You are on page 1of 9

Conceperea planului de tratament protetic

Succesul sau eşecul unui tratament depinde în mare măsură de modul în care medicul respectă etapele preprotetice necesare. Planul de tratament este rezultatul unor raţionamente logice, ştiinţifice pe care medicul le parcurge pentru a stabili metoda şi tehnica curativă individualizată. Planul de tratament protetic nu înseamnă doar indicarea unor tipuri de restaurări indirecte pentru tratamentul leziunilor coronare ale unor dinţi sau pentru închiderrea unor breşe rezultate în urma unor extracţii dentare. Planul de tratament este o suită logică de etape terapeutice care sunt necesare pentru a restabili armonia arcadelor dentare , sănătatea dento-parodontală, în general sănătatea aparatului dentomaxilar. Aceasta presupune că măsurile terapeutice trebuie să rezolve unele probleme de sănătate fără a genera însă altele (o punte dentară estetică necorespunzătoare din alte considerente funcţionale deşi reface continuitatea arcadei poate prejudicia masticaţia şi pot apare probleme de funcţionalitate ocluzală şi mio-articulară). Cu alte cuvinte tratamentul protetic trebuie să ţină cont de toate aspectele individuale ce vizează sănătatea orală a pacientului. În acest context planificarea este o etapă de mare resposabilitate profesională, etică şi morală. Etapele parcurse pentru elaborarea planului de tratament protetic vizează: Culegerea informaţiilor medicale complete relevante pentru tratament. o Anamneza : completare chestionare, dialog medic-pacient, dosar medical Examinarea clinică a pacientului: o Examenul extraoral o Examenul endobucal Examene paraclinice: o Radiografii obligatorii: OPG, retroalveolare, o Alte examene imagistice: Rx de masiv facial, ATM, RMN, TC o Examene funcţionale: EMG, o Modele diagnostice cu /fără montare în articulator semiadaptabil o Modelare diagnostică în ceară o Analize de sânge, alte investigaţii medicale ce vizează starea de sănătate generală a pacientului Elaborarea diagnosticului Elaborarea planului de tratament ce include nu numai indicaţia de tratament protetic.

tumefacţie. diabetul zaharat. anorexia nervoasă. TBC. inocluzie sagitală. dinţi înghesuiţi. sîngerare o Probleme care determină tulbirări funcţionale: masticatorii. odontal. o Probleme care creează discomfort: durere.edentaţie frontală.  Istoricul dentar: Prima/ultima vizită la stomatolog. bulimia. o Istoric medical→ general. vârstă.căsătorit/necăsătorit. ortodontic. ocupaţie. chirurgical. stomatologic. o Informaţii cu privire la istoricul afecţiunilor oro-maxilo-faciale. frecvenţa tratamentului Gradul de igienă orală Restaurări dentare directe/indirecte Tratamente endodontice Extracţii. reaţii alergice la substanţe chimice. de care depinde păstrarea sau extracţia unor dinţi ceea ce modifică planul de restaurare protetică.  Condiţii generale cu manifestări orale: sarcina. o Informaţii personale → nume. orar de lucru. hepatite. contact (adresă telefon e-mail).  Care modifică planul de tratament: radioterapie. stadii terminale ale unor boli generale. Uneori complexitatea cazului clinic obligă medicul să ia decizii terapeutice în funcţie de rezultatele obţinute în etapele anterioare. În acest sens tratamentul protetic este totdeauna precedat de un tratament preprotetic care are drept scop pregătirea pacientului pentru a primi în condiţii optime o restaurare protetică. hiposialia. materiale dentare. vârsta înaintată. medicaţia anticonvulsivantă. boli hemoragice. sifilis. fonatorii o Probleme de ordin social: halenă fetidă o Probleme legate de aspectul fizic: dinţi fracturaţi. diastema maxilară. sex.Se poate deduce din cele prezentate că planul de tratament nu poate fi stabilit de la prima vizită a pacientului. Anamneza. Restaurarea protetică a arcadelor dentare este o etapă finală de tratament după ce au fost parcurse o serie de alte etape ce vizează tratament parodontal.  Factori de risc pentru personalul medical: SIDA. menopauza. o Motivul prezentării → identificarea nevoilor pacientului. prognatism mandibular. situaţie financiară. modificaţi de culoare. Se completeză chestionare de către pacient şi dialog medic-pacient o Informaţii cu privire la starea generală de sănătate →  care pot afecta metoda de tratament: boli generale care indică protecţie suplimentară de antibiotice. etc. ce aşteaptă el de la medic. rezecţii aplicale . corticoterpia şi medicaţia anticoagulantă.

Istoricul afecţiunilor temporo-mandibulare Examenul clinic Examenul general→ aspect general înălţime. leziuni ulceratice. auscultaţie) o Inspecţia din faţă şi din profil a masivului facial: simetria etajelor. o Palparera sinusurilor anterioare ale feţei. palpare. şanţuri periorale. occipitali. o Examenul extraoral: (inspecţie. întindere. o Examenul parodontal: → o Gradul de igienă orală o gingia: culoare.Tratamente periodontale Tratamente ortodontice Examene imagistice. o Leziuni coronare netratate o Restaurări coronare directe şi indirecte: material. pre/retroauriculari. candidoză). extruzie denară egresiune dentară) o Palparea şanţului periodontal-cu sonda parodontală →parodontometria. o Examenul intraoral: o Examenul mucoasei orale→ depistarea precoce a leziunilor cu potenţial de malignizare sau maligne (leucoplazia. puls. perforaţii. de decubit. auscultaţie) o Examenul muchilor masticatori şi cervicofaciali o Paalparea ganglionilor : submandibulari. palpare. temperatură. o Teste de vitalitate o Examenul ocluziei dentare →static şi dinamic  Poziţia de IM a pacientului (ocluzia habituală) . etc. mentonieri. tensiune arterială. culoarea tegumentelor. puncte de emergenţă trigeminală. complicaţii (carii secundare. greutate. respiraţie. etc. volum. o afectarea furcaţiei radiculare o treme. fracturi. mobilitate. contururi osoase o Examenul ATM static/dinamic (inspecţie. profil buze. anodonţie. nivelul inserţiei (retracţie gingivală. lichen plan bucal. gradul de adaptare ocluzală. etc. eritroplazia. incluzie dentară dinţi supranumerari. sângerare spontană/ la palpare. marginală. diastemă o Mobilitatea dentară o Examenul dentar: o Apelul dinţilor: dinţi prezenţi/absenţi→ extracţie. modificări de culoare). genieni. cervicali.

rizaliză. Raportul RC-IM (long centric. tratament cu implante dentare. canalul mandibular. dinţi incluşi.   Planul de ocluzie: migrări dentare. alte investigaţii. obstacole) Examene paraclinice o Ortopantomogramă (OPG) : Informaţii generale despre dinţi. sub coroane. PM. o Modele diagnostice montate în articulator smiadaptabil o Modelare diagnostică în ceară o Analize de sânge. procese periapicale. parodonţiu. cementoliză laterală. contact prematur în RC) Examenul mişcărilor mandibulare: maxime (DM. anodonţie. o TC → patologie articulară. LM ).:  Procese carioase greu sau nedecelabile clinic ( carii proximale. dispoziţie spaţială. fracturi de os. resturi radiculare incluse în os  Poziţia unor formaţiuni anatomice în raport cu dinţii: sinusul maxilar. osteoartroză. corpi străini. gaura mentonieră. dentare  Crestele edentate  Planul de ocluzie : dinţi migraţi. cu contacte dento-dentare (ghidaje. curbele de ocluzie  o Rx retroalveolare → imagini precise localizate pe zona examinată /1-3 dinţi) o Rx de ATM → utile în modificări osoase (osteoartroză) o RMN → utilă mai ales în depistarea tulburărilor funcţionale ATM : deplasări discale . fosele nazale.  Date despre spaţiul endodontic: obturaţii de canal. recidivă sub obturaţie.  Dinţi incluşi ( supranumerari). ATM. restaurări care modifică planul de ocluzie Poziţionarea mandibulei în RC. cu nivelul osului alveolar  Aprecierea restaurărilor existente (adaptarea marginală transversală)  Date despre rădăcinile dentare: număr. implantare pungi parodontale.  Formaţiuni patologice la nivelul oaselor maxilare.  Profunzimea proceselor carioase în raport cu spaţiul endodontic. restaurări defectuoase din perspectivă ocluzală. rezecţii apicale. . osul alveolar. radiculare.

o Lingura trebuie să fie prevăzută cu retenţii mecanice sau să se aplice adeziv o Prepararea materialului:  se poate controla timpul de reacţie de priză în funcţie de temperatura apei de amestec. Obţinerea modelelor diagnostice: Amprenta arcadelor dentare cu alginat o Fidelitatea înregistrării vizează reproducerea corectă în detaliu a reliefului ocluzal fără mici erori-bule de aer – care pot modifica ulterior montarea corectă a modelelor. deschidere-închidere Simularea planului de tratament: prepararea dinţilor pe model şi confecţionarea unei machete diagnostice din ceară pentru a vizualiza finalitatea posibilă a tratamentului propus.Modelul diagnostic Examenul clinic poate fi uneori completat printr-o evaluare diagnostică efectuată în afara cavităţii bucale pe modele ale arcadelor dentare montate într-un articulator semiadaptabil. Analiza astfel efectuată permite observarea unor aspecte care se decelează mai greu la examenul clinic. o Zonele de înregistrare dincolo de limita gingivală sunt mai puţin importante în protezarea fixă. modelele pot fi privite din diferite unghiuri şi pot fi mai uşor vizualizate o serie de elemente de diagnostic mai greu decelabile clinic: Planul de ocluzie cu curbele sagitală şi transversală Malpoziţiile dentare Înălţimea cervico-ocluzală a spaţiilor edentate.  După aplicarea materialului în lingură se netezeşte cu mâna umedă suprafaţa amprentei. o Tehnica propriuzisă: . lateralitate. o Alegerea corectă a portamprentei: cea mai mare care nu creează discomfort pacientului pentru ca materialul să aibă suficient volum. Prin eliminarea determinantului neuromuscular. se pot evita în timpul analizei ocluzale la articulator contracţiile musculare nedorite. Rapoartele în IM la nivelul cuspizilor linguali Analiza rapoartelor interarcadice Simularea mişcărilor reale de propusie. respectiv grosime. Aceste modele sunt confecţionate din ghips dur şi poartă numele de modele diagnostice. în general spaţiul protetic vertical.

Se alege ghips dur. După aplicarea ghipsului în amprentă se acoperă cu o hîrtie umedă şi se menţine în mediu umed timp de 1 oră. Materialul trebuie susţinut integral în lingură. Pentru montare sunt necesare : Arc facial Înregistrare clinică interocluzală a poziţiei de RC Înregistrare interocluzală de propulsie şi de lateralitate (dreapta şi stânga) . Se pune suficient material pentru soclu.dar are 2 probleme: imbibiţia şi sinereza.        Periajul dentar profesional. Alginatul este un material fidel –reproduce corect detalii. După dezinserţia lingurii. Montarea modelelor în articulator Selectarea articulatorului: Semiadaptabil suficient pentru protezele fixe. Tehnica corectă de amprentare respectată: inserţie. se dezinfectează şi se toarnă modelul imediat (15 minute ) Dezinfecţia se poate face în 2 moduri: Se pulverizează glutaraldehidă pe suprafaţa amprentei şi se introduce lingura în pungă de plastic închisă 10 minute. Nu se introduce niciodată modelul în apă. o Tip ARCON –angulaţia fosei glenoide a articulatorului este fixată în raport cu planul de ocluzie al modelului maxilar o Reproduce cu o marjă de eroare minimă articulaţia reală.deoarece se măreşte enorm dilatarea de priză a ghipsului. amprenta se spală sub jet de apă. Niciodată nu se întoarce amprenta mulată invers pe timpul prizei ghipsului.clătirea gurii şi uscarea relativă sunt necesare înainte de inserţia lingurii pe câmpul protetic. după care se demulează amprenta. Unii recomandă şi aplicarea de material direct la nivelul zonelor ocluzale După iniţierea procesului de gelificare lingura nu mai trebuie mişcată până la priza finală Se îndepărtează amprenta după maxim 2-3 minute de la formarea gelului. Turnarea modelului după 15 minute de la gelificare. pasta se prepară preferabil la vacuum malaxor şi se aplică în porţii mici la nivelul amprentei eliminînd eventuale bule de aer. necesar la montarea în articulator. menţinere în poziţie pacientul relaxat. Se scufundă lingura în soluţie de dezinfectant 10 minute.

unghiul şi mişcarea Bennett pentru lateralitate. După montare în articulator Analiza ocluzală Stabilirea diagnosticului Identificarea tratamentelor preprotetice necesare pentru corectarea planului de ocluzie. Tehnica pas cu pas: Amprenta cu material termoplastic la arcada maxilară: se reproduc zonele de contact ocluzal cu antagoniştii lateral sau/şi frontal. când se aproximează capetele ABT în interiorul CAE pe valori medii anatomice. capetele ABT şi un punct anterior arbitrar ales (ex.Arcul facial este un instrument specific fiecărui tip de articulator cu care se determină la pacient poziţia spaţială a arcadei maxilare faţă de ABT. Pentru transfer sunt necesare 3 puncte spaţiale. Reglarea parametrilor dinamici. Scopul acestei amprente este ca ea să se potrivească în modelul maxilar obţinut anterior. Se îndepărtează arcul facial de la pacient şi cu ajutorul amprentei se poziţionează modelul maxilar pe braţul superior al articulatorului unde se fixează în poziţia determinată. Montarea modelului maxilar. Se fac înregistrările interocluzale. Montarea modelului mandibular. Stabilirea tratamentului protetic final Modelare diagnostică în ceară după prepararea dinţilor pe model pentru simularea soluţiei terapeutice finale şi analiza ei pe articulator şi la pacient.punctul infraorbitar) pentru reproductibilitate. Arcurile faciale sunt de 2 feluri: De precizie utile în cercetare sau în situaţii clinice ce impun modificarea DVO Arbitrare/ cu montare rapidă. Se aplică arcul facial la pacient şi se fixează de el lingura cu amprenta maxilară. Celelalte înregistrări se folosesc pentru reglarea parametrilor pentru simularea mişcărilor: înclinarea sagitală pentru propulsie. Realizarea unor proteze provizorii de testare a unei noi relaţii ocluzale . Cu ajutorul înregistrării de RC se monteză în articulator modelul mandibular. fixând totodată reperul anterior. În acest mod poziţia spaţială a amprentei se va raporta la ABT.

Tratament de urgenţă →ameliorarea sau amendarea simptomelor din pulpite acute. 5. 8. În funcţie de complexitatea leziunilor acesta poate să cuprindă: 1. 1. 7. Diagnostic de urgenţă. fonaţie. minim afectată Alte criterii - Planul de tratament se consemnează în scris în foaia de observaţie a pacientului care trebuie să semneze că a înţeles şi este de acord cu planul propus şi cu fiecare manoperă clinică în parte. 4. parodontite apicale acute fractură coronară abces parodontal . 2.Diagnosticul cazului clinic. 3. fizionomie) Clasificarea ACP pentru dentat Clasa I Ideal. afectare minimă II Afectare moderată III Afectare substanţială IV Afectare severă Afectare dinţi ≤3 dinţi/sextant Afectare ocluzie Ideal. 6. Se consemnează în scris în fişa de observaţie a pacientului. cronice acutizate. Diagnostic odontal Diagnostic parodontal Diagnostic ortodontic Diagnostic chirurgical Diagnostic protetic (de edentaţie ) Diagnostic ocluzal Diagnostic funcţional ( referitor la afectarea masticatorie.

modelare de vreastă. Terapie finală Tratamente chirurgicale conservatoare : rezecţii apicale. Instructaj pentru periaj individual corect. tratament antiinflamator parodontal. Dispensarizare . croşete de sârmă) sau fixe (reparare faţete fizionomice) 3. înlocuirea restaurărilor coronare necorespunzătoare.stomatită/gingivită ulceronecrotică pericoronarită durere miofascială 2. Se aplică măsuri de profilaxie cu fluor dacă este cazul. Tratamente endodontice Terapie finală parodontală Tratament ortodontic -curativ dar şi preprotetic Tratament protetic fix Tratament protetic moblizabil. 4. etc. Tratamentul cariilor. Extracţia dinţilor irecuperabili. stabilizarea condiţiei de sănătate orală tratament parodontal iniţial: detartraj. Se începe cu cele simple. intervenţii pe frenuri. tratament de urgenţă → ameliorarea/restabilirea funcţiilor ADM recimentarea unor proteze fixe protezare provizorie posttraumatică repararea unor proteze mobilizabile (proteze rupte.