You are on page 1of 14

Universitatea”Dunărea de Jos ” Galați Facultatea de Științe Politice, Sociale și Juridice.

Coordonator: Lect.univ.dr.Gheorghe Ivan Asist.univ.dr.A.Tudorache

Student: Matcovschii G.Ecaterina Anul II,Grupa 3323

Galați

......pag..... Particularităţi privind subiectele răspunderii penale... 4.... 4.................2...............11 5...6...... V..2 1.....2 3..5 4.. Principiul potrivit căruia „fără vinovăţie nu există răspundere penală”.....Generalităţi privind răspunderea penală..... 4....Cuprins: I....2.....singurul temei al răspunderii penale......Răspundere penală ca instituţie...... Principiul inevitabilităţii răspunderii penale.......4..2 III....3.. 4..Principiile răspunderii penale. .... Noţiunea răspunderii penale.. Infracţiunea .. Particularităţi privind conţinutul raportului juridic de răspundere penală...4.. Principiul unicităţii răspunderii penale (Non bis in idem). 3. IV..........pag. Particularităţi privind fapta ilicită..5.... Principiul individualizării răspunderii penale..pag................ 3.... 4..........pag.............1.8.... 4....2..... Promptitudinea răspunderii penale........ Legalitatea răspunderii penale............ 3.............. Personalitatea răspunderii penale.3..1... Particularităţi privitoare la obiectul raportului de răspundere penală...Durata răspunderii penale. 5.7.......... 4.pag..1... II..1....... Durata şi etapele răspunderii penale..................Etapele răspunderii penale..Trăsăturile răspunderii penale............

în general are loc într-un cadru juridic determinat şi anume în cadrul unor raporturi juridice de constrângere. nemijlocit ci indirect prin intermediul răspunderii penale. 1. Definiţie .RĂSPUNDEREA PENALĂ CA INSTITUŢIE. III. Numai ca urmare a constrângerii răspunderii penale intervine sancţiunea de drept penal.I. pe de o parte şi infractor pe de altă parte raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului ca reprezentant al societăţii de a trage la răspundere pe infractor. realizarea acesteia prin constrângere are loc în cadrul raportului juridic penal de conflict născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii. Raportul juridic penal de conflict poate fi numit şi juridic de răspundere penală. Constrângerea juridică penală (adică aplicarea sancţiunilor de drept penal) are loc nu în mod direct. de altfel. .1. II.Trăsăturile esenţiale ale răspunderii penale.Generalităţi privind răspunderea penală.Noţiunea de răspundere penală. de a-i aplica sancţiunea pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate în vederea restabilirii ordinii de drept şi autorităţii legii. Realizarea prin constrângere a ordinii de drept penal ca. Răspunderea penală prezintă pe lângă trăsăturile răspunderii juridice în general şi unele însuşiri proprii care o particularizează în raport cu toate celelalte forme de răspundere penală. a ordinii de drept. În cadrul acestui raport juridic are loc tragerea la răspundere penală a făptuitorului.Răspunderea penală este raportul juridic penal de constrângere născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. În ceea ce priveşte ordinea de drept penal. judecata şi în cazul în care este dovedită vinovăţia sa sancţionarea potrivit legii şi executarea sancţiunii aplicate.

Constatarea că fapta îndeplineşte toate condiţiile obiective şi subiective cerute de norma incriminatoare pentru existenţa infracţiunii este nu numai necesară dar şi suficientă pentru a atrage răspunderea penală.persoană fizică sau juridică . unei infracţiuni. Subiectul activ al răspunderii penale în general este statul ca titular al forţei de constrângere şi al dreptului de a asigura ordinea de drept. Răspunderea penală presupune săvârşirea unui fapt ilicit .Statul reprezentat prin organele sale specializate este totdeauna subiect activ al răspunderii penale şi subiectul pasiv principal al tuturor infracţiunilor.1.3. a unei infracţiuni. Acţiunea statului este întotdeauna necesară pentru soluţionarea raportului de răspundere penală. În această calitate statul este unic titular al dreptului la acţiune penală. 3.a unui ilicit penal. Singura excepţie o constituie cazurile în care deschiderea acţiunii penale este condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate iar aceasta nu introduce plângerea necesară în termen sau o retrage în condiţiile legii. Particularităţi privind subiectele răspunderii penale. precum şi săvârşirea de către o persoană căreia îi incumbă obligaţia de conformare.2. Subiectele răspunderii penale sunt subiecte de drept între care se creează raportul juridic penal de constrângere şi anume subiectul activ ca titular al dreptului şi subiectul pasiv ca deţinător al obligaţiei de a răspunde pentru săvârşirea infracţiunii şi de a se supune sancţiunii penale aplicate. Infracţiunea constituie temeiul suficient al răspunderii penale. Particularităţi privind fapta ilicită.nu are un astfel de drept şi nu poate fi subiect activ al răspunderii penale. . Subiectul pasiv adiacent al infracţiunii . Răspunderea penală presupune preexistenţa unei norme incriminatoare care interzice sub sancţiune penală o anumită acţiune sau inacţiune.

fapt consumat sau a unei tentative pedepsibile. viaţa infractorului. Pedeapsa reprezintă cea mai grea formă de constrângere putând viza nu numai patrimoniul ci şi libertatea.3. Statul (ca subiect activ al răspunderii penale) are dreptul de a trage la răspundere penală pe infractor pentru infracţiunea săvârşită. complice la săvârşirea unei infracţiuni. Conţinutul acestui raport este alcătuit din drepturi şi obligaţii specifice. . Pentru existenţa subiectului pasiv al răspunderii penale se cer deci aceleaşi condiţii ca şi pentru existenţa subiectului activ al infracţiunii. confiscarea averii) nu au niciodată caracter reparator ci urmăresc un scop preventiv. În vederea realizării acestui scop. instigator. 3. În ceea ce priveşte scopul urmărit sancţiunile penale chiar şi atunci când au un caracter pecuniar (amendă. infractorul (ca subiect pasiv al răspunderii penale) are obligaţia de a răspunde pentru fapta sa şi de a executa pedeapsa sau măsura educativă aplicată. 3.În ce priveşte subiectul pasiv al răspunderii penale acesta este întotdeauna subiect activ al infracţiunii adică persoană fizică vinovată de săvârşirea sau participarea în calitate de autor. Particularităţi privind conţinutul raportului juridic de răspundere penală. sancţiunile penale trebuie să fie individualizate adică să fie stabilite şi aplicate ţinând seama de gradul de pericol social al faptei şi de periculozitatea infractorului. Obiectul răspunderii juridice de răspundere penală se caracterizează prin specificul sancţiunii de drept penal (pedepse şi măsură educative). împiedicarea săvârşirii de noi infracţiuni.4. Particularităţi privitoare la obiectul raportului de răspundere penală.

144 Cod penal explică noţiunea de „săvârşirea unei infracţiuni”. Art. a Cod procedură penală condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale (adică tragerea la răspundere penală) şi exercitarea ei. 3 prevede că „infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”.singurul temei al răspunderii penale. 17 alin. 4. În acest sens art. Infracţiunea . La originea naşterii oricărui raport juridic stă un fapt sau un act juridic. . Răspunderea penală ca modalitate de realizare a dreptului penal este guvernată de anumite principii care deşi sunt strâns legale de principiile dreptului penal nu se identifică cu acestea. Trebuie avut în vedere dacă infracţiunea a fost săvârşită de către persoana susceptibilă de a fi trasă la răspundere penală sau să nu existe cauze care înlătură caracterul penal al faptei. 10 lit.1. Nimeni nu poate fi tras la răspundere penală decât în măsura în care a săvârşit o infracţiune.IV. Faptul care stă la baza naşterii raportului juridic penal şi a răspunderii penale este infracţiunea art. Naşterea răspunderii juridice coincide cu momentul naşterii raportului juridic. 17 alin. să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută în legea penală.Principiile răspunderii penale. de existenţa faptei materiale. 1 Cod penal (să prezinte un anumit grad de pericol social. Răspunderea penală se naşte în cadrul raportului juridic penal. Nu orice faptă antisocială atrage răspunderea penală ci numai infracţiunea. Pentru ca o faptă antisocială să fie infracţiune trebuie să întrunească cele trei trăsături esenţiale prevăzute expres în art.

Principiul legalităţii .4. Nu există infracţiuni fără vinovăţie.Legalitatea răspunderii penale este asigurată pe mai multe căi şi anume : . O faptă penală. drepturi şi obligaţii pe care le au cei care participă la desfăşurarea procesului penal. nu atrage răspunderea penală dacă nu a fost săvârşită cu vinovăţie. Este necesar a se constata nu existenţa în general a uneia din formele de vinovăţie prev. de art.prin alte dispoziţii cuprinse în legea penală prin care sunt reglementate şi alte aspecte ce privesc condiţiile în care ia naştere se modifică sau se stinge răspunderea penală. a limitelor generale şi speciale a diferitelor sancţiuni penale şi a criteriilor după care aceste sancţiuni se individualizează (art. Legalitatea raspunderii penale izvorăşte din principiul legalităţii ce guvernează întreaga materie a dreptului penal. fermitate legii penale în raport cu infracţiunile săvârşite şi să înlăture posibilitatea unor abuzuri în activitatea de aplicare a legii penale. . Acest principiu presupune un sistem de norme legale cuprinse în Codul de procedură penală prin care se instituie cadrul juridic ce fixează competenţele în materie de tragere la răspundere penală.răspunderea penală este chemată să dea forţă.2. 4.prin stabilirea de către lege a sistemului de sancţiuni penale. Principiul potrivit căruia „fără vinovăţie nu există răspundere penală”.3. Legalitatea răspunderii penale. Neexistând infracţiuni nu există răspundere penală.prin reglementarea precisă prin lege a infracţiunii ca temei al răspunderii penale. 72 Cod penal). 19 Cod penal ci existenţa acelei forme de vinovăţie expres sau implicit cerute în textul de incriminare a faptei antisociale. . oricât ar fi de periculoasă pentru societate prin urmările pe care le produce. Lipsa formei de .

În dreptul penal răspunderea penală nu poate fi angajată decât pentru fapta proprie deoarece.art. 2 Cod penal „pedepsele se aplică infractorilor”.în art. în dreptul civil. 1 Cod penal precizează că circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi. 44-51 Cod penal. . de ex. . ca autor al acesteia sau cel care a participat indirect la săvârşirea ei în calitate de instigator sau complice. 10 lit. 28 alin. 10 lit.art. . c Cod procedură penală care prevede că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau exercitată în cazul în care fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau inculpat. pentru că în multe cazuri acest lucru nu este posibil iar răspunderea penală nu-şi poate realiza finalitatea decât în raportul cu persoana celui care a săvârşit infracţiunea. d Cod procedură penală acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau exercitarea acesteia este împiedicată.4. 4. motiv pentru care potrivit art. Personalitatea răspunderii penale. în art.vinovăţie echivalează cu lipsa unui element constitutiv al infracţiunii. În legislaţia penală franceză este reglementată şi răspunderea juridică a persoanei juridice precum şi răspunderea pentru fapta altuia. Vinovăţia şi răspunderea penală pot lipsi şi datorită existenţei uneia din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prev. 72 Cod penal enumerându-se criteriile generale de individualizare a pedepselor se menţionează că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se va ţine seama de persoana infractorului. În baza acestui principiu nu poate fi tras la răspundere penală decât cel care a săvârşit în mod direct infracţiunea. în penal scopul răspunderii nu este restabilită situaţiei anterioare săvârşirii faptei ilicite cum ar fi. În literatura juridică de . . Existenţa principiului rezultă în mod implicit şi dintr-o serie de prevederi cuprinse în Codul penal.este consfinţit expres de art.

Principiul unicităţii răspunderii penale (Non bis in idem). 7 Cod comercial care stabileşte că sunt comercianţi aceia care realizează fapte de comerţ ca obişnuinţă cât şi societăţile comerciale autorul opiniei menţionate ajunge la concluzia că infracţiunea de concurenţă neloială ar putea fi săvârşită atât de o persoană fizică cât şi de o persoană juridică iar răspunderea penală revine fie persoanei fizice fie celei juridice. Sunt situaţii în practica judiciară în care răspunderea penală coexistă cu răspunderea civilă (ex. 10 lit. Art. Se apreciază oportun ca în perspectivă răspunderea penală a persoanelor juridice trebuie acceptată şi consacrată ca atare în legislaţia penală. 1 din Legea 11/1991 sunt comise de comercianţi coroborată cu prevederile din art. 4. . j cod procedură penală prevede că nu poate fi pusă în mişcare sau exercitată acţiunea penală când asupra faptei care formează obiectul cauzei penale există autoritate de lucru judecat. Acest principiu nu exclude posibilitatea ca pentru o infracţiune să i se aplice celui care a săvârşit-i mai multe sancţiuni penale dar numai în măsura în care aceste sancţiuni au funcţii diferite.5. Din împrejurarea că infracţiunile prevăzute în art. această soluţie fiind deja adoptată în sistemele de drept penal modern. în cazul infracţiunilor care produc prejudicii materiale) ori cu răspunderea disciplinară în ipoteza în care în cadrul raporturilor de muncă se comite o faptă ilicită ce întruneşte atât elementele unei infracţiuni cât şi pe cele specifice unei abateri de la regulile ce aparţin dreptului muncii. O persoană care a săvârşit o infracţiune nu poate fi trasă la răspundere penală decât o dată pentru o singură infracţiune există o singură răspundere penală.specialitate din ţara noastră s-a opinat că prin adoptarea Legii 11/1991 vor tinde şi la noi a se crea o breşă în sistemul penal actual care consacră regula că răspunderea penală este personală deoarece numai persoana fizică poate fi subiect activ al infracţiunii. 5 alin.

c) Individualizarea administrativă .6. cuantumul acestora. Exemplu : alături de o pedeapsă poate fi aplicată şi o măsură de siguranţă.se realizează de legiuitor prin fixarea unor pedepse diferite ca natură sau mărime în raport de gradul de pericol abstract pe care-l prezintă fiecare tip de infracţiune.Exemplu : pedepsele principale pot fi însoţite de pedepse complimentare ori de o pedeapsă accesorie. . represiune reflectată în sistemul de sancţiuni . Individualizarea răspunderii penale se realizează în mai multe etape : a) Individualizarea legală . b) Individualizarea judiciară . Instanţa de judecată individualizează răspunderea penală în sensul că alege una din sancţiunile pe care legea le prevede şi dozează această sancţiune între limitele fixate de lege ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei cât şi de periculozitatea infractorului. Prin răspunderea penală se urmăreşte apărarea valorilor sociale prev. în art. Principiul individualizării răspunderii penale. Presupune evaluarea în mod just a gradului de pericol social abstract şi concret al infracţiunii şi în raport de această evaluare să se stabilească şi represiunea necesară. durata.se realizează în cursul executării pedepselor şi presupune diferenţieri în ceea ce priveşte regimul de executare a pedepselor şi a celorlalte sancţiuni de drept penal. 1 Cod penal împotriva infracţiunilor.este realizată în principal de instanţa de judecată dar la care contribuie nemijlocit şi celelalte organe judiciare.natura. 4. Individualizarea răspunderii penale nu vizează numai fapta ci şi făptuitorul.

8. Cei care au fost victime ale infracţiunii grave o satisfacţie în promptitudinea cu care cei vinovaţi au fost sancţionaţi şi o stingere a sentimentului de siguranţă iar pentru cei predispuşi la săvârşirea de infracţiuni promptitudinea reprezintă un puternic mijloc de descurajare. Acest principiu presupune că odată ce o persoană a săvârşit o infracţiune. identificarea celor care le-au săvârşit şi probarea activităţii lor infracţionale. Cesare Baccaria a asimilat răspunderea penală cu umbra care urmează corpul. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Forţa acestui principiu stă mai ales în posibilitatea profesională. . Acest principiu presupune descoperirea infracţiunii şi a infractorilor cât mai aproape de momentul săvârşirii acestora. desfăşurarea riguroasă şi operativă a urmăririi penale. măiestria şi devotamentul celor chemat să aplice dispoziţiile legii penale. Promptitudinea răspunderii penale. Acest principiu obligă statul prin organele sale specializate să tragă la răspundere din oficiu pe cei care au săvârşit infracţiunea. a judecăţii şi punerea de îndată în executare a pedepselor şi a celorlalte sancţiuni care s-au aplicat. are un ecou pozitiv şi în conştiinţa opiniei publice într-un dublu sens. Această promptitudine are un impact eficient asupra infracţiunilor. Inevitabilitatea răspunderii penale produce impact în planul prevenţiei generale. ea nu mai poate evita răspunderea penală.4. Cei tentaţi să săvârşească infracţiuni având reprezentarea că vor fi descoperiţi şi în mod inevitabil vor trebui să răspundă se abţin de la comiterea lor. Cu cât răspunderea penală este mai prompt angajată cu atât finalitatea ei şi a legii penale va fi mai bine realizată.7. 4. Acest principiu presupune descoperirea tuturor infracţiunilor.

2. 2 Cod procedură penală potrivit căreia infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale rezultă că răspunderea penală ia naştere. Ţinând cont de regula consacrată în art. 5. etapa cuprinsă între momentul începerii urmăririi penale şi a terminării urmăririi penale se face după reguli consfinţite de Codul de procedură penală. 3.Durata răspunderii penale.V. Răspunderea penală încetează în momentul terminării executării pedepsei sau când a fost considerată ca executată pedeapsa. etapa cuprinsă între momentul terminării urmăririi penale şi sesizarea instanţei de fond şi până în momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă.Etapele răspunderii penale. o primă etapă pe care a parcurge răspunderea penală este cuprinsă între momentul săvârşirii infracţiunii şi cel al începerii urmăririi penale.1. În această etapă organele judiciare întreprind acţiuni în vederea identificării faptei şi a făptuitorului pentru a se verifica dacă fapta săvârşită are caracter penal. Perioada de existenţă a răspunderii penale nu formează obiectul unei reglementări expres în legislaţia penală românească. există din momentul în care infracţiunea a fost săvârşită. 17 alin. 5. Momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă . În literatura juridică problema momentului care marchează începutul şi sfârşitul răspunderii penale nu a fost abordată direct.2.Durata şi etapele răspunderii penale. Pe durata sa de existenţa răspunderii penale parcurge anumite etape : 1.

4. . 133 Cod penal). etapa care marchează începerea executării pedepsei sau a sancţiunii penale şi durează până ce această sancţiune a fost executată efectiv. 5. momentul în care intervine reabilitatea judecătorească (art.marchează punctul final atât în ceea ce priveşte constatarea existenţei răspunderii penale.

www.Ed. Ed.Boroi. Drept penal si drept procesual penal.Bucuresti.Beck.Drept penal si drept procesual penal. A.Boroi si Gh.Bucuresti 2005 II.C. Surse Internet : 1.com .cursuri.Drept penal. Tratate. A.C.scribd.H.Bucuresti.Boroi.2006 3.H.monografii : 1.2006 2.Nistoreanu. Ed.Beck.Partea generala.All Beck.A.Bibliografie: I.