Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului

Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs

II. SISTEME DE PRODUCERE A APELOR POTABILE
• • Sisteme de captare şi alimentare cu apă Procedee de potabilizare o Sitarea apei, o Coagularea suspensiilor din apă, o Decantarea sau limpezirea apei, o Filtrarea apei, o Dezinfectarea apei, o Tratamente speciale aplicate apelor

1. Sisteme de captare şi alimentare cu apă
Un sistem de alimentare cu apă este un complex de instalaŃii, construcŃii şi conducte care asigură aducerea apei la beneficiar la parametri şi calitatea cerută de aceştia şi de legislaŃia în vigoare.
• • • • • • • • • • • Un sistem complex de alimentare cu apă potabilă cuprinde în principal următoarele elemente: construcŃii de captare a apei dintr-o sursă naturală; staŃia de pompare a apei spre staŃia de tratare (sau apa poate curge prin cădere liberă); conducte magistrale; staŃii de tratare a apei (pentru potabilizarea apei); rezervoare pentru înmagazinarea apei potabilizate; staŃii de pompare a apelor potabile spre consumatori (sau apa poate curge prin cădere liberă); rezervoare zonale (sau de cartier) de apă potabilă; reŃea de distribuŃie exterioară a apei potabile (reŃeaua stradală). Apele utilizate pentru a fi transformate în ape potabile pot proveni în principal din trei surse : Râuri, prin intermediul unor prize speciale pe râuri de unde sunt transportate prin cădere liberă sau pompare spre staŃia de tratare ; Lacuri (naturale sau artificiale), prin intermediul unor prize realizate de regulă la nivelul unor baraje sau amenajări speciale; Ape subterane, captarea apelor se face prin drenuri, galerii şi puŃuri. Drenurile por fi realizate din tuburi speciale sau din arocamente cu o mică înclinaŃie, au scopul de a colecta apele subterane şi de a le transporta spre bazine de unde pot fi pompate. Se utilizează în cazul unor debite foarte mici. Galeriile sunt construcŃii mai ample, vizitabile, destinate captării unor debite mai mari şi au o anumită înclinaŃie pentru scurgerea apei spre bazinul de colectare, de unde sunt pompate spre staŃia de tratare. PuŃurile sunt construcŃii cilindrice verticale pentru captarea apelor subterane aflate la adâncimi de 8 – 10 metri de unde extragerea apei se face prin intermediul pompelor submersibile.

StaŃiile de pompare a apelor au rolul de asigura transportul apelor de la sursa principală la staŃiile de tratarea apelor. Dacă există o diferenŃă de nivel favorabilă între sursa de apă şi staŃia de pompare, atunci apa poate curge prin cădere liberă şi în acest caz diametrele conductelor trebuiesc majorate substanŃial pentru a asigura debitul dorit. Conductele magistrale sunt de regulă conducte de mari dimensiuni şi au rolul de a transporta apa de la
-1-

Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului

Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs

sursă la staŃia de tratare a apei. Lungimea acestor conducte magistrale depinde de poziŃia sursei de apă şi de zona în care este amplasată staŃia de tratare a apei. StaŃiile pentru tratarea apelor sau pentru potabilizare sunt construcŃii speciale de mari dimensiuni, construcŃia lor depinzând de debitul ce trebuie să-l asigure, de calitatea apei de la sursă, precum şi tehnologia adoptată pentru tratarea apei. Rezervoarele de stocare pot fi centrale, pentru staŃii, respectiv oraşe mici sau dispuse în cartiere, de regulă în zonele înalte, astfel ca prin cădere liberă prin conducte să asigure pe cât posibil o presiune suficientă şi dacă se poate constantă în toată reŃeaua de distribuŃie. In cazul unor localităŃi de mici dimensiuni, respectiv mici comunităŃi rurale, staŃiile pentru potabilizarea apelor sunt mult mai simple şi de mici dimensiuni. De regulă sursele de ape pentru micile comunităŃi sunt izvoarele sau sursele subterane, care în general sunt de debite mici, dar de o mai bună calitate, fapt ce implică un tratament relativ minor pentru potabilizare. Acest fapt nu exclude controlul periodic al sursei de apa pentru a avea siguranŃa că sursa nu a fost infestată accidental. Intrucât există diferenŃe semnificative în procesul de potabilizare a apelor pentru localităŃi mici (debite mici şi surse de apă de o bună calitate) în raport cu procesele de potabilizare pentru localităŃi mari (ceea ce înseamnă debite mari), unde sursele de apă sunt de regulă apele curgătoare sau lacurile de o anumită calitate a apei, acestea se vor trata diferenŃiat pentru că şi procesele şi instalaŃiile sunt diferite.

2. Procedee de potabilizare
ProprietăŃile apei în stare naturală nu satisfac de cele mai multe ori (mai ales în cazul apelor de suprafaŃă) condiŃiile de calitate cerute de consumatori şi de aceea este necesară tratarea apei pentru a aduce apa la parametri necesari. Corectarea calităŃii apei se realizează prin procedeul de potabilizare, ce se realizează în staŃiile de tratare a apelor. În general o staŃie de tratare a apelor potabile utilizează următoarele procedee pentru obŃinerea apelor potabile conform normativelor Ministerului SănătăŃii: • Sitarea, respectiv reŃinerea corpurilor plutitoare sau antrenate de apă de mai mari dimensiuni; • Deznisiparea, este operaŃia de reŃinere a particulelor grosiere şi a particulelor de nisip, de regulă prin staŃionarea pe o anumită perioadă a apei în bazine speciale; • Coagularea şi flocularea, este de fapt procesul de aglomerare a suspensiilor fine, coloidale din apă, nedetectabile, prin utilizarea unor reactivi numiŃi floculanŃi, care aglomerează aceste particule permiŃând sedimentarea acestora; • Decantarea apei, este operaŃia de reducere a turbidităŃii apei, respectiv reŃinerea majorităŃi suspensiilor (circa 95%) prin staŃionare a apei pe o perioadă de timp relativă mai mare în bazine speciale. Procedeul de decantare se aplică după faza de coagulare-floculare; • Filtrarea, este operaŃia de finisare a apei, respectiv de limpezire a apei, printr-o filtrare intensă, când se reŃin cele mai fine particule, inclusiv unele microorganisme. OperaŃie de regulă se realizează prin trecerea apei printr-un strat foarte gros de nisip cu o anumită granulaŃie, în anumite condiŃii; • DezinfecŃia, este operaŃia de distrugere a tuturor microorganismelor (operaŃie numită şi clorurare sau clorinare întrucât se utilizează cel mai frecvent clorul). Alegerea schemei tehnologice ce se va aplica, dimensionarea fiecărei operaŃii depinde de condiŃiile specifice, respectiv dimensiunea sursei de apă, dacă este sursă de suprafaŃă sau pânză freatică, de zona în care este captată apa, zonă de munte sau de deal, de diferenŃa de nivel dintre captare şi staŃia de tratare, de proprietăŃile fizice, chimice şi bacteriologice ale apei la sursa de captare, de condiŃiile de calitate cerute de consumator sau standardul privind cerinŃele de calitate pentru apa potabilă sau tehnologică. Trebuie adoptată soluŃia cea mai economică, dar şi cea mai uşor de aplicat. Literatura de specialitate recomandă adoptarea unui flux în cascadă, folosind diferenŃa de nivel a apei, astfel încât apa să treacă gravitaŃional prin toate treptele de tratare a apei. Din schemele posibile de ales pentru o staŃie de tratare a apelor potabile, se alege schema care din punct de vedere tehnico-economic şi al siguranŃei în funcŃionare este optimă.
-2-

. confecŃionate din bare metalice laminate. nu se recomandă a fi folosite decât în cazul existenŃei unor terenuri întinse şi care nu pot avea altă destinaŃie. construcŃia lor depinde de debitul de apă. Ele se clasifică după direcŃia de curgerea apei şi după modul de evacuare a sedimentelor reŃinute. Grătarele sunt construcŃii sudate cu mărimea ochiului de 10-50 mm.4 – 0.-stăvilar pentru reglarea evacuării apei deznisipate.5 m/sec. 5. De cele mai multe ori primele două camere sunt comune.pasarelă. nu sunt standardizate. a doua cameră de liniştire.galerie de golire a depunerilor. ReŃinerea acestor particule încă de la intrarea în staŃia de potabilizare este importantă pentru că aceste particule deranjează procesul de potabilizare şi pot bloca micrositele şi conductele. Sitarea apei Apa captată dintr-o sursă naturală. Ele sunt de fapt o succesiune de bazine sau de “camere”. trecerea de la camera de intrare la camera de liniştire se face printr-un racord cu deschidere mare.2 mm) şi care plutesc în suspensie în apă se numeşte deznisipare. a rezultat faptul că într-un interval de timp mic (120 – 180 secunde) se depun cel puŃin 20% din greutatea suspensiilor prezente în apă. Dimensiunea zonei de intrare a apei prin grătar trebuie astfel stabilită încât să asigure o viteză maximă de curgere a apei de 0.Universitatea Tehnică din Cluj. Camera de liniştire a apei este mult mai largă. Nisipul o dată colectat este evacuat şi poate fi folosit în construcŃii sau ca material de umplutură. Deznisipator orizontal cu curăŃire manuală 1. a treia cameră de sedimentare şi a patra cameră de colectare a apei deznisipate.2.-stăvilar pentru golirea completă.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs 2.-stăvilar pentru reglarea debitului. 7. pentru a se reŃine particulele mari plutitoare sau aflate în suspensie. Deznisipatoarele sunt de multe tipuri. de media multianuală a compoziŃiei apei în particule sedimentabile. Utilizarea deznisipatoarelor este recomandată în cazul în care în urma cercetărilor de laborator pentru determinarea curbei de sedimentare. După direcŃia de curentului de apă distingem deznisipatoare orizontale şi verticale. 2. Deznisiparea apei OperaŃia de reŃinere în bazine speciale a nisipului sau a altor particule de mici dimensiuni (de regulă particule peste 0. fiecare cu un rol bine definit. Grătarele au o poziŃie înclinată faŃă de verticală de 15 –30 grade. Camera de liniştire a apei este mult mai largă. Camera de acces dispune de un grătar metalic pentru reŃinerea corpurilor plutitoare. Deznisipatoarele orizontale sunt cele mai des utilizate ca urmare a faptului că sunt cele mai simple şi mai uşor de întreŃinut.1. 3-bare pentru liniştirea apei .-grătar pentru reŃinerea corpurilor plutitoare.6. Datorită faptului că deznisipatoarele orizontale sunt construcŃii orizontale de mari dimensiuni şi ca urmare ocupă mult teren. Mărindu-se mult secŃiunea de curgere. fie de suprafaŃă fie chiar şi de adâncime trebuie să treacă printr-un sistem de grătare fine sau printr-o sita cu ochiuri mari. trecerea de la camera de intrare la camera de liniştire se -3- . In figura1 este prezentat în mod schematic un astfel de deznisipator. scade foarte mult viteya de curgere a apei.1. Utilizarea acestor deznisipatoare este recomandată şi pentru faptul că uşurează mult tratamentele ulterioare aplicate apei.. Fig. Prima cameră este numită cameră de acces. Deasupra grătarului există o pasarelă care asigură accesul personalului muncitor pentru a putea extrage corpurile plutitoare reŃinute de către grătar. 2. 4.

Cele mecanizate pot fi hidraulice sau mecanice.5 m. plus înălŃimea stratului de depuneri (se stabileşte experimental. precum şi o înălŃime de siguranŃă de 0. În cazul acestui sistem se impune oprirea instalaŃiei pe perioada curăŃirii. Sisteme de curăŃire manuale se pretează pentru instalaŃiile mici sub 100 litri / sec. pentru o înălŃime de 1 m a stratului de apă.H . s-a stabilit că timpul pentru sedimentarea particulelor depinde de natura.Universitatea Tehnică din Cluj. Camera de liniştire dispune de o serie de bare de oŃel cu diametre de 30 – 50 mm aşezate vertical şi dispuse în şah la o distanŃă de 25 – 35 mm. respectiv se draghează continuu fundul bazinului cu un sistem de răzuire prevăzut cu roŃi de rulare. chiar dacă acest lucru ar duce la creşterea costurilor construcŃiei. După se s-a stabilit înălŃimea H a deznisipatorului. Acestă durată de timp în care apa parcurge orizontal bazinul. δ . Viteza de curgere a apei în deznisipator trebuie să fie cuprinsă între 0. care se determină experimental [m / s]. Sistemul des folosit este cel cu racleŃi. Sistemele de curăŃire a bazinelor pot fi manuale sau mecanizate. Ńinând seama de periodicitatea golirii bazinului de depuneri: 1 – 5 zile).v In formula de mai sus avem următoarele notaŃii: B .viteza de sedimentare a particulelor în suspensie. Q – este debitul de apă ce trebuie procesat. iar fundul bazinului are o mică înclinare.numărul bazinelor de deznisipare care lucrează în paralel. Calculul lungimii bazinului de sedimentare se face cu relaŃia: L= β . grosimea stratului posibil de gheaŃă (0. densitatea şi dimensiune particulelor şi în general este cuprins între 30 şi 120 sec. n . Camera sau bazinul de sedimentare are rolul de a asigura o liniştire completă a apei. care trebuie să permită depunerea sedimentelor în zona finală a camerei. fără curenŃi transversali. O problemă importantă legată de construcŃiei deznisipatoarelor este problema curăŃirii bazinului de materialele decantate. La desnisipatoarele mari este nevoie de o curăŃire mecanizată.viteza de curgere orizontală a apei în bazin. În figura 1 este prezentată o schiŃă a unui deznisipator orizontal cu curăŃire manuală a depunerilor. (care nu trebuie să depăşească 2 m).v δ In această formulă avem notaŃiile: β un coeficient de neuniformitate (cuprins între 1. In urma experimentărilor pe diverse probe de apă. se determină lăŃimea bazinului (B) care se stabileşte în funcŃie de debitul apei şi înălŃimea bazinului.1–0. dar asigură o calitate superioară apei. De regulă raportul între lungimea şi înălŃimea bazinului trebuie să fie cuprins între 10 şi 15 m.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs face printr-un racord cu deschidere mare.0. Camera de sedimentare are o pantă de 3 – 5 grade în sensul de curgere al apei şi o înclinare a pereŃilor laterali la partea superioară de 10 – 30 grade pentru a se evita împingerea pereŃilor iarna de către gheaŃă.25m.1 şi 0. în [ m / s ]. se recomandă mărirea lungimii şi a lăŃimii bazinului.H . ÎnălŃimea totală a bazinului se stabileşte prin însumarea înălŃimii utilă.. În general înălŃimea zonei utile a bazinului trebuie să fie cuprinsă între 1 m şi 2. La -4- . H . n. dar se preferă înălŃimile mici. De aceea cea mai importantă dimensiune a acestei camere este lungimea pe care o parcurge apa şi pentru care corespunde unui anumit timp de staŃionare a apei în bazin. care asigură condiŃii mai uşoare de curăŃire a bazinului. În cazul în care nu se cunoaşte cu precizie parametri particulelor aflate în suspensie în apă.50 m/sec.înălŃimea utilă a bazinului de deznisipare. conform formulei : B= Q [ m] . cifra maxima corespunde debitelor mici). în [ m ] . v .5 m).lăŃimea bazinului.5 – 2. trebuie să asigure timpul necesar pentru depunerea pe fundul bazinului a sedimentului aflat în suspensie în apă. Rolul acestei camere este de a asigura o curgere laminară liniştită cu viteză mică.3 – 0.

De obicei viteza ascensională a apei variază între 0. T – este timpul de staŃionare a apei în bazin. Fundul deznisipatorului are o înclinare de 45 de grade pentru a uşura evacuarea depunerilor. SpaŃiul de sedimentare se dimensionează pentru o golire periodică la 1 sau 2 zile. Se utilizează în mod special. 2.02 şi 0. Acest tip de deznisipator funcŃionează pe alt principiu şi anume: schimbarea direcŃiei de curgere a apei. Timpul de staŃionare a apei în deznisipator se stabileşte pe baza calcului secŃiunii orizontale a deznisipatorului vertical care depinde de viteza ascensională a apei va în m/sec. Procesul fizico – chimic care se desfăşoară în apă se bazează pe neutralizarea câmpului electric negativ al acestor particule şi care practic le Ńine în -5- . Volumul util al instalaŃiei se calculează cu formula : V = Q. Astfel apa străbate deznisipatorul în mod ascendent. atunci când spaŃiul aflat la dispoziŃie este puŃin şi nu permite amplasarea deznisipatorului orizontal. în m3 / sec. De regulă o instalaŃie de tratare a apei trebuie prevăzută cu o astfel de instalaŃie de floculare .Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs marginea bazinului exisă un hidroelevator sau o pompă pentru noroi care evacuează depunerile. Deznisipatoarele verticale. Coagularea suspensiilor din apă OperaŃia de coagulare este necesară atunci când în apa brută sunt suspensii foarte fine. Scheme constructive ale deznisipatoarelor verticale a) cu intrare laterală a apei . In figura 2 sunt prezentate două variante constructive de deznisipatoare verticale. ce nu pot fi reŃinute de către deznisipatoare. coloidale. Fig. În cazul acestor deznisipatoare evacuarea depunerilor se face prin sifonare pe la partea inferioară a instalaŃiei. şi care trebuie să fie mai mică decât viteza de depunere a particulelor pe fundul bazinului (vd în m / sec).03 m/sec. b) cu intrare centrală a apei. în secunde.3. evacuarea apei făcându-se la partea superioară. care face ca particulele de nisip datorită densităŃii diferite şi a forŃelor de inerŃie să se desprindă de curentul de apă. va să fie mai mică decât vd.T In formula de mai sus avem următoarele notaŃii: Q – este debitul apei brute. Acestea pot fi fixe sau se pot deplasa pe lungimea bazinului.Universitatea Tehnică din Cluj. Q S= [ m2 ] vd cu îndeplinirea condiŃiei ca . Procesul de coagulare constă practic în aglomerarea substanŃelor coloidale şi formarea de particule mai mari ce pot fi mai uşor separate.2. Hidroelevatorul aspiră printr-un ajutaj apa de pe fundul bazinului cu depuneri şi o refulează în exterior. iar în partea inferioară se depune nisipul.coagulare.

Universitatea Tehnică din Cluj. • sulfatul feric Fe2 (SO4 )3 . In figura 4.nH2O. Ca urmare după această operaŃie se impune determinarea pH-ului apei şi dacă este necesar se va face neutralizarea apei. şi care de regulă este un hidratat metalic. Fig. este reprezentată schematic modul cum acŃionează elementul floculant încărcat electric pozitiv asupra particulelor coloidale din apa şi care sunt încărcate electric negativ. Neutralizarea apei se face prin introducerea în apă de hidroxid de calciu [var stins . Structura unei particule coloidale înconjurată de stratul substanŃei floculante încărcate pozitiv Alegerea tipului de coagulanŃi. precum şi structura stratului electric negativ al particulei.Ca(OH)2]. • clorura ferică FeCl3. In figura 3. Fig. CoagulanŃii cei mai utilizaŃi sunt : • sulfatul de aluminiu Al2 ( SO4 )3 . numit “ precipitat floconat”.3. În acest mod se elimină şi o parte din substanŃele organice şi în multe cazuri şi o serie de coloranŃi din apă. carbonat de -6- .Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs suspensie în apă şi nu le lasă să ce aglomereze. se produce această neutralizare a particulelor aflate în suspensie în apă şi astfel particulele se pot aglomera. 4. n H2 O. care se aglomerează în cădere sau în timpul agitării lente în camerele de reacŃie. Modul cum acŃionează elementele floculante încărcate pozitiv asupra particulelor coloidale Aceşti coagulanŃi sunt săruri metalice ale unor acizi puternici (sulfuric sau clorhidric) şi ca urmare există pericolul ca în cazul unor dozări greşite apa să îşi schimbe pH. Prin dispersarea în apă a unor particule numite substanŃe coagulante. este prezentată o particulă aflată în suspensie în apa. În urma introducerii de substanŃe coagulante se formează un fel de precipitat. şi să devină acidă. precum şi a modului de dozare se face în funcŃie de apa ce trebuie tratată şi se stabileşte prin încercări de laborator. • sulfatul feros FeSO4 . se observă faptul că este înconjurată de stratul încărcat pozitiv al floculantului. care au sarcini pozitive (ioni pozitivi).

Această operaŃie se mai numeşte şi limpezirea apei. substanŃele chimice necesare pentru coagularea substanŃelor coloidale din apă sunt produse prin electroliză direct în interiorul apei brute. dozarea se face prin variaŃia turaŃiei discului dozator. Dozarea umedă. Din bazinele de amestec apa trece în bazinele de decantare. praful de cărbune activ etc.5. 2. Dozarea uscată. Dacă în cazul apei potabile se urmăreşte reŃinerea pe cât posibil a tuturor suspensiilor. In figura 5. urmată de o nouă dizolvare în alt vas. Fig. până la o concentrare de 5 – 7. sau există pereŃi în spirală. respectiv dizolvarea coagulantul în apă până la o concentraŃie de 20 – 25 %. Dozarea se face cu ajutorul unui dozator cu disc rotitor. unde are loc decantarea sedimentelor coagulate. bentonita. sunt prezentate fazele formării punŃilor de legătură între particulele coloidale aflate în suspensie în apă.NaOH). în ultimul timp se utilizează aşa numitul procedeu de coagulare electrică.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs sodiu sau hidroxid de sodiu (sodă caustică. OperaŃia depinde în mare măsură de destinaŃia apei. când se aplică dozarea uscată sau în soluŃie când avem de a face cu o dozare umedă. Pentru a asigura o viteză bună de coagulare a substanŃelor coloidale din apă este necesară o amestecare intimă dintre apa brută şi substanŃele introduse. silicatul de sodiu. fapt ce accelerează activitatea substanŃelor floculante din apă. respectiv dozare uscată sau umedă. Tot pentru accelerarea operaŃiei de coagulare a suspensiilor coloidale din apă se pot introduce şi alŃii acceleratori de floculare.5 %. Fazele floculării particulelor solide prin punŃi de legătură Amorsarea operaŃiei de floculare este favorizată de introducerea în apă a unor cantităŃi mici de substanŃe alcaline. Din acest al doilea vas se va face dozarea coagulantului în apa brută. procedeu care prezintă marele avantaj că nu se modifică mineralizarea apei şi nici aciditatea ei. de preferinŃă coagulantul trebuie să fie sub formă de pulbere nehigroscopică. Aceste bazine sunt bazine speciale cu şicane. funcŃie de care se urmăreşte procentul de depuneri din totalul suspensiilor. Această metodă prezintă avantajul simplităŃii instalaŃiilor. cu pereŃi perforaŃi. În multe cazuri pentru accelerarea reacŃiilor se preferă agitarea mecanică. când în aceste bazine se montează agitatoare mecanice clasice. Atât coagulanŃi cât şi substanŃele utilizate pentru neutralizare pot fi introduse fie în stare uscată (pulbere). Astfel pentru apa folosită ca agent de răcire a agregatelor termice se admite existenŃa -7- .Universitatea Tehnică din Cluj. In acest caz dozarea coagulantului se face direct în apa brută. Principiul de bază al acestui procedeu este acela că. lucru ce se realizează prin sedimentarea suspensiilor din apă. Aşa cum am arătat anterior aceste substanŃe por fi introduse în stare solidă sau sub formă de soluŃii. Acest lucru se realizează în bazinele de amestec. cum ar fi silicea activată. In afară de acest procedeu. în cazul apei ce are scopuri industriale reducerile sunt dictate de scopul în care va fi folosită apa. O operaŃie importantă pentru obŃinerea unei ape de înaltă calitate este prepararea şi dozarea acestor substanŃe în apa brută. Prepararea substanŃelor se face în două trepte. în primul vas (cuvă) se realizează prima treaptă.4. Decantarea sau limpezirea apei Această operaŃie are drept scop reducerea turbidităŃii apei. dintre cele amintite mai sus şi care se amestecă lent cu apa brută.

In prezent decantoarele cu apa în repaus. La proiectarea acestora se porneşte de la alegerea timpului de decantare. funcŃie de destinaŃia ei. Dispozitivele de colectare plasate pe fundul bazinului realizează colectarea nămolului depus în bazinul de colectare de unde acesta este îndepărtat continuu sau periodic. care prezintă următoarele avantaje : • volume reduse. • un sistem de colectare şi evacuare a apei decantate. Indiferent de tipul de decantor. doar după o analiză amănunŃită a apei brute şi condiŃiile de amplasare a bazinului decantor. • un spaŃiu în care să se sedimenteze nămolul decantat. De aceea se recomandă stabilirea de 3 sau 4 soluŃii posibile şi alegerea celei mai economice variante. după ce în prealabil particulele coloidale au fost aglomerate (coagulate) în urma acŃiunii unor substanŃe numite floculanŃi. • cu apa sub presiune. în timp ce pentru industria pielăriei se admite numai 10 – 20 mg/litru. In decantoare apa circulă cu viteze foarte mici de ordinul a 3 – 15 mm/sec. • cu circulaŃia apei pe verticală. • reducerea suspensiilor din apă până la 10 – 30 mg / l . În funcŃie de sensul de circulaŃie al apei în decantor. precum şi cele cu funcŃionare discontinuă au fost abandonate. Pentru a asigura o decantare cât mai avansată a suspensiilor chiar şi în cazul debilelor mari de apă. • cu funcŃionare discontinuă. cerute de marile oraşe. datorită faptului că costuri de exploatare ridicate şi depind foarte mult de condiŃiile iniŃiale ale apei. în sensul că nu funcŃionează la parametri normali. a fost necesară reducerea foarte mult a vitezei de circulaŃie a apei în decantor până la nivelul de -8- . condiŃiile fizico – chimice ale apelor sunt foarte diferite şi variabile şi nu se pot stabili parametri prealabili. care trebuie să asigure cerinŃele de calitate a apei. Cele mai moderne decantoare sunt în prezent cele suspensionale. Decantoarele clasice funcŃionează pe principiul reŃinerii particulelor prin cădere liberă. În prezent există în exploatare foarte multe tipuri de decantoare: • cu funcŃionare continuă. • reducerea consumului de coagulant. • eliminarea camerelor de reacŃie pentru substanŃele floculante. • suspensionale. şi ca urmare aproximativ 98 % din suspensii se depun pe fundul bazinului. • orizontale radiale. • cu funcŃionare pulsatoare. • cu nivel liber a apei. Altfel filtrele se pot colmata mult prea repede. Decantoarele sunt de diverse tipuri. dacă apa brută conŃine peste 2000 mg / l . • un sistem de curăŃire şi evacuare a nămolului decantat. fapt ce uşurează filtrarea .Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs suspensiilor în valoare maximă de 50 – 100 mg/litru. • cu circulaŃia apei pe orizontală. FuncŃionarea acestor tipuri de decantoare însă. • verticale. Pentru apa potabilă este necesară o reducere a suspensiilor prin decantare de până la 15 – 80 mg/l. respectiv a vitezei de decantare. depinde de cantitatea de suspensii iniŃiale din apă. • cu circulaŃia apei radială.Universitatea Tehnică din Cluj. acesta trebuie să conŃină următoarele elemente: • un sistem de introducere şi distribuire a apei . pentru a se putea asigura o desfăşurare normală a operaŃiei de filtrare finală a apei. Problema este destul de dificilă pentru că în general. decantoarele pot fi clasificate astfel: • orizontale longitudinale. • incintă în care să se poată realiza decantarea apei.

• • • În ceea ce priveşte dimensionarea acestor tipuri de decantoare. CurăŃirea se poate face manual..v Q v F B= H F= LăŃime: In care Q este debitul apei brute. în sensul că principala dimensiune este lungimea. cameră de colectare a apei curate. mai ales în partea cu înclinaŃie inversă.5) şi depinde de calitatea apei brute. care asigură reducerea bruscă a vitezei apei şi accelerează depunerea suspensiilor. La baza bazinului de nămol se plasează conductele pentru evacuarea nămolului.H . Ele cuprind de regulă următoarele elemente : cameră de distribuŃie a apei.2 – 1. H u La dimensionarea instalaŃiei trebuie să se respecte anumite proporŃii şi ca urmare există anumite relaŃii de corelare a principalelor dimensiunilor. de obicei variază între 1. cum ar fi: o pantă inversă la începutul bazinului decantor în sensului de curgere a apei de circa 30 de grade. trebuie de la bun început să facem precizarea că dimensionarea este foarte largă.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs 3 – 15 mm/sec. Durata procesului de decantare se calculează cu formula: T= In care avem următoarele notaŃii: T este durata de decantare. Dimensiunea principală a unui decantor aşa cum a fost precizată. u este viteza de sedimentare a particulelor în suspensie (care se determină experimental). care se stabileşte cu relaŃia : L= α .sedimentare. dar şi alte dimensiuni depind de calitatea apei brute. în metri. este lungimea. Reducerea vitezei şi asigurarea timpului necesar pentru decantare a dus la creşterea dimensională a bazinelor. Pentru că cea mai mare parte din suspensii se depun în prima treime a bazinului. v este viteza de curgere a apei în m/sec.Universitatea Tehnică din Cluj. Decantoarele orizontale Decantoarele orizontale sunt cele mai simple. O problemă importantă este cea referitoare la curăŃirea fundului bazinului de depuneri. acolo se plasează şi “bazinul cu nămol“ ce se întinde pe o lungime de 1/4 până la 1/8 din lungimea bazinului. astfel: Lungimea: SuprafaŃa L = t. pentru cele radiale. ConstrucŃia bazinului de decantare are anumite particularităŃi.5 şi 4 m. respectiv cantitatea şi natura suspensiilor. Astfel s-a ajuns la dimensiuni de 100 m lungime pentru decantoarele orizontale şi 60 m diametrul. cu dispozitive de mecanice de răzuit fundul bazinului sau cu dispozitive hidraulice. În figura 6.v u În care avem următoarele notaŃii: α este coeficient de neuniformitate (cuprins între: 1. H este adâncimea utilă a decantorului. -9- . cameră de decantare . este prezentat schematic un astfel de tip de decantor.

Zona de depunere şi acumulare a sedimentelor Curbele 1 – 4 reprezintă traectorii ale particulelor funcŃie de densitatea acestora. Schema de principiu al unui decantor orizontal a. care are rolul de a asigura o curgere liniştită a apei.5 – 3 m). fără turbioane.perete deversor. Legătura dintre camera de distribuŃie şi camera de decantare se poate face printr-un perete cu orificii calibrate sau prin intermediul unui deflector. – cameră de colectare apă curată Un element important al decantorului orizontal îl constituie camera de distribuŃie a apei brute.intrare apă. b. . c. iar evacuarea apei radial pe la marginea bazinului. 6. Decantoarele radiale Decantoarele radiale sunt construcŃii circulare cu diametre mari de până la 60 m. este prezentată schema constructivă a unui astfel de decantor. . Dimensionarea se face funcŃie de viteza de depunere a suspensiilor şi care de regulă se stabileşte experimental. u – viteza de sedimentare a suspensiilor [m / sec]. de regulă se doreşte obŃinerea unei curgeri laminare orizontale. care favorizează depunerea suspensiilor pe fundul bazinului mai ales în prima parte a bazinului. Aceste tipuri de decantoare sunt frecvent folosite ca urmare a faptului că sunt mai compacte şi asigură o mai bună utilizare a terenului.Universitatea Tehnică din Cluj. 7. Camera are rolul de a reŃine particulele mari şi de a asigura o intrare cât mai lina a apei în bazin. Intrarea apei brute se face prin centrul bazinului. . La dimensionare se porneşte de la stabilirea timpului de sedimentare T: h T = [sec] u În formula de mai sus avem următoarele notaŃii : h – adâncimea apei la ieşirea din decantor (de obicei 1. În aceste decantoare apa circulă radial dinspre axa decantorului spre exterior.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs Fig.7) Fig. În figura 8. In funcŃie de zona de intrare. zona de ieşie şi direcŃia de curgere avem o distribuŃie a a zonei de depunere a sedimentelor (Fig.10 - .

– admisia apei. parcurge spaŃiul din tubul central de sus în jos şi ajunge în bazinul de decantare. astfel că particulele sub acŃiunea gravitaŃiei şi a inerŃiei se depun la partea inferioară. sub nivelul vitezei de decantare a particulelor aflate în suspensie în apă. 3.raclor cu lame. 6.. Fig. Aceste tipuri de decantoare se utilizează acolo unde nu este spaŃiu suficient pentru amplasarea decantoarelor orizontale sau radiale şi de regulă sunt utilizate pentru debite relativ mici de apă. În funcŃie de aceste elemente de bază se determină şi celelalte elemente constructive ale decantorului. 5. În figura 9.11 - .evacuare apă decantată 4. – deflector de distribuŃie a apei. 1..8. este prezentată schema constructivă a unui bazin de decantare vertical. Schema de principiu al unui decantor vertical.. unde viteza apei scade foarte mult. se determină volumul util al decantorului “V “ cu relaŃia : V = Q. Schema de principiu al unui decantor radial. 1– admisia apei brute. Apa are apoi un traseu ascendent.evacuare apă decantată. Evacuarea apei se face pe la partea superioară a instalaŃiei. până la maximum 15. schimbându-şi direcŃia de deplasare.conductă evacuare nămol. iar raportul dintre diametru maxim şi adâncimea maximă (la centrul bazinului) nu trebuie să depăşească valoarea 6. unde există un jgheab circular periferic de colectare a apei limpezite. Decantoarele verticale Decantoarele verticale sunt construcŃii cilindrice verticale în care apa circulă ascendent.evacuarea .. 2. 2. Apa intră în decantor printr-o conductă într-un tub cilindric central pe la partea superioară. 9.Universitatea Tehnică din Cluj.000 m3/zi. cu următoarele precizări: diametru maxim este de 60 m. iar apa limpezită este evacuată pe la partea superioară a bazinului..Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs Fig.– rigolă pentru colectare corpuri. După stabilirea timpului de sedimentare.jgheab colector apă decantată..T [m3] În formula de mai sus avem următoarele notaŃii: Q – debitul apei brute [m3 / sec] T – timpul de sedimentare [sec]. 4. 3. plutitoare.

5 şi 3.2 m/sec. v – viteza ascensională a apei. care de regulă este de 0. secŃiunea cilindrului central S1 prin care apa este introdusă în decantor se calculează cu relaŃia : S1 = Q v1 În formula de mai sus avem următoarele notaŃii: v1 – viteza apei în cilindrul central.10. Viteza ascensională a apei “v” se stabileşte în funcŃie de viteza de decantare a particulelor. care se determină experimental. funcŃie de raportul D/H a decantorului. Se recomandă ca diametrul decantorului să nu depăşească 8 m. la viteze ascensionale a apei sub 0. Partea inferioară a decantorului are o înclinare de 40 – 45°.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs nămolului decantat. ÎnălŃimea decantorului H se determină cu formula: H = T .5 şi 2 se recomandă ca „a“ să aibă valoarea 1.. 5.depuneri de nămol.. Q – debitul apei pentru decantare.Universitatea Tehnică din Cluj.5.cilindru central al decantorului. respectiv diametru decantorului : S= Q v În formula de mai sus avem următoarele notaŃii: S . Diametrul conductei pentru evacuarea depunerilor trebuie să fie de el puŃin 150 mm. cu ajutorul formulei : v= u a În care “a” este un coeficient ce Ńine seama de neuniformitatea repartiŃiei vitezei ascensionale a apei şi are valorile cuprinse între 1.suprafaŃa orizontală a decantorului (respectiv a spaŃiului inelar). Coeficientul creşte o dată cu creşterea raportului D/H.5 şi 3. Raportul D/H se recomandă să fie cuprins între 1. 6. Dimensionarea decantorului se face pornind de la secŃiunea. Viteza ascensională a apei în decantor se stabileşte în funcŃie de viteza de sedimentare a particulelor “u“. ConstrucŃia şi dimensiunea unui decantor vertical . Pentru raportul D/H cuprins între 1.12 - . Fig.v [m] În formula de mai sus avem următoarele notaŃii: T – durata decantării în ore ( se poate estima 2 – 3 ore ) Datele experimentale au arătat ca înălŃimea maximă a unui decantor vertical (H) nu trebuie să depăşească 6 m. In cazul lipsei datelor experimentale pentru dimensionări preliminare.5mm/sec. iar înălŃimea economică este de 4 m.

depunerile sunt menŃinute în stare de suspensie. 2. • caracteristicile stratului filtrant. care sunt aglomerări de particule fine şi care au în general diametrele cuprinse între 0. Timpul de formare a acestor fulgi poate fi redus. • presiunea apei la nivelul stratului filtrant. • viteza de filtrare. • sedimentarea suspensiilor sub efectul gravitaŃiei şi a vitezei mici de deplasare a apei. iar durata procesului este de 15 – 30 minute. care sunt reŃinute în stratul filtrant. Apa brută trecând cu viteză mică prin acest strat filtrant reuşeşte să scape de particulele însoŃitoare. Viteza de circulaŃie a apei în bazinul de reacŃie trebuie să fie suficient de mare pentru a menŃine în suspensie “fulgii” formaŃi.Universitatea Tehnică din Cluj.. deocamdată. Decantoare suspensionale Aceste decantoare sunt numite astfel pentru că. Mecanismul filtrării este unul complex şi este cumulul următoarelor efecte: • efectul de sită.6 mm. în urma proceselor ce se desfăşoară între coagulant şi particulele aflate în suspensie în apă se formează flocoane (fulgi).Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs Decantarea apei cu utilizarea de coagulanŃi Pentru a avea loc o mai bună decantare a suspensiilor foarte fine este necesară utilizarea de diferite substanŃe care să asigure o aglomerare a substanŃelor aflate în suspensie în apă. Este cunoscut faptul că o apă brută nu poate fi caracterizată din punct de al filtrabilităŃii. dar fără să-i distrugă. respectiv se colmatează. Tehnic vorbind filtrarea înseamnă trecerea apei printr-un corp poros: nisip.3 m/sec. astfel încât să se menŃină particulele în suspensie la suprafaŃa apei fără a fi antrenate spre evacuare o dată cu apa decantată. în care se mişcă paletele unor turbine care realizează dirijarea curentului de apă şi creează o agitare medie a apei. granule de cărbune activ etc. roci măcinate. Această colmatare se exprimă prin pierderea de sarcină a filtrului. de o anumită compoziŃie granulometrică. • reactivitatea chimică a suprafeŃei granulei de nisip fată de suspensii. dacă se realizează o uşoară agitare a apei. formând un “strat filtrant” prin care trece apa brută. • reactivitatea fizică a suprafaŃa granulei de nisip în raport cu suspensiile prezente în apă. care reprezintă diferenŃa de presiune dintre punctele de intrare şi de ieşire a apei din filtru. numai prin caracterizarea turbidităŃii sale. antracit granulat.3 – 0. Există şi alŃi factori care influenŃează în mare măsură . Problema cea mai delicată la aceste tipuri de decantoare este stabilirea vitezei optime de deplasare pe verticală a apei. Elementele de bază de care depinde calitatea procesului de filtrare sunt următoarele: • caracteristicile apei de filtrat. Cele mai utilizate tipuri de bazine de reacŃie sunt cele compartimentate.13 - .. acestuia îi scade permeabilitatea. lipirea particulelor noi de cele deja sedimentate Cel mai important fenomen ce contribuie preponderent la filtrarea apei este fenomenul fizic ce are la bază pe acŃiunea forŃelor electrostatice. sau a transparenŃei. în scopul reŃinerii particulelor aflate în suspensie naturală sau particulele sunt în suspensie în urma unui proces artificial de coagulare. • adeziunea. În aceste bazine de reacŃie viteza apei este de 0. Caracteristicile apei ce trebuie filtrată este elementul primordial pentru calitatea apei filtrate. Pentru o creştere a eficacităŃii procesului de coagulare este necesară desfăşurarea unei reacŃii între soluŃia de coagulant şi apa brută şi pentru aceasta sunt necesare bazine de reacŃie în care apa să se amestece timp de 5 – 30 minute cu soluŃia de coagulant sau cu coagulantul praf. Filtrarea apei Filtrarea apei este operaŃia finală a procesului de limpezire a apei. astfel că în timp caracteristicile de filtrare scad.5. Trebuie menŃionat faptul că pe măsură ce suspensiile sunt reŃinute de către filtru.2 – 0. În aceste bazine de reacŃie.

acest lucru impune un spaŃiu mai mare al instalaŃiei de filtrare. În ceea ce priveşte compoziŃia granulometrică şi grosimea stratului filtrant. ∆p1 este pierderea de presiune după trecerea volumului V de apă prin elementul filtrant ca urmare a colmatării filtrului cu suspensiile reŃinute de filtru.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs procesul de filtrare. Elementul principal ce caracterizează un element filtrant este filtrabilitatea. • grosimea stratului filtrant. fapt ce duce la creşterea cheltuielilor de întreŃinere a instalaŃiilor şi deci şi a costurilor cu procesarea apei. cum sunt: antracit granule.10. Datele practice au arătat că o influenŃă majoră asupra procesului de filtrare o are procesul de coagulare şi de decantare. ce reprezintă uşurinŃa cu care apa trece prin elementul filtrant şi este inversul coeficientului de filtrabilitate. • natura substanŃelor prezente în apă.Universitatea Tehnică din Cluj. Viteza de filtrare este un element ce influenŃează durata de funcŃionare a unui filtru până la curăŃire. marmura granulată. pe direcŃia normală de deplasare a apei. Trebuie menŃionat faptul că. precum şi kiselgurul măcinat (rocă sedimentară silicioasă). notată cu „I”. dar pierderea de sarcină este mai accentuată după o perioadă mai scurtă de folosire şi ca urmare trebuie să crească frecvenŃa de spălare a elementului filtrant. Orice strat filtrant este caracterizat prin : • materialul filtrului. . aceşti factori sunt : • potenŃialul sarcinilor electrostatice ale coloizilor din apă (potenŃial denumit „zeta”) • starea de coeziune a substanŃelor ce formează flocoanele din apă şi puterea de fixare a acestor substanŃe şi a flocoanelor pe particulele stratului filtrant. ∆p 0 este pierderea iniŃială de presiune a filtrului. In schimb folosirea unui nisip cu o granulaŃie mai mare impune un strat mult mai gros al stratului filtrant. 1 V ∆p0 În formula de mai sus avem următoarele notaŃii: V este volumul de apă ce a trecut prin elementul filtrant. deci o investiŃie mai scumpă şi o cantitate mai mare de apă pentru spălarea filtrului. sau înlocuirea lui. chiar mai mare decât cea a compoziŃiei granulometrice a filtrului. ce conŃine peste 98 % cristale de nisip cuarŃos şi maximum 0. pentru că practic nu se Ńine seama de spaŃiul ocupat de granulele de nisip din secŃiunea de filtrare. cu cât apa conŃine mai multe substanŃe în suspensie cu atât mai des trebuie să se procedeze la spălarea şi curăŃirea stratului de filtrare. In general astăzi se admite un maxim de conŃinut de substanŃe în suspensie în apă de 30 mg/l. Pentru cazuri deosebite se pot folosi şi alte materiale. cocsul concasat.14 - . Acest indice este utilizat frecvent în toate staŃiile destinate tratării apelor. pentru că ne poate da indicaŃii în ceea ce priveşte starea de colmatare a filtrului şi astfel se pot planifica din timp momentul la care trebuiesc spălate filtrele. respectiv: I= Fk = 1 Fk Coeficient de filtrabilitate este definit de următoarea expresie : ∆p 1 .5 % substanŃe organice.h. • temperatura apei. în sensul că folosirea unui nisip cuarŃos mai fin impune un strat mai subŃire filtrant. Un alt element de bază ce caracterizează un element filtrant este viteza de filtrare ce se defineşte ca fiind raportul dintre debitul filtrant şi secŃiunea de scurgere totală (aparentă) a filtrului. • compoziŃia granulometrică a filtrului. Cel mai utilizat material pentru stratul filtrant este nisipul cuarŃos. Este de fapt o viteză aparentă. dolomita granulată. Cu cât coeficientul de filtrabilitate este mai mare cu atât procesul de filtrare a apei va fi mai dificil de realizat. acestea sunt în directă corelaŃie.

de regulă plasat mai sus decât elementul filtrant. Este un strat foarte activ care digeră şi dezagregă materiile organice aflate în apă. 65 În formula de mai sus avem următoarele notaŃii: C este un parametru caracteristic apei şi elementului filtrant . PrezenŃa oxigenului în apă facilitează oxigenarea substanŃelor organice. Tipuri de instalaŃii de filtrare • • • • • • Filtrele sunt de o mare diversitate. pe care apa trebuie să o traverseze pentru a ajunge la stratul filtrant de nisip. Un strat filtrant de obicei constituit din nisip cuarŃos. dar cu granulaŃii diferite). pentru deferitizarea apei. După sensul filtrării apei: filtre normale cu sens de parcurgere descendent. care de altfel este elementul filtrant. dar se şi închide apa atunci când se curăŃă filtrul. filtre cu două straturi de materiale diferite.15 - . de regulă sub nivelul solului. cu spălare cu apă şi aer.6 – 1.U 1. cu o adâncime de 2. respectiv conducte cu diuze speciale. cu spălare permanentă. După compoziŃia granulometrică a stratului filtrant şi a numărului de sorturi de material granular: filtre cu sort unic de granule (monogranular ). contribuind astfel la distrugerea substanŃelor organice din apă. sau un altfel de dren. U este viteza de filtrare. Pe fundul bazinului se găseşte sistemul de drenaj. • Filtre rapide deschise – se admite viteza de filtrare cuprinsă între 5 – 25 m/h. pe care se aşează pietriş de diferite granulaŃii. astfel avem următoarele tipuri de filtre: • Filtre lente – cu viteza de filtrare cuprinsă între 3 – 10 m/zi. filtru cu dublu sens de filtrare. de formă dreptunghiulară. Filtrele lente sunt cele mai simple construcŃii şi au în componenŃă următoarele: Un rezervor de apă. se formează o peliculă subŃire de origine organică numită membrană biologică sau membrană filtrantă. cu spălare manuală. filtre cu straturi multiple de material (din acelaşi material. 2. peste care se aşează stratul de nisip cuarŃos de o înălŃime de 0. Cu timpul pe suprafaŃa nisipului din stratul filtrant. Viteza de filtrare este diferită funcŃie de tipul sistemului de filtrare şi constituie un mod de clasificare a filtrelor. Bazinul de lucru este o construcŃie din beton armat. După scopul tehnologic al filtrului: pentru limpezirea apei. Un sistem de vane pentru reglarea debitului apei. iar cele mai mici şi mai uşoare se aglomerează.Universitatea Tehnică din Cluj. pentru demanganizarea apei. • Filtre rapide sub presiune – se admite viteza de filtrare cuprinsă între 4 –12 m/h. dintre care amintim: După viteza de filtrare : filtre lente. Cele mai grele particule aflate în suspensie încep să se sedimenteze.6. Stratul de apă aflat deasupra filtrului are o înălŃime de 1. cu spălare automată.2 m. În continuare apa străbate foarte lent. cu viteze de: 10 – 20 m/zi la prefiltre şi cu viteze de 20 – 30 m/zi în cazul filtrelor degrosisoare. rapide şi ultrarapide . ÎnălŃime de plasare a rezervorului trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura astfel presiunea necesară pătrunderii apei prin filtru. având rolul de a asigura o presiune constantă a apei deasupra materialului filtrant. După modul de spălare: cu spălare cu apă. Această membrană biologică este compusă din alge microscopice şi numeroase forme de organisme vii.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs respectiv aşa numitul ciclu de funcŃionare a filtrului notat “ T “ şi care are următoarea expresie : T = C . filtre de contact cu filtrare cu curent ascendent. care poate fi constituit dintr-un beton poros. pe . Se poate regla nivelul apei în filtru.0 – 1.5–4 m. dar se pot clasifica după mai multe criterii. care poate fi acoperită sau nu. • • • Elementele componente ale unui filtru sunt de regulă reunite în aceeaşi construcŃie. Apa staŃionează deasupra filtrului lent între 3 şi 12 ore. filtre cu cărbune activ pentru ape cu destinaŃii speciale etc.5 m. După presiunea de lucru: filtre deschise ( fără presiune) şi filtre sub presiune. Mecanismul procesului de filtrare este mai complex decât se pare la prima vedere.

Cea mai utilizată metodă pentru spălarea filtrelor colmatate. este prezentată o instalaŃie de dozare a clorului în vederea formării amestecului concentrat de apa cu clor. electricitate. Filtrele rapide au viteze mai mari de deplasare a apei. mai ales în cazul filtrelor rapide. argint. Dezinfectarea cu clor Dezinfectarea cu clor este cel mai utilizat procedeu în prezent. Această operaŃie se efectuează atunci când avem o valoare minimă a vitezei de filtrare. care constituie bazine de decantare a impurităŃilor. fără însă a duce apa în limitele de potabilitate din punct de vedere bacteriologic. Este de altfel şi cea mai economică metodă. Dispunând de proprietatea de adsorŃie fizică. În cazul exploatării staŃiilor de filtrare. folosindu-se butelii cu clor lichefiat pentru debite mari de ape potabile sau se pot utiliza instalaŃii la care obŃinerea clorului se face prin descompunerea unei soluŃii de NaCl prin electroliză. forŃe de natură chimică şi de atracŃie de masă. precizăm faptul că un metru cub de nisip folosit în filtre are o suprafaŃă de contact cu apa de 15. 11. Dezinfectarea apei potabile este obligatorie atunci când apa provine din surse subterane de mică adâncime (puŃuri şi izvoare) sau din apele de suprafaŃă. respectiv a debitului apei sau când se constată o creştere a turbidităŃii apei filtrate. oxidare cu ozon ). respectiv zone de decantare a sedimentelor.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs parcursul a câteva ore. Fig. Spălarea filtrelor este necesară pentru refacerea capacităŃii de filtrare. . Cea mai utilizată metodă pentru dezinfectarea apei este cea ce utilizează clorul. ultraviolete ). Schema de funcŃionare unei instalaŃii de clorurare cu sistem de reglare cu vacuum Procesul de clorurarea a apei se poate realizează cu clor gazos la presiune atmosferică şi la o temperatură de 33 °C. fie că sunt râuri sau lacuri.5ha). fapt ce impune spălarea filtrului foarte frecvent. Dezinfectarea se poate face prin următoarele procedee : • Fizice ( căldură. Pentru a aduce apa la un grad de puritate cerut de normele igienico–sanitare. cupru ). mai ales în cazul filtrelor rapide. • Chimice ( oxidare cu clor.Universitatea Tehnică din Cluj. • Oligodinamice ( cu ioni metalici.16 - . In figura 11. între 5 şi 25 m/h. iar filtrul se poate colmata într-o perioadă de timp relativ scurtă de circa 50 ore. se foloseşte ca şi criteriu pentru aprecierea momentului necesar pentru a se trece la spălarea filtrului de nisip nivelul pierderii de sarcină pe stratul de nisip. pătrund în profunzime în stratul filtrant şi ca urmare stratul biologic nu se mai poate forma. bazată pe forŃele electrostatice. Datorită vitezei mari a apei particulele aflate în suspensie în apa brută. este necesară dezinfectarea acesteia. procedeul numindu-se clorinarea sau clorurarea apei. Dezinfectarea apei Procesul de filtrare reduce numărului de bacterii conŃinute în apă. De asemenea la aceste tipuri de filtre nu se mai produce acea distrugere a substanŃelor organice de către pelicula biologică şi ca urmare apa rezultată din aceste filtre trebuie dezinfectată prin procese chimice sau fizice.7. stratul de nisip ce formează filtru. 2.000 m2 (1. Între granulele de nisip se formează micro–spaŃii. trecând foarte greu prin spaŃiile intergranulare. Pentru a putea aprecia mărimea mare a suprafeŃei de adsorŃie. este cea care utilizează spălarea filtrului în contracurent cu apă şi aer sub presiune.

În Ńările puternic dezvoltate astfel de instalaŃii de tratare a apelor potabile cu ozon sunt frecvente. în condiŃiile în care apa este perfect clară. Energia consumată pentru producerea a un gram de O3 este de circa 25 – 30 Wh.8.08 kWh pe metru cub de apă.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs In general tehnologia de clorurare a apei se face în două etape. Producerea razelor ultraviolete se realizează de către lămpi cu cuarŃ şi vapori de mercur aşezate în serie. O2 + energie O + O2 O3 2O Ozonul este un agent oxidant puternic care oxidează substanŃele care în mod normal nu reacŃionează cu oxigenul molecular.03 – 0. In prima etapă se face un amestec concentrat de apa şi clor. Acest sistem de dezinfectare a apei este costisitor şi nesigur şi ca urmare foarte puŃin folosit. iar acest amestec este introdus într-o camera de amestec cu restul apei ce trebuie dezinfectată Clorul dezinfectează apa prin oxidarea substanŃelor organice şi a bacteriilor de către oxigenul aflat în stare atomică care rezultă în urma reacŃiei dintre clor şi apă.000 VolŃi). Puterea de oxidare a ozonului se datorează reacŃiei de descompunere a ozonului cu eliberarea oxigenului atomic : O3 O2 + O Trebuie remarcat faptul că ozonul este un puternic oxidant şi dezinfectant şi îmbunătăŃeşte gustul şi mirosul apei. când se formează acidul hipocloros.000 – 20. La dimensionarea instalaŃiei ozonare se porneşte de la faptul că doar 70 % din ozonul produs se solubilizează în apă restul se pierde în atmosferă. Tratamente speciale aplicate apelor În cazuri deosebite când apa are un anumit gust sau miros neplăcut. ele având avantajul că elimină total mirosul neplăcut al apelor stătătoare şi îmbunătăŃeşte gustul apei Dezinfectarea cu raze ultraviolete Razele ultraviolete au o acŃiune antibacteriană.17 - .Universitatea Tehnică din Cluj. Necesarului de clor se stabileşte pe baza cantităŃii totale de substanŃe organice. circa 5 minute la temperaturi de 25 – 20 °C şi până la 10 minute la temperaturi mai scăzute. Ozonul se obŃine trecând un curent de aer curat şi uscat printre doi electrozi legaŃi la înaltă tensiune (10. care este un compus instabil şi care se descompune mai departe în acid clorhidric şi oxigen : Cl2 + H2 O. se pot aplica tehnologii speciale pentru îndepărtarea acestora. Consumul de energie este de 0. elementele de bază sunt electrozii speciali şi transformatorul de înaltă tensiune. între care se produc descărcări electrice. InstalaŃii de ozonizare a apei. microorganisme şi alte substanŃe anorganice oxidabile. Ultravioletele acŃionează numai pe o adâncime a apei de 15 – 20 cm.52 grame de ozon. Dezinfectarea cu ozon Ozonarea apei constă în trecerea prin apă a unui curent de aer ozonat. când apa conŃine săruri în cantitate mare sau gaze dizolvate şi domeniul de utilizare a apei nu acceptă o astfel de apă. HOCl + HCl HOCl HCl + O Oxigenul atomic este foarte activ şi realizează oxidarea tuturor substanŃelor organice din apă inclusiv a microorganismelor din apa pe care le distruge. InstalaŃiile de producere a aerului ozonat sunt construcŃii relativ simple. . 2. Apa astfel dezinfectată conŃine ozon în exces timp mai îndelungat. iar pentru a dezinfecta 1 m3 de apă filtrată este necesară o cantitate de 0. respectiv un aer în care oxigenul a fost transformat sub acŃiunea unei descărcări electrice din oxigen biatomic în oxigen triatomic.

uleiuri. Tratamentele ce se aplică în acest caz sunt următoarele: • aerarea apei . a mirosului neplăcut şi schimbarea culorii apei. care ar reacŃiona cu materialul filtrului. Procedeul de filtrare se poate aplica în condiŃiile în care apa nu conŃine săruri ale fierului sau manganului. sau insuflare de aer comprimat. • eliminarea uleiurilor şi fenolilor din apele recirculate. • filtrarea prin filtre de cărbune activ. • îndepărtarea algelor şi a materiilor organice. materii organice. Eliminarea acestor gaze se realizează prin procedee fizice.18 - . sau când apa are destinaŃii speciale cum ar fi industria alimentara. Sunt destul de rare cazurile când apa conŃine anumite gaze dizolvate. • tratament cu permanganat de potasiu . resturi vegetale etc. rezultând bicarbonat de calciu. cum sunt pulverizatoare tip Sprinkler. care înrăutăŃesc calitatea apei şi în acelaşi timp imprimă un caracter acid apei. • supraclorinarea . • reducerea elementelor radioactive. sau prin tratare chimică. prin instalaŃii de picurare prin cascadă. • prin mărirea suprafeŃei de contact aer – apă. • îndepărtarea substanŃelor organice. • reducerea temperaturii apei recirculate. De asemenea gustul apei poate fi deteriorat şi de prezenŃa unor compuşi chimici ai zincului. . În alte cazuri şi lipsa sărurilor din apă poate duce prin duritatea mică (0 – 4 grade) a apei la un gust neplăcut. atunci se aplică următoarele tratamente : • reducerea durităŃii apei. sau se poate introduce aer în apă printr-o agitare puternică a apei cu ajutorul unor turbine sau agitatoare. respectiv aerare sau vidare. fierului dau manganului. Aceste gaze sunt în principal CO2. astfel că apa devine agresivă sub aspect chimic. cuprului. Reducerea cantităŃii de CO2 din apă se poate realiza fie printr-o pulverizare fină a apei. instalaŃii de barbotare prin masă de contact.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs In primul rând aceste tehnologii se aplica unor ape minerale (spre exemplu deferitizarea). chimice şi organoleptice ale apei ape rolul de a îmbunătăŃii calitatea apei. Mărirea suprafeŃei de contact apă–aer se realizează printr-o pulverizare fină a apei. Dacă avem de a face cu potabilizare a apei. OperaŃia de aerare se realizează în special prin două procedee: • prin insuflarea de aer în interiorul apei. în care caz duritatea apei poate fi mărită prin adaos de sulfat de sodiu (NaSO4) sau carbonat de sodiu (NaCO3). • deferitizarea şi demineralizarea. Eliminarea gazelor din apă. fie printr-o filtrare a apei printr-un strat de marmoră măcinată (carbonat de calciu) când dioxidul de carbon reacŃionează cu carbonatul de calciu.Universitatea Tehnică din Cluj. fenoli. atunci avem următoarele tratamente posibile: • eliminarea gustului. OperaŃiile sunt diferite funcŃie de scopul în care este tratată apa. • corectarea durităŃii apei. Dacă avem nevoie de o apă industrială. OperaŃia de corectare a proprietăŃilor fizice. Eliminarea gustului şi mirosului apei şi decolorarea ei Gustul şi mirosul neplăcut al apei se datorează de cele mai multe ori anumitor substanŃe produse de algele ce se dezvoltă în apă sau este rezultatul descompunerii unor substanŃe organice. • fluorizarea. a berii etc. H2S. substanŃe radioactive. sau oxigen. care se realizează prin intermediul unor instalaŃii speciale. dar se poate aplica şi chiar se recomandă atunci când apa conŃine cantităŃi mari de substanŃe minerale. Injectarea de aer în masa apei se poate realiza prin conducte introduse în apă având la capete injectoare sau plăci poroase.

Duritatea permanentă a apei este dată de suma sărurilor de calciu şi magneziu ale acizilor tari din categoria CaCl2. • duritate mică D cuprins între 5 şi 10 grade.Universitatea Tehnică din Cluj. ozonare. O parte din oxigen se elimină prin metode fizice. • duritate foarte mare D are valoare peste 30 grade. care vor fi reŃinuŃi uşor prin decantare şi filtrare. Din aceste considerent se aplică un tratament chimic apei prin utilizarea de sulfit de sodiu. În urma acestor reacŃii rezultă compuşi insolubili. Există două tipuri de duritate şi anume: Duritate temporară Dt. MgCl2. ce asigură oxidarea compuşilor de tipul bicarbonaŃilor şi sulfaŃilor de fier solubili în apă până la nivelul unor compuşi insolubili. • duritate medie D cuprins între 10 şi 20 grade. dar la utilizare în diverse instalaŃii şi conducte metalice prezintă o acŃiune corozivă asupra instalaŃiilor prin care circulă apa. ConvenŃional se consideră că un grad de duritate corespunde la un conŃinut de săruri de calciu şi magneziu echivalent de 10 mg/l apă (STAS 3026 – 62). În cazul când se doreşte o dedurizare mult mai înaintată a apei se procedează la dedurizarea prin schimb . Eliminarea oxigenului din apă Oxigenul în apele de suprafaŃă este de dorit să fie dizolvat în cantitate cât mai mare. care reacŃionează cu oxigenul din apă. • duritate mare D cuprins între 20 şi 30 grade. Pentru dedurizarea apei se pot folosi reactivi chimici. Prin dedurizare cu reactivi chimici se poate coborâ nivelul durităŃii apei până la 4 – 5 grade. Aceasta în cantitate mică nu dăunează sănătăŃii. se poate fierbe apa sau se aplică metode combinate. urmată de o filtrare. când scade solubilitatea oxigenului în apă şi astfel oxigenul este eliminat din apă. MgSO4. dar unii compuşi ai manganului sunt greu de eliminat şi implică un tratament special de natură chimică: tratare cu var. Duritatea temporară este dată de bicarbonaŃii de calciu şi magneziu. atunci când apa se utilizează ca apă tehnologică în unele instalaŃii industriale sau ca agent termic. Suma durităŃii temporare şi a durităŃii permanente constituie duritatea totală: D = Dt + Dp Pentru exprimarea cantitativă a durităŃii apei se foloseşte gradul de duritate. se poate afirma că o parte din compuşii manganului se pot elimina o dată cu eliminarea compuşilor fierului. dar imprimă apei un gust metalic şi dă o culoare galben – roşcată apei. Aceşti compuşi reacŃionează cu sărurile din apă. Conform acestui principiu. tratare chimică. formând sulfat de sodiu. PrezenŃa fierului în apă este de nedorit şi în cazul când apa se foloseşte la fabricarea celulozei şi hârtiei sau a berii. conform reacŃiei: 2 Na2 SO3 + O2 2 Na2 SO4 Reducerea durităŃii apei Dedurizarea apei este un proces specific tratării apei.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs Deferitizarea şi demanganizarea apei Apa potabilă conŃine în multe cazuri fier. Metoda utilizată la reŃinerea fierului din apă constă în principiu în aerarea intensă a apei. solubili în apă şi care prin încălzire peste 100 °C se descompun în carbonaŃi insolubili în apă şi se degajă CO2. apele sub aspectul durităŃii se clasifică astfel: • duritate foarte mică D sub 5 grade. respectiv Ca(OH) şi Na2 CO3. pentru că în caz contrar corodează rapid tabla cazanului. în special când se lucrează la temperaturi şi presiuni ridicate. În ceea ce priveşte demanganizarea apei. Duritate permanentă Dp. filtre cu mase cationice. prin încălzirea apei la presiuni scăzute sau chiar la presiunea atmosferică. Se utilizează ca reactivi varul sau soda. CaSO4. utilizând un filtru impregnat cu dioxid de mangan. Când apa este utilizată în cazane sub presiune este nevoie ca oxigenul să fie eliminat în totalitate.19 - .

MenŃionăm faptul că. insolubile care au capacitatea de a reŃine din soluŃii anumiŃi ioni şi de a ceda alŃii.Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Tratarea şi Epurarea Apelor – suport curs ionic. înainte de distribuirea apei în reŃea sau în rezervorul central se impune în mod obligatoriu un control al calităŃii apei potabile în conformitate cu standardele şi normativele aprobate şi numai în cazul în care apa corespunde sub aspectul tuturor caracteristicilor. . • anioniŃi. In prezent se folosesc tot mai mult pentru dedurizarea apei schimbători de ioni organici. Schimbătorii de ioni sunt substanŃe solide. care sunt răşini sintetice.20 - . După felul ionilor de schimb avem două grupe de schimbători: • cationiŃi. adică schimbători de cationi.Universitatea Tehnică din Cluj. adică schimbători de anioni . atunci apa poate fi distribuită consumatorilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful