UNIVERSITATEA Bucureşti Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” Catedra de Sistematică

DISCIPLINA:

Sociologia Religiei
- suport de curs, varianta de lucru –

Atenție ! :
suport de curs, orientativ, pentru uzul studentilor; se va completa cu lectura bibliografica recomandata;

SCOPUL CURSULUI:

Asimilarea, aspectelor teoretice si practice de sociologia religiei pentru a putea analiza si cunoaşte modul de manifestare a religiozităţii in societatea contemporana româneasca si europeana si a relaţiilor dintre comunităţile sau reprezentanţii vieţii religioase si societate, în vederea înţelegerii situaţiei actuale a Creştinismului si a altor religii atât pe plan european cat si internaţional; formarea unei atitudini corecte si responsabile fata de pluralismul religios si fata de valorile fundamentale ale democrației si drepturilor omului.

Anul universitar 2009 - 2010
- Bucureşti -

1

STRUCTURA CURSULUI - Semestrul al II - lea: a. Elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei b. Religia ca fenomen social A. Elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei

1. Sociologie generala si Sociologii de ramura; sociologia religiei 2. Relaţia sociologiei cu alte ştiinţe socio – umane: Teologia /antropologia / ştiinţele economice/ politice 3. Primele preocupări concrete pentru studiul şi înţelegerea societăţii; fondatorii sociologiei si contribuția lor la dezvoltarea
4. metodei de cercetare sociologica si a temelor de analiza a fenomenului religios Emile Durkheim si Sociologia Religiei in Franţa • Contribuţia scrierilor lui E. Durkheim la înţelegerea şi dezvoltarea societăţii • Sociologia; Regulile metodei sociologie – 1895. • Formele elementare ale vieţii religioase - 1912. Max Weber ; • Cercetări de sociologia religiei si economie – Etica protestanta si spiritul capitalismului (1904-1905) Studii de sociologie si sociologia religiei in România; Dumitru Draghicescu – studiile de psihosociologie româneasca; Dimitrie Gusti – monografia. B. Religia ca fenomen social; diversificare, pluralizare si pluralism religios in România 1. 2. 3. 4. Viata religioasa din România in perioada comunista; Limitele libertăţii religioase in perioada comunista; Mutaţiile religiosului în societatea contemporană Globalizare - glocalizare şi mondializare Sectele si noile mişcări religioase în contextul fenomenului de secularizare Integrarea europeana Aspecte juridice privind libertatea religioasa in legislaţia din România si in tratatele U.E. (Carta europeana, Tratatul constituţional, Tratatul de la Lisabona-2007). ******************* Bibliografie ***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Viaţa religioasă din România, Bucureşti, Paideia, 1999; ed a II-a, Bucureşti, Bizantina, 2005; ed a III-a, Buzău, Tipogrup Press, 2008. ***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Libertatea religioasa in context romanesc si european, Bucureşti, Bizantina, 2005. AGABRIAN, Mircea, Sociologie Generala, Institutul european, Bucuresti, 2003. BOROWIK, Irena, Grzegorz BABIŃSKI (ed.) New Religious Phenomenona in Central and Eastern Europe. Kraków (Polonia), 1997. BOUDON, Raymond (coord.), Tratat de sociologie, Bucureşti, Humanitas, 1997. CIPRIANI, Roberto, Manuel de sociologie de la religion, Paris, l`Harmattan, 2004. CUCIUC, C.; GHEORGHE, Manuela, Religia în legislaţia din România, Bucureşti, 2001. CUCIUC, Constantin, Religii care au fost interzise în România, Bucureşti, Gnosis, 2001. CUCIUC, Constantin, Religii noi în România, Bucureşti, Gnosis, 1996. CUCIUC, Constantin, Sociologia religiilor, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2003 CUCULEA, Daniel Gabriel, Libertatea religioasă în România, Bucureşti, 1999. DURKHEIM, Emile, Sociologia, regulile metodei sociologice, Bucuresti, Antet, 2005. DURKHEIM, Emile, Formele elementare ale vieţii religioase, Iaşi, Polirom, 1995. GHEORGHE, Manuela, Religie si schimbare sociala in România, ed. Axis, Iaşi, 2004. GROSU, Dr Nicolae, Esenţele sociologiei, Bucureşti, Militară, 1997. GIDDENS, Anthony, Sociologie, Bucuresti, ed. Bic All, 2001. GUSTI, D.; STAHL, H., Sociologie româneasca – monografia, teorie si metoda, Paideia, Bucuresti, 1999. TĂNASE, Laurenţiu D., Pluralite religieuse et societe en Roumanie, Peter Lang, Bern, 2008. TĂNASE, Laurenţiu D., Evoluţia societăţii contemporane din perspectiva vieţii religioase: globalizare, secularizare, pluralizare, NMR, in Anuarul FTO – Universitatea Bucureşti, ed. Univ. Bucureşti, Bucureşti, 2006, pp.525-534. VOICU, Malina, Romania religioasa, Institutul European, Iasi, 2007. WEBER, Max, Sociologia religiei, ed. Teora, Universitas- colectia Logos, Bucuresti, 1999 WEBER , Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, ed Incitatus, Bucuresti, 2003. *******************

5. 6. 7. 8.

5.
6. 7.

2

Noţiuni Generale de Sociologie
Întrebările Sociologiei Care este obiectul cercetărilor sociologice? Wright Mills (1916 - 1962), preciza ca „analiştii clasici” ai vieţii sociale au încercat să răspundă, in general, la trei grupe de întrebări, şi anume: „Cum definim structura societăţii in care traim? Cum diferă societatea în care trăim de alte orânduiri sociale? Care este, în interiorul societăţii, semnificaţia fiecărei trăsături particulare pentru continuitatea ei şi pentru transformarea ei?” ( Mills, 1959/1975, 35). Dacă prima intrebare se refera la structura socială, a doua intrebare are în vedere schimbarea socială, iar cea dea treia se concentrează asupra studiului personalităţii şi a raporturilor individ – societate. Întrebările pe care şi le-au pus şi continuă să şi le pună analiştii sociali îi frământă şi pe oamenii obişnuiţi, fără a avea o imaginaţie sociologică educată, sistematică. Cine s-a întrebat în decembrie 1989 ce societate vom edifica? Cine poate să răspundă azi la întrebarea: Prin ce se diferenţiază noua societate de cea care ne-am despărţit? Cum influenţează economia de piaţă asigurarea drepturilor omului şi un trai decent pentru fiecare? Oamenii se întreabă: de ce a crescut exploziv infracţionalitatea? De ce au scăzut producţia şi nivelul de trai? Care sunt cauzele extinderii ca o plagă a corupţiei? Ce fel de oameni sunt cei care şi-au schimbat instantaneu convingerile politice declarate? Prin ce se caracterizează întreprinzătorul ca tip uman impus de societatea în tranzacţia de la totalitarism la democraţie? Cum se exercită justiţia socială în perioada de tranziţie post-comunistă? Cum se raportează Biserica Ortodoxă la toate schimbările si mutaţiile pe care le trăieşte societatea contemporană atât cea romaneasca dar şi cea europeană? Petru a putea da răspuns la toate aceste întrebări facem apel la studiile si analizele sociologice. Intr-o scurta definiţie putem afirma că sociologia reprezintă studiul structurilor şi comportamentelor sociale. În cercetarea sociologică adesea sunt abordate teme cum ar fi structurarea pe clase a societăţilor moderne, familia, infracţionalitatea, religia, etc. Când vorbim despre sociologie înţelegem ca este o ştiinţă care are metode şi mijloace specifice de investigare a fenomenelor sociale, mijloace verificabile empiric. Necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a fenomenelor şi proceselor sociale. Pe baza observaţiei obiective, utilizându-se metode adecvate, pot fi obţinute enunţuri empirice cu valoare de adevăr. Nu întotdeauna ceea ce vedem exprima realitatea. Întâlnim in filozofia engleza a sec. al XVI-lea următorul exemplu:
Schilodul care şchiopătă pe un drum bun poate întrece trăpaşul care aleargă pe un drum greşit. Mai mult, cu cât trăpaşul care a greşit drumul aleargă mai repede, cu atât schilodul îl lasă mai în urmă.

De-a lungul istoriei s-au impus mai multe modalităţi de prezentare a adevărului despre realitate (Walter Wallace - 1971). Putem identifica patru astfel de modalităţi.
1. Modul autoritarian s-a afirmat în antichitate, dar continua si in prezent. Preoţi, regi, preşedinţi sau savanţi se consideră că ar avea atributul natural sau supranatural de a produce adevărul. Deci adevărul era garantat de calităţile de excepţie ale producătorului enunţurilor. Modul autoritarian se întâlneşte azi ca apel la argumentul autorităţii. Foarte apropiat de modul autoritarian prin mecanismul de producere a adevărului este modul mistic, în care starea de tranşă conferă profeţilor, prezicătorilor, marilor mistici calitatea cunoaşterii adevărate. Modul logico-raţional se centrează pe logica formală. Se face apel la „primele principii” şi prin deducţie se stabileşte adevărul. Principala grijă constă în rigoarea judecăţii logice, fără a se urmări corespondenţa cu realitatea. Este specific filozofilor si teologilor. În fine, modul ştiinţific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaştere cu observaţia riguroasă a fenomenelor. Metoda ştiinţifică asigură de-subiectivizarea cunoaşterii, oferindune empiric o imagine despre lumea înconjurătoare aşa cum este ea în realitate, şi nu aşa cum îi apare unui individ la nivelul simţului comun. Modul ştiinţific reprezintă astăzi principala cale de cunoaştere a comportamentelor individuale şi de grup, a faptelor, a fenomenelor şi proceselor sociale.

2.

3.
4.

Definirea etimologica a termenului de sociologie Termenul creat prin juxtapunerea conceptelor de societate şi „logos” a dat naştere unei noi discipline de studiu numită „sociologie”.Etimologic, denumirea domeniului de studiu al sociologiei provine de la cuvântul latinesc socius, -ia, -ium = tovarăş, aliat şi de la cel grecesc logos = raţiune, desemnând în sens larg ştiinţa socialului. Aşadar într-o definiţie scurtă putem afirma că: sociologia este studiul ştiinţific al structurilor (instituţiilor) sociale si al comportamentului şi relaţiilor sociale. Ea nu este un simplu discurs, mai mult sau mai puţin profetic despre societate sau despre tendinţele şi viitorul ei ci este o disciplină ştiinţifică modernă care studiază faptele şi manifestările sociale, adică tot ceea ce 3

primeşte viaţa şi comportamentul omului în societate: relaţiile familiale. Practicile culturale şi religioase, viaţa politică, etc. Sociologia este o disciplina academica importanta care oferă o interpretare si o intelegere stiintifica a societatii. Despre studierea sociologiei, Peter Berger, sociolog englez, afirma ca este un „univers intelectual pe care îl consider in mod special pasionant si important; (...). Sociologia face parte dintre distracţiile academice la moda; ea este insa asemănătoare unui joc regal la care nu participa decât cei ce au un bun entuziasm si o pregătire adecvata; altfel spus, nu invitam la turneul de şah pe cei care nu sunt capabili sa joace nici măcar domino”. (Peter Berger, Invitation a la sociologie, Paris, 2006). Scopul studierii sociologiei
Scopul studierii sociologiei este variat, de la comportamentul individului şi până la investigarea proceselor sociale globale. Sociologia este aşadar ştiinţa despre societate! Ea ne ajută in acelaşi timp să înţelegem mai bine care sunt cauzele care generează un anumit comportament al omului in societate, comportament care daca este cunoscut poate contribui la crearea unei societăţi mai umane şi mai stabile. De cele mai multe ori percepem lumea în funcţie de trăsăturile propriei noastre personalitati si a vieţii pe care o trăim fiecare dar constatăm deseori că realitatea este mult mai complexă. Studierea sociologiei ne permite să înţelegem că „elementele” caracteristice ale vieţii noastre sunt puternic influenţate de forţe istorice şi sociale. De multe ori provenienţa noastră socială este determinantă pentru deciziile pe care le luăm, iar deciziile noastre sunt adesea influenţate de contextul social în care trăim. Pentru a putea intelege care este obiectul sociologiei, cercetătorul sau cel interesat, trebuie sa fie in măsura sa se distanţeze mental de sine si sa fie ca un om printre alţii eliminând pe cat posibil doza de subiectivism din orice analiza. Societatea poate fi reprezentata intro maniera egocentrica structurata pe diverse trepte de interes personal.

Profesie
STAT

ie Scoala Famil

EGO-Eu

Societate

Norbert Elias : Qu’est-ce que la sociologie ?, ed Pocket, Paris, 2004,p.8 Toate reprezentările-componente ale societatii sunt in funcţie de interesul si de percepţia personala, si sunt intelese adesea ca obiecte aflate in exteriorul fiecaruia. In consecinţa individul se simte izolat de societate si chiar ameninţat de ea ceea ce ii îngreunează capacitatea de a o intelege. De aceea trebuie sa treacă dincolo de sine, printr-un exerciţiu chenotic, pentru a putea intelege obiectiv comportamentul celorlalţi indivizi, fara a deforma interpretarea lui printr-o permanenta raportare la temerile si reprezentarile personale. Sociologia analizează conexiunile dintre ceea ce face societatea din noi şi ceea ce facem noi înşine din noi. Activitatea noastră structurează, modelează, lumea socială şi este totodată structurată de ea. Sociologia lărgeşte orizontul cunoaşterii creează şi întăreşte conştiinţa de sine şi sporeşte posibilităţile libertăţii umane. Anthony Giddens afirma:” Studierea sociologiei ar trebui să fie o experienţă eliberatoare, deoarece sociologia ne lărgeşte orizontul simpatiilor şi imaginaţia si deschide noi perspective asupra izvoarelor propriului nostru comportament. Ea creează o conştientizare si cunoastere a unor cadre culturale diferite de cele pe care le avem la un moment dat. În vreme ce ideile sociologice constituie o provocare la adresa dogmei in general si ne învaţă să apreciem varietatea culturală şi să discernem modul de funcţionare al instituţiilor sociale, practica sociologică sporeşte in egala măsura posibilităţile libertăţii umane”.1 Sociologia, ca disciplina stiintifica de studiu, face parte dintre ştiinţele socio-umane. Ea analizează cel mai atent schimbarea şi conflictul la nivelul societăţii, manifestând o permanentă preocupare pentru înţelegerea funcţionării societăţii. D. Gusti dădea o definiţie scurtă a sociologiei spunând că „sociologia este ştiinţa realităţii sociale”. (D. Gusti, Monografia-teorie şi metodă, Paideia, Bucureşti, 1999, p.7).

1

Anthony Giddens, Sociologie, ed. Bic Alii, Bucureşti, 2001, p.7

4

În acelaşi timp. Sociologia comunică. geografia. comportamentul politic. explicarea şi înţelegerea ştiinţifică a structurii şi funcţionării societăţii globale. istoria. sau structurile sociale din sfera economică. comportamentul electoral. psihologia socială. iar sociologia abordează colectivităţile sociale.cuprinde elemente care sunt studiate din toate perspectivele ştiinţei. Antropologia este ştiinţa despre om ca individ. aceste ştiinţe acordă mică atenţie interacţiunii dintre oameni în activitatea economică. aceasta fiind preocupată de studiul comportamentul uman în contextul normelor şi valorilor dintr-o societate concretă. De aceea. De afirmare a omului ca forţă de muncă în anumite contexte sociale. dreptul. orientată către analiza sociologică a vieţii economice. ştiinţele politice). personalitatea sub raportul condiţionării socio-culturale ( S. structurile de putere.Relaţia sociologiei cu alte ştiinţe socio – umane Înţelegerea specificului sociologiei. 476). iar sociologia abordează aceeaşi problematică în societăţile actuale. văzut din perspectivă biologică şi socială. p.40). indiscutabil. Trebuie spus că între sociologie şi ştiinţele politice deosebirile sunt mici. Din această cauză există mici diferenţe între antropologie şi sociologie. nevoi. sociologia caută răspuns la o întrebare esenţială. în Dicţionar. modurile de guvernare. etc. 1993. Sociologia include multe dintre subiecte. graniţele dintre ştiinţele socio-umane sunt fluide. economia. se ocupă de cunoaşterea relaţiilor sociale. Antropologia are ca obiect societatea. finanţele. ea a fost considerată ca fiind sora sociologiei. relaţiile economice internaţionale. p. rezultă şi din studiul relaţiilor acestei discipline cu alte ştiinţe. Apropiată de sociologie este antropologia culturală. Evoluţia gândirii sociologice a condus la constituirea unei sociologii de ramură. Spre deosebire de sociologie. Pentru sociologie. 1993. şi anume relaţia dintre individ şi societate sub toate aspectele. ca şi stările şi procesele psihice colective. precum şi prin procese: învăţare. Finalitatea sociologiei stă în cunoaşterea. interacţiunilor şi organizării din societate. la fel ca şi sociologia. psihologia. Sociologia se centrează pe cunoaşterea societăţilor contemporane. ca ştiinţă. psihologia socială este cunoaşterea ştiinţifică a interacţiunii comportamentelor şi proceselor psihice umane. banii. Antropologia socială studiază structurile sociale ale unei societăţi tradiţionale. practic. Circumscrierea sociologiei de alte ştiinţe socio-umane se reflectă în obiectul de studiu şi în problematica specifică celorlalte ştiinţe. economia este mediul de producere unor relaţii sociale. De aceea. percepţie. „Antropologie”. În acest domeniu se distinge o ştiinţă particulară. Geană. spre deosebire de psihologie. grupate în categoria ştiinţelor socio-umaniste (antropologia. literatura. Antropologia fizică analizează teme referitoare la originea omului. Psihologia este ştiinţa care studiază comportamentul individual şi personalitatea prin proprietăţi cum sunt: atitudini. Cum fiecare ştiinţă îşi delimitează obiectul la segmente ale realului este evident că viziunea sociologiei trebuie întregită cu argumente şi din ştiinţe conexe. Cu ce se îndeletniceşte sociologia? Ea studiază realitatea socială dincolo de aspectele ei particulare. pe când antropologia culturală are ca obiect culturile arhaice. Baza ştiinţelor politice este dată. sociologia economică. teologia. Psihologia studiază psihicul individului. Ştiinţele politice studiază ideile despre organizarea politică a societăţii. Rezumând relaţia sociologiei cu alte ştiinţe socio-umane. Ea studiază modul cum are loc interacţiunea comportamentelor individuale şi de grup. sentimente. afacerile. Sociologia. grup şi specie (G. Ştiinţele economice studiază producerea. reţinem în principal patru aspecte relaţionale. Strâns asociată cu sociologia. distribuirea şi consumul bunurilor şi serviciilor. deoarece socialul – adică obiectul ei de cunoaştere . cu toate ştiinţele. în Dicţionar. a structurilor. Chelcea: „Psihologia socială”. participarea politică. analizate însă ca realităţi sociale. de sociologie. Temele predilecte sunt: munca. mişcările politice. 5 .

Montesquieu. funcţionează mecanic. (1642-1727). Pe cale de consecinţă. fost una din cele mai complexe figuri ale iluminismului francez. în detrimentul nobilimii. aglomerarea urbană. exploatarea. Se petrec importante transformări sociale şi economice provocate de Revoluţia industrială la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. astfel spus necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a societăţii ca întreg. sărăcia. şi rolul central pe care îl ocupa religia în societate. s-a născut în castelul din la Brède lângă Bordeaux într-o familie de magistraţi aparţinând micii nobilimi. si deci si societatea. reflectând in primul rând preocuparea pentru înţelegerea funcţionării societăţii. 6 . înstrăinarea şi depersonalizarea.PRIMELE PREOCUPĂRI DE ANALIZĂ SOCIALĂ Printre primele preocupări complexe de analiză socială. O întreagă ordine socială se răstoarnă. Analiştii consideră că primele impulsuri sociologice se regăsesc în efectele revoluţiei industriale şi politice a Occidentului european desfăşurate între 1780-1860 care a produs prin „industrializare. divorţul. În mod concret însă. dezvoltarea tehnicii şi a maşinilor de orice tip ne conduce la ideea că natura. profesionalizare şi raţionalitate ştiinţifică şi economică schimbări sociale fără precedent concretizate atât în apariţia unor fenomene sociale total necunoscute precum migraţia. cât şi în intensificarea şi extinderea la nivel de societate a unor fenomene izolate precum: prostituţia. De asemenea Isacc Newton. în mod explicit „cunoaşterea ştiinţifică a socialului ca atare”. originară în Anglia. sărbători si apare individualismul. de astfel considerat şi unul dintre fondatorii gândirii sociologice care propunea. Aşadar. dreptate.). îl întâlnim pe Montesquieu (1689-1755. Revoluţia franceză şi ideile care au urmat nu se mai conduc după principiul absolutismului ci după alte principii precum cel de libertate. diviziunea societăţii în ordine profesionale. urbanizare. ca observaţie.U. Toate aceste convulsii ale societăţii industriale au creat o serie de reacţii neaşteptate din partea grupurilor. Tradiţional ea era fondată pe monarhia absolută. abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de al XIXlea se poate vorbi despre o structurare reală a discursului sociologic. descriere. şi apoi Japonia la începutul secolului XIX-lea se desfăşoară în prelungirea principiilor Revoluţiei Franceze din 1789. criminalitatea.A. explicaţie şi predicţie. progres. a mecanismelor care le generează. S. etc. naşterile ilegitime. renumit om de stiinta englez. Se naşte o nouă clasă muncitoare – burghezia. Mai exact transformările profunde înregistrate în Europa. ceea ce a încurajat şi impus necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a fenomenelor respective. primele discursuri asupra societăţii se coagulează în secolul XVII-XVIII când societatea începe să se constituie ca obiect de studiu. Fiecare poate să descopere şi să înţeleagă legile naturale. Societatea se caracterizează prin trecerea de la o societate rurală la una urbană cu profunde consecinţe. celibatul. sinuciderea”. dispare solidaritatea specifica satelor bazată pe rituri. promotorul teoriei mecaniciste era interesat de studierea şi înţelegerea societăţii.

mecanismele propriului său succes. într-un cerc restrâns de prieteni sub forma unui curs. lingvistul Humoldt şi viitorul bancher de Eichthal. curent filosofic conform căruia orice cunoaştere se bazează pe observaţie şi experienţa. progres social. şi deci trebuie să aibă un caracter empiric. Ultimele „10” dedicate analizelor de „fizică socială”. aflat în creştere care. pe măsură ce devine mai complex. caracterizându-se prin „l´ètude positive de l`ensemble des lois fondamentales propres aux phénomènes sociaux” (studiul pozitiv al ansamblului legilor fundamentale specifice fenomenelor sociale). în 1838. trebuie să înţeleagă şi să controleze. Spencer. tot aşa şi societatea este alcătuită din instituţii (familia. rămânând internat într-o casă de sănătate câteva luni. într-un mod conştient de sine. Primele trei şedinţe ale cursului au fost organizate de Compte în apartamentul său. foloseşte pentru prima dată termenul de sociologie. totuşi. idei care au stat la baza ideologiei regimurilor comuniste care l-au exclus parţial. din cauza surmenajului întrerupe cursul. mai ales pe linia evoluţionismului. Herbert SPENCER ( 1820-1903) Herbert Spencer fondator al sociologiei prin argumentarea teoriei privind „organicitatea societăţii”. dar şi pentru a se deosebi de rivalii săi intelectuali din epocă inventează termenul de „sociologie” cu sensul de „cunoaştere ştiinţifică a societăţii ”. În aceste ţări s-au dezvoltat mişcările Reformei religioase din secolul din secolul al XVI-lea şi ideile Iluminismului în secolul al XVII-XVIII-lea. biologie.Primele preocupări concrete pentru studiul şi înţelegerea societăţii. Aşa cum este alcătuit corpul uman din organe. ulterior. societatea este asemănătoare organismului biologic. Aşadar o societate cunoaşte toate etapele dezvoltării şi evoluţia asemenea unui organism biologic evoluţie care poate fi numită prin analogie. matematicianul Poinsot. Karl MARX (1818-1883) 7 . Ideile sale despre cunoaşterea ştiinţifică a societăţii au fost expuse. Cu toate că pentru preocupările lui ştiinţifice ar fi preferat termenul de „fizică socială” (atribut lui Adolphe Quetelet). Finalitatea oricărei dezvoltări o reprezintă crearea unei situaţii de echilibru iar Spencer concepe dezvoltarea istorică ca pe o luptă. pentru a marca exclusiv domeniul de studiu. Compte aşează sociologia pe treapta cea mai înaltă ce derivă din fizică. Termenul de sociologie a fost creat şi pentru prima dată de filosoful francez Auguste Compte August Compte este cunoscut în istoria filozofiei ca fiind reprezentat al pozitivismului. Noua disciplină se defineşte ca fiind: „la vraie sciene de la nature humaine” (adevărată ştiinţă a naturii umane). Fondatorii sociologiei ca stiinta Auguste COMPTE (1798-1857 ). Din această interpretare derivă aşadar teoria organicităţii societăţii. Analizele despre societate ale lui Auguste Compte au avut. apar în medii filosofice precum cele din Germania. o puternică influenţă asupra concepţiilor lui Helbert Spencer şi Emile Durkheim.După trei şedinţe. cu deosebire la junimişti. în faţa câtorva auditori. Regina ştiinţelor!. dezvoltă ideile lui Auguste Compte şi priveşte societatea ca pe un organism viu. fiind cea mai complexă şi mai importantă dintre toate apreciindu-o drept. Cel mai important dintre aceste mecanisme ar fi competiţia permanentă pentru resurse pe care Spencer o numeşte: ”supravieţuirea celui mai puternic” anticipând teoria selecţiei naturale a lui Darwin. excluzând astfel vecinătatea şi chiar existenţa divinităţii. El consideră că înţelegerea transformărilor societăţii din vremea sa (ne aflăm în plină Revoluţie industrială a Europei secolului al XIX-lea) se poate face cu ajutorul studiilor de sociologie. În viziunea lui. incepând cu aprilie 1826. religia. Ele au fost structurate între 1830-1842 în Curs de filozofie pozitivă. în secolul XIX-XX-lea. printre care fizicianul Carnot. în cele din urmă. Toate aceste idei care postulează umicitatea raţiunii. Cu această ocazie. În ianuarie 1829 reia Conferinţele – în total 72. statul şi economia). Ideile sale vor fi reluate de alţi sociologi. (rinichi. Concepţia sa a avut o oarecare influenţă asupra unor gânditori români. la cea mai bună societate posibilă. plămâni şi inimă). Anglia sau Franţa. Aşadar Compte consideră că societatea poate fi cunoscută bazându-se pe evidenţa ştiinţifică. Spencer crezut că aplicarea neîngrădită a acestui principiu ar conduce. educaţia. chimie.

Tot în 1887 se căsătoreşte cu Louise Julie Dreyfuss. Explicaţia dată de Marx se referă la ritmul mai rapid de progres cunoscut de forţele de producţie. politică. în acest raport. rolul determinat avându-l. 8 . În domeniul sociologiei. articole grupate şi publicate într-o carte în 1895. Dintre elementele biografice care îl privesc pe Karl Marx am reţinut câteva care ni s-au părut importante pentru activitatea lui de mai târziu. Este interesat de legăturile cauzate existente între problemele economice şi aspectele morale. deşi el însuşi nu s-a considerat un sociolog. considerat părintele sociologiei franceze şi unul dintre cei mai importanţi fondatori ai sociologiei ştiinţifice moderne. pune bazele unei reflecţii sociologice. fiul unui industriaş german care conducea deja fabrica tatălui său în Anglia. orice societate cunoaşte. S-a născut în data de 15 aprilie 1858 în localitatea Epinal (în zona munţilor Vosges. în clase antogoniste”. cei ce produc bunuri. Faţă de Spencer. În 1848 scrie Manifestul Partidului Comunist. definind societatea după modelul unui organism înzestrat cu conştiinţa colectivă. În urma studiilor şi analizelor sociale făcute scrie Capitalul 1867. fiind preocupat de natura relaţiilor sociale în societăţile contemporane lui. prefacerile sociale sunt provocate atunci când forţele de producţie determină sensul evoluţiei evoluţiei societăţii. religioasă. iar noile tehnologii şi moduri de organizare a producţiei conduc. capabile să gestioneze progresul rezultat din modificările produse în planul producţiei materiale. la Manchester. periodic. Marx este considerat unul dintre promotorii cercetărilor sociale. indiscutabil. precum şi de relaţiile dintre indivizi şi raporturile lor sociale. Cu toate că sub aspect ideologico-filosofic multe dintre ideile sale s-au dovedit inexacte totuşi ele au influenţat major mişcarea socialistă şi comunistă a secolului XIX-XX lea. Marx devine şomer si poate că nu va uita uşor incidentul petrecut prin intervenţia ţarului Nicolae I. În 1843 se căsătoreşte cu Jenny van Westphalen şi pleacă la Paris unde îl întâlneşte pe Friedrich Engels. ci şi prin intervenţia directă a omului. învaţă limba ebraică. act înfăptuit de proletariat. împotriva vechilor clase interesate în a-şi menţine poziţiile conducătoare în stat. regiunea Lorena) din părinţi evrei. Montesquieu sau Rousseau. Fiind influenţat în lecturile sale de ideile lui Ag. Studiază filosofia la Ècole Normale Supérieure după care întră în învăţământul predând filosofia în diferite licee de provincie. oamenii muncii. Motorul dezvoltării sociale îl reprezintă lupta de clasă („toată istoria umană de până acum este istoria luptei de clasă”) deoarece în orice societate bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie există un conflict (una dintre temele principale de analiză sociologică – cea de conflict) între deţinătorii de mijloace de producţie şi cei care-şi vând forţa de muncă proprietarilor. Marx a susţinut că. la diferite laboratoare de cercetare. Dilema principală care se desprinde în concluzia acestei lucrări este întrebarea: ”De ce modul de distribuire a surplusului de capital (specific capitalismului) îi împarte pe cei implicaţi în producţie (muncitori şi proprietari). Cum are loc schimbarea socială? După Marx. merge la şcoală sabinică dar preferă cariera didactică. în Berlin. Karl Marx devine în 1841 jurnalist şi apoi editor la un ziar burghez radical în Prusia. la apariţia unor noi clase. Primul său post de lector universitar îl obţine în 1887 unde predă un curs despre ştiinţele sociale şi pedagogice. artistică. Leipzig şi Marbourg. În acest mod Marx a explicat apariţia societăţii capitaliste occidentale şi de tot în aceeaşi manieră a apreciat că va avea loc înlocuirea societăţii capitaliste cu societatea comunistă. a influenţat puternic gândirea sociologică. Sistemul social este structurat în baza economică şi suprastructura juridică. o carte voluminoasă de peste 800 de pagini. economist şi teoretician al socialismului german fiul unui avocat israelian. Societatea este analizată de Marx ca un sistem alcătuit din forţe de producţie şi relaţii de producţie. inevitabil. una dintre cele mai apreciate lucrări de metodologie a sociologiei.Karl MARX filosof. văzut ca o clasă ataşată progresului determinat de dezvoltarea industrială şi tehnologică. transformări radicale. În 1894 publică o serie de articole în Revista filosofică în care tratează „Regulile metodei sociologice”. tatăl său îl orientează spre o educaţie specifică. Întâmplător ţarul Nicolae I al Prusiei a citit un atac la adresa lui scris de Marx şi a convins guvernul Prusiei să suprime ziarul. Fiind rabin. Compte şi Spencer. Emile Durkheim (1858-1917) Emile Durkheim este cel mai renumit sociolog francez. ceea ce determină manifestarea acţiunilor revoluţionare. În 1885 Durkheim beneficiază de un stagiu în Germania. Societatea evoluează nu numai spontan. fiica unui bogat industriaş parizian . În 1857 îl întâlnim la Londra unde îşi aprofundează studiile teoretice şi analiza problemei forţelor de producţie a diviziunii muncii şi ideologiilor proprietăţilor care împărţeau oamenii în clase sociale. Această nouă clasă luptă astfel.

Anul 1912 un an de referinţă pentru sociologia religiei deoarece este anul în care Durkheim publică. evenimentele istorice şi persoanele îi vor remarca definitiv existenţa (criza socială de dinaintea Primului Război Mondial şi uciderea fiului său Andrè pe frontul de la Salonic. amintim în 1906 „Determinarea faptului moral” prezentată în faţa Societăţii franceze de filozofie. sub conducerea sa. în 1927. moare în urma unui atac de inimă la vârsta de 59 de ani. Îşi propune să identifice. descompunând religia în elementele constitutive. cu detaşarea unui om care ar fi părăsit deja lumea”. Formele elementare ale vieţii religioase. aveau să constituie şcoala franceză de sociologie. Formele elementare ale vieţii religioase (1912) Este ultima lucrare importantă de cercetare pe care o scrie Emil Durkheim. Primeşte în 1907 distincţia naţională „Legiunea de Onoare” şi susţine numeroase conferinţe publice dintre care.Un aspect important al activităţii sale îl constituie faptul că în 1896 înfiinţează revista l`Année Sociologique. D. şi în 1911 „Jougements de valeurs et jugements de rèalitè” prezentată în faţa „Congresului internaţional de filozofie din Bologna”. iar la Strasbourb. cuprinde o descriere şi o analiză detaliată a sistemului clanurilor şi a totenismului în anumite triburi primitive-aborigene. să analizeze şi să înţeleagă cauzele care generează comportamentul religios în societate. în 1915). pentru a afla cauze care au generat comportamentul religios. desprinsă din studiul totenismului australian 4. în 1912. 9 . După această dată. Pentru acest demers. poate fi explicat fără a se recurge la elemente împrumutate de la o religie anterioară”. se înfiinţează catedre de sociologie. E. Un an mai târziu. Durkheim scria „Am impresia că vă vorbesc despre oameni şi lucruri. „se întâlneşte în acele societăţi a căror organizare nu este întrecută în simplitate de o altă 2. la Paris. În 1915 Durkheim îşi pierde unicul fiu. conţine o teorie a esenţei religiei. îşi propune să studieze instituţiile religioase cele mai simple şi mai primitive. cu aluzii şi la triburile din America 3. În studiul său. Într-o scrisoare adresată unui prieten în 1917. În această perioadă Durkheim este cunoscut şi recunoscut drept cel mai atent şi mai valoros cercetător al fenomenelor societăţii. În 1902 este numit profesor la Sorbona ocupând un post în domeniul ştiinţei educaţiei. 1. şi la Sorbona. un sistem religios poate fi considerat cel mai simplu dintre cele observate atunci când: 1. pe Andrè. în vederea elaborării unei teorii generale a religiei. După moartea sa. pe 15 noiembrie 1917. ucis pe frontul din Salonic. Durkheim îşi propune să urmărească modul cum religia s-a „alcătuit progresiv în istorie”. în 1897 publică „Sinuciderea” care va rămâne o lucrare de referinţă a sociologiei empirice. Europa anilor 1914-1916 cunoaşte o serie de convulsii socio-economice şi militare care vor afecta stabilitatea continentului şi vor declanşa Primul Război mondial. fiind convins că este legitim şi posibil a frauda o teorie a religiilor superioare pe studiul formelor primitive ale religiei. sociologia devine obiect de studiu în programa de pregătire a Şcolii normale. schiţează o interpretare sociologică a formelor gândirii umane. tragedie care va zgudui profund viaţa cercetătorului. în 1927. adică o introducere în sociologia cunoaşterii. australiene. în 1932. revistă ce reunea tineri colaboratori care. Puţin după aceea. un strălucit lingvist. o lucrare de referinţă numită: Les formes èlèmentaieres de la vie religieuse”. Lucrarea este structurată pe trei direcţii de abordare: 2. În opinia lui Durkheim. Catedra pe care o ocupă se va transforma în 1913 în „Catedra de ştiinţa educaţiei şi sociologiei”.

religia definită este mai mult sau mai puţin desprinsă de mediul social. Sociologie des religions. Weber acordă de la inceput o deosebită importanţă celor două caracteristic principale ale religiei ca fenomen social: legătura socială căreia îi dă naştere şi tipul de putere pe care îl prilejuieşte. Max Weber. 1921. Plon . I. iar in 1884.4O)2. in 1894. ed Incitatus. îl întâlnim la catedra de economie naţională la facultatea din Heidelberg. pentru individ echivalentul unui certificat de calificare etică . filozofie. este numit la catedra de economie politică la Fribourg. cap V "Les types de communalisation religieuse". spre deosebire de a aparţine unei “Biserici” in care suntem „nascuti” si care face maretia sa sa strălucească asupra a ceea ce este drept si nedrept. cursuri de economie politică. intr-o astfel de asociaţie în care predomină o autoritate religioasă de tip carismatic. In 1918. care rămâne foarte prudent în definiţia sa privind fenomenul religios El refuză in mod deosebit să se pronunţe asupra esenţei religiosului . Secta. Bucureşti. Domeniul specific al activităţii religioase constă în a regla raportul între puterea “supranaturala” cu oamenii subliniază Weber. p 429. îşi continuă studiile la Berlin. înfiinţează împreună cu alti colegi ai timpului sau. istorie şi teologie. predă istoria dreptului roman şi dreptul comercial la facultatea din Berlin. Economie et société. Paris. predă economia la Viena. 10 . Max Weber este considerat de unii exegeţi ca fiind cel mai mare sociolog al tuturor timpurilor. constituie o asociaţie voluntară de credincioşi. Cele două tipuri de comunalizare religioasă. unde urmează de asemenea . 1971. colecţia Que sais-je?. ed Presses Universitaires de France . Paris . in 1893. nefiind suficient de distanţate de discursurile religioase. corp social constituit în vederea mântuirii. La 18 ani se inscrie la facultatea de drept din Heidelberg. la o catedra pe care universitatea din Munich a creat-o special pentru el. Biserica. administrează bunurile religioase necesare mântuirii. Etica şi spiritul capitalismului. o “Biserica”. mama de origine hughenota-deosebit de cultivata. Pentru el. sunt văzute precum două moduri ale existenţei sociale ale religiei. Noua ani mai tarziu. Moare in 14 iunie 1920. membri ai burgheziei germane. A aparţine unei Biserici 1 Prof.1 In 1909. identifică interesele religioase şi interesele materiale pentru lumea cealaltă. Societatea germană de sociologie şi va deveni trezorierul acesteia. Sociologia religiei a lui Weber vrea să definească în special tipurile de “ comunalizare religioasa” (religiöse Vergemeinschaftung ) şi tipurile de autoritate religioasă. Este membru fondator al revistei: Arhivele ştiinţelor şi politicii sociale. Referitor la religie. 1995. pe care le defineşte ca fiind Biserica şi Secta. in urma unei pneumonii netratate corespunzator.în special pentru garantarea moralităţii în afaceri . este invitat sa predea sociologia la Universitatea din Munich. Într-adevăr. dr Ioan Mihăilescu . Preocuparea lui Weber in lucrarile sale de sociologie religioasă nu este atât cunoaşterea religiilor în sine cât raportul lor cu restul lumii şi influenţa lor asupra practicilor economice. în Max Weber. t. TIPOLOGIE Economia şi religia sunt temele care l-au preocupat cel mai mult pe Max Weber. Acest lucru reprezintă o răsturnare considerabilă in raport cu toate celelalte perspective teoretice care. Max Weber călătoreşte şi îşi lărgeşte orizontul intelectual. religia este”un mod deosebit al manierei de a se comporta in comunitate” 1 iar condiţiile şi efectele acestuia trebuie studiate. revista in care publica in 1904 –1905 cele două articole care vor alcătui Etica protestantă şi spiritul capitalismului. Protestantism şi capitalism.MAX WEBER (1864 – 1920) Max Weber se naşte la 21 aprilie 1864. reprezintă o instituţie birocratizată de mântuire. A aparţine unei secte era. 2003 1 2 Jean Paul Willaime. Actele prescrise de religie sau de magie trebuie îndeplinite “pentru a avea (…) fericire si viata lunga pe pamant” (Deuteronom IV. tatăl magistrat. Weber face o interpretare care schimba radical maniera de interpretare dogmatica promovata de Biserica pana atunci: Cele mai simple forme ale comportamentului motivat de factori religios i sau magici sunt orientate către lumea pământeasca. iar in 1896. iar in 1919. deschisă pentru toţi şi unde autoritatea se exercită în funcţie de preot: ea este strânsă simbioză cu societatea. la Erfurt (Germania) intr-o familie de industriasi protestanti prosperi. îndeosebi spre sociologie.

La sfârşitul secolului XIX . unde profesiunea devine o datorie. Lenea si utilizarea banilor castigati pentru placeri trecătoare sunt condamnabile deoarece omul nu trebuie sa uite ca el este numai un servitor al lui Dumnezeu si va da socoteala de toate darurile primite de la Creator. încercând sa explice felul cum mecanismele economice ale capitalismului au fost introduse intr-o societate in formare cum era cea americana la sfarsitul secolului XIX –lea si începutul secolului XX. Sensul acumulării de capital presupune reinvestirea acestuia deoarece el este considerat ca dar si semn al lui Dumnezeu ca te afli printre cei aleşi pentru mântuire.in context concurential se considera foarte buni si aleşi si rezulta implicare in activitatea misionara – zeciuiala prin convingere nu constrângere ). Biserica şi Secta sunt. WEBER remarcă apariţia capitalismului modern şi mediile de confesiune protestantă . o vocaţie. depinde numai de fidelitatea faţă de Biserică şi nu de o activitate intensă pe pământ. conform căruia muncitorul prefera mai mulţi bani pentru munca mai putina. Pentru a verifica teoriile lui economice bazate pe interpretarea comportamentului religios protestant . abstinenta. exclusivă. mântuirea. concomitent cu ideile religioase ale Reformei se contureaza si o „morala puritana” care se caracterizează prin: munca permanenta. o mărturie a credinţei. dovedind in permanenta ca merita darul de a fi aleşi de Dumnezeu (comentariu privind succesul sectelor azi .WEBER prezintă şi explică rolul hotărâtor al eticii protestante în formarea capitalismului modern. metodismul şi alte curente religioase generate de mişcarea baptistă) şi progresul capitalismului. pietismul. Ceea ce ne trimite spre o întrebare centrală : care sunt trăsăturile particulare ale religiei protestante care au putut influenţa un comportament de viaţă caracteristic capitalismului modern? Max Weber compune astfel un portret ideal-tipic al capitalistului modern caracterizat prin trasaturile următoare: căutarea sistematica a profilului in cadrul unei profesii. El evidentieaza un concept cheie introdus de Luther.este . care se considera aleşi isi dezvolta un puternic sentiment d solidaritate. ETICA PROTESTANTA ŞI SPIRITUL CAPITALISMULUI În 1904-1905. Potrivit doctrinei catolice. CONCLUZIE: Analiza lui Weber privind explicarea aparitiei manifestarilor capitaliste ca urmare a unei morale puritane favorabile nu poate constitui un comentariu eshaustiv al cauzelor sistemului capitalist. WEBER verifică faptul că în regiunile germane în care coexistă catolici şi protestanţi. dezvoltarea economiilor in vederea acumulării de capital . Profitul si bunăstarea nu sunt condamnabile decât daca sunt folosite pentru plăceri trecătoare. Spiritul capitalismului modern este definit astfel in contrast cu alte doua tipuri de mentalitate . pietate. atitudine sobra fata de plăcerile vieţii. Noile comportamente se caracterizează printr-un ansamblu de valori precum inclinatia către economisire. Weber insusi afirma ca intre protestantism si capitalism este o legătura incidentala (care intervine intamplator). in timpul programului este preferabil minimum de 11 . un studiu care analizează două categorii aparent contradictorii Religia şi dezvoltarea economică.cea a antreprenorului tradiţional si ce a omului de afaceri . simplitate si spirit ascetic autocontrol si spirit critic. Aşadar teoria lui Weber este o teorie de explicatie regionala. membrii sectelor.aventurier si fara scrupule. Mai mult chiar. disciplina muncii si constiinta profesionala .Weber face analiza speciala a „sectelor protestante si puritane din SUA. a celor care au din punct de vedere religios şi moral calităţii comune pentru aderare. aceştia din urmă deţin în majoritate pârghiile puterii industriale şi comerciale.în principiu pe o asociaţie voluntară. Astfel. Max WEBER publică în prima versiune a tezei “ Etica protestantă şi spiritul capitalismului”. după cum remarcă WEBER. în abordarea lui Max Weber. impune credinciosului sa suca o viata de călugăr ascet. noţiunea germana Beruf. există o strânsă legătură între protestantism ( în cadrul căruia trebuie să includem. Acest studiu rămâne încă şi astăzi o referinţă pentru cei ce vor să înţeleagă apariţia şi dezvoltarea capitalismului in Occident . în afară de calvinism. refuzul luxului. Spiritul capitalismului pe care il remarca Weber constrasteaza cu un comportament tradiţional. Conform observaţiilor lui Weber. În schimb. adică modele elaborate pentru cercetare şi care nu există în stare pură în realitate dar care sunt elemente utile de referinţă pentru studiul realităţii empirice. tipuri ideale. si nu o dependenta cauzala absoluta . Acest mod de a trai si a gandi.

1999 WEBER . In Apus chiar. In modconcret. Henri. pentru ca Weber nu ia drept obiect de studiu doctrina lui Calvin ci consecintele morale pratice retinute doua secole mai tarziu de catre pastorii protestanti si de catre fideli. Paris. Max. constitutia etica puritana ar fi putut fi una din cauzele care au dat nastere capitalismului ca sistem economic. Hatier. Max . avem doctrina predestinaţiei conform căreia din veşnicie fiecare om are hotărâta starea de gratie sau de pedeapsa veşnica. de exemplu. 2001 WILLAIME.modurile de actiune – dar invers nu este adevarat”. prin faptul de a considera aceeasi schimbare a mentalitatilor drept verificata prin comportamentele nou observate. Flammarion. 1. Bucuresti. 1964 WEBER. Max WEBER nu a sustinut niciodata faptul ca . Niciodată nu este prea târziu sa fii mântuit si sa ti se ierte păcatele . Jean –Paul. Omul singur nu mai poate face nimic întrucât omul nu poate coopera cu Dumnezeu si nici nu-i poate pătrunde tainele. 2003 12 . traducere din limba franceza de Marius CONCEATU. in schimb. ed. ci o anumita forma a spiritului capitalist modern asa cum apare el numai in Occident in secolul XVII. Etica protestanta si spiritul capitalismului. Istoria ideilor sociologice. Michel. Teora. Plon. L`Éthique protestante et l`esprit du capitalisme.efort si sa fie supus la cat mai puţine modernizări cu putinţa in procesul de productie ca schimbare a metodei de lucru. Cartea lui Max WEBER are si anumite ambiguitati. peste tot pe unde este capabil sa actioneze. Max . L`éthique protestante et l`esprit du capitalisme. Weber considera ca sistemul capitalist functioneaza acum intr-un mod mecanic: daca „puritanul vroia sa fie om constiincios. chiar daca. Fundamentele acestei noi etici de lucru trebuie căutate in doctrina sectelor protestante ascetice si in mod special in calvinism. Antet XX Press.spiritul capitalismului modern a favorizat nasterea sistemului economic capitalist: „ problema majora a expansiunii capitalismului modern nu este ce a originii capitalului ci cea a dezvoltarii spiritului capitalist. Pe Weber nu-l intereseaza capitalismul in sine. noi suntem nevoiti sa fim”.de stil de viata? Nefacand clar diferenţa intre acestea doua. 2. 1996 WEBER. ed Incitatus. ETIENNE Jean . Sociologie des religios. ed. Peste tot pe unde se desfasoara. creeaza propriul sau capital si rezervele sale monetare. Dupa aceea. prin spiritul capitalismului? Este un anumit tip de mentalitate sau un anumit tip de comportament . WEBER se expune riscului unui rationament circular : a explica schimbările de comportamente observate prin prisma noilor motivaţii suscitate de evoluţia mentalitatilor. Bucuresti. Universitas. s-a mers pana la extrema cu o astfel de percepţie ajungându-se la Apocalipsa lui Origen. este naşterea unei noi forme de comportament in viata economica. Paris .Acest fapt poate genera uneori un comportament lax si foarte permisiv. Max. Maanchecourt. Ce trebuie sa intelegem . Prahova MENDRAS.colectia Logos. ceea ce-l intereseaza pe Weber .etica protestanta a influentat spiritul capitalismului modern 2.ed. In protestantism. Les grands auteurs de la sociologie. 1995 WEBER. si. Presses Universitaires de France. Sociologia religiei. ed. in anumite pasaje din Etica putem remarca un rationament implicit care merge in acest sens si pe care il putem schematiza astfel: 1. Invatatura ortodoxa si cea catolica il prezintă pe Dumnezeu ca fiind bun si iertator. ed. BIBLIOGRAFIE LALLEMENT . exclusivist.

Evident nu putea confunda cronicile. La cererea Academiei din Berlin a scris Descriptio Moldoviae în care arăta că „românomoldo-vlahii” pot deveni un factor de echilibrare între Est şi Vest. el formula soluţii practice: ameliorarea situaţiei ţăranilor. „Românii trebuie să se maturizeze. spunea el. Mişcarea progresivă a societăţii româneşti înseamnă emancipare naţională şi rezolvarea „chestiunii agrare”. dar să-şi păstreze particularităţile psihice. un adevărat vizionar european. Ioan Popper. poate participa la rezolvarea marilor probleme ale societăţii româneşti. cu moravuri balcanice. în Rusia şi China. Dimitrie Cantemir (1673-1723). a participat la revoluţie. Nicolae Bălcescu (1819-1852). Ion Ionescu s-a întors la Iaşi. mi-am petrecut tinereţile în aceste ţări ce se află în fruntea Europei […]. a scris opere cu un vizibil caracter analitic descriptiv de tip sociologic. Ion Ghica (1871-1897) a făcut studiile la Sorbona. Fiecare naţiune are o misie de împlinit. înlăturarea speculaţiilor. Dimitrie Bolintineanu. în care se înscria şi Moldova vremii sale. o personalitate care a participat la toate momentele importante pentru societatea românească a secolului al XIXlea. chiar şi aşa. monografii zonale. autori clasici şi contemporani. într-o societate predominant rurală. iar prin activitatea sa a contribuit la cunoaşterea românilor în lume şi la cunoaşterea lumii de către români. superficială şi să o respingem pe aceasta din urmă. culturale”. Naţiunile fac istoria. a studiat tradiţiile bizantine şi turceşti. primele încercări reuşite.Scurtă prezentare istorică a evoluţiei preocupărilor de sociologie în România Preocupări atente despre compoziţia şi evoluţia societăţii au existat şi în România. lene) concomitent cu occidentalizarea lor. austeritatea boierilor (care trăiau în lux. Societatea românească a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea nu s-a cunoscut practic prin sociologie. care studiază evenimentele concrete din viaţa unui popor pentru a descoperi legi fixe. cu scrieri dominate de sociologie. au subliniat necesitatea diagnosticării societăţii româneşti şi au căutat soluţii reale la probleme reale. în Imperiul Otoman. Ordinea socială a românilor a fost aristocratică (boierească). ele ne oferă o serie de aspecte structurale interesante ale societăţilor respective.B. unde a predat la Universitate. Prăbuşirea imperiului turcesc se corela cu ascensiunea Europei moderne. etc. a învăţat limbi clasice şi moderne (orientale şi occidentale). birocratică şi ea trebuia să devină democratică. Boierul Mihail Kolgălniceanu (1817-1891) a devenit liberal cu o concepţie democratică. spiritualitate bizantină şi credinţă ortodoxă. a fost expulzat din ţară – timp în care a făcut propagandă în favoarea unirii – iar după Unirea Principatelor a contribuit la reforma agrară (scop în care a realizat numeroase anchete de teren. pe baza observaţiilor şi a experienţei sale. Boierul Dinicu Golescu (1777-1830) considera „reforma socială” necesară. Nicolae Bălcescu. Progresul şi civilizaţia. spunea el din fruntea naţiei. Trebuie încurajate libera iniţiativă şi mai ales munca. adică să facem să triumfe egalitatea. Bogdan Petriceicu Haşdeu. numai că trebuie să distingem între civilizaţia sănătoasă şi civilizaţia falsă. identificându-le în scrierile cronicarilor. În mod concret găsim elemente de sociologie (rurală) în scrierile lui Ioan Ionescu de la Brad (1818-1891) unul dintre întemeietorii edificiului sociologiei româneşti. Vico sau la Montesquieu. Mihail Kogălniceanu. lăcomie. Jules Michelet l-a considerat „sufletul naţiunii române”. Nicolae Milescu (1636-1708) a fost un adevărat „uomo universale” . Nicolae Comăneşti. Documentele relevă un amestec original de romantism. Imitarea fără discernământ riscă ruperea de trecut fără a întemeia un prezent. iar parlamentul ţării a militat pentru modernizarea societăţii româneşti). Dimpotrivă. În interiorul lor trebuie să consolidăm liantul social. liberalism. aspecte utile în munca de cercetare sociologică. Mihai Eminescu nu a fost indiferent faţă de utilitatea abordărilor sociologice considerând că: sociologia. A călătorit în Europa. fraternitatea. Românii sub Mihai Voievod Viteazul şi Chestiunea economică în Principatele Dunărene. 13 . „Starea de civilizaţiei” înseamnă muncă şi supremaţia legii. fiu de domnitor moldovean. libertatea. dar. a „fotografiat” realităţile sociale şi le-a interpretat (aşa cum au procedat şi Ion Codru Drăguşanu. etc. După studii la Paris şi călătorii prin ţările Europei. muncă mai eficientă. nu întoarcerea la o presupusă „vârstă de aur” este soluţia pentru societatea românească. Nici o naţiune nu trebuie să se închidă faţă de influenţele timpului”. În O însemnare a călătoriei mele (1824). Progresul este legea umanităţii. Lucrarea sa Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman a abordat aceeaşi tematică prezentă la G. Nici marele poet şi publicist.). Ion Ghica. iluminism. egalitatea tuturor în faţa legilor. etc. „Niciodată n-am fost contra ideilor şi civilizaţiei străine. a parveniţilor (care au venit desculţi şi au acaparat în scurt timp palate şi domenii). dar ea trebuia fundamentată pe cunoaşterea temeinică a realităţii omeneşti. orăşenească (fanariotă).

etc. până şi de ilegalităţi. Virgil Bărbat (1879-1931) şi G. şi nicidecum o colecţie de date empirice sau o metafizică despre social. Ion Ionescu de la Brad a realizat monografiile judeţelor Mehedinţi. Alexandru Claudian (1958-1962) în Sociologia literaturii releva că producţiile culturale. exprimată în lucrările Introducere în sociologie (1923). (citat în Al.. Dimitrie Drăghicescu (1875-1945) a fost studentul lui E. Haret remarcă lipsa unei legi sociologice. În principalele sale scrieri de sociologie: Rolul individului în determinismul social (1904).. Aceste monografii au abordat aspecte pedo-climatice şi fitotehnice. cu toate achiziţiile importante în analiza cantitativă a socialului. trebuie să fie analoage cu cele după care dirijează echilibrul şi mişcarea materială. intelectuală. Astăzi. Sociologia generală (1926). 2001. „Sociologia este ştiinţa unei societăţi concrete. Faptul social nu este universal”. utilizând metoda monografiilor. iar alt răspuns aflăm de la Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) este primul cercetător al satului românesc. (Schifirneţ. aşa cum afirmă Haret. op. de sociologia culturii. În acest sens. De aceea. b. P. el a dezvoltat o concepţie sociologică în ton cu sociologiile vremii. consideră că ştiinţa sociologică nu dispune de o teorie de acelaşi nivel ca mecanica raţională. studii despre gradul de evoluţie a ştiinţelor plasează sociologia aproximativ în aceeaşi zonă de dezvoltare ca şi savantul român. în lucrarea sa Mecanica socială (1910). Eseu psihosociologic asupra evoluţiei (1914) etc... o cercetare directă şi amănunţită a tuturor satelor. de pretenţii. o boierime ghiftuită de privilegiuri. demografice şi sociale din regiunile cercetare. Determinismul social este conceput de Haret ca un complex de relaţii cauzale în societate. morală. el este considerat întemeietorul metodei monografice din România. Marica (1904-1952) s-au preocupat de cunoaştere. Prin corelarea sociologiei cu etica şi politica. sociologia este o teorie a principiilor generale despre societate. Realităţile sociale au fost investigate cu metode ale cercetării empirice. numai Unirea!”. Explicaţia acestei situaţii a sociologiei este progresul nesatisfăcător în descoperirea legilor sociale. 23). el a întreprins cercetări de teren. p. el conferă un mod original de gândire 14 . (1907). lăcomie şi frică”. Idealul creator. În concepţia sa. reformarea culturii şi a şcolii înscrieri de sociologia culturii şi sociologia educaţiei. el argumenta necesitatea cercetării agriculturii din toate zonele locuite de români.x). de la mediul geografic până la individ cu toate actele ale. Din acest punct de vedere. Spiru Haret (1851-1912) a edificat o concepţie sociologică bazată pe principii matematice de cercetare a fenomenelor sociale. iar în explicaţia vieţii sociale ia în seamă toţi factorii. artistice nu sunt complet autonome. 2001. o gloată cu cerbicea plecată sub toate sarcinile. De ce nu am devenit „un neam tare” după Unirea Principatelor? Un răspuns aflăm de la Vasile Alecsandri. fiind scutită de orice şefi. Gusti. statistice şi economice. Modelul după care operează Haret este cel al spaţiului social cu trei coordonate: Economica. Traian Brăileanu (1882-1947) dăruieşte patrimoniului sociologic modalitatea proprie de analiză privind existenţa unei ştiinţe autonome despre societate. totul mişcânduse într-o atmosferă neguroasă de ignoranţă şi de superstiţii. Din datele sintetizate în lucrările sale rezultă un profil al românului. 2001. Durkeim. Însă progresul este produs de ceea ce el numeşte forţe sociale: „conformaţia mâinii şi limbajul”. sociologia educaţiei. trândavă şi scandaloasă. derivate din investigaţia diferitelor tipuri de existenţă socială. ce va fi dezvoltată apoi de D.E. Din psihologia poporului roman. în pulbere. iar pentru moment nu-i rămâne decât să studieze realitatea socială cu aproximaţii succesive. sociologia trebuie să parcurgă toate etapele prin care a trecut ştiinţa mişcării fizice. p. Sociologia va deveni ştiinţă veritabilă când „va fi capabilă să folosească calculul”. se desfaţă într-o viaţă de lux. 133). aşa cum în mecanica raţională este legea newtoniană. şi al unei civilizaţii adecvate activităţii agricole. care sunt departe de a fi suficiente” (Spiru Haret. Putna şi Dorohoi şi ale regiunilor dobrogene. Fără să identifice sistemele mecanice cu cele sociale. iar jos. sociologia cunoaşterii. Din aceste raţiuni. aşa cum exista el în mediul ţărănesc.În acelaşi timp s-au cristalizat preocupări de sociologie morală. cauze sociale de prim ordin care au determinat mişcarea socială. veniţi de la Fanar şi din vizuinile muntelui Athos. Pentru români idealul social era progresul în civilizaţie. Înainte de 1859 era răspândită întrebarea: „Suntem milioane de români. jos şerbirea şi mizeria fără protecţie. bucurându-se de toate drepturile. Haret a sugerat o analogie între cele două tipuri de sisteme. Haret. considera Constantin Dimitrescu – Iaşi (1849-1923). De aceea. El apreciază că sociologiei „experimentul îi este interzis şi observarea se reduce pentru ea la învăţămintele istoriei. că au „rezonanţă socială” şi îndeplinesc „funcţii sociale”. a unei naţiuni. care. ministru de externe: „în vârful scării sociale stă un domn cu topuzul în mână şi cu legea sub picioare.Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare?” şi răspunsul: ”Unirea. Până atunci ea este o disciplină ştiinţifică imatură.. Sus puterea egoistă. (S. pe treptele scării. p 90). Zub. Cit.

Opera lui Gusti se constituie într-o demonstraţie a necesităţii unei ştiinţe a naţiunii. 237). În concepţia sa. adică pătrunzătoare şi completă. Aceasta este geneza realităţii sociale. Cele şapte norme decurg dintr-o logică a cercetării monografice a unităţilor sociale şi dovedesc caracterul ştiinţific al sociologiei monografice. p. sociologia este un sistem de cunoaştere a realităţii sociale prezente (D. ele sunt societatea”. D. studierea teoretică fiind prima condiţie pentru reuşita cercetătorului. ele fac ca societatea să existe. Unitatea socială reprezentativă în afirmarea ştiinţei naţiunii este satul deoarece el păstrează nealterate trăsăturile vieţii naţionale. Valorile economice şi spirituale constituie însuşi conţinutul vieţii sociale. După experienţa de opt ani de activitate de cercetare monografică. dar precizează că există o anumită ierarhie în ce priveşte tipurile de activitate socială. rodul colaborării specialiştilor. observaţia sociologică se cere să fie intuitivă. adică societatea ca formă evolutivă. 1968. De aceea. cel al sociologiei monografice. Una din cele mai productive contribuţii ale lui D. De aceea: „Sociologia nu se poate mărgini la studiul relaţiilor sociale sau la cel al manifestărilor de viaţă. istoric. Regulile formulate de D. D. Acestea sunt: Observaţia trebuie să fie sinceră şi obiectivă. Metoda monografică îşi aduce astfel contribuţia decisivă la constituirea ştiinţei naţiunii. Învăţământul sociologic a fost introdus la Iaşi la doi ani după introducerea lui la London School of Economics. valabile şi astăzi. semnificative pentru modul de a gândi metoda monografică. iar sociologia studiază comunitatea: „obiectul sociologiei este sistemul social. Gusti. licenţiat în drept la Paris. comunitatea”. într-un context naţional românesc deosebit de favorabil. cea a comunităţii. spre deosebire de istorie. decelarea acelor cadre şi manifestări constitutive caracteristice pentru viaţa naţională românească. vitale şi spirituale. Sociologia. Gusti a recomandat reguli ce trebuie respectate în aplicarea observaţiei sociologice. în noul cadru statal cuprins în graniţele sale etnice. sau. temporale. aşa cum fiinţau ele în comunităţi săteşti. Fiind un act de pătrundere a obiectului cercetat. obţinându-se astfel o observaţie „experimentală”. observaţia monografică să fie colectivă. D. politică şi juridică. Naţiunea română impunea. concretizată în valori economice şi spirituale. explică fenomenele aşa cum apar ele în realitatea socială: „socialul este înainte de toate rezultatul unui concurs de împrejurări: spaţiale. Gusti şi şcoala sa au oferit un model. prin urmărirea înţelegerii şi explicării realităţilor sociale studiate.sociologică. Dimitrie Gusti (1880-1955) se înscrie printre întemeietorii sociologiei din România. Primul profesor de sociologie la Iaşi (1897) a fost Constantin Leonardescu. biologic şi psihologic. Gusti se întreprinde descrierea şi cercetarea sistematică şi integrală a unităţii sociale studiate. sunt determinate societăţii însă acestea există numai dacă fiinţează politicul şi juridicul cu funcţii de organizare şi reglementare. ea este totodată şi un act de creaţie. de cunoaştere şi explicare a realităţilor sociale româneşti în integritatea lor. 15 . care formează cadrele cosmologice.]. realitatea socială reacţionând şi actualizându-se în activitatea socială. care poate fi redusă la patru categorii: economică. Gusti cuprinde în social tot ceea ce ţine de activitatea umană desfăşurată într-un context sau mediu. spirituală. Observaţii critice faţă de metoda monografică s-au formulat cu privire mai ales la caracterul ei empirist. Activitatea economică şi cea spirituală. categoriile ei constitutive. Sociologia ocupă un loc central în sistemul ştiinţific sociale fiindcă oferă fundamentul teoretic pentru cunoaşterea oricărei componente a societăţii. cum am putea-o numi cu un cuvânt. ca să fie ştiinţifică observaţia trebuie informată şi pregătită. alături de observaţie se cuvine să fie folosită şi metoda comparaţiei cu ajutorul căreia se elimină progresiv tot ceea ce este particular şi accidental. expresie a tuturor circumstanţelor locale”. să cuprindă toate detaliile în varietatea şi unitatea lor. I. Societatea capătă o expresie concretă. ea trebuie să fie exactă. în esenţa lor. cu alte cuvinte ceea ce numim mediu […. Se urmărea astfel depăşirea limitelor monografiilor sociale ca simple culegeri de documente. cu tot ceea ce ţine de demersul empiric din sociologie. activitatea monografiştilor s-a orientat exclusiv spre sate. Mai mult. Prin metoda monografică monografică propusă D. În viziunea lui Gusti. Cu alte cuvinte. acestea sunt condiţiile care acţionează permanent asupra ei. Gusti în anii '30 sunt. Gusti şi ale şcolii sale o constituie elaborarea metodei monografice şi aplicarea ei la studiul realităţilor sociale româneşti. doctor în filosofie şi litere la Bruxelles. care caută să refacă traseul evoluţiei societăţilor în trecutul lor. cum a fost perioada de după înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. cu influenţă sociologică pozitivistă. sociologia îşi clădeşte eşafodajul teoretic numai în temeiul cunoaşterii faptelor sociale prin metode autonomă şi acestea este metoda monografică. ea trebuie verificată şi controlată. el crede în necesitatea fuziunii sociologiei cu metoda monografică astfel încât se poate discuta despre „sociologia monografică”.

ştiinţifică). a societăţilor savante şi a revistelor. al Sănătăţii) procură sociologiei resurse imense. unde fiecare caracteristică a naturii umane este vizibilă. Pragmatismul american presează sociologii să lase la o parte tradiţia speculativă a făuritorilor de sisteme teoretice şi să elaboreze cunoştinţe „pozitive”. Bloch. al Agriculturii. elaborarea „tehnologiilor sociale” având rostul de a rezolva fenomenele de marginalitate. ceea ce permite înmulţirea centrelor de cercetare. Halbwack. Germania perioadei interbelice este dominată de mişcările politice pro-naziste. evident cu importante consecinţe negative si asupra mediului universitar ştiinţific. Dacă ar fi să căutăm şi la noi „o vârstă de aur”. G. Rand. Fundaţia Rockefeller. dar evoluţia politică şi climatul social al Franţei vor cauza declinul preocupărilor de sociologie. prosperitatea e generală dar nu dispar fenomenele de marginalitate. unde fiecare tip de individ – criminalul. Petre Andrei a cercetat socialul în relaţie cu naturalul.). O serie de sociologi se arată favorabili acestui curent naţionalist german. R. cu contribuţii deosebit de importante la cu contribuţii deosebit de importante la cunoaşterea pozitivă a realităţii sociale. Ar fi de ajuns să semnalăm recunoaşterea ei internaţională. dar ea „e produsul spiritului. grafeim (grec. în mod explicit. Nici sociologia nu este ocolită de aceste consecinţe care împingeau preocupările sociologice spre confiscarea ei de către ideologia propagandei naţionalist – naziste.). Instaurarea celui de-al treilea Reich pune capăt cu brutalitate elanului sociologiei germane. dificultăţile socio-economice şi politice al ţările europene. ascensiunea mişcărilor fasciste europene. dispreţuită în Anglia. Societatea are un fundament material. comenzile publice (din partea Ministerului armatei. prăbuşită în Franţa. F. 16 . alţii însă preferă. izbucnirea crizei economice mondiale. Format sub influenţa ideilor lui Gusti. în special ale Franţei şi Germaniei. devianţă şi de delicvenţă. Znaecki. modul de viaţă urban devine dominant. Instituţiile internaţionale (CE şi UNESCO) dau sociologiei noi comenzi de cercetare. (Auguste Compte – pozitivism – cunoaşterea sociologiei prin cercetare – analiză empirică. Statele Unite cunosc o eră industrială înfloritoare. Richard. Anii 1945 – 1968 sunt anii ambiţiilor pentru sociologia europeană – ieşită anemică din război în Germania. Dincolo de Atlantic. cerşetorul ca şi omul de geniu – capătă dimensiune ştiinţifică evidentă şi impune respectul cuvenit unei cercetări aprofundate! Metodele de cercetare sociologică privilegiate de şcoala americană sunt: studiul mediului. Sprijinul financiar dat de familia Rockefeller sociologilor este substanţial. observaţia participantă. e o parte din spirit” (Petre Andrei. să rămână la distanţă de nazism. fondate pe cercetarea empirică inductivă cu aplicaţii sociale imediate. criminalitate şi segregare socială sau de a pune la punct tehnologia sondajelor preelectorale şi anchetele de marketing. Parcursul istoric al sociologiei la începutul secolului al XXI-lea În primii ani ai secolului al XXI-lea sociologia reprezenta un proiect intelectual de prestigiu. Şi în Franţa sociologia recapătă dinamismul începutului de secol afirmându-se o pasionată ambiţie a cunoaşterii sociale. care a urmat Primului Război Mondial.Petre Andrei (1891-1940) a elaborat un sistem sociologic întemeiat pe o concepţie integralist deterministă. a descrie). H. monografiile cartierelor (monografie – monos = obiect unic. după Durkeim preocupările de sociologie sunt continuate de membrii şcolii durkeimiene de la Paris. 1970). Bastide. am afla-o în perioada interbelică. Ford. Credinţa în progres rămâne fundamentală în sociologia americană. M. Sociologia americană întră în era metodologiei statistice din ce în ce mai sofisticate. dar detaşându-se de acesta. analiza istoriilor sociale locale sau studiul comunităţilor. noii mecena privaţi (Carnegie. ignorată în Italia – şi ai „vârstei de aur” pentru sociologia americană cu tendinţe spre universalism şi achievement. Invadarea Poloniei şi izbucnirea celui de-al doilea război au făcut ca această manifestare ştiinţifică să nu mai aibă loc. Marile personalităţii academice ale vremii ca Emile Durkeim sau Max Weber. iată unele dintre marile dificultăţi socio-politice prin care a trecut sociologia europeană interbelică. Stoltenberg. Oraşul este un adevărat laborator pentru Universitatea din Chicago fiind locul în care instituţiile se dezvoltă rapid. Instalarea comunismului sovietic. etc. În perioada insă. au contribuit substanţial la definirea unei personalităţi ştiinţifice distincte a sociologiei în cadrul ştiinţelor socio-umane. În Franţa. etc). majoritatea revistelor de sociologie dispar. amintind că în 1939 ar fi trebuit să aibă loc la Bucureşti al XIV-lea Congres Mondial de Sociologie (îşi anunţaseră deja participarea circa 200 de sociologi din 26 de ţări. sociologii de origine evreiască emigrează din Germania şi se exilează cu precădere în SUA. au afectat şi evoluţia şi dezvoltarea studiilor de sociologie. între care M.

bătrâneţe. devianţa juvenilă. excludere. fiind şi astfel complete finalităţile planului Marshall. în societatea în care funcţionează libertatea individuală pluralismul şi democraţia politică. de protestare. globalizare. etc. cu toate diferenţele şi inegalităţile dintre sociologiile făcute în diferite ţări care traduc efectele contextelor socio-istorice. Sociologia este necesară şi apreciată doar în societatea care doreşte cu adevărat să se cunoască pe sine în profunzime. condiţiei femeii. Cu timpul însă s-au creat numeroase echipe de cercetare în cadrul CNRS (Centre National de la Recherche Scientiphique) sau în cadrul EPHE (Ecole Pratique de Hautes Etudes). fiind un indicator elocvent al profunzimilor societăţii contemporane. organizaţiilor. sărăcie. Între 1968 – 1990 sociologia cunoaşte o explozie a paradigmelor. pe care o poate emite orice analist solitar. Mica lume a sociologilor era la marginea universităţii. filosof sau latinist. Creşte rolul UNESCO şi al Statelor Unite în dezvoltarea sociologiei. Din punct de vedere material viaţa tinerilor cercetători nu era uşoară. Rockefeller sau Kodak o întăresc. de către întreaga comunitate ştiinţifică existentă. îşi aminteşte A. salariile mici. la viaţa locală. viaţa religioasă. nu poate exista dacă nu e recunoscută şi utilizată ca instrument de structurare analitică. care au trecut la investigarea lumii reale. a educaţiei şi învăţământului. de marginalitate. 17 . A fi sociolog în 1950 nu era de invidiat. Sociologia îşi extinde treptat în prezent câmpul de studiu la noile forme de consum. Japonia. îşi definesc obiectivele şi metodele. loisir – ului. mijloacelor de comunicare în masă. Canada. Această reconstrucţie a sociologiei nu se face într-un mediu cu totul favorabil însă. o paradigmă.europeană sociologia a cunoscut o dezvoltare în Australia. ipotezele şi în general. secularizare. America Latină sau India. de cultură. succesul internaţional al sociologiei este de netăgăduit. sănătăţii populaţiei. În ţările comuniste sociologia a fost confiscată de aparatul de propagandă ideologică a regimului comunist. Touraine. Paradigma este un concept sociologic utilizat tehnic pentru prima dată de Thomas Kuhn – sociolog şi filosof – 1962 – şi se referă la convingerile ştiinţifice ale comunităţii de specialişti pe baza cărora se elaborează teoriile. În jurul anului 1970. la politicile sociale şi culturale. Ţările occidentale au beneficiat de un ajutor financiar considerabil din partea marilor fundaţii americane pentru dezvoltarea cercetării empirice. Spre deosebire de teoria ştiinţifică. cariera era lentă.finanţările americane venite de la Ford. imigraţie. A fi sociolog era mai puţin onorat decât a fi istoric. În lumea non. Sociologia este un instrument de problematizare a socialului şi suscită întrebări pe care societatea şi le adresează sieşi.

Sociologia religiei. Speranţa lor a fost serios zdruncinată în 1948 când sociologia. Treptat sociologii au fost “excomunicaţii” din viaţa socioculturală a ţării. sociologia muncii. O parte a acceptat aproprierea de “marxism-leninism”. După instalarea comunismului. “formarea omului nou”. instalarea comunismului la noi a însemnat obligaţia de a aplica politica economică. industrializarea (aberantă). si are drept scop analiza. nu se ocupa cu explicarea « esenţei religiei » ci studiază condiţiile si efectele comportamentului uman in comunitate. etc. 2000). Bucuresti. “noile realităţi socialiste”. dar nu se va putea substitui niciodată fenomenologiei. Calvacoressi. teologia este normativa iar sociologia religiei este descriptiva. nivelată – “poporul unic muncitor” o “masă” tăcută. ultracentralizarea tuturor activităţilor colective. Cei care apreciau Occidentul sau aveau prieteni acolo deveneau susceptibili de “înalta trădare”. “navetismul”. Economia (planificată) a fost condusă după criterii ideologice (conducătorii de partid aveau toată puterea fără a putea fi traşi de cineva la răspundere. sociologia rurala. “în spiritul materialismului dialectic şi istoric” (cu atât mai mult trebuia să respecte acest “spirit” atunci când li se comandă să analizeze rolul partidului. de aceea putem afirma ca exista o strânsa legătura intre sociologie si sociologia religiei inca de la începuturile preocupărilor sociologice. rolul statului. interpretarea si expunerea unei credinţe date. specialiştii aveau toată responsabilitatea fără nici o putere). primii analisti ai fenomenului religios in societate. “sistematizarea” etc. atât teologia cat si sociologia au drept obiectiv al cercetării o religie sau un grup de religii diferite. Mai exact: colectivizarea. ascultătoare a “cuvântărilor magistrale” rostite în “limba de lemn”. aservirea mass-mediei. sociologii care s-au afirmat între cele două războaie mondiale au fost obligaţi să-şi precizeze opţiunile ideologice. Trebuie clarificate de la început raporturile existente intre diferitele ramuri ale ştiinţelor religiei mai precis intre teologie si sociologia religiei. al migrării de la sat la oraş. a fost scoasă din învăţământ (prin Legea învăţământului din 1948). etichetată ca “ştiinţa burgheză”. propaganda. 18 . obiectul de studiu al S. ed. insa metodele lor diferă.R. fiind obligată să accepte compromisul subordănării (totale) faţă de regimul comunist. comportament motivat de percepţia subiectiva a noţiunilor religioase. nutrind speranţa că astfel vor putea să continue să facă sociologie. este in mod esenţial descriptiv-analitica si are ca scop principal analizarea fenomenelor religioase cu intenţia de a facilita înţelegerea oricărei religii. sociologia politica.R. Ea îşi propune sa studieze relaţiile care exista intre religie si societate si formele de acţiune reciproca ce pe care le generează aceste raporturi. Scurta recapitulare – aide memoire. Sociologia Religiei.Sociologia captivă din perioada comunistă Sociologia captivă din perioada comunistă după cel de-al doilea război mondial. All. Astfel apare sociologia industriala. Sociologia Religiei analizează si explica fenomenologia religioasa cu ajutorul instrumentelor teoretice si empirice specifice sociologiei. Sociologia. A supravieţuit o “ştiinţă socială” asimilată adesea cu “materialismul istoric” ori cu “socialismul ştiinţific”. Intr-o scurta definiţie de lucru putem spune ca : sociologia religiei studiază modul in care sacrul (divinul) se manifesta ca fenomen in viata socială. sociologia economica. fiind o ştiinţa normativa. Toate aceste fapte şi fenomene au marcat sociologia românească. Începând cu 1977 sociologia a fost suprimată până în decembrie 1989.S. metoda durkheiminiana de cercetare. Odată cu îmbogăţirea contribuţiilor academice in dezvoltarea cercetării sociologice s-au diversificat si ramurile de abordare ştiinţifica. urbanizarea (construcţia de block-uri).. sociologii având de urmărit impactul industrializării. metodele si scopurile celor doua genuri de discipline. Se cuvine menţionat faptul ca sociologia religiei va aborda si va clarifica multe dintre aspectele referitoare la fenomenul religios contemporan. (P. Politica mondială după 1945. Dintre aceste ramuri se desprinde încă din perioada începuturilor sociologiei un interes aparte pentru studierea fenomenului religios in societate ceea ce a contribuit la apariţia unei sociologii a religiei. sociologia devenind captivă ideologiei totalitate. În fapt a fost o societate uniformizată. Aşadar exista o diferenţa cantitativa si calitativa intre tipurile de abordare. in schimb. Teologia. “Comunismul” s-a vrut o societate a oamenilor egali. socială şi culturală a U.S.

raportându-se permanent la întreg.Regulile metodei sociologice (1895). care conţin elemente substantive referitoare la comportamentul religios: cultul. pragmatice. in timp ce alţii prefera o neutralitate prin care evita implicaţiile directe (participante) si aplicaţiile imediate. primul cercetător care s-a preocupat de analiza relaţiilor existente intre religie si societate precum si despre modul cum morala religioasa a influenţat comportamentul economic capitalist. autorul lucrării: Les Regles de la methode sociologique . pe care le aplica in studiile sale. oferita de termometru.psihologiei si istoriei sau cu atât mai puţin teologiei. etc.. esentiala in dezvoltarea oricarei stiiinte. trebuie in primul rând ca faptele sociale sa fie considerate lucruri (. obiective. Potrivit concepţiei lui Durkheim. Unii cercetători in sociologia religiei promovează o sociologie militanta. sociologul trebuie sa ia distanta fata de faptele sociale pe care le observa. Putem identifica doua orientări structurale ale definirii religiei ca domeniu de studiu al sociologiei religiei: .. insa remarcabil ar fi ca neutralitatea academica sa elimine orice forma de subiectivism interpretativ. Durkheim . Sociologia religiei nu-i va studia numai pe credincioşi unei biserici sau ai unei denominatiuni religioase ci si întreaga societate. a fost si el. care urmareste o perspectiva confesionala sau anticonfesionala. Max Weber. la première règle et la plus fondamentale est de considérer les faits sociaux comme des choses). ****************** 19 . In general definiţiile date religiei pot fi influenţate de apartenenţa religioasa a cercetătorului sociolog. un alt fondator al gândirii sociologiei religiei. sociologul trebuie sa izoleze si sa definească acea categorie de fapte pe care îşi propune sa o studieze. care insista asupra rolului religiei in societate. Teologia are marea responsabilitate de a formula normele religioase si valorile morale atât de necesare echilibrului social. Comportamentul lui trebuie sa fie ca al fizicianului care înlocuieşte senzaţia de căldura cu o măsura exacta. Iată ce afirma Durkheim: pentru a respecta canoanele ştiinţei. Sociologia religiei cercetează comunităţile de credincioşi : statusul acestora. influentat evident de studiile lui din Scoala Normala dar mai ales de conceptia pozitivista a lui Auguste Comte. riturile si ritualurile.definiţiile funcţionale. in special privind fenomenul secularizării religioase. relaţiile din cadrul lor. Durkheim era dominat de importanta metodei de cercetare. etc. Termometru sociologului sunt tocmai metodele experimentale.definiţiile substantive. formele de organizare a Bisericilor si cultelor. inseamna trecerea de la subiectivismul filosofic la obiectivitatea stiintifica. etc. împrejurările in care se manifesta fenomenul religios. Pentru a-si construi obiectul de studiu. . analizând distribuirea sociala a acesteia. Obiectul de studiu al sociologiei este viata religioasa a societatii. Aceasta reprezinta o abordare complet diferita fata de abordarile filosofice anterioare studiilor lui E. Primul cercetător care a pus bazele unei metode de cercetare in Sociologie este Emile Durkheim. el trebuie sa refuze sa considere socialul ca pe ceva imediat si transparent pentru ochiul lui. ritualurile si riturile. supranaturalul..

20 . Cu toată aparenţa de constanţă politică. format în perioada când Rusia era mai puţin dezvoltată decât România (de exemplu abia în cea de-a doua jumătate a secolului XIX au abrogat iobăgia feudală). al istoriei şi literaturii Uniunii sovietice. sistem care în trei decenii (după 1917) a fost transformat într-un regim rigid şi totalitar. Comunismul a reprezentat o întrerupere a continuităţii istorice românești fireşti. fiind impus un egalitarism utopic. Scurte repere istorice Perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial a fost marcată prin instaurarea şi întărirea regimului comunist totalitar. drum iluzoriu pe care ţara a mers o jumătate de secol. Valorile poporului român au fost înlocuite cu cele ale comunismului. Vechiul regim din perioada interbelică a fost abandonat cu sprijinul armatei sovietice care ocupa ţara. introducerea în învăţământ a altor programe şcolare. care evoluase într-un ritm şi spaţiu geografic diferit. Partidul Comunist. comerţul) au fost naţionalizate şi socializate. pe populaţia cea mai săracă şi neinstruită pe care o manipula într-un sistem dictatorial. a fost cooperativizată în mod brutal. în ştiinţă. ci despre o pluralitate limitată dependentă de stat. Naţionalizarea. erau forme concrete prin care se încerca înlăturarea specificului şi tradiţiilor naţionale române. pentru a se putea recupera decalajul socio-economic dintre Romania si celelalte tari europene occidentale. se baza. comunismul a blocat şi a deviat dezvoltarea normală a societăţii române de pe drumul modernizării. încercând să găsească diferite forme de comunicare cu regimul politic. în învăţământ. iar agricultura. perioada comunistă a fost una dintre cele mai instabile din istoria ţării. Modelul impus de către Uniunea Sovietică a reprezentat blocarea dezvoltării normale a României. printr-o strategie mimetistă. Introducând alte principii sociale şi politice decât cele practicate de societatea româneasca in perioada interbelică. Întreruperea continuităţii istorice din drumul modernizării României a reprezentat o întârziere de o jumătate de secol şi crearea unei situaţii care nu a putut fi îndreptată nici în anii de tranziţie după 1989. timp în care aproape 45 de ani viaţa religioasă a stagnat. pentru a-şi asigura supravieţuirea. elogiul culturii şi al ştiinţei sovietice. în agricultură. colectivizarea. S-a introdus sistemul economic şi social-politic sovietic. integrarea într-un sistem politic străin. în cultură. etc. În timpul acestei perioade. etc. Domeniile în care se afirmau relaţiile sociale moderne (industria.Sociologia Religiei – analiza aplicata VIATA RELIGIOASĂ DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA COMUNISTĂ. sistemul notelor în şcoli cu calificative (după modelul sovietic). nu se poate vorbi despre pluralism religios. studiul limbii ruse. pentru câştigarea şi menţinerea puterii. ceea ce a generat o deviere nedorită în evoluţia modernizării ţării. suprastructura. LIMITELE LIBERTĂŢII RELIGIOASE. După populismul anilor 1944-1948. arestarea celor care nu făceau elogiul regimului comunist. Victoria politică a partidului comunist şi venirea sa la putere în România a răsturnat un întreg sistem de valori sociale şi economice. practicate în Uniunea sovietică creându-se o ruptură dramatică între viaţa reală a României şi modelul comunist străin. până în 1989. impus în toate domeniile: în industrie. forţând. a urmat teroarea impusă de partea „moscovită” a partidului şi a purificării vieţii politice prin înlăturarea partidelor istorice sau a liderilor politici incomozi pentru puterea comunistă.

fără excepţie. să se încălzească. să se îmbrace. în Alexandru DUTU et Norbert DODILLE ed. Victor LOUPAN. 4 Denis DELETANT. semnat în 1939. 2 “Pe 26 iunie 1940. Jean-Marie LE BRETON. L’état des lieux en sciences sociales. efortul populaţiei era îndreptat către supravieţuire: trebuie mai întâi să caute să se hrănească. ţara a pierdut 36000 kilometri pătraţi din teritoriul său şi şase milioane de cetăţeni. şi Nicolae CEAUŞESCU. Mihai SORA. în puşcărie. Avea un baston din hârtie (şi acesta mânjit). 1990. Dar cu acest om nou ne confruntăm la fiecare pas din păcate! Această înmulţire rapidă. Trebuie de asemenea amintit faptul că România. p. şi acest lucru sa întâmplat în absolut toate ţările. La révolution n’a pas eu lieu…Roumanie :l’histoire d’un coup d’Etat. în august România cedează Transilvania din Nord Ungariei (în urma unui diktal zis „din Viena” impus de Hitler). După zeci de astfel de repetiţii.Dictatura comunistă intre 1945 – 1989 Perioadă comunistă cunoaşte în România doi lideri care au impregnat istoria poporului. slăbită de datoriile externe. mai ales intelectuali. nu era prezent decât pentru a da replica câtorva naivi. cercetător asupra perioadei comuniste în România.. România a cunoscut o perioadă dominată de ură şi de crime abominabile împotriva oricărei ordini stabilite înainte de război. numită şi după numele oraşului Piteşti (la 120 km vest de Bucureşti). obedienţă şi frică Viaţa românilor în timpul perioadei comuniste nu a cunoscut numai persecuţiile politice ale regimului dictatorial care vroia să impună prin orice mijloc ideologia sa ci şi supunerea la unele umilinţe şi privări de orice fel. în favoarea Uniunii Sovietice iar la sud o parte din Dobrogea. îi obliga pe fiecare să urmeze noul ritual creştin. Aiud şi Bucureşti. din marile centre de exterminare din timpul perioadei comuniste. 3 Experienţa Piteşti. […]. unde era una din puşcăriile comuniste de înaltă securitate. este contrariul acestui model ideal pe care fiecare conducător îl susţine în mod conştient în faţa maselor. susceptibili de a se lăsa prinşi. „Marea Românie”[…] nu mai există. În patru luni. Personalul de cult asimilat uneori cu cei bogaţi (chiaburii) din sate. precum spălarea creierului ( „experimentul Piteşti”3). consecinţa acordului secret între Germania şi Rusia: faimosul pact Molotov-Ribbentrop. Iată o descriere a vieţii românilor sub regimul lui CEAUŞESCU făcută de jurnalistul de la Figaro Magazine: 1 “Omul nou. Totalitarismul comunist: teroare. Apoi. Humanitas. p. a pierdut mari 2 teritorii (Basarabia si Bucovina). după al Doilea Război Mondial. insultele cele mai oribile erau adresate studenţilor în teologie şi clerului. dacă totuşi existau. 82.băgându-i cu capul într-o putină plină cu urină şi materii fecale. Paris. Bulversată de război.de atomizare. Ţara este în stare de şoc. 21 . cu o puternică orientare naţionalistă. ceea ce duce umilinţa pe culmile ei cele mai înalte. de omogeneizare şi în final de masificarea pe care au trebuit să o suporte. 1993. un deţinut a fost obligat să joace rolul preotului. Turcanu râdea mai ales de studenţii în teologie. Puşcăria din Piteşti face parte. 5 “Într-adevăr. era arestat şi urmărit în mod permanent pentru că exploata credincioşii săraci ai comunităţii. Acesta a fost îmbrăcat cu un cearşaf şi mânjit cu excremente. pe care ceilalţi deţinuţi erau obligaţi să-l sărute. era constrâns să-şi abandoneze credinţa. fără să creadă cu adevărat. în mare parte membrii ai fostelor partide politice istorice. Denis DELETANT. pp. omul nou este de asemenea. blasfemiând eucaristia şi cântând parodii obscene în locul cântecelor liturgice şi rugăciunilor”4. În puşcării. […] Traumatismul era deci profund”. Pentru că omul nou. din iunie până în septembrie 1940. Puşcăriile erau pline de oponenţi ai comunismului. rezultatul robotizat al acţiunii sistematice – teroarea ajutând . chiar şi eroul pozitiv. unde şi-a putut instala regatul. şi în septembrie aceasta cedează de asemenea o parte din Dobrogea Bulgariei (în urma tratatului din Craiova patronat şi el de Hitler). Creştinul. zi după zi şi picătură cu picătură. Unora el le oferea „botezul” în fiecare săptămână. comunismul l-a realizat cu adevărat. În această puşcărie comuniştii au folosit spălarea de creier împotriva oponenţilor regimului pentru a-i reeduca în spiritul noii ideologii. Spunem „pierdut”. Sovieticii prezintă un ultimatum (în urma pactului Molotov Ribbentrop). pentru că acest lucru s-a întâmplat în urma unui dictat. înzestrat cu toate virtuţile şi lipsit de defecte. éd. fiecare prin personalitatea sa dictatorială: Gheorghe GHEORGHIU-DEJ. Comment s’en sortir ?. l’Harmattan. scrie în cartea sa. are puţin timp pentru a complota”. p. veneau din proprie iniţiativă să-şi ia „botezul” în fiecare dimineaţă. deţinuţii. Ceauşescu şi Securitatea. de nivelare. ameninţată de ocupantul sovietic (prezent până în 1956). noul regim a încercat să distrugă credinţa românilor practicând cele mai oribile metode. cei doi conducători ai partidului comunist au avut totdeauna drept model pe „marele prieten” al Estului Europei. . CEAUŞESCU şi Securitatea: „… În puşcărie. În pofida acestor viziuni aparent diferite. orientat mai mult către Moscova (comunismul de orientare stalinistă). 1998. poporul sovietic şi au urmărit crearea omului nou1. şi pe 28 iunie ocupă Basarabia şi Bucovina din Nord. La fin de CEAUŞESCU…. împreună cu puşcăriile Gherla. Robert Laffont. pentru a impune sistemul marxist. Ateu prin definiţie. În noapte de Paşti din 1950. („religia este un opiu pentru popor” Karl MARX). Bucureşti. 19. impuse de o existenţă trăită la limita sărăciei 5. comunităţi de toate felurile care hrăneau în trecut cu seva lor ţesutul corpului social”. în favoarea Bulgariei. 119 – 120.55. Paris.

conserve de peşte. copii şi soţiile erau reţinute ostatece în ţară până când cel care era în afară strângea suma necesară. ara aprins. era redusă la minimul strict. uneori de pe o zi pe alta. Şi. Apartamentele nu erau mai bine dotate. Securitatea era simbolul Statului. Fără lumină. n. 22 . 24 – 25. Pentru a preveni avorturile clandestine. mă duceam să văd aceste cozi interminabile. A raţionat totul. un întreg popor trăia din informaţii şi represiune. Această oroare. Sunt peste tot. puteam găsi pâine. La révolution n’a pas eu lieu…. (benzina. în plus. Şi totuşi. lapte reconstituit. Îmi aduc aminte de reuniunile din Minister de unde ieşeam îngheţaţi şi am văzut. dintre care cele mai puţin impresionante nu erau acelea ale automobilelor la pompele de benzină. cu putere scăzută. iar aceasta trebuia suportată. 1 kg de făină. Automobiliştii avansau împingând maşinile cu mâinile pentru a economisi benzina. Este foarte dificil să enumerăm toate faţetele acestei terori cotidiene. aceasta trebuia să se deplaseze. scriind cu mănuşi de lână în mâini: erau mai puţin de 8 grade în sală. […] Pe întreg parcursul şederii mele. care deseori erau urmate de consecinţe dramatice. era mai ales un dispreţ moral. era şi mai greu datorită întunericului: un lampadar din zece sau aproape. […] Psihoza era atât de răspândită încât majoritatea oamenilor făceau exces de zel. la 20 litri pe lună pentru fiecare maşină. CEAUŞESCU îşi dispreţuia colaboratorii. controlată în mod centralizat şi nu pe blocuri. 236. au cauzat moartea a peste 30 de copii din incubatoare9. si integrarea într-o spiritualitate atee a întrerupt de asemenea si evoluţia normală a pluralismului religios. […] Într-o astfel de situaţie. Căldura. fără viitor. în afară de faptul că crea familii (prea) numeroase care trăiau într-o mizerie neagră. pentru a putea face plinul. n. victimele hemoragiilor. La fin de CEAUSESCU…. Ameninţările pe care le făcea îi conducea pe majoritatea oamenilor să practice autocenzura şi autolimitarea”. De pâine pe zi şi de persoană.[…] Aici intervenea fenomenul Securităţii. 9 Ibidem. şi energia electrică).000 dolari. funcţiona ca un fel de veioză. ginecologul nu avea dreptul să o îngrijească pentru că ar fi fost condamnat pentru participare la avort. Stând la coadă. Sfârşitul lui CEAUSESCU…. cinci ouă pe lună şi 300 gr. datorită regulării gazului. la Biblioteca Naţională. Reuşise să invadeze totul. în perioada 1984-1985. pp. măruntaie şi ouă. 250 gr.). nu am întâlnit o asemenea penurie. doctorul era autorizat să o îngrijească. pp. foarte des. nu împiedica un număr mare de avorturi clandestine. De la miliţia de bază. Caloriferele erau puţin mai calde decât temperatura camerei. p. CEAUŞESCU era un negustor de sclavi. nu mai erau îngrijite în spitale. secţiile de asalt şi până la informatori trecând prin agenţii care se ocupau cu ascultarea. consideră istoricii contemporani. produsele alimentare raţionate cuprindeau: 1 kg de zahăr. să stabilească procesul verbal şi. cârnaţi. produsele alimentare8 şi produsele energetice. Dar oricât am căutat în memoria mea: nici în Franţa ocupată. […] În afară de acest lucru.„Teroarea lui CEAUŞESCU a fost impregnată de un cinism şi de o imoralitate incredibilă. de un organism de opresiune al Statului: Securitatea. Jean – Marie LE BRETON. văzând că vine o pacientă aproape moartă la serviciul de urgenţe. dacă nu să moară practic de foame. Pentru a obţine aceşti bani. în martie 1987. […] Poporul român avea incontestabil impresia că o fatalitate se abătuse asupra lui. candidaţii nu puteau lua la plecare decât câte o valiză în fiecare mână. Preţul se învârtea în jur de 10. Populaţia se predase duşmanului fără să opună rezistenţe”6. dar în mod sigur cunoştea sărăcia. săracele femei nu supravieţuiau acestei proceduri penale. pp. studenţi cu pardesiurile pe ei şi cu fulare. Mii de persoane inutile. Patru sute. camioane livrând la măcelărie oase de vită provenind de la atelierele de ecarisare. Carnea era ea exportată. Şi atunci când nu murau din lipsa îngrijirilor şi din absenţa medicamentelor. puţin ulei şi zahăr. întâmplarea permitea uneori să găsim legume. […] Parcursul pietonului căutându-şi raţia. Această stare de psihoză era provocată şi întreţinută în întreaga ţară. toată energia. Românii erau invitaţi. fără hrană. Frecventele opriri ale curentului. De margarină. controalele ginecologice erau practicate chiar la locul de muncă (ne putem imagina în ce condiţii!): Statul era informat înaintea mamei. Aceasta nu era scumpă dar era raţionalizată (20 de litri de benzină pe lună. cinci sute de maşini aşteptau. Suntem înconjuraţi. Românii trăiau în disperare10. Ibidem. Persoanele în vârstă. pentru că a vândut zeci de mii de cetăţeni care vroiau să părăsească ţara. 16 – 18. după cum pretindea zvonul public şi populaţia nu avea dreptul decât la oase? Nu aş şti să spun. oraşul Bucureşti nu cunoştea foametea. […] Am văzut de exemplu. Pentru restul. Era o viaţă de mizerie. Este inutil să specificăm că. 10 Jean – Marie LE BRETON. trupele de frontieră. 8 În 1989. nici în URSS sau în alte democraţii populare pe care le-am vizitat. CEAUŞESCU a introdus măsuri de austeritate fără precedent. Religia în perioada comunistă – elemente juridice constituţionale Contestarea tradiţiei istorice şi spirituale de către comunism. odată cu venirea serii. 167 – 169. 6 7 Victor LOUPAN. fără libertate. acestea îngheţau de frig până la moarte în apartamentele lor lipsite de încălzire şi lumină. toată inteligenţa se concentra asupra subzistenţei”. au fost astfel exterminate.7 Pentru a plăti datoria externă a ţării. În buticuri un singur bec. numai după aceea. Trebuia mai întâi să anunţe poliţia. „Aceasta făcea ca pe societatea română să cadă o ameninţare constantă şi multiformă. „În 1987. cel puţin să suporte cele mai grave lipsuri. pentru că erau în vârstă.

O mare parte din clerul si ierarhia superioară a Bisericii Greco-catolice a fost trimisă in închisoare sau siliți sa locuiască in exil in diferite mânăstiri sub stricta observație din partea Securității. 11. 1948. 23 . pp. In mod concret. Bucureşti.Noua Constituţie adoptată în aprilie 1948 menţiona: „Libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă sunt garantate de Stat. op. Un moment dramatic al intervenției brutale. dar a fost in permanenta aspru controlata si cenzurata. Constituţiile române. 9. IANCU. 10. 3. Constituţia prevedea şi faptul că: Cetăţenii au dreptul să se asocieze şi să se organizeze dacă scopul urmărit nu este direcţionat împotriva ordinii democratice stabilite de Constituţie” (art. a regimului totalitar in viața religioasa din Romania a fost la sfârşitul anului 1948 când. aprobare ce nu a fost dată niciodată asociaţiilor religioase în cei aproape 45 de ani. au fost adoptate trei Constituţii. etapă marcată de arestările masive. 8. Biserica Ortodoxa Romana Biserica Romano-catolica Biserica reformată (calvina). publicată din nou în 1986. 1995. 14. 116 – 117. (Sinodo-prezbiteriana. rasă. credincioșii ortodocși de stil vechi). sunt egali în faţa legii” (art. putem distinge trei etape de analiză. 6. iar Concordatul care specifica relaţiile între Statul Român şi Vatican fiind anulat. Biserica Unită cu Roma. Constituţiei. 32)11. bunurile şi bisericile sale fiind luate de Stat şi date în folosinţă Bisericii Ortodoxe. in întreaga perioada comunista vom constata o divergenţă fundamentală între afirmaţiile dogmatice exprimate de sistemul legislativ referitoare la respectarea libertăţii religioase si realitățile din teren. • Prima. nedemocratice.P. „ Monitorul oficial’. În perioada 1945-1989. cea a colaborării cu puterea comunistă. Gheorghe IANCU.A. • A doua etapă. saşii luterani). „ Monitorul oficial’. Biserica Creștină după Evanghelie 13. 4. a fost desfiinţată. ed. iar credincioșii fideli ai Bisericii au fost atent supravegheați de regim pentru a elimina orice forma de rezistenta sau intenție de revenire la organizarea administrativa a Bisericii Unite de dinainte de 1948. religie sau grad de cultură. 1952. de naţionalitate. acest drept nu a putut fi exercitat pentru că. 11 12 Ioan MORARU. Biserica creştină de rit vechi. Biserica Adventista de ziua a 7-a 12. 1995. 7. Cu toate că posibilitate constituirii altor culte sau asociaţii religioase era prevăzută. Toţi cetăţenii „fără distincţie sexuală. Unele au supravieţuit totuși desfăşurându-şi activitatea în mod clandestin şi folosind cele mai variate forme pentru a ocoli supravegherea politică (Martorii lui Iehova. cea a acceptării regimului. 1965. Biserica evanghelica C. În acest context tensionat a fost adoptată Legea (Decretul) 177 din 4 august 1948 privind regimul general al cultelor din România. Cultul Musulman (islamic). Au fost aprobate statutele a 14 culte recunoscute legal de Statul roman prin Decretul 177/ 1948: 1. Bucureşti. cf. Ioan MORARU . etapa rezistenţei având drept expresie protestele directe sau indirecte împotriva regimului. Biserica Unitariana Biserica evanghelica S. cit. 16). Greco-catolică. Constituţiile Române. Biserica Baptista. 2. • A treia etapă. În domeniul religios. Legea cuprindea principiile generale referitoare la organizarea si desfășurarea vieții religioase. Sectele sau noile mişcări religioase nerecunoscute de Statul comunist s-au auto-dizolvat în mare parte sau au fost desfiinţate. 27). securităţii publice şi bunelor moravuri” (art. Ch. Libertatea religioasă acordată constituţional în 1948 a fost recunoscută în mod permanent în toate Constituţiile perioadei comuniste12. Cultul Mozaic (iudaic). (de Confesiune Augustană. era necesară aprobarea ministerului de competenţă. Cultele religioase sunt libere să se organizeze şi pot funcţiona în mod liber dacă ritualul şi practica lor nu sunt contrare Referitor la religie în perioada comunistă. a treia . o astfel de aprobare nu a fost niciodată acordată între 1948 si 1989. pentru recunoaşterea legală a unei asociaţii. Biserica armeano-gregoriană Biserica Penticostala. 5. secuii).

au fost distruse. p. 15 Denis DELETANT. sacrificând propria sa autoritate morală. Mai mult de jumătate din mănăstiri au fost închise şi 2000 de credincioşi au fost obligaţi să părăsească viaţa monastică şi trei seminarii teologice au primit interdicţia de a funcţiona (în 1959). să devină o cazarmă a trupelor Securităţii în urma izgonirii celor 300 de maici.. baptişti.14 Numai cei care nu au cunoscut privaţiunile şi frica Securităţii din interiorul ţării şi care au fost numai spectatorii evenimentelor (de exemplu anumiţi cercetători occidentali care acuzau. Idem. Astfel. în 1972 (16 ani mai târziu deci). CEAUSESCU şi Securitatea . clasate monumente istorice. Biserica nu avea decât două posibilităţi în această situaţie: a accepta sau a fi în ilegalitate. călugări...p. La Bucureşti. uneori aparente. 1997. Biserica Ortodoxă trebuia să supravieţuiască persecuţiilor atee ale regimului pentru că reprezenta cultura şi istoria poporului român. religioase şi laici au fost arestaţi.. Compromisurile. fără să mai vorbim de transformarea bisericilor şi mănăstirilor în depozite de cereale sau hangare pentru maşinile agricole. . Soluţia intermediară aleasă implica supunerea. uniţi. Mânăstirea Dervent din Dobrogea precum şi mănăstirea Piteşteanu. au tăiat barba călugărilor şi i-au ras după care i-au gonit.13 „Loialitatea Bisericii vizavi de Stat era condiţia sine qua non a libertăţii sale. cele două biserici ale mănăstirii Vărzăneşti au fost transformate în grajduri pentru vaci. cu 575 călugări şi 1493 credincioşi”16. unde lucrurile s-au petrecut în aceeaşi direcţie colaboraţionistă. fuseseră înlocuite de noul regim şi de faptele istorice interpretate într-o perspectivă marxistă. Un martor al închiderii mănăstirii descrie modul barbar şi sacrilegiul pe care l-au înfăptuit membrii Securităţii. în timp ce toate celelalte instituţii ale ţării (monarhia. şi chiar istoria României. este de ajuns să privim ţările vecine ale României.. pentru supravieţuirea sa fizică”. Olivier GILLET. fie ei ortodocşi. în ultimii ani. au permis salvarea Bisericii şi chiar existenţa sa. Iată câteva exemple despre ceea ce a putut însemna persecutarea mănăstirilor ortodoxe în perioada regimului comunist. p. din sud-estul României de lângă Galați. au fost închise în 1959 şi transformate în cooperative agricole de producţie. După statistici. decât jumătate din mănăstiri (114). Pantelimon şi Schitul Maicilor. 35. patru mari mănăstiri. precum Polonia. Biserica Ortodoxă de colaborare şi de cezaro-papism) îşi pot permite să discrediteze memoria suferinţelor clerului sau credincioşilor. Totuşi. Cotroceni. Religie şi naţionalism . Monahismul român a fost ţinta preferată de distrugere a regimului comunist instalat în România după al Doilea Război Mondial. p. Înţelegem întreaga ambiguitate a noţiunii de libertate de conştiinţă înţeleasă în aceşti termeni şi în acest context. nici Biserica Ortodoxă din România nu a rămas la adăpost de toate persecuţiile regimului împotriva religiei.. Era singura instituţie care asigura legătura între trecut şi viitor. În ciuda aversiunii regimului faţă de credinţă. făcând zel şi furie. catolici. Ungaria. din peste 200 de mănăstiri cu 7000 de credincioşi în 1956. ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist. Ironia sorţii face ca mănăstirea Vladimireşti. Universităţii din Bruxelles. 209. Văcăreşti.LIMITELE LIBERTĂŢII RELIGIOASE. CEAUSESCU şi Securitatea. de refugiu pentru cei care sufereau fără speranţă din cauza regimului ateu”15. musulmani sau alţii. Celulele au fost transformate în ferme 13 14 Denis DELETANT. pentru perioada 1958 – 1963. la sud de Bucureşti. trimişi acolo: „Era într-o zi de Vineri Sfântă de Paşte din anul 1959. ed. partidele politice). Pentru a înţelege mai bine această afirmaţie. „2500 de preoţi. În Vrancea. 16 24 .29. etc. dar de tradiţie catolică sau protestantă. in timp ce in Rusia zeci de mii de credincioși şi membrii ai clerului rus au fost deportați in Siberia.208. Cehoslovacia. nu mai exista. Biserica Ortodoxă Română în perioada comunistă – preţul supravieţuirii Analiza Bisericii Ortodoxe Române nu se deosebeşte cu mult faţă de ansamblul religios al ţării prezentat până acum. Bruxelles. „uşile bisericilor au rămas deschise şi bisericile existau în calitate de sanctuar. „Biserica Ortodoxă a pactizat cu regimul comunist.. Securiştii (membrii Securităţii). făcute de Biserica Ortodoxă în perioada comunistă.

p. p. Bartolomeu DOLHAN. era atât de slaba încât repararea frecventă era o necesitate imperativă). întărit de măsuri administrative. şi de a crea un fel de apartenenţă totală la nevoile „superioare” ale societăţii comuniste.. 18 biserici şi o sinagogă au fost demolate. nervozitatea oamenilor şi pentru a umple astfel timpul liber care le rămânea (în deosebi femeilor şi pensionarilor). CEAUSESCU şi Securitatea. mărturii ale românilor şi consideraţii.. În timpul săptămânii. la faimoasele zile de „muncă patriotică”. Vasile VASILACHI. Arsenie PAPACIOC. Toţi călugării ortodocşi care au făcut parte din mişcarea spirituală „rugul aprins”. Sărbătorile laice înlocuiesc treptat sărbătorile religioase 17 DURA. Felix DUPNEAC. profitând de timpul lor liber. 79 – 87. mereu în cantităţi insuficiente. membrii Securităţii au furat tot ceea ce se putea lua. îşi făceau proviziile pentru săptămână. „pentru a nu perturba procedeul de producţie” din restul săptămânii. nu se făcea decât spre orele de închidere. – ului (cooperativa agricolă de producţie). pentru agricultori. Întâlnirile Partidului şi Sindicatului aveau loc mai ales duminica dimineaţa. precum Dacia. 72. sihăstria Grotei din Ialomiţa.288. Pentru repararea maşinilor. Considerăm o datorie de onoare să amintim aici numele lor: Sofian BOGHIU. o muncă aproape gratuită. Pr. Pentru ţărani.agricole. Magazinele alimentare erau deschise şi aprovizionate în general duminica dimineaţa. a devenit o colonie pentru muncitorii forestieri. instituţiile de învăţământ erau obligate să organizeze activităţi suplimentare cu conţinut politic. Justin PÂRVU.18Istoricul Răzvan THEODORESCU şi preotul ortodox Gheorghe Calciu DUMITREASA au fost arestaţi în martie 1979 pentru că au militat împotriva demolării Bisericii Enei situată în centrul oraşului Bucureşti. Bartolomeu ANANIA. garajele erau deschise duminica dimineaţa (calitatea maşinilor de fabricaţie autohtonă. restrângea în mod sever posibilităţile indivizilor de a participa la activităţile religioase organizate. Monahismul român în anii 1948 – 1989. au fost duşi la puşcărie şi obligaţi să facă ani grei de deportare în câmpurile de concentrare comuniste. pentru a mări aşteptarea. respectul pentru „ziua lui Dumnezeu” – a timpului liber deci. Dr. ed. iar meciurile de fotbal sau handbal. pieţele de duminica rămâneau cele mai atrăgătoare pentru că oamenii. Nu trebuie să uităm masacrul patrimoniului cultural prin demolarea unei mari părţi din casele şi bisericile istorice din Bucureşti. în mod indirect credincioşii să meargă duminica la biserică. Monahismul român în anii 1848-1989. A.19 Duminica. 1994. Oltcit şi Aro. 19 DURA. pentru a face loc proiectelor arhitecturale ale lui CEAUŞESCU. Toate emisiunile de televiziune din timpul săptămânii erau „emisiuni cu caracter informativ şi patriotic” (2 ore de televiziune pe zi). duminica dimineaţa. ţăranii erau obligaţi să muncească pe terenurile C. Aceste activităţi erau totdeauna gratuite. pentru „înfrumuseţarea” satului sau oraşului. nu le rămânea deci decât duminica dimineaţa pentru a-şi cultiva propriile pământuri. patriotic. obiectele preţioase de cult şi sfintele icoane”17. Pentru a împiedica. Arsenie BOCA. În 1961. filme artistice sau de aventură pentru copii şi tineri. Această aprovizionare. Antonie PLĂMĂDEALĂ. un incendiu distruge clădirile iar pe ruinele vechii sihăstrii se construieşte un restaurant. Ioan. . Partidul comunist găsise cele mai ingenioase „soluţii”. de la mănăstirea Antim din Bucureşti. Statul – Partidul încerca să distrugă spiritualitatea oamenilor. Pr.. pentru că regulile Bisericii Ortodoxe nu permiteau celebrarea liturghiei după amiaza. P. desene animate. 25 . Ioan. care rămâneau singurul divertisment pentru tineret. Bucureşti. Slujba este mereu celebrată dimineaţa. Dr. veşmintele sacerdotale. a fost transformată din ziua consacrată Domnului într-o zi pentru Partid Ateismul. Harisma. Benedict GHIUŞ. totdeauna duminica. Adrian FĂGEŢEANU. Pentru şcolari. numai cu excepţia zilei de Paşte când este celebrată la miezul nopţii. singurul moment de divertisment se situa duminica dimineaţa: emisiuni speciale pentru femei. pp. erau organizate duminica dimineaţă. Roman BRAGA. şi anume: • Prezenţa obligatorie. juridic şi sportiv la care elevii şi profesorii erau obligaţi să participe. Din cauza neglijenţei lor. adoptat şi propagat în mod oficial. 18 Denis DELETANT. La plecare. Sandu TUDOR. Acest lucru se întâmpla numai dimineaţa. etc. • • • • • • Prin toate aceste activităţi de „duminică dimineaţa”. Între 1948-1987.

însă încep a fi simţite deja unele semnale încurajatoare precum scăderea inflaţiei si reluarea creşterii economice. pentru ca la 1 ianuarie 2007 Romania sa devina membru al U. Suntem încă departe de a vedea încheiat procesul de redresare economico-socială a ţării. creştin ortodoxă. Revelionul Luna martie. capabili de a lua singuri o decizie. Menţinând o industrializare şi o urbanizare la nivel înalt. misionare şi chiar sociale. 1 mai – ziua muncitorilor. părinţilor care aveau copii sub 18 ani. **************** 26 . schimbarea regimului comunist cu un regim democratic s-a făcut cu mari sacrificii. regimul comunist menţinea societatea într-o situaţie instituţională şi culturală. Moşul Gheţarilor. Din acest motiv în timpul revoltei populare din 1989. Revoluţia din Decembrie 1989 vine să restabilească respectul valorilor umane şi libertatea individului. ceea ce este în mod clar un paradox. Din cauza penuriei produselor tradiţionale şi a cadourilor de Crăciun (banane. luna august este luna postului Adormirii Maicii Domnului). Au fost necesari mai bine de 16 ani de tranziţie dureroasă pentru a îndepărta efectele nefaste ale regimului comunist. (Crăciunul. cu inevitabilul procedeu de secularizare care îi însoţea. Moşul zăpezii. Partidul oferea gratuit (dar în urma unor impozite anuale) „cadouri” pentru „bradul de iarnă”. Naşterea lui Isus Hristos).E. 23-24 august ca sărbătoare naţională de luptă împotriva fascismului şi imperialismului (în tradiţia orientală. Biserica Ortodoxă a fost obligată să devină un simplu „practicant de servicii religioase”. În consecinţă. cu sărbători precum: 1 martie – ziua cadourilor. „Moş Crăciun”. Situaţia economică dezastruoasă în care politica centralizată a regimului dictatorial al lui Ceauşescu a adus ţara. aprilie şi mai (luni ale postului Paştelui). pentru a împiedica populaţia să facă rezerve de alimente prin conservare la congelator sau frigider. „Programul zilnic” de energie electrică. Importanţa acordată celebrării sărbătorilor laice oficiale contribuia în mod involuntar la accelerarea procedeului de secularizare – înţeles ca o marginalizare a influenţei instituţiilor religioase în societate. în timpul posturilor religioase. • • • • • • Bradul de Crăciun a fost înlocuit cu Pomul de iarna. devine sărbătoarea iernii şi a zăpezii. a determinat ca majoritatea populaţiei să găsească în instituţiile ecleziale unicul refugiu de libertate şi speranţă. a. 1 ianuarie (Sfântul Vasile). Concluzii În timpul perioadei comuniste. devine Moș Gerilă. şi-n consecinţă pentru a determina un comportament permanent de „stat la coadă”. 8-9 mai – ziua tinerilor. ceea ce a cauzat atrofierea dimensiunii sale pedagogice. Moşul Iernii. „Moşul Frigului. magazinele alimentare erau aprovizionate cu cantităţi suplimentare de produse de mezelărie şi măcelărie dar. provocând formarea unui comportament de timiditate pastoral misionară care nu a fost depăşit în totalitate nici până în prezent.” Perioada între 28 decembrie şi 2 ianuarie. situaţie care a rămas neschimbată chiar după aceea şi în cei 15 – 18 ani care au urmat. 8-9 martie – ziua femeilor.30 dimineaţa şi 19-20 seara. pre – modernă. Biserica si Armata fiind instituțiile publice in care romanii au cea mai mare încredere. Acesta menţinea clientela politică şi nu făcea nimic pentru a transforma indivizii în cetăţeni responsabili. etc. Un moment deosebit de important al istoriei postdecembriste îl reprezintă asigurarea securităţii militare a ţării prin integrarea în structurile militare NATO in anul 2003.). portocale. Deseori. împotriva regimului comunist. este înlocuita cu sărbătoarea Noului An. ciocolată. mai ales economice. prăjituri. modelul modernizării comuniste est–europene s-a caracterizat printr-o modernizare fără atingerea modernităţii.O altă metodă de desacralizare a societăţii române în perioada comunistă a fost şi cea a transferului comunitar al sărbătorilor religioase spre cele laice. curentul electric era întrerupt sistematic. Biserica Ortodoxa si în general cultele recunoscute s-au bucurat de o foarte mare încredere din partea populaţiei. etc. În pofida tuturor beneficiilor aduse. sau crearea unor sarbatori laice care sa preia încărcătura religioasa a diferitelor perioade ale anului. de apă caldă şi apă curentă era: între 6 şi 8. cu nesemnificative schimbări de orar pentru întreaga ţară.

Luckmann recurge la conceptul de „religie invizibilă” („invisible religion”) pentru a defini formele religioase non-instituţionalizate care s-au dezvoltat în societăţile moderne în comparaţie cu Bisericile creştine. Grace Davie vorbeşte despre „credinţă fără apartenenţă”. p. puternic instituţionalizate26. aspecte privind fenomenul de globalizare. ateism . secularizare. Această răspândire a religiosului în secular se observă mai ales în modul în care manifestarea credinţei se exprimă în comportamentul omului modern. cit. cu atât va regresa religia”21. Social Compass. influenţată fiind de factori socio-istorici.EVOLUTIA SOCIETATII CONTEMPORANE DIN PERSPECTIVA VIETII RELIGIOASE: RELIGIE SI MODERNITATE. 98 23 Albert PIETTE.. Blackwell. El „deplasează radical analiza clasică” asupra pierderii de plauzibilitate a credinţelor religioase confruntate cu raţionalitatea. 1967. Pentru a putea avea o atitudine corectă faţă de unele aspecte care definesc societatea contemporană. incompatibil cu societăţile aflate pe drumul progresului economic şi social”20. 1994 24 Grace Davie. 1995. Sociologie des religions. Încercând să definească religia propagată astăzi prin noile mişcări religioase. raţionalizarea. Religiosul contemporan nu se mai exprimă doar în forma sa pur tradiţională. vol. 27 .Credinţă fără apartenenţă. globalizarea. T. op. Ideile marxiste şi apoi acelea ale comunismului au accentuat această manieră de „a considera religia ca un fenomen social depăşit. secularizarea şi pluralismul. moduri specifice de exprimare ale societăţii contemporane. Astfel. modernitatea ar fi condus la o dispariţie a religiosului sau la o diminuare semnificativă a influenţei sale. Oxford. PUF. 88. Ceea ce ne propunem aşadar după aceste lămuriri introductive este să dăm răspuns la întrebarea: Cum trebuie înţeleasa evoluţia societăţii contemporane din perspectiva vieţii religioase? Pentru aceasta e necesar să înţelegem care sunt formele moderne prin care se exprimă religiozitatea în societatea contemporană. op. 22 Idem. fenomen care conduce inevitabil la slăbirea instituţiilor religioase tradiţionale şi implicit la o înflorire a unor forme noi de religiozitate25. Religie şi modernitate Între religie şi modernitate există. ci se va recompune după alte reguli. pluralizare. p. mulţi analişti le interpretează în raport cu religiozitatea tradiţională instituţionalizată. J. 41. pot fi înţelese „după logica unui joc cu rezultat nul: cu cât avansează modernitatea. p.P. Idem.. devenită 20 21 Jean–Paul WILLAIME. globalizarea. integrare. de logica raporturilor între religie şi modernitate. definind astfel explicativ raporturile între modernitate şi tradiţia religioasă. nu reprezintă probleme sociale ci fenomene sociale. New York. cit. 82. 26 Thomas LUCKMANN. Într-o evoluţie previzibilă a societăţii industriale. Cu toate acestea insa. Sociologie des…. diverse tipuri de religiozitate care pot fi numite „religiozităţi laice”. „Religiozităţile laice: o hibriditate exemplară pentru antropologia religiosului”. concurenţial. indiferentismul religios. Religia în Marea Britanie din 1945. In acest sens trebuie să ţinem cont in mod special. la care se adaugă paradigma secularizării. Aceste raporturi între modernitate şi religie. 1995. ci apar.indiferentism. Religiozitatea laică este o formă de tip „hibrid”23 împrăştiată între credinţă şi necredinţă. în absenţa unei apartenenţe ecleziastice. ci numai o scădere relativă a autorităţii acesteia in societate. 1994. „believing without belonging”24. chiar de la începutul coexistenţei lor socio-istorice la începutul secolului XX. 25 Jean–Paul WILLAIME. Secularizarea. 82. Paris. In mod vizibil religia nu va dispare din societate si din preocupările omului modern indiferent de influenţa sau evoluţia modernităţii. individualizarea. o antinomie care opunea modernitatea religiei. Dezvoltarea însă a unor forme noi si interesante de recompunere a religiosului în modernitate se manifestă în paralel cu diminuarea puterii sociale a religiei aflată în confruntare cu elementele caracteristice ale modernităţii şi anume: diferenţierea funcţională. The Invisible Religion. Willaime22 contrazice interpretarea lineara de mai sus considerând că scăderea influenţei sociale a religiei nu semnifică în mod obligatoriu si dispariţia religiei. e necesar mai întâi ca aceste aspecte să fie atent studiate. in pofida previziunilor pesimiste. MacMillan. cunoscute şi înţelese în contextul societăţii contemporane. p.

Paradoxul religios al societăţilor secularizate face posibilă coabitarea între „un proces istoric de secularizare a societăţilor moderne şi dezvoltarea unei religiozităţi individuale mobile şi flexibile care lasă loc si facilitează apariţia unor forme inedite de sociabilitate religioasă”29. cu abordări de credinţa. 28 . evident. după principiul „do it yourself”27 . suple şi pragmatice. Se poate observa o dezvoltare puternică a unor practici religioase efervescente sub forma comunităţilor emoţionale. 27 28 Jean–Paul WILLAIME. 1999. Această individualizare a credinţei determină de asemenea o percepţie subiectivă a religiosului. instituţionalizate. p. realitate care ne determina să punem sub semnul întrebării însăşi pertinenţa teoriilor despre secularizare. cit. 58. într-o formă. care se exprimă prin scurte expuneri de credinţă din ce în ce mai îndepărtate de „expunerile ample” folosite de tradiţiile religioase consacrate. Varietatea formelor de expresie a sentimentului religios in societatea moderna cunoaşte o exprimare impresionantă. avem o reală expresie a raporturilor între religie şi modernitate. p. 82.. ceea ce determină un fel de autonomie a actorului religios care îşi bricolează (aranjează) singur sistemul de credinţe. 1995. utilitarist-sincretistă. F. Champion şi Hervieu-Leger consideră că în modernitate religiosul nu-şi diminuează importanta si rolul social ci cunoaşte o reînnoire emoţională şi o întoarcere la extazul mistic. Plecând de la cele clasice. p. si mergând până la cele sincretiste. Subiectivitatea religioasă se exprimă. op. Sociologie des…. La religion en mouvement : le pèlerin et le converti. numite „religie la propria alegere”28. Flammarion. 36. tradiţionale. sau religie à la carte. 29 Daniele HERVIEU-LEGER. Idem. după cum afirmă Willaime. Paris. adeptul devenind foarte mobil la nivelul apartenenţei sale şi a percepţiei religioase.hegemonică (…) spre o identificare a formelor noi ale religiozităţii”.

Bucureşti. privatizarea sau marginalizarea religiosului şi. (…) Lumea obţine în final autonomia în raport cu un sacru care face ca omul să depindă de forţe necunoscute. Mult timp. Paris. dispariţia locurilor de cult şi abandonul practicilor religioase comunitare. sensul cuvântului a seculariza înseamnă a trece în patrimoniul statului un bun aparţinând Bisericii. dispariţia credinţei32. fără a presupune o înţelegere sau fie chiar si numai o intenţie directă a unor entităţi mai mult sau mai puţin ascunse. Durkheim sau Weber. 32 „Lumea a câştigat independenţă în domeniu gândirii.). În sens larg aşadar. în raport cu o religie care nu este altceva decât cultura sentimentelor care motivează frica şi dorinţa. Prin diferenţiere. Acest proces de laicizare presupune că. Strasbourg. un ateism creştin. scrie HAMILTON. În sfârşit. care susţine că Dumnezeu s-a retras. Termenul a fost introdus ca si concept ştiinţific de către Thomas Kuhn(1962). ed. Pesimiştii anunţau chiar moartea lui Dumnezeu33. sentiment dezvoltat la creştini şi la non-creştini. secularizarea defineşte un proces social de marginalizare a religiei. nu se întâmplă acelaşi lucru cu laicul. Fenomenul de secularizare religioasă nu poate fi înţeles decât dacă sunt cunoscute şi înţelese în primul rând mecanismele care definesc societatea modernă contemporană.50. 1997. ci de un fenomen mult mai profund în planurile culturale şi sociologice. religia găsindu-se în mod inevitabil descalificată în raporturile sale cu modernitatea şi cu procesul raţionalizării. ne trimite din nou la conceptul lui Durkheim de diferenţiere funcţională care „presupune că societatea îşi asumă progresiv toate funcţiile laice care aparţineau anterior religiei34. p. „Dar dacă secularizarea constituie o mişcare de eliberare. p. 58. Casterman. religia trebuia să fie înlocuită cu un fel de religie civilă.SECULARIZARE ŞI PLURALIZARE RELIGIOASĂ Secularizarea. Pentru Marx. pentru a interpreta realitatea religioasă europeană actuală. a fost adesea asociat cu cel de secularizare. După cum susţine O. Societatea laică. Aspecte ale credinţei. iar sfera religioasă însăşi este supusă criteriului raţionalităţii. Procesul de laicizare (care reprezintă autonomia diferitelor câmpuri ale socialului în raport cu religia). consideraţii sociologice asupra credinţelor şi practicilor religioase contemporane. op. dovada credinţei. pentru Weber. născută din procesul de diferenţiere. aceasta trebuia să dispară odată cu venirea societăţilor fără clasă şi a cu sfârşitul inegalităţilor sociale. (…) Nu este vorba numai despre o laicizare a instituţiilor ecleziastice. éd. raţionalizarea şi mundanizare. proces rezultat în urma evoluţiei societăţii moderne. Centurion. 35 Olivier TSCHANNEN. istoric si sociolog al ştiinţelor”. ca o religie”. Les théories de la sécularisation. 86-88. 1970. 29 . ed. Societatea modernă. Prin raţionalizare. Louis BOISSET. toţi au anunţat pierderea influenţei şi importanţei religiei în societăţile moderne. de a ataca religia şi implicit Biserica tradiţionala instituţionalizata. nici de o simplă eliberare de sub tutela clericală. este absent. ridicat la rangul de paradigmă în anii 1970. sfera non-religioasă laică. S-ar predica. Aş vrea să verific. care considera religia ca fiind „opium pentru popor”. HAMILTON. nici chiar pentru a-l nega”.64. 31 Jean Pierre Bastian. Pentru sociologi. reducând divinul la o simplă modalitate de a vorbi despre om. (…) Facem parte dintr-o lume în care întrebările nu se mai pun în raport cu Dumnezeu. Univers enciclopedic. odată cu dezvoltarea instanţelor civile. Droz. începe să funcţioneze conform criteriilor raţionale şi nu celor religioase. 64. viaţa socială se separă în mai multe sfere distincte: religioasă şi non-religioasă. religia devine o instituţie între alte instituţii şi îşi pierde dimensiunea globalizantă şi dominantă care o caracteriza pana atunci. ci la marginalizarea acesteia31. văzut ca un sistem ideologic închis în el însuşi. Paris. 1996. Cf. în consecinţă. Fie că vorbim despre Marx. Pentru Durkheim. pertinenţa acestui model. s-ar putea spune că este mort”. analiştii au privilegiat interpretările care postulau pierderea. Harvez COCS. Această desacralizare a lumii prin transformarea domeniului sacru într-un domeniu laic. Larousse. conţinând o morală care să permită consolidarea coeziunii sociale.citat de G. dezvrăjirea progresivă a lumii nu conduce în mod sigur la dispariţia religiei. 34 Jean Pierre BASTIAN Credinţa….De astfel. TAVARD. Tschannen35 (1992) fundamentul paradigmei secularizării se bazează pe un pe un nucleu format din trei elemente: diferenţierea. 33 „Propunerea unei versiuni laice a creştinismului poate părea interesantă. 30 Termenul paradigma se „refera la convingerile implicite pe baza cărora cercetătorii îşi definesc obiectivele si metodele. p. Introducere în teologia practică. cit. 1997. 1968. secularizarea apare ca un proces inevitabil. p. o paradigmă30 incompletă Evoluţia rolului religiei în modernitate a fost exprimată în manieră clasică prin conceptul de secularizare. Dicţionar de sociologie. în consecinţă. Rezistenţa religiei la ideile moderne. 1992. după cum fac câţiva teologi americani. Presse Universitaire de Strasbourg. Centurion. în Bernard KAEMPF (coord. Genève. pe scurt. pentru a sublinia importanţa raţionalizării asupra fenomenului religios în modernitate. 1972. p.

din Los Angeles la templele din New York. ea a fost văzută ca absorbţie a Bisericilor de către societate şi pierderea de conţinut religios distinct37.Prin mundanizare. Este o situaţie în care uniformitatea culturală sau spirituală nu mai este impusă de către o autoritate politică. din China în Sudan. în America. De aceea trebuie manifestată prudentă atunci când vorbim despre evoluţia fenomenului de secularizare a religiosului în societăţile contemporane şi aplicarea teoriilor specifice ale secularizării la scară mondială. Doubleday. Din Peru la Guatemala. dar este pretutindeni înfloritor. Pentru el. „The Desecularisation of the World: a global overview”. este pluralizarea ofertei în materie religioasă şi intrarea religiei în situaţia de liberă concurenţă într-o piaţă fără reguli. în consecinţă. sfera religiosului care se naşte din propriul său proces de diferenţiere. africane. 1999. Religion in Secular Society. Religia de astăzi nu numai că a supravieţuit. 38 Peter BERGER insistă asupra acestei teorii: Peter BERGER. Lumea de astăzi. Resurgent religion and World Politics. principiile generale precum raţionalizarea. Aceasta semnifică faptul că o întreagă latură a literaturii a fost etichetată fără exactitate de către istorici şi oameni de ştiinţă . 1966. 37 Bryan WILSON. A înţelege si conştientiza principiile specifice pluralismului religios si ale liberei concurenţe in domeniul produselor simbolice religioase este o necesitate si o provocare pentru abordarea unei strategii pastoral-misionare eficiente. unul dintre susţinătorii teoriei secularizării.sunt false. etc. El contribuie. apreciind că „dacă în Anglia ca şi în alte ţări ale Europei.. p. Caracteristicile procesului de secularizare la nivel global sunt numeroase şi diferite de la o regiune la alta. Londres. New York. Washington D. religiosul nu numai că a supravieţuit.inclusiv cele care îi aparţin . The Sacred Canopy. p. Pluralizarea ofertei religioase Un alt element caracteristic.G. teoriile secularizării . El consideră că lumea de astăzi. 1969. în unele aspecte mai religioasă chiar decât acum treizeci de ani. dar total nepotrivită pentru societăţile asiatice. În zilele noastre.laicizarea rămân valabile. latino-americane. 30 . secularizarea ar putea să fie o teorie regională care este într-o anumită măsură validă în societăţile lumii occidentale. la accelerarea procesului de individualizare al religiei şi provoacă. efecte secularizatoare. 114.) The Desecularisation of the World. Pluralismul religios constituie o componentă importantă a societăţii contemporane. a fost motivată prin reîntoarcerea vizibilă a religiosului. într-un mod involuntar. de exemplu cel al globalizării. Dificultatea de a explica întoarcerea religiosului în societăţile moderne l-a făcut pe Peter Berger. Elements of a Sociological Theory of Religion. care s-a remarcat încă din anii 1990. să afirme că lumea în care trăim nu este secularizată şi. Wilson consideră că există două tipuri de secularizare. în Peter BERGER (ed. dar explicabile în lumina acestor principii generale. chiar mai mult. secularizarea a fost văzută ca o părăsire a Bisericilor. El vorbeşte despre situaţia din America şi Europa. (…) este la fel de atinsă de religie ca întotdeauna şi. lor insa li se adaugă alte principii care în urmă cu treizeci de ani erau necunoscute. vedem dovezile acestei renaşteri. Abandonarea teoriilor privind evoluţia liniară a secularizării în sensul dispariţiei religiosului în societatea modernă. dar se află într-o înflorire continuă.2. B. în mod implicit. Ethics and Public Policy Center. cu mici excepţii. se apropie din ce în ce mai mult de interesele caracteristice sferei non-religiosului. nu s-a schimbat şi rămâne religioasă ca întotdeauna. 36 „Consider că presupunerea potrivit căreia trăim într-o lume secularizată este falsă. Watts.teoria secularizării este falsă. diferenţierea şi autonomia . cu unele excepţii. în unele aspecte. Este adevărat că în modernitatea întârziată. legat de noţiunea de secularizare. apariţia comunităţilor emoţionale.” Peter BERGER. „baldachinul sacru”38 fragmentându-se într-o multitudine de viziuni concurente ale lumii. Berger şi-a reiterat opiniile într-o lucrare cu un titlu semnificativ: „De-secularizarea lumii” (The Desecularisation of the World)36.

pentru a descrie funcţionarea democraţiei americane. este caracteristic S. încă de la începutul colonizărilor din secolele trecute. Plecând de la acest concept se poate construi o analiză pertinentă si un întreg discurs despre marketingul religios contemporan. Aşadar pentru a putea vorbi despre existenţa pluralismului religios trebuie să vorbim implicit şi despre competiţie sau concurenţă religioasă.A. nu este deţinută numai de o singură Biserică sau religie. oferă un exemplu de societăţi care combină modernitatea şi religia. p. care din acel moment.41 Varietatea formelor de expresie a sentimentului religios de astăzi. Într-un astfel de context putem defini pluralismul religios ca fiind o formă de exprimare a civilizaţiei dialogului şi a respectului reciproc intre actorii religiosi. privatizată este monopolul producţiei şi distribuţiei concepţiilor asupra lumii. Nici unul dintre grupurile religioase nu deţin monopolul absolut al relaţiei cu Statul. însă fiecare deţine suficientă influenţă. Reprezentările religioase colective sunt produse şi distribuite într-o piaţă relativ liberă”. termenul de pluralism religios exprimă un atribut esenţial al funcţionării societăţilor democratice contemporane. 1971. ca o componentă a societăţii moderne democratice. Juxtapunerea diverselor culturi religioase in sânul aceleiaşi societăţi contribuie la relativizarea „adevărului” fiecăreia şi. o deplină independenţă comunităţilor religioase. in Social Compass. Prima deoarece aici se menţine un nivel important de implicare religioasă (aproximativ 40% de practicanţi) şi pentru că aici se poate observa un rol important al mişcărilor fundamentaliste . „O caracteristică esenţială a formei de religie „moderne” . tradiţionale. până la cele sincretiste . în consecinţă. În S.Pluralismul religios Pluralismul religios defineşte structura pluri – religioasă a societăţilor democratice moderne. Thomas LUCKMANN.A. p.U. e necesar să existe un cadru juridic adecvat care să permită o competiţie funcţională. două ţări care reprezintă modernitatea. 281. 1995. Iar pentru ca o concurenţă religioasă să nu se transforme în conflict deschis. vol. – nici o sectă nu poate deveni vreodată majoritate şi să deţină monopolul în societate. La religion dans la conscience moderne. Paris. a doua pentru că este vorba despre o societate unde industrializarea s-a produs în cadrul unui sistem teocratic unde mişcările politico-religioase ocupă întotdeauna scena politică. pentru a-şi atinge propriile interese legitime. astfel că un bun muncitor nu era refuzat pe considerente de opţiuni religioase iar deseori era chiar preferat pentru că muncea conştiincios.poate fi abordată cel mai adesea plecând de la această serie de caracteristici esenţiale prezentate mai sus. Statele Unite şi Japonia. Termenul de liberă concurenţă a ideilor religioase.fenomen care adesea depăşeşte predicţiile cele mai rezervate . Le Centurion. cultural sau economic. 41 Jean Paul WILLAIME. deci putere religioasă. Sectele si Noile mişcări religioase in contextul fenomenului de secularizare 39 40 Peter BERGER. Existenţa pluralismului religios presupune că puterea religioasă este distribuită după anumite criterii de vechime istorică.U. „Transformations of Religion on Morality”. fiind un indicator important alături de pluralismul politic. p. op. de vizibilitate cultural spirituală sau de reprezentativitate numerică. Expresia cea mai des folosită în studiile de specialitate este acea de piaţă liberă a pluralismului religios – free market religios pluralism. puterea religioasă într-o societate mai precis în cadrul relaţiei dintre Stat şi Biserică. se vor găsi expuse preferinţei consumatorilor şi confruntate cu o logică de piaţă libera. Teritoriile întinse au asigurat. şi s-a conturat ca principiu la începutul secolului. Conform pluralismului religios.. 91 31 . „la birocratizarea şi standardizarea religiilor. înţeles ca formă de exprimare concurenţiala liberă a pluralismului religios. între diferite grupuri concurente. instituţionalizate. plecând de la formele clasice. 50 (3)/2003. a făcut neprofitabilă discriminarea din motive religioase. Utilizat în cercetările sociologice ale fenomenului religios. cit. 214-233. Această pierdere a monopolului in societate de către religia tradiţională instituţionalizata este un proces sociostructural care modifică statutul social al religiei40. Termenul de pluralism este specific ştiinţelor politice mai ales anii începând cu 60. care defineşte pluralismul religios. concurenţială”39. Ca urmare a nevoii permanente de mana de lucru ieftina si calificata – (in acest sens este interesantă istoria dezvoltării comunităţilor mormone).

op. ci este invitata să experimenteze o formă de înţelepciune care să îi confere o stare de bine. devin producători independenţi de idei religioase. pentru managementul relaţiilor publice. vol. − Comuniune emoţională: elementul central al activităţii noilor mişcări religioase se bazează pe expresia emoţiilor. Un alt factor subiectiv care favorizează propagarea rapidă a noilor forme de religiozitate este şi literatura religioasă (devotional literature) care alimentează din abundenţă piaţa literară cu volume despre psihologia populară. etc.Sectele şi noile mişcări religioase care se multiplică în lume cu o efervescenţă religioasă neaşteptată. J. cu posibilitatea de a se regăsi parţial în discursul altor mişcări religioase decât cea care la generat. diferiţi factori socio-economici de conjunctură. J. „Transformations of Religion on Morality”. relaţii cu media. BASTIAN et J. pluralismul şi individualizarea. Labor et Fides. secularizarea.Les Eglises entre l’Europe et la nation. cât şi printr-o serie de factori subiectivi cum ar fi specificitatea cultural . • expresia autonomă a conştiinţei morale. in Social Compass. ci finalitatea acţiunilor religioase este îndreptată în această lume. 45 Idem. Preocupat de această reînnoire religioasă. • scăderea influenţei politice directe a Bisericilor. ca urmare a formării unei mentalităţi moderne bazate pe emoţie şi senzaţie imediată46. „Este mai puţin o religie de clerici decât una de laici”44. 44 Idem. 46 Thomas LUCKMANN. p. noile mişcări religioase nu mai afişează o legătură cu lumea imaginară de dincolo. Genève. capătă o dimensiune holistică. p. caracteristice manifestării religiosului în modernitate.. cit. 281. publicitate. Acest aspect generează o anumită mobilitate şi circulaţie a adepţilor de la un grup la altul. sectele şi noile mişcări religioase tind să ocupe o sferă din ce în ce mai largă. În varietatea formelor de expresie a religiosului în modernitate. 25. ci se transferă în mod direct către adepţi. Este evident că instabilitatea mesajului religios creşte în aceeaşi măsură în care creşte mobilitatea individului. Expansiunea noilor mişcări religioase în societăţile contemporane este favorizată atât de elemente obiective. dans L’Europe a la recherché de son âme . − pragmatism: adeptul noilor mişcări religioase nu se raportează la un corpus de dogme şi tradiţii sfinte. de exemplu trăsături determinante. Willaime vorbeşte chiar despre „veritabile multinaţionale de salvare”45.). sfaturi astrologice. etc47. Sociologie des…. 47 Idem. p. etc. p. de jos. 50 (3)/2003. − Finalitate intra-mundană: adesea. 63. sunt repuse în discuţie42. 282 32 . în raport cu dispoziţiile etice ale aparatelor religioase. COLLANGE (eds. Este evident că mijloacele contemporane de informare în masă reprezintă unul dintre aceşti factori şi există analişti care susţin că acestea.F. 43 Jean. − Laicizarea autorităţii religioase: autoritatea instituţională în cadrul noilor mişcări religioase nu se mai exercită prin intermediul unui corpus de persoane distincte. 1995. în lumina elementelor care caracterizează situaţia europeană. bioenergie. • scăderea credinţei într-un Dumnezeu personal. P. considerate ca purtătoare a unei tradiţii sacre. răspund aşteptărilor colective şi individuale într-o societate destabilizată în care valorile. „Les religions dans l’espace européen”. chiar şi cele precum modernitatea şi progresul. practicile meditaţiei orientale. tehnică modernă.Paul Willaime. şi în special televiziunea. Dacă vrem să ne referim mai exact la actualitatea sectelor şi a altor noi mişcări religioase. − Fluiditatea mesajului religios: noile mişcări religioase au un caracter fluid în ceea ce priveşte internaţionalizarea. p. care îşi pot impune credinţa. 42 Jean Pierre BASTIAN. Jean Paul Willaime43 identifică o serie de caracteristici ale noilor mişcări religioase contemporane pe care le vom prezenta în continuare: − hiper-modernitatea metodelor misionare: noile mişcări religioase folosesc experienţa şi practica mijloacelor moderne de organizare şi difuzare în masă. care susţin o propagare rapidă a noilor idei religioase.morală a unui popor. • criza recrutării personalului clerical. putem distinge.. similitudini lingvistice.P. personale. în discursul lor.62-63. • diminuarea practicii religioase. cum ar fi: • eroziunea religiei instituţionalizate.

105. 48 „Multe dintre proiectele din biserica Noii Ere nici măcar nu încearcă să ajungă la instituţionalizare formală. Se fac puţine încercări de a transforma proiectele mici în corporaţii mari. Se creează reţele. ca şi dezvoltarea unei pieţe religioase concurenţiale. Avem deci.În general. o modernitate a dezamăgirii. sau. a lipsei utopiilor. cel puţin.cit. regresul Bisericilor istorice. a generat. o anumită revalorizare socio-culturală a religiosului. Diversitatea fenomenului religios. 1995. antreprenorială48. că există. în prezent. p. în capacitatea sa filosofică şi politică de a produce concepţii alternative ale omului şi ale lumii. ci unele dintre ele aspiră la a deveni organizaţii ample. o dificultate reală de a defini o formulă unică a modernităţii din perspectiva raporturilor sale cu fenomenul religios. o altă etapă a modernităţii care se caracterizează si printr-o importanta re-desfăşurare a religiosului ca răspuns faţă de procesul secularizării50. din punct de vedere ştiinţific. oferă o perspectivă din ce în ce mai complexă asupra modernităţii religioase. 104.. 282. noile tendinţe religioase nu aspiră la instituţionalizare. Idem. Această atitudine auto-critică a modernităţii nu este fără precedent: am văzut foarte bine acest lucru în domeniul politicii cu ocazia crizei marxismului şi a prăbuşirii regimurilor comuniste. se cultivă o mistică de reţea şi astfel se ajunge la naşterea unui „centru de cult” care poate fi exploatat comercial”. 49 50 Jean Paul WILLAIME. Luând în considerare toate aceste aspecte ale manifestării religiosului. în mod paradoxal. p. apariţia noilor credinţe în afara religiilor tradiţionale organizate instituţional. „Transformations of…. luând în considerare multiplele opinii terminologice. cit. p. Thomas Luckmann. favorizând astfel crearea unor reţele mistice şi un spaţiu de cult exploatabil într-o manieră comercială. op. Willaime consideră că suntem într-o fază a modernităţii. op. devenită auto-critică. în momentul de faţă. 33 . Deziluzia modernităţii. pe care el o numeşte ultra modernitate49. Putem spune în acest sens.

Anul 1989 reprezintă un important moment de cotitură în istoria românească contemporană. în contextul eforturilor de modernizare democratică şi politică. În acelaşi timp s-a putut observa deschiderea tot mai mare a societăţii româneşti faţă de ideile noi de pluralizare religioasă reală. Aceasta atitudine a îngrădit libertatea de exprimare si de manifestare religioasa. când Biserica Ortodoxă şi Cultele revin cu entuziasm în prim planul vieţii publice. In decursul istoriei România n-a înregistrat conflicte majore sub aspectul disputelor religioase. element cheie al identităţii Statului – Naţiune. şi influenţat. Romania fiind. societatea românească cunoaşte o importantă etapă de redinamizare religioasă fenomenul religios fiind influenţat de schimbările sociale majore care caracterizează întreaga societate românească. câmpul religios românesc s-a coagulat în jurul Bisericii Ortodoxe. Pentru a-şi atinge acest scop.M. pentru aproape 50 de ani.R. Peter Lang. Referitor la interesul cetăţenilor României pentru instituţiile si practicile religioase statisticile arata ca populaţia are un foarte ridicat grad de încredere in Biserica. de către Statul român.. aspiraţiile religioase şi actorii religioşi jucând un rol important în evenimentele care au marcat căderea comunismului. In pofida unei atitudini istorice conciliante totuşi viata religioasa din România a avut multe de suferit. totuşi au fost determinate să se retragă din sfera publică.M. Înainte de perioada comunistă. 256-266.Efectele concurentei religioase măsurate in funcţie de recensământul naţional al populaţiei din 1992 – 2002. iar propaganda politică de partid făcea elogiul ateismului de mase. făcând analizele în contextul apariţiei pluralităţii religioase dezvoltate. împreuna cu Polonia doua tari cu cel mai înalt nivel de religiozitate dintre toate fostele tari comuniste din centrul si sud-estul Europei51. in special după al Doilea Război Mondial. Având o ideologie atee. şi câmpul religios. între 1945 şi 1990. Bern. Pluralisation religieuse et société en Roumanie.O. atent controlată şi cenzurată de Statul comunist! După căderea comunismului. comunismul a supravegheat si cenzurat strict orice forma de manifestare religioasa libera. control şi cenzură a tuturor activităţilor religioase. cu toate că erau în mod strict supravegheate şi controlate. Această diversitate religioasă. éd. studiu pe documentele statistice ale recensămintelor naţionale si alte statistici in domeniu - În timpul perioadei comuniste s-a urmărit dacă nu eliminarea religiei din sfera publică cel puţin diminuarea prezenţei şi importanţei ei în societate. Noile forme de manifestare ale fenomenului religios se inscriu în logica raporturilor dintre religie şi modernitate. Bisericile şi cultele. Perioada comunistă se caracterizează – aşadar printr-o pluralitate religioasă. În special din acest motiv Biserica devine o instituţie inconturnabilă pentru legitimarea publică a noii puteri politice. chiar dacă nu erau legal obtructionate.R. care au fugit de teama persecuţiilor si s-au aşezat un regiunea Deltei Dunării unde trăiesc si astăzi. regimul politic totalitar a folosit o strategie permanentă de intimidare. în mod inevitabil. învăţământul religios a fost interzis în şcolile publice. dar nu interzise.R. ci chiar a constituit un loc de refugiu pentru minoritarii religioşi persecutaţi in alte tari ele Europei ca de exemplu pentru adepţii lui Jan Hus (1369-1415) care s-au refugiat in zona de Est a României sau pentru adepţii mişcării Raskol (1655) din Rusia. pp. din cauza instalării la putere a regimului totalitar comunist. acceptându-se o diferenţiere – diversitate etnică a expresiilor religioase fiind tolerate primele manifestări publice ala N. Societatea românească a fost confruntată cu acest tip de politică şi de atitudine timp de 45 de ani. caracterizată prin prezenţa numeroasă a N. În anii de după 1990 se accentuează un raport privilegiat de relaţionare între Stat şi B. specifică începutului de secol XX a căpătat timide accente pluraliste în perioada interbelică dar rapid descurajate în timpul perioadei comuniste când religia a fost inclusă într-un sistem planificat şi controlat de puterea politică fiind eliminată orice formă de concurenţă sau pluralism. au fost 51 Laurenţiu TANASE. 34 . Biserica fiind principala instituţie credibilă pe plan social. 2008. Schimbările socio-istorice şi economice majore care au urmat căderii comunismului au afectat.

Primele semne economice încurajatoare au venit începând cu anul 2000. după 1989 Bisericile si Cultele religioase din România au intrat intr-o serie de schimbări interne administrative in consonanta cu schimbările prin care trecea întreaga societate romaneasca. prin sosirea a numeroase organizaţii religioase noi. de exemplu. religia recapătă un loc si un rol important in cadrul noii societăţi libere si democratice. au fost arestaţi preoţi sau deserventi de cult si trimişi in închisoare. 1989. 238. a necesitat un efort considerabil din partea societăţii si clasei politice romaneşti. noile mişcări religioase rămânând marginale ca număr de adepţi in pofida eforturilor depuse de acestea sub aspect misionar si economic. a fost creditata cu foarte mare autoritate in cadrul instituţiilor nou create. pp. 109-110. Transformările nu s-au făcut insa fără convulsii sociale si fără dificultăţile generate de o inflaţie care părea in ani `95-`98 scăpata de sub control. apoi din 2004 inflaţia a fost sub 10% si a putut fi controlata prin masurile economice specifice. După înlăturarea regimului comunist prin Revoluţia din Decembrie. România devine membru cu drepturi depline al NATO in 2003 si al Uniunii Europene in ianuarie 2007. Sub aspectul vieţii religioase. constituirea unor noi instituţii administrative care sa corespunda vieţii democratice. Un alt aspect important observat a fost si entuziasmul religios public. venite in cea mai mare parte din America din cadrul bisericilor americane independente. atât sub aspect administrativ cat si politic. data fiind ponderea ei majoritara in societate. Cu toate ca structura vieţii religioase din România n-a înregistrat modificări semnificative prin conversii religioase importante. 120-124. fiind unul dintre actorii importanţi ai transformărilor înregistrate. p.2% in 15 ani fata de numărul total de biserici construite in România pana atunci in decursul istoriei52. totuşi.. etc. In prezent România este una dintre tarile atractive sub aspect economic dintre fostele tari europene comuniste. Favorabila aderării la spaţiul Uniunii Europene si la NATO. prezenta numeroasa a ofertelor religioase noi a fost perceputa de populaţie ca o adevărata invazie a sectelor. 35 . Ibidem. in primii ani după 1990 o serie de ierarhi ai Bisericii in Parlamentul României. comform prestigiului de care s-a bucurat intotdeauna in traditia culturala si spirituala a poporului român in decursul istoriei sale. parintele Tatu de la Manastirea Plumbuita sau Episcopul Calinic de Argeş. 52 53 Ibidem. au fost interzise manifestările religioase publice si a fost eliminat învăţământul religios din şcolile de Stat. Trecerea de la o economie centralizata si birocratizata excesiv către o economie capitalista a liberului schimb. creând o stare de iritare si de tensiune la nivelul vieţii religioase53. Întâlnim. România a adoptat o serie de reforme pentru revitalizarea economiei tarii si construirea unei mentalităţi democratice de tip capitalist bazata pe principiile libertăţii si ale pluralismului. încurajarea dezbaterilor parlamentare si a politicii de tip pluralist. Biserica Ortodoxa in special. Este semnificativ faptul ca numărul total de biserici nou construite in România intre 1990 si 2005 a fost de aprox. armonizarea legislaţiei interne in acord cu legislaţia europeana comunitara. Competiţia religioasa a înregistrat cote ridicate.dărâmate biserici. 3500 de lăcaşuri de cult ceea ce reprezintă o creştere cu 19. in special de expresie evanghelica si harismatică neo-protestanta.

1995. penticostala).2% 0.489 .2% 0.5% 1% 0. au înregistrat o diminuare a numărului de credincioşi in cei 10 ani intre cele doua recensăminte.23% 1. p.101.77. Bucureşti. ca pe baza declaratiilor individuale.135. 296).17. nu vom intra in alte 36 .17% Sursă: Tabel comparative redactat pe baza datelor oficiale ale Recensamântului naţional al populaţiei din 1992.79% 4.. I.50% 0.1.12. Am introdus pe o coloana datele corespunzătoare recensamantului din 1992 calculand procentajele pentru fiecare Biserica sau Cult recunoscut de Stat iar pe alta coloana am introdus aceleasi calcule dar pe baza datelor recensamantului din 2002.c) Structura religioasa tri-polara a societăţii romanesti Utilizând comparativ datele recensămintelor naţionale desfasurate in 1992 si 2002 putem observa configuraţia vieţii religioase in prezent si dinamica ei.76% .13% 0. diferente pe care le-am exprimat si-n procentaje pe urmatoarea coloana pentru a putea interpreta daca s-au inregistrat cresteri sau diminuari ale numarului de credinciosi pentru fiecare Biserica sau Cult recunoscut.403 .124 .71% . si comunitatea musulmana înregistrează procente importante de creştere.04% 0.mozaici Alte religii Fara religie Atei Religie nedeclarata 22810035 19802389 1161942 223327 802454 220824 109462 77546 76708 55928 49963 28141 21221 39119 9670 56329 24314 10331 8139 Procentaj % 1992 100.37.3. Bucharest.14.34% .25% + 25.22% .06% 0.984. Evident sunt numeroase cauzele care au stat la baza acestor evoluţii dar. sa facem o analiza atenta si corecta a dinamicii vietii religioase.94% .69% + 20.93% + 15..2% 0.035% 2002 21680974 18817975 1026429 191556 701077 324462 126639 93670 66944 67257 44476 + 18178 = 62654 38147 27112 8716 6057 89196 12825 8524 11734 Procentaj % 2002 100.1% 1.S.04% 0.414 . 2003.55% + 27.3% 0.25% .867 . precum si raportul procentual intre religia majoritara ortodoxa si celelalte minoritati religioase sau confesional creştine.1% 0.1% 0.4.N. Pentru o mai clară intelegere a dinamicii vietii religioase din Romania in ultimii 18 ani am redactat un tabel comparative cu datele privind structura religioasă a populaţiei conform recensamintelor naţionale din 1992 şi 2002. pentru studiul nostru privind comunitatea musulmana din România.N. vol.061 . ROMANIA – configuraţia religioasa a populatiei Interpretare comparativă intre Recensamântul national al populatiei din 1992 şi 2002 Religie .045% 0.S.4. Aşa cum se poate observa din tabelul de mai sus.6% 0.50% 0.66% .00% 3.40% + 35.72% + 20.31% 0. p.63% + 46. şi Recensamântul din 2002.36% + 58.613 + 32.21% 0. In cea de-a cincea coloana am mentionat diferentele numerice dintre cele doua REcensaminte.88% 3.39% 0.1.Confesiune 1992 TOTAL Orthodocşi Romano-Catholici Greco – catholici Reformaţi Penticostali Baptisti Adventisti de ziua a -7a Unitarieni Musulmani Creştini dupa Evanghelie Creştiniii de rit vechi Biserica Luterana (secui) Biserica Evanghelica C.49% + 44.177 + 16.8% 5.638 + 17.1.129.807 + 3. centralizate statistic la nivel national.006 + 5.3% 0. I. In acelaşi timp Bisericile neo-protestante (adventista.18% 0.03% 0.891 .31.97% .329 + 12.05% Diferences: 2002 / 1992 .11.595 Percentage % increase /decrease by … 2002 / 1992 .30.A.47.771 .764 + 11. 802-803.691 + 10. baptista.5% 0.377 + 103.73% 0. (I.31% 0.79% . T.513 . Bisericile tradiţionale (ortodoxa. Vrem sa precizam faptul ca formularul de recenzare atat la recensamantul din 1992 cat si din 2002 a continut si o intrebare despre identitatea religioasa a persoanei intervievate ceea ce ne-a permis.11.1% 0.039% 0.9.43% 0. catolica.12. grecocatolica sau protestante).00% 86.00% 86. (sasi) Evrei .

pentru comunitatea evreiasca avem identitatea religioasa mozaica.70% 90.fara religie declarata.13% 1. N.00% 80.00% 20. Catolica. pentru o populatie de 22.13% 1. pentru comunitatea turco-tătara avem religia musulmana.00% 30.7% declarat la ultimul recensământ in 2002. 802-803. Musulmani.810. Configuratia tri-polara a vietii religioase din Romania 86. I. De exemplu pentru etnia maghiara corespunde religia luterana. cu precădere verificabile. I. 86.M.00% 40.00% 0. Despre dinamica in sine a comunitatii musulmane vom reveni mai târziu in cuprinsul acestui articol. In cea mai mare parte numărul de ortodocşi aparţine etniei romaneşti.20% Biserica Ortodoxă Româna Bisericile entice. Toate celelalte religii minoritare sunt de fapt si expresii ale identitatii etnice. pentru minoritatea germana corespunde religia catolica.00% 12.2002.00% 70. Protestanti si neo-protestanti Atei.R. putem prezenta urmatoarea interpretare grafica: G. 37 . catolica sau intr-un procent redus cea unitariana. Greco-catolica.detalii in afara celor generale. in special in ceea ce priveşte mesajul misionar al noilor miscari religioase. De aceea. Bisericile neo-protestante precum si noile miscari religioase au insa un mesaj misionar care depaseste limitele identitare etnice si se adresează tuturor cetatenilor. Din interpretarea grafica de mai sus se poate observa ca majoritatea religioasa a României este cea creştin ortodoxa cu un procentaj de 86. vol.00% 50.035 locuitori. B. p.N. Referitor la configuratia vietii religioase din Romania dupa 1989..00% 60.20% Sursă: Recensamântul national .00% 10. înregistram deseori tensiuni intre comunitatile autohtone etnice structurate pe anumite criterii teritoriale si istorice si noii veniţi care ignora toate aceste elemente identitare.7% 12.S. etc.1. 2003. Bucuresti.

de la est la vest. proces care. după Tratatul de la Maastricht. constituţionalism. piaţa liberă concurenţială. daca este sa ne referim la specificul majoritar crestin al Europei din trecut. faţă de ortodocşi. poartă numele de construcţie a Uniunii Europene. Nu ne putem permite luxul. Aceasta a schimbat cursul istoriei contemporane şi a marcat în profunzime evoluţia relaţiilor internaţionale. pe cât este de urgentă şi necesară această reconstrucţie europeană identitar creştină pe atât este de dificil de realizat din cauza suspiciunilor dar în acelaşi timp. conştiente de derapajele care pot apărea pentru echilibrul social. în Europa secularizată de azi şi de mâine să mai existe dispute si diviziune la nivelul Bisericilor tradiţional-istorice. Întreaga acţiune a filmului pune în evidenţă o forma de frica istorica intre ruşi şi americani sugerând în acelaşi timp că in pofida acesteia. În acel articol se preciza faptul că. separaţia Bisericii de Stat. la Madrid. Referitor la situaţia lărgirii Uniunii Europene. numărul de cetateni de religie crestin-ortodoxa va creşte de la 10 milioane câţi sunt în prezent până la peste 40 milioane. din nou Europa. În plus. etc. în mod intrinesc o atitudine anti-modernă şi anti-Occidentală. din punct de vedere uman ei au mai multe aspecte în comun decât putem banui. Titlul articolului "The Ortodox are Coming !” relata povestea unui subiect de film numit „The Russians are Coming" in care un submarin rusesc eşueaza pe coastele Americii in plina criza a Războiului rece. De aceea ea se cere.E. construită sau mai bine zis re-construită. trebuie să constituie şi o asumare de către acestea a valorilor aşa-zis occidentale: liberalism. subliniindu-se necesitatea construirii in timp a unei mentalităţi europene care să încurajeze dialogul şi apropierea dintre diferitele culturi religioase şi istorice. Aşadar. iar dacă procesul de lărgire va continua vor mai sosi încă 200 milioane de ortodocşi. a constituit un eveniment central al sfârşitului de secol XX. în 1989. mai puţin elementele care separă şi mai mult pe cele care reprezintă moştenirea comună care altădată unea spaţiul european. trebuie avut in vedere faptul ca lărgirea Uniunii cu România şi Bulgaria inseamna in acelasi timp si o importanta prezenta ortodoxă. cu accente exclusiviste care refuză adesea dialogul şi apropierea faţă de creştinismul apusean.INTEGRARE EUROPEANĂ Căderea regimurilor comuniste în Europa. Însă. cred că absenţa dialogului atât la nivel politic cât şi la nivel religios are doza lui de contribuţie în încurajarea actelor teroriste care au lovit acum câţiva ani. Şi-n acelaşi registru definit de absenţa dialogului cred că trebuie privite şi numeroasele tulburări sociale provocate de publicarea în 2005 în Danemarca a unor caricaturi la adresa profetului Mahomed. Echipajul a fost ajutat de localnicii americani să se salveze cu submarin cu tot înainte să vină trupele militare U. drepturile omului. 38 . Transformările sociale care au urmat căderii comunismului au dus la o redefinire a relaţiilor socio-politice în întreg spaţiul european. transformând Ortodoxia dintr-o minoritate într-o denominaţiune importantă a Europei. Europa trebuie să facă eforturi să nu interpreteze Ortodoxia ca având. În acest context ar fi foarte util ca ţările majoritar ortodoxe din Est dar şi cele Occidentale. sau în Londra. Prima etapă s-a consumat în 2004 cu primirea a 10 noi membrii ajungând la 25 iar în 2007 a fost al 2lea val cu două noi state. considera multi comentatori ai fenomenului religios contemporan. Până in prezent însa dezideratul sufletului european rămâne doar o provocare. Religiozitatea lor a generat o serie de precauţii atât de ordin administrativ cât şi ideologic (ciocnirea civilizaţiilor). egalitate. Nu cred că este întâmplător faptul că cele două state care au rămas in al doilea val de integrare au o puternică identitate ortodoxă. România şi Bulgaria. Referitor la suspiciunile existente si exprimate desori oficial. din cauza auto-suficienţei Ortodoxe. libertate. respectul legii. pluralism. să evidenţieze responsabil.S. Sosirea ţărilor ortodoxe în U. nu doar forma cea mai potrivita de construcţie politico-economică. Air Force care fusesera alertate de frica unei invazii rusesti in America. Astfel ortodoxia crestina va deveni un important partener jucător în spaţiul unional. înainte de venirea schismelor de orice fel. în contextul religios european despre ce fel de identitate creştină putem vorbi? Cum trebuie să se poziţioneze Biserica Ortodoxa din România faţa de noul context socio-economic european? În mod evident o identitate creştină europeană distincta nu există concret in prezent. Ne reamintim ca una dintre aspiraţiile factorilor de decizie europeană este să se găsească şi un suflet pentru Europa. democraţia. în procesul extinderii europene aş reaminti un articol interesant scris de Nicolai Petro în martie 2005 cu un titlu sugestiv "The European Union: The Ortodox are Coming ".

alimentate numai de un exagerat spirit de conservatorism religios. necesitatea construirii unei noi colaborări şi a unui dialog responsabil între cele două Biserici: „Noile posibilităţi care se creează într-o Europă deja unită şi care îşi extinde graniţele pentru a îmbrăţişa popoarele şi culturile din partea centrală şi răsăriteană a continentului. Cu cât vor fi mai uniţi în mărturisirea Unicului Dumnezeu. consistenţă şi spaţiu sufletului creştin al Europei. împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea. dialogul inter-religios si inter-creştin eficient. valorilor familiei. ca mesaj clar pentru simbolistica unitatii spatiului comun european. vreau numai să precizez că e nevoie să facem un examen critic şi obiectiv cu noi înşine pentru a reuşi să depăşim frustrările naţionalismului excesiv şi să înţelegem sensul real al universalismului creştin. Atât timp cât vom continua să credem că Ortodoxia este ameninţată de inamici care vor să ne distrugă specificul etno-religios. nu funcţionează ca manieră concretă de exprimare europeana decât foarte timid. sfinţeniei vieţii . In aceasta se precizează în mod explicit. de ce nu există încă o identitate religioasa creştină europeană. Aşadar. demnităţii şi drepturilor fundamentale ale persoanei umane. nici măcar conturată în formă de schiţă. a fost recent aniversata cu prilejul implinirii deja a 10 ani de la eveniment. ceea ce este total în defavoarea Bisericii si a tarii noastre. dreptăţii şi solidarităţii. E suficient să ne amintim câte temeri a trezit vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România. constituie o provocare pe care creştinii din Răsărit şi din Apus trebuie să o întâmpine împreună. si cu atât mai puţin ca realitate concretă? Deoarece. data de 9 Mai fiind si ziua Europei. in 2002. păcii. Realitatea ulterioara vizitei ne-a aratat. semnează. despre care afirmam mai devreme că împiedică derularea firească a unui proces european identitar. si vreau să subliniez acest aspect în mod special. mai întâi pentru că elementul constitutiv esenţial. Prea Fericitul Teoctist.9 mai 1999. vom fi mereu în defensivă faţă de orice alteritate confesională sau religioasă. şi cât de precaut a fost stabilită ca itinerar exprimandu-se critici legate de un eventual prozelitism romano-catolic printre creştinii ortodocşi. daca mai era nevoie ca toate temerile si criticile anterioare prezentei papei Ioan-Paul al II-lea au fost totat nejustificate. Trei ani mai târziu dupa vizita Papei. Europa întreagă are nevoie de bogăţia culturală creată de Creştinism. ******* Va mulțumesc! ******* 39 . apărării creaţiei". care împreună au contribuit la stabilitatea Imperiului Bizantin. o declaraţie comună la Vatican. în 12 octombrie 2002.Moştenirea comună începe cu legile Romane şi cu filosofia greacă. reconcilierii. Referitor la auto-suficienţa ortodoxă. până în prezent. cu atât ei vor da expresie. Vizita desfăşurată între 7 .

18. din România Biserica Evanghelică Luterană din România Biserica Unitariană din Transilvania Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România Biserica Creştină după Evanghelie din România . in penitenciare. 15. precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. 14. 4. (6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura. (2) Libertatea constiintei este garantata.. Greco . etc. 5. Cele 18 Culte religioase recunoscute de Statul Român sunt următoarele: 1. 3. referitoare la Libertatea religioasa. ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc. 6. cantareti sau personal auxiliar).Catolică Arhiepiscopia Bisericii Armene Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi din România Biserica Reformată din România Biserica Evanghelică C. 16. imani. 9. 17.ASPECTE JURIDICE REFERITOARE LA VIATA RELIGIOASA Aspecte juridice privind libertatea religioasa in legislaţia din România .ro (2010). 40 . pastori. 54 Legea 489 privind Libertatea religioasa si regimul general al Cultelor in România a fost votata in Parlament in Decembrie 2006 si a fost publicata in Monitorul Oficial in ianuarie 2007. 8. contrare convingerilor sale. 2. (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme. 7. inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata. educatia copiilor minori a caror raspundere le revine.Legea privind libertatea religioasa nr.2003. le acorda sprijin financiar pentru construirea de biserici sau pentru diverse activitati social-caritative. 13. (5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia. Cu acestea Statul încheie diferite convenţii de tip parteneriat. in spitale. in azile si in orfelinate. acordarea statutului de Cult recunoscut de Stat. (3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii. 10.Catolică Biserica Română Unită cu Roma. in conditiile legii. Conforma acestei legi in România sunt menţionate un număr de 18 entitati religioase care au statutul juridic de Cult religios recunoscut de Statul roman. o lege moderna votata recent de Parlamentul României54. 11.Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea din România Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România Cultul Musulman Organizaţia religioasă Martorii lui Iehova Alte texte importante care fac referire la dreptul de libertate religioasa si de constiinta A) CONSTITUTIA ROMANIEI .Libertatea constiintei (1) Libertatea gandirii si a opiniilor. 489/2006 Sub aspect juridic viata religioasa din România este reglementata de legea 486/2006.A. 12. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa. potrivit propriilor convingeri. Pentru textul integral al Legii 489/2006 recomandam site-ul oficial al Secretariatului de Stat pentru Culte : www. mijloace. Aceste asociatii pot solicita. Biserica Ortodoxă Română Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara Biserica Romano .culte. ARTICOLUL 29 .Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România Biserica Evanghelică Română Uniunea Penticostală . acte sau actiuni de invrajbire religioasa. In afara Cultelor religioase mai functioneaza legal si asociaţiile religioase care sunt constituite conform legii privind dreptul de asociere si care sunt luate in evidenta Ministerului Culturii si Cultelor. acorda sprijin pentru salarizarea personalului de cult (preoţi. daca întrunesc o serie de criterii menţionate in Legea 486 cum ar fi vechimea neîntrerupta pe teritoriul României si un număr de membri.

de conştiinţă şi de religie 1. asigurând totodată siguranţa si securitatea popoarelor lor. Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE. Libertatea de gândire. HOTĂRÂŢI să faciliteze libera circulatie a persoanelor. tratatul va intra în vigoare la 1 ianuarie2009 în cazul în care toate instrumentele de ratificare au fost depuse anterior acestei date sau. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care. democraţiei si respectării drepturilor omului si libertăţilor fundamentale. HOTĂRÂŢI să consolideze caracterul democratic si eficacitatea funcţionării instituţiilor. CONFIRMÂND atasamentul lor faţă de principiile libertăţii. 41 . în temeiul dreptului naţional. organizaţiile filosofice si neconfesionale. religioasă si umanistă a Europei. REAMINTIND importanţa istorică a sfârsitului divizării continentului european si necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire. inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. în conformitate cu dispozitiile articolului 42. precum si ale statului de drept. practici şi îndeplinirea ritualurilor. pentru a le permite acestora să-si îndeplinească mai bine. precum si libertatea. statului de drept. din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei. (…………. Uniunea se substituie Comunităţii Europene si îi succedă acesteia. de asemenea.1950 Articolul 9 . precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv. fără a le înlocui. securitate si justiţie în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat și ale Tratatului privind functionarea Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona se află în prezent în curs de ratificare de către statele membre în conformitate cu normele procedurale ale acestora. constituie măsuri necesare. bisericile si asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre. inclusiv definirea treptată a unei politici de apărare comune. acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea. PREAMBUL DECISI să parcurgă o nouă etapă în procesul de integrare europeană iniţiat prin constituirea Comunităţilor Europene. democraţiei. (2) Uniunea respectă. în care deciziile să fie luate cât mai aproape posibil de cetăteni. prin instaurarea unui spaţiu de libertate. AU DECIS să instituie o Uniune Europeană…. ARTICOLUL 17 (1) Uniunea respectă si nu aduce atingere statutului de care beneficiază.) HOTĂRÂŢI să instituie o cetăţenie comună pentru resortisanţii Ţărilor lor. prevăzute de lege. precum si pe respectarea drepturilor omului. Aceste două tratate au aceeasi valoare juridică. democraţia. ÎN PERSPECTIVA etapelor următoare care vor trebui parcurse pentru ca integrarea europeană să progreseze. în prima zi a lunii următoare celei în care a fost depus ultimul instrument de ratificare. cultura si tradiţiile acestora. CONFIRMÂND atasamentul lor faţă de drepturile sociale fundamentale definite în Carta socială europeană. Astfel cum prevede articolul 6. semnată la Torino. HOTĂRÂŢI să continue procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei. egalitatea si statul de drept. învăţământ. în conformitate cu principiul subsidiarităţii. nediscriminare. ……………. încheind astfel mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor instituţionale. INSPIRÂNDU-SE din mostenirea culturală. la 18 octombrie 1961. consolidând astfel identitatea Europei si independenţa acesteia în vederea promovării păcii. HOTĂRÂŢI să pună în aplicare o politică externă si de securitate comună. egalităţii. Uniunea se întemeiază pe prezentul tratat si pe Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumite în continuare „tratatele”). care ar putea conduce la o apărare comună. solidaritate si egalitate între femei si bărbaţi. misiunile care le sunt încredinţate. 4. prin cult. într-o societate democratică.. pentru siguranţa publică. liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de la Lisabona. în public sau în particular. în temeiul dreptului naţional. C) TRATATUL CONSOLIDAT PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ La 13 decembrie 2007. si în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989. Tratatul va pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. 2. securităţii si progresului în Europa si în întreaga lume. de conştiinţă şi de religie . toleranţă.XI. HOTĂRÂŢI să întărească solidaritatea dintre popoarele lor. statutul de care beneficiază. respectând totodată istoria. ARTICOLUL 2 Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism. într-un cadru instituţional unic. protecţia ordinii. libertăţii. a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.. în vigoare în prezent.B) CONVENŢIA APĂRĂRII DREPTURILOR OMULUI ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE Roma. în caz contrar. justiţie.

(3) Recunoscându-le identitatea si contribuţia specifică. uniunea menţine un dialog deschis. ****************** 42 . transparent si constant cu aceste biserici si organizaţii.

Peter Lang.36 /27.S.2002. Numele reprezentantului naţional si ale membrilor echipei.u-strasbg. 43 . Membru fondator si Preşedinte al Centrului de studii si documentare „Societate. Franţa (2005). Facultatea de Teologie Protestanta. (http://eurel. România. Proiectul a demarat in 2004 si se continua si in prezent. Drept. locale si naţionale. Universitatea „Robert Schuman” Strasbourg. Laurențiu. simpozioane.N. Bern. Geostrategie si Geopolitica.SISR. 367. 2. TANASE. reprezentant care coordonează la nivelul tarii lui o echipa de cercetare. 961 din 28. se afla pe lista de prezentare a membrilor corespondenţi. Study regarding the Muslim community and the Islamic Education in Romania. Ednan (ed). Facultatea de Teologie Ortodoxă.fr/. ed.403. din Strasbourg. Studii ecumenice. • • • Doctor în Teologie – specializarea: sociologia religiilor. Lucrari de autor – limba franceza.eurel. Functii de demnitate publica • Secretar de Stat pentru Culte în Ministerul Culturii şi Cultelor (2001 .fr/). Membru al Colegiului CNSAS (2006 . Laurentiu D. asociaţii şi organizaţii interne şi internaţionale 1999 – 2003 Membru fondator al CTTOR (Conferinţa Tinerilor Teologi Ortodocşii Români ) . Informatiile sunt in permanenta verificate si actualizate.A. fiind reprezentata de o personalitate ştiinţifica recunoscuta de comunitatea organizatoare. Academia Nationala de Informatii (2008-2009 . Cercetător asociat . 2006 Decizia CNSAS (Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii). seminarii ştiinţifice şi reuniuni interne si internaţionale. Universitatea din Geneva – Elveţia. Bëhlau. 2008. 2009-2010) . Ordine. sociologie. 2007 2007 2008 (http://www. Universitatea de Ştiinţe Umaniste “Marc Bloch”. reunind informatii despre Europa unita. D. nr.Membru al echipei de cercetători în sociologie religioasă a Centrului de Sociologie a Religiilor şi Etică Socială – CSRES. Decret Prezidenţial nr. 235. TANASE. • Colaborare universitara Master – Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala. Franţa.Dr. Pluralisation religieuse et société en Roumanie. Participări grant european: EUREL – proiect european. iniţiat de C. de specialitate.2012) – al doilea mandat. metodologie şi pedagogie creştină.06. 2004 Membru . Vien. Institutul de Înalte Studii Europene (2000). engleza 1. reprezentant ştiinţific pentru România). Religie”. ed. „Noile miscari religioase si sectele in România după căderea comunismului si pana in prezent” (magna cum laude). Bucureşti. in. Membru cu drepturi depline al Societatii Internaționale de Sociologia Religiei .2006) – primul mandat. TĂNASE Laurenţiu : „nu a fost agent/colaborator al politiei politice comuniste”. pe teme privind fenomenul religios. şef de promoţie).expert în echipa de cercetare – proiect european EUREL (Religia în Uniunea Europeană).R. – Master. • Colaborare universitara Licenta si Master. bursier al guvernului francez. Teologie Sociala. Fiecare tara este prezenta in site. cu sediul in Belgia. TĂNASE. Bucuresti (2008-2009). cf. Universitatea de Ştiinţe Umaniste din Strasbourg. Paris – Franţa (Centre National de Recherche Scientifique http://eurel. Sociologie Generala. ASLAN. Master in Istorie Europeana Contemporana.Bucureşti (1993. 2009. • • Membru al Colegiului CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii 2005 . Lucrări publicate : Numeroase articole de specialitate in reviste din tara si din strainatate: teologie.com Studii: • • Facultatea de Teologie Ortodoxă .2004). Membru în consilii ştiinţifice..2006 ca dl.A..info/). Suisse. Proiectul EUREL se bucura de autoritatea ştiinţifica CNRS – Paris. – Master. D. Participări mass-media : participări la numeroase emisiuni de dezbatere si informare publica la posturile de radio si televiziune. Universitatea de Ştiinţe Umaniste “Marc Bloch” din Strasbourg. ecumenism. Bucureşti. legislaţia in domeniul relaţiilor Stat – Biserica. Franţa (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifica).u-strasbg. site interdisciplinar cu informatii stiintifice si juridice referitoare la fenomenul religios in Europa.E. Participare – congrese. Institutul Ecumenic din Bossey (1996). coordonare volume colective de specialitate. evenimente religioase si dinamica vieţii religioase contemporane. pp. Laurenţiu D. Activitate universitara: • Lector universitar titular la Universitatea Bucureşti. Sociologia Religiilor.11. Publications Universitaires Européennes. EUREL se adreseaza comunitatii stiintifice internationale precum si administratiei europene si oamenilor politici. “Marc Bloch“ – Centrul de Sociologie Religioasă (1997). societate asociativa științifica. Franţa. Islamic Education in Europe. decoraţii si decizii naţionale: 2002 Ordinul naţional „Serviciul Credincios” in grad de Cavaler. România laurentiudtanase@gmail.E.

****** 44 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful