FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA: POLITICI NOI DE MEDIU PRIVIND NTEGRAREA
EUROPEANA -MASTER – AN. II DISCIPLINA: TEHNOLOGII ALTERNATIVE DE DEPOLUARE

REFERAT

COORDONATOR: Prof. univ. dr. CORNEL DOMUTA STUDENTA: Ing. FAUR NICOLETA

2012

Pretul platit pentru aceasta industrializare excesiva. economic. Alegerea unei tehnologii de remediere este o activitate complexa. tehnic. iar deseurile solide puteau fi depozitate in relativa siguranta in zone bine delimitate. nu s-a considerat initial ca acesti poluanti pot influenta in mod semnificativ calitatea factorilor de mediu (apa. Dat fiind faptul ca poluantii atmosferici erau rapid diluati si dispersati. Nu in ultimul rând conteaza si aspectele economice.TEHNOLOGII ALTERNATIVE DE DEPOLUARE A SOLULUI INTRODUCERE Industria in continua expansiune este esentiala pentru restaurarea si imbunatatirea standardelor de viata dar si pentru stimularea activitatii economice in Europa. factorii climaterici. social etc. In prezent. nemaiintalnita pana acum prin. caracteristicile hidrogeologice ale solului. cantitatea de poluanti. aer. precum s i generarea unor debite din ce in ce mai mari de ape reziduale. decontaminarea. asa cum — de exemplu — calitatea apelor de suprafata£ si de adâncime este influentata de poluantii existenti in apele reziduale. remedierea si reintroducerea in circuitul normal a solurilor — respectiv transformarea asa-numitelor „brownfields” in „greenfields” — este una dintre sarcinile majore avute in vedere pe multiple planuri: legislativ. depoluarea. sol). Datorita numarului practic nelimitat de poluanti si a diferitelor structuri de soluri. . producerea unor impresionante cantitati de deseuri solide. care presupune luarea in considerare a numerosi factori: tipul poluantilor. respectiv costurile remedierii. nu exista o metoda general valabila pentru remedierea solurilor. dinamica poluantilor. l-a reprezentat o poluare atmosferica intensa.

Biodegradarea este definita ca fiind reactia catalizata biologic care are drept efect reducerea complexitatii unui compus chimic. Un compus poate fi recalcitrant. Un compus este persistent atunci când el este biodegradabil. Pentru studierea capacitatii microorganismelor aerobe de a degrada astfel de compusi exista numeroase cercetari care folosesc in calitate de molecule model hidrocarburi alifatice. dar numai in anumite conditii. care favorizeaza biodegradarea. Aceste procese afecteaza structura poluantului printr-un proces chimic care decurge intr-un mediu geologic si poate fi realizat de catre un organism biologic. cu structura mai simpla. Acesti compusi se degradeaza rapid si complet in conditii aerobe. Un compus biodegradabil poate fi transformat sub influenta microorganismelor intr-un alt compus. dar care nu este neaparat mai putin toxic decât compusul de provenienta. Microrganismele capabile de degradarea poluantilor organici din zonele contaminate sunt bacteriile chemo-organotrofice. Cele mai importante clase de poluanti organici sunt componentele titeiului si produsele petrochimice halogenate. Atâta timp cât oxigenul este disponibil.1. BIODEGRADAREA POLUANTILOR Poluantii aflati in sol sunt supusi unor procese de transformare biogeochimice. daca acesta nu poate fi biodegradat sub nici o forma. De¢i multe bacterii pot metaboliza . Se numeste biodegradare primara transformarea singulara a unui compus si biodegradarea partiala este transformarea mai avansata decât biodegradarea primara. DEGRADAREA AEROBA A COMPUSILOR ORGANICI Marea majoritate a compusilor organici naturali sau antropici se degradeaza in conditii aerobe. care au capacitatea de a utiliza un imens numar de compusi naturali si de sinteza drept sursa de carbon si ca donori de electroni. acesta este acceptorul de electroni favorit al proceselor de degradare microbiana care au loc in natura. 2. cu O2 ca acceptor terminal de electroni. aromatice si derivati halogenati ai acestora. fara a se ajunge totusi la mineralizare. Mineralizarea inseamna conversia completa a unui compus organic in produtii de degradare finala: CO2 si H2O.

Bacteriile metanotrofe pot utiliza metanul sau alti compusi drept unica sursa de . fie oxidarea nucleului aromatic prin mecanisme alternative.4 dihidroxibenzoic (acid protocatechic). Bacteriile realizeaza biodegradarea poluantilor atât prin mecanism de crestere. naftalina). fie ca este vorba de hidrocarburi (benzen. aflati intr-o proportie mai redusa in titei. Oxidarea benzenului are loc prin hidroxilare catalizata de o dioxigenaza. fenoli si clorofenoli. xileni. fie pâna la acetaldehida si piruvat. In cazul compusilor aromatici. In general benzenul si derivatii acestuia au o stabilitate termodinamica mai mare decât compusii alifatici. toluen. insa ei se evapora rapid din solurile contaminate cu petrol.poluantii organici. in functie de natura substratului si de enzima posedata de microrganism. intrucât pentru degradarea amestecurilor complexe de poluanti este necesara informatia genetica a mai multor organisme. cât si prin co-metabolism. fie pâna la acetil-Co si succinat. Cicloalcanii. cum ar fi hidrocarburile aromatice policiclice (HAP) cu 3 si 4 cicluri. Comunitatile microbiene mixte au potentialul de biodegradabilitate cel mai puternic. intr-o prima etapa are loc atacul oxigenului molecular asupra unei legaturi C—H printr-o reactie catalizata de o monooxigenaza sau dioxigenati. chinone si hidrochinone. Diolul format se transforma apoi in pirocatechina. Existenta unui substituent in nucleul benzenic permite fie atacul la catena laterala. etilbenzen. n-Alcanii cu catena lunga (C10 — C24 ) sunt rapid degradati pâna la acizi grasi care sunt metabolizati. Acestia sunt descompusi ulterior. Intrucât sunt putine microorganisme care pot utiliza cicloalcanii ca sursa unica de carbon. o singura specie nu poseda capacitatea enzimatica de a degrada toti sau macar o mare parte din poluantii existenti in sol. sunt relativ rezistenti la biodegradare. in mai multe etape. Absenta unei grupari metilice ingreuiaza atacul primar al oxigenului. cel mai adesea biodegradarea acestora are loc prin co-metabolism. n-Alcanii cu catena scurta (C5 — C9) sunt toxici pentru majoritatea microorganismelor. pe când o catena laterala faciliteaza biodegradarea. In cazul biodegradarii alcanilor sau cicloalcanilor prin mecanismul de crestere. acestia pot fi transformati pe cale enzimatica in intermediari naturali de biodegradare: 1. Hidroxilarea urmata de dehidrogenare se intâlnesc si in cazul biodegradarii altor hidrocarburi aromatice.2 dihidroxibenzen (pirocatechina) sau acid 3. aminoacizi.

Prima etapa de oxidare a CH4 este catalizata de metan monooxigenaza (MMO). fie anaerob. Reducerea cestor acceptori cu electroni proveniti din materia organica (potentialul redox mediu pentru transformarea globala: glucoza → 6CO2 este de —0. oxidând metanul la CO2 via metanol. foarte dificil de degradat. insa procesul decurge foarte lent.434 mV) va conduce la diferite cantitati de energie. . prin rezorcina si prin fluoroglucina. Oxigenazele introduc grupari hidroxil in nucleele aromatice. 3. DEGRADAREA ANAEROBA A COMPUSILOR ORGANICI Procesele de degradare anaeroba au fost considerate dintotdeauna mai putin eficiente decât cele de degradare aeroba.carbon si energie. o enzima nespecifica apta sa oxideze alti compusi: alcani. prezenta oxigenului nu este intotdeauna avantajoasa in procesele de degradare. tricloretena (TCE). Un mol de glucoza degradat aerob la 6 moli de CO2 produce 2870 kJ. intermediarul asimilat fiind formaldehida. Cu toate dezavantajele degrad£rii anaerobe. care realizeaza metabolizarea. Hidrocarburile alifatice saturate sunt relativ stabile in conditii anaerobe. in timp ce acelasi mol de glucoza degradat anaerob la 3 moli de CO2 si 3 moli de CH4 produce numai 390 kJ. arene. in continuare oxigenul poate conduce la formarea radicalilor fenolici care initiaza o polimerizare si policondensare necontrolata pâna la compusi similari derivatilor humici din sol. Bacteriile anaerobe obtin mult mai putina energie prin conversia substratului decât cele aerobe. Degradarea materiei organice in absenta oxigenului poate fi cuplata cu reducerea unor acceptori de electroni alternativi intr-o ordine care depinde de valorile potentialelor redox ale sistemelor respective. Bacteriile sulfat reducatoare si cele nitrificatoare pot asimila hidrocarburi cu catena lunga (C12 — C20 ) sau medie (C6 — C16 ). formaldehida si formiat. Pentru degradarea anaeroba a compusilor aromatici mononucleari sunt cunoscute cel putin trei: prin benzoil-Co. energie care trebuie impartita la cel pu¤in trei grupuri diferite de bacterii. fie aerob. mai ales din punct de vedere cinetic. influentând astfel biochimismul biodegradarii anaerobe. si in consecinta produc mult mai putina biomasa.

se cunoaste mecanismul degradarii anaerobe a toluenului. fie intr-o instalatie externa de tratarea solului (remediere off-site). . Astfel. respectiv de sulfati. fie la un rest caproic (C6 — monocarboxilic) partial oxidat care prin oxidare β trece in acetat. fizicochimice si biologice..3 dioxo. declorurarea reducatoare este preferata in cazul compusilor cu grad ridicat de halogenare. electronii proveniti de la hidrogen molecular. care ulterior este activat cu coenzima A. anilina etc. +580 mV). pus in evidenta pentru prima data in 1982. Derivatii halogenati pot fi dehalogenati prin trei mecanisme de baza: oxidativ. conducând la ruperea acestuia. Compusii aromatici care nu posed o grupare carboxilica (fenol. in final se ajunge fie la un rest pimelic (C7 — dicarboxilic) legat de coenzima A. iar atacul nucleofil la carbonul halogenat este mai probabil decât o reactie oxidativa. TEHNOLOGII DE DECONTAMINARE SI REMEDIERE A SOLURILOR POLUATE Metodele de remediere se pot clasifica in functie de locul de aplicare al acestora si in functie de tipul proceselor implicate. De regula.) sunt mai intâi carboxilati la un rest p-hidroxi sau p-amino benzoic. de catre bacterii reducatoare de nitrati. direct in situl contaminat. Procesele ex situ necesita excavarea solului contaminat urmata de tratarea acestuia fie pe loc (remediere on-site). 4. Potentialul redox al procesului este semnificativ (+250 . in primul caz deosebim procese ex situ si in situ. respectiv Fe2+/Fe3+ de pe suprafaTa mineralelor cu continut de fier. iar in al doilea caz deosebim procese termice. Daca in ceea ce priveste degradarea anaeroba a benzenului sunt putine date iar biochimia activitatii procesului nu este inca elucidata complet. formiat sau alti compusi organici mai complecsi sunt transferati substratului halogenat care elibereaza restul organic intr-o forma redusa. care permite ulterior un atac nucleofil la unul din atomii de carboni cetonici ai nucleului. Tratamentul in situ se realizeaza fara a fi necesara excavarea solului.In toate cele trei cazuri se formeaza intr-o etapa reducatoare un compus 1. In proces sunt implicate cuplurile redox Co +/Co3+ din coenzime. Mecanismul cel mai comun al bacteriilor anaerobe este cel de eliminare reducatoare a halogenului. In functie de substratul aromatic.. alaturi de clorura. hidrolitic si reducator. crezolilor. etilbenzenului.

Principiul procedeelor de spalare ex-situ a solurilor consta in concentrarea poluantilor intr-o fractiune reziduala cât mai redusa. in conditii aerobe sau. dar necesita perioade de tratare mai indelungate. gazele reziduale fiind ulterior purificate. incalzire. amestecare. continut de apa etc.). vibrare sau prin utilizarea unor jeturi de apa de inalta presiune. drenuri orizontale sau puturi verticale de adâncime. Procesele biologice necesita un aport de energie mult mai redus decât cele termice sau fizico-chimice. pH. doua mecanisme sunt importante: (i) crearea unor forte de forfecare puternice. Procesele biologice se bazeaza pe actiunea microorganismelor care au capacitatea de a transforma poluantii organici in principal in CO2. iar uniformitatea tratarii este mai putin sigura. Pentru eficientizarea procesului este esentiala optimizarea conditiilor de dezvoltare a microorganismelor (aport de oxigen. Pentru transferul contaminantilor din sol catre extractant. 4. Procesele fizico-chimice sunt. mai rar in conditii anaerobe. adaugare de nutrienti sau substraturi. data . inoculare cu microorganisme. Extractia in situ consta in percolarea unui agent extractant apos prin solul contaminat.a) Bioremedierea in situ Principalul avantaj al procedeelor de remediere in situ este acela ca solul poate fi tratat fara fi necesare excavarea si transportul.Procesele termice de remediere se bazeaza pe transferul poluantilor din matricea solului in faza gazoasa prin aport de energie termica. Stimularea activitatii biologice se poate realiza prin omogenizarea solului. de regula. Percolarea se poate realiza prin santuri de suprafata. induse prin pompare. in general procese de extractie si/sau de clasare umeda. apa fiind agentul de extractie cel mai frecvent utilizat. care sa rupa aglomeratiile de particule poluate si nepoluate si sa disperseze contaminantii in faza de extractie. reducându-se astfel semnificativ costurile tratarii. umidificare sau uscare. aceasta modalitate de remediere necesita perioade mai indelungate. Degradarea se realizeaza. sau de a imobiliza poluantii prin legare in fractiunea humica a solului. Poluantii sunt eliberati din sol prin vaporizare si apoi sunt incinerati. Contaminantii solubili din sol se dizolva in lichidul percolant care este pompat si tratat ulterior la fata locului. apa si biomasa. (ii) dizolvarea contaminan¤ilor de catre componentii fazei extractant. Oricum. aerare activa.

asigurarea unor anumite combinatii de oxigen. Acesti produsi secundari pot fi mobilizati de catre apele subterane. daca nu sunt folosite tehnici de control adecvate. este necesara existenta unor conditii corespunzatoare pentru depoluare. in subsol pot avea loc urmatoarele procese prin care concentratia poluantilor s-ar putea diminua sub limita admisibila: dilutia. este mai dificil de controlat eficacitatea procesului. Utilizarea proceselor biologice de remediere se realizeaza de regula cu costuri scazute. Desi atenuarea naturala decurge in majoritatea siturilor poluate. precum si un control al temperaturii si pH-ului. adsorbtia. apa freatica cu grad redus de contaminare putând fi recirculata prin zona tratata pentru a-i furniza acesteia umiditatea necesara. transformarea chimica si biodegradarea. Compusii polihalogenati sunt greu biodegradabili. iar unii dintre ei sunt transformati prin biodegradare in produsi secundari si mai toxici (de exemplu. . Uneori. recalcitrante si potential cancerigene. Este necesara testarea sau monitorizarea acestor conditii pentru a verifica fezabilitatea atenuarii naturale. pentru imbunatatirea procesului. Crearea de conditii favorabile de dezvoltare microorganismelor implica.b) Atenuarea naturala monitorizata (ANM) Atenuarea naturala se bazeaza pe procese naturale de decontaminare sau atenuare a poluarii in sol si ape subterane.fiind variabilitatea caracteristicilor solurilor si acviferelor. se adauga microorganisme adaptate pentru degradarea anumitor contaminanti. de regula. nutrienti si umiditate. biodegradarea HAP conduce la ramânerea in sol a HAP cu mase moleculare mari. Tehnicile de bioremediere sunt tehnici destructive orientate catre stimularea inmultirii microorganismelor prin utilizarea contaminantilor drept surse de hrana si energie. In mod natural. Uneori poate fi necesara extractia si tratarea apei freatice. De exemplu. volatilizarea. Bioremedierea in situ necesita o caracterizare amanuntita a solului. In plus. 4. Contaminantii sunt distrusi si rareori este necesara o tratare suplimentara a reziduurilor. transformarea tricloretenei in clorura de vinil). altfel aceasta va fi incompleta sau insuficient de rapida. Unele dezavantaje apar in cazul unor contaminanti specifici. acviferului si contaminantilor.

(vii) posibilitatea modificarii in timp a conditiilor hidrologice si geochimice. COSV) precum si hidrocarburile existente in combustibili. de ex.ANM se preteaza cel mai bine pentru utilizare in zonele in care sursa de poluare a fost indepartata. Poluantii susceptibili la eliminare prin ANM sunt compusii organici volatili si semivolatili (COV. (vi) durata mai mare a ANM comparativ cu masurile active de remediere. (iv) posibilitatea imobilizarii unor poluanti (Hg.) fara a putea realiza degradarea lor. de ex. desi aceasta este perceptia cea mai frecventa. ANM nu este sinonim cu „neluarea nici unei masuri”. Printre dezavantajele ANM pot fi mentionate: (i) necesitatea colectarii datelor utilizate ca parametrii de intrare in modelarea procesului. precum si unele metale grele (Cr. . (v) costuri globale mai reduse decât in cazul remedierii active. care ar putea duce la refacerea mobilitatii poluantilor in prealabil imobilizati.) daca exista conditii de imobilizare a acestora prin modificarea starii de oxidare. anumite categorii de pesticide. cu costurile aferente. (ii) posibilitatea ca produsii intermediari de degradare sa fie mai mobili sau mai toxici decât contaminantul initial. (iv) posibilitatea utilizaii impreuna sau dupa alte masuri active de remediere. in functie de conditiile concrete si de obiectivul remedierii. In comparatie cu alte tehnologii de remediere. (iii) aplicabilitate totala sau partiala intr-un anumit sit. (viii) reticenta opiniei publice la astfel de masuri „pasive” de depoluare. (ii) impactul redus asupra siturilor (nu se intervine cu structuri construite). ANM prezinta o serie de avantaje ca: (i) generarea sau transferul redus de deseuri. (iii) posibilitatea migrarii contaminantilor inaintea degradarii lor. (v) monitorizarea pe termen lung.

.Arch. McGraw-Hill. . 3. . Xing B.A.. (Piracicaba. 2005. do Nascimento C.. 170. 5. 6. 31.BIBLIOGRAFIE 1.A.. Water SA 2005. Al-Garni S. Robert D.A. 1994.P. 299.W. Al-Najar H. Rainey F. . do Nascimento C.org. 2. 63..za. Noyes Publications.Bioremediation Engineering: Design and Application. 1996. Agric. Lichtfouse E. Alexander M.T. 63. Academic Press. Cheremisinoff N. 8. Springer Verlag. 361. 345. 7. Berlin. 1998. In: Environmental Chemistry: Green Chemistry and Pollutants in Ecosystems (Ed. Cookson J. New York.) 2006. 187. .).. Braz. Westwood.Sci. Microbiol. 1994. San Diego. (Piracicaba. Schulz R. .Biotechnology for Waste and Wastewater Treatment. Agric. disponibil la: 4.. 276. Aeckersberg F.) 2006. . Schwarzbauer J.Phytoremediation of Thallium Contaminated Soils by Brassicaceae.wrc.W. Heidelberg. Braz. . http://www.Biodegradation and Bioremediation. Widdel F.M.Sci.. Römheld V.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful