Teoria traducerii

Teoria traducerii (generalităţi informative) Valentina Cijacovschi Universitatea Liberă din Moldova Se consideră că teoria traducerii trebuie să fie apreciată ca o ramură apreciată a lingvisticii aplicate.Ultima este definită ,în primul rind , ca utilizarea teoriilor şi metodelor ştiinţifice în rezolvarea fenomenelor de ordin par lingvistic,precum şi în alte ştiinţe nelingvistice,dar care într-o măsură se ocupă cu fenomenele lingvistice şi printer ele cu aplicare teorii şi metode a disciplinelor nelingvistice în domeniul lingvisticei. Ce scop urmăreşte lingvistica aplicată ? Lingvistica aplicată se ocupă cu elaborarea bazelor theoreticmetodologice,care ar permite o descriere adecvată a procesului de traducere şi stabilirea limitelor posibilităţilor de traducere,cu punerea la dispoziţia traducătorului diferitele ipoteze de activitate şi strategii de traducere în domeniul traducerii lingvistice. Cum ar putea fi realizate aceste scopuri ? În primul rind vom defini conceptul ,,traducere” ca un act,care transformă informaţia prezentată de o limbă A în altă limbă B într-un aşa mod ,că cantitatea de informaţie ,,relevantă” din limba

2].dacă nu ar exista problema procesului de comunicare şi partenerii săi împreună cu obiectul discuţiei.în cursul căruia două sisteme de limbă vin în contact. Traducerea trebuie apreciată ca un act comunicativ bilateral.Între Z1 şi Z2 acţionează ca transmiţător al sunetului traducătorul .B va fi identică cu cea din limba A .. Teoria traducerii ar putea fi satisfăcută cu cele mai afirmate mai sus . Ultimele pot fi reflectate sub denumirile de .fiind bazate pe una şi aceeaşi metodă.pe care lingvistica nu le poate explica dat fiind ele sunt luate fiecare aparte.originea comunicării”..La ultima se adaugă expeditorul originalului (S/Z1) şi mai întîi de toate destinatorul produsului de traducere (E/Z2). Ca rezultat iau naştere o întreagă gamă de relaţii.Organonmodell”.El este destinatorul [E] în relaţii cu Z1 şi expeditorul [S] cu Z2 . Aceste relaţii pot fi prezentate adecvat printr-un .care sunt relatate la aceleaşi obiecte şi comportării lor reciproce.Între aceste mărimi şi a lor comportare faţă de limba mediului comunicativ se naşte un şir de relaţii. Model organon Obiecte şi comportarea lor Totuşi nu numai relaţiile între semnele reale şi între acestelea şi partenerii reali de comunicare joacă aici un rol . dar şi corelaţia . Acest mod organon este prezentat de sistemele Z1 şiZ2 . O instrucţie albastractizată a modului de funţionare a limbii în cursul procesului de traducere [1.

adică să fie determinate de însuşi scopurile care trebuie să fie atinse.între traducătorul şi destinatorul traducerii. mai întii de toate.între ultimii şi obiecte impreună cu comportarea lor (productul traducerii). În timp ce relaţiile numite la început pot fi descrise de lingvişti. în acest caz. între traducător şi produsul traducerii în sensul unei cunoaşteri despre ce merge vorba şi in sfirşit între traducător şi receptorul traducerii precum şi între acesta şi receptorul originalului în ceea ce priveşte informaţia precedentă curent prezentă. Pentru a putea cuprinde mai exact însărcinările traductologice. Totodată. precum şi între acesta şi receptorul originalului. trebuie să constatăm că traducerea nu înseamnă pur şi simplu de a înlocui prezenţa semnelor limbii sursă (AS) prin prezenţa semnelor limbii de scop (ZS). Aşa văzute noi avem relaţia între traducător şi emiţător.între însuşi partenerii de comunicare luaţi aparte. pentru ultimele numite relaţii este necesară o ştiinţă de comunicare generală. În acest caz va fi necesar ca metodele ca teoriile lingvistice să fie îndrumate spre unul şi acelaşi scop. noi ne vom adresa personal la diferiţi paşi ai procesului de traducere.între traducător şi productul traducerii în sensul unei cunoaşteri adecvate a obiectului şi. Aici este prezentă o cuplare între traductologie şi lingvistica aplicată. în sfîrşit . intenţia căruia trebuie să fie cunoscută traducătorului. intenţia căruia el trebuie s-o ştie. pentru o descriere ştiinţifică a procesului de traducere devine necesară adresarea la două domenii ştiintifice şi anume la lingvistică şi ştiinţa de comunicare . dar că . Astfel. Din acest punct de vedere sunt fixate relaţiile între translator şi emiţătorul originalului .

cum trebuie. Următoarea chestiune atunci sună.conţinutul unui text AS trebuie să fie reprodus cu mijloacele unei alte limbi. reeşind dintr-un text AS. Aici merge vorba de asemenea despre a ştie pe cît de departe presupunerile informaţiei sunt identice la ambele categorii şi pe cît ele se abat. Totodată pare folosito de a diferenţia între comunitatea lingvistică şi cumunitatea de comunicare [3].textul sa fie din nou în codul ZS şi în plus relaţiile manifestate în modelul nostrum organon extins dintre marimile relevate în actul de comunicare bilingual al traducerii să fie luată în atenţie. În aceasta legatură apare acum relaţia între traducător pe de o parte şi receptorul originalului aşa şi traducerii unor semnificaţii. .pentru ca. Concomitent merge vorba de a fi fixa echivalenţa unui text ZS. să fie constituită în aşa tertium comparations şi dacă vom reuşi reeşind din acest tertium comparations ZS. atunci traducătorul întîlneşte mai întîi de toate prezenţa unui text. reieşind din rezultatul acestei decodări. adică o informaţie dată într-un cod determinat. Cînd noi analizăm îndeaproape pasurile separate ale procesului de traducere. care trebuie să fie decodat. Pentru aceasta avem nevoie de un tertium comparations (ceva comun ce coincide în diferite obiecte sau situaţii a obiectelor ) precum în textul AS aşa şi în textul ZS.

m. sunt importante pentru traducerile noastre.precum şi membri a diferitelor comunităţi de limbă şi ai aceloraşi comunităţi de comunicare. Acum noi . putem afirma că un proces de traducere poate avea loc în dependenţă de condiţiile existente în următoarele 3 cîmpuri : a) b) c) transformarea L la K1 rămas neschimbat transformarea K la L1 rămas neschimbat transformarea L şi transformarea K Ce consecinţe au acum aceste constatări pentru chestiunile puse de noi ? Această intrebare totodată este urmată de altele. depinde de informaţia precedentă posedată de receptor.Ambele pot să se suprapună. Totodată noi diferenţiem comunităţi de comunicare accidentale şi permanente. Totuşi vom găsi mulţi membri ai unor şi aceloraşi comunităţi de limbă care trebuie să fie relataţi la diferite comunităţi de comunicare. cele permanente. Ele determină în ce mod se va realiza sistema de limbă existentă. Mai întîii de toate .. la o anumită pătură socială. Luînd în consideraţie cele deja spuse. este transmiterea informatică şi procesarea sa. unei profesii ş. Totuşi cel mai important pentru traducători în legătură cu acest fapt. La ce nivel trebuie să se fixeze informaţia pentru comunicare.d. la o grupă ideologica sau religioasă. fiindcă astfel de comunităţi influenţează dirijînd asupra comportării limbii.a. dat fiind ele sunt constate prin apartenenta lor la o comunitate statală. În timp ce prima nu ne interesează..comunitatea de comunicare”.comunitate de comunicare” este un număr mai mare de oameni la care este prezentă necesitatea şi cerinţa de a intra întrun schimb de informaţie unul ca altul. Ce înţelegem noi sub .

nu se consideră obligatoriu ştiinţifice în alte domenii. textele specializate juridice. Aici traducătorul trebuie sa posede foarte bine sistema de drept în domeniul propriei sale limbi şi în domeniul limbii străine şi să le poate compara una cu alta în ceea ce priveşte problemele de comunicare. . o numim o informaţie predecesoare.că ambii se folosesc de aceiaşi informaţie predecesoare.că un constructor de avioane francez sau englez au la dispoziţie aceleaşi cunoştinţe specializate.că în interiorul unei comunităţi de comunicare poate fi stabilit un nivel determinat de informaţie deja prezentă. pe care noi. tradiţiile dreptului şi punctul de vedere al dreptului în diferite ţări pot fi des direct diferite.putem să presupunem.dar şi în faţa unui schimb de comunicare.cum de exemplu. dat fiind el trebuie să ţină cont de faptul că la receptorul originalului şi la receptorul traducerii sunt prezente diferite condiţii prealabile de informaţie. luînd în consideraţie noua informaţie venită. Din aceasta reiese. În domeniul traducerii noi putem fixa pentru acest caz un schimb de limbă în interiorul şi aceeaşi comunităţi de comunicare. Se poate presupune. Cînd un traducător poate astfel proceda devine clar.care reies din comparaţia influenţei lor. că receptorul originalului şi receptorul traducerii sale aparţin unei şi aceiaşi comunităţi.că atunci cînd merge vorba de o traducere specializată în jurisprudenţă noi nu stăm numai în faţa unui schimb de limbi. Aceasta este de exemplu cazul în domeniul traducerii specializate sau de medicină. Aceea ce se consideră ca traducere specializată în domeniul tehnic-ştiinţific şi ştiinţific-naturale. Acest moment este foarte important.

Pentru instruirea traducătorilor este necesar nu numai un domeniu de limbă străină referit la ţările străine. Dacă problema discutată mai sus referitor la pregătirea traducătorului care ne interesează la cel mai înalt grad. de exemplu. În interiorul unei comunităţi. rămine încă un caz de traducere : schimbarea comunităţii de comunicare în interiorul unei şi aceleiaşi limbi. Totuşi merge vorba nu de o cunoaştere a obiectului de dragul său. Situaţia nu este una dintre cele mai uşoare şi trebuie să fie studiată în sfîrşit.d. dacă vom vorbi de traducere dat fiind pînă acum. dar o antropologie a culturii comparative sau etnosociologice.diferitele comunităţi de comunicare introduc norme conform cărora membrilor prezenţi realizează pentru toată comunitatea de limbă sisteme de limbă potrivită lingvistică socială contemporană . Acest fenomen nu trebuie să fie înţeles. la drept vorbind.m. fizician în domeniul atomului şi care ar putea pune specialiştilor prezenţi întrebări pline de sens. Probabil ne vom mira.cunoaşterea obiectelor tehnice în domeniul de traducere specializat tehnic. Cunoştinţele bazei social-culturale a limbilor implicate în procesul de traducere este pentru traducător de o importanţă crucială. care cercetează comparativ baza social-culturală recentă. Ea prezintă cunoaşterea obiectelor ca.a. că traducătorul trebuie sa fie lingvist şi concomitent conform cerinţei inginer. atunci ea nu trebuie sa fie omisă din discuţie.economie. la care se relatează diferitele limbi şi anume din punctul de vedere al traducerii. a fost prevăzută numai trecerea de la o limbă la una alta ca traducere.Tot ce am spus referitor la domeniul de drept este valabil şi pentru alte domenii de politică. jurist.cultură ş. dar de necesitatea limbii.

De această situaţie trebuie sa fie ţinut cont în comportarea învăţătorului. dar o trecere de la o sistemă de realizare a limbii într-o altă sistemă de realizare a ei. cînd noi avem posibilitatea de a ne adresa în fine la descrierea procesului de traducere cu implicările sale de ordin ştiinţific şi neştiinţific. un text dedicat problemelor de comerţ exterior trebuie să fie exprimat lingvistic în dependenţă despre cine merge vorba : de specialişti sau de nespecialişti. În acest mod schematic acest proces poate fi prezentat: . În timpul de faţă există între comunităţile de comunicare luate aparte nu numai diferenţieri în realizarea sistemei de limbă. Există limba învăţătorului ca cunoscător în domeniul său şi limba elevului ca a unui necunascător. De exemplu. În toate aceste interdependeţi totuşi se poate afirma : putem să presupunem nu o traducere în sensul pur a acestui concept şi realitatea. Domeniul în care un asemenea proces va avea loc este cunoasterea. dacă el doreşte s-o înţeleagă. În majoritatea cazurilor trimiţătorul va adopta nivelul său de traducere la nivelul de cunoştinţe în specialitatea celor prezenţi.vorbeşte în legătura cu acest fenomen de limbi cu structuri specifice. A venit timpul. Totuşi şi în aceste cazuri va fi o trecere de la o limbă la alta atunci cînd circumstanţele înconjurătoare în mod normal nu vor fi recunoscute grupei în cauză. dar si de diferenţieri la nivelul de cunoştinţe în ceea ce priveşte unele probleme.

Procesul de traducere poate fi subdivizat în modul următor 1. KH1 .langue”.parole” – fenomenelor a textului prezent de ieşire (AS) la . 1. 2. fixarea conformitaţii şi abaterii dintre sistemele L1 şi L2 la categoriile de limbă izolat exprimate a substanţei de conţinut. 5.luînd în consideraţie subordonarea planului posterior comunicativ (KH) a textului de ieşire (AS) unui tip de text determinat . la nivelul de modalitate de realizare . analiza semasiologică a unităţilor de temă a L1 şi a lor subordonare categoriilor neomatice la nivelul substanţei de conţinut . 4.parolă” aranjată în limba de ieşire [AS] în al ei plan posterior comunicativ actualizat (KH). 7. determinarea textului de ieşire (ZS) conform normelor obişuite a comunitaţilor de comunicare. luînd în consideraţie condiţiile prealabile date între limba de ieşire (AS) şi limba-scop (ZS) în comparaţie cu KH1 şi KH2. 6. căutarea corespondenţelor ZS.. 2. ca poziţie de plecare – o prezenţă textuală la nivelul de . deplasarea . împreună cu planul posterior comunicativ al receptorului traducerii KH2 . 3. .. determinarea unui text în calitate de comparationis.dimensiune L1 .. care este compus din deja numite categorii semantice înainte de planul posterior comunicativ a textului de ieşire (AS). pornind de la obţinutele categorii neomatice dintr-un pas onomasiologic. limba nivel L2.

psihologice. strict vorbind. Astfel marchează o limbă anumite opoziţii. B. Joger afirma. O lingvistica a traducerii va compara astfel un plan unitar a elementelor de semne L1 cu un plan unitar a elementelor de semn L2. de regulile de constituire a textului de traducere.La pasurile deja descrise mai sus noi putem. că de obicei în lingvistica comparativistă elementele gramatice a unei limbi si elementele lexicale L1 pot fi comparate cu aceleaşi şi unei limbi şi elementele lexicale a unei limbi L2. că două sisteme de limbă care ocupă diferit locurile şi aceleaşi sisteme de concept servesc în calitate de tertium comparations. Nivelul următor ar putea fi modalitatea de realizare a textelor. cel puţin în acelaşi grad de rang al sistemului lingvistic. care apar într-o sistemă de categorii neomatice. etnologice. iar nivelurile rămîn prin urmare despărţite. Cercetările onomasiologice au demonstrat in ultimul timp. precum şi celor specifice. ce cere de la lingvistica traducerii de a acorda atenţie oricărui fapt în cazul căruia un element gramatic al unei limbi poate fi transmis foarte liber printr-un element lexical al altei limbi şi invers. în timp ce acest fenomen n-ar fi cazul sa apară. care la prima vedere poate semonstra dificultăţi. În legătură cu problema discutată referită la treaducerea si lingvistica comparativistă. Astfel noi avem la nivelul de «parole» prezent din text de ieşire (AS). să diferenţiem trei niveluri. Acestui îi corespunde textul limbii de scop (ZS). . Merge vorba de partea limbii de ieşire. Aici specialistul în traducere se va adresa la ştiinţa comparativă a textelor din punct de vedere al traducerii atrăgînd atenţia asupra criteriilor social-culturale. despre analiza textului şi partea limbii de scop. Pentru traducător la comparaţia dintre AS şi ZS rămîne o problemă.

De exemplu. este chestiunea referinţei la relevanţa informativă a unui element de conţinut luat aparte.iar pentru posesorul limbii franceze principala idée este mişcarea persoanei(ea se misca). Aici se poate considera apartenenţa la una şi aceeaşi comunitate de comunicări pentru receptorul originalului . Se poate face concluzia. ceea ce diferenţiaza această semantică de semantica practicată de obicei în lingvistică. că unul din cele mai importante elemente a ştiinţei de traducere (traductologiei) este o semantică relativă la procesul de traducere cu experienţă mental complimentara a semisiologiei şi omonasilogiei. Totuşi. că traductibilitatea nu postulează o identitate semantică. Suntem de părere. opoziţia dintre expresiile germanice Paris. Această relevanţa informativă posedă şi o dimensiune pragmatică. adică comportarea partenerilor de comunicare în vigoare faţa de informaţia transmisă. în Paris se neutralizează prin franceza a Paris (Il va a Paris. totodată putem stabili imediat cazul KH1 este identic KH2. dar ca ea se bazeaza pe substituirea a indiciului semantic relevant prentu o situaţie comunicativă a textului de ieşire (AS) pentru textul-scop (ZS). în germană da geht er hin ouf şi da Kommt er her ouf pentru franceză le voila qui monte. Merge vorba despre necesitatea de a compara una cu altă baza comunicativă a planului posterior comunicativ pentru receptorul originalului (KH1) şi baza comunicativă a procesului posterior (KH2) pentru receptorul traducerii.De exemplu. il est a Paris).Pentru posesorul limbii germane este important din ce loc vede el această mişcare(de josde sus).

şi receptorul traducerii. mai bine zis numai parţial identici şi devine necesar de a stabili cel puţin odată gradul de interacţiune şi de deviere. portretele şi comparaţiile pot într-un AS-text (text de ieşire a Limbii) să cedeze foarte potrivit criteriului comun şi îintotdeauna din nou asemănător. Totodată poate exista întîi de toate KH1 şi KH2 o egalitate de cooperare satisfăcătoare pentru a face posibil şi o comunicare corespunzătoare. cînd receptorul originalului şi receptorul traducerii aparţin diferitelor comunităţi de comunicare. Cu tot altfel stau treburile. Atunci receptorul dispune în majoritatea cazurilor de un mic volum de informaţie prealabilă în comparaţie cu receptorul originalului. aceasta înseamnă că ambii posedă aceleaşi presupuneri informative. . Această legătură dintre limbă şi planul social-cultural a adus la aceea ce membrii unei comunităţi de limbă din nou şi din nou se folosesc de tablouri şi comparaţii. care pe receptorul originalului trebuie să-i amintească numai la ceva cunoscut. vor servi ca informaţie nouă pentru receptorul traducerii. Poate fi cazul că anumite elemente informatice. nu trebuie să scăpăm din vedere că aceasta determină cu mult mai departe comportarea socială a membrilor unor comunitaţi communicative şi că starea de lucru este o parte componentă a acestui conţinut social. Totuşi de asemenea în domeniul unde KH1 si KH2 nu se acopera pot fi prezenţi factori relevanţi de comunicare. care pot fi aplicate numai de acest plan posterior social-cultural şi ca urmare sunt cel puţin neobişnuite în alte comunitaţi de limbă. Cînd noi vorbim despre planul posterior comunicativ. Cu alte cuvinte. Într-un astfel de caz traducătorul va fi nevoit să completeze o informaţtie prealabilă pentru receptorul său. Atunci KH1 sau KH2 nu sunt.

La aceste aparţin mai întîi de toate antropologia culturală şi etnologia socială comparativ relatată la traduceri legate cu problemele social-lingvistice şi psiholingvistice precum şi mai ales în domeniul traducerii specializate.într-un ZS-text (textul limbii de scop) dimpotrivă să se supună influenţei a ceva de nerepetat şi neobişnuit. dar traducerea ei ca un act comunicativ dintre două limbi şi prin urmare. că noi suntem pentru utilizarea de metode de criterii a altor ştiinţe lingvistice în domeniul descrierii fenomenelor lingvistice cu privire la domeniul descrierii procesului de traducere. trebuie să fie găsite condiţiile necesare pentru realizarea unei aşa comunicări dintre două limbi. la altele de la nivelul modalităţilor de realizare a sistemelor lingvistice la cunoaşterea textului comparativ. În concluzie se poate face un rezumat a acestor raţiuni precum urmează. Din cele spuse mai sus reiese. utilizarea metodelor de cercetare ştiinţifică în traductologie este limitată prin faptul că domeniul ei nu trebuie să fie cercetată limba ca limbă. Traductologia cere în primul rînd utilizarea metodelor ştiinţifico-lingvistice pentru descrierea procesului de traducere în sensul unui adresat la ”limbă” la semantica contrastivă. Ca atare ea revine în primul rînd la . care cer pentru a fi inţelese relizare lingvistică a cunostinţelor necesare in specialitate. Putem afirma că traductologia trebuie să fie apreciată ca o specialitate interdisciplinara. Totuşi. Traductologia ocupă locul ei deosebit în lingvistica aplicată.

care ar fi bine văzute şi înţelese. Traductologia trebuie să fie prevăzută cu aportul pe care el însăşi o aduce dialogului între specialităţi şi în general formării teoriei. . Bibliografia 1. K. psihologiei. 2.France Verley. Leipzig 1968. 1986. atunci el va fi în stare să descrie procesul de traducere cu ale sale multiple implicaţii adecvat şi să prezinte traducătorului teorii şi ipoteze de lucru. Buhler. 3. 1991. Zur Standortbestimmung der Sprachwissenschaft. Zuffal und GesetzmaBigkeit in der Uberstetzung. 4. Leizing. sociologiei şi cu altele domenii ştiinţifice. Stuttgart. in Probleme der structurellen brummcha und Semantik. Heger. Numai atunci cînd pentru specialistul în domeniul traductologiei va deveni clar caracterul interdisciplinar al specialităţii sale. Jăger. in ZrP 87. Sprachtheorie.ştiinţa lingvistică generală completată cu ştiinţa de comunicare. K. pp 209-222.Kade. Lucrarea propusă prezintă cu sine traducerea adaptată a articolului german ”Elemente einor Ubersetzungswissenschaft von Henry Vernay” publicată în A. O. G. Tubingen. 1965. Die Darstellungsfunktion der Sprache.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful