UNIVERSITATEA Bucureşti Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” Catedra de Sistematică

DISCIPLINA:

Sociologia Religiei
- suport de curs, varianta de lucru –

Atenție ! :
suport de curs, orientativ, pentru uzul studentilor; se va completa cu lectura bibliografica recomandata;

SCOPUL CURSULUI:

Asimilarea, aspectelor teoretice si practice de sociologia religiei pentru a putea analiza si cunoaşte modul de manifestare a religiozităţii in societatea contemporana româneasca si europeana si a relaţiilor dintre comunităţile sau reprezentanţii vieţii religioase si societate, în vederea înţelegerii situaţiei actuale a Creştinismului si a altor religii atât pe plan european cat si internaţional; formarea unei atitudini corecte si responsabile fata de pluralismul religios si fata de valorile fundamentale ale democrației si drepturilor omului.

Anul universitar 2009 - 2010
- Bucureşti -

1

STRUCTURA CURSULUI - Semestrul al II - lea: a. Elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei b. Religia ca fenomen social A. Elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei

1. Sociologie generala si Sociologii de ramura; sociologia religiei 2. Relaţia sociologiei cu alte ştiinţe socio – umane: Teologia /antropologia / ştiinţele economice/ politice 3. Primele preocupări concrete pentru studiul şi înţelegerea societăţii; fondatorii sociologiei si contribuția lor la dezvoltarea
4. metodei de cercetare sociologica si a temelor de analiza a fenomenului religios Emile Durkheim si Sociologia Religiei in Franţa • Contribuţia scrierilor lui E. Durkheim la înţelegerea şi dezvoltarea societăţii • Sociologia; Regulile metodei sociologie – 1895. • Formele elementare ale vieţii religioase - 1912. Max Weber ; • Cercetări de sociologia religiei si economie – Etica protestanta si spiritul capitalismului (1904-1905) Studii de sociologie si sociologia religiei in România; Dumitru Draghicescu – studiile de psihosociologie româneasca; Dimitrie Gusti – monografia. B. Religia ca fenomen social; diversificare, pluralizare si pluralism religios in România 1. 2. 3. 4. Viata religioasa din România in perioada comunista; Limitele libertăţii religioase in perioada comunista; Mutaţiile religiosului în societatea contemporană Globalizare - glocalizare şi mondializare Sectele si noile mişcări religioase în contextul fenomenului de secularizare Integrarea europeana Aspecte juridice privind libertatea religioasa in legislaţia din România si in tratatele U.E. (Carta europeana, Tratatul constituţional, Tratatul de la Lisabona-2007). ******************* Bibliografie ***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Viaţa religioasă din România, Bucureşti, Paideia, 1999; ed a II-a, Bucureşti, Bizantina, 2005; ed a III-a, Buzău, Tipogrup Press, 2008. ***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Libertatea religioasa in context romanesc si european, Bucureşti, Bizantina, 2005. AGABRIAN, Mircea, Sociologie Generala, Institutul european, Bucuresti, 2003. BOROWIK, Irena, Grzegorz BABIŃSKI (ed.) New Religious Phenomenona in Central and Eastern Europe. Kraków (Polonia), 1997. BOUDON, Raymond (coord.), Tratat de sociologie, Bucureşti, Humanitas, 1997. CIPRIANI, Roberto, Manuel de sociologie de la religion, Paris, l`Harmattan, 2004. CUCIUC, C.; GHEORGHE, Manuela, Religia în legislaţia din România, Bucureşti, 2001. CUCIUC, Constantin, Religii care au fost interzise în România, Bucureşti, Gnosis, 2001. CUCIUC, Constantin, Religii noi în România, Bucureşti, Gnosis, 1996. CUCIUC, Constantin, Sociologia religiilor, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2003 CUCULEA, Daniel Gabriel, Libertatea religioasă în România, Bucureşti, 1999. DURKHEIM, Emile, Sociologia, regulile metodei sociologice, Bucuresti, Antet, 2005. DURKHEIM, Emile, Formele elementare ale vieţii religioase, Iaşi, Polirom, 1995. GHEORGHE, Manuela, Religie si schimbare sociala in România, ed. Axis, Iaşi, 2004. GROSU, Dr Nicolae, Esenţele sociologiei, Bucureşti, Militară, 1997. GIDDENS, Anthony, Sociologie, Bucuresti, ed. Bic All, 2001. GUSTI, D.; STAHL, H., Sociologie româneasca – monografia, teorie si metoda, Paideia, Bucuresti, 1999. TĂNASE, Laurenţiu D., Pluralite religieuse et societe en Roumanie, Peter Lang, Bern, 2008. TĂNASE, Laurenţiu D., Evoluţia societăţii contemporane din perspectiva vieţii religioase: globalizare, secularizare, pluralizare, NMR, in Anuarul FTO – Universitatea Bucureşti, ed. Univ. Bucureşti, Bucureşti, 2006, pp.525-534. VOICU, Malina, Romania religioasa, Institutul European, Iasi, 2007. WEBER, Max, Sociologia religiei, ed. Teora, Universitas- colectia Logos, Bucuresti, 1999 WEBER , Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, ed Incitatus, Bucuresti, 2003. *******************

5. 6. 7. 8.

5.
6. 7.

2

Noţiuni Generale de Sociologie
Întrebările Sociologiei Care este obiectul cercetărilor sociologice? Wright Mills (1916 - 1962), preciza ca „analiştii clasici” ai vieţii sociale au încercat să răspundă, in general, la trei grupe de întrebări, şi anume: „Cum definim structura societăţii in care traim? Cum diferă societatea în care trăim de alte orânduiri sociale? Care este, în interiorul societăţii, semnificaţia fiecărei trăsături particulare pentru continuitatea ei şi pentru transformarea ei?” ( Mills, 1959/1975, 35). Dacă prima intrebare se refera la structura socială, a doua intrebare are în vedere schimbarea socială, iar cea dea treia se concentrează asupra studiului personalităţii şi a raporturilor individ – societate. Întrebările pe care şi le-au pus şi continuă să şi le pună analiştii sociali îi frământă şi pe oamenii obişnuiţi, fără a avea o imaginaţie sociologică educată, sistematică. Cine s-a întrebat în decembrie 1989 ce societate vom edifica? Cine poate să răspundă azi la întrebarea: Prin ce se diferenţiază noua societate de cea care ne-am despărţit? Cum influenţează economia de piaţă asigurarea drepturilor omului şi un trai decent pentru fiecare? Oamenii se întreabă: de ce a crescut exploziv infracţionalitatea? De ce au scăzut producţia şi nivelul de trai? Care sunt cauzele extinderii ca o plagă a corupţiei? Ce fel de oameni sunt cei care şi-au schimbat instantaneu convingerile politice declarate? Prin ce se caracterizează întreprinzătorul ca tip uman impus de societatea în tranzacţia de la totalitarism la democraţie? Cum se exercită justiţia socială în perioada de tranziţie post-comunistă? Cum se raportează Biserica Ortodoxă la toate schimbările si mutaţiile pe care le trăieşte societatea contemporană atât cea romaneasca dar şi cea europeană? Petru a putea da răspuns la toate aceste întrebări facem apel la studiile si analizele sociologice. Intr-o scurta definiţie putem afirma că sociologia reprezintă studiul structurilor şi comportamentelor sociale. În cercetarea sociologică adesea sunt abordate teme cum ar fi structurarea pe clase a societăţilor moderne, familia, infracţionalitatea, religia, etc. Când vorbim despre sociologie înţelegem ca este o ştiinţă care are metode şi mijloace specifice de investigare a fenomenelor sociale, mijloace verificabile empiric. Necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a fenomenelor şi proceselor sociale. Pe baza observaţiei obiective, utilizându-se metode adecvate, pot fi obţinute enunţuri empirice cu valoare de adevăr. Nu întotdeauna ceea ce vedem exprima realitatea. Întâlnim in filozofia engleza a sec. al XVI-lea următorul exemplu:
Schilodul care şchiopătă pe un drum bun poate întrece trăpaşul care aleargă pe un drum greşit. Mai mult, cu cât trăpaşul care a greşit drumul aleargă mai repede, cu atât schilodul îl lasă mai în urmă.

De-a lungul istoriei s-au impus mai multe modalităţi de prezentare a adevărului despre realitate (Walter Wallace - 1971). Putem identifica patru astfel de modalităţi.
1. Modul autoritarian s-a afirmat în antichitate, dar continua si in prezent. Preoţi, regi, preşedinţi sau savanţi se consideră că ar avea atributul natural sau supranatural de a produce adevărul. Deci adevărul era garantat de calităţile de excepţie ale producătorului enunţurilor. Modul autoritarian se întâlneşte azi ca apel la argumentul autorităţii. Foarte apropiat de modul autoritarian prin mecanismul de producere a adevărului este modul mistic, în care starea de tranşă conferă profeţilor, prezicătorilor, marilor mistici calitatea cunoaşterii adevărate. Modul logico-raţional se centrează pe logica formală. Se face apel la „primele principii” şi prin deducţie se stabileşte adevărul. Principala grijă constă în rigoarea judecăţii logice, fără a se urmări corespondenţa cu realitatea. Este specific filozofilor si teologilor. În fine, modul ştiinţific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaştere cu observaţia riguroasă a fenomenelor. Metoda ştiinţifică asigură de-subiectivizarea cunoaşterii, oferindune empiric o imagine despre lumea înconjurătoare aşa cum este ea în realitate, şi nu aşa cum îi apare unui individ la nivelul simţului comun. Modul ştiinţific reprezintă astăzi principala cale de cunoaştere a comportamentelor individuale şi de grup, a faptelor, a fenomenelor şi proceselor sociale.

2.

3.
4.

Definirea etimologica a termenului de sociologie Termenul creat prin juxtapunerea conceptelor de societate şi „logos” a dat naştere unei noi discipline de studiu numită „sociologie”.Etimologic, denumirea domeniului de studiu al sociologiei provine de la cuvântul latinesc socius, -ia, -ium = tovarăş, aliat şi de la cel grecesc logos = raţiune, desemnând în sens larg ştiinţa socialului. Aşadar într-o definiţie scurtă putem afirma că: sociologia este studiul ştiinţific al structurilor (instituţiilor) sociale si al comportamentului şi relaţiilor sociale. Ea nu este un simplu discurs, mai mult sau mai puţin profetic despre societate sau despre tendinţele şi viitorul ei ci este o disciplină ştiinţifică modernă care studiază faptele şi manifestările sociale, adică tot ceea ce 3

primeşte viaţa şi comportamentul omului în societate: relaţiile familiale. Practicile culturale şi religioase, viaţa politică, etc. Sociologia este o disciplina academica importanta care oferă o interpretare si o intelegere stiintifica a societatii. Despre studierea sociologiei, Peter Berger, sociolog englez, afirma ca este un „univers intelectual pe care îl consider in mod special pasionant si important; (...). Sociologia face parte dintre distracţiile academice la moda; ea este insa asemănătoare unui joc regal la care nu participa decât cei ce au un bun entuziasm si o pregătire adecvata; altfel spus, nu invitam la turneul de şah pe cei care nu sunt capabili sa joace nici măcar domino”. (Peter Berger, Invitation a la sociologie, Paris, 2006). Scopul studierii sociologiei
Scopul studierii sociologiei este variat, de la comportamentul individului şi până la investigarea proceselor sociale globale. Sociologia este aşadar ştiinţa despre societate! Ea ne ajută in acelaşi timp să înţelegem mai bine care sunt cauzele care generează un anumit comportament al omului in societate, comportament care daca este cunoscut poate contribui la crearea unei societăţi mai umane şi mai stabile. De cele mai multe ori percepem lumea în funcţie de trăsăturile propriei noastre personalitati si a vieţii pe care o trăim fiecare dar constatăm deseori că realitatea este mult mai complexă. Studierea sociologiei ne permite să înţelegem că „elementele” caracteristice ale vieţii noastre sunt puternic influenţate de forţe istorice şi sociale. De multe ori provenienţa noastră socială este determinantă pentru deciziile pe care le luăm, iar deciziile noastre sunt adesea influenţate de contextul social în care trăim. Pentru a putea intelege care este obiectul sociologiei, cercetătorul sau cel interesat, trebuie sa fie in măsura sa se distanţeze mental de sine si sa fie ca un om printre alţii eliminând pe cat posibil doza de subiectivism din orice analiza. Societatea poate fi reprezentata intro maniera egocentrica structurata pe diverse trepte de interes personal.

Profesie
STAT

ie Scoala Famil

EGO-Eu

Societate

Norbert Elias : Qu’est-ce que la sociologie ?, ed Pocket, Paris, 2004,p.8 Toate reprezentările-componente ale societatii sunt in funcţie de interesul si de percepţia personala, si sunt intelese adesea ca obiecte aflate in exteriorul fiecaruia. In consecinţa individul se simte izolat de societate si chiar ameninţat de ea ceea ce ii îngreunează capacitatea de a o intelege. De aceea trebuie sa treacă dincolo de sine, printr-un exerciţiu chenotic, pentru a putea intelege obiectiv comportamentul celorlalţi indivizi, fara a deforma interpretarea lui printr-o permanenta raportare la temerile si reprezentarile personale. Sociologia analizează conexiunile dintre ceea ce face societatea din noi şi ceea ce facem noi înşine din noi. Activitatea noastră structurează, modelează, lumea socială şi este totodată structurată de ea. Sociologia lărgeşte orizontul cunoaşterii creează şi întăreşte conştiinţa de sine şi sporeşte posibilităţile libertăţii umane. Anthony Giddens afirma:” Studierea sociologiei ar trebui să fie o experienţă eliberatoare, deoarece sociologia ne lărgeşte orizontul simpatiilor şi imaginaţia si deschide noi perspective asupra izvoarelor propriului nostru comportament. Ea creează o conştientizare si cunoastere a unor cadre culturale diferite de cele pe care le avem la un moment dat. În vreme ce ideile sociologice constituie o provocare la adresa dogmei in general si ne învaţă să apreciem varietatea culturală şi să discernem modul de funcţionare al instituţiilor sociale, practica sociologică sporeşte in egala măsura posibilităţile libertăţii umane”.1 Sociologia, ca disciplina stiintifica de studiu, face parte dintre ştiinţele socio-umane. Ea analizează cel mai atent schimbarea şi conflictul la nivelul societăţii, manifestând o permanentă preocupare pentru înţelegerea funcţionării societăţii. D. Gusti dădea o definiţie scurtă a sociologiei spunând că „sociologia este ştiinţa realităţii sociale”. (D. Gusti, Monografia-teorie şi metodă, Paideia, Bucureşti, 1999, p.7).

1

Anthony Giddens, Sociologie, ed. Bic Alii, Bucureşti, 2001, p.7

4

Antropologia socială studiază structurile sociale ale unei societăţi tradiţionale. ştiinţele politice). Pentru sociologie. indiscutabil. comportamentul politic. Antropologia este ştiinţa despre om ca individ. De aceea. Din această cauză există mici diferenţe între antropologie şi sociologie. spre deosebire de psihologie. Cu ce se îndeletniceşte sociologia? Ea studiază realitatea socială dincolo de aspectele ei particulare. comportamentul electoral. De aceea. „Antropologie”. istoria. grup şi specie (G. psihologia. Temele predilecte sunt: munca.40). precum şi prin procese: învăţare. nevoi. 5 . aceste ştiinţe acordă mică atenţie interacţiunii dintre oameni în activitatea economică. Ştiinţele economice studiază producerea. Sociologia comunică. Trebuie spus că între sociologie şi ştiinţele politice deosebirile sunt mici. se ocupă de cunoaşterea relaţiilor sociale. Sociologia include multe dintre subiecte. graniţele dintre ştiinţele socio-umane sunt fluide. ca ştiinţă. practic. 1993.cuprinde elemente care sunt studiate din toate perspectivele ştiinţei. personalitatea sub raportul condiţionării socio-culturale ( S. psihologia socială este cunoaşterea ştiinţifică a interacţiunii comportamentelor şi proceselor psihice umane. rezultă şi din studiul relaţiilor acestei discipline cu alte ştiinţe. sau structurile sociale din sfera economică. Baza ştiinţelor politice este dată. Finalitatea sociologiei stă în cunoaşterea. Rezumând relaţia sociologiei cu alte ştiinţe socio-umane. teologia. literatura. pe când antropologia culturală are ca obiect culturile arhaice. Apropiată de sociologie este antropologia culturală. distribuirea şi consumul bunurilor şi serviciilor. De afirmare a omului ca forţă de muncă în anumite contexte sociale. sentimente. iar sociologia abordează colectivităţile sociale. structurile de putere. sociologia caută răspuns la o întrebare esenţială. cu toate ştiinţele. p. 1993. în Dicţionar. văzut din perspectivă biologică şi socială. relaţiile economice internaţionale. de sociologie. finanţele. Spre deosebire de sociologie. ca şi stările şi procesele psihice colective. iar sociologia abordează aceeaşi problematică în societăţile actuale. Ea studiază modul cum are loc interacţiunea comportamentelor individuale şi de grup. Psihologia este ştiinţa care studiază comportamentul individual şi personalitatea prin proprietăţi cum sunt: atitudini. interacţiunilor şi organizării din societate. reţinem în principal patru aspecte relaţionale.Relaţia sociologiei cu alte ştiinţe socio – umane Înţelegerea specificului sociologiei. Ştiinţele politice studiază ideile despre organizarea politică a societăţii. Circumscrierea sociologiei de alte ştiinţe socio-umane se reflectă în obiectul de studiu şi în problematica specifică celorlalte ştiinţe. Sociologia. Antropologia fizică analizează teme referitoare la originea omului. participarea politică. Psihologia studiază psihicul individului. şi anume relaţia dintre individ şi societate sub toate aspectele. Geană. economia este mediul de producere unor relaţii sociale. p. a structurilor. percepţie. dreptul. sociologia economică. În acest domeniu se distinge o ştiinţă particulară. aceasta fiind preocupată de studiul comportamentul uman în contextul normelor şi valorilor dintr-o societate concretă. banii. grupate în categoria ştiinţelor socio-umaniste (antropologia. Antropologia are ca obiect societatea. psihologia socială. ea a fost considerată ca fiind sora sociologiei. modurile de guvernare. Strâns asociată cu sociologia. Cum fiecare ştiinţă îşi delimitează obiectul la segmente ale realului este evident că viziunea sociologiei trebuie întregită cu argumente şi din ştiinţe conexe. etc. În acelaşi timp. Chelcea: „Psihologia socială”. deoarece socialul – adică obiectul ei de cunoaştere . mişcările politice. economia. Sociologia se centrează pe cunoaşterea societăţilor contemporane. la fel ca şi sociologia. orientată către analiza sociologică a vieţii economice. explicarea şi înţelegerea ştiinţifică a structurii şi funcţionării societăţii globale. Evoluţia gândirii sociologice a condus la constituirea unei sociologii de ramură. afacerile. în Dicţionar. analizate însă ca realităţi sociale. 476). geografia.

În mod concret însă. progres. Fiecare poate să descopere şi să înţeleagă legile naturale. abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de al XIXlea se poate vorbi despre o structurare reală a discursului sociologic. astfel spus necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a societăţii ca întreg. explicaţie şi predicţie. si deci si societatea. Se naşte o nouă clasă muncitoare – burghezia. şi apoi Japonia la începutul secolului XIX-lea se desfăşoară în prelungirea principiilor Revoluţiei Franceze din 1789. şi rolul central pe care îl ocupa religia în societate. primele discursuri asupra societăţii se coagulează în secolul XVII-XVIII când societatea începe să se constituie ca obiect de studiu. fost una din cele mai complexe figuri ale iluminismului francez. Analiştii consideră că primele impulsuri sociologice se regăsesc în efectele revoluţiei industriale şi politice a Occidentului european desfăşurate între 1780-1860 care a produs prin „industrializare. ca observaţie. în detrimentul nobilimii. de astfel considerat şi unul dintre fondatorii gândirii sociologice care propunea. Tradiţional ea era fondată pe monarhia absolută.A. Aşadar. s-a născut în castelul din la Brède lângă Bordeaux într-o familie de magistraţi aparţinând micii nobilimi. Mai exact transformările profunde înregistrate în Europa. divorţul. Toate aceste convulsii ale societăţii industriale au creat o serie de reacţii neaşteptate din partea grupurilor.PRIMELE PREOCUPĂRI DE ANALIZĂ SOCIALĂ Printre primele preocupări complexe de analiză socială. Pe cale de consecinţă. în mod explicit „cunoaşterea ştiinţifică a socialului ca atare”. sărăcia. aglomerarea urbană. descriere. promotorul teoriei mecaniciste era interesat de studierea şi înţelegerea societăţii. De asemenea Isacc Newton. îl întâlnim pe Montesquieu (1689-1755. Se petrec importante transformări sociale şi economice provocate de Revoluţia industrială la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. funcţionează mecanic. naşterile ilegitime. cât şi în intensificarea şi extinderea la nivel de societate a unor fenomene izolate precum: prostituţia.U. (1642-1727). exploatarea. dreptate. a mecanismelor care le generează. sinuciderea”. urbanizare. reflectând in primul rând preocuparea pentru înţelegerea funcţionării societăţii. profesionalizare şi raţionalitate ştiinţifică şi economică schimbări sociale fără precedent concretizate atât în apariţia unor fenomene sociale total necunoscute precum migraţia. celibatul. Montesquieu. Societatea se caracterizează prin trecerea de la o societate rurală la una urbană cu profunde consecinţe. diviziunea societăţii în ordine profesionale. 6 . dispare solidaritatea specifica satelor bazată pe rituri. sărbători si apare individualismul. ceea ce a încurajat şi impus necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a fenomenelor respective. S. originară în Anglia. Revoluţia franceză şi ideile care au urmat nu se mai conduc după principiul absolutismului ci după alte principii precum cel de libertate. înstrăinarea şi depersonalizarea. O întreagă ordine socială se răstoarnă. renumit om de stiinta englez. dezvoltarea tehnicii şi a maşinilor de orice tip ne conduce la ideea că natura. etc. criminalitatea.).

Herbert SPENCER ( 1820-1903) Herbert Spencer fondator al sociologiei prin argumentarea teoriei privind „organicitatea societăţii”. excluzând astfel vecinătatea şi chiar existenţa divinităţii. chimie. printre care fizicianul Carnot. aflat în creştere care. Karl MARX (1818-1883) 7 . Ele au fost structurate între 1830-1842 în Curs de filozofie pozitivă. Primele trei şedinţe ale cursului au fost organizate de Compte în apartamentul său.După trei şedinţe. în secolul XIX-XX-lea. Termenul de sociologie a fost creat şi pentru prima dată de filosoful francez Auguste Compte August Compte este cunoscut în istoria filozofiei ca fiind reprezentat al pozitivismului. Cu toate că pentru preocupările lui ştiinţifice ar fi preferat termenul de „fizică socială” (atribut lui Adolphe Quetelet). în cele din urmă. În aceste ţări s-au dezvoltat mişcările Reformei religioase din secolul din secolul al XVI-lea şi ideile Iluminismului în secolul al XVII-XVIII-lea. Anglia sau Franţa. o puternică influenţă asupra concepţiilor lui Helbert Spencer şi Emile Durkheim. Noua disciplină se defineşte ca fiind: „la vraie sciene de la nature humaine” (adevărată ştiinţă a naturii umane). curent filosofic conform căruia orice cunoaştere se bazează pe observaţie şi experienţa. totuşi. Spencer. în faţa câtorva auditori. şi deci trebuie să aibă un caracter empiric. ulterior. (rinichi. matematicianul Poinsot. El consideră că înţelegerea transformărilor societăţii din vremea sa (ne aflăm în plină Revoluţie industrială a Europei secolului al XIX-lea) se poate face cu ajutorul studiilor de sociologie. biologie. trebuie să înţeleagă şi să controleze. Regina ştiinţelor!. plămâni şi inimă). Aşadar Compte consideră că societatea poate fi cunoscută bazându-se pe evidenţa ştiinţifică. Cel mai important dintre aceste mecanisme ar fi competiţia permanentă pentru resurse pe care Spencer o numeşte: ”supravieţuirea celui mai puternic” anticipând teoria selecţiei naturale a lui Darwin. mecanismele propriului său succes. dar şi pentru a se deosebi de rivalii săi intelectuali din epocă inventează termenul de „sociologie” cu sensul de „cunoaştere ştiinţifică a societăţii ”. Ultimele „10” dedicate analizelor de „fizică socială”. apar în medii filosofice precum cele din Germania. Analizele despre societate ale lui Auguste Compte au avut. Cu această ocazie. mai ales pe linia evoluţionismului. Spencer crezut că aplicarea neîngrădită a acestui principiu ar conduce. În ianuarie 1829 reia Conferinţele – în total 72. caracterizându-se prin „l´ètude positive de l`ensemble des lois fondamentales propres aux phénomènes sociaux” (studiul pozitiv al ansamblului legilor fundamentale specifice fenomenelor sociale). foloseşte pentru prima dată termenul de sociologie. Compte aşează sociologia pe treapta cea mai înaltă ce derivă din fizică. progres social. în 1838. cu deosebire la junimişti. rămânând internat într-o casă de sănătate câteva luni. religia. educaţia. tot aşa şi societatea este alcătuită din instituţii (familia. lingvistul Humoldt şi viitorul bancher de Eichthal. Ideile sale despre cunoaşterea ştiinţifică a societăţii au fost expuse. Toate aceste idei care postulează umicitatea raţiunii.Primele preocupări concrete pentru studiul şi înţelegerea societăţii. idei care au stat la baza ideologiei regimurilor comuniste care l-au exclus parţial. În viziunea lui. într-un mod conştient de sine. la cea mai bună societate posibilă. Fondatorii sociologiei ca stiinta Auguste COMPTE (1798-1857 ). statul şi economia). Ideile sale vor fi reluate de alţi sociologi. incepând cu aprilie 1826. Din această interpretare derivă aşadar teoria organicităţii societăţii. dezvoltă ideile lui Auguste Compte şi priveşte societatea ca pe un organism viu. pe măsură ce devine mai complex. din cauza surmenajului întrerupe cursul. Concepţia sa a avut o oarecare influenţă asupra unor gânditori români. pentru a marca exclusiv domeniul de studiu. Aşa cum este alcătuit corpul uman din organe. fiind cea mai complexă şi mai importantă dintre toate apreciindu-o drept. Aşadar o societate cunoaşte toate etapele dezvoltării şi evoluţia asemenea unui organism biologic evoluţie care poate fi numită prin analogie. Finalitatea oricărei dezvoltări o reprezintă crearea unei situaţii de echilibru iar Spencer concepe dezvoltarea istorică ca pe o luptă. societatea este asemănătoare organismului biologic. într-un cerc restrâns de prieteni sub forma unui curs.

Cum are loc schimbarea socială? După Marx. deşi el însuşi nu s-a considerat un sociolog. Dintre elementele biografice care îl privesc pe Karl Marx am reţinut câteva care ni s-au părut importante pentru activitatea lui de mai târziu. la apariţia unor noi clase. 8 . economist şi teoretician al socialismului german fiul unui avocat israelian. una dintre cele mai apreciate lucrări de metodologie a sociologiei. S-a născut în data de 15 aprilie 1858 în localitatea Epinal (în zona munţilor Vosges. Cu toate că sub aspect ideologico-filosofic multe dintre ideile sale s-au dovedit inexacte totuşi ele au influenţat major mişcarea socialistă şi comunistă a secolului XIX-XX lea. Întâmplător ţarul Nicolae I al Prusiei a citit un atac la adresa lui scris de Marx şi a convins guvernul Prusiei să suprime ziarul. În acest mod Marx a explicat apariţia societăţii capitaliste occidentale şi de tot în aceeaşi manieră a apreciat că va avea loc înlocuirea societăţii capitaliste cu societatea comunistă. Fiind rabin. oamenii muncii. Este interesat de legăturile cauzate existente între problemele economice şi aspectele morale. Marx a susţinut că. cei ce produc bunuri. În 1848 scrie Manifestul Partidului Comunist. artistică. Dilema principală care se desprinde în concluzia acestei lucrări este întrebarea: ”De ce modul de distribuire a surplusului de capital (specific capitalismului) îi împarte pe cei implicaţi în producţie (muncitori şi proprietari). Tot în 1887 se căsătoreşte cu Louise Julie Dreyfuss. fiica unui bogat industriaş parizian .Karl MARX filosof. periodic. În 1885 Durkheim beneficiază de un stagiu în Germania. Această nouă clasă luptă astfel. politică. a influenţat puternic gândirea sociologică. Motorul dezvoltării sociale îl reprezintă lupta de clasă („toată istoria umană de până acum este istoria luptei de clasă”) deoarece în orice societate bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie există un conflict (una dintre temele principale de analiză sociologică – cea de conflict) între deţinătorii de mijloace de producţie şi cei care-şi vând forţa de muncă proprietarilor. împotriva vechilor clase interesate în a-şi menţine poziţiile conducătoare în stat. Primul său post de lector universitar îl obţine în 1887 unde predă un curs despre ştiinţele sociale şi pedagogice. În domeniul sociologiei. Explicaţia dată de Marx se referă la ritmul mai rapid de progres cunoscut de forţele de producţie. definind societatea după modelul unui organism înzestrat cu conştiinţa colectivă. În 1857 îl întâlnim la Londra unde îşi aprofundează studiile teoretice şi analiza problemei forţelor de producţie a diviziunii muncii şi ideologiilor proprietăţilor care împărţeau oamenii în clase sociale. Marx este considerat unul dintre promotorii cercetărilor sociale. prefacerile sociale sunt provocate atunci când forţele de producţie determină sensul evoluţiei evoluţiei societăţii. ci şi prin intervenţia directă a omului. la diferite laboratoare de cercetare. În urma studiilor şi analizelor sociale făcute scrie Capitalul 1867. precum şi de relaţiile dintre indivizi şi raporturile lor sociale. Sistemul social este structurat în baza economică şi suprastructura juridică. Compte şi Spencer. act înfăptuit de proletariat. la Manchester. rolul determinat avându-l. fiind preocupat de natura relaţiilor sociale în societăţile contemporane lui. În 1843 se căsătoreşte cu Jenny van Westphalen şi pleacă la Paris unde îl întâlneşte pe Friedrich Engels. Karl Marx devine în 1841 jurnalist şi apoi editor la un ziar burghez radical în Prusia. ceea ce determină manifestarea acţiunilor revoluţionare. considerat părintele sociologiei franceze şi unul dintre cei mai importanţi fondatori ai sociologiei ştiinţifice moderne. Marx devine şomer si poate că nu va uita uşor incidentul petrecut prin intervenţia ţarului Nicolae I. indiscutabil. o carte voluminoasă de peste 800 de pagini. în clase antogoniste”. Studiază filosofia la Ècole Normale Supérieure după care întră în învăţământul predând filosofia în diferite licee de provincie. merge la şcoală sabinică dar preferă cariera didactică. Faţă de Spencer. în Berlin. capabile să gestioneze progresul rezultat din modificările produse în planul producţiei materiale. iar noile tehnologii şi moduri de organizare a producţiei conduc. Montesquieu sau Rousseau. văzut ca o clasă ataşată progresului determinat de dezvoltarea industrială şi tehnologică. religioasă. orice societate cunoaşte. transformări radicale. Societatea evoluează nu numai spontan. Fiind influenţat în lecturile sale de ideile lui Ag. pune bazele unei reflecţii sociologice. articole grupate şi publicate într-o carte în 1895. Leipzig şi Marbourg. regiunea Lorena) din părinţi evrei. tatăl său îl orientează spre o educaţie specifică. În 1894 publică o serie de articole în Revista filosofică în care tratează „Regulile metodei sociologice”. fiul unui industriaş german care conducea deja fabrica tatălui său în Anglia. în acest raport. Societatea este analizată de Marx ca un sistem alcătuit din forţe de producţie şi relaţii de producţie. învaţă limba ebraică. Emile Durkheim (1858-1917) Emile Durkheim este cel mai renumit sociolog francez. inevitabil.

D. un strălucit lingvist. Lucrarea este structurată pe trei direcţii de abordare: 2. se înfiinţează catedre de sociologie. moare în urma unui atac de inimă la vârsta de 59 de ani. şi la Sorbona. Europa anilor 1914-1916 cunoaşte o serie de convulsii socio-economice şi militare care vor afecta stabilitatea continentului şi vor declanşa Primul Război mondial. descompunând religia în elementele constitutive. În 1915 Durkheim îşi pierde unicul fiu. Catedra pe care o ocupă se va transforma în 1913 în „Catedra de ştiinţa educaţiei şi sociologiei”. poate fi explicat fără a se recurge la elemente împrumutate de la o religie anterioară”. în 1932. cuprinde o descriere şi o analiză detaliată a sistemului clanurilor şi a totenismului în anumite triburi primitive-aborigene. Pentru acest demers. ucis pe frontul din Salonic. schiţează o interpretare sociologică a formelor gândirii umane. un sistem religios poate fi considerat cel mai simplu dintre cele observate atunci când: 1. În studiul său. Într-o scrisoare adresată unui prieten în 1917. şi în 1911 „Jougements de valeurs et jugements de rèalitè” prezentată în faţa „Congresului internaţional de filozofie din Bologna”. o lucrare de referinţă numită: Les formes èlèmentaieres de la vie religieuse”. „se întâlneşte în acele societăţi a căror organizare nu este întrecută în simplitate de o altă 2. sub conducerea sa. revistă ce reunea tineri colaboratori care. În opinia lui Durkheim. aveau să constituie şcoala franceză de sociologie. sociologia devine obiect de studiu în programa de pregătire a Şcolii normale. iar la Strasbourb. În 1902 este numit profesor la Sorbona ocupând un post în domeniul ştiinţei educaţiei.Un aspect important al activităţii sale îl constituie faptul că în 1896 înfiinţează revista l`Année Sociologique. E. în 1927. cu aluzii şi la triburile din America 3. pe Andrè. în 1912. Îşi propune să identifice. Formele elementare ale vieţii religioase (1912) Este ultima lucrare importantă de cercetare pe care o scrie Emil Durkheim. la Paris. amintim în 1906 „Determinarea faptului moral” prezentată în faţa Societăţii franceze de filozofie. în vederea elaborării unei teorii generale a religiei. pentru a afla cauze care au generat comportamentul religios. După această dată. în 1915). australiene. Formele elementare ale vieţii religioase. Puţin după aceea. Primeşte în 1907 distincţia naţională „Legiunea de Onoare” şi susţine numeroase conferinţe publice dintre care. adică o introducere în sociologia cunoaşterii. conţine o teorie a esenţei religiei. să analizeze şi să înţeleagă cauzele care generează comportamentul religios în societate. Un an mai târziu. Durkheim îşi propune să urmărească modul cum religia s-a „alcătuit progresiv în istorie”. cu detaşarea unui om care ar fi părăsit deja lumea”. După moartea sa. 9 . În această perioadă Durkheim este cunoscut şi recunoscut drept cel mai atent şi mai valoros cercetător al fenomenelor societăţii. Anul 1912 un an de referinţă pentru sociologia religiei deoarece este anul în care Durkheim publică. în 1927. pe 15 noiembrie 1917. fiind convins că este legitim şi posibil a frauda o teorie a religiilor superioare pe studiul formelor primitive ale religiei. 1. tragedie care va zgudui profund viaţa cercetătorului. desprinsă din studiul totenismului australian 4. în 1897 publică „Sinuciderea” care va rămâne o lucrare de referinţă a sociologiei empirice. evenimentele istorice şi persoanele îi vor remarca definitiv existenţa (criza socială de dinaintea Primului Război Mondial şi uciderea fiului său Andrè pe frontul de la Salonic. Durkheim scria „Am impresia că vă vorbesc despre oameni şi lucruri. îşi propune să studieze instituţiile religioase cele mai simple şi mai primitive.

intr-o astfel de asociaţie în care predomină o autoritate religioasă de tip carismatic. ed Incitatus. La 18 ani se inscrie la facultatea de drept din Heidelberg. Este membru fondator al revistei: Arhivele ştiinţelor şi politicii sociale. pentru individ echivalentul unui certificat de calificare etică . membri ai burgheziei germane. Acest lucru reprezintă o răsturnare considerabilă in raport cu toate celelalte perspective teoretice care. identifică interesele religioase şi interesele materiale pentru lumea cealaltă. Cele două tipuri de comunalizare religioasă. care rămâne foarte prudent în definiţia sa privind fenomenul religios El refuză in mod deosebit să se pronunţe asupra esenţei religiosului . la o catedra pe care universitatea din Munich a creat-o special pentru el. Max Weber. unde urmează de asemenea . cursuri de economie politică. înfiinţează împreună cu alti colegi ai timpului sau.4O)2.1 In 1909. Sociologia religiei a lui Weber vrea să definească în special tipurile de “ comunalizare religioasa” (religiöse Vergemeinschaftung ) şi tipurile de autoritate religioasă. în Max Weber. 10 . Referitor la religie. In 1918. predă economia la Viena. t. sunt văzute precum două moduri ale existenţei sociale ale religiei. in urma unei pneumonii netratate corespunzator. Economie et société. iar in 1896. dr Ioan Mihăilescu . reprezintă o instituţie birocratizată de mântuire. filozofie. Paris. Noua ani mai tarziu. îl întâlnim la catedra de economie naţională la facultatea din Heidelberg. Paris . cap V "Les types de communalisation religieuse". 1995.în special pentru garantarea moralităţii în afaceri . revista in care publica in 1904 –1905 cele două articole care vor alcătui Etica protestantă şi spiritul capitalismului. nefiind suficient de distanţate de discursurile religioase. Pentru el. Societatea germană de sociologie şi va deveni trezorierul acesteia. 2003 1 2 Jean Paul Willaime. este invitat sa predea sociologia la Universitatea din Munich. spre deosebire de a aparţine unei “Biserici” in care suntem „nascuti” si care face maretia sa sa strălucească asupra a ceea ce este drept si nedrept. mama de origine hughenota-deosebit de cultivata. administrează bunurile religioase necesare mântuirii. îndeosebi spre sociologie. corp social constituit în vederea mântuirii. Weber face o interpretare care schimba radical maniera de interpretare dogmatica promovata de Biserica pana atunci: Cele mai simple forme ale comportamentului motivat de factori religios i sau magici sunt orientate către lumea pământeasca. deschisă pentru toţi şi unde autoritatea se exercită în funcţie de preot: ea este strânsă simbioză cu societatea. Protestantism şi capitalism. Preocuparea lui Weber in lucrarile sale de sociologie religioasă nu este atât cunoaşterea religiilor în sine cât raportul lor cu restul lumii şi influenţa lor asupra practicilor economice. tatăl magistrat. religia definită este mai mult sau mai puţin desprinsă de mediul social. iar in 1919. Moare in 14 iunie 1920. îşi continuă studiile la Berlin. pe care le defineşte ca fiind Biserica şi Secta. I. Bucureşti. la Erfurt (Germania) intr-o familie de industriasi protestanti prosperi. o “Biserica”. A aparţine unei Biserici 1 Prof. predă istoria dreptului roman şi dreptul comercial la facultatea din Berlin. Biserica. Sociologie des religions. Weber acordă de la inceput o deosebită importanţă celor două caracteristic principale ale religiei ca fenomen social: legătura socială căreia îi dă naştere şi tipul de putere pe care îl prilejuieşte. 1921. Actele prescrise de religie sau de magie trebuie îndeplinite “pentru a avea (…) fericire si viata lunga pe pamant” (Deuteronom IV. in 1893. este numit la catedra de economie politică la Fribourg. p 429. A aparţine unei secte era. iar in 1884. ed Presses Universitaires de France . Într-adevăr. istorie şi teologie.MAX WEBER (1864 – 1920) Max Weber se naşte la 21 aprilie 1864. Etica şi spiritul capitalismului. Plon . Domeniul specific al activităţii religioase constă în a regla raportul între puterea “supranaturala” cu oamenii subliniază Weber. 1971. religia este”un mod deosebit al manierei de a se comporta in comunitate” 1 iar condiţiile şi efectele acestuia trebuie studiate. Secta. colecţia Que sais-je?. TIPOLOGIE Economia şi religia sunt temele care l-au preocupat cel mai mult pe Max Weber. Max Weber călătoreşte şi îşi lărgeşte orizontul intelectual. constituie o asociaţie voluntară de credincioşi. Max Weber este considerat de unii exegeţi ca fiind cel mai mare sociolog al tuturor timpurilor. in 1894.

CONCLUZIE: Analiza lui Weber privind explicarea aparitiei manifestarilor capitaliste ca urmare a unei morale puritane favorabile nu poate constitui un comentariu eshaustiv al cauzelor sistemului capitalist. Noile comportamente se caracterizează printr-un ansamblu de valori precum inclinatia către economisire. Lenea si utilizarea banilor castigati pentru placeri trecătoare sunt condamnabile deoarece omul nu trebuie sa uite ca el este numai un servitor al lui Dumnezeu si va da socoteala de toate darurile primite de la Creator. tipuri ideale. Acest studiu rămâne încă şi astăzi o referinţă pentru cei ce vor să înţeleagă apariţia şi dezvoltarea capitalismului in Occident . există o strânsă legătură între protestantism ( în cadrul căruia trebuie să includem. concomitent cu ideile religioase ale Reformei se contureaza si o „morala puritana” care se caracterizează prin: munca permanenta. Potrivit doctrinei catolice. si nu o dependenta cauzala absoluta . aceştia din urmă deţin în majoritate pârghiile puterii industriale şi comerciale. conform căruia muncitorul prefera mai mulţi bani pentru munca mai putina. În schimb.este . El evidentieaza un concept cheie introdus de Luther. pietate. după cum remarcă WEBER. mântuirea. Ceea ce ne trimite spre o întrebare centrală : care sunt trăsăturile particulare ale religiei protestante care au putut influenţa un comportament de viaţă caracteristic capitalismului modern? Max Weber compune astfel un portret ideal-tipic al capitalistului modern caracterizat prin trasaturile următoare: căutarea sistematica a profilului in cadrul unei profesii.in context concurential se considera foarte buni si aleşi si rezulta implicare in activitatea misionara – zeciuiala prin convingere nu constrângere ). dezvoltarea economiilor in vederea acumulării de capital .aventurier si fara scrupule. un studiu care analizează două categorii aparent contradictorii Religia şi dezvoltarea economică. în abordarea lui Max Weber. care se considera aleşi isi dezvolta un puternic sentiment d solidaritate. în afară de calvinism. membrii sectelor. Max WEBER publică în prima versiune a tezei “ Etica protestantă şi spiritul capitalismului”. depinde numai de fidelitatea faţă de Biserică şi nu de o activitate intensă pe pământ. unde profesiunea devine o datorie. încercând sa explice felul cum mecanismele economice ale capitalismului au fost introduse intr-o societate in formare cum era cea americana la sfarsitul secolului XIX –lea si începutul secolului XX. Mai mult chiar. simplitate si spirit ascetic autocontrol si spirit critic. Sensul acumulării de capital presupune reinvestirea acestuia deoarece el este considerat ca dar si semn al lui Dumnezeu ca te afli printre cei aleşi pentru mântuire. Profitul si bunăstarea nu sunt condamnabile decât daca sunt folosite pentru plăceri trecătoare. exclusivă. WEBER verifică faptul că în regiunile germane în care coexistă catolici şi protestanţi. in timpul programului este preferabil minimum de 11 .în principiu pe o asociaţie voluntară. Astfel. impune credinciosului sa suca o viata de călugăr ascet. Spiritul capitalismului modern este definit astfel in contrast cu alte doua tipuri de mentalitate . a celor care au din punct de vedere religios şi moral calităţii comune pentru aderare. Pentru a verifica teoriile lui economice bazate pe interpretarea comportamentului religios protestant . o mărturie a credinţei. Acest mod de a trai si a gandi. WEBER remarcă apariţia capitalismului modern şi mediile de confesiune protestantă . disciplina muncii si constiinta profesionala . Weber insusi afirma ca intre protestantism si capitalism este o legătura incidentala (care intervine intamplator). metodismul şi alte curente religioase generate de mişcarea baptistă) şi progresul capitalismului. Aşadar teoria lui Weber este o teorie de explicatie regionala. o vocaţie.La sfârşitul secolului XIX .WEBER prezintă şi explică rolul hotărâtor al eticii protestante în formarea capitalismului modern.cea a antreprenorului tradiţional si ce a omului de afaceri . pietismul. adică modele elaborate pentru cercetare şi care nu există în stare pură în realitate dar care sunt elemente utile de referinţă pentru studiul realităţii empirice. Biserica şi Secta sunt. atitudine sobra fata de plăcerile vieţii. Spiritul capitalismului pe care il remarca Weber constrasteaza cu un comportament tradiţional. noţiunea germana Beruf.Weber face analiza speciala a „sectelor protestante si puritane din SUA. ETICA PROTESTANTA ŞI SPIRITUL CAPITALISMULUI În 1904-1905. Conform observaţiilor lui Weber. refuzul luxului. dovedind in permanenta ca merita darul de a fi aleşi de Dumnezeu (comentariu privind succesul sectelor azi . abstinenta.

ed. ed. ETIENNE Jean . In Apus chiar. Les grands auteurs de la sociologie. Henri. Teora. Paris.de stil de viata? Nefacand clar diferenţa intre acestea doua. ceea ce-l intereseaza pe Weber . Dupa aceea. creeaza propriul sau capital si rezervele sale monetare. Bucuresti.etica protestanta a influentat spiritul capitalismului modern 2. prin faptul de a considera aceeasi schimbare a mentalitatilor drept verificata prin comportamentele nou observate. 2. 1996 WEBER. 1. constitutia etica puritana ar fi putut fi una din cauzele care au dat nastere capitalismului ca sistem economic. Niciodată nu este prea târziu sa fii mântuit si sa ti se ierte păcatele . Cartea lui Max WEBER are si anumite ambiguitati. noi suntem nevoiti sa fim”. Max. Universitas. Sociologie des religios. Invatatura ortodoxa si cea catolica il prezintă pe Dumnezeu ca fiind bun si iertator. Weber considera ca sistemul capitalist functioneaza acum intr-un mod mecanic: daca „puritanul vroia sa fie om constiincios.modurile de actiune – dar invers nu este adevarat”.ed. peste tot pe unde este capabil sa actioneze. Michel. Max. Omul singur nu mai poate face nimic întrucât omul nu poate coopera cu Dumnezeu si nici nu-i poate pătrunde tainele. Bucuresti. s-a mers pana la extrema cu o astfel de percepţie ajungându-se la Apocalipsa lui Origen. Hatier. Max . Fundamentele acestei noi etici de lucru trebuie căutate in doctrina sectelor protestante ascetice si in mod special in calvinism. In modconcret. prin spiritul capitalismului? Este un anumit tip de mentalitate sau un anumit tip de comportament . 1999 WEBER . L`éthique protestante et l`esprit du capitalisme. ed.Acest fapt poate genera uneori un comportament lax si foarte permisiv. Antet XX Press. 1995 WEBER. Prahova MENDRAS. traducere din limba franceza de Marius CONCEATU. 2001 WILLAIME. exclusivist. Max .efort si sa fie supus la cat mai puţine modernizări cu putinţa in procesul de productie ca schimbare a metodei de lucru. Presses Universitaires de France. Max WEBER nu a sustinut niciodata faptul ca . Jean –Paul. Pe Weber nu-l intereseaza capitalismul in sine. Plon. L`Éthique protestante et l`esprit du capitalisme. in anumite pasaje din Etica putem remarca un rationament implicit care merge in acest sens si pe care il putem schematiza astfel: 1. Istoria ideilor sociologice. de exemplu. WEBER se expune riscului unui rationament circular : a explica schimbările de comportamente observate prin prisma noilor motivaţii suscitate de evoluţia mentalitatilor. 2003 12 . Ce trebuie sa intelegem . pentru ca Weber nu ia drept obiect de studiu doctrina lui Calvin ci consecintele morale pratice retinute doua secole mai tarziu de catre pastorii protestanti si de catre fideli. in schimb. avem doctrina predestinaţiei conform căreia din veşnicie fiecare om are hotărâta starea de gratie sau de pedeapsa veşnica. Flammarion. 1964 WEBER. chiar daca.spiritul capitalismului modern a favorizat nasterea sistemului economic capitalist: „ problema majora a expansiunii capitalismului modern nu este ce a originii capitalului ci cea a dezvoltarii spiritului capitalist. In protestantism. Peste tot pe unde se desfasoara. ci o anumita forma a spiritului capitalist modern asa cum apare el numai in Occident in secolul XVII. ed. Sociologia religiei. ed Incitatus. Maanchecourt. Paris .colectia Logos. BIBLIOGRAFIE LALLEMENT . Etica protestanta si spiritul capitalismului. si. este naşterea unei noi forme de comportament in viata economica.

etc. chiar şi aşa. autori clasici şi contemporani. egalitatea tuturor în faţa legilor.Scurtă prezentare istorică a evoluţiei preocupărilor de sociologie în România Preocupări atente despre compoziţia şi evoluţia societăţii au existat şi în România. Jules Michelet l-a considerat „sufletul naţiunii române”. etc. Nicolae Bălcescu. Societatea românească a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea nu s-a cunoscut practic prin sociologie. nu întoarcerea la o presupusă „vârstă de aur” este soluţia pentru societatea românească. La cererea Academiei din Berlin a scris Descriptio Moldoviae în care arăta că „românomoldo-vlahii” pot deveni un factor de echilibrare între Est şi Vest. cu moravuri balcanice. o personalitate care a participat la toate momentele importante pentru societatea românească a secolului al XIXlea. a scris opere cu un vizibil caracter analitic descriptiv de tip sociologic. ele ne oferă o serie de aspecte structurale interesante ale societăţilor respective. spiritualitate bizantină şi credinţă ortodoxă. etc. Progresul şi civilizaţia. În interiorul lor trebuie să consolidăm liantul social. lene) concomitent cu occidentalizarea lor. După studii la Paris şi călătorii prin ţările Europei. au subliniat necesitatea diagnosticării societăţii româneşti şi au căutat soluţii reale la probleme reale. identificându-le în scrierile cronicarilor. dar ea trebuia fundamentată pe cunoaşterea temeinică a realităţii omeneşti. Evident nu putea confunda cronicile. iar parlamentul ţării a militat pentru modernizarea societăţii româneşti). iar prin activitatea sa a contribuit la cunoaşterea românilor în lume şi la cunoaşterea lumii de către români. dar să-şi păstreze particularităţile psihice. Mihail Kogălniceanu. În O însemnare a călătoriei mele (1824). Vico sau la Montesquieu. iluminism. Documentele relevă un amestec original de romantism. Ion Ghica (1871-1897) a făcut studiile la Sorbona. Prăbuşirea imperiului turcesc se corela cu ascensiunea Europei moderne. a „fotografiat” realităţile sociale şi le-a interpretat (aşa cum au procedat şi Ion Codru Drăguşanu. birocratică şi ea trebuia să devină democratică. a parveniţilor (care au venit desculţi şi au acaparat în scurt timp palate şi domenii). în care se înscria şi Moldova vremii sale. 13 . Nici marele poet şi publicist. Românii sub Mihai Voievod Viteazul şi Chestiunea economică în Principatele Dunărene. într-o societate predominant rurală. Fiecare naţiune are o misie de împlinit. Nicolae Bălcescu (1819-1852). Progresul este legea umanităţii. Nicolae Comăneşti. unde a predat la Universitate. Dimitrie Cantemir (1673-1723). a învăţat limbi clasice şi moderne (orientale şi occidentale). spunea el din fruntea naţiei. Boierul Dinicu Golescu (1777-1830) considera „reforma socială” necesară. el formula soluţii practice: ameliorarea situaţiei ţăranilor. liberalism. muncă mai eficientă. „Starea de civilizaţiei” înseamnă muncă şi supremaţia legii. Dimpotrivă. Naţiunile fac istoria. Dimitrie Bolintineanu. superficială şi să o respingem pe aceasta din urmă. culturale”. pe baza observaţiilor şi a experienţei sale. Mihai Eminescu nu a fost indiferent faţă de utilitatea abordărilor sociologice considerând că: sociologia. a participat la revoluţie. fiu de domnitor moldovean. care studiază evenimentele concrete din viaţa unui popor pentru a descoperi legi fixe. Imitarea fără discernământ riscă ruperea de trecut fără a întemeia un prezent. a fost expulzat din ţară – timp în care a făcut propagandă în favoarea unirii – iar după Unirea Principatelor a contribuit la reforma agrară (scop în care a realizat numeroase anchete de teren.B. primele încercări reuşite. Mişcarea progresivă a societăţii româneşti înseamnă emancipare naţională şi rezolvarea „chestiunii agrare”. Nici o naţiune nu trebuie să se închidă faţă de influenţele timpului”. monografii zonale. un adevărat vizionar european. „Românii trebuie să se maturizeze. dar. înlăturarea speculaţiilor. spunea el. lăcomie. în Rusia şi China. În mod concret găsim elemente de sociologie (rurală) în scrierile lui Ioan Ionescu de la Brad (1818-1891) unul dintre întemeietorii edificiului sociologiei româneşti. a studiat tradiţiile bizantine şi turceşti. poate participa la rezolvarea marilor probleme ale societăţii româneşti. orăşenească (fanariotă). Lucrarea sa Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman a abordat aceeaşi tematică prezentă la G. adică să facem să triumfe egalitatea. Trebuie încurajate libera iniţiativă şi mai ales munca. mi-am petrecut tinereţile în aceste ţări ce se află în fruntea Europei […]. „Niciodată n-am fost contra ideilor şi civilizaţiei străine.). austeritatea boierilor (care trăiau în lux. Ion Ionescu s-a întors la Iaşi. Ion Ghica. Ioan Popper. Boierul Mihail Kolgălniceanu (1817-1891) a devenit liberal cu o concepţie democratică. Bogdan Petriceicu Haşdeu. aspecte utile în munca de cercetare sociologică. Nicolae Milescu (1636-1708) a fost un adevărat „uomo universale” . A călătorit în Europa. cu scrieri dominate de sociologie. Ordinea socială a românilor a fost aristocratică (boierească). libertatea. în Imperiul Otoman. fraternitatea. numai că trebuie să distingem între civilizaţia sănătoasă şi civilizaţia falsă.

Haret remarcă lipsa unei legi sociologice. Cit. Eseu psihosociologic asupra evoluţiei (1914) etc. 2001. care. de sociologia culturii. De ce nu am devenit „un neam tare” după Unirea Principatelor? Un răspuns aflăm de la Vasile Alecsandri. el conferă un mod original de gândire 14 . Dimitrie Drăghicescu (1875-1945) a fost studentul lui E. Marica (1904-1952) s-au preocupat de cunoaştere. Astăzi. sociologia cunoaşterii. P. el argumenta necesitatea cercetării agriculturii din toate zonele locuite de români. op. Din psihologia poporului roman. Până atunci ea este o disciplină ştiinţifică imatură. Haret. (citat în Al. şi nicidecum o colecţie de date empirice sau o metafizică despre social. ce va fi dezvoltată apoi de D. trândavă şi scandaloasă. iar în explicaţia vieţii sociale ia în seamă toţi factorii. aşa cum afirmă Haret. De aceea. numai Unirea!”. Faptul social nu este universal”. că au „rezonanţă socială” şi îndeplinesc „funcţii sociale”. şi al unei civilizaţii adecvate activităţii agricole.. Sociologia va deveni ştiinţă veritabilă când „va fi capabilă să folosească calculul”.În acelaşi timp s-au cristalizat preocupări de sociologie morală. demografice şi sociale din regiunile cercetare. bucurându-se de toate drepturile. totul mişcânduse într-o atmosferă neguroasă de ignoranţă şi de superstiţii. El apreciază că sociologiei „experimentul îi este interzis şi observarea se reduce pentru ea la învăţămintele istoriei. Pentru români idealul social era progresul în civilizaţie. Putna şi Dorohoi şi ale regiunilor dobrogene. reformarea culturii şi a şcolii înscrieri de sociologia culturii şi sociologia educaţiei. (1907). aşa cum în mecanica raţională este legea newtoniană.. b. Durkeim. 23). În concepţia sa. pe treptele scării. el a dezvoltat o concepţie sociologică în ton cu sociologiile vremii. Modelul după care operează Haret este cel al spaţiului social cu trei coordonate: Economica.. ministru de externe: „în vârful scării sociale stă un domn cu topuzul în mână şi cu legea sub picioare. de pretenţii. p. sociologia educaţiei. Alexandru Claudian (1958-1962) în Sociologia literaturii releva că producţiile culturale. o gloată cu cerbicea plecată sub toate sarcinile. Din aceste raţiuni. p. (Schifirneţ. etc.Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare?” şi răspunsul: ”Unirea. Idealul creator. sociologia trebuie să parcurgă toate etapele prin care a trecut ştiinţa mişcării fizice. Determinismul social este conceput de Haret ca un complex de relaţii cauzale în societate. Virgil Bărbat (1879-1931) şi G. a unei naţiuni. el este considerat întemeietorul metodei monografice din România. consideră că ştiinţa sociologică nu dispune de o teorie de acelaşi nivel ca mecanica raţională. p 90). Aceste monografii au abordat aspecte pedo-climatice şi fitotehnice. se desfaţă într-o viaţă de lux. trebuie să fie analoage cu cele după care dirijează echilibrul şi mişcarea materială. o cercetare directă şi amănunţită a tuturor satelor. studii despre gradul de evoluţie a ştiinţelor plasează sociologia aproximativ în aceeaşi zonă de dezvoltare ca şi savantul român. iar jos.x). Ion Ionescu de la Brad a realizat monografiile judeţelor Mehedinţi.. „Sociologia este ştiinţa unei societăţi concrete. o boierime ghiftuită de privilegiuri. 133). considera Constantin Dimitrescu – Iaşi (1849-1923). în pulbere. exprimată în lucrările Introducere în sociologie (1923). veniţi de la Fanar şi din vizuinile muntelui Athos. care sunt departe de a fi suficiente” (Spiru Haret. el a întreprins cercetări de teren. Sus puterea egoistă. derivate din investigaţia diferitelor tipuri de existenţă socială. fiind scutită de orice şefi. Sociologia generală (1926). Explicaţia acestei situaţii a sociologiei este progresul nesatisfăcător în descoperirea legilor sociale. în lucrarea sa Mecanica socială (1910). În principalele sale scrieri de sociologie: Rolul individului în determinismul social (1904). lăcomie şi frică”. 2001. Zub. (S. Realităţile sociale au fost investigate cu metode ale cercetării empirice. În acest sens. utilizând metoda monografiilor. statistice şi economice. până şi de ilegalităţi. de la mediul geografic până la individ cu toate actele ale. Traian Brăileanu (1882-1947) dăruieşte patrimoniului sociologic modalitatea proprie de analiză privind existenţa unei ştiinţe autonome despre societate. iar alt răspuns aflăm de la Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) este primul cercetător al satului românesc. Înainte de 1859 era răspândită întrebarea: „Suntem milioane de români. cauze sociale de prim ordin care au determinat mişcarea socială. artistice nu sunt complet autonome. morală. Din acest punct de vedere. De aceea.. aşa cum exista el în mediul ţărănesc. Spiru Haret (1851-1912) a edificat o concepţie sociologică bazată pe principii matematice de cercetare a fenomenelor sociale. iar pentru moment nu-i rămâne decât să studieze realitatea socială cu aproximaţii succesive. intelectuală. Din datele sintetizate în lucrările sale rezultă un profil al românului. jos şerbirea şi mizeria fără protecţie. Însă progresul este produs de ceea ce el numeşte forţe sociale: „conformaţia mâinii şi limbajul”. Haret a sugerat o analogie între cele două tipuri de sisteme. sociologia este o teorie a principiilor generale despre societate. cu toate achiziţiile importante în analiza cantitativă a socialului. 2001. Fără să identifice sistemele mecanice cu cele sociale.E. Prin corelarea sociologiei cu etica şi politica. Gusti.

ele fac ca societatea să existe. studierea teoretică fiind prima condiţie pentru reuşita cercetătorului. Mai mult. rodul colaborării specialiştilor. care caută să refacă traseul evoluţiei societăţilor în trecutul lor.]. 1968. Acestea sunt: Observaţia trebuie să fie sinceră şi obiectivă. cea a comunităţii. Gusti se întreprinde descrierea şi cercetarea sistematică şi integrală a unităţii sociale studiate. Fiind un act de pătrundere a obiectului cercetat. p. observaţia sociologică se cere să fie intuitivă. Gusti. expresie a tuturor circumstanţelor locale”. Cu alte cuvinte. Cele şapte norme decurg dintr-o logică a cercetării monografice a unităţilor sociale şi dovedesc caracterul ştiinţific al sociologiei monografice. care formează cadrele cosmologice. biologic şi psihologic. adică societatea ca formă evolutivă. Sociologia. Învăţământul sociologic a fost introdus la Iaşi la doi ani după introducerea lui la London School of Economics. cu alte cuvinte ceea ce numim mediu […. concretizată în valori economice şi spirituale. realitatea socială reacţionând şi actualizându-se în activitatea socială. Prin metoda monografică monografică propusă D. explică fenomenele aşa cum apar ele în realitatea socială: „socialul este înainte de toate rezultatul unui concurs de împrejurări: spaţiale. 237). D. spirituală. cum am putea-o numi cu un cuvânt. Metoda monografică îşi aduce astfel contribuţia decisivă la constituirea ştiinţei naţiunii. doctor în filosofie şi litere la Bruxelles. politică şi juridică. cu influenţă sociologică pozitivistă. Valorile economice şi spirituale constituie însuşi conţinutul vieţii sociale. cel al sociologiei monografice. sociologia îşi clădeşte eşafodajul teoretic numai în temeiul cunoaşterii faptelor sociale prin metode autonomă şi acestea este metoda monografică. licenţiat în drept la Paris. După experienţa de opt ani de activitate de cercetare monografică. Aceasta este geneza realităţii sociale. sau.sociologică. Dimitrie Gusti (1880-1955) se înscrie printre întemeietorii sociologiei din România. Primul profesor de sociologie la Iaşi (1897) a fost Constantin Leonardescu. ele sunt societatea”. într-un context naţional românesc deosebit de favorabil. dar precizează că există o anumită ierarhie în ce priveşte tipurile de activitate socială. sunt determinate societăţii însă acestea există numai dacă fiinţează politicul şi juridicul cu funcţii de organizare şi reglementare. comunitatea”. sociologia este un sistem de cunoaştere a realităţii sociale prezente (D. Unitatea socială reprezentativă în afirmarea ştiinţei naţiunii este satul deoarece el păstrează nealterate trăsăturile vieţii naţionale. Gusti şi ale şcolii sale o constituie elaborarea metodei monografice şi aplicarea ei la studiul realităţilor sociale româneşti. În viziunea lui Gusti. aşa cum fiinţau ele în comunităţi săteşti. adică pătrunzătoare şi completă. temporale. cu tot ceea ce ţine de demersul empiric din sociologie. Opera lui Gusti se constituie într-o demonstraţie a necesităţii unei ştiinţe a naţiunii. în esenţa lor. prin urmărirea înţelegerii şi explicării realităţilor sociale studiate. acestea sunt condiţiile care acţionează permanent asupra ei. ea este totodată şi un act de creaţie. activitatea monografiştilor s-a orientat exclusiv spre sate. De aceea: „Sociologia nu se poate mărgini la studiul relaţiilor sociale sau la cel al manifestărilor de viaţă. I. Activitatea economică şi cea spirituală. Naţiunea română impunea. ca să fie ştiinţifică observaţia trebuie informată şi pregătită. de cunoaştere şi explicare a realităţilor sociale româneşti în integritatea lor. Gusti a recomandat reguli ce trebuie respectate în aplicarea observaţiei sociologice. 15 . categoriile ei constitutive. D. ea trebuie să fie exactă. obţinându-se astfel o observaţie „experimentală”. În concepţia sa. să cuprindă toate detaliile în varietatea şi unitatea lor. ea trebuie verificată şi controlată. semnificative pentru modul de a gândi metoda monografică. el crede în necesitatea fuziunii sociologiei cu metoda monografică astfel încât se poate discuta despre „sociologia monografică”. observaţia monografică să fie colectivă. care poate fi redusă la patru categorii: economică. D. cum a fost perioada de după înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. în noul cadru statal cuprins în graniţele sale etnice. decelarea acelor cadre şi manifestări constitutive caracteristice pentru viaţa naţională românească. istoric. Regulile formulate de D. Observaţii critice faţă de metoda monografică s-au formulat cu privire mai ales la caracterul ei empirist. Gusti în anii '30 sunt. Societatea capătă o expresie concretă. Una din cele mai productive contribuţii ale lui D. iar sociologia studiază comunitatea: „obiectul sociologiei este sistemul social. valabile şi astăzi. Sociologia ocupă un loc central în sistemul ştiinţific sociale fiindcă oferă fundamentul teoretic pentru cunoaşterea oricărei componente a societăţii. alături de observaţie se cuvine să fie folosită şi metoda comparaţiei cu ajutorul căreia se elimină progresiv tot ceea ce este particular şi accidental. Gusti cuprinde în social tot ceea ce ţine de activitatea umană desfăşurată într-un context sau mediu. Gusti şi şcoala sa au oferit un model. spre deosebire de istorie. Se urmărea astfel depăşirea limitelor monografiilor sociale ca simple culegeri de documente. vitale şi spirituale. De aceea.

Stoltenberg. ignorată în Italia – şi ai „vârstei de aur” pentru sociologia americană cu tendinţe spre universalism şi achievement. analiza istoriilor sociale locale sau studiul comunităţilor. au afectat şi evoluţia şi dezvoltarea studiilor de sociologie. Bloch. unde fiecare caracteristică a naturii umane este vizibilă. 16 . după Durkeim preocupările de sociologie sunt continuate de membrii şcolii durkeimiene de la Paris. Ar fi de ajuns să semnalăm recunoaşterea ei internaţională. În perioada insă. izbucnirea crizei economice mondiale. al Agriculturii. ascensiunea mişcărilor fasciste europene. ştiinţifică). O serie de sociologi se arată favorabili acestui curent naţionalist german. Anii 1945 – 1968 sunt anii ambiţiilor pentru sociologia europeană – ieşită anemică din război în Germania. Petre Andrei a cercetat socialul în relaţie cu naturalul. Znaecki. În Franţa. sociologii de origine evreiască emigrează din Germania şi se exilează cu precădere în SUA. dar detaşându-se de acesta. unde fiecare tip de individ – criminalul. Dacă ar fi să căutăm şi la noi „o vârstă de aur”. Fundaţia Rockefeller. devianţă şi de delicvenţă. Format sub influenţa ideilor lui Gusti. H. cerşetorul ca şi omul de geniu – capătă dimensiune ştiinţifică evidentă şi impune respectul cuvenit unei cercetări aprofundate! Metodele de cercetare sociologică privilegiate de şcoala americană sunt: studiul mediului. Bastide. să rămână la distanţă de nazism. amintind că în 1939 ar fi trebuit să aibă loc la Bucureşti al XIV-lea Congres Mondial de Sociologie (îşi anunţaseră deja participarea circa 200 de sociologi din 26 de ţări. Sociologia americană întră în era metodologiei statistice din ce în ce mai sofisticate. elaborarea „tehnologiilor sociale” având rostul de a rezolva fenomenele de marginalitate. 1970). grafeim (grec. Pragmatismul american presează sociologii să lase la o parte tradiţia speculativă a făuritorilor de sisteme teoretice şi să elaboreze cunoştinţe „pozitive”. G. dar evoluţia politică şi climatul social al Franţei vor cauza declinul preocupărilor de sociologie. R. al Sănătăţii) procură sociologiei resurse imense. care a urmat Primului Război Mondial. Marile personalităţii academice ale vremii ca Emile Durkeim sau Max Weber. criminalitate şi segregare socială sau de a pune la punct tehnologia sondajelor preelectorale şi anchetele de marketing. iată unele dintre marile dificultăţi socio-politice prin care a trecut sociologia europeană interbelică. Parcursul istoric al sociologiei la începutul secolului al XXI-lea În primii ani ai secolului al XXI-lea sociologia reprezenta un proiect intelectual de prestigiu. Invadarea Poloniei şi izbucnirea celui de-al doilea război au făcut ca această manifestare ştiinţifică să nu mai aibă loc. modul de viaţă urban devine dominant.). Dincolo de Atlantic. evident cu importante consecinţe negative si asupra mediului universitar ştiinţific. au contribuit substanţial la definirea unei personalităţi ştiinţifice distincte a sociologiei în cadrul ştiinţelor socio-umane. dar ea „e produsul spiritului. dificultăţile socio-economice şi politice al ţările europene. etc). prăbuşită în Franţa. Richard. Oraşul este un adevărat laborator pentru Universitatea din Chicago fiind locul în care instituţiile se dezvoltă rapid. noii mecena privaţi (Carnegie. am afla-o în perioada interbelică. în special ale Franţei şi Germaniei. Instituţiile internaţionale (CE şi UNESCO) dau sociologiei noi comenzi de cercetare. observaţia participantă. a descrie). etc. Sprijinul financiar dat de familia Rockefeller sociologilor este substanţial. alţii însă preferă. e o parte din spirit” (Petre Andrei. F. cu contribuţii deosebit de importante la cu contribuţii deosebit de importante la cunoaşterea pozitivă a realităţii sociale. Ford. monografiile cartierelor (monografie – monos = obiect unic. Credinţa în progres rămâne fundamentală în sociologia americană. comenzile publice (din partea Ministerului armatei. majoritatea revistelor de sociologie dispar. în mod explicit. Instalarea comunismului sovietic. M. fondate pe cercetarea empirică inductivă cu aplicaţii sociale imediate. prosperitatea e generală dar nu dispar fenomenele de marginalitate. Halbwack.Petre Andrei (1891-1940) a elaborat un sistem sociologic întemeiat pe o concepţie integralist deterministă. (Auguste Compte – pozitivism – cunoaşterea sociologiei prin cercetare – analiză empirică. Societatea are un fundament material. Nici sociologia nu este ocolită de aceste consecinţe care împingeau preocupările sociologice spre confiscarea ei de către ideologia propagandei naţionalist – naziste. dispreţuită în Anglia. Rand. Şi în Franţa sociologia recapătă dinamismul începutului de secol afirmându-se o pasionată ambiţie a cunoaşterii sociale.). Statele Unite cunosc o eră industrială înfloritoare. Instaurarea celui de-al treilea Reich pune capăt cu brutalitate elanului sociologiei germane. între care M. a societăţilor savante şi a revistelor. ceea ce permite înmulţirea centrelor de cercetare. Germania perioadei interbelice este dominată de mişcările politice pro-naziste.

Paradigma este un concept sociologic utilizat tehnic pentru prima dată de Thomas Kuhn – sociolog şi filosof – 1962 – şi se referă la convingerile ştiinţifice ale comunităţii de specialişti pe baza cărora se elaborează teoriile. A fi sociolog era mai puţin onorat decât a fi istoric. cariera era lentă. Ţările occidentale au beneficiat de un ajutor financiar considerabil din partea marilor fundaţii americane pentru dezvoltarea cercetării empirice. 17 . condiţiei femeii. Între 1968 – 1990 sociologia cunoaşte o explozie a paradigmelor. imigraţie. În ţările comuniste sociologia a fost confiscată de aparatul de propagandă ideologică a regimului comunist. salariile mici. Spre deosebire de teoria ştiinţifică. la viaţa locală. fiind un indicator elocvent al profunzimilor societăţii contemporane. A fi sociolog în 1950 nu era de invidiat. bătrâneţe. Mica lume a sociologilor era la marginea universităţii. de către întreaga comunitate ştiinţifică existentă. ipotezele şi în general. îşi definesc obiectivele şi metodele. Creşte rolul UNESCO şi al Statelor Unite în dezvoltarea sociologiei. de cultură. la politicile sociale şi culturale. etc. excludere.finanţările americane venite de la Ford. Cu timpul însă s-au creat numeroase echipe de cercetare în cadrul CNRS (Centre National de la Recherche Scientiphique) sau în cadrul EPHE (Ecole Pratique de Hautes Etudes). globalizare. sănătăţii populaţiei. sărăcie. care au trecut la investigarea lumii reale. îşi aminteşte A. fiind şi astfel complete finalităţile planului Marshall. Rockefeller sau Kodak o întăresc. mijloacelor de comunicare în masă. de protestare. pe care o poate emite orice analist solitar. Din punct de vedere material viaţa tinerilor cercetători nu era uşoară. Sociologia îşi extinde treptat în prezent câmpul de studiu la noile forme de consum. Canada.europeană sociologia a cunoscut o dezvoltare în Australia. filosof sau latinist. organizaţiilor. Sociologia este necesară şi apreciată doar în societatea care doreşte cu adevărat să se cunoască pe sine în profunzime. loisir – ului. devianţa juvenilă. cu toate diferenţele şi inegalităţile dintre sociologiile făcute în diferite ţări care traduc efectele contextelor socio-istorice. America Latină sau India. în societatea în care funcţionează libertatea individuală pluralismul şi democraţia politică. Această reconstrucţie a sociologiei nu se face într-un mediu cu totul favorabil însă. nu poate exista dacă nu e recunoscută şi utilizată ca instrument de structurare analitică. secularizare. de marginalitate. a educaţiei şi învăţământului. viaţa religioasă. Sociologia este un instrument de problematizare a socialului şi suscită întrebări pe care societatea şi le adresează sieşi. Touraine. În jurul anului 1970. În lumea non. succesul internaţional al sociologiei este de netăgăduit. o paradigmă. Japonia.

si are drept scop analiza. sociologii care s-au afirmat între cele două războaie mondiale au fost obligaţi să-şi precizeze opţiunile ideologice. Sociologia Religiei. Calvacoressi.S. Politica mondială după 1945. 18 .R. sociologia rurala. Ea îşi propune sa studieze relaţiile care exista intre religie si societate si formele de acţiune reciproca ce pe care le generează aceste raporturi. etc. “Comunismul” s-a vrut o societate a oamenilor egali. Se cuvine menţionat faptul ca sociologia religiei va aborda si va clarifica multe dintre aspectele referitoare la fenomenul religios contemporan. “navetismul”. Scurta recapitulare – aide memoire. nivelată – “poporul unic muncitor” o “masă” tăcută. primii analisti ai fenomenului religios in societate. a fost scoasă din învăţământ (prin Legea învăţământului din 1948). Intr-o scurta definiţie de lucru putem spune ca : sociologia religiei studiază modul in care sacrul (divinul) se manifesta ca fenomen in viata socială. “în spiritul materialismului dialectic şi istoric” (cu atât mai mult trebuia să respecte acest “spirit” atunci când li se comandă să analizeze rolul partidului. Trebuie clarificate de la început raporturile existente intre diferitele ramuri ale ştiinţelor religiei mai precis intre teologie si sociologia religiei. este in mod esenţial descriptiv-analitica si are ca scop principal analizarea fenomenelor religioase cu intenţia de a facilita înţelegerea oricărei religii. comportament motivat de percepţia subiectiva a noţiunilor religioase. propaganda. obiectul de studiu al S. “noile realităţi socialiste”. dar nu se va putea substitui niciodată fenomenologiei. Bucuresti.Sociologia captivă din perioada comunistă Sociologia captivă din perioada comunistă după cel de-al doilea război mondial. Odată cu îmbogăţirea contribuţiilor academice in dezvoltarea cercetării sociologice s-au diversificat si ramurile de abordare ştiinţifica. Speranţa lor a fost serios zdruncinată în 1948 când sociologia. A supravieţuit o “ştiinţă socială” asimilată adesea cu “materialismul istoric” ori cu “socialismul ştiinţific”. specialiştii aveau toată responsabilitatea fără nici o putere). urbanizarea (construcţia de block-uri). sociologii având de urmărit impactul industrializării. insa metodele lor diferă. Sociologia.S. Toate aceste fapte şi fenomene au marcat sociologia românească. ascultătoare a “cuvântărilor magistrale” rostite în “limba de lemn”. sociologia politica. “formarea omului nou”. sociologia economica. Economia (planificată) a fost condusă după criterii ideologice (conducătorii de partid aveau toată puterea fără a putea fi traşi de cineva la răspundere. Aşadar exista o diferenţa cantitativa si calitativa intre tipurile de abordare. Dintre aceste ramuri se desprinde încă din perioada începuturilor sociologiei un interes aparte pentru studierea fenomenului religios in societate ceea ce a contribuit la apariţia unei sociologii a religiei. fiind obligată să accepte compromisul subordănării (totale) faţă de regimul comunist. metodele si scopurile celor doua genuri de discipline. Astfel apare sociologia industriala. Mai exact: colectivizarea. atât teologia cat si sociologia au drept obiectiv al cercetării o religie sau un grup de religii diferite. in schimb. aservirea mass-mediei. Începând cu 1977 sociologia a fost suprimată până în decembrie 1989. fiind o ştiinţa normativa. etichetată ca “ştiinţa burgheză”. nu se ocupa cu explicarea « esenţei religiei » ci studiază condiţiile si efectele comportamentului uman in comunitate. teologia este normativa iar sociologia religiei este descriptiva. al migrării de la sat la oraş. În fapt a fost o societate uniformizată. O parte a acceptat aproprierea de “marxism-leninism”. sociologia muncii. industrializarea (aberantă). ed. All.. Sociologia Religiei analizează si explica fenomenologia religioasa cu ajutorul instrumentelor teoretice si empirice specifice sociologiei. Sociologia religiei. “sistematizarea” etc. metoda durkheiminiana de cercetare. (P. Cei care apreciau Occidentul sau aveau prieteni acolo deveneau susceptibili de “înalta trădare”. După instalarea comunismului. socială şi culturală a U. de aceea putem afirma ca exista o strânsa legătura intre sociologie si sociologia religiei inca de la începuturile preocupărilor sociologice. Teologia. 2000).R. instalarea comunismului la noi a însemnat obligaţia de a aplica politica economică. interpretarea si expunerea unei credinţe date. sociologia devenind captivă ideologiei totalitate. rolul statului. ultracentralizarea tuturor activităţilor colective. nutrind speranţa că astfel vor putea să continue să facă sociologie. Treptat sociologii au fost “excomunicaţii” din viaţa socioculturală a ţării.

definiţiile substantive. formele de organizare a Bisericilor si cultelor. inseamna trecerea de la subiectivismul filosofic la obiectivitatea stiintifica. obiective. ****************** 19 . etc. esentiala in dezvoltarea oricarei stiiinte. sociologul trebuie sa ia distanta fata de faptele sociale pe care le observa. Sociologia religiei nu-i va studia numai pe credincioşi unei biserici sau ai unei denominatiuni religioase ci si întreaga societate. relaţiile din cadrul lor. Potrivit concepţiei lui Durkheim. pe care le aplica in studiile sale. etc. oferita de termometru. Obiectul de studiu al sociologiei este viata religioasa a societatii. Unii cercetători in sociologia religiei promovează o sociologie militanta.psihologiei si istoriei sau cu atât mai puţin teologiei. ritualurile si riturile. la première règle et la plus fondamentale est de considérer les faits sociaux comme des choses). care insista asupra rolului religiei in societate. Aceasta reprezinta o abordare complet diferita fata de abordarile filosofice anterioare studiilor lui E. Sociologia religiei cercetează comunităţile de credincioşi : statusul acestora. împrejurările in care se manifesta fenomenul religios. supranaturalul. Pentru a-si construi obiectul de studiu. insa remarcabil ar fi ca neutralitatea academica sa elimine orice forma de subiectivism interpretativ. Comportamentul lui trebuie sa fie ca al fizicianului care înlocuieşte senzaţia de căldura cu o măsura exacta. in special privind fenomenul secularizării religioase. Durkheim . Putem identifica doua orientări structurale ale definirii religiei ca domeniu de studiu al sociologiei religiei: . In general definiţiile date religiei pot fi influenţate de apartenenţa religioasa a cercetătorului sociolog. etc. care urmareste o perspectiva confesionala sau anticonfesionala. Primul cercetător care a pus bazele unei metode de cercetare in Sociologie este Emile Durkheim. a fost si el... Max Weber. Teologia are marea responsabilitate de a formula normele religioase si valorile morale atât de necesare echilibrului social. primul cercetător care s-a preocupat de analiza relaţiilor existente intre religie si societate precum si despre modul cum morala religioasa a influenţat comportamentul economic capitalist. sociologul trebuie sa izoleze si sa definească acea categorie de fapte pe care îşi propune sa o studieze. pragmatice.Regulile metodei sociologice (1895). raportându-se permanent la întreg. un alt fondator al gândirii sociologiei religiei. Termometru sociologului sunt tocmai metodele experimentale. analizând distribuirea sociala a acesteia. trebuie in primul rând ca faptele sociale sa fie considerate lucruri (. el trebuie sa refuze sa considere socialul ca pe ceva imediat si transparent pentru ochiul lui. Durkheim era dominat de importanta metodei de cercetare.. care conţin elemente substantive referitoare la comportamentul religios: cultul. . riturile si ritualurile. Iată ce afirma Durkheim: pentru a respecta canoanele ştiinţei. in timp ce alţii prefera o neutralitate prin care evita implicaţiile directe (participante) si aplicaţiile imediate.definiţiile funcţionale. influentat evident de studiile lui din Scoala Normala dar mai ales de conceptia pozitivista a lui Auguste Comte. autorul lucrării: Les Regles de la methode sociologique .

ceea ce a generat o deviere nedorită în evoluţia modernizării ţării. se baza. În timpul acestei perioade. colectivizarea. pentru a se putea recupera decalajul socio-economic dintre Romania si celelalte tari europene occidentale. 20 . S-a introdus sistemul economic şi social-politic sovietic. al istoriei şi literaturii Uniunii sovietice. Naţionalizarea. integrarea într-un sistem politic străin. nu se poate vorbi despre pluralism religios. în cultură. Scurte repere istorice Perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial a fost marcată prin instaurarea şi întărirea regimului comunist totalitar. în învăţământ. care evoluase într-un ritm şi spaţiu geografic diferit. studiul limbii ruse. format în perioada când Rusia era mai puţin dezvoltată decât România (de exemplu abia în cea de-a doua jumătate a secolului XIX au abrogat iobăgia feudală). Vechiul regim din perioada interbelică a fost abandonat cu sprijinul armatei sovietice care ocupa ţara. Introducând alte principii sociale şi politice decât cele practicate de societatea româneasca in perioada interbelică. comerţul) au fost naţionalizate şi socializate. timp în care aproape 45 de ani viaţa religioasă a stagnat. Partidul Comunist. suprastructura. Domeniile în care se afirmau relaţiile sociale moderne (industria. fiind impus un egalitarism utopic. Întreruperea continuităţii istorice din drumul modernizării României a reprezentat o întârziere de o jumătate de secol şi crearea unei situaţii care nu a putut fi îndreptată nici în anii de tranziţie după 1989. erau forme concrete prin care se încerca înlăturarea specificului şi tradiţiilor naţionale române. până în 1989. ci despre o pluralitate limitată dependentă de stat. sistemul notelor în şcoli cu calificative (după modelul sovietic). impus în toate domeniile: în industrie. drum iluzoriu pe care ţara a mers o jumătate de secol. arestarea celor care nu făceau elogiul regimului comunist. sistem care în trei decenii (după 1917) a fost transformat într-un regim rigid şi totalitar. comunismul a blocat şi a deviat dezvoltarea normală a societăţii române de pe drumul modernizării. etc. forţând. pentru câştigarea şi menţinerea puterii. în agricultură. iar agricultura. LIMITELE LIBERTĂŢII RELIGIOASE. a urmat teroarea impusă de partea „moscovită” a partidului şi a purificării vieţii politice prin înlăturarea partidelor istorice sau a liderilor politici incomozi pentru puterea comunistă. încercând să găsească diferite forme de comunicare cu regimul politic. După populismul anilor 1944-1948. Modelul impus de către Uniunea Sovietică a reprezentat blocarea dezvoltării normale a României. pe populaţia cea mai săracă şi neinstruită pe care o manipula într-un sistem dictatorial. Comunismul a reprezentat o întrerupere a continuităţii istorice românești fireşti. introducerea în învăţământ a altor programe şcolare. printr-o strategie mimetistă. a fost cooperativizată în mod brutal.Sociologia Religiei – analiza aplicata VIATA RELIGIOASĂ DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA COMUNISTĂ. Cu toată aparenţa de constanţă politică. Valorile poporului român au fost înlocuite cu cele ale comunismului. în ştiinţă. elogiul culturii şi al ştiinţei sovietice. Victoria politică a partidului comunist şi venirea sa la putere în România a răsturnat un întreg sistem de valori sociale şi economice. perioada comunistă a fost una dintre cele mai instabile din istoria ţării. etc. pentru a-şi asigura supravieţuirea. practicate în Uniunea sovietică creându-se o ruptură dramatică între viaţa reală a României şi modelul comunist străin.

din marile centre de exterminare din timpul perioadei comuniste. 3 Experienţa Piteşti. susceptibili de a se lăsa prinşi. Victor LOUPAN. era constrâns să-şi abandoneze credinţa. pp. şi Nicolae CEAUŞESCU. l’Harmattan. deţinuţii. 19. cu o puternică orientare naţionalistă. Puşcăria din Piteşti face parte. Paris. de omogeneizare şi în final de masificarea pe care au trebuit să o suporte. pentru a impune sistemul marxist. Ceauşescu şi Securitatea. în august România cedează Transilvania din Nord Ungariei (în urma unui diktal zis „din Viena” impus de Hitler). îi obliga pe fiecare să urmeze noul ritual creştin. p. L’état des lieux en sciences sociales. Iată o descriere a vieţii românilor sub regimul lui CEAUŞESCU făcută de jurnalistul de la Figaro Magazine: 1 “Omul nou. 4 Denis DELETANT. blasfemiând eucaristia şi cântând parodii obscene în locul cântecelor liturgice şi rugăciunilor”4. Totalitarismul comunist: teroare. Ateu prin definiţie. Acesta a fost îmbrăcat cu un cearşaf şi mânjit cu excremente. Trebuie de asemenea amintit faptul că România. fără să creadă cu adevărat. împreună cu puşcăriile Gherla. 1990. ameninţată de ocupantul sovietic (prezent până în 1956). are puţin timp pentru a complota”. ţara a pierdut 36000 kilometri pătraţi din teritoriul său şi şase milioane de cetăţeni. Spunem „pierdut”. Personalul de cult asimilat uneori cu cei bogaţi (chiaburii) din sate. Robert Laffont. omul nou este de asemenea. să se îmbrace. Puşcăriile erau pline de oponenţi ai comunismului. în puşcărie. În pofida acestor viziuni aparent diferite. noul regim a încercat să distrugă credinţa românilor practicând cele mai oribile metode. mai ales intelectuali. dacă totuşi existau. un deţinut a fost obligat să joace rolul preotului. Turcanu râdea mai ales de studenţii în teologie. 82. după al Doilea Război Mondial. La révolution n’a pas eu lieu…Roumanie :l’histoire d’un coup d’Etat. unde era una din puşcăriile comuniste de înaltă securitate. din iunie până în septembrie 1940. Apoi. fiecare prin personalitatea sa dictatorială: Gheorghe GHEORGHIU-DEJ. Ţara este în stare de şoc. În noapte de Paşti din 1950. poporul sovietic şi au urmărit crearea omului nou1.de atomizare. insultele cele mai oribile erau adresate studenţilor în teologie şi clerului. consecinţa acordului secret între Germania şi Rusia: faimosul pact Molotov-Ribbentrop. Unora el le oferea „botezul” în fiecare săptămână.. comunităţi de toate felurile care hrăneau în trecut cu seva lor ţesutul corpului social”. Pentru că omul nou. obedienţă şi frică Viaţa românilor în timpul perioadei comuniste nu a cunoscut numai persecuţiile politice ale regimului dictatorial care vroia să impună prin orice mijloc ideologia sa ci şi supunerea la unele umilinţe şi privări de orice fel. să se încălzească. 21 . înzestrat cu toate virtuţile şi lipsit de defecte. Sovieticii prezintă un ultimatum (în urma pactului Molotov Ribbentrop). efortul populaţiei era îndreptat către supravieţuire: trebuie mai întâi să caute să se hrănească. CEAUŞESCU şi Securitatea: „… În puşcărie. zi după zi şi picătură cu picătură. nu era prezent decât pentru a da replica câtorva naivi. cercetător asupra perioadei comuniste în România. slăbită de datoriile externe. Avea un baston din hârtie (şi acesta mânjit). era arestat şi urmărit în mod permanent pentru că exploata credincioşii săraci ai comunităţii. .55. În patru luni. 1998. […] Traumatismul era deci profund”. p. În această puşcărie comuniştii au folosit spălarea de creier împotriva oponenţilor regimului pentru a-i reeduca în spiritul noii ideologii. Creştinul. orientat mai mult către Moscova (comunismul de orientare stalinistă). Humanitas. Comment s’en sortir ?. cei doi conducători ai partidului comunist au avut totdeauna drept model pe „marele prieten” al Estului Europei. semnat în 1939. Bulversată de război. veneau din proprie iniţiativă să-şi ia „botezul” în fiecare dimineaţă. Denis DELETANT. şi acest lucru sa întâmplat în absolut toate ţările.băgându-i cu capul într-o putină plină cu urină şi materii fecale. 2 “Pe 26 iunie 1940. pe care ceilalţi deţinuţi erau obligaţi să-l sărute. p. în Alexandru DUTU et Norbert DODILLE ed. în mare parte membrii ai fostelor partide politice istorice. ceea ce duce umilinţa pe culmile ei cele mai înalte. („religia este un opiu pentru popor” Karl MARX). şi pe 28 iunie ocupă Basarabia şi Bucovina din Nord. comunismul l-a realizat cu adevărat. Bucureşti. precum spălarea creierului ( „experimentul Piteşti”3). Paris. în favoarea Bulgariei. în favoarea Uniunii Sovietice iar la sud o parte din Dobrogea. După zeci de astfel de repetiţii. 5 “Într-adevăr. 1993. chiar şi eroul pozitiv. Aiud şi Bucureşti.Dictatura comunistă intre 1945 – 1989 Perioadă comunistă cunoaşte în România doi lideri care au impregnat istoria poporului. şi în septembrie aceasta cedează de asemenea o parte din Dobrogea Bulgariei (în urma tratatului din Craiova patronat şi el de Hitler). rezultatul robotizat al acţiunii sistematice – teroarea ajutând . unde şi-a putut instala regatul. este contrariul acestui model ideal pe care fiecare conducător îl susţine în mod conştient în faţa maselor. Dar cu acest om nou ne confruntăm la fiecare pas din păcate! Această înmulţire rapidă. éd. scrie în cartea sa. pentru că acest lucru s-a întâmplat în urma unui dictat. numită şi după numele oraşului Piteşti (la 120 km vest de Bucureşti). […]. „Marea Românie”[…] nu mai există. România a cunoscut o perioadă dominată de ură şi de crime abominabile împotriva oricărei ordini stabilite înainte de război. de nivelare. fără excepţie. La fin de CEAUŞESCU…. impuse de o existenţă trăită la limita sărăciei 5. a pierdut mari 2 teritorii (Basarabia si Bucovina). În puşcării. Jean-Marie LE BRETON. Mihai SORA. 119 – 120.

Trebuia mai întâi să anunţe poliţia. Sfârşitul lui CEAUSESCU…. mă duceam să văd aceste cozi interminabile. 8 În 1989. văzând că vine o pacientă aproape moartă la serviciul de urgenţe. victimele hemoragiilor. de un organism de opresiune al Statului: Securitatea. pp. era redusă la minimul strict. controlată în mod centralizat şi nu pe blocuri. săracele femei nu supravieţuiau acestei proceduri penale. CEAUŞESCU îşi dispreţuia colaboratorii. Patru sute. […] Într-o astfel de situaţie. odată cu venirea serii. Românii trăiau în disperare10. după cum pretindea zvonul public şi populaţia nu avea dreptul decât la oase? Nu aş şti să spun. 1 kg de făină. Fără lumină.„Teroarea lui CEAUŞESCU a fost impregnată de un cinism şi de o imoralitate incredibilă. Şi totuşi. 236. Era o viaţă de mizerie. în martie 1987. un întreg popor trăia din informaţii şi represiune. Religia în perioada comunistă – elemente juridice constituţionale Contestarea tradiţiei istorice şi spirituale de către comunism. care deseori erau urmate de consecinţe dramatice. pentru că erau în vârstă. să stabilească procesul verbal şi. pp. întâmplarea permitea uneori să găsim legume. De la miliţia de bază. CEAUŞESCU era un negustor de sclavi. 16 – 18. Frecventele opriri ale curentului. dacă nu să moară practic de foame. 10 Jean – Marie LE BRETON. Sunt peste tot. fără hrană. toată energia. conserve de peşte. fără viitor. pentru a putea face plinul. si integrarea într-o spiritualitate atee a întrerupt de asemenea si evoluţia normală a pluralismului religios. cârnaţi. Şi atunci când nu murau din lipsa îngrijirilor şi din absenţa medicamentelor. ara aprins. Este inutil să specificăm că. la Biblioteca Naţională. funcţiona ca un fel de veioză. p. În buticuri un singur bec. era mai ales un dispreţ moral. Securitatea era simbolul Statului. Populaţia se predase duşmanului fără să opună rezistenţe”6. Apartamentele nu erau mai bine dotate. dintre care cele mai puţin impresionante nu erau acelea ale automobilelor la pompele de benzină. datorită regulării gazului. candidaţii nu puteau lua la plecare decât câte o valiză în fiecare mână. la 20 litri pe lună pentru fiecare maşină. Automobiliştii avansau împingând maşinile cu mâinile pentru a economisi benzina. măruntaie şi ouă. La révolution n’a pas eu lieu…. Şi. […] Pe întreg parcursul şederii mele. n. nici în URSS sau în alte democraţii populare pe care le-am vizitat. 24 – 25. dar în mod sigur cunoştea sărăcia. camioane livrând la măcelărie oase de vită provenind de la atelierele de ecarisare. Această stare de psihoză era provocată şi întreţinută în întreaga ţară. […] În afară de acest lucru. au fost astfel exterminate. De margarină. în perioada 1984-1985. pentru că a vândut zeci de mii de cetăţeni care vroiau să părăsească ţara.000 dolari. toată inteligenţa se concentra asupra subzistenţei”. foarte des. nu împiedica un număr mare de avorturi clandestine. Mii de persoane inutile. studenţi cu pardesiurile pe ei şi cu fulare.7 Pentru a plăti datoria externă a ţării. aceasta trebuia să se deplaseze. Pentru restul. controalele ginecologice erau practicate chiar la locul de muncă (ne putem imagina în ce condiţii!): Statul era informat înaintea mamei. Dar oricât am căutat în memoria mea: nici în Franţa ocupată. cu putere scăzută. 6 7 Victor LOUPAN. A raţionat totul. şi energia electrică). Caloriferele erau puţin mai calde decât temperatura camerei. n. iar aceasta trebuia suportată. copii şi soţiile erau reţinute ostatece în ţară până când cel care era în afară strângea suma necesară. Îmi aduc aminte de reuniunile din Minister de unde ieşeam îngheţaţi şi am văzut. „În 1987. puţin ulei şi zahăr. fără libertate. cinci sute de maşini aşteptau. nu mai erau îngrijite în spitale. pp. ginecologul nu avea dreptul să o îngrijească pentru că ar fi fost condamnat pentru participare la avort. acestea îngheţau de frig până la moarte în apartamentele lor lipsite de încălzire şi lumină. De pâine pe zi şi de persoană.[…] Aici intervenea fenomenul Securităţii. Suntem înconjuraţi. Ameninţările pe care le făcea îi conducea pe majoritatea oamenilor să practice autocenzura şi autolimitarea”. cel puţin să suporte cele mai grave lipsuri. CEAUŞESCU a introdus măsuri de austeritate fără precedent. lapte reconstituit. La fin de CEAUSESCU…. secţiile de asalt şi până la informatori trecând prin agenţii care se ocupau cu ascultarea. […] Psihoza era atât de răspândită încât majoritatea oamenilor făceau exces de zel. 250 gr. consideră istoricii contemporani. […] Am văzut de exemplu. Pentru a obţine aceşti bani. uneori de pe o zi pe alta. scriind cu mănuşi de lână în mâini: erau mai puţin de 8 grade în sală. cinci ouă pe lună şi 300 gr. puteam găsi pâine. oraşul Bucureşti nu cunoştea foametea. produsele alimentare raţionate cuprindeau: 1 kg de zahăr. 9 Ibidem. produsele alimentare8 şi produsele energetice. Această oroare. […] Parcursul pietonului căutându-şi raţia. doctorul era autorizat să o îngrijească. Românii erau invitaţi. Aceasta nu era scumpă dar era raţionalizată (20 de litri de benzină pe lună. 22 . 167 – 169. în afară de faptul că crea familii (prea) numeroase care trăiau într-o mizerie neagră. Carnea era ea exportată. Reuşise să invadeze totul. nu am întâlnit o asemenea penurie. Este foarte dificil să enumerăm toate faţetele acestei terori cotidiene. Ibidem. Preţul se învârtea în jur de 10. trupele de frontieră. Jean – Marie LE BRETON. Căldura. „Aceasta făcea ca pe societatea română să cadă o ameninţare constantă şi multiformă. în plus.). numai după aceea. (benzina. Stând la coadă. era şi mai greu datorită întunericului: un lampadar din zece sau aproape. Persoanele în vârstă. au cauzat moartea a peste 30 de copii din incubatoare9. Pentru a preveni avorturile clandestine. […] Poporul român avea incontestabil impresia că o fatalitate se abătuse asupra lui.

11 12 Ioan MORARU. ed. a treia . cit. 32)11. Biserica Unitariana Biserica evanghelica S. nedemocratice. Biserica Unită cu Roma. „ Monitorul oficial’. 1952. secuii). Biserica Baptista. Unele au supravieţuit totuși desfăşurându-şi activitatea în mod clandestin şi folosind cele mai variate forme pentru a ocoli supravegherea politică (Martorii lui Iehova. 23 . 2. În domeniul religios. Constituţiile române. Ch. in întreaga perioada comunista vom constata o divergenţă fundamentală între afirmaţiile dogmatice exprimate de sistemul legislativ referitoare la respectarea libertăţii religioase si realitățile din teren. Biserica Ortodoxa Romana Biserica Romano-catolica Biserica reformată (calvina). cea a colaborării cu puterea comunistă. 6. dar a fost in permanenta aspru controlata si cenzurata. Biserica creştină de rit vechi. 1995. In mod concret. credincioșii ortodocși de stil vechi). saşii luterani). a fost desfiinţată. Au fost aprobate statutele a 14 culte recunoscute legal de Statul roman prin Decretul 177/ 1948: 1. Constituţiei. cf. În acest context tensionat a fost adoptată Legea (Decretul) 177 din 4 august 1948 privind regimul general al cultelor din România. 14. op.P. 1995. 11. Libertatea religioasă acordată constituţional în 1948 a fost recunoscută în mod permanent în toate Constituţiile perioadei comuniste12. Gheorghe IANCU. etapa rezistenţei având drept expresie protestele directe sau indirecte împotriva regimului. 16). Toţi cetăţenii „fără distincţie sexuală. putem distinge trei etape de analiză. Cultul Mozaic (iudaic).Noua Constituţie adoptată în aprilie 1948 menţiona: „Libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă sunt garantate de Stat. 4. „ Monitorul oficial’. Biserica Creștină după Evanghelie 13. 1965. religie sau grad de cultură. Bucureşti. Un moment dramatic al intervenției brutale. pp. (de Confesiune Augustană. pentru recunoaşterea legală a unei asociaţii. Ioan MORARU . etapă marcată de arestările masive. 116 – 117. cea a acceptării regimului. IANCU. O mare parte din clerul si ierarhia superioară a Bisericii Greco-catolice a fost trimisă in închisoare sau siliți sa locuiască in exil in diferite mânăstiri sub stricta observație din partea Securității. iar Concordatul care specifica relaţiile între Statul Român şi Vatican fiind anulat. • A treia etapă. Greco-catolică. o astfel de aprobare nu a fost niciodată acordată între 1948 si 1989. era necesară aprobarea ministerului de competenţă. au fost adoptate trei Constituţii. • A doua etapă. 8. În perioada 1945-1989. Constituţia prevedea şi faptul că: Cetăţenii au dreptul să se asocieze şi să se organizeze dacă scopul urmărit nu este direcţionat împotriva ordinii democratice stabilite de Constituţie” (art. 9. acest drept nu a putut fi exercitat pentru că. 1948. Sectele sau noile mişcări religioase nerecunoscute de Statul comunist s-au auto-dizolvat în mare parte sau au fost desfiinţate.A. 5. • Prima. a regimului totalitar in viața religioasa din Romania a fost la sfârşitul anului 1948 când. iar credincioșii fideli ai Bisericii au fost atent supravegheați de regim pentru a elimina orice forma de rezistenta sau intenție de revenire la organizarea administrativa a Bisericii Unite de dinainte de 1948. aprobare ce nu a fost dată niciodată asociaţiilor religioase în cei aproape 45 de ani. publicată din nou în 1986. Cu toate că posibilitate constituirii altor culte sau asociaţii religioase era prevăzută. Biserica evanghelica C. Bucureşti. 3. Biserica Adventista de ziua a 7-a 12. 27). bunurile şi bisericile sale fiind luate de Stat şi date în folosinţă Bisericii Ortodoxe. 10. Legea cuprindea principiile generale referitoare la organizarea si desfășurarea vieții religioase. Constituţiile Române. securităţii publice şi bunelor moravuri” (art. de naţionalitate. Cultul Musulman (islamic). Biserica armeano-gregoriană Biserica Penticostala. Cultele religioase sunt libere să se organizeze şi pot funcţiona în mod liber dacă ritualul şi practica lor nu sunt contrare Referitor la religie în perioada comunistă. 7. sunt egali în faţa legii” (art. rasă. (Sinodo-prezbiteriana.

La Bucureşti. în ultimii ani. făcând zel şi furie. au tăiat barba călugărilor şi i-au ras după care i-au gonit.. Biserica nu avea decât două posibilităţi în această situaţie: a accepta sau a fi în ilegalitate. Înţelegem întreaga ambiguitate a noţiunii de libertate de conştiinţă înţeleasă în aceşti termeni şi în acest context.208. religioase şi laici au fost arestaţi. Soluţia intermediară aleasă implica supunerea. nici Biserica Ortodoxă din România nu a rămas la adăpost de toate persecuţiile regimului împotriva religiei. fuseseră înlocuite de noul regim şi de faptele istorice interpretate într-o perspectivă marxistă. Cotroceni. Ungaria. CEAUSESCU şi Securitatea . trimişi acolo: „Era într-o zi de Vineri Sfântă de Paşte din anul 1959. nu mai exista. patru mari mănăstiri. În ciuda aversiunii regimului faţă de credinţă. pentru supravieţuirea sa fizică”. Idem. in timp ce in Rusia zeci de mii de credincioși şi membrii ai clerului rus au fost deportați in Siberia.. p.. uneori aparente. în timp ce toate celelalte instituţii ale ţării (monarhia. este de ajuns să privim ţările vecine ale României. în 1972 (16 ani mai târziu deci). ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist. Un martor al închiderii mănăstirii descrie modul barbar şi sacrilegiul pe care l-au înfăptuit membrii Securităţii. Olivier GILLET. unde lucrurile s-au petrecut în aceeaşi direcţie colaboraţionistă. Securiştii (membrii Securităţii). Ironia sorţii face ca mănăstirea Vladimireşti. Bruxelles. catolici. sacrificând propria sa autoritate morală. 16 24 . „uşile bisericilor au rămas deschise şi bisericile existau în calitate de sanctuar.. la sud de Bucureşti. 35. musulmani sau alţii. În Vrancea. Iată câteva exemple despre ceea ce a putut însemna persecutarea mănăstirilor ortodoxe în perioada regimului comunist. cele două biserici ale mănăstirii Vărzăneşti au fost transformate în grajduri pentru vaci. cu 575 călugări şi 1493 credincioşi”16. au fost închise în 1959 şi transformate în cooperative agricole de producţie. au permis salvarea Bisericii şi chiar existenţa sa. Pantelimon şi Schitul Maicilor. Religie şi naţionalism . pentru perioada 1958 – 1963. .14 Numai cei care nu au cunoscut privaţiunile şi frica Securităţii din interiorul ţării şi care au fost numai spectatorii evenimentelor (de exemplu anumiţi cercetători occidentali care acuzau. călugări. „2500 de preoţi. din sud-estul României de lângă Galați..p. După statistici. Monahismul român a fost ţinta preferată de distrugere a regimului comunist instalat în România după al Doilea Război Mondial. fie ei ortodocşi. Biserica Ortodoxă de colaborare şi de cezaro-papism) îşi pot permite să discrediteze memoria suferinţelor clerului sau credincioşilor. Biserica Ortodoxă Română în perioada comunistă – preţul supravieţuirii Analiza Bisericii Ortodoxe Române nu se deosebeşte cu mult faţă de ansamblul religios al ţării prezentat până acum. Compromisurile. 1997. Biserica Ortodoxă trebuia să supravieţuiască persecuţiilor atee ale regimului pentru că reprezenta cultura şi istoria poporului român.29. Văcăreşti. Celulele au fost transformate în ferme 13 14 Denis DELETANT.. Pentru a înţelege mai bine această afirmaţie. CEAUSESCU şi Securitatea. au fost distruse.LIMITELE LIBERTĂŢII RELIGIOASE. fără să mai vorbim de transformarea bisericilor şi mănăstirilor în depozite de cereale sau hangare pentru maşinile agricole. uniţi. partidele politice). de refugiu pentru cei care sufereau fără speranţă din cauza regimului ateu”15. Mai mult de jumătate din mănăstiri au fost închise şi 2000 de credincioşi au fost obligaţi să părăsească viaţa monastică şi trei seminarii teologice au primit interdicţia de a funcţiona (în 1959). p. Era singura instituţie care asigura legătura între trecut şi viitor. precum Polonia.13 „Loialitatea Bisericii vizavi de Stat era condiţia sine qua non a libertăţii sale. 15 Denis DELETANT. ed. Totuşi. etc. 209. din peste 200 de mănăstiri cu 7000 de credincioşi în 1956. dar de tradiţie catolică sau protestantă. să devină o cazarmă a trupelor Securităţii în urma izgonirii celor 300 de maici. p. Astfel.. Cehoslovacia. baptişti. decât jumătate din mănăstiri (114). „Biserica Ortodoxă a pactizat cu regimul comunist. Mânăstirea Dervent din Dobrogea precum şi mănăstirea Piteşteanu. clasate monumente istorice. făcute de Biserica Ortodoxă în perioada comunistă. şi chiar istoria României. Universităţii din Bruxelles.

p. patriotic. Ioan. Adrian FĂGEŢEANU. de la mănăstirea Antim din Bucureşti..19 Duminica.. numai cu excepţia zilei de Paşte când este celebrată la miezul nopţii. ţăranii erau obligaţi să muncească pe terenurile C. În 1961. Vasile VASILACHI. Toate emisiunile de televiziune din timpul săptămânii erau „emisiuni cu caracter informativ şi patriotic” (2 ore de televiziune pe zi). Partidul comunist găsise cele mai ingenioase „soluţii”. nervozitatea oamenilor şi pentru a umple astfel timpul liber care le rămânea (în deosebi femeilor şi pensionarilor). Monahismul român în anii 1848-1989. Slujba este mereu celebrată dimineaţa. pentru a mări aşteptarea. îşi făceau proviziile pentru săptămână. Nu trebuie să uităm masacrul patrimoniului cultural prin demolarea unei mari părţi din casele şi bisericile istorice din Bucureşti. era atât de slaba încât repararea frecventă era o necesitate imperativă). Dr. Între 1948-1987. precum Dacia. Pentru repararea maşinilor. Pentru a împiedica. Justin PÂRVU. 18 Denis DELETANT. Bucureşti. – ului (cooperativa agricolă de producţie). Magazinele alimentare erau deschise şi aprovizionate în general duminica dimineaţa. şi de a crea un fel de apartenenţă totală la nevoile „superioare” ale societăţii comuniste. Considerăm o datorie de onoare să amintim aici numele lor: Sofian BOGHIU.288. Această aprovizionare. care rămâneau singurul divertisment pentru tineret. pentru că regulile Bisericii Ortodoxe nu permiteau celebrarea liturghiei după amiaza. membrii Securităţii au furat tot ceea ce se putea lua. duminica dimineaţa. Sărbătorile laice înlocuiesc treptat sărbătorile religioase 17 DURA. a devenit o colonie pentru muncitorii forestieri. juridic şi sportiv la care elevii şi profesorii erau obligaţi să participe. ed. Benedict GHIUŞ. 79 – 87. Pr. în mod indirect credincioşii să meargă duminica la biserică. a fost transformată din ziua consacrată Domnului într-o zi pentru Partid Ateismul. Toţi călugării ortodocşi care au făcut parte din mişcarea spirituală „rugul aprins”. erau organizate duminica dimineaţă. Bartolomeu ANANIA. respectul pentru „ziua lui Dumnezeu” – a timpului liber deci. pentru „înfrumuseţarea” satului sau oraşului. pp. sihăstria Grotei din Ialomiţa. Bartolomeu DOLHAN. • • • • • • Prin toate aceste activităţi de „duminică dimineaţa”. Oltcit şi Aro. la faimoasele zile de „muncă patriotică”. un incendiu distruge clădirile iar pe ruinele vechii sihăstrii se construieşte un restaurant. totdeauna duminica. mărturii ale românilor şi consideraţii. Pentru ţărani.. Antonie PLĂMĂDEALĂ. Aceste activităţi erau totdeauna gratuite. obiectele preţioase de cult şi sfintele icoane”17. A. pieţele de duminica rămâneau cele mai atrăgătoare pentru că oamenii. Pr. iar meciurile de fotbal sau handbal. singurul moment de divertisment se situa duminica dimineaţa: emisiuni speciale pentru femei. 72. P. Arsenie PAPACIOC. şi anume: • Prezenţa obligatorie. au fost duşi la puşcărie şi obligaţi să facă ani grei de deportare în câmpurile de concentrare comuniste. instituţiile de învăţământ erau obligate să organizeze activităţi suplimentare cu conţinut politic. Dr. „pentru a nu perturba procedeul de producţie” din restul săptămânii. o muncă aproape gratuită. etc. garajele erau deschise duminica dimineaţa (calitatea maşinilor de fabricaţie autohtonă.18Istoricul Răzvan THEODORESCU şi preotul ortodox Gheorghe Calciu DUMITREASA au fost arestaţi în martie 1979 pentru că au militat împotriva demolării Bisericii Enei situată în centrul oraşului Bucureşti. 25 . 1994. pentru a face loc proiectelor arhitecturale ale lui CEAUŞESCU. Roman BRAGA. adoptat şi propagat în mod oficial. desene animate. 18 biserici şi o sinagogă au fost demolate. În timpul săptămânii.agricole. nu le rămânea deci decât duminica dimineaţa pentru a-şi cultiva propriile pământuri. Ioan. Întâlnirile Partidului şi Sindicatului aveau loc mai ales duminica dimineaţa. restrângea în mod sever posibilităţile indivizilor de a participa la activităţile religioase organizate. nu se făcea decât spre orele de închidere. Pentru şcolari. Statul – Partidul încerca să distrugă spiritualitatea oamenilor. CEAUSESCU şi Securitatea. Felix DUPNEAC. Harisma. întărit de măsuri administrative. 19 DURA. Acest lucru se întâmpla numai dimineaţa. filme artistice sau de aventură pentru copii şi tineri. pentru agricultori. mereu în cantităţi insuficiente. Din cauza neglijenţei lor. p. Arsenie BOCA. veşmintele sacerdotale. Monahismul român în anii 1948 – 1989. profitând de timpul lor liber. . La plecare. Sandu TUDOR.

Acesta menţinea clientela politică şi nu făcea nimic pentru a transforma indivizii în cetăţeni responsabili. ceea ce este în mod clar un paradox.” Perioada între 28 decembrie şi 2 ianuarie. misionare şi chiar sociale. **************** 26 .). de apă caldă şi apă curentă era: între 6 şi 8. Din cauza penuriei produselor tradiţionale şi a cadourilor de Crăciun (banane. situaţie care a rămas neschimbată chiar după aceea şi în cei 15 – 18 ani care au urmat. 1 mai – ziua muncitorilor. schimbarea regimului comunist cu un regim democratic s-a făcut cu mari sacrificii. Situaţia economică dezastruoasă în care politica centralizată a regimului dictatorial al lui Ceauşescu a adus ţara. În consecinţă. pre – modernă. „Moşul Frigului. magazinele alimentare erau aprovizionate cu cantităţi suplimentare de produse de mezelărie şi măcelărie dar. provocând formarea unui comportament de timiditate pastoral misionară care nu a fost depăşit în totalitate nici până în prezent. capabili de a lua singuri o decizie. modelul modernizării comuniste est–europene s-a caracterizat printr-o modernizare fără atingerea modernităţii. Concluzii În timpul perioadei comuniste. părinţilor care aveau copii sub 18 ani. aprilie şi mai (luni ale postului Paştelui). Revelionul Luna martie. Moşul Iernii. devine Moș Gerilă. Biserica si Armata fiind instituțiile publice in care romanii au cea mai mare încredere. a. şi-n consecinţă pentru a determina un comportament permanent de „stat la coadă”. Importanţa acordată celebrării sărbătorilor laice oficiale contribuia în mod involuntar la accelerarea procedeului de secularizare – înţeles ca o marginalizare a influenţei instituţiilor religioase în societate. creştin ortodoxă. ciocolată. Biserica Ortodoxa si în general cultele recunoscute s-au bucurat de o foarte mare încredere din partea populaţiei. etc. prăjituri. devine sărbătoarea iernii şi a zăpezii. mai ales economice. cu nesemnificative schimbări de orar pentru întreaga ţară.30 dimineaţa şi 19-20 seara. luna august este luna postului Adormirii Maicii Domnului). ceea ce a cauzat atrofierea dimensiunii sale pedagogice. Deseori. Moşul zăpezii. 8-9 martie – ziua femeilor. • • • • • • Bradul de Crăciun a fost înlocuit cu Pomul de iarna. însă încep a fi simţite deja unele semnale încurajatoare precum scăderea inflaţiei si reluarea creşterii economice. sau crearea unor sarbatori laice care sa preia încărcătura religioasa a diferitelor perioade ale anului. regimul comunist menţinea societatea într-o situaţie instituţională şi culturală. Menţinând o industrializare şi o urbanizare la nivel înalt. 8-9 mai – ziua tinerilor. cu sărbători precum: 1 martie – ziua cadourilor. în timpul posturilor religioase. Au fost necesari mai bine de 16 ani de tranziţie dureroasă pentru a îndepărta efectele nefaste ale regimului comunist. Biserica Ortodoxă a fost obligată să devină un simplu „practicant de servicii religioase”. pentru ca la 1 ianuarie 2007 Romania sa devina membru al U. a determinat ca majoritatea populaţiei să găsească în instituţiile ecleziale unicul refugiu de libertate şi speranţă.O altă metodă de desacralizare a societăţii române în perioada comunistă a fost şi cea a transferului comunitar al sărbătorilor religioase spre cele laice. „Programul zilnic” de energie electrică. cu inevitabilul procedeu de secularizare care îi însoţea. pentru a împiedica populaţia să facă rezerve de alimente prin conservare la congelator sau frigider. Suntem încă departe de a vedea încheiat procesul de redresare economico-socială a ţării. Naşterea lui Isus Hristos).E. Partidul oferea gratuit (dar în urma unor impozite anuale) „cadouri” pentru „bradul de iarnă”. În pofida tuturor beneficiilor aduse. curentul electric era întrerupt sistematic. (Crăciunul. Din acest motiv în timpul revoltei populare din 1989. portocale. „Moş Crăciun”. 23-24 august ca sărbătoare naţională de luptă împotriva fascismului şi imperialismului (în tradiţia orientală. Moşul Gheţarilor. împotriva regimului comunist. este înlocuita cu sărbătoarea Noului An. 1 ianuarie (Sfântul Vasile). etc. Un moment deosebit de important al istoriei postdecembriste îl reprezintă asigurarea securităţii militare a ţării prin integrarea în structurile militare NATO in anul 2003. Revoluţia din Decembrie 1989 vine să restabilească respectul valorilor umane şi libertatea individului.

1995. 1994 24 Grace Davie. Aceste raporturi între modernitate şi religie. globalizarea. p. moduri specifice de exprimare ale societăţii contemporane. ci se va recompune după alte reguli. 1994. o antinomie care opunea modernitatea religiei. definind astfel explicativ raporturile între modernitate şi tradiţia religioasă. puternic instituţionalizate26. Astfel. cu atât va regresa religia”21. Religiosul contemporan nu se mai exprimă doar în forma sa pur tradiţională. New York. J. de logica raporturilor între religie şi modernitate. chiar de la începutul coexistenţei lor socio-istorice la începutul secolului XX. 27 . aspecte privind fenomenul de globalizare. T. Social Compass. Paris. In acest sens trebuie să ţinem cont in mod special. devenită 20 21 Jean–Paul WILLAIME. Religie şi modernitate Între religie şi modernitate există. vol. Ceea ce ne propunem aşadar după aceste lămuriri introductive este să dăm răspuns la întrebarea: Cum trebuie înţeleasa evoluţia societăţii contemporane din perspectiva vieţii religioase? Pentru aceasta e necesar să înţelegem care sunt formele moderne prin care se exprimă religiozitatea în societatea contemporană. 41. Idem. 82. integrare.EVOLUTIA SOCIETATII CONTEMPORANE DIN PERSPECTIVA VIETII RELIGIOASE: RELIGIE SI MODERNITATE. 82. Willaime22 contrazice interpretarea lineara de mai sus considerând că scăderea influenţei sociale a religiei nu semnifică în mod obligatoriu si dispariţia religiei. 26 Thomas LUCKMANN. cit. Ideile marxiste şi apoi acelea ale comunismului au accentuat această manieră de „a considera religia ca un fenomen social depăşit. p. ci apar. incompatibil cu societăţile aflate pe drumul progresului economic şi social”20. fenomen care conduce inevitabil la slăbirea instituţiilor religioase tradiţionale şi implicit la o înflorire a unor forme noi de religiozitate25. modernitatea ar fi condus la o dispariţie a religiosului sau la o diminuare semnificativă a influenţei sale. la care se adaugă paradigma secularizării. Sociologie des religions. e necesar mai întâi ca aceste aspecte să fie atent studiate.Credinţă fără apartenenţă. Grace Davie vorbeşte despre „credinţă fără apartenenţă”. Pentru a putea avea o atitudine corectă faţă de unele aspecte care definesc societatea contemporană.P. concurenţial. ci numai o scădere relativă a autorităţii acesteia in societate.indiferentism. Într-o evoluţie previzibilă a societăţii industriale. raţionalizarea. Această răspândire a religiosului în secular se observă mai ales în modul în care manifestarea credinţei se exprimă în comportamentul omului modern. individualizarea. Cu toate acestea insa. Secularizarea. Oxford. Religia în Marea Britanie din 1945. secularizarea şi pluralismul. 98 23 Albert PIETTE. Blackwell. Încercând să definească religia propagată astăzi prin noile mişcări religioase. diverse tipuri de religiozitate care pot fi numite „religiozităţi laice”. 1967. In mod vizibil religia nu va dispare din societate si din preocupările omului modern indiferent de influenţa sau evoluţia modernităţii. MacMillan. globalizarea. nu reprezintă probleme sociale ci fenomene sociale. Luckmann recurge la conceptul de „religie invizibilă” („invisible religion”) pentru a defini formele religioase non-instituţionalizate care s-au dezvoltat în societăţile moderne în comparaţie cu Bisericile creştine. cunoscute şi înţelese în contextul societăţii contemporane. 1995. The Invisible Religion.. Dezvoltarea însă a unor forme noi si interesante de recompunere a religiosului în modernitate se manifestă în paralel cu diminuarea puterii sociale a religiei aflată în confruntare cu elementele caracteristice ale modernităţii şi anume: diferenţierea funcţională. 88. Religiozitatea laică este o formă de tip „hibrid”23 împrăştiată între credinţă şi necredinţă. 22 Idem. indiferentismul religios. op. 25 Jean–Paul WILLAIME. influenţată fiind de factori socio-istorici. secularizare. pluralizare. ateism . „Religiozităţile laice: o hibriditate exemplară pentru antropologia religiosului”. in pofida previziunilor pesimiste. PUF. cit.. în absenţa unei apartenenţe ecleziastice. pot fi înţelese „după logica unui joc cu rezultat nul: cu cât avansează modernitatea. El „deplasează radical analiza clasică” asupra pierderii de plauzibilitate a credinţelor religioase confruntate cu raţionalitatea. „believing without belonging”24. Sociologie des…. p. p. op. mulţi analişti le interpretează în raport cu religiozitatea tradiţională instituţionalizată.

cit. evident. Se poate observa o dezvoltare puternică a unor practici religioase efervescente sub forma comunităţilor emoţionale. La religion en mouvement : le pèlerin et le converti. Plecând de la cele clasice. realitate care ne determina să punem sub semnul întrebării însăşi pertinenţa teoriilor despre secularizare. op. adeptul devenind foarte mobil la nivelul apartenenţei sale şi a percepţiei religioase. Sociologie des…. p. într-o formă. 82. 58. utilitarist-sincretistă. p. 36. Idem. tradiţionale. numite „religie la propria alegere”28. Champion şi Hervieu-Leger consideră că în modernitate religiosul nu-şi diminuează importanta si rolul social ci cunoaşte o reînnoire emoţională şi o întoarcere la extazul mistic. 27 28 Jean–Paul WILLAIME.. sau religie à la carte. F. Paradoxul religios al societăţilor secularizate face posibilă coabitarea între „un proces istoric de secularizare a societăţilor moderne şi dezvoltarea unei religiozităţi individuale mobile şi flexibile care lasă loc si facilitează apariţia unor forme inedite de sociabilitate religioasă”29. 28 . Paris. 1995. instituţionalizate. suple şi pragmatice.hegemonică (…) spre o identificare a formelor noi ale religiozităţii”. Varietatea formelor de expresie a sentimentului religios in societatea moderna cunoaşte o exprimare impresionantă. avem o reală expresie a raporturilor între religie şi modernitate. Flammarion. Această individualizare a credinţei determină de asemenea o percepţie subiectivă a religiosului. Subiectivitatea religioasă se exprimă. p. cu abordări de credinţa. ceea ce determină un fel de autonomie a actorului religios care îşi bricolează (aranjează) singur sistemul de credinţe. care se exprimă prin scurte expuneri de credinţă din ce în ce mai îndepărtate de „expunerile ample” folosite de tradiţiile religioase consacrate. 1999. si mergând până la cele sincretiste. după cum afirmă Willaime. după principiul „do it yourself”27 . 29 Daniele HERVIEU-LEGER.

Dicţionar de sociologie. dezvrăjirea progresivă a lumii nu conduce în mod sigur la dispariţia religiei. Introducere în teologia practică. În sfârşit. (…) Lumea obţine în final autonomia în raport cu un sacru care face ca omul să depindă de forţe necunoscute. de a ataca religia şi implicit Biserica tradiţionala instituţionalizata. fără a presupune o înţelegere sau fie chiar si numai o intenţie directă a unor entităţi mai mult sau mai puţin ascunse. p. ne trimite din nou la conceptul lui Durkheim de diferenţiere funcţională care „presupune că societatea îşi asumă progresiv toate funcţiile laice care aparţineau anterior religiei34. religia găsindu-se în mod inevitabil descalificată în raporturile sale cu modernitatea şi cu procesul raţionalizării. pertinenţa acestui model. Presse Universitaire de Strasbourg. dispariţia credinţei32. raţionalizarea şi mundanizare. op. Aş vrea să verific. Pentru sociologi. Les théories de la sécularisation. Acest proces de laicizare presupune că.50. Prin diferenţiere. Rezistenţa religiei la ideile moderne. Tschannen35 (1992) fundamentul paradigmei secularizării se bazează pe un pe un nucleu format din trei elemente: diferenţierea. Larousse. în raport cu o religie care nu este altceva decât cultura sentimentelor care motivează frica şi dorinţa. sensul cuvântului a seculariza înseamnă a trece în patrimoniul statului un bun aparţinând Bisericii. TAVARD. s-ar putea spune că este mort”. ridicat la rangul de paradigmă în anii 1970. scrie HAMILTON. 1996. secularizarea defineşte un proces social de marginalizare a religiei. 33 „Propunerea unei versiuni laice a creştinismului poate părea interesantă. Pentru Marx. în Bernard KAEMPF (coord. 1968. După cum susţine O. în consecinţă.). religia devine o instituţie între alte instituţii şi îşi pierde dimensiunea globalizantă şi dominantă care o caracteriza pana atunci. Droz. Casterman. p. 34 Jean Pierre BASTIAN Credinţa…. 86-88. În sens larg aşadar. conţinând o morală care să permită consolidarea coeziunii sociale. 1997. sfera non-religioasă laică. p. un ateism creştin. Această desacralizare a lumii prin transformarea domeniului sacru într-un domeniu laic. ca o religie”. ed. 1997.De astfel. viaţa socială se separă în mai multe sfere distincte: religioasă şi non-religioasă.64. 58. Pentru Durkheim. ed. „Dar dacă secularizarea constituie o mişcare de eliberare. éd. p. Cf. Genève. sentiment dezvoltat la creştini şi la non-creştini. 31 Jean Pierre Bastian. S-ar predica. în consecinţă. HAMILTON. reducând divinul la o simplă modalitate de a vorbi despre om. Pesimiştii anunţau chiar moartea lui Dumnezeu33. Harvez COCS. ci la marginalizarea acesteia31. Fenomenul de secularizare religioasă nu poate fi înţeles decât dacă sunt cunoscute şi înţelese în primul rând mecanismele care definesc societatea modernă contemporană. pentru a interpreta realitatea religioasă europeană actuală. Societatea modernă. 1970.SECULARIZARE ŞI PLURALIZARE RELIGIOASĂ Secularizarea. 1972. Strasbourg. 1992. după cum fac câţiva teologi americani. nici de o simplă eliberare de sub tutela clericală. p. văzut ca un sistem ideologic închis în el însuşi. toţi au anunţat pierderea influenţei şi importanţei religiei în societăţile moderne. (…) Nu este vorba numai despre o laicizare a instituţiilor ecleziastice. religia trebuia să fie înlocuită cu un fel de religie civilă. Louis BOISSET. (…) Facem parte dintr-o lume în care întrebările nu se mai pun în raport cu Dumnezeu. Societatea laică. cit. ci de un fenomen mult mai profund în planurile culturale şi sociologice. Paris. începe să funcţioneze conform criteriilor raţionale şi nu celor religioase. secularizarea apare ca un proces inevitabil. dispariţia locurilor de cult şi abandonul practicilor religioase comunitare. analiştii au privilegiat interpretările care postulau pierderea. pentru Weber. este absent. Procesul de laicizare (care reprezintă autonomia diferitelor câmpuri ale socialului în raport cu religia). Durkheim sau Weber. Termenul a fost introdus ca si concept ştiinţific de către Thomas Kuhn(1962). 64. odată cu dezvoltarea instanţelor civile. Centurion. născută din procesul de diferenţiere. nu se întâmplă acelaşi lucru cu laicul. o paradigmă30 incompletă Evoluţia rolului religiei în modernitate a fost exprimată în manieră clasică prin conceptul de secularizare.citat de G. care susţine că Dumnezeu s-a retras. Prin raţionalizare. Bucureşti. Mult timp. 29 . Univers enciclopedic. aceasta trebuia să dispară odată cu venirea societăţilor fără clasă şi a cu sfârşitul inegalităţilor sociale. 30 Termenul paradigma se „refera la convingerile implicite pe baza cărora cercetătorii îşi definesc obiectivele si metodele. dovada credinţei. 32 „Lumea a câştigat independenţă în domeniu gândirii. iar sfera religioasă însăşi este supusă criteriului raţionalităţii. consideraţii sociologice asupra credinţelor şi practicilor religioase contemporane. Centurion. Aspecte ale credinţei. a fost adesea asociat cu cel de secularizare. 35 Olivier TSCHANNEN. pentru a sublinia importanţa raţionalizării asupra fenomenului religios în modernitate. istoric si sociolog al ştiinţelor”. nici chiar pentru a-l nega”. proces rezultat în urma evoluţiei societăţii moderne. pe scurt. Paris. privatizarea sau marginalizarea religiosului şi. care considera religia ca fiind „opium pentru popor”. Fie că vorbim despre Marx.

El vorbeşte despre situaţia din America şi Europa. A înţelege si conştientiza principiile specifice pluralismului religios si ale liberei concurenţe in domeniul produselor simbolice religioase este o necesitate si o provocare pentru abordarea unei strategii pastoral-misionare eficiente. Din Peru la Guatemala. B. Watts. Religion in Secular Society. Religia de astăzi nu numai că a supravieţuit. The Sacred Canopy. vedem dovezile acestei renaşteri. apariţia comunităţilor emoţionale. în America. nu s-a schimbat şi rămâne religioasă ca întotdeauna. lor insa li se adaugă alte principii care în urmă cu treizeci de ani erau necunoscute.” Peter BERGER.2. secularizarea a fost văzută ca o părăsire a Bisericilor. De aceea trebuie manifestată prudentă atunci când vorbim despre evoluţia fenomenului de secularizare a religiosului în societăţile contemporane şi aplicarea teoriilor specifice ale secularizării la scară mondială. care s-a remarcat încă din anii 1990. în Peter BERGER (ed. Dificultatea de a explica întoarcerea religiosului în societăţile moderne l-a făcut pe Peter Berger. în mod implicit.sunt false. p. etc. 1966. Este o situaţie în care uniformitatea culturală sau spirituală nu mai este impusă de către o autoritate politică. apreciind că „dacă în Anglia ca şi în alte ţări ale Europei.. Wilson consideră că există două tipuri de secularizare. Ethics and Public Policy Center. într-un mod involuntar. dar se află într-o înflorire continuă. cu mici excepţii. cu unele excepţii. Pluralismul religios constituie o componentă importantă a societăţii contemporane. Doubleday. africane. (…) este la fel de atinsă de religie ca întotdeauna şi. teoriile secularizării .teoria secularizării este falsă. Lumea de astăzi. 30 . New York. în consecinţă.Prin mundanizare. a fost motivată prin reîntoarcerea vizibilă a religiosului. Pluralizarea ofertei religioase Un alt element caracteristic. dar total nepotrivită pentru societăţile asiatice. 38 Peter BERGER insistă asupra acestei teorii: Peter BERGER. dar este pretutindeni înfloritor. sfera religiosului care se naşte din propriul său proces de diferenţiere. Londres. Washington D. este pluralizarea ofertei în materie religioasă şi intrarea religiei în situaţia de liberă concurenţă într-o piaţă fără reguli. la accelerarea procesului de individualizare al religiei şi provoacă. să afirme că lumea în care trăim nu este secularizată şi. diferenţierea şi autonomia . 1969. 37 Bryan WILSON. de exemplu cel al globalizării. Pentru el. 1999. Elements of a Sociological Theory of Religion. Caracteristicile procesului de secularizare la nivel global sunt numeroase şi diferite de la o regiune la alta. în unele aspecte. dar explicabile în lumina acestor principii generale. chiar mai mult. El contribuie. ea a fost văzută ca absorbţie a Bisericilor de către societate şi pierderea de conţinut religios distinct37.G. secularizarea ar putea să fie o teorie regională care este într-o anumită măsură validă în societăţile lumii occidentale. principiile generale precum raţionalizarea. din China în Sudan. din Los Angeles la templele din New York. În zilele noastre. „baldachinul sacru”38 fragmentându-se într-o multitudine de viziuni concurente ale lumii.laicizarea rămân valabile. efecte secularizatoare. unul dintre susţinătorii teoriei secularizării. în unele aspecte mai religioasă chiar decât acum treizeci de ani.inclusiv cele care îi aparţin . 114. Este adevărat că în modernitatea întârziată. El consideră că lumea de astăzi. Abandonarea teoriilor privind evoluţia liniară a secularizării în sensul dispariţiei religiosului în societatea modernă. se apropie din ce în ce mai mult de interesele caracteristice sferei non-religiosului. Berger şi-a reiterat opiniile într-o lucrare cu un titlu semnificativ: „De-secularizarea lumii” (The Desecularisation of the World)36. legat de noţiunea de secularizare. religiosul nu numai că a supravieţuit.) The Desecularisation of the World. 36 „Consider că presupunerea potrivit căreia trăim într-o lume secularizată este falsă. „The Desecularisation of the World: a global overview”. latino-americane. p. Aceasta semnifică faptul că o întreagă latură a literaturii a fost etichetată fără exactitate de către istorici şi oameni de ştiinţă . Resurgent religion and World Politics.

50 (3)/2003. de vizibilitate cultural spirituală sau de reprezentativitate numerică. Nici unul dintre grupurile religioase nu deţin monopolul absolut al relaţiei cu Statul. Conform pluralismului religios. între diferite grupuri concurente. 41 Jean Paul WILLAIME. şi s-a conturat ca principiu la începutul secolului. Sectele si Noile mişcări religioase in contextul fenomenului de secularizare 39 40 Peter BERGER. două ţări care reprezintă modernitatea. în consecinţă. concurenţială”39. o deplină independenţă comunităţilor religioase.41 Varietatea formelor de expresie a sentimentului religios de astăzi. Prima deoarece aici se menţine un nivel important de implicare religioasă (aproximativ 40% de practicanţi) şi pentru că aici se poate observa un rol important al mişcărilor fundamentaliste . înţeles ca formă de exprimare concurenţiala liberă a pluralismului religios. Într-un astfel de context putem defini pluralismul religios ca fiind o formă de exprimare a civilizaţiei dialogului şi a respectului reciproc intre actorii religiosi.U. a făcut neprofitabilă discriminarea din motive religioase. Juxtapunerea diverselor culturi religioase in sânul aceleiaşi societăţi contribuie la relativizarea „adevărului” fiecăreia şi. termenul de pluralism religios exprimă un atribut esenţial al funcţionării societăţilor democratice contemporane. instituţionalizate. tradiţionale. La religion dans la conscience moderne. Reprezentările religioase colective sunt produse şi distribuite într-o piaţă relativ liberă”. 214-233. 1971. ca o componentă a societăţii moderne democratice. deci putere religioasă. oferă un exemplu de societăţi care combină modernitatea şi religia. plecând de la formele clasice. Această pierdere a monopolului in societate de către religia tradiţională instituţionalizata este un proces sociostructural care modifică statutul social al religiei40.Pluralismul religios Pluralismul religios defineşte structura pluri – religioasă a societăţilor democratice moderne. e necesar să existe un cadru juridic adecvat care să permită o competiţie funcţională. cultural sau economic. este caracteristic S. p.U.. încă de la începutul colonizărilor din secolele trecute.A. Plecând de la acest concept se poate construi o analiză pertinentă si un întreg discurs despre marketingul religios contemporan. op. – nici o sectă nu poate deveni vreodată majoritate şi să deţină monopolul în societate. care defineşte pluralismul religios. Iar pentru ca o concurenţă religioasă să nu se transforme în conflict deschis. se vor găsi expuse preferinţei consumatorilor şi confruntate cu o logică de piaţă libera. „la birocratizarea şi standardizarea religiilor. Ca urmare a nevoii permanente de mana de lucru ieftina si calificata – (in acest sens este interesantă istoria dezvoltării comunităţilor mormone). vol. puterea religioasă într-o societate mai precis în cadrul relaţiei dintre Stat şi Biserică. astfel că un bun muncitor nu era refuzat pe considerente de opţiuni religioase iar deseori era chiar preferat pentru că muncea conştiincios. În S. in Social Compass. privatizată este monopolul producţiei şi distribuţiei concepţiilor asupra lumii. Le Centurion. Thomas LUCKMANN. Paris.poate fi abordată cel mai adesea plecând de la această serie de caracteristici esenţiale prezentate mai sus. nu este deţinută numai de o singură Biserică sau religie. cit. care din acel moment. p. a doua pentru că este vorba despre o societate unde industrializarea s-a produs în cadrul unui sistem teocratic unde mişcările politico-religioase ocupă întotdeauna scena politică. Existenţa pluralismului religios presupune că puterea religioasă este distribuită după anumite criterii de vechime istorică. 91 31 .fenomen care adesea depăşeşte predicţiile cele mai rezervate . însă fiecare deţine suficientă influenţă. Aşadar pentru a putea vorbi despre existenţa pluralismului religios trebuie să vorbim implicit şi despre competiţie sau concurenţă religioasă. Statele Unite şi Japonia. p. Expresia cea mai des folosită în studiile de specialitate este acea de piaţă liberă a pluralismului religios – free market religios pluralism. „Transformations of Religion on Morality”. „O caracteristică esenţială a formei de religie „moderne” . până la cele sincretiste . 1995. Termenul de liberă concurenţă a ideilor religioase. fiind un indicator important alături de pluralismul politic. Teritoriile întinse au asigurat. Termenul de pluralism este specific ştiinţelor politice mai ales anii începând cu 60. 281. pentru a-şi atinge propriile interese legitime.A. Utilizat în cercetările sociologice ale fenomenului religios. pentru a descrie funcţionarea democraţiei americane.

P. sectele şi noile mişcări religioase tind să ocupe o sferă din ce în ce mai largă. p. care susţin o propagare rapidă a noilor idei religioase. considerate ca purtătoare a unei tradiţii sacre. 50 (3)/2003. • diminuarea practicii religioase. cât şi printr-o serie de factori subiectivi cum ar fi specificitatea cultural . diferiţi factori socio-economici de conjunctură. Jean Paul Willaime43 identifică o serie de caracteristici ale noilor mişcări religioase contemporane pe care le vom prezenta în continuare: − hiper-modernitatea metodelor misionare: noile mişcări religioase folosesc experienţa şi practica mijloacelor moderne de organizare şi difuzare în masă. ci se transferă în mod direct către adepţi. caracteristice manifestării religiosului în modernitate. etc. tehnică modernă. chiar şi cele precum modernitatea şi progresul.). „Este mai puţin o religie de clerici decât una de laici”44. dans L’Europe a la recherché de son âme . personale. în lumina elementelor care caracterizează situaţia europeană. şi în special televiziunea. relaţii cu media. − Fluiditatea mesajului religios: noile mişcări religioase au un caracter fluid în ceea ce priveşte internaţionalizarea. COLLANGE (eds. publicitate. 47 Idem. putem distinge. Genève. p. J. sunt repuse în discuţie42. 25. 1995. bioenergie. secularizarea.Sectele şi noile mişcări religioase care se multiplică în lume cu o efervescenţă religioasă neaşteptată. „Les religions dans l’espace européen”. sfaturi astrologice. • scăderea credinţei într-un Dumnezeu personal. Dacă vrem să ne referim mai exact la actualitatea sectelor şi a altor noi mişcări religioase. J. cit. 282 32 . Este evident că instabilitatea mesajului religios creşte în aceeaşi măsură în care creşte mobilitatea individului. Expansiunea noilor mişcări religioase în societăţile contemporane este favorizată atât de elemente obiective. 45 Idem. Labor et Fides. in Social Compass. BASTIAN et J. răspund aşteptărilor colective şi individuale într-o societate destabilizată în care valorile.morală a unui popor. ca urmare a formării unei mentalităţi moderne bazate pe emoţie şi senzaţie imediată46. de jos. pentru managementul relaţiilor publice. „Transformations of Religion on Morality”.Paul Willaime. în raport cu dispoziţiile etice ale aparatelor religioase. − Comuniune emoţională: elementul central al activităţii noilor mişcări religioase se bazează pe expresia emoţiilor. 281. p. 43 Jean. 46 Thomas LUCKMANN. cum ar fi: • eroziunea religiei instituţionalizate. 44 Idem.62-63. • expresia autonomă a conştiinţei morale. Preocupat de această reînnoire religioasă. cu posibilitatea de a se regăsi parţial în discursul altor mişcări religioase decât cea care la generat.F.. pluralismul şi individualizarea. − Laicizarea autorităţii religioase: autoritatea instituţională în cadrul noilor mişcări religioase nu se mai exercită prin intermediul unui corpus de persoane distincte. Willaime vorbeşte chiar despre „veritabile multinaţionale de salvare”45. op. p. − pragmatism: adeptul noilor mişcări religioase nu se raportează la un corpus de dogme şi tradiţii sfinte. În varietatea formelor de expresie a religiosului în modernitate. ci este invitata să experimenteze o formă de înţelepciune care să îi confere o stare de bine. ci finalitatea acţiunilor religioase este îndreptată în această lume. care îşi pot impune credinţa.. Sociologie des…. devin producători independenţi de idei religioase. • scăderea influenţei politice directe a Bisericilor. p. − Finalitate intra-mundană: adesea. Este evident că mijloacele contemporane de informare în masă reprezintă unul dintre aceşti factori şi există analişti care susţin că acestea. capătă o dimensiune holistică. etc.P. în discursul lor. • criza recrutării personalului clerical. de exemplu trăsături determinante.Les Eglises entre l’Europe et la nation. similitudini lingvistice. practicile meditaţiei orientale. etc47. 42 Jean Pierre BASTIAN. vol. Acest aspect generează o anumită mobilitate şi circulaţie a adepţilor de la un grup la altul. Un alt factor subiectiv care favorizează propagarea rapidă a noilor forme de religiozitate este şi literatura religioasă (devotional literature) care alimentează din abundenţă piaţa literară cu volume despre psihologia populară. noile mişcări religioase nu mai afişează o legătură cu lumea imaginară de dincolo. 63.

33 . 48 „Multe dintre proiectele din biserica Noii Ere nici măcar nu încearcă să ajungă la instituţionalizare formală. cel puţin. cit. că există. Idem. o dificultate reală de a defini o formulă unică a modernităţii din perspectiva raporturilor sale cu fenomenul religios. p. op. devenită auto-critică. antreprenorială48. 49 50 Jean Paul WILLAIME.În general. apariţia noilor credinţe în afara religiilor tradiţionale organizate instituţional. noile tendinţe religioase nu aspiră la instituţionalizare. 105. se cultivă o mistică de reţea şi astfel se ajunge la naşterea unui „centru de cult” care poate fi exploatat comercial”.. o modernitate a dezamăgirii. Se creează reţele. a lipsei utopiilor. pe care el o numeşte ultra modernitate49. regresul Bisericilor istorice. în momentul de faţă. Se fac puţine încercări de a transforma proiectele mici în corporaţii mari. a generat. 104. Willaime consideră că suntem într-o fază a modernităţii. în capacitatea sa filosofică şi politică de a produce concepţii alternative ale omului şi ale lumii. o altă etapă a modernităţii care se caracterizează si printr-o importanta re-desfăşurare a religiosului ca răspuns faţă de procesul secularizării50. Luând în considerare toate aceste aspecte ale manifestării religiosului.cit. în prezent. 1995. „Transformations of…. Deziluzia modernităţii. sau. op. Putem spune în acest sens. ci unele dintre ele aspiră la a deveni organizaţii ample. în mod paradoxal. oferă o perspectivă din ce în ce mai complexă asupra modernităţii religioase. o anumită revalorizare socio-culturală a religiosului. luând în considerare multiplele opinii terminologice. Thomas Luckmann. din punct de vedere ştiinţific. ca şi dezvoltarea unei pieţe religioase concurenţiale. Avem deci. Această atitudine auto-critică a modernităţii nu este fără precedent: am văzut foarte bine acest lucru în domeniul politicii cu ocazia crizei marxismului şi a prăbuşirii regimurilor comuniste. p. favorizând astfel crearea unor reţele mistice şi un spaţiu de cult exploatabil într-o manieră comercială. p. Diversitatea fenomenului religios. 282.

de către Statul român.M. câmpul religios românesc s-a coagulat în jurul Bisericii Ortodoxe. In pofida unei atitudini istorice conciliante totuşi viata religioasa din România a avut multe de suferit. În acelaşi timp s-a putut observa deschiderea tot mai mare a societăţii româneşti faţă de ideile noi de pluralizare religioasă reală. societatea românească cunoaşte o importantă etapă de redinamizare religioasă fenomenul religios fiind influenţat de schimbările sociale majore care caracterizează întreaga societate românească.M. au fost 51 Laurenţiu TANASE. Peter Lang. din cauza instalării la putere a regimului totalitar comunist. aspiraţiile religioase şi actorii religioşi jucând un rol important în evenimentele care au marcat căderea comunismului. chiar dacă nu erau legal obtructionate. pp. şi influenţat. Având o ideologie atee. 256-266. control şi cenzură a tuturor activităţilor religioase. Schimbările socio-istorice şi economice majore care au urmat căderii comunismului au afectat. Bern.R. caracterizată prin prezenţa numeroasă a N. Pentru a-şi atinge acest scop. iar propaganda politică de partid făcea elogiul ateismului de mase. ci chiar a constituit un loc de refugiu pentru minoritarii religioşi persecutaţi in alte tari ele Europei ca de exemplu pentru adepţii lui Jan Hus (1369-1415) care s-au refugiat in zona de Est a României sau pentru adepţii mişcării Raskol (1655) din Rusia. Biserica fiind principala instituţie credibilă pe plan social. atent controlată şi cenzurată de Statul comunist! După căderea comunismului. acceptându-se o diferenţiere – diversitate etnică a expresiilor religioase fiind tolerate primele manifestări publice ala N. Referitor la interesul cetăţenilor României pentru instituţiile si practicile religioase statisticile arata ca populaţia are un foarte ridicat grad de încredere in Biserica. În special din acest motiv Biserica devine o instituţie inconturnabilă pentru legitimarea publică a noii puteri politice.O. împreuna cu Polonia doua tari cu cel mai înalt nivel de religiozitate dintre toate fostele tari comuniste din centrul si sud-estul Europei51. éd. făcând analizele în contextul apariţiei pluralităţii religioase dezvoltate. învăţământul religios a fost interzis în şcolile publice.R. şi câmpul religios. comunismul a supravegheat si cenzurat strict orice forma de manifestare religioasa libera. in special după al Doilea Război Mondial. element cheie al identităţii Statului – Naţiune. pentru aproape 50 de ani. Perioada comunistă se caracterizează – aşadar printr-o pluralitate religioasă. Anul 1989 reprezintă un important moment de cotitură în istoria românească contemporană. totuşi au fost determinate să se retragă din sfera publică. specifică începutului de secol XX a căpătat timide accente pluraliste în perioada interbelică dar rapid descurajate în timpul perioadei comuniste când religia a fost inclusă într-un sistem planificat şi controlat de puterea politică fiind eliminată orice formă de concurenţă sau pluralism. care au fugit de teama persecuţiilor si s-au aşezat un regiunea Deltei Dunării unde trăiesc si astăzi. In decursul istoriei România n-a înregistrat conflicte majore sub aspectul disputelor religioase. Pluralisation religieuse et société en Roumanie. 2008. între 1945 şi 1990. Aceasta atitudine a îngrădit libertatea de exprimare si de manifestare religioasa. studiu pe documentele statistice ale recensămintelor naţionale si alte statistici in domeniu - În timpul perioadei comuniste s-a urmărit dacă nu eliminarea religiei din sfera publică cel puţin diminuarea prezenţei şi importanţei ei în societate. cu toate că erau în mod strict supravegheate şi controlate.R. Societatea românească a fost confruntată cu acest tip de politică şi de atitudine timp de 45 de ani. Această diversitate religioasă. în mod inevitabil. 34 . în contextul eforturilor de modernizare democratică şi politică. Înainte de perioada comunistă.Efectele concurentei religioase măsurate in funcţie de recensământul naţional al populaţiei din 1992 – 2002. Noile forme de manifestare ale fenomenului religios se inscriu în logica raporturilor dintre religie şi modernitate.. când Biserica Ortodoxă şi Cultele revin cu entuziasm în prim planul vieţii publice. În anii de după 1990 se accentuează un raport privilegiat de relaţionare între Stat şi B. Bisericile şi cultele. Romania fiind. regimul politic totalitar a folosit o strategie permanentă de intimidare. dar nu interzise.

Ibidem. Sub aspectul vieţii religioase. 120-124. au fost interzise manifestările religioase publice si a fost eliminat învăţământul religios din şcolile de Stat. totuşi. Cu toate ca structura vieţii religioase din România n-a înregistrat modificări semnificative prin conversii religioase importante. armonizarea legislaţiei interne in acord cu legislaţia europeana comunitara. prezenta numeroasa a ofertelor religioase noi a fost perceputa de populaţie ca o adevărata invazie a sectelor. in primii ani după 1990 o serie de ierarhi ai Bisericii in Parlamentul României. religia recapătă un loc si un rol important in cadrul noii societăţi libere si democratice. noile mişcări religioase rămânând marginale ca număr de adepţi in pofida eforturilor depuse de acestea sub aspect misionar si economic. încurajarea dezbaterilor parlamentare si a politicii de tip pluralist. 52 53 Ibidem. Transformările nu s-au făcut insa fără convulsii sociale si fără dificultăţile generate de o inflaţie care părea in ani `95-`98 scăpata de sub control. in special de expresie evanghelica si harismatică neo-protestanta. de exemplu. parintele Tatu de la Manastirea Plumbuita sau Episcopul Calinic de Argeş. comform prestigiului de care s-a bucurat intotdeauna in traditia culturala si spirituala a poporului român in decursul istoriei sale. 238. 109-110. Trecerea de la o economie centralizata si birocratizata excesiv către o economie capitalista a liberului schimb. Favorabila aderării la spaţiul Uniunii Europene si la NATO. Competiţia religioasa a înregistrat cote ridicate. p. creând o stare de iritare si de tensiune la nivelul vieţii religioase53. Primele semne economice încurajatoare au venit începând cu anul 2000. constituirea unor noi instituţii administrative care sa corespunda vieţii democratice. după 1989 Bisericile si Cultele religioase din România au intrat intr-o serie de schimbări interne administrative in consonanta cu schimbările prin care trecea întreaga societate romaneasca..2% in 15 ani fata de numărul total de biserici construite in România pana atunci in decursul istoriei52. Un alt aspect important observat a fost si entuziasmul religios public. 35 . 3500 de lăcaşuri de cult ceea ce reprezintă o creştere cu 19. Întâlnim.dărâmate biserici. a fost creditata cu foarte mare autoritate in cadrul instituţiilor nou create. După înlăturarea regimului comunist prin Revoluţia din Decembrie. etc. au fost arestaţi preoţi sau deserventi de cult si trimişi in închisoare. prin sosirea a numeroase organizaţii religioase noi. In prezent România este una dintre tarile atractive sub aspect economic dintre fostele tari europene comuniste. pp. data fiind ponderea ei majoritara in societate. a necesitat un efort considerabil din partea societăţii si clasei politice romaneşti. fiind unul dintre actorii importanţi ai transformărilor înregistrate. atât sub aspect administrativ cat si politic. România a adoptat o serie de reforme pentru revitalizarea economiei tarii si construirea unei mentalităţi democratice de tip capitalist bazata pe principiile libertăţii si ale pluralismului. venite in cea mai mare parte din America din cadrul bisericilor americane independente. Biserica Ortodoxa in special. România devine membru cu drepturi depline al NATO in 2003 si al Uniunii Europene in ianuarie 2007. 1989. Este semnificativ faptul ca numărul total de biserici nou construite in România intre 1990 si 2005 a fost de aprox. apoi din 2004 inflaţia a fost sub 10% si a putut fi controlata prin masurile economice specifice.

Bucharest.1% 0. 1995.764 + 11. nu vom intra in alte 36 .79% 4. catolica.035% 2002 21680974 18817975 1026429 191556 701077 324462 126639 93670 66944 67257 44476 + 18178 = 62654 38147 27112 8716 6057 89196 12825 8524 11734 Procentaj % 2002 100. ca pe baza declaratiilor individuale.129.1.79% . baptista.21% 0.34% . p. (I.mozaici Alte religii Fara religie Atei Religie nedeclarata 22810035 19802389 1161942 223327 802454 220824 109462 77546 76708 55928 49963 28141 21221 39119 9670 56329 24314 10331 8139 Procentaj % 1992 100.11. au înregistrat o diminuare a numărului de credincioşi in cei 10 ani intre cele doua recensăminte. Am introdus pe o coloana datele corespunzătoare recensamantului din 1992 calculand procentajele pentru fiecare Biserica sau Cult recunoscut de Stat iar pe alta coloana am introdus aceleasi calcule dar pe baza datelor recensamantului din 2002. Pentru o mai clară intelegere a dinamicii vietii religioase din Romania in ultimii 18 ani am redactat un tabel comparative cu datele privind structura religioasă a populaţiei conform recensamintelor naţionale din 1992 şi 2002. Evident sunt numeroase cauzele care au stat la baza acestor evoluţii dar.1. grecocatolica sau protestante).93% + 15.Confesiune 1992 TOTAL Orthodocşi Romano-Catholici Greco – catholici Reformaţi Penticostali Baptisti Adventisti de ziua a -7a Unitarieni Musulmani Creştini dupa Evanghelie Creştiniii de rit vechi Biserica Luterana (secui) Biserica Evanghelica C.97% .88% 3.N.984.17% Sursă: Tabel comparative redactat pe baza datelor oficiale ale Recensamântului naţional al populaţiei din 1992.00% 86.25% .4.03% 0.N.867 . In cea de-a cincea coloana am mentionat diferentele numerice dintre cele doua REcensaminte.06% 0.11.36% + 58.3% 0.691 + 10.9. p. pentru studiul nostru privind comunitatea musulmana din România. centralizate statistic la nivel national. Aşa cum se poate observa din tabelul de mai sus.05% Diferences: 2002 / 1992 . 802-803.061 . şi Recensamântul din 2002.891 .66% .25% + 25.69% + 20.71% .638 + 17. ROMANIA – configuraţia religioasa a populatiei Interpretare comparativă intre Recensamântul national al populatiei din 1992 şi 2002 Religie .77. I. vol. diferente pe care le-am exprimat si-n procentaje pe urmatoarea coloana pentru a putea interpreta daca s-au inregistrat cresteri sau diminuari ale numarului de credinciosi pentru fiecare Biserica sau Cult recunoscut.37. 2003.039% 0.63% + 46..13% 0.76% .771 .595 Percentage % increase /decrease by … 2002 / 1992 .8% 5. precum si raportul procentual intre religia majoritara ortodoxa si celelalte minoritati religioase sau confesional creştine.73% 0.04% 0.50% 0.50% 0. penticostala).6% 0.00% 86.3.94% .1% 1. si comunitatea musulmana înregistrează procente importante de creştere.22% .40% + 35. In acelaşi timp Bisericile neo-protestante (adventista.c) Structura religioasa tri-polara a societăţii romanesti Utilizând comparativ datele recensămintelor naţionale desfasurate in 1992 si 2002 putem observa configuraţia vieţii religioase in prezent si dinamica ei.329 + 12.513 .S.807 + 3.403 .1% 0. T.31% 0.2% 0.18% 0.177 + 16.00% 3.006 + 5.414 .31% 0.3% 0.14. Bucureşti.39% 0.5% 1% 0.045% 0.A.1..135. Bisericile tradiţionale (ortodoxa.124 . sa facem o analiza atenta si corecta a dinamicii vietii religioase. (sasi) Evrei .04% 0.49% + 44. 296).1% 0.31. Vrem sa precizam faptul ca formularul de recenzare atat la recensamantul din 1992 cat si din 2002 a continut si o intrebare despre identitatea religioasa a persoanei intervievate ceea ce ne-a permis.S.489 .23% 1.2% 0.5% 0.101. I.72% + 20.4.17.47.377 + 103.30.43% 0.12.12.55% + 27.613 + 32.2% 0.

1. Greco-catolica. p.20% Biserica Ortodoxă Româna Bisericile entice.00% 12.70% 90. putem prezenta urmatoarea interpretare grafica: G. Bisericile neo-protestante precum si noile miscari religioase au insa un mesaj misionar care depaseste limitele identitare etnice si se adresează tuturor cetatenilor.810. Catolica.20% Sursă: Recensamântul national .13% 1.fara religie declarata. N.13% 1. 37 . De aceea.00% 50.2002. in special in ceea ce priveşte mesajul misionar al noilor miscari religioase. etc. De exemplu pentru etnia maghiara corespunde religia luterana.S.7% declarat la ultimul recensământ in 2002. catolica sau intr-un procent redus cea unitariana. Configuratia tri-polara a vietii religioase din Romania 86. pentru o populatie de 22.00% 80. pentru minoritatea germana corespunde religia catolica.00% 40.00% 10.7% 12. înregistram deseori tensiuni intre comunitatile autohtone etnice structurate pe anumite criterii teritoriale si istorice si noii veniţi care ignora toate aceste elemente identitare.00% 20.M. Toate celelalte religii minoritare sunt de fapt si expresii ale identitatii etnice. Referitor la configuratia vietii religioase din Romania dupa 1989.detalii in afara celor generale.00% 70.N. cu precădere verificabile. I..00% 30. 2003. In cea mai mare parte numărul de ortodocşi aparţine etniei romaneşti.035 locuitori.00% 60. pentru comunitatea evreiasca avem identitatea religioasa mozaica.00% 0. Protestanti si neo-protestanti Atei. Bucuresti. Despre dinamica in sine a comunitatii musulmane vom reveni mai târziu in cuprinsul acestui articol.R. I. pentru comunitatea turco-tătara avem religia musulmana. Din interpretarea grafica de mai sus se poate observa ca majoritatea religioasa a României este cea creştin ortodoxa cu un procentaj de 86. B. vol. 86. Musulmani. 802-803.

egalitate. subliniindu-se necesitatea construirii in timp a unei mentalităţi europene care să încurajeze dialogul şi apropierea dintre diferitele culturi religioase şi istorice. Ne reamintim ca una dintre aspiraţiile factorilor de decizie europeană este să se găsească şi un suflet pentru Europa. Aceasta a schimbat cursul istoriei contemporane şi a marcat în profunzime evoluţia relaţiilor internaţionale. pe cât este de urgentă şi necesară această reconstrucţie europeană identitar creştină pe atât este de dificil de realizat din cauza suspiciunilor dar în acelaşi timp. Întreaga acţiune a filmului pune în evidenţă o forma de frica istorica intre ruşi şi americani sugerând în acelaşi timp că in pofida acesteia. Air Force care fusesera alertate de frica unei invazii rusesti in America. Echipajul a fost ajutat de localnicii americani să se salveze cu submarin cu tot înainte să vină trupele militare U. în 1989. în procesul extinderii europene aş reaminti un articol interesant scris de Nicolai Petro în martie 2005 cu un titlu sugestiv "The European Union: The Ortodox are Coming ". Până in prezent însa dezideratul sufletului european rămâne doar o provocare. în Europa secularizată de azi şi de mâine să mai existe dispute si diviziune la nivelul Bisericilor tradiţional-istorice. Prima etapă s-a consumat în 2004 cu primirea a 10 noi membrii ajungând la 25 iar în 2007 a fost al 2lea val cu două noi state. Astfel ortodoxia crestina va deveni un important partener jucător în spaţiul unional. în contextul religios european despre ce fel de identitate creştină putem vorbi? Cum trebuie să se poziţioneze Biserica Ortodoxa din România faţa de noul context socio-economic european? În mod evident o identitate creştină europeană distincta nu există concret in prezent. Şi-n acelaşi registru definit de absenţa dialogului cred că trebuie privite şi numeroasele tulburări sociale provocate de publicarea în 2005 în Danemarca a unor caricaturi la adresa profetului Mahomed. democraţia. Nu cred că este întâmplător faptul că cele două state care au rămas in al doilea val de integrare au o puternică identitate ortodoxă. trebuie să constituie şi o asumare de către acestea a valorilor aşa-zis occidentale: liberalism. Nu ne putem permite luxul. Referitor la suspiciunile existente si exprimate desori oficial. respectul legii. Referitor la situaţia lărgirii Uniunii Europene. Transformările sociale care au urmat căderii comunismului au dus la o redefinire a relaţiilor socio-politice în întreg spaţiul european. în mod intrinesc o atitudine anti-modernă şi anti-Occidentală. daca este sa ne referim la specificul majoritar crestin al Europei din trecut. construită sau mai bine zis re-construită. Europa trebuie să facă eforturi să nu interpreteze Ortodoxia ca având. mai puţin elementele care separă şi mai mult pe cele care reprezintă moştenirea comună care altădată unea spaţiul european. Sosirea ţărilor ortodoxe în U. din cauza auto-suficienţei Ortodoxe. proces care. În acel articol se preciza faptul că. În plus. numărul de cetateni de religie crestin-ortodoxa va creşte de la 10 milioane câţi sunt în prezent până la peste 40 milioane. transformând Ortodoxia dintr-o minoritate într-o denominaţiune importantă a Europei. considera multi comentatori ai fenomenului religios contemporan.S. cred că absenţa dialogului atât la nivel politic cât şi la nivel religios are doza lui de contribuţie în încurajarea actelor teroriste care au lovit acum câţiva ani. România şi Bulgaria. piaţa liberă concurenţială. libertate. la Madrid. trebuie avut in vedere faptul ca lărgirea Uniunii cu România şi Bulgaria inseamna in acelasi timp si o importanta prezenta ortodoxă. Titlul articolului "The Ortodox are Coming !” relata povestea unui subiect de film numit „The Russians are Coming" in care un submarin rusesc eşueaza pe coastele Americii in plina criza a Războiului rece.E. conştiente de derapajele care pot apărea pentru echilibrul social. iar dacă procesul de lărgire va continua vor mai sosi încă 200 milioane de ortodocşi. faţă de ortodocşi. cu accente exclusiviste care refuză adesea dialogul şi apropierea faţă de creştinismul apusean. nu doar forma cea mai potrivita de construcţie politico-economică. din nou Europa. după Tratatul de la Maastricht. să evidenţieze responsabil. poartă numele de construcţie a Uniunii Europene. înainte de venirea schismelor de orice fel. separaţia Bisericii de Stat. În acest context ar fi foarte util ca ţările majoritar ortodoxe din Est dar şi cele Occidentale. pluralism. de la est la vest. drepturile omului. sau în Londra. din punct de vedere uman ei au mai multe aspecte în comun decât putem banui. etc. De aceea ea se cere. constituţionalism. a constituit un eveniment central al sfârşitului de secol XX. Aşadar.INTEGRARE EUROPEANĂ Căderea regimurilor comuniste în Europa. Însă. 38 . Religiozitatea lor a generat o serie de precauţii atât de ordin administrativ cât şi ideologic (ciocnirea civilizaţiilor).

in 2002. vreau numai să precizez că e nevoie să facem un examen critic şi obiectiv cu noi înşine pentru a reuşi să depăşim frustrările naţionalismului excesiv şi să înţelegem sensul real al universalismului creştin. cu atât ei vor da expresie. Europa întreagă are nevoie de bogăţia culturală creată de Creştinism. sfinţeniei vieţii . E suficient să ne amintim câte temeri a trezit vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România. de ce nu există încă o identitate religioasa creştină europeană. apărării creaţiei". în 12 octombrie 2002. In aceasta se precizează în mod explicit. Trei ani mai târziu dupa vizita Papei. ******* Va mulțumesc! ******* 39 .Moştenirea comună începe cu legile Romane şi cu filosofia greacă. daca mai era nevoie ca toate temerile si criticile anterioare prezentei papei Ioan-Paul al II-lea au fost totat nejustificate. demnităţii şi drepturilor fundamentale ale persoanei umane. ca mesaj clar pentru simbolistica unitatii spatiului comun european. până în prezent. Cu cât vor fi mai uniţi în mărturisirea Unicului Dumnezeu. nu funcţionează ca manieră concretă de exprimare europeana decât foarte timid. vom fi mereu în defensivă faţă de orice alteritate confesională sau religioasă. Vizita desfăşurată între 7 . valorilor familiei. a fost recent aniversata cu prilejul implinirii deja a 10 ani de la eveniment. dreptăţii şi solidarităţii.9 mai 1999. constituie o provocare pe care creştinii din Răsărit şi din Apus trebuie să o întâmpine împreună. şi cât de precaut a fost stabilită ca itinerar exprimandu-se critici legate de un eventual prozelitism romano-catolic printre creştinii ortodocşi. alimentate numai de un exagerat spirit de conservatorism religios. păcii. Atât timp cât vom continua să credem că Ortodoxia este ameninţată de inamici care vor să ne distrugă specificul etno-religios. consistenţă şi spaţiu sufletului creştin al Europei. Aşadar. Realitatea ulterioara vizitei ne-a aratat. care împreună au contribuit la stabilitatea Imperiului Bizantin. semnează. despre care afirmam mai devreme că împiedică derularea firească a unui proces european identitar. data de 9 Mai fiind si ziua Europei. si cu atât mai puţin ca realitate concretă? Deoarece. ceea ce este total în defavoarea Bisericii si a tarii noastre. dialogul inter-religios si inter-creştin eficient. Prea Fericitul Teoctist. reconcilierii. împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea. nici măcar conturată în formă de schiţă. necesitatea construirii unei noi colaborări şi a unui dialog responsabil între cele două Biserici: „Noile posibilităţi care se creează într-o Europă deja unită şi care îşi extinde graniţele pentru a îmbrăţişa popoarele şi culturile din partea centrală şi răsăriteană a continentului. o declaraţie comună la Vatican. Referitor la auto-suficienţa ortodoxă. mai întâi pentru că elementul constitutiv esenţial. si vreau să subliniez acest aspect în mod special.

potrivit propriilor convingeri.A. Aceste asociatii pot solicita. 2. imani.Legea privind libertatea religioasa nr. o lege moderna votata recent de Parlamentul României54. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa.Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România Cultul Musulman Organizaţia religioasă Martorii lui Iehova Alte texte importante care fac referire la dreptul de libertate religioasa si de constiinta A) CONSTITUTIA ROMANIEI . Cele 18 Culte religioase recunoscute de Statul Român sunt următoarele: 1. din România Biserica Evanghelică Luterană din România Biserica Unitariană din Transilvania Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România Biserica Creştină după Evanghelie din România . 489/2006 Sub aspect juridic viata religioasa din România este reglementata de legea 486/2006. acordarea statutului de Cult recunoscut de Stat. contrare convingerilor sale. 5.. In afara Cultelor religioase mai functioneaza legal si asociaţiile religioase care sunt constituite conform legii privind dreptul de asociere si care sunt luate in evidenta Ministerului Culturii si Cultelor. 40 .Libertatea constiintei (1) Libertatea gandirii si a opiniilor. in spitale.2003. 54 Legea 489 privind Libertatea religioasa si regimul general al Cultelor in România a fost votata in Parlament in Decembrie 2006 si a fost publicata in Monitorul Oficial in ianuarie 2007. 3. le acorda sprijin financiar pentru construirea de biserici sau pentru diverse activitati social-caritative. Greco . daca întrunesc o serie de criterii menţionate in Legea 486 cum ar fi vechimea neîntrerupta pe teritoriul României si un număr de membri. (2) Libertatea constiintei este garantata. Cu acestea Statul încheie diferite convenţii de tip parteneriat. etc. acte sau actiuni de invrajbire religioasa. 18. precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. 16. Pentru textul integral al Legii 489/2006 recomandam site-ul oficial al Secretariatului de Stat pentru Culte : www.Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România Biserica Evanghelică Română Uniunea Penticostală . 12. pastori. 4. (6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura. 17. ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc. (5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia. in azile si in orfelinate. 9. in conditiile legii. referitoare la Libertatea religioasa. 11. in penitenciare.ASPECTE JURIDICE REFERITOARE LA VIATA RELIGIOASA Aspecte juridice privind libertatea religioasa in legislaţia din România . 6. ARTICOLUL 29 . 10.culte. 13. 7. inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata.ro (2010). Biserica Ortodoxă Română Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara Biserica Romano . cantareti sau personal auxiliar). 14.Catolică Arhiepiscopia Bisericii Armene Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România Biserica Reformată din România Biserica Evanghelică C. Conforma acestei legi in România sunt menţionate un număr de 18 entitati religioase care au statutul juridic de Cult religios recunoscut de Statul roman. educatia copiilor minori a caror raspundere le revine. 8. acorda sprijin pentru salarizarea personalului de cult (preoţi. (3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii.Catolică Biserica Română Unită cu Roma. (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme. 15. mijloace.

INSPIRÂNDU-SE din mostenirea culturală. în vigoare în prezent. fără a le înlocui. egalitatea si statul de drept. încheind astfel mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor instituţionale. ARTICOLUL 2 Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane. democraţia. precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv. toleranţă. Uniunea se întemeiază pe prezentul tratat si pe Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumite în continuare „tratatele”). acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea. prin instaurarea unui spaţiu de libertate. precum si ale statului de drept. tratatul va intra în vigoare la 1 ianuarie2009 în cazul în care toate instrumentele de ratificare au fost depuse anterior acestei date sau. democraţiei. ÎN PERSPECTIVA etapelor următoare care vor trebui parcurse pentru ca integrarea europeană să progreseze. REAMINTIND importanţa istorică a sfârsitului divizării continentului european si necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare. respectând totodată istoria. în public sau în particular. CONFIRMÂND atasamentul lor faţă de principiile libertăţii. inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. (2) Uniunea respectă. nediscriminare.. în temeiul dreptului naţional. si în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989.. securităţii si progresului în Europa si în întreaga lume. în caz contrar. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism. de conştiinţă şi de religie . la 18 octombrie 1961. Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE. consolidând astfel identitatea Europei si independenţa acesteia în vederea promovării păcii. care ar putea conduce la o apărare comună. (…………. egalităţii. PREAMBUL DECISI să parcurgă o nouă etapă în procesul de integrare europeană iniţiat prin constituirea Comunităţilor Europene. statutul de care beneficiază. misiunile care le sunt încredinţate. HOTĂRÂŢI să consolideze caracterul democratic si eficacitatea funcţionării instituţiilor. HOTĂRÂŢI să faciliteze libera circulatie a persoanelor. prin cult. 41 . Aceste două tratate au aceeasi valoare juridică. statului de drept. învăţământ. CONFIRMÂND atasamentul lor faţă de drepturile sociale fundamentale definite în Carta socială europeană. AU DECIS să instituie o Uniune Europeană…. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire. 4. Uniunea se substituie Comunităţii Europene si îi succedă acesteia. inclusiv definirea treptată a unei politici de apărare comune. HOTĂRÂŢI să pună în aplicare o politică externă si de securitate comună.) HOTĂRÂŢI să instituie o cetăţenie comună pentru resortisanţii Ţărilor lor.B) CONVENŢIA APĂRĂRII DREPTURILOR OMULUI ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE Roma. prevăzute de lege. democraţiei si respectării drepturilor omului si libertăţilor fundamentale. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care. Astfel cum prevede articolul 6. precum si libertatea. ……………. C) TRATATUL CONSOLIDAT PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ La 13 decembrie 2007. în prima zi a lunii următoare celei în care a fost depus ultimul instrument de ratificare. cultura si tradiţiile acestora. bisericile si asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre. justiţie. securitate si justiţie în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat și ale Tratatului privind functionarea Uniunii Europene. Tratatul va pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. HOTĂRÂŢI să continue procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei. solidaritate si egalitate între femei si bărbaţi.XI. într-un cadru instituţional unic. în care deciziile să fie luate cât mai aproape posibil de cetăteni. precum si pe respectarea drepturilor omului. libertăţii. 2. în conformitate cu dispozitiile articolului 42. a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. în conformitate cu principiul subsidiarităţii. religioasă si umanistă a Europei. de conştiinţă şi de religie 1. din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei. HOTĂRÂŢI să întărească solidaritatea dintre popoarele lor. Tratatul de la Lisabona se află în prezent în curs de ratificare de către statele membre în conformitate cu normele procedurale ale acestora. Libertatea de gândire. pentru siguranţa publică. semnată la Torino. de asemenea.1950 Articolul 9 . protecţia ordinii. constituie măsuri necesare. practici şi îndeplinirea ritualurilor. într-o societate democratică. pentru a le permite acestora să-si îndeplinească mai bine. asigurând totodată siguranţa si securitatea popoarelor lor. în temeiul dreptului naţional. organizaţiile filosofice si neconfesionale. liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de la Lisabona. ARTICOLUL 17 (1) Uniunea respectă si nu aduce atingere statutului de care beneficiază.

(3) Recunoscându-le identitatea si contribuţia specifică. uniunea menţine un dialog deschis. ****************** 42 . transparent si constant cu aceste biserici si organizaţii.

u-strasbg. 2009.. evenimente religioase si dinamica vieţii religioase contemporane. Bëhlau. Bucuresti (2008-2009). Membru al Colegiului CNSAS (2006 . Master in Istorie Europeana Contemporana. • • • Doctor în Teologie – specializarea: sociologia religiilor. Laurențiu. Peter Lang. Decret Prezidenţial nr. – Master.Bucureşti (1993. Ednan (ed). Laurentiu D. • Colaborare universitara Master – Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala. Membru cu drepturi depline al Societatii Internaționale de Sociologia Religiei .fr/). Fiecare tara este prezenta in site. Franţa (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifica). pp. reunind informatii despre Europa unita. Informatiile sunt in permanenta verificate si actualizate. ed. • • Membru al Colegiului CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii 2005 . ASLAN. Study regarding the Muslim community and the Islamic Education in Romania. ecumenism. de specialitate. ed. engleza 1. simpozioane. Religie”.E.2002. se afla pe lista de prezentare a membrilor corespondenţi.403.expert în echipa de cercetare – proiect european EUREL (Religia în Uniunea Europeană).E. Bucureşti. EUREL se adreseaza comunitatii stiintifice internationale precum si administratiei europene si oamenilor politici. Numele reprezentantului naţional si ale membrilor echipei. Institutul de Înalte Studii Europene (2000). Participări grant european: EUREL – proiect european. Proiectul EUREL se bucura de autoritatea ştiinţifica CNRS – Paris. D.2006) – primul mandat. iniţiat de C. Franţa. TĂNASE Laurenţiu : „nu a fost agent/colaborator al politiei politice comuniste”.2006 ca dl.2012) – al doilea mandat. 2007 2007 2008 (http://www. 2008. Drept. Facultatea de Teologie Ortodoxă. metodologie şi pedagogie creştină. TĂNASE..2004). in. (http://eurel.u-strasbg.N.eurel.R. Activitate universitara: • Lector universitar titular la Universitatea Bucureşti.SISR. Membru în consilii ştiinţifice. coordonare volume colective de specialitate.11. legislaţia in domeniul relaţiilor Stat – Biserica. seminarii ştiinţifice şi reuniuni interne si internaţionale. 2. 2006 Decizia CNSAS (Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii). Sociologie Generala. şef de promoţie). 43 . Universitatea de Ştiinţe Umaniste “Marc Bloch” din Strasbourg. Participări mass-media : participări la numeroase emisiuni de dezbatere si informare publica la posturile de radio si televiziune. Universitatea de Ştiinţe Umaniste “Marc Bloch”. 367. decoraţii si decizii naţionale: 2002 Ordinul naţional „Serviciul Credincios” in grad de Cavaler. fiind reprezentata de o personalitate ştiinţifica recunoscuta de comunitatea organizatoare. Geostrategie si Geopolitica. Institutul Ecumenic din Bossey (1996). Functii de demnitate publica • Secretar de Stat pentru Culte în Ministerul Culturii şi Cultelor (2001 . „Noile miscari religioase si sectele in România după căderea comunismului si pana in prezent” (magna cum laude). Suisse. România. sociologie. Sociologia Religiilor. • Colaborare universitara Licenta si Master. Ordine.info/). D.06.S. – Master. România laurentiudtanase@gmail. cu sediul in Belgia. Studii ecumenice. Bucureşti. Participare – congrese. 2009-2010) .fr/. Universitatea „Robert Schuman” Strasbourg. Pluralisation religieuse et société en Roumanie. bursier al guvernului francez.36 /27. TANASE. Academia Nationala de Informatii (2008-2009 . cf. 961 din 28. Lucrari de autor – limba franceza.A. site interdisciplinar cu informatii stiintifice si juridice referitoare la fenomenul religios in Europa. TANASE. Publications Universitaires Européennes.A. Cercetător asociat . societate asociativa științifica. din Strasbourg. Lucrări publicate : Numeroase articole de specialitate in reviste din tara si din strainatate: teologie. Islamic Education in Europe. nr. Paris – Franţa (Centre National de Recherche Scientifique http://eurel. Franţa (2005). Universitatea din Geneva – Elveţia.Dr. 235. Teologie Sociala. Facultatea de Teologie Protestanta. Laurenţiu D. 2004 Membru . Universitatea de Ştiinţe Umaniste din Strasbourg.com Studii: • • Facultatea de Teologie Ortodoxă . reprezentant care coordonează la nivelul tarii lui o echipa de cercetare. Vien. Franţa. reprezentant ştiinţific pentru România).Membru al echipei de cercetători în sociologie religioasă a Centrului de Sociologie a Religiilor şi Etică Socială – CSRES. Proiectul a demarat in 2004 si se continua si in prezent. “Marc Bloch“ – Centrul de Sociologie Religioasă (1997). Bern. pe teme privind fenomenul religios. Membru fondator si Preşedinte al Centrului de studii si documentare „Societate. asociaţii şi organizaţii interne şi internaţionale 1999 – 2003 Membru fondator al CTTOR (Conferinţa Tinerilor Teologi Ortodocşii Români ) . locale si naţionale.

****** 44 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful