You are on page 1of 110

Aurel DRĂGAN

VOLEI
NOŢIUNI DE BAZĂ

Universitatea SPIRU HARET

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2000 ISBN 973-582-275-x Redactor: Mihai Iordănescu Tehnoredactor: Lidia Olaru Coperta: Octavian Ion Penda Bun de tipar: 2.08.2000; Coli tipar: 7 Format: 16/61 x 86 Editura şi tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei, nr.313, Bucureşti, Sector 6, Oficiul Poştal 78 Telefon: 410 43 80; Fax. 411 33 84 www. SpiruHaret.ro

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea Spiru Haret
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Aurel DRĂGAN

VOLEI
NOŢIUNI DE BAZĂ

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2000

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

CUPRINS

I. ISTORIC ……………………………………………………………. 1.1. Internaţional …………………………………………………..... 1.2. Naţional ………………………………………………………… 1.2.1. Date de referinţă …………………………………………. 1.2.2. Palmares internaţional …………………………………… 1.2.2.1. Palmaresul echipelor naţionale ………...……….. 1.2.2.2. Palmaresul echipelor de club ……...……………. 1.2.3. Personalităţi ale domeniului ……………………………... 1.2.3.1. Sportivi ……………………...………………….. 1.2.3.2. Antrenori ………………………………………... 1.2.3.3. Arbitri ……………….………...………………... 1.2.3.4. Preşedinţi şi secretari generali ai federaţiei …...... II. STRUCTURA ŞI COMPETENŢELE ORGANISMELOR

11 11 13 13 14 14 16 17 18 18 18 19 21 21 25 26 30 33 33 35 36 36 36 37 38 40 5

CE COORDONEAZĂ ACTIVITATEA DE VOLEI ………..

2.1. Organizarea şi competenţele forului mondial – F.I.V.B. …….... 2.2. Organizarea şi competenţele forurilor continentale – Confederaţii ………………………………...….. 2.3. Organizarea şi competenţele forurilor naţionale – Federaţii ...… III. CARACTERISTICILE JOCULUI …………………………...…… IV. ELEMENTE DE BAZĂ ALE REGULAMENTULUI …………... 4.1. Terenul ………………………..………………………………. 4.2. Fileul ……………………………………….…………………. 4.3. Accesoriile ………………………………….………………… 4.4. Mingea ……………………………………….……………….. 4.5. Echipa ………………………………………………………..... 4.6. Zonele şi ordinea rotaţiei …………………………………..….. 4.7. Oficialii şi responsabilităţile acestora …………………..…….. 4.8. Protocolul şi desfăşurarea jocului ………………………..……

Universitatea SPIRU HARET

V. TEHNICA JOCULUI ……………………….……………………... 5.1. Definiţie ……………….……………………………………… 5.2. Generalităţi ……………………………………………..……... 5.3. Sistematizare …………………………………………..……… 5.4. Tehnica jocului de atac ……………………………….………. 5.4.1. Descrierea principalelor procedee tehnice de atac ….…. 5.4.1.1. Serviciul de jos din faţă ………….……………. 5.4.1.2. Serviciul de sus din faţă planat (plutitor) ….….. 5.4.1.3. Serviciul de sus din faţă în forţă ……….……… 5.4.1.4. Ridicarea înainte de pe sol ………………..…… 5.4.1.5. Ridicarea peste cap de pe sol …………….……. 5.4.1.6. Ridicarea înainte din săritură …………….……. 5.4.1.7. Ridicarea peste cap din săritură ………….……. 5.4.1.8. Lovitura de atac procedeu drept ………….…… 5.4.2. Descrierea principalelor procedee tehnice de apărare …. 5.4.2.1. Preluarea din serviciu cu două mâini de jos …... 5.4.2.2. Preluarea din atac cu două mâini de jos …….… 5.4.2.3. Blocajul individual ……………………….…… 5.4.3. Descrierea principalelor procedee tehnice comune atacului şi apărării ………….…………………. 5.4.3.1. Poziţia înaltă, medie şi joasă .…………………. 5.4.3.2. Deplasarea în teren ………….………………… VI. TACTICA JOCULUI ………………………..…………………..… 6.1. Definiţie ……………….……………………………………… 6.2. Generalităţi …………………..………………………………... 6.3. Sistematizare ………………………..………………………… 6.4. Tactica individuală …………………..………………………... 6.4.1. Tactica individuală în atac ………….………………….. 6.4.2. Tactica individuală în apărare ………..………………… 6.5. Tactica colectivă ……………….……………………………... 6.5.1. Tactica colectivă în atac …….…………………………. 6.5.1.1. Sistemul de alcătuire a formaţiei ……….……... 6.5.1.2. Acţiunile cu minge – combinaţiile în atac ….…. 6.5.1.3. Acţiunile fără minge – dublarea şi plasamentul ... 6.5.1.4. Aşezarea la efectuarea serviciului ……………. 6.5.2. Tactica colectivă în apărare ………….………………… 6.5.2.1. Sisteme de apărare ………….…………………. 6.5.2.2. Blocajul colectiv …………….………………… 6.5.2.3. Acţiunile fără minge – dublarea şi plasamentul ….. 6.5.2.4. Aşezarea la preluarea serviciului ……….……... 6.6. Analiza tactică a acţiunilor de joc ……………….…………… 6
Universitatea SPIRU HARET

43 43 43 44 48 48 48 50 51 53 54 56 57 58 60 60 61 63 64 64 67 71 71 71 72 74 74 75 77 77 77 81 82 84 85 86 89 90 93 94

Selecţionarea şi pregătirea echipelor reprezentative ………… BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………. durată ………………………………….4. 101 7. 7. Generalităţi …………………………………………………. Etapizare. 7..3.1...VII. obiective.. Orientarea metodică generală ……………………………….. 101 102 103 106 109 7 Universitatea SPIRU HARET . METODICA PREDĂRII JOCULUI DE VOLEI ÎN ŞCOALĂ …. 7..2..

8 Universitatea SPIRU HARET .

profesori. în funcţie de nivelul de pregătire la care acestea vor fi utilizate. instructori). Lucrarea mai urmăreşte să atragă atenţia. chinograme sau diagrame. Autorul 9 Universitatea SPIRU HARET . sub formă descriptivă. ce trebuie bine cunoscute şi aplicate întocmai. că elementele de esenţă ale jocului – tehnica şi tactica – au la bază mecanisme simple. celor care vor dori să devină specialişti ai domeniului. dar şi unor viitori specialişti în domeniul voleiului. pentru ca apoi ele să poată fi dezvoltate. Primele patru capitole au ca scop reactualizarea unor date. pe care le considerăm ca fiind necesare unui profesor.CUVÂNT ÎNAINTE Prezenta lucrare se adresează celor ce doresc să-şi desăvârşească cunoştinţele de bază în domeniul disciplinei volei (studenţi. Următoarele capitole îşi propun să prezinte cunoştinţe minimale. care să facă posibilă însuşirea acestora fără eforturi deosebite.

LEGENDĂ jucător ridicător jucător trăgător jucător universal traiectoria mingii traiectoria unei mingi plasate deplasarea jucătorului jucător care efectuează blocaj lovitură de atac 10 Universitatea SPIRU HARET .

1905 – Cuba. după cum urmează: 1900 – Canada şi India. Ţările Baltice.C.A. are loc primul campionat Pan-Asiatic. profesor. directorul pentru educaţie fizică al Universităţii Y.M.I. Tot în acest an J.U.A. 1918 – Italia. 1923 – Egipt. ♦ Din anul 1900. Internaţional ♦ 1895 – William G. ♦ Din anul 1914. estimează că în S.M.C. propun numai o enunţare cronologică a celor mai importante date şi personalităţi care au determinat apariţia şi evoluţia sa pe plan internaţional şi naţional. Polonia şi România. Morgan.M. 1920 – Uniunea Sovietică. Tunis şi Maroc. 11 Universitatea SPIRU HARET .T. primul regulament al jocului care. an în care Y. jocul de volei pătrunde şi pe continentul european astfel: 1914 – Anglia. 1917 – Franţa. ISTORIC Pentru a uşura prezentarea istoricului jocului de volei. un an mai târziu – 1897 – va fi inclus în Cartea Oficială a Ligii Atletice a Y.U.000 de jucători. pătrunzând şi în alte ţări. jocul de volei părăseşte teritoriul S. 1.1.A. ♦ 1896 – cu ocazia conferinţei profesorilor de educaţie fizică din Springfield.A. 1912 – Uruguai.. 1916 – Brazilia. ♦ În anul 1913. iar în 1916 apare prima carte cu regulile de joc în S. propune un nou joc ce se va numi iniţial LA MINONETTE sau LA MINTONETTE. 1910 – Peru şi Filipine. (Yung Men’s Cristian Associations) din Holyoke Massachusetts.Y.A. 1908 – Japonia. prescurtarea expresiei “To volley the Ball Back and Forth Over the Net” (a lovi mingea din spate şi înainte peste plasă). 1919 – Cehoslovacia.A.. 1925 – Olanda.C.U. Cameron publica în S. doctorul A. sunt 200. 1909 – Porto Rico.A. Halsted propune schimbarea numelui jocului în VOLLEY-BALL. 1917 – Mexic.U. 1924 – Spania şi Yugoslavia.

V. ♦ În 18-20 aprilie 1947.U.C. Cehoslovacia.F. Estoniei. (Internaţional Field Handbal Federation). şi Yugoslavia. în U. La Comitetul Tehnic al I. are loc primul congres al viitoarei organizaţii ce se va ocupa de destinele jocului de volei – Federaţia Internaţională de Volley-Ball (F. Olanda.A.I.. 1922 – Cehoslovacia(M).I. ♦ În 1946 la Praga. aderă încă 13 membri europeni. în cadrul întâlnirii ce a avut loc. 1949 – România (Campionatul naţional-M) şi 1950 (Campionatul naţional-F).S.V. ♦ Între anii 1928 – 1930 se fac primii paşi pentru organizarea internaţională a jocului de volei.H. ♦ În 1948 are loc primul contact al F. Ungaria. Portugalia.). la Congresul I. Poloniei şi Cehoslovaciei să nominalizeze un comitet pentru stabilirea unei decizii de organizare internaţională independentă a jocului de volei.B. Cele 14 ţări participante la acest congres. propune pentru prima dată includerea jocului de volei în programul olimpic pentru olimpiada din 1924 de la Paris.B. propunere ce nu a întrunit suportul necesar. au fost: Belgia. la propunerea Poloniei..B. Din acest an încep să se deruleze primele campionate europene (Roma-M). 1929 – S.U.U.B.I.R.V. Italia. 12 Universitatea SPIRU HARET . şi Franţa. cu Comitetul Olimpic Internaţional pentru includerea jocului de volei în programul olimpic. Uruguai. Franţa. şi Polonia. România.A. care au fondat F. de către Cercasov.F. în persoana francezului PAUL LIBAUD şi a unificat regulile de joc.S. Polonia. se stabileşte ca reprezentanţii Franţei. ♦ 1922 este anul în care Y.H. ♦ În 1929 are loc prima competiţie internaţională în Europa (Anglia). Egipt.♦ Primele campionate naţionale vor avea loc după cum urmează: 1921 – Japonia(M). competiţie la care participă: Polonia. S.I.A.S. la Paris. S. 1923 – Japonia(F).M. Germaniei şi Cehoslovaciei. Congresul a ales preşedintele F. format din reprezentanţi ai Poloniei.F.F. ♦ În 1935 la Jocurile Olimpice de la Berlin se face următorul pas pentru înfiinţarea federaţiei internaţionale de volei. ♦ În 1927 se publică prima carte de specialitate în domeniul voleiului. desfăşurat la Stockholm.S. 5 americani şi 4 asiatici. 1932 – România (Campionatul naţional al capitalei-M). şi Mexic.F. pentru volei. ♦ În 1934.A. S.U.A. iar din 1949 primele campionate mondiale (Praga-M) şi europene (Praga-F). Comitetul Tehnic pentru Volei este admis ca parte a I. 1932 – U. Brazilia.H.F.V.R.

la turneul demonstrativ ce a avut loc la Sofia cu ocazia acestui eveniment. astfel încât apare la olimpiadă şi voleiul de plaje. ♦ 1990 este anul în care apare o nouă competiţie mondială pentru băieţi.2. răspuns la competiţia masculină apare pentru fete competiţia Marele Premiu Mondial (World grand Prix). Liga Mondială (World League).B. ♦ 1964 – voleiul devine disciplină olimpică. deşi de multe ori ele sunt numite naţionale. Spiru Haret. introdus de soldaţii americani. ♦ 1960 este anul în care ia naştere competiţia europeană „Cupa Campionilor”. 13 Universitatea SPIRU HARET . ♦ În perioada 1931-1949 campionatele au caracter zonal. Dimitrie Cantemir. Gheorghe Şincai şi Şcolii Superioare de Comerţ. Vergu. cu prilejul celei de-a 53-a Sesiuni a Comitetului Olimpic Internaţional.♦ 1957 este anul în care. Viforul Dacia). ♦ 1989 se desfăşoară primul campionat mondial de volei de plaje. ♦ 1992 – demonstrativ la Barcelona şi 1996 introdus în programul Jocurilor Olimpice la Atlanta. Gheorghe Lazăr. ♦ 1921 – se desfăşoară primul campionat şcolar cu participarea echipelor liceelor Matei Basarab. 1. ♦ 1984 Congresul de la Long Beach alege un nou preşedinte al F. iar sediul federaţiei se mută de la Paris la Lausanne (Elveţia). ♦ 1981 este anul din care fiinţează Cupa Mondială M+F (World Cup Games). Date de referinţă ♦ 1920 – anul în care jocul de volei pătrunde pe teritoriul românesc. Mihai Viteazul. jocul de volei a fost inclus în programul jocurilor olimpice din 1964 de la Tokio. ♦ 1931 reprezintă anul în care se înfiinţează Federaţia Română de Baschet şi Volei. ♦ 1993. organizează un campionat câştigat de Viforul Dacia..I. Naţional 1.1. ♦ 1948 este anul în care ia naştere Inspecţia Centrală pentru Volei. apărute între timp. ♦ 1929 este anul în care echipele de cartier ale Bucureştiului (Turda. for cu atribuţii în organizarea şi dezvoltarea jocului. în persoana mexicanului RUBEN ACOSTA H.2.V.

1. 1. iar echipa feminină nu a fost calificată. ♦ 1954 reprezintă anul în care campionatul naţional este organizat sub formă de divizie. în care echipele s-au găsit în topul mondial şi continental. perioada cea mai fructuoasă. lipsesc aproape cu desăvârşire (mai ales pentru băieţi). ♦ 1994 – se desfăşoară primul campionat naţional de volei de plaje. 1.2.2. Palmares internaţional Pentru voleiul românesc.2. se află cuprinsă între anii 1955 – 1980. Până la şi după această dată performanţele au fost modeste sau. iar în 1950 şi cel feminin. ♦ 1958 – se constituie ca organ juridic independent FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE VOLEI. ♦ 1963 – România organizează pentru a doua oară Campionatul European de Volei. echipele româneşti nu au mai obţinut calificarea la nici una din ediţiile jocurilor olimpice.2. ♦ 1972 – München – masculin – locul 5 – feminin – echipa nu a obţinut calificarea ♦ 1976 – Montreal – echipele româneşti nu au obţinut calificarea ♦ 1980 – Moscova – masculin – locul 3 – feminin – locul 8 Din anul 1980. iar fetele vor ocupa locul trei. la care băieţii vor deveni campioni europeni. ♦ 1964 – Tokio 14 Universitatea SPIRU HARET .♦ 1949. ♦ 1955 este anul în care România organizează pentru prima dată o competiţie de nivel european – Campionatul European de Volei – ediţie desfăşurată pe velodromul Dinamo din Bucureşti şi în care România se va clasa pe locul doi la masculin şi locul patru la feminin. se desfăşoară primul Campionat naţional masculin. Jocuri olimpice. organizare ce se menţine şi în momentul de faţă. echipa masculină nu a fost trimisă. Palmaresul echipelor naţionale – masculin – locul 4 – feminin – locul 4 ♦ 1968 – Ciudad de Mexico – deşi calificată. ♦ 1955 – se înfiinţează şi campionatele naţionale de juniori (M+F). aşa cum se prezintă în momentul de faţă.

R.R.S.S.R. – masculin – locul 3 – feminin – locul 4 ♦ 1966 – Cehoslovacia – masculin – locul 2 – feminin – competiţia a avut loc un an mai târziu. în Japonia.S.Campionatele Mondiale – masculin – locul 4 – feminin – echipa nu a participat ♦ 1952 – U. 1949 – Cehoslovacia – feminin – locul 4 1950 – Bulgaria – masculin – locul 5 – feminin – locul 5 ♦ 1951 – Franţa – masculin – locul 4 – feminin – echipa nu a participat ♦ 1955 – România – masculin – locul 2 – feminin – locul 4 ♦ 1958 – Cehoslovacia – masculin – locul 2 – feminin – locul 4 ♦ ♦ ♦ 15 Universitatea SPIRU HARET . dar echipa noastră nu a participat ♦ 1970 – Bulgaria – masculin – locul 7 – feminin – locul 7 ♦ 1974 – Mexic – masculin – locul 6 – feminin – locul 5 ♦ 1978 – Italia – masculin – locul 13 – U.S. echipele româneşti nu au mai obţinut calificarea la turneele finale ale Campionatului Mondial. – feminin – echipa nu a participat ♦ 1982 – Argentina – masculin – locul 13 – Peru – feminin – echipa nu a participat Din anul 1982 până în anul 1994. ♦ 1994 – Brazilia – masculin – echipa nu a obţinut calificarea – feminin – locul 13-16 ♦ 1949 – Cehoslovacia Campionatele Europene 1948 – Italia – masculin – echipa nu a participat. 1967. – masculin – locul 4 – feminin – locul 5 ♦ 1956 – Franţa – masculin – locul 2 – feminin – locul 2 ♦ 1960 – Brazilia – masculin – locul 3 – feminin – echipa nu a participat ♦ 1962 – U.S.S.

– feminin – locul 4 ♦ 1991 – Germania – masculin – echipa nu a obţinut calificarea – Italia – feminin – locul 6 ♦ 1993 – Finlanda – masculin – echipa nu a obţinut calificarea – Cehia – feminin – locul 9-12 ♦ 1995 – Italia – echipele româneşti nu au obţinut calificarea – Olanda ♦ 1997 – Olanda – masculin – echipa nu a obţinut calificarea – Cehia – feminin – locul 9-12 ♦ 1999 – – masculin – echipa nu a obţinut calificarea – Italia – feminin – locul 6 ♦ 1. reprezentante ale unor cluburi de referinţă în voleiul naţional. Cele mai răsunătoare 16 Universitatea SPIRU HARET . să se situeze în topul echipelor de club din Europa. – masculin – locul 8 – feminin – locul 6 ♦ 1985 – Olanda – masculin – locul 8 – feminin – locul 11 ♦ 1987 – Belgia – masculin – locul 10 – feminin – locul 8 ♦ 1989 – Suedia – masculin – locul 12 – R. în perioada când selecţionatele României obţineau rezultate de prestigiu la nivel mondial şi continental.F. Palmaresul echipelor de club Echipale româneşti.G.D.2.G.2.1963 – România – masculin – locul 1 – feminin – locul 3 ♦ 1967 – Turcia – masculin – locul 5 – feminin – locul 9 ♦ 1971 – Italia – masculin – locul 3 – feminin – locul 7 ♦ 1975 – Yugoslavia – masculin – locul 4 – feminin – locul 7 ♦ 1977 – Finlanda – masculin – locul 3 – feminin – locul 6 ♦ 1979 – Franţa – masculin – locul 7 – feminin – locul 5 ♦ 1981 – Bulgaria – masculin – locul 5 – feminin – locul 7 ♦ 1983 – R.2. au reuşit ca.

rezultate le-au obţinut echipele masculine Rapid şi Dinamo. Iată aceste rezultate stabilite de cele trei echipe în cea mai importantă competiţie europeană a echipelor de cluburi – Cupa Campionilor Europeni.2. 17 Universitatea SPIRU HARET . au consfinţit cele mai strălucitoare succese ale voleiului românesc la nivelul echipelor de club.3. echipa Rapid cucereşte definitiv Cupa de Cristal pusă în joc. 1966 şi 1967. ♦ 1960 – Rapid Bucureşti – locul 2 ♦ 1961 – Rapid Bucureşti – locul 1 ♦ 1962 – Rapid Bucureşti – locul 2 ♦ 1963 – Rapid Bucureşti – locul 1 ♦ 1964 – Echipele româneşti nu au participat la competiţie din cauza pregătirilor pentru Jocurile Olimpice ♦ 1965 – Rapid Bucureşti – locul 1 Cu această a treia victorie. ♦ 1966 – Dinamo Bucureşti – locul 1 – Rapid Bucureşti – locul 2 ♦ 1967 – Dinamo Bucureşti – locul 1 – Rapid Bucureşti – locul 2 Aceşti doi ani. Înşiruirea acestora respectă doar perioada apariţiei lor în performanţa românească. o serie de oameni care prin activitatea lor ca sportivi. voleiul românesc a scos la rampa valorilor din domeniu. în perioada anilor 1960-1980. la care s-a adăugat echipa Steaua. Personalităţi ale domeniului În decursul anilor. ♦ 1968 – Dinamo Bucureşti – locul 2 ♦ 1969 – Steaua Bucureşti – locul 2 ♦ 1974 – Dinamo Bucureşti – locul 2 ♦ 1977 – Dinamo Bucureşti – locul 2 ♦ 1979 – Dinamo Bucureşti – locul 2 ♦ 1981 – Dinamo Bucureşti – locul 1 ♦ 1982 – Dinamo Bucureşti – locul 3 1. arbitri şi reprezentanţi ai forului de conducere naţional – Federaţia Română de Volei – au făcut cinste mişcării voleibalistice din ţara noastră. antrenori.

.. etc. Derzei E.. etc... Niculescu I. Cioroianu A.. Colceriu S. Creţu O.. Pop N.. Ghenadi V.. Spătăceanu M. Dumitru V. Macavei S. Paşca L. Bengeanu C..3. Koin M... Căta-Chiţiga M.. Bălăşoiu C..... Goloşie E.. Szekely M.. Zamfirescu C. Terchilă N...2. Schreiber W. Colda C.3. Gârleanu D... Mihăilescu N.. Butnaru E... Ferariu H... Lăzărescu D.. Panova I.. Niculescu M.... Ganciu R... Ardelean H. Constantinescu Gh... Bânda I. Ferariu Gh. Corbeanu Gh. Mihăilescu S.. Ruxăndroiu C. Todorovschi N. Bărbuţă N. Humă N..... Bojescu M.. Cherebeţiu G. Şoica C. Wesselli C. Antrenori Petrescu Gh. Roibescu N. Balaiş Fl. Muşat Alex. Sotir M.. Ionescu Gh..... 18 Universitatea SPIRU HARET . 1.. Grapă Fl. Bartha Gy....... Ududec E.. Tănase T. Stilea L.. Ivanov X. Roman Şt. Murafa N.. Chioreanu V. Dobrescu D... Coste M.. Covaci I. Păuşescu M... Ionescu N. Raianu C. Mihăilescu S. Şuşelescu I. Dascălu P... Dumănoiu L. Răducanu N. Rebac E.... Dumitrescu M. Enculescu I... Enache M... Bădiţa C. Nodea E.. Sădeanu R.. etc. Ene Gh... Ţurlea C. Ferariu Gh. Farmuş R... Dumitrescu Şt.. Zabara A. Chifu C.. Bolintineanu M... Bartha Gy... Arbitrii Armăşescu C.3. Pavel V... Udişteanu G... Gheorghiţă M.... Stoian E. Căunei A... Sorbală L. Lazăr A.... Baga M.. etc. Stanimirescu T. Drăgan O. Mărgărit M... 1.... Stancu P. Chiţigoi C. Thomas L. Constantinescu A. Drăgan A. Stan C. Ionescu M.. Georgescu M... Vanea L. Cristian I.. Chiriţă S. Stoian Gh. Popescu S. Crivăţ I...2.. Drăgan A. Petrescu Gh........ Medianu D.. Baloş T. Maniţiu C. Vişan Gh. Pop N.. Dragomirescu N. Ponova J... Dinicu A.. Albuţ M. Chezan M. Itu F.. Eremia G. Roman Şt.... Ivănescu D. Scorţanu F.. Grigorovici M.. Tutovan M. Nicolau H.2... Schreiber W.. Monole V.. Bodescu Gh.... Ivănescu D. Moţ D. Miculescu C.1. Trombiţaş L.2... Constantin M.. Sportivi Herold C. Corjenţanu M. Plocon D. Jitaru D.. Rusei M. Pleşoianu T.. Chezan M. Moraru V........ Iorga M...3. Cozonich Z... Văraru Gh.. Dobre V. Târlici M... Şerban M.. Petculeţ I.. Patraş D...1.. Ionescu P.. Muşat C. Păunoiu P. Schragner F. Surugiu V.. Niculescu M. Popa R.. Nicolau M.... Enescu G. Oros C. Banciu V. Pârv C... Plocon D. Georgescu M.

Natea Ovidiu. 1968 19 Universitatea SPIRU HARET . Manole Viorel. Drăgan Aurel.4. Preşedinţi şi Secretari Generali Dumitrescu Petre.3. Dobincă Aurel. Băjenaru Cornel. în 1897 c) Morgan şi Cameron. 1964 d) Mexico Citi. în Anglia b) 1914.1. e) 1914 şi 1917. Şiclovan Rodica. 1960 c) Tokio. în 1896 e) Nici un răspuns nu este corect 2) VOLLEY-BALLUL pătrunde pe continentul european în anul: a) 1914. jocul de volei pătrunde în anul: a) 1916 b) 1917 c) 1918 d) 1919 e) 1920 4) Organizarea internaţională în actuala ei formă – Federaţia Internaţională de Volley-Ball. Săceanu Ilarie. Roma e) Nici un răspuns nu este corect 5) Jocul de volei devine disciplină olimpică în programul Jocurilor Olimpice. în 1895 b) Cameron. Gârleanu Dan. în Franţa c) 1917. în 1895 d) Halsted. datează din anul: a) 1913. Bratu Păun.2. Praga c) 1947. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE (I) 1. 1956 b) Roma. Bulgariu Mihaela. Denumirea jocului de VOLLEY-BALL este dată de: a) Morgan. în Franţa şi Cehoslovacia 3) În România. de la: a) Melbourn. Oancea Marinel. în Cehoslovacia d) Nici un răspuns nu este corect. Paris d) 1949. Berlin b) 1946. Dimofte Octavian.

1964 d) München. 1956 b) Roma. 1972 e) Moscova. Federaţia Română de Volei. datează sub această denumire din anul: a) 1931 b) 1948 c) 1954 d) 1958 e) Nici un răspuns nu este corect 7) La care dintre olimpiade. 1972 6) Forul naţional. 1980 8) Care sunt cele mai titrate echipe de club (m). care au câştigat de trei ori Cupa Campionilor Europeni: a) Rapid b) Dinamo c) Steaua d) Dinamo şi Steaua e) Rapid şi Dinamo 20 Universitatea SPIRU HARET .e) München. 1960 c) Tokio. echipa naţională (m) a obţinut cel mai bun rezultat: a) Melbourn.

Confederaţia de Volei a Americii de Nord. forul organizatoric ce coordonează activitatea este Federaţia Internaţională de Volei (F. Cehoslovaciei. La nivel mondial.V.A. la nivel continental.E.B. determinată în primul rând de mărirea ariei unde acesta se practică (la finele anului 1999.U.B.V. Confederaţia de Volei a Americii de Sud – C..B.B. confederaţiile (în număr de cinci: Confederaţia Europeană de Volei – C. sunt de a încuraja dezvoltarea practicării voleiului sub toate formele sale.I.B. STRUCTURA ŞI COMPETENŢELE ORGANISMELOR CE COORDONEAZĂ ACTIVITATEA DE VOLEI Evoluţia jocului de volei. activitatea voleibalistică este organizată.. României. Actualmente.I.V.S.V.) Aşa după cum este stipulat în statut.A. este autoritatea supremă în volei. Italiei. a valorii spectaculare a acestora.. Uruguaiului şi Yugoslaviei. Confederaţia Asiatică de Volei – A. în toate regiunile globului şi crearea 21 Universitatea SPIRU HARET .II.V. de numărul tot mai mare de practicanţi. se găseşte la Lausanne.V.B.V. Organizarea şi competenţele forului mondial (F. pe trei nivele: mondial.I. având responsabilităţi distincte.1. F. federaţiile naţionale. Confederaţia Africană de Volei – C. în Confederaţia Elveţiană.). la nivelul ţărilor. Sediul F.I. a determinat organizarea din punct de vedere administrativ. iar la nivel local de ţară.V. a fost recunoscută oficial în Cantonul Vaud ca personalitate internaţională juridică în serviciul interesului public.V. de creşterea numărului de competiţii oficiale şi. F. Ea a fost fondată la 20 aprilie 1947 în Franţa.B. ca organizaţie cu scop nonprofit. Centrale şi Caraibelor – NORCEA. Obiectivele F.B. Olandei. sunt federaţiile naţionale ale: Belgiei. Egiptului.C. nivel mondial.I.I. la Paris. S. Ungariei.V. 2.V. Portugaliei. zonelor (continentelor) şi.).I. iar din 1984. erau afiliate forului internaţional 218 ţări). Poloniei. Franţei.. Braziliei. Membrii fondatori ai F. continental şi naţional (ţară). implicit.

deciziile lui sunt definitive şi fără posibilitate de apel. .de federaţii naţionale.I. reglementarea.I. este singura entitate competentă pentru administrarea şi guvernarea. ♦ Organele de susţinere sunt reprezentate de: .V. . ♦ Organele directoare sunt reprezentate de: .alegerea preşedintelui şi a membrilor consiliului. Competenţele acestor organisme pot fi enunţate.Comitetul Executiv. El este compus din ansamblul federaţiilor afiliate şi se întâlneşte o dată la doi ani (pe timpul C.modificarea statutului. la nivel mondial. pe scurt.I.I. în aceeaşi măsură. . dirijarea şi conducerea voleiului de la un capăt la altul al globului.adoptarea bugetului F.B. Acţionează pentru: .I.B.B. a modului de execuţie şi controalele financiare.B. este dirijată de ORGANE DIRECTOARE.).I.B. coordonarea. componentele acesteia – federaţiile naţionale au primit recunoaşterea autorităţilor sportive naţionale.M. .. Tribunalul Internaţional al Voleiului este alcătuit din două camere: camera de arbitraj şi camera de apel.O.O. a voleiului masculin şi feminin.secretariat.birouri. a obţinut recunoaşterea Comitetului Internaţional Olimpic (C. secondate de ORGANELE DE SUSŢINERE şi TRIBUNALUL INTERNAŢIOAL AL VOLEIULUI (T. la promovarea. . .Preşedinte. şi adoptarea procedurilor administrative.V). propagarea. astfel: Congresul: Este autoritatea supremă a F. veghează.V.stabilirea statutului T. F.B. F.confederaţii.definirea procedurilor de aplicare şi expulzare a unei federaţii naţionale..V. 22 Universitatea SPIRU HARET .I. supervizarea.I.I.I. .) şi a tuturor organizaţiilor sportive internaţionale.V. Prin F. . .V. controlarea.comisii. F.V. organizarea. şi J.Congres.V.B. F. .Consiliul de Administraţie.V.

responsabilitatea executării deciziilor Congresului şi Consiliului de Administraţie. conform sarcinilor specifice individuale prevăzute de Regulamentul administrativ şi financiar.I.B.autorizarea prin semnătură. Acţionează pentru: .crearea comisiilor şi birourilor şi numirea şi revocarea oficialilor acestor organe.V. Acţionează pentru: .I. Acţionează pentru: .I. Birourile: Sunt create de către Consiliul de Administraţie.. .B..V. privind competenţele sale.V.I.V.adoptarea tuturor regulamentelor ce derivă din statut.I.I.administrarea şi funcţionarea cotidiană a F. Preşedintele: Deţine. ..B.Consiliul de Administraţie: Este responsabil de administrarea generală şi gestionarea F. prin propunerile ce le face Consiliul de Administraţie. a candidaţilor pentru comisii. în caz de litigiu de nesupunere al T. având atribuţii precise pentru activităţi specifice F. .stabilirea. Comisiile: Sunt formate la propunerea Consiliului de Administraţie şi ratificate de Congres. Între şedinţe.V..B. responsabilitatea executării deciziilor Congresului şi Consiliului de Administraţie. la propunerea Comitetului Executiv.B. a contractelor şi documentelor ce angajează F. împreună cu Preşedintele.desemnarea unui procuror ce apără interesele F. .I.I. el poate lua toate măsurile urgente.V.decernarea de recompense anuale. cu excepţia statutului şi procedurilor administrative a T. . Rolul lor primordial este de a 23 Universitatea SPIRU HARET . El reglează situaţiile urgente şi excepţionale în spiritul statutului şi interesului general al F.V.rezolvarea.reprezentarea F.V.B. consiliul poate lua toate măsurile urgente ce se impun.B. . .aplicarea sancţiunilor prevăzute de Regulamentul administrativ şi Regulamentul sportiv. Ele au structură independentă dar sunt în permanenţă subordonate structurilor administrative şi juridice ale F.B.V. Comitetul Executiv: Deţine.I. a problemelor ce apar. împreună cu Comitetul Executiv. Între şedinţele Consiliului de Administraţie şi Comitetului Executiv.I. măsuri ce vor fi ratificate de consiliu în prima şedinţă.V.

I. Secretariatul: Îşi desfăşoară activitatea sub conducerea directă a preşedintelui.I.B. Acţionează pentru: .B. Comitetului executiv.V.publicarea periodică şi distribuirea către federaţiile naţionale şi publice a ediţiilor curente şi publicaţiilor F.V.I. respectând însă statutul. .I. Ele au autonomie în activitate..V. zonale şi a regulamentelor acestora. Camera de arbitraj este competentă în a arbitra litigiile provenite din conflictele între două părţi plasate sub jurisdicţia F.V. comisiilor şi birourilor F. luând toate măsurile necesare pentru asigurarea respectării statutului. Deciziile luate sunt executorii şi fără apel.aprobarea calendarelor competiţionale.B.B.B.B.B. Confederaţiile: Sunt organele cele mai reprezentative ale F.V.V.face recomandări şi a consilia.B.I. .B. Tribunalul Internaţional al Voleiului: Este un organ judiciar al F.I. în vederea menţinerii la înalt nivel a implicării morale şi de natură tehnică a activităţii voleibalistice. .V. regulilor şi deciziilor acesteia.. regulamentele şi deciziile F. 24 Universitatea SPIRU HARET . . Consiliului de Administraţie.V.organizarea şi asigurarea unei bune derulări a reuniunilor Congresului. El este compus din două camere: de arbitraj şi de apel. pentru susţinerea şi aplicarea programelor continentale şi ale F. punând la dispoziţia organelor de susţinere toate informaţiile necesare pentru punerea în aplicare a statutului.I.I. în probleme de natură tehnică sau de specialitate.B. Acţionează pentru: . a regulamentelor.V. .furnizarea de materiale tehnice ce trebuie cunoscute de federaţiile naţionale.respectarea statutului F.I. Consiliul de Administraţie şi Comitetul Executiv.studierea rapoartelor diverselor reuniuni. pentru punerea în aplicare a proiectelor aprobate de Consiliul de Administraţie şi pregătirea a tot ce este necesar pentru alte rapoarte. Hotărârile luate trebuie respectate de federaţiile naţionale afiliate şi nu trebuie să vină în contradicţie cu cele ale F.V. în teritoriile geografice respective.pregătirea rapoartelor pentru lucrul comisiilor în vederea reuniunilor acestora.I. cu toate informaţiile ce pot favoriza dezvoltarea şi creşterea disciplinei. El dă ajutor şi susţine toate organele F.

V.. acelaşi tipic ca cel al F.Preşedintele.B. cât şi de federaţiile naţionale afiliate.1. .Adunarea Generală.E.Camera de apel preia judecarea în apel a deciziilor înapoiate de organele F.E.B.B.V. Consiliul de Administraţie: Este organul ce are în sarcină administrarea şi gestionarea C.).V. confederaţiile sunt organele cele mai reprezentative ale F.).I. Ele sunt organizate şi îşi desfăşoară activitatea în baza statutelor şi regulamentelor proprii. Organizatoric şi din punct de vedere al competenţelor. Europeană (Confederaţia Europeană – C.Secretarul.V. Centrală şi Caraibe (Confederaţia Nord-Centrală şi Caraibelor – NORCECA) şi Sud Americană (Confederaţia SudAmericană – C.E.V. şi deţine prin acest efect extinderea autorităţilor.V. în zonele geografice respective. sub rezerva competenţelor ce revin Adunării Generale. .2. .Consiliul de Administraţie.Comitetul Executiv.V.I.Verificatorii de cont.B. .).V. Între şedinţele Consiliului de Administraţie. statute şi regulamente ce nu pot încălca însă statutul şi regulamentele F. confederaţiile păstrează.E. Competenţele acestor organisme pot fi enunţate astfel: Adunarea Generală: Este autoritatea supremă a C. Deciziile ei trebuie respectate şi executate atât de propriile organe. . Aceste decizii nu pot veni în contradiţie cu cele ale Congresului şi Consiliului de Administraţie a F.B. Pentru simplificare..I.A. Cele cinci confederaţii reprezintă zonele: Africană (Confederaţia Africană – C.S.I.V.I. Organele administrative ale Confederaţiei Europene de Volei sunt: .Comisiile. Organizarea şi competenţele forurilor continentale – Confederaţii Aşa cum s-a menţionat la punctul 2. în mare.Federaţiile naţionale . altele decât ale T.I. America de Nord.V.V. se va prezenta organizarea şi competenţele unei singure confederaţii – Confederaţia Europeană de Volei – C. .B. Comitetul Executiv: Este organul ce aduce la îndeplinire deciziile Adunării Generale şi Consiliului de Administraţie.V. 2. Comitetul Executiv poate lua toate 25 Universitatea SPIRU HARET .

răspunzând. în prima şedinţă.V.).E.B.R. Consiliului de Administraţie şi Comitetului Executiv. bilanţul contabil şi exactitatea conturilor. care acţionează autonom. Verificatorii de cont: Prezintă Consiliului de Administraţie şi Adunării Generale.3. Pentru a exemplifica modul de organizare şi competenţele federaţiilor.I. Federaţia Română de Volei este organ naţional de specialitate cu personalitate juridică şi statut propriu. decizia lui este hotărâtoate în cazul egalităţii de voturi. Federaţiile Naţionale: Reprezintă C.S. semnându-le împreună cu preşedintele.I. Organizarea şi competenţele forurilor naţionale – Federaţii Federaţiile naţionale reprezintă confederaţia. fără însă a se putea abate de la statutul.V. şi C. căreia îi sunt afiliate. cu respectarea normelor generale de organizare şi funcţionare emise de Ministerul Tineretului şi Sportului (M. Structural şi din punct de vedere al competenţelor. Preşedintele: Reprezintă C. aceloraşi obiective. 26 Universitatea SPIRU HARET . fără a putea să se abată de la statutul. în ţările afiliate.V. În afară de Adunarea Generală.V.V. Comisiile: Reprezintă şi scot în evidenţă autoritatea directă a Consiliului de Administraţie. în toate ocaziile. în mare. în problemele specifice. El are în grijă toate documentele (arhiva) C.V.T.B. pentru a putea fi ratificate. Secretarul: Asigură administrarea curentă a C. 2.). în ţările de origine. vom prezenta organizarea şi competenţele forurilor ce alcătuiesc Federaţia Română de Volei (F. bucurându-se de o largă autonomie. federaţiile au. Pentru a putea executa aceste sarcini ei au acces la toate documentele contabile ale C.V. Federaţia Română de Volei. de regulă. Ele au statut şi regulamente proprii. aceeaşi organizare.E. cu condiţia ca ele să fie aduse la cunoştinţă Consiliului de Administraţie. existenţa pieselor justificative ale cheltuielilor şi respectarea bugetului. Consiliului de Administraţie şi Comitetului Executiv. El conduce şedinţele Adunării Generale.E.măsurile urgente. regulamentele şi deciziile F.E.V. are ca scop organizarea şi promovarea voleiului pe plan local (naţional) şi afirmarea pe plan internaţional.V.E. Ele se folosesc de o largă autonomie. El redactează procesele verbale ale şedinţelor Adunării Generale. regulamentele şi deciziile confederaţiei de care aparţin şi de cele ale F.E.

Hotărârile Biroului Federal sunt definitive. . regulamentelor şi normelor generale privind activitatea sportivă a hotărârilor generale. Biroul Federal: Este organul care conduce şi gestionează activitatea F.soluţionarea litigiilor care apar între membrii federaţiei sau între aceştia şi organismele federale. . . pregătire şi participare în competiţii a sportivilor. aprobarea strategiei activităţii F.respectarea statutului.Colegiile şi Comisiile de judeţ. . 27 Universitatea SPIRU HARET .Comitetul Executiv. . aprobarea cuantumului cotizaţiilor şi taxelor anuale.aprobarea participării reprezentanţilor F. .Structura organizatorică a Federaţiei Române de Volei este următoarea: .aprobarea calendarului competiţional intern şi internaţional. Volei pentru a fi aleşi în organismele C.Adunarea Generală.Preşedintele. aprobarea sistemului competiţional.Secretarul General.E. .R. . Competenţele acestor organisme derivă din atribuţiile ce le au şi se pot enunţa astfel: Adunarea Generală: Acţionează pentru adoptarea statutului şi regulamentelor de organizare şi funcţionare ale federaţiei. fuziunea şi schimbarea denumirii acestora.Antrenorii federali. . . Volei. .aprobarea componenţei comisiilor şi colegiilor centrale. . şi F.aprobarea concepţiei de selecţie.Secretarul Adjunct. . aprobarea execuţiei bugetare etc.R.a propune candidaţii F.Biroul Federal.V..aprobarea regulamentelor de ordine interioară.Colegiile şi Comisiile Centrale. Volei la reuniunile forurilor internaţionale.B.Secţiile de volei afiliate. . analiza activităţii pe diferite perioade. . Volei între două adunări generale.V.aprobarea regulamentelor de organizare şi desfăşurare ale competiţiilor interne. . afilierea secţiilor. Acţionează pentru: . precum şi pentru încetarea activităţii acestora.R.R.I. .

între două şedinţe ale Biroului Federal.prezentarea periodică a sintezelor asupra activităţii desfăşurate etc.E..desfăşurarea în bune condiţii a competiţiilor naţionale şi internaţionale ce se desfăşoară în judeţ. disciplină.realizarea legăturii cu compartimentele de specialitate din cadrul M.V. . răspunzând de activitatea loturilor reprezentative. Secretarul general: Este persoana care organizează şi conduce activitatea federaţiei în scopul aplicării hotărârilor Adunării Generale şi Biroului Federal.organizarea controlului şi sprijinirea activităţii loturilor naţionale. din toate punctele de vedere. competiţii.B. Colegiile şi comisiile judeţene: Urmăresc transpunerea în practică a hotărârilor Adunării Genera le şi Biroului Federal la nivel de judeţ. . . Colegiile şi comisiile centrale: sunt numite de Biroul Federal având atribuţii specializate pe domenii de activitate (antrenori. Deciziile adoptate se prezintă spre ratificare în prima şedinţă a Biroului Federal. Ele sunt organe consultative ce fac recomandări şi consiliază pe probleme tehnice sau de specialitate.stabilirea datei. Antrenorii federali: Sunt responsabili pe probleme tehnice.V. Secretarul adjunct: Susţine activitatea desfăşurată de Secretarul general. Poate prelua parţial sau total din atribuţiile secretarului general atunci când este nominalizat să o facă sau când secretarul general lipseşte pentru o perioadă mai îndelungată din federaţie. arbitrii. Conduce activitatea Biroului Federal şi prezidează Adunarea Generală.).T. şi F.semnarea şi rezolvarea tuturor documentelor elaborate de federaţie. . ordinii de zi şi conţinutului materialelor pentru şedinţele Biroului Federal. Acţionează pentru: .Comitetul Executiv: Acţionează. .S. El este ordonatorul de credit al federaţiei. Preşedintele: Reprezintă federaţia în relaţiile cu autorităţile publice. cu C. cu forurile similare din alte ţări. pentru soluţionarea problemelor urgente ce nu au putut fi prevăzute. conform nominalizării făcute (M sau F). .asigurarea şi organizarea acţiunilor prevăzute în calendarul intern şi internaţional.organizarea şi coordonarea activităţii colegiilor şi comisiilor centrale şi teritoriale.I. . 28 Universitatea SPIRU HARET . volei de plaje etc. Acţionează pentru: .respectarea de către salariaţi şi de celelalte organe ale federaţiei a legislaţiei în vigoare.

care nu pot veni în contradicţie cu statutul şi regulamentele F.coordonarea şi îndrumarea secţiilor şi antrenorilor din judeţ.. între adunările generale: a) Preşedintele b) Biroul Federal c) Secretarul General d) Colegiile şi comisiile centrale e) a + b + c + d 4) Domeniile de activitate în cadrul Federaţiei Române de Volei sunt atribuite: a) Colegiilor şi comisiilor centrale b) Antrenorilor federali c) Secretarului adjunct d) Secţiilor de volei afiliate e) Nici un răspuns nu este corect 29 Universitatea SPIRU HARET . . Autoritatea supremă a Federaţiei Internaţionale de VolleyBall.R.eliberarea de legitimaţii pentru sportivii ce nu au împlinit 14 ani etc. Volei. a Confederaţiilor şi Federaţiilor este: a) Preşedintele b) Secretarul General c) Consiliul de Administraţie sau Biroul Federal d) Congresul sau Adunarea Generală e) Comitetul Executiv 3. Secţiile de volei afiliate: Sunt entităţi de profil. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE (II) 1. constituite în cadrul asociaţiilor sau cluburilor şi afiliate la Federaţia Română de Volei. Coordonarea activităţii voleibalistice la nivel mondial este făcută de: a) Confederaţii b) Federaţia Internaţională c) Federaţii d) a + b + c e) Preşedinţii a + b + c 2. Ele au statute şi regulamente proprii. Cine conduce şi gestionează activitatea Federaţiei Române de Volei.

jocul de volei pare un joc simplu. fără a o reţine. CARACTERISTICILE JOCULUI Apreciat ca un joc ce are o mare accesibilitate datorată numărului redus de elemente şi procedee tehnico-tactice ce pot fi însuşite cu uşurinţă..III. este diferită şi creşte în dificultate pe măsură ce avansăm pe un anume palier a performanţei sportive. Înseamnă deci că una dintre calităţile motrice primează. Deşi motricitatea jucătorilor de volei are ca suport deprinderile motrice de bază. Pe măsură ce nivelul de performanţă creşte.). deci ne găsim în zona înaltei performanţe. dar numai dacă raportăm aceste câteva caracteristici esenţiale la un nivel minimal de practicare. 30 Universitatea SPIRU HARET . capătă altă interpretare. cu posibilitatea de a acţiona la minge fără a fi împiedicat de adversar etc. raport ce determină o calitate motrică combinată – detenta. aceste câteva caracteristici. cu reguli şi inventar de joc sumar. viteza şi forţa sunt prezente în aproape toate acţiunile de joc. cât şi altele pe care le vom enunţa. Constatăm deci că prezenţa calităţilor motrice. trebuie să se facă cu o anumită viteză ce trebuie să aibă la bază un suport de forţă şi rezistenţă. ci numai prin respingere şi pentru a o trimite cât mai precis partenerului de joc. cu posibilitatea de a fi practicat la orice vârstă şi de către orice sex. Într-un raport specific jocului de volei. exprimată prin deprinderi motrice specifice. rezistenţă în regim de forţă-viteză etc. manifestarea acestora se face într-o combinaţie specifică datorată faptului că deplasările sunt scurte. Aceasta este îndemânarea. în cadrul execuţiilor tehnico-tactice de înaltă ţinută. cu multe schimbări de direcţie efectuate pe un spaţiu relativ mic unde trebuie să se intervină la minge. Manifestarea ei. rezistenţă în regim de forţă. Nu este exclusă nici rezistenţa care se manifestă în regimul celorlalte calităţi (rezistenţă în regim de viteză. ca şi motricitatea jucătorilor de volei.

31 Universitatea SPIRU HARET . în care F. Concluzionând. rapiditatea gândirii. stabilitate. în sfera calităţilor afective emoţiile. ci trebuie să se înscrie în anumiţi parametrii. este însă foarte costisitor. Sistemul nervos şi cel neuromuscular sunt cel mai intens solicitate. Constatăm că accesibilitatea este posibilă numai pentru anumiţi jucători care îndeplinesc anumite standarde. dorinţa de a învinge. în care ponderea este aerobă (F. putem preciza că aspectele ce caracterizează jocul de volei trebuie interpretate în funcţie de nivelul la care acesta se practică. stăpânirea de sine etc. orientarea către scop. comparativ cu aparatul circulator şi respirator. Sub aspect psihologic. Putem enumera.. perseverenţa. memoria şi nu în ultimul rând atenţia sub toate formele ei de manifestare – concentrare. depăşeşte 180 pulsaţii/minut şi în care organismul intrat în datorie de oxigen nu o poate recupera în totalitate pe durata pauzelor scurte de 5-8 secunde dintre fazele de joc. în sfera activităţii intelectuale.). dârzenia. pentru că solicitatea la efort poate fi dirijată personal în funcţie de posibilităţi.C. jocul de volei solicită aproape integral activitatea psihică. este îngrădită şi de obligativitatea apartenenţei la un anumit inventar (stâlpi. fileu. în sfera calităţilor volitive disciplina. acţiunea la minge este îngreunată de valoarea adversarului. la nivelul înaltei performanţe. spiritul de observaţie. care deşi nu este numeric ridicat. pasiunile şi dispoziţiile. constatăm că în anumite momente ale jocului apar vârfuri de intensitate maximală cu caracter anaerob. iniţiativa. deplasare. imaginaţia. Vom constata că accesibilitatea. iar multilateralitatea este relativ îngrădită de anumite specializări pe posturi şi zone etc. efortul nu mai poate fi dirijat după propriile dorinţe. dar pe măsură ce depăşim nivelul mediu şi ne îndreptăm spre performanţă şi înaltă performanţă.=160-170 pulsaţii/minut). El este accesibil la nivel de practicare sub mediu.C. toate aceste caracteristici capătă o altă conotaţie. acţiunea la minge nu este incomodată de adversar etc. mingi etc.Caracterizat din punct de vedere al efortului ca un joc în care predomină efortul submaximal – aerob-anaerob.

VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE 1. care este cea care primează în jocul de volei a) Forţa b) Viteza c) Îndemânarea d) Rezistenţa e) a + b 4. jocul de volei poate fi caracterizat ca accesibil: a) sub mediu b) mediu c) performanţă d) înaltă performanţă e) a+b 2. Efortul în jocul de volei este: a) aerob b) mic c) anaerob d) mare e) a + c 3. La cel nivel. Interpretarea aspectelor ce caracterizează jocul de volei trebuie făcută ţinând seama de: a) vârstă b) sex c) efort d) nivel de practicare e) inventar 32 Universitatea SPIRU HARET . Dintre deprinderile motrice de bază.

care împarte terenul în două câmpuri egale cu dimensiunile de 9 m/9 m. 33 Universitatea SPIRU HARET . Liniile fac parte din teren. Terenul Terenul pe care se desfăşoară un joc oficial de volei este un dreptunghi ce măsoară 18 m/9 m. înconjurat pe toate părţile de o zonă liberă cu o lărgime de minimum 3 m. să fie orizontală şi uniformă. Terenul de joc Diagrama 1: Terenul de joc – dimensiuni Suprafaţa de joc trebuie să aibă o culoare clară. pentru a nu pune în pericol de accidentare jucătorii. a căror lăţime este de 5 cm. rezervat fiecărei echipe este despărţit de linia centrală. Acestea trebuie să aibă o culoare clară şi diferită de cea a terenului.1. Spaţiul de joc. Terenul este delimitat prin linii. ELEMENTE DE BAZĂ ALE REGULAMENTULUI 4.IV.

iar zona cuprinsă între linia de atac şi linia de fund a terenului reprezintă zona de apărare. pe partea băncilor jucătorilor de rezervă.75 m. printr-o linie aflată la 3 m faţă de linia mediană (centrală). Linia de atac se prelungeşte în afara spaţiului de joc printr-o linie întreruptă a cărei lungime este de 1. alcătuită din bucăţi liniare de 15 cm cu o distanţă de 20 cm între ele. În afara zonei libere. Zona cuprinsă între această linie şi linia mediană (centrală) reprezintă zona de atac. fixate la o distanţă de 20 cm în prelungirea liniilor laterale. Acest spaţiu are dimensiunile de 3 m/3 m. pe partea arbitrului secund şi a băncilor pentru jucătorii de rezervă. denumită zonă de schimb. se găseşte zona în care se efectuează schimbarea jucătorilor. Această linie este denumită linia de atac sau linia de 3 m. se află spaţiul de încălzire. Între linia de atac (linia de 3 m) şi linia mediană (centrală). În spatele liniei de fund se găseşte zona de serviciu ce are lărgimea de 9 m şi este delimitată în lateral prin două linii punctate de 15 cm. folosit de aceştia în timpul desfăşurării jocului.Spaţiul de joc Diagrama 2: Spaţiul de joc Fiecare câmp de joc este împărţit în două zone. 34 Universitatea SPIRU HARET .

80 m. cu o lăţime de 5 cm. locul cablului este luat de o coardă ce este legată de fileu şi are rol de a-l fixa pe stâlpi şi menţine întins. fiind alcătuit din ochiuri cu dimensiunile de 10 cm/10 cm. În partea inferioară.24 m (F) – 2. având lăţimea de 1 m şi lungimea de 9. La capetele fileului. Antenele sunt considerate ca făcând parte din fileu şi delimitează în lateral spaţiul de trecere al mingii. ce este aplicată pe toată lungimea fileului. antenă ce depăşeşte fileul în partea superioară cu 80 cm. În interiorul acestei benzi se găseşte un cablu care permite întinderea şi susţinerea fileului. cu diametrul de 10 mm. În partea superioară se găseşte o bandă albă. lată de 5 cm.2. Fileul Diagrama 3 Fileul – dimensiuni – componente 35 Universitatea SPIRU HARET . Fileul Fileul este instalat deasupra axei liniei centrale la o înălţime de 2. Ea este numită în mod curent bandă laterală.43 m(B) şi desparte cele două arii de joc ale terenului. la nivelul celor două linii laterale ale terenului. El este de culoare neagră.4.50 m. La marginea fiecărei benzi laterale se fixează câte o antenă lungă de 1. se fixează câte o bandă.

două bănci sau un număr corespunzător de scaune pentru oficiali şi jucătorii de rezervă ai fiecărei echipe. rezervate jucătorilor eliminaţi temporar din joc.325 kg/cm2 (294. trei mese la care iau loc scorerul. un antrenor principal. Stâlpii susţin fileul şi conform regulamentului trebuie fixaţi la o distanţă de 0. Ei au o înălţime de 2. deoarece fixarea acestora prin cabluri este interzisă. un medic şi un maseur sau fizioterapeut. Stâlpii trebuie fixaţi în sol. Echipa În accepţiunea regulamentului. aceştia sunt asiguraţi printr-o învelitoare specială. numai aceştia au dreptul să ia loc pe banca rezervelor.5.55 m şi. două seturi de plăcuţe numerotate de la 1 la 18. medicul de concurs şi supervizorul (observatorul) jocului. Persoanele ce alcătuiesc echipa au atribuţiuni după cum urmează: 36 Universitatea SPIRU HARET . o echipă este alcătuită din: 12 jucători. un antrenor secund. Accesoriile În cadrul accesoriilor nominalizăm stâlpii şi echipamentul complementar.4. patru la şase teuri utilizate la ştergerea suprafeţei de joc. indispensabile desfăşurării unui joc oficial. Echipamentul complementar cuprinde o serie de obiecte cerute de regulament. 4. cu o anvelopă din piele moale ce are în interior o cameră din cauciuc. iar greutatea este de 260 g la 280 g. Pe timpul desfăşurării încălzirii şi a jocului. Presiunea interioară trebuie să fie de 0.82 mbar). 4. Aceste obiecte sunt: scaunul arbitrului principal.30 la 0. o tijă din lemn pentru măsurarea fileului. preferabil. patru scaune. Mingea Este un obiect sferic. Pentru preîntâmpinarea accidentelor. utilizate la schimbarea jucătorilor.50 m de linia laterală a terenului. de culoare uniformă sau în trei culori.3 la 318. un suport pentru mingile de joc. trebuie să fie reglabili. Circumferinţa mingii este cuprinsă între 65 cm şi 67 cm.3. câte două pentru fiecare echipă.4. două la patru fanioane pentru asistenţii de linie.

Jucătorii au sarcina de a juca apărându-şi şansele de a învinge şi a se supune regulilor de desfăşurare ale jocului. solicitând arbitrului secund întreruperile de joc regulamentare şi schimbările de jucători. în probleme specifice. eventualele reclamaţii cu privire la desfăşurarea jocului. Zonele unu. aceste sarcini sunt preluate de un alt jucător. trei şi patru în spaţiul de atac. Medicul şi maseurul (fizioterapeutul) pot interveni pe timpul desfăşurării jocului. conduce pe timpul jocului formaţia proprie. Antrenorul principal prezintă arbitrului scorer. aşezarea şi urmărirea jucătorilor în timpul jocului. înscriindu-i pe un „fluturaş” ce îl înmânează arbitrului secund. Dintre cei 12 jucători. Numerotarea zonelor este făcută în sensul invers mersului acelor de ceasornic şi începe din partea dreaptă a spaţiului de apărare. să solicite întreruperi de joc sau schimbări de jucători. legitimaţiile propriilor jucători pentru a fi înscrişi în foaia de joc şi semnează foaia. unul are calitatea de căpitan şi prin această calitate dobândeşte sarcini suplimentare. la sfârşitul jocului. la începutul jocului participă la tragerea la sorţi. iar zonele doi. pe timpul desfăşurării jocului este singurul îndreptăţit să se adreseze arbitrului principal şi să ceară lămuriri asupra deciziei luate de acesta sau de alţi membri ai brigăzii de arbitraj. să consemneze în foaia de arbitraj. la începutul încălzirii. Zonele şi ordinea rotaţiei Pentru înregistrarea. 37 Universitatea SPIRU HARET . pe cei 6 jucători care vor intra ca titulari în joc. desemnat de antrenor. şase şi cinci se află în spaţiul de apărare. desemnează la începutul jocului şi al fiecărui set.6. 4. numai cu accepţiunea arbitrului principal şi numai când jocul este întrerupt pentru a acorda ajutor de specialitate. Antrenorul secund poate prelua una sau mai multe atribuţii ale antrenorului principal. după cum urmează: la începutul şi sfârşitul jocului semnează foaia de arbitraj. conform diagramei 4. după ce pe parcursul acestuia a solicitat acest lucru. terenul de volei este împărţit în şase zone. până la revenirea în teren a căpitanului de echipă. În cazul în care căpitanul de echipă nu se află în teren.

Oficialii şi responsabilităţile acestora Fiecare joc este condus de o brigadă de arbitrii compusă din şapte persoane după cum urmează: un arbitru principal. El deţine autoritatea asupra tuturor oficialilor şi a membrilor echipelor. Pe tot timpul jocului. acesta poate prelua toate competenţele primului. mingile şi celelalte echipamente. El nu trebuie să permită discutarea deciziilor pe care le ia. Arbitrul secund: Este asistentul arbitrului principal având însă aria sa de competenţă. El supraveghează activitatea scorerului. datorate imposibilităţii de conducere a jocului de către arbitrul principal. un arbitru secund.7. întârzierile de joc şi decide asupra greşelilor de serviciu şi poziţiilor greşite ale echipei ce pune mingea în joc. Ei sunt aşezaţi în teren conform diagramei 6. În situaţii speciale. a membrilor echipelor aflaţi pe banca de rezervă şi jucătorilor de rezervă aflaţi în spaţiul de 38 Universitatea SPIRU HARET . Pe timpul desfăşurării jocului sancţionează conduita incorectă. Responsabilităţile acestor oficiali sunt următoarele: Arbitrul principal: Conduce jocul de la început până la încheierea acestuia.Rotaţia jucătorilor se face în sensul acelor de ceasornic şi se efectuează după fiecare câştig al serviciului de la adversar – diagrama 5. Înaintea începerii jocului îi revine drept sarcină: să inspecteze condiţiile de joc. Diagrama 4: Zonele terenului de volei Diagrama 5: Sensul rotaţiei 4. un scorer şi patru asistenţi de linie. deciziile lui sunt suverane şi poate anula deciziile celorlalţi oficiali. Sancţionează de asemenea greşelile atingerii mingii şi greşelile ce se produc deasupra fileului şi în partea sa superioară.

după ce acordă un timp de recuperare de 3 minute. 39 Universitatea SPIRU HARET . Diagrama 6: Aşezarea oficialilor în teren Autorizează schimbările de jucători anunţând efectuarea celei de a cincea şi a şasea schimbare. El autorizează întreruperile de joc. controlând durata acestora şi anunţă fiecărui antrenor când acesta a efectuat cea de a doua întrerupere.încălzire. iar în caz de accidentare a unui jucător autorizează înlocuirea excepţională.

Fiecare asistent are responsabilitatea supravegherii uneia din cele patru linii de demarcare a terenului. înscrie echipele în foaie şi solicită antrenorilor şi căpitanilor de echipă. durata jocului. în acelaşi mod ca în primul moment. anunţă finalurile de set şi înregistrarea punctului opt în setul decisiv şi înregistrează sancţiunile. contactul jucătorilor cu fileul sau antena pe partea pe care aceasta se găseşte. arbitrul secund urmăreşte greşelile de aşezare a echipei ce se găseşte la preluarea serviciului. 4. semnează foaia şi solicită semnarea acesteia de către căpitanii echipelor şi arbitrii.8. La încheierea jocului. şi este prezentat spectatorilor. se aliniază la mijlocul terenului.La începutul fiecărui set. înscrie rezultatul final. arbitrul secund verifică dacă poziţia jucătorilor în teren corespunde cu cea prezentată scorerului pentru a fi înscrisă în foaie. Urmează momentul al doilea în care corpul de arbitri pătrunde în teren. Asistenţii de linie: Sunt în număr de patru (minimum doi) şi se află postaţi la colţurile terenului la o distanţă de 1-3 m de acesta. înscrie sau permite căpitanului de echipă să scrie contestaţia reclamată. Scorerul: Ţine foaia de arbitraj. Ei semnalează mingile care cad în sau afară din teren. mingile care ating antenele sau fileul în afara spaţiilor de trecere. contactul mingii cu obiectele exterioare. După acest prim moment. greşelile de atac sau blocaj efectuate de jucătorii din linia a doua. Înaintea jocului. după care aceştia îşi ocupă 40 Universitatea SPIRU HARET . Protocolul şi desfăşurarea jocului Începutul fiecărui joc se derulează pe baza unui protocol stabilit de regulament şi are următoarea desfăşurare: Corpul de arbitri împreună cu echipele pătrund în teren. În cazul reclamaţiilor. conform regulamentului. în cooperare cu arbitrul secund. înregistrează punctele fiecărei echipe. Pe durata jocului. înregistrează întreruperile de joc şi schimbările de jucători. Pe durata jocului. pătrunderea jucătorilor în terenul advers. verificarea celor înregistrate şi semnarea foii. după care arbitrul principal permite celor două echipe să-şi acorde salutul de începere al jocului. mingile care cad în afara terenului dar care sunt atinse de jucători. controlează ordinea rotaţiei. avertismentele şi penalizările acordate echipelor. echipele şi corpul de arbitri părăsesc în acelaşi mod terenul de joc. dinspre linia laterală. după care înregistrează formaţiile cu care începe jocul.

acestea.locurile precizate de regulament. cu încuviinţarea arbitrului principal.43 m pentru seniori şi senioare b) 2. Terenul de joc include: a) liniile de demarcaţie b) zona de atac c) zona de apărare d) a + b + c e) b + c 2. Spaţiul de joc cuprinde: a) terenul de joc b) zona de atac şi apărare c) zona liberă d) a + b e) a + c 4. fiecare final de set obligând jucătorii din teren să se alinieze la linia de fund. după care. au obligaţia să treacă pe la corpul de arbitri. care este aliniat pe linia laterală la centrul terenului.43 m pentru seniori şi juniori d) 2. vor schimba terenurile. Desfăşurarea jocului se face conform regulamentului în vigoare. Mingea are o greutate de: a) 260 g b) 270 g 41 Universitatea SPIRU HARET .24 m pentru senioare şi junioare e) c + d 5. Zona de atac corespunde: a) terenului de joc b) spaţiului de joc c) zonei de serviciu d) a + b e) a + b + c 3. după care ambele echipe să-şi dea mâna în semn de respect. La finalul jocului. Momentul al treilea constă în anunţarea sportivilor ce vor intra în teren pentru începerea jocului. după acordarea salutului de încheiere de către fiecare echipă. iar căpitanii celor două echipe au obligaţia să mulţumească arbitrilor. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE (IV) 1. în totalitate.24 m pentru juniori şi junioare c) 2. Fileul de joc se instalează la înălţimea de: a) 2.

Conform regulamentului. Zonele de atac corespund numerotării: a) 3. scorer 42 Universitatea SPIRU HARET . 5 b) 3. 4 c) 1. 4 asistenţi de linie d) a + b e) arbitru principal.c) 280 g d) a + b + c e) 300 g 6. 2. arbitru secund. 4 e) b + d 8. arbitru secund. o echipă este alcătuită din: a) 6 jucători b) 6 jucători + 2 antrenori c) 6 jucători titulari + 6 jucători rezerve + 2 antrenori + medic + maseur d) 12 jucători + 2 antrenori + medic + maseur e) c + d 7. Conform regulamentului. scorer. 3 d) 2. 2 asistenţi de linie c) arbitru principal. scorer. 4 asistenţi de linie b) arbitru principal. 4. 3. o brigadă de arbitri este alcătuită din: a) arbitru principal. scorer. 2. arbitru secund.

I. ♦ Tehnica reprezintă un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri de sport. Ca în toate disciplinele sportive. dirijate în scopul organizării raţionale a modificărilor de forţe interne şi externe astfel încât să permită atingerea performanţelor superioare (Ditrich Hare şi colectivul). Generalităţi Prin specificul său. TEHNICA JOCULUI 5. Din acest motiv. Structurile motrice ce trebuiesc create sunt mai puţin naturale decât la alte jocuri sportive şi se însuşesc mai greu. ♦ Tehnica reprezintă un sistem de mişcări. tehnica. capul sau trunchiul. Dragnea). a evoluat continuu.V. care se aplică pentru un anumit act concret al luptei sportive (P. Jukov). (Dicţionarul Limbii Române Moderne). tehnica jocului este mai dificilă. 5. ajungând astăzi la posibilitatea ca 43 Universitatea SPIRU HARET . în vederea obţinerii unui randament maxim în competiţii (A. Definiţie ♦ Totalitatea procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii. în concordanţă cu cerinţele de joc competiţional (Leon Teodorescu).1. prin care mingea nu poate fi jucată în terenul propriu decât printr-o atingere succesivă de către jucătorii unei echipe de maximum trei (şi numai uneori patru) ori. jocul de volei nu permite prinderea mingii ci numai lovirea şi respingerea acesteia. după care trebuie trecută peste fileul adversarului. ♦ Tehnica sportivă reprezintă un sistem special de mişcări care se execută simultan sau succesiv. sub forma respingerii mingii cu mâna. a unei ştiinţe etc. ♦ Tehnica reprezintă ansamblul de procedee specifice ca formă şi conţinut folosite în scopul practicării cu randament maxim a unui joc sportiv. determinat cel mai raţional.2. efectuate raţional şi economic. ca şi din cel precizat de regulament. de la prima ei manifestare.

lovitura de atac.din faţă – planat (plutitor) . Prezentând elementele şi procedeele tehnice specifice atacului. cu atât posibilitatea de a realiza acţiuni tactice mai complexe şi mai eficiente este mai crescută.din săritură 44 Universitatea SPIRU HARET . Cu cât tehnica este mai desăvârşită. acolo unde jucătorul o doreşte. în condiţii cât mai bune. apărării şi pe cele comune atacului şi apărării putem menţiona următoarele: A. materializarea lui în practică este făcută de procedeul tehnic. Sistematizare Pornind de la succesiunea fazelor de joc.în forţă – de pe sol .mingea să fie trimisă cu mare precizie aproape în majoritatea situaţiilor. prin urmare.din lateral . sistematizarea acţiunilor tehnicii de joc se manifestă în fazele de atac şi apărare. în contextul tehnicotactic.serviciul de jos: . Putem spune. dar în acelaşi timp şi necesitatea şi dorinţa permanentă de autodepăşire a individului (jucătorului).din faţă . în primul rând. La baza evoluţiei tehnicii au stat necesitatea de a realiza mai bine situaţiile concrete generate de joc. a. .ridicarea. în disputa permanentă cu adversarul. tehnica devenind scopul tactic al acţiunilor de joc. oricât de dificilă ar fi ea.3. creează jucătorului obligaţia de a-şi perfecţiona continuu tehnica de joc. că între adversari se găseşte un obstacol (fileul) care nu trebuie atins etc.serviciul de sus: . Faptul că jocul de volei se desfăşoară pe un spaţiu mic (81 m2). deci de la desfăşurarea concretă a jocului. Procedee specifice atacului: . 5.. Cum elementul reprezintă o noţiune abstractă. că tehnica jocului de volei este sistematizată pe elemente specifice atacului. Elemente specifice atacului: .serviciul. Puţinele procedee tehnice existente la început s-au înmulţit pe parcurs ca rezultat al sporirii intenţiilor jucătorilor de a realiza o finalizare cât mai bună (aspectul tactic al acţiunii tehnice). De aceea evoluţia tehnicii trebuie privită. . apărării şi pe elemente comune atacului şi apărării. astfel încât obiectul cu care se joacă (mingea) să poată fi controlat în orice situaţie.

cu traiectorie întinsă .lovitura de atac procedeu întors .de pe sol .cu traiectorie înaltă .din săritură .cu traiectorie întinsă .cu traiectorie întinsă .cu traiectorie întinsă .ridicarea înainte: .scurtă .cu traiectorie înaltă .lungă .în urcare .planat (plutitor) ..cu traiectorie întinsă .cu traiectorie înaltă .ridicarea peste cap .din săritură .cu traiectorie înaltă .preluarea .în urcare .în urcare .cu traiectorie înaltă .cu traiectorie întinsă .cu traiectorie întinsă .cu traiectorie înaltă .scurtă .de pe sol .cu traiectorie înaltă .lungă .în urcare .lovitura de atac procedeu drept .în forţă (rotativ) .cu traiectorie înaltă . Elemente specifice apărării .cu traiectorie înaltă .cu traiectorie întinsă .în urcare .lovitura de atac prin rotarea braţului B.cu traiectorie înaltă .cu traiectorie întinsă .scurtă .lungă .lungă .cu traiectorie întinsă .scurtă .din lateral .cu traiectorie înaltă .lungă .cu traiectorie întinsă .cu traiectorie înaltă .din săritură .în urcare .blocajul 45 Universitatea SPIRU HARET .lungă .ridicarea laterală .de pe sol .cu traiectorie întinsă .scurtă .scurtă .

pas încrucişat .poziţia joasă .cu două mâini de sus .preluarea din plasă .plonjonul .cu rostogolire înapoi .cu lovire de jos cu două mâini .cu rulare pe spate şi revenire .cu lovire de sus cu două mâini .pas adăugat .autodublajul .cu două mâini de jos .individual .poziţia înaltă .poziţii .cu două mâini de sus .cu două mâini de sus .cu două mâini de jos .cu rostogolire peste umăr .de trei jucători .în grup .fandare .mers .deplasarea în teren prin .plonjonul .alergare .cu o mână de jos .preluarea din atac .autodublajul b) Procedee specifice apărării .cu rulare şi revenire .poziţia medie ..pe spate .cu o mână de jos .lateral . Elemente comune atacului şi apărării .cu două mâini de jos .preluarea din serviciu .săritură 46 Universitatea SPIRU HARET .cu lovire de jos cu o mână C.de doi jucători .blocajul .deplasarea în teren c) Procedee comune atacului şi apărării .înainte .

Universitatea SPIRU HARET Schematic cele prezentate anterior capătă următoarea formă: 47 .

putem spune că specificul tehnicii de atac este dat de faptul că acţiunea la minge prezintă mai multă uşurinţă în execuţie datorită faptului că mingea se găseşte în posesia echipei. 1).4.4. de regulă.1. aruncarea mingii. 1. Serviciul de jos din faţă Denumit astfel pentru că mingea este lovită de jos şi din faţa celui care încearcă să o trimită peste fileu. dintre care reamintim dificultatea însuşirii şi perfecţionării (generate de faptul că mingea nu poate fi prinsă şi reţinută).1. Tehnica jocului de atac Pornind de la caracteristicile jocului de volei. 5. la efectuarea unui punct direct din serviciu sau la o ridicare în care trăgătorul a rămas fără blocaj).5. ajungând la cel ce execută un procedeu de atac în condiţii. în terenul advers (fig. Aceasta şi datorită faptului că ea este mai plăcută şi dă mai multă satisfacţie pe moment. ca atunci când mingea trebuie recuperată de la adversar. precizia cu care trebuie transmisă mingea.1. 48 Universitatea SPIRU HARET .4. elanul trunchiului şi braţului cu care se acţionează la minge. celui ce o execută ca şi celui ce priveşte execuţia. importanţa fiecărui procedeu tehnic care influenţează viitoarele acţiuni ale echipei deci. Fig. lovirea mingii şi acţiunea de după lovire. Putem spune că tehnica procedeelor de atac are mai multă precizie şi este mai uşor de însuşit şi perfecţionat decât cea a apărării. Descrierea principalelor procedee tehnice de atac 5. Serviciul de jos din faţă Componentele mecanismului de bază şi succesiunea în care ele se înlănţuie sunt: poziţia iniţială. (Să ne gândim la finalizarea unei lovituri de atac. modul în care tehnica influenţează viitoarele acţiuni tactice. facile.

greutatea egal repartizată pe ambele picioare sau uşor pe piciorul din faţă. jucătorul se deplasează în teren. Mingea este ţinută în sprijin în mâna opusă celei cu care lovim. care este îndoită la nivelul cotului şi începe în momentul de avântare spre înainte a braţului cu care lovim. care păşeşte spre înainte. ea având influenţă asupra lovirii propriu-zise (fără a o periclita). În momentul contactului cu mingea.mingea este aruncată prea sus. care păşeşte uşor înapoi. Această suprafaţă dură este de obicei podul palmei sau pumnul. ocupându-şi locul în dispozitivul de apărare. pe cât posibil mai mare. Se produce astfel o trecere a greutăţii pe acest picior. trunchiul uşor aplecat înainte. Înălţimea la care este aruncată mingea este minimă – 20-30 cm.braţul care ţine mingea se întinde în momentul avântării braţului de lovire. braţul aflându-se îndoit la nivelul cotului. braţul care loveşte este întins la nivelul cotului. pentru ca zona de contact cu mingea să fie de asemenea mare. . la nivelul şoldului. Elanul trunchiului şi braţului: Începe printr-o trecere a greutăţii pe piciorul din spate. Urmează o avântare înainte a braţului cu care se loveşte şi trecerea greutăţii pe piciorul din faţă. dar după ce acesta a depăşit nivelul trunchiului. Greşeli de execuţie: . piciorul opus mâinii cu care lovim uşor în faţa celuilalt. aceasta neputând fi lovită în condiţii optime. Lovirea mingii: Se face cu braţul îndemănatec după ce acesta a făcut avântarea spre înainte şi a depăşit nivelul trunchiului. Aruncarea mingii: Este făcută de mâna în care se găseşte mingea. .braţul de lovire înainte de contactul cu mingea se îndoaie la nivelul cotului. şi ducerea braţului cu care lovim înapoia corpului. prin mers sau uşoară alergare. Braţul care loveşte poate sprijini din lateral mingea sau poate să stea pe lângă corp la nivelul şoldului. Acţiunea de după lovire: Este o acţiune de urmărire a mingii de către braţul ce a lovit-o şi de piciorul corespondent braţului cu care s-a lovit. În continuare. Se îngreunează astfel lovirea mingii pe direcţia corectă (de jos în sus şi dinapoi înainte) şi se loveşte numai de jos în sus. depărtând mingea de corp. Mingea este lovită de jos în sus şi dinapoi înainte.Poziţia iniţială: Jucătorul este orientat cu faţa către terenul advers. îngreunându-se lovirea ei prin necoordonarea mişcării de avântare a braţului de lovire cu mişcarea de 49 Universitatea SPIRU HARET . Lovirea este făcută cu o suprafaţă dură. picioarele uşor depărtate la o distanţă convenabilă pentru fiecare executant şi uşor îndoite la nivelul genunchilor.

privirea orientată spre terenul advers. 5.1. îndoit la nivelul cotului sau poate sprijini mingea. Greutatea corpului este trecută de pe piciorul din faţă pe cel din spate. 2). Din această cauză mingea nu este lovită în momentul optim şi locul potrivit. Elanul trunchiului şi braţului: Trunchiul face o uşoară extensie. Mingea este ţinută la nivelul pieptului în sprijin de către mâna opusă celei cu care lovim sau de către ambele mâini. Serviciul de sus din faţă planat (plutitor) Este unul din procedeele de serviciu de sus din faţă în care accentul cade pe traiectoria care se imprimă mingii. traiectorie care trebuie să fie cât mai schimbătoare şi să îngreuneze contactul celui care execută preluarea (fig. Braţul care susţine şi aruncă mingea se ridică oblic în sus spre înainte.aruncare a braţului de susţinere. Braţul care loveşte poate fi întins pe lângă corp. Trunchiul la verticală. Poziţia iniţială: Jucătorul este orientat cu faţa către teren. Fig. ridicarea braţului care aruncă mingea şi 50 Universitatea SPIRU HARET . picioarele uşor depărtate. greutatea egal repartizată pe amândouă picioarele sau uşor pe piciorul din faţă.4. Prin extensia trunchiului. piciorul opus mâinii cu care lovim în faţa celuilalt.2. iar braţul cu care se loveşte îndoit din cot se duce înapoia capului. 2. Serviciul de sus din faţă planat (plutitor) Componentele mecanismului de bază sunt aceleaşi şi îşi păstrează succesiunea prezentată anterior.

braţul fiind îndoit la nivelul 51 Universitatea SPIRU HARET . dar succesiunea lor este puţin schimbată. în sprijin. Acţiunea de după lovire: Este mai mult o acţiune a braţului care. Aruncarea mingii: Este foarte mică şi este făcută în momentul când braţul de lovire. ajunge în dreptul verticalei sau o depăşeşte puţin. menţinând înălţimea punctului de contact cu mingea. la nivelul centrului de greutate. Poziţia iniţială: Jucătorul este orientat cu faţa către teren. Mingea este ţinută la nivelul şoldului. Braţul care loveşte. după ce începe avântarea. pentru a nu-i da mingii nici un efect şi a o face să-şi schimbe traiectoria pe măsură ce înaintează. 5. aruncarea mingii precedând elanul trunchiului şi al braţului de lovire. până la atingerea acesteia.3.mingea este aruncată prea sus şi nu este lovită la nivelul centrului de greutate. continuă mişcarea de avântare. 3). păşirea piciorului corespondent braţului de lovire poate lipsi. Pentru că întreaga acţiune de lovire a mingii este mai mult a braţului. Serviciul de sus din faţă în forţă Este denumit astfel pentru că mingea este lovită din faţa celui ce o pune în joc. Mecanismul de bază are aceleaşi componente. se favorizează avântarea. Lovirea mingii: Se face cu o porţiune dură.mingea este lovită cu o suprafaţă mai puţin dură şi capătă o rotaţie care nu-i permite să planeze. de regulă podul palmei. făcându-se numai trecerea greutăţii pe piciorul din faţă şi. piciorul opus mâinii cu care lovim în faţa celuilalt.ducerea înapoia capului a celui care va lovi. (Această porţiune de traseu a punctului de lovire de către braţul cu care lovim este asemeni unei mişcări de translaţie).1. însoţeşte mingea pe o mică distanţă. .4. după depăşirea verticalei. trunchiul uşor aplecat înainte. după lovire. de la o înălţime care depăşeşte nivelul capului şi cu o forţă suficient de mare ca să pună în dificultate preluarea ei de către adversar (fig. pe cât posibil. apoi. de către mâna opusă celei cu care lovim. greutatea egal repartizată pe amândouă picioarele sau uşor pe piciorul din faţă. deplasarea firească în teren pentru ocuparea spaţiului de joc şi intrarea în acţiune. contactul făcându-se. Greşeli de execuţie: . picioarele uşor depărtate şi uşor flexate la nivelul genunchilor.

trunchiul revine din extensie prin acţiunea exercitată de muşchii abdominali. se favorizează avântarea. Braţul care a aruncat mingea se ridică oblic în sus spre înainte. care trebuie să fie energică şi rapidă. Înălţimea la care se aruncă mingea este mai mare pentru a permite extensia trunchiului o dată cu ducerea braţului de lovire în sus şi înapoi. Lovirea mingii: Se face cu palma braţului îndemânatec. 52 Universitatea SPIRU HARET . Prin extensia trunchiului. Greutatea corpului va fi trecută din nou pe piciorul din faţă. pregătit pentru a-şi începe elanul. În felul acesta. Mingea este lovită dinapoi spre înainte. iar eficienţa serviciului creşte şi ea. iar braţul care va lovi se va întinde la nivelul capului. deasupra şi uşor în faţa jucătorului. braţul care a aruncat-o începe să coboare. ridicarea braţului care a aruncat mingea şi ducerea înapoi a celui care va lovi. Greutatea corpului este trecută de pe piciorul din faţă pe cel din spate. sau poate sprijini şi el mingea. forţa de lovire creşte. Braţul care loveşte este şi el îndoit din cot. iar braţul cu care se loveşte. Serviciul de sus din faţă în forţă Aruncarea mingii: Este făcută de braţul opus celui cu care lovim sau de către ambele braţe. dându-i-se o rotaţie în sensul deplasării. Trunchiul face o extensie. se duce înapoia capului. Elanul trunchiului şi braţului: Începe în momentul aruncării mingii. braţul care loveşte este întins la nivelul articulaţiei cotului. În momentul contactului cu mingea.cotului. 3. după ce acesta s-a întins şi a făcut avântarea. Când mingea aruncată ajunge la înălţime corespunzătoare. îndoit din cot. Fig.

Acţiunea de după lovire: Este ca şi la celelalte procedee o acţiune de urmărire a braţului care a lovit. urmată de păşirea piciorului corespondent acestuia şi trecerea greutăţii pe acest picior. în momentul acţiunii.mingea este aruncată prea în faţă sau prea în spate. iar acesta.piciorul corespondent braţului de lovire păşeşte înainte.1. Greşeli de execuţie: . Ridicarea înainte de pe sol Este denumită astfel pentru că transmiterea mingii se face de executant. contactul cu mingea (lovirea propriu-zisă) şi acţiunea de după lovire. Fig.în momentul lovirii. . din care cauză traiectoria ulterioară nu favorizează finalizarea serviciului (mingea este trimisă în fileu sau peste linia de fund a terenului). 53 Universitatea SPIRU HARET . către înainte. cu următoarea succesiune: poziţia de bază. 5.4. . palma nu “îmbracă” suficient mingea. Ridicarea înainte de pe sol Mecanismul de bază are următoarele componente. iar aceasta nu primeşte efectul necesar în sensul de deplasare. . mai devreme decât momentul în care se face contactul cu mingea.4. acţiunea picioarelor.mingea este aruncată prea jos şi nu se face extensia necesară pentru a i se imprima forţă suficientă. se găseşte cu picioarele pe sol (fig. 4). 4. Urmează acţiunea de deplasare şi ocupare a locului în dispozitivul de apărare. trunchiului şi braţelor.

1. care formează o cupă. care trebuie să fie rapidă şi care trebuie să permită ajungerea acestuia la locul de acţiune înainte cu o fracţiune de timp ca mingea să fie în acel loc.5. Greutatea mingii este preluată de degetele arătător şi mijlociu. moment în care executantul se găseşte cu picioarele pe sol (fig. Greşeli de execuţie: .Trebuie menţionat că înainte de a intra în poziţia de bază.acţiunea premergătoare ocupării poziţiei de bază (deplasarea la minge) este tardivă. . 5). . Contactul cu mingea: Este făcut cu degetele celor două mâini. unul dintre ele uşor înaintea celuilalt.direcţia de acţiune a braţelor nu este corect aleasă.4. Degetele mari sprijină şi ele mingea. formând o cupă în care trebuie să intre mingea în momentul contactului cu ea. Acţiunea de după lovire: Este urmarea firească. braţele ridicate cu articulaţia pumnului la nivelul frunţii. Ridicarea peste cap de pe sol Este denumită astfel pentru că transmiterea mingii se face de executant în spatele acestuia (peste cap). încep să se îndrepte. de extensie. aşa cum am menţionat. Acţiunea este orientată înainte şi spre în sus.mingea se loveşte la nivel inferior frunţii. Acţiunea picioarelor. a întregului corp care urmăreşte direcţia de transmitere a mingii. cu policele orientat spre frunte. în momentul contactului cu mingea. . trunchiul uşor înclinat spre înainte. Poziţia de bază: Jucătorul se găseşte cu picioarele uşor depărtate. 5. îndoite la nivelul coatelor. iar în faza a doua de deplasare spre direcţia de ridicare pentru intrare în acţiunea ce urmează. Mişcarea este preluată de trunchi şi o transmite braţelor care. degetele celor două mâini deschise. jucătorul execută o deplasare. trunchiului şi braţelor: Picioarele care. continuă. sunt îndoite din genunchi. 54 Universitatea SPIRU HARET . trunchiului şi braţelor cu lovirea şi eliberarea mingii. Această acţiune a celor trei segmente ale corpului este o mişcare înlănţuită. în prima fază. încep să se întindă până la eliberarea mingii din cupă.nu se coordonează acţiunea de extensie a picioarelor. iar inelarele şi degetele mici contribuie la direcţionarea acesteia. genunchii puţin îndoiţi.

acţiunea picioarelor. Poziţia iniţială: Nu diferă faţă de descrierea făcută anterior la procedeul ridicarea înainte de pe sol. 55 Universitatea SPIRU HARET . contactul cu mingea şi acţiunea de după lovire. în vederea intrării într-o nouă acţiune. trunchiului şi braţelor. iar acţiunea trunchiului şi braţelor este orientată în sus şi spre înapoi. 5. Greşeli de execuţie: . în prima fază. Acţiunea picioarelor.Fig.nu se coordonează acţiunea de extensie a picioarelor. trunchiului şi braţelor cu lovirea şi eliberarea mingii. iar în faza a doua. . .acţiunea premergătoare ocupării poziţiei de bază (deplasarea la minge) este tardivă. de extensie a întregului corp şi eliberarea mingii pe direcţia peste cap.în momentul execuţiei. Contactul cu mingea: Este identic cu cel al ridicării înainte de pe sol. de întoarcere cu faţa pe direcţia de transmitere a mingii şi deplasare.locul contactului cu mingea este mult în faţa verticalei. . Ridicarea peste cap de pe sol Mecanismul de bază îşi menţine aceleaşi componente şi aceeaşi succesiune. trunchiului şi braţelor: Îşi menţine caracteristicile prezentate descrierii anterioare cu diferenţa că punctul la care se efectuează contactul cu mingea este mai ridicat şi mai aproape de verticală. ca la ridicarea înainte de pe sol: poziţia iniţială. capul se lasă pe spate. Acţiunea de după lovire: Este.

1. 6).5.4. cu deosebirea că punctul de lovire este ceva mai ridicat. Contactul cu mingea: este identic cu cel descris la procedeele anterioare. Ridicarea înainte din săritură Este denumită astfel pentru că mingea este direcţionată. Fig. Este o poziţie în care corpul se găseşte în aer.6. din săritură Mecanismul de bază are următoarele componente: poziţia iniţială. după ce acesta a executat o săritură. desprinzându-se de sol şi se află în aer (fig. Ridicarea înainte. braţele îndoite la nivelul coatelor. faţă de cel ce execută ridicarea înainte (în faţă). efectuată prin îndoirea genunchilor. Acţiunea este făcută oblic spre înainte. Acţiunea de după lovire: Este de revenire pe sol. contactul cu mingea şi acţiunea de după lovire. pentru a putea continua intrarea într-o nouă acţiune. orientat cu faţa spre direcţia de transmitere a mingii. 6. printr-o uşoară amortizare. Poziţia iniţială: este obţinută după o deplasare şi o desprindere (săritură) pe verticală. 56 Universitatea SPIRU HARET . acţiunea braţelor. într-o poziţie echilibrată. Acţiunea braţelor: Este o acţiune mai energică şi constă în întinderea acestora în momentul contactului cu mingea.

Contactul cu mingea: Nu se diferenţiază faţă de prezentările anterioare. Fig.braţele sunt întinse. Direcţia de acţiune este spre în sus şi înapoi. echilibrul corpului în aer fiind periclitat.acţiunea premergătoare desprinderii este tardivă.4. Acţiunea braţelor: Este de întindere la nivelul coatelor. după efectuarea de către acesta a unei desprinderi de sol (fig. 7. 5. Ridicarea peste cap din săritură 57 Universitatea SPIRU HARET . Acţiunea de după lovire: Presupune o aterizare echilibrată pe timpul unu şi o întoarcere spre direcţia care s-a transmis mingea pe timpul doi. din săritură Denumită astfel pentru că mingea este transmisă în spatele executantului (peste cap). 7.7. lucrându-se numai din articulaţia pumnului. Ridicarea peste cap.). Punctul de lovire se găseşte la verticală.Greşeli de execuţie: . fapt ce limitează transmiterea mingii la distanţă. Mecanismul de bază îşi menţine componentele şi succesiunea prezentată la ridicarea înainte din săritură. Poziţia iniţială: Este identică cu cea prezentată la ridicarea înainte din săritură. pentru a putea continua intrarea într-o nouă acţiune. .1.

Pentru jucătorii centrali. contactul cu solul se face. adică: elanul. cu piciorul corespondent braţului cu care lovim. numărul acestor paşi este determinat de zona pe care acţionează jucătorul: centrul terenului (zona 3) sau marginea acestuia (zona 4 şi 2). lovirea mingii şi aterizarea (fig. bătaia. În acest moment.1.în momentul execuţiei. în momentul imediat următor. uşor înapoia acestuia şi sunt îndoite la nivelul coatelor. putem deduce care sunt componentele mecanismului de bază al acestui procedeu. iar pentru cei de margine. Este necesar de ştiut că. Elanul: Este acţiunea prin care jucătorul acumulează o anumită viteză pe orizontală pe care ulterior o va transforma într-o desprindere (săritură) pe verticală. având rolul de a frâna deplasarea pe orizontală şi transformarea vitezei obţinute într-o desprindere pe verticală. aterizarea şi acţiunea de după aterizare. Urmărind sumara definiţie prezentată. 5. pe când ultimul este mai lung şi mai îngenuncheat. bătaia.4.acţiunea premergătoare desprinderii este tardivă. contactul cu solul se face de labele picioarelor începând cu călcâiele. elanul este de 1-2 paşi. genunchii sunt îndoiţi la un unghi de aproximativ 100°-102°. echilibrul corpului în aer fiind periclitat. Lovitura de atac procedeu drept Denumită astfel pentru că direcţia pe care este trimisă mingea corespunde direcţiei pe care s-a efectuat elanul. lovirea mingii.8. De regulă. apoi talpa şi ulterior vârful acestora. Bătaia: Se face pe ambele picioare şi este specifică jocului de volei. trunchiul uşor înclinat formează cu coapsele un unghi de 90°-92°.mingea se găseşte la o distanţă prea mare faţă de verticală. În momentul bătăii. centrul de greutate proiectat pe sol se găseşte înapoia punctului de sprijin. de regulă. acesta poate fi de trei sau mai mulţi paşi. 8). capul se lasă pe spate. obligând executantul să aibă braţele întinse şi să nu poată transmite mingea peste cap. piciorul opus braţului de lovire se apropie de primul depăşindu-l pe acesta cu aproximativ 15-20 cm. Elanul se poate executa prin efectuarea mai multor paşi. . în primul moment. iar gamba formează cu laba piciorului un unghi de 80°-82°. fapt ce influenţează traiectoria mingii. săritura. după care.Greşeli de execuţie: . În momentul bătăii. . Este necesar de ştiut că primul şi următorii paşi sunt mai mici. 58 Universitatea SPIRU HARET . Braţele se găsesc în jos pe lângă corp.

cel care nu loveşte. iar cel care va lovi mingea se îndoaie la nivelul cotului şi va depăşi. Lovitura de atac procedeu drept Săritura: Imediat după contactul cu solul şi începerea rulării pe labele celor două picioare.Fig. Aceasta pentru ca săritura să fie echilibrată şi să se facă pe verticală. Aterizarea: Imediat după lovire începe momentul de aterizare prin coborârea braţelor şi echilibrarea corpului. nivelul capului. braţele continuă mişcarea de avântare împreună cu trunchiul. care este uşor deschisă. 8. de la călcâi spre vârf. braţul care loveşte se întinde. picioarele se extind puternic. iar braţele şi trunchiul fac o mişcare de avântare spre verticală. În momentul contactului cu mingea. astfel încât să permită o mişcare normală în articulaţia pumnului. în momentul contactului cu solul. Aterizarea se face pe ambele picioare care. Lovirea mingii se face cu palma. În acelaşi timp trunchiul va face o extensie. spre înapoi. iar mâna face o flexie palmară energică preluând şi transmiţând mingii viteza şi forţa braţului. Mişcarea de extensie a picioarelor şi de avântare a braţelor şi trunchiului trebuie începută înainte ca proiecţia centrului de greutate să ajungă deasupra punctului de sprijin. Lovirea mingii: Începe prin mişcarea de revenire din extensie a trunchiului şi braţului cu care lovim şi coborârea celuilalt braţ. Braţele se vor ridica până la nivelul umărului. Imediat după desprindere. se vor îndoi 59 Universitatea SPIRU HARET .

60 Universitatea SPIRU HARET .uşor pentru a amortiza revenirea pe sol. acţiunea de după lovire. anulându-se rularea călcâi-talpă-vârf. trunchiului şi braţelor. palma închisă şi articulaţia pumnului blocată. în urma efectuării unei acţiuni de serviciu. 9). Preluarea din serviciu. . .poziţia segmentelor corpului (picioare. cu două mâini de jos Mecanismul de bază al preluării din serviciu cu două mini de jos. Acţiunea de după aterizare: Este o acţiune de intrare. a celui ce a atacat.în executarea elanului nu se ţine seama de înălţimea ridicării. Greşeli de execuţie: . cu două mâini de jos Reprezintă acţiunea prin care un jucător intră în contact cu mingea venită din terenul advers.4. . are următoarele componente: poziţia iniţială. lovirea mingii.bătaia se face pe toată talpa.4. Fig.lovirea mingii se face cu braţul îndoit.ultimul pas al elanului este mic. Preluarea din serviciu. 5. intervenind printr-o lovire de jos cu două mâini.2. Descrierea principalelor procedee tehnice de apărare 5.2. pierzându-se din calitatea săriturii. . braţe) în momentul bătăii nu respectă postura de “arc” ce trebuie să se destindă. trunchi. 9. într-o nouă fază de joc.1. cu scopul de a o transmite unui coechipier pentru efectuarea ridicării sau chiar a unei lovituri de atac (fig. Aterizarea trebuie să fie elastică şi echilibrată. acţiunea picioarelor.

deasupra articulaţiei pumnilor. Lovirea mingii: Este făcută pe antebraţe. 5. în momentul începerii acestei îndreptări.4. mişcare care începe prin întinderea picioarelor. la care este recomandată a se face întâlnirea cu mingea pentru a fi lovită. lipsind momentul de conducere a acesteia. care acţionează ca o pârghie cu punctul de sprijin la nivelul umerilor. Greşeli de execuţie: .lovirea mingii este scurtă. 61 Universitatea SPIRU HARET .2. în vederea intrării într-o nouă acţiune şi deplasarea jucătorului în sau spre acea zonă.2. . este la nivelul bazinului. 10). greutatea egal realizată pe ambele picioare astfel încât să permită o deplasare rapidă pe orice direcţie. direcţia fiind către înainte şi oblic în sus. Este o mişcare înlănţuită a celor trei segmente. . Înălţimea faţă de sol. ci este o lovire urmată de o conducere a acesteia pe direcţia de transmitere. de către braţe. Acţiunea picioarelor. . îndreptarea trunchiului cu transmiterea mişcării către braţele care.Poziţia iniţială: Jucătorul este orientat cu faţa pe direcţia de unde urmează să se execute serviciul. Picioarele sunt uşor depărtate şi îndoite la nivelul genunchilor. Acţiunea de după lovire: Este urmarea firească a eliberării mingii. Preluarea din atac cu două mâini de jos Este acţiunea de intrare în contact cu mingea prin lovirea acesteia cu două mâini de jos. . pe platoul format prin apropierea acestora.lovirea mingii în altă zonă a antebraţelor decât cea recomandată. mingea venind de la adversar după ce acesta a executat o lovitură de atac (fig.în momentul lovirii mingii se îndoaie coatele. se găsesc înlănţuire (prinse) la nivelul mâinilor în faţa jucătorului. Întreagă această acţiune este orientată către minge.poziţia prea înaltă în aşteptarea mingii.orientarea incorectă faţă de traiectoria pe care vine mingea. trunchiului şi braţelor. Trunchiul uşor înclinat în faţă cu braţele pe lângă corp pentru a înlesni eventuala deplasare. Lovirea mingii nu este o lovire scurtă.

62 Universitatea SPIRU HARET . aşa cum am precizat anterior. poate fi denumită mai corect. cu diferenţa că acţiunea picioarelor. trunchiului şi braţelor este redusă numai la acţiunea braţelor.orientare incorectă faţă de traiectoria pe care vine mingea.Fig. prin deplasarea în sau spre zona respectivă. Greşeli de execuţie: . Poziţia iniţială: Este identică cu cea descrisă anterior cu singura diferenţă că genunchii sunt mai mult îndoiţi. Lipseşte cu desăvârşire momentul de conducere a mingii. cu două mâini de jos Mecanismul de bază îşi păstrează componentele şi succesiunea prezentate la preluarea din serviciu cu două mâini de jos. Acţiunea de după lovire: Este o acţiune de intrare într-o nouă fază a jocului.poziţie prea înaltă în aşteptarea mingii. amortizarea lovirii mingii. . Lovirea mingii: În cazul preluării din atac. centrul de greutate fiind mai aproape de sol. Ea se face la acelaşi nivel al antebraţelor ca la preluarea cu două mâini de jos din serviciu. adică deasupra articulaţiei pumnului. de amortizare a forţei cu care vine mingea. prin introducerea antebraţelor sub minge şi nu printr-o lovire propriu-zisă. Preluarea din atac. Acţiunea braţelor: Este o mişcare de recul. cu două mâini de jos. 10.

Poziţia iniţială: Este o poziţie mai înaltă. 63 Universitatea SPIRU HARET . Este făcută pe ambele picioare. Aterizarea: Se face. elanul. cu greutatea egală repartizată pe acestea. Acestea trebuie să fie desfăcute. aterizarea. cu palmele la nivelul pieptului. 5. sunt cu degetele desfăcute şi orientate pe direcţia de atac. acţiunea de blocare. contactul cu solul făcându-se pe călcâi. în acest caz piciorul care face primul contactul cu solul (cel din direcţia de deplasare) are călcâiul orientat spre exterior pentru a frâna deplasarea.3. cu pas adăugat. Elanul: este scurt. după care se rulează pe toată talpa sau se poate face direct pe toată talpa. de regulă. dintr-o lovitură de atac (fig. În momentul bătăii. Bătaia: respectă aproximativ aceleaşi caracteristici ca la lovirea de atac. Blocajul individual Este o acţiune prin care un jucător încearcă prin interpunerea palmelor peste nivelul superior al fileului. privirea îndreptată către terenul advers. Acţiunea de blocare: Este efectuată de către palme care.contactul cu mingea în altă zonă a antebraţelor decât cea recomandată. palmele la nivelul pieptului sau puţin mai jos. picioarele se află îndoite la nivelul genunchilor. Săritura şi trecerea palmelor peste nivelul superior al fileului: Reprezintă o singură acţiune. între minge şi terenul propriu. braţele îndoite la nivelul coatelor cu palmele la înălţimea umerilor. Deplasarea pentru elan se face. mingea care vine de la adversar. Pe toată durata elanului. bătaia. privirea urmăreşte terenul advers. săritura şi trecerea palmelor peste nivelul superior al fileului.contactul cu mingea se face prin lovire şi nu prin amortizare.2. să respingă în terenul advers sau să reţină în terenul propriu. genunchii uşor îndoiţi. cu degetele încordate şi să ocupe o zonă cât se poate de mare. de cele mai multe ori de un singur pas şi orientat lateral sau oblic înainte. pe ambele picioare şi trebuie să fie cât mai elastică şi echilibrată pentru a înlesni acţiunea ce urmează. picioarele uşor depărtate. . 11). aşa cum s-a menţionat.. braţele se află îndoite din coate. Săritura trebuie să fie înaltă pentru a permite trecerea palmelor cât mai mult peste fileu. braţele îndoite din coate. Mecanismul de bază al blocajului are următoarele componente: poziţia iniţială. acţiunea de după aterizare. de regulă.4. de regulă.

le întâlnim numai în anumite momente. 12 –a. pregătirea pentru efectuarea preluării din serviciu sau atac etc. medie şi joasă Sunt cele trei poziţii de bază. luate ca atare. 64 Universitatea SPIRU HARET . Aceste trei poziţii. caracteristice jocului de volei (fig. Poziţia înaltă. b.elanul este tardiv şi acţiunea de blocaj întârziată. mai ales în momentele fixe ale jocului (pregătirea pentru executarea serviciului. zona de blocaj micşorându-se. 11.3.3.4. Blocajul individual Acţiunea de după aterizare: Este orientată spre o nouă zonă de joc.1. c. Greşeli de execuţie: . Cum însă jocul de volei cere o permanentă mişcare şi o trecere succesivă şi rapidă de la o situaţie la alta. pregătirea pentru executarea blocajului.palmele sunt cu degetele închise.). 5.4. . . d). Descrierea principalelor procedee tehnice comune atacului şi apărării 5.Fig. . în vederea participării la o nouă acţiune ce poate urma.nu se urmăreşte intenţia atacantului. jucătorul este nevoit să treacă continuu şi succesiv prin aceste poziţii.săritura este mică şi nu permite trecerea palmelor peste fileu.

12. 12 a. Poziţia fundamentală înaltă specifică acţiunii de blocaj 65 Universitatea SPIRU HARET .b.Fig. Poziţia fundamentală înaltă specifică acţiunii de serviciu Fig.

12 c. aceleaşi caracteristici. pentru că în rest atitudinea jucătorului păstrează. picioarele uşor depărtate. 12 d. Poziţia fundamentală joasă specifică preluării din atac Denumirea procedeului este dată de înălţimea la care se găseşte la un moment dat centrul de greutate. unul dintre ele depăşindu-l pe celălalt. 66 Universitatea SPIRU HARET . aproximativ. adică. Poziţia fundamentală medie specifică preluării din serviciu Fig.Fig.

13-a. 13 a. utilizată la efectuarea blocajului 67 Universitatea SPIRU HARET . deplasarea în teren are importanţă deosebită. Rolul ei este de a pune jucătorul în condiţii cât mai bune pentru a acţiona eficient la minge. contactul cu solul pe toată talpa. alergare. 5.2. salt. dar cu greutatea repartizată către vârful labei picioarelor şi nu pe călcâie. ea fiind folosită atât în jocul de atac. care este obligat de adversar (la volei vezi mingea). săritură sau combinări ale acestor forme de deplasare (fig.greutatea egal repartizată pe ambele picioare. Specific jocului de volei este că deplasarea în teren este dictată de minge şi coechipieri. Deplasarea jucătorului de volei poate fi asemuită cu deplasarea boxerului în ring. fandare. cât şi de intenţiile proprii (la volei vezi coechipierii) să se deplaseze continuu pentru a avea eficienţă cât mai mare în acţiunea întreprinsă.b). Deplasarea laterală cu pas adăugat.4. pas încrucişat. Fig. Deplasarea în teren În jocul de volei. Cea mai des utilizată poziţie este cea medie. din această poziţie urmând a se face trecerea către celelalte două. Deplasarea jucătorului în teren se face prin procedee ca: mers. pas adăugat. cât şi în cel de apărare.3.

Tehnica jocului de volei este sistematizată în funcţie de elementele de conţinut ale: a) atacului b) apărării c) comune atacului şi apărării d) a + b + c e) alte elemente de conţinut 2. 13 b.Fig. Preluarea este: a) un element de apărare b) un procedeu de apărare c) un procedeu comun atacului şi apărării 68 Universitatea SPIRU HARET . utilizată la efectuarea plonjonului lateral (chenar) şi blocajului VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE (V) 1. Serviciul de sus din faţă plutitor este: a) un element de atac b) un element de apărare c) un procedeu comun atacului şi apărării d) un procedeu de apărare e) un procedeu de atac 3. Deplasarea laterală cu pas încrucişat.

prin păşire b) de pe piciorul corespondent braţului de lovire. Poziţia înaltă este folosită în timpul jocului la executarea: a) preluării din atac b) efectuarea serviciului c) preluării din serviciu d) efectuarea blocajului şi atacului e) b + d 5. acţiunea de după lovire d) a + c e) b + c 6. Succesiunea componentelor mecanismului de bază la efectuarea serviciului de sus din faţă. se face: a) de pe piciorul opus braţului de lovire. aruncarea mingii. se face pe: a) vârful labelor picioarelor b) pe toată talpa celor două picioare c) a + b d) călcâiul labelor picioarelor e) b + d 8. în momentul efectuării bătăii. lovirea mingii. prin păşire c) de pe piciorul opus braţului de lovire prin săritură d) de pe piciorul corespondent braţului de lovire prin săritură e) a + c 69 Universitatea SPIRU HARET . de pe sol: a) acţiunea picioarelor şi trunchiului b) săritura c) aterizarea d) contactul cu mingea e) a + b + c 7. lovirea mingii. elanul trunchiului şi braţului. faţă de ridicarea înainte. acţiunea de după lovire c) poziţia iniţială. Contactul cu solul. înaintea efectuării bătăii pentru executarea loviturii de atac. acţiunea de după lovire b) poziţia iniţială. elanul trunchiului şi braţului. aruncarea mingii. aruncarea mingii. este: a) poziţia iniţială. în forţă.d) un element de atac e) a + d 4. la execuţia loviturii de atac. Ultimul pas. Ce componentă a mecanismului de bază lipseşte în execuţia ridicării înainte din săritură. lovirea mingii.

9. Care este componenta mecanismului de bază ce diferă la preluarea cu două mâini de jos. din atac: a) poziţia iniţială b) lovirea mingii c) acţiunea braţelor d) a + b + c e) nu există nici o diferenţă 10. Deplasarea pentru efectuarea blocajului în funcţie de distanţă se face: a) numai cu pas adăugat b) numai cu pas încrucişat c) a + b d) numai prin alergare e) c + d 70 Universitatea SPIRU HARET . din serviciu faţă de preluarea cu două mâini de jos.

Totalitatea acţiunilor individuale şi colective din domeniul pregătirii tehnice. 3. planificate şi pregătite anticipat spre a fi utilizate în jocul echipei în funcţie de adversari şi condiţiile de concurs. psihologice. pregătirii şi desfăşurării acţiunilor de atac şi de apărare specifice conţinutului ramurilor de sport. fizice.VI. în vederea obţinerii succesului sportiv (Ion Şiclovan). desigur. 6. coechipieri şi de ambianţă pentru obţinerea succesului (Adrian Dragnea). în vederea rezolvării situaţiilor problematice (de concurs) create de adversari. 5. organizate şi coordonate unitar. pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în scopul îndeplinirii obiectivelor de performanţă stabilite (Dumitru Colibaba-Evuleţ şi Ioan Bota). precum şi alte măsuri specifice ale jucătorilor unei echipe – selecţionate. Generalităţi În cei peste o sută de ani de la înfiinţarea jocului de volei (1895).1. Tactica reprezintă una din cele mai dinamice componente ale antrenamentului. potrivit unei anumite concepţii de participare în concursuri şi. Totalitatea mijloacelor întrebuinţate pentru a izbuti într-o acţiune (Dicţionarul Limbii Române Moderne). 4. psihologice şi teoretice. cu scopul realizării victoriei (Leon Teodorescu). De la intenţia de a nu greşi şi a trece mingea în terenul advers. prin care sportivii îşi însuşesc modalităţile organizării. Definiţie 1. fizice. idei şi reguli de abordare a competiţiilor de către sportiv. tactica acestuia a evoluat continuu. în vederea folosirii lor raţionale şi oportune în meci (în limitele regulamentului de joc şi ale sportivităţii). de la specializarea pe anumite zone ale 71 Universitatea SPIRU HARET . TACTICA JOCULUI 6. 2. Un sistem de principii. prin care îşi valorifică toate capacităţile tehnice.2. Tactica reprezintă un sistem coerent de acţiuni selecţionate.

de la intenţia de a opri acţiunea de atac adversă în apropierea fileului prin executarea unui blocaj. că ea influenţează şi este influenţată de pregătirea tehnică. 72 Universitatea SPIRU HARET . dacă vorbim de colectiv (echipă). componente ce apar şi se manifestă în întrecerea sportivă. pornind de la folosirea la finalizare a unui număr de 2-3 jucători şi mergând până la utilizarea a 4-5 sau la crearea sistemelor de apărare în funcţie de nivelul echipei pe care o întâlnesc. apariţia unor noi procedee tehnice şi nu în ultimul rând selecţia. de la introducerea rotaţiei şi obligativitatea fiecărui jucător de a juca în fiecare zonă a terenului.. valorificând particularităţile jucătorilor proprii în disputa cu adversarul – dacă vorbim de individ – sau reprezentând existenţa unei concepţii unitare de desfăşurare a jocului. că tactica jocului de volei este rezultantă a factorului conştiinţă. ne putem da seama că tactica jocului de volei este o componentă dinamică a acestuia. 6. Elementele care au contribuit la evoluţia tacticii au fost: disputa permanentă între atac şi apărare. deoarece în conţinutul ei se reflectă toate componentele pregătirii. Se mai poate menţiona.m. modificările periodice ale regulamentului de joc. de la creşterea numărului de atacanţi prin folosirea unui jucător din linia a doua care participă la construcţia atacului ş. Din cele menţionate. de asemenea. psihologică şi teoretică şi că ea. cu intenţia de a recupera mingea şi a o trimite unui coechipier pentru a finaliza acţiunea. Sistematizare În funcţie de jucători sau grup de jucători care intră în analiza ce o facem. putem sistematiza tactica jocului după criteriul individual – colectiv sau de atac – apărare.3. pornind de la modul cum atac şi cum trebuie să mă apăr în cadrul sistemelor pe care le utilizez. fizică.terenului în cadrul jocului pe posturi fixe.d.a. are un caracter de sinteză. de la specializarea jucătorilor în ridicători şi trăgători. tactica. s-a ajuns astăzi să fie creată o gândire coerentă privind tactica jocului de volei pornind de la individ şi mergând la colectiv. precum şi de locul unde se desfăşoară această acţiune analizată.

blocajul colectiv. cu centrul doi retras. 73 în atac . 3+3. preluarea din atac (recuperarea). acţiunile fără minge (dublarea şi plasamentul) şi aşezarea la preluarea serviciului. apărarea pe culoar şi apărarea adaptată).blocajul individual .individuală Tactica colectivă în atac în apărare în atac în apărare Tactica individuală în atac cuprinde elementele: serviciul.acţiunile cu colectiv minge . autodublajul. Referindu-ne la tactica colectivă.autodublajul . După cum se poate observa.acţiunile fără (dublarea şi minge (dublarea plasamentul) şi plasamentul) .plonjonul . acesta cuprinde: sistemul de alcătuire a formaţiei (6+0.aşezarea la la preluarea efectuarea serviciului serviciului.sistemul de .acţiunile (combinaţii) fără minge .preluarea din serviciu . ele intrând în sfera deplasării jucătorilor. acţiunile fără minge (dublarea şi plasamentul) şi aşezarea la efectuarea serviciului. cele prezentate anterior capătă următoarea formă: Individuală TACTICA colectivă în atac în apărare . acţiunile cu mingea (combinaţiile de atac). plonjonul şi preluarea din plasă. 5+1). Schematic.preluarea din atac (recuperarea) .sistemul de alcătuire a apărare formaţiei . iar pentru apărare: sistemele de apărare (cu centrul doi avansat. Tactica individuală în apărare cuprinde elementele: preluarea din serviciu.aşezarea .serviciul în apărare .blocajul . ridicarea şi atacul. pentru atac. 4+2.preluarea din plasă Universitatea SPIRU HARET . blocajul individual. acţiunile colective de dublare şi plasament se regăsesc atât atacului cât şi apărării. cu centrul doi intermediar. menţionăm că.

6.. când acestea îşi pierd caracterul de execuţie invariabilă datorită situaţiilor concrete de joc care impun variaţii de ritm. De aici şi necesitatea ca toate procedeele tehnice simple. sportivul căpătând un repertoriu mai vast de exprimare. procedeul. capătă un conţinut tactic.6. în anumite etape de instruire. care se execută aproape în totalitate în condiţii identice numai izolat de joc. Dacă am încerca să dăm o definiţie tacticii individuale.1. Pentru că fiecare jucător se exprimă tactic atât în relaţie cu jucătorii din propria echipă. deci conştient. serviciul ridicarea şi 74 Universitatea SPIRU HARET . şi se transformă din procedee simple în procedee complexe. poziţii dezechilibrate. deci a conţinutului tactic a procedeelor tehnice. stă participarea mentală a jucătorului. de către un jucător în relaţie de colaborare cu proprii jucători şi orientată în lupta cu unul sau mai mulţi adversari. conţinut tactic fără de care orice sportiv este limitat în acţiunile pe care le întreprinde. Trebuie menţionat că la baza tacticii individuale. izolat. este de regulă făcută numai în afara jocului în anumite etape de instruire. Tactica individuală Există sau nu o tactică individuală în jocul de volei? Dacă da. cât şi cu adversarii. orientată de desfăşurarea jocului. să poată fi executate în condiţii de joc sau apropiate de joc. am spune că acesta reprezintă o serie de acţiuni individuale coordonate mental. Tactica individuală în atac Tactica individuală în atac include acţiunile întreprinse de fiecare sportiv privind elementele tehnice ale atacului. putem spune deci cã tactica individuală stă la baza tacticii colective reprezentând suportul acesteia. ce reprezintă ea şi cum se manifestă? Iată câteva întrebări la care vom preciza următoarele: În jocul de volei. intensitate.4. priceperea (pricepere tactică) care. acesta căpătând conţinutul tactic care este specific fiecărui jucător. întreruperi ale execuţiei unui procedeu şi continuarea acţiunii folosind altul etc. Execuţia unui procedeu tehnic. faptul că jucătorul este obligat să finalizeze procedeul în relaţie cu alţi jucători – proprii sau adversari – acesta. impune execuţiilor tehnice conţinutul tactic pentru fiecare procedeu.4. În momentul exersării acestui procedeu în cadrul unor complexe de execuţie sau în cadrul jocului. există o tactică individuală care se manifestă în execuţia fiecărui procedeu tehnic. În felul acesta bagajul tactic individual creşte.

. . Tactica individuală în apărare Aşa cum s-a precizat în cadrul sistematizării.varietatea schimbării punctului de lovire.pentru ridicare: . .varietatea intensităţii lovirii mingii cu care se execută serviciul.varietatea utilizării distanţei faţă de fileu pentru finalizare. tactica individuală în apărare cuprinde acţiuni privind preluarea din serviciu. dar sunt aplicaţi diferit de către fiecare jucător. În esenţă. . blocajul individual. . concretizată prin procedeele tehnice specifice fiecărui element (ex. .varietate în trimiterea serviciului pe o zonă descoperită sau la un jucător mai puţin pregătit.varietate în utilizarea serviciului în funcţie de condiţiile atmosferice şi ale mediului înconjurător.).utilizarea blocajului în finalizare. lovitura de atac procedeu drept etc.varietate în utilizarea ridicării cu diferite traiectorii. .4. aceştia sunt aceaşi. . . parametrii ce scot în evidenţă aspectele de materializare ale tacticii individuale sunt: . ridicarea înainte de săritură.varietate în utilizarea direcţiilor de finalizare. . .varietatea utilizării vitezei în finalizare.lovitura de atac.varietate în mascarea ridicării cu execuţia unui procedeu de atac.varietatea utilizării anumitor procedee de serviciu.varietatea utilizării procedeelor de atac.varietatea utilizării intensităţii în finalizare. .varietatea schimbărilor distanţei faţă de fileu şi zona în care se trimite serviciul.pentru serviciu: . . autodublajul. În esenţă.pentru lovitura de atac: . . preluarea din atac (recuperarea).2.varietatea traiectoriei cu care se trimite mingea în terenul advers. plonjonul şi preluarea din plasă.constanţa în ridicare. 6.varietate în utilizarea ridicării de pe sol şi din săritură. . . 75 Universitatea SPIRU HARET . . dându-ne posibilitatea să apreciem gradul de manifestare a cunoştinţelor tactice individuale privind fiecare procedeu tehnic. Conţinutul tactic al fiecărei acţiuni este dat de anumiţi parametri pe care jucătorul îi poate include în repertoriul propriu.: serviciul de sus din faţă plutitor.varietate în schimbarea direcţiei de ridicare.

. .aprecierea intensităţii loviturii de atac. .aprecierea distanţei de la care se execută lovitura de atac.aprecierea vitezei braţului de lovire a atacantului. .intuirea direcţiei pe care va fi trimisă mingea de către atacant.intuirea acţiunii de joc “bloc-aut”.aprecierea direcţiei de atac. în vederea retragerii mâinilor de la blocaj. . . . pentru a putea fi fructificată în construcţia de atac.aprecierea traiectoriei serviciului. .aprecierea înălţimii (punctului de lovire) de la care va acţiona atacantul. .intuirea intenţiei de a plasa a atacantului advers. Vom încerca să prezentăm care sunt aceşti parametri şi cum pot fi sesizaţi şi apreciaţi: . .pentru preluarea din atac (recuperare): . de distanţa de la care se execută atacul şi punctul de la care se loveşte mingea.Apreciem că şi pentru elementele apărării. . conţinutul tactic este dat de anumiţi parametri care materializează repertoriul propriu de cunoaştere.pentru plonjon: .aprecierea vitezei cu care va fi trimisă mingea de către atacant.pentru blocajul individual: .impunerea orientării serviciului pe direcţia convenabilă de preluare. . în vederea respectării zonei proprii de intervenţie. . .menţinerea unei distanţe optime faţă de fileu. . . în funcţie de procedeul de atac utilizat. 76 Universitatea SPIRU HARET .aprecierea intensităţii serviciului în funcţie de procedeul de serviciu.aprecierea distanţei la care va cădea mingea.pentru autodublaj: . .pentru preluarea din serviciu: .recuperarea să fie făcută în spaţiul de joc cu înălţime optimă.aprecierea locului unde va fi servită mingea în funcţie de distanţa de la care se serveşte.sincronizarea săriturii proprii cu acţiunea de atac a adversarului.intrarea într-o nouă acţiune a jucătorului ce a executat plonjonul să se facă în timp util (rapid). .aprecierea locului unde va fi trimisă mingea de către atacant.

tactica colectivă este suma acţiunilor individuale a jucătorilor ce participă la acţiunea comună şi că. Tactica colectivă în atac Aşa cum s-a precizat la paragraful 6. În volei. Tactica colectivă Aşa cum rezultă şi din definiţie. Trebuie menţionat că în jocul de volei. coordonate unitar cu scopul realizării punctelor necesare obţinerii victoriei. .1.pentru preluarea din plasă: . jucătorii trebuie să stăpânească în primul rând cunoştinţe tehnico-tactice individuale care. . toate cuprinse într-o formă generală de organizare. pentru a putea fi fructificată în construcţia de atac. 6.5.. 6. a creat o departajare a acestora după anumite criterii. să se finalizeze în ceea ce numim combinaţie tactică.intrarea într-o nouă acţiune a jucătorului ce a executat preluarea din plasă (cu sau fără plonjon) să se facă în timp util (rapid). acţiunile cu minge (combinaţiile). ce constituie sistemul de joc. cu înălţime optimă.1.recuperarea să fie făcută în spaţiul de joc. un altul de finalizare – 77 Universitatea SPIRU HARET . tactica colectivă însumează totalitatea acţiunilor a doi. Rezultă deci că pentru a răspunde cerinţelor ce decurg din realizarea unei acţiuni colective. parcursul şi finalul acţiunii au caracteristici individuale. începutul.aprecierea distanţei la care va reveni mingea din plasă. trei sau mai multor jucători.. scheme şi circulaţii tactice. datorită faptului că jucătorii în modul lor de manifestare tehnico-tactică se specializează în vederea rezolvării anumitor sarcini de joc. tactica colectivă în atac include sistemul de alcătuire a formaţiei.1.3. Sistemul de alcătuire a formaţiei Jocul de volei ca şi alte jocuri sportive.5. acţiunile fără minge (dublarea şi plasamentul) şi aşezarea la efectuarea serviciului. subordonate acţiunii de grup. tactica colectivă este materializată prin combinaţii. în cadrul acestei acţiuni colective. Un prim criteriu este legat de construcţie – finalizare (ridicător – atacant). 6.5.

în cadrul acestui sistem nu avem însă trăgători sau ridicători specializaţi. un altul de zona unde blochează sau atacă (jucător de zona 2. pe rând. sau altul care desemnează jucătorul ce participă numai la acţiunile din linia a II-a (jucător libero).6 sau 5). cât şi de construcţie (jucător complet sau universal sau fals). determinant este primul criteriu – jucător de construcţie – finalizare (ridicător – atacant sau coordonator – trăgător). pe rând. îndeplinind funcţia de atacanţi. Rolul în construcţia atacului revine. Diagrama 7 Sistem 0-6-0 cu aşezare în cadrul modelului I de joc Diagrama 8 Sistem 0-6-0 cu aşezare în cadrul modelului II de joc Un al doilea sistem de alcătuire a formaţiei este 3 – 0 – 3 sau 3 + 3 şi corespunde echipelor de avansaţi. sau altul care desemnează jucătorul ce poate prelua atât sarcini de atac. restul jucătorilor. 0 – atacant sau trăgător 6 – complet sau universal 0 – ridicător sau coordonator După cum ne dăm seama. un altul de zona unde apără (apărător de zona 1. atunci când ajunge în zona trei (în cadrul modelului I de joc). Un prim sistem de alcătuire a formaţiei este sistemul 0 – 6 – 0.apărare (atacant – apărător). fiecărui jucător. sistem ce corespunde începătorilor. În sistemul de alcătuire a formaţiei. 78 Universitatea SPIRU HARET . sau în zona doi (în cadrul modelului II de joc) şi acest jucător are atribut de universal. 3 sau 4).

Un al treilea sistem de alcătuire a formaţiei este 4 – 0 – 2 sau 4 + 2. dar este deficitar în finalizare. Diagrama 9 Sistem 3-0-3 cu aşezare în cadrul modelului III de joc Diagrama 10 Sistem 3-0-3 sau 3+3 cu aşezare în poziţia 1T şi 2R în linia I Din punct de vedere tactic. Acest sistem de alcătuire a formaţiei menţine pregnant specializarea trăgător – ridicător. 4 – atacant sau trăgător 0 – complet sau universal 2 – ridicător sau coordonator. mai ales atunci când în linia de atac se găseşte un singur trăgător cu doi ridicători – diagrama 10. aşezarea trăgătorilor şi ridicătorilor este alternativă.3 – atacant sau trăgător 0 – complet sau universal 3 – ridicător sau coordonator În cadrul acestui sistem este pregnantă specializarea atacant – ridicător. în zonele 1 şi 6 şi preluând sarcini de atacant atunci când se află în linia I. 79 Universitatea SPIRU HARET . fiecare ridicător îndeplinindu-şi sarcina de construcţie a atacului atunci când găseşte în linia a II-a. prin prezenţa în teren a trei specialişti (R ) în construcţie. dar mai ales celor de performanţă. acest sistem de alcătuire a formaţiei facilitează construcţia atacului. conform diagramei 11 şi putând prelua şi sarcina de trăgător. Este sistemul ce corespunde atât echipelor de avansaţi. Aşa cum rezultă din diagrama 9. cei doi ridicători fiind aşezaţi în formaţie pe diagonală. atunci când se găsesc în linia I.

Acest jucător. pe lângă cele două specializări – trăgător şi ridicător. sistem specific performanţei sau înaltei performanţe. Un al patrulea sistem de alcătuire a formaţiei este 4 – 1 – 1 sau 5 + 1. în afara funcţiei de trăgător. apare şi cea de a treia – complet sau universal. Analizând. acest sistem de alcătuire a formaţiei este echilibrat atât pentru construcţie cât şi pentru finalizare. iar la construcţie putând participa permanent 1R ce se găseşte în linia a II-a. în linia de atac găsindu-se în permanenţă pentru finalizare 2T şi 1R. iar finalizarea în aceste poziţii se face şi cu participarea unui jucător din linia a II-a. la nivelul la care este utilizat acest sistem. 4 – atacant sau trăgător 1 – complet sau universal sau fals 1 – ridicător sau coordonator În cadrul acestui sistem de alcătuire a formaţiei. 14 şi 15. poate îndeplini. cunoştinţele tehnico-tactice ale jucătorilor sunt foarte ridicate. la prima vedere s-ar putea spune că este deficitar în echilibrarea celor două linii de atac. nu avem la finalizare decât 2T. pentru că în cele trei poziţii. şi pe cea de ridicător. aşa cum reiese din diagramele 13. în care R se găseşte în linia de atac. din punct de vedere tactic acest sistem. 80 Universitatea SPIRU HARET .Diagrama 11 Sistem 4-0-2 sau 4+2 cu aşezare în cadrul modelului III de joc Diagrama 12 Sistem 4-1-1 sau 5+1 cu aşezare în cadrul sistemului Tactic. Aşezarea în teren în cadrul acestui sistem corespunde diagramei 12. la nevoie. Trebuie înţeles că.

înainte . 2. b) combinaţii cu ridicare peste cap (înapoi). În funcţie de direcţia de ridicare: a) combinaţii cu ridicare înainte (în faţă). trei sau mai mulţi jucători.din săritură .1.de pe sol .din săritură .înainte .peste cap b) combinaţii cu ridicare lungă . Acţiunile cu minge – combinaţiile în atac Combinaţiile în atac sunt acţiuni colective cu minge la care participă doi.peste cap (înapoi) b) combinaţii cu ridicare din săritură .înainte . numărul de lovituri.peste cap .Diagrama 13: Sistem 4-1-1 Diagrama 14: Sistem 4-1-1 Diagrama 15: Sistem 4-1-1 sau 5+1 cu R în zona 4 sau 5+1 cu R în zona 3 sau 5+1 cu R în zona 2 6. acţiunile premergătoare finalizării întreprinse de trăgători. participarea la construcţie a unui jucător din linia a II-a.înainte .2.peste cap 81 Universitatea SPIRU HARET . În funcţie de modul de ridicare: a) combinaţii cu ridicare de pe sol .5. în funcţie de anumite criterii cum ar fi direcţia de ridicare.peste cap 3. Aceste combinaţii. modul de ridicare.de pe sol . se pot clasifica după cum urmează: 1.înainte .peste cap . În funcţie de traiectoria mingii: a) combinaţii cu ridicarea scurtă .înainte (în faţă) . traiectoria mingii.

peste cap .de pe sol . În funcţie de participarea la construcţie a unui jucător din linia a II-a. c) combinaţii cu ridicare în urcare . a jucătorului care finalizează. Acţiunile fără minge – dublarea şi plasamentul Prin regulamentul său. pe scara nivelului valoric.din săritură .înainte ..din săritură . Trebuie să avem în vedere că.peste cap 4. a) combinaţii cu intrare 6. prin crearea superiorităţii în acţiune.înainte . decât în faza de blocaj-autodublaj.înainte .peste cap d) combinaţii cu ridicare cu traiectorie întinsă . Aceasta înseamnă că 82 Universitatea SPIRU HARET . sistematizate din punct de vedere didactic. aceste combinaţii. În funcţie de numărul de lovituri: a) combinaţii cu două lovituri (cu ridicare directă) b) combinaţii cu trei lovituri 5. În restul fazelor. În funcţie de acţiunile premergătoare finalizării întreprinse de trăgători: a) combinaţii cu atac simultan b) combinaţii cu schimb de locuri c) combinaţii cu încrucişare d) combinaţii cu atac din linia a II-a Toate combinaţiile prezentate corespund diferitelor nivele de pregătire ale jucătorilor. scopul este de a pune în valoare.peste cap . sau combinaţie cu intrare – ridicare din săritură şi atac cu încrucişare etc. nu se regăsesc ca atare şi că ele pot fi observate în grupaj de combinaţii (ex.de pe sol 6. Indiferent de complexitatea lor şi nivelul la care se aplică.: combinaţie cu intrare – ridicare din săritură şi atac simultan. un jucător al aceleiaşi echipe poate atinge a doua oară mingea numai după ce un alt coechipier a atins-o.înainte .).3. jocul de volei nu permite unui jucător atingerea succesivă a mingii.1.5.

din blocajul advers – diagrama 16 şi 17. pentru a recupera mingea revenită din blocaj. Acesta are certitudinea că în cazul în care va fi blocat. în acelaşi teren un jucător poate lovi mingea de maximum două ori. un jucător atinge mingea o singură dată. trei sau patru jucători ocupă poziţii mai îndepărtate faţă de cel care finalizează. acţiunea de dublare şi plasament are importanţă deosebită. încercând să acopere aria întregului teren. Înseamnă deci că. acţiuni pe care jucătorii le fac pentru susţinerea jucătorului care finalizează. doi sau trei jucători care ocupă spaţiul din imediata apropiere a jucătorului care finalizează şi are drept scop recuperarea mingii ce poate reveni în terenul propriu. Poziţiile ocupate de aceşti jucători sunt de regulă pe spaţiile dintre jucătorii ce asigură dublajul. Am menţionat acest lucru pentru a înţelege importanţa jocului fără minge pe parcursul unei faze. a unui set sau meci. Acţiunea lor este denumită plasament. numărul acţiunilor fără minge este mai mare decât al celor cu mingea. De regulă. mingea 83 Universitatea SPIRU HARET .într-o fază de joc. Din punct de vedere tactic. Diagrama 16 Faza I de preluare din serviciu şi construcţie a atacului Diagrama 17 Faza a II-a de preluare de dublare (cu trei jucători) şi plasament (cu doi jucători) Ceilalţi doi. în cadrul unei faze. în jocul de volei. Dublarea trebuie făcută de unu. Dublarea şi plasamentul sunt acţiuni fără minge. deoarece dă încredere jucătorului care finalizează.

prin efectuarea serviciului. Aşezarea la efectuarea serviciului Punerea mingii în joc.5. 21 şi 22. în vederea reluării unei noi acţiuni de atac.1. trebuie să găsească echipa proprie dispusă într-o anumită aşezare care să corespundă nivelului de pregătire a echipei şi care să permită viitoarele acţiuni ce vor fi întreprinse în organizarea apărării proprii.4. Un prim mod de aşezare la efectuarea serviciului propriu este cel ce facilitează trecerea la utilizarea sistemelor de apărare cu centrul doi avansat şi cu centrul doi retras – diagrama 18 şi 19. Diagrama 18 Aşezarea la efectuarea serviciului propriu în vederea utilizării sistemului de apărare cu centrul doi avansat Diagrama 19 Aşezarea la efectuarea serviciului propriu în vederea utilizării sistemului de apărare cu centrul doi retras Un al doilea mod de aşezare la efectuarea serviciului propriu este legat de facilitatea deplasării jucătorilor în situaţia schimburilor de locuri – diagrama 20. 84 Universitatea SPIRU HARET .va fi recuperată de coechipierii săi ce asigură dublajul şi de cei care prin plasamentul lor ocupă întreaga arie a terenului. 6.

vederea schimbării zo. conform celor menţionate la paragraful 6. sistemele de apărare. direct după o preluare de serviciu 6. în vederea recuperării unei mingi plasate de adversar.3. Tactica colectivă în apărare Tactica colectivă în apărare include. blocajul colectiv. Diagrama 23: Aşezarea la efectuarea serviciului propriu.vederea schimbării zonei nei de blocaj nei de apărare de blocaj şi apărare Un alt mod de aşezare la efectuarea serviciului propriu este determinat de necesitatea de a asigura o intervenţie rapidă în situaţia unei acţiuni neprevăzute a adversarului – diagrama 23.Diagrama 20 Diagrama 21 Diagrama 22 Aşezarea la efectuarea Aşezarea la efectuarea Aşezarea la efectuarea serviciului propriu în serviciului propriu în serviciului propriu în vederea schimbării zo. 85 Universitatea SPIRU HARET . acţiunile fără minge (dublarea şi plasamentul) şi aşezarea la preluarea serviciului.2.5..

c: Aşezarea şi direcţiile de acţiune a jucătorilor. plasându-se în permanenţă în spatele zonei unde se efectuează blocajul – individual sau colectiv – având ca sarcini recuperarea mingilor plasate în apropierea acestuia.2. cu un jucător la blocaj 86 Universitatea SPIRU HARET .a.a. c). b. În cadrul fiecărui sistem. b. în cadrul sistemului. b. distingem trei sisteme de apărare: sistemul de apărare cu centrul doi (zona 6) avansat.1. Diagrama 24 . Sistemul de apărare cu centrul doi avansat este sistemul în care jucătorul zonei şase acţionează în zona liniei de 3 m (diagramele 24 – a.6.5. c şi 25 – a. Sisteme de apărare În jocul de volei denumirea sistemului de apărare este dată de sarcinile pe care le au de îndeplinit jucătorii din linia a II-a şi în mod special jucătorul din zona şase. sistemul de apărare cu centrul doi retras şi sistemul de apărare pe culoar. cu doi sau trei jucători la blocaj Diagrama 25 . în funcţie de sarcinile speciale pe care le pot primi ceilalţi jucători. deosebim variante ale sistemului respectiv. b. în cadrul sistemului. c: Aşezarea şi direcţiile de acţiune a jucătorilor. De bază.

b. b. 87 Universitatea SPIRU HARET . cu doi sau trei jucători la blocaj Acest sistem este utilizat atât la echipele de avansaţi. creează o zonă vulnerabilă între jucătorii zonei unu şi cinci. dar. zonă pe care aceştia trebuie să şi-o împartă pentru a o apăra – diagrama 26. c).a. în acelaşi timp. având ca sarcină recuperarea mingilor trimise de adversar în ultima treime a terenului. Diagrama 26 Zona vulnerabilă a sistemului de apărare cu centrul doi avansat Sistemul de apărare cu centrul doi retas (diagrama 27 – a. cât şi la cele de performanţă. Avantajul acestui sistem este că asigură spaţiul din imediata apropiere a blocajului.Este sistemul de bază al începătorilor. c: Aşezarea şi direcţiile de acţiune a jucătorilor. dar el este aplicat şi de echipele avansaţilor şi ale celor de performanţă. Diagrama 27 . în cadrul sistemului. este sistemul în care jucătorul zonei şase acţionează în imediata apropiere a liniei de fund a terenului.

sau acest spaţiu rămâne complet descoperit. Diagrama 29 . Diagrama 28 . în cazul în care blocajul este asigurat de doi jucători (diagrama 28 a).Avantajul acestui sistem este că.a. prin prezenţa în ultima jumătate a terenului a trei jucători. b. se asigură în condiţii bune acest spaţiu. b: Aşezarea şi direcţiile de acţiune a jucătorilor în cadrul sistemului cu doi sau trei jucători la blocaj 88 Universitatea SPIRU HARET . b: Zona vulnerabilă a sistemului de apărare cu centrul doi retras la blocaj de doi sau trei jucători Sistemul de apărare pe culoar – diagrama 29 a. Deficienţa lui este că spaţiul din prima jumătate a terenului este asigurat parţial de un singur jucător. în cazul în care blocajul este executat de trei jucători (diagrama 28 b).a.

blocajul colectiv reprezintă acţiunea a doi sau trei jucători. în vederea unei intervenţii relativ uşoare a apărării proprii. de 3 m în lateral şi 6-9 m în adâncime. el să corespundă cunoştinţelor jucătorilor.2. constatăm că nici unul dintre sisteme nu este perfect şi că fiecare are avantaje şi dezavantaje. Altfel el îşi pierde două din cele mai importante caracteristici tactice: grupajul şi agresivitatea. Din cele prezentate. în scopul împiedicării acţiunii de atac adverse şi a orientării jucătorilor proprii în desfăşurarea cu bune rezultate a apărării. posibilităţilor acestora şi să aibă un grad cât mai mare de eficienţă. Dezavantajul sistemului este dat de spaţiul mare ce se creează în adâncime. în situaţia în care nu se reuşeşte acest lucru. ale unui bun blocaj colectiv trebuie să răspundă anumitor cerinţe şi anume: să obţină direct punctul şi dreptul echipei proprii de a menţine serviciul. Important este ca atunci când unul dintre ele este aplicat. Acest sistem este utilizat numai de echipele de performanţă. organizată împreună pe o anumită zonă a fileului. Calităţile. unde orice gest de a intra în acţiune efectuat de partener.Este sistemul în care repartizarea sarcinilor pentru jucătorii din linia a II-a se face prin acordarea unui spaţiu bine definit. blocajul colectiv necesită maximum de coordonare a jucătorilor ce iau parte la blocaj şi cunoştinţe individuale despre joc. el necesitând cunoştinţe tactice avansate şi posibilităţi tehnice şi fizice deosebite. De aici şi denumirea de sistem de apărare pe culoar. în vederea plasării apărătorilor proprii pentru o intervenţie pe această direcţie. să orienteze atacul advers (blocaj la zonă) pe o anumită direcţie.5.2. 6. din punct de vedere tactic. spaţiu care formează un culoar şi pe care fiecare jucător din linia a II-a trebuie să acţioneze. la nivel corespunzător. bine determinată. în plan lateral. să atingă mingea şi să atenueze forţa loviturii de atac adverse. ale jucătorilor. poate întârzia sau anula acţiunea celuilalt. 89 Universitatea SPIRU HARET . spaţiu pe care fiecare dintre apărători trebuie să-l acopere şi de necesitatea unei coordonări perfecte a acţiunilor. Blocajul colectiv În cadrul acţiunilor tactice colective. Fiind o acţiune desfăşurată simultan de doi sau trei jucători.

cât şi apărării. a unui set sau a unui meci. în jocul de volei. pe parcursul unei faze. Acţiunile fără minge – dublarea şi plasamentul Aşa cum s-a menţionat la paragraful 6.3. Dublarea şi plasamentul în apărare sunt specifice fiecărui sistem de apărare.. Constatăm că acţiunile fără minge. jucătorii joacă. Pentru apărare. mai mult fără minge. dublarea şi plasamentul sunt comune atât atacului. dinainte stabilită. adică executând acţiunea de plasament. această sarcină fiind preluată.5. ceilalţi jucători ocupând zone ale terenului mai îndepărtate. acţiunea de dublare este organizată în vederea asigurării zonei din imediata apropiere a blocajului. 90 Universitatea SPIRU HARET .1. cu principii ce trebuiesc respectate şi pe cât posibil să corespundă şi preferinţelor componenţilor echipei.5.Diagrama 30 Blocaj agresiv în vederea obţinerii directe a punctului Diagrama 31 Blocaj care atinge şi atenuează forţa loviturii de atac Diagrama 32 Blocaj la zonă în vederea orientării apărătorilor proprii 6. de regulă.2. Această mişcare de dublare şi plasament trebuie să se desfăşoare într-o circulaţie precisă. de un singur jucător (diagrama 33 şi 34).3.

plasament. executat de jucătorii din zonele 1.Diagrama 33 Acţiunea de dublare a blocajului. 91 Universitatea SPIRU HARET . dublarea este efectuată de jucătorul din zona şase. sau de către jucătorul de pe diagonala scurtă (jucătorul de la fileu care nu a sărit la blocaj) – diagrama 37. executată de jucătorul din zona 2 şi. ceilalţi jucători urmând a efectua acţiunea de plasament – diagrama 35. pentru sistemul de apărare cu centrul doi avansat. executat de jucătorii din zonele 1. 2 şi 5 Diagrama 34 Acţiunea de dublare a blocajului. Diagrama 35 Acţiunea de dublare a blocajului şi plasament. corespondent părţii unde se efectuează blocajul (diagrama 36). plasament. în cadrul sistemului de apărare cu centrul doi avansat Pentru sistemul de apărare cu centrul doi retras. 5 şi 6 Astfel. ceilalţi jucători urmând a efectua acţiunea de plasament. acţiunea de dublare poate fi executată de jucătorul din linia a II-a. executată de jucătorul din zona 6 şi.

în cadrul sistemului de apărare pe culoar Constatăm că în cadrul acestui sistem. acţiunea de dublare este foarte pretenţioasă.Diagrama 36 Acţiunea de dublare a blocajului şi plasament. în cadrul sistemului de apărare cu centrul doi retras. ceilalţi jucători executând plasamentul specific sistemului de apărare. acţiunea de dublare este preluată de jucătorul pe al cărui culoar este plasată mingea – diagrama 38. în cadrul sistemului de apărare cu centrul doi retras. varianta dublării blocajului cu jucătorul din linia a II-a corespondent blocajului Diagrama 37 Acţiunea de dublare a blocajului şi plasament. Diagrama 38 Acţiunea de dublare a blocajului şi plasament. 92 Universitatea SPIRU HARET . varianta dublării blocajului cu diagonala scurtă În cadrul sistemului de apărare pe culoar.

5. alcătuind forma literei „W”. sunt singurele acţiuni din volei ce se realizează din poziţii oarecum statice. în W plat 93 Universitatea SPIRU HARET . alături de serviciu şi aşezarea la efectuarea serviciului. Pentru începători. În funcţie de poziţia ocupată de jucătorul din zona şase. când s-au consemnat avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem de apărare.5. acest dispozitiv se realizează cu cinci jucători – diagrama 39 şi 40.Trebuie menţionat că dublarea şi plasamentul. cu cinci jucători. în W adânc Diagrama 40 Aşezarea la preluarea din serviciu. distingem mai multe dispozitive de aşezare în formaţie la preluarea din serviciu. conform regulamentului. sau distanţele în adâncime sunt mai mici şi atunci denumirea aşezării este de W plat (diagrama 40). în care jucătorii au la dispoziţie. cu cinci jucători. creează sistemului atât avantaje. Acestea au fost prezentate la paragraful 6. această literă „W” se formează în adâncime (diagrama 39) şi poartă denumirea de aşezare în W adânc. Această acţiune. Diagrama 39 Aşezarea la preluarea din serviciu. Aşezarea la preluarea serviciului Acţiunea tactică colectivă. un răgaz de gândire ce poate merge până la 5 secunde. În funcţie de nivelul de pregătire al sportivilor şi de cunoştinţele tehnico-tactice individuale. mai aproape sau mai departe de linia de 3 m.1. aşezaţi în zig-zag. specifice fiecărui sistem de apărare.2. premergătoare construcţiei de atac (ridicare – atac) este aşezarea în dispozitivul de preluare a serviciului.2. 6. cât şi dezavantaje.4. specifică apărării.

Echipele de avansaţi şi performanţă folosesc şi alte dispozitive de aşezare la preluarea din serviciu.6. Analiza tactică a acţiunilor de joc Atunci când suntem puşi în situaţia de a analiza. 6. cu patru din serviciu. din punct de vedere tactic. dând siguranţă acesteia prin acordarea sarcinii de preluare celor mai buni jucători. aşezarea trebuie să răspundă unor cerinţe tactice şi anume: să corespundă cunoştinţelor şi posibilităţilor tehnico-tactice ale jucătorilor. trebuie să avem în vedere anumiţi parametrii ai acestor acţiuni. parametrii care vor defini calitatea (eficienţa) acţiunii. 6. 2) cători (4. cu doi jujucători (4. cu trei ju. 5. acţiunile întreprinse de către jucători. 42 şi 43). 3) cători (4. dispozitive în care preluarea este asigurată de patru. 5. să corespundă realizării unei acţiuni de preluare precisă.din serviciu. Fără a dezvolta prea mult această problematică. să inducă adversarului direcţia dorită de executare a serviciului în vederea organizării acţiunilor proprii de atac. vom prezenta schematic. 94 Universitatea SPIRU HARET . să faciliteze circulaţia jucătorilor. trei sau chiar doi jucători (diagramele 41. pentru încadrarea acestora în participarea la construcţia de atac preconizată. Diagrama 41 Diagrama 42 Diagrama 43 Aşezarea la preluarea Aşezarea la preluarea Aşezarea la preluarea din serviciu. câţiva dintre aceşti parametri pe care noi îi considerăm a avea relevanţă mai mare. 6) Trebuie avut în vedere că indiferent de dispozitivul de aşezare la preluarea din serviciu şi de numărul de jucători angajaţi în preluare.

3 contra 2.direcţie . în vederea îngreunării construcţiei de atac ♦ Direcţie ♦ Intensitate ♦ Alternare direcţie – intensitate ♦ Zonă ♦ Adversar slab ♦ Să nu greşeşti ♦ Alegerea poziţiei celei mai bune pentru preluare ♦ Obligarea orientării serviciului advers pe direcţia dorită ♦ Intuirea intenţiei jucătorului care serveşte: .zonă . 4 contra 2) ♦ Obţinerea punctului ♦ Îngreunarea recuperării mingii.direcţie .intensitate .Serviciul Ridicarea Tactica individuală în atac Atacul Preluarea din serviciu Parametrii de calitate ai acţiunii obţinerea punctului ♦ îngreunarea construcţiei atacului: .intensitate ♦ Să nu greşeşti ♦ 95 Universitatea SPIRU HARET .zonă .adversar (slab) ♦ să nu greşeşti ♦ Punerea în condiţii optime a trăgătorului ♦ Întârzierea grupării blocajului ♦ Crearea condiţiilor de 1 la 1 (1 trăgător contra 1 blokeur) ♦ Crearea condiţiilor de 1 la 0 (1 trăgător contra 0 blokeri) ♦ Crearea superiorităţii numerice (2 contra 1.

pe direcţie dorită ♦ Orientarea apărării în linia a doua ♦ Recuperarea cu orice risc şi în orice condiţii ♦ Recuperarea cu orientarea precisă. în vederea asigurării unei construcţii de atac perfecte ♦ Colaborarea cu partenerul din dublaj ♦ Recuperarea cu orice risc şi în orice condiţii ♦ Recuperarea cu orientare precisă. în vederea asigurării unei construcţii de atac perfecte 96 Universitatea SPIRU HARET Tactica individuală în apărare .zonă .direcţie . pentru preluare ♦ Intuirea intenţiei jucătorului care atacă: .intensitate ♦ Colaborarea cu blocajul propriu şi orientarea faţă de acesta ♦ Colaborarea cu partenerii din linia a doua ♦ Blocarea atacului advers în vederea obţinerii punctului ♦ Blocarea (atenuarea) atacului în vederea uşurării acţiunii din linia a doua ♦ Orientarea atacului advers.Preluarea din atac Blocajul individual Autodublajul Plonjonul ♦ Alegerea poziţiei celei mai bune.

Preluarea din plasă Sistemul de alcătuire a formaţiei Tactica colectivă în atac Acţiunile cu mingea (combinaţii) Acţiunile fără minge (dublarea şi plasamentul) Aşezarea la efectuarea serviciului Sistemul de apărare ♦ Recuperarea cu orice risc şi în orice condiţii ♦ Recuperarea cu orientare precisă. în vederea asigurării unei construcţii de atac perfecte ♦ Să corespundă cunoştinţelor jucătorilor proprii ♦ Să corespundă posibilităţilor jucătorilor proprii ♦ Să fie eficient (să corespundă preferinţelor componenţilor echipei) ♦ Să corespundă cunoştinţelor jucătorilor proprii ♦ Să corespundă posibilităţilor jucătorilor proprii ♦ Să fie eficiente (să pună în dificultate apărarea adversă) ♦ Să nu fie în număr prea mare ♦ Să se încadreze într-o circulaţie precisă ♦ Să respecte principiile stabilite ♦ Să corespundă preferinţelor componenţilor echipei ♦ Să faciliteze aşezarea în sistemul de apărare ♦ Să faciliteze deplasarea jucătorilor în efectuarea schimburilor de locuri ♦ Să asigure o intervenţie rapidă (blocaj sau recuperare) în situaţia unei acţiuni neprevăzute a adversarului ♦ Să corespundă cunoştinţelor jucătorilor proprii ♦ Să corespundă posibilităţilor jucătorilor proprii ♦ Să fie eficient (să corespundă preferinţelor jucătorilor proprii) 97 Universitatea SPIRU HARET .

pentru încadrarea acestora în participarea la construcţia de atac preconizată ♦ Să inducă adversarului direcţia dorită.Blocajul colectiv Tactica colectivă în apărare Acţiunile fără minge (dublarea şi plasamentul) Aşezarea la preluarea serviciului Să fie grupat Blocarea atacului advers în vederea obţinerii punctului ♦ Blocarea (atenuarea) atacului advers în vederea uşurării acţiunii din linia a doua ♦ Orientarea atacului advers pe direcţia dorită ♦ Orientarea apărării în linia a doua ♦ Să se încadreze într-o circulaţie precisă ♦ Să respecte principiile stabilite ♦ Să corespundă preferinţelor componenţilor echipei ♦ ♦ ♦ Să faciliteze o preluare precisă. celor mai buni jucători ♦ Să corespundă cunoştinţelor şi posibilităţilor tehnico-tactice ale jucătorilor proprii ♦ Să faciliteze o circulaţie a jucătorilor. dând siguranţă acesteia prin acordarea sarcinilor de preluare. de executare a serviciului în vederea organizării acţiunilor proprii de atac VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE (VI) 1. tactica se manifestă: a) în atac b) în apărare c) numai la nivelul echipei (colectivului) d) numai la nivelul jucătorului (individului) e) a + b + c + d 98 Universitatea SPIRU HARET . În jocul de volei.

Denumirea celor mai utilizate două sisteme de apărare este dată de: a) numărul jucătorilor care sar la blocaj b) de locul unde acţionează jucătorul din zona 6 c) de locul unde acţionează jucătorul din zona 3 d) de sarcinile ce le primesc jucătorii din zona 1 şi 5 e) de sarcinile ce le primesc jucătorii din zona 2 şi 4 5. se face: a) cu cei trei jucători din linia a II-a b) cu 5 jucători aşezaţi în semicerc c) cu 4 jucători aşezaţi în semicerc d) cu 5 jucători aşezaţi în “W” e) nici una din soluţii nu corespunde 4.2. Analiza tactică a serviciului se face ţinând seama de: a) regula – să nu greşeşti b) obţinerea punctului şi îngreunarea construcţiei atacului c) a + b d) colaborarea cu blocajul e) c + d 7. Sistemul de alcătuire a formaţiei se referă la: a) alcătuirea formaţiei din jucători înalţi şi scunzi b) alcătuirea formaţiei din jucători trăgători şi apărători c) alcătuirea formaţiei din jucători de blocaj şi jucători de preluare d) alcătuirea formaţiei din jucători de zona 3 şi jucători de zona 2-4 e) alcătuirea formaţiei din jucători trăgători şi jucători ridicători 3. Analiza tactică a preluării din atac se face ţinând seama de: a) alegerea poziţiei celei mai bune şi colaborarea cu partenerii din linia a II-a b) colaborarea cu atacantul c) a + b d) a + b 8. Conţinutul tactic al ridicării este dat de: a) constanţă b) schimbarea direcţiei de ridicare şi utilizarea diferitelor traiectorii c) varietate în ridicarea de pe sol şi din săritură d) a + b + c e) b + c 6. în cadrul modelului unu de joc. a direcţiilor de finalizare şi intensitatea finalizării 99 Universitatea SPIRU HARET . Preluarea din serviciu. Conţinutul tactic al loviturii de atac este dat de: a) varietatea utilizării procedeelor de atac.

a distanţei faţă de fileu. Analiza tactică a aşezării la efectuarea serviciului se face ţinând seama de: a) facilitarea aşezării în sistemul de apărare şi asigurarea unei intervenţii rapide la o acţiune neprevăzută a adversarului b) facilitarea deplasării jucătorilor în efectuarea schimburilor de locuri c) efectuarea unui paravan.b) varietate în schimbarea punctului de lovire. vitezei de lovire şi utilizarea blocajului în finalizare c) a + b d) folosirea mediului înconjurător e) a + b + d 9. să corespundă cunoştinţelor şi posibilităţilor proprii şi să fie eficiente b) să fie în număr mare. pentru mascarea jucătorilor adverşi ce vor acţiona la primirea serviciului d) a + b e) d + c 10. Analiza tactică a acţiunilor cu minge (combinaţii) se face ţinând seama de: a) să fie în număr nu prea mare. să fie cunoscute ca să poată fi aplicate şi să aibă eficienţă c) să satisfacă trăgătorul cel mai bun d) b + c e) d + c 100 Universitatea SPIRU HARET .

educarea unor procese psihice senzoriale şi cognitive superioare. este justificată de contribuţia sa la îndeplinirea obiectivelor generale ale educaţiei fizice.însuşirea procedeelor tehnico-tactice de bază.capacitatea de a aplica procedeele tehnico-tactice în joc cu respectarea progresivă a regulamentului de joc. de încă doi parametrii şi anume: volumul maxim de lucru ce poate fi alocat în cadrul unei lecţii de clasă. deci cu elevi ce îndrăgesc disciplina. căci la acest nivel ne vom referi.alternativă în practicarea independentă a exerciţiului fizic. urmăreşte şi obiective proprii disciplinei. Generalităţi Prezenţa jocului de volei în sistemul de învăţământul general şi liceal. .1. trebuie să menţionăm că jocul de volei. la nivelul şcolii.dezvoltarea fizică multilaterală.educarea unor trăsături pozitive de caracter. . 101 Universitatea SPIRU HARET . în afara obiectivelor generale şi a celor proprii. şi volumul maxim de lucru ce poate fi alocat la orele opţionale şi de cerc sportiv. .educarea ordinii şi disciplinei. Este necesar să menţionăm că metodica predării jocului de volei în şcoală trebuie să ţină seama.VII.educarea simţului estetic. METODICA PREDĂRII JOCULUI DE VOLEI ÎN ŞCOALĂ 7. prevăzute în programa de învăţământ. pe durata unui an.orientarea elevilor către unităţi specializate ale voleiului de performanţă. Pornind de la aceste obiective generale ale educaţiei fizice.dezvoltarea unor calităţi motrice. .perfecţionarea celor mai eficiente acţiuni tehnico-tactice şi crearea altora noi. Vom reaminti care sunt aceste obiective: . . . . . dintre care amintim: .menţinerea unei stări optime de sănătate. . .

exersarea (ca metodă practică): . este relativ redus. preluare. pasă). fără de care elevii nu pot practica jocul bilateral.globală.observarea (ca metodă intuitivă). alocat voleiului. dar şi că predarea jocului de volei trebuie să se facă pornind de la acţiunile de joc care realizează atât fazele de atac.principiul însuşirii temeinice. . materializate prin procedee cu care pot opera în timpul jocului. utilizarea metodei exersării globale de instruire. O iniţiere prealabilă în elementele de bază ale jocului (serviciu.principiul continuităţii.7. Orientarea metodică generală Orientarea metodică în predarea jocului de volei în şcoală are la bază o serie de principii şi metode care corespund principiilor şi metodelor de instruire din educaţia fizică şi antrenamentul sportiv.principiul intuiţiei.principiul participării conştiente şi active.explicaţia (ca metodă verbală). Se acţionează astfel cu mai mult realism asupra elevilor. . Vom enunţa aceste principii şi metode fără a mai dezvolta conţinutul lor. Principii: . 102 Universitatea SPIRU HARET . dinamice şi eficiente.principiul accesibilităţii. . atunci când se observă că un anumit procedeu tehnic este mai puţin însuşit şi el frânează desfăşurarea corespunzătoare a jocului. metodica de predare a jocului de volei în şcoală recomandă.demonstraţia (ca metodă intuitivă). ei fiind puşi de la început în situaţia de a-şi însuşi acele elemente de joc. simple. . este absolut necesară. ea aplicându-se în ambele etape ale procesului de instruire. deci de la jocul bilateral. Metode: . Având în vedere că volumul maxim de lucru. cu preponderenţă.parţială sau analitică . Exersarea parţială – analitică a procedeelor este mai puţin recomandată. cât şi cele de apărare.2. Câteva recomandări credem că este necesar a fi făcute: 1. Pentru iniţiere să fie folosite exerciţii puţine. . . nefiind însă negată. . în cadrul lecţiilor de educaţie fizică. conţinut ce se regăseşte în teoria şi metodica educaţiei fizice şi a sportului.

2. Pe cât posibil, exerciţiile utilizate să se desfăşoare sub formă de concurs. 3. Învăţarea şi consolidarea acţiunilor tehnico-tactice să se facă preponderent în cadrul jocului bilateral. 4. Intervenţia profesorului pentru corectări să fie la obiect, scurtă şi concisă. 5. Jocul bilateral, în afara învăţării şi consolidării acţiunilor tehnico-tactice, trebuie să ajute elevii şi la dezvoltarea spiritului de a se organiza, arbitra şi de a se conduce singuri. 7.3. Etapizare, obiective, durată Etapizarea instruirii în cadrul predării jocului de volei în şcoală, are la bază etapele ce trebuie parcurse normal de orice tânăr ce doreşte să practice jocul de volei. Acestea sunt: iniţierea, învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea. În cadrul şcolii obiectivele prioritare diferă de cele ale tinerilor care se îndreaptă spre practicarea jocului de volei în unităţi de profil şi derivă din obiectivele proprii disciplinei, enunţate în paragraful 7.1. Acestea sunt: obişnuirea cu mingea de volei; iniţierea, învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea elementelor tehnico-tactice de bază (fundamentale) ale jocului (serviciul, preluarea, ridicarea, atacul, blocajul); iniţierea, învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea jocului bilateral în cadrul modelului unu şi doi de joc – pentru ciclul gimnazial şi eventual modelul trei de joc – pentru ciclul liceal. Schematic, etapele şi obiectivele prioritare ale procesului de instruire a jocului de volei, în şcoală pot fi prezentate astfel: Clasa V Etapa I Obiective instructive prioritare Obişnuirea cu mingea de volei (în special cu lovirea cu degetele) ♦ Iniţierea cu elementele de bază tehnico-tactice ale jocului de volei (serviciul, preluarea, pasa) ♦ Iniţierea în jocul bilateral (aşezarea în teren – model unu şi doi de joc) ♦ Învăţarea elementelor tehnico-tactice de bază ale jocului de volei (serviciul, preluarea, pasa)

II

103
Universitatea SPIRU HARET

VI

III

VII VIII

IV

IX XII

V

Învăţarea jocului bilateral – model unu şi doi de joc ♦ Iniţierea în unele elemente tehnico-tactice noi (atacul, blocajul) şi consolidarea celor deja cunoscute (serviciul, preluarea, pasa) ♦ Consolidarea jocului bilateral – model unu şi doi de joc ♦ Învăţarea (atac, blocaj) şi consolidarea (serviciu, preluare, pasă, atac, blocaj) elementelor tehnico-tactice de bază ♦ Consolidarea şi perfecţionarea jocului bilateral – model unu şi doi de joc şi iniţierea în jocul bilateral model trei. ♦ Consolidarea şi perfecţionarea elementelor tehnico-tactice de bază cunoscute

Considerăm că etapizarea şi stabilirea obiectivelor prioritare de instruire pentru fiecare etapă, prezentate schematic, corespund dezideratelor majore ce stau în faţa predării voleiului în şcoală, deziderate ce pot fi enunţate astfel: accelerarea învăţării jocului, însuşirea elementelor tehnico-tactice de bază şi perfecţionarea continuă a jocului bilateral, toate orientate, în primul rând, spre rezolvarea sarcinilor şi obiectivelor educaţiei fizice şcolare şi, în al doilea rând, spre o eventuală orientare a celor mai buni elevi către unităţile de volei specializate. Ideile prezentate anterior pot fi completate, pentru fiecare etapă, cu următoarele aprecieri: Etapa I Este etapa în care se ia primul contact cu jocul de volei şi cu specificul acestuia, specific ce derivă din acţiunile motrice, aproape total diferite de ale altor discipline sportive. Această etapă se poate întinde pe toată durata semestrului I a clasei a V-a, acolo unde există condiţii de sală, sau numai pe prima jumătate a acestui semestru, acolo unde condiţiile de sală lipsesc. În cadrul acestei etape se realizează obişnuirea cu mingea de volei şi o iniţiere privind elementele e bază ale jocului – serviciul, preluarea, pasa. Etapa a II-a În această etapă, elevii iau practic contact cu jocul de volei.
104
Universitatea SPIRU HARET

Această etapă se poate întinde pe durata semestrului doi, la şcolile care au sală, sau numai pe cea de-a doua jumătate a semestrului doi, pentru şcolile care îşi desfăşoară activitatea în aer liber. Conţinutul tehnico-tactic este minimal şi se rezumă la aşezarea în teren şi la punerea şi menţinerea mingii în joc (serviciu, preluare, pasă), cu respectarea celor trei lovituri. Etapa a III-a După ce în etapa anterioară elevii au luat contact cu jocul de volei, iniţiindu-se în tainele acestuia, iar elementele tehnico-tactice au fost însuşite, în etapa a III-a se vor pune bazele învăţării jocului bilateral – model unu – prin consolidarea elementelor tehnico-tactice cu care s-a început (serviciul, preluarea, pasa) şi iniţierea în alte elemente noi (atacul şi blocajul). Durata acestei etape se poate încadra pe distanţa întregului an, acolo unde condiţiile o permit (sală) sau numai pe prima parte a semestrului unu şi cea de-a doua parte a semestrului doi, acolo unde nu există sală. Etapa a IV-a Acolo unde condiţiile o permit, această etapă se întinde pe durata semestrelor unu şi doi ale claselor a VII-a şi a VIII-a. În unităţile şcolare în care aceste condiţii lipsesc, activitatea desfăşurându-se în aer liber, durata acestei etape se întinde numai pe prima jumătate a semestrului unu şi ultima jumătate a semestrului doi. Această etapă urmăreşte consolidarea jocului bilateral, în cadrul modelului unu şi doi de joc, precum şi învăţarea (atac, blocaj) şi consolidarea (serviciu, preluare, pasă, atac, blocaj) elementelor tehnico-tactice de bază. Având în vedere că la această vârstă potenţialul biologic şi cel motric este mai mare, iar experienţa motrică specifică jocului de volei a crescut, se va accentua pe exersarea globală a elementelor tehnicotactice sub forma fazelor de joc. Pentru elevii ce au disponibilităţi deosebite, cadrul de instruire prin complexitatea mijloacelor poate fi depăşit. Pentru elevii ce întâmpină încă dificultăţi în exersarea globală a fazei de joc, se va mai apela la lucrul analitic. Etapa a V-a Are o durată mai mare, întinzându-se pe toată perioada liceală – clasele IX-XII. În această etapă nu există obiective prioritare noi, urmărindu-se consolidarea şi perfecţionarea jocului bilateral şi a elementelor
105
Universitatea SPIRU HARET

Echipa reprezentativă este alcătuită şi pregătită cu scopul de a participa la competiţii şcolare. selecţia nu respectă cu rigurozitate cele trei surse anunţate anterior şi că ea este făcută pe baza observaţiilor profesorului la orele de clasă şi la activităţi sportive. aşa cum se menţionează. datorat potenţialului biologic şi motricităţii generale şi specifice crescute. în anul 1976. cu deosebirea că ele vor fi îndeplinite la un nivel calitativ superior.4. de două. pentru acest nivel. În cadrul sistemului de selecţie şi pregătire. căutând ca elevii selecţionaţi de el să se înscrie în valori cât mai apropiate ale acestora. în activităţi speciale. se poate trece la iniţierea în cadrul jocului bilateral a modelului trei de joc. statornicit ca sistem naţional unic. Referindu-ne la selecţionarea şi pregătirea echipelor reprezentative şcolare. de talentul acestuia. acestea trebuie să fie subapreciate sau abandonate. sursa principală care stă la baza selecţiei este reprezentată de valoarea biologică a elevului. 7. ca urmare a unor activităţi mai îndelungate ale Centrului de Cercetări Ştiinţifice al Ministerului Tineretului şi Sportului.tehnico-tactice cunoscute. în România. instruirea trebuie să se facă separat. Nu trebuie să înţelegem că dacă exigenţele criteriilor de selecţie nu sunt aceleaşi ca pentru selecţia din cadrul grupelor cluburilor sportive şcolare. Având în vedere că selecţionarea pentru echipele reprezentative se face de regulă dintre elevii claselor IX-XII. Conţinutul instruirii va consta în consolidarea şi perfecţionarea elementelor tehnico-tactice de bază şi jocului bilateral cu aplicarea 106 Universitatea SPIRU HARET . Pentru grupele de elevi ce depăşesc nivelul mediu. de valoarea intelectuală a celui sau celor ce conduc procesul de selecţie şi pregătire şi timpul alocat acestui proces. unde procesul de instruire este limitat. Trebuie avut în vedere că. Profesorul care selecţionează elevii pentru echipa reprezentativă va urmări modelele somatice şi motrice ale copiilor avansaţi din cluburile sportive şcolare. trei ori pe săptămână. de regulă cu caracter local. Institutului de Medicină Sportivă şi Ministerului Învăţământului. sursele principale care conduc la performanţă sunt date de valoarea biologică a copilului sau tânărului. Selecţionarea şi pregătirea echipelor reprezentative Este cunoscut că actul de selecţie şi pregătirea fac parte dintr-un sistem organizat.

concisă şi la obiect b) exerciţiile utilizate să fie în număr cât mai mare şi suficient de complexe c) învăţarea şi consolidarea acţiunilor tehnico-tactice să se facă sub formă de joc d) a + c e) exerciţiile utilizate să se desfăşoare sub formă de concurs 3. 4 trăgători + 2 ridicători. Obiectivele de instruire prioritare pentru etapa I în cadrul predării jocului de volei în şcoală sunt: a) obişnuirea cu mingea de volei şi iniţierea cu elementele serviciu – preluare .blocaj 107 Universitatea SPIRU HARET . model ce corespunde eşalonului de juniori avansaţi din cluburile sportive şcolare. în funcţie de pregătire şi necesităţi. Care din recomandările metodice nu corespund realităţii: a) intervenţia profesorului să fie scurtă. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE (VII) 1. pentru ca profesorul să poată folosi. Lotul selecţionat este bine să aibă în alcătuire 2-3 ridicători şi 910 trăgători.pasă b) iniţierea cu elementele: atac . Etapa a IV-a de instruire în cadrul predării jocului de volei în şcoală se adresează: a) clasei a VII-a b) clasei a IX-a c) b + d d) clasei a VIII-a e) a + d 4. Obiectivele proprii disciplinei volei. în cadrul lecţiei de clasă din învăţământul gimnazial şi liceal sunt: a) însuşirea unor procedee tehnico-tactice de bază şi orientarea elevilor către unităţi specializate b) menţinerea unei stări optime de sănătate c) capacitatea de a aplica procedeele tehnico-tactice în joc cu respectarea regulamentului şi perfecţionarea celor mai eficiente acţiuni tehnico-tactice d) a + c e) b + d 2. cât şi cea cu 5 trăgători şi 1 ridicător. atât formula de alcătuire a formaţiei.modelului trei de joc.

Modelul trei de joc poate fi introdus în: a) etapa a IV-a – clasa a VI-a b) etapa a V-a – clasele a VIII-a şi a IX-a c) etapa a V-a – clasele a IX-a şi a XII-a d) etapa a IV-a – clasele a VIII-a şi a VII-a e) nici un răspuns nu este corect 6. se recomandă ca acesta să fie compus din: a) 2-3 ridicători şi 9-10 trăgători b) 6 ridicători şi 6 trăgători c) 4 ridicători şi 8 trăgători d) 8 ridicători şi 4 trăgători e) un ridicător şi 11 trăgători 108 Universitatea SPIRU HARET . Pentru alcătuirea unui lot reprezentativ de 12 jucători la nivelul unei echipe şcolare.c) consolidarea modelului unu şi doi de joc d) b + c e) a + b 5.

Ed. Antrenamentul sportiv – teorie şi metodologie. 1999 Dragnea A. Mârza D. F. I. Volei în şcoală..E.V.B. F. 1996 *** Statutul F. Ilie G. Stroe Şt. 1977 Grapă Fl. Stadion 1971 *** Manuel de l’entraineur..V. Păcuraru Alex..R.N.E..I.I.V.S..F.N.. Curs de volei. Academică 1997 Cârstea Gh.. Volei – De la selecţie la performanţă.S. 1993 *** Habilités techniques par les meilleurs joueurs et les meilleures équipes de volley-ball du monde. Antrenamentul sportiv modern. A.V..V.S. Volei – Pregătirea echipelor şcolare.E.S. Stadion 1973 Surugiu V.V.R. Ed. Ed. – C.B. Ambidextria în jocurile sportive.BIBLIOGRAFIE Balais Fl. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului.F. A.B.B. 1994 *** Statutul C. Editis 1993 Scarlat E. Ed.E.E. 1989 *** Regulile oficiale ale jocului de volei. – F.V. Ed. 1996 109 Universitatea SPIRU HARET .B.F. Volei în învăţământ. F.. 1989 *** Manuel du PAS.V... 1993 Ghibu C.N. Ed. Plumb 1996 Nicu A.I. 1990 *** Statutul F.. şi colaboratorii.V. F.I. 1991 Croitoru D.F.I. A.E.

întrebării 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 I d a e c c d e e - II b d b a - III a e c d - CAPITOLUL IV V d d d e e a e e d a e a e d d e d e VI e e d b d c e c d a VII d b e a c a - 110 Universitatea SPIRU HARET .VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE RĂSPUNSURILE CORECTE Nr.