în jurul ci şi înzestrat cu disponibilitatea unei existenţe independente, de persoana principelui. „Puterea romană" (astfel s-ar traduce mai bine termenul do imperium romanum, îoarle stîngaci redat prin expresia echivocă de Imperiul roman) alcătuieşte o realitate abstractă, de esenţă juridică şi spirituală, simbolizată, începînd din secolul î. e.n. de „divinitatea" Romei, căreia i s-a adăugat, dar numai ca element secundar, cea a lui August. O divinitate reprezintă o entitate supranaturală, care se manifestă negreşit printr-o acţiune exercitată asupra lumii, dar care se situează în afara acestei acţiuni şi chiar o depăşeşte. Niciodată o cetate greacă nu fusese divinizată în sine; în epoca clasică, asemenea cetăţi adoptau o divinitate drept simbol,

însă niciodată corpul politic al cetăţenilor, omolog aşa numitului populus de la Roma, nu atinsese gradul de transcendenţă care să-i confere o demnitate eminentă maiestas, deasupra tuturor indivizilor, luaţi fiecare în parte. însă Roma nu numai că a impus, ci (ceea ce este încă mai important) a formulat această noţiune pînă atunci necunoscută şi, totodată, a lăsat supuşilor speranţa participării la esenţa Cetăţii divine. Unii s-au întrebat prin ce minune cuceririle trudite ale armatelor republicane s-au transformat in Imperiu. In realitate, nici nu se poate vorbi de ° 454 formare, din moment ce Imperiul a coexistat reste cuceriri, iar fenomenul politic cu faptul CU-litar.Cea dintîi ligi latină, grupată in jurul fll1. TUpiter Gapitolinul, după cum odinioară se , centrase în jurul lui Tupiter Latinul, formează C° t Imperiu. Legiunilo au extrapolat cu încetul 3ceste limite, dar principiul însuşi al asociaţiei, baza Imperiului, nu va fi schimbat în pofida com-nlexităţii sporite a structurilor administrative. Revoluţia" care a înlocuit consulii cu împăraţii in fruntea statului, n-a schimbat nimic din natura profundă a imperium-ului. De aceea, opera politică a Romei, continuată timp de atîtea secole, a fost imensă. O măsurăm poate mai bine în Occident, unde materia primă era mai rudimentară. Oricare ar fi fost făgăduielile unei civilizaţii galice, puse în lumină de cele mai recente descoperiri, în mod cert nu constrîngerea a obligat popoarele supuse să adopte în cîţiva ani civilizaţia cuceritorilor şi aristocraţia locală să devină „romană" — aşa cum vor vrea să devină şi cuceritorii barbari, cîteva secole mai lîrziu. în funcţie de epocă, învinşii şi năvălitorii au învederat, faţă de Roma, acelaşi respect semnificativ, căci şefii triburilor galice sau spaniole au îmbrăcat toga, aşa cum regii barbari s-au împodobit cu titlul de imperator. Considerau cu toţii că civilizaţia în care pătrundeau, prin înfrîngerea sau prin victoria lor, le garanta condiţii de viată mai bune, mai stabilo, măi drepte şi că răspunde unei concepţii mai fecunde decît cea pe care ie-o releva viata lor. politică şi intelectuală. In momentul cuceririi romane, este cert că prosperitatea, consecinţă a păcii, a contribuit mult la »enerarea unei dorinţe de asimilare în provinciile '> chiar dacă multă vreme numai membrii aris435 focraţiei urbane au profitat, în exclusivitate /roadele ei. în sinul Imperiului, acest privjJeojn *'' > citadinilor nu este specific Romei; aeţionoază a' o trăsătură fundamentală a civilizaţiei antice *' ansamblul său, liellenică dar şi romană, suoeM11? o similitudine cu valoare de ..armonie prestabi];^! între Roma şi meleagurile Orientului şi caro a fac"' litat considerabil stabilirea autorităţii romane în zona groacă. Putem socoti că natura instituţiilor pe care a trebuit să şi le procure, a impus Romei acost prj. mat al oraşului, in cursul primelor secolo ale ascensiunii sale, eînd aristocraţia rurală s-a stabilit în cetate şi s-a transformat într-o clasă de mari pro. prietari care-şi neglijau latifundiile, în acest moment, exemplul cetăţilor etrusce şi hellenice sau hellenizate din Italia moridională a exercitat o mare influenţă şi, în această privinţă, cetatea romană poate fi considerată ca o soră a polis-ului grec. Şi datorită acestei evoluţii, care s-a desfăşurat paralel pe ambele ţărmuri ale Mării Adrialice, conceptul de civilizaţie a devenit inseparabil de cel de cetate, însă — şi marcînd o diferenţă foarte importantă faţă de lumea groacă — romanii n-au acceptat niciodată total intîietatoa oraşului. Ei au considerat totdeauna satul ca veritabilul mediu al omului. atît moral cîfc şi religios; în oraşo s-au simţit exilaţi şi, din timp in timp, s-au străduit să ofere celor mai săraci dintre ei, cei' pe car/; nu-i reţinea pe ţărmurile Tibrului necesitatea guvernării lumii, pu; fcinţa de a popula coloniile unde căpătau pămînturi şi cultivau ogoarele. Acest ideal latent de „naturalism" ar putea stabili o opoziţie profundă cu p°P0' rul helien, infinit mai puţin sensibil la apelul na* turii. 456 omanii au altă concepţie despre vocaţia u- deoît grecii. Pentru ei, omul se insera în natu-^rin excelenţă locaşul forţei divine. Sentimentul ra't*it faţă de zei este mai imediat şi mai autentic nu. tre plante, la marginea izvoarelor şi rîurilor, ?r/r-un crîng sacru, decît în templele cele mai mu-"te'din oraşe. Cliiar dacă filozofii greci meditează temeinic, sub porticuri, cu privire Ja zei şi se ridică din 'concept în concept pînă la cele mai sublime'speculaţii, inl roman religios va căuta valenţele divine numai în realitatea cotidiană sau în cea de anotimp a riturilor care posedă fiecare, la momentul ggu o valoare unică. în acesfc mod îşi ocupă el locul în ordinea lumii. Un exemplu va releva această diferenţă fundamentală de atitudine. Pe Acropole Partenonul înfăţişează o minunată friză unde se încarnează spiritul Atenei clasice. La Roma, în Cîmpul lui Marte, altarul Păcii oferă ochilor noştri o altă friză. Amîndouă aceste frize ilustrează o procesiune, însă în Cîmpul lui Marte artistul n-a vrut să graveze pe marmură, ca la Atena, reînnoirea anuală a unor gesturi rituale mereu identice, ascensiunea generaţiilor, val după val, pentru a onora zeiţa, ci un moment precis al timpului, un gest determinat, unic, de neînlocuit, cel care a consacrat pentru totdeauna altarul. Procesiunea Panathe-neelor, pe zidurile Partenonului, alcătuieşte simbolul actului mereu repetat, abstract, al procesiunilor reale; friza romană a fixat un gest în valoarea sa magică,

un început absolut, inaugurînd (cuvintul este roman) o eră de fericire şi de pace. „ .Totodată, religia oficială a fost totdeauna de-Paşita de actele individuale de pietate. Romanul m c°nsideră că personal se află în pace cu zeii de-°arece magistraţii au oferit lui Jupiter toate sacrifi-caJe Prescrise de pontifi. Pentru treburile sale per437 I 11 .11 sonale, el trebuie să intre în raport direct cu puterii supranaturale. Conştient, în orice clipă, de pj3 zenţa divină, el nu refuză absurdul; cunoaşte Va~ loarea imprevizibilă a fiecărui gest, după cum zej" îl vor aprecia ca agreabil sau se vor înfuria. Spirituî său nu cunoaşte deloc, din instinct, această nevoie devorantă de inteligibil, de universal, atribuită justificat sau nu, spiritul hellenic.^ De asenienea' romanul era de mult timp pregătit să recepteze m;»' p pg p mis ticismele de orice natură care abundau în oraş, re. miniscenţe îndepărtate sau aporturi moderne Toleranţa sa dispărea numai atunci cînd valorile fundamentale — ordinea, stabilitatea politică şi socială, respectul faţă de jurămîntul făcut şi faţă de legi — erau ameninţate. Insă, de cele mai multe ori, el se mulţumea să caute compromisurile, res-pingînd refuzurile sterilizările şi primejdioase. Mult înaintea creştinismului, Roma a devenit aşadar cel mai minunat tărîm al umanităţii cunoscut pînă în acea vreme. Am dovedit de mai multe ori prezenţa acestei receptivităţi faţă de tot ce este omenesc: istoria dreptului ne oferă multe exemple de acest fel, dar mai ales literatura atestă această receptivitate, de la celebrul vers scris de Terenţiu („Sînt om şi nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin") pînă la invocaţia galului Rut ii ins Namatianus*,care spunea, atunci cind Imperiul era ameninţat din toate părţile: Tu ai oferit o singura patrie unor neamuri foarte diferite; Sub dominaţia ta, cei nelegiuiţi au tras foii aw din infrîn;erea lor. Oferind învinşilor să împartă cu tine legile tine, Tu ai făurit un oraş din ceea ce mai înainte fusese o lume. * 458 \ ««-iul roman s-a prăbuşit; armătura sa adf tivi n-a rezistat sub presiunea gigantică a minl -w facultatea sa de înnoire s-a uzat, provininvaz»1"1' au -zolat sub îorma unor numeroase reciile himea s-a deschis mai intens spre tărîmuri 8at!' „4,mei necunoscute, care au rupt echilibrul, ?to* ideea' Romei însăşi a supravieţuit ca un nat în8V nt cel al unei patrii umane cu o istorie care t0Hpmonstrat ca o asemenea aspiraţie nu reflecta un vis imposibil de înfăptuit1. 1 Dar aceeaşi istorie a demonstrat imposibilitatea statului mondial unic. într-adevăr, deşi au cucerit aproape întreaga „lume locuită" a vremii — aşa numita oikoumene •— romanii n-au putut lichida niciodată unicul stat helle-mstic neocupat de ei, cel pârtie si nici n-au putut zdrobi triburile germanice de pe Rin. TABELE CRONOLOGICE NOTĂ; Indicaţiile caro privesc alte cazaţii sînt puse între paranteze drepte. 461 i ____________ EVENÎMBNTE ____• — POLIEVENIMENTE m fi ' ii1 ii t "^.fii' i A.L1O 1 DATE MILITARE '■ jsirea indoeuropeMileniul II !ot în Italia (itaicii). /•colul VIII. r son paritia etruscilor n ii Italia centrala. ¥■ recii colonizează ''ii !'■'■ ieilia şi Italia de i'l

CCLTCI Mr r,

1' '"i 1' 1 ■ — . 11' S jl ;l îf '1 I' : 'i! ' ii 1> ■ 1 1: J fi 1

ud. o3. Data tradiţionala a întemeierii Romei (primele aezări pe teritoi'iul Ionici, scoase la lumină de cercetările arheologice). 733— 717Momvti»s. 717......673. Noma Pompilins. 6Î0—510. feoma cetate etvuscă. S78--53o. Servius Tullius (ftcusc). 5iO. Bătălia d laAleria(etrus si cartaginezi— loceeni). (Ap geul etrusc.) 534:- 109. Taiqwijiius Superbus (etruse).

■1 71 1 1 i' 1 1' 1 i 1 ii 1 7 ■ 1 ■ ■ I1 I\

1 54

462 (Milet»"' 11—265 520 494 4S5 4S0 EVENIMENTE M1UTARE 497. Bătălia do !a lacul Reşul-lus" (Roma/latini). 485? Victoria lui Coriolati asupra voise iloi. EVENIMENTE POLITICE ŞI SOCIALE ,r>09. Roma alungă, regii etrusei (înlocuiţi de magistraţii anuali: pretori, a-poi consuli). (04. Secesiunea plebei. EVENIMENTE 020'! Constmc-ţia primului templu capito-lin (epoca marilor sculptori de la Veii: Vvik-a). 497. Constnic-ţia priinulni templu al lui Saturn la poa-leleCapitoliulni. 496. Templu! lui Castor şi al lui Pollux (lin For (vestigiile actuale datează de la reconstrucţia din 117). l-ŢfSO— 460. Marile temple greceşti din Sicilia şi din Italia meridională: Paestuia, ^Seli-nunt, Segesta, Agrig cntuift etc.l 483 DATE 474 4,1 430 44D 440 ■■-■$40'i

400 390 EVENIMENTE MUTARE EVEN-JMKXTE POLITICE Şl SOCIALE 474. Cuniae: victoria grecilor (Siracuza) asupra etnisco-car-faginczilor. (începutul declinului etrusc ilor.) 408—390. Asediul şi cucerirea oraşului Veii (cheia Etrurioi meridionale)., Către400. Colţii nvadează nor-iul Italiei. '100. Galii de-rastează Roma. 471. Adunarea plebei alega tribunii. Legea celor douăsprezece tabule. [440-420 Periclej Lcx Cmnileia: egalitate între plebei şi patricieni. In-staura-rea censurei (comiţii centuriate) 424. Cei dinţii qucs-rori. 400. Teritoriul' *o-mati însujiiează a-proximativ 2 000 km3 (Laţium şi Etruria meridională). 464 / mstruc-ţia J'.u-taonu-'"» '« Atena.] 3tW 3-50 3-JS 3J3 340 33S 33 32 328 367. Pretorul capătă jurisdicţia ci-ilă. [Moartea lui Dionysos tiranul Siracnzei.l Zj'UL Primul război «uimit. 367. Templul Concordiei, la poalele citadelei, construit de Camillus (tradiţie probabil legendară). 30:2. Introducerea primelor jocuri scenice. [3"jO. Teatrul de la Epidaur, în Grec in. 348. Primele jocuri seculare. 340—337. Revolta şi dizolvarea litrii latine. 338. Aiitium colonie romană. 133G—123. Alexandru, cel Mare.] 320. Terracina colonie romană. 328. Roma = Laţi-nm -'- Etniria ■',-Campania. 465 EVENIMENTE POTJ TICE ŞI SOCIALE o-if I 327—304. A! doilea război samnit (cucerirea Beneventu-I ' 312 306 304 300 298 298—291. Al treilea război samnit. 312 Via Appia. de la Roma ia Capua. 312-308. Censura Im Appius Clau-dins. Pjebiscitul o-vfnian asupra modului de recrutare al senatori/or (album seiiatonum). 306. Tratatul între Cartagina şi Roma. Împărţirea zonelor de influenţă (Roma: Italia; Cartagina: Siili) 304. La iniţiativa (ui Appius Ciaudius se publică ius Fla-uianitm, 300. Lex ogulm'a care deschide ponti-ficatu] pentru plebei şi redactarea uşa-numitci Tahila Ponfificum. 466 EVENIMENTE POLITICE Şl SOCIALK 2S2 280 ÎTa 270 208 205 280-272. Războiul cu Pyn-hus şi Tarcntu). 275. Victoria romană de la Be-neventura asupra lui Pyrrhus. 272. Cucerirea Ta rotitului de către romani. 268. Cucerirea ■regiunii PiCe-num (întemeierea coloniei de la Ar im inii m [Rimini]).

265. Capitularea cetăţii Volsinii, supunerea: com-plet-ăa Etmriei. EVENIMENT 10 CULTURALE ■287. Legile horten-siene în favoarea plebei. 282. Roma ocupă Italia, cu excepţia regiunilor Bruttium si Grecia Mare. în jurul anilor 270 —205 Roma, practic, stupina. Italiei, cu excepţia Galiei cisalpine. V275. Teocrifc la Siracuza.] 272. Romanii în contact ştrîns cu civilizaţia greacă. 4S7 m DATE EVENIMENTE MIUTAEE în Italia 201 260 242 în afara Italici 264-241. Primul război punic: intervenţia Romei la Mcssina. 263. Siracnza lui Hieron se supune. 260. Bătălia df la Mylae (Roma împotriva Cartaginoi). 2S0-25S. Expediţia nefericită a lui în Africa. 242. Victoria lui L. Catallus la Insulele Aegatc. ■°«lt *■***& ■ Bnuid 141. isiur coloni n, e romani. 242. Croar f unui .retor p »'"" Ier îciirin pi ®"' 408 (SGl î-e-n" e.n.) EVENIMENTE CULTURALE în afara Italici DATE partă zilor.] Dinastia a Arsacinibal, Barca-, fiuj lui j 260. Coloana vos-trală a l"i I)ui-lius. Către 'Zoi. Naşterea lui Platrt (254—184?) în-Ura bria, la Sarsina. lCătre2l7 Moartea tui Ca Iii niali. I <■/) ■141 439 • DATE 41 240 239 238 237 E VE NIM ti M T E MILITA UE

în afara Ituliei 234 238. Răscoala în Galia cisal-pină. 241. Ocuparea Sici liei. 240-237. Revolta mercenarilor împotriva Cartagiuei. 238. Cartagina cedează Corsica şi Sardinia. EJe vor fi complet supuse în 231. 237. Constituirea regatului barcid al lui Hamilcar în •Spania. ta si 3 ''-«■ comiţiile. '233. Fabiiis Ma-ximus devine consul. 232. Ftaniinius 470 EVENIMENTE CUUTIIRAI.E în Italia 241. Via Aurelia, de la Roma la Pisa (Aurclius Cotta). 240. Reprezentarea primei tragedii scrise în latină de Livius Androuicus la Tarent. 239. Naşterea poetului Eimins(239— 169) Ia Rudiao, lînsră Tarent. 235. Reprezentarea -primei piese a lui Nacvius (?—201). 231. Cato cel Bă-trîn (234 — 149). (Tratatul De re rustica.) tu afum Italiei 11ATB 241 210 237 235 234 233 232 471 sso 2:. 2:s 2:.2 221 220 230. xtaidiiri a/e Piraţilor iliri -m 4. 22o. Ofensiv lil galilor în Italia de Nord. victoria romană "e la rapul TC-laoirm. „ „ ■--.....>iaroRiana împotriva re^■f Ocuparea Ga-'iei cisalpine. Cu-(•orirea oraşului Me-aioJ no). 221. II,-, 7i ni bal spania. 2-10. rensiira lui Flaniiniiis. I EVENIMENTE D CTJLTUEAtE ATE %^ra[Italiei în Italia în afara Italici ( Roman"'2arc <!z— | 230 227. Sieilia, prima „provincie" romană. Ulterior Sardinia şi Corsica devin provincii. 227 225 '

(22">. Ant- iochos III, care restaurează puteroaseleucizilo r.j •

223

222

220. Via Flaminia, spre Arimimun (1U-mini). La I!o-ma se construieşte CireutFlaininius, 7 - c>viliZaţia romană, voi. n 473 .-Iţi evenimk: *TE MILITARE P AT E în Italia 219 în afara Italiei 219. Hannibal ocupă Saguntul. începe al doilea război punic (219— 202). Romanii ocupă Dalmaţia, 218. Ilannibal trece Alpii. Victoria lui Hannibal de la Trebia, asupra romanilor. Victoria '—■—~~~^y ^ în Italia

2>>7 220

218

217 217.

cartagineză do

217. Fabiiis Afaximus dictator,

la lacul Trasimen. 216 216. înfrîngerea romană de la Cannae (2 aug.) Hannibal ocupă * Campania şi se: aliază cu Filip al V-lca al Ma-: cedoniei. 215 215—212. 215. Primele Războiul soCartaginei împotri- cietăţi de

214

puva lui Syfax. blicani. 215—212. Războiul între Roma şi Filip al Macedoniei. 214. După moartea lui Hieron II, Siracuza rupe alianţa cu Roma.

474 216. Ambasada Ini Fabins Pic-' tor la Delfi. 219. Primul chirurg grec la Roma. 217. Instituirea unor Luai Plebei. 217 •UG 215 m Alo EVENIMENTE MILITARE 3A TE în Italia 213 213. Hannibal cucereşte Taren-tul. 212 212. Itoma se aJiază cu etolienii. pricinuit V Consulul Marcellus re- Posturaius Pv cucereşte Siracuza. gensis (furniL 211. Capua este de război). recucerită. 210 Scipio (236184) în Spania, recucereşte Cartagina. 209. Ta^ntul este recucerit. In ciuda lui Scipio, Hannibal reuşeşte să treacă în Italia. 207. Victoria de ia Metaurus. 205. Consulatul 205. Se încheie palui Scipio; pre- cea cu Filip VT al pararea expedi- Macedoniei.ţiei în Africa, în afara Italici în Italia — _^

211 210

209

207 205

204 •

*

476 212. Mertacchnii !»' ! flaut. [212. Moartea Ini ArhimeiliM ÎGi'i Miles gloria sus al iui Ptaut Cato îl readuce pe Ennius din Sardi nia, Mag-na Matei din Pessinns c?tc transportată la Roma, 2U ■211 210 207 ■ÎOi KVKNIMENTE MILITARE DA TE în Italia 203 203, Hannibal i părăseşte Italia ca săapere Cartagiiia. 202 în afara Italiei

202. Victoria lui Scipiola Zama; încheierea celui de al doilea războipunic. ;

201

200

200—196. Al doilea război cu Macedonia.

.200. Dezvoltarea comerţului dcmareatnploa ' ro la Roma,

198

m

19S. Flamininus în Grecia; Roma şi : Liga alieană. .197. Victoria rom a;nă de la Kynoskeifalai asupra lui Filip şi a falangei greceşti.

478

197. Crearea ce lor doi pre tori din Spania transformată î provincie ro mană. 196. Flaininhui proclamă liber tatea Grecie la jocurile ist mice. Către 200. Pompei. For cu colonade, datînd din „perioada samnită". ■Către 203. Naş;erea lui Poliiu la Megalo,olis (Pclopo201. Naşterea ni Polibiu (201—120), istoric grec al Republicii romane în vremea războaielor punice. 03 202 201 200 198 197 479 DATE EVENIMENTE MUTARE în Italia hi afara Italiei SO In Italia J.9'3 191 100 1S9 1SH 187 10o. Consulatul '{ lui Cato. Aboliţ rea legii Oppia \ asupra luxului i femeilor. Ii)2—188. Războiul împotriva lui An-tiochos HI, reşc al Siriei. Victoria romană de la ler-inopile. 189. Bătălia de la Magnesia; romanii îl înving pe Antio-chos, în Asia Mica. 1S8. Tratatul de la A'pameea. Komann evacuează ^Iia.' dar ocupă Asia ili-câ. 186. Afacerea Bac-chanalelor. 1S7 lui Scipio xV canul. Via A«railia. 480 Terenţiu se naţ te în Aînca. 189. Tîagcdia „pre-tcstă" 4»'»w«« a lui Enniua IS<5. Ultimele t-o- t medii ale lui Plaut, \ 481 ■DATE 4i 184-182. Cen. sura lui Cato cel Bătrîn, 183. Moartea lui Scipio Africa, nul. 180. Lex Villit Annalis privitoare la mi ■482 basilic jPoT.ei?'!"' tensa activitatemi * «3-Moartea lui st"'» st Bitinici. 179. Pcrsen urmează lui Fi-lip în Macedonia. IS1 Construcţia templului Vencrc; Erycina pe ţapi toliu. MormmWl lui Nuim (undo au fost regăsite cărţi de inspiraţie pita 2orcică). Najtcro; filozofului l'anae, tius. 180?—JOS. Tai lius, născut li Suessa Anuiea (1-talia). 179. Construcţia basiHcii Acmilia.

l;3. Doi filozofi epicurei sînt alungaţi din Roma. 185 184 mi [180. în Asia marele altar de , la, Pcrgam, sub , Eumcnes l'-l 179 173 483 I>\TK EVENDIESTE MILITARE în afara Italici 484 172. începutul celui de al treilea război cu Macedonia (împotriva lui Per-seu). ifiS. Romanii 1»-vi.nf; pe I'orsc-n l,-i Pvdna. i 107. Discursul lui Calo privitor la libertatea Macedoniei şi în favoarea li nilor. ! lOti. Moarte» ! iui "l'aulns Ae-I „lilins. JJacedo$r TH afara. /*»"«' 166. Crearea portului franco de la Delos. EVENIMENTE CULTUHALE în Italia I în afara Italiei 70. Basilica Scm-pronia (căreia îi va urina basilica lulia înccpînd din 54). Către 1GS? Cato alcătuieşte l'c -l-gricultura, 167. împreună cu o mie de ostateci aheeni, Polibiu este adus la Roma. 103. Tereiiţiu: H<-autonliinnnimeiios 101. Filozofii Şi retorii gaţi 160. Reprezentarea piesei Adelplii lui Tercnţiu. DATE suit alun-din Borna. 1'>■">. Ambasada fi-lozotilor Oarneade. Diogcne şi Crito-laos din Atena. 170 16S 107 100 103 101 100 m EVENIMENTE MIMŢARE DA TE în Italia 154 în afara Italiei — ■-------------Şt s<) tn Hali9 -^

154-152. Campa- —

100

149

nia împotriva eeltiberilor (Marccllus). 150. Războiul între Cartagina şi Massinissa. 149—146. Al trei- 149. Moartea l«i lea război punic. Cato. Sînt creaDistrugerea Carta - te Quamtiones

148 147,

ginei. 147—139. Viriatlius dezlănţuie o nouă revoltă celtiberă. U7—146. Consulatul lui Scipio Aemilianus care distruge Cartagina. 146. Liga aheeană se declară împotriva Romei. Cucerirea şi distrugerea Corintului de către Mummius.

Perpetuat.

14T

146

145

48G :%~. ----- DATE 148. Macedonia revoltată «levi-ne provincie (Caeciliws M tellus). 146 — Macedonia, provincie romană. Africa pteconsnl&ră. pj4. Senatul interzice construcţia uuui teatru permanent. 119. Sînt publicate Origina ale Lui Cato. 148. Sînt redactate Armalcs Sfnrimi. 146. Jocurile Se culare. -, 7/5. Venirea lui Panaetius la ni a. 487 il J.'iV 48* j 37-133. Campania împotriva M-mantiei, cucenU de Sciplo Aormlia-mi». Îm lor 1--13}. Ilu/.bo potriva sclavi î bicilt-J 110. La a asupra procedurii formulare (ilrep-t'.il noii)i 131 îribunatnl 'lui TiboTias -13Î5.Iale I3ţ p primelor cărţi de Saure ale lui Ui33. tcge al Vciga-mului, moare ttausmiţvnd regatul sân niloT caTO-1 pă intre 13L 129. KVKN1MKNTK MII..)TAEK datk /» Italia VW în afara Italiei __________^ ŞO în lhdin

129.

Moarto.-,, subită a lui Scipio Aemilianns. Senatorii pierd „calul )iiblic". 70.5 12"). Revolta şi 125. TrnpcJc roma.listrujţcrca no pătrund în Oacetăţii ia transalpină. /.''■/. l-'rcgelîa^Tribunatul IM lui C'aius Gracchus (153123) Cavalerii pă* i'trund în Quaes\licmcs Perpctuae. 122

121

. 120

'121. înfjîngeiea re- : ]2i. gelui arvern Bi- Moartea ituit. lui'Caius Crac(•IlUS. _------------------------'

490 DATE 122. Se întemeiază Aix-en-Provence (Aqu-oe Sextiae). Către 120. Crea rea provincie Galia Narbone ză. ,121. în For se construieşte arcul lui Fabius Allo■b rogi cu s. 130? Agora italică la Delos. 130 129 125 124 122 121 120 491 )■ I'F, 119 JIS im 115 IVI Ui

100 107 ion EVENIMENTE MFUTARE în Italia în afara Italie 107. Reformei^ militare .ale Iui liarius. 113. Invazia teutonilor şi cimbrilor în Xoricum. 112. Iugurtlia masacrează cetăţenii romani din Cirta (Constantine). Roma intervine. 106. Campania lui Jlarius împotriva (ui Iiigurtha care e predat lui SulJa, locţiitorul său. ^rms (155 107. .Uarins consul (reales în VH, 103, 102). 10d. Naşterea lui Pompei. 492 ETENIHESTE CULTURALE în Italia j în afara Hal!ci __________________I ______ 11$, înteinek rC3' Narbone provini iti Asia. llli- 117. Varro. 7^,''. Construcţia podului A[ilviuf. 106.....4:;. Cicero, nCiscnt Iu A Ho. Coiistruf-fia altarului lui Oomitius ALe-nobarbus (data timpurie, foarte t tă). DVTB 119 .118 J/6 1.15 113 112 107 493 DATE 10.) 104 101 102 101 im, EVENIMKNTE M1L1TABB în Italia în afara Italiei 103. începe al doilea . război împotriva sclavilor în Campania şi î'1 Si-eilia. 102. Sfîrşit.ul celui do al doilea război împotriva sclavi' lor. 101. Victorie tui Mar ins Veieellae. Oii. înfrîngerca ar-matelor romane de ;ătre cimbri la Orange. 04. Marius, ales ohsu), începe campania împotriva teutonilor şi cimbrilor. 102. Victoria lui Marins asupra teutonilor la A<i>.iae Sextiae. 100. Expediţia înf potriva piraţilor diH CiJiu». 100 Tulburaţi la Roma provocate de Savoarea partid»-l„ j popular. 494 DATE 100. Creare provinciei Ci licia pentru P»ne capăt pi rateriei în Me Sftrşitul see. II, începutul sec. 1: templul numit al „Fortunei virile". 100—44. Cacsar. Către 98?-55. I.u creţiu. [100. Civiliza ţia celtică, zisă La Tene 111.1 05

lOi 103 102 101 109 98 495 DATE j 95 91 90 EVENIMENTE MILITARE . ^ ... i ' ' l în Italia \ * » afara Italiei \ h Italia 95. Mitridate, rege al Pontului, e con-strîns să abandoneze Cappadocia. 89 Mitridate masacrează pe romani în Asia şi la _Ue-los. Revolta Greciei împotriva Romei. 88-85. Războiul împotriva lui Mi-tridato, rcgde Pontului. 91. Se zi italicilor ceti-tenia romană, începe războiul cu socii. 90. Lcx tulia care acordă italicilor cetate-aia. S9. Legea Phu~ tia Papiria a-co dă cetăţenia italicilor caie o cer. $7. Marius ţi partidul popular triumfă la Roma (al şaptelea consulat al lui Maiius) S8 Consulatul lui Sulta (137 „73). Războiul cu socii se încheie. Opoziţi lui Marius 5» i iui Sulla. 49G EVENIMENTE CCLTŢŢBABH în Italia în afara Italicii 1 00-80. Atellanele (teatrul arlech.nu lui)luiPomi)omug. •JQ , S9 ■iS 37-35. $2—54? Catul (născut la Vc" rona.) DATE 95 91 90 89 EVENIMENTE MILITARE în Italia £? în aţara Italiei în Italia 9i>. Mitridare, rege al Pontului, « con-strîns să abandoneze Cappadocia. 89. Mitridafce masacrează pe romani în Asia şi la De-los. Revolta. Greciei împotriva Romei. SgSo. lîăzboiul împotriva lui Mi-tridato, regele Pontului. S7. Marius si partidul popular triumfă la Roma (al şaptelea consulat al lui Marius). <Jl. Se italicilor cetăţenia romană, începe războiul cu socii. 90. Lex lulia care acordă italicilor cetate» nia. S-9. Legea Plau. tio, Papirin &• co dă cetăţenia italicilot taie o cer. S8. Consulatul lui Su/la (1S7 — 78). Războiul cu socii se încheie. Opoziţia lui Marina §1 lui 490 O—SO. Atellanele teatrul arlechinu ui) lai ['omponius. S7—S5. Sallus tiu. S7'?—54? €atu (născut la Vc rona.) n '39 $7 497 BATE

1 EVESIM13NTE MILITA.EE în Italia în afara Italici S2 Sulla reintră în Roma ni ; fruntea armatei î sale, şi, ^ zdrobirea parti dului popular . îsi stabileşte dictatura. 86. Sulla cucereşte Atena. 85 Sulla tratează cu" Mitridate. 83-82. Sertorii.s răscoala. Spania împotriva Wi Sulla. 80 EVEMMKVfF, SI SO în Italia &<!. Reforme politice (împotriva măsurilor i- . niţiate de Otac- ■ chi) şi reîorme iuridice (drept ! penal) iniţiate de Sulla. «O A doua răscoala a lui Sertoiius ; Spania; incepu-tnl unui război încheiat de PomP" noua ani mai t«-°STa1 treilea raz ti împotriva Iu llitridate. 73 începe războiul cu Spartacus. Către 78. Temp Fortunei la l neste. 74—67. Provinciile Creta şi Cyrenaiea. li—62. Provinciile Bitinia şi Pont. 7.3 74 r 73 71 07 Cu li:! Ci fif> TI. Pompei înfrîn. gc nltimeJe trupe ale lui Sparta exis (asasinat). 6/. Pompei scapă Mediterana de piraţi. (io. Pompei fornit-nă riizboinJ împotriva lui Mitridato (campanii în Siria, Judec,-», la Petra şi Jiînă în ' Ol. (icnmnii inva-(loază (lalia. '('■ Ini wes. jRcfor. mele aristocra-tice ale lui gu]. ia. sînt zădărnicite: reorga-nua rea tribuna., lelor (acresul cavalerilor h, Qimcslhma Per-■petuae). Pompei consul (Potiiwilai Cif-oro. (;on-juraţia lui t'a-tilina. Naşt(^ rea ini Octa-vian. i trîtim\h:it. în afara Italiei EVENIMENTE CULTCEALE " (Eomanisama DAT în Italia în afara Italici ) B

n 70? Naşterea lui Vergiliu (70—19) ia Andes, lîngă Mantua. Vcrrinele lui Cicero. ;o

6S--8. Horaţiu. Cătia anii 65—bQ Poeziile lui Catul.

< >■>

'>''. Crearea provinciei Siria.

',2

iii ----------------- >0. Redactarea Cam) -ilinarelor lui Cice0. 501 DATi EVENIMENTE MILITARE in afara Italiei 58. Caesar începe cucerirea Galici. 55. Campaniile lui (!aesar în Germania şi în Britania Pompei în Spania, Crassus în Siria. 56 • j?tre tle la 53. în Oalia, revolta lui Vercin-getorix. în Siria, dezastrul şi moartea lui Crassus la Carrhae. 52. Sînt cucerire Genabum, Avari-enm Gergo'via, A-(esia. '. Asasinarea lui Clodhis. Procesul şi exilul lui 'Milo. Pompei este consul unic. 502 EVENIMENTE CULTUKALE J^mltalkî /» Italia • în afara Italiei Moinamnare a) 59 î.e.n.—17 e.n. > Titus Livius. ; i Către 55. Teatrul lui Pompei, cel dinţii teatru din piatră de la Roma. 54. începînd de la ; această dată, Caesar şi apoi August construiesc basili-: ca Iulia. De Natu- ■ ra Renan a lai Lu-creţiu. 54?— 19? Tibnl. D ATB 59 ■58 56 55

-r>4 53

52. Pro Milone a lui Cicero.

52

5/ Sf) 41 ■Vi4--, 41 49. Caesar trece Kubiconu). (In fepe duelul' l'ompei-Caesar pentru putere. 00. Sfîr^itul războiului din G'atia (e cucerit Uxcllo-Annmn). 4&. îiifniigerea pompeienilor în 1'4'ipt. l'oiupeiesfc asasinat iu Kgipf. Caesitr în Ejjipt. Victoria lip. Caesar asupra pom- [ sus. 4'">. Victoria lui Oaesar asupra ultimelor trupe pom-peieso la afd 'Spania). 4.1. Asa,siu;rea iui Oaes.ii" ia iilclo lui Martc (15 martie). 304 U afara Italiei (Romanizarea) EVENIMENTE CULTUBALE în Ilalia In afara Italiei DATE 5i. Galia devi-ne provincie ro mană P'mă l Ein. la 49. Marsilia de-vincoraşroman, i6. Este întemeiat Aries. Către SI, Comentariile despre războiul galic ale lui Caesar (De bello Gallico). 48. Incendiul Bibliotecii din Alexandria. 47?—15? Proper-ţin. 44/43. FilipieeleM Cicero. SI SO 49 48 47 46 45 In afara Italiei (Romanizarea) 43. întpmeierea Lyonului ( natius PJan-«us). *-. .August construieşte Forul care-! poartă numele rt"""1"' lui Marş f?:.Eăsboiul îrn. 507

31 30 29 21 2't 2,2 20 Către 30. Agrip pa amenajează portul Misenui (Poriits luliiisj 31. Bătălia de Ja Actiurn. 30. Octavian în Egipt. Moartea lui Marcus Antonins şi a Cleopatrei. ~O. Părţii consimt să restituie flamii-■ile capturate la 'a i-rliae. 30. Octavian se întoarce la Ro. ma. 27. Octavian ia numele de August. Instaurarea Principatu-tnlui şi împărţirea provinciilor în senatoriale şi imperiale.

008 POLITICE EVENIMENTE CULTURALE (TIALE ~~fa~~ajara în Italia In afara Italici Hali ei IRoManizarea) 35 sau 31. Prima carte de satire a lui Iloraţiu.

D ATE

ol 30. Egiptul, 30 provincie imperială. 2.9. Grorgicdc lui Vergi liii. A doua carte de Satire ale lui Hora tiu. 29—16. Elegiile lui Properţiu. 27. Panteonul lui Agrippa (edificiul 29

27. Provincia Ahaia. Organizarea Galiilor (Lugduuensis Beljţică, Aquitană). E întemeiat 0range (Arausio). 25. Galaţia provincie imperială.

27

actual datează din vremea lui Hadrian,cu oxcepfia porticului).

25. Arcul lui August, la Aosta. 23. Primele 3 căiţi de Ode ale lui Iloraţiu.

25

22. Ciprul, provincie romană.

22

20

509 K\ T.Xlltl'.ViT, U1UTA.UK în afara Itahei Celebrarea locurilor Secu-are. 16. Campaniile lui Tiberiu şi Drusus în Alpi. 14. Organizarea cultului Larilor Anaustali. 12. Campania lui Tiberiu şi a lui Drusus în Germania. 12. Moartea lui Agrippa.Augus-tus, Pontifcx Masimus.

9. Drusus atinge Elba. în afara Italiei I Romanizarea) în afara Italiei 19? Podul de la Gard. 19. Moartea lui Ver-giliu şi a Iui Tibul. Publicarea Enciăci. 15. Noricum, provincie impe 13. Ara Pacis. Cartea IV-a a Odelor lai Iîoratiti. 11. Teatrul lui Mar ccllns. lO.CotlweAlpcs provincie imperială. Naşterea lui Claudin la S (27+tpt.). Moar tea lui Horaţiu. 6. Trofeul de la Turbie EVENIMENTE MILITARE EVENIMENT E ŞlâO D în Italia în afara Italiei în Italia ATE ' 4 2 2. Se erează uncţia de pre-ect al pretorie-nilor.

0 ii 8 8. !?o crează ; funcţia de prefect atannonei. 0. Dezastrul lui Varus în Germania (Padeboru?)

9 10

U

Ii IC), Campaniile lui t'rtinnanicus pi Rin.

- U. Moartea lui iVSigust. Urcv rea pe tron a. lin Tibcriu.

15

512 EVENIMENTE CULTURALE Oil? Naşterea lui Isus Hristos in Oalilcia. f, Judeca, pro vincic impena lă. Seneca. terea lui Sencea la Corduba. 10. Pannonia provincie impe rială. Dalmaţia, provincie imperială. 75. Moesia, pr< vincie iinncria lă. Către 8. Metamorfozele şi Fantele lui Ovidiu. ti. K<ulul l"i Ovi d'iu la Tomis (Constanţa). 9 10 27 30 ■31 34

37 17. începutul puterii lui Se-ian. ga l Capri a lui Ti beriu. 31. Executarea lui Seian. 37. Moartea lui Tiberiu. Urcarea pe tron a lui Calimila. 514 POLITICE EVENIMENTE CULTURALE CIALB ~%~afara în Italia în afara italiei D Italiei ATE (Romanizarea ) ]7. 17. Moartea lui Ti17 Germania provincie tus Livius, care a imperială alcătuit 1-12 {Germania cărţi superior, de Istorie a Romei. Germania inferior). Provincia imperială a Cappadociei. Către 17 sau 18. Moartea în exil a lui Ovidiu. 23-70. Pliniu cel 23 Bătrîn. 27 30. Eisloria Romana a lui Velleius Paterculus. 34—02. Persius, născut la Volterra (Etruria). Aprox. 35—către 115. Quintilian. 31 34 30

Către 35. Naş- 3i terea lui Quintilian la Calagurris în Spania, '37 39. Naşterea lui 39 Lucan la Corduba. EVENIMENT p SI SO în Italia

30—65. Lucan.

1-------------------513 D EVENIMENTE MILITARE AT?' în Italia în afara Italici

40 41 i 1 ii. Asasinarea ui Caliguia. Ctaudiu se nrcă po tron. Importanţa spori:ă a canielarioj im peria/e. Exilul lui ieuecuf,?},

41

43. Britani» e chcerită de legiunile lui Claudiu, care asistă la ocuparea cetăţii Camutcdunum (Colche«ter).

44 45

46 49. Căsătoria 4lJ lui Claudiu ca AgrippinaSeneca, perceptor al lui Nero. ------------------r. i'p i L' .V J. ,'i

— 516 fOU'HCE ciale Jn afara Italiei (Romanizarea)

EVENIMENTE CULTURALE /» Ilalia în afara Italiei

40. Provinciile 40—-J0. AquaClanMaurctania dia. cezariană şi Mauretania tiugi-

40

taaâ.

43 LiciaşiPam

\43. Amenajarea.

\ [t j i ( i iIi

41

4i

fiiia, provine i imperiaie. Pt.ofincia Bntan'ii.

Sportului Ostia m- i jcopmd do Ja aceasă dată. i î vi4?-102? Marţial. | 14 \4J? Naşterea ipoctuiuiMartial i |la Bilbilis(Spainia). Către 45. Tratatele 45 utlozoţiei ale luiSenoca { D( breuitair, luilac, De ha). '6. Trac ia, pro]> 4(1-120. Piu- 40 viaeie ituperia-i tarii.] 1 Jt 1 i i1 49

517 61 55 60 62 63 6:1 65. 51. Campania lui Corbulo în Armenia. 63. Noua campanie a lui Corbulo în Armenia. Acord romano-part. 54. A»rippina jj asasinează po Clan din. Nerose urcă pe tron. 59. Asasinarea Ajrrippiiiei do către Nero. 64. Incendiul Romei. Primele persecuţii ale creştinilor. 65. Conjuraţia lui Piso. Moartea lui Seneca. 518 KVKX'lfDXTK CliLTI liAI.H în Italia DA TE 50. Basilica de la Către 50. Tea- 50 Porta Maggiore diu trul de la Oran- 51 Roma. ge. 5.9. Naşterea lui Traian în Italica (Spania). 54,156?—120? 53 Tacit. 54 In afara Italici

Către 55. Satire- 55 le lui Persius. 59 Satyriconul lui Pctroniu (?— 65). 60—130J140? Iu venal. 63. Acord roma-no-part pentru Aimcnia. 00

62?—125? Pli- 62 niu cel Tînăr. 63

61. Se constru- 64 ieşte Dornus *11«-rea. Către 65. Gă Scrisorile călrcLueilius ale lui Seneca. 510 DATE | (iS M 71 76 EVENIMENTE MILITARE în Italia în afara Italici 06—68. Revoltă în ludeea(Vespasian). în Italia 6S. Sinuciderea lui Ncro. Galba ui că pe tron. Răscoala lui Vindcxîn Galia, G9. Vitellius proclamat împărat. Otlio, împărat. Vespa-sian proclamat împărat în 0-rient. Vespasian împărat unic. 70. Cucerirea § prădarea Icrusalj. muliti de către Ti tus. (Reconstituit de Hadrian sub numele de Adia Capitolina.) ' 520 F,v -.-■MM ,NTE CULTURALE ./n Italia \ în afara Italiei J DATE 76. Naşterea Iui Hadrian la Italica (Spania). ?7. agricola, guvernator al Bri-taniei. S'»& î'cspasi'on. /s-to 'ia naturală a lui «l Bătrîn. 7i. Vcspasian construieşte un îor. 75?—160? Sueto-nin. 10 521 81 82 "''9—80. Agricola Pg.eă nordul Antruse. 1°" a 7; Moartea ]ui Tltus. Urcarea Pe tron a luj JJonnţian. 83 m 85-89. Dacii îl în-frîngpe Domifian. 88 90 $2 96 88. Construcţia u-nui limes în Germania. 90. Quintilian, preceptor al familiei imperiale. Oft. Asasinarea lui Domiţian. Nerva proclamat împărat de senat. 522

EVENIMENTE în Italia 79. Pompei şi Herculanam sînt acoperite de cenuşa Vezuviului.

CULTURALE în afara Italiei DA TB 79

81. Se termină con- • strucţia Coliseului. 82. Arcul lui Titus. între 82—98. Epigramele lui Marţial. 86. Antonînns • Pin8, vlăstarul unei familii ori» ginare din Nî-mes.

81

82 8$ 86 \ S8

90 92—93. Inslitutio oratoria a lui Quintilian. 92 06

523 EVENIMENTE. MrUTAKE DA în Italia T 97 98 iI în afara Italici

100 i j

101

101—102. Prima : expediţie a lui Traian împotriva \ dacilor. ]

103

Jfl.5

! 10")- 106. A doua expediţie victorioa. i să împotriva daci-, lor. Anexarea Damei şi a Arabici : nabateeno.

107

524 în Italia 98. Moartea lui Nerva. Traian, împărat. qj E întemeiat Caicul (Djemi-la). 105. Arabia, provincie imperialii. IO". Dacia, pro vine ie imperia .00. Panegiricul lui Traian a lui Pliniu el Tîuăr. (De la 100 la 116 corespondenţa cu Traian.) 103. Portul lui Traian de la Ostia. Sub Traian se construieşte portul de la CentvmeeUae (Civitaveccliia) şi se reface Ancona. 98. Agricola şi Germania lui Tacit. Datină din sec. I. Amfiteatrele („arenele") din Nîmes şi Arlcs, „Casa pătrată" din Nîmes, arcul din Carpent-ras şi arcul din Orange, podul de la Saint-Cha-mas etc. OS 100 101 103 105 107 52.3 IU 114 115 116 117 121 12; H*. Războiul împotriva părţilor. Cucerirea Armeniei, Către 115. Revolt fi m Briţania (An . Şi masaciul gafThzimnei din raî ProcJainat bun dintre Păraţj. im pioxjtuatjv til â din ge. c:(&;£r1^ După 177. Iladrlan şi Antonjnus consolidează limes-Mi Kin-Duufire. . 121-126. Prima călătorie a lui Ha-drian prin lmpc. na (inspecţie la li-mes-ul Germaniei). K2~127.Constxuc-ţia zidului lui Ha-drian în ~ mciali, ¥. Moartea Traiar. Ha<ifan împâjsf. Extinderea mt. iă s, impe» riuiui. 52Q NTl'; CILTI ■ In Italia în afara Italiei 2H. Armenia provincie impt riaiă. 11?. Mcsopota mia, provine: imperial^ UATB 111—114. Forul lui Traian, cel mai mare, construit de arhitectul Apoilo dor din Damasc. 113—114. Columna iui Traian. 11'—115. Arcul lui Traian de la Bene-vent (terminat di Hdi Că/re IIP, Afinele* de 'Jacif, IU? Biblioteca din Ei

/^.Templul lui Traian de la UI IU 115 \ 527 I O Ti:, TE MILITARE Al' în llalia în afara haltei 126

kvenuFent? în Italia ■

128 130

128—U4. A. doua oălătone a lui Hadrian prin Imperiu.

131

131. Publicarea Edictului perpetuu. Codificarea.

138 112

112. Construcţia zi- 138. Moartea dului lui Aiitommis lui lladiia.ii. în Scoţia. Anto-n.inug Pitiş, impara t.

528 EVENIMENTE CULTURALE în Italia în afara Italiei D ATB

-----------:----- 124? Apuleius. __ 225— i35.Construc-ţia vilei lui Ha-drian de la Tibur (Tivofi).

Către 124. Apuleius se naşte la Madaura(Numidia). [125—190. Lucian.] 130. Marile lucrări de construcţie şi de urbanism sub Hadrian, mai ales la Atena (Nouae Atlieitae) şi în Palestina (reconstrucţia Ierusalimului etc.).

121 125 128 130 Vil 138 U2

529 I 114 116 155 101 1GG 172 ISO 144. Campania din Maurctania. 1GG. Incursiune germanică în italia (Aqmloea). 172—180. Campania împotriva qua-zilor şi marcoma-niior. 180. Pa.ce cu germanii. Revolta în nordul Britaniei de {W. Moartea foi Antoniniis Pius Slarcus Aurelins împărat. Gaius compune jilsii. tutiorics. ISO. Moartea lui Marcus Aure-lins. Commodus 116. Naşterea lui Septimius Severus la Lep-tii Magna. MG. Ambasadă romană în China? 172—175. Columna lui Marcus Aure-lius. Către 155. Teatrul de la As-pendos (Asia Mică). 1155-229. Dio Cassius din Ni-ceea, autorul u-nei Istorii romane.} 155 161 Către 170. Naş- terea scriitoru- lui Filostratos la Lemnos. 172 IM S31 EVENIMENTE MILITARE în afara Italici 195—198. Campania împotriva pârtilor. 208. Campania şi moartea lui Sep-timius Severus în Britania. Frontiera se restabileşte pe zidul lui Hadrian. 211. Moartea lai Septimius Severus Caracal-la, împărat,a. 212. Constilulio Antoniniana.

EVENIMENTE ~fa~afara în Italiei Italiei (Romanizarea )

CULTURALE în afara Italia D ATE 192

Mari lucrări de 193 urbanism sub Septimius Severus (forurile de la Djemila şi de la Leptis Magna). 203. Arcul lui Sep203 timius Severus. 208

211

212. Cetăţenia 212 e acordată în toate provinciile ImperiuIui.Na ş-terea lui Aure-lian la Sirraium ----------------- 210. Tei mele tui 216 ---Caracjlla. ■----------------------------------------------------------------533 EVENIMENTE MILITARE DATE 217 218 220 23J 245 256 în Italia în afara Italiei 217. Pacea cu părţii. 231. Expediţia împotriva perşilor. 250. Francii ajuns la Rin. 25G. Goţii invadează Dacia. în hal, 217. Moartea 1,,; Caracalla. 218. Heliogaba] urmează lui Ha. crinus. 222. Asasinarea lui Heliogaba]. 231. Severus A-lexander, împărat. 235. Asasinarea lui Severlis Alexander. începe anarhia militară. 534

EVENIMENTE /)» afara în Italia Italiei /Romanizarea)

CULTURALE In afara Italiei DA TE 217 218 222

[220. Ardeshir I întemeiază dinastia Sasanizi-lor (226-637) din Persia.]

226

231 235

2i5. Naşterea lui Diocleţian în Dalmaţia. 250. Epidemie de ciumă în Imperiu. 256. Shapur oeu-Pâ Antiochia. 1 ——-----,-----535 EVENIMENTE MILITAEE l/A 1 în Italia Jli 260 în afara Italiei

245

250

256

Si sS

-------_______v* °^j In Italia 260. Alamanii stră- 2G0. Gallie,ms pung limcs-ul împărat unic. ' din Germania SCS. Moartea lui Gallienus.

268 270. Anrelian 270

respinge o invazie a alamanilor.

271 271—283. Construcţia unei incinte fortificate în jurul Romei. 275

271. Romanii aban- 271. Aurelian donează Dacia în devine împărat. mîinile goţilor. 275. Părăsirea Cîm- 275. Moartea purilo.r Decumate lui Aurelian, (între Rin şi Dunăre). 276. Invazii Ja toate frontierele Imperiului. 284. Domiţian devine împărat.

276

284 288

536 POIJTICB EVENIMENTE ClALE______ ______ (Ko-mntearea) în Italia 260. Dezastru roman în Orient ^de Shapur face prizonier pe împăratul Vale-rian şi respinge legiunile dincolo de Eufrat.

CULTURALE în afara Italiei DA Tfl 260 268

270 271

275

27G

284 ™° Naşterea Jui Constantin în Moesia. ■^-------------—---------------288

romană, voi. II 537 DATE 293 296 207 300 ZOI 302 EVENIMENTE MILITARE In Italia în ttfam Italiei 296. Coustantius Chiorus recucereşte Britania iar Diocle-ţian Alexandria. 297-298. Victoriile lui Galcrius asupra perşilor. Extensiunea maximă a Imperiului în 0-rientnl Mijlociu. în Hali, 293. Organizarea Tctrarliiei: doi Auguşti (Dioc-leţian şi Maxi-minus) şi doi Cezari (Galerius şi Constantius Chlorns). Către 300. Dio-clcţian unifică administraţia I-taliei şi a provinciilor. 301. Edictul preţurilor maxi :iia-J'e. 538 CIAL.E /o afara Italici (Romanizarea) 293. Nicomodi; (Diocleţian),Au gusta Treuiro rnm(C.Clilorus) Sirmiuin (Gale rius) împreun; cu Milanul (Ma ximinus) devii capitale ale Imperiului. Către 300. Desfiinţarea provinciilor senatoriale, împăratul numeşte pe toţi guvernatorii celor 96 provincii create. EVENIMENTE CULTURALE în Italia în afara Italici DATE 302. Construcţia termelor lui Dio-cleţiau. 293 206 301 ■Wi 539 D.rrr; 30fi o»; 3! O 311 K VKNÎMTC XTI-; MI LI TAI! IC In Italia fu n far a Midiei ■>/-. Constantin l-a îiivijis j)c3J.a-xcnţin, fiul Ini Maximianus la podul Milvius. 300. Expediţia lui Constantin împotriva francilor. August;. 300. i!oartry lui ■Ţitti ors f îuioeiiit de Scver'is.) l'"inl sân, Cm. stan t in, osto proclamat Cezar de tnipelo sale. 307. .Moartea Iui ■Sevcrus. Constantin devine August ini pronii» di î ■')//. .Moartea lui (ialcrins. Edictul cu privire la tolerantă. Ml. Conştiintin şi Liciitiiis '!"" vin împăraţi. 540 POLITICE EVENIMENTE CULTURALE ' CIALB DAT E /h afara în Italia -—-------Italiei ~---------------[Romanizare în afara Italiei a)

Către 305. Pa- 305 latul lui Diocleţian de la Split (Jngoslavia). 306

307

Către 310. Basilica lui Constantin şi a lui Maxenţiu. 311. Circul lui Maxenţiu. 310. Naşterea lui Ausonius la Bordeaux. 310 311 312 541 DATE I— 31.3 315 324 330 335 i 337 MILITARE P« afara Italiei Sy J'OLITICE fULE 337. Ca / A (Romanizarea) /an sau a,,;: Constantin.' '0| tst-sz ;3'3''- împărţire» '•"Pwiului ' î,,. tio rlesccndcntii llli Constanţi,, 337 330. Constanti-nopol devine nona capitală a io. Arcul Ini Con stantin. *"• Constantin moare Hgg& Atj. comedia DICŢIONAR ISTOR'IG ŞI BIOGRAFIC Toate cuvintele importante, menţionate în lucrare, vor apărea în paginile care urinează, clasate in ordine alfabetică. Uncie sînt urmate numai de trimiteri la text. Altele sînfc urmate de rubrici unde autorul dezvoltă ceea ce n-a crezut că trebuie expus amănunţit în textul cărţii: biografii alo personajelor importante, istoricul provinciilor şi al oraşelor importante, enumerarea monumentelor (dispărute sau incă existente) tipice pentru o categorie ori alta etc. Principalele abrevieri utilizate: P.: trimitere la text care se referă la ansamblul unei rubrici sau al unei subrubrici. p.: trimitere la text care se referă la un cuvint sau la o frază dintr-o rubrică. Cuvinte în litere CAPI TALE MICI: trimitere la o altă rubrică. în sfîrşit, abrevierile de mai jos sînt precedate de cuvintul „vezi" cînd este vorba de referinţe esenţiale. A C L A M A Ţ I A (Vezi p. i5i.) P O P C LARA CToni Primii actori care vin din Etruria, în secolul IV î.o.n. peu-■ru a participa la spectacolele publice erau numiţi

histrioni. jP0atunci mai cu seamă dansatori, îmbrăcaţi'în costume '^P°'! după introducerea reprezentaţiilor scenice, ut actori adevăraţi, ca în teatral grec'. Totuşi mult au 547 timp aceşti actori nu au purtat mască; aceasta a fost introdusă abia în ultimii ani ai Republicii. Iniţial, actorii erau consideraţi nişte nelegiuiţi şi profesiunea lor era interzisa cetăţenilor. Apoi, începînd cu vremea lui Cicero, s-a ajuns la o îngăduinţă din ce în ce mai mare şi chiar tineri» .■i$to-craţi au urcat pe scenă. Totuşi, împotriva actorilo/ profesionişti s-au adoptat măsuri poliţieneşti, fiind supf ,i anumitor restricţii în timpul imperiului. f ACŢ I U N E (în justiţie) « Adio (acţiunea), în sensul larg, sau apelul la autoritatea judecătorească a fost reglementată prin două sisteme: în dreptul vechi, au operat legis actiones — un exemplu este evidenţiat prin adio sacramenti (vezi p. 140). După lex Aebutia şi legile promulgate de August, sistemul cutumiar şi ritualist a fost înlocuit prin cel numit adio per formulas (vezi p. 143). ACT IVM Bătălia de la Actium (2 septembrie 31 î.e.n.). ADMINISTRAŢIA IMPERIALĂ (Vezi p. 171 şi p. 172 şi PROVINCII.) ADONIS Divinitate introdusă de sirieni (pp. 114—115) şi adoptată destul de timpuriu (la sfîrşitul Republicii); simboliza misterul vegetaţiei. ADRIATIC A Apariţia Romei în bazinul Mării Adriatice (p. 49). Alături de această denumire, derivată din cea a oraşului grecoe-trusc Adria, întîlnim calificativul Mare Superum. ADUNAREA POPORULUI Sub Romulus (p. 19.) (Vezi COMIŢII.) ADUNĂRILE PROVINCIALE Instituţie menită să dea "provinciilor şi grupurilor de pro-vincii o unitate cel puţin religioasă şi morală formată^m esenţă în cadrele istorice anterioare cuceririi romane; adii-nările provinciale sînt independente de împărţirile administrative. A fiinţat o adunare provincială a Gaiiilor la L/on, 548 I n CoSpaniei la Tarraco, una taliei, cea a Focidei, adunarea Beoţiei etc. Scopul acestor p'anări era celebrarea cultului Romei şi a lui August; erau fonnate'de delegaţii religioase trimise'de cetăţi (ca ,,1hep-riile"'1 din lumea greacă: cf. confederaţia de la Delos). în fruntea lor, se afla un mare preot ales; fiecare adunare avoa bufetul său; deputaţii discutau problemele comuru?, triini-teaudjlfegaţii împăratului etc. Cu încetul, adunările au 1:011-stituit o adevărată reprezentare a provinciei şi au ajuns chiar să intenteze procese guvernatorilor, dar recrutate din înalta „burghezie" locală şi formale din oameni devoiali romanilor, n-au jucat decît un rol limitat şi n-au cristali/.at vreodată in jurul lor aspiraţiile ..naţionale". Kle au acţionat mai curînd ca instrumente de romanizare. A EGA TE (insule) Grup de trei insule situate insulele Aegate (P. '18). la estul Siciliei. Victoria tic la A Ii li .1 R I V M Era vistieria statului. Se afla depusă în I iun pi ui lui Saturn, de unde provine şi numele său de Aeiariuin Maturai. Sul) Republică aerariwn constituie grosul veniturilor fiiianciaie aflate la dispoziţia senatului. Sub Imperiu, aerariwn se distinge categoric de trezoreria împăratului, sau jismi, ajungiinl în secolul al lll-lea o simplă casă de bani municipală (P. 172.) — militare (casa de bani militară intemeială de Au»ust (l1- 172 vezi şi HUGPIT). JF.RICA Africa romană nu corespunde continentului african rămas ni mare parte necunoscut anticilor. Expediţiile romane nu •ispăşeau pe pămint Sahara sau poate Nigeria (Balbus). Uar, pe la 500 i.e.n., cartaginezii lui llannon au înconjurat P-mare continentul african. Purta numele de Afrim regiu-»ea ocupată azi de Tunisia şi de Tvipolitania, adică terilode ,° 'a ".rc' iheoria-procesiune. Erau solii sacre, trimise a»ih n p Sroc ca Sil~' reprezinte la jocurile sportive, eon-">wrea oracolelor, oferirea ofrandelor etc. 549 riul carlaginez. La est. Egiptul forma o iară aparte, ea • Numidia şi Mauritania la vest. întocmai precum le'rito ^ ilo îndepărtate ale Extremului Orient, Africa neagră nu e '" legată de Roma decît prin caravanele venite din Suda'8 care aduceau in porturile Tripolitaniei şi a Cirenaicei1 sclavi' fildeş, pietre preţioase, animale rare ete. Provincia Airic' formată după distrugerea Cartaginei (146 î.e.n.) cuprinde numai partea orientală a Tunisiei şi se mărginea la vest p'rinlr-un şanţ (Fossa Regia) cu regatul numid al reueiuj Massinissa. Dar, după războiul cu

Jugi'Hlia, protectoratul Romei asupra ţărilor vestului african a .evenit ma'i rigurOS în 25 e.n. Augustus a adăugat vechi: provincii africane o fişie din zona vestică învecinată care a căpătat numele do Africa Noua (Noua Africă) spre deof jbire de Africa Vetus (Vechea Africă). Aceastăf Africa Noua alcătuia o parte din Numidia transformată în provincie romană pe timpul lui Caesar (40 î.e.n.). Numidia occidentală era încă un regat indigen; în 42 e.n., sub Claudiu, ca a devenit provincie senatorială, sub numele de Mauretania cesariană. Mai la vest — de fapt la vest de Moulouya — începea Mauritania tingitană care în 42 a devenit provincie romană (se afla, a-proximativ, pe teritoriul Marocului actual). Vestigii: ruinele romane din Africa de nord, cîteodată izolate în zonele astăzi" de deşert, se numără printre cele mai numeroase şi mai importante urme antice. Oraşe întregi, de exemplu la' Timgad, Djemila, Homs, sîut încă vizibile. Principalele aşezări explorate sîut în Maroc cele de la VOLUBILIS (lîngă Mek-nes), în Algeria cele de la Caesarea (Cherchell), Cuicul (Djemila), Lambasa, Theveste (Tebessa), Hippo Regius (Bone), în Tunisia cele de la Thugga (Dougga), Carinago lingă Tunis, Thysdrus (Bl Dje-m), Sufetula (Sbeitla), în Libia cele de la Leptis Magna (Homs), de la Sabratha şi de la C)*-rene. Pt: armata din Africa (vezi LEGIUNE); concurenţa Italiei în materie agricolă (s-ezi pp. 273—274); animalele sălbatice din Africa (vezi pp. 420 şi urm.) ;■ oraşele africane (vezi capitolul X). ( AGA TOC.LE Tiran al Siracuzci, adus la putere de partidul democratic-în 311, el reuşeşte să aducă în Africa şi împotriva Cartaginei o armată, dar a trebuit să se retragă îu anul următor. Moare în anul 289 (P. 48). 1 Adică în teritoriul ocupat în prezent de Republica Libia1 'itC CaUta Sa se LUimua ui ugvr pi(.uuuu,s {V'-.i'U'jJui'i'j/ \l'l>' tt ci -»60), în timp ce ţăranii săraci reclamă împărţirea lui: orie de legi agrare (licinienne, alo Gracchilor, ale lui Cae-°it) încearcă să soluţioneze problema (p. 56). Ager publinis oate fi utilizat pentru implantarea do colonii sau pentru P (.ajarea de coloni individuali, poato fi concesionat unor nersonaje importante, restituit parţial indigenilor (stipen-diarii), chiar rămînînd proprietatea statului (pp. 117 —1V9) sau poate fi închiriat celor care-1 luau în arendă. în vremea Imperiului (Vespasian), ceea ce mai rămîno din uger publi-nJ devine proprietatea coroanei. (Vezi de asemenea: LEGEA agrară, PROPRIETATE şi POSSESSIO.) AGGER Taluz care înconjura meterezul taberelor niihlare ţvezi p. 187). .1 GOR .1 — şi Forul (vezi pp. 31'i şi :JI7). AGRICULTURĂ Principala activitate in Roma celor dinţii secole, activitate cărora „vechii romani", precum Cato, ii vor atribui cu judiciozitate şi nostalgie cele mai bune calităţi ale [concetăţenilor lor. Războaiele punice şi apoi războaiele civile au prilejuit o serie do crize care au lăsat" ogoarele necultivato şi goale. Ruinarea micilor cultivatori caro a urmat şi abundenţa mîinii do lucru vor favoriza dezvoltarea marii proprietăţi (latifundia); în. cele din urmă, concurenţa provinciilor, la rindul lor exploatate pe o scară cliiar mai vastă, va transforma pămîntul arabil din Italia în viţădo-vie, li-v«zi do măslini şi păşuni (vezi pentru această evoluţie pagi-n>le 258 şi următoarele). August, secondat tio Vergiliu (Geor-?«ej şi j0 urmaşii săi (Vespasian, Traian, Hadrian otc.) Vo.r ^corca zadarnic să restaureze agricultura Italiei. Calo col Bătrîn (in a sa De agricultura), Varro (Res rustica) şi 0 uinella (De re rustica) no-au lăsat numeroase informaţii asupra agriculturii romano si evoluţiei sale. 551 iiGViianhisAAgrippa. Născut în 63 Le.n., era de origine modLtă dar a d3^nit de la 44 sprijinitorul _lui Octav.an. modesta, a<u * u .. t perioada cuceririi palorii. Era Sn or^ibatoî abil"ETzCtft să-l învingă pe Sextus POM-PEIUS H Naulochos în 3G. In 33, după co fusese consul, a ptat *arcina de edil şi a executat mari lucrări menite SnVfo^ma vo-.hîa Romă în capitală moderna In acest ^ u el a n-Ml-uat construcţia aşa-numitolor Aqua hdia eniu ei a in i nărtilor mlăştinoase din Cimreţeaua rutieră care, pornind ao ia uyun, hdu,.1ci o„ 11IUU. teze armiielor trecerea p:4n toată ţara şi să accelereze romanizarea dincolo ds Alpi- In 31, la Acţiuni, el comanda flota, şi victoria sa a fost rezultatorul eforturilor de multă vreme întreprinse în vederea reorgmizării marinei şi amenajării, în Campania, a porturilor Portus lulius şi Misenus. Apoi el a dîvanit un fel d.) co-regont al lui August, s-a căsători» cu lulia, fiica acestuia, după_ moartea tîilărului Marcellus, şi a avut cu ea doi băieţi, Gaius şi Lucius CAESAR şi două fiice, a doua Iulie şi prima Agrippină; ultimul său fiu Agrippa Postumus, s-a născut după moartea sa. A murit la 20 martie î.e.n. ALA MANI Popor germanic. Au reuşit să străpungă Umes-vX Germaniei în 260 şi apoi să invadeze Italia pentru scurtă vreme (p. 82).' ALBA Aşezare latină, metropolt latine, ea a fost înlătura ligii are a metropolă a Romei (p. 8).. Căpiţa la a latine ea a fost înlăturată de Roma (vezi p. *Uh *< preluat cultul lui

Iupiter Latinul (p. o2). A LEGE RI (Vezi COMIŢII.) Acfufla5Alisc-Sainle-Roine. Oppidum al seqiianilor,^ în cjre Caesar a izbutit să blocheze şi să-l zdrobească pe U« torix (52 î.e.n.). Săpături ale unui oraş galo-roman. 552 ALEXANDRIA întemeiată de Alexandru în 332 î.e.n., ocupaiă de Caesar, în 47, şi anexată de August, în 30, cunoscuse în ultimele trei secole o expansiune comercială şi culturală exfreordi-nară. Sub dinastia ptolemeilor şcolile salo literare şi filozofice deveniseră cele mai vestite din lumea hellenistică. Prosperitatea sa s-a dezvoltat după Alinarea Tyrului şi a Cartaginei şi n-a încetat să crească sub impulsul romanilor, caro au transformat-o în al doilea oraş al Imperiului (vezi pp. 438 şi urm.). Tulburările din secolul al III-lea au provocat declinul său. Faimoasa sa bibliotecă, întemeiată de Ptolemaios Filadelful (285 — 247) şi incendiată în 47 î.e.n., cuprindsa intre altele toate operele lui Aristotel şi numeroase manuscrise străine, printre care primele cinci cărţi din Biblia ebraică. Influenţă literară asupra Romei (pp. 221 şi urm.). ALEXANDRU Caesar îl ia ca model (p. 64). ALIMENTA (Vezi BINEFACERE.) A LI AŢI în armată (vezi p. 183). Din punct de vedere politic (vezi FOEDUS). ALO B ROG I Popor galic, stabilit în partea do mijloc a văii Ronului, în regiunea Isere; aliat cu Ilanniba!, acest popor a fost învins de C. Fabius Maxiinus, în 121 î.e.n. începiiid din acest moment, client al Romei, cu care se afla în relaţii constante (P- 443). ALPI Pecifkarea definitivă (p. 68) a fost realizată de August carp j-a_consacrat optsprezece ani de eforturi militare, de la 25 '? 7 i.e.n. încheierea acestei pacificări a fost celebrată prin "aicarea trofeului de la La Turbic. Regiunile pacifiesto au ' . nat un f°l de zonă de trecere între Galia şi Italia. Ele cuprindeau districtele Alpii Maritimi (Cimiez), Alpii Cotieni Asusa), Alpii-Grees (Aime) şi Alpii Pennini (Martigny-en-vaiais). Trecerea Alpilor de către Hannibal (p. 51). 12 553 ALT A SEMITA (P. 328.) A L T A R V L PĂCII (Pp. 219, 457) AMFITEATItU Monument (vezi pp. 338 şi urm.). \, Spectacol (vezi pp. 412 şi urm.). Principale vestigii. La Roma: amfiteatrul Flavian (vezi GOLISEU). în afara Romei: Cagliari, Cassino, Pompei, Pola, Puzzoli, Spoleto, Verona (Italia), Arles, jNîmes, Paris, Perigueuy (Franţa), Mcrida, Sevilla (Spania), ElDjom (Tunisia) otc. .1 N C U S MA 11 TI V .9 Rege al Romei, succesor al lui Tullus Iloslilius (p. 2i) (640 î.o.n., potrivit tradiţiei). Prin mama sa, nepot al lui Numa Pompilius, a fost un rege religios, însă a repurtat victorii, mai ales asupra latinilor (p. 43). A domniţi zeci şi patru de ani şi a avut ea. succesor pe Priscus. >a. a repurtat domnitt ouă->e Tar» nins ANNOyA Organizarea aprovizionării la Roma, devenită imperioasă datorită regresului cultivării griului în Italia, incepînd cu sfirşilul Republicii. Griul este sau perceput ca impozit hi provincii sau rechiziţionat şi plătit după un tarif oficial, sau chiar cumpărat de la negustori. Sub Imperiu, grîul asl-fel dobîndit ora transportat, de către nave puse de armatori la dispoziţia statului. Odată ajuns la Roma, acest grîu este în parte vîndut la preţuri fixe, pentru „a influenţa piaţa", în parte distribuit gratuit color nevoiaşi (acoasta după începutul secolului II î.e.n.); aceste distribuţii s-au desfăşurat ulterior cu regularitate şi au fost organizate sistematic în timpul Imperiului; dar numai aproximativ o cincime din populaţie profita de pe urma acestui sistem, numărul beneficiarilor fiind stabilit la 200.000 (P. 171).

ANTIOCJ11A Oraş din Siria, una din cele mai mari capitale ale lumii 1^1-lenistiee (p. -438). Reşedinţa guvernatorului după transformarea de către Pompei a Siriei în provincie romană (64 î.e.n.)-Antioclua a păstrat în timpul Imperiului o mare importanţa 554 ategică, administrativă şi oconomică. Era împreună cu t> lmvra Damascul şi Petra una dintre bazele comerţului Orientul. Diocleţiân a creat aci sediul uneia dintre diocu le orientale. înaintea lui Diocleţiân, Traian şi Hadrian înfrumuseţat-o cu numeroase monumente, dar influenţa aUmană n-a micşorat do loc înrîurirea hellcnismului şi cu tît mai puţin influenţa tradiţiilor semitico ale masei araniceno. ANT1OCI1OS III- (cel Mare) Rene al Siriei şi al treilea cu acest nume după Seleucos, fondatorul dinastiei. EI reuşeşte să restabilească un moment măreţia Selcucizilor, dar în faţa opoziţiei romano a trebuit sa renunţe la hegemonie (.189). (P. 54.) ANTONI NII Nume dat dinastiei care domneşte între Nerva şi Commodus si îsi datorează numele lui Antoninus Pius care, prin jocul adopţiunilor, era considerat descendentul direct al lui Nerva, prin ' Traian şi Hadrian. Această dinastie cuprinde domniile lui: Nerva (96—98), Traian (98—117), Hadrian (117 — 138), Antoninus (138 — 161), Marcus Aurelius (161 — 180) şi Commodus, fiul acestuia din urmă (180—192). (Pp. 75 şi următoarele.) ANTONINUS PIUS înainte de a deveni împărat se numea T. Aurelius Fu-h'w» Boionus Arrius Antoninus, născut la 19 septembrie anul 86 (e.o.) la Lanuvium în Laţium; consul în 120, el este remarcat de împăratul Hadrian care îi încredinţează provincia proconsularâ a Asiei (130—135); este adoptat în 138, cu condiţia de a adopta el însuşi pe M. Annius Verusşi-pe M .Aelius Aurelius Commodus (p. 75). Devine împărat în acelaşi an. Opera sa se rezumă, în exterior, la pacificarea frontierelor (în Africa, în Britania). în interior, dezvoltă asistenţa publică. Moare în 161. Templul său, consacrat lui însuşi şi soţiei sale, Faustina, se ridică pe Calea Sacră. ANTON IUS (MARCUS ANTONII! S ) Apare la început în Egipt, unde este ofiţer al lui Gabianus, care opera atunci în această ţară în numele lui Crassus. A l?"1* ulterior locotenentul lui Caesar în Galia '(de la 54 ia 50 î.e.n.). Tribun al plebei, de la 10 decembrie 50, s-a «"mat de partea lui Caesar cu prilejul războiului civil. A 12* participat la bătălia de la Farsala; în 44 era consul inip,v uuă cu Gaesar şi a exercitat în mod legal puterea după idef> lui martio (p. 64). Rival al tînărului Oetavian, el devin'» în eurînd aliatul său. în 43, s-a realizat al doilea triumviraT î» octombrie 42, hnproună cu Oetavian, cistigă lupta de'la Filippi. După aceea, obţine Orientul ca parte a sa şi, in ee]> din urmă, este implicat, alături de Cleopatra, inlr-o lupt-} deschisă împotriva lui Oclaviaii; după înfringoiva de j^ -Acţiuni, se sinucide. AP-f Problemă la Roma (pp.7 —8, 352, vezi şi A1JK1M CTKj. .1 /' t v* 1-: i a .i e Metodele de construcţie au.ovobiat la Roma. începind tu primolo inonumenle cunoscute. In esenţă, această ovoluţio H-a concreti/.at prin introducerea 'blocajului Intr paramenic, care a substituit tehnica greacă a consfrucliei^ V piatiă pe toată fţrosinma zidurilor (p. 247). Intr-o oam\ >e măsură, permite o dotare cel puţin aprox'iin;u\ a monulor. Arheologii deosebesc mai mulie IViuriVe apare- care principalele sînt: iwi (sau apareiaj poligonal, numit uneori ciclo as>ţici, format din mari blocuri Iji'ule, poligonale, ate unele in altele. Multă vreme considerat ca apareia.jul mentl iaje dintre Opus pic sau pel doar imbric foavle arhaic, acest apareiaj se pare că dala iu ivalilate iliu secolul al IV-lea i.e.n. suprapuse: din care pr di- veoperit neO/jiii qiiidralttjn. 1'ofnnt din piei re cioplit ii) ■nsiviuile pietcelcir, natura lor şi lai'ierel neau variază de la epocă la epocă. O/>«.» in.fariii.in, formal diutr-un nucleu de blocaj, aco cu uirpararn-.'iil format din mici piramide de tuf dispuse regulat. Palea'/.ă din-secolul al 11-lea î.e.n. Opu? rciini.totn.i>i, se realizează in aceeaşi Ielinică ca şi precedentul, dur partea-exterioară capătă forma unei plase cu ochiuri regulaţi;. Datează de la mijlocul sec. I i.e.n. Opus lestnneiim, are acelaşi nucleu do blocaje ca şi cele doua apareiaje precedente: învelişul extern este formal

din cur;)-ini/.iaşe/.ate culcat şi legate cu un mortar, care varia fu Imn'-ţ.ie de epocă. Opus mixtuin, combinînd pentru paramente căvămida. Pta' fcra cioplită şi cîteodată cărămizile mici şi pătrate dis}»t|Re in formă de reţea. /PFD ■ i ap TE UCTE apeduct la Roma a fost construit de censorul Appius Romanii au început să imite tehnicile greceşti, buint.înd canalele zidite la suprafaţa solului sau sub-e si'exploatînd panta terenului. Apoi întrebuinţarea jfTtei Şi a blocajului (pp. 247 şi 248) a înlesnit construirea nor suprastructuri care micşorau lungimea traseului şi cntineau apa sub presiune. Din pricina creşterii populaţiei Rom'îi, ca şi din cauza modei termelor, apeductele sau în-ultit' Agrippa a pus la punct o administraţie specializată eat'ru apeducte şi cunoscută nouă prin Tratatul Apeductelor z lui Frontiniis, care supraveghea întreţinerea conductelor şi justa repartizare a apei. Principalele apeducte ale Romei erau, în ordine cronologică' Aqua Appia (cel mai vechi); datează din 312 î.e.n. (p. 349). Anio Vetus (272—270 în e.n.); el aducea apa din regiunea Tibur (p. 350). Aqua Marcia (1M-140 î.e.n.) (p. 350). Aqua Tepula (125 î.e.n.) (p.. 350). Aqua lulia şi Aqua Virgo, realizate de Agrippa (p. 351). Aqua Alsiet'ina, construită de Augustus în 2 î.e.n. (p. 352). Aqua Claudia şi Anio Novus, începute de Caligula în 38 e.n. şi inaugurate de Claudiu la 1 august 52 ; apele lor provin din cursul superior al rîului Anio. în provincii, dezvoltarea oraşelor romane a impus construirea de numeroase apeducte. Vestigii principale: Vezi Aqua Claudia, Aqua Marcia, la Roma; Podul de la Gard, în Franţa; Apeductul lui Valens, la Istanbul; Apeductul de la Se-govia, Apeductul de la Almunecar; Apeductul de la Tarraco, Apeductul de la Merida în, Spania, Apeductul de la Smyrna etc. APOLLODOR DIN DAMASC Arhitectul lui Traian şi Hadrian (p. 320),. APOLLO Divinitate de origine greacă ajunsă la Roma poate pjin in-rerniedml etruscilor, însă totdeauna simţită ca străină, -din Veii (P. 33) _ şi Augustus (P.330).' S DI N T YANA n f' n^xi la Tyana în Asia, în timpul lui Tiberhi, Pr°totipul filozofilor pitagoricieni mistici care stiăbă557 A P O T li O Z Ă Formă a cultului imperial, împăratul devenind zeu fdiuug) după moartea sa. Această nemurire este acordată de Senat-zeul primeşte un cult, pe care ii conduce un colegiu de nrenii' -a tui Romulus (P. 150). •'• — personală a unor simpli particulari (vezi p. 100). (Vezi CULTUL IMPERIAL.) A P PI U S C L A V D l U S C A E C T) .9 (Wisor în 312 î.e.n. So opune la orice pace de compromis cu Pyrrlius (p. 46). Personalitatea sa domină secolul al IV-Jea î.e.n. El aparţinea unei familii din aristocraţia sabină, insă a contribuit la pătrunderea influenţelor noi în Roma. A construit nia A.ppia, între Roma şi Campania, şi Aqua Appia (p. 349). VA a publicat prima lucrare de practică juridică (p. 142) şi a întreprins o reformă a ortografiei l.iii"« 4 -' " (uit de assm'iie:) n n<.'«---. Poate, i ti V ALTARfjAvqp PĂCII.) ;,' « C A D A 'nipreună cu bolti i f„i a'o arhitoctupi'i romano^Ii»^ 1 Illllo 558 •■'■) (Pp. r a b formoI« caracteristice monolitice au fost inlo„rin arcuri în semicerc realizate în pialră şi, niai des, .C?t\mh\& sau beton. Unele arcade susţin apeductele şi 1(1 structura amfiteatrclor, în timp ccarcmiio oaibo maxi-t"f e*h'librul sub ProsilllH'a greutăţii construcţiilor. AJtCVJtJ DE TR1VMP v rmă de monument pur romană. Se parc că la origine au t tt porţi sacre ridicate la un punct de trecere (frontieră do rovincie, pomerium al unui oraş etc.) dar, de timpuriu, onumente asemănătoare au fost ridicate de generalii

în-vinfălori din banii proveniţi din prada de război şi impodo-hite'cu imagini care reproduceau faptele celor.ee le consacrau, de unde termenul de „arc de triumf", întrebuinţat la modul general şi uneori abuziv. Au apărut arcuri do triumf la Roma şi în majoritatea oraşelor provinciale (P. 316). Principale vestigii la Roma: arcurile lui Constantin, lui Septimius Severus (p. 316), lui Titus. în afara Romei, în-tîlnim arcuri de triumf cu o singură deschizătură: arcul de triumf al lui Hadrian la Atena, arcul lui Garacalla la Volu-bilis, arcul de la Djemila, arcul Iui Traian de la Boncven-tuin, arcul de la Carpcntras, arcul de la Saint-Remi, arcul .de la Verona, arcul lui Traian de la Ancona. Arcuri cu două deschizături: arcul de la Annouva în Algeria. Arcurile cu trei deschizături: arcul do la Bosta în Iordania, arcul do la Capua, arcul lui Traian de la'Timgad, arcul de la TJia-missa (lingă Constantio), arcul de la Orange, arcul de la Palmyra, arcul Iui Septimius Severus de la, Lambesa. Arţuri cu patru deschizături: arcul lui Garacalla de la Te-bessa, arcul de la Loplis Magna, arcul lui Marcus Aurelius. de la Tripoli etc. A RGE1 Astfel se numeau douăzeci şi patru de capele împrăştiate prin Roma, care serveau ca altare la trecerea procesiunii care avea loc la 16 şi la 17 martie. Exista de asemenea o sărbătoare (la 15 mai) în timpul căreia se aruncau în Tibru douăzeci si patru de manechine de răchită care se numeau argei (P. 31:1), se ^m^mmms* 559 A R II I T E C TU R A R O M A N Ă Arhitectura în gen«ral (vezi pp. 243 şi urm.). — particulara (Pp. 283 şi urm.; pp."tî-04 şi unu. — provincială (Pp. 'i15 şi urm.). A RM A TA — in general (vezi Cap. V, pp. 175 piuă la. 20G). — şah Servius 'Pullius (P. 2i). — după războaiele cu-samniţii (P- Vi). — sub-imperiu (Pp. 71, 78 şi urm.; 200). — în provincii (P. \',\k). Rol politic (Pp. 71, 78 şi urni.). .1 ;.' M AM E X T (Ye/.i capilohil X.) ARMENIA Frontieră a Imperiului (IV 'i). Invazia Armoniei (P. 78). A.R.R I A Tipul de soţie eroică (p. 127). ASIA Rugatul Perganuilui, lăsat in \X\ î.o.n., prin testament, Romei de rogele Attalus al lll-lca a constituit prima provincie a Asiei (p. 55) la care s-au adăujţnt mai multe alte teritorii (Frigia in 62, Gilicia in 56). Restul peninsulei Ana-tolia cuprindea mai multe regate vasale dintre nare unele şi-au păstrat independenţa, iar altele au fost anexate (Bili-nia, Galatia, Pontul, Cappadocia, Pamţilia, Licia). In secolul al 11-lea î.e.n., provincia a-.beneficiat de o mare bogăţie atestată de săpăturile de la*Sardes, Milet, Pergam, ¥.(&• Maiţiiesia ele. A S I li I A Provincia Asiriei (P. 7«). A T li L L A N A Comedie populară si bufă. Denumirea provine .do iul Atella (vezi p.407). oraşe560 1TENA Rămasă iniţial credincioasă Romei cu prilejul rivalităţilor diplomatice din Mediterana orientală, va fi aspru pedepsită de Sul la după defecţiunea sa din 87 î.o.n.; totuşi şi-a păstrat inte°ral prestigiul său intelectual :-tinerii romani, proveniţi din 'categoriile sociale dominante, îşi desăvîrşcau aci educaţia, în timpul Imperiului, oraşul este guvernat de o plu-tooraţie. Hadrian 1-a mărit şi 1-a transformat în capitala federaţiei panhelleniee; Mârcus Aurelius a organizat aei o universitate. Atena şi Cicero (P. 296). Vestigii romane: noua agora, poarta lui Hadrian, odeonul lui iferodes Atticus, templul Romoi şi lui August ele. \TLETI (Vezi GYMXA/II.) ATRIVM Ineftperea centrală a casei romane (vezi pp. 310 şi urm.). ATR I LM VESTA E (P. ;uo.)

A t TA L V S \\l Ultimul rege al Pergainuhii, mirt la i:i:i î.e.n. (p. 55). VA urmase unchiului său, Atlalus al 11-lea, fiul lui Attalus l Soter, aliat eu Roma în războiul purtat împotriva lui Filip al Macedoniei. Regatul a trebait să se apere multă vreme de asalturile galaţilor. în secolul al II-lea, Pergamul a devenit unul dintre focarele culturii hellenice din Asia. Oraşul m'a celebru pentru aşezarea şi pentru monumentele sale printre care se afla faimosul altar al lui Zeus, cu sculpturi remarcabile. Provincie romană incepind cu i:i:i (p. 55). ATTI C V S T. Pomponius Atiicu*, prietenul lui Cicero, s-a născut in 109 î.e.n. şi a plecat de la Roma iu timpul războiului civil dintreSulla şi Marius; nu s-a înapoiat decit în 05, după restabilirea calmului. El a fost unul dintre cei mai importanţi bogătaşi ai epocii şi nu s-a compromis in conflictele pontice. Atticus s-a sinucis in :i2 î.e.n., ca să scape de o maladie incurabilă. REGULI;?!. RKGVLVS Sfii AVCTORITAS Definiţie (vezi p. 162). — a senatului (vezi pp. 150 şi 162). -a principelui (vezi p. IOV). A U G V It interpret însărcinat să transmită oamenilor voinţa 7.eilor. Augurii formează un colegiu de şase, apoi de nouă membri! recrutaţi prin cooptare, începînd cu 104 î.e.n. De la Sulla colegiul număra cincisprezece membri. După August, numirea în funcţia de augur a fost efectuată de împărat. Consilieri „tehnici" ai magistraţilor, augurii posedă ştiinţa prevestirilor, descifrate in zborul păsărilor, în pofta de nrîn-care a puilor sacri, sau în diverse incidente fortuite. Augurul ţine în mina dreaptă un baston încovoiat (lituus) cu ajutorul căruia schiţează în cer sau pe pămînt TBMPLAÎM, în interiorul căruia va observa semnele. Puterea practică a augurilor, care, de fapt, hotărau ţinerea adunărilor, validitatea deciziilor etc. ora foarte mare. De aceea s-a încercat restrîngei'ea intervenţiilor lor. Sub Imperiu, principele este augur şi controlează întregul colegiu (p. 66). AUGVST V. Oetauius Thurtnus, nepotul lui Caesar pe linie feminină, s-a născut în 63 i.e.n., data consulatului lui Cicero şi a conjuraţiei lui Catilina. Tatăl său, mort în 58, aparţinea unei familii înstărite din Velitrae, care, prin el, pătrunsese în senat pentru prima oară. Adoptat de Caesar în 44 Octavian a luat numele de C. IuUus Caesar Octavianus. Insă, începînd din 45, făcea parte din statul major al dictatorului ca-re-1 trimite să-şi desăvirşească educaţia la Apollonia (Iliria). unde se forma o armată în vederea' unei expediţii îndreptată împotriva părţilor. Apoi, el îşi revejidică dirz moştenirea (p. 65). Treisprezece ani mai tirziu, devenit, după Ac-tium, unicul stăpîn al Romei, August înfăptuieşte o imensă acţiune de reorganizare şi de restaurare pe toate planurile şi inaugurează un regim în caro puterea centralizatoare a principelui se conjugă cu respectul — cel puţin aparent — pen-ţru tradiţiile republicane. Acest regim a fost Principatul (vezi pp. 169 şi urm.). Insă la adăpostul tradiţiei seelaborează schimbări profunde. După restructurarea sa, Senatul devine o corporaţie mai degrabă decit o adunare, şi cavalerii, moniţi unei cariere foarte puţin inferioare, alcătuiesc împreună cu senatorii elita în care principele va rocrula» 502 , - 11U pe cei mai apropiaţi colaboratori ai sfii (proveniţi 7lin familia sa, de la Agrippa la Tiberiu), cel pulin pe fun.'--" tionarii cei mai importanţi ai noului stat. Armata devine o oştire de profesie, întreţinută prin perceperea noilor im-nozite (ventesimale) şi datorită unei vistierii speciale, aşa-nuinitul Aerarium militare. Provinciile sînt împărţite între senat şi princeps, unicul imperator, care, deleagă în cele mai >xpuse dintre ele legaţii şi procuratorii săi. El nu real cuceriri în afara celor impuse de securitatea imedi cuceriri alizează diată a turbulente, devin obiectul campaniilor şi explorărilor mai profunde (Drtisus, Tiberius, Domitius Ahenobarbus, Varus). Ia aceste măsuri politice şi administrativo se mai adaugă reforme decisive în materie de justiţie şi de moravuri (restaurarea juriilor permanente, instaurarea dreptului de apel, unificarea jurişprudenţei, reabilitarea familiei şi a oulleloi' tradiţionale). în sfîrşit, marile lucrări urbanistice se multiplică'aţît la Roma (apeducte, temple, for, p. :S1Ş) cit şi în Italia şi în provincii (Spania, Galia narboneză, Egiptul etc) Această acţiune complexă, realizată cu răbdare şi circumspecţie, a fost concomitent definită ca o restauraţie şi ca o revoluţie şi va fi continuată mai tîrziu în direcţii care vor varia în funcţie de împrejurări şi de personalitatea succesorilor lui August. Senatul va preconiza, uneori in opoziţie, politica lui August ca şi anumiţi împăraţi, care acţionau de altfel în cadrul absolutismului. Ea pecetluieşte incontestabil o evoluţie care, pe căile monarhiei şi etatismului, tinde spre universalitate. Pentru evenimentele anterioare lui 27 i.e.n., vezi ANTO-NIUS, sextus POMPEIUS etc. Pentru datele principale ale domniei lui August., vezi tabelele cronologicei de la 27 î.e.n. la ■!■'► e.n. Pentru rolul lui Agrippa, vezi sicest nume. Pentru problema succesiunii, vrzi ITjLIO-CI.AI DlENll. Pentru monumentele augusteice la Roma, vezi ALTAI.il.1 L PĂCII, TEMPLE, PALATT\, CASA L1YIET. -i r a u s r u s

litiu dat lui Octavian. Penlrii semnificaţie: pp. tVi şi IM, f?nELI AX J-wius D^mitim Aurelianus, născut spre 214, la Sirmium, 5 c°nsacră domnia (270-275) apărării Imperiului asaltat 363 de barbari din toate părţile (p.82). în special Galia fusese pustiită după 236 e.n. de neîncetate incursiuni germanice Goţii ameninţau de-a lungul Dunării. Aurelian a făcut fatj năvălitorilor, a zdrobit pe goţi în Moesia, şi, după ce a scăpat de Tetricus, care pusese mîna pe putere în Galia, a nimicit o mare parte din bandele francilor şi ale alamaniîor care prădau nordul şi estul ţării. Totuşi, părăsirea definitivă a limes-uhri germanic marca debutul regresului roman în Occident, şi cetăţile galice, ca şi însăşi Roma, nu şi-au datorat, în secolul al IV-lea, relativa lor linişte decît'protecţiei unor ziduri puternice. In, Orient, Aurelian a recucerit Palmyra, redevenită independentă sub regina Zenobia, în urma tulburărilor consecutive înfrîngerii lui Gallienusl După triumful său din 274, Aurelian a fost salutat cu titlul de restaurator al Imperiului. Aurelian a murit asasinat în 275, cu prilejul unei campanii purtate în împrejurimile Bizanţului. AU SON I V S Decimus Magnus Ausonius. Născut la Bordeaux, în 310 e.n., a fost unul dintre cei mai importanţi retori şi poeţi ai epocii sale. în 365, a devenit preceptor al fiului împăratului Valen-tinian I, la Augusta Treuirorum; a fost guvernator de mai multe ori şi a purtat titlul de comes („tovarăş") al împăratului. După 383 (data morţii fostului său elev, Gratianus), a trăit retras la Bordeaux. A murit în jurul anului 395. AUSPICII Semne trimise do divinitate (cel mai adesea Iupiter), cară indică părerea puterilor supranaturale asupra unei acţiuni, începute ori proiectate (p. 95). Există auspicii private, utilizate de particulari, dar cele mai importante sînt auspiciile publice, care privesc viaţa publică. Ele se folosesc la şedinţele adunărilor legislative sau electorale (p. 151), la intrarea în funcţiune a magistraţilor, la operaţiile militare (plecarea armatelor, angajarea bătăliilor etc). în principiul toţi magistraţii au dreptul să ia auspicii, pentru actele funcţiilor lor (pp. 40 şi urm.). Adesea ei sînt asistaţi de auguri, dar pot, de asemenea, să interpreteze singuri semnele favorabile sau nefavorabile. Se va nota că auspiciile luate prin acte interioare pomeriumului nu mai sînt valabile în afara Romei (pp. 139 şi 301). 564 1 V T VS d. rUa î,ilcmeiat în 12 î.c.n , sub tiai^todimun.) Oraşim ' , fostului oraş gahc de W>st, Pf11 ^oflta£vray, Ruinat tu 269 de către rupe le fa Uibracte (Mont «cl a^ ^^,,0 tocătoare sub coni:.fautone gali)şie^aaio.inouc ( aA'.,_ s<rfii lor indiAVENTIN Colină vecină cu situată în afara .\ plebeiană (p-28). uo.ridiouală din Roma şi îi. Colină prin exculuitl.i B BA A L li li K .... , - u fi (Heliopoli*) etatea Soarelui. Oraş din Mna, etapa do i'avane. Templul de la Baalhek (V. -20). ii a c c ii u s . . Divinitate greacă asimilată lui Liber loler. Cult (l\ .117). BAI într-o casă particulară (P-). Băi publice (ve/.i TBHMK). BALISTE Maşini de război (vezi pp. 291 — 292). 56"> B A N C II E R I Bancherii romani au fost iniţial agenţi de schimb: ui teri au împrumutat bani cu dobîndă, adesea în contul unor c>-r rnătari, care voiau să rămînă anonimi; întocmai ca în q^' cia, ei au acceptat depuneri de fonduri şi, începînd cu sfhV şitul Republicii, au tras cambii asupra corespondenţii/ lor. Astfel s-au evitat transporturile de fonduri. ' Bancheri la Roma (P. 307). BARC I ZI Vezi HAM1LCAR BARCA.) TJ A SILI C A Originea basilicii, care constituie un hol cu absidă, împărţit în naosuri de şirurile de coloane, se află în discuţie. Ea slujeşte drept tribunal, bursă de comerţ, loc de îutîlnire înainte de a adopta tîrziu un caracter religios. '• - Aemilia (P. 313). ■— lui Constantin şi a lui Maxcnţiu (P. 326).

- Inlia (54 î.e.n. — 12 e.n.), cea mai vastă din bazilicile Forului (P. 813). - Porcia (184 î.e.n.) (P. 313). - Sempronia (170 î.e.n.) (P. 313). "Vipia (212 c.n.) (P. 322). Vestigii îndeobşte foarte deteriorate. La Roma: basilicile Aemilia, Iulia, a lui Maxenţiu. în Italia: Pompei, Fano. în Africa: Tîmgad, Tipasa etc. In Orient: Aspendos, Samaria e'tc BELII UT Berytus, oraş din Fenicia, colonie sub Agrippa; centru important de culturi şi de industrie (lînă şi mătase), corpora-ţi? puternică de negustori, şcoală celebră de jurişti. Vestigii de apeduct în împrejurimi. B E N E V E JS T (bătălia de lai (275 î.e.n.". (Vezi PYRRHUS.) Vestigii: arcul lui Trăiauj un cryploportic, podul c(c. BERBECE Maşină dy război (vezi p. 180). BESTI ARI I (Vezi GLADIATORI.) 566 plBLl0TECt fP. 323.) ?, uf vreme inclusă printre îndatoririle patronului faţă de Miiii'i ^ . guk forma vmci asistenţe publice, binefacerea şit mente, S'?e°vorba de alimenta, care s-au aplicat nu numai la Roma, i si în majoritatea cetăţilor provinciale, îndeosebi in f talia' (PP- 429*430). BIROURI -ale magistraţilor (P. 101). -ale împăraţilor (Pp. 171, :V2->). BIŢI NI A Provincie în Asia Mică, lăsată moştenire Romei ae cairo Nicomede al IlI-lea, şi organizată de Pompei care a unito cu o parte a Pontului. Pliniu cel Tinăr a fost aci guvernator. B IZ A N Ţ Fostă colonie greacă transformată CONSTANT INOPOL). sub Constantin (vezi BO LOG NA (Bononia) Colonie latină în 1.89 î.e.n., pe un teritoriu care aparţinuse galilor boieri şi, mai înainte, \illanovienilor şi etruscilor (Felsina). Nod rutier. BOLŢ A Formă caracteristică a arhitecturii romano care s-a dezvoltat graţie folosirii cărămizirii şi a blocajului. Romanii cunosc în special bolta în unghi pe care o va folosi mai lirziu fcvui Mediu. BORDEAUX ^f'<l'gala) Capitală a tribului galic al biturigilor vivisci; Son) mP.mai Puţin importantă decît Saintes (Mediolanum nmum), s-a dezvoltat considerabil odată cu Anloninii şi 507 a devenii, principalul oraş din regiune. Sediul unei sităţi (p. 110). • BO SCO RE ALE (Iîngă Pompei) Vila de la Pisaneila prezintă, alături de locuinţa bogat H corată cu terme şi rezervată sţăpînului, iusSahiiii^ Vas?" consacrare în special viticulturii (vezi pp. 281, 230;. Aşeza. rea a dat la iveală o coiecţie faimoasă de argintărie. ' B RIT AN 1 A (MAREA-) Caesara întreprins în Britania două expediţii (55 — 51 î.e.n.) însă ea a rămas focarul independenţei celtice jţiiiă în vremea cuceririi regiunilor meridionale din timpul lui CLvudiu (43 î.e.n.) (p. 77). Legiunile comandate de Plautius şi de viitorul împărat Vespasian au ocupat Camulodunum, unde Clau-diu şi-a făcut o intrare triumfală. însă, do fapt, pacificarea nu s-a încheiat decît după campaniile organizate din Ţara Galilor şi din Yorkshire, în 78 —79 e.n. Dar în nordul ţării agitaţiile au continuat. în 122, Hadrian a construit între Tyne şi Solway zidul care-4i poartă numele. Apoi Antonimia a "deplasat frontiera mai spre nord, între Fortli şi Clyde, dar această nouă linie de apărare a fost repede abandonată şi na putut fi recucerită de către Scplimius Severus. în 296, provincia a trebuit să fie recucerită de la uzurpaţoml Ga-rausius şi a fost apoi invadată de către barbarii din nordul Scoţiei şi do către piraţii saxoni. Romanizarea s-a resimţit mai'ales în sudul si în sud-estul provinciei, unde au fost întemeiate numeroase colonii şi municipii (Londra, Colches-ter, Saint-Albans (Verulamium), Caerwent (Venta Silu-rum), Winchester (Fenta Belgarurn) etc. Din această epocă ne-a rămas un anumit număr de vestigii dintre care cele mai importante sînt, împreună cu zidurile lui Antonimia şi mai ales cu cele ale lui Hadrian, ruinele unui amfiteatru la Gaerleon, fragmentele incintelor Londrei şi ale Yorkului, termele de la Bajth (Aquae Sulis) etc. Oraşul Silchester ţP. 449). Vezi de asemenea GLADIATORI (Pp. 416-417).

B RUT U S L\ Eliberatorul Romei, în 509 î.e.n. (vezi p. 91). Descendentul său M. lunius Brutus a fost unul dintre asasinii lui Caesar, în 44 î.e.n. El s-a sinucis după ce a-fost înîrînt la FilipP1' 568 CĂTĂBl A Mria foarte simplu la origine. întocmai ca la greci, a ^"s totdeauna, chiar în perioadele do înflorire a gaslro-ram» i- ^ Jux al mareiui oraş sau al bogaţilor (vezi LUX). V mesele se pregătesc în atrium, adică într-o Iă îîd ll I î Vreme neac , mesele se pregătesc în atrium, - npre neacoperită. Insă, începînd cu secolul I, o încăpere 1 ial'1 tinde să fio rezervată în acest scop în fiecare casă. 1pe°vilelo si în locuinţele luxoase, descoperite la Pompei, -ti încăpere se află în vecinătatea sufrageriei, cămărilor rnprovizii şi a băilor. Aci pol fi regăsite cuptoare şi usten-le de bucătărie mai mult sau mai puţin similare celor uti-Uzate de hangii şi de proprietarii localurilor publice, unde ge serveau băuturi calde şi preparate culinare. BUGETUL STATULUI ROMAN Cheltuieli: culte şi lucrări publice, armată, adininislraţie, distribuţii de grîu; sub Imperiu, curtea, asistenţa şi instrucţia publică, poşta. 'încasări: tributul pînă la 1G7 î.e.n., impozite directe (vămi, apoi impozite pe moşteniri, vînzări), venituri provinciale (ucciigal, stipendium), venituri domoniale (mine, închirierea de terenuri din ager publicus). Adininislralie: în timpul Republicii ca este dirijată de senat; poporal votează impozite noi, questorii au în grijă aerarium din templul lui Saturn, publicanii (cavalerii) iau impozitele în antrepriză. Sub Imperiu, impozitele au fost, percepute direct do stat (cu excepţia vămilor). Această reformă, inaugurată de Caesar şi de August în Asia şi în Sici-lia, a fost extinsă de Tiberiu ia loato provinciile unde decu-rioniiau răspuns cu propria lor avere de veniturile încasate, în afară de aerarium, s-au distins un patrimonium (averea principelui), aerarium militare (vistieria militară), fisetis Caesaris (vistieria administraţiei imperiale). C CAE CILI A METELLA »ea a lui Q, Metellus Crelicus (consul în G9 î.e.n.) şi soţie « iu» Crassus cel Tînăr. Mormînlul său amplu, în formă do turn se află pe Via Appia. 13 - Civilizaţia romană, voi. II 569 CAELIVS Era una dintre colinele Romei, care ieşea în evidenţă. podişul Esquilinului şi se termina aproape do Golise (pp. 29,30). CAERE (In etruscă Chisra sau Chaire, azi Cavaleri.) Era unul cele douăsprezece oraşe ale confederaţiei etrusce; a i____ nut multă vreme cu Roma relaţii bune, întemeiate pe i-aporturi comerciale. Legături cu Roma (vezi pp. 36, 43). CAESAR C. lulius Caesar pretindea că descinde din Anehise şi din Venus: familia sa era palriciană, dar nu aparţinea stratului cel mai înalt din aristocraţia romană; s-a născut la 13 iulie 101 î.c.n., şi, la începutul'carierii sale politice, a intrat in conflict cu'Sulla, care n-avea încredere in tinărul Caesar. Ca să evite prescripţia, Cacsar s-a refugiat in Asia, la curtea regelui Bitiniei. El a revenit la Roma, după moartea dictatorului. A fost ales pontif în 73, şi această alegere a marcat începutul ascensiunii sale politice; a participat activ la agi-taţia caro urmărea abolirea treptată a măsurilor adoptate dcSulla. Questor în Spania în 68, edil curul în G5, ol a organizat cu acest prilej jocuri care l-au îndatorat din greu. In această perioadă, s-a compromis în acţiunea lui Catilina (p. 61) şi a încurajat partidul „popular", propunmd o lege agrară care a fost respinsă datorită intervenţiei lui Cicero. A devenit pontifex maximus în 03 şi, în anul următor, a exercitat pretura, iar apoi a fost propractor în Spania. A revenit la Roma pentru a fi ales consul; a exercitat această dem-• -" : : - " ..... —:-+o î„ nnfîri.i nnozHici ineconstituit o împărţire secretă a puterii şi a obţinui i-nu>-; cia Galia ci~alpina,lacare senatul a adăugat şi pe cea transalpină. Apoi cucereşte rostul Galici şi se angajează într-o serie do campanii care nu s-au încheiat eînd, după lichidarea triumviratului prieinuilă de moartea lui Grasus şi u^ asemenea din cauza ostilităţii sporite a lui Pompei faţă de Ci a trecut împreună cu trupele sule Rubiconul, fluviu wicj^. separa Italia do provincia sa, şi a pornit împotriva Ko|" în fruntea trupelor sale. A zdrobit la 9 august 48 la Fa"=' facţiunea senatorială şi a recucerit Orientul, ocupind 570 . 1 durrv ocuparea Alexandriei (vezi CLEOPATRA). In ii ie 46 Caesar nimiceşte forţele pompeiene în Africa la ti

ansus si la 17 martie 45, pe cele din Spania la Munda. n Vi<i ce s-a întors la Roma, unde a început o foarte amplă artiune de reorganizare a statului, Caesar s-a gîndit să res-î Kiioasră monarhia. Dar s-a format o conjuraţie a tinerilor aristocraţi (vezi BRUTUS şi CASSIUS) şi a fost asasinat H idele lui martie (15 martie 44) (p. 64). Moartea sa a lăsat Roma in plină anarhie, însă iniţiativa şi chiar personalitatea sa curind divinizată (p. 315), şi-au pus amprenta asupra "începuturilor principatului (p. 105). Caesar şi lehnica militară (vezi pp. 179 şi 1901Proiecte urbanistice (vezi p. 328). CAESAR (Caius şi Lucius) Prineipes ai tinerelului, nepoţi ai lui August, fiii luliei şi ai lui Agrippa (Pp. 249 şi 447). CALD ARIUM Sala caldă a unui ansamblu termal (vezi TERME) CALENDAR Prima împărţire a timpului a fost un calendar lunar: luni de douăzeci şi şapte sau douăzeci şi opt de zile, divizate în .,faze": kalendele (luna nouă), nonele (primul pătrar), idele (luna plină). Iniţial anul a avut zece luni, apoi douăsprezece; această ultimă inovaţie este atribuită lui Numa. Pentru recuperarea întîrzierii asupra anului solar, se adăuga, la fiecare doi ani, o lună intercalară de douăzeci şi două sau de douăzeci şi trei de zile. Această intercalare* era asigurată de PONTIFI. A rezultat o dezordine cumplită, remediată la reforma lui Caesar din 46; a fost. atunci instituit anul uuian, care a cuprins douăsprezece luni de treizeci şi de treizeci şi una de zile alternativ (cu februarie care avea douăzeci şi opt) şi, la fiecare patru ani, un an bisect (care dubla pe 6 al kalendelor lui martie). Kalendele, idele şi nonele au căzut atunci la o dată fixă, kalendele totdeauna Ia întîi ale unu, nonele la 7 martie, mai, iulie, octombrie, şi, în cele-îalte luni, la 5; idele cădeau la 15 cînd nonele erau la 7, si u 1» în celelalte luni. . ^ * w (_J J A C^1 j^r Oe,riua"icus şi al celei dinţii Agrippiue, tînărtil " ius taisar Gormanicw>. supranumit „Caligula" (ciz571 muliţă) de către soldaţii armatei de pe Rin, s-a născut 31 august 12 e.n. la Antium. Rămas singurul reprezent al familiei sale, a succedat la Tiberiu, unchiul său ad'^ în 37 e.n. Domnia sa a fost scurtă, insă marcată de vaganţe caro ne îndeamnă să-1 bănuim pe Caligula de im. Totuşi se pare că cel puţin unele dintre actele sale a corespuns unui program politic precis: deiîicarea ânpjra tului in viaţă, forme de etichetă împrumutate curţii La<*izf lor etc. A fost asasinat la Roma la 20 februarie îl. ° Palatul său (Vezi p. 331). CAMILLVS M. Furius Camillus, a fost unul dintre cei mai iniporiauti conducători militari do la începuturile Republicii; de cinci ori dictator (p. 1(50), censor în 403, învingător al galilor după ce ocupase Voii în 39(5 (p. 37). Tradiţia ii atribuie in, stituirea unei solde pentru armată (p. 199). C A M P A N I. L Regiunea Neapolelui, limitrofă la nord cu Laţium, la sud cu Lucania, la est cu Samnium. Colonizată de greci (Cumae) în secolul al VlII-lea î.e.n., apoi de otrusci, dominată ulterior de samniţi şi do Capua, iniţial aliată cu Roma (care a distrus-o, după defecţiunea din 211), sub August Campania a alcătuit, împreună cu Laţium, prima regiune din Italia. Aci împărţirea domeniului public pusese probleme dificile. Pămînt roditor şi populat, Campania era legată cu Roma prin uia Appia; principalele oraşe erau Capua, jNcapolis, Puteoli şi portul militar Misenus. Romanii posedau aci nu-msroase vile de odihnă, care au lăsat vestigiile cele mai importante la HERCULANOWşi POMPEI. Picturi celebre. C A N S A i: iufrîngerca de la Cannae (P. 51). CA PITE CENSI Cei mai săraci cetăţeni, care persoana lor (p.109). nu sîtil recenzaţi decît pentru CAP 7„ roiiuă sacră prin excelenţa, cuprinde donă.vîrfiiri: ^Bonw,"- ' , g şj 42) şi Capitohum (propriu-zis vîrcitadela (-,. ^„^lu monumental caracteristic pentru ora-ful sUCl''prindea totdeauna un templu cu o cella triplă «"'.^oranitolinu). In acest sens vezi pp. 32 şi 447. Săpalu-(trl îonioeice au permis reconstituirea planului unor nurile arll,c°î^itolii, îndeosebi in Italia (Roma, Pompei, Os-sc^.j^ ^Timga(j) Dougga etc). iu Franţa (Lyon, Toutia), în Africa louse, Aulun, mai ales Narbonne). r 1 RAVAN £ ^upraveglicrea drumurilor caravaniere wodenîi cu tamîic, mătase) explica j (comerţ de lux cu u,mrave«herea drumurilor raravaniere (comerţ de lux cu rodenîi cu tămiie, mătase) explică în _parte politica ro-ină in \rabia şifaţă do părţi (vezi pp. 7/ şi 78). Totodată, "nsYcu o regularitate mai mică, Africa neagră era legată priii caravane cu porturile mediteraneene din C'.ii-enaica. Unul din axele (nord-sud) taberelor (vezi p. 185) sau ale oraşelor. Cealaltă axă (esl-vest) este DECI MAM H (vezi pp.' 444, 445).

C ARMEN (Vezi p. 209.) CARX EAD E Filozof grec originar din Cyrene (născut în jurul anului 2l."i î.e.n.K El a condus Academia la Atona: adt-pl al anei i'-rn-ii probabiliste, profesa scepticismul. Ambasada sa la Roma (vezi p. 1387). CAR R II A E (Harran) Oraş din Mesopolamia. Bătălia de la Carrhae (5H î.e.n.) (P. 62). C .4 R T A G / N A Colonie întemeiată de colonii tirieni îutr-o epocă im-ă incerta, dominată de o aristocraţie mercaolilă, îşi exercită lutluenţa in tot bazinul Medite'ranei occidentale, datorii a «genţnlor sale comerciale: s-a aliat cu etruscii, cu anumite im0^'1"1 numi(le, la un moment dat cu Roma însăşi. îna-"ite de a intra în conflict cu ea in Sicilia. Primul război im573 nic (264—241) duce la pierderea insulei, al doilea se termină prin înfrîngerea de la Zama, al treilea (149_., prin distrugerea sa: Scipio Aemilianus blestemă soluî -"' (p. 437). C. Gracchus a avut totuşi îndrăzneală să aducă^ o colonie; aceasta a fost una dintre cauzele căderii sale (isn1 Noua aşezare a fost suprimată, dar August a reconstituit după planurile lui Caesar (Colonia lulia Carthago). Ora f urma să devină o mare metropolă. Cadastrul urban a 1 foarte temeinic studiat (reţea de cardines şi de decunia terme, teatru, odeon, circ,'apeduct, port).' '• Civilizaţia punică, multă vreme prost cunoscută, a alcătuit obiectul unor studii recente, începînd cu săpăturile "'car încă se desfăşoară şi care au pus in valoare o dublă influeu^ orientală şi'hellenică. Pentru ansamblul războaielor punice, vezi pp. î<; şi Ul.m CASA DE AVR (Domus Aurea) Palat vast construit de Nero după incendiul din 64 e.n. Vestigii importante, în mare parte recent scoisp Ia lumină (Pp. 252, 332, 338). J " CASA LIV1 El (Domus Liviae). Descoperită pe Palatin; era, desigur, chiar casa lui August (pp. 288 şi 331). CASA RO MANA Origine şi tipuri diverse (vezi DOMUS). Vezi de asemenea INSULA (casă de raport) şi VILLA (casă rustică). CASCĂ (Vezi ARMAMENT.) C A S S l U S. I. Cassius Longimis, unul dini re ucigaşii lui Caesar, născut în jurul anului 85 i.e.n. El 1-a însoţit pe Crassus în Siria, dara scăpat de masacru cu prilejul jjătăliei de Ia Carrhae; Crassus a trecut de partea lui Pompei în 49 şi apoi s-a împăcat cu Caesar; era pretor în 4i. După asasinarea lui Caesar, a fost trimis de senat să guverneze Cyrenaica şi, în cele dm urmă, a concentrat în Siria o parte din armată care, împreună cu cea a lui Brutus, a luptat împotriva „cezarienilor la Pilippi. A murit pe timpul de luptă (23 octombrie !*~)574 TOR pollux p. i88). r. AT 1 LI N A r ' srrrius Catilina aparţinea unei familii palnciene. S-a : it în jurul anului 108 î.e.n. şi a fost iniţial partizan al iiascui^ jUS.-l( cjnd cavalerii tindeau să predomine în stat, trecut de partea nemulţumiţilor şi după ce de două ori n-a "■hulit să obţină titlul de consul, în 61 şi apoi în 63, a forl'" ă 0 conjuraţie care a fost dejucată de Cicero. Catilina a ■izut pe cinipiil de luptă de la Pistoria, în decembrie 63 (P.' 61")c a ro \ Marcus Porrîiis Calo, supranumit ..censorul", s-a născut la' 204 î.e.n. la Tusculuin; aparţinea unei familii de mici proprietari; la vîrsta de 17 ani era soldat în armata lui Fa-bius Cuncfator, apoi a devenit tribunus militum în cea a lui Claudius Marcellus, în Sicilia. In 207, a luat parte la bătălia de la Metaurus. Cariera politică şi-o începe odată cu questura sa, în 205; aparţinea statului major al lui Scipio în timpul pregătirilor de debarcare în Africa, dar cum nu se înţelegea cu Scipio s-a întors în Italia înaintea bătăliei de la Zama. Devine edil în 199, pretor în 198 şi primeşte sarcina de guvernator al Sardiniei. Cato exercită demnitatea de consul în 195 şi primeşte misiunea (de care se achită, cu succes) de a pacifica Spania. Pentru îndeplinirea aeestei misiuni a fost răsplătit cu un triumf. Cum activitatea Sei-pionilor îl neliniştea, în 191 intră, ca simplu tribunus militum, în armata

comandată de Lucius Scipio care lupta în Grecia împotriva lui Antiochos, regele Siriei. Insă a revenit Ja Roma înaintea terminării războiului. In 187 a luat iniţiativa atacurilor împotriva Scipionilor (p. 104) şi a provocat retragerea Africanului din activitatea politică. Ceirsor "i 18*, Cato a iniţiat o reacţie violentă împotriva partiza-»i«or moravurilor greceşti (p. 211); adversar al cuceririlor, nW.i-m?? U transformării Macedoniei şi Rodosului în triir Ins" a urmărit cu ura sa Cartagina şi a cerut dismai n ă a ori?Şullli- A murit în 149. Cato n-a fost nuun mare om politic, ci a scris şi numeroase opere (p.21l), 575 dintre caro ne rămîne Tratatul despre agricultură (p .-,. Cato a construit cea mai veche basilică din Roma (p'_ JJ;*'> 2. Cato din Utiea, iii. Porcius Cato, este strănepotul lui r Censorul. S-a născut la 95 î.e.n. Tribwias utLUtum in JJi donia, a străbătut Asia Mică şi a urmărit cu atenţie 1-ectn" filozofilor, mai ales pe cole'ale stoicului Athehodor d Tars, care se afla pe atunci la Pergam. Questor in 65, trib/n al plebei in 63, a determinat condamnarea complicilor h'■ Gatilina, prin violenţa atacurilor sale. Partizan al Serali taţii, Cato se opune triumvirilor şi se străduieşte să stinge" rească pe Pompei şi pe Crasus. De aceea progresul carîeriî sale politice se încetineşte; a căzut la alegerile de pretori in 55 şi apoi in 51 la cele de consul. A fost alături de Pompei în timpul războiului civil, dar n-a asistat la bătălia de la Farsalus; in acea vreme apăra oraşul Dyrracliium. După infrîngere, a adunat rămăşilelo armatei pompeiene şi a organizat rezistenţa în Africa. După Thapsus, s-a sinucis iu oraşul Ulica, pe care-1 apăra. — şi Mania (vezi p. J28). CATUL C. Valerius CatuUus s-a născut Ia Yerona, în jurul anului 87 i.e.ru; aparţinea celei mai înalte aristocraţii locale; a plecat la Roma cind a ieşit din adolescenţă şi a frecventat acolo cercurile la modă; a fost amantul Clodiei, sora tribunului Clodius Pulcher, duşmanul lui Cicero, şi întii a cîntat-o şi apoia blestemat-o, sub numele de Lesbia. in 57, 1-a însoţit în Bitinia pe pretorul Memnius, deoarece spera să se îmbogăţească, dar a revenit cu miiirile goale, iniţial ostil lui Cae-sar, s-a reconciliat mai tîrziu cu el. A murit in 5i, înaintea începerii războiului civil. Ne-au rămas din opera Ini o sută şaisprezece bucăţi lirico (vezi p. 222). C A C D I N E (Furcile) (:;21 î.e.n.) înfringeroa romană de la Caudium (vezi p. 't'i). C A V . I /, E R I (Vezi p. 160, ARMATĂ.) Iniţial sub regi, şi la începutul Republicii, clasă sociala al; cătîiilă din cetăţeni pe care averea lor (censul equestru) i' autoriza să servească în cavalerie, in fiecare curie erau încadraţi zece cavaleri: erau în total trei sute de cavaleri repartizaţi în şase centurii. După Gracchi, cavalerii devin un °r' 576 f rmează o elită financiară alături do cea senato;i-irt, C&TS,IT\ Ei obţin privilegii politice şi onorifice şi, din ala (p- X a/rictiilor' economice impuse senatorilor, încep să pricina resi imp or(ant în dezvoltarea marilor societăţi de joace ? , 1nci pUblicani, lucrări publice etc. (p. 55). Sub afaceri: Bl" j^jj furnizează cea mai maro parte dintre adimP.^'^'.Lii importanţi aflaţi în serviciul împăraţilor. Ei m cursus hononim deosebit de cel senatorial şi care ă cu funcţiile de prefect al flotei, al vigiliilor, al al pretorienilor. Semne -distinctive: inelul do angusticlavă (Pp. 08 şi 171). C 1RĂ MI ZI Folosirea cărămizilor (vezi APARE1AJ12). Cărămidari (vezi P- 276). C 1" S Ă TORI E (Pp. U9.) CENA _ (Vezi OSPĂŢ.) CENS Termenul desemnează iutii recensămintul cetăţenilor după averea lor şi, mai tîrziu, averea însăşi. Crearea censului este atribuită lui Servius Tullius (p. 27). Recensămintul a-vea loc o dată la cinci ani şi era dirijat de CENSORI. El comportă numărarea cetăţenilor şi fixarea lor în clase, ca şi stabilirea listei senatorilor. în timpul Imperiului censul a fost extins, din motive fiscale la provinciali, în societate şi înarmată, dar n-a mai condiţionat recrutarea legionarilor. CENSORI ("Vezi pp. 28, 157.) C E A' T V 31 VI RI fnbunal care comporta o sută cinci membri; se consideră aţa « întemeiat de regele Servius. Era competent, mai in fi m.,.moStemri. Sub Imperiu acest tribunal se întrunea InoiTi ■ Iulla §' oratorii isi rosteau discursurile în mij-'ocul unoi mari asistente. ' C E N T V RI AT IO Nume dat cadastrelor romane care extindeau la proyj • cucerite o reţea topografică similară celei a oraşelor- u'r ţilo pătrate ale acesteia sau centuriile aveau îndeobst» turi egale, de :2.4OO picioare fiecare. '• e lui Sorvius Ti în legiune (vezi CENTVRIE

Diviziune a poporului, atribuită Termenul desemna şi o mică unitak TURION). (Vezi, de asemenea, COMIŢII CENTIRIATE.) CENT V RION (Vezi pp. 179 şi 180.) CERES Zeiţa recoltelor, asimilată divinităţii greceşti DemelervEa îşi avea templul la poalele Aventinului, unde s-a retras plebea cu prilejul secesiunii din 494 î.e.n. (p. 39). Zeiţă a plebeilor (vezi p. 265). Jocurile Cererei (Vezi p. 401). CETATE Bază a moralei (P. 98). Ţelul ultim al administraţiei (P. 173). Bază juridică a Imperiului (Pp. 433 şi urm.). (Vezi DREPTUL DE CETĂŢENIE,' URBANISM, COLONII, MUNICIPII.) C t CERO M. Tullius Cicero, cel mai mare orator, gînditor politic şi scriitor roman, s-a născut la 100 î.e.n. în orăşelul Arpimmi, dintr-o familie înstărită de cavaleri, solid împlântată aci. El a debutat în 81 după studii solide (p.103), pledmd împotriva unui libert al lui Sulla, pe atunci atotputernic. Din prudenţă, Cicero s-a dus în Orient, unde şi-a desăvîrşit formaţia filozofică şi retorică. Cînd s-a întors în 77, şi-a început efectiv cariera. A fost questor în Sicilia în 75, şi în 7°a apărat cauza sicilienilor împotriva pretorului Verres care îi împilase (Verrine). Edil în (59, pretor în 00, consul în 63, şi-a datorat această carieră rapidă talentului de avocat. abilităţii politice şi, de asemenea, faptului că incarna as57H laşei mijlocii: cavaleri, oameni de afaceri, pro-cens|un.oa-faii'Ji din municipii. El s-a străduit să realizeze vinc'a , ,'u 0 uniune „naţională", concordia ordinelor, zdro-în jurU -Uj.atia lui Catilina (Catilinarele) şi favorizînd biiid .??n^u; jiompei care a reuşit să pacifice Mediterana şi a ambii1.11.*? i:Kortatea comerţului. Execuţia fără judecată a jjj,nrtatea ţ ţ restaom ^. Catijjna a sUrnit ură şi a permis adversa-coiDP"„H pOiitici (Gaesar, de ex., care manevra pe tribunul Sfe ă obţină votarea unei legi ce1 trimitea (Gae, , p să obţină votarea unei legi ce-1 trimitea t"il"Republicii. în 51, Cicero merge să guverneze Cilicia şi • i "ntoarce tocmai în perioada începuturilor războiului civil, M care urmează facţiunea senatorială şi pe Pompei. Revenit în Italia după înfrîhgerea lui Pompei la Farsalus, simulea-■/A reconcilierea cu Caesar, dar rămîne un opozant secret. Din această epocă de răgaz forţat, datează o parte dintre tratatele salo filozofice: De Finibus, De Republica, Tuscu-lanae dispulation.es, De Senectute, De offiviis. După idele lui marte, el crede că a sosit momentul prielnic şi se strădu-ieştesă ia conducerea restauraţiei senatoriale caro se înfiripă. Cicero susţine pe tinărul Octavian împotriva lui Antonius (Filipicele), însă Octavian, care s-a apropiat pentru o clipă do rivalul său, îl abandonează (p. G5) şi cu prilejul prescripţiilor din 43, este înscris pe listă şi este ucis de soldaţi (7 decembrie 43). — şi aşezarea Romei (P. 8.). Limba Iui Cicero (vezi p. 5). — teoretician al. elocinţei (vezi p. 215). CI NC I N NA T U S L. Quintiis Cincinnatus reprezintă tipul romanului fidel maximelor trecutului; consul in 460 î.e.n., apoi dictator în 4oJ, a învins pe equi la Algida, apoi, devenit din nou dictator în 439, a împiedicat lovitura do stat monarhică a lui «V. Maelius (P. 258). CIRC il1M1''il-?a,Pal'la Roma '"aintea amfiţeatrelor care nu se vor v. usca atipa introducerea luptelor de gladiatori. Vastele ? alunglte erau rezervate îndeosebi curselor de care, fţeaU aci d tt fll d l i insw? g rvate îndeosebi curselor de care, ceritnn,f-ţeaU aci' do asemenea, tot felul do spectacole si de baliw^HSfT-P-l;uoaso' vînâtori, exhibiţii alo fiarelor'săl-Uco *' deIllari (vezi pp. 334 si urm. ai p. 412). 57!) —• Flaminuis. Construit în 121 î.e.n. în regiunea i i i ilili l îi dă îm^ Flainui Cr gnea Cîm^ Iui Marte şi învecinat Capitoliului, el îşi dă numele car ' Tului. Resturile salo nu dispar decît în secolul al XVti (P. 336). Mea — Maxîimis. Gel mai mare circ din Roma, care ocupa r /(s Marcia; crearea sa este atribuită lui Romulus: rostau de Caesar, apoi mărit do Nero şi de Traian, avea o pisti1"^ aproape 1.500 do metri şi trei otajo de bănci; încă din v mea lui Caesar putea adăposti cincizeci do mii de spoch li i i lt d ti t d ii i li ? p p

lori şi mai mult do trei sute de mii in epoca lui Traian. r? străbătut de defilări triumfale şi de cele organizate'rj ^ aveau loc Ludi Magni (vezi pp. 334 şi urm. şi p, 400) — lui Galigula, la Vatican (P. 330). Cîteva vestigii, în general foarte ruinate, în provincii-Orange, Viennc, Frojus în Galia; TarracoşiSagunt in Spania-Chercliell Dongga, Carlagina in Africa etc. ' • C UITA Numele antic al oraşului Constantine. A devenit colebru după masacrarea negustorilor romani de către iugurtha (112 î.e.n.). Vestigii: apeduct, cisterne (încă utilizate). Colonie feniciană, apoi capitală a regatului numid (sub regele Mi-cipsa), este disputată între Iugurtha şi fratele său vitreg Adherbal. După un an de asediu, cetatea este ocupată. Iu-gurtha masacrează aci colonia romană (112 î.e.n.), declan-şînd primul episod al rtW.boiuhu cu Roma. Colonie romană după Caesar. CI V1 LI S (Vezi p. TI.) 1ULIVS CIMPU L LUI MARTE Cimpic aluvială şi mlăştinoasă în primele secole ale Romei (p. 7) care se întinde la nordul Capitoliului, în bucla Tibru-lui. Situată în afară de pomerhim (p. 302), a fost iniţial rezervată concentrărilor militare şi operaţiilor cenzitave (p.28); de aci rolul său în triumfuri (p. 195); însă foarte repede s-au ridicat aci edificii private, ca şi străzi comerciale (ui a Lata) (p. 313). Aci făceau exerciţii tinerii romani (p. Ml); 4in această pricină Agrippa a instalat acolo primul gimnaziu-Proiectul unui nou Cîmp al lui Marte (Caesar), (vezi P- j-1")1 GuUul zeiţei Isis în Cimpul lui Marte (P. 110). ci-. Ale SOCIALE rim C la * auŞ; r PLEBEI.) ht"uslus Germnnieus s-a născut în Lyon *E'f era fiui iui Drusus şi ai Antoniei şi Mult timp ţinut departe de viaţa iăţil l ft l d ă ia * "~^ ■ r*ppiiianiCUS. -Uliu iiiiif i^iHnii u^pciiLe ue viaţa fratele W pricina infirmităţilor sale, a fost ales de către politica ca succesor al lui Caligula-în 41 e.n. (p. 205). A pretoriei -raţ. activ, dar istoricii antici ostili memoriei ^'rî^uliu atribuie această activitate liberţilor lui. Unii '" , ' n -ui dirijat într-adevăr veritabile ministere: birou-d'\\ab~epistulis (afacerile externe sub Narcişsus), biroul a hll- (Callistus) a eognitonibus (instrucţie judiciară) şi a liis (anchete administrative sub Pallas) care pregătesc ntralizarea birocratică sub Antonini. Claudiu a ocupat, tat pe ___ trăvit de Agrippina (P. J06). CLAU DI V S N E R O L-a învins po Hasdrubal la riul M«;taurus iu i()7 i.o.n. A fost censor în 204 (p. 53). CLE O PATRA Cea mai celebră dintre reginele Egiptului care au purtat acest nume este Cleopatra VII fiică a lui Ptolemaios Aulctes. Cînd Gaesar a cucerit Alexandria, ea a reuşit să-1 seducă şi l-a urmat la Roma, în 45. După moartea iui Gaesar, ea se întoarce la Alexandria şi, după ce l-a cucerit pe Antonius, l-a atras.din co în ce mai mult în visul ei do dominaţie orientală, învinsă împreună cu el la Actium, în 31 (p. G6), Ueopatra l-a trădat şi a încercat să-1 seducă po Oetavian, dar ni a reuşit şi a trebuit să se sinucidă. CLIEXŢ I Sistem al clientelei (vezi p. 37). C^\VrU^ CAPITOLI NU S ^apitoliului" este ultima parte a Căii Sacre: impru-U do catre procesiunilo triumfale, ea ducea la tera501 piui lui Jupiter. Mai multe (Pp. 196 şi 309). arcuri de triumf, o acopereau îşi C L O A C A MAXI ^u'J j Romeii plriu canal. Cel mai mare caiw de seuio ^ ^ gp V(jd 5f W~«aSn™airSĂi ochise spre Tibru d.t«m ai ea restauraţiilor imperiale. W«aSn™airSĂi och vremea restauraţiilor imperiale. Veche nus.

,D

Sanctuar în for (fa „purificării" asimilata îiv.iu cu YeC LO D 1 U S PUL C 11 E R Publius Clodius Pulcher aparţinea ginlei palricieno a Clau-diilor, însă a izbutit să treacă în rindurile plebei, şi a dobîn-. dit accesul la tribunat. In timpul tinereţii sale, a fost amestecat în mai multe scandaluri şi a sfirşit prin a deveni agentul lui Caesar (p. 62) care i 1-a sacrificat pe Cicero în 58 (vezi CICERO). După întoarcerea acestuia, Clodius a fost omorît -- ™«n,,;; unuia dintre exponenţii oii) într-o încăierare cu oamenii unuia garhiei, Milo (16 ian. 52). COEMPT I O (Ve/.i CĂSĂTORIE.) (; o a n o me n (Vezi NUME DE PERSOANE.) COH ORT E (Vezi Capitolul V, despre armată.) Diviziuni ale legiunii (P. 182). — pretoriene (P. 171, p. 202). - urbane (P. 171, p. 203). f' O LEGIALITATE dtal al traturii fp. 18). (P 159) fO LEGIALIT Principiu fundamental al magistraturii fp. 18) Dictatura, excepţie de la colegialitate (P. 159) 582 COJ desemnează o asociaţie legal recunoscută, alcă-Ţermeft caio istraţi egali în demnitate (colegiu de doi tuita V° u ' fje din preoţi (p. 22) care slujeau acelaşi cult consun ,e^ "fiilor, pontifilor, augurilor etc), fio din mesc-(coleg'1}1 d asi corporaţie, fie, mai general, din persoane riaşi dl" unPau acelaşi scop (asociaţii funerare care asigu-ce"ŞIf «faliile membrilor săi, asociaţii de cîntăreţi instru-rau WŢl , u d0 tineri patronaţi de către împărat etc). ra°i iîle sacerdotale au regulile lor proprii, impuse de ne-•rtile ritului- colegiile corporative sau private sînt in-eSht organizate după tipul iiiil d i hQtp organizate după tipul municipiilor, cu adunarea şi aeU<rislrata lor (magistri). In provincii, anumite colegii, 11 ■ qies'cele ale sevirilor augustali şi ale larilor, care re-Toau în cultul imperial elita indigenilor, au constituit, un factor important de romanizare. Reglementare iniţiată deCaesar (P. 6'»)CO LISEU Amfiteatru construit de Flaviem (vezi pp. 338 şi urm.). COLOANA . Monument tipic roman, cu un caracter triumfal şi destinat perpetuării unui eveniment glorios. Cea mai veche este Columna Maenia (338 î.e.n.), ridicată în onoarea învingătorului din bătălia navală de la Antium. Ulterior s-a ridicat coloana lui C Diulius, biruitorul flotei cartagineze la 260 î.e.n. Această coloană era ornată cu „rostre" (pinteni de nave). Ea se înălţa Forul roman. Vestigii principale: coloana (sau columna) lui Traian, ridicată în Forul lui Traian in vederea comemorării victoriei împăratului asupra dacilor1; cu o înălţime de 13 m, ea este construită din marmură şi se află pe un soclu cubic care conţinea cenuşa lui Traian. Scara interioară cuprinde 112 trepte. Basoreliefurile, dispuse în spirală formează un ansamblu de 2.000 de personaje (p. 219 pentru sculpturi şi P- 320, 321). Mai puţin înaltă (30 do metri), coloana (sau (^.™mna)t lui Marcurs Aurelius, care poate fi admirată in Colonna, conţine basoreliefuri de o factură mai şi reprezintă scene de luptă din Germania (p.79). foarte interesant monument constituie una dintre materiale cele mai importante pentru reconstituirea moment din istoria patriei noastre. 1 ■ • Mii ti pe un lerilorm cucerit <fc> cetăţeni "«^Ua a colonilor coincide ini. ■icarea sis emaUca ^ a prOvlncia izarea .^ahelrl;1c datează din a doua jumitaţe colonii cunoscuta■ «■» acesle colomi al iMea ^^iX s-au'stabilit în Laţiura ?i ""' ". Anl^„ !JLind printr-o lege --' ■ • U fcca a îrontierclor te i cea c {ost ^ acelaş niile lall?e valoare a Pl ^ vov £i lrailsîot. Tdt un aspect îi conîerile cu Ut u ca (P. 4o). . _ coloniile de la w Inferioare. (Vezi. de as 584

k R. . ge CXp\iCu în parte prin activităţi comer-ţîşrea w^ o^ginOi comerţul a fost practicat mai ales ciale, \nSt ] cv,rcecj; etrusci, orientalii. Cucerirea provinciilor, de s^rul- „ unei reţele rutiere remarcabile, crearea unei construire tat Comcrţul roman şi negustorii au deschis flote au u».. soi,iaţiior. Totuşi, activităţile mercantile au adesea c<_' ^ ^ prejudiciu nefavorabil care interzicea, rămas ™ tcorie, membrilor aristocraţiei senatoriale prac-■ \nv Deoarece n-a ştiut să-şi organizeze un comerţ UCa /tip' export Roma a'cunoscut un dezechilibru monetar -raporturile cu Orientul, care a reprezentat una dintre ^SrtVffî Roma (P. 0). _ la Delos (P- 5) -cu Orientul (Pp. 61 şi 78). — în For (vezi PP- 307 S1 wm)-_ în Imperiu (P. 430). COMIŢI VM Locul din For, unde (p. 303). ţineau iniţial adunările poporului COMIŢII Sub acest nume sini desemnate la Roma diferitele adunări ale poporului. Cele mai vechi erau comiţiile curiate (p. 'iGj, care datau din vremea începuturilor regalităţii şi reflectau tradiţia familială patriciană. După 509, comiţiile centurîaic (p. 25) au grupat cetăţenii pe clase, alcătuind o divuiuno esnsitară bazată pe bogăţia funciară şi subdivizată în centurii, după modelul armatei. Apoi au apărut comiţiile tri-butc (pp. 26 şi 157), provenite din adunările plebei sau con-cilia plebis, care au ales tribunii plebei, începînd din 371, şi au devenit treptat adunarea preponderentă, alături de senat. COM MO DU S M.AweUm Commodus Antoniiui* este fiul lui Marcus Au-reUus; s-a născut la Lanuvium la 31 august 161 e.n. De la irsu de cinci ani a tost desemnat împărat de tatăl său: •-/ noiembrie 176, acesta \-a asociat puterii sale. La oarte Im Marcus Aurelius (1.80), senatul 1-a proclam;..! 585 € O M PI 7 A LI A Serbare dată în cinstea larilor de la răspîntii (ve/.i LiVpm ai celebrată sub Imperiu, la 17 iunie, in timpul Republic' era celebrată la o dată variabilă, în jvirul lui i ianuari Liberţii o îndrăgeau cu pasiune (vezi p. 270 şi GENlL'sT C O N C t I. I U M P LE B I S (Vezi p. 40 şi COMIŢII.) C O A7 /■' A R R E A TIO (Vezi CĂSĂTORIE.) C O N F E D E RAŢ 1A LAT I N Ă (Pp. 36 şi 43.) C O N S I L I (J D E F A M I LI E (Pp. 125 şi 137.) C O AT SILI U M P RF N C (PIS Croat de August, iniţial este un organ consultativ alcătuit din prietenii şi din consilierii personali ai împăratului. incepînd cu domnia lui Glaudiu, acest consiliu capătă un caracter oficial. Rolul său a crescut paralel cu progresul centralizării şi absolutismului imperial, îndeosebi sub Hadrian şi sub Diocleţian. Foarte accesibil senatorilor, din epoca Flavienilor consiliul cuprinde un număr mereu sporit de cavaleri şi de provinciali; influenţa lor va submina cu încetul pe cea a' senatului (după Hadrian şi mai ales după Commodus). Alcătuit din înalţi funcţionari şi din jurişti, ol asigură iniţial continuitatea administraţiei şi ulterior joacă un rol din ee în ce mai activ în pregătirea legilor şi in organizarea justiţiei.» (Vezi JURISCONSULŢI Ş> EDICTE.) € O N STANTI N Cahis Flaviiis Valerius Constantinus s-a născut in jiu'1" anului 280 e.n. Era fiul lui Constantinus Chlorus, asociat de către Diocleţian tronului imperial prin sistemul '?' trarhiei. Şi-a început experienţa militară in campaniile din 586 a fost pi"1 ? - a t_rebuit să-şi croiască drum cu armele şi rum (3 'mai ales împotriva lui Maxenţiu, fiul fostului să l«Pte Aţ^ximianus, caro domnea în Italia şi împotriva împărat x '~urtat victoria decisivă de la podul Milvius împa căruia lubric 312). Puţin mai tîrziu, Constantin a proc'a-(28 oc/1- ţ.,\ de la Milan', care a asigurat libertatea religioasă mat e(llcJ.u (februarie 313). în acest moment, era încă aliat "1^elius cumnatul său, dar acesta din urmă, care ocupase

cU n a'intrat în conflict cu el. Constantin a întreprins VS? multe campanii împotriva lui Licinius şi pînă la urmă in C ON ST A A' T I NO POL 'Mume dat de Constantin iu 328 fostului Bizanţ al grecilor. Devine în 330 sediul admuîistratiei centrale şi a doua capitală a Imperiului (vezi P- 85). înconjurat de ziduri, Bizanţul'poseda o acropolă, două teatre, o arenă militară, sau Strategion. Devastat în 196 de către Septimius Severus, eu prilejul campaniei pe care o purta împotriva rivalului său P. Niger, acest oraş a l'osl reconstruit de Caracalla şi înfrumuseţat de Constantin cu numeroase monumente. CONSUL AT ' Cea mai înaltă magistratură romană; ea este atribuită la două persoane, egale între ele şi numite consuli, care exercită puterea supremă în Republică. Consulatul a fost creat după 500 î.e.n., pentru a înlocui regalitatea (p. 35); consulii purtau în acea vreme numele de pretori, investiţi cu imperium (p. 15_4), de drept consulii dispun de o putere limitată numai de intervenţia propriului lor coleg, pînă în clipa cînd crearea tribunilor le-a opus, în anumite cazuri, aşa-numita intercessio a magistraţilor plebei. La origine rezervat patricienilor (p. 40), consulatul a devenit treptat accesibil plebeilor (pp. 42, 43). în timpul Republicii, con-suin sint aleşi de comiţiile centuria te; ei capătă demnitatea lor la 1 ianuarie, după o ceremonie oficială desfăşurată n ^apitolui. Fiecare dintre cei doi consuli îşi exercită'alter-îmn pu!erea tmp de o lună, cel puţin cînd cei doi se află vreuna la Roma, fapt care se petrece rar. De cele mai 587 multe ori, unul dini re consuli rămine la Roma, pe ci celălalt csle însărcinat cu o misiune anumită în afara capifalei, mai cu seamă conducerea războiului. Consulul prezidează senatul, pe care-1 convoacă, ca şi comiţiile centumte, şi poale prezenta proiecte de lege. La sfirşitul anului, (>on] sulii abdică şi dobîndesc rangul de consulari, rang ce le conferă o autoritate sporilă in stat! Consulatul pierde mult din importanţă în timpul Imperiului. Sub August, consulii si n-t încă aleşi de comiţii, dar ineepind cu domnia lui Tiberiu ei suit desemnaţi de senat.1 in plus, se stabileşte obiceiul multiplicării consulilor prin crearea consulilor sujferti (adică înlocuitori) şi a devenit reguli, ceea ce se întimpla < indva numai cu prilejul dispariţiei accidentale a unuia dintre consuli. Astfel s-au înmulţit consularii in vederea creşterii personalului disponibil pentru sarcinile administrative din provincii. (în privinţa puterilor deţinute de consuli, vezi pp. 100 şi urm.) . CO VTRACTE (Vezi FI DES.) (.' O R I (Fosta Cora.) Oraş la frontiera dintre Laliuin si teritoriul voise. Ruine de templu doric ţp. VA). CORIyT Cetate greaca, care a fost iniţial aliată cu Roma (p. i9) şi apoi integrală legii aheene; ea a fost implicată într-un conflict care i-a pricinuit distrugerea (p. 55). CORIy7I A (P. 216.) V L ROMA .V coryELius yepos Jsloric latin, care a trăit intre 100 şi 30 i.e.u. (aproximativ); prieten bun cu Cicero şi cu Vari'O, a alcătuit mai multe cărţi istorice, o Cronică, o Viaţă a lui Calo censorul, o Viaţă a lai Cicero şi şasesprezece cărţi de Vieţi paralele. CORPORAŢII (Vezi COLEGII.) 1 Sau mai degrabă de colegii electorale complicat structurate, aşa cum par să ateste unele mărturii epigraHeo descoperite şi interpretate în ultimele decenii. o'ăH n taliiia cedează insula Romei in 237 î.c.n. (p. 48). Insa" nărut aci revolte serioase în secolul al Il-lea î.e.n.. 811 wătură cu războaiele ligurice. In pofida unor eforturi i Tmtnare întreprinse sub Marius şi sub Sulla, insula a rămas înapoiată şi izolată (vezi exilul lui SENECA). rămas apoiat jLicinius Crassus, născut la Hi i.e.n.; în războiul civil trpc.ni de partea lui Sulla şi, în 72, a fost însărcinat să fnrite împotriva lui ŞPARTAGUS. S-a aliat cu Pompei Ii s a amestecat în mai multe conjuraţii, ca ceh a luiCATILtNA, însă a izbutit să scape cu faţa curată şi, în cele din urmă, a făcut parte clin primul triumvirat. In această calitate (de triumvir) a primit controlul Orientului şi a fost ucis de părţi în nefericita bătălie de la Carrhae (53) (P. 62). CliE MO N A Colonie latină întemeiată de Roma în 218 î.e.n., în vederea apărării Italiei cispadane, repopulată în 190. A suferit de pe urma războaielor civile şi a fost incendiata în 69 îe.n.

CRE Ş T E R E A A A' 1 M A LE LO R (Vezi AGRICULTURĂ.) CREŞTI i\7 / S M U L Şi Roma (P. 118). CREŢ A Creta, în mileniul al doilea centru a! celei dintîi civilizaţii europene (Minos), apoi devastată do invaziile- dorice, în epoca romană devine un sălaş al piraţilor. Supusă în 67 î'O.n., ea este alipită provinciei Cirenaica. Ti^'t-A ECONOMICE ÎTirot- i slablci™ea generală a mijloacelor de producţie, rilorm • ProSresului material, dificultatea transporţui^lirT SIYePe distanţă mare, ruina progresivă a economiei Proasf-Prl°vf^tl,nd?r(:a aşa-numitelor latifundia, o recoltă i nnra-iu ,civil sau extern au putut provoca grave ^T^lC0 (p- 57)- ln general, oconomia Imperiului treptat pînă la marea criză din secolul al IV-Iea. 589 ll)1(l Sistemul AN NONEI a încercat remedierea a viciilor sistemului de repartizare a produselor, populaţiei romane un „minimum vital". OR Y PTO- PORT 1.CV RI Porticuri închise, in opoziţie cu porticurile- ,,d (colonade). Shit utilizate în arhitectura privată şi (exemplare frumoase la Arles, Aosla, Bavai). C V LTE ORI E N T A L IC Pe urmele cuceririlor romane, negustori, soldaţi, ^ străini au introdus la Roma cultele lui Dionysos, îupiler Diolichenus, Isis, Mithra, divinităţi siritme, credinţe magice şi astrologice de origine chaldoană. Iniţial stati'ii a încercat să reacţioneze^ şi să interpreteze aceste noutăţi care invadaseră Italia. împăraţii filohelleni sau străini au transformat unele dintre ele în culte de stat. Creştinismul însuşi provine din Orient (vezi pp. 9i şi ui-ni.).' CVLTU L I M PE R1AL Unul dintre fenomenele politice cele mai surprinzătoare din Imperiul roman rezidă în divinizarea împăratului, divinizare din ce în ce mai accentuată în cursul secolelor şi care apare ca unul dintre fundamentele cele mai solide ale regimului imperial. Adesea s-a afirmat că această divinizare a împăratului ar fi de origine orientală şi că, în această privinţă,_ August n-ar fi decît moştenitorul suveranilor hellenistici. in realitate, divinizarea împăraţilor dispune de rădăcini adinei in mentalitatea romană cea mai autentică. Scipio Africanul şi Sul la erau consideraţi ca învestiţi cu o misiune divină, iar Cicero afirmă că un adevărat imperator trebuie să fie iubit de zei. Caesar n-a făcut decît să reia ideile utilizate de predecesori şi de rivalul său, Pompei: el face parte dintre oamenii „divini", care primesc de la zei un destin specific, aflat deasupra celui al unor simpli muritori. Această concepţie se va afirma oficial cînd va fi decernat lui Oclavian supranumele do August. August", devenit Pontif ex M.axi-mus, va modifica după plac religia romană. El va reglementa tendinţele spontane spre divinizarea sa, care se afirmă intr-o anumită măsură peste tot, mai ales la poeţi, dar, de asemenea! şi în popor. în acest scop, August va profila de existenţa cultului larilor de la răspîntii (Lores Compitalcs), tradiţional celebrat de oamenii modeşti. Aceşti lari, analogicelor ai căminului familial, s-au adăugat cultului consa590 ■ c niu" Augusti; întocmai ca în orice casă, Genius. C»* -1Uh monul tutelar" al stăpînului, era cinstit simultan adic& ".. ! mPStici.' August apare astfel, concomitent, ca lrii a i il di i dic& ".. ! mPStici.' August apare astfel, concomitent, ca cU larii a .. ţllU]j jrl ochii oamenilor modeşti, care devin pom'nuf. ^ y.^ ^ cţ,j,ar ca o fiinţă semidivină, fără să redmci •. uţ'u'zurpării prerogativelor regale. însă, conco-rişte ff*. •>provincii se năştea o formă mai accentuată de nli • 'periil. Simbolul ei'îl alcătuieşte altarul ridicat la cult ui I ^jjt divinităţii Romei şi lui August; acolo mb ş ^jjgat divinităţii Romei şi lui August; acolo, "atii tuturor cetăţilor galice veneau anual să celebreze "rt-ificiu solemn ce consacra legătura religioasă care le U" ^totodată cu Roma şi cu împăratul. De altfel, un cult nntan era consacrat împăratului de multe cetăţi provin-S.- le în special în Orient, unde oxista tradiţia considerării regilor ca zei întrupaţi. La moartea lui August, divinitatea sa a fost consacrată prin apoteoză şi i s-a ridicat ii» templu. S-a întemeiat un colegiu de preoţi însărcinaţi cu organizarea cultului său. In continuare, împăraţii (cînd memoria lor n-a fost „condamnată" de senat) au primit 'di iil îi d memoria lor a „ ) primit onoruri analoge. 'Atitudinea primilor împăraţi faţă de propria lor divinitate a variat foarte mult. Unii, ca Tiberiu si Vespasian, îi persiflau cu ostentaţie. Alţii, cum au fost Caligula, Nero, Domiţian, profund mistici, s-au înconjurat de o legendă şi, cedînd diferitelor curente religioaso provenite din Orient (printre care mesianismul), au încercat să se impună ca zei. Odată cu Antoninii, mişcarea întreprinsă în acest sens se accentuează şi, din ce în ce mai mult, împăratul devine un zeu întrupat. In ultimă instanţă, împăratul este considerat, în secolul al 111-lea, ca o emanaţie a Soarelui sau a lui Iupiter şi există o teologie imperială care se afirmă, de exemplu, în vremea lui Diocleţian. Chiar după convertirea sa la creştinism, Constantin a păstrat unele trăsături divine.

Se găsesc în provincii anumite vestigii asociate cultului imperial, de pildă la Cuicul (templul zeiţei Venus M 'a Nîme (C Păttă) Vi (ll li prial, de pildă la (p ţ 'a Nîmes (Casa Pătrată), Vienno (templul al Liviei) etc. lui Mamă), August si 1"? AE di? c^ mai veche dintre coloniile greceşti din Italia meri-îonaia- fondatorii ei erau originari din' Chalcis, oraş din Ti'ani>fa-a a clominal mult timp o mare parte din Cam-a fo tŞ' S"a îmPotrivit victorioasă cuceririi etrusce, însă îiifni » ^"Pa'ă de samniţi, în 428 , fapt care a marcat "«Putui decadenţei sale. Cucerită de Roma, în 334 î.e.ri., 591 această colonie i-a rămas fidelă în timpul tutun»- ,-.,.; din secolele al III-Iea şi al II-lca. Z(lor CV POLĂ A fost una dintre formele caracteristice alo arhiwi .. romane şi avea, probabil, origine orientală. Cupola Pant '' nului de* la Roma este una dintre cele mai frumoase r. lizăr CURATORI în dreptul privat, termenul se aplică oricărui ad trator însărcinat cu o curatelă (a unui nebun, a unui mi etc). El desemnează de asemenea, in dreptul a<lmitiistra-tiv, un personaj învestit cu o funcţie telmică do terminată" adesea separaiă de competenţa normală a unui maoit (P. 171). C URI E Termenul indică locul unde aveau loc şedinţele senatului şi poate fi aplicat diverselor edificii, care primesc, uneori accidental, această menire (vezi pp. 303 şi urm.), in For, cea mai veche este Curia Hostilia, atribuită regelui Tuilus Ilostilius. Ea a fost înlocuită prin Curia Iulie, construită do Gaesar. Monumentul actual datează din vremea iui Jliocleţian. C URII Diviziuni ale (riburilor primii ive (ciţe zeci1 de fiecare trib). (Vezi COMIŢII curiak'.) C U RIO N Preot al Curiei (p. 20). CURTEZ A XE (Pp. iOl şi 'r28.) CURSE (P. 336 şi vezi pp. 109 şi urm. şi CIRCL'S Maxim»*-) CURSUS HO NO RUM i Carieră a demnităţilor, adică succesiune de magistraturi' La început, regulile relative la obţinerea magistraturii par să fi fost foarte suple; ele consistau îndeosebi iu tra,' Iii, dar de la 180 î.e.n., Lex. Vitlia Annalisa conferit un carai592 . rin anumitor prevederi. Totuşi, aceasta regulă a ter obligato"U0ase excepţii (p. 161). Cariera senatorială suferi n"1"" existat pe atunci) începea cu zece am de ser^ (singura-ca( si apoi se exercitau succesiv questura, edili-vieiu nillHaJ . consulatul, lăsîndu-se doi ani interval între m^ si consulatul, lăsîndu-se doi ani interval între ta. Pîet „„ictraturi. Astfel nimeni nu putea deveni concclcdouaiwdo împlini 41 de ani. Sub Imperiu, acest sul inaUlteHprnnitătilor a fost modificat (p. 171). Cariera tablou al derţm ^^ sarciniie aşa-numitului YIG1NTI ea cu .) începea cu .)aţ )a vţrsta de 17 ani, apoi cu un coman-VIRA1> j'ijtar sul)altern (tribunat militar, comandament janieţit m ^ nmnaj ulterior se acorda questura, la virsta je colioria; ■> tin A„oi urmau edilitatea sau tribunalul. de 2° i Vonsulatul (acesta la vîrsta de 33 de ani cel puţin). PentTu cursas ecvestra, veii CAVALERI. CVRTIVS (lac) (P. 91.) CYBELE . , _ „ '. Mama zeilor", al cărui simbol, o piatra neagra, a iosta-dusăla Roma din Pessinus, la ăO'i î.e.n. Ea avea un templu pe Palatin şi un cult origaslic, slujii <le preoţi frigieni, numiţi Gali' (P. 401). CY REN A ICA Regatul Cyrenaicei a fost transmis Romei de Ptolemaios Apion în 96 î.e.n. Romanii i-au alipit Creta şi au formal, aci o provincie, în 67 î.e.n. Colonizată iniţial de greci sub numele de Pentapolis (federaţia celor cinci cetăţi, Berenice, Barca, Cyrene, Apollonia şiArsinoe) în Libia'actuală, ea a cunoscut o prosperitate remarcabilă în

timpul Imperiului, de la Traian pînă la Antoninus Pius. Vestigii importante la Cyrene (terme, un templu capilolin), Ptolemais (port, basilică) etc. D A Cil ai Racioi (R°mânia de astăzi), pe malul sli;ig al opulaţ războinică, ci au provocat multă vrt-nit: p de aici' traducerea dicţionarului este efectuată ^eauşescu şi revizuită de'Eugen Cizck. 593 arcul it foi dificultăţi romanilor stabiliţi în Tracia. Au fOs^ de Traian(p. 77). Exploatarea minelor dace a penlru un timp economia romană. Figurează pi Constantin şi pe Columna lui Traian. DALMAŢ 1A Dalmaţia, constituită provincie în timpul lui ţji făcea parte din Iliria, vast ansamblu ce desemnează la ^' gine toate teritoriile ocupate la est de Adriatica de ?['" iliri; apoi a fost anexată şi invadată înaintea romanilo 5 greci (Albania de azi) şi de celţ.i. Pacificarea ei. încep t? în timpul Republicii, la cererea coloniilor greceşti arne ţaţe de piraţii iliri, a fost lungă şi grea. Capitaia ei ^' dinţa legatului imperial, era Salonae (Salona) uncie Diocr ţian a conslruil un palat. Alt centru Nan na (Yidriro" (P. 201 şi vezi ILIRIA.) v °'DAN S SAC R U - al salienilor (P. 23). - în timpul jocurilor (P. 400). - al curtezanelor (P. 401). DEC Eli A L Regele dacilor (p. 78). D E C E M VIRI Decemviri litihns ludicundis, treaptă inferioară din cursus konorum senatorial, formează un tribunal civil competent în procesele referitoare la condiţia persoanelor. Aici ie desemnează prin numele de decemviri diferite comisii excepţionale cum ar fi cea care în 451—450 î.e.n., în absenţa consulilor şi a tribunilor a redactat legea celor, i'l tabule (P. 41 şi U!3). DECIM A RE P. 193.) 1) E C U M A X V S l-na din axele (est-vest) în taberele militare (p. 186) şi în oraşe (p. 4i'i). Cealaltă axă esle CÂRPO. DECIMATE (CÎMPURI) Denumire derivată din numele zeciuelii (decuma) ])lat!-a de colonii care erau instalaţi în acesle locuri. Regiunea wa . „noliiul format de Rin şi do Dunăre. Ea era norins"' m UI1=> jî>ngs pe care alamanii l-au străpuns încă "otejalfi .dei rji iea Colonizarea sa datează din epoca flaSin Şfolul a lo DEC ^" ^ L^siliului municipal (curie) în cetăţile provin-Membr» ai tmagislraţi (cum erau la Roma senatorii) riale; sint \ ceJ mai infiuenţi fruntaşi locali. Ei sini şi 'm ac-toti de bunul mers al treburilor municipale; hi răspunzaioi u. dccurjonji jşi asumă sarcina de a percepe timpul iiup ■ conceiaţenii aşteaptă de la oi frecvente aci.: impozit, . (construcţii publice, banchete, serbări, ^ Jhniri de alimente, bani etc). Odată cu sărăcirea gene-dlr"n secolul al 111-lea, această funcţie devine foarte i-'citoare Atunci s-a decis ca decurionaiul să devină ere-dUar^nimeni să nu i se poată sustrage (P. 444). DEDITIOl (P. 148.) DEDUCŢIE Instalarea rituală a eolonilor în Ir-o aşezare s\ib i'onducerca curatorilor însărcinaţi cu stabilirea loturilor şi a traseului coloniei. DELATOR I Delatorul este acuzatorul, cel care introduce o acţiune la un tribunal. Legea îi acorda, dacă acuzarea cîştiga, un sfert din averea condamnatului supus confiscării. în timpul imperiului LEGEA do maiestate a făcut ca delaţiunea să fie foarte fructuoasă (P. 171). DELO S Insulă a Gicladelor, celebră prin sanctuarul lui Apollo. Capitală religioasă a confederaţiei ateniene, ea deveni, în epoca elenistică, un important centru comercial. Romanii au creat aci un port de tranzit ţpp. 55 şi 288). Mulţi negus-lon italici aveau aici agenţii comerciale.' Insula a fost devas-a in l 88

t aci agenţii comerciale. Insula a fost devas in anul 88 î.e.n. de Mitridate şi, din acest moment, a "»st complet ruinată. Săpăturile efectuate de Şcoala fran-(P' ''%) tella ne"au reve'at viaţa de la Delos. Case dnliene 595 DE LF 1 Sanctuar federal al Greciei, situat in flanculParn-Oracol şi jocuri consacrate lui Apollo Pithiamil.ln{] • exercitată de Delfi a ajuns de timpuriu piuă u SCv (P. 44). ■ ^ D E MARAT E Tatăl lui Tarquinius cel Bătrîn (P. UI). DEMONI (Vezi p. 96.) l) E M O S T E N E Comparat cu Cicero (P. 218). DESFLTORES (Călăreţi) (P. 401). i) ev or io JUcvolanieril fală ,<U- zeii infernali (p. ')2). T> I A X A Diviuilate indo-europeană a luminii, identificată cu Arie» mis greacă. Saucluarul de la Nemi (p. 259). DICTATURĂ Magistratură excepţională (ve/.i p. )r.8), — a lui Sulla (P. 58). - a lui. Cezar (P. 631. DI F VA R R li A*T 1 O (Voii DIVORŢ.j D1OCEZE . împărţirea administrativă in timpul teirarliici !vezl l>. 81 si urm.) DI OCLEŢIA N Caius Aurelius Diocletianus s-a născul în Dalmaţia (iiJ6-n;' într-o familie modestă, dar, devenit ofiţer, a i»'/8' f statul major al lui Carus şi a fost proclamat împărat moartea acestuia. Trebuie să facă faţă unor mari re^o1 '• (barbarii şi bagauzii în Galia, defecţiunea ţn provi»c11 \ Britania, tulburările din Egipt, ofensiva lui ^al . oient). Ş.i-1 asociază mai întii pe Maximian, persană i'1 u sj_i asociază el însuşi pe Constantius Chlorus, in Galia> ^ani0cletian îl cheamă p'e Galerius pentru a purta in timP cl j nt împrejurările l-au determinat să constituie război ni'.H ui cunoseut sub numele de ţetrarhie: doi Au-ţrepţat si» QQZgiVit însărcinaţi, sub autoritatea sa supemă, guştli!înni sicomandamente regionale (vezi pp. 82 şi urm.), cu mibi". sa* simplifice şi să uniformizeze peste tot admmis-t-'a iustitia, impozitele, realizînd reforme care atrag l/at nltarea birocraţiei, iniţiată de fapt sub Iladrian. In-f,Sul imperiu, inclusiv Italia'este împărţit în 51 de provincii mai micr" decit cele vechi şi supravegheate indeaoroape de reprezentanţii autorităţii centrale. Autonomia municipală, menţinută pînă acum, dispare încetul cu încetul; dările se măresc şi se accentuează amestecul statului in toate domeniile. Ceremonialul curţii se orientalizează (prosternare). Diocleţian se îmbolnăveşte şi abdică la 1 mai 305 e.n., în acelaşi timp cu Maximian; se retrage in. palatul de la Spalato, în Dalmaţia, ; g unde moare in anul 313. DI ON YSOS Iniţial idendificat cu zeul italie Liber Pater, devirre hi începutul secolului al II-lea i.e.n. zeul unei secte orgiastice ale cărei ceremonii provoacă revoltă în timpul Republicii (vezi p. 117), dar care se răspîndeşte, în ciuda opoziţiei Senatului (p. 271); adepţii acestui" cult se înmulţesc'în umpul Imperiului. Atunci el este marcat de influenţe'orientale şi egiptene şi se integrează în marele curent de religii iniţiatice care înlocuiesc, după domnia lui Ausnistus. vechiul ntualism roman. ®io sc u ri (Vezi CASTOR şi POLLUX) îi^9- UNITARE dind dun™P)rima-te pe brQu? ale edictelor imperiale acor-(cetă'tpnii teril11narea serviciului militar, unele privilegii ■ nia roma^ în special) soldaţilor auxiliari. - «orală ţpp. %2) 597 — militară (Pp. 192). — augurală (P. H5).

D IVI N J Z A R E A 1 M P A R A Ţ l L O /{ (Vezi APOTEOZĂ.) — în timpul vieţii (p. 76). -- tip iconografic (p. 249). (Vezi, de asemenea, CULTUL IMPERIAL.) /> / i" o fi 71 (P. 120.) D J E M [ LA (Anticul Caicul.) Oraş în Africa, situat la o răscruce slrau gică într-o regiune muntoasă. Săpăturile efectuate în cursul ultimilor ani au permis degajarea de importante monumente terme, teatre, basilici, arcuri. Existenţa unui for dublu este caracteristică creşterii anumitor oraşe. Vilele particulare demonstrează o adaptare a casei romane la necesităţile climei locale (case cu „patio" imitate după cele de la Del* care vestesc casele arabe). (P. 448.) DO M IŢ I AX Titus Flavius Domiuanus, ultimul dintre Flavieni, era fiul mai mic al lui Yespasian căruia i-a urinat, după tratele său Titus, în 81. A desăvirşit cucerirea Britanici cu ajutorul lui Agricola (79 — 80), a anexat cîmpurile decumate după campaniile din 89 împotriva germanilor, a organizat in provincii teritoriul de pe malul sting al Rinului şi Moesia, după o înţelegere cu Decebal, regele dacilor. Domnia \w a fost marcată de revolte (Saturninus, legatul Germanie^ şi de comploturi reprimate cu o mare cruzime. El a încercai în interior să oprească supraproducţia care scădea preţurile agricole (distrugerea viilor în 92, p. '273), a favorizat în provincii urbanismul şi comerţul carele dezvolta in Or-ent, cu China şi în special cu India. în sfirşit, a mu. absolutismul imperial sprijinindu-se pe cavaleri "^1 . ţ„u senatorilor, care l-au asasinat la 16 septembrie 9b Ş> • înlocuit cu Nerva, exponentul lor. Mare constructor, a minat forul început de tatăl său (Forum Transitornim, ^ pp. 320), a ridicat pe Palatin imensul palat flavian <»■ ° ■■ pp ), p p ^ş mărginit de grădinile cunoscute sub numele de hip° tuaie\ î fîit tit tdil dat forma ac g în sfîrşit. a construit stadionul care a Piazza Navona. dat fy care inseamffâ „casă". Casa romană pare a fi 'atPl (jecit o juxtapunere în adîncime a unei case ma gr*^ unei case greceşti cu peristil — o transpunere etrusce Şi a .^ etrusciiOr, a unui nucleu do locuinţă (nu-urbana. aţi, gra acOperj^ cu o Curie anterioară de fermă mai tăblii ni o(/,iiww.ui) şi o grădină posterioară (aceasta (care va u ■ Pentru evoluţia diferitelor tipuri de case va îi Per35G si4i8 Vezi şi INSULA (casă de raport), VILLA d foarte numeroase în Italia (Pompei, Herculanum), ta (Glanum), în Anglia (Silchcster), în Africa de nord Sa, Volubilis, Timgad) etc. _. iu°usti. Reşedinţă pe Palatin a oratorului Hortensius „m'pnaiată si locuită mai tîrz,iu de August. Ea este cunoscută s^sub numele de Casa Liviei.^ .. _ iuntstana. Nume dat după August, palatului imperial amenajat prin extinderea casei lui August. — Aurea. Palatul lui Nero pe amplasamentul viitorului Coîiseu şi al termelor lui Titus. — Tranzitoria. Palat construit de Nero pe Palatin şi incen-' diat în 64. Rămăşiţele lui se găsesc sub palatul lui Domiţvau (p. 334). DONATIVUM (P. 206.) DORIC (P. 245.) RO MAN Antica Thugga (aproape de Kef, Tunisia), colonie punică, apoi municipiu şi colonie romană. vestigii importante: capitoliu, teatru (p. .25"!), cisterne, arc templul lui Baal Saturn şi al Iunonei Caelestis \V. no). Or?,'4 - E V R ° p O .9 ^SOpo*amia.' colonil' mililară a Sel.iuci/.ilor, ea l^^7''1" de Par^' aPoi dc r°mani (165 e.n.) d0 Sasan\dul Shapur după o rezistenţă 8amiz°anei romane (p. 190). Avanpost pe legioaii i 8 romane (p. 190). Avanpost cu civili,,\[°mane: ea a Pus.tn contact, pe legionarii romani ■ d ParUv- Puternic îorlificată, avea un ansamblu 598 599 de m mumonte importante în stil pahnirian. Sân-'i cente -x\i permis dezgroparea de temple, dintre car/ '*•

curios esfe un Mithraeum lipit de zidul de incintă i "^i Iul al II-lea; acolo au fost descoperite fscsce rcKr 'n ^ecoDREPT Preexistă legii (P. J 3 J). Caractere fundamentale şi evoluţie a dreptului iVf. ■ 11 î şi urm.; Capitolul IV; Viaţa şi legile). ' Pp. DREPTUL DE GETĂŢEXIE Dreptul do participare la prerogativele cetăţenilor a drept se capătă, în principiu, prin naştere şi, pentru Sni-prin eliberare (vezi LIBERŢi). Condiţia copilului este |! a tatălui in momentul concepliei, dacă acest'copil rezult? (lintr-o căsătorii; normală. în caz contrariu, condiţia sa v J'i cea a mamei în mo.aentul naşterii. Dreptul de 'cetăţeni3 cuprinde mai multe drepturi: ius suffragii (dreptul devof.| ius honorarium (dreptul de a fi ales în magistraturi) /i' 144), ius militiae (dreptul de a servi într-o legiune), ijj procoentionis (dreptul de a apela la un tribunal popular pentru orice decizie a unui magistrat, care conţinea pedeapsa capitală), iuscommercii (dreptul de a poseda, de a dobîmli, de a transmite prin testament), ius connubli (dreptul d' contracta o căsătorie normală) (p. 121). Cetăţeanul cu drepturi depline deţine acest slaluf in moil complet; există drepturi de cetăţenie „minore", care nu cuprind decîFo fracţiune din statutul complet. Astfel, cetăţenii de „drept latin" au ius suffragii, dar nu şi ius kono-i'arium. Tratatele încheiate cu cetăţile aliate prevedeau partea din dreptul de cetăţenie acordat l'iecăreia dintre ele. tnccpînd cu războiul cu socii, după 90 î.e.n., dreptul de cetăţenie a fost în practică acordat tuturor italicilor (p. 118). El a fost cxlins mai tîrziu la alte provincii(p. 63) şi, în sfirşit, la 1 ol imperiul, iu timpul lui Caracalla (p-acordat galilor (P. fi:!j. * O II U f XI (P. 72i, du im uni Drumul (via) a rămas sirius legai de ;<rttintif---i ci romane. Este sigur că reţeaua de drumuri u Imper 600 vreme .n-) nu au fost decît simple pisle care radiau l d raşle Iaţiului Odată u vr ^muTne nu a p p i.e.n-)', j}imei ,si o legau de oraşele I.aţiumului. Odată cu in Jur1î> „colului al 111-lea, drumurile care se construiesc îitfePu j^tbilitc conform unui plan calculat: ele poarlS îitfP încep a al 1 conform unui plan calculat: ele poarlS (i t i Ai dl fj^tabilitc con p p cep a 1 ■ ma„j<;trat (prima este via Appia, sau drumul nn-mfnr)L" cmzorul din anul 312 î.e.n.: ea leagă Roma de . ,\ <ţj"sc extind odată cu expansiunea romană sau do-CaPu ' ' "" de colonizare sistematică Au fost astfel Aceste drumuri datorită importanţei lor strategico, nu puteau rămîne simple piste. Romanii s-au preocupat de a le dâ o soliditate suficientă construind o şosea de pietriş aşezată pe mortar.. Pavajul care acoperea uneori şoseaua nîi era obligatoriu; el se găseşte mai ales în vecinătatea oraşelor, în locurile de mare circulaţie. In timpul Imperiului reţeaua de drumuri se dezvoltă şub conlrolul împăratului care numea „curatori ai drumurilor" sau, în funcţie de epocă, „procuratori" de ordin ecvestru. Este imposibil de a indica aici chiar şi principalele drumuri imperiale. HA spunem numai că în provincii aceste drumuri legau între ele marile oraşe şi că mergeau de-a lungul frontierelor, îneer-ruind uneori zonele nesigure, ca în Africa, de pildă. în Galia, drumul care venea din Italia (prelungire a viei Aurelia) mergea dc-a lungul coastei Provenţei, apoi urca pe valea Honului pînă la Lyon, capitala federală a Galici, către care convergau drumurile venind de la Umes-vA renan (prin Koln, Treves, Langres, Chalon-sur-Sâone), din regiunea Boulogne-sur-Mer (prin Amiens şi Sons), de la valea Senei (prin Luţotia şi Lillcbonne), din Bretagne (prin Nan tos şi r({ :01rciî' (din Aquitania (prin Agen şi Cahors). Această vta „m stea" relevă caracterul centralizator al administraţiei romane. For. ÎS - Civil flot('i carl«Suje/,e (p. 57). Primul triumf naval COl«emoral prin ridicarea unei coloane rotrale romană, voi. II 601 influenţele __p . ocuparea Daciei, Dunărea a fost p al apărării romane. Un puterni naturală a fluviului mai ales la la nivelul ' ' ' '■-*" lv fost principalul punct nic luncs dubla . ___ .. . la sudul gurii sale, Constanţa (P. 77). "iji .■ra adirt

E EBRV Fluviu in Spania (probabil Jucar) (p. 49). EDICTE Se numeau edicte declaraţiile prin care magistraţii făceau public cunoscut felul în care înţelegeau să-şi exercite funcţia Se făcea distincţie între edictele permanente (edicta perpetua), de valoare generală şi valabile pe toată durata unei magistraturi, şi edictele de circumstanţă (edicta repentina), publicate cu ocazia unor evenimente neaşteptate. Edictele pretorilor (vez,i pp. 145 şi urm.)(ca_ şi cele ale edililor curuli şi ale guvernatorilor de provincii, mai tîrziu cele ale împăraţilor înşişi) au avut o marc influenţă asupra evoluţiei dreptului. Ele precizau într-adevăr legea iniţială şi o modificare, la nevoie, în virtutea imperium-nlm magistraţilor pentru a-i substitui „formulele" elaborate cu ajutorul consilierilor juridici (legi jurisconsulte) mai bine adaptate timpurilor noi. Acest drept mai evoluat poartă numele d« drept pretorian sau ius honorarium (dat de magistraţi, adică de cei care aveau onoruri)'' (vezi pp. 131 şi urm). — al lui Caracalla (P. 149). — al Maximum-ului (P. 85). _ . — de la Mi!an. Textul aplicării edictului de toleranţa <Ml de Gulerius in 311 (vezi p. 85). EDILI (P. 158). " E D V C AŢ 1 E , începe la sfirşitul vtrstei de 7 ani şi rămîne, pînă sud >' periu, o problemă particulară. inVăţăniînlul prim3r e" 602 «redat Sd nedaeog al casei, hidi magistcr; învăţămînlul de "u » t pe literatura greacă şi latină era predat ^i retorul pregăteşte pentru barou şi ii ) Ed ud ( influenţată de hellenism, educaţia roman iâ iîtă dit h tdiţi ci Urte oraşe din p pp ş un n»»'uL( c4eje de la Milan, Tri-ves, Autun, Bordeaux, SSna! Antiochia, Beirut (drept) {P. 109). £J\v\ a fost la început aliatul Romei care 1-a protejat Lntriva ambiţiilor siriene (p. 63), favorizind totuşi conînceput să se intereseze de economia egipteană. C.aesar o instalează pe Cleopatra care îi incită ambiţiile monarhice, m . •'!. A _ _ 1_ .-» __ t ti_i £ —-* 1 *~t nu li f\ wi'k 1 ¥ f* ■ > ■■ i *~h I i—. 4" 11 ir» i fi f~\ °*°./"* /TI w\ 4 t Roma susţine* modul de administrare al Ptolemeilor. Egiptul era domeniul personal al împăratului, reprezentat de un prefect aparţinînd ordinului ecvestru (p. 171) şi nu a fost integrat cu adevărat Imperiului decît de către Diocleţian. ftupus unui regim de exploatare intensivă, Egiptul a rămas multă vreme unul din grînarele Romei. Caracterul său prin excelenţă rural îl distingea de celelalte provincii (p. 441). Avea totuşi un oraş foarte mare, ALEXANDRIA; Copios, în vecinătatea Mării Roşii, era un cap de pod al comerţului maritim cu Extremul Orient. Printre vestigiile romane sînt de semnalat celebrele colonade ale templului de la Filae din vecinătatea Assuariuhu. uivuutăţi egiptene la Roma (P. 70). £l AGA BAL (IIELIOCABAL) &mi^-cbu\Antonias s"a )l5scut m 204 e.n.; de origine Preot al'<? crescut la Emesa, în Siria, şi a devenit luisău H r li ~ Iuncţie care se află la originea nume-gfec al J Tal' deformat în Elagabal (llelhse^e numele marelui). Proclomut împărat de soldaţii din Eîes 603 în 218, al 1-a învins pe împăratul in funcţie, Maerin Si făcut intrarea la Roma în 219. A fost asasinat la lţ mani, 222 după co instalase la Roma tot felul do orientali do ov gine dubioasă (P. 410). n' ELEFAXŢI , — ai lui Pyrrhus (Pp. 46 şi 419). Influenţă asupra tacticii (P. 181). ' ■ — în jocuri (P. 419). ELOCV EXŢĂ (Vezi pp. 218 ş'i urm. şi, EDUCAŢIE.) li M A NC J PA RE (P- 121 •) EXXIUS Originar din Rudiae, aproape de Tarcnl, unde sa născut, in 239 i.e.n., Ennius este părintele poeziei romane. A fost mai în Ui centurion în armata romană, în timpul celui de al doilea război punic. Remarcat de Cato Censorul în Sardinia, in 20*, s-a fixat la Roma, unde a devenit poetul oficial, succedindu-i în această funcţie lui Livius Andronieus. A murit în 169. Se afla în acest moment sub protecţia Scipio-îulor. Principala sa operă este o

epopee, Analele, care constituie o istorie romană în versuri. Ennius se dădea' drept pitagorieian (Pp. 212 şi 222). E P I C U R El (Pp. 387.) EO VITES (Vezi CAVALERI.) ESQUI LI X Podiş vast situat in pârlea <îe est a Oraşului (Roma), p. a fost ocupat de un sat(p.300)şi era barat deoggev-ul zidului «ppvian. \noi, multă vreme pustiu şi cimitir pentru toţ ii societăţii (sclavi, condamnaţi etc), a început eze pe la mijlocul secolului I î.e.n. şi a devenii sa se unul din cartierele cele mai aristocratice ale Romei. M.e |{e şi-a construit aici celebrele sale grădini. Existau si a po.rcuri care au fost integrale treptat în domeniul impcn 60-1 vestici: Termele lui Traian, AuditoHum-ul Porta Maggiore ele. le VII-I t.e.n.) j j 7(j0 civilizaţia primei epoci a fierului este inloCMr5 '" Toscana de o strălucită civilizaţie de tip oriental. m-uî etrusc îşi face astfel apariţia în* peninsula italică, °vinile sale sînt complexe (p. 12); poate, urmînd tra- lui Herodot, un nucleu de navigatori a părăsit Asia \t i nentru a se stabili pe coasta tireniană. Limba lor iini un loc aparte printre familiile lingvistice. Dacă tex-♦ l" toscane se citesc uşor, căci sînt scrise într-un alfabet Hrrivat din cel grec, ele sînt încă greu de înţeles. Perioada S înflorire a civilizaţiei etrusce se situează în secok-le al Yll-lea. al Vl-lea şi la începutul celui de al V-lea î.e.n. Flota se rivaliza atunci cu cea eartagineză şi cea greacă. în secolul al Vl-lea ocupau I.aţiumul şi Campania (p. 30) M în secolul al V-lea Cirnpia Padului. Intre 600 şi aproximativ 475 Roma prezintă în multe privinţe un aspect etrusc. Cu toate acestea, decadenţa Etruriei este rapidă. Ea pierde Laţiunuil (p. 35) şi Campania (p. 43) în decursul secolului al'V-lea; în swolul următor celţii ocupă valea Padului. Curînd Ktruria îşi pierde independenta, sub loviturile Romei, in secolul al 111-lea î.e.n. Cu toate acestea, civilizaţia e! rusca nu dispare decit cu puţin t imji înainte de Caesar. Ka se caracterizează printr-o religie de tip orienta!, foarte depărtată de pâgînismut grecoroman. Cărţile sfinte cuprindeau o doctrină complexă asupra raporturilor între zei şi lume şi asupra destinului lumii. Un colegiu puternic de preoţi, haruspices, foarte experimentaţi în arta divinaţiei conduceau viaţa religioasă a poporului. Arta etruscă a lăsat nenumărate vestigii ale unei producţii diverse si adesea (leP™ rang- Ea a fost influenţată în'mod constant si pro-rhl u- arla aflUenică, dar prezintă un aspect propriu, natoritu unui gust profund pentru stilizarea şi, fel puţin i'?p,oca ,""■">. pentru realism. Civilizaţia romană a pre-t'i,li t r'"^11 ei un număr de instituţii, de cuvinte, de (voji i£ 5o?° 81181111"1 care i-au fost transmise de către etiusci V1?- 0> !il> 154> 194» 244, 400, 401). ln)l"'Ortante în Toscana, mai ales la Cerveteri, Tarlwa a Imperiului în Orient (P. ?,). 605 *>. 1 FABlhS MA*1^^/temporizatorul) s-a născut ^bp Quintus FabiusCwMorpcmV în ,,^ este dictato^ 275 t-e-n-Gonsul in-233 5i ^». Trasimene, pentru a op, tn 217, după mfrmgc «* dc MinuchJ8) sllbordonatul sau! a înaintarea lin llaniBcu■ ^ j arc cu autorul care a Fa-abandonat P^^gSe V™™- După CaDMc. bius reuşise sa stingiitreasoa •» j / 215, 214 şi 209, ,1 S?S^teCSeryovSileC-Hdionale. Mort in 20:; (Pp. 51 şi 160). FACTJUNI La circ (P. 410). jf- .1 le m i Oraş aşe/.at pe malul drept al Tibrnlui in amonte de Roma. Era'capitala i'aliscilor, popor înrudit cu latinii, dar influenţat toarte puternic de ctrusci. Aliat al oraşelor Y'ukwi şi Voii, a fost cucerit in 29a î.o.n. (P. 36). FA M I LI A ROMA N Ă bă ocietăţii rom FA M I LI A ROMA N Ă Familia, bază a societăţii romane (Pp. 92 şi )20). Evoluţie şi emancipare' individuala (Pp. 120 şi 121)-Familia p'atriciană (Pp. 37; vezi şi GKNS şi NUMK )>''Familia patrician PERSOANE). Fresce şi obiecte din stuc F A R S A L X: S Bătălia de la Farsalns (p. G3). indică Is^-rs^^'s^su»«. 606

eSte ■ « de asemenea religioasă la origine, se deosebeşte de l"s!i„ accasta, dacă este adevărat că fas se referă la voinţa 'iar ins"la raporturile între oameni. Dar această dis°tYe nu este de loc absolută. d desemnează, la origine, zilele calendarului rcli-^•'stabilit de pontifi, xilc în care pretorul îşi putea îndemni funcţiile sale juridice. Mai întîi ţinută secretă de către P \ricicni, jista acestor zile a fost publicată în 304 de edilul rt Flavius. Cuvîntul mai reprezintă şi listele oficiale în lec'ătură cu actele publice ale colectivităţilor romane (stat, municipalităţi, colegii), şi păstrate de inscripţii (fastele triumfale, consulare etc). F A V N V S Divinitate pastorală a Palatinului (p. F A U S T U L U S Personaj mitic (p. l'ti. Mormîntul lui Faustuhis (P. 306). FECIALI Colegiu de preoţi însărcinaţi să îndeplinească ritualurile legate do relaţiile cu străinii, în special încopulul şi si'îrsitul ostilităţilor, tratatele de pace etc (P. 147). FEMEI Rolul în cetate (P. 18). Emancipare legală (Pi 525). libertate de moravuri (p. 12C). La ospeţe (î\ 428). iVezi LOGODNĂ, CĂSĂTORIE, CURTEZANE). fv* ^ T V CA lvez> p. ivi), — ol?£A ilu^iuPc 'libfU nu departe de Talerii. Punct de trecere pe al \'-lea î e cnw.th de Roma la sfîrşitul secolului •innc corala (pp. 99 şM48)> 607 -, v" B...... dinte (P- ll1!FILOZOF1A no (P. 1BO). FI LOZ OF II R ° yxpul/.a1.i din Romd ' ££JM (PP- 'St 3«* lvl 105 şi urm.)- . 2U ?l u™" 'V pIIIPPI Oraş" din Mac"!'1.11111.; ,, .,,^. Bătălia de la Fil.lM^l-11''• Situaţie le8aia(p-1i°)# f j iV A N Ţ E ŢE ., R0M AN.) (Vezi FtSTlNl LA R 2) (Vezi p i p. 352.) Pomona 608 ..«»« trtaminul Suprem este cel al lui Iupiter; este un patrician n-irinti căsătoriţi prin conţarreaiio şi căsătorit el însuşi jUtvl acelaşi rit. Este ales de Marele Pontif. Persoana sa u> înconjurată de diferite tablouri: să nu atingă (nici să nmească) un mort, un cîinc, o capră, un bob; nu are voie ^ atingă fierul şi trebuie să nu iasă din Roma. îsievasta Si ->ste°supusă aceloraşi obligaţii. Flaminul lui lupiter are nn costum special: manta do lînă albă, bonetă de blană vând un apex" (baghetă de măslin acoperită de lină). Funcţiile sale religioase sînt importante (sacrificii pentru lupiter prezenţă obligatorie la sărbători, celebrarea căsătoriilor prin confarrealio). F L 1 M I y I N V s> T. Quinctius Flamininus (229—17! Le.n.). Consul # ui 198, ce'nsor în 189, este comandant în Grecia contra lui Filip V ai Macedoniei, învingător la Kynoskefalai (197); proclamă libertatea Greciei in 196. F L A MINI U -S Promotor în calitate, de tribun ia 232 i.e.n. al primelor legi agraro în favoarea plebeilor. învingător al galilor pe malurile rîului Addna, a fost învins de Hannibal la lacul Trasimcn, în 217 (p. 51): i se datorează construcţia

circului Flarninius pe cîmpul lui Marte în 221, şi 220 construcţia aşa-numitei via Flamînia, între Roma şi Adriotica. FOEDUS Tratat între cetăţi (p. 118 şi i3i). FORMULE JURIDICE (Vez.i ACTll:NE în justiţie.) FORUM Unul din elementele esenţiale ale oraşului roman împreună cu Capitoliul şi Comiliul. Centru al' treburilor publice si Particulare (p. 304). La Roma: foruri pnmilive-(vez.i p. 1 si urm.). -Homanwn. Plan al Forului antic (vea p. .). Vestigii: vedere generală, detalii. pr,-.nnMP0r-ialc ^Vezi PP- 318 51 urm.). Ele cuprind în ordin sâu al P? v rul -lui Caesar' îorul lui August, forul Păcii .l jţ'ospasian, forum Tiansitorium sau al lui Nerva, ui iraian. sau forul •09 — Boarium (p. 308). Cîmp pentru tîrg între podul Aemiliug port, Cirnis Maximus şi Velabfum, era parcurs în subtora ' de Cloaca Maxima şi cuprindea un număr de monumente dintre caro templul lui Portunus şi un templu circular (con. sacrat Iui Hercules?), în întregime conservate. Au dispărut templul lui Hercules învingătorul, marele altar al lui Hw. cules, templul lui Ceres etc. — Holitorium (p. 308), piaţă de legume situată la marginea Tibrului, între podul Fabrieius şi podul Aemilius; cuprindea mari antrepozite şi mai multo monumente mari, în special teatrul lui Marcollus, templele, lui Ianus, ale Speranţei, al Iui Iuno Sospita, porticul Octaviei şi poarta Garinentală' — în tabere (P. 186). — Provinciale, după modelul Forului roman (p. 414), Săpăturile au permis reconstituirea planului unui mare număr de foruri (în Franţa: Arles, Saint-Bertrand-de-Cora-rainges, Alesia (?) etc; în Anglia: Gaerwent, fcîilchesler; în Elveţia: Martigny) şi uneori degajarea anumitor rtn'ne importante, de pildă ta: Djomila, Doiigşa, Gerasa, Leptis Magna, Ostia, Toddi, Palmyra, Pompei, Sbcilla, Timgad etc. /'' REIVS Colonie a lui Caesar (Forum Tulii); după bătălia de la Acţiuni a servit dropt bază pentru o flotă militară (p. 4Vi). Ruine numeroase, dintre caro teatrul şi im porţie (poarta de aur). r n igi dariu m Sala cu apă rece a unui ansamblu termal (vezi TERME). FRONTIERELE IMPERIULUI (Vezi LIMES, UUFRAT, GERMANIA. DACII, PĂRŢI, ele.) F RONŢ IN U S Sextus Iulius Frontinus, prelor urban în anul 70 e.n., consul către 73, guvernator al Uritanieidin 74 pînăîn 78, proconsul al Asiei către 83 şi curator al apeductelor în 97 (p. 34b). Prieten al lui Pliniu cel Tînăr. A scris un tratat de Stratageme şi Apeductele oraşului Roma. A murit în 103—H'a. FULV IU S (P. 395.) NO DI LI OR 610 fjj A'CŢ ION A RI I M P li RIALI înmutt.irea lor incepînd cu Anloninii (P. 77). (V«i şi CAVALERI.) Q Sen'ius Sidpicius Galba, s-a născut eălre anul 4 e.ti.; a fost consul în anul 33, prooonsuJ al Africii din ii pînă în 47, iruvernator al provinciei taraconeze (in Spania) din 60 pînă ia 68; se ridică împotriva lui Nero. împărat în 68, cleşte asasinat la 15 iauuario 60 de soldaţii parUzani ai lui Othp (Pp. 71, 107, 205). C, A L 1 (Vezi GALI A şi INVAZII BARliAlUO.) GALI A C1SALPINĂ Cuprindea, de o parte şi alta a Padului, Cispadana ,şi' Traiispadana. Galii s-au instalat aci din secolul VI i.e.ii. Ocupată parţial de romani la sl'îrşilul secolului al IIJ-lea (p. 50), Galia cisalpinu a i'ost integrată italiei iucopind cu Caesar (p. 64). O ALIA T R A N S A L P 1 N .1 Ţara numită Gallia de către romani cuprindea regiuni foarte diverse, locuite do populaţii de origine diferită (liguri, cftlţi, colonişti greci în sud). Ocupaţia romană a început cu Galia narboneză; in 122 a fost întemeiat oraşul Aix, şi pn 118 Narbonna. Această provincie permitea trecerea vo-•nainlor pe calo terestră spre Spania ; Marius i-a învins P'î teutoni (Aix 102 î.e.n.). Caecar a ocupat restul fialjei "Kre 59 şi 51 î.e.n. (Vezi VERGINGBTORIX.) Ji'gamzarea administrativa a ţării osie opera iui Augustus iV^t"* î™Pai1it-0 în 4 provincii: Narboneză, Aquitană,

lîiit T' ^e'S'ca- Apoi împăraţii iulio-claudieni au consti-oar" ■ a-i 'Ull!îu' Kinului două provincii: flfcvmania superi-rilop MJ'armania 'i^rioară. Revolta lui Florus şi a ţrevi-in ii i °'11^' c°nstituie ultima reacţie „naţionalistă'!. i domniei lui Claudius se confirmă expansiunea oi 611 economică şi progresul social (ascensiunea politică a nota biiilor gali), în 68—70 eşecul răscoalelor (p. 72) constituie cel mai bun test al romanizării. Vîrsta de aur a Galiei romane este în timpul AntoniniJor (pp. 442 şi urm.), şi prosperitatea economică durează pîng în secolul al IlI-lea, (brigandaj şi invazii). Imperiul ga]jc al lui Postumus încearcă 2adafnic să recreeze imperiul roman în limitele Galiei. în timpul imperiului tîrziu, Galia va fi bastionul lumii greco-latine împotriva invaziilor <*er-mam'ce. GALLUS Cornelius Ga-lhis, născut către 70 î.e.n., prieten al lui Oeta-vian; a avut misiunea, în 41, de a împărţi veteranilor pă-tnînturile Galiei cisalpine. El era atunci în relaţii cu \er-giliu. A participat la bătălia de la Actium şi a fost primul prefect al Egiptului, dar orgoliul său i-a provocat dizgraţia şi a trebuit, să se sinucidă în 26. Elegiile lui Gallus (P. 227). G A Ii lr M Mirodenie (vezi p. 42C), GENJV Serviciu militar (vezi pp. 24 şi 188). în sens religios (vezi G.HN1LS). principial religios 90), chiar al unui GENIVS Divinitate sirnhoiizînd „demonul", inerent unei fiinţe sau al unui loc (]>. „colegiu". Cultul domestic se adresează în prJG Pater familia!:. De asemenea Genius Augusti a fosl obiectul unui cult celebrat la răscruci şi ai cărui preoţi emu aleşi printre oamenii de rînd, cel mai adesea iiberţi. CENS Societatea romană arhaică, societate ţărănească (vp- ■"'* 1 i:7, 26;»), cu un caracter patriarhal, este formală din elanuri sau genţes. ai căror membri se considerau ca descendenţi ai umii strămoş comun. Gens se sparge mai Un'm »\ fitmiliae. Astfel Cornelii de pildă se vor diviza în: Cornelii Snipiones (Scipionii), Sullae (Sulla), Lmtuli, Cclhegi, D<llc'~ bpUan etc. Printre cele mai celebre gentes se pot cita a A' PÎ2 iilor, ii-loti fCaesar), Fubii-loT (cei '306 Fabii), (Graeehii), Claudii-lor (Tiberius, ClauUius rE\TlLIC 1 U (Vezi NUME DE PERSOANE.) Oppidum al arvernilor (fi km do Clermont-Ferrond). Celebră prin succesul repurtai; de Yercingetorix (săpături la zidul de apărare). Numele de germani pare a fi fost dat pentru prima dată do romani belgilor-gesaţi. El desemna toate popoarele de dincolo de Rin (şi despre care astăzi se ştie că nu erau toate germane autentice şi că de fapt cuprindeau între altele un număr de triburi celtice). Roma a cunoscut mai bine — şi s-a temut de ele — aceste popoare iu urma invaziilor cimbrilor şi teutonilor (Marius). Caesar s-a ciocnit de suebi în Galia (campania împotriva lui Ariovist în 58); cu toate expediţiile în Germania (55—5.3), el nu încearcă cucerirea. August'decide o politică de ofensivă pînă la Elba, care este oprită de moartea lui Drusus (9 î.e.n.), răscoala din Panno-nia (6 e.n.) şi dezastrul lui Varus (9—10), apoi de revoltele militare (li e.n.). Teritoriile ocupate erau împărţite in două regiuni militare fp. 201), comandate de doi legaţi cu reşedinţa la Koln şi Mainz. Cu toate expediţiile ulterioare pe malul drept al Rinului (Germanicus, Gorbuio), Roma renunţă la ideea unei mari Germanii romane. După revoltele lui Florus şi a trevirilor (21 e.n.) şi a tulburării or care urmează morţii lui iNero (revolta lui Civili's şi a batavilor în timpul lui Vespâsianjţ organizarea malului sting se desăvîrşeşte sub Domiţian în urma unor grele campanii împotriva'Grafilor. Do'miţiau weează două provincii (90), Germania superioară (Maiuz) |i inferioară (KOln) şi ocupă dincolo de fluviu Cimpurile fWeumate. El continuă, după ^"espasian, construirea unui ftwescare va fi mărit şi întărit de Hadrian, apoi ameliorat irni-nil °nm"s' '?ai 'llain(o do a n readus, după 2G0, de-a : * ac|ăpostul Zi'm;s-ului, Renania cunoaşte o romanizare w-nsa (oraşe numeroase, dintre care cel mai impozant, este Augusta Trevirorum: industrie a sticlei şi a ceramicii dezvoltare a transporturilor fluviale, şcoli de sculptura etc). Dar de dincolo de Rin, ca şi de dincolo de Eufrat unde se aflau părţii, vor porni marile ofensive barbare "'în urma cărora Imperiul se va prăbuşi (p. 80). De o parte apeductul dela Zahibacli), Koln, Deutz (fortificaţii), Sa„,-burg (restaurarea unei castra statica), Neuss (vestigiile cîmpiî-lui), Ncnnig (mozaic) ctc. Vezi şi ARMATA.

G E Ii M AN I C V S D. Claudius Nero Gernianieus, fiul Iui Drusus şi al Antoniei; s-a născut la 24 mai 15 î.e.n. şi a fost adoptat de 'i'ibcriu. Consul în 12 e.n., a comandat mai multe armate în Germania şi a triumfat asupra germanilor la 26 mai 17. Trimis apoi în Orient, a murit la Antioehia la 10 octombrie 19, poate asasinat de Piso, guvernator al Siriei. Foarte popular printre soldaţi, amintirea sa va domina viaţa politică în timpul lulio-Claudienilor (P. 204). GLADIATORI P. ;:37 şi vezi pp. 412 şi urm.). G R A C C II l 3. Calus Sempronius Gracchus, născut în 154 î.e.n., aparţine celei mai înalte nobilimi; mama sa, Cornelia, era fiica iui Scipio Africanul; la 20 de ani îl întovărăşeşte pe Scipio Aemilianus la Nnmaiitia. Anul următor este "desemnat ca unul din triumvirii însărcinaţi să înfăptuiască reforma agrară a fratelui său Tiberius. Queslor în 126, tribun în 12i, începe o activitate de reformator pe care o continuă în cursul unui al doilea tribunat în anul următor (ceea ce ora ilegal). Mai îndrăzneţ decît fratele său Tiberius, atacă privilegiile senatului şi impune mai multe măsuri: legea frumontară care garanta griul la preţ scăzut, o lege agrară, întemeieri de colonii de cetăţeni romani (la Cartagina şi Tarent), o limitare a serviciului militar, lucrări publice pentru a l'rîna şomajul. Tot el este cel care a asigurat cavalerilor, pe care voia să-i cîştige do partea lui, arenda impozitelor în noua provincie Asia şi i-a instalat numai pe ei în juriile pentru problemele criminale. El a propus acordarea cetăţeniei romane la toţi italicii. Această propunere 1-a făcut 6.14 nniilar si, în 121, senatul a reuşit să-1 scoată în afara î"o Caius' Gracclius a fugit, dar a fost ajuns din urmă ■ iis-^trei mii de partizani ai săi au murit odată cu el. /pp. 56 şi urm. şi 4z9). . ■> Tiberius Seinpronms Gracchit.?, frate mai virstiue al prece-V itului născut în 102 î.e.n., a luat parte la sediul Carta•n>i in'l47- Questor in 137, participă la războiul de la \iiiniaiitia, şi, un timp, este prizonierul revoltaţilor. Tribun '133 vrea să distribuie paminIuri cetăţenilorsăraci şi im-nunc Votarea unei legi agrare. Dorind să fie ales a doua oară tribun, în anul următor, îşi pune candidatura, dar senatul ridică'împotriva lui adversari care îl ucid în cursul unei încăierări (Pp. 50 si urm. şi 10',). GRAMATIC I -(Vezi EDUCAŢ1K.) GRĂDINI Dezvoltarea grădinilor (vezi pp. 286 şi urm.). - si pictura (P. 251). -ale lui Domitian (P. 334). — ale lui Mecena. Create călre 25 î.e.n. de prietenul lui August, pe Esquilin, ele au contribui! la realizarea celebrităţii acestui cartier. După moartea lui Mecena (8 î.e.n.) au trecut în domeniul imperial. GRECIA Roma a venit în contact foarte de timpuriu cu Grecia, mai întîi prin intermediul etrusc, apoi direct, odată cu cucerirea romană, în Campania. Literatura şi filozofia greacă, rftspîndite la Roma începînd cu Scipion'ii, au jucat un roi important în formarea elitelor cultivate. In sfîrşit, mai tirziu, în timpul Imperiului, Grecia şi mai ales Orientul hellenislic. au influenţat profund moravurile, urbanismul şi chiar politica imperială. Asupra acestor influenţe vezi mai ales pp. V,, ;o, 76, 215, r»3, 246, 291, 398, 402. Asupra originalităţii respective a uomei şi a Greciei, vezi p. 240 Asupra romanizării Greciei vezi diferitele rubrici consacrate urbanismului roman (ves-t'gu la Atena, Delos şi în Orientul liellenistic; Pergam, Aspeudos, Efes, Milet, Anliochia, Baalbek. XECIA MARE un | mesc astft)1 reghmile Italiei meridionala si ale Si.-ilîf-t nu,, greci au stabilit ineepînd din secolul'al Vi f 1lea 615 î.e.n. colonii, de la Tarent la Cumae şi la Siracuza Im, 22, 4i şi urm). '" G RÎU Grîal falacul,) se cultiva pretutindeni în Italia începînd din epoca preistorică, dar cele mai bune specii se aflau numai in zonele urbanizate sau capabile să exporte (Campania Eiruria, Veneţia). în Laţium, de timpuriu concurat si ' insuficient de roditor, ogoarele s-au transformat cu încetul în livezi şi în păşuni mai rentabil de exploatat (pp. 272 si urm.). După cuceriri, Sicilia, Sardinia, apoi Africa"si Egiptul au devenit grînarclc Romei. De aceea s-a pus problema transportului şi a securităţii căilor de comunicaţie fp. 60). Aprovizionarea (în esenţă cu grîu) numeroasei popu-laţiia Romcia fostpreluată de stat odată cu distribuţiile gra-luiţe organizate de senat sau de către oamenii politiei ambiţioşi, apoi de către prefectul AN.NCAEI, şi alimentaţia marilor oraşe din provincii a suferit o evoluţie paralelă. J'ilape ale producţiei şi alo transportului. C V MX A '/, I r ■ (i'p. ;ito şi :i'.i,şi. H

H A D li I A N l'ublius Aelins lludrivinm s-a născut Ia 24 ianuarie 76 la Italica (Betica), ca şi Troian, care îl adoptă, la în căsătorie pe nepoata lui Traian. Sabina. VA se distinge în cursul campaniilor din Dacia, şi apoi devine guvernator al Siriei. In Antiochia i se aduce la cunoştinţă moartea împăratului, căruia îi succede fără dificullate. Are ii de ani. Domnia lui . este marcată de o dublă preocupare: asigurarea păcii şi desăvîrşirea organizării imperiului. Înlocuieşte politica ofensivă a lui Traian cu o politică defensivă, liffli-lînd imperiul la frontierele strategice şi abandonînd cuceririle lui Traian de dincolo de Eufrat (nu păstrează decîţ Dacia şi Arabia). Se străduieşte să creeze în jurul imperiului un lanţ de mici rogate-proter'torafe şi reuşeşte datorilâdjp'0: mafiei sale. Nu are de făcut faţă decit'urtui singur răzb*' serios, în Iudeea. după hotărîrea dea stabili o colonie '1 tară la Ierusalim (i;i5). Pasionat călător vizitează î , Ofilii ("intre 121 şi 126, apoi intre 128.$i 134), ocupîndu-se nai du menţinerea la frontiere a unei armate bine person Uadrian vizitează provinciile germanice do pe r- Vl'^' se duce în Britania unde pune să se construiască tiile"de apărare de Ia Solnay, la vărsarea Tyneului, (Mineralizează dealtfel sistemul limcs-urilor şi construieşte-- Orient pe cel de la Damasc, la Aila, şi în Africa, pe cel Jf Nuraidia şi din Mauritania. Hadrian doreşte unificarea t fală a Imperiului şi în acest scop concentrează adminisatia. Guvernează înconjurat de consiliul său şi de bir ni căror număr este în creştere. împarte Italia în p ASetririe si le încredinţează la patru consulari pe cai ! birouri a patru aisu-Ji/n- Şi le încredinţează la patru consulari pe caro îi supraveghează foarte atent; astfel senatul este înlăturat de la administraţia Italiei. Codifică dreptul într-un edict perpetuu, redactat de juris consultul Salvius lulianus. edict aplicabil întregului Imperiu şi pe care numai împăratul îl poate modifica. Pasionat de literatură, de ştiinţă, do aria, de filozofie, favorizează o reacţie clasică de inspiraţie hcl-lenică. Moare în 138 la Baiae, după ce 1-a adoptat şi 1-a desemnat pe An ton in us drept succesor (P, 76), HAMILCAR BARCA General cartaginez (p. 48) care a operat în timpul primului război punic în Sicilia, în anul 247 î.e.n. A condus negocierile cu Roma, după înfrîngeroa ţării sale. A contribuit ia zdrobirea revoltei mercenarilor şi apoi a plecat în Spania undea început cucerirea ţării, începînd cu Cadixul. A murit în faţa oraşului Elohp, în 229 î.e.n. Opera sa va fi continuată de fin săi: Hannibal şi Hasdrubal. H A N iV / S A L 5HluiJIAMI^CAR, Hannibal Barca a fost crescut în spi' ,'UrIli îafă de Roma. Născut către 2i7 î.e.n. a urmat anrnt T Sau în ŞPania şi, in 221, a devenit comandantul SaaTn», ?I\carta#ineze din această ţară. După ce cucereşte guntui, trece în Italia. deUe'îwde1^ Ceiui do al doilea război punic victoriile fi urm \ \ %\ 'a lacul Trasimen şi de la Cannae (pp. Ui s«atuluiV,"t nPeroa de Ja Zarna (2ÎJ2) J"a adus în fruntea Roinei, dar *nek:-a îeor&an'zat oraşul, a plătit tribut "inări't Bîr>a .t1*"11''; să se exileze, şi' ura romanilor Jft rjţ JJÎJ.V A- --,-..; ^.u. sd uAiiuic, ţ>i ui a i uiu(.(unur j-oi 5 ce Ant;ln,proaJma lui Antiochos, rege al Siriei (195). iat î„ pl ?.cL.os a fost înfrînt de romani, Hannibal s-a ce A %>at î„ unde regele Prusia.? o fost con?trins să-1 €17 predea Romei. Pentru-a evita să cadă în lor săi, Hannibal s-a sinucis (18;i). Războiul împotriva Romei (Pp. 50). 11 A R U S PIC I Preoţi însărcinaţi cu interpretarea prezicerilor cu observării măruntaielor victimelor (tradiţie moste ■■"""< E.'ruria). Au fost reuniţi in colegiu pe Unipul Iul'cl'tă ■'''" // . I. S DRU B A L Cităm aici două personaje cu acest nume, foarte ol' în Cartagina: ' "'înuit 1. Ginerele lui Hamilcar, care a fost succesorul să» • Spania în 229 î.c.n. Asasinat in 221 (P. 48). ln 2. Fratele niai mic al lui Hannibal, născut către 245 \? L-a înlocuit pe fratele său în Spania în timp ce acesta col! ducea în Italia al doilea război punic (după 218) şi s-a lup lat o bucată de timp cu Syphax în Africa. A repurtat succese contra armatelor romane din Spania, dar a fost învins d« Scipio, in 208, la lîocula. Totuşi a putut să ajungă în Italia cu o arnntă dara fost ucis in bătălia de la Melaurus (iunie-iulie 207) (P. 52). II E I. L E .V / Z A II lî A Jl O M E I (Vezi GRECIA.) II E R C U L A N U M Aşezai pe coasta Campaniei. La origine a fost an oppidum repede supus hegemoniei Neapolelui şi, înainte de sosirea romanilor, a fost ocupat de samniţi. Â fost înghiţit de J"i torent de noroi după erupţia Vezu'viului în 79-

Săpăturile au început din secolul al 'XVIII-lea şi au scos la iveala unul din centrele urbane cele mai interesante alo luni antice (terme, teatre, palestre) care permit mai ales stuo rea arhitecturii domestice. Picturi (P. 252). Vile (P. 28'.). Case (P. :J3G). . H E RCULE Este Heraklcs grec, ajuns la Roma de »«>— . j prin intermediul etruscilor şi prin cel allaren coloniilor greceşti din Italia meridională. — şi triumful (P. 195). 618 imperială (PP- 75 şi 195). '^'Circu' |^ez(rntâri, temple, la Roma şi în provincii. vuînef0856 i hru i-a fost ridicat în vecinătatea aşa-numilu-'' »ltar jioarium (Ara Maxima Uerculis). ATT ICUS t\ T) V S -/■*-* ■*■ -1 1-y *" ""' 9E $ rinudius Herodes s-a născut la Maraton, în AUica, Ţiberiti* ~ Aparţinea unei foarte bogate familii din către li" consacrat retoricii şi, sprijinit de puterea irape- Atena- »-^it consul în 143. A murit către 180 (P. 439). ' Worează, ia Atena, Odeonul care îi poartă numele. Tiran HIPODROM URI Tip de monument de origine greacă fp. 33'»).' La Roma, hipodromul lui Domiţian pe Cimpul lui Marlo (piaţa Navoiia) .«i al lui Nero la Vatican. In Asia Mică hipodromul de la Wmessos. HIPPODAMOS DIN MI L E T Arhitect contemporan cu Pericle. Tradiţia îi atribuie inventarea planurilor urbane bazate pe intersecţia străzilor în unghi drept, dar se pare că Hippodamus nu a făcut nimic mai mult decît să răspîndească acest plan practicat dinainte in Orient (P. 444). HISTRIONI (Vezi ACTORI.) personaj legendar, învingătorul celor trei Ip- 1S8) reprezentaillii Albei, apoi ucigaş al surorii sale fo ipulia'-'T flaccus' poet' nascut în 65 '-e-.n- la Vemisia, '4cut studi'ilf. 1 d"U1 li?>ort Prc avca ° micu avprc> Ş>'a in armata ?,Koma Şi apoi la Atena undo a fost introdus '•e-n-, avînrt ^atoriIor"' Brutus şi Cassius în anul 42 de '.a Filinni S " de lribun militar. După înfrîngerea A>n& Rrefifip lntors în îtalia. dar, ruinat, a trebuit să eP°de, bucfiHCntî" -a trăi" A PubliftU atunci o culegere < Ji satirice care au avut mare succes. Mecena 16» 619 a căutat sa-1 atragă în grupul prietenilor săi, ar>oî K i-a dăruit o proprietate in Sabinia. în acest moment m scrie Satirele şi bucăţi lirice, adică Odele; primele tr^° au apărut în 23. Au urmat Epistolele (civprinzînd l* etică) şi, în 17 î.e.n., Carmen Saeculare. Uoratiu' în anul 8 î.e.n. (vezi pp. 226 şi urai .). 11ORREA Antrepozite. Vestigii la Roma, 0slia7 11 O RT E N S I U S QiUntus llortensius Hortalws, născut în li'i i.e.n.. odtl jiretor in 72, consul în 69. Avocat, apărător al lui împotriva lui Cicero, caro totuşi ii recunoaşte ca mare orator adversar al lui Pompei. Mort'în 50 (P. 128). ' ' u o s v: / s I. I .N l C U L V M Ansamblu de coiins; care se întindeau pe malul drept al Tibrului şi care cuprindeau nu numai laniculum (le azi, ci şi Moiites Vaticani. Nu a fost niciodată integrat in oraş, ci numai ocupat de o populaţie destul de numeroasa la o •lată destul de tîrzie. Doar o parte din el a fost închisă i» incinta lui Aurelian (P. 201). iayus ... Zeu al „inceputurilof". Divinitate foarle veclie şi wau importantă care avea Hamen-ul ei (v. YLAM1NES)- vr ginea şi natura sa sint foarte obscure. Poate că era \ de un „demon al trecerii", de origine indo-europeana wîşi datorează forma particulară — lanus este repre;;cn cu două chipuri — asimilării cu un /.eu etrusc ue oms «irieutală. Arcurile lui lanus (P. 315). Templu in forum (Pp. 22 şi urm.). . jamis Vestigii: nu a mai rămas nimic din templele iu ^ f„n> Roma ivi:oru[n si Vdabrum); dar celebrul are ani 620 t-unoscut sub numele de lanus Qaadrifons, este iLtt cele mai bine păstrate.

11 lL' 1 l- n L'rioadă de protectorat (p. 49), Roma o integrează, "pa nrt dc vedere militar, Oaliei cisalpine sau Macedodin.P"i . e n ) \tia;ust face din Hliricum o provincie, sepaJfilde Pannoiiîa («J e.n.). , „, « p b 4 r O -R L^icrurat do Romulus (Pp. 20 si 150). imoralul singurul imnm,/^ (Pp. 66 şi 168). a Mimarea n/tnceafor-ului P. luO). Sff cu sofdatii (Pp- 18? şi 205), cu arma!a (Pp.492).) fZcratores în Forum-ul lui Augustus (P. 319). jvrti şi ÎMPĂRAŢI.) IM PERI ALISM ROM A N (\>zi pv- 53 Ş' urm.) IMPERIUM Definiţie (P. 152). Conferirea impcr/um-ului (Pp. 26 şi 151). Limitarea i/«^nH/i»-ului (Pp. 1o8 şi urm.). — al pretorului (P. l'i.'i). — al împăraţilor (P. 8Vl. -al Imperiului roman (P. 4li3). ' A/ /' i (■ r / l7 (!' 'PO/.I TE i iffltul triii în Nu ... ţeniti turil,. î?»şol.. H-cput lm singur impozit cu caracter excepţional, ', care este o contribuţie plătită dc toţi cetăţenii «■ ue averea lor. Dar după 167 i.o.n., resursele statului I suficiente p,.n|ru a ge (.j[iraina tributul cetăţenilor. î',,j. . ('wil dc ta aliaţi şi înainte de acordarea cetă-'tUHilor, după războiul'social. în provincii, pămîncrnt(> Sj„ţ Rllp,lse unLlj impozit direct, pe care Uni * ■''e '" llatur'1 [suk formă de dijma în recolte), I aliti"- tllucî-*c *■ regiune. începind cu Imperiul, a u)( ,r' de impozitul funciar, un impozit personal ce lovea pu provinciali. Dar principalele resurse 621 ele» ^le. indirecte: circiuiio"■*•!—,. ,o/ia vinzările de sclavi, w jv ia 1% la vinzan, <^S> Modalitatea de percep,,,, a im,l() dV?° 'iffi."?« timpul Republicii, aproape |nloift -~ ^niun'' cu Imperiul ~ directă devine o j 2V C JE A7 ^ / rt u< » t Rei>ubli«ii (v,-,i 1 imperiului ive»-. 1- Hi - U»-XU chilale una diu nenorocirile pori,. >,îf O^trati, «ecaî° "dintre egam ^tţ»ţ^ (consulul^, taşltrşit. un stor eţc-V ^ t ti magistraţii- | u.lc a fost echipat cu grija 1^ . d r, la 19 apeducte ţi disiri-Dar in ciuda abundenţi apu y ^^ ş. w tQ p buită de mai mult de -^ Unl0nUire), singurul remedn telinicii (surse si poinpc iu .^ anuffille ţlUB, oficoce era de a lafv„tor^lui Kocul izbucnea cu atitmii din oraş pentru a salva n-hiu^ i construite, din km J"or cucît casele erau m "^fiiimpii eu ul« şi a tor Ip.lor. basilicele \ul d l?'_h,1l> (Pp. 33: rj INS lih\ Caia do raport. arbare au ajuns \a poriuc ^.^ Udă teutonii şi cimbrii în 103—102 î.e.n. te ut «.-- ^ ii chiar interiorul Imperiului, zone întregi nesupuse con, ,ineau elemente barbare care s-au răsculat sau erau gata să-'" —■'■" barbarilor din exterior (pactizareaunor cetăţi ■^ ^ Dar, începînd cu Au popoare, ţl

^ Jat«._ p t;ţu a opr» P^ dc n pr , lie ia expediţii de ped 1 (v??1 Lm igtem do &ra ai \rW^cur8iunile m V i tt îpiedica îm-u. îgUŞl manii au tut împiedica barbarilor chiar din timpul «t t considera c; la re, ţl vecini ^ ^ p t;ţu a opr» P^ dc n propor i^^ pţ d ed 1 (v?? LmLbl ale &ra ai \rW^cur8iunile m V10^1 loate a- tt îpiedica îm-u. î e bar^are tcut 1 loate abarbarilor chiar din timpu^ui. "jiile barbare »-cestea, se poate considera c^.'^Roma a trecut; de lţ eeput cu adevărat decît atunci cina n sia irobr^a rărea activă ta o Ofensiva stricUinltl ş ffiMlte torme, începînd cu infiltra^ si ter623 622 minînd cu atacuri masive; uneori ea uu era deeît o i une după care inamicul se retrăgea; uneori barbarii. U-CUls*" stalau dcîinitiv cu aprobarea autorităţii romane p6-la" semnal de alarmă grav datează din 166 — 180 e.n. 11^! ii 7) Ai dtă hi i I g e.n. (qvn,! marcomanii, p. 79). Apoi, odată cu anarhia din sccolnt 5i III-lea, atacurile s-au înmulţit: francii şi alamanii pP pgoţii pe Dunăre, perşii po Eufrat. Ţoale graniţele aii O! într-un moment sau. altul, depăşite do invadatori; în \trw în Britania, în Asia Mică, Rinul şi Dunărea rumiiiîadiiL nele cele mai ameninţate. în secolul al lV-lea prtsiunoaextT citată de liuni asupra barbarilor învecinaţi cu imperjni a mărit ameninţarea. Pină la urmă invaziile au dus la dis-tragerea Imperiului de apus (cucerirea Romei ele ri\\K q doacru în -176). "■ ISIS (Vezi pp. 110, 241 [Apuleiusi.] ISTORICII LATINI Istoria începe la Roma ca tradiţie orala: legendă şi epopee, arhive oficiale (Faste şi Anale) sau particulare (elogia). Ea corespunde unor trăsături alo caracterului roman: gust juridic, simţ al preciziei, civism şi gust al erudiţiei. Primii istorici scriu greceşte sau sint de cultură greacă (Fabius Pictor). Cele şapte 'cărţi — astăzi pierdute ** ale Originilor lui Cato, scrise în latineşte, priveau întreaga Italie şi constituiau o încercare de exegeză istorică, dar dădeau importanţă mai ales exemplelor moralizatoare. Printre analişti (caro povestesc evenimentele an după an) pot li citaţi ir afară do O. Fabius Pictor, L. Calpurnius Piso, Censw-Alimcntus etc. Cei mai importanţi istorici: Caesar, Salustiu, TUus-Livw-Tacit. Ceilalţi istorici sînt erudiţi, moralişti saucompţ tori: Velleius Paterculus (Istorie romană), Valenus »a--mus (Fapte şi vorbe memorabile), Quintus Curtius ('*« lui Alexandru cel Mare), Suetoniu (Viaţa celor 11 ţe'..' Florus (Războaiele Romei), Iustin abreviator al i*w " filipice alo lui Trogus Pompeius, cei şase autori ai i» Augusta, Aurelius Victor (Cezarii)^ şi Eulropm Vf^c ■■ istoriei romane). Ammian Marcellin este uUirau1 ^ ^ valoare. De asemenea scriitorii creştini au medita ţ pretat istoria romană. 624 lf-. tţ.ylICI. Pentru vestigiile romane în Italia Tezi ^6aÎa ^"celelalte oraşe; vezi de asemenea categorii de mo-m-nte ca de pildă TEATRU, APEDUCTE etc.). . Fuwlogie (vezi Pp- 9 ş» urm-). l ^îumat.so disting: a) populaţii mediteraneene acten--nforicăre'i invazii cunoscute (liguri, siculi etc); b) pop/uMii indo-europene care invadează peninsula in mai iiiult<; * lurr 1 • latini şil'alisci; 2. popoare ale grupului sabelic (oscii din Campania, 'umbrienii din Toscana, sabinii cvjprinzînd mai ales vestinii, pelignienii, marşii, liirpinii, picenienii, lucanienii etc. din Apeniuul contrai); c) ETRl'ŞCl; d) GALI instalaţi în Italia septenţrională_ începînd din secolul IV ic.n. (insuboii, cenomanii, boienii, lingonii, seaonii). Alte popoare menţionate în textele antice pun încă probleme grele, cum ar fi sic'anii alături de siculi, auruncii, instalaţi in Italia meridională, mesapii şi iapigii instalaţi în Apulio; în sfîrşit, volşcii, vecini ai Romei şi duşmanii tradiţionali ai latinilor. începînd cu războaiele civile, italicii constituie nucleul central al romanităţii; integrarea lor in Roma este completă. Drept de cetăţenie acordat italicilor (P. 57). - îu cohortele pretoriene (P. 202). /UDEEA Regatul Iudeoi, mai iul îi vasal al Romei, in timpul Trozilor, a fost integrat in anul 6 e.n. provinciei Siria, ludoea * fost guvernată de un procurator. A devenit teatrul mai multor tvvolte, dintre care cea mai importantă a fost

reprimată aeTilus, care a distrus Ierusalimul în 70 e.n. Oraşul a fost restaurat deMarcus Aurelius sub numele de Aelia Capitolina. *e găsesc în Palestina un anumit număr de vestigii din epo-'-a romană, mai ales la Ierusalim (arcul numit al lui Bcoe lomo) şi ia samarja (forum, hipodrom, basilicn, templul lui Augustus etc). 1 VG u RT H 4 <mparţUn ' *'ul lui Mastanabal şi nepot al iui Massinissa; <toi veri ^-u Sî"ea ţn Numidia începînd din 1.18 î.e.n. cu cei fio ucişi -Sjl'-H.iemPsal 5' Adlierbal. Dar Iugurlha pune să moi. Rom*!1 --1 ^n<3ri care totuşi se aflau sub protecţia Ro-nuau declarat război din lugurtba, in urma mai 625 multor provocări (111 î.e.n.) Operai iile militare s-au lungit pînă în 107 şi nu au luat sfîrşii decit sub cornanch i • Marivis. lugurtua a'fost ucis în IO'i, fiind executai Cn\V~ t l1 umilii învingătorului său (p. 196). * a lri~ înving I U L I O -C LAUDIE N I l Dinastia iulio-claudiană cuprinde po primii cinci împ'",r<r ai Romei do la August ta Nero. Aceşti împăraţi provin <? ■ două familii, lulli (August era nepotul lui C. i'ulius Cues înainte de a deveni fiul său adoptiv) şi Claudii: Livia în-' inie de a se mărita cu August, a avut cu primul ei sot Ti" daudius Nero doi fii: Drusus şi Tiberiu; şi pînă în cele din urmă Tiberiu îi va succeda lui August, după ce acesta s gindise la început să-şi asigure succesiunea prin căsătoria propriei sale fiice, lulia. Primul bărbat al acesteia tînărul Marcellus a murit în 2P> î.e.n. lulia remăritată cu Agrippa a avui doi copii O. şi 1.. Caesar care iui murit în 1 şi i c.ri. J V A' O N A Divinitate a naturii feminine (există o luno a femeii, cum există un Genius al bărbatului) asimilată -/.oiţei greceşti Hera ^i considerată drept nevasta lui lupilor. Iunona există la italici şi în religia etruscă. Formele ei sînt multiple la Roma; ea are un templu pe citadelă şi acesta este Iunona care aver-ih.en/.u, luno Monetu. Dar ea figurează mai ales în triada capitolină, împreună cu Iupiter şi Minerva. A fost adorata m Africa în calitate de h'.no Caelentis (p. MS). NuKieroase reprezentări, între care luno Sospitn din muzeul Vaticanului. /US Drept în general (vezi FAS). Dreptul cetăţenilor romani (ius dude) şi evoluţia acestui drept: dreptul celor douăsprezece tabuie (p. 135), drept nou sau ius honorarium (p. I4'i). (Vezi şi DUEPTLL DK CE1AŢEN1K.) Dreptul ginţilor sau dreptul natural (iusgmuhrn)((-. 98). Dreptul particular al unei colectivităţi sau a'^01 categorii de cetăţeni (ciuitasj, definit în legătură cu ■ tul complet al •-•--'. ■ ..■ turn), DE( tace __ ___ o şi urm,, ias comm-ercii etc). tul complet al cetăţenilor romani (ius emile sau '^,^'£-^ turn), de pildă ius laţii, ius itaticum etc. (V.e/.i şi *>l\.*'", q DE CETĂŢENIE.) Dreptul pe care îl are un cetăţean oi 'f tace în mod legal un lucru sau altul (ius connubu, ppşi urm,, ias comm-ercii etc). . . ^55 Dreptul propriu al unui magistrat (iun interccrs.ornz-l- ■ 625 . , a,lSpiciorum sau dreptul de a lua auspicii, ius ediecndi etc-)r ii V E N A L n-cimus Innius luuenalis s-a născut la Aquinum în Campa-a către 60 e.n. A publicat primele sale Satire, cel mai de-1 reme în 96 (după moartea lui Domiţian). Nu ştim mare 1 ru despre viaţa sa; poate a fost soldat; în orice caz era familiarizat cu învăţumintul retorilor. A murit după 128 lţl 239, 432, 442). ;mpAnati Imperaior indică generalul comandant suprem aclamat de soldaţi, caro salută în persoana sa puterea divină generatoare de victorie. împăratul este recunoscut de senat şi de popor; cetăţenii şi magistraţii îi jură credinţă. Concepţia puterii imperiale a variat după instaurarea principatului lui August: la Roma, principele este în teorie numai primul dintre senatori, însă puterile sale apar ca foarte întinse (imperium şi putere proconsulară, putere tribunieiană, marele pontificat); secondat de un consiliu, împăratul convoacă senatul, promulgă edictele, rcscriptelo şi mandatele; el este şeful militar suprem. Principatul evoluează spre o monarhie de drept divin. Modalităţile succesiunii (ereditate sau adopţiune) au variat după dinastii (11JLIO-CI.AÎJDIE-NII, Flavienii, ANTONIMII, împăraţii africani, .sirieni iliri...). Prefigurare prin Romulus (P. 20). întemeierea Imperiului (P. 64). împăraţii ca urmaşi ai magistralilor republicani (P. ).">'->). Jmperatorcs (P 198).

JOCURI t rămîne destul de obscură. Ele t gţ ( ş q) 111"^!!»'', pe de o parte, şi a plebei; 'iniţiativa regi- aceea, a mai multor personalităţi (Caniillus, Sci627 pio, Sulta, Caes&r etc.) şi a uaor magistraţi importanţi fa vorizează printre alteia dezvoltarea lor. Unele erau cola' bţ hltuial tlli altele pe seama unor [>{?-(> JT J-T p vorizează printre alteia dezvoltarea lor. Unele erau col braţe pe cheltuiala stalului, altele pe seama unor [>{•?>(>• particulare. Organizarea (edilii) (p. 158). ""l Importanţa jocurilor la Roma (Pp. 330 şi urm.'). — funebre (pp. 309 şi 336). ' . ' — actiaec (p. 3%).* ~ îieronieno i'p. 397). — capitolinq (p. 397j. — Bf-culare (p. 227). Lvdi M<is,(tlenses (p. 401). — plebeC (p. 400). — Romani (p. 3901. Vezi, de asemenea, A.UFITKATRU, CIRC. JVDECĂTOR Justiţia admite la Roma dublul recurs al juducătuntlui k-gal (magistral) şi al judecătorului arbitru (index sau jurat). cel dinţii mărgitundu-se să ..spună" legea, cel de al'doilea hotărlnd aplicarea oi (p. 141 j. (Vezi şt JUSTIŢIE, TRIBUNALE.) J U R 1 S C O X S (' L Ţ l Cuvintul desemii«a/,i1 un spreialisf in <ln»|>l. oare dă consultaţii în partintlar. Kste la Uiicpntun ujulor pe canpalconul ii daic-m.'ază. clieulilor săi, apoi unii ■patricieni obţin monopolul acestor consuHotii şi se bucură de o mare celobritaUî, ajuugînd să fiu consultaţi in eaiitatt; de „consilieri telmici" pînă şi de ma^isiraţi. De cele_ mai lt i jurisconsnlli'rorau persoane 'nuportanţe, în •» Iţial de „consilieri telmici" pînă şi de ma^isiraţi. D _ multf- ori jurisconsnlli'rorau persoane 'nuportanţe, în •» căror Iradii,ie de familie intra studierea dreptului. Iniţial, dreptul civi'l era inclus in dreptul pontificat şi numai colegiul pontifilor deţinea ştiinţa dreptului; dar. spre mijloci» secolului al V-leâ î.o.n". socnuarul şi libertul lui Appius '.ladiuj-rliot, Gri. Flavius, publică privnele formulări. Dm ac(.'! oni'nl devine posibilă studioroa dreptului; jurisconsu»,» u înUr/.ie să puVilice culesuri şi tratate teoretice, le ^^ ea lui Cicero, Q.Miic.ius';SoaeVola încearcă să făcu o e- iii i ţiOlă a dreptului civil- U con moni nu me mea lui Cicero, Q.Miic.ius;Soaeoa încearcă puneri- .sistematicii şi ruţiOnală a dreptului civilnuă ("'. AequUiuo &dliw;'şi Scrviu*, şeful unei şcoli e ai cărei membri Irebuic. să-i cităm pe Auht* OjfiU^ % /», Aljenus Vara*, contemporani cu Caesar. ţ»y Sub Imperiu, cîud se afirmă influenţa lor. junscov^ ^ se OTgani/.ează in două şcoli, precuticni ţi »ul)lllie" ' Oii? , ^s cei dinţii au fost mai tradiţionalişti decit ceilalţi Par° "nclinau spre înnoiri de inspiraţie străină. Cel mai tar<3 rtant dintre proeulieni este Lăbeo. Şeîui sabinieniloc im^°Masurius Sabinus, urmat de C. Cassius Longinus, consul h Tiberiu, apoi do Cn. Arulenus Caclius Sabinul, consul -fit) e n- Sub Traian sînt foarte mulţi jurisconsulţi valo-'"- ca 'Titus Aristo, L. Iaeolenus Priscus, P. luventius r°y w p_ galvius lulianus. Cel din urmă sabinian este, sub x toniiSi G<*ius> autorul Institutelor. La finele secolului .i'ii.lfia domină trei nume: Ulpiiis Marcellus, Q. Cervidius In particular, împart dreptatea: 1 — anumiţi magistrali (pretori, edili curuli, censori, consuli, questori, Marele Pontif) care „spun dreptul"; 2 —arbitri particulari şi judecători (pînă la 123 î.e.n. şi de la 81 la 70, senatori; de la tVSTITIE Surse (ych capitolul IV şi DREPT). In particular, împart dreptatea: 1 — anumiţi magistrali Pon 123 Ia 81, cavaleri; după 70 î.o.n., reprazentanţi ai celor două clase; 3 — tribunale (decemviri, centumviri, recuperatores). In materiecriniinală, dreptatea este mai intîi împărţită de consuli asistaţi de anumite tribunale

specializate '(iuumviri), apoi transferată do comiţii (care constituie recursul în caz de apel) tribunalelor speciale (quaestiones) care devin permanente. în timpul Imperiului, dreptatea este încetul cu încetul împărţită de funcţionari (prefecţi, legaţi otc.) sub autoritatea principelu'ui' şi a-consiliului instituit în tribunal. nioi'V Funtos ALE Thessaliei unde Filip al Y-lea al Macedo- de Flamininus în 11J/ L>\n. (p. 5-i). h SIirŞitul dom • • ,a -treia loŞiuai (Numiaia), întemeiata la ymnioi lui Vespasian şi devenită celebră datorită şederii lui Hadi'ian. Municipiu important în Un filor. Garnizoana ei a construit în vcciiudatf Vi **Ye. la Tiingad. col°nia ^ Vestigii considerabile, mai ales terme şi un C.aţj't v arc frumos cu trei deschideri datînd din timpul i- o' v"> mius Scverus. ' ^PtiJ. API S N 1CER Oală de marmură în for; se spunea că acoperă morm-lui Romulus. Inscripţia este, probabil, o We sa^s !f.. ' din secolul al Vl-lea. b c a da*">d J.AQV E A Rit Gladiatori (p. 418). LARI La origine divinităţi ale fecundităţii; ele erau obiectul unui cult privat, dar şi ale unui cult semi-public, la intersecţiile .străzilor în oraşe. împreună cu Genius Augustj (vezi GENIUS), larii au contribuit la formarea religiei imperiale în timpul lui August. Protectori ai căminului (Pp. 14 şi 96). Ofrande aduse larilor cu ocazia căsătoriei (P. 124). Sacrificii adusa larilor (P. 271). LARCO ARGENTlNA Piaţă din RonTa modernă, unde au fost descoperite temple republicane (Pp. 245 şi 327). l.ATl F V i\ Dl A (P. 260.) LAŢINI ~ din Alba (P. 8). Ca seminţie, (P. 11). Sat iaţin'po Palatin (P. 29). Război împoti .va latinilor (Pp. PI şi 43). Bătălia de la lacul Kegitius (P. 30). Agricultori (P. 209). Drept latin [\cu LAŢU'Jl). L A. T 1 N V S Rege legendar al latinilor (p. 13). 630 l.iV^H începutul primului mileniu i.e.n. (pp. 11 şi .,59). D°m'noaog_^335 î.e.n., el a beneficiat de anumite eom-Âncxaţ. înJ>* j pol'it,ico. De aici a apărut dreptul latin pensaţ" iurlf DREPTUL DE CETĂŢENIE) care a supra-(*eZl-î 1, Norba, Cales, şi, în afara teritoriului latin, Î11 vieţuţţ w ite latmc şi întemeiate prin instalare de plobei n aliaţi. Vili a lui M (regiunea) _ (vezi pp. 288 şi urm.) LECTURI PUBLICE (P. 391). t /•" r* A 7* T Delegaţi civili sau militari ai senatului ţambasadori, delegaţi provinciali etc.) apoi ai împăratului (pp. 168 şi l'J8). LEGE Cuvinţul latin lex arc un sens mult diferii, de cel Iradus do noi prin „lege". O lex este un act juridic, adoptat la cererea unui magistrat şi sancţionat îndeobşte de o hotărire a unei adunări de cetăţeni. Ea implică 'o obligaţie, fie pentru toţi cetăţenii (lex publica), fie numai pentru cîţiva dintre «i (lexpriuata). O lex priuata poate constitui un statut, de exemplu pentru o asociaţie (legea unui colegiu) sau pentru tra°t i vltate municipală (legea municipală), sau un con-"■^1 (le adjudecare, cu condiţia să existe un contract între de Im p,ers?ana Particulară care „cumpără" dreptul definit tionai! ^r1demPtor)- Există anumite legi care au fost sanc-U' nm,Fnntr:Un vot popular dar au fost adoptate la cere-o ad4?pa?-aglstrat »leSile date" (leges dales). Ele apar ca fie în vii„, »Pu.tere constituantă" recunoscută de magistrat, la °K»ani7\»ea lmP.erium-ulm său cum sînt cele privitoare Particularo U?01 Provincii), fie în virtutea unei misiuni ^gi agraro fp6 ^'a încredinţat de un senatus-consult. dSU^56, 60,şil45).

fpPr°^ce ™* (Pp- 133 şi 208). 631 LEGENDE — romano (P. 15) lEGIV NE Numărul şi efectivele legiunilor, recrutarea, sistemul i iegătură şi armamentul lor au variat. La origine, înt»™ eleni ş\ de lucrători şi îi scuteşte pe proletari de sc-niehil militar, cele 18 centurii ale primei clase fac serviciul ia cavalerie, iar a patra şi a cineca clasă dau infanterişti uşor înarmaţi. De la Camifus (care crează solda) pînă la Mariiis legiunea cuprinde_ 4.200 de oameni, repartizaţi nu dupi cens, ci după calificarea lor militară. Fiecare legiune are în ţ-lus «iOO de călăreţi; auxiliarii nu fac parte din corpul pro-(iriu-zis at legiunii. (Despre formarea legiunii vezi ţip. i;c ?i urm.) în timpul Republicii, sint recrutate în fiecare an două armate consulare de cito două legiuni (din primăvara piuă în toamnă), dar ele pol fi menţinute mai mulţi ani şi se procedează adesea la recrutări supUmeniure (piuă la'ii tio lrgUini în timpul războaielor punicei. Mavius transformfi caracIerul armatei înrolind toţi cetăţenii şi făurind soldaţi de meserie. Legiunea numără a'tunci 6 000 de onmeiii. Dup proliferarea anarhică a numărului legiuni Im1 î» timp1!' războaielor civile, August fixează numărul la 25 (rcparli-r.ule iii provinciile imperiale, cu excepţia Africii unde s' Mu de asemenea o legiune); ulterior s-a ajuns la HO, sul' M;nMi> Aurelius şi la Ho, sub Septim'ms Sevci'us. Serviciul iu legiune transformă, la liberare, pe provinciali "' «elăţeni. in timpul lui Hadrian, recrutarea deviiiereŞionaui. îsUu'ia legiunilor este relativ bine <:iini>seulO piua in soc -iul al Il-Vea e.n., datorită textelor istorice şi inseripţni^ Ayoastă istorie este cea a taberelor şi a ornselur căror ^< dă naştere. în cea mai mare parte, numerele de tir(lu?^)< ^ legiunilor sînt cele distribuite ii) armatele lui t><--la^ «- (-(. Iui Anlonius. Supranumele sînl împrumutate Ti"ţ\ or\. unde serviseră legiunile (licrmanica) sau de u" j^.jnii;"! ginaiv (liolica): altele provin de la nume de u"(icUi, (Moi'ti'i t'irtrix). de împăraţi (Claudla). de a p>« _, rităţ't referitoare la recrutare (Geminat *a<i (|e '' (Itapau-h (Ve/i capitolul V. cousai.rnl armai ei (OTiume., ^ I vt-iUus Lepichts, triumvirul, pretor in 49 i.e.ri., dosem-^ l-Caesar comandant al cavaleriei în 46. Luipâ moartea n* -torului' trece de partea lui Antonius şi formează eu ^ 'U Octavian al doilea triumvirat, în 43. Consul in 42, e' *' btine la .,împărţirea lumii" dccît Africa şi funcţia T Ponti/ex Maximus. O încercare de rebeliune împotriva • Octaviaii în 36 marchează sfirşilul carierei sale politice. A murit la Circei (lingă Terracina, Laţimn) într-un semi-«il (P, 65). 1EPTIS MAGXA Oraş din Tripolitauia, patrie a lui Seplimius Severus caro 1-a înfrumuseţat. . . Ruine importante: for cu basilica, arcul lui Sept imius Se-verus, colonade, termele lui lladrian, bazin portuar, vesticii importante ale unui amfiteatru şi ale unul circ mare (vezi P- 445). LIBER PA TER Vechi „demon" italic al vilei-de-vic asimilai încă de foarte timpuriu lui Bacchus şi al iii urat zeiţei Cere» (p. 0-5). LIBERT I Sclavii eliberaţi de stăpînii lor sînt cetăţeni; ei formează o categorie deosebită, cea a liberţilor. Deşi cetăţeni romani, liberţii mi sînţ totuşi egali cu ingenui (cetăţeni născuţi liberi); iniţial plasaţi în triburile urbane şi în ultima clasă, ei nu-şi exercită în practică dreptul de voi; pînă în vremea lui Marius, nu pot servi în legiuni şi nici nu pot deveni magistraţi. In plus, liberţii rămîn clienţii fostului lor stăpîn şi, adesea, continuă să facă parte din casa acestuia, Mnpînd funcţiuni foarte diverse (secretari, scriitori, inţcn-o.wiţi etc). insă fiind oameni adesea activi, carc-şi meritau «iertalea, liberţii îndeplinesc, în cele din urmă, un rol mort'01"10 ** socia' foarte important. Dintre ci se recrutează ti;-'eiiţ muzicienii, arhitecţii etc. în casa imperială, liber-fn L?.1;"1 lln rol din ce în ce mai important prin amploarea copiH] pc c.aro lc îndeplinesc pe lingă principe. De altfel niJ5CU,.^d°bîndese toate privilegiile caro revin cetăţenilor bil jn' '"'on. Unii dintre libcrţi au jucat un rol considera-(Pallas t? -erea stai\ilui, mai ales în epoca lui Claudiu ^fl câv'il •TC*Sf^ls °'Cj)' r*ar! în curînd. ei au fost înlocuiţi "uatia romană, voi. II LI B RA RI I (P. 394.) începui C Libia " LI Bl A Partea Africii de nord situată la vest de Egipi.rr.\0 Libii (interioară şi superioară) constituie, sub 1 subdiviziunile provinciei Cirenaica (la Cyrene). Principalele oraşe se găseau in Ptolemais, Apollonia şi Cyrene. (Ve-ii CYRE^AJCA.)

LI CI JY / V S S T O L O Instalează comiţiile, in tor (P. SO-'i). LICŢORI Agenţi de'execuţie de care dispuneau magistralii (p. \^\ Purtau dogă în oraş, aveau ca insemne fascii de nuiele, d<> unde ieşeau fierul unei securi care materializa puterea svw-rană a magistratului. Cu toate, acestea, securea este scoasă din fascii in interiorul oraşului. Lictorii îl precedau pe ma. gistrat deschizîndu-i calea şi invitînd trecătorii să-1 salute. Ei executau deciziile magistraţilor şi îndeplinesc sarcina de călăi. Consulii au 12 lictovi, dar numai consulul efectiv in funcţie este precedat de ei. Pretorii au la Roma doi tic-lori şi în provincii şase. l înv ri (Vezi ITALICI.) L I M BA LAT I N Ă Limba latină nu s-a impus în toi Imperiul nici wwcai <a limbă administrativă, în pofida efortului unor împăraţi. in general, romanii — dintre caro cei mai culţi vorbeau curent greceşte ~ s-au arătat toarte concilianţi. _Orea^a s-« dezvoltat chiar sub administraţia lor în Orient şi in Wl ; în Occident, limita Intre cele două limbi trecea !» n°^-ica Tracia şi de Macedonia (de la Durazzo la Vama) şt m a intre Africa Proconsulară şi Cyrenaica. Se cunoaş\ennmj. enţa exercitată de latini in Italia, Spania, Franţa şi niâ la formarea limbilor numite romanice. ca Anglia şi Germania, uncie cuvinte latine s mai ales în numele de locuri (Koln, Bonn, A Origine, (P. U). Evoluţie (vezi pp. "207 şi urm.). nţ ş^ In a (v)\ a«lLr' 634 £ ^ însemnînd mai înţîi „drum" şi aplicat în timpul ^er riului sistemului de fortificaţii stabilit pe anumite Inapţi QUprmciea un drum de rocadă sprijinit de forturi ^"b'eri militare. A existat un limes al Rinului, altul al fî .flitului, altul în Numidia şi altul în Britania. ^ul Rinului (P. 79). riTERNA nfsel aşezat pe coasta tireniană la nord de Cuinae. Locul de exil aî lui Scipio Africanul (Pp. 5'., 285). După ce a repudiat-o pe Scribonia, August s-a căsătorit cu Iivia Drusilla, soţia lui Ti. Claudius Nero cu care avusese doi copii: Tiberiu şi Drusus. Ea împarte puterea cu Tiberiu care a fost adoptat la insistenţa sa de către August, după moartea lui Marcellus şi a fiilor lui Agrippa; se bănuieşte că ea nu a fost străină de moartea acestora. A murit la Roma l 29 en c în anul 29 e.n. (irădina vilei Liviei la Prima Porta. Veţi şt Domus Augusti (pe Palatin) si templul lui August şi al Liviei (Vierme). LIV IV S AN DRO NIC (I S ' Primul poet de limba latină s-a născut la Tarent şi era copil mcă atunci cînd a fost adus sclav la Roma, după cucerirea oraşului natal, în 272 î.e.n. A fost eliberat de stăpînul său şi a scris, în 240, prima tragedie romană reprezentată la Ludi Romani. Cîţiva ani mai tîrziu, publică o traducere latină la Odiseei şi, în 207, este însărcinat să compună imnul în cinstea lunonei Regina pentru a glorifica victoria de la tîu1 Metaurus. A scris mai multe tragedii şi comedii. A munt către anul 205 (P. 401). \\IYlUS SĂLI NAT OR uoui din învingătorii de la Metaurus fp. 53). A AN o"c<"-U(s era nepotul lui Scncca; s-a născut la Cor-■ " noiembrie 39 e.n. Ca şi unchiul său, ciu stoic; 635 sub protecţia atotputernicului Seneca, îşi începe cari politică şi se numără printre prietenii tinărului Xerd d treptat, se detaşează de împărat, şi poemul său epic i>fe ' salia, care începe cu elogiul lui Nero, se termină cu un "''" l'let republican. Compromis prin conjuraţia lui PiS0) ] a trebuit să-şi taie venele. Nu ne-a rămas de la r;\ Pharsalia. Restul operei sale s-a pierdut (vezi pp, 231 urm.). ■. '•' LŢ CERES Trib primitiv roman (p. 26). LV CILI VS Originar din Campania, născut către 160 î.e.n. la Sinuessa Arunca. A deţinut legături sţrinse cu Scipio Ameliunus pe care 1-a urmat la Numanţia (133). După ce s-a întors la Roma, a început publicarea Satirelor, gen pe cure 1-a

orientat către predica filozofică (p. 21"). L fJ C I U S V E RU S Fiul lui L. Ceionius Commodus care a fost adoplal de Ha-drian. La moartea, tatălui său (138), a fost adoptat de An-tonius Pius şi a fost crescut împreună cu Marcus Aurel ins, care 1-a asociat la Imperiu şi ia dat în sarcină Orientul. A murit în februarie 169. LUCREŢ IV Tius jMcreiius Carus, marele poet al epicureîsmuliu _ (pp. 220 şi urm.), s-a născut către 96 î.e.n., dar noi nu ştim a-proape nimic despre viaţa sa. A murit in mod cert la sţîrşitul anului 55. Autor al poemului De rerum natura care, în şase cărţi, expune doctrina lui Epicur: I. principiile fiinţelon materia şi vidul; II. atomii; III. natura muritoare a omului; IV. teoria cunoaşterii; V cosmologia şi originea civilizat1'101"' VI. fenomene naturale (meteorologie şi epidemii). ijuii cuiul 111 / j, piutui iii //» jjruuu^tu i" viii%— „- roii" guvernarea Africii si constelatul in 74. însărcinat *a ducă singur războiul împotriva lui Mitliridatc. L^ faCj rnputează la început mari succese, dar trebuie s<* fală la revolte. Apoi este rechemat în Italia, în 6b; in >u ■ 033 mică ia atunci sîirsit ; trăieşte în grădinile sale de sa P° 'inai (p. 286). în urma campaniilor sale, a primit pe yf dP ponticii*; îşi dobîndise şi reputaţia de pasionat n 4''5). I se datorează aclimatizarea în Europa t ne rmox Nume şi titlu etrusc (p. 31). T V D10NE S (actorii La triumfuri (P. 197). La jocuri (P. 400). IVG.DV N V M Nume de origine celtică dat mai mul i or oraşe romane (Lyon, Samt-Bcrtrand-de-C.omminges, Lovele). Vezi LYON. LV PERCA Ll (P. 123.) .LUTATI V S CAT V L V S învingător la insulele Acgatc (V. 18). LUTEŢIA Aşezare galică pe muntele Sainle-Gonovifcve. Dezvoltarea oraşului pe malul sting al Senei se află în legătură cu traseul drumului roman. Reşedinţa preferată a lui Iulian în Galia. Strada actuală Sfunt-Jâcqvtes la Paris, corespunde MrdouUii cetăţii romane. (P. 93). „ripţia romană fală de lux (P. 5). mesei (Pp. 275, 125 şi urm.). oc\ăi' cull. coltir (Lu-g-climum: muntele lui Lug, zav( a "^tretăicrea drumurilor naturale; în această Vion aU st^1)il't negustorii romani şi greci izgoniţi de ncS apoi Caesar a înfiinţat o tabără militară, şi aci 637 t MiHiatius 'Plancus (W '? .'.i.,t Ui conHuenţă CCon-

(Co cetăţile exce-10 ş\, in acelaşi M \'\ de M 638 ¥,,ilntuicnm.) Tabără de legiune pe Rin (podul de piatră -1 li Doiniţian)- ^1>I mai important d Gia (p p oraş dm Germania ¥,,ilntu) 1 li Doiniţian)sVPtfiif-r'monumenlul lui Drusus (temeliile), coloana lui Sl/ dl MANES „ «ţpirlte ale morţilor ca şi Lemures, cărora Ii se adresau rugăciuni cu ocazia Lemuriilor (9, 11 şi l'J mai); li se oferea, conform unui rit curios, boabe negre (Pp. % şi 100). MANI PU L Vezi capitolul V asupra armatei, pp. 178 si urm.) MARCELLV S 1. Generalul care a învins pe insubri la C.laslidium. 2;Descendentul său, fiul Oetaviei, sora lui August. Acesta îl' căsătorise cu hilia şi se jţtndise să şi-1 facă succesor. Numele său a fost dat unui mare teatru începui de Gaesur.

MARC I 4 Soţia lui Gato din UI ic a (p. 128). MARCO iV A N I Popor germanic. Invazie (P- 39). în timpul lui Marcus Aurelius MARC V S A V li ELI V S M. Amius Cutilius Severus, apoi M. Aurelius, Anloninus, in» lui M. Annius Verus, născut la 26 aprilie 121 e.n. Adoptat de viitorul Antoninus Pius, la 1 ianuarie 138. li succedă tu Favorabil senatului, el se străduieşte să redeaaces-caF Varte din Privilegiile lui, dar domnia sa a fost întuue-susr , ,ca';aslţofo şi de războaiele pe care a trebuit si le (ni'f/1 'raP°triva părţilor (165), quazilor şi marcoinanilor Pani -7^' 8ermanilor (176). A murit în timpul unei cam-Uus n tare ila Sirmium), la 17 mai 180. Marcus Aiire-o corp", Stoic' a lăsat ° cart0 do GintlM>> în greceşte, şi (p. <>q-Voţî*p"ta în latină cu profesorul său retorul Front o (p —„'')■ «ăscoale ţărăneşti în timpul lui Marcus Aurelius 639 trusei, romanii aceste „n oale nw1-" a lai Scipi" jT-'" opretor ia ^1-pretor în ^'irc conducea at^ triva l»il ll Si .-.cei Venera l^c » 'ţşşss*g4 610 - fnmtea unei armate dar, ales consul pentru a şaptea oară', moare puţin timp după aceea, în 87. Beâme'miîitare^Pp. 178, 182, 199). Vla'uritania lingitană, provincie romană in iiTe.n. ţp. 3). w1RSILIA '(Massilia-) Colonie focecană (către 600), oraş comercial bo»at care a exercitat o mare influenţă eivilizatorie asupra Galici. Aliată a romanilor (p. 49), pe care ii cheamă încă din 154 te.n. împotriva celto-ligurvlor de la Entremont, se opune lui Caesar, care o asediază, şi de alunei intră într-o eclipsă evidentă. MAR S YAS Statuia lui Marsyas în For (P. 314). Ea se găsea în apropiere de Lacus Curtius şi a fost poate aşezată in acest loc la începutul secolului al 11-îea î.e.n. MARŢI AL Marcus Valeriws Martialls este un spaniol născut la Bilbilis, către 40 e.n. El a venit la Roma şi, protejat de diferite personaje influente, a început să scrie mici opere în versori, în 9& s-a retras definitiv la Bilbilis şi a murit în 10i. Ni s-au păstrat de la el 14 cărţi de Epigrame Ip. 238). -U -l S C A ST R Ă M O S I LOR (P. 357). MAS S1jy I SSA ".e8ei™mi4 care, mai în iii „protejat" de cartaginezi, pai-lî-va.apturi de ei la operaţiile militare din Spania în timpul llin /? doilea război punic. După înfrîngcrea punilor la nati vO7.l-e-nO> rovine in Africa unde îşi întăreşte domi-Mksî' 'n ^™P C(; cartaginezii îi opuneau un'rival, pe'Syphax. SCiBi"ls5a' cîştigat de romani de partea lor, îl ajută pe însnriva î ce în Africa în 204 şi trimite un contingent ca Peo-o U-U romau-'1l°r- După Zama, a fost recunoscut oficial » si a trecut sub protecţia Romei. Provocările lui au Uirtagina să-i declare război, luînd astfel naştere umv"t U1 ^e a^ ^''''ilca război punic (149). A murit in 641 lVeil ■ . îiui îmţm'aiului ^ AA ^îrsl"»» l/"';;vfarca ace8W«qţ\c a plebei vomane. N Gal ia ^ însărcinat ^^.Mrica. f,;1^ pomeni ^i- r^e nâiia. 8Pania_&ft". Rechemat^ un^ ^ coarta cu ^ fâ ţ. ;iniitin. m ° 'MĂT unei mai "%ss!r^-s mente, ^^ otriva ^".^Va trăit in ^lu vaţinat , C» ,n Uu«« ?V î0

,u» ^ \\y 64? F DlTERANA itr culturală mediteraneana (Pp. 14 şi M). \l E V ^ v " ll iy poet comic grec din şcoala alexandrină (pp. 215 şi urm.). in ai ■aniMESOPOTAMI A Regiune situată intre Tigru şi Eufrat. Era unul din cele vechi focare de civilizaţie, 'l'raian o cucereşte şi o orgi ?jj în 115 (P- ?&)• Iladrian nu menţine aci decît un protectorat, iarSaptinuus Sovorus o reorganizează ca provincie Inrocurator la Nisibis). Constituie obiect de dispută între romani şi perşi care ocupă in 256 puternicul bastion de la Doura—Europos. Oraşe principale: Edessa, Aiuida, Doura — Kuropos, Ctesifon. Vestigii importante mai ales la Dourn —Europos. MEŞS1NA Colonie a clialcidienilor din Naxos (care au numit-o Zânele), este ocupată la începutul secolului V i.o.n. de tiranul diu Rhcgium, care a numit-o Mcssana. A devenit romană in timpul primului război punic (P. 47). MET AU RUS Mic fluviu in Italia centrală, care se varsă în Adrialka, lingă Fano. Bătălia de la Metaurus (P. 53). •W l L A N ^faş de orio-ine celtică (Mcdiolanu.in), centrul principal aJ msubrilor (secolul al IV-lea), aflat în vecinătatea colălii «rusce Melpum'. Ocupat de romani în 222 î.e.n. a devenit **e doar în secolul al II-lea e.n. şi a ajuns important s ' til i (itt t - ^că> aflat la vărsarea Meandrului. Puternică f p ln °poca greacă (colonii in Egipt şi la Marea *coPopitB i>n<;ui'at ia (;poca romană de Efes (p.44O). Vestigii « «e Mead 643 on SliisssâSTS r lui Al iîpp.W8ş.ufl»-» (Vezi \& 641 NII Folosire (p- *-b)7 u de oricine iraniană. MHhraismul so dezvoltă in Persia, noi în Armenia şi în tot Orientul mijlociu. El insistă upra decăderii sufletului şi asupra necesităţii izbăvirii tii Cult iniţiatic răspîndit'la Roma începînd cu secolul al il-lea e.n.'ţp- 112) şi celebrat în temple iu general subterane numite mithraea. MIT II RI DATE VI E U P A TOR Al şaselea suveran al unei dinastii persane care a domni?, asupra Pontului din 337 la 63 î.e.n. A fost unul dintre adversarii cei mari periculoşi ai romanilor, infrint de LUCU-LLUS, a fost definitiv învins de Pompei in 04 (p. 01) şi s-a sinucis in 03. MLAŞTINI Pe teritoriul Romei (pp- 7 şi 8). MOXEDĂ Cea mai veche monedă romană a fost bronzul in lingouri (aes rude), apoi bronzul marcat (aes signatum), piesă cîtt-tărind, în. teorie, o livră romană. Dar, în practică, greutatea ei a scăzut necontenit. Moneda cea mai curentă era sester-ţul, piesă de argint echivalentă cu doi aşi şi jumătate. Dar moneda a cunoscut numeroase variaţii do valoare, in timpul lui Caesar sesterţul, de pildă, echivalează cu patru aşi tai acea epocă. Valora aproximativ un sfert dintr-uu îraiîe aur. Dinarul, piesă de argint, valora 10 aşi, deci 4 sesterţi. «unu dinari au fost bătuţi în 296 î.e.n' Piesele romane, avo ?° Gitadela> aproape de templul lui luno Moneta monU(' • încePut, o efigie a divinităţilor; apoi magistraţii tdo au luat obiceiul do a varia efigiile după preferin-■ue sau devoţiunile lor particulare. 64J "(VeaipP- ->:

. aifcrile Cele mai vcclii foarte dium cenuştl (incinera. Formele m«vf|»^ depune lie o ui» ; { dc pac sco. sînt g^P1 in ca^ag adesea un simp»« » construit monu-tte),^e un sarcofag, aoio curind, s ţu ^a morlu. bit linliumare)- ^f'^scripţ" care Tţ lungul drumurilor Sentc acoponleJ»:J™ J Uispuse de-yun» mailiolec (pi Tui şi.cel. rî*Smps **A:?}T*m&* «trusei, lurnun ORŢI , /T> 061. igie a morUlor (P- ^ i Religie i" * 646 MUNICIPII TM-mon cn semnificaţie variabilă desemnind gradul de par-. • parcai indivizilor izolaţi sau al unei comunităţi la func-î?>g obligaţiile şi prerogativele cetăţii romane. După răz- iul cu "socii, toate cetăţile romane devin „municipii'': d dl d i i h iul cu soc, ţ „p tătenii lor se bucură de dreptul do cetăţenie romană şi se administrează local (288), conform unor reguli analoage ,.Plor din capitală. Ei aleg magistraţi anuali analogi consulilor1 aceştia sînt duoviri (colegiu de doi magistraţi) ajutaţi de un colegiu de doi magistraţi inferiorianaiogiedililor Senatul" este atunci „Consiliul decurionilor". Ansamblul cetăţenilor formează populus-vl. în timpul Imperiului, se diferenţiază, in cadrul provinciilor, municipiile de colonii numai în măsura în care ultimele se bucură de dreptul de cetăţenie romană fără restricţii dar administraţia locală rămîno identică. M V S O NI V S R V F U S Filozof stoic în timpul lui Claudius şi Noro; exilat de acesta din urmă, revine odată cu urcarea lui Galba pe tron în t>8. Trăia îucă în 79, dar nu şl im cind a murit. A fost profesorul lui Bpictot (P. 380). M YLAE Astăzi Milazzo, oraş pe coasta de nord-est a Sictliei. Victorie pomană în timpul primului război punic (p. 18). N 'AK Vl VS oet roman născut în Campania către 270 î.e.n. în 235 i se 'prezintă prima tragedie. Opera sa principală este un poem Pic Războiul punic, vastă cronică versificată. Moare la '«ca spre anul 200 (Pp. 212 şi 'iO2). 647 rOnfliclului Sulla-Ma- ViVra a scris aci i rOnfliclului Sula 8" în umpu - VersiVra a scris aci ^'î11.' '.' «pntia Lanfeii»-^ Provincia «^ L . ,, , iCTana f ?ona ^arboneza «o ^uh de JiellenS' iul i dup& tatemeie^^ciseBtrîngeaa^^ __ _...... ft. ..^ ţV6myi >"! n5:2 '^ UTlU>) barbi*.. v .-,, ;«* ca»*' '■ • rliudhis, sînt de prost augur pentru viitor. î rL este asasinata Agrippina (martie 59). A UI putul dominaţiei personale a lui din ce în ce mai mult de Seneca şi se com- lii ( ) L t li B n ^"incendiul Romei, în 64 (reconstruirea aşa-numitei nZnus Transitoria [Casa do aur]pp. 332 şi urm.) care a fost tribuit unei intenţii premeditate a principelui, i/.bttcneştc rmiuratia lui Piso în care a fost compromisă o mare parte din aristocraţia senatorială (65). Represiunea a fost nemiloasă In 66 Nero a plecat în Grecia unde a apărut la .jocuri /b 398)- Rechemat la Roma în 67, Nero a trebuit să facă fată mai multor revolte, dintre care cea a lui lulius Vindex guvernator al Galiei lyoneze; apoi Galba, guvernator al Taraconezei s-a revoltat şi el, ca şi Otho, in Lusitnnia. Senatul îl detronează şi, la 8 iunie 68, Nero se sinucide. -Şi poeţi) (P. 231). — şi jocurile (P. 420). -şi Apollonios din Tyana (P. 3891, NERV A Marcus Cocceius Nerra aparţinea unei familii de jurisconsulţi; s-a născut la Narni în 26 e.n. şi a îosţ de două ori consul; în 96 a fost adus la putere do conjuraţii care l-au asasinat pe Doiniţian (p. 74). A murit în ianuarie 98, dar a avut timp să-1 adopte pe Traian şi să întemeieze astfel dinastia Antoninilor, Forum-vi lui Nerva (P. 320). KEXVM Contract de formă arhaică, încheiat în prezenţa a cinei martori, „per aes et librant.", cu alte cuvinte conform unui simulacru de vînzare (cintărirea bronzului care constituie moneda primitivă).

^• 1 M E S 01}ia Augusta A'emausm a fost intomeială de August cu' zia unei vizite în Galia, în metropola volcilor arecomici în i° îai al zoului izvorului Nemausus). August îi ridică Porta11 16 Porţile şi zidurile (6 km, 200 ha). Teritoriu" im-mitiat  au'Ver nionotar, nod rutier: drumurile au deter-uezvoltarea oraşului. Numeroase monumente: casa 649 pătrată (pp. 216 şi 388); centrul cartierului forului in jurat do portice, era dedicat memoriei lui C. şi j/ r. ;°n" şi, în general, Romei şi familiei imperiale; teatru, amf t*81 tru, circ (dispărut), sanctuarul FinUnii (nimfou', tem 1 î Dianei), apeductul de la Pont, du Gard şi castel de ap"/ • seripţii mozaicuri ' ' ' ln~ JV / M F E V Tip de fîntînă, monumentală sau castel de apă f)o«at d corat şi consacrat nimfoloi-. Mai multe vestigii- întfeOalt i la Nimes (Gard), Pola (Dalmaţia), Tipasa (Algeria)/ ° NORICVM Regat aliat cu Roma la sfirşttul Republicii. Populaţiei j,, origine celto-iliră. Anexat în 15 i.e.n. de Drusus. Mar(jii'Poziţii strategice ' Aurelius a instalat aci un legat. irapor: Lnuriacuni arini-], Vin-A1o re ia (Neiitante de-a lungul Dunării. Oraşe principali (Lorch), luuauwn (Salzburg) (manut'ai.'luri de num (Mariasaal, in apropiere de Klagenrurt), inai'kt), Vindobona (Viona) etc. iV V M A Rege legendar, de origine sabină (Pp. 21 şi \'V<) N V Al E DE P E lî S O A N K Numele romane se supun, în epoca clasic-ă, unor reguli fixe. Cetăţenii au trei: pronumele, numele gentilic, supranumele. Prenumele sînt în număr relativ mic, numai li> sint uzuale (A.u'us, Appiua, Caius, Cnaeus, Decimus, l.ueîus, Mar-eus, Manius, Numerius, l'ublius, Quintiis, .Seruius, Sextus, Spurius, Tiberius, Titics şi Vibius). Prenumele este dat copilului de părinţii săi a noua zi după naştere, dar nu devine oficial decît în momentul în care-lînărul primeşte toga virilă.''Oficial, femeile nu au prenume dar, in practică, şi mai ales în epoca veche, anumite femei aveau unul care este citoodată menţionat pe inscripţii. Numele genlilic este comun tuturor membrilor ginţii, băibaţi şi femei, născuţi 1'-beri sau liberţi. Ele sînt în număr foarte mare; anumite nume sînt mai răspîndite decît altele: de pildă, gentilic al unui împărat caro a acordat dreptul de ţ^ unei provincii este purtat de toţi beneficiarii acestei musti ■ De aci marele număr do lulii' în Gulia ele. *nPranU(,,,,. (cognomen) a fost la origine o poreclă individuală, dar iw^ tal devine erediUu- in interiorul wx'i ramuri anunm 650 ... asi,fel Cornelii Scipiones se distingeau de ceilalţi Cor-SwMi-/rornelii Cethegi etc). La acest supranume se puteau 1 -'Va altele, de pildă supranumele „triumfal" amintind ad^Utj je ropUrtată de personajul în cauză sau de un stră-0 V Astfel au existat Cornelii Scipiones Africani, după ni°Ş• ja repurtată la Zama de „primul African". în timpul VIC riului numărul supranumelor so înmulţesc; în Impe-'■mf tîrziu acelaşi om putea avea patru sau cinci sau chiar multe. Sclavii nu aveau deeît un singur nume (legat de ma jjcularitate fizică, do originea etnică, sau de numele °.Pj;1(ren'- pe care îl aveau înainte de a deveni sclavi). Cînd "' t eliberaţi, ei preiau prenumele şi gentilicul vechiului lor stupin (care devine „patronul" lor), şi vechiul lor nume devine cognomen. NUME DE ORA Ş E Kle conţin uneori indicaţia tipului de cetate; astfel avem Forum îulii (Frejus), Colonia Agrippina (Koln) etc. în ce priveşte-titulatura, numele dat la întemeiere poate avea valoare religioasă; Piacenza, în 218 inaugurează seria de colonii ou nume de bun augur: Copia, Valenlia, Potcntia, Pollentia care nu depăşesc secolul al Iţ-lea; un secol mai tîrziu, odată cu apariţia coloniilor militare, supranumele sînt derivate de la gentilicele generalilor (Forum Popilii). Numele coloniei îl evocă pe cel al împăratului fondator (sau mai tîrziu al binefăcătorului): lulia (înainte de 27), Augusta, Claudia, Flavia...; el poate de asemenea aminti originea veteranului (Sextani la Arles) şi numele poporului indigen (la genitiv: Augusta Trcuerorum). NUMEN noţiune a gîndirii antice, unde ea înseamnă,'după cît se pare, mai degrabă „voinţa eficace" a unei divinităli decît divinitatea însăşi. ~al împăraţilor (P. 75). fatf? nuniid situat pe amplasamentul actualului depar-w™0!11. Constantine (Algeria) şi la început aliat al Romei. Unt , a Clvl'izcază statul său după metode hellenistice. "oastard regal, lugurtha, declanşează ostilităţile campa18» 651 niile lui Metellus, Marius, Sulla) (vezi CIRTA). Caosar ane-

(Thamugadi), LAMBESA etc. Ultima fiVuîei perioade do opt zile (literal: a noua zi), este ziua de piaţă, dar în timpul Republicii in aceasta zi trilele si şcolile nu funcţionau. Un interval de troi nun-K este timpul legal de pubh.citalo (pentru convocarea unei adunări, depunerea unu. proiect de lege etc.) (P. 2bl). O O BELISCURI La Roma existau mai multe obeliscuri. Primele au fost aduse de August după cucerirea Egiptului. Unul dintre ele, situat nu departe do Altarul Păcii servea drept limbă indicatoare unui imens cadran solar; un altul, adus şi el de la Heliopolis, a fost aşezat de August pe spina Marelui Circ. Mai multe obeliscuri se aflau pe Cîmpul lui Marte, în regiunea templului zeiţei Isis. AHele siiit cunoscute sau menţionate în texte. Unele mai servesc încă drept ornamente în Roma modernă (P. 335). OCTA VIA N (Vezi AUGUST.) OF FI CI A îndatoriri sociale (p. 121). O LIGARH IE Caracteristică Republicii (p. -163). Criză a oligarhiei (P. 55). în timpul imperiului, reacţie î OPS (Abundenţa) (p. '.)t). Cult în For (Pp. 21 şi 3 împotriva oligarhiei (P. 429). <5>2 ,}ratlgio.) La origine, probabil sanclunr de izvor. Colonie a drept roman internjială do Caesar sau Oeţavian înainte a 17 pentru veteranii legiunii a dona: Colonia lalia Firma e x f,., Vestigii importante: arc, teatru, mai ales Jeeundanomm. Vestigii &ptii cadastrale ta; irlc importante. nu AT O Hl (VeziClCEKO, IIORTEXSII'S, ELOCVENŢA.; O RI E X T Influenţa orientală în Etruiia (P. 12). Prima intervenţie a Romei în Orient (P. 5'j). Religii orientale la Roma (P. 70). Rol politic în timpul Antoninilor (P. 70). Influenţa sporită (P. 241). -ui şi grădinile (P. 285ţ. Oraşe clin Orient in timpul Jvnperiuhii (P. 'lîOi. OSPĂŢ (Vezi LtXUL mesei.) OSC Dialect italic învecinat în acelaşi timp cii latinii şi cu umbriana şi pe care îl vorbeau popoarele sabelice (sabinii, samniţii etc). Nume dat de greoi SAMNIŢILOR. OSTIA Port maritim al Romei la vărsarea Tibrului (p. 13). Bază militară în timpul celui de al doilea război punic, apoi port comercial. Bazinele construite de CUaudiu şi Traian se în-Wnaau progresiv cu nisip. Concurenţă din c'e în ce mai mare a portului de la Puzzoli. Săpăturile începute de Pius VII u scos la iveală un ansamblu do ruine remarcabile: drum e acces mărginit de mormiate, străzi, thermopolium, ma-loi■ h' -r1"1?0 (m?zaic!> palestre, cazărmi (p. â56), teatru, hrâp tlcă> curie' Pieţe, sanctuare, dintre caro un Mit-cornor''t-împ caPitoli« etc. Ansamblu frumos al pieţii teniDlii V (mozaic) cu un quadriportic şi, în centru, un cronri •■ is" ae (cu mai multe etaje) (p. 302). în sfîrsit nc-leaf s -lni eresante (Isola Sacra secolele al 11-lea şi al IV-Traiap aescoPcrit de curincl o foarte frumoasă statuie a lui 653 OT HO Mareus Salvius Otko s-a născut în anul 32 e.n.; in sa prieten al lui Nero, elegant, toarte admirat de împărat, a sfirşiţ prin a-i ceda propria sa nevastă Poppaeî Sabina. El însuşi a fost atunci numit guvernator al Lusita* niei

unde a rămas pînă in 68, dată la care s-a alăturat ro voltei lui Galba mai înainte do a se revolta împotriva ac«" tuia din urmă după înfringerea lui Novo. A trebuit s-cedeze în faţa lui Vitellius; înfrînt la Bodriacum, s-a siiuioila 16 aprilie 69 (p. ;)). ' * OTIUM (Pp. 290 şi i21.) OVIDIV Publius Ovidius Naio, s-a născut la 20 martie k'i î..;.n. la Sulmona; a studiat retorica la Roma, dar pasiunea sa pentru poezie a fost mai puternică decît cea pentru elocvenţă'. După o călătoria în Orient, revine la Roma în 23 î.e.n.'şi de atunci înainte se consacră în întregime» carierei literare. A făcut parte din cenaclul lui Valerius Messala Corvinus, împreună cu Tibul. A publicat mai întîi elegii Amores, apoi Heroides, scrisori în versuri atribuite unor eroine legendare, Arta de a iubi, şi RjmiAiile dragostei. Operele sale principale sînlMitanorţo'zele, frescă mitologică expunînd „devenirea"' lumii şi o serie de legende, toate avînd ca obiect povestirea metamorfozei unei fiinţe, în plantă, în animal, în munte etc. iVpoi Fastele caro cintă sărbătorile calendarului religios roman; dar acest poom caro trebuia să cuprindă 12 cărţi a tost întrerupt priiitr-un ordin do exil care 1-a lovit pe Ovi-diu în anul 8 e.n. Poetul a fost constrîns să se stabilească la Tom 13 (Constanţa), pe ţărmul Mării Negre. Cauza acestei pedepse eăkc obscură; dar August a refuxat, să-1 ierte pe poet care a murit la Ţomis către anul 18 c.n., după ce compusese poeme de ex.il, cinci curii de Triste, şi patru cărţi de Scrisori din Pont (Pontice) {?'. 229). Pi/J ST U M . tnl--im-3iat sub uumele de Posiâonia <lo călvc colonii <!•« bari-, lasOrşilul sjcolului ui VIMea î.o.h. c colonii <!•« > acest ora» « 654 iau -t-ţ Lncauiei a căzut în mîinile lucanienilor (p. 30) şi a '""Taiio''' ocupat de o colonie romană (273 î.e.n.). Ruina importante„,iaTIN r i nă a Romei, i/.olată între Tihru şi Forum, şi formată l<°Aiiceput din trei virfuri distincte: Pulatiuin-u\,Gennalu\ I nord Şi Velia spre l3squilin._Ba îşi datorează, poate, nule zeulai pastoral Pales. Incepînd cu August, devine "olina imperială prin excelenţă şi este ocupată în întregime Asei&rViniţiale (Pp. 8 şi urm.). Cuîle vechi (PP. 117 şi 259) Palate imperiale: casa lui August sau a Liviei (p. 331) palatul lui Tiberiu şi al lui Caligula (p. 331), palatul i'laviai ',1 lui Domiţian (p. 333). Vezi şi DOMUS AUREA. PAL E RMO Oraş din Sicilia (p. 48). PALES Divinitate a turmelor care avea un cult pe Palatin (p. 9j). PALE ST RĂ (P. 34 7). . , f PALE ST RI NA Vechea Praenesic. Oraş al equilor. Un mormîut din secolul al Vll-lea a păstrat o fibulâ avînd cea mai veche inscripţie latină cunoscută. Influenţa etruscă se reliefează într-o swie de casete de bronz (secolul al IV-lea). AHat al Romei către 350. in 82, o bătălie pune faţă în faţă partizanii lui Manus şi cei ai lui Sulla. Ultimul instalează un grandios sanctuar al Fortunei, în care se evidenţiază influentele ar-'"""■.....:: scenografice hellenistice. YRA centru comercial (oraş caravanier) la )î-anp , A--J* Ş' a teritoriului pârtie, multă vreme autonom, S ţv^1 secol,u.1 al ţt-lea. în 272-273 regina Zenobia reo-^ S.'Ptul, Siria şi Asia Mică. Aurelian cucereşte Palmyatstruge. Vestigii (monumente în stil colonial sirianoC53 P <l * * ° *ii de pe malul drept ^Kf»^^« as ™<vatsitf« şes ^dală'de^îUo/lP.^^ Srad^^(Pp. 96, 1»'. ^ lj9'! PART1 . , Triburi rabinice d ge din Turkestan. mw ^ a9 şi sie s e lor 11,.™^ » ^i! tSff

:»e.n-Dar întrint nul şi »i»77,Uj p0 Eutrai. ^ - Garrliae m ^ »7, i0 655 romanilor, campania lui Ssptimius Severus, înfrînjfe-1 ii Macrinus. în i-1 Ârsucizai vor £.i răsturnaţi de Sasare:a.lu " suţj shapur, i-au respins pe romani dincolo de niîr .\ Iciicerirea oraşului Doura — Europos în 256| (p. 157). E o principale: Ârtaxata, Cţesifon, l>oura, Kdossa, So-O1*^ Vestigii importante mai ales la DuuraEuropos. POPULAR f PATER FA MI LI AS Snportanţa iniţială (l'p. 93 120). Decăderea puterii sale (P. J-2(,). _şi dreptul (P. 135). PATER PATRATUS {?. 148.) PAT RE S (Patricieni.) Origine şi definiţie (P. 37). Patricieni şi plebei (Pp. 37 şi urm. şi 126). PAT RE S CO N SC R.I P T I Senatori (pp. 150 şi 162). PAT Rl A (P. 120.) POTE STAS PATRIOŢI S & [Pp. 92 şi 103.) PATRON AT riveşte numai Ubertii şl clienţii apropiaţi, ci se extinde Popoarele- străine.' Generalul învingător era la origine Păm~ t -110 *n o.r8anizarea provinciei sale şi distribuia SC(j'°,twi Prietenilor, oamenilor din suită sau cetăţilor 'iî Institutia ăătt îtl îtl i 1-57 Co-hilui de caro se bucură la Roma. interesele graţie prost fe u tii 0 familie caro îşi dovedea Timp de mai multe gtnora dedenţii înviil jT?ozitaţea ora astlcl J^ ii 0 familie caro îşi dovedea descendenţii învinşilor ^ taţut_ de unt ave oa(jlcre oficiala. Warepre Totuşi o va oaro moi* a şi. 1 care au aslgural cOntvnullatea yenlat vinul dmiro politicii romane. ipeius PiMil'titu-, armator 1 annonei în timpul lui P AVL- . devasta lui din Ari-C.laudiu i» AVI V S A E M I L IV S n_ ; a exercitat r ' 4emi<uts Paittos s-u "T„nt militar în Spania 11™-"'!-■ in Vircini -de comandant miuu razboiul împotrivi» VUn?ll ! ost însărcinat sa conducă t ^^ 1)1 If Altedoniei, Eerseu, asupra cârma ^ ind regelui -Maccu^ iuni0 1G8 (P-.^lT trl )ui Scipw »a ?7ea ^oîticăa Greciei- Moare h ^unoraiile sale a SS1 (ve« Cornel^JCim^^^ Aernilianus (vezi O'or/ie:n.«..> ^.-,-fost reprezentată piesa Adelphi "'•"■ml (P. 196). jpp. 133.) ? /i :{■ f i ii v mii aţi ale casei care suit repede confundate cu gem»,* şi cu lares. Dar foarte repede au fost consideraţi _ca ,,w] penaţi", adică protectori ai vetrei, tot felul de^divinităţi pentru care locuitorii aveau o -devoţiune specială (Mercur. Marte, Venus otc). — poporului roman în For (P. 21). PEREGRINI .. . -ui străini care se stabileau temporar sau definitiv pe t-ef"• .-. Romei. Aceşti peregrini sînt excluşi de la dreptul(ttEii tenie, dar so creează pentru ei „dreptul peregrin p ^ a regla problemele practice pe caro le punea prezen, ^ ^ Din 241 î.o.n-, a fost numit un pietor special P.olUţin for-ocupa de procesele lor. Acest drept peregrin mai PJ • tuiui mal ist ca celălalt precipită evoluţia gonorală a ar roman (vozi asupra acestei evoluţii pp. l'1- ?' 638 care a devenit capitala dinastici atlali-l lui Alexandru în 283 cedat Romei do

^___ _ un oraş princii'al^provinciei Asia; patria lui Gallienus. A avut o mare ■■ culturală asupra Romei: filozofie (p. 76), urbafluenţă cut p p pfihieimportante din epoca hollonistieă (acropole, altar celebru) şi romană (teatru, amfiteatru). PERI GV EV X (Yesimna.) Vestigii: turnul do la Vesona (p. 410). pERISTIL Curte înconjurată de coloane care susţin un portic (v. PORTICURI), incasele particulare este adesea pus în grădină. .Vestigii la POMPEI (P. 285). PERSEV Fiul lui Filip V, ultimul rege al Macedoniei, invius la Pydna (168) de Paulus Aemilius (p. 55). PER SI A Vatră antică a unei civilizaţii originale (Persepolis) in secolele al VI-lea şi al V-lea î.e.n. Hellenizată in opoca lui Alexandru şi a' Diadohilor, recucerită de părţi (Arsacizi), apoi da dinastia iraniană a Şassanizilor (22't—651). Perşii şi părţii au opus o rezistentă victorioasă romanilor in secolul »' Ill-loa. - Şi grădinile (P. 28'i). Persius Flaceiis s-a născut către 34 o.n. la Volaterra; »Monipo:an cu Lucan şi Nero, a fost influenţat de stoicism ^0?1^118 Satire, caro ni s'-au păstrat, si mai malte oporo Mort în 62 (P. 231). ia Mică (fa Frigia) şi cetatea sacră a Cibelei «iral LIOS CE*tI 11-1 S roi«an. Zdrobeşte o revoltă galică în 70 (p. 72). 650 daca tu ur acesta este numele sau) an plcal.0SCf-m „ -n t- n; .1 vi;.» ffi«. a duzvoltul înaP l 9 E l&Pc coasta Mării AdnaUce Hri inala u Regiune de pe^ anâ o cn«^ c5pTolitică;morinte der,cS urmează imediat după f^ . ^ Hă dc Epoca îicrul", " c. Supunerea aceste fu.lca03tc,inche. m^n-te Cn "Sla începutul secolului ^ îl ^ goc g^Sf^ ^fSSu » Teritoriu cu mo5n V despre î I2Î ^7 il iva piraţilor (V. 00)(P 205')in timpul « ă a înteme

66C> Uaceius Plautus s-a născut către 250 i.o.n. în Umbria, < ina. Istoria vieţii sale este întunecată do legende; ţa bars' .\ |a un teatru, s-ar fi ruinat într-o afacere comer-• 1.-1 pentru a-şi plăti datoriile ar fi trebuit să învîrtească c t He moară lâ un morar. Dar începînd din 216 producţia omică domină scena romană. Dispunem de douăzeci sa *iedii i omică s,a *iomedii autentice. p-0S6 principale: Amphitryo, Aulu, Ln Miles gloriosus, Rudens, Poei l (P 2M) laria, Captivi, Menac-'oenuhif. CabulaMP. 2M).. Teatru (Pp- ^ 5» l(HPLEBEI La origine, fură legătura cu geufe.* palriciene. bint excluşi de la demnităţile publice. S-a considerat că plebea a fost o realitate etnică (sabini agricultori, în opoziţie cu indo-euro-peni crescători de vite). Distincţia esto mai degrabă consecinţa unei evoluţii economico (p. 263). Cu preţul unei lungi lupte (pp. 26 şi urm.) marcată de secesiuni (ultima s-a încercat în 286 î.o'.n.), plebeii au dobîndit treptat egalitatea în drepturile politice şi sociale (consulat,.p. i2). (Voii şi GRAGGI1I, XERO, ANXONA, JOCURI.) PLINIU CEL'BĂTRîy Caius Plinius Semndus s-a născut la Como în 23 e.n. intr-o familie de cavaleri. El a participat la mai multe campanii in timpul lui Claudiu şi a exercitat procuratele în timpul lui Vespasian; în 79, cind s-a produs erupţia Vezuviului, era prefect alflotei de la Misenus. Vrînd să observe fenomenul do aproape, s-a dus în regiunea ameninţată unde a ?urit-De o curiozitate universală,-Pliniu a scris despre tot teiul do subiecte; nu avem decît o Istorie naturală, vastă |> preţioasă compilaţie unde se găsesc acumulate cunoştinţe aft« diverse, care 'rezumă „Ştiinţa" antică. "i CEL Ti y ĂR ■us Caecilius Seeandus, nepotul lui Pliniu cel l-a crescut. Pliniu s-a născut în 61 e.n. Şi-afăcut ae retorică la

Roma şi l-a avut profesor pe Quin-in 93 '^ 81> questor în 89, tribun al plebei în 91 şi pretor-lu'Trah '\U a obţinut consulatul deciţ în 100, în timpul tu'ui. au»' ,exercitat' mai mullo funcţii: prefect al tezau-»un m 103, curator al malurilor Tibrului si al 66 î i-Tt J™ cărţi de Scrisori care reprima un iauiou Vui a, lăsat zece cart ae lui l dar era un senilor t& societăţii ia "»Hl" -c ■. af.Mmbato cu Traian în tim„..1 Vilele lui Pliniu P LU T ARII Filozof şi istoric grec de la sfîrşitul secolului I e.n. (p ^ Autorul Vieţilor paralele (ale oamenilor iluştri greci si mani) şi a numeroase tratate (Moralia) unde se expri^ o filozofie eclectică şi care atestă o mare curiozitate intele* tuală. PODUL MI LV 1V S Ponte Molie. Pod situat la nord de Roma şi în afara cetăţii, asigura trecerea peste Tibru a aşa-numitoi via Flaminiâ. Restaurat masiv în secolele al XV-lea şi al XlX-lea, şe mai află încă în picioare. Bătălia de la podul MilvHis (P. 85). ' PODURI Primele au fost de lemn (sublicius). Principalele poduri ale Romei erau podurile Aemilius, Fabricius, Milvius, Sestius, al lui Agrippa, al lui Nero, al ku Hadrian (Pons Aelius). Tehnica construcţiei ne este cunoscută din unele texte (trecerea Rinului în comentariile despre războiul galic) sau din monumente ilustrate (coloanele lui Traian şi Marcus Aurelius), Vestigii: în Italia, podul Fabricius (64 î.e.n.), restaurat în evul mediu, stîlpii podului Aelius devenit Ponte Sânt Angelo la Roma, podul lui Tiberiu la Rimini, podul de la SpoleH.o. în Spania, podul de la Alcantara şi de la Menda, *■ "' M.....""«' în Franţa, podul de la Saint-Chamas, de la ,,F,.,,^..... nia, podul de la Aicamaia ^» ^„ ... — de la Mont oro'. In. Franţa, podul de la Saint-Chamas, de la Va ison, de la Argens ctc în Asia Mică podul din AntiqcWa. Iu Africa, podul de la Hippone şi de la Fum-el-Amt. P O E ZI E R O M A A' A (Vezi pp. --0 şi urm.). POhITlCA EX 7ERNĂ \n puterea senatului (P. 1G0). 6B2 1>OI/1J\C (n. 89) intim al cercului Soipionilor către 165 Istoric = „ra sa constituio un important i7.vor al istoriei i-e-n\ pentru epoca războaielor punice (Pp. 175 şi urm.). h I î.e.n., in 49, P®h- Ins PolHo cava lor roman născut către 76 C- ■ !''v al triumvirilor; s-a raliat totuşi lui Caesar in 49, *^ver?r5sindu-I în campaniile din timpul rfvţboiului civil. înt0V- moartea lui Gaesar, l-a urmat pe Antonius şi a guver-^U^ Talia transpadană; în această calitate a fost protec-na i Vgiliu După 4 Plli îdt td iv la ţ p • andrea ca opozant „ s feiblioteca lui Asiaius Pollio (P. 323). Lecturi publice (P. 393). PQMERI U M Zoivă in interiorul căreia sint valabile auspiciile urbane; teritoriu al oraşului ca entitatea religioasă (p. 301). Detaliile noţiunii rămîn obscure. Limită a imperium-nlwi (P. 139). Limită a puterii tribunilor (P. 157). POMPA C 1 IÎC E N S I S (Pp. 195 şi 399, 407.) POMPE I V S ■l.Cnaeus Pompeius Magiius s-a născut in 100 î.e.n. Aparţinea nobilimii celei mai înalte; încă din 89 a întreprins primele sale campanii militare sub comanda tatălui său în timpul războiului cu socii; apoi a luptat împotriva lui Marius, în 87 şi in 83 ; a trecut de partea lui Sulla ; a luptat împotriva partizanilor lui Marius în Africa. Atunci, pentru 'aptele sale, a primit supranumele de Magnus (Maro), in J< a .fo-st însărcinat să conducă războiul împotriva lui n!; JJluâ ^U1 Spania, răxboi care l-a reţinut acolo pîilă în ao' t J1 eserc'tase încă nici o magistratură normală, dar 70 n, •P'' nu a,împiedicat alegerea sa la consulat pentru cu'u an* ma' Wrziu, o lc^e excepţională îl insărcineaxă pi ."?.oom mdament extraordinar în Mediterana împotriva 0 !e»p01'' ^9ll?e?te să îndeplinească misiunea într-un ar.. ^8° nouă, legea Manilia, ii desemnează pentru a conduce 663 »,-,i wiiip fapt care i-a permis - hoiul împotriva lui ^l h ^Via Asia, stabilind regi războiul i<"l îutregime Pr°^11 , d ftiria în provincie, tă roorganu /.c i transform^ ţ. ^ ^ YaSa Iad Ierusalimul, ^^ f ,'«, spera să obţină cucerind ltl î[ltoarcerea sa ta «» j ,t ce Banatul i-a f-n^a dar a trebuit sa aştepte<™\™Jl, Pompei încheie tnur?nt această recompensa ^«nu j lmu

acordat aici^ gU Cae^r P-^ JuUa fuea lul 5^'« «^ îuî (Ses'ar, a.poi împoriva lu si Corsica şi îatrorupînd aprov l.e.n. Bcxtiis Pompeius a {ost silit la defensivă şi a înfrînt în bătălia navală de la NauloeTios, în august B-a refugiat îti A=ia unde a îost ucis, la MU.:1, in 35. lui Sulla, poart-a amiin,,!» .... tat aci succesiv (poate etruscă; greacă şi suiunr-cert). Este o aşezare arheologică de cea mâi mare importanţa. Săpăturile începute la mijlocul secolului al XVIH-lea au fn«t, reluate în timpul primului imperiu francez şi sub Bouţ-■ >-■-- în ,iMc noastre I \. Maiuri). \c=ug" •' ' -i--S7.i. vile (PP. 661 f funcţii (P- 23) KP. 310). i «eneral anticii au preferai să utilizeze gurile fluviilor Aă aducă apa în interiorul pămîntului prin săparea de r?ine sau do porturi canalo (Arlos, Narbonne do pildă) ni degrabă decit să construiască diguri în mare, dar acest îîîîiui procedeu este si el atestat. al Romei (Empoiium). Port fluvial între Forum Boarlum ^ ivnntin fp- 312). Lista principalelor porturi şi vestigii: vezi MARINĂ. PORTIC Loc de plimbare acoperit cu colonade (oi-i^ine liellenistică). în vile (P. 281) în Roma (P. 3i:<) _ ui forului de la TI MOA1 >. -v P O II T 11 (■: T Ai Ui porlrdului (P. 2•">()). /' O li Ţ 1 1. Porţi de titbOm (vezi ŢAliÂRA!. ".Porţile oraşului: erau aşezate in 'zidurile de incintă şi formau treceri cu una sau .mai multe bolţi. Ele erau închise în general de porţi do lemn sau de bronz, spre partea oraşului, şi de garduri mobile de fier, în exterior. Cele mai mari, cum este cea do la Treve.ş cuprindeau şi o curte interioară, un fol de capcană, undo inamicul era atacat cu săgeţi tfase de la înălţimea galeriilor. S-au păstrat numeroase vestigii: poarta zidului aurelian la Roma (porţile Ajypja, iMimi, Osticnsis, Asinaria, Tlburiina). Porţile de la' Ala-<«, di: la Foronto, de la Pompei, de la Porugia, de la Torino r a/ ilu llallil ? porţile de la Autun şi de la Nîmes în Franţa; îi vi cl0 la Kocliester in Anglia, poarta de la Avenclics m i',hviia, i->orta Nigra la Treves etc. t'ic n'!' ^'' tcmPlu: erau în general foarte mari, căci prin astăzmT ■ lumina '/ilei în cella. Porţile Curiei se găsesc a fn-4 "asilica San Giovanni in Laterano. O copie modernă Ul0^ aşezată în Curie. cţvni7,rţia romană, voi. II 665 Y ■'>! lui p o s i o o .x i r s Filo/.of grec, originar din Apameea (Siria1) şi Panaetius. A venii la Roma in tinereţe şi şi „. ,,„ u, relaţii solide. Apoi s-a stabilii la Rodos,' de unde învăţă sa s-a răspîndil in întreaga lume romană. Cicero şi Por au fost elevii săi. Opera sa este pierdută, dar putem bănr că a fost un gindilor foarte original şi viguros, moralii' istoric, savant de prim rang, care a îmbinai stoicismul ',,.' o mistică de inspiraţie platonică, (p. 425). PO S S E S SI O Proprietate reală a peregrinilor sau a cetăţenilor romani instalaţi pe ager publicus. Reglementat şi protejat do leoe (vezi pp. 115 şi urm.). " Posesiunile senatorilor iu Campania (P. H>»>). POŞTĂ OF IClAL1 Sistem de ştafete călări, organizate de August de-a lungul drumurilor imperiale (cursus publicus); curierii sint soldaţi de gardă; apoi au fost însărcinaţi cu acest serviciu sclavi sau liberii. Existau grajduri pentru schimbarea cailor, hanuri pentru halte (mansiones). Numai personajele oficiale şi funcţionarii administraţiei imperiale puteau folosi coastă poştă. Cea mai mare parte a cheltuielilor căd?au iu arciua oraşelor prin care trecea poşta (p. 77). P 11 A E F E C T V B A în timpul republicii desemnează o. circumscripţie a teritoriului roman in care pretorul do la Roma delega un prefect. PRAEFECTVS Termenul desemnează, în general, un funcţionar del^at de un magistrat, de senat sau de împărat şi însărcinai p> o problemă sau o circumscripţie. Sarcinile prefecturilor sini foarte diferite. — al pretorienilor (P. 171). — al annonei (Pp. 171 şi urm.).

— al aliaţilor (P. 183). — al lucrătorilor (P. 188). — al Romei, în timpul Imperiului (P. 203). ._ Mai existau un prefect al aerarium-vhu, un prefect al gJ lor de noapte, un prefect însărcinat cu Egiptul ele 666 faeii TABĂRA şi p. 185). PRETORI Nume atribuit la origine consulilor, apoi magistratură caro t locuieşte regele în 509 î.c.n., apoi magistratură independentă (PP- 35 Ş> 154). Data tradiţională a instituirii demnităţii de pretor este 367. Din 367 la 242 nu a existat decît un singur pretor (praetor urbanus): el exercita jurisdicţia centru cetăţeni şi prezida quaestiones (p. 119). In 242 sg adaugă un pretor peregrin care are în sarcină străinii. Ia 227 un al treilea guvernează Sicilia şi un al patrulea Sardinia. In 197 alţi doi pretori şînt trimişi în Spania (pp. 160 şi 161). Din pricina înmulţirii provinciilor, Sulla măreşte la 8 numărul lor, Caesar la 16; după un an de magistratură la Roma, pretorii pleacă în calitate de propretori în provincii- Pretorilor judiciari şi mai ales edictelor po care 1© promulgă la intrarea în funcţie li se datorează ceea ce se numeşte ius konorarium sau dreptul pretorului (vezi pp. 142 şi urm.). în timpul Imperiului, pretorii vor fi înlocuiţi de prefecţii pretoriului care vor deveni în timpul Imperiului tîrziu adevăraţi miniştri în fruntea consiliului imperial (p.171). PRETORIENI Gardă personală a împăratului. Rol politic (vezi pp. 203 şi urm.). (Vezi şi COHORTE PRETORIENE.) PRIAP Zeu al grădinilor (p. 292). PRIETENIE Holul -,n viaţa antică (vezi p. 384). M V S PILV S ion (p. 182)'. (P- 105). 667 P Bl iV CI — in lcgi 5l78si 200). R f D E RĂZ n> ou*,) Sncriîicarea lor iira»»d°»»rs»'S' »^ H- K^ * « ^ d£ w* ri«<n, comamla trupe bV°L funcţionari M« , ln timvul ^P,c' ,- oro praf t>roma^"-T exercita iul^„"^or, de legat1- ™. l. ridică imP?!, listat do un qu^101' prOvmci.'J. ■ scop un ^^ trăieşte do Pl ţ™™i Imperiulu., T ai de ^^cf VBBKES).. In ^^miţi legat, .pro ^«^o^iUor imperia^-ut a^ ^ 668 pR0BJtlETATE 1. colectivă (la origine) (P. 258) . nuiritară Şi possessw (Pp. 145 şl urm.). S'ntricicnii. mari proprietari funciari (Pp. 38 şi 65). Dezvoltarea marii proprietăţi (Pp, 265 şi urni.). NC II a~nt 'organizate de generalul învingător înconjurat de o S! ^ji^genatorialâ (decern legaţi) şi sînţ înzestrate cu un datut definit de lex provinciae. Sq face distincţie între provinciile pretoriene şi provinciile proconsulare după rangul magistratului (sau al promagistratului) care le guvernează (r> 163)- Apoi, începînd cu August şi în timpul Imperiului, î,rovinciile' se împart în provincii senatoriale conduse de un promagisţrat (consul sau prelor) fără trupe importante si provincii imperiale (guvernate de legaţi numiţi pro prae-iore sau consulari potestate) (pp. 167 şi urm.). In sfîrşit, anumite provincii îndepărtate şau incomplet supuse erau guvernate în numele împăratului de procuratori (IUDEEA). Ca unică excepţie, Egiptul avea în fruntea sa un prefect. Adunările provinciilor (vezi ADUNĂRILE PROVINCIALE) exercitau un anumit control asupra administraţiei guvernatorilor (pp. W4 şi urm.). Numărul şi întinderea provinciilor a variat in.funcţie de extinderea sau regresiunea cuceririlor. Astl'el provincia din Mesopotamia — Asiria, creată de Traian m 115—116 e.n., a dispărut puţin după aceea. Provincia Armenia creată de acelaşi împărat nu a fiinţat decît trei ani. Alte provincii cum ar fi Gaiia transalpină, mai îniii unită Galici cisalpine şi Iliriei (în epoca lui Caesar), au fost. apoi despărţite şi chiar subdivi/.ate in mai multe provincii (în Galia:Lioneză, Aquitană. Belgieă, în timpul lui August in 27 î.e.n.) sau mărite cu noi districte (în Galia: Mpii pentni, Alpii istrieni, Alpii maritimi — 7 î.e.n., tot ■n timpul lui August), apoi Germania interioară şi Gerina-'»a superioară (provincii în 90, in timpul lui Diocleţian). "i fine, în timpul lui Diocleţian (p. «II, Imperiul â fost 'Tripartit în patru prefecturi subdivizutc în 1"2 dioceze (15 '« timpul hii Teodosius) şi 96 de provincii. ^JjSj J'HOVaiETATE'(dezvoltare a mani proprietăţi), tivi .' ^'EUMANIA ele; şi pentru întemeierea lor vezi ■«nourii., cronologice. 669 ya

Va masa U eu îi unul dintre 5 ui ascmenOil lundentii în .au. "'" ,. 5-'. Şi x!ii^ • ' Q ;aE regulilor «1^^' notabili) senatori şi an«ml\ , -, numl senatori şi anumiţi notabili), r un membru al juriului numit quaes iveâTABĂRTVşiP- Wl-' QUAZ/ , Popor germanic ,kis împotriva quaziio u • Campaniile lui Man-u> Auu 70). ESTOR normam »■■ ..>• «t»fM arra-ni; si ptocnne consulilor (P. 15is). 671 670 I 4 erna M A.v . ,, spaniolW-lt;îta"U l IoU mal sa născut la Cala- il tatălui Roma. lbacare retor, apoi al or^ ,n pa rla sa a duie s-a m vcat şi l * li sau sau, retor, p ^ np duie, s-a m ,mavcat şi toctor\ilu ^ V puterea. Dup^la pe caro v Sat şal)»J JV lui Tra.an. (P- -J » Sat şal)»J JV lui xarea sa, 672 SELE SOLDAŢILOR despre armata.) ». -20). BEGELE OS (P. -W8). laum in A REG1LLV S (lac) Victorie romana asupia REGULUS Attilius Regidus- hxpeU BBLJG/-1 ROMANA Religia romană s-a constituit de eteroclite undo se disting,. raico (nomazi şi sedentari, t lor etnice îo'arte diferite etc.). Cultele domestice, cadrul mitive par să-i !i content uue^..r"- ropriu.zis v< ^eristice (p:^){Div^^l u.„. e la elemente destul elementelor econo-,ăstori)şiagrupun: i

iy

_

mediteraneeni âl societăţii pn: ei cele mai romane

sînt •. voinţa prin pre 'mmmmm Wn^ailV ial. 0 __ naţ 674 i igISii afară de foruri, un mare număr de l>« ^ ^«^ /_' Ansamblu alimentare r»«««««^. <lc ult™ f^!„na n?tiinpul hnpcnue i acea vreme şi uia o'.u( . enorm neutru acea vreme şi lui 1500 do hoctare cu suburbuK , Întemeiere (Pp. li Ş» urm.). Aşe/.are (Pp. 5 si urm-). p ,. Organizare hi timpul lui AugusUis 11 |>V nrni.l, . Aprovizionare cu apă (P.p. M Ş1 u>™-'cu grîu (IJP- ■'■'"• „. . ...c Forului roman \1 P- ■* ii ale forurilor imperiale ^ si urm., 105, 109 si urni.). nuiiBnto alo forurilor i »oiuim?,nte!e Pulaliiiului «rin-]. 675 ARE CT onologice şi rubricile 62). C7S "30 * 3 fiîn Tripolitania de origine îoceeană (p. 253). o importante: for, temple, amfiteatru, TEATRU. impor SACER ţpp. 98 Şi 13*.) TvM )( 1 Iu dwpt (procedură) (P. 140). Jarăioîat militar (Pp- 176, 192 şi 203). Muntele Sacru. Colină la nord-estul Romei (secesiunea plebei în 494 i.e.n.). Religie: vezi RELIGIA romana. SAGV N T Oraş din Spania. Astăzi Muiviedo. Aliat al Romei la încq-putul secolului al III-lea î.o.n. Cucerirea lui de către Hannibala declanşat al doilea război punic (p. 50). Vestigii: teatru. ■1 AI NT - RE M Y Anticul Glanum. Oraş roman construit la poalele Alpilor, ta vecinătatea unei stirse sacre şi a unei case de comerţ greceşti. Etapă între Nîmes şi Mont-Gonevre pe via Domitia. Numeroase temelii de vile. Sint în curs săpături importante, vestigii; arc, mausoleul luliilor. S-A1NTES \Mediolanum Santouwn.) Oraş din Galia celtică (P. i3i). ini j8U: arc (Tiberiu*. ruine aî(! unui teatru comparabil c;-lui de la Frejus. ;l iv sacerdotal. J-4IFIU S I VIA A A'.f'.S J«ris consult, elev al lui Sabmus (V677

Populatio.l^icM» « •/aţie ongwala .-. din Apeninii centrali. Civili-ft rl^oinicul de la Cap* Y (Vienne) Ruine im.por.aajo. luţie ongmauv (&»i .«,• ,i R COF -1 G £ Ar / -'1 de un PKI C1e plumb. ctuarelor traduc o evo- Si corintia, (P. »«). o monumente romane ane a cărei origine csl sare (P- 261). Jian, Traian Ma S ATinA (>r. Iii (Ve-« Ş &T3 alia. 131 avea un mare lomplu la poalele Capitoliuluî i fundaţie data din 197 î.e.n. Asimilat zeului grec Cronos. (Vezi BANCHERI.) S CII O L A Sală de reuniune şi de conversaţie. scipi o 1. P. Cornelius Scipio, primul „african", s-a născut iu 2:t.ri î'e.u. El nu fusese docil edil curul etnd, pentru a răzbuna moartea tatălui său şi a unchiului său, ucişi în ISpania (211), a cerut conducerea războiului împotriva Bareizilor. Acţiunea sa rapidă a redat armatelor romane iniţiativa în această provincie, dar nu a putut sâ-1 împiedice pe Hasdrubal să tieacă Pirineii pentru a veni în ajutorul lui llannibal in Italia. îtitro timp, termină eliminarea cartaginezilor din Spania şi, cind a fost ales consul in 205, hotărăşte organizarea unei expediţii chiar în Africa. în 202 obţine victoria de la Zaina care a pus capăt celui de al doilea răzhoi punic (pp. 53 şi urm.) Rostul carierei sale se desfăşoară »ub semnul conflictului cu tradiţionaliştii invidioşi. Locotenent al fratelui său Lucius, în 190, în timpul războiului din Siria, a fost apoi acuzat, împreună cu Lucius, de a fi delapidat o parte a prăaii; acuzaţia a rămas fără urmări, dar Scipio s-a ralras la Literna (pp. 54 şi 285 ), unde a murit în 183. 2. ăcipio Aemilianus. P. Cornelius Sr-ipio Aemilianus Afri-canus este fiul lui PAULUS AEM1L1US; s-a născut în 184 i.e.n. şi 1-a urmat pe tatăl său în campania împotriva lui Perseu; 1-a avut pe Polibiu printre profesori; ti întovărăşeşte pe L. Lioinius Lwidliis in Spania (151); apoi edil curul în 148, obţine consulatul în mod ilegal pentru anul următor şi conducerea operaţiilor împotriva Cartaginei (al treilea război punic) pe care a cucerit-o în 146 şi a diştru-s"° (p. 55). Consul pentru a doua oară în I'r2, censor în I3'<, cţ>mandâ armata trimisă împotriva revoltaţilor din Numan-ţja şi cucereşte oraşul. A luat poziţie împotriva Oracchilov murit îji ]29. Literat pasionat, prieten al stoicilor (p.:>88) i culturii grecaşti, protejează artele şi scriitorii (THRIUN679 SGLAVI Mina de lucru servită joacă un foarte maro rol în mea antică; pe ea se întemeiază economia şi i cetăţii, la Roma ca şi în Grecia, lăsînd în afara excluzînd din „comunitate" o parte importantă laţio. Dar, la Roma, apare do timpuriu un curent |0,î clar în îavoarea unei integrări, cel puţin potenţială, a sci vilor în cetate. Existau sclavi din naştere; copiii \m',\ l(\:~ ve, oricine era tatăl, sînt sclavi. Se ajunge la sclavie fio Dri dreptul războiului (prizonieri), îio prin cumpărarea uim peregrin vîndut la Roma (unii regi orientali îşi viadoii astfel supuşii), fie ca urmare a unui act juridic (condamnare yînzar'o voluntară, vînzare pentru datorii, viu/arc a i'iului de către tată), sau prin expunere1; copilul expus aparţine Slii aparţin fie unor colectivităţi tfel supuşii), fie nzar'o voluntară, vînzare pentru datorii, viu/arc a iiului de către tată), sau prin expunere1; copilul expus aparţine celui caro îl ridică. Sclavii aparţin fie unor colectivităţi (serai publici) şi exercită funcţii diferite în cetate în folosul unui colegiu sau al unui serviciu public căruia îi slut afectaţi, fie unor particulari care îi folosesc cînd în slujbele casnice, cîrfd pentru exploatarea pămîntului. Sclavul nu ^re în principiu nici un drept, nici o personalitate juridică; el este un „lucru" care aparţine unui stăpîn. Dar treptat le-Şoa recunoaşte sclavului capacitatea de a-şi înlocui stiipi-nul, de pildă la conducerea unor exploatări artizanale. La sfîrşitul Republicii, există preocuparea de a-1 sustrage pe Sclav arbilrariului si ăpinului, de a-1 apăra pe sclavul bătrin şî bolnav, de a împiedica expunerea lui în faţa animalelor sălbatice... ele. Ln sfirşit, sclavul pnate obţine rlilH-rareii (p- 431 vezi şi LIBERŢ1). w înrolaţi în armată (V. 198). *- în lanţuri (P. 269).

-la Saturnale (P. »10). Revolte ale sclavilor (ve/.i SPART\Ct.Sj. SCOŢIA Calcdonia în nordul "Britaniei a rămas în mod practic nesupusă; Hadrian în 122 —121 a construit «n /,id pe linia Nc*-Castle-On-Tyne-Bowness-on-Sohvay, zid completat de torturi şi tabere militare, in timpul lui Antoninus Piu?..)» 1 ■'ii—142, frontiera este împinsă pînă la linia Fortli-et-V1^" de, care permitea scurtarea frontierei (p. 77) (vezi şi BKi NI A). A.dică prin abandooarv afara casei 68» ^ or'de stepă, din Rusia meridională (sciţii regali). Mari ducători de grîu şi creatori ai unei arte originale, au fost ^'tru'greci şi romani cîud aliaţi, cînd, cel mai adesea, ad-Ve"arj j^ temut. Seiţia minor pe malul Pontului-Euxin a fost'romanizat 3. c r V l r T l~ R A _. etruscă la Roma (P. 32). _-romană (Pp. 2'»8 şi urm.). scvtrni (Vezi ARMAMENT.) ' SEIAN iMcius Aelius Seiunus s-a născut la Yolsinii către 20 î.e.n. El aparţinea ordinului ecvestru.. Mai întîi în slujba principilor tineretului, C. şi L. Caesar, pînă la moartea lui Caius pe care 1-a întovărăşit în Orient. în timpul lui Tiberiu, tatăl său era prefectul pretorienilor. Seian a fost adjunctul său apoi i-a succedat în 21 e.n. Influenţa sa pe lingă împărat nu a încetat să crească; a fost consul in 31, dar în acelaşi an Tiberiu 1-a executat. Seian se făcuse vinovat de crime, detorminind asasinarea mai multor membri ai familiei imperiale şi exercitînd o adevărată teroare la Roma în absent;» lui Tiliei'iii, ivlras la Capri (P". 69), SE 1. i: IC ! Z I liinustio. intwnoială de Seleucos I, unul dintre „mareşalii" Ini Alexandru, care şi-a croit un regat în Siria după moartea acestuia. Principalele oraşe în regat: Seleucia, Antio-ctiia. Aiiameea. l.aintieeea au fost imporlante focare de cultură Uellcnislic-ă, importanţă pe care a păstrat-o mai ales Anliocliiji in epma romană (P. 60). -S £ .\ A T Adunare de fruntaşi ai cetăţii care există încă din timpul ^"flilăţii; leprez.hilă puterea esenţială în timpul Republicii şi mai ales înainte de emanciparea plebei, apoi rolul suu diminuează jn timpul Imperiului cînd reprezintă opo-Zlvia vrepublicană'-; a fost ostil în acelaşi timpatît democratizării Republicii cit şi ambiţiilor monarhice; îl sprijină P6 Pompei împotriva lui Caesar; este partener neîntre-z«or al lui August, şi ai primitor împăraţi, şi s-a revoltat 681 _ ost.e bazată pe bogăţie şi S-1 l-;>1-. ,-. ,,,,iri i\f. mpmnri ă de membri tf S ua ^ adunare ?o iparea la jţu- cavaleri, , iu ti __ în tuni'"* -

^,

682 ti uaugula. Exilul a luat sîirşit în 19 cînd Agrippina, ită cu Claudiu, a putut interveni în favoarea sa. Se-■----:—i„„ „; '«[ acelaşi timp, este însărcinat Domitius, viitorul NRRO. sneca deveni adevăratul stăl ţn declm. in o- caue in uiigraiie. uiuuiuuiui» m no, - eoiMuraţia lui Piso' a trefeuit S*~Ş'1 4escn^?a venele. Ope-a lui Ssn'eca nu a fost decît parţial păstrată. Ea cunrinde dialoguri filozofice (Despre linktea sufletului, Des„re constanţa înţeleptului, Despre ară ete.) (pp. T.'A si urm.), iţi tratat despre Problemele naturale şi mai ales Scrisorile către LuciUus. A scris si tragedii-. SE NON I

Popor galic; ocupă Roma (p. ii). SEPT1Ml VS SE VER U S Britania, Clodius Albinus. Primul a pornit contra Romei, s-iî înţeles cu ultimul pentru a-1 învinge mai uşor pe Niger (194)''apoi, Inţofcîndu-se împotriva lui Albinus îl învinge în cursul unei mari bătălii în apropierea oraşului Lyon (februarie 197). Orientul revoltat şi dezbinat de luptele între cetăţile rivale (Samaria însăşi împotiiva Ierusalimului') este pedepsit tară milă:Anttochia este prădată, Bizanţul distrus, Ctesifonul smuls părţilor. Saptimius Severus, împăratul soldat, va muri in 211 ta celălalt capăt al Imperiului, în vecinătatea zidului lui lladrian care era ameninţat. African, căsătorit cu o siriană ţlulia Domna), el a rupt cu tradiţia romană, favorizînd, în detrimentul senatorilor, ţ»e cavaleri şi mai ales armata. Măreşte solda şi numărul legiunilor, mai ales în lliria (p. 201), uşurează centurionilor accesul la cele mai înalte funcţii. Mai multe provincii, dintre care Africa, cunosc în timpul domniei sale cea mai mare prosperitate. Religia se deschide curentelor orientale (tem-P'ul lui Sarapis pe Quirinal'j şi evoluează către sincretism. Ureptul se Uniformizează şi se umanizează sub influenţa marilor jurisconsulţi (Papinian, Paul, Ulpian). In Egipt, 683 un curont intoleelual profund roinvie platonismul tecă creştinismul cu gnoza'-, şi SERTORIUS , . . Oaintus Sertorius era un cavaler roman din. N urc ia: se lup. tase sub ordinele lui Mariuş contra cimbrilor in 102, apoi exercitase questura în Galia bisalpma (90). In timpul tul-burărilor din 88 s-a raliat lui Marms, izgonind dm Spania po «uvernatorul favorabil lui SuHa. In /9, a reuşit să-şţ croiască un regat în această provincie şi, in ciuda intervenţiei armatei romano, s-a menţinut pmu m /2 O clipă s-a aliat cu Mithridate şi a constituit un pericol grav pentru puterea romană. A fost asasinat în 71 (P. 00 şi ur.ni.1. , 108 şi 200). S E R V IC I 11 L M I L I T A R Ve/J capitolul V despre armată (Pp. SERVlUS T V LLIUS Domnie (Pp. 24 şi urm.). — şi conăura (P. 157). 5EVERI Dinastie întemeiată de Sepţimius Severus ţI03 — 21 0, continuată de cei doi Iii ai săi, Garacalla (211—217) şi Geta oriontalo in religia imperială (p. elemente SICI LI A Roma ajunge în Sicilia călre 264 î.o.n. (pp. 46 şi arm.), într-o ţară puternic hellenizată (p. 9) dar care rezista cu greu cartaginezilor. După victoria de la Aegatc, aceştia din urmă pierd insula care devine în întregime romană după cucerirea Siracuzei (212). Ea este prima provincie (p. 53). Sicilia este mai înlîi guvernată do prefecţi, delegaţi ai pretorului urban; apoi se adaugă un quesţor (doi mai tirziu) Şi un propretor. Cetăţile capătă regimuri diferite ([oederatae, t i d oriae) Evenimentul p liberae iretor. Cetăţile capătă regimuri aueme ./^" tul atque îmmwes, decumanae, censonaej. u\ui i\deptii gno/.ei pretindeau că deţin cunoaşterea complot-* a'transcendenţei naturii şi a atributelor d.vm.taţu. (384 j importa p p - waiele sclavilor. Prădată do C. Yerres r?Z- de Octavia il f l i înia i în timpul Republicii este eonsliluit de wa . Prădată do C. Yerres ("3 —71).rcc-ue.fir?Z- de Octavian, insula a fost unul din grînarele Păunei. Ka ttire repede din istorie şi nu redobândeşte o autentică tie politică decît odată eu decadenţa Imperiului în Iul al V-lea. Coloniştii greci inl.emeiaseră in vecinătatea flor cetăţile: Selinonţ, Agrigenlo, Geta, Himera, l'.actc. şi mai ales Biracuza. iole mai frumoase vestigii antice sirii greceşti, dar se gă-,<!C si monumente romane la Cat an ia (teatre, terme); remarcabile mozaicuri din secolul al iV-lea au fost descoperite recent la Piu/.za Amerina. SI NT A -VI LA TI N Ă jpp. 209 Şi urm.)si rac rz i în timpul primului război punic (P. 48). SIRIA Regele .WTIOCHOS 111 din Siria este infrînl la Tcrmopile (tyi) şi la Magnezia (190) şi trebuie să renunţe la teritoriile pt\ care Ie-a cucerit în Asia Mică (p. 5-'i). Pompei cucereşte Ierusalimul şi organizează provincia Biria în G'i (p. C0), mărită prin integrarea unor state clientelare. Legatul îşi are reşedinţa la Anliocnia şi joacă un rol important in Asia Mică (Corbulo, revolta lui .Vvidius Cossius -în 168). După răscoala iudeilor (cucerirea şi distrugerea Ierusalimului în 70), Vespasian încredinţează ludeea unui legat, legionar. T)upă o nouă răscoală in

timpul lui Hadrian, ia numele de Siria Palestina.. Seplimius Sevi;rus face deosebirea între Siria Coda (capitala haodicea) şi Siria i>7»ocni'(.i«(capitala Ernesa). In t napul lui Marcus Âurelius, părţii invadează Siria; mai tîr/.iu începe să t'ie ameninţată de perşi şi de. arabi. Provincia a fost prosperă (agricultură bogată, boian gme, ţesătorii', sticlărie, comerţ al armatorilor şi carava nierilor); ea eSercilTi asupra llomoi o puternică influenţă artistică şi religioasă şi i-a dat împăraţi (Elagabal, 218—221! Şi Hevflrns AleKander. vărul său, 121-235). ţ.«emai importante vestigii, la PALMYHA, ANTIOCKIA, BlilRUT «sit-. i^ARE (cult) «eligle importată la o dată tir/Je (P. 71) __ «i împăraţii (P- 83). _. si MHhra [V. 113). S OC I I (Vezi ALIAŢI.) S O FI STIC Ă A doua sofistică (Pp. 77 şi 241). SOSlI Librari la Roma in (impui lui August us (p. 394). ' SVANIA In momentul războaielor punice, oslo populată de ligmi, africani şi de colii. Familia lîarcas (p. 48), Ilamilcar apoi llannibal işi croieşte aci un adevăiaf imperiu. însă li se recunoaşte romanilor o zonă de influenţă pe coasta orientală, între Pirinei şi Rbru (lurar). în cursul celui de al doilea război punic, Roma ii trimite pe Hnărul P. Cornelius Scipio care cucereşte Carthagena, întemeiază colonia Italica şi împinge cucerirea pină la (Jades. Din 147 pină în 1!W, Scipio Aomilianus desăvîrşeşlo o cucerire dificilă (p. 5:i), marcată de rezistenţa eroică a lusitanilor, conduşi do "Virialhus, şi a cel liberii or la Numantia (133) (p. 55). Încă între anii 80 şi 72 SM'torius (p. (iO) încearcă să întreţină aci revolta. Ca-osar învinge la lierda (49) pe generalii pompeieni şi în 45, la Munda, pe fiii lui Pompei (p. 64). Augiut daiăvirşaşie, prin Ag/ippa, cucerirea ţării cantabi'ilo;'. Vtwpasian aco;'dă Spaniei dreptul latin. Peninsula a fost împărţită la început in două provincii: Hispu-iiia Cihror (capitala Tarraco) şi th'xpania l'llei-ior (capitala (>>rduba). Apoi această ultimă provincie a fost ea însăşi subdivizată, după August, în lietha (Corduba) zi. Lusitani» (Mesida)..Spania era bogată in minereuri, mai ales in mun'-reuri do argint. Ea a fost intens rom mizată in partea orientală, uuda emigraţia romană a fost l'oarle importantă. Aci s-au născut Quintilian, Marţial, S>noca, l.uean, Cotuniella, Prudentius şi Trăiau. Se păstrează numeroase vestigii ale epocii romano mai a'*1^ la: Alcanfara (pod), Almuuocar (apeduct), lîelo (teatrul. Carmona (incintă, mausoleu ele), Cordova (podul de la t*i\ droclies), Sn-illa (amfiteatru), Menida (amfiteatru, teatr», drodies), Swill apeducte, templ (amfiteatrul, Menida (am etc), 0>una (incintă), S igunt, 686 (ood) Saragosa (pod), Sogovia (apeduct), Tarragona (incintă, apeduct) eţc. cpARTAGUS Conducător de sclavi revoltaţi, care în 73 î.e.n. s-a pus în fruntea unui grup de gladiatori din Capua şi a adunat toarte repede în jurul său o adevărată armată. Era de origine traca si liber prin naştere, dar a fost făcut sclav poate în urma unei dezertări dintr-un contige.nţ auxiliar, unde făcea serviciu. Au fost necesari mai mulţi ani pentru a înfringe revolta, şi numai după mai. multe lupte armatele romane comandat* de Crassus au putut obţine victoria definitivă hi 71, în cursul căreia Spartaeus a murit (Pp. 00 si Mi). SPIN A ' - a circului (Pp. 335 si '.11). SPOLE TO (Spoletium.) Oraş din Umbria. Vestigii numeroase: teatru, arcul lui Drusus şi al lui Geimanicus, casă cu mozaicuri, pod, amfiteatru t«tc. SPORTURI (P. 395.) STABIAE Oraş înghiţit de Săpături. Yezuviu. STADIONUL LUI DO M IŢI A N P? cîmpul lui Marte, aşezare azi ocupată de piazza Navona (P. 398). ' * " Există, de asemenea, un stadion al lui Domilian pe Palatin (vezi PALATIN). STILURI POM PE IE NE l« pictură (vezi pp. 249 şi urm.), ST I p e N D 1' U M

pUniiie 'mP0Z1tului personal plătit în provinciile cucerite oldă militară (vezi capitolul V despre armată). 687 •■■fiii SVBURRl Vimin^ş^EsquUin^pav^S^pcctele ci cele nu» l •iu (P- ''Ocea tori şi li , 107 tor -ci pa la Senat ţiei . pentv r.„iv-o tamiiiiiliiii. '% tu r xboiul îmP0111^.,^ porneşte nnpo «

b„ie

688 9 VPRAvIET UI REA SVFLETULUI (P. 109.) SVSA s't"»usw a îosi capitala regelui Collius, vasal al romanilot înVlpii Cottieni (Valea de la Doire Ripairc) [V, 437). Arc ,1,; triumf. T r A.]] ĂRĂ -(Vezi pp- lâ'' şi urm.) v T A B E R A* -4 E Sens general (P. 3">"). — iu lor (tabernae novac labernae vetercs) (Pp.307 şi 309). — în tîrgul lui Traian (P. 32A), -la OSTIA. TJBLIX V M (Pp. 280, 357 şi urni.) TAB ti L. (V. 3l'«.) rirm T A CIT Puhlius Cornelius TaciUis s-a născu! cairo 55 o.n.. poate în Oalia cisalpină, dar a venit de timpuriu la Roma şi, avocat de renume, a făcut carieră politică (p. 107); ştim că a fost pretor in BS ivi timpul lui Domiţiau. ft-a căsătorit cu fiica unui senator, Cn. hdius Agricola! Consul sufiecA după moartea lui Domiţian (97,) el a fost, către L10, guvernator al provinciei Asia. Nu ştim cînd a murit. Opera sa cuprinde Dialogul despre oratori (critică literară), Viaţa lui Agricola, '•erniania, Istoriile şi Analele, ansamblul acestor două ultime lucrări (care ne-au parvenit, foarte incomplet) studiind Perioada care începe cu August pină în anul 9ti. Este un scri-I °1' auster, psiholog şi moralist; pesimismul său nostalgii", ye.Pu"lican) îl determină adesea să prezinte evenimentele "itru mod lendenlios ip. 20-V), dar este un artist remarpre Anale vezi pp. 230 şi urm.) (Des 689 ârlea uîj (p.,iV) (teatruV T ARE NT Colonie dorică întemeiată în Italia în 708 i.e.n., devenit cel mai mare oraş din Apulia. El este de pâ Pyrrus împotriva Romei care îl cucereşte în 272 A jucat un rol important în hellenizarea Italiei 71 A RQ V 1 A" 1 V S C E L B A T R î N Rege al Romei (pp. .2 4, :.!0 şi urm. si 307). T A Ii Q V 1 NI U S C O L h A T I N V S (V. 01.) v a r Q y; / A' / r s s v p i<: r a v s Rege al Romt'.i (p. 30). TA RQV INII Astăzi Corneto, unul din cele mai mari oraşe din Klruria meridională, în timpul apogeuhii etrusc. A exercitat o waie influenţa asupra începuturilor Romei. BăpăUiri numeroase încă din secolul al XVill-lea; morminte foarte

bogate (fresce). Război împotriva oraşului Tarquiiiii (P. iS). \. TA V ROROL (i\ 113.) TE'ATRV Iloina la început n-a avut decit teatre de lemn. Primii! teatru de piatră este cel a! lui Pompei (55 î.e.n.). Arhitectura imită modelele greceşti, dar teatru! roman are trăsături originale: folosirea bolţii în blocaj dă posibilitatea de a nu exploata numai terenurile în pantă, iar orchestra (redusa la un semicerc, ca şi gaven) nu mai serveşte intervenţiilor corului, ci este rezervată magistraţilor. Spectacolul este mutat pe vechiul proskenion (pulpilum) coborit şi apropiat de orchestră (vezi p. 341 şi urm.). Arhitectura zidului din fund se dezvoltă considerabil (jrons scenae bogat împodobita, (p. 258 şi H'tl). Apare cortina. Teatrul este completat de i«i portic cu grădină. Exemple: teatrul lui Marcellus la Roma (p. 3W); în Galia: Lyon (Fourviere), Aut un, Arles. Vaison. Vienne şi mai ales Orange; în Asia şi în Africa: Sabrallia-Aspendos. Oalia a dezvoltat un tip mixt de teatru — anii' teatru. . Vezi şi PL.UJT, TERFA'riU şi JOCA'Rl (Ltuh Mcg'tlenW«90 f li M P L Ii Reproduc arhitectura templelor elnisce şi greceşti (pp. si urm.). Primele temple ale Romei (de lemn, apoi tuf cu decoraţii de pămint ars) au fost construite dc isci. Templele circulare, de epocă foarte veche, pol fi în corelate de o tradiţie italică- Templul roman este în general mic şi adesea înconjurat de un peribol (altarul se află în exterior). El se distinge printr-un podium înalt cu scară anterioara. ^n portic (pronaos, perislil) precedă cella (sau eellae). Templul cu zidurile cellei prelungite de o parte si de alta a pronaosului se numeşte m antis; mai exista şi templul prostii: telra-, hexa-, octo-,. deca -; stilurile primind numele lor după numărul coloanelorfaţadei. Perip-terul este înconjurat de coloane în toate părţile, pseudo-peripferul de coloane şi de pilaştri parţial încastraţi in ziduri. Exemple frumoase la Roma: templele republicane de la Largo, al Vestei, al Fortunei Virile, Argentina, al Panteonului, templul lui Antoninus şi al Faustinei. In. (jalia: casa pătrată de la iSimeş, templul lui August şi al Liviei la Vienne.i.a sfîrşitul Republicii ansambluri de sanctuare cu arliitoclură scenografică au fost concepute, după modelul Orientului (sanctuarul Fortunei construit de Sul Ia la Praeneste). in provincii au fost' create tipuri arhitecturale noi, congruente tradiţiilor indigene: fauum galo-romaii, templul rotund <Je la Aulun, de la Perigueux, de la Fă. in Africa apar sanctuarele punico-romane ale lui Saturn, di» pildă, cu porlice şi capele. Unele culte necesitau sanctuare de concepţie particulară (Isis, Mithra). Templul păgîn a fost înlocuit de B ASII.IC, A creştină (vezi acest cuvint, ni şi CA.P1TOL1U). Vezi pentru templele din Roma paginile Stl şi urm. ale capitolului Vili. Despre templul lui Apollo (Palatin) ve/.i pp. :VJ-3 şi :i:>0. f E MP L V M Porţiune de spaţiu consacrată observării prevestirilor, atit pe cer cît şi pe pămînt, unde stă observatorul sau sacrifica-ţorul. Templum este. cind circular, cînd dreptunghiular. icmpliil, edificiu sacru, este construit în interiorul unui templum, care cuprinde pe deasupra altarul d(s sacrificii ^?car.a de acces spre terasa pe care se găseşte templul pro"""...... (vezi, mai sus, TEMPLE). Caracterul religios al •ii rezervat pentru întemeierea unui oraş sau implan-unoi tabere militare (templmn urban', nomctiuih) 186, 302 si -i'.Vl. . 691 7 t: VIDĂRI V M Suia. culdulu a unui ansamblu (vezi TERME). ţarina. K t li IV .. i„ p.oma, ca sclav, de la Car^'a venit lacoma 1% A născut, îara «aoia^ thja a Iost l u scnai It a. ^dcS"a născut, îara ^ thja a Iost eliberat de stimul sau, scnai crau,Ioart.p nume-at de pedagogii gwci 9arc pe ilianuSj a ?cris COmcsilaRoma.Pnetooallui&cip l jmportanie ii imitate mai ales ilianuS Cclo mal jp /^utontimormnenos. Eunvchas ui&cip Cclo mal Scii(Pp,345Siurm0 , Ml p_3,6).

idilicii (Pp.-345 şi urm.i. — lui Agrippa, pe Cîmpul lui Marte (P. — lui Caracalla (P. 3'w). — lui Diocleţian (P. 346). — Ui5 Nero (în «"«wiîixinl său de pt- Cîmpul lui Marte) ■I E fi IVI I X V 7,,-n (i.. 08). , coasta fERTVLIAN (P. 408.) T B SSERA Termenul tesseră desemnează, în general, onco fişa care ai dreptul la o dărnicie sau distracţie: fişa do intrare la teatru, fişa pentru a percepe o parte din distribuţia de gvîu (tessera frumentaria). L la armată (P. 193). * f ET RARII I E Sistem inaugurat de Diocleţian caro distribuie puterea între doi Auguşti şi doi Cozari. Ultimii ajung la puterea supremă după abdicarea primilor (vezi pp. 82 şi DIOCLEŢIAN). THERMO POLIUM (?. 36i.) TIIER MOP YLE^ Victorie romană (p. 54). THVRII Oraş din regiunea Bruttium; colonie întemeiată de atenieui în 443 î.e.n. şi populată de oameni veniţi din toată Grecia. Era destinată*să înlocuiască Sybaris, nimicită de rivalele -ii doriene. Aliată a Romei (P. 15). TIBERIU Tiberiu Claudius Noro, apoi, după adoptarea de către August, Tiberiu luliits Caesar. Fiul lui Ti. Claudius Nero şi al Lipici, Născut în 42 î.e.n., a fost tribun militar în Spania în 26. Apoi a fost trimis în Armenia, în 20. Consul în 13, Tiberiu a trebuit să se căsătorească în anul următor cu Iulia, fiica lui August, văduva lui Agrippa. însărcinat să oprească invaziile Şi să jepriine revoltele de la frontierele Dunăriisiale Rinului, joacă atunci un rol important în Imperiu dar, brusc, în anul "•.î.e.n. seexilează voluntar la Rodos. La moartea lui Caius |i ljucius Caosar, este rechemat de August care îl adoptă £ e.n.) şi ţi trimite să lupte împotriva germanilor. Se afla în 14 e.n. la moartea lui August. Senatul îi îază Imperiul, dar Tiberiu nu îl acceptă fără ezitare. ijorv". că era în fond partizan al regimului republican. luŞ> a trebuit să-i succeadă Iui August şi, curînd, înţele693 <je altădată, a conmS£Â TIMG în antih de către o le care au resti toarce 694 trei i triburi ?HmHivc(p.«). ge căsătorească cu regina Bereniee, dar a trebuii, să renunţe pentru a nu supăra opinia publică. La moartea talălui său, la 2'« iunie "9, a devenit împărat (p. 73), dar a murit la 13 septembrie 81. In limpul domniei salo, a avut loc erupţia Vezuviului care a acoperit Pompeiul. El a dat numele său teruielor (p. 333) şi arcului care ii celebrează triumful. TI T U Ş LI V I U S Titus Livius s-a născut la Padova în 59 î.e.n. (mort in 17 e.n.). A fost un erudit; intim al Curţii lui August, şi-a consacrat viaţa redactării unei Istorii a Romei din care ni ş-au păstrat 35 de-cărţi din Iii (de la origine piuă la i'.i'i şi de la 218 la 167 î.e.n.) Titus Livius a contribuit la configurarea imaginei tradiţionale a Romei: cetate de soldaţi, animaţi de simţul „virtuţii" şi do un puternic patriotism. Titus Livius se asocia astfel operei de restaurare augus-teană. Mereu preocupat de morală, critieînd destul de judicios izvoarele mediocre, realizează o compoziţie analişti1 ă. înzestrat cu imaginaţie şi sensibilitate, excelează in reînvierea trecutului prin povestiri cit. şi prin discursuri. Stilul său este intens periodic şi voluntar poetic cînd tratează despre epoci îndepărtate in timp (vezi j>. 220). ti r v s r a r i u s Rege al Romei. Coliba lui Titus Tatius (Pp. 18 şi 2i). TI V OL I Tibur, oraş aşezai pe riul Anio, la 30 de km de Roma; trecea "drept întemeiat de 1*iul ghicitorului Amt'iaraos. ICI a fost ocupat în secolul al lY-lea i.e.n. de Roma (P. 28V). Ruinele vilei lui Hadrian. roaA

(Vezi VEŞMINTE.) .■ ■ • 'I' OPON I M I E ~ galo-romană (P. 295). l OIIQ V h: S Koeoiupensă militară (p. 19'.). LnAr<F. m a latină (pP. .'.02 şi urm.) 695 TRA1AN Marcus Ulpius Traianus s-a născut în Spania, la ]li(];0~ (Petica), în 53 c.n. Familia sa aparţinea ordinului senatorial. Ei prestează serviciul militar în Siria în calitate do tribun militar sub comanda tatălui său, apoi exercită succesiv magistraturile din cursus honorum pînă la consulat (91), pe care îl obţine după campania sa împotriva lui Satur -ninus în Germania, în timpul lui Domtţian. La moartea acestuia era guvernator în Germania Superioară. Nor va îl adoptă puţin după aceea şi îl desemnează drept succesorul său (p. 75). Traian a avut grijă să asigure securitatea împe-piui ui şi domnia sa, marcată de un anumit liberalism (res-rectul formelor republicane, înţelegere cu Senatul, favoruri acordate mai ales provincialilor etc.), cunoaşte un luncţ sir de războaie (împotriva dacilor: 101 — 102 şi 105 —100'şi împotriva părţilor: 113—117). Traian încearcă totuşi \u timpul şederii ia Roma să reînsufleţească agricultura aliat fi în declin şi să reactiveze marele comerţ (amenajarea porturi-lor de la Ostia-, do la Ancona, de la Centumcollao). Aurul dacilor evită criza financiară (p. 77) şi îi permite chiar să construiască la Roma cel mai mare i'or imperial (p. ;iio) şi imensele pieţe care îi poartă numele. Imperiul' alinţi extinderea sa maximă prin creerea provinciilor din Kacia, Arabia, Mosopotamia, Asiria şi Armenia. Dar aceste cuceriri erau fragile şi pericolul pârtie, mai ales, nu va fi inlâhmil cind Trăiai., bolnav, .moare la 11 aprilie 1.17 la Selinuut în Cilieia. TH&VE.S Aiigm:ta Trevprnmm, colonie întemeiată de August iu ţara trevirilor (ceUo-gennaui). Oraş principal al Calici bclgiem-de pe Moseln. Reşedinţă a procuratorului din lielgia şi din Germania, în timpul lui Glaudiu. Devine în timpul lui Dioc.leţian reşedinţa prefecturii pretorului pentru dioeewi Galiilor şi capitala provinciei Belgica Prima. A fost «nul din oraşele cele mai înfloritoare ale Occidentului roman (ateliere monetare şi universităţi importantei. Există înc;i numeroase vestigii: amfiteatru, terme, basilică, necropole, incintă (Porta Nigra), palatul lui Constantin. Ea a trebuit să reziste unor numeroase oialturi şi a fost la un moment dat capitala unui imperiu galic, in timpul lui Tetricus. în secolul al IH-lea e.n. Roma a pierdut-o in '.55 (invazia francilor). 696 T RIAD E (P. 32.) ui TRI ARI I (Vezi capitolul V despre armată.') TRIBUN ALE plumele se aplică mai îulîi estradei pe care stătea magistratul- Tribunalele civile sînt organizate conform principiului în virtutea căruia magistratul nu împarte el însuşi dreptatea si desemnează un judecător arbitru. Juriile permanente nu apar decît în secolul al Il-lea î.e.n. (veziQUABSTIONES PERPBI'UAE). Jn timpul Imperiului, consiliul împăratului devine tribunalul suprem (P. 59 ) (vezi şi JUSTIŢIE, DECEMVIRI ctc). TRIBUNI Magistraţi îndeplinind funcţii diferite (politiceşi militare). Numele derivat de la cuvînlul ,,trib" desemna, poate, la început po curatores tribuum (administratori ai triburilor). — ai plebei. Creaţi în 494 pentru a apăra interesele plehe-ene (p. 40); Sulla' încearcă la un moment dat să-i suprime (p. 59). Ei sint în număr de doi, de cinci, apoi de zece. Numiţi de către comiţiile tribute (p. 156), intră în funcţie la 10 decembrie. Inviolabili, investiţi cu puteri do inter-eessio şi de veto, înzestraţi cu ius auzilii, prezidează comiţiile tribute şi contiones (reuniuni publice), pot aplica amenzi şi pot opera arestări. Nu exercită aceste atribuţii decît po un spaţiu de o milă în jurul oraşului şi nu pot părăsi Roma. — cu puteri consulare (P. 41). — cu puteri militare. Ofiţeri de legiune (p. 176), TRIB U R I — primitive (Pp. 26 şi urm.). — urbane si rustice (P. 260). TRIBUT Impozit direct perceput pe persoană în anumite proviisoii Ş1 pe bunurile (ex eensu,) cetăţenilor romani (p. 172), ŢXI CLI NIUM (P. 427.)

ŢR I U M F \VV- 194 si urm.) 697 Civilizaţia romană, voi. )1 1 T li l U M V I RÂT Primul (P. 62). Al duh.-a (P. 65). î n o /■• r /; Morunii-ut comemorativ al unei victorii (eî. ARCURI DE TRll Ml1'). Printre cele mai celebre se numără cel de 1» Ld Turbie, ridicat în amintirea pacificării Alpilor (c î.e.n ) 7 li O l E XI I.eg.-nda lui Enea (Pp. 11 si 404). 7 V L T. I A N V M Ijii-UUoaie de stat în For. Ea cuprindea două etaje şi o car-r-i-rft subterană, boltită, unde prizonierii, lipsiţi de'lumină i-ro.n condamnaţi să moară de foame (Vercingetorix). ' t r i. l r $ n o s t i i,i v s R-»c al Romei (P. 24). M""miin( ({■'. îîOOj. i i .v f c A (\V;'i Vi;ş\UXTF-].) 7 VRIA • ,,Romanul'" Tiiriei (P. 128). TURN UR I MOB1 LE - de asediu (P. 190). 7VSCVLUM f ■ ■ Oraş ocupînd amplasamentul actualului Fraseati, aproape de Monte Gavo; trecea drept înlfemeiat de un Jiu al lui Ulise, Telegonos, pe care eroul l-ar fi avut cu Circe. Supus mai în-tîi influenţei etrusce, Tusculum a trecut de partea Pioroci după „revoluţia" din 509. Celebru pentru vilele sale elegante. Cicero a scris aci Tusculane. Vestigii de vile, teatru, incinte. TVTELĂ Statut al persoanelor considerate fără capacitate juridicii /orfani de tată, femei nemuritate). Tulela femeilor (p. Î-'J) (orfan a foM suprimată in*1 •epînd eu Marcus Aurel ins. 698 Ţ T Ă RA NI /Vezi capitolul VII, pp. 257 şi urm.) Influenţa mentalităţii ţărăneşti asupra limbii (Pp. 207 şi Influenţa mentalităţii ţărăneşti asupra moralei (P. 92). infiupiita mentalităţii ţărăneşti asupra locuinţelor (P. 280; vezi si' GRĂDINI,' VILLA). Influenţa mentalităţii ţărăneşti asupra literaturii (P. 258). U ULPIAX Domitius Ulpianus este un sirian care a exercitat prefectura pretorienilor din 205 plnă la 211 e.n. Jurist de mare valoare a coordonat legislaţia imperială; opera sa stă la baza Pan-dectelor lui Iustinian. A fost asasinat de preţorieni în 228. UMANISM Noţiune şi dezvoltare (Pp. 98 şi urm.). UNIVERSITĂŢI PROVINCIALE Universităţile au la origine şcolile de retori şi de filozofi din Atena clasică (Academia, Liceul). Ele se dezvoltă la Roma încep înd cu Antoninii. Mai multe provincii au numărat universităţi celebre. In Galia: Auţun, Bordeaux, Marsilia, Treves (p. 110). în Orient: Efes, Beirut, Alexandria etc. URBANISM Trebuie renunţat definitiv la iluziile lui Pîgorini car© Credea să redescopere în terramare planurile regulate ale cetăţilor romane. Influenţa etruscă a putut fi considerabilă (exemplu la Marzabotto), dar prioritatea pare c^ aparţine Greciei, în secolele al Vl-lea şi al V-lea î.e.n., alături de sistemul octogona! simplu, originar din Orient, apare planul In carouri (per strigas). Numele lui Hippodamos din Milet este mai ales un simbol: arhitectul a putut transforma n doctrină un sistem preexistent acordind o atenţie deose-Ti■ i c^rsLCterului monumental şi efectelor scenografice. Unele cetăţi romane derivă din sistemul hippodamic cu insulae de unul pe două pogoane (sau mai mult).Exemple Se găsesc chiar pe terenurile accidentale (Norba, Alba Fu-Cens, Cosa). Apar variante în raport

cu tipul de castrum, 21* frecvent intiluil la originea coloniilor romane. Spre deosebire de cetatea greacă descentralizată, disciplina militară ş{ politică de la Roma ordonează locuinţele m jurul forului, centru politic situat la intersecţia axelor. La Roma, chiar creşterea dezordonată a numărului locuinţelor şi tradiţia au'făcut dificile planurile de urbanism: mari monumente sînt însemnate de guvernările lui Sulla şi August, apoi de seria de foruri imperiale şi de reconstrucţiile efectuate după incendii (Nero). V R A' E -V O .1. 1 B R (P. 9.) f! S V (' A I' 1 O (['. IU.) \ V ALEA M URV IA Depresiune situată între Palatin şi Esquilin, ocupată aprosipo în întregime de GIRGUS MAXÎMUS (P. 354). V ALE N ŢA Colonie romană a cărei întemeiere a fost, poate, realizată de lulius Gaesar. Ea îşi datorează importanţa situaţiei sale de răscruce a drumurilor. Fotografia aeriană a relevat într-un mod precis planul său în formă de tablă de şah. V A I. J. V M I'aliswJâ de rol XARRO Mar-cuf Terentius Varro (vH/,iP. 180). născut la Reale fasiă/i Rieti], neuu» mi Pompei în Spania — ^TT , iului civil. în 49, şi a trebuit să se închine în ^(a super tatii militare a lui Caesar. A participat la bătălia ae Farsalus dar a fost iertat de învingător şi a fost ins<*f"'' de el să reorganizeze bibliotecile din Roma. După r;-irea Imperiului, Varro se numără printre prieteni* 700 August. Opera lui Vairo a fcwt considerabila: tate caro au f°si; o aupsă inepuizabilă pentru toţi erudiţii ,.e i-au urmai. A uiurit în 27 î.o.n, (Pp. 274 şi urm. şi 385). V ASIO. Cetate romană la Vo.sio al cărei progres pare a data din timpul lui August. Săpături importante. Vestigii de vile numeroase, de terme şi ale unui teatru. Muzeul adăposteşte cîteva frumoase tipuri de sculptură. veii : Oraş etrusc în valea Fibrului, la cîteva mile iu amonte do Roma. Centru de aria in timpul apogeului etrusc (Apollo din Vei, p. 3'i), a exercitat o mare influenţă asupra Romei. — cucerit de Roma (P. 3;>). - preferat Romei (P. 'r2). VELABR IJ M Regiune constituind debuşeui forului intre Capitol iu şi Palatin şi conducîiid la Forum Boarium. Mărginită de două. străzi principale, V1CUS TUSCUS la sud şi VICUS JUGA-RIUS (stradă a fabricanţilor de juguri) în nord. Ea cuprindea două părţi, de unde pluralul Velabra întrebuinţat de unii autorizezi mai jos VRLABRUM MINf;S). Vestigii principale: arcul schimbătorilor şi arcul lui/anus quadrifons. VEL A B R 11 M M I N U S Porţiunea cea mai mlăştinoasă în/ro Gaeliu*, Aventin şi Palatin; aici se va înălţa Coliseul (P. 354). VELIT/ Jnfanterie uşoară. (Vezi capitolul V despre armată.) I.ELVM l,'nza întinsă in timpul 51 a amliteatrolor. spectacolului deasupra 701 V E N A T l O (Vezi VÎNĂTOARE. Divinitate italică (Venus din Ardea) asimilata în secolul al 11-lea Afroditei de pe muntele Eryx (Vcnus Erueino). Patroană a lui Sulla, a lui Pompei (Venus Vicirix) şi a lui Caesar (Vcnus Genctrix) (p. 447). Aceasta din urmă avea «n templu în i'orul lui Caesar; un alt sanctuar a fost ridicat de Hadrian pe amplasamentul aşa-numitei Domn? Aurea a lui Nero (templul lui Venus şi al Romei). VERCINGETORIX Prinţ arvern care după ce 1-a sprijinit pe Caesar s-a revoltat împotriva sa, încercînd să grupeze toate seminţiile galice împotriva invadatorului (pp. 62 şi 184). Dar, după un succes la Gergovia, mişcarea sa a fost zdrobită, şi el însuşi a trebuit să se predea lui Caesar in faţa Alesiei. VA a figurat în triumful lui Caesar, în 46, si a fosl executai

[\<. 1<h;). verailru Publius Vergll'ms Maro s-a născut aproape de Mani tiu c;<h-e anul 70 î.c.u. iiitr-o familie modestă. Şi-a făcut studiili-la Crernoua, apoi la Milan şi, in sl'îrşit, la Roma. In mo-inentul'morţii lui Caesar era în bune raportuii eu guvernatorul ,,anţoninian" Asiniuş Polio; face parte dini re ,.poei.ii 1: ~: ~'"^"<nririnilnT. Primul său succes adevărat *.......„ ... împărţirea paaum. a trebuit să accepte protecţia lui iviecena Şi c. ■... .„.-şi s-a fixat la Roma. în 30, a publicat cele patru eînturi ale Gf.org'welor. Din acest moment, Vergiim trăieşte Iu Neapoli foarte retras şi lucrează la Eneida: a murii în antil 19 în cursul unei călătorii în Grecia, lăsîuu neU-riniuat poemul său care va fi publicat de prieteni. (Vezi pp. 224 şi urm. şi 105, 110, '257.) alte cîteva celăţi «alice. VERGOBREŢl Duumviri la Saintes (p. 11VERRES Caius Liciniui' Vcrres s-a născut la Roma către amil 11-î.e.n. Tînăr nobil, el a fost mai întii questorul lui Curbo, un membni al partidului popular în Cisalpina (80), dar nu dar 702 a întîrziat să treacă în partidul lui Sulla. A participat în 82 la războiul împotriva piraţilor. Pretor urban în 76, a guvernat Sicilia în calitate de propretor din 75 pînă în 72. Dar a fost, la ieşirea din funcţie, atacat de administraţii sai care i-au reproşat tot felul de deturnări de fonduri. Cicero s-a făcut avocatul acuzării şi a obţinut ca Yerres, -■Wur de condamnare, să se exileze voluntar. A revenit la Roma in 44, după o amnistie a lui Caesar, dar a fost proscris <i a murit în anul următor (P. 60). Y li R ?< I _ la Circ (P. 410). V E S PAS JAN Ţitus Flavws Vespasianus s-a născut la 17 noiembrie anul 9 e.n. în Sabinia; era un „mic burghez": tribun militar al Traciei, apoi edil, pretor, în stîrşit consul suffeet în 51, in timpul lui Claudiu. Era un militar şi comandase mai multe armate, pe Rin şi în Britania. in 66, Nero îi dă guvernarea provinciei Asia, apoi îl însărcinează să reprime revolta iudeilor în 67. La moartea lui Nero, constrîns să se sinucidă din pricina revoltei lui Vindex şi a ostilităţii senatului, Vespasian, care se află în Egipt, asistă la luptele care îi pun succesiv faţă în faţă pe Galba şi Otho, apoi pe Otho şi Vitellius. La sfîrşit, spriiinit de Mucius şi de Anto-nius Primus, comandanţi ai legiunilor de la Dunăre şi din Orient care îi zdrobesc pe Vitelius şi pe Givilis, Vespasian aclamaţia Alexandria, debarcă la Roma (p. 73). Prima sa grijă este de a restabili ordinea internă şi mai ales vistieria compromisă de cheltuielile lui Nero, dar politica sa favorabilă provincialilor pe care tinde să-i pună în locul membrilor vechilor familii aristocratice şi refoimele lui financiare, care ii determină să deposedeze*senatul de privilegiile Şi prerogativele sale, provoacă opoziţia senatorilor. _ El ţine să asocieze pe fiii săi Titus şi Domiţian de la venirea lui la putere, dar dinastia flaviană încetează odată cu moartea celui din urmă, decedat in 96, la 17 ani după Vespasian. V fi >S* T A e arhaică a vetrei al cărei templu circular se gă- in Vor. (.'.nitul ei supravegheat de marele pontif este ai de VESTALE. Numeroase efigii apar pe monedele 701 îi Cultul Vestei, pur italic, nu V. 21). giiiiiii iliUSiâlifl pul Imperiului tîrziu. Lia mv^..,. .. man a purtat o simplă eşarfă de pînză (subligaciuum, „„„ togă. Dar, în epoca clasică, se punea sub aceasta una sau mai multe tunici (tunica). Tunica este un fel de kimono cu mî-neci scurte care ajungea pînă la jumătatea piciorului, susţinută de o curea care umfla tunica şi degaja mai mult. sau mai puţin picioarele. Confecţionată din in sau din lînă, ■- ^.r.ţf.s nutea fi împodobită cu o bandă de purpură, ^■„„rnW,,! naţional al roincod de pede. Astfel, mai mult ve eac s p timpul Imperiului timpuriu g care oamenii tindeau să se elibereze c.ît mai re , în viaţa cotidiană, se preferau din ce în ce mai mult veşminte de origine străină: palliwi, care era o manta greacă, sau laccrna şi paenula, care erau pelerine cu sau fără capişon. Costumul feminin se compunea dinţr-o tunică, stola, mult mai lungă decît cea a bărbaţilor, ajun-gînd pină la călcîte. Pe umeri femeile aruncau o palia care le acoperea pieptul pînă la centură. în epoca clasică doar curtezanele purtau togă. 704

vETERANl (p. 201. \czi şi l.t 1,0 NU.) V IA Desemnează uu dram (drum roman) *au o stradă principală. Roma număra 30 de mari artere printre care Via Sacra (For) şi străzile care corespundeau drumurilor pornind de la Roma, ca via iMa, traiectul urban al aşa-numitoi via Flaminia ele. V1CUS Termen care la Romi desemna cartierele şi străzile obişnuite: vicus Tiiicus. travcrsînd Velabrum şi locuit do meşteşugari etrusci, Viom lugarius la picioarele Gapitoliului, Vicufi Patriciu*, Snndtiliarius etc. V 1 E N N E (Isere) Colonie latină întemeiată de Gaesar pe amplasamentul unei cetăţi galice. Urma incintei romane este. încă ■vizibilă. Se regăsesc vestigiile unui teatru, dar oraşul este celebru mai ales prin templul lui August şi al Liviei, comparabil Casei pătrate de la Nîmes (Pp. 443'şi 447). VIGILII Miliţie urbană compusă din sclavi şi din liberţi angajaţi ai poliţiei din Roma în timpul nopţii. Ei erau comandaţi de prefectul vigililor (Pp. 171, 203 şi 860). V IGI N TIV I RAT Se desemnează cu acest nume magistraturile preliminare ale carierei senatoriale. Yor fi angajaţi de decemviri litibus iudi-candis (care judecau contestaţiile relative la starea civilă a cetăţenilor), do trcsviri capitales (care prezidau execuţiile capitale), de tresviri monetales (însărcinaţi cu bătutul monedelor), de tresviri viarum curandarum (însărcinaţi cu întreţinerea străzilor din Roma). V I L LA Locuinţa rustică tradiţională, utilitară, apărută din curtea, iniţial deschisă, cu o clădire centrală a suferit încă din secolul al II-lea î.e.n. influenţa hellenismului şi s-a apropiat de domus urbană cu peristil pentru a deveni vila decorată bogat (fresce, mozaic). Tipul arhitectural variază după provincii. Unelu vile imperiale sînt enorme (vila lui lladrîan, 705 si _ Jpp. N - ,,meilor (P interi^ 1^ 6<i r( Vl,lUm. ■mata pr 91 ii o ^S^'to^ 106 ă »olseH "de R°nia ^ -a tiocucerit ac ^ . ^uantama «^ 448). impor etrusc Rolul leilor i _iaîoriiali ^ i _ romani Ş1 » iile sale adoptaW i , porJ ^^dataco^ VCbUq11 ,roit 11211 -l1 IN O IC AŢH BIBLIOGRAFICE Nu putem da aci o bibliografie completă a lucrărilor referitoare la Civilizaţia romană. Am dori numai să completam acest volum cu indicaţiile care permit cititorului să adîncească explorările unor'probleme specifice. Am stăruit asupra lucrărilor generale, care pun anumite probleme, mai degrabă decît asupra manualelor ce expun numai situaţia inevitabil temporară a cunoştinţelor dobindilo într-un domeniu sau altul. I. LUCRĂRI GENERALE

A. Bibliografi B. Enciclopedii C. Istorii ale eivHizaţM'i II. ISTORIA POLITICĂ A. lucruri <îe ansamblu B. Originile C. Republica D. Imperiul ///. ISTORIA MILITARĂ IV. DREPT Şl INSTITUŢII A. Probleme generale B. Drept public şi constituţional v.tsroRi.* gnomică VI. VUTA ISTELECTUA 4. istoria ştiinţei*1. B. Limba C. literatura I iăsa ?. Educaţia Fieptâ •O. Costumul ,,;. Bucătăria A. Biblioşraîii Biblio■theoa philologica classioa. Index Ubraruni, pericdi-. Goruni, dissertationwn... Vhis-toire et ser, mithodes.Recherche, aonwrviition et critique des tSmoîsnasns. Sub conducerea lui '"m SAMMUN, Paris, 1*361. jj.ujpl. Va lahvtib^richt ăber die Furlsdiritie der klasidien Altsrtwnswissensehaft. V. MAROUZEAU: Dix anneea de bibliographie dassique, 1914—1924, 2 voi., Paris, 1924. J. MAROUZEAU (în colaborare cu J. URM ST): VAnn.ee nhilologique, Paris, 1928 şi urm. i \. NAIRN'S: Classical Hand-Lkt, odit. IUI. Bla.ckweil, ediţia a 2-a, Oxford, 1939. P.PETIT: Guide de Vâtwiiant an histoire aneienne, Pari?, 1959. Sa se consulte: A. PIGANIOL, Hisioiro de Rome, colecţia „GUo", ediţia a 4-a, Paris, 1954. The Year's Work in classical sludies, Bristol, 1907 şi urm. ii d Romati The Xear s, ., „... B. Enciclopedii FR.W. CORNISH: Concise Diclionary of Grvek and Rom-att Antiquities, Londra, s.d. , DAREMBERG, SAGLIO, POTTIER: Dietionnaire des Antiqaites grecques et romaines, 10 voi., Paris, 1877 — 1919. MOMMSEN şi MARQUARDT: Handbuch der r&nischen Alteriilmer, ediţia a 2-a, 7 voi., Leipzig, 18761888. Traducere £r. de G. HUM.BERT: Manael dos Antiquitâs romaines, 19 voi., Paris, 1887-1907. IWAN VON MÎÎLLER şi W. OTTO: Handbuch der klassichen Altertumswissenschâft, Muaclien, 1893-1939 (în curs de revizuire). PAULY, WISSOWA, KROLL: Realeneyrtopădie der Alter-twnsivissanschaft, Stuttgart, 1894 (în curs de publicare). E. DE RUGGIERO şi G. CARDINALI; Dizionario Epi-grafico di antichiih romane, Roma, 1880 şi urni., (in curs de publicare). O. SEYFFERT: A diclionary of classical Antiquiues: Mythology Religion, Literature and Art. From the German, revised and edited with additions, by H. NETTLE3HIP and -L SANDYS, ediţia a 4-a, New York, 1899. H.B. WALTERS: A. classical Diclionary ofGreek and Roman antiquities, biography, geography and mythology, Cfsmbridge, 1954.

G. BA1LEY: TheLe^ E.BAUMGARTEN.t . tisrh-romische Kultur, b'-i ome Oxford, i^19l3. R. BLOCH et J. COU3IN: Rome ci son destin, Pari*, 19&0 H. TU. BOŞiJERT.şi W. Z3CHIETZ8CHMA.NN: Ildlas und Rom. Die Kultur der Aniike in Bildern, Berlin, 1936, Traducere engleză, New York, 1936. O. GRUSIUS. O. IMMISCH, TH. ZIELINSKI: Dus Erbe der Altf.r,. 10 voi., Leipzig, 1910—1924. M. GRANT: The World of Rome, Londra. 1960. A. GRENIER: Le Cente romain dans la religion, la pensie et l'itrt. Paris, 1925. («. G'tUPP: Kuliurgeschichte der rdmisehen Kaiserzeit,2 xo\ 1903-190?!. M. HOMO: La Civiliiation romaine, Paris, 1930. O. LMVnSGU; Dis Erbe der AUcn, 26 voi., Leipaig, 1919-1930. J.G. STOBART: The grandeur that was Rome, 4 U'ed. edited and rovised by W.S. Maguiness und H.1I. Scullard, Londra, 1961. P. WENDLA.XD: Die hellenislisch-romische Kultur in ihren Beziehungen zu Judentuin und Christentwn, ediţia a 3-a, Tubiugen, 1932. TH. ZIELINSKI: Histoire. de la Cieilisation antique, traducere Ir., Paris, 1931. II. ISTORIA POLITICĂ &, Ituctftri de ansamblu K. i. BELOGH, G. DE BAXCTIS, E. HOLIL, II. VON SODEN: Propylăen Weltgeschichte, voi. II, Hellas und Rom, Berlin, 1931. BURY. COOK. ADCOCK, CH APvLESWORTH: The Cambridge Aneient History, Voi. Vil, YIII, IX, X, XI, XII, Cambridge, 1928 — 1936. Tc;„ir.;,,p o-^nerali " "■--•■-— "'.mâine. voi. I ediţia a 4-a' Paris.' m4< Vo1' IV: ® Eire roniain, ediţia a 3-a, Paris, 1939. R Ghlh d Al d ALBERTINI, lEmpire o, ţ , , F MEYBR: Geschlchte des Alterlums, ediţia a 1-a, Stutt-ffârt, 1893; voi. III revăzut de M.E. STIER, ibid., 1937. A. PIGANIOL: Hisioire de Rome, colecţia „GHo", citată mai sus. B. Orişinile » A. ALFOELDI: Băle, 1957. Die TrujanUchen Urahnen der Bomer, J. BBRARD: la Colonisalion grecque de Vlialie meridionale etde la Sicile dans VAntiquiti: Vhistoire el la Ugende, Paris, ediţia a 2-a, 1957. R.'BLOCH: Les Ongines de Rome, Paris, 1959. R. BLOGH: Le Mysfâ/'e etnisque, Paris, 1957. FR. BOViMER: Rom und Troja, Untersuchungen ztir Frăh-Qesehichle Roms, Baden-Baden, 1951. P. BOSGH-GIMPERA: Los Indo-EwopSens. Problemes archiologiqms, Paris, 1961. P. DE FRA.NCISC1: Primordia dvitatis, Roma, 1959. B. GJERSTAD: Early Roma, 4 volume, apărate, Land, 1953-1966. A. GRENIER: Bologne villanovicnne ei itrusque, Paris, 1912. J. HEURGON: La vie quotidienne <;hi;Z Ies Etnisques, Paris, 1961. G.A. MANSUELLI: Les Civilisa.tiojts de VEurope occidentale, Paris, 1967. M. PALLOTTINO: Le origini storiohe d>ii popoli italici in rel'izioni del X Congresso interiiazionale di S'.'ienze storiche, voi. II., 1953, pp. 3-60. M. PALLOTTINO: Vorigina delii Etrwschi, Roma, 1947. D. RANDALL MAG IVER: Villcuioviuns and early Etrus-cans, Oxford, 1924. INEZ SGOTT RYBERG: An Ai-chaeological record of Rome, {rom VII th to the II nd Century B.C. în Studies and Docu-ments, XIII, 2 voi., ed. Kirsot'f Lake and Silea Lake, Lon-dra-Filadelfia, 1940. H.H. SCULLARD: From the Gracchi to Nero. A history of Roms from 133 B.C. to A.D. 68, Londra, 1959. tWHATMOUGH: The foridalions of roman Itabj, Londra, Entretiens sur l'Antiquilâ classique. Voi. XIII: Les Ongines «e Rome, Fondat/ion Hardt, Geneva, 1957-

i'. Uepuitlicsi 0. BLOC II: Im lîepulitiqiif roniuinc, ■'•nfhls polmgiies e» sociaux, Paris, 1913. J. GARCOPINO: Profite de conquerants, Paris, 19C1. 1. GARGOPINO: Les Elapes de l imperialisme rornain, Paris 1961. J. CA.RCOPINO: Autour des Gracque.s, ediţia a 2-a M,. C. NICOLET), Paris, 1966. G. COLIN: Borne et la Grece de 200 ă 146 avânt Jesus-Chmir Paris, 1905. O. GORRADl: I," grundi e"nqui.gtc tncdilerrannc, Bologna, 1948. O. GIANNHLLI: voi. Ii «lin Storia di Roma, Bologrw. 1938. 1'. GRIMAL: Le Sikcle des Scipions: Rome ct l'helle'nisnic au lemps des guerres puniques, Pacis, 1953. R. PARIBENI: voi. I din Storia di Roma, Bologna, 195;:, T. RICB HOLMEŞ: The roman republic and the fnunder of the Empire, 3. voi., Oxford, 1923. l>. Imperiul CJ. BIiOCH: Ulimpire rornain, evolulion ei deeadenec, Paris, 1921. A. GALDBRINI: / Severi, la crisi delVimpero al UI secol", Bologna, 1949 (voi. VII din Storia di Roma). •I. GARGOPINO: Points de vue sur Vimperialisnic romain. Paris, 1934. V. CHAPOT: Le Monde romain,-Paris, 1927. A. VON DOMASZEWSKI: Gesehichte der rdmischen Knknr, U voi., ediţia a 3-a, Leipzig, 1922. li. HARMAND: L'Occident romain: Gaulc, Espagne, Bre-tagne, Afrique du Nord. 31 av, J—C. ă 235 ap. J.C., Paris, 1960. J.J. HATT: Histoirc de la Gaule romaine (120 av. J.C. — 451 ap. J.C). Colonisalion ou Colonialisme?, Paris, 1959. B.W. HENDERSON: Five roman Emperors: Vespasian, Titus, Domitian, Nerva, Trajan, A.D. 69—117, Cambridge, 1927. Ij. HOMO: VEmpire romain. Le gouccrnement du mondc La diferise du monde. L'exploitation du monde. Paris, 1925. G. PARAIN: Jules Cesar, Paris. 1959. R. PATUBKNI: L'etâ di Cesare e di Augusto, Bologna, 1950 (voi. V din Storia di Roma). "16 Paris, 1960. A MILITARĂ '"s'"< "f T" 1914. , P. GOUISSIN: Les Annes r o mâine s, Paris, 1926. H. DELBRUCK: Geschichte der Kriegskunst im Rahmen ier politischen Geschichte, 2 voi., ediţia a 3-a, Berlin, '■\^t\ ^ noi a FORNI: Ilreclut xiano, Milano-Roma, I?o3. Klio, Berlin, 1923

V Kriegsgeschichle, Leipzig.,1922-LBPEBVRE DES NOP.HES. marine moieme. La «^" â i'etuie de resciaoage, Parib, K. LEHMâNN-HARŢLEBEN: des Mittelmeers, Leipîig. 1^J\ M. MARIN Y PENA: drid, .li»*». Schlac '; naii. Conlr.&ution 8 717

N.H.A. ORMEROD: Piracy in the Ancient World, Liverpool. 1924. H.M.D. PARKER: The Roman Legions, ediţia a 2-a, Cambridge, 1958. W.L. RODGERS: Greek and Roman Naval Warfare, Londra, 1937. Apărarea Imperiului J. BARADRZ: Fossatum Afrime, recherc]i.es aericmies sur l'organination des confirm sahariens ă l'epoque romaine, Paris 194!). R. GA.GNAT: VArmie romaine d'Afrique el Voccupatum militaire de l'Afrique pur Ies Empereurs,'i\lo\., ediţia a 2-«i, Paris, 1912-1913. ,r. LE ROUX: L'Armie romaine de Bretagne, Paris, 1911 . J. LESQUIEfl: VArmie romaine d'Egypte, Cairo, 1918. A. POIDEBARD: la Trace de Rome dans le desert de Syric, reeherches aeriennes (1925-1932), 2 voi., Paris, 19ÎÎ4. LA. RiCHMOND: A Handbook to the Roman Wall, ediţia a 10-a, Newcastle, 1947. W. SCHLEIERMACHER: Der romischr Limes in Deuisehland. Berlin, 1959. IV. DREPT ŞI INSTITUŢII A. Probleme genevale KD. FUSTEL DE COULANGES; La cili antique: etude sur le culte, le droit, Ies institutions de la Grece et de Rome, ediţia a 14-a, Paris, 1893. T.R. GLOVER: Democracy in the Ancient World, Gambridge, 1927. J. HUMBERT: le Droit antique, Paris, 1961. TH. HOMMSEN: Vezi mai sus la lucrări generale. W. WARDE FOWLER: The City State of the Greehs aml Rornans, 1893. V. VON WIL.VMOQITZ-MOELLENDORF, J. KROMA-YER, A. HEISENBERG: Staat und Gesellschaft der Gnechen und Romer, ediţia a 2-a, 1923. B. Drept public şi constituţional G. BLOCH: Les Origines du Senat romain, Paris, 1883. G.W. BOTSFORD: The Roman Assemblies from the ir origin io the end of the Republic, New York, 1909. 718 Ă, ■BOUGHfi-LEGLBRCQ: Manuel des institutions romaines, BafîS. 1886, AHVGRBENIDGE-. Roman Public Life, 1901. T HOMO- Les Institutions politiquss romaines de la CUe t L'Etat,' Paris, 1927. p LAMBRECHTS: Li Composition du .Senat romain de Vaceission au trone d'Hadrien ă la mort de Coinmode (117 — 192), Anvers, 1937. . P IAM.BRECHT3: La Compoution du .'senat romani de Sgptiem} .Siv'ere a DiocUtien (im~-28i), Anvers, 1937. A..A. LEVI: La coslituzione romana dai Gracchi a Qiulia j!SMARFQUARDT şi ill. MOMMSEN-. Handbuch... (Vezi lucrări generale). , F. DE MARTilSiQ: Storia della coslituzione romana, i voi., Neapolc, 1055 — 1962. G. ROTOMDl: L-gss publicae popidi Romani, Milano, 1912. îl'. RUDOLPH: Stail und Staat in ro:tm<;h-:n Italia, L-îip/.ig, 1935. „ A.N. SHBRWIN'-WIUTE: The Roman citjzenşki.p, Oxford, 1939. ,. , „ 11. SJBER: Di-; pl?bzischen Magistraturen bis zur tex Hortensia, Liipzig, 1936. P. WILLEMS: L", Droit public romain,, ediţia a 7-a, publicată, de J..WILLBMS, Louvain, 1910. C. B.wsle juridiee ale principatului J. BEL1A.NGER: Recherches sur Vaspect idiologique du principat, teză de la Lausanne, Bale, 1953. M..GRANT: From „impsrious" Io .,auctoritas■'..., Cambridge, 19't6.

P. GRENABE: Essai sar les origines du,principat, Paris,1961. E. KORNEMANN: Djppelprinupat wid Rswhtsteilung im întrunim Riminum, L'iipzi^, Berlin, 1930. ANJDRE M\GDEL\IN: Auctoritas prineipis, Paris, 1947. O. TU. SGHULZ: Dis w^sen des ro'mischen Kaisertums der erstert z'.vjî Iahrhunderten, im Studieri zur Geschichte und Kultur des Ahertums, VIII, Paderborn, 1961. O. TU. SGHULZ: Vom Prinzipat zur Dominat, Paderborn, 1919, ibid., IX. B« Instituţii provinciale şi municipale F.F. ABBOTT şi A.C. JOHNSON: Municipal administra-ti-on in the Roman Empire, Princaton, Viii. 719 W'.T. AU\OLr>: R>man Provincial Administra llon, ediţia a a-a, publicată de E.S. BOUCHIER, Oxford, 1914! P, OUlRAUI): /,?s AşsembUcs provinciales dans t'Empîre romain, 1887. C. HAL Gr AN: Essai sur Vadministratlon des provinces sfn/i. loriales sous l'Empire romain, 1898. J.J, HATT: Histoire ăe la Gaule rornaine, Paris, 1959. O. HIRSCHFELD: Die Kaiserlichen Venvaltungsbmmtcn. von Augustus bis Diocletian, ediţia a 2-a, 1905. Vezi PFLAUM în Viaţa socială. J.S. REID: The municîpalities of the Roman li rapt re. Cambridge, 1913. G. II. STEVENSOX: Roman Provincial Administnttion, Oxford, 1939. K. Drept privat V. AR.\NOIO-RU1Z: Storia del dlriito romano, Nt-apole, 1937. C..CV. BRTjNS: Fontes iuris Romani antiqui, ediţia a 7-a, publicată de G. GRADENWITZ, 3 voi., Tubiiigen, 1919. W.W. BUCKLAND: A Manual of Roman Law, Gambridgti, 1925. W.W. BUGKLAND: The main inslitutions of Roman privat'' Law, Gambridge, 1931. ,1. CARGOPINO: Lts „pretendu.es lois royales" laMSlangcn de VEeole franţaise de Rome, 1937, pp. 344 şi urm. E.G. CLARK: Histonj of Roman private Law, 3 voi., Cambridge, 1906-1914. G. GUQ: Manuel des imlitiitions juridiques des Rninairm, ediţia a 2-a, Paris, 1928. ,T. DBCLAREIJIL: Rome el Vorganisation du Droil, Paris, P.E. GLRARD: Manual iUmentaire de droil romain, ediţi-ia 8-a, publicată de F. SENN, Paris, 1929. P.E. GIR.A.RD: Textes da droil romain, ediţia a C-a, Paris» 1937. H. LfiVY-BRUHL: Qmlqiies problemes du, tres_ ancien droil romain; essais de soluţiona sociologiques, Paris, 1934. R. MONIER: Manuel iUmentaire de droil romain, 2 voi., Paris, 1935—1938. S. RIGGOBONO, F. BAVIERA, G. FERRINI; Font?* \iwis romani anteiustinietni,.,, ediţia a 2-a. FR. SCUTILTZ: Prinzipien des riţmischen Rechts, Miitichen, 1934. 720 CW, WESŢRUP: Introducthn Io Eavly Roman Lmv, comparativesociologicul Studies: the Jfatriarchal Joint Family, jj. Joi ni Familii and Familţi Pmprrty. t.<>j>f'iih;\ou. 193't, V. ISTORIA ECONOMICĂ l,. BRENTANO: Dis Wirtschaftslehen der anlikcn Wtlt, i t capital dans Ic monac l,. BRENTANO: Dis Wirtschaf 1929. E. CAVAIGNA.C: Population et capital dans Ic monac niediterraneen antique, Strasbourg, 1923. M.P. GHARLESWORTH: Trude-Routes and Commerce of the Roman Empire, ediţia a 2-a, Caiabridge, 1926, traducere fr.( Paris, 1939. O. DAVI.ES: Roman mines in Europe, Oxford, 1935.

A. DELOUME: L-s Manieurs d'urgent- â Rome jii-squă l'Empire, ediţia a 2-a, I'aris, 1892. ,î. DONALDSON: Woman, her position and influence i« Ancient Greece and Rome, 1907. F.M. FELDHAUS: Die Technik der Antike und des Mit te.' lalters, Potsdam, 1931. T. FRANK: An Economic Surve.y of Ancient Rome, 4 vot., Baltimore, 1933-1938. W.E. HE1TLAND: Agricola: a study in Agriculiure and Rustic Life in the Greco-Roman World, Cambridge, 1921. LEFEBRE DES NOETTES: La Force motrice animale ă travers Ies âges, Paris, 1924. LEFEBVRE DES NOETTES: L'Attelage, la force motrice animale ă travers Ies âges, contribulion « l'histoirc de Cescla~ vage, Paris, 1931. H.J. LOANE: Industry and Commerce. of the City of Rome (50 B.C.— 200 A.D.j,' Baltimore, 1938. P. LQUIS: Le Travail dans le monde romain, Paris, 1912. A.W, PERSSON: Staai und Manuţaktur im rb'mischen Reiche, Lund, 1923. M. ROSTOVTZEF.F: Economic and Social- History of the Roman Empire, Oxîovd, 1026. Traducere germ., 2 voi., 1931. Traducere ital., ediţia a 2-a, 1953; ediţia a doua revăzută de M.P. FRASER, 2 voi., Oxford, 1957. «• SALVIOLI: Le CapitaUsme dans le monde antique. Paris, 1906. Ediţia a 2-a Hal., II capitalismo antico, 1929. J. TOUTAFN; VEconomie antique, Paris, 1927. •* ■ WALIjON: Histoire de Vesclnvage dans l' Antiqnite, h 2-a, a voi., Paris, 1879. 721 ^r, Cl<\ R.1I. BARROW: Slavery in tke Roman Empire, 1928, J.P. WALTZING: Stuie historique sur Ies corporations professionnelles chez IesRomains, 4 voi., Paris, 1895-1900. 1| Ml .'VI AŢA INTELECTUALA ŞI ARTISTICA Â. Istoria ştiinţelor P. BHUNET et A. MIELI: Histoire des sciences. Anliquile Paris, 1935. B. FARttINGTON: Science în Antiquity, Londra, 1936. R. TATON: Histoire gânerale des Sciences. La science antiqiie et niidiSvale, des origines â 1450, Paris, 1937. Partea a 2-a do Pil. MICHEL ct J. BEAUJEU. B. Limbă latină G. DEVOTO: Storia della lingua di Roma, Bologna, 19i0, A. BEN'OUT: Morphologie historique du latin, ediţia a 2-a, Paris, 1927. A. ERNOUT et A. MEILLET: Dictionnaire âtymologique de la langus latine. Histoire des mots, ediţia a 4-a, Paris, 1959. J. B. HOFMANN: Lateinische Umgangssprachn, ediţia 2-a, Heidelberg, 1937. M. LEUMANN, J.B. HOFMANN, A. SZANTY: Lateinisohz Grammatik, 2 voi., Miinchen, 1963. A. MEILLET: Esquisse d'une Histoire de la langue latine, ediţia a 4-a, Paris, 1938. F. SKUTSCH: Lateinische Sprach», în K ui tur der Gegcmvart, ediţia a 4-a, 1924. V. VAANANEN: Le Latin vidgaire des iiiscriptions pompeiennes, nouvelle edilion, Berlin, 1959. V. VAANANEN: Introduction au latin vulgaire, Paris, 1963. C. Literatură Probleme generale L. GASTIOrLIONI: II problema della originaliiâ romana, Torino, 1928. A.M. GUILLEMIN: Le Public "A la vie littimire u Rome, Paris, 1938.

W.K. ROLL: Stwlien zur Vtrstâidnis der romischen Lheratur, Stuttgart, 1924. F. LEO: Die Originalităt der roniisclien Litere tur, Gottingen, 1904. 722 Istoria literaturii B. BARCH1ESI: Nevio epico, Paclova, 19G2. J BA^ET: Litliraiure latine, ediţia a 4-a, Paris, 1941. K. BUGHNER: Virgilio, Brescia," 1963. J.\V. DXJFF: Literanj Historţ) of Rome from the origins to Ihe close of the Golden Age, Londra, 1909. J.W. DUFF: Litarary History of Rome in f/i? Silcer Age, from Tiberins to Iladrian, Londra, 1-930. ,f. FONTAÎNL'l: Isiiore de Si/die 'et la c.idture elnssique ea Espagne wisigothique, Paris. H>r>y. H-N. FOWLGR: A tlistory of Rniwm Li te rai are, ediţia a 2-a, 192?.. A. MTCHFjL". RhHorujii" el, p'\<lişophie i-hez Cireron. Ensais sur Ies fondein'nis /)?jtîusop'ii(/iM,« de l'ari de perstwder. Paris, 1960. A. MiCHEL: Tacite et le dr^iin de l'Empire. Paris, 1W€>. R. PICHON: Histoire di- la lilieratnn» latine, ediţia a 5-ii. Paris, 1912. A. RIVAUD: Ilistoircdc la philusopkie, I; Des originea ă ta seolastique, Paris, 1948. Atti del Convegno internazionale Ovidiano, Roma, 1950. A. ROSTAGN1: Storia delii letteratura latina, '> voi.. Torino, 1949. M. SCILVNZ: Geschichle der roniisehen Liieralur, iu T. y*ki Mliller,, Handubueh. '.. voi., -19U-19U5. D. Artele plastic? L H c r « r i de a n s a m b I u Arclieologia e storia delVarte chssica (Enciclopedia classiea, sub conducerea lui G.B. PIGIU, C. del GRWDK, P/R. ARIA»), voi. XII, partea I, Torino, 1959A. FROVA; I/arte di Roma e del mondo romano, Toriuo, 1%1 G. GH. PICARD: VAn rom.ain. Paris, 196'i. CH.CL. VAN ESSEN: Precis d'histoire de Cm-t antiqug e,i Italie, Bruxelles, 1960. Sculptura 1^. E8PERA.î<(DimT; Ripertoire general des bas relief9, !^ues et bustes de la (iaule romaine, 10 voi.. Paris, 1907 — G.CII. PICARD: Les Tropbies rotnains. Contribution ă \<t'fl°"'e de l« reîigion et de Varl triomphal de Rome, Paria, 723 : RJ/jerluire de ta statuaire grteque el romoin,; 6 voi., Paris, 1910-1931. ;■>. REI.NACH: RSpertoire dea raliefs grecs et romains, 3 voi Paris, 1909-1912. ' ' "' C. ROBERT: Dic antiken Sarcoohog-Reiiefs, C, voi., 18')0 -■1919. E. STROXG: Ro:n<m Sculpturi' from Augusta* (o Constantin 2 voi., 1907. E. STRONG: traducere italiană, 2 voi., FloiviUa 1923-1926. O. VES3BERG: Sluiien zur h'a'tstgctchirhtc. Jur r<imis<:k<-n Republlit, 2 voi., Lund, 1941. P i ctara şi mo zaicui H.C. BEYEN: Die pompejanische Waruldekoration von Z.viiten bis zum Vierten Stil, voi. F, Leiden, 1938. A. CARANTHNI: Ricerche sullo slille e la cronologia del mosaici della villa di Piazza Arme rina, Roma, 1946. E. GURTIUS: Die Wandmilerei Pompejus, Leipzig, 192!). A. MA1URI: Li Peinture romaine, Geneve, 1953.

E. RIZZO: Monumenti della pittura antica scoperti in Italia, Roma, 1953 şi urm. (in curs de publicare). F. WÎRTII: Rb'-nisehe Wandnialerei eoni Untergang /'«;«-pejis bis aus Ende des 3 Jahrhunderts, Berlin, 1934. Bijuterii J. HEURGON: L» Trişor de TSn,)s, Paris, 195rt. <J r ă d i n i P. GRIMAL: L?s Jardins romaiiis, Paris, 19*5, ediţia a 2-a, Paris, 1968. E. Arhitectura şi orbanisi»ul M.E. BLAKE: Ancient nonstruclioii in, Haly front l/ie preiiix-toric period to Augustus, Washington, 1959. M.E. BLAKE: Roman construction in Italy from Tiberius through the Flaviens, Washington, 1959. G. GAPUTO: II teatro di Sabratha e Va.rchitett.ara teatral? africana, Roma, 1959. P. GRIMAL: L*s Villes romaincs, Paris, 1954. h. HOMO: Rome iinpSriale et l'wbamsme dans t'AntiqinJJ, Paris, 1952. E. KtRSCHBAUM, S..J. : L-:.« Fouillcs de Şainl-Pierre </<•• Rome, Paris, 1961. 724 rK KMAPP: The care of city strells in ancîent Rome, Classiccil Weekly, XIX, pp. 82, 83, 98; cf. 114-118. (' LUGLI: / monumenli anlichi di Roma e iei suburbia. Roma, 1929-1934. . G LUGLI: Roma antica. II centro monumentale, Roma, 1946. jl G. LiUGLI: La Tecnica edihzla romana con partu-olare riguardo a Roma e Lazio, Rpma, 1956. tţ B PLATNER: A topographical dictionary of ancient "nome, Oxford, 1929. O.T. RlVOIRA: Archilettura romana; eostruzione e statica deU'etă imperiale, 1921. D S. ROBKRTSON; Greek and'roman Archilcclure, Cambridge, 1928. G. SPANO: Li ii lamina si one delle vie di Pompei, Alţi delta Reale Accademia... di Neapoli, 1920, pp. 1 — 128. K SWOBODA: Romischc tind romanische Palăsle, ediţia a'2-a, Viena, 1924, F. Educaţia C. BARBAGALLO: Lo stalo e Vinrmionc pubblica neW lmpe.ro romano, Catania, 1911. A. GWYNN: Roman education [rom Cicero to Quinlilian, Oxford, 1926. ■ '_ H.I. MARROU: Hist.o'ire de l'llducation dans VAntiquiU, Paris, 1948. S,L. MOIILER: Slaee education in the Roman Empire, Transactions of the American philological Associntion, 1940, pp. 262-280. A.S. WnhKim-. Roman Edimition, 1905* Vil. VIAŢA SOCIALĂ J.P. BRISSON: Şpartacus, Paris, 1959. S. DILL: Roman Socieiij front JSlero lo M. Aarelius, ediţia a 2-a, Londra, 1905. S. DHjlji Roman. ŞqţietiJ in the tast Centwtf ef ihe Western Empire, ediţia â' 2-a, 'Londra, 1899. A.M. DlJPF: FreednieA in the Early Empire, Oxford, 1928. i- FRANK: Som4 Aspects of Social Behaviour in Ancient. Rome, Cambridge, 1932. J- GAG-E: L?s Clusses sociaîcs dans l'Empire romain, Paris, M. M.4XE Y: O 'ruoalions of //'.•• hnv"r classes iii R_omrtn Snrielif , Chicago, 1938. 725 C. NICOLET: VOrdre iquestre k Vepoque republicainS (312—43 i.e.n.), I, Paris, 1966. H.G. PFLA.UM: Les Procurateurs dquestres sous le llauu Empire romain, Paris, 1950.

-.< A. STEfN: Der ronische Ritterstand, Munchen, 1927. D. VAN BERCHEM: Les Distributions de bU et d'argent ă la plebe romaine sous l'Empire, Geneve, 1939. A. WARDE FOWLER: Social Life at Rome .in tke Age of Cicero, Londra, !908, traducere fr., Paris, 1917. VIU. ISTORIA RELIGIEI F. ALTÎIEIM: R:>nische Religionsgesnhichte, 3. voi., Berlin, 1931-19!'.: U-aducero engleză H. MATT1N-GLY, Londra, 1938. F. ALTHKI.il: Terra Mater; linte rsuchungen zur altilalisnhtn ReUgionsg-'schickte. J. BAYET: Histoire politique et psychologique de la religion romaine, Paris, 1957. G. BO18-5IER: L% Religion romaine d'Auguste au.c Anto-nins, ediţia a 3-a, 2 voi., Paris, 1884. M. BULARD: L'i Religion domestique dans la colonie itali-enne de DSlos, d'apres les peintures murales et les autels hislories, Paris, 1926. F. GUMONT: L?s Religions orientales dans la paganisme romain, ediţia a 3-a, Paris, 1928. , "'' F. CUMONT: Lux perpetua, Paris, 1949. G. DUMBZIL: Jupiter, Marş, Quirinus, Paris, 1941. G. DUMEZIL: Naissanve de Rome, Paris, 1944. G. DUMEZIL: Tarpeia, Paris, 1947. G. DUMEZIL: L'HîrUage indo-europeen, Rome, Paris, 1949. G. DUMB3IL: Li Religion romaine arckaîque, Paris, 1966, P.M. DVJVAL: Ln$ Dieux de la Gaule, Paris, 1957. J. GAGE: Apollon romain. Essai sur le culte d'A.pollon et le ddveloppement du ritus graecus a Rome, des origines ă Auguste, Paris, 1955. A. GRENIER: />s Religions e'tmsquc et romaine, Paris, 1948. K. LAŢIE: Rjinmh-: Rdigionsgeschichte, Munchen, 1960. II. LE BO-\>TIEC: Le Culta de Cireş a Rome, des origines ă la firi de la RSpubliqiie, Paris, 1958. G. PICXRD: L"s Rdigions de VAfrique antique, Paris, 1954. \. PIGVNfOL: Richerches sur les icux romains. Strasbourg, 1923. 726 Geschichle des ahUan 'neovle, Londra, 1911. C \VlS9OWA: Religion und Kultus Aer Riimer, ediţia a 2-a, Munehen, 1912. în I. von Miiller, Handbwh. IX. VIAŢA COTIDIANĂ Şl FAMILIALĂ A. Lucrări generale F. BETIIE: Ahnenbild und Familiengesdtivhii' bei Romern und Griechen, Munclten, 1935, H. BLUMNER: Romische Privataltertilmer. ia I. VON MtJLLER, Handbuch (vezi lucrări generale. BlI. GARCOPINO: La Vie quotidienne «. Rome o Vapogee de VEmpire, Paris, 1939. _ Ii. FRIEDLAENDER: Darstellungen aus der Sittengeschichte Roms, in der Zeit von Augustus bis zum Ausgang der Antoninen, ediţia a 10-â revăzută de G. WISSOWA, 4 voi., Leîpzig, 1920^1923. traducere engleză, 4 voi., 1908—1913. Traducere ff. de Gli. VOGEL, 4, voi., Paris, 18G5-1875. P. GRIMAL: La Vie. ă Rome dans VAntiquite, Paris, 1953. F.W. JOHNSTON: The Private Life of the Romans, 1932. . MARQUARDT: Pricatleben (vezi lucrări generale MOMMSEN-MARQUARDT). W.B. MG DANIEL: Roman private life and i-1s sureivals, Londra, 1925, U.E. PAOLI: Vita Romana. Notizie di antiehitâ private,

ediţia a 4-a, Florenţa, 1915. Traducere fr., Paris. 1955. B. Sporturi şi jocuri (Vezi, de asemenea, religia.) R.G. AUSTIN: Roman board ea meu. Greeee arid Home, IV (1934), pp. 24-34, 76~8'2. •'• A\MARD; Essai sur Ies chasses romaines ă le fin du sicrie des Antonim, Paris, 1951. R. GOO3SENS: Note sar Ies faetions du Cirqne ă Rome, în Syzantion, 1939, pp. 205 — 209. "• •'r/NNISON: Animalii for show and plctisure in anrient Rome, Mancltester, 1937. ii.A. SANJJLJKS: Swiuniing among the Qi-eeks atul tkc l{„. rnans în Classical Journal, XX, pp. 566 — 568. K WEGNER: Dan Ballspiel durRSmer, Diss. RostoeV Wurzburg, 1938. C. Pieptănătura M. BEîlNTIART: Haartrachten roniisuhnr Kaiserirmen o.uf Miwzen, in Blătler fur Miinzfreunde, pp. 188-192. 0. Costumul L.M. WIL.SON: The Roman toga, Baltimoi-fi, 192'i. L.M. WILSON: The clothing of the Andent Romans, TBaltU uiore, 1938. E. Bucătăria J..VNDR'fi: L'Alimeutatîon et la cuisine ă Rome, Paris, 1%1. O.ii. HARCUM: Roman Cooks, diss. Baltimore, 191-'i. V. în provincii S. AVRIGEMM.A: Aspetti delhi vita pubblica e privata nei municipi della Tripolitana romana, în ruVista Roma, XVIII (1940), pp. 197-215. O. PIGARD; Lx Civilisation de VAfrique romaine, Paris, 1959. , , M. şi G.II. B. QUENNEL: Everyday Life in Roman Britain, ediţia a 2-a, Londra, 1937. A.L.F. RIVET: Town and Coantnf in Roman Britoin. Londra, 1958. (J. Viaţa de îainilie F.E. ADCOCK: Women in Roman Life and Letiers in Ornice and Rome, XIV, 1945, pp. 1 şi urn\. M. BORD A: L'ires. La vita familiare romana nei documenti areheologiei e letterari^ Vatican, 1947. B. FOERTSGti: Die pblitische Rolle ăer Frâu in dor romisehen Repiiblik, Stuttgart, 1935. , GrH.LEFEBURE: Le Mariage el le divorţa ă traversl'histoire romaine în Nouvclle Reeue historique du, Droit franţais et ,-tranger, XLII, pp. 102-133, 728 TABLA ILUSTRAŢIILOR 1. GRUPUL LUI ENEA ŞI A LUI ANCHISE Enea, fugind din Troia cuprinsă de flăcări, duce în spinare pe tatăl său, Anehise. Statuetă de lemn datînd, probabil, din prima jumătate a secolului al V-lea î.e.n. ţi provenind din săpăturile de la Veii. înălţimea 20 cm. Roma. Muzeul de la Villa Giulia. Expoziţia „Arta şi civilizaţia etruscilor". Muzeul Luvru. Paris, 1955. 2. CAP DE IUPITER Teracotă de stil etrusc provenind din templul zeităţii Mater Matuta de la Conca (în antichitate Satiricum, în Lalium) şi datînd do la începutul secolului ai V-lea î.e.n. înălţimea '25 cm. Roma. Muzeul de la Villa Giulia. 3. UN PLUGAR Şl ATliLAJUL SĂU Bronz votiv datînd din secolul al IV-lea î.e.n. şi provenind din Arezzo (în antichitate Arrctium). Roma. Muzeul do la Villa Giulia. 4. RĂZBOINICI ETRUSC 1 Şl O FEMKIL LA O PROCESIUNE FUNERARĂ Tăbliţă de teracotă arsă, provenind din Voii. SlirşiUiI secolului al Vl-lea î.e.n. Paris. Muzeul Luvru. 5. CAPUL LUI AUGUST TÎNĂR Marmoră. Muzeul din Arles. 733 6. STATUIA LUI TRAIAN. Traian în platoşă, după un tip care provine din înfăţişarea lui August de la Prima Porta. Pe platoşă se află masca

Meduzei şi două Victorii înaripate care ţin nişte prizonieri. Marmoră. Ostia. 7. ALTAR FUNERAR Acest altar reprezintă, pe cele patru feţe ale sale, motive inspirate din ritualul căsătoriei. Partea superioară este împodobită cu ghirlande care înconjoară instrumente de sacrificiu. Roma. Muzeul Naţional al Termelor din Roma. 8. LTCTORI Fragment din Ara Pictatis Augustae, altar consacrat în 22 e.n. de Tiberiu, construit abia în 43 de Claudiu, pentru a ilustra Pietatea împăratului, ataşamentul său faţă de fondatorul Imperiului, August, şi soţia sa, Livia. Cinci basoreliefuri care ornau incinta acestei Ara Pietatis sînt azi încastrate în faţada interioară a Vilei Medicis. Unul dintre ele reprezintă o scenă de procesiune, căreia îi aparţine fragmentul de faţă. 9. RELIEF PROVENIT DIN FORUL LUI TRAIAN PARTEA STINGĂ Haruspex (ghicitor) examinînd măruntaiele unei victime. Partea stingă a unui relief reprezentind pe Traian luînd auspicii. Paris. Muzeul Luvru, 10. DETALIU AL COLUMNEI LUI TRAIAN: A DOUA CAMPANIE ÎMPOTRIVA DACILOR Traian străbate Adriatica împreună cu armata sa. Se văd trei nave de război, înarmate cu pinteni lungi (rostra), nave pe care au urcat pedestraşii (a se nota steagul de legiune ( pe corabia care se află jos). Traian in picioare, pe nava din mijloc, pare să vorbească soldaţilor. Scena se petrece | noaptea (un om, în stînga, ţine o torţă). 734 11. COLUMNA LUI TRAIAN Imagine a părţii inferioare. Columna lui Traian a fost dedicată împăratului, în 113 e.n., în amintirea victoriilor sale asupra dacilor. Este opera arhitectului Apollodor. Scena reprezintă pregătirile de campanie: soldaţii taie lemne, caută apă etc, în vederea construirii unei tabere. Partea superioară a fotografiei arată o defilare, 12. CAPUL LUI ANNIUS VERUS Annius Verus era fiul lui Marcus Aurelius. A murii Ift vîrslă de şapte ani, în 169 e.n. Melancolia dureroasă care emană din acest tînăr chip este, după J. Charbonneaux „ceva mai mult decît pecetea epocii, marca bolii şi semnul prevestitor al destinului". Aci avem unul dintre portretele de copii şi de adolescenţi care se numără printie mişitele sculpturii romane. Acest portret a fost, poate, opera unui artist originar din Attica (C.Î. J. Charbonneaux, Portretele din vremea Antoninilor, în Monumentele Vioi, voi. 49, 1958, pp. 67 — 82). Muzeul Liwru. 13 a. BASORELIEFUL NUMIT AL PRETOR HA 1LOR Acest basorelief, care grupează în realitate nisie ofiţeri şi soldaţi dintr-o legiune, ca şi un stegar, datează din vremea lui Hadrian. Muzeu! Luvru. A se vedea M. Huitv, Cohortele pretoriene, Paris, 1938. 13 b. PLĂTIREA IMPOZITULUI Nişte ţărani, îmbrăcaţi într-o mantie cu o glugă caracteristică pentru condiţia lor, aduc bani la. un perceptor înconjurat do slujbaşi mărunţi. Relief provenind din Neu-magen (Noviomagus). Muzeul provincial din Trier. începutul secolului al Ill>lea e.n. li. SCENĂ DE RITUAL IS1AC Preotul zeiţei Isis iese din templu şi apare, în partea de sus a unei scări, ţinînd în mîna sa urna care conţine apa sfîntă, simbol al zeiţei. Este în întregime îmbrăcat în in. La stînga sa, un preot negru agită un sistru. La dreapta sa, o preoteasă ţine de asemenea un sistru şi o căldare, în cealaltă mînă. înaintea celor trei celebranţi, un aprod, cu toiagul său alb, impune tăcere celor de faţă, bărbaţi şi femei. La piciorul scării, un altar unde arde focul jertfei. Palmieri şi ibişi situează scena în Egipt. Pictură provenind din Hereulanum. Muzeul din Napoli. 15. MOZAICUL LUI POSEIDON ŞI AL AMFlTMTEl {DETALII) Mozaic mare găsit în Algeria la Constantine, datînd din secolul al III-lea e.n. Reprezintă o scenă maritimă unde se amestecă reminiscenţele mitologice şi detaliile concrete. în centru, Neptun şi Amfitrite stau în picioare într-un car, tras de hipocampi. Dedesubt, se află bărci cu pescari şi o întreagă serie de peşti, caracatiţe şi crustacee. Muzeul ÎS. ÎNTOARCEREA LUI ULISE Eroul, în Itaca, îşi revede nevasta, Penelopa, care nu-1 recunoaşte. Pictură din Pompei. Napoli. Muzeul Naţional. 17. VERGIL1U ÎNTRE DOUĂ MUZE Acest celebru mozaic, provenit din Susa, reprezintă pe poet (identificat datorită cuvintelor înscrise pe un volumen deschis pe genunchii săi: primele* versuri din Eneida), aşezat între două muze care îl inspiră: cea a epopeei, la dreapta sa, cea a tragediei, la stînga sa. 18. BUSTUL LUI CICERO Identitatea personajului reprezentat de acest bust este garantată de o inscripţie care figurează pe un alt portret al oratorului (Londra, Apsley House), ale cărui trăsături sînt evident inspirate de modelul celui de faţă. Roma. Muzeul Vatican. 1! 736

9. COPIL DECLAMÎND : Detaliu de pe un sarcofag. Copilul, Tn picioare, declamă ;n discurs, compus de el, înaintea profesorului său caro stă os. Scenă caracteristică pentru educaţia tinerilor la şcoala retorului. Relief. Muzeul Luvru. 20. MĂSURAREA BOBULUI Un slujbaş al serviciului annonei (aprovizionarea publică) măsoară bobul predat de furnizori. Mozaic de la Ostia. Piaţa Corporaţiilor. 21. CĂRUŢĂ UŞOARĂ Mozaic reprezentînd un ţăran într-o căruţă uşoară, cu patru roţi (sînt reprezentate numai cele de pe latura stîngă), pe care o trage un catîr. Ostia. Termele cezarilor. 22. DECOR DIN AL IV-loa STIL Decor pe zid, provenind din Pompei, şi reprezentiud un ansamblu complex, unde apar personaje dintre care unele (invizibile aci) prezintă un caracter dionisiac. Stucul este utilizat şi la pictură, fapt care accentuează impresia de „tridimensionalitate". Acest decor este inspirat, fără îndoială, de motive teatrale. Napoîi. Muzeul Naţional. 23. POMPEI.PERISTILUL CASEI VETTIÎLOR Această casă, cercetată la începutul secolului al XX-lea, & îost mult restaurată; coloanele au fost puse la loc şi grădina a fost reconstituită după urmele lăsate de plante în pămînt. Printre tufişuri, nişte statuete şi doi Hermeşi, un bazin rotund de marmoră, un bazin de fintînă, o masă etc. Interior „burghez" (Vettii erau bancheri). în jurul anului '9 e.n. 24. INTERIORUL UNEI ŞCOLI Profesorul, în centru, conduce o lectură. Doi şcolari, lezaţi şi îmbrăcaţi cu o manta cu glugă, citesc din uolu-m'"a, iar alt şcolar soseşte cu întîrzicrc; ţine în mîriă mate333 rialul său de scris şi pare să ceară scuze. Relief. Copie de ]■ Muzeul din Saint-Germain-en-Laye. Originalul se află ]• muzeul din Trier. 25. ROMA. COLI SEUL Amfiteatrul este văzut din exterior; aci faţada sa este completă, arătînd ordine de coloane suprapuse şi pilaştrii celui de-al patrulea etaj. 26. ROMA. POARTA LATINĂ Poartă a incintei lui Aurelian, prin care trecea u Latina. Ea se compune dintr-o singură arcadă de piatră, deasupra căreia se află cinci ferestre şi un rînd de creneluri. Turnurile vecine sînt de cărămidă; au fost mult restaurate în epoca modernă. Poarta însăşi datează de la restauraţia lui Honorius. 27. PONT DU GARD. VEDERE AERIANĂ Acest pod, care traversează Cardomil, este în realitate un apeduct destinat să alimenteze oraşul Nîrnes. A fost construit în jurul anului 19 i.e.n. 28. ISTAMBUL. APEDUCTUL LUI VALENS Acest apeduct, început sub Constantin, a fost terminat în 378 de către Valens. El servea la alimentarea cu apă a oraşului Constantinopol, pe care Constantin voia să-1 facă rivalul Romei. 29. OSTIA. TERMELE CELOR ŞAPTE LNŢELEPŢI Numite astfel din cauza picturilor reprezentînd pe cei şapte înţelepţi, care ornau zidurile unei taverne, transformate în vestiar (apodytcrium) de băi. Sală rotundă cu (l cupolă şi împodobită cu un mozaic frumos. 30. TIMGAD. PORTICUL DIN FOR Partea din decumonus maximus, care se întindea ds lungul Forului, era acoperită cu un portic. Acest por'1' 738 itinea pe trecători îa adăpost de intemperii. Nişte statui din care nu mai rămîn decît bazele) erau dispuse între ;oloane. 1. CORĂBII DE TRANSPORT Mozaic de la Ostia (piaţaCorporaţiilor), in spate silueta orului de la Alexandria. 2. POMPEI. TERMELE DE LA STABIAE Tepidarium (sala călduţă) a Termelor. Decorul lunetei, n stuc, este caracteristic pentru cel de al IV-lea stil pom-»eian. 3. ROMA. TEMPLUL LUI PORTUNUS Acest mic templu pătrat, numit şi al „Fortunei barbă-jşti", ridicat în Forul Boarium, nu departe de Tibru, era oate consacrat zeului marin Portunus. Datează din Prima îmătate a secolului I î.e.n. 4. SAINT-REMY-DE-PROVENCE. MAUSOLEUL IUL II LOR Mormînt ridicat de o familie din aristocraţia locală, teliefurile reprezintă diverse lupte la care romanii au luat arte şi au învins. 5. MASCĂ TRAGICĂ Relief provenit din Ostia. Roscius din Ameria a introdus, între 104 şi 94 î.e.n., purtarea măştii tragice în teatrul foman. De atunci masca romană, în tragedie ca şi în comedie, va repeta cu fidelitate tipurile măştii greceşti. (Cf., în *ceastă Privinţă, catalogul „Expoziţiei Măştii", care s-â deschis la muzeul Guiraet, la Paris, în noiembrie 1959.)

36. LUPTĂ ÎNTRE UN ELEFANT Şl UN TAUR Detaliu de mozaic găsit pe Aventin şi conservat în Muzeul Vatican. Reconstituit la Muzeul civilizaţiei romane. Roma. 739 37. GLADIATOR VICTORIOS Mozaic din secolul al IV-lea. Roma. Galeria Borghese 38. SCENĂ DE FARSĂ Detaliu de mozaic descoperii po Aventin şi păstrat la muzeul Vaticanului. Rcconstiluit la Muzeul Civilizaţiei romane. Roma. 39. SCENĂ DE MIM Mozaic do la Vatican. Reconstituit la Muzeul civilizaţiei romane. Roma. 40. FI BULĂ DE AUR Această fibulă provine din mormîntul Regolini-Galassi de la' Cerveleri. Secolul al Vll-lea î.e.ri. (Rorna, Muzeul etrusc al Vaticanului.). VI. ROMA. TEATRUL LUI MARCELLUS Faţada exterioară a acestui teatru, început de lulius Caesar, terminat de August în 13 S.e.n. Al treilea etaj este faţada palatului Savelli, construit pe ruinele teatrului, 42. STATUETĂ ETRUSCĂ Paris, Bibi. Naţională, Cabinetul medaliilor. 43. CAP DE GERMAN Acest cap se găseşte pe o faţă a „sarcofagului de hipUr provenit di» Portonaccio; pe la 175 c.n. (Roma, Muzeu! naţional al Termelor). ','.. CAP DE SCLAV DAC Acest cap provine din portul lui Traian. (Roma, Muzeu! Vatican.) ',5. CAP DE PART ; Paris, Muzeul Luvru. 46. CAP CU CASCĂ AL LUI MARTE BĂRBOSUL Pe stînga LX: 60 de sesterţi. Monedă a Republicii (342—211 î.e.n.). Paris, Biblioteca Naţională, Cabinetul medaliilor. 74» 47. MORMÎNTUL CAECILIEI METELL.A PE VIA APPIA LA ROMA 48. MORMÎNTUL LUI CESTIUS LA ROMA 49. OPUS SILICEUM (POLIGONAL) Zidul de susţinere a unei vile do la Grota di Torrî (Regiunea sabină). 50. OPUS QUADRATUM Gros plan al unui zid de teatru roman de la Orange 51. PORTIC MARE. VILA LUI DIOMEDE DE LA POMPEI r.2. OSTIA. MARELE DRUM CENTRAL, ÎN APROPIERE DE INTRARE 53. POMPEI. VIA DEGLI AUGUSTALI E VICO STATO 51. IORDANIA. BORNE ROMANE LA SUD DE ARNON 55. CUPĂ SMĂLŢUITĂ Expoziţia „Viaţa particulară în Grecia şi la ţtoma". Muzeul Luvru, Paris, 1959. 56 a. LAMPĂ 56 b. FURCULIŢE CU DOI DIRŢ1 Expoziţia „Viaţa particulară în Grecia şi la Roma". ' ' Muzeul Luvru, Paris 1959. 57. CANDELABRU Napoli, Muzeul naţional. 58. CARAFĂ. VAS CU PICIOR ' Expoziţia ,,Vi;xţa particxilară în Grecia şi la Roma". Muzeul Luvru, Paris, 1959. 59. CUPĂ DE STICLĂ Provenienţă: Siria. Expoziţia „Viaţa particulara în Grecia şi la Roma". Muzeul Luvru, Paris, 1953. VA 60. FARFURIE ROTUNDĂ Expoziţia „Viaţa particulară în Grecia şi la Roma". Muzeul Luvru, Paris, 1959. 61. PATERĂ. PORTRET DE BĂRBAT Tezaur de argintărie de la Boscoreale. Muzeul Luvru. 62. CUPĂ Tezaur de argintărie de la Boscoreale. Muzeul Luvru, 6:3. OGLINDĂ Tezaur de argintărie de la Boscoreale. Muzeul Luvru. CV. IBRIC

Tezaur de argintărie de Ia Boscoreale. Muzeul Luvru. CUPRINS PARTEA A TREIA. ROMA INTIMĂ (continuare) Capitolul IX: Desfătările oraşului 383 Viaţa publică .........................'"' - — ■ 383 Distracţiile stadioanelor ...................... 39!> Jocurile romane" .............................. 39!» Teatrul popular: divertisment şi mimi............ 405 Cursele de cai ................................ 409 Luptele de gladiatori .......................... 412 Desfătarea băilor şi a meselor.................... 421 Avantajele vieţii din Roma .................... 429 Capitolul X: Marile oruşl im/jcrinle ('i'ili) Concluzie ...................................' 451 TABELE CRONOLOGICE...................... 4f,i DICŢIONAR ISTORIC Şl BIOGRAFIC .......... ,V<5 INDICAŢII BIBLIOGRAFICA ............ :.... 709 TABLA ILUSTRAŢIILOR....................... 731

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful