You are on page 1of 3

"Atlantida, o planeta explodata?

"

In ultimii doua sute de ani, Egiptul antic a captat
imaginatia învatatilor si a oamenilor de rând
deopotriva, fapt ce s-a materializat într-o serie de
carti despre aceasta civilizatie misterioasa.
Însa în ciuda acestor ample investigatii, cercetatorii
nu au reusit sa ajunga la un acord în ceea
ce priveste scopul exact al piramidelor si templelor
egiptene. La originea acestui impas sta
neputinta de a întelege motivatia religioasa care i-a
facut pe egipteni sa construiasca piramide
enorme, cea mai mare dintre ele continând mai
multe milioane de tone de piatra.
Astfel, referinta lui Kurt Mendelssohn, care a spus
despre piramide ca sunt o "magnifica nebunie" este
putin diferita de uimirea simtita în timpurile romane,
când Pliniu s-a declarat nemultumit de piramide,
considerându-le "expunerea prosteasca si lenesa a
bogatiei regelui".

Este oare posibil ca expertii sa fi luat o cale de
abordare gresita si astfel sa fi trecut cu
vederea misterul Egiptului antic? Cred ca, într-
adevar, au pierdut din vedere un nivel mai
profund de întelegere, nivel pentru care se gasesc
semne mai peste tot.

Scopul acestui articol este de a prezenta o
interpretare radicala, cu totul noua, a Textelor
Piramidei si a altor mituri egiptene.

Multi dintre "cautatorii de mistere" sunt interesati de
Egipt si fascinati de "zeii" civilizatiilor
stravechi, în mare masura datorita operei lui
Zecharia Sitchin, cu privire la "zeii" muritori. Daca
Sitchin avea dreptate, atunci egiptenii au trait alaturi
de "Anunnaki" - o rasa posesoare a puterii
de a calatori în spatiu, care au construit un centru
spatial subteran în Sinai, si doua piramide, ca faruri
pentru navigatie, la Giza.

Însa pe masura ce te vei afunda mai adânc în
credintele religioase egiptene, valul va fi ridicat,
dezvaluind o cosmologie ce-ti va aduce aminte de
teoria luptei planetare a lui Sitchin, în "Cea
de-a douasprezecea planeta".

La fel cum Zeul Marduk apare în epicul babilonian
"Enuma Elish", tot asa Zeul egiptean Seth
apare ca o "lance din abis", o planeta intrusa, ce vine
din adâncurile spatiului si porneste sa
întâlneasca una dintre planetele interioare
(echivalenta cu "Tiamat"-ul babilonian).

Potrivit interpretarii lui Sitchin a minunatei "Enuma
Elish", planeta cucerita Tiamat a fost
împartita în doua, dintre care o parte a devenit
centura de asteroizi, iar ce-a de-a doua,
devenind Pamântul, pe o noua orbita, mult mai
aproape de Soare.

Egiptenii au înteles acest eveniment cosmnic într-o
cu totul alta maniera. De exemplu, se
spune ca Zeul Osiris (un zeu al cerului, pâna când a
fost ucis de Seth), a cazut din vazduh si "a
deschis Pamântul în doua", ceea ce arata ca
Pamântul se afla în pozitia sa înainte de catastrofa.

În acelasi mod, atunci când Zeul Geb a fost separat
în mod fortat de Nut si a cazut pe Pamânt,
el nu a devenit Pamânt, ci, potrivit unei legende, s-a
asezat pe suprafata acestuia, începând
constructii si renovatii "în o mie de fundatii si
milioane de locuri".