SĂ FIŢI IUBIT! Cineva mi-a transmis prin e-mail urarea de mai sus.

Cea mai scurtă, cea mai bogată şi cea mai adevărată urare. Pentru că ea ţine de raportarea aproapelui nostru la noi… Pentru că, dacă adevărat este că trebuie să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, nu este mai puţin adevărat că aşteptăm şi un răspuns al aproapelui la iubirea noastră. Există două criterii după care iubim: cele lumeşti şi cele hristice. Putem oferi şi primi o iubire după criteriile lumeşti şi ne vom simţi fericiţi, dar iubirea şi fericirea noastră vor trăi şi vor muri definitiv în lumea aceasta. Iubirea după criteriile lumeşti ţine până la mormânt (adesea murind înainte de a se ajunge acolo) deoarece se crede că după aceea nu există decât… nefiinţa! “X a trecut în nefiinţă, Dumnezeu să-l odihnească” sună frecvent necroloagele din ziare. Păi, dacă a trecut în nefiinţă, pe cine să mai odihnească Dumnezeu? Ultima dovadă a iubirii lumeşti este o înmormântare fastuoasă, un mormânt sau un cavou sau un mausoleu, ca o vilă de lux. Din când în când, la vreun parastas sau din Paşti în Crăciun sau nici atunci, se aprinde o lumânare, se trage un bocet sau se varsă o lacrimă două, sau se păstrează un moment de reculegere (un fel de rugăciune secularizată pe muţeşte). În rest uitarea, că şi aceasta este scrisă în legile omeneşti, cum glăsuieşte o romanţă. Iubirea lumească este nestatornică şi capricioasă. În vremurile din urmă aceasta a devenit tot mai nerăbdătoare, mai hulpavă, mai invidioasă, mai trufaşă, mai îngâmfată. Necuviinţa este brand-ul ei pentru că-şi vede numai de ale sale. De aceea ţine în seamă răul şi se bucură foarte de nedreptate, întristându-se de adevăr. Nu suferă nimic, nu crede nimic, nici măcar în lacrimi, nici sieşi nu-şi mai este nădejde, de aceea nu rabdă nimic. De aceea se trece repede. Iubirea lumească este măsurabilă, cuantificabilă în indicatori economici. Indicatorii de ultimă oră ar fi numărul de partide de sex pe cap de locuitor şi cantitatea de Viagra compensată pe cap de pensionar. Dacă o iubire lumească se însoţeşte cu o iubire hristică, una din ele va trebui să cedeze şi să se supună celeilalte şi chiar să moară. Va supravieţui cea care este mai puternică. Dar dincolo de mormânt trece numai iubirea hristică. Numai dacă iubim cu această iubire vom vorbi despre cei plecaţi la cele veşnice la timpul prezent nu la timpul trecut. Pentru că veşnicia este prezentul continuu. De aceea ne vom ruga pentru ei/ele zilnic, vom aprinde lumânări, vom face cele rânduite de Biserică întru pomenirea celor adormiţi. De asemenea mă rog pentru cei ce au plecat de la noi, ca să dobândească mântuire şi ca să-mi aduc aminte de moarte. Căci este un semn al iubirii a mă ruga pentru toţi şi a cere rugăciunea tuturor. (Pentru Damaschin – Filocalia, vol. 5) Dar dacă nu o facem pentru cei prezenţi cum o s-o facem pentru cei absenţi? Pentru creştini ( şi nu numai) este de preferat ( fiecare este liber să aleagă) să se lase iubiţi şi “ucişi” de o iubire hristică pentru că aceasta este jertfelnică: 4. Iubirea rabdă’ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă; 5. ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă; nu ţine’n seamă răul, 6. nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură; 7. pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă; 8. iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va. (Sf. Ap. Pavel – I Corinteni XIII)

Iisus Hristos, iubirea lui Dumnezeu, răstignită şi înviată, le spune celor care nu-L cred: 23. (…) Voi sunteţi dintre cele de jos; Eu sunt dintre cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24. Pentru aceasta v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri. ………………………………………………………………………………………………… 34 (…) Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. ( Ioan, VIII) Iubirea hristică nu este măsurabilă, cuantificabilă pentru că nu este din lumea aceasta dar toate le măsoară , şi pe cele din lumea aceasta şi pe cele din cealaltă lume. 30. Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte (Matei, XII) Cine nu este cu iubirea hristică este împotriva izvorului veşnic al acesteia şi cine nu adună cu aceasta risipeşte totul, şi pe cele din lumea aceasta şi pe cele din cealaltă lume. 4. (…) Nu ştiţi oare că prietenia cu lumea e duşmănie cu Dumnezeu? Aşadar, cel ce vrea să fie prieten cu lumea I se face vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob, IV) Cine îndrăzneşte să urmeze iubirii lui Dumnezeu, va avea de înfruntat duşmănia lumii. În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi! Nu vă temeţi! Eu am biruit lumea! Bucuraţi-vă! (Marcu V, 50/Matei XXVIII, 4/Ioan XVI/33) Prin urmare , îndrăzniţi să fiţi iubiţi şi să iubiţi cu iubirea lui Iisus Hristos, fără teamă, chiar dacă veţi avea necazuri, pentru că Acesta a biruit duşmănia lumii. Nicuşor Gliga Iunie 2008

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful