You are on page 1of 7

Articol ştiinţific Toleranţa – dimensiune a educaţiei interculturale

Malancuş Elena

Chişinău, 2011.

referinţelor şi valorilor. Cu ei avem multe în comun. pentru discernerea sau descoperirea valorilor analoage ale noii culturi în vederea stabilirii unui referenţial valoric restructurat. precizează Cucoş C. în acest tranzit cultural. prietenii apropiaţi. familia. Dialogului şi schimbului între persoanele şi grupurile ale căror referinţe sunt diverse. .Trăim într-o lume în care totul este în prmanentă schimbare. Dacă încercăm să ne gîndim. dacă vrem să fim în relaţii bune cu alţii diferiţi decît noi este toleranţa.rudele. a zîmbi unei persoane cunoscute şi a-i spune un „bună ziua”. fie colegi de muncă. Cînd un individ se situiază între două culturi. Dar ce putem spune despre ceilalţi. Pentru a diminua dezechilibrul transcultural amintit mai sus. o lume caracterizată de lipsă de timp. dar majoritatea sunt preocupaţi de îngrijorările vieţii. probabil am avea nevoie de puţin timp pentru a ne aminti cînd a fost aceasta. Se pare că e necesară o anumită perioadă de timp. poate împărtăşim interese şi preocupări. din cauză că apare o tensiune între valorile specifice celor două sisteme culturale. Criteriile axiologice sunt prost reperate sau nu sunt identificate. În opinia lui Micheline Rey interculturalitatea este semnul: • • • Recunoaşterii diversităţii. faţă de care avem un interes mai redus? Care este reacţia noastră atuci cînd avem puncte de vedere diferite? Reuşim să-i înţelegem şi acceptăm în pofida diferenţelor? Un aspect important de care trebuie să ţinem cont. vom purcede în continuare la clarificarea termenilor: educaţie interculturală şi toleranţă. În scopul înţelegerii mai bune a mesajului pe care dorim să-l transmitem. chiar simplul fapt de a ridica ochii. dar trebuie să recunoaştem că există şi aspecte în care avem puncte de vedere diferite şi din cauza cărora uneori putem avea divergenţe şi mai grav – conflicte. fie persoane de o altă rasă sau religie. deci trim într-o societate multiculturală. individul riscă să se „rătăcească” deoarece valorile „vechi” nu sînt încă validate şi confirmate în cultura nouă. există riscul apariţiei unui dezechilibru transcultural. de inserţie. Acest aspect prezintă un interes şi mare datorită faptului că convieţuim în acelaţi teritoriu cu reprezentanţi ai diferitor etnii. fie semeni. Toate aceste lucruri ne privează uneori chiar şi de minunata companie a celor dragi . poate principii de viaţă. Pentru a explica conceptul de educaţie interculturală vom defini mai întîi termenul de interculturalitate. Deşi nu toţi. multiple şi adesea divergente. se pare că ia timp. Dialogului. cînd ultima oară am discutat cu vecinii sau cu un prieten pe care nu l-am mai văzut demult. schimbului şi interacţiunii între aceste diverse reprezentări şi referinţe. este esenţială cultivarea unei atitudinii tolerante faţă de ceilalţi.. reprezentărilor. Dar nu putem spune pe deplin că societatea în care trăim este multiculturală de vreme ce între reprezentanţii diferitor etnii se realizează un schimb de valori şi interacţiuni diverse. Aşadar este mai degrabă o societate interculturală. din perspectivacăruia ă se poată descifra satisfăcător noul spaţiu spiritual [1]. stresul de a face faţă diferitor probleme ne copleşeşte.

ci instituţia şcolară are dificultăţi de adaptare la diversitatea culturală. în spaţiu şi timp [apud. 3. Alături de încercările de definire a interculturalităţii. a tolera. Dasen consideră utilă şi precizarea a ceea ce nu este educaţia interculturală. certă din partea . 31]. p. sînt utilizate pe larg în vorbirea curentă şi de cele mai multe ori desemnează conduite socioumane. indiferent dacă acestea sînt pozitive sau negative. europeano-. Observăm deci că în toate ocaziile privitoare la om . etno-. o anumită suportabilitate a persoanelor ori a comunităţilor faţă de diferite schimbări ce se produc în viaţa colectivităţii. prin raport cu viziunea egocentrică (sau socio-. Nu este vorba de o educaţie compensatorie pentru străini.• • Interogaţiei în reciprocitate. tolerat. În sens moral sau / şi politic a tolera însemnă a lăsa altora libertate de a-şi exprima opiniile. vizand aplanarea problemelor copiilor de imigranţi. Şcoala trebuie să ajute aceşti copii să inveţe limba ţării gazdă şi să se conformeze normelor şcolare locale pentru a le maximiza şansele de reuşită şcolară şi profesională. [2] Educaţia interculturală reprezintă deci “un complex de principii şi practici ce traversează întregul mediu educaţional în totalitatea componentelor sale. Diferenţele culturale in performanţe nu sunt atribuite automat lacunelor sau mediului cultural defavorizant. Ca urmare. ea implică alegerea unui model de integrare mai degrabă.[ 5. 2. sensibilizandu-i la diversitatea culturală şi evitand stereotipiile şi prezentarea culturilor in mod static. In viziune interculturală nu copiii au probleme. şi a lăsa pe alţii să trăiască potrivit opiniilor lor. etc. ci o nouă abordare a disciplinelor clasice. Educaţia interculturală este „un demers de predare învăţare bazat pe principii şi valor democratice care afirmă pluralismul cultural în cadrul unor societăţi diverse şi al unei lumi cu un caracter puternic interdependent” [Bennett. p. ci sunt considerate o reflectare a adaptării la contexte diferite. La nivel instituţional. pentru a evita confuzii şi simplificări: 1. Ea se adresează tuturor elevilor şi ar trebui să se inscrie intr-un demers care să acopere toate ciclurile de invăţămant. noţiunea de toleranţă exprimă o relaţie pozitivă . promovarea echităţii în educaţie şi egalizarea şanselor”. Educaţia interculturală nu se confundă cu cursurile de limba şi cultura de origine pentru elevii imigranţi. decat de asimilare. 32] Cuvîntul toleranţă şi derivatele sale tolerant. Dinamicii relaţiei dialectice de schimburi reale şi potenţiale. sensului general i se atribuie cel de acceptabilitate. centrică) din lume şi din relaţiile umane. Profesorul va (re)valoriza culturile de origine ale elevilor. 5]. Există o serie de definiţii care aduc lumină asupra interculturalismului în educaţie iar aceasta poate constitui o davada a coplexitaţii conceptului. apud 5. orientat spre formarea prin şi pentru diversitate culturală cu efect direct în cunoaşterea şi valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale. Educaţia interculturală nu este doar o nouă disciplină şcolară.

ideologii [6]. UNESCO a vrut să dea un nou sens “toleranţei”. nu poate fi ignorat. către cultura şi istori alor. în direcţia înţelegerii că puterea noastră de aprecia fiecare persoană reprezintă baza eticii păcii. membrilor comunităţii religioase. miniştrilor şi înalţilor funcţionari responsabli de educaqţie la toate nivelurile. un apel la toleranţă înţeleasă în acest sens. Apel la toleranţă (fragment): „Lansez un apel către toţi şefii de state şi de guvewrne. Deoarece toleranţa se dezvoltă şi se manifestă în aria socialului. împărtăşită sau descrisă de cineva. între majoritate şi minoritate. -să îi înveţe că este important să refuze violenţa şi să adopte mijloace paşnice de rezolvare a dezacordurilor şi conflictelor. Directorul general al UNESCO a lansat. este toleranţa ca atitudine ce trebuie înrădăcinată în spiritul tuturor şi al fiecăruia. Şi mai important este ca toleranţa să fie promovată în . comunităţi. bazate pe siguranţapropriei identităţi ş pe capacitatea de a recunoaşte dimensiunile multiple ale omului în contexte culturale şi sociale diferite” Ceea ce este pus în joc aici. al „altcuiva”. prin urmare. de solidaritate şi înţelegere. întrucît nu toţi oamenii sînt la fel. Altfel. primarilor de metropole. între cetăţean şi noncetăţean. între istorie şi prezent. de oraşe şi de state. [2]. În acest sens vrem să remarcăm că anul 1995. odată ce punctul de vedere a fost enunţat. trebuie privită drept valoare care contribuie la diminuarea conflictelor dintre părţile ce au opinii / atitudini diferite. discuţiile n-ar conduce niciodată la vreun rezultat echitabil [4] Este îmbucurător faptul că atît în prezent cît şi în trecut se fac încercări de a infiltra în atitudinea societăţii atitudinea tolerantă. de intoleranţă. între guvernanţi şi guvernaţi. ître state.respect al ideilor sau sentimentelor contrare celor ale noastre” [7].subiectului tolerat şi totodată opusă stării de respingere. exteriorizată prin conduite negative faţă de alte persoane. a securităţii şi a dialogului intercultural. ea trebuie promovată la nivel de societate. Dicţionaru de psihologie Larousse defineşte toleranţa astfel: “Toleranţă . -să inculce generaţiilor viitoare sentimente de altruism. Acceptarea unui alt punct de vedere nu presupune neapărat şi acordul nostru total cu viziunea expusă. tuturor educatorilor. ea presupune acceptarea punctului de vedere al oponentului. dar şi dispozitivele funcţionării sociale şi politice care guvernează şi formează legăturile dintre oameni. Toleranţa este armonia în diferenţe. pentru a le cere: -să ne crească copiii şi adolescenţii într-un spirit de înţelegere şi deschidere către ceilalţi. a fost proclamat Anul internaţional al toleranţei. de deschidere şe respect faţă de semeni. şi fiecare poziţie are (unele) temeiuri şi justificări. Este vorba de o recunoaştere a faptului că. ca şi spre unitatea lor fundamentală care este în egală măsură a noastră. jurnaliştilor şi părinţilor din lumea întreagă. el există. etc.

studenţi ai Colegiului de ecologie din mun. Toleranţa poate fi caracteristică: unei personalităţi puternice . Educaţia pentru toleranţă reprezintă. Ca instrument am utilizat ascala acceptării celorlalţi (Fey). care include şi toleranţa interetnică. Chişinău. insensibilă. neproblematică in registrul pozitivităţii. sănătatea. aspră. autocrată. lipsite de prejudecăţi. constituie chiar una dintre presupoziţiile educaţiei. care reprezintă un test ce cuprinde 20 de itemi. lingvistică. cu tact. este indispensabilă într-o societate democratică care doreşte să-şi construiască un viitor fericit membrilor ei În scopul determinării gradului de acceptare acelorlalţi.Toleranţa interetnică reprezintă gradul de acceptare a altor persoane ce aparţin unor comunităţi etnice diferite şi avînd ideologii. pe lingă inscrierea certă. sau unei personalitîţi slabe . alienări. nutriţională etc. Toleranţa este o noţiune vastă. valori culturale şi spirituale diferite [6]. astfel. credinţe. Toleranţa faţă de ceilalţi are consecinţe pozitive direct asupra persoanei. oamenii de care depinde viaţa noastră. Deci educaţia pentru toleranţă ar trebui să constituie o dimensiune specifică noilor conţinuturi pedagogice lansate la nivel de UNESCO în calitate de răspunsuri la problematica lumii contemporane [3]. deschise. a agresivităţii etc. Din perspectiva intoleranţei aceasta poate fi caracteristică: unei personalităţi puternice . bunăstarea. adică a atitudinii tolerante faţă de alţii am realizat un studiu pe un lot de 30 de subiecţi. al independenţei şi flexibilităţii. izolări. al dependenţei. dintre generaţii etc. agresivă). generoasă. Educaţia pentru toleranţă presupune intotdeauna pozitivitate. retragere şi abandon. care îi acceptă pe ceilalţi aşa cum sunt. capacitatea de a accepta diversitatea culturală. socială. orgolioasă. ca şi pe un fond de maleabilitate. lipsită de formalism. Analizînd literatura de specialitate.. Scala identifică atitudinile sociale permisive.caz în care poate face ca persoana să fie afectată. ducînd la evitarea propriei anxietăţi. sarcastică. obiceiuri. iar toleranţa. a fanatismului.caz în care persoana are trăsăturile de mai sus dar pe fondul neîncrederii în sine şi în ceilalţi. rece. Este o artă ce ar trebui s-o deprindă şi autorităţile. . la afirmarea echilibrului şi siguranţei de sine în raporturile interpersonale. iertătoare. nemulţumită ( nemulţumire exprimată prin înfruntare directă. in sens socio-politic nu presupune acceptarea nonvalorii. arogantă. cu vîrsta cuprinsă între 16 – 21 de ani. înţelegem deci că toleranţa este o dimensiune a educaţiei interculturale.caz în care persoana este: înţelegătoare. Mai bine zis. ar trebui să conştientizeze că omul este valoarea supremă. moderată iar toate acestea se manifestă pe fondul încrederii în sine şi în ceilalţi. etnografică. precum şi ideea că nu există soluţii imediate pentru toate problemele.educarea tinerei generaţii fie la nivelul educaţiei formale sau nonformale. calmă. autocontrolată. miniştrii. al conduitelor de defensă.

Aceste persoane trebuie să-şi alinieze raporturile interpersonale pentru a nu eşua într-o viaţă lipsită de satisfacţiile. de pe urma cărora ne putem îmbogăţi pe plan cultural şi spiritual. obositoare şi stresantă pentru cei din jur pe care îi agasează şi irită. În urma prelucrării datelor s-a obţinut următorul rezultat: 97% 100% 80% 60% 40% 20% 0% 3% Nivel scăzut Nivel mediu 3% din lotul experimental (ceea ce reprezintă un subiect din 30) au înregistrat nivel mediu de acceptare a celorlalţi. supărăcioasă. vom reuşi să realizăm un schimb autentic viziuni. Îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale le este necesară şi pentru creşterea autoacceptării de sine. idei. Bibliografie: . sau unei personalităţi slabe caz în care poate face ca persoana să fie plîngăreaţă. Aceasta denotă faptul că persoanele respective manifestă intoleranţă faţă de ceilalţi indivizi a căror experienţă de viaţă i-a făcut să-şi piardă încrederea în oameni. nemulţumită (nemulţumire exprimată indirect prin bîrfă. mulţumirea şi liniştea care decurg din stabilirea unor relaţii interumane optime. Neacceptarea celorlalţi trădează o neîmpăcare cu sine. Ei se află prinşi între reţinerea de a stabili legături cu semenii şi dorinţa apropierii de aceştia. În baza cecetării noastre putem concluziona că societatea noastră parcurge o perioadă de reconştientizare şi reinterpretare a multor evenimente. superficială. infantilă. Această ambivalenţă îi face să fie selectivi în relaţiile cu oamenii. calomnie. În această categorie se înscriu persoanele persoanele a căror viaţă este un amestec de respingere şi acceptare a celorlalţi. egocentrică. 97% din subiecţii chestionaţi (sau 29 din 30) au înregistrat un nivel scăzut al aceeptării celorlalţi. conduite subversive şi manipulative).insecurizantă şi stresantă pentru cei din jur cărora le produce teamă. diferiţi de noi. Este esenţial să promovăm această valoare a societăţii deoarece astfel vom putea trăi în pace cu cei de lingă noi. concepţii noţiuni printre care şi cea de toleranţă. sîcîitoare.

. CCRE „Presa”. Iaşi: Polirom.Cucoş C. 55 p. Iaşi: Polirom. 7. 2004. 2.Sillamy N. 2002. 1999. Chişinău. 2005. Dicţionar de psihologie.Revista de psihologie // nr. 203 p.1. 203 p. 1998.. 6.. Pedagogie. 464 p..Deasen P. Iaşi: Polirom.Guzun M. 2008..2001. Educaţia interculturală. 367 p. Toleranţa politică şi etnică din perspectivă mediatică. 4. 5. 3. Bucureşti: Univers Enciclopedic.5.Didactica Pro //nr.4. Nedelcu Anca Fundamentele educaţiei interculturale.