You are on page 1of 7

MINEA GEANINA –SCOALA POSTLICEALA FUNDENI-AMG I J

ATITUDINI PRO SI ANTISOCIALE
Datorită efectelor negative ale infracţiunilor, etiologia comportamentului infracţional a fost studiată extensiv de-a lungul multor ani. În mod tradiţional, cercetarea şi teroriile criminologice s-au focalizat pe dimensiuni cum ar fi clasa socială, inteligenţa, stresori personali etc. ca predictori semnificativi ai comportamentului infracţional (Andrews & Bonta, 1994). Însă cercetarea empirică nu a reuşit să evidenţieze un suport adecvat pentru aceste variabile (Gendreau et al., 1992). Recent, aria factorilor care contribuie la generarea şi menţinerea comportamentului infracţional s-a lărgit incluzând o serie de variabile statice, cum ar fi delincvenţa timpurie şi violenţa (Tolan & Thomas, 1995), sau o istorie familială problematică (Hawkins & Catalano, 1992), precum şi o serie de variabile dinamice (caracteristici ale individului) cum ar fi uzul de substanţe sau apartenenţa la grupuri infracţionale (Vanderburg et al., 1995). Atitudinile şi comportamentul În general, atitudinile sunt descrise ca având trei componente: cognitivă, afectivă şi comportamentală. Componenta cognitivă se referă la gânduri sau idei pe care persoana le are cu privire la un obiect. Componenta afectivă sau emoţională se referă la trăirile/sentimentele pe care le experienţiază cineva raportat la obiectul atitudinii. Dimensiunea comportamentală constă în acţiunile observabile realizate de o persoană. Psihologii au studiat mulţi ani relaţia atitudini – comportament şi în pofida unor critici, majoritatea sunt de acord că atitudinile influenţează comportamentul. Ajzen & Fishbein (1980) au formulat Teoria Acţiunii Planificate (Theory of Reasoned Action) care sugerează că predictorul proximal al comportamentului este intenţia. Intenţia este definită ca estimarea probabilităţii ca o persoană să realizeze un comportament. Intenţia comportamentală este determinată de doi factori: unul normativ şi altul atitudinal. Factorul atitudinal – atitudinea individului faţă de comportament – este influenţat de estimările privind consecinţele comportamentului şi de evaluarea pozitivă şi negativă a comportamentului ce urmează a fi efectuat. Factorul normativ – norma subiectivă – se referă la modul în care persoana percepe presiunea socială şi motivaţia ei de a se conforma la această presiune. În consecinţă, ne vom aştepta ca cineva să realizeze un

1

. Bonta (1997) sugerează că indivizii învaţă să îşi raţionalizeze comportamentul prin interacţiuni cu persoane care modelează şi întăresc aceste credinţe. raţionalizări şi tehnici de neutralizate specifice care susţin comportamentul infracţional”. 1994) au descris tipuri specifice de raţionalizări. valorile infracţionale. 1992). Această teorie reuşeşte să prezică o serie de comportamente sociale cum ar fi votul (Echabe et al. majoritatea oamenilor comit infracţiuni etc”. Teoria Acţiunii Planificate nu a fost aplicată comportamentului infracţional (Abbott. Andrews & Bonta (1994) au definit atitudinile antisociale ca fiind „atitudini. Atitudinile antisociale Atitudinile antisociale au fost corelate atât teoretic cât şi empiric cu comportamentul infracţional atât în cazul adolescenţilor cât şi în cazul adulţilor. se refeă la opinii negative referitoare la poliţie. Participanţilor li s-a prezentat apoi un scenariu menit să provoace răspunsuri agresive şi au trebuit să realizeze un joc de rol în cadrul acelui scenariu. credinţele/raţionalizările compun un sistem de gândire orientat spre infracţionalitate care include afirmaţii de genul: „infracţiuni oricum se întâmplă întotdeauna. iar intenţia de a răspunde într-o manieră agresivă la rândul ei prezice comportamentul agresiv. 1988) sau comportamentul moral (Valerand et al. Simourd (1996) a elaborat definiţia de mai sus detaliind fiecare componentă. Se elimină astfel disonanţa cognitivă (neconcordanţa între ceea ce crezi că e bine să faci şi ceea ce faci de fapt) iar în felul acesta comportamentul infracţional devine mai uşor de realizat. Prima componentă. prostesc/isteţ este un comportament) şi intenţia comportamentală (cât de probabilă/improbabilă ar fi realizarea comportamentului). credinţe. Acest studiu a arătat că atitudinile şi componenta subiectivă prezic intenţia. Ultima componentă se referă la raţionalizări sau „scuze” care justifică comportamentul inadecvat pentru a reduce pedeapsa sau sentimentul de vină ce poate apărea în urma unor acţiuni. 2000). Totuşi. Autorii au evaluat atitutidinile cu privire la comportamentul agresiv (cât de bun/rău. O serie de autori (Shields & Whitehall.MINEA GEANINA –SCOALA POSTLICEALA FUNDENI-AMG I J comportament dacă acea persoană are o atitudine pozitivă referitoare la comportament şi dacă îi percepe pe ceilalţi ca fiind suportivi. Welsh & Gordon (1991) au aplicat cu succes teoria pentru prezicerea comportamentului agresiv în rândul infractorilor condamnaţi. A doua componentă. valori. A treia componentă. avocaţi. sistemul judiciar şi opinii pozitive referitoare la deţinerea diferitelor arme. se referă la un sistem de valori deviant evaluat ca inacceptabil de majoritatea oamenilor. cea a atitudinilor infracţionale. învăţate de la şi confirmate de persoanele din grupul de referinţă: 2 .

deci nimeni nu suferă”. Acest autor susţine că toţi oamenii au frustrări sau nevoi nesatisfăcute şi de aceea sunt motivaţi să încalce regulile şi să comită infracţiuni. doar de la întreprinderi. Aceste bariere reprezintă controlul social care restrânge comportamentul infracţional prin aceea că reamintesc constant costurile sau consecinţele unui astfel de comportament. De fapt nu am vrut să se întâmple aşa. societăţi etc.MINEA GEANINA –SCOALA POSTLICEALA FUNDENI-AMG I J A – negarea responsabilităţii: indivizii susţin că nu au avut control asupra acţiunilor lor „eram beat. C – negarea victimei: indivizii susţin că nu există de fapt nici o victimă sau că victima a meritat-o „Eu nu fur niciodată de la oameni. deci nu pot fi blamat. multe teorii oferă atitudinilor antisociale un rol cauzal în etiologia comportamentului infracţional (Hettler. aşa că a trebuit să fur”. 1978). Hirsch (1980) încearcă să explice delincvenţa prin Teoria Controlului Social (Social Control Theory). E – blamarea autorităţilor: indivizii susţin că cei care îi condamnă pe ei de asemenea sunt implicaţi în comportamente îndoielnice din punct de vedere moral „Până şi poliţiştii sunt corupţi. Oamenii vor renunţa la încălcarea regulilor dacă există o serie de bariere. În general este acceptat faptul că dacă cineva crede că furtul de la o persoană este greşit. Rolul atitudinilor antisociale ca determinant al comportamentului infracţional este subliniat de toate teoriile sociologice sau psihologice. justifică actele infracţionale „Nu am făcut-o pentru mine. B – negarea efectelor negative: indivizii susţin că actele lor sunt de fapt inofensive „Oricum urma să aduc maşina înapoi. Controlul social se poate manifesta în mai multe forme: 1 – ataşamentul sau legăturile emoţionale cu persoane care posedă atitudini prosociale 3 . familia mea nu mai avea bani. În continuare vom prezenta succint două dintre cele mai importante abordări teoretice ale atitudinilor antisociale. se consideră că dacă cei care constituie grupul de apartenenţă al individului au atitudini antisociale. deci nu este un furt în adevăratul sens al cuvântului”. D – invocarea unor interese supreme: indivizii susţin că responsabilităţile pe care le au faţă de familie. prieteni etc. acel cineva va evita să fure de la acea persoană chiar dacă i se va ivi ocazia. acest grup este mijlocul prin care individul învaţă şi exersează aceste atitudini. iar atunci de ce să mă supun eu legilor?”. Mai mult. etc”. De asemenea.

.) 3 – investire de timp în activităţile prosociale 4 – existenţa unei perspective pozitive asupra societăţii şi a legilor Andrews & Bonta (1994) au formulat Teoria Întăririlor Personale. aceiaşi autori au evidenţiat faptul că cei care posedă atitudini negative faţă de autoritate au tendinţa de a evalua sistemul oficial ca fiind biasat şi discriminativ. Aceşti autori au arătat că atitudinile pozitive faţă de reguli şi autoritate corelează cu atitudinile pozitive faţă de domeniul public (r=. De asemenea. Interpersonale şi Comunitare (The Personal Interpersonal CommunityReinforcement Perspective PIC-R). Efectele costurilor/beneficiilor sunt mediate de o serie de variabile care încurajează sau descurajează comportamentul. Autorii sugerează că diferenţele dintre raţionamentele infractorilor şi cele ale noninfractorilor se datorează următoarelor variabile: 1 – prezenţa unor elemente specifice personalităţilor antisociale cum ar fi psihopatia.79). Aceşti factori acţionează la un nivel personal. poliţie. Această teorie adoptă o perspectivă mai largă a învăţării sociale sugerând că în general comportamentul este determinat de costurile/beneficiile diferitelor acţiuni. valori şi raţionalizări care susţin comportamentul infracţional.57) iar atitudinile negative faţă de autoritate sunt puternic relaţionate cu comportamentul infracţional (evaluat prin metoda auto-raportului) (r=. respingerea regulilor formale etc.MINEA GEANINA –SCOALA POSTLICEALA FUNDENI-AMG I J 2 – angajare în activităţi prosociale (şcoală.) sunt predictive pentru comportamentul infracţional şi au arătat că acest tip de 4 . Suportul empiric al atitudinilor antisociale O serie de studii care au abordat empiric relaţiile dintre atitudinile antisociale şi comportamentul infracţional au arătat că acest tip de atitudini a fost în mod constant corelat cu comportamentul infracţional. familie etc. serviciu. interpersonal sau al mediului în care trăieşte individul. lege) în cadrul unui grup de adolescenţi. Hoge et al. Reichler & Emler (1985) au evaluat atitudinile negative faţă de autorităţi (şcoală. impulsivitatea sau neuroticismul 2 – o istorie personală în care se regăsesc alte comportamente infracţionale 3 – suport social pentru comportamentele infracţionale din partea grupului de referinţă 4 – atitudini. (1994) au examinat variabile personale cum ar fi familia. grupul de prieteni sau atitudinile în cadrul unei populaţii de adolescenţi care au comis infracţiuni şi au fost eliberaţi condiţionat sub supravegherea sistemului de probaţiune. Aceşti autori au evaluat în ce măsură atitudinile antisociale (nonconformismul.

Ambele măsurători ale atitudinilor sociale au fost semnificativ corelate atât cu grupul de infractori violenţi (r=.MINEA GEANINA –SCOALA POSTLICEALA FUNDENI-AMG I J atitudini contribuie într-o proporţie semnificativă la iniţierea diferitelor comportamente infracţionale (r=.principii şi aspiraţii. Această mărime a efectului este independentă de variabile care ţin de familie sau grupul de prieteni. prin instruire morală şi experienţă de viaţă prin procesul de socializare din cadrul numeroaselor relaţii interpersonale. însă luate separat nici una din cele două nu s-a dovedit a fi un predictor eficient pentru recidivă (operaţionalizată ca încălcare a regulilor de supraveghere. Judecătile morale ca structuri cognitiv-afectiv-atitudinale Judecăţile morale sunt în primul rând judecăţi de valoare care determină scopul acţiunii unui individ în temeiul valorilor morale precum şi evaluarea actelor comportamentale ale altuia prin prisma unor criterii. Andrews et al. socializarea (r=. (1985) au evaluat atitudinile antisociale într-o populaţie de adulţi tineri eliberaţi sub supraveghere utilizând ca instrument de lucru Scala Sentimentelor Infracţionale. care măsoară atitudini referitoare la lege..36). şi 5 . toleranţă pentru încălcarea legilor şi identificarea cu alţi infractori.09). Judecăţile morale reprezintă criterii evaluative individuale dobândite prin educaţie .19). în general infractorii nonviolenţi au manifestat atitudini antisociale mai puternice decât infractorii violenţi. Rezultate similare s-au obţinut şi în cadrul unei populaţii adulte. 26). norme. acţiuni cu semnificaţie morală. poliţie.04) sau personalitatea (r=.37. Acestea cuprind elemente atitudinale şi evaluative asupra unor fapte . Au utilizat Scala Atitudinilor Infracţionale Modificată (Criminal Sentiments Scale . recidiva fiind operaţionalizată ca arestări şi condamnări ulterioare în decursul unui an) decât alţi factori de risc: dificultăţi personale (r=.M) şi Pride in Deliquency Scale (PDS). empatia (r=. rearestări sau recondamnări). Simourd & van de Ven (1999) au investigat atitudinile antisociale în cadrul a două tipuri de infractori: violenţi şi non-violenţi. Judecăţile morale se integrează în cadrul constructelor personale ale individului. instanţe de judecată. Aceşti autori au arătat că atitudinile antisociale au fost un predictor mai bun al recidivei (r=. Bonta (1990) a evaluat atitudinile antisociale utilizând Criminal Sentiments Scale în cadrul a două loturi de infractori adulţi şi a arătat că există o corelaţie semnificativă între atitudinile antisociale şi recidivă (operaţionalizat ca reîncarcerare în maxim un an de la eliberare). Cele două scale au reuşit împreună să fie un predictor semnificativ al recidivei. respectiv asupra moralităţii altora.49) cât şi cu grupul de infractori non-violenţi (r=.47).

sau cele de nuanţă socială. Reciprocitatea este de genul „ce îmi faci tu mie îţi fac şi eu ţie”.MINEA GEANINA –SCOALA POSTLICEALA FUNDENI-AMG I J asupra propriei moralităţi. împărtăşire egală. judecăţile morale cuprind aspecte motivaţionale. justeţea constă în aceea că se satisfac instrumental trebuinţele proprii ale individului şi ocazional şi pe ale altora. Tipologia lui Kohlberg conţine trei niveluri distincte. a schimbului de favoruri precum şi în termenii puterii fizice a celor care enunţă reguli morale şi etichetările (bine sau rău). Exemplu: „Este preferabil să se salveze viaţa unei persoane importante sau să se salveze vieţile unui mare număr de persoane obişnuite?” Pornind de la întrebarea „De ce trebuie să respectăm regulile şi să ne comportăm moral?” Kohlberg a elaborat o scală a „etalonului” moralităţii cu 6 stadii care pot constitui indicatori preţioşi ai procesului de interiorizare a judecăţilor morale şi a motivelor acţiunilor morale.” Interviurile realizate în cercetarea efectuată s-au bazat pe 10 dileme în care supunerea faţă de autorităţi şi reguli intră în conflict cu trebuinţelor individuale. Dezvoltarea morală din perspectiva lui Kohlberg Acest autor a fost interesat de investigarea căilor prin care oamenii ajung să rezolve dileme morale şi a cercetat dezvoltarea morală oferind copiilor şi adulţilor dileme cu probleme morale pe care trebuiau să le rezolve utilizând sistemul lor de principii morale. In structura lor. b) Stadiul hedonismului instrumental naiv: in acest stadiu. Apar elemente de sinceritate şi reciprocitate. 6 . copilul apreciind acest lucru independent de semnificaţia morală. afective şi atitudinale din sfera conştiinţei morale a individului. Judecăţile morale cuprind şi elemente din sfera sentimentelor şi emoţiilor morale. convingerilor morale. ale atitudinilor. valorilor. Asupra lor îşi pun amprenta şi trebuinţele motivele şi interesele individuale cu caracter egocentric (axat pe persoană). Nivelul preconvenţional: receptivitatea copiilor la etichetarea socială (bine şi rău) pe care o interpretează în termenii consecinţelor fizice (pedeapsă) sau a recompenselor. Fiecare subiect trebuia să aleagă între 2 soluţii şi să răspundă prin argumente la diverse întrebări privind alegerea făcută. In fiecare caz dilema apărea sub aspectul „dacă era cazul să faci bine cuiva sau să asculţi de regulile societăţii. a) Stadiul orientării prin pedeapsă şi conformare: caracterul bun sau rău al fiecăruia este determinat de consecinţele fizice. fiecare nivel fiind format din două stadii: 1.

există o clară conştientizare a relativismului valorilor procedurale pentru dobândirea consensului. Comportamentul adecvat constă în a-ţi face datoria manifestând respect pentru autoritate şi acţionând pentru menţinerea ordinii morale date. Comportamentul este evaluat prin intenţia avută . 7 . La acest nivel nu există interesul conformării faţă de ordinea socială. Persoana câştigă respect prin comportarea corectă în îndeplinirea datoriei morale. Comportamentul adecvat este acela care face plăcere altora sau îi ajută pe alţii şi este aprobat de către aceştia. în acest caz prin respectarea aşteptărilor. care menţine relaţii bune şi adecvate. în acest stadiu. Nivelul convenţional: se caracterizează prin conformism. şi menţinerea lor. fiind mult mai importante decât orice lege scrisă. cu validitate şi aplicare în afara autorităţii persoanelor sau a grupurilor care o deţin. f) Al 6-lea stadiu. spre norme fixe. 3. Deviza de baza este : „Fă altora ceea ce ai vrea ca ei să-ţi facă ţie”. percepute toate aceste categorii din perspectiva importanţei pentru subiect.ale grupului.MINEA GEANINA –SCOALA POSTLICEALA FUNDENI-AMG I J 2. Apare încrederea individului în principii morale autonome. c) Stadiul comportamentului moral al „copilului bun”. În acest stadiu. Individul urmează principiile etice de auto-alegere în determinarea răspunsului corect. Este nivelul principiilor morale autoacceptate. e) Al 5 –lea stadiu este cel al apariţiei legilor şi contractelor sociale în vederea medierii conflictelor. al moralei autonome. d) Stadiul bazat pe orientare spre autoritate. aceasta devenind pentru prima dată un criteriu important al comportării individului. Nivelul postconvenţional: Individul îşi conturează propriile valori şi apar principiile individuale care-i jalonează activitatea în viaţă. este bazat pe morala principiilor individuale de dreptate ca expresie a autonomiei morale şi a libertăţii morale a individului. ţinând cont atât de regulile şi normele sociale cât şi de propria conştiinţă – propriul sistem de norme şi valori. Aceste legi morale nu pot fi distruse. obţinând aprobarea celor din jur. exigenţelor şi regulilor familiei. Binele şi răul ţin de opinia personală. ci interesul menţinerii acestei ordini.