B.

PETRICEICU-HASDEU

ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIAE
DICÞIONARUL LIMBEI ISTORICE ªI POPORANE A ROMÂNILOR
EDIÞIE ÎNGRIJITÃ ªI STUDIU INTRODUCTIV DE

GRIGORE BRÂNCUª

1

INTRODUCERE

Hasdeu este un geniu multilateral, un spirit universal care a covîrºit cu personalitatea sa o jumãtate de secol de culturã ºi ºtiinþã româneascã. Opera sa vastã ºi extrem de variatã îl urcã, uriaº, la înãlþimea secolului sãu. Cu Cantemir ºi Eliade, cu Iorga ºi Cãlinescu, Hasdeu formeazã galeria marilor iluºtri ai culturii româneºti. Natura l-a rãsfãþat cu toate darurile: inteligenþã ieºitã din comun ºi memorie fenomenalã, imaginaþie prodigioasã, capacitate receptivã la formele progresului, curajul cãilor nebãtute, simþul realitãþii ºi exuberanþa romanticã, toate acestea asociate cu o extraordinarã putere de muncã ºi sortite sã se manifeste în circumstanþele favorabile ale celei de-a doua etape a culturii moderne româneºti. Prin geniul lui Hasdeu, ºtiinþa ºi cultura româneascã, trecute de pragul pionieratului, sînt împinse spre universalitate. El a deschis drumuri noi pentru savanþii noºtri de mai tîrziu ºi a descoperit metode de cercetare care anticipau cu multe decenii ivirea unor discipline ºtiinþifice moderne. Lingvistica ºi filologia datoreazã lui Hasdeu contribuþii fundamentale. Deºi nu a elaborat o operã de sintezã asupra istoriei limbii române, aproape toate problemele esenþiale ale acesteia au intrat în vederile ºi preocupãrile lui, concretizate în numeroase studii, articole, note. Originile limbii, aportul substratului, raporturile cu limbile romanice ºi balcanice, contribuþia influenþelor externe, fizionomia dialectalã, stadiul arhaic reflectat în textele din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, specificul evolutiv al limbii rezultat din aspectele ei contemporane etc. sînt teme majore ale unei astfel de opere, pentru care Hasdeu a adunat un material bogat, studiindu-l nu numai cu metodele curente în lingvistica epocii sale, ci ºi cu cele pe care, descoperindu-le el însuºi, ºtiinþa avea sã le confirme mult mai tîrziu. Studiile lui Hasdeu ºi, într-o oarecare mãsurã, ale lui Cipariu pregãtiserã deja terenul pentru ca istoria limbii române sã fie scrisã de cãtre marii lingviºti ai generaþiilor urmãtoare: Philippide, Densusianu, Puºcariu ºi Rosetti. Ediþia de texte vechi Cuvente den bãtrãni este o operã de valoare excepþionalã, model pentru filologii de astãzi. Notele, comentariile ºi explicaþiile care însoþesc textele, reproduse dupã un sistem propriu de transcriere, sînt de o mare utilitate pentru cunoaºterea particularitãþilor grafice, fonetice, gramaticale ºi lexicale ale limbii noastre vechi. Cu aceastã lucrare se pun ºi bazele cercetãrii vechilor cãrþi populare româneºti ºi ale folcloristicii noastre în general. Dar opera care impresioneazã cel mai mult din întreaga activitate ºtiinþificã a lui B.P. Hasdeu ºi în care erudiþia ºi energiile creatoare ale savantului se desfãºoarã larg este monumentalul Etymologicum Magnum Romaniae, cu subtitlul Dicþionarul limbei istorice ºi poporane a românilor. Editatã sub auspiciile Academiei Române, între 1886 ºi 1895, în trei mari tomuri, lucrarea însumeazã 1649 de pagini (dispuse în 3298 de coloane), la care se adaugã 102 pagini de studii introductive, inclusiv unele rapoarte ºi chestionarul. Ultimul volum, al IV-lea, publicat în 1898, nu trebuie considerat ca parte integrantã a Dicþionarului, cãci conþine numai „introducerea”, un întins studiu de istorie, intitulatã Negru Vodã. Un secol ºi jumãtate din începuturile statului Þãrei Româneºti (1230-1380).

INTRODUCERE
Etymologicul lui Hasdeu reprezintã pe al doilea din cele cinci episoade ale istoriei de mai bine de o sutã de ani a dicþionarului nostru academic. Dicþionariul limbei române (1876-1877), elaborat de Laurian ºi Massim, operã cu care începe lunga istorie a lexicografiei româneºti din cadrul Academiei, dezamãgise pe contemporani, care, mai ales din cauza ortografiei etimologice în care fusese redactatã ºi a numãrului mare de cuvinte „ireale”, introduse direct din dicþionarele latineºti, ajunseserã sã-i conteste, pe nedrept, aproape orice merit ºtiinþific. Se punea deci problema nu a remanierii operei latiniºtilor, ci a elaborãrii unui nou dicþionar. Pentru aceasta, Academia desemneazã, în 1884, pe Hasdeu, acesta fiind singurul lingvist de mare prestigiu, ale cãrui cercetãri de etimologie ºi, în general, de lexicologie româneascã se impuseserã nu numai la noi, ci ºi în lumea ºtiinþificã europeanã. Cele trei volume redactate de Hasdeu, dupã un plan grandios, cuprind numai litera A ºi începutul literei B, pînã la cuvîntul bãrbat. Dar ritmul lent (deºi numai în aparenþã) al redactãrii dicþionarului provoacã nerãbdare ºi chiar o nemulþumire tacitã în rîndul membrilor Academiei; de aceea, în 1897, acelaºi înalt for de culturã hotãrãºte întreruperea lucrãrii în forma începutã de Hasdeu ºi, în speranþa cã dicþionarul, înscris în planul Academiei încã de la fondarea ei, ar putea fi realizat mai repede, încredinþeazã lui Al. Philippide sarcina întocmirii lui. Savantul ieºean, deºi redactase aproape un sfert din lucrare, nu a reuºit însã sã publice nimic, cãci, dupã opt ani de lucru intens, Academia îi respinge planul pe motivul cã era conceput prea vast ºi trece lui Sextil Puºcariu direcþia dicþionarului. De la Philippide au rãmas cîteva sute de mii de fiºe, care au format baza materialã a redactãrii lucrãrii de cãtre colectivul condus de Puºcariu. Între 1907-1944, acesta tipãreºte trei volume ºi trei fascicule, care cuprind literele A-C, F-L, oprindu-se la cuvîntul lojniþã. La cel de-al cincilea episod al istoriei dicþionarului academic asistãm astãzi. Colectivele de lexicografi ale institutelor de lingvisticã din Bucureºti, Cluj ºi Iaºi continuã opera începutã ºi dusã sub conducerea lui Puºcariu pînã aproape de jumãtate. Pînã în prezent, au apãrut literele M, N, O, P, R, S, ª, T, Þ, V. Pentru completarea tabloului, trebuie adãugate aici, deºi nu au caracter general ºi istoric, Dicþionarul limbii române contemporane (vol. I-IV, 1955-1957), Dicþionarul limbii române moderne (1958) ºi Dicþionarul explicativ al limbii române (1975, 1996). Elaborat la sfîrºitul unei perioade de activitate ºtiinþificã ºi literarã extraordinar de bogatã a autorului, Etymologicul, faþã de care s-a manifestat întotdeauna o admiraþie fãrã margini, nu este un dicþionar obiºnuit ºi nici o enciclopedie în sensul strict al cuvîntului, dicþionarul ºi enciclopedia subsumîndu-se, ca pãrþi ale întregului, în cuprinsul lucrãrii. Pentru Hasdeu, „un dicþionar e dator, dupã putinþã, a-ºi împinge cercetãrile pînã la acea margine extremã, cãci þinta lui, în starea actualã a ºtiinþei, este de a ne împãrtãºi în istoria fiecãrui cuvînt genezea totalã a unei asociaþiuni de idei” (II, p. XV-XVI). Dicþionarul trebuie sã cuprindã, dupã concepþia lui, un vast tezaur de cunoºtinþe privind cultura materialã ºi spiritualã a poporului. De aceea, în EMR lingvistica (cu multele ei ramuri) ºi filologia se regãsesc laolaltã cu disciplinele înrudite cu ele: istoria, literatura, folclorul, sociologia, dreptul, istoria religiilor ºi a miturilor etc., toate acestea punînd în evidenþã specificul cultural ºi de civilizaþie al poporului român. În concepþia lui Hasdeu, lingvistica este ºtiinþa cu mijloacele cãreia se pot studia formele, oricît de îndepãrtate în trecut, ale vieþii poporului, deci este o ºtiinþã necesarã tuturor disciplinelor umaniste. Dicþionarul include în sfera lui gramatica, fonetica ºi folclorul, prin acesta din urmã înþelegîndu-se „întregul trai prezinte ºi trecut al unui popor, viaþa lui materialã ºi moralã în treptata-i desfãºurare, cu toate ale ei multe ºi mãrunte” (II, p. XV).

6

INTRODUCERE
Pe scurt, EMR îºi propunea sã fie un dicþionar explicativ ºi etimologic al numelor comune ºi proprii, un repertoriu complet de foneme, elemente derivative ºi forme gramaticale, studiate sincronic ºi diacronic, ºi o vastã colecþie de folclor ºi material etnografic întocmitã sub pretextul tematic al cuvintelor-titlu. Se adaugã aci, în puterea aceluiaºi pretext, studii teoretice de istorie, literaturã popularã ºi etnografie. Dupã cum se vede, lucrarea, unicã în felul ei, este aºezatã pe principii atît de largi, încît a o judeca dupã criterii strict lexicografice corespunde unei viziuni critice unilaterale. Hasdeu e refractar la tehnicismul ºi disciplina rigidã pe care le implicã lexicografia. Laturile atît de variate ale formaþiei lui intelectuale se întrunesc în sinteza acestei opere. Articolele Dicþionarului sînt elaborãri ºtiinþifice ºi de literaturã în acelaºi timp; savantul ºi literatul conlucreazã. Bogãþia informaþiei ºi capacitatea de asociere a cunoºtinþelor din cele mai diferite domenii ale ºtiinþelor umaniste, jocul ordonat al unei fantezii uimitoare, care îºi întinde aripile pe întreaga istorie a culturii ºi civilizaþiei noastre, fac dovada unui spirit genial ajuns în pragul de sus al dezvoltãrii sale. Cele trei volume ale Dicþionarului sînt însoþite de studii introductive care se leagã, prin conþinutul lor, de ansamblul operei. Cele din fruntea vol. I ºi al II-lea: Ce este etimologia? Cum se amestecã limbile? În ce constã fizionomia unei limbi? ºi Dicþionare ºi dicþionare sînt expuneri ale cîtorva principii de metodã în lingvisticã pe care Hasdeu le-a aplicat la Dicþionar. Aceste principii, menite „a arunca o luminã metodologicã asupra întregii opere”, cum se exprima autorul însuºi, explicã într-un fel specificul Dicþionarului. De aceea, o prezentare generalã a lor, o datã cu modul aplicãrii practice la faptele din Dicþionar, ne apare ca necesarã. Strat ºi substrat. Genealogia popoarelor balcanice, studiu cu care se deschide vol. al III-lea, este o investigaþie istorico-lingvisticã privind formarea popoarelor ºi a limbilor balcanice (inclusiv a dialectelor româneºti din sudul Dunãrii). Materia Dicþionarului se raportã, metodologic, la acest studiu prin latura etimologicã ºi prin sensul influenþelor. Cercetînd lista de cuvinte înregistrate în EMR, constatãm mai întîi cã, cu unele excepþii, neologismele nu figureazã în Etymologicum, deºi acestea constituiau un fond uriaº în lexicul românei din secolul al XlX-lea. Ignorarea sectorului neologic, care caracterizeazã aspectul modern al românei literare, e temeinic motivatã de intenþia autorului, expusã deja în prefaþã, de a-ºi limita cercetarea la vocabularul strict popular (comun, regional, arhaic), singurul interesant, dupã el, pentru istoria culturii ºi a civilizaþiei noastre populare (aºa cum se reflectã acestea în limbã). De altfel ºi alþi lexicologi (Cihac, Tiktin) au exclus neologismele din obiectul preocupãrilor lor, deci e vorba de un curent mai larg, determinat, foarte probabil, de o orientare generalã a culturii noastre umaniste de atunci spre istorie ºi folclor. Interesul pentru autohtonism, instituit, teoretic, încã înainte de revoluþia de la 1848, devenise deja o tradiþie. Existã însã în Dicþionar o mulþime de cuvinte neogreceºti pãtrunse în limbã mai ales în cursul secolului al XVIII-lea (anaforà, anaforã, anagnost, anerisesc, anost, apelpisesc etc.), cãrora Hasdeu le acordã atenþie deosebitã, mai ales cã multe dintre ele dispãruserã din limbã o datã cu obiectele ºi noþiunile pe care le denumeau. Cu toatã rezerva faþã de neologisme, Hasdeu a admis totuºi în dicþionarul sãu un numãr foarte restrîns de elemente romanice care pãtrunseserã direct sau prin intermediul limbilor rusã ºi neogreacã în cursul secolului al XVIII-lea ºi la începutul celui de-al XIX-lea. Unele dintre acestea ajunseserã deja populare pe la 1880, ceea ce justificã prezenþa lor în Dicþionar. Fiind puþine ca numãr, le înºirãm aici: ambrã (din franc.),

7

INTRODUCERE
americã, anglie (nume de þesãturi), amor, articul, asalt (din ital.), apalt „fermage” (din ital.), bagatelã (din franc., ital.), baghiunetã (var. a lui baionetã, din franc. prin rusã sau polonã), balã „balle, ballot” (din ital.), bandã „crampon de fer” (din germanã, direct sau prin mijlocire francezã ori italianã), bariz (din franc.), baston (din ital.), batalion (din ital. prin rusã), batistã (din franc.). Am notat în parantezã limba de origine indicatã de Hasdeu. Ca ºi în cazul împrumuturilor neogreceºti, ºi de data aceasta autorul face menþiuni utile în legãturã cu epoca ºi împrejurãrile istorice în care au pãtruns în românã. La baghiunetã ºi batalion de exemplu, aratã cã fac parte dintr-o întreagã terminologie militarã constituitã sub influenþa rusã. Bariz ºi batistã, introduse prin comerþ, s-au rãspîndit mult în graiurile populare. Dacã terminologia tehnicã savantã, compusã din neologisme avînd de regulã o circulaþie internaþionalã, este complet ignoratã în Dicþionar, în schimb termenii tehnici populari, în bunã parte arhaici sau dialectali, se bucurã de o înregistrare abundentã, cãci aceºtia reprezintã, dupã cum se ºtie, un mijloc foarte important de elucidare a unor aspecte vechi de civilizaþie popularã. Vocabularul tehnic autohton îl preocupase pe Hasdeu încã înainte de începerea lucrãrilor la Dicþionar. Sînt bine cunoscute studiile sale asupra originilor agriculturii, pãstoritului ºi viniculturii la români, publicate în numere din 1874 ale Columnei lui Traian ºi în care se repartizeazã pe surse etimologice vocabularul specific al acestor domenii. Hasdeu a arãtat cel dintîi cã terminologia noastrã pãstoreascã este preponderent latinã ºi dacã, dupã cum cea legatã de agriculturã conþine un foarte însemnat fond de provenienþã slavã. Prezenþa în cantitate mare a vocabularului tehnic popular în EMR corespunde, deci, atît concepþiei generale a autorului asupra caracterului Dicþionarului, cît ºi preocupãrilor sale speciale de onomasiologie. Indicaþiile privind poziþia particularã a acestor termeni în raport cu limba literarã a vremii permit reconstituirea unui mare numãr de domenii terminologice: botanicã (alior, acriº), zoologie (albiºor), agriculturã (amãrunþesc), creºterea vitelor (ales, s.m.), viniculturã (afumatã, s.f.), industrie casnicã (alesãturã), medicinã popularã (albeaþã, acrum), vînãtoare (barac, alemesc), comerþ (agem(3)), minerit (bãiesc, vb.), militãrie (balimez, vb.), coregrafie (alivenci, agãnãu), arhitecturã (alaº), arheologie (advare, s.n. pl.), religie, teologie (Adormire, amvon, aghiasmã), mitologie (alã), muzicã (agem(4)) etc. Mulþi dintre termenii de acest fel, ilustraþi prin numeroase citate alese în special din rãspunsurile la chestionar, sînt însoþiþi de ample descrieri ale obiectelor, însuºirilor ºi acþiunilor pe care le denumesc. În cadrul articolelor consacrate acestora, se dau informaþii bogate ºi se reproduc texte, unele foarte lungi, privind tot felul de ocupaþii ºi meºteºuguri populare. De exemplu, se aratã, cu amãnunte, cum se argãsesc pieile de vulpe, de lup, de nurcã, cum se þese pînza de cînepã în argea, cum se domesticesc albinele, cum se vînau altãdatã puii de ºoim (alemesc, vb.), cum se treierã grîul, cum se cultivã viþa de vie, cum se preparã caºul, cum se întrebuinþeazã buruienile ºi alte plante medicinale în leacuri populare, în descîntece ºi în vrãji. Alþi termeni sînt prilej de descriere amãnunþitã a dansurilor ºi jocurilor de copii, a pãrþilor componente ale casei, morii, plugului, rãzboiului de þesut, stînii, a speciilor de plante etc. Din întreaga operã se degajã un interes excepþional pentru terminologia tehnicã ºi, prin aceasta, pentru formele strãvechi ale civilizaþiei rurale româneºti. Cuvîntul-titlu este pentru Hasdeu un prilej de a pãtrunde în adîncurile întunecoase ale istoriei, de a reconstitui, prin corelarea datelor reale ºi prin completarea, cu propria sa imaginaþie, a golurilor documentaþiei, formele îndepãrtate ale vieþii noastre materiale ºi spirituale.

8

INTRODUCERE
Cuvintele dispãrute din grai alcãtuiesc o cantitate însemnatã din totalul materialului lexical înregistrat. Preferinþele autorului, mãrturisite deja în prefaþã, sînt îndreptate permanent spre vocabularul arhaic, excerptat din textele vechi de limbã românã: „Lucrarea […] nu va avea în vedere anume limba românã literarã de astãzi, ci mai ales limba cea veche ºi graiul actual al poporului cu diverginþele sale dialectale” (I, p. VI). La multe cuvinte care aparþin fondului învechit se face menþiunea directã cã au ieºit din uz: acur „accourir”, acicea adv., adãvãsesc „dépenser, exténuer”, adint „être attentif”, d-afetea „gratis”, d-afirea „éminent, distingué”, a-greaþã „à grand peine”, albugine, alboare, alegînd adv., alem s.n., aleº adv., amãgeu etc. Altele, destul de numeroase, nu poartã indicaþia specialã cã sînt arhaisme, dar sensurile lor sînt ilustrate exclusiv prin citate din textele vechi, ceea ce însemneazã cã Hasdeu însuºi le considera ca atare. ªi din punctul de vedere al puterii de circulaþie se face o distincþie care trebuie luatã în consideraþie: unele cuvinte au în limba veche o circulaþie generalã, restrînsã în epoca modernã la zone dialectale periferice. Dacã pentru faza arhaicã a limbii citatele puteau fi gãsite în texte aparþinînd tuturor provinciilor româneºti, în schimb, pentru stadiul mai nou al acesteia, atestãrile provin doar din unele graiuri. Procesul lent de dispariþie a unui cuvînt, prin refugierea mai întîi în ariile mai depãrtate de centrul inovator sau în producþiile folclorice, cu o limbã conservatoare prin excelenþã, poate fi ilustrat cu numeroase exemple din Etymologicum. O bunã parte din imensul material înregistrat în EMR provine din rãspunsurile obþinute prin originala anchetã dialectalã întreprinsã de Hasdeu cu ajutorul intelectualilor din sate ºi tîrguri. Cercetarea cu un chestionar tematic a graiurilor locale îl situeazã pe marele învãþat printre promotorii geografiei lingvistice, dicþionarul sãu fiind prima operã lexicograficã în care se valorificã din plin rezultatele unei investigaþii, ºtiinþific organizate, în structura ramurilor teritoriale ale limbii noastre. Ideea anchetelor dialectale se nãscuse, desigur, din interesul special pentru variatele aspecte ale folclorului ºi, implicit, ale limbii populare. Cu aproape un sfert de secol înainte de publicarea celei dintîi opere de geografie lingvisticã, Atlasul lui Gilliéron, Hasdeu intuise ideea imposibilitãþii trasãrii unor limite fixe între unitãþile dialectale principale ale limbii: „Orice mapã geograficã implicã rezerva fluctuaþiunilor terminale; centrul fiecãrui dialect e pronunþat, hotarele sînt echivoce” (Principii de linguisticã, în CB, III, Anexe, p. 59). De aceea, prin chestionarul sãu, a urmãrit culegerea de material de limbã vorbitã dintr-o reþea foarte deasã de puncte, de peste 700 (cele mai multe din Moldova, Muntenia ºi Oltenia). În felul acesta, faptul particular de limbã putea fi localizat cu mare exactitate. Hasdeu ajunsese ºi la ideea cã dialectele ºi graiurile se disting nu atît prin elemente de vocabular sau de morfologie, cît mai ales prin trãsãturi fonetice, acestea din urmã avînd avantajul cã se repetã într-un numãr mare de cazuri. Acesta este ºi rostul în chestionar al abundenþei de întrebãri privitoare la foneticã. Publicat în cadrul prefeþei la Dicþionar, chestionarul este alcãtuit din 206 întrebãri repartizate astfel: 46 de foneticã, 3 de gramaticã, 86 de lexic ºi 71 în legãturã cu diferite obiceiuri, credinþe, practici populare etc. Cele din prima categorie, redactate simplu, ca toate celelalte, au în vedere mai ales posibilitatea conservãrii în graiuri a unor fonetisme vechi ca: rotacismul, l ºi n în poziþie moale, i plenison la pluralul masculinelor, diftongul ea în tipul leage, -u final în omu ºi

9

INTRODUCERE
facu, en în cuvente, africata dz, distincþia r- rr, palatalizarea labialelor (fenomen strãvechi, dupã Hasdeu) etc. Întrebãrile de gramaticã se referã la repetarea dupã verb a pronumelui conjunct ca obiect direct sau indirect (l-am vãzutu-l, i-am datu-i), la construcþiile de aparent dezacord de tipul oamenii merge ºi la formele de plural ale substantivului mînã. Întrebãrile de lexic cer întocmirea unor liste de terminologie localã privind cele mai variate aspecte ale universului vieþii omului simplu: fauna, flora, mineralele, conformaþiile naturii, fracþiunile timpului, ocupaþiile, uneltele, jocurile, cîntecele, relaþiile sociale etc. Aproape fiecare întrebare de lexic îmbrãþiºeazã larg un întreg domeniu terminologic, ca de exemplu: „cum se numesc deosebitele unelte sau scule de plugãrie?” ori „cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la ciobãnie, bunãoarã felurile de locuinþã ciobãneascã, uneltele obicinuite de cãtrã ciobani, vorbe despre pãºiune, despre brînzeturi ºi lãpturi cu felurile lor ºi cu chipul de a le face?” În sfîrºit, ultima parte de întrebãri se referã la viaþa psihicã a poporului, adicã la superstiþii, credinþe, obiceiuri, tradiþii, legende, sãrbãtori, astronomie popularã etc. ªi aceste întrebãri vizeazã conservatismul formelor vechi de manifestare spiritualã a poporului. Prin chestionarul sãu, cu o tematicã atît de vastã, Hasdeu preconiza o explorare aproape radicalã a limbajului popular ºi a folclorului (în sensul larg al termenului), care nu putea fi realizatã decît cu ajutorul unor corespondenþi culþi (preoþi ºi învãþãtori), nãscuþi ºi trãiþi în sate sau în tîrguri, vorbitori atît ai graiurilor locale cît ºi ai limbii literare, familiarizaþi cu îndeletnicirile rurale ºi adînc cunoscãtori ai vieþii spirituale populare. Hasdeu a presupus la corespondenþii sãi capacitatea de a distinge ei singuri între ceea ce este local ºi ceea ce este general popular sau literar. Rezultatele acestei anchete, însumînd un material imens, se pãstreazã, dupã cum se ºtie, la Academia Românã ºi sînt valorificate de lexicografii de astãzi. Materialul folcloric ºi etnografic, excepþional de interesant, îºi aºteaptã încã cercetãtorii ºi editorii. O caracteristicã de seamã a Etymologicului este apelul permanent la datele dialectologiei. Afarã de faptele materiale de grai, multe dintre ele înregistrate ºi în atlasele ºi monografiile ulterioare, în paginile acestei opere sînt puse ºi, uneori, bine soluþionate, problemele teoretice fundamentale ale dialectologiei noastre. Astfel, încã înainte de Densusianu, Hasdeu a stabilit identitãþi lingvistice între bãnãþeni ºi istroromâni (v. Bãnat), arãtînd cã aceºtia din urmã au emigrat din zona de vest a teritoriului dacoromân (idee emisã încã din 1872, în introducerea la Vocabularul istriano-român al lui Ion Maiorescu, publicat de Hasdeu în Columna lui Traian). Tot el a arãtat cã la venirea ungurilor o ramurã de români din vest a fost împinsã spre Moravia ºi cã absenþa elementelor ungureºti din dialectele populaþiei româneºti din sudul Dunãrii e o dovadã cã aceasta, la începutul mileniului nostru, se desprinsese deja de trunchiul român comun. Reconstrucþia românei comune poate fi realizatã numai prin comparaþie interdialectalã. De asemenea, Hasdeu a relevat asemãnãrile mari între graiurile din Banat ºi cele din Moldova: „Existã alte puncturi, vocalice, consonantice ºi chiar morfologice, în cari graiul bãnãþenesc se întîlneºte cu al moldovenilor, ca ºi cînd moldovenii, în specie cei de la nord, ar fi o veche migraþiune de la Timiº prin þara Criºului ºi prin Maramurãº, contopitã apoi în Moldova de mijloc cu un curent sudic oltenesc” (v. Bãnat). Din Dicþionar rezultã ºi concepþia lui asupra repartiþiei dialectale a dacoromânei, concepþie care corespunde, în linii generale, cu a dialectologilor de astãzi. Se observã uºor cã

10

INTRODUCERE
localizãrile cele mai frecvente ale termenilor regionali (cuvinte-titlu sau sinonimele acestora), ale unor sensuri secundare ºi construcþii sintactice, ori ale particularitãþilor fonetice se fac la graiurile din Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat, Munþii Apuseni ºi, mai rar, din Maramureº, ariile principalelor noastre unitãþi dialectale corespunzînd, în general, provinciilor istorice româneºti. Subdialectul din Banat este descris complet (dupã Enea Hodoº, Poezii poporale, Caransebeº, 1892, p. 3-9). De vorbirea bãnãþenilor ºi a moþilor s-a ocupat ºi în lucrãri special consacrate acestora. În cuprinsul diverselor articole din Dicþionar, particularitãþile celorlalte graiuri sînt rãspîndite cu dãrnicie. Referirile la vorbirea din Oltenia sînt de o frecvenþã frapantã. Bizuindu-se pe comunicãrile corespondenþilor, autorul localizeazã elementele regionale cu cea mai mare exactitate, mergînd de multe ori pînã la indicarea precisã a satului în care apar, face distincþii de grai pe sexe, pe generaþii, pe pãturi sociale sau culturale, ca ºi cum s-ar conforma rigiditãþii ºtiinþifice impuse de procedeele anchetelor dialectale directe de astãzi. De exemplu rãspîndirea fenomenului palatalizãrii labialelor, pe care îl urmãreºte în detalii pe baza rãspunsurilor la chestionar, se înfãþiºeazã în paginile lui Hasdeu (vol. III, sub B) întocmai ca pe o hartã de atlas. În întregul Dicþionar sînt nenumãrate elementele de limbã, vechi sau noi, ca ºi cele de folclor ºi de etnografie, care, prin trãsãturile regionale care le marcheazã, se preteazã la cartografiere. Cu titluri aparte, figureazã în EMR ºi cîteva cuvinte din dialectele sud-dunãrene, cuvinte de origine latinã ºi presupuse ca generale în româna comunã, de ex. arom. abeare, (d-)adun adv., amãreaþã, alunariu, banã (care nu e latin, cum crede Hasdeu, ci albanez tîrziu) etc. În cuprinsul articolelor consacrate mai ales cuvintelor fundamentale, sînt trecute ºi formele aromâne ºi istroromâne (de ex. sub abat, acaþ, acopãr etc.). De asemenea, corespondentele sudice sînt invocate ori de cîte ori e nevoie pentru explicarea evoluþiilor fonetice, gramaticale sau semantice, ori pentru reconstrucþia unei forme în româna comunã. Numãrul acestora este, în tot Dicþionarul, foarte mare, ceea ce înseamnã cã autorul a avut în vedere din capul locului elementul popular (mai ales latin) comun tuturor ramurilor de români. Un alt sector al vocabularului care a atras de timpuriu atenþia lui Hasdeu îl formeazã numele proprii. În repetate rînduri el a stãruit asupra importanþei acestora pentru istorie. În EMR, numele proprii care reprezintã cap de articol sînt în numãr de circa douã sute, repartizate aproximativ egal la cele douã mari grupuri esenþiale: nume de persoane ºi toponimice. Se întîlnesc nume de familii ilustre ºi de personalitãþi remarcabile din istoria noastrã (Arbure, Balº, Basarabã, Baºotã, Bãlãceanu, Bãlcescu, Bãleanu etc.), nume de familie ºi de botez extrase din documente vechi, nume biblice, nume de persoane legate de mituri, de credinþe populare strãvechi, religioase sau pãgîne, nume de sãrbãtori populare, de personaje din producþiile folclorice (basme, legende, descîntece, vrãji) etc. Iatã cîteva dintre acestea: Adam, Aguº, Aghiuþã, Albul, Aleodor, Aleargã-cale, Alexie, Alimoº, Alion, Andrea, Andrei, Antãnãsii, Arap-Alb, Sfîntu-Aºteaptã, Avestiþa, Avram, Baba-Novac, Barbã-Cot etc. Din toponimie, remarcãm nume de sate (Adunaþi, Afumaþi, Alexeni, Alimpeºti, Amara, Atîrnaþi, Avereºti, Avrig, Bãbeni, Bãiþa, Bãinþi, Bãjeºti), de tîrguri ºi oraºe (Abrud, Agiud, Aiud, Arad, Azuga, Bacãu, Baia, Bãileºti), de provincii (Ardeal, Bãnat), de þãri ºi continente (Agem, America, Anadol, Aravia), de mînãstiri (Agapia, Agafton, Arnota, Aron-Vodã), de rîuri (Amaradia, Ampoi, Argeº, Arieº, Bahlui) etc.

11

INTRODUCERE
Din seria numelor proprii înregistrate în Dicþionar fac parte ºi cele care denumesc titlurile unor cãrþi religioase sau populare: Apostol, Acatist, Alexandria, Arghir. Aceste nume prilejuiesc autorului întinse discuþii despre cele mai vechi texte bisericeºti sau despre circulaþia cãrþilor populare. Lista numelor proprii depãºeºte cu mult cifra datã mai sus dacã þinem seama cã numeroase altele apar în cuprinsul articolelor numelor comune de la care s-au format. De exemplu sub bade, badiu, bãlan, barzã, barbã etc. sînt notate ºi numele de persoanã provenite din acestea, dupã cum sub albinã, babã, baci, bade, baltã, bahnã etc. apar ºi numele de localitãþi denumite astfel sau derivate de la ele. Lista creºte încã dacã adãugãm numele de familie provenite din nume de botez ºi tratate sub titlurile acestora din urmã, precum ºi numele de locuri formate din nume de persoane ºi prezentate laolaltã (de ex. Adamescu, Adamoiu, Adamache, Adameºti, Adam etc.). Unele nume proprii reprezintã de fapt titlurile unor lungi articole de istorie româneascã, cu investigaþii stãruitoare în documente ºi texte vechi. La numele de persoane de exemplu, se întocmesc adesea arbori genealogici (Balº, Bãlãceanu), se insistã asupra poziþiei sociale, politice, culturale a persoanelor respective (voievozi, dregãtori, conducãtori de oºti, mari boieri), asupra implicaþiilor acestora în desfãºurarea unor evenimente din istoria naþionalã (Basarabã, Bãleanu etc.). La cele aparþinînd folclorului ºi etnografiei, se descriu diferite obiceiuri, credinþe, practici populare strãvechi sau se studiazã personajele, se urmãresc motivele în filiaþia sau interferenþa lor, se presupun influenþe. Comparaþiile ºi asocierile se bazeazã pe cunoºtinþe vaste asupra folclorului ºi mitologiei popoarelor vecine sau romanice, nordice, orientale, ca ºi a mitologiei lumii antice. Nu mai puþin importante sînt numele legate de sate, oraºe, mînãstiri, provincii, care, de asemenea, sînt cercetate în contextul istoriei, arãtîndu-se rolul pe care acestea l-au jucat în dezvoltarea economicã, politicã ºi culturalã de-a lungul secolelor. Despre Bacãu de exemplu, se scrie cã pe la 1400 era un oraº deja întemeiat, în plinã înflorire sub Alexandru cel Bun, cã fusese reºedinþã domneascã ºi apoi episcopalã, oraº comercial ºi punct de vamã. La mînãstirea Agapia, fondatã în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, se aflau – zice Hasdeu – „o mulþime de manuscrise slavice ºi româneºti, unele foarte interesante.” Exemplele de acest fel se pot înmulþi. De un interes excepþional pentru istorie sînt ºi unele nume comune. Astfel ban(1) este un veritabil studiu asupra istoricului bãniei olteneºti, ban(2), o istorie a numismaticii noastre, baºtinã, un întins articol despre dreptul feudal din Þãrile Române etc. Potrivit concepþiei cã Dicþionarul trebuie sã înregistreze toate elementele limbii, au fost incluse ºi articolele consacrate morfemelor lexicale derivative. Introducerea unui numãr relativ mare de sufixe este un prilej pentru autor de a stabili etimologia a numeroase cuvinte care se ordoneazã în serii de derivate unitare. Sînt tratate sub titluri separate sufixele: -ac, -achi, -aci, -àdia, -ag, -ai, -alã, -ame, -an, -ar, -are, -àreþ, -ariþã, -astru, -aº, -at, -atec, -aþ, -ãu. Procedeul de cercetare a sufixelor nu diferã, în esenþã, de al lingviºtilor de astãzi. Hasdeu precizeazã etimologia ºi valorile sufixelor, deosebeºte cuvintele moºtenite sau împrumutate, cu care ni s-a transmis sufixul, de cele derivate pe teren românesc, separã cuvintele derivate de cele a cãror finalã se identificã fonetic cu sufixul, categoriseºte semantic ºi morfologic cuvintele care stau la baza derivatelor, face aprecieri asupra productivitãþii sufixelor, observã variantele (de ex. -er în sãbier, pivnicer este

12

INTRODUCERE
varianta lui -ar). Exemplele aduse în discuþie sînt în numãr considerabil, ceea ce dovedeºte cã Hasdeu nu a minimalizat posibilitãþile limbii noastre de a-ºi crea cuvinte noi prin mijloace interne. În afarã de sufixele examinate în articole speciale, multe altele sînt expuse la cuvintele derivate sau la cele care au la finalã un segment identic din punct de vedere fonetic cu un sufix. De exemplu, sub baniþã aminteºte de suf. -iþã, sub baºardinã, de suf. -inã, sub Baºotã, de suf. -otã, obiºnuit la nume de familie, sub bãboi, de suf. augmentativ -oi, sub Bãcilã, de suf. -ilã, frecvent la nume de persoane (Buºilã, Bãdilã, Frãþilã, Murgilã, Zorilã). Despre suf. -zã (v. Barba-Cot), comparabil cu alb. -zë, afirmã cã e moºtenit de la daci, în cuvinte ca: pupãzã, coacãzã, speteazã, cintezã, spînz, mînz. De origine autohtonã considerã ºi sufixele -ac (cu probabilitate), -oma (în avaloma, avidoma, hojma), -man. Trebuie adãugat, în sfîrºit, cã la numeroase cuvinte-titlu întocmeºte lista derivatelor formate din acestea, ca de exemplu seria de diminutive a lui bade, derivatele onomastice constituite pe baza numelui de persoanã Bale, familia de cuvinte a lui barã etc. În concluzie, Hasdeu a realizat în Etymologicul sãu o operaþie de sintezã asupra formãrii cuvintelor, pornind de la elementul formal comun seriilor de derivate. Fãrã îndoialã cã dacã opera ar fi fost completã am fi avut, încã de atunci, un veritabil tratat de formare a cuvintelor în româneºte. Ca prefixe sînt înregistrate: ac-, ad-, arhi-, baº-. Sub ac- trateazã reflexele româneºti ale deicticului latin ecce- (eccum) în: acel, acest, acum, acãtare, iar sub ad- urmãreºte compusele cu lat. ad moºtenite: afum, alung, adaog, adun, adevãr, adãpost. Arhi- ºi baºsînt pseudoprefixe. Cel dintîi, de origine neogreacã, apare în titulatura ierarhicã bisericeascã (arhiepiscop, arhipãstor) ºi la superlativul unor adjective (arhiplin), celãlalt, de provenienþã turcã, dispãrut de multã vreme, denumea ranguri boiereºti în statul feudal (baº-ciohodar, baº-ceauº). În EMR figureazã ºi circa 120 de cuvinte compuse, unele tratate ca cuvinte-titlu, iar altele în cadrul articolelor elementelor componente de bazã, la locul lor alfabetic fãcîndu-se numai trimiterea. Cele mai multe sînt locuþiuni adverbiale populare sau arhaice, constituite dintr-un substantiv sau adverb ºi prepoziþia a sau d(e)-a: a-timp, a-mînã, a-mijloc, d-a mirarea, de-a surda, d-a ruptul calului, a-ochi etc. Dintre substantive, mai frecvente sînt denumirile botanice: asudul-calului, aiul-ºarpelui, aiul ursului, aiul-cioarei, acriº-pãsãresc, barba-împãratului, barba-lui-Aron, alunã-de-pãmînt, sau folclorice ºi mitologice: Aleargã-cale, Agerul-pãmîntului, Baba-Coaja, Statu-palmã-barbã-cot, argint-viu, apã-moartã, apã-vie. Sînt de remarcat ºi cîteva compuse verbale arhaice cu ainte (calcuri efectuate în limba textelor vechi): ainte-apuc, ainte-pomenesc, ainte-pun, ainte-vãd, interjecþia araca-n de mine ºi altele. Numãrul compuselor e mult mai mare dacã luãm în seamã ºi pe cele care apar sub titlurile cuvintelor simple ºi au la iniþiala primului element component alt sunet decît a sau b. De exemplu, la babã figureazã ºi nume de plante ca: dinþii-babei, colþul-babei, urechea-babei etc. Lista de cuvinte a EMR pune o problemã specialã în legãturã cu omonimele. Cele distinse prin etimologie sînt date în articole separate, ca de exemplu ar (verb, sufix ºi pers. a III-a sg. a vb. auxiliar avea la optativ), acaþ (substantiv ºi verb), acar (în acar-cã, acar-ce ºi subst.), ad (prefix ºi substantiv învechit).

13

INTRODUCERE
Regula este extinsã ºi la valorile gramaticale, uneori ºi semantice, ale aceluiaºi cuvînt. De exemplu abanos formeazã douã articole, ca substantiv ºi ca adverb, adînc figureazã sub patru titluri, ca adjectiv, adverb, substantiv ºi verb, Adam e tratat de trei ori, ca nume biblic ºi mitologic, ca nume de persoanã ºi ca toponimic, apãs, de douã ori, ca verb ºi ca substantiv, aprins, de trei ori, ca adjectiv ºi ca substantiv (de douã ori, cu sensuri diferite). Substantivul albeaþã apare sub patru titluri, dupã sensurile deosebite, apã este de ºase ori cap de articol (plus un plural ape ºi ºapte compuse pe baza lui apã). Exemplele de acest fel sînt nenumãrate. Sînt însã ºi cazuri cînd aceastã separaþie nu se face: adevãrat, ca adj. ºi adv., reprezintã un singur cap de articol (dar adj. ºi adv. adevãr sînt separate). Procedeul de tehnicã lexicograficã de a constitui mai multe articole pentru acelaºi cuvînt în funcþie de apartenenþa lui la clase morfologice diferite sau în funcþie de accepþiunile terminologice deosebite (nume comun, nume de persoanã, topic, tehnic), nu trebuie considerat o limitã a Dicþionarului. Hasdeu urmãreºte modalitatea internã de îmbogãþire a vocabularului atît prin schimbarea clasei gramaticale cît ºi prin interferenþa sectoarelor lexicale, în special a terminologiilor tehnice. Aceste false omonime sînt legate între ele prin indicaþia cifricã de la umãrul stîng al titlului ºi prin trimiterile pentru etimologie ºi pentru numeroase precizãri de descriere la cuvîntul de bazã. De exemplu la arici(1) „hérisson” se aratã cã din el descind ºi cele opt înþelesuri secundare (numerotate de la 2 la 9), care formeazã titluri aparte, fiind însoþite ºi de trimiterea la sensul fundamental. La adjectivul apoi, din limba veche, se explicã provenienþa lui din adverbul apoi, amîndouã cu titluri separate. Aproape în toate cazurile similare Hasdeu procedeazã în felul acesta, încît cuvintele în discuþie nu apar izolate nici gramatical, nici semantic, nici etimologic. De aceea, obiecþia cã prin acest procedeu s-ar fi încãlcat principiul istoric în organizarea materialului lexical nu este de loc întemeiatã. Întotdeauna cititorului i se oferã suficiente elemente pentru a-ºi imagina locul exact pe care-l ocupã cuvîntul în cadrul familiei din care face parte. E potrivit sã facem aici o observaþie specialã în legãturã cu cantitatea de cuvinte din EMR. Din cauza absenþei neologismelor, aceasta este, evident, mai redusã faþã de volumul celor înregistrate în dicþionarul lui Puºcariu. Lista totalã e însã mult mai mare dacã avem în vedere faptul cã în Etymologicum, operã de lexicologie în primul rînd, sînt numeroase cuvinte care nu formeazã cap de articol dar, referindu-se la cele din titlu prin sinonimie, antonimie, etimologie, derivare, asociere contextualã etc., sînt supuse unor discuþii atît de largi încît depãºesc simplul rol de definire ºi explicare a celor din titlu. De exemplu sub an(1) autorul discutã ºi pe vãleat ºi pe mulþumesc, sub numele propriu Ana cerceteazã ºi pe Buziana, la apã-vie urmãreºte pe larg ºi pe apã-vioarã, la apoi aprofundeazã ºi pe înapoi, sub ba explicã ºi pe bai, sub baierã, pe pajurã, talisman, dezbãra, sub toponimicul Bãinþi vorbeºte, cu citate din cronici, ºi de numele de persoanã Bainski, la baºtinã se ocupã ºi de ohabã ºi uric, la batal, de vãtui ºi bãtãlãu etc. Ne întîmpinã, de asemenea, o cantitate impresionantã de cuvinte explicate numai etimologic, ca analogie pentru particularitãþile evoluþiei fonetice, gramaticale ºi semantice ale cuvintelor-titlu, ori ca exemplificare a unui tip de derivare. Astfel la suf. -ãiesc (la pers. I sing. a indicativului prezent a verbelor în -ãi) se înºirã peste optzeci de verbe, iar la -an se dau peste cincizeci de derivate cu acest sufix. O datã cu etimologia lui andrea(2), se noteazã ºi provenienþa cuvintelor ibric, ibriºin, surcea, vergea, ac, sulã, igliþã, mãtreaþã, mãturã, þandãrã, ºindrilã, bg. guberka.

14

INTRODUCERE
Prin urmare, lãsînd deoparte sinonimele (ºi alte cuvinte) folosite exclusiv pentru definire, putem spune cã totalitatea celor discutate, integral sau numai parþial, este copleºitor de mare. Hasdeu recurge la acest material lexical imens potrivit concepþiei sale de a studia cuvîntul-titlu în multiplele relaþii pe care acesta le contracteazã cu alte cuvinte. Trecînd acum la examinarea structurii1 articolelor din Etymologicum, trebuie arãtat mai întîi cã a supune redactarea lui Hasdeu unei analize minuþioase în spiritul exigenþei tehnicii lexicografiei de astãzi contravine intenþiei lui de a realiza cu acest dicþionar „cartea de lecturã cea mai rãspînditã, cea mai atrãgãtoare”, eliberatã de laconismul abreviaþiilor, de stilul tehnicist al dicþionarelor obiºnuite, o carte în care faptele de limbã sã fie ºi un prilej de a discuta despre întregul trai, trecut ºi prezinte, al poporului. „Orice cuvînt – zice Hasdeu – oglindeºte un lucru, o fiinþã, o idee, o datinã; aceste lucruri, aceste fiinþe, aceste idei, aceste datine, eu m-am încercat ºi mã încerc a le apuca cîne-cîneºte din ieri ºi din astãzi al poporului român; dar, pentru ca ele cu adevãrat sã nu fie perdute, pentru ca sã poatã rodi cu îmbelºugare în brazdele cele adînci ale zilei de mîine, mã tem a le da seci, sarbede, retezate, ci m-am silit ºi mã voi sili a le aduce palpitînde de viaþã pe ogorul neamului românesc” (II, p. XVIII). Prin urmare, opera aceasta trebuie judecatã prin ea însãºi, ca un caz unic în istoria dicþionarelor. Raportarea ei la alte lucrãri lexicografice este, din multe puncte de vedere, nu numai nemotivatã, dar ºi ineficientã. Aglomerarea de fapte extralingvistice nu este o „lacunã” a Dicþionarului, ci un scop pe care, cu toatã conºtiinþa, Hasdeu l-a urmãrit printr-o muncã titanicã ºi o nemaiîntîlnitã pasiune. Libertãþile mari pe care autorul ºi le-a îngãduit în organizarea materialului lingvistic propriu-zis concordã întru totul cu modul de înfãþiºare a abundenþei de elemente extralingvistice (istorice, folclorice, etnografice etc.). Dacã spaþiul rezervat unor cuvinte este mai mare decît cel impus de gradul lor de importanþã în practica propriu-zisã a comunicãrii, faptul se justificã prin criterii cu totul particulare: etimologia, greu de soluþionat, a cuvintelor respective, importanþa lor excepþionalã în folclor, în istorie, în mitologie etc. Era, oare, mai utilã definiþia strict lexicograficã a basmului, urmatã de cîteva citate ºi de etimologie, care încheiau articolul, decît excelentul studiu de folclor pe care autorul îl elaboreazã în cele aproape ºaizeci de coloane sub pretextul acestui cuvînt-titlu? ªi apoi, cercetarea caracteristicilor, a speciilor etc. ale basmelor nu porneºte de la elementele care definesc noþiunea ca atare? Ordinea în care sînt dispuse pãrþile constituente ale articolelor este una din manifestãrile concepþiei de organizare liberã a materialului lexical. Astfel, partea etimologicã, tratatã de obicei la sfîrºitul articolului, în multe cazuri este elucidatã cãtre începutul lui. Definirea cuvîntului se face nu numai imediat dupã traducerea în francezã, ci, de multe ori, dupã sinonime sau între citate. Alteori se ignoreazã cu totul, rãmînînd în seama corespondentelor franceze, a sinonimelor sau a citatelor. Nici echivalenþele sau oponenþele semantice nu au un loc stabil. S-ar spune cã numãrul variantelor este foarte restrîns þinînd seama numai de cele care apar îndatã dupã titlu: bariz (ºi bariº, barij), basn (ºi basnu, basnã), dar în cuprinsul articolelor sînt menþionate numeroase altele, încît lista totalã nu e deloc sãracã: baºca (în art. ºi bascã), bazaconie (în art. ºi bezaconie ºi bozocoane), bãcuiaþã (în art. ºi masc.
Observaþii preþioase la Mircea Seche, Activitatea lexicograficã a lui B. P. Hasdeu, în vol. Schiþã de istorie a lexicografiei române, II, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1969, p. 9 º. u.
1

15

INTRODUCERE
bãcuieþ), bãlmãjesc (în art. ºi bãlmãgesc), bãltag (în art. ºi baltag, baltac), antihîrþ (ºi antehrîst, antihîrstu, antehîrs, antihîrs), aori (ºi aoria, aoare), apãrãtor (ºi apãrãtoriu), arbure (ºi arbor) etc. Partea explicativã a Etymologicului atrage atenþia în primul rînd prin bogãþia de sinonime. Acestea au rostul de a completa sau chiar de a suplini definiþia cuvîntului-titlu. Seriile sinonimice sînt uneori foarte lungi, ca de exemplu la bandraburã „cartof”, unde se înºirã, dupã Barcianu, 16 echivalenþe semantice regionale, ori la bahorniþã „femme depravée”, la care se citeazã, dupã Opincaru a lui Jipescu, 22 de sinonime. Adeseori se fac menþiuni privitoare la rãspîndirea teritorialã a sinonimelor, la originea, frecvenþa ºi valoarea lor stilisticã. Autorul insistã mereu ºi asupra diferenþelor de nuanþã dintre sinonime ºi cuvintele-titlu. De pildã, bãcsãilã e sinonim cu bãcsai ºi bãcsãios, dar se precizeazã cã are „o nuanþã mai ironicã datoritã sufixului intensiv -ilã”. La bãdiþã noteazã: „deminutiv din bade, mai desmierdãtor decît bãdicã ºi mai puþin decît bãdiºor, bãdiþã este mijlociu între amîndouã”. Despre bihã spune cã e „sinonim cu tãgadã, dar cu un înþeles mai puþin general”. În concurenþa dintre ele, unele sinonime dispar din limbã, cum s-a întîmplat cu pãnurã, alungat de aba, care, la rîndul sãu, cedeazã sub presiunea lui dimie (v. aba), sau cu bãiestrar, cuvînt vechi, pe care l-au înlocuit rîndaº ºi rîndaº de bucãtãrie. Cu frecvenþa unui adevãrat procedeu, Hasdeu alege citate, mai ales de limbã veche, în care cuvîntul din titlu sã figureze alãturi de sinonimul sãu. Asuprealã, de exemplu, apare, pe rînd, în acelaºi context cu strîmbãtate, nevoie, nãpaste, dodeialã, nãduºealã, armãºie, împresurare, cu care raportul de sinonimie e mai apropiat sau mai depãrtat. Celebra teorie a circulaþiei cuvintelor, formulatã de Hasdeu pentru prima oarã în istoria lingvisticii, îl reprezintã ca promotor al metodei statistice aplicate astãzi în cercetarea limbii. Elaborarea acestei teorii, a „limbii în circulaþiune”, cum o numea Hasdeu însuºi, a fost determinatã de statistica lexicalã pe origini întocmitã de Cihac ºi înfãþiºatã în prefaþa dicþionarului sãu etimologic. Potrivit acestei statistici, numãrul extrem de restrîns al elementelor latine din vocabularul românesc (1/5 în raport cu 2/5 slave, 1/5 turceºti ºi 1/5 de alte origini) intra în contradicþie evidentã cu caracterul general latin al gramaticii. O statisticã asemãnãtoare întocmise pentru englezã, în 1841, Thommerel, pe baza dicþionarului lui Robertson, constatînd cã elementele romanice sînt aproape de trei ori mai numeroase decît cele germanice. De aici nu trebuie trasã concluzia, susþine Hasdeu, cã engleza nu ar fi limbã germanicã, dupã cum statistica lui Cihac nu trebuie sã conducã la ideea cã româna nu ar fi limbã romanicã. Un cuvînt este cu atît mai bogat cu cît are o putere circulatorie mai activã ºi o bogãþie semanticã mai mare. În utilizarea concretã a limbii, un cuvînt polisemantic conteazã ca atîtea cuvinte cîte sensuri are; de asemenea, diferenþele de frecvenþã dintre cuvinte determinã distincþiile valorice dintre ele. În englezã, elementele germanice, iar în românã elementele latine sînt cele care au o importanþã covîrºitoare faþã de cele romanice, respectiv slave ori de alte origini. Hasdeu nu contestã, deci, faptul cã în românã sînt multe cuvinte nelatine întrebuinþate frecvent, dar în comparaþie cu cele de origine latinã acestea sînt totuºi în numãr redus: „Negreºit, slavismele la români ºi chiar turcismele nu sînt puþine; în c i r c u l a þ i u n e însã, adecã în activitatea cea vitalã a graiului românesc, în miºcarea cea organicã, ele se perd aproape cu desãvîrºire faþã cu latinisme” (I, p. LII).

16

INTRODUCERE
Fãrã sã nege rezultatele statisticii lui Cihac1, Hasdeu a dovedit însã în polemica sa cu acesta cã fizionomia realã a vocabularului se cunoaºte numai printr-o statisticã a unitãþilor lexicale diferenþiate prin valoarea de circulaþie. El a intuit astfel existenþa fondului principal lexical, constituit din cuvintele cele mai importante ºi de cea mai mare frecvenþã în vorbire. Acestea sînt, în românã, în mare majoritate, de origine latinã. Cercetãrile statistice ulterioare întreprinse cu metoda descoperitã, în esenþã, de Hasdeu îi dau dreptate întru totul. Astfel, în 1942, D. Macrea a arãtat cã în limba poeziilor antume ale lui Eminescu elementele latine apar în procent de 48,68%, cu o circulaþie de 83%, pe cînd cele slave în procent de 16,81%, cu o circulaþie de numai 6,93%.2 Mai tîrziu, Al. Graur a dovedit cã în fondul principal de cuvinte al românei procentul de elemente latine întrece aproape de douã ori ºi jumãtate pe al celor de provenienþã slavã. 3 Concepînd limba ca un sistem, „un tot armonios în care toate se aflã în cea mai strînsã corelaþiune” (I, p. XLIV), Hasdeu a extins „principiul circulaþiunii” la toate domeniile limbii: „Pretutindeni în linguisticã – scrie el – un ingredient întrebuinþat de 4 sau de 6 ori în intervalul d are o valoare utilã duplã sau triplã decît un ingredient identic întrebuinþat numai de 2 ori în acelaºi interval d. În acest mod, 100 de ingrediente, utilizate fiecare numai cîte 1 datã pe zi, valoreazã mai puþin decît 25 ingrediente utilizate fiecare de cîte 5 ori” (I, p. LVI). Remarcabile sînt observaþiile lui privind frecvenþa ºi distribuþia fonemelor, intuind astfel unele teze fundamentale ale lingvisticii structurale contemporane4: „La români sonul r […] se repetã cel puþin de 15 ori la fiecare 100 de consoane. Putem oare sã-i dãm aceeaºi valoare ca lui h, întrebuinþat de vro 2 ori la 150 de consoane? Ba chiar toate guturalele ºi palatalele la un loc: h, k, g, [= k’],  ºi j, deºi sînt 6 la numãr, totuºi circuleazã în limba românã mai puþin decît singurul r. Sã presupunem un moment cã circulaþiunea lui j ar fi la noi tot aºa de deasã ca a lui r, încît sã se zicã cu drept cuvînt: 1j = 1r; atunci însã tipul fonologic al graiului românesc ar fi cu desãvîrºire altceva, fãrã nici o asemãnare cu ceea ce este astãzi. În circulaþiune darã ºi iarãºi în circulaþiune se oglindeºte faþa cea fonicã, ca ºi cea gramaticalã, ca ºi cea lexicã a unei limbi” (I, p. LV-LVI). Aceste idei, de o puternicã originalitate ºi de importanþã capitalã pentru studierea limbii, sînt aplicate mereu la faptele înregistrate în Dicþionar. Deseori se indicã circulaþia activã a unor cuvinte, sensuri, forme ºi construcþii sintactice, în opoziþie cu prezenþa pasivã în limbã a altora, se precizeazã zonele dialectale, stilurile, aspectele limbii sau tipurile de texte în care circulã frecvent elementele discutate, se stabilesc proporþii în legãturã cu frecvenþa sinonimelor, se urmãreºte distribuþia, în anumite poziþii contextuale, a unor foneme, în general se încearcã, în limita informaþiilor de care dispune autorul, stabilirea poziþiei în sistem a faptelor de limbã potrivit capacitãþii lor de circulaþie. Iatã cîteva
Mircea Seche, op. cit., I, p. 107, efectuînd un control al acestor rezultate, aratã cã sînt inexacte, cã nu reflectã situaþia etimologicã realã înfãþiºatã în dicþionar. Elementele latine sînt peste 45% din termenii înregistraþi, pe cînd cele slave, sub 35%. 2 D. Macrea, Circulaþia cuvintelor în limba românã, în Transilvania, anul 73 (1942), nr. 4, p. 268-288; vezi ºi Probleme de lingvisticã românã, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1961, p. 40-41. 3 Al. Graur, Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti 1954, p. 48-59. 4 Cf. Al. Rosetti, Bogdan Petriceicu-Hasdeu ºi studiul limbii române, în Limba românã, XII, 1963, nr. 5, p. 461.
1

17

INTRODUCERE
exemple. La cuvîntul bade, popular prin excelenþã, noteazã cã în volumul de doine ºi strigãturi al lui Jarnik ºi Bîrsanu ne întîmpinã de „peste 150 de ori, afarã de formele cele deminutivale”, iar la asemenea menþioneazã cã apare de patru ori într-o fabulã de Donici. Pornind de la un fragment din Legenda Sfintei Vineri (editat în CB, II, 154), constatã cã frecvenþa pronumelui acel este mult mai mare decît a lui acest: „În adevãr, în gura poporului circulaþiunea lui acel cu diferitele lui varianturi faþã cu circulaþiunea lui acest cu varianturile lui este cam de 7 cãtrã 3 ºi poate chiar mai mare. E de observat, în treacãt, cã la Plaut ecc-illum (= acel) ne întîmpinã de vro ºapte ori, pe cînd ecc-istum (= acest) abia dacã va fi de vro douã” (v. acel). Frecvenþa superioarã a lui acela (cu -a deictic) în comparaþie cu acel este explicatã prin preferinþa românei de a postpune pronumele adjectiv faþã de nume: „în graiul românesc însã, fiind o tendinþã foarte pronunþatã de a postpune elementele pronominale, de aci urmeazã cã circulaþiunea lui acel e rarã în comparaþie cu a lui acela. În limba veche acela uzurpã adesea locul lui acel pînã ºi denaintea numilor” (v. acel). Chiar la începutul Dicþionarului (sub a), Hasdeu aratã cã în românã numãrul cuvintelor care încep cu a- este extrem de mare în raport cu alte limbi, ocupînd „materialmente a zecea parte din întregul vocabular”. Observã, în continuare, cã, din 135 de cuvinte dintr-un scurt fragment din Cantemir, 19, deci circa 1/7, au a- la iniþialã, iar din totalul de 79 de cuvinte dintr-un text din Jipescu, 15 încep cu a-, adicã mai bine de 1/5. Despre cuvintele cu b- la iniþialã afirmã cã majoritatea lor sînt „de origine turanicã ºi de cea slavicã”, circulînd rar în românã. „Cuvintele curat latineºti [cu b-], în genere foarte circulãtoare, […] formeazã abia vro cincizeci de familii. Iniþialul b- este sãrãcãcios atît în vocabularul latin cît ºi-n cele romanice occidentale; la români însã el este bogat prin mulþimea elementelor strãine, unele foarte trebuincioase” (sub b). Metoda cercetãrii frecvenþei ºi distribuþiei fonemelor în diferite poziþii ale contextului, pe care Hasdeu a intuit-o aºa de clar, este larg folositã astãzi în fonologie. De cele mai multe ori, observaþiile privind circulaþia unui cuvînt, a unui sens, a unei construcþii sintactice se reduc la aprecieri generale. Termeni de calificare ca rar, des, rãspîndit, cunoscut, întrebuinþat, frecvent, circulãtor etc., precedaþi de adverbe de comparaþie, apar permanent în paginile operei. Astfel, aflãm cã bádiu e „mai rar” în circulaþie decît bade, cã barac, termen de vînãtoare, „pare a fi foarte rãspîndit”, cã acãu e un „cuvînt aproape necunoscut” în Moldova ºi în Muntenia, cã acia e mult mai des decît aci, cã acresc e o „vorbã rar întrebuinþatã” fiind înlocuitã prin „compusul nãcresc”, cã balegã e foarte frecvent în Biblia de la 1688 spre deosebire de alte texte vechi, cã verbul a bãga determinat de un complement cu la e mai rar decît determinat de complementul cu în etc. Despre arhaismul acicea adv., foarte frecvent în textele din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, noteazã cã „ar fi anevoie a reproduce mãcar a zecea parte de prin pasagele care îl conþin”. Exemple de acest fel pot fi date încã nenumãrate. Toate dovedesc din plin cã Hasdeu, nu numai cã a formulat teoretic „principiul circulaþiei” în limbã, ci a fost ºi preocupat în permanenþã, în cursul elaborãrii Etymologicului, de a aplica practic, la toate compartimentele limbii, geniala sa descoperire. Hasdeu nu ºi-a impus norme lexicografice unice, pe care sã le aplice cu consecvenþã în tratarea întregii materii a Dicþionarului. Articolele sînt organizate în mod foarte diferit unele de altele, în funcþie de aspectele particulare ale cuvîntului care trezesc interesul special al autorului. La unele articole accentul cade pe etimologie, la altele pe valorile semantice sau pe diversitatea morfologicã, a combinaþiilor sintactice, ori a asocierilor con-

18

o adevãratã colecþie de terminologie apicolã: muscã. ca ºi numele topic Afumaþi. alde etc. de exemplu. paroi. albinã lucroaie. De exemplu. pãsturã. din acest punct de vedere. De exemplu articolul albinã este. de boli etc. sbîrnãie. Hasdeu urmãreºte în special etimologia cuvîntului. În fine. la altele pe raporturile de sinonimie. pe fapte extralingvistice etc. prepoziþia a (ºi de a). proverbe. Sînt relevate ºi explicate. pe agonisesc îl studiazã în raport cu sinonimele cîºtig. acela. ºtiubei. la agru stãruie asupra întrebuinþãrii lui în textele arhaice. uneori. zuzãie. domeniul terminologic (nume de persoanã. în plutãrit. bîzã. nume de loc etc.). bãtut. custurã. la agust accentul cade pe deosebirea faþã de literarul august. proprii studiilor onomasiologice. În acest scop. de fumeg. poamã. al zicãtorilor ºi locuþiunilor este extraordinar de mare. afum e deosebit. Dicþionarul abundã în material de limbã vorbitã ºi popularã. genul. în cursul artico- 19 . cãptãlan. pronumele acesta. La acru se insistã asupra compuselor cu lapte. aº. de animale ºi plante. ultima secþiune privind cîteva observaþii de naturã lingvisticã. cu prepoziþie. brînzã. Imediat dupã cuvîntul-titlu se indicã partea de vorbire la care aparþine (substantiv. buhai. Agachi!. roiniþã. spaþiul fiecãreia fiind determinat de asemenea de anumite preferinþe ale autorului. trîntorit. capãt. îndreaptã interesul spre practica afumãrii contra ciumei. cu prepoziþiile de. O caracteristicã a Etymologicului constã în importanþa pe care autorul o acordã gramaticii. Cele patru secþiuni ale lui apã. construcþia adjectivalã de apoi ºi observaþii lingvistice (se indicã variantele apãi. locuþiuni. apã. adjectiv. a. încãrcate de amãnunte. Agachi atrage atenþia prin expresia înghite. prin citate. în numeroase datini ºi credinþe populare. verb etc. prisacã. la aghiuþã. la aguridã îl intereseazã prezenþa cuvîntului într-un proverb. trîntor. cu citate. trepce. spre. boatcã. alt. pãi. fagur. participiul ºi infinitivul la verbe. ulei. sfîrlac. zicãtori ºi locuþiuni (unele explicate prin comparaþie cu corespondentele din alte limbi). adicã cu acuzativul. bãrzãun. cãptar. urdiniº. antonimie etc.). mãr. cea mai mare parte a articolului fiind consacratã însã explicãrii provenienþei autohtone a termenului. de culori. Numãrul proverbelor. pãrvac. cãþelit. reprezintã o preocupare majorã a autorului în organizarea materialului. Adverbul apoi este conceput tot în patru secþiuni: fãrã prepoziþie. stupinã. Sub acrum se înºirã 36 de nume populare de boli. vîjãieºte. Cîteva titluri sînt consacrate exclusiv elementelor gramaticale: articolul ºi pronumele al. dobîndesc. Articolele mai lungi sînt tratate de obicei pe secþiuni.INTRODUCERE textuale. în preajma. împãrãteasã. matcã. Articolele numelor de instrumente. de obiceiuri ºi credinþe populare. varzã. apoia). ilustrate prin citate din folclor ºi din limba vorbitã. formele verbale de auxiliar a. textele lui Anton Pann ºi colecþiile de folclor sînt folosite la maximum. plãmadã. strediia. bîzãie. „allaiter” ºi „avoir mal au coeur”. la. bizã. cãtrã. poi. stup. mai ales ale verbelor. bombãneºte. La verbul apleca. cuprind mai întîi prezenþa cuvîntului în opt ghicitori. Numai în articolul închinat basmului sînt înºirate 228 de construcþii metaforice frecvente în limba basmelor. ºi. prisãcar. bãbaº. adj. mai apropiate sau mai îndepãrtate de cuvîntul-titlu. sînt. Aspectele morfologice ºi sintactice. lãutar. în arhitecturã. argea e urmãrit ca termen tehnic în þesãtorie. jintiþã. mid. coºniþã. bînzar. sensurile de „pencher”. dupã ce se indicã etimologia. pe frecvenþa în textele vechi. Verbul apropia este studiat în relaþiile sintactice pe care le contracteazã. se expun. piatrã. uneori forma articulatã ºi numãrul la nume. dupã care se dã o lungã ºi amãnunþitã reþetã de vindecare a aftei la copii. stupar. la care se adaugã o mulþime de derivate (nume comune sau proprii). preci. pe bogãþia de expresii. cu dativul. temnic. emfaticul -a. apoi în 61 de proverbe.. retezare. hoºtinã.

adamant etc. uneori chiar ºi în facsimile. originea.). de credinþe. acusat. o mulþime de forme arhaice. aºa cum i-ar fi impus un dicþionar obiºnuit. notat ca substantiv în dicþionarul de la Lugoj din sec. gruparea contextualã. Deseori Hasdeu comunicã prin citate ºi alte cunoºtinþe decît cele legate cu stricteþe de cuvîntul din titlu. adoptãrile directe etc. Conþinutul lor bogat ºi atît de divers. Uneori. Grafiile. în parte. Intenþionînd sã trateze în articole aparte fiecare sunet-tip ºi. agolsunã. formele sau îmbinãrile sintactice surprinzãtoare pentru epoca. localizare. construcþii prepoziþionale. sub aa de valoarea foneticã a acestui dublet grafic în scrisori ºi documente din secolele al XVl-lea ºi al XVII-lea. pãrþi din poveºti. fiecare literã. din texte aparþinînd la epoci ºi la regiuni diferite etc. cu insistenþã specialã asupra valorii fonetice a semnelor chirilice din scrierea veche. compusele cu diverse prepoziþii ale adv. alãturi de Cipariu. asupra literelor geminate. formele de imperativ ºi de perfect ale verbului aduce. ca o garanþie a autenticitãþii (vezi acept. acum. vechi sau noi. Lungimea lor nu coincide decît rareori cu limitele stricte ale contextelor suficiente pentru explicarea faptelor de limbã vizate. rãspîndirea teritorialã. Astfel. e disociat de Hasdeu în sunã a gol). poezii populare. Prin marea bogãþie de citate. Cu dovezi istorice ºi paleografice face conjecturi la unele fragmente de texte antice. Cuvente den bãtrãni etc. problemele spinoase ale interpretãrii ºi explicãrii particularitãþilor de grafie. interpreteazã construcþiile dubioase din texte vechi (de ex. pe alocuri se fac observaþii asupra notãrii africatelor. dacã opera ar fi fost dusã pînã la capãt. echivalenþele sau opoziþiile semantice. în paginile Etymologicului. valorile ºi îmbinãrile sintactice ale verbului apuca etc. de datare. din limba vorbitã ºi limba scrisã. între altele. afarã. (Vezi. relevînd calcurile. împiedicã pe autor sã le trunchieze. privind forma. al XVII-lea. se realizeazã. prin care e atras interesul variat al lectorului. caracterele multiple ale acestei opere. regionale sau din dialectele sudice. descrieri de obiceiuri. regiunea sau textul în care apar sînt reproduse ºi în transliteraþie. slave sau greceºti. paternitate etc. Sînt puse faþã în faþã citate din manuscrise ºi tipãrituri. acur. de notarea lui ã ºi î (î) în diverse texte vechi. sub altã formã. de meºteºuguri. Psaltirea româneascã din 1577 a lui Coresi.. îmbinarea sintacticã. ale documentelor vechi de limbã intrã în atenþia autorului de astã datã numai prilejuite de anumite caracteristici ale cuvîntului-titlu. ci ºi o istorie a grafiei ºi ortografiei noastre. corecteazã lecþiuni greºite ale unor editori moderni de documente vechi (vezi Basarabã. diferite îmbinãri sintactice caracteristice. citatele sînt fragmente de documente vechi sau documente întregi. Ceea ce conferã însã Dicþionarului o indiscutabilã valoare filologicã este mai ales cantitatea enormã de citate vechi reproduse interpretativ. formele. rolul de întemeietor al filologiei noastre. formele dialectale ale lui aduna.INTRODUCERE lelor. a lui u final etc. frecvenþa. toate acestea revendicîndu-i. implicit. Hasdeu întrebuinþeazã metoda comparãrii citatelor. Anonymus Lugoshiensis. sub a ºi ã se vorbeºte. traducerile. filologul atrage în comparaþie ºi corespondentele latine. Nevoia de a studia în profunzime faza arhaicã a limbii l-a determinat pe Hasdeu sã editeze numeroase texte vechi ca: Evangheliarul lui Radu de la Mãniceºti. acer. În cazul citatelor din texte traduse. Evident. cu un sistem propriu de transcriere. din traduceri ºi texte originale. Hasdeu ar fi realizat. stîrneºte curiozitate ºi interes nu numai pentru 20 . Bãlineºti) sau folclorice (vezi alimon). Pentru a evidenþia diferitele trãsãturi specifice ale cuvîntului.). nu numai o foneticã istoricã. dupã tot felul de manuscrise ºi tipãrituri. Preocupãrile sale pentru textele cu dificultãþi se continuã. de exemplu.

Dr. Bibicescu. Bojadži. nu lipsesc din Dicþionar cãrturarii ªcolii ardelene. cronicile lui Moxa. Teodorescu. documentele etc. în primul rînd. Eliade. la Godefroy ºi Littré pentru francezã. pentru limba veche au fost excerptate. Odobescu. Ion Neculce. balcanist. Pann. Beldiman. Donici. dreptul. culese din texte vechi sau noi. Dozon. Sevastos. bogãþia extraordinarã a trimiterilor vãdind o erudiþie ºi o putere de asociere fãrã egal în epocã. de un interes excepþional. Citatele din folclor sînt alese din colecþiile lui Alecsandri. constatãm cã EMR se sprijinã. Caranfil º. Pralea. Petrescu. Reconstituind bibliografia izvoarelor. Enache Cogãlniceanu. Sbiera. Creangã. scrisorile. I. în Arhiva istoricã a României. de multe ori. P. Burada. Miklosich. Delavrancea. Camarda. V. tradiþii. Nicolae Costin. Se adaugã la acestea un volum uriaº de referinþe la ºtiinþele contingente cu lingvistica sau legate de aceasta indirect. Comparaþiile cu alte limbi se bazeazã. Miron Costin. Pompiliu. încît opera. Ion Maiorescu. la Academia Românã. pe toate marile monumente de limbã românã (originale ºi traduceri. Meyer pentru albanezã. G. ci ºi pentru alte domenii ale ºtiinþei ºi culturii. Silvestru. literatura. Baronzi. în Uricarul lui Codrescu. Hasdeu utilizeazã familiar bibliografia disciplinelor respective. Pentru limba modernã.). Xylander. Filimon. în ansamblul ei. Faptele de aromânã ºi de istroromânã îi sînt cunoscute lui Hasdeu prin lucrãrile lui Kavallioti. Alecsandri. istoria religiilor ºi a 21 . artele. Bolintineanu. economia politicã. Mulþimea de citate din folclor reproduse în Etymologicum constituie o adevãratã antologie de literaturã popularã. dar ºi literar totodatã. Caragiani. dar mai ales din scrisorile corespondenþilor. ale lui Varlaam.a. din lucrãri speciale ale unor cercetãtori. psihologia. T. Bãlcescu. remarcãm trimiterile la Tommaseo pentru italianã. medicinã popularã etc. G.INTRODUCERE lingvisticã ºi filologie.. Codicele Voroneþian. Obedenaru. O veritabilã colecþie. între altele. la Hahn. Vãcãreºtii. Stamati. Hodoº. devine cu adevãrat „o carte de lecturã”. Comentariile. Þichindeal. Ioan din Vinþi. O mare parte a materialului de limbã veche a fost transcrisã de Hasdeu însuºi direct de pe manuscrise sau de pe tipãriturile originale. publicate în Cuvente den bãtrãni. Radu de la Mãniceºti. credinþe. Simion ªtefan. Mangiucã. Istoria. Alexandrescu. numai în volumul I. Dosoftei. descîntece. Spre exemplificare. extrem de variate (obiceiuri. Palia de la Orãºtie. în arhivele unor biserici si mînãstiri. Radu Popescu. alcãtuiesc ºi materialele de etnografie. N. Muste. Referinþele directe la sursele lexicale ale altor idiomuri au în vedere operele de primã mãrime. Indoeuropenist. ca ºi din materialele tipãrite în periodicele epocii ºi din cele adunate prin ancheta dialectalã. Negruzzi. lui Ureche. Vlahuþã ºi mulþi alþi autori ale cãror scrieri se publicaserã în revistele vremii. Jarnik-Bîrsanu. Conachi. prin raportul dintre noþiune ºi cuvînt. Ghibãnescu. e reprezentatã prin 3 700 de versuri. în care poezia. Astfel. în Magazinul istoric etc. Ispirescu. manuscrise ºi tipãrituri) de la origini pînã cãtre sfîrºitul secolului al XIX-lea. vrãji. în colecþii particulare. Zilot. operele lui Cantemir. Codicele Sturdzan. dupã sistemul sãu propriu de interpretare a grafiei chirilice. Pravilele din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea. Burada. sau pãstrate în manuscris la Arhivele statului. textele lui Coresi. Psaltirea Scheianã. pe cunoºtinþele proprii ale renumitului poliglot. Lagarde. pe care Hasdeu intenþiona sã o publice la finele ultimului tom. Baican. Biblia de la 1688. reflecþiile ºi aprecierile sale încadreazã fragmentele ilustrative într-o compoziþie cu caracter ºtiinþific. Dem. actele. arheologia. slavist. Marian. Caragiale.

aceeaºi chestiune este pusã în termenii filozofici ai raportului dintre cauzã ºi efect. fie pe al formelor gramaticale. ca ºi cea ideologicã [= semanticã.). p. subliniindu-se. În acord cu aceastã semnificaþie vastã a conceptului de etimologie. se pot reconstrui prototipurile lor” (I. omului de ºtiinþã superior. termenului ca atare: „Mai pe scurt. ºtiinþele naturii. a explica provenienþa oricãrui fapt de limbã. aspect al etimologiei: „Etimologia actualã cea adevãrat ºtiinþificã […] trebui sã tindã a fi reconstructivã. al sintaxei. a construcþiilor sintactice. Etimologiile lui Hasdeu sînt elaborãri ale erudiþiei ºi ale fanteziei. justificat de sensul foarte larg pe care îl dã. al cuvintelor etc. pe bunã dreptate. pecetea geniului sãu. al semnificaþiunilor. totodatã. Deºi în foneticã rezultatele reconstrucþiei sînt de mai mare siguranþã decît în morfologie ºi vocabular – ceea ce a fãcut ca în lingvistica epocii aceastã metodã sã fie absolutizatã de unii la domeniul fonetic (de exemplu Brugmann) – Hasdeu susþine aplicarea reconstrucþiei la toate sectoarele limbii. Hasdeu precizeazã cã 22 . chiar de la început. XXIII). fie pe terenul sonurilor. uitînd adesea uriaºele rezultate pozitive obþinute de el în acest domeniu. p. în paginile Dicþionarului ne întîmpinã încontinuu aprofundãri de ordin istoric privind originea nu numai a cuvintelor. În domeniul etimologiei. a formelor gramaticale. ci ºi a sunetelor. rezultînd din corelaþiunea diverginþelor” (I. ca ºi cea morfologicã. Hasdeu acordã etimologiei un spaþiu întins. iar generalmente cauzele ºi efectele se împletecesc pe toate aceste terenuri. din cauza caracterului complex al acestei discipline lingvistice. XXII). XXXIII).]. ci ºi la formulãri de metodã dintre cele mai importante. Atras spre studiul etimologiei prin preocupãrile sale de istorie. Contribuþiile sale teoretice ºi practice la studiul originii componentelor limbii române sînt fundamentale pentru lingvistica noastrã ºi reprezintã partea cea mai importantã din întreaga sa activitate ºtiinþificã. ci cautã a stabili raportul între o cauzã ºi un efect. El a ajuns însã repede nu numai la elucidarea etimologicã a unui mare numãr de cuvinte. geografia sînt domenii la care marele savant recurge mereu. interdependenþa dintre compartimentele limbii manifestatã la analiza etimologicã: „Oriunde linguistul nu se mulþumeºte de a înregistra un fapt. fiind la curent cu rezultatele cele mai noi ale cercetãrilor. Mai mult. el gãseºte utilitatea acesteia ºi în studiile de etnografie ºi de folclor comparat. întru totul valabile ºi astãzi. p. Etimologia „reprezintã în genere derivaþiunea în oricare ramurã a ºtiinþei limbei” (I. a elementelor derivative. toate sînt deopotrivã etimologie” (I. cîte un prototip comun. Referindu-se direct la EMR. p..n. aproape în acelaºi mod [ca în lingvisticã. Criticii au relevat îndeosebi erorile unora dintre construcþiile sale etimologice. adecã a gãsi pentru fiecare fenomen. sub toate laturile. atribute atît de necesare. – el face etimologie” (I. n. gramaticã. uneori abãtîndu-se chiar peste sfera linguisticei. dupã concepþia lui Hasdeu. p. Indoeuropenist ºi neogramatic. întru cît el este diferenþiat în mai multe exemplare. „a face etimologie” însemneazã. geniul lui Hasdeu s-a manifestat larg. cu tot paradoxul. n. XXIII).n. În alt loc. printr-o riguroasã alãturare a literaturelor poporane sau a obiceielor. Hasdeu considerã. lexic. „unde. Cu alte cuvinte. indiferent de domeniul cãruia îi aparþine: foneticã. Erorile însele poartã. ca ºi cea foneticã.INTRODUCERE miturilor. derivaþiunea sintacticã. XXl). cã în lingvistica comparativ-istoricã sfera conceptului de etimologie trebuie lãrgitã prin includerea reconstrucþiei lingvistice. În EMR. Hasdeu era la început destul de rezervat în exprimarea punctului de vedere personal asupra originii unui cuvînt. laolaltã.

cu cît comparaþiunea cea metodicã se exercitã asupra unui numãr mai mare de fenomene înrudite” (I. sceptici. semanticã. p. lexicalã. Fick º. Rezultatele reconstrucþiei lingvistice nu sînt. prudentã faþã de reconstrucþie. Astfel. cu cea mai mare probitate ºtiinþificã. pentru cele acceptate în Etymologicum. în cursul polemicii cu Cihac. p. ca formã. el stãruie ºi asupra inaplicabilitãþii acestei metode la o mulþime de cazuri obscure. atît de lingviºtii care absolutizau valoarea acestui principiu metodologic (Aug. Cu cît acestea se bazeazã pe o mulþime mai mare de fapte comparabile reale. cu atît probabilitatea de a fi adevãrate (ºi deci exacte) devine mai mare: „Etimologia. întrucît e cu putinþã. ca propoziþiune. incitã spiritul. în domeniul lingvistic indoeuropean. Prin acest principiu teoretic se justificã stãruinþa permanentã a autorului Etymologicului asupra laturii cantitative a faptelor. Hasdeu comparã formele aproximative rezultate din reconstrucþia lingvisticã cu termenii-medii cãtre care converg cifrele concrete ale statisticii în economia politicã. În vederea cercetãrii etimologice practice. întru totul valabile încã ºi astãzi. nu numai originea vorbelor române ca materie. XXVIII). care trebuie sã stea la baza unei etimologii cu adevãrat ºtiinþifice. sã þinã seamã cu severitate de acþiunea legilor fonetice specifice fiecãrei limbi atrase în comparaþie. Arãtînd limitele reconstrucþiei. o serie de criterii. cu o erudiþie extraordinarã. Pentru o etimologie proprie ridicã de obicei. urcînd. prin comparaþia variantelor. Evident. forma ºi sensul primitiv. foneticã. De aceea.a. dar nici exacte. slave ºi germanice. sã reconstituie. ajunge la un grad de aproximaþiune cu atît mai înalt. citeazã sursele exacte. un uriaº edificiu de argumente. devine impunãtoare. în spirit neogramatic. dar totodatã sorgintea credinþelor sau obiceielor exprese prin acele vorbe” (I. în cazurile necesare. balcanice. nici ipotetice. angrenînd elemente comparative din limbile romanice. limbi aparþinînd la cele mai diverse familii sau grupuri. el cerea etimologului sã cunoascã tot ce s-a scris despre originea cuvîntului dat. Hasdeu a formulat. cu o mare putere asociativã ºi cu o fantezie uluitoare. prin linia de mijloc. Am arãtat deja cã la Hasdeu obiectul cercetãrii etimologice este „orice fel de derivaþiune”. Luînd în seamã cercetãrile etimologice întreprinse de alþii înaintea sau în timpul sãu. respectiv economice. incluzîndu-se chiar ºi folclorul ºi mitologia.INTRODUCERE unul din þelurile pe care le urmãreºte în aceastã operã este „a face etimologie în sensul ºtiinþific al cuvîntului. Întreaga construcþie etimologicã hasdeianã. chiar dacã uneori e o purã eroare. cît ºi de cei care. aþîþã curiozitatea. ci întotdeauna aproximative. el se ocupã în Dicþionar nu numai de originea numelor 23 . În cursul Dicþionarului. sã apeleze la analogie pentru cazurile particulare. LIX).). dupã opinia lui Hasdeu. sintacticã. sã urmãreascã în texte istoria formelor ºi a sensurilor cuvîntului. preocuparea lui de a lãrgi la maximum cercul în care pot fi incluse. morfologicã. deosebindu-se. Schleicher. degajã un farmec aproape poetic. Hasdeu invocã aceste criterii ori de cîte ori e pus în situaþia de a respinge ca nefundatã o etimologie propusã înainte de el. sã argumenteze cu fapte istorice direcþia împrumuturilor dintr-o limbã în alta. îl minimalizau sau îl ignorau cu totul. la toatã aceastã grandioasã arhitecturã pur filologicã se adaugã o impresionantã abundenþã de date ºi informaþii privind disciplina ºtiinþificã de care aparþine cuvîntul respectiv prin realitatea obiectivã pe care o denumeºte. ºi unele ºi altele fiind „unitãþi colective” necesare în planul abstract al elaborãrii legilor lingvistice. ca sens. prin materialul comparativ util reconstrucþiei. în opera sa de a reconstrui prototipurile. e o delectare a inteligenþei. aducînd dovezi noi în sprijinul acestora sau corectîndu-le. lãmurind prin metoda comparativã.

la cuvinte ca acãþ. Acad. De exemplu. 1968. Bucureºti. prin restituirea primitivului. Hasdeu. aghiuþã. De pildã. B. Din punct de vedere etimologic. P. de persoane ºi de locuri. determinate de anumiþi factori. ceva mai tîrziu de R. a elementelor externe. priveºte receptarea influenþelor. Lingvistica romanicã. se þine seamã de particularitãþile „lucrurilor” pentru explicarea etimologicã. formele lui a avea. rezultat „dintr-o îndelungatã bilinguitate a unei poporaþiuni compuse din douã neamuri pe cale de a deveni un singur popor” (I. acrum. dansuri. G. bãieþime provin nu de la plural. S-a observat1. Ed. Hasdeu a vãzut la proporþiile adevãrate capacitatea derivativã a limbii noastre. ci ºi de provenienþa elementelor fonetice (ã. Giuglea2. cãci la cuvîntul de bazã se indicã derivatele existente. Cicerone Poghirc. Hasdeu distinge între amestecul primar ºi amestecul secundar. a construcþiilor sintactice. decurge firesc din concepþia cã Dicþionarul trebuie sã aibã un caracter multilateral. de multe ori. î) ºi de morfologie (articolul. ci în cadrul întregii sale familii de derivate ºi compuse. 70 º. XLII). el a preferat explicarea derivatelor prin criterii interne. Cu greu se pot gãsi în cele trei volume ale Etymologicului exemple de derivate sau compuse explicate greºit. alemesc. legate de domenii speciale. pronumele demonstrativ. Asupra caracteristicilor realitãþii exprimate se insistã ºi la termenii care denumesc unelte. adãmascã. Aplicînd cu atîta stãruinþã principiul etimologiei interne. chiar ºi intuitivã. iar în cadrul articolelor închinate acestora se face trimiterea la cuvîntul primitiv.. 2 1 24 .INTRODUCERE comune. care nu modificã structural limba. La Hasdeu. Hasdeu. este. iar la noi de G.P. p. alimori etc. aglicã. aplicatã. Evoluþie. jocuri de copii etc. sufixe). de originea unor motive folclorice. pe cînd cel „secundar” este accidental. Bucureºti. ci de la singular (bãiat). bãieþel. preconizînd astfel binecunoscuta metodã „cuvinte ºi lucruri” (Wörter und Sachen). a credinþelor populare etc. ca numãrul ºi gradul de culturã a populaþiilor contopite ºi gradul de rudenie a limbilor respective. lingvist ºi filolog. arãtîndu-se. p. Înainte de a cãuta etimonuri în latinã sau în limbile de împrumut. uneori. Meringer. ni se dezvãluie prin una din laturile cele mai realiste ale laborioasei sale activitãþi ºtiinþifice. a obiceiurilor.). În legãturã cu cercetarea structurii etimologice a vocabularului românesc. Amestecul primar are loc în epoca de formare a limbii ºi este singurul de importanþã genealogicã. cu dreptate. prin trãsãturile specifice ale „obiectelor”. 1962. Metoda constã în folosirea datelor extralingvistice pentru explicarea faptelor de limbã.u. R. Iorgu Iordan. arãtînd cã cel dintîi presupune cu necesitate contopirea a douã popoare diferite care. de Hugo Schuchardt. Baist º.R. Hasdeu considerã corect cã formele bãieþoi. Ed. Analiza derivatului.. Adept al teoriei limbilor mixte. prin bilingvism. ªtiinþificã. deicticul -a etc. Probabil cã prin atenþia deosebitã acordatã „lucrului” se justificã ºi procedeul disocierii în articole de sine stãtãtoare ale sensurilor mai importante (dar ºi mai îndepãrtate faþã de cele fundamentale). care sesiza ca nimeni altul mijloacele proprii de dezvoltare a vocabularului românesc. metode. în ciuda prezenþei lui þ dinaintea sufixelor. cam în aceeaºi vreme. un principiu de metodã se degajã din studiul despre „amestecul limbilor”. surprinzãtor de interesantã. a particulelor derivate (prefixe. cã Hasdeu urmãreºte originea multor cuvinte în legãturã directã cu realitatea obiectivã pe care acestea o exprimã. alã. curente. ºi modul lor de formare. de asemenea. obiceiuri. în EMR cuvîntul nu este considerat izolat. p.a. 145. Numeroase întrebuinþãri figurative ale cuvintelor sînt explicate. aplicarea ei. ajung la o „limbã nouã”. a sensurilor. Cele douã idiomuri intrã în „amestecul primar” în proporþii diferite. bãieþicã.

dicþionarul lui Laurian ºi Massim ºi operele lui Cipariu. el atribuie substratului vocala ã. baltice. Basarab. Absenþa corespondentelor albaneze nu-l împiedica sã considere unele cuvinte ca provenind din substrat. cu rãspîndirea teritorialã. mai ales. ci ºi gramatica ºi fonologia. l-a ferit ºi de exagerãrile orientãrii lingvistice antilatiniste. sînt foarte frecvente în studiile lui Hasdeu asupra urmelor autohtone din românã. 174-176. op. pe care ºi în paginile Dicþionarului le adreseazã unor lingviºti ºi istorici strãini. Pasiunea pentru adevãrul ºtiinþific. neogreacã. argea. cu aspectul stilistic de care aparþin. la fiecare dintre ele fãcîndu-se precizãri în legãturã cu epoca ºi împrejurãrile pãtrunderii lor. De altfel Hasdeu considera cã în gramaticã (mai ales în sintaxã) urmele dace sînt foarte puternice. alã. în treacãt. iraniene. contribuþia substratului în „amestecul primar” al românei trebuie cãutatã nu numai în lexic. sînt elocvente în aceastã privinþã. a fost foarte puternicã. Astfel. pe cînd celelalte influenþe s-au mãrginit mai cu seamã la vocabular. (de)avalma. baºardinã. care. În alte lucrãri. 25 . ci ca sã reconstruiascã prototipurile în traco-dacã. cu forþa lor în concurenþa sinonimicã.. nãsãrîmbã. dar nici unul dintre savanþii care i-au urmat nu a adus o contribuþie pozitivã mai mare decît el la cunoaºterea acestui domeniu. turcã. Raportãrile la armeanã. Elementele autohtone.. Polemica cu Cihac ºi. în Columna lui Traian ºi în Cuvente den bãtrãni. Mehadia. posterioare epocii de formare a limbii noastre. maghiarã. care reprezintã terenul cel mai nesigur al etimologiei româneºti. Probleme de gramaticã de felul postpunerii articolului sau al omonimiei genitivului cu dativul etc. hojma. Într-adevãr. vorbeºte pe larg de rotacismul lui n intervocalic. Abrud. sînt considerate. Hasdeu folosea comparaþia cu albaneza (asupra cãreia era bine informat). adaosuri care nu au modificat structura de ansamblu a românei. criticile. ci în toate compartimentele limbii. palatalizarea labialelor. ca ºi Lexiconul de la Buda. slave etc. Nu toate rezultatele cercetãrilor lui Hasdeu asupra elementului autohton sînt acceptate astãzi. în general cu trãsãturile pe care le implicã „adaosurile” externe. pe cînd cele datorate influenþelor slavã. sînt reluate. uneori foarte aspre. influenþa substratului. fiind într-o situaþie privilegiatã. p. ºi în EMR. apar în EMR: abeº. aldan. Argeº. alac. abur. din domeniul foneticii. dupã ce în sistemul ei pãtrunseserã numeroase elemente autohtone. tratate pe larg în studii speciale. dupã concepþia lui Hasdeu. bascã. la limbile celtice. de  (forte) din româna veche etc. batal. neumbrit de interese ºi prejudecãþi strãine ºtiinþei. cit. Numeroase alte cuvinte traco-dace sînt cercetate în Istoria criticã. Ca metodã de lucru. bãl. care ridica la proporþii ireale aportul influenþelor externe (slavã. andilandi.INTRODUCERE Rezultã de aici cã. Hasdeu nu a cãzut niciodatã în exagerãrile premeditate ale acestora. bãlan. fiind o sursã de prim rang pentru EMR. s-a impus ca limbã unicã în Dacia. dar ºi cel mai pasionant pentru Hasdeu. barã. Dupã concepþia lui Hasdeu. maghiarã. 1 Vezi Cicerone Poghirc. diftongarea lui e ºi o sub accent. a afectat nu numai lexicul. Din lunga listã1 de termeni bãºtinaºi studiaþi de el. cot (în Barba-cot). aidoma. maldac. Sarmisegetusa. sînt tratate în Etymologicum pe spaþii foarte întinse. latina. în cazul nostru. turcã) la constituirea limbii române. aghiuþã. Deºi s-a sprijinit mult pe lucrãrile latiniºtilor. Elementele autohtone sînt tratate în Etymologicum întocmai ca cele latineºti. în fiecare caz în parte. nu ca sã explice un împrumut reciproc. cu utilitatea ºi viabilitatea lor în limbã. barzã. pãstrînd un spirit critic obiectiv în toate cercetãrile sale. uneori cu frecvenþa.

care circula deja. Tîrziu. o puternicã influenþã latinã. dintr-un idiom în altul. face observaþii în legãturã cu circulaþia. a cuvintelor din fondul comun balcanic. 31-32. balþ în ucraineanã. Astfel. spre sfîrºitul vieþii. op. pornind de la faptul cã aceastã limbã a suferit. rusã. pentru circa 80% din cele 150 de cuvinte-bazã antrenate în comparaþie. cã cele din greacã nu trebuie tratate în bloc. pe bunã dreptate. bãcie. bizuindu-se pe fapte de istorie socialã ºi de istorie a limbii. berbece. 26 1 Mircea Seche. a încercat sã stabileascã cu exactitate domeniul lingvistic slav din care s-au fãcut împrumuturi în românã. cit. 117 (se includ aici ºi etimonurile latineºti diferite de la un dicþionar la altul) se regãsesc în DLRM. Hasdeu este considerat. Hasdeu a dat etimologii bune. în DLRM. pentru cã. cu valoarea lor stilisticã. fiind cel dintîi care a studiat cuvintele româneºti din astfel de documente aflate pe teritoriul þãrii noastre. ci distinse în neogreceºti. în conglomeratul lingvistic balcanic (în care sînt atrase uneori ºi limbi din vecinãtatea de nord a Balcanilor). p. Hasdeu a vãzut corect ºi rolul de intermediar al slavei vechi pentru unele împrumuturi greceºti din limba noastrã.A. cã cele turceºti propriu-zise trebuie deosebite de cele cumane. În general. Hasdeu a ajuns sã accepte ºi ideea. buciniº. ucraineanã. el a distins împrumuturile din bulgarã de cele din sîrbo-croatã sau din polonã. constatã cã prin turcã au pãtruns în românã unele cuvinte din arabã (în general orientale). pentru 8 cuvinte nu se indicã nici o etimologie. numeroase documente slave privind istoria ºi cultura româneascã. receptînd influenþa celorlalte. cuvinte ca arãmie. influenþînd la rîndul ei limbile din jur. ci ºi activ. filologice ºi lingvistice. româna s-a manifestat în cursul istoriei nu numai ca idiom pasiv. acceptate în dicþionarele ulterioare. baci. bunicã etc. bizantine ºi vechi greceºti. bale în sîrbã. Cunoscãtor al limbilor slave moderne ºi al slavei vechi. Mai mult. cu sferele terminologice din care fac parte etc. au intrat din românã în bulgarã. turcã ºi neogreacã.a albanezã. s-a arãtat1. De exemplu.INTRODUCERE I. printr-o comparaþie cu Dicþionarul Academiei editat de Puºcariu (DA) ºi cu cel al lui I. În EMR ne întîmpinã numeroase cuvinte atribuite prin etimologie influenþelor maghiarã. Principiile metodologice privind studierea lor sînt remarcabile. S-a ocupat în mod special de slava utilizatã oficial în þãrile româneºti. Hasdeu insistã asupra epocii ºi cauzelor care au favorizat pãtrunderea acestor elemente în românã. se referã ºi pentru unele elemente latine. . dupã ce aprofundase o mare cantitate de concordanþe româno-albaneze. bantã în ucraineanã ºi în sîrbã. iar pe toate acestea de cele din slava veche. pãcurar au pãtruns ºi în maghiarã. cã elemente turceºti au intrat ºi prin intermediu sîrbo-croat sau bulgar. în mod special. precum ºi în cele de sud. a examinat numeroase aspecte ale influenþei slave asupra românei. ºi cel dintîi mare slavist al nostru. Astfel. baierã în polonã. Diferenþa de 26 este nesemnificativã. Un procent asemãnãtor se obþine ºi din comparaþia etimologiilor cuvintelor-bazã din primul volum al Etymologicului cu cele corespunzãtoare din Dicþionarul limbii române moderne (DLRM). cã. de timpuriu. numeroase cuvinte pãstoreºti au ajuns din românã ºi în idiomurile slave de nord ºi de nord-vest. cu traducere ºi comentarii istorice. Candrea (CADE). cã raporturile atît de strînse dintre cele douã limbi se explicã printr-o „intimã veche conlocuire” a populaþiilor respective. el a publicat. Hasdeu aratã cã. În privinþa valabilitãþii soluþiilor etimologice din Etymologicum. Hasdeu încearcã sã precizeze sensul migraþiei. Din 143 de etimologii din EMR I..

Am arãtat în ce constã bogãþia ºi varietatea listei de cuvinte. din EMR nu au putut fi comparate cuvintele arhaice ºi cele dialectale. decît abandonarea pesimistã a domeniului greu de explorat. iar pentru altele. respinse sub eticheta de „neconvingãtoare”. cuvintele uºor de explicat din latinã sau din limbile învecinate. aculm. sînt ºi astãzi în studiul lexicologilor. am insistat asupra inovaþiilor de metodã. gramaticale ºi semantice. ci la un intermediar slav. pot constitui. de o imaginaþie de-a dreptul fascinantã. Chestiunile de folclor ºi de etnografie. orice mare operã iese în afara sacrificiilor creatorului ei. complexã. Cele mai multe dintre aceste cuvinte. luate în sens strict. Faþã de dicþionarele de mai tîrziu. determinatã de o mare erudiþie. în EMR. acele studii etimologice ale lui Hasdeu care ajung la concluzii eronate trebuie judecate. pe comparaþia largã cu corespondente din alte limbi. sugestii pentru noi studii. ci. soluþiile corecte. ci pornind de la observaþia cã acestea. pe o bazã realã a faptelor. întreprinsã din perspectivã lingvisticã. pentru cuvintele de care nu dispune de material faptic suficient (de exemplu abagiubã. bãdoacã etc. de amãnunte exterioare prea puþin interesante. au în comun un fond lexical restrîns. concluziile cercetãrii etimologice sînt simple presupuneri. prin laturile lor pozitive. aidoma. E un adevãr banal cã pentru ºtiinþã e mai utilã o cercetare temerarã. renunþãrile la etimologie sînt. Am spus mai sus cã întreaga arhitecturã etimologicã a lui Hasdeu nu este în afara datelor reale ale limbii. Ne-am oprit numai asupra pãrþilor pozitive ale Dicþionarului. fiind întocmite dupã criterii opuse. Am cuprins în cercetarea noastrã. în numeroase cazuri. „fanteziste”. Am evitat comentarea discuþiilor care au avut loc la Academia Românã în legãturã cu elaborarea Dicþionarului. De aceea. cele douã dicþionare. limitatã la analiza propriu-zisã a conþinutului lucrãrii. autorul nu se hazardeazã sã le stabileascã etimologia. ca ºi în alte ramuri ale lingvisticii ºi filologiei. împreunã cu întregul material obþinut de autor prin ancheta dialectalã. reþinute rareori în atenþia noastrã. scopul nostru a fost de a feri expunerea. „aberante”. asupra importanþei laturii filologice ºi etimologice etc. prudent. cu etimologii neconvingãtoare la Hasdeu. de o putere asociativã rar întîlnitã în ºtiinþa noastrã. iar din DLRM neologismele. punînd în luminã caracterul complex al operei.). mai adesea.INTRODUCERE pentru alte cîteva se trimite. bastara. direct la greacã sau la ebraicã. din cauza anumitor particularitãþi de formã sau de conþinut. numai o parte din mulþimea de aspecte sub care se înfãþiºeazã Etymologicum Magnum Romaniae.. cu atît mai mult cu cît numai pornind de la acestea cercetãtorii de mai tîrziu au descoperit. nici etimologiile din DLRM nu sînt convingãtoare (aliman. primite cu rezerve sau. aghiuþã). Prin urmare. de bazã. obiectul unor studii speciale. de cãtre criticii care s-au ocupat cu asprime ºi ironie de opera lui Hasdeu. în unele cazuri. pe studiul amãnunþit al modificãrilor fonetice. chiar cu riscul unor concluzii greºite. observãm cã sînt sprijinite pe un material imens. Metoda lui Hasdeu în etimologie este. Cu trecerea timpului. nu din prejudecata cã opera ar fi lipsitã de greºeli. dupã pãrerea noastrã. În acest raport de superioritate trebuie privit Hasdeu faþã de cei care i-au contestat meritele ºtiinþifice în lexicologie. baur. Dar chiar ºi la aceste etimologii. în general. incomparabil mai rare. în sfîrºit. Am procedat totuºi la aceastã comparaþie cu o anume intenþie: ca sã arãtãm cã exagerãrile sau erorile etimologice ale lui Hasdeu nu privesc decît rareori cuvintele din fondul elementar. alac. De asemenea. „eronate”. se preteazã greu sau nu se preteazã de loc a fi raportate la un etimon cunoscut. Evident. ci pe acelea care. sînt 27 . dimpotrivã. nu ca în EMR. renunþã de a stãrui asupra lor.

Dar. geneza atîtor teorii. oricine poate afla în aceastã operã pe cãrturarul de tip renascentist. planul grandios. nu o limitã a lucrãrii. ci ºi un volum masiv de studii umanistice redînd inepuizabila gîndire ºtiinþificã a marelui învãþat. ipoteze. atîtea domenii ale ºtiinþei. s-a încumetat sã cuprindã cu mintea lui întreaga istorie a culturii ºi civilizaþiei poporului român.INTRODUCERE neimportante. de material adunat din texte ºi din graiurile vii ºi orînduit în legãturile fireºti pe care le implicã cercetarea de dicþionar. a puterii de muncã ieºite din comun. Din anumite puncte de vedere. curajul pentru o întreprindere ºtiinþificã de atari proporþii. Gaston Paris. mai presus de toate. a imaginaþiei fecunde. de care s-a vorbit atît de mult. explicaþii. dupã pãrerea noastrã. GRIGORE BRÂNCUª 28 . prin punctele lor comune. sînt. istoricii. somitãþi ale lingvisticii epocii. acest thesauros ar fi conþinut nu numai o cantitate enormã de cunoºtinþe lingvistice. ca un titan. Scrisã într-o originalã limbã literarã. Ascoli. Nici un alt tip de operã nu-i putea sluji mai bine decît un dicþionar ca pretext pentru desfãºurarea nezãgãzuitã a erudiþiei. de multe ori. o aºazã printre cuceririle de seamã ale romanisticii. „erorile grave”. Opera a fost elogiatã la vremea ei atît în þarã cît ºi în strãinãtate. ci în deplinã concordanþã cu caracterul ei propriu-zis. aspecte pozitive ale activitãþii ºtiinþifice a lui Hasdeu. Aprecierile lui Schuchardt. devenite de multã vreme locuri comune în ºtiinþã sau reluate ºi adîncite de urmaºi. Am considerat abundenþa de fapte extralingvistice ca fiind. Ceea ce a impresionat întotdeauna la aceastã lucrare sînt însã concepþiile îndrãzneþe. a capacitãþii de a apropia. de o gravitate minimã. combinatã din stilul ºtiinþific cu cel artistic. soluþii. care. Musafia. etnografii. Dacã ar fi fost terminat. cartea atrage ºi astãzi la lectura ei pe intelectualul rafinat ca ºi pe cel în plinã formare. Filologii. nesfîrºite sugestii ºi. folcloriºtii. gãsesc în paginile ei un tezaur de cunoºtinþe. cu îngrãdirile unuia ºi libertatea celuilalt.

dupã ediþiile curente).). ar fi însemnat sã ignorãm ideile filologice ale autorului ºi sã desconsiderãm unul dintre aspectele cele mai importante. XVI-XVIII). ca ºi în formele dispãrute din limbã (de ex. pasibilã de a fi interpretatã ca ã. în spiritul ediþiilor actuale de texte vechi. ale acestei opere. diréptâ=direaptâ etc. utilizînd însã semnul é potrivit normelor ortografice academice din jurul anului 1880. pe de o parte. citatele vechi sînt reproduse în ediþia noastrã aºa cum le-a transcris Hasdeu însuºi (direct dupã manuscrise sau. Cum nu existã nici un citat de limbã veche în care sã aparã ea. am menþinut întocmai nu numai pe -u ºi -Š final. utilizate în dicþionar. pe de altã parte. Dosoftei. ci ºi de filologie propriu-zisã. Dificultãþile provin din natura însãºi a operei: un dicþionar istoric ºi popular elaborat într-o epocã de mari fluctuaþii ortografice ºi conþinînd pentru aproape fiecare cuvînt-titlu citate ilustrative din texte (manuscrise ºi tipãrituri) care aparþin la toate perioadele de evoluþie a limbii române scrise. cu š (opus lui i silabic). în celelalte situaþii . ar fi fost imposibilã în cazul în care am fi generalizat transcrierea cu i ca în ortografia de azi.) ºi menþinîndu-l ca atare în toate cazurile în care nu mai corespunde astãzi unui ea (de ex. litera i. Prin urmare. ci chiar ºi litera â (în citate din Coresi. dupã normele ortoepice actuale. Se adaugã aci volumul impresionant de citate de limbã vorbitã obþinute prin intermediul corespondenþilor locali ºi. Varlaam etc. adicã pornind de la criteriul pronunþãrii actuale a formelor din citatele lui Hasdeu. De altfel. dupã concepþia lui. inclusiv stilul explicativ al autorului. transcriind pe é prin ea în toate cuvintele care se scriu ºi se rostesc ºi astãzi cu ea (de ex. pentru cã. Particularitãþile de interpretare caracteristice sistemului sãu filologic sînt conservate cu fidelitate. prin ä în alfabetul chirilic. în sfîrºit. Am intervenit însã cu o singurã modificare în reproducerea graficã a citatelor de limbã veche. iar menþinerea lui é. nota în numeroase cazuri o vocalã nesilabicã. Substituirea graficã la care am recurs îºi are explicaþia în faptul cã Hasdeu însuºi interpreta pe é ca ea. Fiind vorba nu numai de o operã de lexicologie. pe . în unele cazuri. aºa cum el însuºi nu a modificat transcrierea fãcutã de editorii altor texte vechi. XVIII-XIX). Astfel. am considerat necesar sã facem o distincþie netã între citatele de limbã veche (sec. nu provoacã nici o confuzie. î sau ca vocalã intermediarã între acestea douã. a lui é prin ea în situaþia arãtatã. prin procedeul invers. modelul de transcriere al lui Hasdeu. Refacerea aspectului grafic iniþial. De aceea. citatele din dialectele aromân ºi istroromân. Dacã am fi reinterpretat. Hasdeu a fost un mare filolog în sensul strict al cuvîntului..NOTà ASUPRA EDIÞIEI Reeditarea dicþionarului lui Hasdeu este extrem de dificilã din cauza numeroaselor ºi complexelor probleme de transcriere pe care le ridicã. cu semnul diacritic pentru scurtime. féce etc. înlocuirea operatã în ediþia noastrã.). ž etc. socotéle etc. cel filologic. vocalã redatã. De asemenea. cel dintîi care a aplicat la noi în mod ºtiinþific metoda transcrierii interpretative a textelor vechi. gréþâ=greaþâ. prin care ar fi urmat sã redãm pe š. nu rare sînt locurile unde autorul susþine necesitatea notãrii prin â a unei vocale mai închise decît ã ºi mai deschise decît î. ºi cele de limbã modernã (sec.). am gãsit firesc sã nu intervenim în felul sãu personal de interpretare a grafiei chirilice din citatele de limbã veche. am pãstrat pe š. nétede.

pericolul confuziei de care vorbeam mai înainte. rãmînea. -ând al gerunziului verbelor cu tema în -i. mîhnit. cîmpie. cîntec. al XVII–XVIII-lea (reproduse dupã ediþia Kogãlniceanu). În suf. româneºte. cît(e). ind. macedoromân. sub accent: cîntâ = cîntã. a verbelor cu tema în -i: apropiã = apropie. cînd. din Uricariul lui Codrescu ºi din scrierile lui Cantemir. plînge. s. dobîndi. crîncen. în: adînc. Orâºtie – Orãºtie. jupîn. la finala substantivelor feminine cu tema în -i: analogiã = analogie. întîlni. crîºmãriþã. La forme ca alimânit. am preferat transcrierea lui â prin ã. 3 sg. p. identice cu cele aplicate în redarea textului explicativ al autorului. am pãstrat pe â la finalã de cuvînt. osîndire. cîmpeneascã. se asemãneazã. fîntînã. apropiând = apropiind. vâst = vãst. întimpinã. remâºiþã. deoarece. câi = cãi. apare deseori fãrã semnul diacritic: e. pf. mînuind.NOTà ASUPRA EDIÞIEI particulare. atîta. ciocîrti. iar dupã alþii. Cuvintele reproduse dupã dicþionarul român-latin (datat circa 1670 ºi numit de Hasdeu.: pãseri. al XVIII-lea (Critil ºi Andronius. la toate acestea nu existã. frîncii. bãuturi. menþionâm = menþionãm (constant la p. de ex. alâmuri = alãmuri. ziua. pîrcalab. înlocuirile grafice pe care le-am fãcut nu afecteazã realitatea foneticã a formelor. Pentru citatele extrase din texte moderne (sec. descriã = descrie. ºi la p. Am redat pe š prin i ºi pe â prin î în citatele din cronicarii sec. se asemeneazã. dentãi. cîrpesc. ags‚r. Anonymus Caransebesiensis) au fost transcrise dupã normele stabilite de Hasdeu însuºi în Columna lui Traian. cînta. Iatã sistemul de înlocuiri grafice pe care l-am aplicat: â:î. care l-a ºi descoperit. Mâniceºti – Mãniceºti. lebãdã. dîlmã. flãcâii = flãcãii. fie remâne. mîntuie. 3 sg. bâþul. bîrfealã. citeºte: agšun). tigâile = tigãile. 406-429. cîneascã. specific graiurilor moldoveneºti. al XIX-lea) ºi din colecþiile de folclor am adoptat norme unice de transcriere. pasãri. mînþine etc. ºi pl. ciobãniã = ciobãnie. Gheografie de Amfilohie). mînios. întîmpinã. fîlfãind. Anonymus Lugoshiensis. ã: î. ameþalã. mãnþine. l-am redat prin i: studiând = studiind. înlânþuesc. care noteazã pe ã. pentru unele graiuri. ind. În cazurile în care am presupus o pronunþie bãnãþeanã. Învãþãturi de Samuil Micu. încît un cuvînt ca rãmîne e scris fie r‚mâne. mîndruliþã. gîrbovit. vâi = vãi. la care am adãugat cîteva lucrãri de la sfîrºitul sec. ºi p. Trebuie precizat cã textul lui Hasdeu conþine numeroase inconsecvenþe de ortografie. Evident. fãrîmele. amîndoi. ridica. adâst = = adãst. decît. taiã = taie. ºi rostirea cu un ã mai închis. plugãriã = plugãrie. cîtime. â:ã. ‚. în cazul în care am avut certitudinea cã noteazã un ã închis. (doaâ). are avantajul de a apropia textul arhaic. am conservat grafia originalã (de ex. Am preferat formele actuale în cazul dubletelor plântã – plantã. 1884. dentîi. zioa. prez. cîrmuiesc. cu respectarea întru totul a realitãþii fonetice. blînde. dâ = = dã. mîrãind. azvîrli. bucuriã = bucurie. rãdica. mai tîrziu. mîngîi. pãsãri. cîºtiga. În citatele din Cantemir am pãstrat totuºi pe â final. albaþã). la fel am procedat cînd Hasdeu noteazã pronunþarea între paranteze (Agsun. îmbe. prez. cîrãiturã. În unele rãspunsuri la Chestionar provenite de la corespondenþi din Moldova. gîlcevire. unde a publicat pentru prima oarã o parte din acest dicþionar. întîrzia. întîmplãri. de ex. Am conservat însã toate dubletele sau tripletele grafice care exprimã posibile pronunþãri diferite. gînd(i). hîrdãu. 30 . hîrtie. de înfãþiºarea graficã actualã a limbii. cîrlanii. deºi nu este exclusã. crîng. Aceste norme ni s-au impus prin modul cum am interpretat ortografia etimologicã a epocii. voiniciã = voinicie etc. prin generalizarea transcrierii cu i ºi î. care apare extrem de rar. cu excepþia român. Buzâu = Buzãu. ã: e. 1 pl. beuturi. lebedã.).

sfîºiat. de exemplu întrebãrile 6. în textele dialectale reproduse fonetic. acésta = aceasta. am recurs la unificarea prin î a tuturor cazurilor semnalate. r‚mîne. pearã ºi piarã). toate transcrise cu ã. ‚ (=ã) nu e prevãzut cu semnul diacritic: seu = sãu. în aceleaºi citate. scîntei. corespunzînd diftongului ea din rostire: avé = avea. la iniþialã de cuvînt sau de silabã (cu excepþiile: eu. La pluralul articulat al substantivelor masculine din citatele extrase mai ales din Opincarul lui Jipescu. înghšu. Din cauza acestei inconsecvenþe a textelor. é: ea. š: i. sfînta. e: e. vermi etc. þipînd. am adãugat ºi un u antihiatic. cu excepþia cazurilor în care grafia cu -u se justificã fonetic: întînšu. Scrierea cu ã în aceste cuvinte (care constituie lista completã din vol. ca semn al pluralului sau al genitiv-dativului substantivelor ºi adjectivelor feminine ºi neutre terminate în -iu ºi -ie (deci cu radicalul în -i): bucuriile. este. provinciile. la iniþialã de cuvînt sau de silabã: érbã = iarbã. ºezetori = ºezãtori. Foarte frecvent. criterii. puté = putea. care corespunde în unele graiuri cu ia: fearele. cît mai ales pentru cã aceleaºi cuvinte apar. categorielor etc. din întrebarea 11 din Chestionar). categoriilor. unde -u e asociat cu alte fonetisme arhaice sau dialectale). scrise ºi cu î. r‚sfrînt. teu = tãu. é: î. Nu am unificat dubletele (perde ºi pierde. no‚. vouã. tîrziu. (v. nouã. potrivit pronunþiei general româneºti: douã. La multe dintre acestea. la fel dupã º-: ºése = ºease. -u (final): zero. inclusiv la Hasdeu. trebue = trebuie. 7. ‚: ã. În do‚. efigii. el. t‚rîm etc. am adãugat un i în paranteze drepte. vãrsînd. era). îmbétã = îmbatã. rezeº = rãzeº. ea. frumóse = frumoase. chiar la aceiaºi autori ºi. cunšu. e: i. vînt. mergênd = mergînd. p‚r. érãºi = iarãºi. Am preferat totuºi redarea lui ã prin î nu atît pentru a fi în acord cu pronunþarea literarã actualã. deschiênd = deschizînd. studiile. de aceea. ó: oa (paralel cu é: ea): póte = poate. la formele paralele opozabile prin š: i (oamenš ºi oameni. pétã = patã. A fost conservat însã în urmãtoarele situaþii: la formele dialectale sau arhaice în care š exprimã palatalitatea consoanei precedente. 8 din Chestionar. sîcîita. Înlocuirea lui e prin i la finala acestor forme corespunde unei realitãþi ortoepice. poeziile. r‚spîndind. vo‚.). e: ie. revérsã = revarsã. þérã = þarã. peritor. mésã = masã.NOTà ASUPRA EDIÞIEI rãsuflînd. greºélã = greºealã. în cazurile necesare pentru evitarea confuziei de accent.. é: a. trîndãvie. fizionomiile. proprii. pearã. pentru cã la formele nearticulate am redat pe š prin i. verguþã = vãrguþã etc. smîntînã. principiile. zeu = zãu. servicii. é: ia. la formele a cãror analizã etimologicã priveºte evoluþia ºi acþiunea unui š. notaþia foneticã e greu de distins de faptul pur grafic. uneori. tînguiesc. nevéstã = nevastã. tîlhar. în numeroase cazuri care presupun vocala e în etimon: cap‚tat. tãmîiet. corespunzãtor lui ie din diverse graiuri: perdut. dupã consoane labiale.. jum‚tate. ºérpe = ºearpe. ori de cîte ori se insistã asupra unui fapt de rostire privind contexte fonetice cu š. cu e pãstrat. corespunzînd unui e etimologic: avênd = avînd. intrînd totodatã în simetrie cu substituirea lui ã prin e la nominativ-acuzativul femininelor în i: ciobãniã: ciobãnie etc. potrivit pronunþãrii iodizate general româneºti: eºire = ieºire. þermuri = þãrmuri. apésã = apasã. fer. pulšu. selbatec = sãlbatec. I) ne întîmpinã la diferiþi autori din secolul al XIX-lea. În aceeaºi poziþie am menþinut pe ea. grafia cu ã corespunde unui fapt real de vorbire. familii. dupã labiale ºi în toate cazurile în care a provine dintr-un mai vechi ea: véã = vazã. îndoélã = îndoialã. veut = vãzut. þeri = þãri. meserii. spãimîntaþi. rãzgîndi. strecurînd. temeliile (în textul original: bucuriele. 31 . sub accent.

chibsuind = chibzuind. slave. ºi în cuvinte vechi cu contexte fonice care au permis sonorizarea lui s: disposiþia = dispoziþia. parentezi. Iatã o listã. Boiadschi. în ciuda faptului cã pronunþãrile cu ia sînt extrem de frecvente în limbajul popular. = miscel. technic = tehnic. circuleazã. maioritatea.). existinþa. prez. autocton.. chšamã = cheamã.. sci. basã = bazã. angularã (adj. Vînãtorii (cu ºi fãrã articol). în cuvinte ca: înpãmîntenire. constituã. spanioalã. Am contras literele duble (este mai ales cazul neologismelor): immens = imens.).).). ceša ce au fost transcrise cu ea: aceea. înbelºugare. independinte. Numele compuse au fost supuse normelor ortografice actuale: Vãlenii-de-Munte. pronunciaþiunea. înpotrivã etc. (ne) accentat.). Am pãstrat însã litera dublã în forme ca îmmulþeºte (cu îm. Am preferat transcrierea prin ea pentru cã ºi astãzi scrierea cu ea. am pãstrat cu stricteþe formele particulare ºi fluctuaþiile din original: metodã ºi metoadã. pagine. bilinguicã (adj. ind. semitice. neologismi. ghšaþã = gheaþã. romanice. ié (a): ia (scié = ºtia.). irresistibil = irezistibil. qu: cu (equaþiune = ecuaþiune. recensi- 32 . contimpuranã. diferinþã.). Dosofteiu. excelinþã. immaterial = imaterial.). sce: ºti. coordoanã (vb.. Caragia (ºi Caragea). diftongirea. archiv = arhiv). (dar: Bîrsanu). coincidã (3 sg. în toate situaþiile arãtate mai sus. lexicã (subst. aginte.). turcice etc. (vom) exprime. tot din raþiuni fonetice. dezininþã. foarte (= forte). consiste (3 sing. vorbšau = vorbeau ºi dupã africate ºi ocluzivele palatale. Popoviciu. potrivit normelor ortografice actuale: gšamuri = geamuri. influinþã. prezinte. (se) deterioarã. linguisticã. = col. (se) dezvoaltã. mss. Am procedat astfel din respect pentru fidelitatea pe care autorul însuºi a avut-o pentru ortografia izvoarelor operei sale. la finala imperfectului verbelor de conjugarea a IV-a: sporša = sporea. caracterizã. Cristeºtii. Am lãsat neschimbatã ortografia originalã ºi la cuvintele strãine (indoeuropene. Formele aceša (fem. ié = ia). aparinþã.f. amalgamã s. desvóltã = dezvoaltã. miscell. equilibristic = ecuilibristic. immediat = imediat. cellalt. Bãileºti.NOTà ASUPRA EDIÞIEI -Š: u (aŠ = au. liquidã = licuidã (dar: quasi-). înnecat. adjectivii. deminutiv. adverbizare. incoloarã (adj. excrescinte. Seulescu. Varlam etc. iubesce = iubeºte). ºte (sciinþifice = ºtiinþifice. se-nparte. corespundinþã. ind. ch = h (archaism = arhaism. articlu. germanice. sã înpreune. portugezã etc. este dictatã de criterii morfologice.). pe care Hasdeu le utilizeazã permanent ca termeni de comparaþie în investigaþiile etimologice. sing. (ne) interesã. numi (pl. de neologisme pe care le-am conservat cu toate caracteristicile fonetice ºi morfologice pe care le aveau în epocã: abundanþã. Din considerentul cã unele neologisme circulau în secolul trecut cu forme duble sau cu forme care nu s-au impus în limbã.).< în-). gãitanŠ = gãitanu). duplã (adj. genezea. proveninþã. adverbi (pl. Receanu. = ms. psicologie. ša: ea.). Jorãºti. archanghel = arhanghel. cestiune.). coll. diverginþi (pl. s: z în neologisme. ceea ce. dar conservat cînd se discutã Š ca component al diftongului. reciproce ºi reciproace. competinte. în care se noteazã pronunþãri reale. intervocalic sau înainte de consoanã sonorã. frequentativ = frecuentativ. comerciu. pronumi (pl. Seaca-de-Pãdure etc.).  = z (deschiênd = deschizînd). bilinguitate. Numele de persoane ºi de locuri le-am reprodus în ortografia lui Hasdeu: Alexandri. cestionar. gintea. incompletã. isbîndã = izbîndã. indiferinte. prez. scrierea cu n înainte de labiale. Am menþinut.

extrem de rare. cu excepþia celor care presupun dispariþia lui î. prez. în unele cazuri. impers. š. niscaiva. 33 . sãptãmîne.le-am reprodus într-un singur cuvînt: nepunînd. cari (pron. ne-mpãcat. cîrcimari. în prudenþa noastrã de a nu interpreta neconvingãtor cazurile deosebit de dificile. Punctuaþia a fost restabilitã dupã normele actuale. asemeni. ca în textul original. ca inutil. sînt. part. întra. proaspet. deoarãce. izolate prin caractere cursive sau drepte spaþiate. servã (vb. rãdica. a-boalã. celalalt. þipet. adverbele în -mente: absolutamente. totdauna. despãrut. numele autorilor citaþi le-am redat cu litere drepte de rînd. tecnic. totodatã. Am introdus citatele între ghilimele. cincisprezeci (ºi toate numeralele-adjective de la 11 la 19. care figureazã numai dupã studiile introductive ale primului volum.de la iniþiala cuvîntului-bazã: ne-mpedecatã. mazere. Cuvintele discutate în text. altele. Celelalte greºeli de aceastã naturã au fost corectate tacit. dentîi. trebui (vb. ovãs. Am refãcut ordinea alfabeticã a articolelor. împregiurare. iar al lucrãrilor (opere. dar nesubliniate în vreun fel.). pentru cã. iar în numeroase cazuri am înlãturat. Am notat sursa acestora în paranteze drepte. în faptul cã privesc realitãþi lingvistice învechite. Aceste „abateri”. cãtrã.NOTà ASUPRA EDIÞIEI ment. alt-unde. violinþã. deopotrivã.). care nu afecteazã în nici un fel caracterul ºtiinþific al ediþiei. ale cuvintelor din fondul comun al limbii. u în unele cuvinte dialectale ºi învechite). ž. a-ce. nemerit. menþinerea lui î. denaintea. astfel. nemic. alaltã-ieri etc. eccu-istum etc. spre deosebire de cealaltã. dialectale sau cu totul particulare (de ex. cellalt etc. cu apostrof. a-locuri. nicãiri. îºi aflã explicaþia. în ediþia noastrã.) etc. Am conservat întru totul sistemul de notaþie al autorului aplicat la cercetarea istoricã a cuvintelor ºi formelor: . foarte puþine la numãr. bunãoarã.). Din cele douã formulãri ale titlului operei (Etymologicum Magnum Romaniae ºi Magnum Etymologicum Romaniae). secoli. teraþã. apare pe coperta fiecãruia dintre cele patru volume.). desplãcere. apropiarea. Intervenþiile noastre în text. radicalmente etc. pãrete. Am restabilit locul virgulei în text dupã regulile actuale. pe care Hasdeu le scria cu linioarã de unire sau. apar între paranteze drepte. vãst (vb. am redat într-un singur cuvînt construcþii adverbiale sau pronominale ca: altfel. fiecare. populare sau dialectale. Am înlocuit apostroful prin linioarã de unire la forme latineºti ca: eccu-illum. Derivatele cu ne. al III-lea sînt cîteva adaosuri comunicate autorului de Aureliu Candrea. mînîncã. cîteva. ne-ncetat. a-bubã. Astfel. viie (lat. unele. cu finala în -i prin acord cu substantivele masculine). Toate abaterile de la normele substituirilor operate de noi s-au fãcut în sensul pãstrãrii identice a formelor din original. am preferat-o pe cea dintîi. þeseturã. colecþii. La sfîrºitul vol. a-nevoie. Am introdus la locurile cuvenite adaosurile fãcute de Hasdeu însuºi la sfîrºitul fiecãrui volum ºi am operat în text erorile de tipar semnalate. neºte. rezervînd parantezele rotunde pentru intervenþiile în citate ale autorului. celalt. Am pãstrat. reviste) cu caractere cursive. Am pãstrat întocmai fonetismele ºi formele învechite. (au) supres. a cãrii. preuþi. scrierea cu linioarã a cuvintelor compuse ori de cîte ori aceastã disociere graficã e impusã de cercetarea etimologiei unuia dintre elementele componente (de ex. ca de exemplu: adecã. semnul douã puncte (:). pãºiune. vinea). amãrunþitã. ceva. al-mai-rãu. strãcurat. fãrã ca prin aceasta sã fie stînjenitã raportarea unui articol la altul.

G.NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI Confruntarea textului pe care îl editãm cu fragmentele „de probã” publicate de Hasdeu înainte de apariþia primului tom al EMR sau cu cele ºase ediþii de culegeri selective. În volumul al III-lea al ediþiei noastre sunt reunite volumele al III-lea ºi al IV-lea din ediþia princeps. un indice de cuvinte grupate pe origini ºi cu trimitere la volum ºi la paginã. pentru uzul ºcolarilor. De asemenea. Am întocmit. un indice de materii ºi o bibliografie a izvoarelor.B. din 1894. 34 . Cuvintele-titlu figureazã ori de cîte ori apar în cuprinsul altor articole. la sfîrºitul operei. nu duce la distincþii demne de relevat.

Mãnþinem dar aceste frumoase expresiuni întrebuinþate de strãbunš. REGELUI CAROL I SUB AUSPICIILE ACADEMIEI ROMÂNE DE B. S.. PETRICEICU-HASDEU Membru al Academieš Române. Profesor de Filologia comparativã la Universitatea din Bucureºti. – 96. adecã tãlcuitoare de cuvinte. Petersburg. . Cantemir-Vodã (Chron. al Societãþiš de Linguisticã din Paris. …marš ºi neatede socoteale etimologhiceºti. ºi nu ne temem de cuvinte carš aŠ cãpãtat de veacuri înpãmîntenirea… CAROL I. al Academieš Imperiale de ªtiinþe de la St. A – AZUGA BUCUREªTI STABILIMENTUL GRAFIC SOCEC & TECLU 96. – Strada Berzeš. I. 84). al Societãþilor Academice din Belgrad ºi Sofia etc.ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIÆ LIMBEI ISTORICE ªI POPORANE ROMÂNILOR LUCRAT DUPÃ DORINÞA ªI CU CHELTUIALA DICÞIONARUL A M. Director general al Arhivelor Statuluš. TOMUL I. 1886.

.

aceste þinuturi încîntãtoare. ªi cum poate sã fie altfel. ºi nu ne temem de cuvinte cari au cãpãtat de veacuri înpãmîntenirea. Alexandri. Spre a sprijini aceastã întreprindere. sã ne amintim însã cuvintele lui Horaþiu: Est modus in rebus sint certi denique fines. vitejie. cari altmintrelea vor fi perdute pentru generaþiunile viitoare. pe care poporul o înþelege ºi iubeºte? Mãnþinem dar aceste frumoase expresiuni întrebuinþate de strãbuni. ºi sînt convins cã opera Academiei. va înstrãina poporului limba sa. care. lucrarea aceasta este foarte întinsã. Într-adevãr. conþinînd toate cuvintele vechi. Ce sarcinã mai dulce poate avea Academia decît a lua sub paza sa aceastã limbã veche. care trebue sã fie scrisã pe steagul fiecãrii armate: voinicie. cînd lucrãrile de cãpetenie ale Academiei sînt istoria ºi limba. Supun dar la chibzuiala D-voastre. descrise cu mãestrie ºi în o limbã aºa de curatã de poetul nostru popular V.PREFAÞà Deschizînd sesiunea generalã a Academiei Române din 1884. Nu mai puþin însã trebue sã ne ocupãm ºi de viitor… de limba noastrã. . cinci. nepunînd o stavilã în timp. în plaiurile mãreþe ale Carpaþilor. ascunse pînã acum. S. poate chiar nemãrginitã. Regele a rostit urmãtoarele cuvinte: „Avînd onorul de a fi membri ai acestei adunãri. Superflua non nocent. eroism? Sã ne ferim însã de o înbelºugare de expresiuni moderne. Am fost îndemnat a rosti aceste cîteva cuvinte prin dragostea care am pentru frumoasa ºi bogata limbã românã ºi fiind încredinþat cã dorinþa mea – îndrãznesc a zice ºi a Academiei – nu rãmîne un pium desiderium. temeliile existenþei noastre naþionale? Þara datoreºte astãzi Academiei un ºir de documente istorice. pe cari le urmãrim cu un interes neîncetat. rãspîndind astfel o nouã luminã asupra trecutului neamului românesc. dacã nu ar fi folositor de a face un fel de Etymologicum Magnum Romaniae. bravurã. Ce limbã are norocul de a dispune de patru cuvinte pentru o însuºire. va fi încoronatã de o izbîndã fericitã”. care îºi va ridica sieºi un monument neperitor. spre a asculta discuþiile ºtiinþifice. care s-a pãstrat neatinsã în cîmpiile roditoare ale Dunãrei. ºi cari au fost scoase din întuneric prin ostenelile neobosite ale membrilor ei. care trebue sã fie mîndria fiecãrui popor. Verba volant. Regina ºi Eu venim totdauna cu bucurie în mijlocul D-voastre. M. pun în fiecare an modesta sumã de ºease mii lei la dispoziþia Academiei. scripta manent. pentru care patru. ºease ani vor fi trebuincioºi.

5. Costachi Negruzzi. pe care mã crezusem dator a i-l supune spre aprobare: „Lucrarea. cãrora li se va adresa un cestionar ad-hoc. Scriitorii moderni foarte populari. basme. urmãtoarele rubrice: a) Forma cea mai rãspînditã ºi formele dialectale vechi ºi nouã. 4. dupã ce vor fi utilizate. primind totodatã urmãtorul prospect. Pentru limba cea veche vor servi ca fîntîne: 1. 4. Pentru graiul actual al poporului cu diverginþele sale dialectale vor servi ca fîntîne: 1. guvernul va fi rugat din partea Academiei Române sã ia cu acest scop o mãsurã ce va crede de cuviinþã. nu va avea în vedere anume limba românã literarã de astãzi. scrise româneºte. primind o modestã retribuþiune. autorul avînd o neapãratã trebuinþã de cel puþin trei tineri cari sã lucreze sub direcþiunea sa. preoþi ºi alte persoane de prin sate din toate provinciile locuite de români. S. 2. Spre a fi înlesnit în sarcina curat materialã. 3. Regelui. întrucît graiul viu conservã pînã astãzi elemente dispãrute din limba literarã. a patra ºi a cincea. lucrarea va da dupã putinþã pentru fiecare cuvînt. Terminologia tecnicã vulgarã din istoria naturalã ºi din viaþa industrialã. zicãtori. Academia Românã a binevoit a-mi încredinþa mie îndeplinirea Augustei dorinþe. dar toate cernute prin excluderea neologismelor. locuþiuni proverbiale etc. ci mai ales limba cea veche ºi graiul actual al poporului cu diverginþele sale dialectale. c) Filiaþiunile istorico-etimologice. Vechile dicþionare ºi glosare române manuscripte. mai ales acelea din prima jumãtate a secolului. Cuvinte sau locuþiuni române de prin vechile documente scrise slavoneºte sau în altã limbã strãinã. Opera întreagã urmînd a fi terminatã în interval de 6 ani. publicate sau inedite. Stabilitã pe aceste baze. Dicþionarele ºi vocabularele române. Pentru înavuþirea ultimelor douã rubrice. precum Alexandri. tipãrit într-un mare numãr de exemplare sub titlul de: […] Programã pentru adunarea datelor privitoare la limba românã. 2. publicate sau inedite.PREFAÞÃ Chibzuind asupra dotaþiunii Maiestãþii Sale. Poeziile poporane. însoþitã de un raport despre mersul ei 38 . b) Diferitele accepþiuni cu citarea exemplelor din fîntînele indicate mai sus. care se va executa din dotaþiunea M. ºi unii scriitori de pe la începutul secolului. Actele vechi. 3. se vor consulta învãþãtorii sãteºti. se vor depune în original în arhivul Academiei. pe lîngã traducerea sensului general în limba latinã sau în cea francezã. în fiecare an autorul va prezinta Academiei o parte din lucrare. Arhaisme ºi provincialisme adunate de-a dreptul din gura poporului. Anton Pann etc. Rãspunsurile la acest cestionar. Texturile vechi române tipãrite ºi manuscripte.

masã etc. plãceare pentru plãcere. ºi altele? 17. deosebirea între sonurile ã (ã) ºi î sau î (ä)? 3. stranšu pentru strašu. în chipul de a rosti al poporului. ureclše pentru urechše ºi altele? 9.PREFAÞÃ ulterior. de ex. Sînt oare cuvinte în cari se rosteºte simplul e acolo unde limba noastrã literarã de astãzi pune pe ea. mente. Nu cumva se rosteºte cîteodatã întreg i de la sfîrºitul cuvîntului. Ce alte particularitãþi.? 11.? 8. bunãoarã dormim pentru durmim. morminte. o ca oo etc. strãine limbei noastre literare de astãzi. Sînt oare cuvinte în cari poporul rosteºte curat pe o cel neaccentat. român pentru rumîn etc. featã. Sînt oare cuvinte în cari lš nu s-a muiat în i. iar nu mãlaiu. pentru oamenš. lšepure pentru šepure. vene. faci pentru facš etc. ca poporul sã rosteascã întreg pe u de la sfîrºitul unui cuvînt fãrã articlu. ori se aude mai mult numai una din ele. precum omu în loc de om. fãrã a-l trece în ã. ºi care anume? 14. precum talšu pentru tašu. Sînt oare cuvinte în cari poporul rosteºte é sau ea acolo unde limba noastrã literarã de astãzi pune pe simplul e. Se zice oare cuvente. minte. prin intermediul mai ales al revizorilor ºcolari ºi al protopopilor. Diftongul ea se rosteºte el aºa ca sã se auzã bine e ºi a. vocale lungi. cunšu pentru cušu. sau la verburi ca facu în loc de fac etc. Diftongul oa se rosteºte el curat.. Se zice oare: sarã. measã ºi altele? 5. Se aud oare pe acolo. mearge pentru merge etc.? 12. Se zice oare umblu ori înblu? unghšu ori înghšu? sau cum altfel se zice? 7. Cari sînt anume cuvintele unde se aude dz în loc de z? 39 . Sînt oare cuvinte în cari lš nu s-a muiat în i. În ce cuvinte anume poporul de acolo rosteºte curat pe a cel neaccentat. adecã aºa ca sã se auzã deopotrivã o ºi a. leage pentru lege. oare. Poporul de acolo cunoaºte el numai sonul z? ori cã deosebeºte pe z de dz? 19. cãlcînšu pentru cãlcîšu etc. bunãoarã oameni. vre (voieºte) pentru vrea. fãrã a-l trece în u. de ex. dupã ce Academia va fi luat cunoºtinþã de un specimen al operei. în loc de cuvinte. precum întînšu pentru intîšu. mormente. ori searã.? 10.? 6. bunãoarã malaiu. fatã. adecã a lungit ca aa. Cari sînt cuvintele unde se aude mai bine sonul ä? 4.? 16.” Îndatã dupã aceasta. pulšu pentru pušu. mine? 13. vine. ºi altele? 2. mene etc. ori se aude mai mult ca ša? 15. ºese pentru ºease. În ce se cuprinde pe acolo. Z în Dumnezeu se rosteºte el tot aºa ca z în praznic. se observã în privinþa vocalelor în graiul poporului de acolo? 18. ori altfel cumva? 20. am rãspîndit în þarã urmãtorul Cestionar: 1. în chipul de a rosti al poporului. Tipãrirea definitivã se va putea începe în sesiunea generalã din anul 1885. Se întîmplã.

adecã nie. fãrã a simþi deosebirea de sonuri. Cum se rosteºte pluralul de la lup ºi de la popã. În ce cuvinte poporul de acolo preface pe r în n. deosebind adecã pe un r vîrtos. hulpe pentru vulpe. ori cã le pune pe una în loc de alta. Poporul de acolo rosteºte el în acelaºi chip mie (1000) ºi mie (pentru mine) în fraza: „mi-a dat mie o mie de lei”? 40. bunãoarã ºer sau cer pentru fšer? 26. Sonurile fše sau fi nu se rostesc oare ca º sau chiar ca .? 35. cerghš pentru cerbš. Nu cumva se rosteºte chiar cept sau cicšor în loc de piept ºi picšor? 37. În ce cuvinte poporul preface pe v în g. lupkš. ziva ºi altele? 33. rãhnire pentru rãvnire etc. fie ºi hie sau vulpe ºi hulpe? 29. În cari cuvinte anume se aude rr? 23. Poporul de acolo rosteºte el oare pe bi ca ghi. Mie ºi mšel cum oare se rostesc. ªtiþi oare cuvinte în cari h se preface în v? 28. ghiŠ în loc de viŠ. Poporul de acolo nu amestecã oare pe j cu º. hšer pentru fšer.? 30. mnšel sau cum altfel? 39. Nu amestecã oare pe cš cu gš? 40 . Nu amestecã oare pe s cu z? 44. lukš. reaua etc. rostindu-se bunãoarã in în loc de vin? 32. ziua. de un r moale? 22. lupcš sau cum altfel? 38. de pildã ghine pentru bine. nu se aude oare va pentru ua. ori mnie. de ex. Deosebeºte oare bine poporul de acolo pe j de ž (ß). întrebuinþînd pe unul în loc de altul? 43. Poporul de acolo nu rosteºte el oare deopotrivã. ghie pentru vie etc. kšept în loc de pšept. Nu se rosteºte oare jiŠ sau chiar giŠ pentru viŠ.? 24.? 27. În ce cuvinte preface poporul de acolo pe v în h. hšerbe pentru fšerbe etc. În ce cuvinte poporul de acolo preface pe n între vocale în r. Sînt oare cuvinte în cari fše sau fi nu se preface niciodatã în hše sau hi? 25. ceva ca rr.PREFAÞà 21. În cuvintele steaua. nšel.? 42. de exemplu hie pentru fie. adecã steava. corghš pentru corbš etc. ºi altele de asemenea? 31. Poporul de acolo rosteºte el oare pe r în douã feluri. adecã: lupš. Poporul de acolo rosteºte el pe pi ca ki. Poporul de acolo preface el oare pe f în h. de ex. bunãoarã fãninã pentru fãrinã etc. Un v la începutul cuvîntului nu piere el oare cîteodatã. de ex. zicînd de exemplu gšur pentru jur sau jinere pentru ginere? 34. kicšor în loc de picšor ºi altele? 36. bunãoarã pîrã în loc de pînã ºi altele? 41.

ajutoršu ori ajutor. bolovan. mãr. vizuinã etc. i-am dat. mînurile. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. pãrîu etc.? munte. Cari sînt cuvintele. te-au bãtutu-te.? 56. stîncã. argint. adecã: ce fel de lucruri sau de însuºiri se asemeneazã cu aurul. arºiþã etc. fer. privitoare la poziþiunea locurilor. ne-am întîlnit etc. Cari sînt pe acolo numirile locale cele mai neobicinuite pe aiuri ºi cum îºi explicã sau cum tãlmãceºte poporul acele numiri? 53. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. copiii doarme. cuptoršu ori cuptor ºi alte vorbe de acest fel? 47. Cari sînt cuvintele. pãdure. plumb. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. creºterea plantei etc. Cari sînt cuvintele. figurele sau asemãnãrile luate de popor din lumea mineralã. primãvarã. ºi cu ce cuvinte anume? 55.? 51. le-au arãtatu-le.? codru. mînule. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. privitoare la vegetaþiune. Cari sînt pe acolo diferitele numiri de struguri. ne-am întîlnitu-ne. Are poporul pe acolo obiceiul de a zice: oamenii merge. aur. ulm. Rosteºte poporul pe acolo flueraršu ori fluerar. brad etc. groapã. Cari sînt exemple de toate aceste schimbãri de consoane în gura poporului.? 41 . Zice poporul pe acolo mînile. la tãria etc.? 48. polei. Cari sînt pe acolo numirile feluritelor vinuri ºi cele privitoare la culoarea vinului. grui etc. privitoare la minerale. zãpadã. adecã la iarnã. anin. adecã: peatrã. toamnã. muierile tace în loc de oamenii merg. mãgurã. mîncãtoršu ori mîncãtor. ori într-altfel? se întrebuinþeazã numai o formã? ºi care? ori se întrebuinþeazã mai multe. cositor.? 54. copiii dorm. cu ferul etc. cãrºie etc. varã. Cari sînt metaforele. Cari sînt numirile cele mai neobicinuite pe aiuri ale arborilor roditori: pãr. noian. rediu etc. cotroanþã. lespede. prun ºi altele? 58. la gustul lui.PREFAÞà 45. vãgãunã. i-am datu-i. Are poporul pe acolo obiceiul de a zice: l-am vãzutu-l. Cari sînt numirile cele mai neobicinuite pe aiuri ale arborilor sãlbateci: stejar. ºi de alte schimbãri de aceeaºi fire ce se mai observã pe acolo? 46. dîlmã. ce fel cu argintul.? 52. gheaþã. muierile tac? 49. toi. privitoare la climã. adecã pãrþile arborului sau plantei una cîte una.? 57. bunãoarã la: mare. cu pronumele repeþit? ori zice numai: l-am vãzut. Cari sînt cuvintele.? vale.? stan. rîu. pãcurã etc. ºi anume cari? 50. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la viie ºi la lucrarea ei sau la cules? 60. mesteacãn. cu descrierea pe cît se poate mai pe larg a fiecãrii varietãþi? 59. movilã. fag.

Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa pisicei? 73. vidrã. ºoim ºi alte pãseri rãpitoare de acest fel? 80. porumbel sau turturicã. iepure. de grîne sau legume cari se întrebuinþeazã ºi pe aiuri în þarã. dar cu un alt înþeles? 64. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa calului: felurile lui. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa cîinelui: felurile. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la corb ºi cioarã? 82. lup.? 66. vrîsta. Cum se numesc pe acolo deosebitele feluri de insecte? 76. Sînt oare pe acolo numiri de arbori. figurele sau asemãnãrile luate de popor din lumea vegetalã. la arici. sturz. la viezure etc. numirile diferitelor buruieni. rîndunicã. ciocãrlie. Cari sînt pe acolo numirile feluritelor grîne: grîu. Cari sînt pe acolo. cuc. culoarea ºi altele? 70. vrîsta. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. fasole etc. mazere. Cum se numesc pe acolo deosebitele feluri de ºoareci? 74. culoarea ºi altele? 72. vrabie. ale feluritelor fiare ºi dobitoace? 67. ale legumelor bob. coroiu. cu buruiana cutare etc. culoarea ºi altele? 69. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa caprei ºi a porcului: felurile lor. cerb sau ciutã ºi cãprioarã. vrîsta. adecã: ce fel de lucruri sau însuºiri se asemãneazã cu arborul cutare. pãtîrniche etc. ovãs etc.? 42 . culoarea ºi altele? 71. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa boului ºi vacei: felurile.? 79. uliu. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la vultur. cocoº ºi gãinã ºi altele? 77. într-un numãr pe cît se poate mai mare ºi cu o descriere pe cît se poate mai lãmuritã.PREFAÞÃ 61. veveriþã etc. lebedã. Cari sînt pe acolo numirile. ierburi ºi flori? 65. culoarea ºi altele? 68. Cari sînt metaforele. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la mierlã. orz. raþã. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la broascã ºi felurile ei. vulpe.? 83. Cari sînt pe acolo cuvintele despre gîscã. Cari sînt pe acolo numirile. Cum se numesc pe acolo deosebitele feluri de vermi? 75. vrîsta lui. Cari sînt pe acolo cuvintele despre urs. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la cocor ºi la barzã sau cocostîrc? 84. vrîsta. de plante. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la bufniþã sau cucuvaie? 81. ºi dacã sînt vreunele numiri neobicinuite pe aiuri? 62. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa berbecelui ºi oiei: felurile. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. cu floarea cutare. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la albinã ºi la creºterea albinelor? 78.? 63.

raþa mãcãieºte ºi aºa mai încolo pentru toate animalele.PREFAÞà 85. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la ciobãnie. Cum se cheamã pe acolo sonul sau glasul ce scot feluritele fiare sau dobitoace. Ce deosebire fac ciobanii între un dulãu. un mozoc sau un altfel de cîine de stînã? 98. deosebitele pãrþi ale cãruþei? 106. Cum se numesc deosebitele mesteºuguri sau meserii cunoscute pe la þarã? 108. Cum se numesc.? 87. una cîte una. materialul ºi apucãturile la lucru ale dulgherilor? 109. flutur. Cum se numesc. la rac. privitoare la plugãrie? 102. Cari sînt pe acolo numirile feluriþilor peºti? 88. uneltele obicinuite de cãtrã ciobani. fie în privinþa vînatului. una cîte una. Cum se numesc uneltele de zidãrie. bunãoarã felurile de locuinþã ciobãneascã. Cum se numesc uneltele de dulgherie. figurele sau asemãnãrile întrebuinþate de cãtrã ciobani în privinþa deosebitelor lucruri sau însuºiri? 100. la pãianjen. Cum se numesc deosebitele feluri de cîmp. materialul ºi apucãturile la lucru ale ferarului? 110. una cîte una. lipitoare etc. figurele sau asemãnãrile luate de popor din lumea animalã. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la ºopîrlã cu felurile ei ºi la ºerpi cu felurile lor? 86. Ce fel de numi dau ciobanii vitelor ca sã deosebeascã pe una de alta? 96. la omidã. materialul ºi apucãturile la lucru ale zidarului? 43 . Cari sînt pe acolo cuvintele. adecã: ce fel de lucruri sau însuºiri se asemãneazã cu fiara cutare sau cu dobitocul cutare? 89. lãcustã.? 95. deosebitele pãrþi ale plugului? 105. fie în a cîinilor de vînat? 92 Ce fel de numi se dã pe acolo cîinilor de vînat? 93. Cum se numesc. Cari sînt metaforele. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la melc sau culbec. bunãoarã: boul muge. Ce fel de numiri se dã pe acolo cîinilor ciobãneºti? 97. la scoicã. Cari sînt metaforele. lucrat ºi nelucrat? 103. în privinþa cãrora se aflã în popor cîte o vorbã deosebitã? 90. grier. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la vînãtoare? 91. Cari sînt þipetele sau strigãtele ce obicinuiesc vînãtorii. despre brînzeturi ºi lãpturi cu felurile lor ºi cu chipul de a le face etc. furnicã. vorbe despre pãºiune. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa pescãriei? 94. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. Au oare ciobanii cuvinte pe cari nu le întrebuinþeazã ceilalþi sãteni? 101. Cum împãrþesc ciobanii ziua ºi cum se cheamã la ei fiecare parte a zilei? 99. deosebitele pãrþi ale moarei? 107. Cum se numesc deosebitele unelte sau scule de plugãrie? 104. Cum se numesc uneltele de ferãrie.

Cum se numesc deosebitele feluri de cîntece ce le cîntã poporul pe acolo? 130. trupeºti ºi sufleteºti? 123. privitoare la ale casei. ferestre. precum luntre. precum la: zid. beci. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. Cari sînt pe acolo. cu cuvintele privitoare la ele. Cum se numesc vasele pentru gãtirea bucatelor. Ce fel de cuvinte s-au pãstrat printre sãteni despre armele obicinuite la români în trecut? 116. Cum se cheamã deosebitele arme cu cari se servesc sãtenii? 115. pînzeturi etc. ori altfel se numeºte mîncarea de om ºi altfel mîncarea de animal? 118. Ce fel de jurãminte întrebuinþeazã poporul de acolo? 125. Cum se cheamã deosebitele unelte de tors. oale etc. scaune sau laviþe. fraþi. cu cuvintele privitoare la ele. Cum se numesc pe acolo deosebitele instrumente de muzicã.PREFAÞÃ 111. Cari sînt pe acolo numirile deosebite ale bãuturilor? 122. una cîte una. Ce fel de danþuri. covoare. vîslã etc. veri ºi alte rude. Cari sînt pe acolo cuvintele.? 112. fie femeieºti? 119. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la jocul de cãrþi? 131. þesut ºi cusut? 113. începînd de la logodnã pînã la sãvîrºirea nuntei? 124. vatrã. adecã despre pãrinþi. precum: salbã. Cari sînt pe acolo cuvintele cu privire la gãtirea bucatelor ºi la tot ce se þine de aceasta? 129. ºi cum se numeºte aparte fiecare din ele? 44 . pentru punerea lor pe masã ºi pentru ducerea lor la cîmp? 128. Cari sînt pe acolo numirile podoabelor femeieºti. puþin întrebuinþate pe aiuri sau necunoscute. Cari sînt cuvintele privitoare la cãsãtorie.? 117. cunoaºte poporul de acolo? 132. Face poporul vreo deosebire între suflet de om ºi suflet de dobitoc. curte sau ogradã. Cari sînt pe acolo cuvintele. Ce fel de jocuri copilãreºti. cînd este vorba cã mãnîncã un om ºi cînd este vorba cã mãnîncã o fiarã sau un dobitoc. brãþãri. fie bãrbãteºti. acoperiº. poartã.? 114. inele etc. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la înmormîntare? 134. Cum se cheamã deosebitele feluri de þesãturi þãrãneºti. Cari sînt cuvintele privitoare la înrudire. pat. numirile hainelor la sãteni. puþ. mese. cunoaºte poporul pe acolo? 127. Cari sînt pe acolo numirile mai deosebite ale mîncãrilor? 121.? 120. cu pãrþile fiecãruia? 133. Oare se întrebuinþeazã acelaºi cuvînt. privitoare la plutire. Ce fel de ocãri întrebuinþeazã poporul de acolo? 126.

Cum priveºte poporul eclipsa ori întunecarea soarelui sau a lunei ºi ce povesteºte despre acestea? 142. ºi ce sînt acestea? 148. pe care unii o numesc Calea lui Troian. cum îi numeºte pe toþi unul cîte unul. Ce povesteºte poporul despre Zburãtor ºi cum îl mai numeºte? 157. ºi ce se povesteºte despre ea? 141. Ce se povesteºte despre zîna Cosînzana sau Sînzana ºi ce alt nume i se mai dã? 146. scopul etc. dupã pãrerea lui.? 139.PREFAÞÃ 135. Ce povesteºte poporul despre dracul ºi cum îl descrie? 151. Ce povesteºte poporul despre Iele sau Dînsele ºi despre Iezme ºi cum le mai numeºte? 153. ºi ce povesteºte despre ei? 145. Ce povesteºte poporul despre Drãgaica? 149. bunãoarã: omul moare ºi dobitocul cicneºte? 136. lucrurile cele mai frumoase în lume? 138. Cum înþelege poporul aºa-numitul diochiu ºi ce povesteºte în aceastã privinþã? 144. a minþii. una cîte una. Ce credinþe ºi obiceiuri are poporul în privinþa zilei Sîntului Ioan Botezãtorul? 155. Ce povesteºte poporul despre strigoi sau strigoaie ºi despre stafie. Ce sînt vîrcolacii dupã credinþa poporului ºi cum se mai cheamã? 143. Cunoaºte oare poporul de acolo vreun obicei sau vreo credinþã cu numele de Turcã sau Þurcã? 158. Ce este Papaluga sau Paparuda ºi cu ce fel de obiceiuri e însoþitã? 156. ºi cari sînt. Cum înþelege poporul frumosul.? 137. a gîndirii etc. Cum se petrec pe acolo Colindele? 45 . Ce sînt Borboasele? 160. Cari sînt credinþele poporului în privinþa cugetului. ºi ce se zice despre fiecare din ele? 140. Care este pãrerea poporului în privinþa stelelor. Ce povesteºte poporul despre Ursite ºi cum le mai numeºte? 152. Ce fel de zîni ºi zîne cunoaºte poporul. deosebitele stele. Cunoaºte oare poporul vreo zînã cu numele de „Filma”? 147. ºi prin ce se deosebesc aceste fiinþe unele de altele? 150. La nunþi sau în alte întîmplãri se cîntã oare despre „Lada” ºi „Mana”. Este oare vreun cuvînt deosebit cînd se vorbeºte despre moarte de dobitoc. Cum se cheamã partea cea albicioasã a cerului de noapte. Ce povesteºte poporul despre Joimariþa ºi cum o mai numeºte? 154. Cum se cheamã la popor. despre natura lor. Ce este Brezaia? 159.

Cum povesteºte poporul de acolo despre Sîntul Ilie? 170. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa boalelor de om? 166. Ce povesteºte poporul despre Sînta Miercuri. Ce este Mama pãdurii? 187. Cum se numesc pe acolo deosebitele vînturi? 182. Ce povesteºte poporul despre Pricolici sau Tricolici ºi cum îl mai numeºte? 162. a epilepsiei. bunãoarã: Sîn-vãsia lui Faur. pricina frigurilor.PREFAÞà 161. Poporul de acolo povesteºte el ceva despre „oamenii roºii”. bunãoarã: batã-te Dunãrea! sau altfel cumva? 180. Sînt oare locuri.? 175. dupã pãrerea poporului de acolo. Poporul priveºte el oare ca sfinþi pe Soarele ºi pe Luna? 178. Ce zice poporul despre fiecare zi a sãptãmînei. Este oare pe acolo vreun blãstem cu pomenirea Dunãrii. Cunoaºte oare poporul de acolo niscaiva rugãciuni afarã de cele bisericeºti? 183.? 173. Sînta Joi. adecã le socoteºte pe toate deopotrivã. ori face între ele vreo deosebire? 174. Cari sînt prejudecãþile poporului de acolo în privinþa vîntului? 181. Ce fel de dobitoace sau pãseri socoteºte poporul de acolo ca mai plãcute lui Dumnezeu? 176. Cum împãrþeºte poporul ziua ºi noaptea. Ce însemnãtate au în basmele ºi credinþele de acolo zmeii ºi balaurii ºi cum sînt descriºi de cãtrã popor? 163. a ciumei etc. Cum povesteºte poporul de acolo despre Sîntul Petru? 169. necunoscînd împãrþirea precisã în ore sau ceasuri? 172. Dacã pe acolo zioa dîntîiu a fiecãrii lune nu poartã o numire deosebitã. Cum îºi explicã poporul cãderea stelelor? 184. a lui Mãrþiºor etc. Sînta Vineri. Ce înþelege poporul prin fapþi. movile sau altceva pe care poporul le priveºte ca sfinte? 177. ape. Care este. – punerea cuþitului ºi darea de argint-viu? 185. Ce obiceiuri sînt pe acolo în privinþa vrãjilor? 165. Ce sînt. pãduri.? 168. a holerei. Zorilã ºi Murgilã? 179. ºi ce anume? 164. Sînta Duminicã etc. Ce este ºi cum se face legarea sau dezlegarea ploiei? 186. Ce este Ciurica ºi ce sînt Circovii? 46 . dupã pãrerea poporului de acolo. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinþa boalelor de vite? 167. Ce alþi sfinþi sînt mai socotiþi de cãtrã popor ºi pentru ce anume sînt mai socotiþi? 171.

aºa cum l-a plãsmuit o dezvoltare treptatã de optsprezeci veacuri. De ce scot babele ochii la sfinþii zugrãviþi pe bisericã? 190. dar în cari totuºi ea îºi recunoaºte pe deplin individualitatea: cum 47 . trimiteam o cartã-postalã cu întrebãri suplementare. Cum îºi explicã poporul ieºirea cu plin – ieºirea cu sec? 204. unele foarte bune. Ce crede poporul despre curcubeu? 194. Ce este Spiriduºul? 205. În interval de un an. De la primele pagine ale Dicþionarului – oriunde indic în parentezi numele corespondentului ºi localitatea – se vede modul în care m-am putut servi de acele rãspunsuri. aºa cum s-a strãcurat el prin mii ºi mii de înrîuriri etnice. Ce credinþã are poporul despre raiu ºi despre iad? 201. Ce este vîntul turbat? 192. topice ºi culturale. Ce e ceasornicul casei? 200. a Lãsatului de sec? 189. Ce crede poporul despre Vremea d-apoi?… În acest Cestionar predomnesc douã puncturi de vedere nouã pe cari mi le împunea starea actualã a ºtiinþei limbei ºi cari sînt cu totul strãine lexicografiei de ºcoala clasicã: 1. 2. temelia d i a l e c t o l o g i e i . Ce se înþelege prin Craiu-nou? 203. aproape nici unul din care sã nu se tragã o brumã de folos. fonetica poporanã. Ce sînt cãpcîunii sau cãtcãunii ºi cum altfel se mai cheamã? 206. pe lîngã cari unii mi-au împãrtãºit plante ºi chiar minerale în naturã. împreunã cu nomenclatura. obiceiele ºi apucãturile sale. Ce e mînicãtoarea? 196.PREFAÞà 188. mi-au sosit teancuri de rãspunsuri de pe la preuþi ºi mai ales de pe la învãþãtori sãteºti: vro cîteva adevãrat preþioase. Dicþionarul unei limbi trebui sã fie pentru un popor o enciclopedie a traiului sãu întreg. În limbã o naþiune se priveºte pe sine însãºi într-o lungã galerie de portrete din epocã în epocã. Ce înþelege poporul cînd zice: „pe celalt tãrîm”? 202. tot ce se numeºte astãzi – în lipsã de un alt cuvînt mai nemerit – cu vorba englezã f o l k l o r e . ºi mi se rãspundea prin scrisori. unele ceva mai ºterse de vechime sau de împregiurãri. Ce sînt pasãrile cu ciocul de foc? 191. trecut ºi prezinte. Ce este rodul pãmîntului? 195. În cazuri dubioase sau puþin lãmurite. suspinele ºi bucuriile. a Bobotezei. multe bunicele. Ce sînt pocînzeii ºi colãcerii? 199. Ce e iarba fearelor? 198. Ce e focul lui Sîn-Medru? 197. Voiam sã cunosc pe român aºa cum este dînsul în toate ale lui. credinþele cele intime ale poporului. aºa cã s-au mai grãmãdit un nou teanc din epistole primite. Ce înþelege poporul prin toaca din cer? 193. Ce credinþe ºi obiceiuri are poporul asupra Anului Nou.

cum a ajuns acolo unde este. cele mai nouã. Graþie Cestionarului meu. vor putea chiar sã vorbeascã. cele mai învechite din acele portrete vor cãpãta un colorit de viaþã. cum a mers înainte ºi iarãºi înainte. H. P. cum a crescut. 15 mai 1885 48 . B. Bucureºti.PREFAÞà a fost din leagãn. fiecare cu timbrul sãu propriu.

dintre cari primele trei se referã la originea unor cuvinte latine. 754-6. I. 1844. cãci el încurcase în secolul trecut pe unul din oamenii cei mai geniali. între celelalte. de exemplu. o scurtã bucatã intitulatã: Etymologies et fragments sur les langues. compusã din ºease numere. astfel cã dacã 1 2 Quinctil. 28. Nemuritorul Turgot a scris. Turgot. Inst. ca ºi la noi toþi pînã acuma. Oeuvres. CUM SE AMESTECà LIMBILE? III. expresiune pe care ar fi putut aplica mult mai bine la o grãmadã de petre sau de geamuri sparte! 2 O derivaþiune sintacticã este e t i m o l o g i e cu acelaºi drept ca ºi o derivaþiune lexicã. etimologia mai pãstreazã pînã astãzi accepþiunea cea rudimentarã. într-o contradicþiune flagrantã cu imensul progres în studiul limbei. etimologia este „derivaþiunea unei vorbe”. Pe cele dentîi. numai cu c u v î n t u l ºi iarãºi cu c u v î n t u l . p. ba încã foarte neperfectã. CE ESTE ETIMOLOGIA? – II. pe cele din urmã. are a face numai cu verbum. Romanii explicau pe grecul ™tnmolog…a prin: „quae verborum originem inquirit”1. derivaþiunea unei construcþiuni sintactice? Menþionãm anume cazul sintactic. Prin perifrazã. De ce însã nu orice derivaþiune linguisticã? Cum sã numim oare. Cînd Weil probeazã cã construcþiunea englezã: The king’s eldest son has given a feast to the citizens derivã din amestecul construcþiunii franceze: Le fils aîné du roi a donné une fête aux citoyens cu construcþiunea germanã: Des Königs ältester Sohn hat den Bürgern ein Fest gegeben. iar restul la originea unor construcþiuni sintactice ebraice. de aci nu urmeazã ca acelaºi sens îngust sã aibã anatomia actualã. Ei bine.ÎN LOC DE INTRODUCERE I. din care ei fac parte. el le numeºte „étymologies”. pe care o avusese cu sute ºi chiar cu mii de ani înainte de naºterea linguisticei. ÎN CE CONSISTà FIZIONOMIA UNEI LlMBI? I Ce este etimologia? Termenii tecnici în genere ar trebui totdauna sã-ºi întinzã accepþiunea în mãsurã cu treptata lãrgire a acelei sfere ºtiinþifice sau artistice. Paris. care.. se vede silit a le boteza „fragments”. 2. negãsind nici un termen propriu. . Dacã la cei vechi ¢natom» însemna o simplã disecþiune. ca ºi la greci. Aceasta rezumã cît se poate de bine aplicaþiunea cea tradiþionalã a termenului. la romani. t. care ghicise de pe atunci aproape tot ce distinge metoada linguisticã contimpuranã. 6.

8. derivaþiunea sintacticã. sonurile nu aveau pentru ºtiinþã nici o geneze hotãrîtã: „les voyelles ne font rien. 3. 1. orice alt ingredient al limbei. Pînã la naºterea linguisticei. atunci tot e t i m o l o g i e este de a constata cã sonul francez ch.. 1861. 6. den wahren und eigentlichen Gehalt derselben. 1869. ca ºi cea ideologicã. 9. 3. 9. Astãzi însã. das seiende. oder wie es der Name unserer Wissenschaft so treffend bezeichnet. poate sã treacã la semnificaþiunea de „ceva ce ne atrage prin plãcere”2. ca ºi cea foneticã. ca la germani. Paris. – el ne dã o etimologie întocmai ca ºi cînd ar explica pe englezul useful prin francezul user ºi anglosaxonul ful.ÎN LOC DE INTRODUCERE vom exprime ordinea cuvintelor în cea francezã prin: 1. p. 8. va fi tot e t i m o l o g i e dacã. 7. 2. 2. p. cînd linguistica d e r i v ã nu numai cuvintele. 11. regulele sintactice constituiau de asemenea un fel de codice dogmatic. ºi apoi: 6. 7. et les consonnes font peu de chose”. ed. ci încã sonurile. graþie semnificaþiunii intermediare de „fermec prin cîntare”. De l’ordre des mots dans les langues anciennes comparées aux langues modernes. ca la francezi1. Etudes et glanures. f. ajunge.ºi sufixul -men. tot aºa înþelegeau e t i m o l o g i a Ménage ºi chiar Cicerone. mergînd mai departe. t. 11. vom avea atunci în cea germanã: 4. 11. ed. das œtumon. care nu diferã întru nemic de etimologia lexicã: useful = use + ful. sub forma cea veche casmen. iar în cea englezã: 4. 9. 185: „die Etymologie. Cînd citãm pe un Pott ºi pe un Curtius. Etymologische Forschungen. 5. t. p. 10. Littré. Leipzig. iatã tot ce fãcea ºi tot ce putea face etimologia. 8. Curtius începe clasica sa operã prin aceea cã „etimologia este ºtiinþa menitã a urmãri originea c u v i n t e l o r ºi filiaþiunile lor reciproace”3. 47. Weil. Mai pe scurt. 1 50 . Versuch eines Systems der Etymologie. dacã este e t i m o l o g i e de a zice cã cuvîntul francez charme „ceva ce ne atrage prin plãcere” vine din cuvîntul latin carmen „cîntec”. în fine. ºi iarãºi e t i m o l o g i e este de a arãta cã semnificaþiunea „cîntec”. 1869. part. 4. 4 Pott. toate sînt deopotrivã e t i m o l o g i e . 5. Lemgo. 355. Tobler. 5. ca ºi cea morfologicã. formele gramaticale se expuneau atunci în paradigme. 10. în radicala cas. vom descompune pe latinul carmen. se rezumã în urmãtoarea ecuaþiune: The king’s eldest son has given a feast to the citizens = Des Königs ältester Sohn + a donné une fête aux (=à les) citoyens. în cazul de faþã. 2. Grundzüge der griechischen Etymologie. semnificaþiunile. p. 1880. zu ergründen…” – (Cf. p. 6. 7. dupã faimoasa glumã a lui Voltaire. 10.vine din sonul latin c-. a deriva darã o vorbã dintr-o altã vorbã sau – cel mult – a o deriva din oarecari elemente constitutive înþelese în modul cel mai confuz. 3. 3. Etimologia sintacticã. Paris. Pentru Pott. 2. construcþiunile sintactice. doctrina semnificaþiunilor nu exista de loc. se cuvine oare ca „etimologia” sã mai rãmînã închisã nestrãmutat în cercul cel strîmt al „cuvintelor”? ªi totuºi anomalia nu înceteazã. Völkerpsych. în Zeitschr. 3 Curtius. 9. 1. etimologia este „descompunera c u v i n t e l o r în radicale ºi elemente formative”4. 2. dar fãrã nici o analizã geneticã. regulate sau neregulate. formele gramaticale. În fond. 3: „Denn unabweislich ist trotz alles Zweifels und Spottes das Streben dem Ursprung der Wörter und ihrer Verwandschaft unter einander nachzuspüren. Pe acelaºi temei. 2 Cfr.

Essai politique sur le royaume de Nouvelle Espagne. cînd ne vom apuca de mexicanul notlazomahuizteopixcatatzin. WurzelWörterbuch. Nedomerirea trebui curmatã o datã. ba încã mai recurg nu o datã la sintaxã. ca un mijloc metodic de a ajunge la þintã. La linguistique. uneori abãtîndu-se chiar peste sfera linguisticei. cît se atinge însã de e t i m o l o g i e . hinzutreten…” 1 Hovelacque. Ceea ce speriase atît de mult pe Hovelacque ºi i-a produs chiar un fel de confuziune în spirit se pare a fi tocmai identitatea cea fundamentalã. p. atunci ea nu formeazã o ºtiinþã separatã ºi nu face parte dintr-o singurã ramurã a ºtiinþei. o etimologie ideologicã. cãci perderea lui ce în dire = dìcere se datoreºte conservaþiunii accentului pe prima silabã latinã. Sã luãm pe francezul dirai.h. sondern auch von den Bildungselementen. p. Dacã e atît de omnilateralã derivaþiunea disilabicului dirai. Humboldt. t. o etimologie lexicã. prin scãderea lui habeo la un simplu sufix. se traduce totuºi prin: „prêtre vénérable que je chéris comme mon père”! 2 În scurt. care. l e x i o l o g i a cu cuvinte. fie pe terenul sonurilor. ci aparþine linguisticei întregi.etc. p. Oriunde linguistul nu se mulþumeºte de a înregistra un fapt. iar ca specimen de cea a doua pe latinul forma din grecul morf»1. 18-9. fiindcã dirai este un singur cuvînt. Un Pott sau un Curtius. die zu ihnen. el face e t i m o l o g i e .. Dacã etimologia este d e r i v a þ i u n e . Aceste douã silabe se descompun în dire-ai. scopul este derivaþiunea unui cuvînt. m o r f o l o g i a cu forme gramaticale.. die Lehre freilich nicht bloss von den Wurzeln. fie pe al formelor gramaticale. XXII. derivînd din latinul dicere habeo. cum cã existã o „etimologie filologicã” (étymologie philologique) ºi o „etimologie linguisticã” (étymologie linguistique). Cu acelaºi d. i d e o l o g i a sau s e m a s i o l o g i a cu semnificaþiuni etc. 81.ÎN LOC DE INTRODUCERE Hovelacque a scris un paragraf întreg întitulat Pericolele etimologiei. numai ca un instrument. toatã deosebirea consistã în procedurã.. unter welcherlei Bedingungen. dar derivaþiunea sonului ºi derivaþiunea sensului. und es fragt sich. tonicã. de vreme ce sensul de prezinte se schimbã în sensul de viitor. ap. al sintaxei. întocmai ca -bo în dicebo sau -sw în lšxw. al cuvintelor etc. deºi nu e decît un cuvînt.. El aduce ca specimen de cea dentîi derivaþiunea lui cadaver din caro data vermibus. am mai putea adãuga încã o etimologie. 51 . o etimologie morfologicã. f o n o l o g i a se ocupã cu sonuri. în care ne spune. între celelalte. ca ºi-n reducerea lui hàbeo la ai. al semnificaþiunilor. 2 A. ambele foarte primejdioase. ea reprezintã în genere derivaþiunea în oricare ramurã a ºtiinþei limbei. pe care am constatat-o noi mai sus în rolul cel mãrginit al „etimologiei” la cei vechi ºi la cei noi. 5. întemeiazã o derivaþiune lexicã pe fonologie ºi pe ideologie. apoi cu cît mai vîrtos ne va fi imposibil de a mãnþinea etimologiei un caracter numai lexic. La cei noi ºi la cei vechi deopotrivã. îi preocupã abia pe un plan secundar. în orice caz. urmãrind întrebuinþarea cuvîntului în frazã. Pott. negreºit. Tranziþiunea lui dicere habeo în dirai constituã: o etimologie foneticã prin r din cr = c‚r. ci cautã a stabili raportul între o cauzã ºi un efect. iar generalmente cauzele ºi efectele se împletecesc pe toate aceste terenuri.

cu latinul f etc. grecul Fšx. p. dar totodatã trebui sã tindã a f i r e c o n s t r u c t i v ã . cu Brugmann în frunte. Tot aºa prin an = on în bháranti = fšronti faþã cu an = an în asánti = œanti el reconstruieºte 1 Brugmann-Osthoff. sanscritul ºaº. Leskien. Brugmann conchide cã prototipul lui am = on diferã de prototipul lui am = a. zendicul kºvas etc.” 52 . Ei bine. pe cînd sanscritul am în pîdam corespunde grecului a în pÒda. toþi linguiºtii pînã la unul admit r e c o n s t r u c þ i u n e a f o n e t i c ã : din corelaþiunea sanscritului bh cu grecul f. nach d e r m a n d i e S p r a c h e n u r a u f d e m P a p i e r b e t r a c h tet. cînd Brachet. 39: „Man hat sich nach dem ganzen Entwicklungsgange dieser Disciplin (der Sprachwissenschaft) daran gewöhnt. welcher sich für immer lossagt von jener früherhin weit verbreiteten. ci trebui sã alerge la Gramatica istoricã! Etimologia actualã. deºi ambele cãrþi sînt absolutamente de aceeaºi direcþiune d e r i v a t i v ã . cîte un prototip comun. de exemplu. ªcoala linguisticã germanã cea numitã nouã. cu goticul b. care se pare cîteodatã a fi atît de ne-mpãcatã în aceastã privinþã1.” – Cfr. întrucît el este diferenþiat în mai multe exemplare. care se închidea oarecum ermeticeºte în cercul lexic. catã nu numai sã îmbrãþiºeze un cîmp fãrã asemãnare mai vast decît etimologia cea empiricã din trecut. Die Deklination im Slavisch-litauischen und Germanischen. 1876. Pott nu r e c o n s t r u i e º t e niciodatã prototipurile lexice. cãci nu se poate invoca în favoarea unei singure specii de reconstrucþiune nici un argument care sã nu militeze în acelaºi timp pentru reconstrucþiunea în genere. cea adevãrat ºtiinþificã. poate fi etimologicã ºi o gramaticã. bunãoarã. sînt forme colaterale. adecã a gãsi pentru fiecare fenomen. Din acea împregiurare cã sanscritul am în áçvam corespunde grecului on în †ppon. Leipzig. Morphol. ceea ce se poate demonstra tocmai asupra ºcoalei lui Brugmann. reconstrucþiunea foneticã duce necesarmente la reconstrucþiune lexicã. se reconstruieºte de exemplu. alles in Terminologie. dar nu le urcã prin comparaþiune la un pãrinte comun ksvaks. IX: … „nur derjenige. întituleazã o carte a sa Dictionnaire étymologique de la langue française. El constatã. Este un fel de contradicþiune. bei den einzelnen Formen der Einzelsprachen immer zunächst an die Ursprache zu denken etc. aber auch jetzt noch anzutreffenden Forschungsweise. Sã examinãm. Cuvintele însã fiind compuse din sonuri. Vrînd cineva sã-ºi explice originea francezului fais din facio. t. iar o altã carte Grammaire historique de la langue française. Untersuch.ÎN LOC DE INTRODUCERE temei. se aratã uneori chiar ostilã reconstrucþiunii.. cu care un dicþionar poate fi etimologic... dar iarãºi numai pe terenul lexic. p. rezultînd din corelaþiunea diverginþelor. din care t r e b u i a sã se fi nãscut toate. n-o gãseºte în Dicþionarul etimologic. cã latinul sex. Oricine respinge în linguisticã o reconstrucþiune de un fel este dator a respinge totodatã orice altã reconstrucþiune. prototipul bh. 1. Formel wesen und grammatischen S c h e m a t i s m u s a u f g e h e n l ä s s t etc.

Lingvistieskiša zam¡tki. bas-latin bravus. care este o r e c o n s t r u c þ i u n e i d e o l o g i c ã aproape tot atît de îndrãzneaþã. espagnol et italien bravo. Warszawa. mai departe. negreºit. el reconstruieºte rl.. 1 De Saussure.? Iatã cã ºcoala lui Brugmann. p. so weit dies möglich. al. la s e n s u l p r i m i t i v de „sãlbatec”. bien habillé…”2. 2 Littré. ca ºi un k2a1twAa2rals pentru quatuor! Reconstrucþiunea lexicã. cu multã dreptate. – Cfr. 1861. 412. dass man. p. la o sorginte de unde sã se desfãºoare treptat diverginþele? Sã luãm cuvîntul brav. cerînd însã. 1879. ca ea sã fie pe cît se poate mai metodicã. méchant. d’où on passe facilement au sens de vaillant. n2. ºi sã rezulte numai din date pozitive.ÎN LOC DE INTRODUCERE douã prototipuri diverse pentru posteriorul an. 83. Littré zice: „Français brave. oder als Ahnin bloss einzelner Familien innerhalb desselben befunden haben mag. Cfr. Mais d’où vient celui de beau. unul din cele mai norocoase. de care se izbeºte mereu orice linguist. admitem eo ipso pe toate. Wurzel-Wörterbuch. sã nu amestece cele sigure cu cele nesigure. în graiuri congenere sau chiar în aceeaºi limbã. care nu se poate despãrþi de cea morfologicã. În acelaºi chip. prin comparaþiuni foarte ingenioase. r2. Es wird aber dringend nöthig sein. auf Ermittelung derjenigen Urzustände Bedacht nehme. precum este bunãoarã pentru quatuor: k2a1twAa2rals. deºi nu reconstruieºte niciodatã cuvintele. Mémoire sur le système primitif des voyells. Diez. p. Leipzig. fiind dator a le reduce la un punct de plecare comun. Etymologisches Wörterbuch. Admiþînd dar pe una din ele. catalan brau. Cînd noi auzim la operã strigîndu-se bravo în loc de „foarte bine”. puis bon. iar îndrãzneþul sãu urmaº Saussure merge la „foneme” > > cu mult ºi mai complicate ca a1O sau a2 O. de vreme ce i se prezintã la tot pasul. 119: „Auch habe ich nichts dawider. 21. 3 Pott. a2. lipsindu-ne semnele tipografice întrebuinþate de Brugmann. Kruszewski. 3. 1880. Avem astfel patru nazale. provençal brau (féminin brava). nu ne gîndim. 1-13. Dict. De aceea însuºi Pott. wie 53 . fougueux. cuprinde în sine pe cea foneticã ºi implicã pe cea ideologicã.3 Cam tot aceasta. dass man mit enthaltsamer Bescheidenheit verfahre. I. Vine însã întrebarea: cum de se zicea pádam = pÒda ºi celelalte în epoca lui m2. în fond. sauvage. und nicht. dur. courageux. n2. Bonn. sei es nun als unserem gesammten Indogermanischen Sprachstamme vorausgegangene allgemeinsame Urmutter. Dupã Diez. m2. iar în orice caz de aceeaºi naturã. sau chiar bravissima în semn de cea mai deplinã mulþumire sufleteascã pentru arta unei gingaºe cantatrice. al. a2 etc. din cauza r e c o n s t r u c þ i u n i i f o n e t i c e se vede dodatã împinsã la r e c o n s t r u c þ i u n e l e x i c ã – ba încã ce fel de reconstrucþiune! – dîndu-ne neºte prototipuri curat inexprimabile. care în scurt timp a reuºit a se rãspîndi din Occidinte în limbile cele mai eterogene din Europa ºi din America. pe cari sã le formulãm prin m1. t. bien habillé? Sans doute de vaillant on est venu à habile (bravo en italien a cette acception). dur. p. nu contestã totuºi legitimitatea reconstrucþiunii linguistice în genere. L e s e n s p r i m i t i f est sauvage. brave. o vorbã cu douã sau mai multe semnificaþiuni diverse. t. n1. p. sã se întrebuinþeze atunci cînd trebui sau acolo unde trebui. beau. 1.1 Sã mai vorbim oare de r e c o n s t r u c þ i u n e a i d e o l o g i c ã . vrînd-nevrînd. in welchen sich die Sprache.

Ascoli probeazã într-un mod irezistibil cã: „Reconstrucþiunea în stare latentã e cuprinsã în orice comparaþiune stabilitã pe criterii riguroase. Studien. unde ne interesã într-o frazã mai puþin cuvintele cele întrebuinþate decît modul 54 leider noch so oft geschieht. p. irrt nicht bloss in Hinsicht auf jene einzelnen historischen Bildungen. care emisese principiul reconstrucþiunii în linguisticã. sanscrita n-a mãnþinut nemic. etimologia catã sã tinzã a fi reconstructivã. ca o încercare „ipoteticã” (mutmassliche Grundform). Paris. was sich lautgesetzlich aus einer d e n k b a r e n ursprachlichen Form herleiten lässt. 4 Ascoli. die nie bestanden. poate fi c o n c r e t ã . Denn wer irrig eine Associationsbildung statuiert. ori s u b î n þ e l e a s ã ca în Bopp ºi în Pott. Studj critici II. begeht bei weitem nicht so leicht folgenschwere Irrtümer wie ein solcher.ÎN LOC DE INTRODUCERE o doreºte ºcoala lui Brugmann. sondern auch in Hinsicht auf alles Weitere. cînd alta. Bonn. 9. . Cu toate astea. 1 Cel întîi. deºi nu se-ncearcã a ne da rezultatele acestei operaþiuni sub o formã lexicã expresã. de asemenea. 1 Brugmann. 3 Pentru prima oarã. mai în specie a reconstrucþiunii lexice. p. astfel cã toate se completeazã oarecum reciprocamente. de exemplu. 1849. în Formenlehre der kirchenslawischen Sprache. der sich immer erst durch den unmittelbaren und offenkundigen Augenschein so zu sagen darauf stossen lässt. p. ehe er an die Ursprache denkt. adecã finalul tulpinei ºi dezininþa cazualã a nominativului. 320 nota: „Wer die Sprachformen. faþã cu tulpinele lor respective: aant – ¢gont – agent. pe cînd în latina a rãmas s. cã consoana guturalã în greaca ºi-n latina e mai veche decît consoana palatalã în sanscrita. ori a b s t r a c t ã . 1877. greaca a compensat perderea totalã prin lungirea lui o în w. alãturîndu-se coastã la coastã aceºti trei nominativi: sanscritul aan. p. immer zuerst darauf ansieht. Cînd Bopp. grecul ¥gwn ºi latinul agens. Nasalis sonans.” 2 Chavée. combinînd formele ºi elementele diverselor limbi ario-europee. und im Uebrigen alles. was er auf den erschlossenen Grundform aufbaut. el lucreazã în fapt la o ne-ncetatã reconstrucþiune. Reconstrucþiunea poate fi e x p r e s ã ca în Schleicher. reconstrucþiunea cea expresã. insistînd anume asupra pericolului unor reconstrucþiuni pripite. Lexiologie indo-européenne. sofort auch daraus herleitet. O reconstrucþiune abstractã este aproape singurã posibilã pe terenul sintactic. Aºa. ob sie nicht analogische Neubildungen sind. reprezintã mai bine cutare sau cutare condiþiune originalã. în Fick ºi-n ceilalþi. nicht thatsächlich Gegebenes und bloss Erschlossenes oder wohl gar nur leichtsinnig Ersonnenes und Geheischtes mit wilder Haft und ohne Unterscheidung beständig durcheinander rüttele und schüttele”. în Curtius. ºi cã din grupul t + s. la rîndul ei. apoi fiind constatat cã vocala cea primitivã se pãstreazã mai bine în sanscrita. iatã cã avem de la sine reconstrucþiunea agant-s…”4 În dezvoltãrile ce preced. Torino. cînd una. XI-XII. în privinþa cãrii. t. fãrã îndoialã. irrt nur insofern als er eine einzelne Form oder eine Reihe von Formen noch nicht an der richtigen Stelle untergebracht hat. ca în cazurile de mai sus. a fost Chavée2. Gewisses mit Ungewissem oder gar Falschem. 9 (1876). 1852. ne aratã mereu cum ele. cel întîi însã cãrui i se datoreºte aplicaþiunea acestui principiu pe o scarã vastã este Schleicher3. wer dagegen von den historischen Formen aus sogleich zur Ursprache überspringt und mit Hülfe dieser Formen Grundformen erschliesst. V. an Associationsbildung zu denken. din toate ramurile linguisticei noi n-am atins numai sintaxa.

ci aproximativã. devenind f a p t . forþa elasticã a unui gaz variazã în raþiunea inversã a volumului pe care-l ocupã”. oricare ar fi altmintrea expresiunea lor cea concretã. ambele dobîndite prin r e c o n s t r u c þ i u n e a unui prototip comun din comparaþiunea faptelor omogene pozitive. Aproximaþiunea nu rãpeºte faptului caracterul sãu ºtiinþific pozitiv. dã naºtere presupunerii. provenþ. de exemplu poziþiunea verbului. Ital. accidentalã. În linguisticã sute de experimente confirmã reconstrucþiunea ario-europeului bh din grecul f – sanscritul bh – latinul f – goticul b etc. deºi Regnault a demonstrat cã ea nu este decît a p r o x i m a t i v ã 1. O presupunere o datã verificatã înceteazã de a fi ipotezã. verificã presupunerea. Astfel. ureche. mînã dreaptã etc. nu este ipoteticã. iar pe de alta sã se arate diverginþele între sintaxele romanice cele speciale. un A + S. întemeiatã pe un material suficiinte. un  pentru o normã indiferinte. Die Katze im Sacke kaufen. ori numai a p r o x i m a t i v ã . intenþionalã. Acheter chat en poche. Totuºi nu este nici ea exactã. din care sã se vazã pe de o parte ceea ce este comun sintaxei romanice generale în opoziþiune cu cea germanã. aºa-numita lege a lui Mariotte. Un S + A este o reconstrucþiune sintacticã abstractã pentru un grai în care norma cere punerea substantivului înainte de adjectiv. Argumentul cã f = ph se aflã numai la greci 1 Naville. Ipotezã se cheamã o presupunere la mijloc între douã observaþiuni: prima observaþiune. Un S + A este pentru om bun. ci totdauna aproximativã. cum cã „temperatura fiind egalã. ital. de exemplu la întrebuinþarea articlului. aurelha etc. Germ. 55 . 1880. sau ceva intermediar între bh ºi ph. S A cal alb. oreille. p.ÎN LOC DE INTRODUCERE distribuirii categoriilor gramaticale sau a celor logice. luîndu-se zicala: Rom. nu ne trebui ºi nu sîntem în stare de a da o reconstrucþiune concretã a frazei romanice faþã cu cea germanã. dar iarãºi nici exactã. orecchia. Sã ne întrebãm acuma: care este valoarea reconstrucþiunii în linguisticã? în ce anume se cuprinde utilitatea ei ºi chiar necesitatea? cari sînt marginile sferei sale de acþiune? O reconstrucþiune etimologicã corectã. a doua observaþiune. bunãoarã. fr. conservã o deplinã valoare. pentru o normã A S contrarie. A cumpãra mîþa în sac. 7. În mecanicã. Fr. de exemplu. La logique de l’hypothèse. În loc de bh poate sã fi fost ph. Comprare la gatta in sacco.. Verificarea poate fi c o m p l e t ã . o e t i m o l o g i e s i n t a c t i c ã întocmai cu acelaºi drept cu care latinul auricula este o e t i m o l o g i e l e x i c ã pentru rom. Paris. ci ne ajunge vreo formulã abstractã.

oraile ºi altele. portug. pe fr. gr. Tot aºa sanscritul ahis. portug. de la neºte fapte bine constatate. care deja la romani ºovãia spre oricula. Aproximaþiunea bh. orecchia ºi oreglia. alãturi cu un pretins prototip greco-italic gnôman „nume”. 140. Cam de felul acesta sînt închipuitele prototipuri speciale greco-italice. ureiglia. vechi-germ. vechi-slav. Unii linguiºti susþin cã fãrã prototipuri intermediare parþiale n-ar fi cu putinþã a reconstrui un prototip definitiv total. ca exemplu. ureacle. care ar fi de tot greºit faþã cu macedo-românul ureacle. fr. . servã în linguisticã tot aºa de bine ca legea lui Mariotte în mecanicã. totalã. întreagã. orelha. litv. oreille cu formele dialectale areille. Nu aceasta ne trebuie! Pentru ca o reconstrucþiune sã fie adevãrat ºtiinþificã. este – mai repetãm încã o datã – întocmai ca pretinsul prototip româno-italic orechia. 1. ital. dacã vom compara numai formele occidentale: span. part. azhi. maravilha = reto-rom. reconstruiesc toate la un loc prototipul comun romanic aproximativ orecla–aurecla „ureche”. ajunge la un grad de aproximaþiune cu atît mai înalt. cu cît comparaþiunea cea metodicã se exercitã asupra unui numãr mai mare de fenomene înrudite. äjð etc. paja din palea etc. ca paraleluri fonetice. aurelha etc. angis. Arhiva istoricã. dupã cum nu e decisiv contra primitivitãþii lui a într-un grup de cuvinte ario-europee cazul cînd îl pãstreazã numai sanscrita. Daco-românul ureche cu forma cea veche ureacle.ÎN LOC DE INTRODUCERE nu e decisiv. Sã reluãm.. fãrã a fi în dizarmonie cu vreunul din ele. corespunzãtor deminutivului latin auricula „urechioarã”. merveille = port. catã sã ne urcãm de la formele cele sigure. Etimologia. pentru care am gãsi. pe sp. unc. ºi faþã cu italianul colateral oreglia. a cãrii valoare scade cu desãvîrºire prin trunchiarea materialului în prototipurile cele intermediare ale lui Fick. d-a dreptul la o concluziune. provenþ. „Fãrã o treaptã mijlocie greco-italicã feronti – zice Leo Meyer – nici grecul fšrousi. oreja. la un prototip comun. zend. în loc de un singur prototip ario-europeu gnîman – nîman. ºi mai cu deosebire Fick. în opera sa de a reconstrui prototipurile. ceva de cea mai înaltã aproximaþiune. macedo-rom. explicînd o mulþime de fenomene. pe cari le reconstruieºte mereu cu atîta facilitate Schleicher. origa ºi orecla. œcij. Comparîndu-l cineva numai cu italianul orecchia. lat. p. ne dau un prototip comun ario-europeu aghis – anghis „ºearpe”. marveiglia din mirabilia. ureiglia ºi franc. iar nu bucãþitã. ar trebui sã reconstruiascã un prototip special italiano-român orechia. 1. t. oreja. airoaillè. dupã cum se mai zicea încã ºi-n Moldova nu mai departe decît în secolul XV1. orelha. anguis. care astfel sã rezulte imediat dintr-o realitate aºa-zicînd concentratã. sp. reto-rom. reto-rom. Aproximaþiunea are graduri. nici latinul ferunt nu se reduc la 56 1 Hasdeu. însuºind un înalt grad de aproximaþiune. Pe de altã parte. în loc de un singur prototip romanic orecla – aurecla. Un pretins prototip leto-slavic aman „nume”. formele sarde orija. cuvîntul ureche. slavo-leto-germanice etc. lîngã pretinsul prototip franco-spano-portugez orelia. oreille. vom imagina un prototip special franco-spano-portugez orelia.

Cînd ni se înfãþiºeazã neºte forme pozitive ca gr. . fie cît de primordial. . tanÚ-. lat. sanscritul bháranti. 1. . prin care ni s-ar explica latinul anguis. . . . pentru ca sã reconstruim d-a dreptul. Vergleichende Grammatik der griechischen und lateinischen Sprache. Leipzig. . corespund toate unor prototipuri cu -us. 43273/5. . .. . 53. cuprinde deja în sine diverginþe dialectale. 22. ci bhéronti. Dacã este în statisticã ceva asemãnat cu reconstrucþiunea în linguisticã. . . . . latinul ferunt. . brevis din breguis = gr. . lat. . . Pe lîngã aghis – anghis n-ar fi de mirare sã mai fi existat o nuanþã aghus – anghus. îl împedecã de a trece cu uºurinþã peste dificultãþi fonetice ºi de altã naturã. . . a cãror deplinã învingere e necesarã pentru ca sã poatã reuºi într-o reconstrucþiune”2. svâdus. bunãoarã aghis – anghis. . dar servã a da o expresiune plasticã rezultatului cercetãrilor noastre. . . . de vreme ce orice grai. . . fr. . . noi sîntem departe de a-i micºura aproximaþiunea. 2800 . . fr. Cu cît expresiunile cifrice sînt mai numeroase. un prototip comun ario-europeu aproximativ. . levis din leguis = scr. . . . . fr. . gravis din garuis = scr. . . cãci lat. . . tenuis = gr. . barÚj. Un exemplu. t. fãrã nemic intermediar. este de o aproximaþiune mai înaltã. 5000 Venitul anual în t e r m e n . . 4718 . o cifrã aproximativã cãtrã care convergesc toate cifrele cele concrete. bracÚj. . lat. . mai ales. 1861. abundanþã într-un alt an etc. apoi numai doarã termenul-mediu. fšrousi cu doricul fšronti. ™lacÚj etc. vechi-slav. Este un mijloc de expoziþiune foarte util. zendicul bárenti. laghus = gr.. Fãrã termen-mediu. . În acelaºi timp. pinguis = pacÚj. . . . scos din ele. . fr. fr. lat. pe care catã a nu-l nesocoti. cu atît ºi termenul-mediu. gurus = gr. . sau cel puþin ambele împreunã. 4500 . Reconstruind un prototip în douã feþe. Paralelismul între reconstrucþiunea linguisticã ºi curbele din statisticã nu e corect. ºi. Berlin. berätð (= berontš) etc. Ea joacã în linguisticã acelaºi rol ca curbele ºi alte procedimente intuitive analoage în statisticã.ÎN LOC DE INTRODUCERE prototipul bháranti”1. diferenþiate prin concursul unor împregiurãri speciale explicabile: secete într-un an. ne ajunge a ºti din fonologie cã f = f = b reprezintã un son primitiv transcris prin bh. . . p. . . . 57 . care rezumã un ºir de expresiuni cifrice diverginþi de aceeaºi ordine.m e d i u este dar de fr. O moºie a adus proprietarului ei în curs de cinci ani urmãtorul venit: Anul Anul Anul Anul Anul I II III IV V . 2 Delbrück. p. . „Reconstrucþiunea – zice Delbrück – nu ne procurã nici un material nou. suavis din suaduis = sanscr. . . îndemnul de a reconstrui formele fundamentale sileºte pe linguist a sta pururea la cumpãnã pentru a nu lua cumva o formaþiune modernã drept o formaþiune primitivã. statistica n-ar 1 L. 1878. Meyer. . . Este o învederatã eroare. care însã nu este bháranti. . . 4620 . . lat. . . . Einleitung in das Sprachstudium.

Forma masculinã. masculini în toate graiurile romanice. El s-a luat din paleontologie.m e d i u . 1874-80. este aceea care face atît de anevoios controlul grupurilor etimologice în operele lui Pott ºi mai cu seamã ale lui Diefenbach. de unde i-a ºi venit numele de „reconstrucþiune”. Lipsa de orice construcþiune. B. studiind lacunele ºi completîndu-le cu m. ºi totodatã – dupã cum a observat-o foarte bine Delbrück – pînã la un punct o controleazã. t. pe care lesne s-o compare apoi cu altele obþinute pe aceeaºi cale. Cuvîntul r e c o n s t r u c þ i u n e pe terenul linguistic nu e tocmai fericit. cari toate împreunã îl implicã. Cfr. Astfel termenul-mediu pentru formele romanice ureche – oreja – oreille etc. hell wird von der Farbe gebraucht. linguistul nu potriveºte un singur corp lipit bucatã cu bucatã într-o ordine oarecare determinatã. noi nu avem dreptul de a Cfr. Haase. aber das Ursprüngliche ist ein heller Ton von hallen. dupã cum face paleontologul. italieneºte occhio. Particularitatea cea distinctivã a „termenului-mediu” în linguisticã. 1. o. p. a. care ar corespunde unui latin auriculus. Introduction to the science of language. o. Leipzig. t. 1880. orecchio dupã occhio fiind specific italian ºi auril dupã oil fiind specific provenþal. ca douã pãrþi ale capului ºi ca organe ale celor douã sensuri principale2. fãrã ca aceasta sã se fi întîmplat ºi pe aiuri. de unde apoi. poate fi de o proveninþã posterioarã. deºi nici unul poate sã nu coincidã exactamente cu acea expresiune generalã aproximativã. 346. În acest mod. Sayce. z. t. reprezintat prin italianul orecchio ºi provenþalul auril. Prin reconstrucþiune. fie zis în parentezi.Vorlesungen über lateinische Sprachwissenschoft. n. Clarus wird sowohl bei clara vox als clara lux gebraucht etc. 48: „Die Analogie der Wahrnehmungen durch Gesicht und Gehör zeigt sich sehr häufig. pag. dar mai admite încã probabilitatea masculinului oreclu – aureclu – auriclu. Paleontologului i se dau neºte fragmente de oase. nãscîndu-se la italieni ºi la provenþali prin a n a l o g i e cu „ochi”. pe cari sã le figurãm prin: t. l. r e c o n s t r u i e º t e pe mastodont.1 Însã între reconstrucþiunea etimologicã ºi reconstrucþiunea paleontologicã nu se aflã de fapt nici o asemãnare. ca ºi cînd linguistul ar fi ºi el un fel de Cuvier r e c o n s t r u i n d fiinþele cele ante-deluviane. provenþaleºte oil.ÎN LOC DE INTRODUCERE putea sã reducã diferite ordine de fenomene la cîte o u n i t a t e c o l e c t i v ã . va fi adus mai tîrziu uniformarea lor sub raportul genului în Italia ºi-n Provenþa. deºi lesne putea sã se întîmple oriunde pe o cale independinte. Oare tot aºa procede etimologia în ceea ce se cheamã „reconstrucþiune”? Din ureche – oreja – oreille etc. d. el le coordoanã într-un schelet neisprãvit: -astod-n-. ci extrage prin analizã din întreaga serie un t e r m e n . s. London.” 2 1 58 . linguistica capãtã ºi ea u n i t ã þ i c o l e c t i v e . se clatinã nu numai între orecla ºi aurecla. prin care o caracterizã în totalitate ºi de care se apropie orice membru al ei în parte. Tocmai acest exemplu însã ne aratã reversul medaliei în reconstrucþiunea etimologicã în genere. cari o ajutã în comparaþiunea ulterioarã. Intima corelaþiune între ochi ºi ureche. este de a fi privit ca izvor al grupului omogen de elemente concrete. Izvorul totuºi e foarte ºovãitor în fluiditatea sa. In der Malerei spricht man von Farbentönen.

deºi c în oc-ulus aparþine tulpinei. orecla (o)il aurelha ureche oreja oreille ureiglia orecchia (occh)io auril orecchio În aceastã genealogie. auril ºi orecchio. ci în modificarea sensului. ca în homun-culus. Nu mai 59 . tragerea unui termen-mediu este împedecatã de factori etimologici de altã naturã.ÎN LOC DE INTRODUCERE le cãuta un prototip romanic. numai prin reducerea grupului întreg la un singur prototip aurecla – orecla iese la ivealã cu deplinã plasticitate în formele cele nereductibile. de un termen-mediu. Romanicul orecla – aurecla însemneazã „ureche”. În adevãr. deminutiv de la auris. nu „urechioarã”. nu „ochiºor”. Iatã darã cã-n loc de un prototip.. „ochiul” se pare a fi exercitat o influinþã linguisticã asupra „urechii” încã la romani. prin simpla a n a l o g i e cu oculus „ochi”. Utilitatea metodicã a „reconstrucþiunii” în linguisticã apare darã chiar acolo unde. ca în cazul de mai sus. arti-culus etc. va fi împins graiul poporului roman la uniformarea sufixului. dar nu ºi pentru auril. sau mai bine a terminaþiunilor. de vreme ce romanicul orecla – aurecla nu va fi avut niciodatã vreun sens deminutival. în care poporul a luat drept sufix pe -culus. la naºterea cãrui s-a amestecat oil. deminutiv de la un perdut ocus. oricum s-ar numi. Prototipul ideologic pentru „ureche” sã fie oare „urechioarã”? Poate da. nãscut prin amestec cu occhio. Prin aceeaºi corelaþiune. fãrã a se atinge diferinþa genurilor. o abatere interesantã pe care linguistul ar fi dispus altfel a o trece cu vederea ca ceva de tot indiferinte. clasic oculus. însã poate ºi nu. pauper-culus. Ceva mai mult. aºa cã auris „ureche” a trecut d-a dreptul în auricula „ureche”. Corelaþiunea între „ochi” ºi „ureche”. noi cãpãtãm o genealogie foarte complicatã: auris auricula (o)cul(us) aurecla. dar cu o nuanþã deminutivalã despãrutã cu desãvîrºire deja în cea mai veche limbã latinã cunoscutã. forma cea reconstruitã aurecla – orecla este prototip pentru ureche – oreja etc. reconstrucþiunea ideologicã „ureche” din „urechioarã” ar fi o greºealã. În acest caz. ci numai îºi va fi adaptat un sufix feminin corespunzãtor terminaþiunii masculine devenite incoloarã din oculus. ºi nu pentru orecchio.. de o reconstrucþiune. La romani „ochi” este oclu. între oculus ºi auris. iar nu „urechioarã” ca latinul clasic auricula sau oricula. dar nu în schimbarea genului.

printr-o riguroasã alãturare a literaturelor poporane sau a obiceielor. în altele.. Foarte adesea trebui sã ne abþinem de la orice etimologie. a spus de demult cã ceea ce e mai de cãpetenie în etimologie este de a ºti unde sã se opreascã.ÎN LOC DE INTRODUCERE puþin simþite sînt serviciile procedimentului reconstructiv în cealaltã ramurã a filologiei comparative. pour cela. i l i m p o r t e b i e n p l u s d’employer des observations certaines. p. A pretinde cineva cã a gãsit derivaþiunea a t o t ce se aflã într-un grai. a-l trece în registru ca un simplu material. bunãoarã. catã sã n-o întrebuinþãm de loc. sau ca o problemã a cãrii explicaþiune sã rãmînã în sarcina viitorului. iar nu numai la cercul curat lexic. fie chiar numai a t u t u r o r cuvintelor în sensul cel îngust al etimologiei din trecut. „Le grand objet de l’art étymologique – adaugã el – n’est pas de rendre raison de l’origine de tous les mots sans exception. excelentele observaþiuni ale lui Johannes Schmidt. Die Verwandtschaftsverhältnisse. Grundz3. 2. c i d e a m ã r i s f e r a a d e v ã r u l u i º i d e a r e s t r î n g e c e r c u l e r o r i i ” 4. precum am vãzut în cele ce preced. aplicatã la totalitatea limbei.2 ªi aceasta nu e tot. unde aproape în acelaºi mod. Turgot. un instrument prin care etimologia contimpuranã. instrumentul cel mai perfecþionat al filologiei comparative în genere. se depãrteazã de etimologia cea trecutã mai mult de cum se depãrteazã în ºtiinþele fizice ºi biologice observaþiunea microscopicã de observaþiunea cu ochiul gol. 44: „Die Wissenschaft hat nicht den Zweck die Neugier zu befriedigen oder für mehr oder minder geistreiche Muthmaassungen einen Spielraum zu gewähren. Cfr. p. cit. p. ºi mai ales al linguisticei. Din cele zise rezultã cã: 60 Cuvente den bãtrãni. în ceea ce se cheamã etno-psicologie sau folklore. Cet art est principalement recommandable en ce qu’il fournit à la philosophie des matérieaux et des observations pour élever le grand édifice de la théorie générale des langues: or. Aceastã preþioasã unealtã. 2 1 . în privinþa baladei Cucul ºi turturica ºi a Povestii numerelor 1. t. 744. 28-31. adecã de la orice derivaþiune linguisticã. mãrginindu-ne a constata faptul. se pot reconstrui prototipurile lor. Reconstrucþiunea este. 3 Turgot. sondern das Reich der Wahrheit zu mehren und das des Irrthums in engere Gränzen einzuschliessen”. 4 Curtius. pe care l-am citat la începutul acestei introducþiuni. În multe cestiuni. ca sã zicem aºa. dupã cum ne-am încercat de a o face noi înºine. et j’ose dire que ce serait un but assez frivole.”3 Aproape tot aceea zice Curtius: „Scopul ºtiinþei nu este de a satisface curiozitatea sau de a gãsi loc pentru jocul unor presupuneri mai mult sau mai puþin ingenioase. que d’en a c c u m u l e r u n g r a n d n o m b r e . p. este o prea multã uºurinþã în privinþa subiectivã ºi un bogat repertoriu de greºeli sub raportul obiectiv. 501-608. nu se adapteazã însã la toate fenomenele linguistice. sîntem siliþi a o întrebuinþa numai în parte. op.

pe colea asupra pronunciaþiunii – se þine aproape exclusivamente în sfera vocabularului. bun = bonus. though not to any very great extent”. întrucît condiþiunile particulare ale fenomenelor n-o silesc a recurge la alte procedimente. domn = dominus. lapte = lac. sã ne înþelegem bine asupra punctului în dezbatere. pînzã = pannus. Etimologia. ci chiar la etimologia în genere. cum cã „o limbã amestecatã este o imposibilitate”. Temelia limbei române e latinã. în aplicarea principiului. sintacticã. conservatistul: m-am îndatorit. pept = pectus etc. în care el declarã cu tãrie cã pretinsa axiomã. Un englez. frate = frater. linguistul mãrginindu-se docamdatã a descrie faptul aºa cum este. ºi – alunecînd pe ici. Pentru a demonstra aceastã tezã. susþinutã de cei mai mulþi linguiºti. fiu = filius. On the existence of mixed languages. trebui întoarsã pe dos: „imposibilitate este o limbã neamestecatã”1. italianã.. and is often found so. cînþi = cantas. cap = caput. p în t (!). can be mixed. a publicat nu demult o carte întreagã întitulatã Despre existinþa l i m b i l o r a m e s t e c a t e . ideologicã. iapã = equa. apoi. el pe gramatica o înlãturã mai cu desãvîrºire. 4: „Grammar. Ca ce fel înþelege Cresswel Clough „limba amestecatã”. Cresswel Clough. Prin e t i m o l o g i e se înþelege în linguisticã orice d e r i v a þ i u n e . aºteptare = expectare. p. 2 1 61 . francezomanul: m-am engajarisit. ba chiar recunoaºte cã „acolo amestecul nu e tocmai prea mare”2. dar încã vocabularul ºi pronunciaþiunea. Prezintele indicativ este latin: cîntu = canto. II Cum se amestecã limbile? Mai întîi de toate. keptu = pectus. fie morfologicã. ºi gramatica în genere e tot aºa de romanicã ca ºi cea francezã. fie lexicã. o putem judeca dupã urmãtorul §-f despre graiul românesc: „Românii au trei stiluri: stil purist sau latin. 2.. de ex. stil tînãr românesc sau francez ºi stil vechi românesc sau conservativ. qua în pa. doftor = doctor. m în t (!). fie foneticã. London. Ibid. pref. de ex.ÎN LOC DE INTRODUCERE 1. spanioalã sau portugezã. tatã = pater (!). puristul va zice: m-am obligarisit. muma = mater (!). copt = coctus. iar în dialectele sudice (sic) încã p în k ºi ct în p (!). masã = mensa. Sînt multe cazuri rebele nu numai la reconstrucþiune. 1876. În vocabularul James Cresswel Clough. precum ct în pt ºi ft. 3. în generalitatea operaþiunilor sale. Aºa.. autorul pleacã de la principiul cã într-o asemenea problemã catã a fi considerate nu numai gramatica unei limbi. tinde a se servi mai cu seamã de reconstrucþiunea unui prototip pentru fiecare grup omogen de fenomene. cîntã = cantat etc. then. unde se vãd unele schimbãri consonantice curioase.: apã = aqua.

pe care o numeºte „sîngele ºi sufletul limbei”3. bob = rus. ed. La linguistique. 78: „the grammar. 6 Sayce. consacrîndu-i un capitol întreg în Principiile de filologie comparativã. 18. De asemenea Papillon: „Studiul linguistic nu aratã nici o urmã de un aparat gramatical amestecat într-una ºi aceeaºi limbã”4. p. ci anume g r a m a t i c a ºi iarãºi g r a m a t i c a . Mai este încã un element strãin. p. p. precum drum = drÒmoj ºi zamã = zoumi ”. nu aceasta însã avea în vedere ilustrul linguist de la Oxford cînd a contestat existinþa „limbei amestecate”. 5 Hovelacque. iar împreunã cu idiotisme se deschide o uºcioarã pentru întroducerea nouãlor forme gramaticale”7. M. care este o imitaþiune a francezului de moi. chez lequel se sont introduits un si grand nombre d’éléments étrangers. London. ºi. 173: „we cannot have a mixed grammar”. poruncã = parancsolom. p. 77: „languages are never mixed”. verigã = rus. stînd în acelaºi raport cãtrã Austria ca românii cãtrã Turcia (?!) ºi popoarele cele subjugate gravitînd totdauna unul cãtrã altul (!?).ÎN LOC DE INTRODUCERE român se aflã o seamã de elemente slavice. notamment d’éléments français. atunci se întîmplã adesea schimb de idiotisme între ambele dialecte. 3 Ib. Hovelacque se rosteºte ºi mai lãmurit: „Jamais on ne parviendrait à créer une l a n g u e m i x t e . 4 Papillon. mai multe vorbe neogrece s-au întrodus în limba românã. Creºtinii români fãcînd adesea cauzã comunã cu grecii contra turcilor (?). 1866.1 Negreºit. cfr. cari în fond distrug aceastã teorie. n’en demeure et n’en demeurera pas moins jusqu’à son extinction une vraie langue germanique…”5 Cel dentîi linguist care a supus cestiunea „limbei amestecate” unui studiu mai pe larg a fost Sayce. dacã o asemenea bilinguitate ia o întindere însemnatã. Müller. Toatã lumea ºtie foarte bine ºi nimeni nu s-a îndoit în vecii vecilor cã orice popor împrumutã c u v i n t e de la alte popoare. On ne saurait imaginer une langue indo-européenne dont la grammaire soit en partie slave. London.. ca sã nu zicem prevenþiunea. bob etc. nu e de mirare cã literatura ºi cugetarea maghiarã (!) n-au fost fãrã influinþã asupra României. p. 39. cã „o gramaticã amestecatã e peste putinþã”6. 7 Ibid. L’anglais. . 1-t series. Ca exemple. oþel = aczél etc. to me. panasz. în loc de 1 2 62 Ibid. 10. (?) smšetana. Învecinaþii unguri. veriga.. Principles. Sayce aduce genitivul ºi dativul englez al pronumelui personal of me. A manuel of comparative philology. p. en partie latine. 1874. Împãrtãºind ºi el credinþa. p. Sayce stabileºte însã unele rezerve. 174. à moi. the blood and soul of the language”. p. bunãoarã: „Vecinãtatea a douã limbi face cã o parte din poporaþiune e bilinguicã. nu printr-o asemenea procedurã se poate zgudui categorica aserþiune a unui Max Müller cã „limbile nu sînt niciodatã amestecate”2. 48. Aºa ponos = ung. par exemple. i l n e p e u t y a v o i r d e l a n g u e s m i x t e s .. precum smîntînã = rus. Il n’y a pas. muncã = munka. Lectures. 1877.

negreºit. admit posibilitatea amestecului gramatical al limbilor ca ceva care nici cã s-ar fi contestat vreodatã. 64 etc. 5 Cfr. the evidence before us will confirm the absolute denial which Glottology gives to the old notion of a mixture of grammatical forms”. 20. 4 Delbrück. o il Miklosich scruti. despre expresiunea timpului viitor la þiganii de pe Peninsula Balcanicã ºi la cei din Rusia. aproape tot aºa ca Max Müller sau Hovelacque. un alt linguist englez observã: „Doctrina cea predomnitoare despre imposibilitatea gramaticei amestecate p o a t e fi adevãratã. Torino. precum vom vedea îndatã mai la vale. El zice: „Languages are never mixed”. part. di quello che facesse il Nigra: Celticae gentes. 12. pe care linguistica o opune vechii noþiuni despre amestecul formelor gramaticale” 2. con quella serena larghezza che gli è propria. la riazione celtica sul latino. 1880. Dar ce zic! Însuºi Sayce. Ascoli. Este curios cã un adevãrat amestec de gramaticã figureazã tocmai în fraza prin care Max Müller neagã radicalmente un asemenea amestec. cu totul Ibid. O apãrare atît de elasticã a curentului celui la ordinea zilei a fost menitã. deºi fenomenul e de tot strãin familiei linguistice slavice etc. p. Ueber die Mundarten und die Wanderungen der Zigeuner. p. 6 Ascoli. 1881. Una lettera glottologica. 176. me. fãrã a dezbate mãcar cestiunea. Einleitung in das Sprachstudium. London. 49. pare a fi renunþat mai tîrziu la dogma „neamestecabilitãþii”. Citînd pe Sayce. Nessuno però ha affermato. 2.1 ªi totuºi el conchide. t. wenn bis jetzt eine gründliche Behandlung dieses Problems vorläge”. mai mult a zdruncina decît a întãri pretinsa axiomã. Wien. dar probele aduse despre aceasta nu mi se par a fi pe deplin mulþumitoare”3. 43: „così lo Schuchardt pensi di continuo alle ragioni celtiche delle trasformazioni per le quali si determina il galloromano. cfr. declarã cã „limba amestecatã” este încã o p r o b l e m ã . aºa face Ascoli în ceea ce el numeºte „la riazione etnologica” sau rezistinþa limbei cucerite contra celei cuceritoare6. aºa fac mulþi dintre cei mai de frunte. latinam linguam magna ex parte mutuati sunt et proprio ingenio usuique accomodaverunt…” 2 1 63 . p. profesorul Delbrück. le ragioni autottone che agiscono sulla riduzione della parola latina in parola rumena. a cãrui carte este cea mai nouã întroducere generalã la linguisticã. dar ºi g r a m a t i c a l totodatã. Tot atît de pãzit. aºa face Miklosich în studiile sale asupra þiganilor5. therefore.ÎN LOC DE INTRODUCERE forma anglo-saxoanã min. Nici un dialect germanic nu formeazã pluralul prin -s. 17. Ei bine. Studj critici. Aºa face Schuchardt în clasicul Vokalismus ºi-n lucrãrile posterioare.4 Alþi linguiºti. cã „în tezã generalã realitatea confirmã negaþiunea cea absolutã. de exemplu Miklosich. „languages” este un franþuzism nu numai lexic.. 3 Le Marchant Douse. p. 177: „On the whole. con maggior coraggio e maggior nitidezza. 19. Ibid. 175 sq. întrebuinþarea unui articol postpozitiv. p. 121 nota: „An dieser Stelle wären auch die Mischsprachen zu erwähnen gewesen.. 19. 1877. p. p. Torino.. l’Hasdeu. con molto zelo. anche da un valoroso indigeno. Grimm’s Law. mai adãogînd cã despre aceastã problemã nu s-a scris docamdatã nici o lucrare temeinicã. seguíto ora. pe cînd în limba englezã aceastã formaþiune eminamente francezã. trecut de la români la bulgari: lék-ãt = omu-l.

1862.. este bine a se indica cîteva criterii preliminare. iar nu prin neºte adverbi cu sens de magis ºi maxime. cîteva prolegomene pentru acest nou studiu. 20 nota. deschizîndu-se astfel un vast cîmp pentru dezbaterea ne-mpedecatã ºi nepãrtenitoare a problemei. pe cari le face o limbã. protestã cu multã elocinþã contra teoriei aºa-numitului neamestec gramatical. franco-normanzii le formau prin aceºti adverbi. cînd nu este unit cu verbul auxiliar. Aceste ºi alte cazuri de aceeaºi naturã sînt exemple de combinaþiuni gramaticale strãine. Anglo-saxonii nu aveau nici o prepoziþiune denaintea infinitivului. sau – cu alte cuvinte – sînt specimene de amestecul a douã gramatice pro tanto. fie de altã naturã. Graiul A s-a nãscut din amestecul graiurilor B ºi C. cãpãtînd astfel un curat infinitiv. Relaþiunea posesivã sau cea genitivalã între numi se exprima la anglo-saxoni printr-un posesiv regulat sau prin dezininþa cazualã a genitivului.” 2 Din datã ce cade închipuita axiomã despre neamestecul gramatical al limbilor. fãrã ca fenomenul sã fi fost preces sau sã fie însoþit de contopirea popoarelor. foarte analoagã cu gerundiul latin ºi privitã de cãtrã unii ca un caz dativ al infinitivului. altoitã acolo prin influinþa franco-normandã. dîndu-ne în acelaºi timp urmãtorul frumos specimen despre modul cum se petrec lucrurile în realitate ºi cum se pot surprinde asupra faptului: „Anglo-saxonii formau gradurile de comparaþiune prin schimbarea terminaþiunii sau a inflecþiunii. p. p. Amestecul între limbi. care în foarte mare parte rãmîne anglo-saxoanã. pe care apoi. p. 2 Marsh. Numim „amestec primar” pe acela cãrui i se datoreºte naºterea unei nouã limbi din douã graiuri diverse. ele nu sînt prea multe sau prea importante pentru ca sã schimbe caracterul general al sintaxei engleze. americanul George Marsh. . englezii întrebuinþeazã ambele moduri. sînt de ajuns însã pentru a proba cã doctrina imposibilitãþii radicale a amestecului gramatical este o generalizaþiune de tot pripitã ºi cã întinderea amalgamãrii sintactice nu este în fapt decît o cestiune de dozã relativã. numim „amestec secundar” împrumuturile cele posterioare. substituite unor inflecþiuni natale. este cea normalã. îl preced de o prepoziþiune. op. citat de Le Marchant Douse. fie gramatical. amalgamînd sau. întrebuinþînd pe cea franco-normandã mai cu preferinþã la adjectivii cei lungi. englezii au primit ambele metoade. la franco-normanzi. numai prin prepoziþiune. franco-normanzii obicinuiau denaintea infinitivului o prepoziþiune. confundînd funcþiunile celor douã forme. The origin and history of the english language. ci infinitivul lor era o formã verbalã specialã. laud. poate fi de douã feluri: p r i m a r ºi s e c u n d a r .ÎN LOC DE INTRODUCERE necunoscutã anglo-saxonilor. 74-5 ºi p. În adevãr. 2-ded. Philology of the english tongue. amestecîndu-se apoi prin împrumut cu graiul M: 64 1 Earle. London. mai bine. 48. p.. cfr. 84. englezii dentîi au supres caracteristica terminaþiune gerundialã.1 Un adînc cunoscãtor al limbei engleze în dezvoltarea ei istoricã. în genere. 350-2.

în care se ramificã în aºa fel în toate direcþiunile. din 1/3 B + 2/3 C. pe care.ÎN LOC DE INTRODUCERE A M B C Numai amestecul cel primar. p. cu cari îl leagã filiaþiunea. Cfr. Pott. welche von einem anderen Volke. din 1/4 B + 3/4 C. 2. Un A poate sã rezulte din 1/2 B + 1/2 C. ba chiar necesarã prin claritatea imaginii. Steinthal. oder auch von letzterem. elementul turanic cel venit de la Volga. Amestecul secundar poate ºi el sã se înrãdãcineze într-o limbã: generalmente însã este ca o moadã. din contra. încît în cele mai multe cazuri nu e chip de a-l înlãtura fãrã a distruge prin aceastã violinþã întreaga economie a organismului. cel mult. pe cari le-a îndurat limba latinã în scãderea ºi dispariþiunea ei. pe care un popor o îmbrãþiºeazã ºi o pãrãseºte cu o deopotrivã uºurinþã. ºi – orice ar zice Fuchs – este o metaforã permisã. ca un fel de abces. p. t. de a considera în rezultatul unei asemeni naºteri pe un copil produs de doi pãrinþi. 2 1 65 . d. aber mit fremden sehr einflussreichen Stämmen vermischten Volke.h. o hotãrîtã predomnire în amalgamã. 648-56. t. linguistica va ajunge. credem noi. fãrã ca desfiinþarea lui sã tragã dupã sine vreo consecinþã gravã sau durabilã. 6. dar de cari îl desparte individualitatea 2. Numãrul prea covîrºitor sau cultura prea superioarã a unuia din cele douã ingrediente îi vor înlesni. adecã în linie verticalã. umgeformt worden ist”. dacã nu exclusivamente. este de o însemnãtate g e n e a l o g i c ã . fireºte. clãtinînd oarecum continuitatea dialectalã cea ne-ntreruptã. În naþiunea bulgarã. Un principiu intern. Elementul Humboldt. a-i atribui o particularitate foarte bine observatã de Humboldt în privinþa dialectelor romanice: „Noi sîntem în stare a urmãri diferitele ordini de schimbãri. ap. 33-4. 3 Cfr. p.3 Amestecul cel primar se opereazã în diferite proporþiuni de n u m ã r ºi de c u l t u r ã . nach einem neuen Principe entwickelt. Werke. nu ºi cel secundar sau în linie orizontalã. ºi tot încã ne e peste putinþã a ne da seamã de încolþirea sîmburelui celui viu. reconstruindu-l în fiecare din limbile cele derivate într-un alt mod…”1 Aci noi vedem o naºtere în toatã puterea cuvîntului. sîntem în stare a mai adãoga cãtrã acestea amestecul ulterior al elementelor strãine. Cuvente den bãtrãni. als dem sie ursprünglich angehört. stetea foarte jos faþã cu elementul indigen slavic de peste Dunãre. de exemplu. însã cel dentãi întrecea de sute ºi mii de ori pe celalt în privinþa numãrului. 214: „Eine T o c h t e r s p r a c h e ist eine Sprache. lipsit mai-nainte. oricît era de viteaz. iatã cã cuprinde edificiul cel descompus. În naþiunea englezã. elementul anglo-saxon ºi elementul franco-normand se contrabalanþau sub raportul culturei. face parte din însãºi natura limbei. el ne apare ca o boalã externã. care se dezvoaltã dodatã sub diverse forme în organismul limbilor celor din nou înflorite. Lui mai cu seamã. Detmold. Amestecul primar. dacã ne supãrã. îl putem stîrpi. Ungleichheit menschlicher Rassen. 1856. atît prin numãr cît ºi prin culturã.

dezlipindu-se de asemenea de restul triburilor galibi de pe continent. unde rãmase ºi mai rãmîne pînã astãzi grosul triburilor arruace. Se ºtia de demult cã la caraibii de pe insulele Antile bãrbaþii ºi femeile vorbesc douã graiuri diferite1. cel latin în þãrile romanice au copleºit elementele antagoniste? Am fi în drept a ne mira mai curînd cã copleºirea totuºi n-a fost nicãiri completã. n-a fost urmãritã pînã acum într-un mod ºtiinþific. insulele ocupate mai în urmã de caraibi aparþineau unui trib de arruaci. nici grecii însã n-au devenit latini. un început foarte remarcabil se datoreºte eminentului linguist francez Lucian Adam. Amestecul e nu numai lexic. din acelaºi azot ºi din acelaºi oxigen luate în cîtimi variate? Sînt acum cîþiva secoli. ci fapte. exterminînd întreaga poporaþiune bãrbãteascã ºi apucînd pe femeile celor mãcelãriþi. rezervatã numai pentru fete. Lucian Adam aruncã cel dentîi o luminã pozitivã. în Dacia. care ne aduce aminte din chimie formaþiunea substanþelor atît de diferite în aparinþã ca protoxidul de azot. . fiecare din cele douã graiuri fiind compus din elementul galibi ºi elementul arruac. Roma cucerise Elada ºi a stãpînit-o în curs de secoli. fiind însã oprit bãieþilor de a vorbi în limba mamelor. Dar a fost cu neputinþã de a mãnþinea mult timp separaþiunea cea aristocraticã între ambele graiuri. dentîi în relaþiunile lor reciproce. Ar fi interesant. citatã din timp în timp ca o curiozitate. mai cu deosebire. Principles. luate însã în proporþiuni diverse. a nãvãlit sã cucereascã acele insule. venit de pe continentul american. Aci nu mai sînt raþionamente sau probabilitãþi. asupra procesului general al formaþiunii „limbei amestecate”. acolo ºi numai acolo un asemenea fenomen este aproape imposibil. de la femeile arrua- 66 1 Cfr. ci m a i c u s e a m ã g r a m a t i c a l .ÎN LOC DE INTRODUCERE vechi roman. Un trib de galibi. Cum s-a întîmplat oare acest ciudat fenomen. în Spania. Copiii creºteau cu ambele aceste graiuri. Bãrbaþii galibi au luat. era mult mai mic prin numãr decît poporaþiunile autoctone. dar în acelaºi timp se rãdica dasupra lor ca un gigant prin mãrimea culturei. dar nici latinii greci. iar elementul arruac în cel femeiesc. de a observa amalgamarea linguisticã a douã triburi sãlbatece de aceeaºi forþã numericã ºi culturalã. cel slavic în Balcani. aºa zicînd sexualã. Cît priveºte douã popoare deopotrivã înaintate în civilizaþiune. Comparînd cele douã limbi. bunãoarã. astfel cã cu încetul fiecare din ele a început a revãrsa cîte ceva în celalalt. p. cu acea deosebire totuºi cã elementul galibi predomneºte în graiul bãrbãtesc. aceastã bilinguitate însã. acidul azotos. Este oare de mirare cã elementul anglo-saxon la Tamisa. acidul azotic etc. De aci bãrbaþii vorbeau într-o limbã: dialect galibi. Graiul bãrbãtesc ºi graiul femeiesc al caraibilor sînt ambele produsul aceloraºi elemente constitutive. à-posteriori. iar femeile într-o altã limbã: dialect arruac. apoi în raportul lor comun cãtrã alte dialecte americane. În studiul limbei amestecate la sãlbateci. Sayce. – douã dialecte eterogene. 80. oriunde se aºeza: în Galia.

1 67 . Pînã la deplina identificare a celor douã graiuri. în Revue de linguistique. dans le double parler caraïbe ramené à ses origines. et que ce soit particulièrement dans la sphère des relations qui constituent la grammaire que les forts aient subi la loi des faibles. f. urmeazã cã o „limbã amestecatã” rezultã generalmente. o formã posesivã. augmentul a la infinitiv. r. dezininþa viitorului. cînd A va primi de la M pe g ºi l. j’incline néanmoins à penser que la supériorité grammaticale de l’arrouague sur le galibi n’a point été un facteur indifférent.”1 Alãturîndu-se acum rezultatele studiului lui Lucian Adam asupra graiului caraibilor cu observaþiunile lui Marsh despre engleza ºi cu unele rezerve ale lui Sayce. va sosi un moment aºa-zicînd mijlociu. Comme les populations américaines ont été soumises durant des siècles à la loi de l’exogamie. iar graiul M din g. l’influence prépondérante ait été exercée par l’idiome des vaincus. dacã graiul A consista la început din a. de exemplu d din A ºi p din M. adecã: A=a+e+f Adam. d. n. fiecare din ele mai întîi se modificã treptat din ce în ce mai mult în sensul celuilalt. Ce renversement des rôles tient sans doute à ce que les femmes des Caraïbes étaient exclusivement chargées de l’éducation des enfants des deux sexes jusqu’à l’âge de neuf à dix ans.ÎN LOC DE INTRODUCERE ce unele pronumi. fãcînd ca unele puncturi diverginþi sã disparã cu desãvîrºire din ambele limbi. 12 (1879). dar ºi într-un mod relativ. t. l. Quoi qu’il en soit. b. p. s. ca în ecuaþiunea de mai sus. fait une nation nouvelle. la science saisit sur le vif. d’une partie des hommes de la nation conquérante et d’une partie des femmes de la nation vaincue. qui a dû produire pacifiquement les mêmes effets sociaux que le droit de la guerre pratiqué à outrance. verbul cauzativ etc. dînd lui M pe b ºi c. mãrindu-se astfel proporþiunea puncturilor comune între ambele. p. c. dacã nu chiar totdauna. Du parler des hommes et du parler des femmes dans la langue caraïbe. 275-304. dintr-o îndelungatã bilinguitate a unei poporaþiuni compuse din douã neamuri pe cale de a deveni un singur popor. distincþiunea genurilor. încît vom avea: A=a+d+e+f +b+c+g+l M=n+p+r+s Vom mai adãoga cã succesiva amalgamare a douã asemeni graiuri îmmulþeºte numãrul puncturilor comune nu numai într-un mod absolut. le phénomène instructif de la formation d’une langue par l’effet d’une conquête qui. Lucian Adam conchide: „Il est remarquable que dans cette fusion du galibi et de l’arrouague qui a donné naissance au caraïbe. În acest chip. e. on est en droit de se demander si le nombre des nations et des langues de l’Amérique n’a pas été accru considérablement par des causes identiques ou analogues à celle qui a produit la nation et la langue des Caraïbes .

negro-englezo-olandez de la Surinam. mai ales dacã o alãturãm cu celelalte graiuri germanice. fie cît de neperfect. ºi ea în mare parte. 1. ca mander dleau poû boèr nans lamain moèn.ÎN LOC DE INTRODUCERE +b+c+g+l M=n+r+s Acum o nouã cestiune. Gramatica. º-apoi omogene ºi eterogene în plus sau în minus. olando-portugezo-indic de la Ceylan ºi negro-francez de la San-Domingo. Alosso. Unele din aceste graiuri sînt vorbite de cîte o poporaþiune de peste 100 000 suflete. gens Samarie. femme Samaritaine la dîe li: coument fair ous. dar probeazã într-un mod aºa-zicînd practic adevãrul teoriei opuse. Introd. declinaþiune ºi conjugaþiune”. În a doua sa operã el nu mai atinge aceastã cestiune pe terenul teoretic. unde o amalgamare a douã limbi sã fie radicalmente peste putinþã. un pasagiu din Evangeliul St-lui Ioan (IV. negrospaniol de la Curaçao. de a fi „aproape lipsitã de gramaticã”. ºi anume: maltez. negro-danezo-olandez din India. sufixurile verbale etc. Jésis dîe li: Bâmoèn boèr. despre cel olando-portugezo-indic. oare nu s-ar putea zice ºi despre limba englezã? ªi ea n-are genuri. parte francezã. Am spus mai sus cã Sayce pare a fi renunþat la prejudecata contra amestecului gramatical al limbilor. vinî haler dleau. în regula poziþiunii cuvintelor în frazã. Amestecul cel primar putînd a se întîmpla între limbi eterogene sau între limbi omogene. qui yon femme Samaritaine? pâce Juifs pas ca méler épîs gens Samarie…” Aci gramatica. neapãrat. 219-25. Despre cel negro-danezo-olandez. dînd pe ºease pagine „specimene de graiuri amestecate”. sufixuri verbale etc. Limbile creolice. ºi ea a fost acuzatã adesea. deoarãce ea trebui cu orice preþ sã exprime într-un mod. t. cã „a perdut cazurile. Discipes li étant té aller nans boûq la gagnèn povisions.”1 Dar toate acestea. în termeni atît de generali. . 7-9) sunã aºa: „Yon femme. în varietatea intonaþiunii. acele relaþiuni fãrã cari o înþelegere mutualã ar fi peste putinþã. O limbã. este tot gramaticã. În dialectul negro-francez de la San-Domingo. din datã ce servã ca mijloc de înþelegere mutualã pentru o comunitate umanã. consiste ea în forme speciale. parte sui generis.. studiate de cîtva timp în specie de Adam. qui yon Juif. uneori lãudatã. numere. nu poate sã nu aibã gramaticã.. în orice altã procedurã. mai cu 68 1 Sayce. nu este nici negriteanã. ci parte negriteanã. de Coelho. Sayce observã cã „n-are genuri. n-are cazuri. ar trebui sã ne întrebãm dacã este vreun grad de eterogenitate. cã „este aproape lipsit de gramaticã”. nici francezã. dar în orice caz este g r a m a t i c ã . despre cel negro-englezo-olandez. p.

ÎN LOC DE INTRODUCERE deosebire de Schuchardt.. Humboldt. p. t. revarsã luminã din ce în ce mai vie asupra acestei probleme. dupã cum am mai vãzut. în care t o a t e se aflã în cea mai strînsã corelaþiune.2 Dacã cuceritorii germani într-o parte a Franciei ºi la nordul Italiei nu s-ar fi amestecat cu poporaþiunea indigenã de acolo. Ueber deutsche Schattirung romanischer Worte. De aci încolo. S-a constatat de mult – ca sã dãm un exemplu – cã francezul contrée ºi italianul contrada derivã din latinul contra prin imitaþiunea germanului Gegend „þarã”. Consecinþa este darã cã o „limbã amestecatã” se poate naºte printr-un deosebit concurs de împregiurãri din fuziunea graiurilor celor mai eterogene. 252: „Es giebt nichts Einzelnes in der Sprache. niciodatã prin cel secundar. Müller. poate sã treacã dintr-o limbã într-o altã limbã. atît de nedisolubil. Cu fiecare pas înainte. cum cã douã graiuri nu se contopesc într-unul singur decît în urma unei prelungite bilinguitãþi a douã neamuri întrunite. Dar dificultatea cea mai serioasã e de o altã naturã. pînã ce totalitatea limbei. încã o observaþiune. mai ales a celor gramaticale. din contra. 5. 2 Cfr. t. capãtã o expresiune caracteristicã u n a . Ueber das vergleichende Sprachstudium. p. într-un mod astfel încît un dialect teutonic ºi un dialect latin sã se vorbeascã cîtva timp 1 Cfr. cu mai multe forme disparate. precum rezultã din toate dezvoltãrile de mai sus. prin necontenite frãmîntãri aºa-zicînd ecuilibristice ale elementelor sale constitutive. recunoaºterea proveninþei precise a elementelor constitutive într-o „limbã amestecatã”. cari se obicinuiesc una lîngã alta în concurenþã. devine din ce în ce mai greu a supune unei analize riguroase pe acest complex atît de solidar. produc prin fuziune. iarãºi în mare parte. Dacã e adevãrat. o simplã idee sau asociaþiune de idei. 11–24. în Kuhn. nu este uºoarã. se începe prin întrebuinþarea în acelaºi timp a douã limbi diferite de cãtrã o poporaþiune compusã din ingrediente etnice diverse. M.1 Amestecul primar al limbilor. dezbrãcatã de cuvîntul în care fusese întrupatã. Zeitschr. unde însã trebui fãcute multe rezerve. limbile cele omogene. orice nu se împacã cu acest tip normal se înlãturã sau se modificã în sensul cel predomnitor. Orice limbã este un t o t armonios. nemic însã sau mai nemic despre s e m n i f i c a þiune. Limbile cele eterogene produc în mare parte prin fuziune ceva care nu seamãnã cu nici una din ele. ceva care seamãnã prea mult cu ambele. ce se desfãºurã din ea. despre gramaticã. despre lexicã. Sub raportul „limbei amestecate” s-a vorbit mult despre foneticã. atunci numai prin amestec primar. 3. în Werke. Bilinguitatea în mersul sãu cãtrã unilinguitate înzestreazã pe limba cea nouã. din gegen „contra”. o semnificaþiune. jedes ihrer Elemente kündigt sich nur als Theil eines Ganzen an”. În fine. Cu cît mai vîrtos din cele omogene! Fie însã omogene. Sã ne explicãm. fie eterogene. 69 . atît de c o r e l a t i v .

sensul vulgar de trecerea unui lucru din posesiune în posesiune. Pott. Aperçu général de la science des langues. ca sînge ºi ca limbã. 1 70 . III În ce consistã fizionomia unei limbi? În economia politicã. Cu toate astea. sau mai bine din loc în loc. 2. cari mai pe dasupra. prin ecuilibrarea succesivã a pãrþilor totului.. t. Ascoli.ÎN LOC DE INTRODUCERE totodatã de cãtrã ambele neamuri puse în contact. Unii linguiºti nu înceteazã a bãnui cã gintea celticã. Exemplul Franciei. al doilea. p. o stricã mai degrabã ºi mai lesne de cum s-ar strica ea cãlãtorind de la New York pînã la Benloew. O asemenea multiplã amalgamare ar fi trebuit sã spulbere cu desãvîrºire continuitatea cea ne-ntreruptã dialectalã ario-europee în genere ºi pe cea romanicã mai în specie. se ºterge. pe care am atins-o mai sus. chiar dupã ce latinii propriu-ziºi de demult despãruserã de pe scenã. Pe de o parte. îi întreceau departe prin culturã. el singur. amestecurile au fost prea disproporþionate prin numãr ºi prin culturã totodatã. în Ersch u. 2. pe de alta. printr-un interval de bilinguitate. t. distanþate prin lungi perioade. Encykl. pe o întindere teritorialã mai mult sau mai puþin însemnatã. Lemgo. 1872. legea corelaþiunii. Studj critici. Gruber. au venit apoi sã se amalgameze romanii cu celþii. Circulaþiunea în linguisticã se apropie pînã la un punct de ambele aceste sensuri. a fãcut ca elementul covîrºitor. în fine. din ce în ce mai foarte în limba francezã. 18 (1840). Nemþii erau în Francia ºi-n Italia un pumn de oameni faþã cu milioanele de indigeni. 139-45. sucind ºi rãsucind mereu jucãria. 20. se nãscuse dintr-o amalgamã ante-istoricã a unui trib ario-europeu cu un trib turanic1. c i r c u l a þ i u n e a are douã sensuri: dentîi. 1836. ªi nu e necesar ca acest fel de circulaþiune sã se petreacã prin mai multe mîni: copilul. Prin multã circulaþiune materialã. fie într-o proporþiune cît de micã dintr-o parte. 37: „Noch immer aber gebe ich zu bedenken. caracterizat. s-au mai amalgamat germanii. 2-te Sekt.. mai cu seamã. t. p. dass sich im Celtismus auch eine dem Sanskritismus f r e m d e r e Seite zeigt…” Cfr. cel latin în ultima instanþã. o monetã sau o marfã iute se învecheºte. ºi Indogermanischer Sprachstamm. adicã ºtia nemþeºte. între ambele elemente s-a întîmplat totuºi un adevãrat amestec primar. ne aratã cã o limbã poate fi rezultatul mai multor amestecuri primare. Etymologische Forschungen. cãci ea presupune cã acela care a zis cel dentîi contrée din contra ºtia cã nemþeºte Gegend vine din gegen. ale cãrii urme destul de vederoase s-au pãstrat dupã secoli în franceza ºi-n italiana de astãzi. dupã cum am mai spus-o. o asemenea imitaþiune ar fi fost absolutamente imposibilã. Paris. sã devinã. 478. p. p. Faptul însã dezminte aceastã aparinþã. sensul adevãrat ºtiinþific de miºcare productivã a valorilor. perde lustrul.

p. În linguisticã. pentru toate acestea ajunge acþiunea cea dezmierdãtoare a cîtorva familii.. 1. Niþã. et que le marchand de bois la retienne pour une dépense à venir et la laisse sans emploi dans le courant de la journée suivante. car elle est c o m m e s e p t à u n . Precum în economia politicã moneta este mijlocul universal al circulaþiunii tuturor bunurilor. reprezintã totuºi neºte valori foarte disproporþionate. t. la différence des services rendus par la 1 Les noms familiers. ªi fãrã monetã. Dans la première journée. pentru ca Ioan sã devine la români Ion. que celui-ci l’emploie à l’achat de bouteilles. Ionaºcu. tot aºa în linguisticã graiul este mijlocul universal al circulaþiunii ideilor ºi impresiunilor. 71 . Si celui-ci n’en fait point usage dans le courant de la seconde journée. în cari se aflã cîte un Pierre sau Ioan. le boulanger en bois. et peut être exprimée par des chiffres. que celle-ci l’emploie tout de suite à acheter une aune de toile. pour la société en général. În acest înþeles. fie în linguisticã. deºi tot ar circula. fie prin concurs colectiv. Aceasta s-a observat de demult ºi s-a spus de mai multe ori. que le marchand de toile fasse avec cette même pièce de monnaie sa provision de viande dans la boucherie. 297-9. Iancu. Ceea ce a scãpat însã din vedere linguiºtilor este cã întrebuinþarea cea deasã nu trebui sã fie neapãrat colectivã. au lieu que dans la seconde journée elle n’a représenté qu’une unité dans les mains du marchand de bois. cu mult mai greoi ar circula de asemenea. astfel cã din doi m unul face 12. identice sub orice raport. o formã gramaticalã. un cuvînt. Pentru ca francezul Pierre sã se metamorfozeze în vro douã sute de forme. în Mém.ÎN LOC DE INTRODUCERE Bucureºti. circulaþiunea în economia politicã nu e altceva decît o neastîmpãratã locomoþiune. „Supposons – zice Skarbek – qu’une pièce d’un franc soit remise dans la matinée de la première journée par un habitant de la capitale à une laitière en échange du lait qu’elle apporte au marché. que le marchand de verreries la dépense en pain. pe cînd altul numai 1 sau chiar zero. adecã nu trebui neapãrat sã se exercite în totalitatea graiului unui popor. la pièce d’un franc a fait la fonction de sept francs. pe cari le enumãrã Robert Mowat1. La différence des services rendus par cette pièce de monnaie dans le courant des deux journées est très sensible. dar cu mult mai greoi. fie prin mijloace individuale. în puterea carii douã lucruri. fie în economia politicã. o semnificaþiune. sã lãsãm acum textualmente sã vorbeascã economistul cel mai competinte în materia circulaþiunii. Acest paralelism odatã stabilit. chiar dacã în sînul naþiunii ar fi puþine asemeni familii. on peut même dire avec raison que. este cellalt fel de circulaþiune: m i º c a r e a p r o d u c t i v ã a v a l o r i l o r . Mult mai important. orice alt element al limbei se deterioarã tot aºa printr-o deasã întrebuinþare. bunurile ar circula. Ioniþã. Linguistique. Ionel etc. que le boucher la dépense dans la boutique d’un marchand de vin. parce qu’elle a servi à faire sept achats consécutifs. ideile ºi impresiunile fãrã grai. de la Soc.

Germanic 392 1 210 680 637 297 853 594 729 250 Romanic 2 230 846 3 630 2 757 1 810 1 171 679 613 2 608 72 1 Skarbek. din douã l u c r u r i l i n g u i s t i c e de o valoare intrinsecã identicã. H. D. politique. Corso di economia politica. dacã în graiul comun al poporului circuleazã de zece sau de o sutã de ori mai mult în acelaºi interval de timp. F. cari cheltuiau apoi banii pe la cîrcimari. comandantul unei cetãþi asediate nu avea la dispoziþiune decît 7 000 fiorini. Cu aceastã ocaziune. de la viande. de unde a rezultat cã limba englezã posedã 13 330 cuvinte germanice ºi 29 854 cuvinte romanice. C. dans la première journée. E. de l’Econ. el citeazã un fapt foarte instructiv. p. Dict. iar cîrcimarii împrumutau mereu aceiaºi bani comandantului. B. 1. cu atît mai multe bunuri ºi servicii se pot cumpãra cu ea ºi cu atît mai puþin numãrar se va cere pentru întreaga circulaþiune dintr-o þarã”. 367-8. de la toile. 1855. plãtind regulat soldaþilor sãi. étant restée inactive dans les mains du marchand de bois. ap. est égale en services rendus à celle de sept francs.ÎN LOC DE INTRODUCERE même pièce de monnaie dans les deux journées est c o m m e s e p t à z e r o . t. Idée générale de la circulation. Autorul unei scrieri despre fuziunea limbei franco-normande cu limba anglo-saxoanã ºi-a dat osteneala de a distribui dupã proveninþã respectivã cele peste 40 000 de cuvinte din dicþionarul englez al lui Robertson. unul poate sã aibã o valoare utilã înzecitã ºi chiar însutitã decît cellalt.”1 Rezumînd ºi completînd aceastã particularitate în douã cuvinte. ºi anume dupã litera iniþialã a cuvîntului: A. 7 000 de fiorini au reprezintat valoarea de 49 000! Întocmai în acelaºi mod. et l’effet est le même que si elle n’eût point existé. du pain et du bois achetés consécutivement avec la même pièce d’un franc. du vin. 1854. 2 Rau. ed. 370-1. I. et il est facile de s’en convaincre en rassemblant tous les produits qui ont été achetés par son moyen: car en évaluant la valeur du lait. Genova. cari i-ar fi ajuns abia pe o sãptãmînã pentru plata garnizoanei. parce que. elle n’a point rempli sa fonction comme instrument d’échange. Coquelin. . un alt economist observã: „Cu cît mai des o monetã trece din mînã în mînã. p.2 În acest chip. Conticini. des bouteilles. El a susþinut totuºi asediul în curs de ºeapte sãptãmîne. Pe la jumãtatea secolului trecut. trad. Sa valeur. G. on se convaincra aisément qu’il faudrait dépenser sept francs pour pouvoir acheter toutes ces choses simultanément.

Z. Prin urmare. triplã. dar încã pe de o parte s-au ramificat în numeroase familii etimologice. Q. deoarãce în dicþionar ele apar fiecare ca o unitate egalã? Un dicþionar – zice Steinthal – este „o statisticã a limbei”1. pe cînd romanismele sînt mai toate lungi. P. un basm sau un cîntec.ÎN LOC DE INTRODUCERE Germanic 165 500 555 244 478 171 163 499 1 973 697 1 332 834 61 16 13 330 Romanic 13 636 1412 375 594 1 545 169 1 926 2 411 1 107 3 221 81 „ „ 20 29 8541 K. iar nu de a socoti cu d-amãruntul întregul numãrar dintr-o þarã. W. 1841. 1 73 . R. care concurge la avuþia naþiunii. fãrã rezultat serios! Important este de a cunoaºte miºcarea cea productivã a valorilor. N. O. astfel cã verbul to get. Dacã Thommerel. de cãtrã moneta cea îngropatã fãrã folos în pãmînt sau ascunsã în lãzile cîtorva zgîrciþi. cele 13 000 de germanisme din Robertson reprezintã o valoare. în aceeaºi cumpãnã cu vreo raritate ca dissembarrassment sau imprescriptibility ori jactitation. Prin necontenitã întrebuinþare. de exemplu. de mai multe ori mai mare decît cele 30 000 de romanisme. Muncã colosalã. dar uitînd a distinge mai pe sus de toate moneta care circulã în realitate. M. un fel de recensiment unde Thommerel.V. clasificîndu-l dupã diferitele efigii ale suveranilor. Ar fi trebuit sã adauge cã este anume o statisticã foarte viþioasã. în loc de a despuia un dicþionar. repetat la tot momentul. el s-ar fi încredinþat cã aproape toate vorbele de origine germanicã se bucurã acolo de o circulaþiune duplã. Paris. Y. care este o adevãratã utilitate. ar fi luat mai bine un text englez poporan. U. adecã corespunde cu peste 40 de cuvinte deosebite! Nu este oare curios de a pune pe germanicul to get. S. 102-3. p. germanismele din limba englezã nu numai s-au ros. are peste patruzeci de sensuri diverse. T. o utilitate naþionalã. ca ºi cînd ar fi 1 = 1. s-au redus generalmente la monosilabe. în care cuvintele întrebuinþate o datã pe an figureazã alãturi cu cele întrebuinþate în toate zilele. iar pe de alta s-au diferenþiat fiecare într-o mulþime de semnificaþiuni. decît vorbele de origine romanicã. decuplã. L. s-au tocit. Recherches sur la fusion du franco-normand et de l’anglo-saxon.

E mai pe sus de orice îndoialã cã nicãiri ca în Dobrogea românii n-au fost expuºi la o mai mare influinþã slavicã ºi turcã totodatã. e gioi de mene…”1 1 2 74 Steinthal. pãmînt = pavimentum. p. VII. d’étymologie daco-romane. ºi tocmai aceasta este punctul cel esenþial. . locuind acolo. Iatã o scurtã doinã românã dobrogeanã. dar pe o scarã mai întinsã. 3 Burada. Vai de mine. bisericã = basilica. limba românã se compune. vai = vae. negru = nigrum. mînc = manduco. cine = quinam. 35. asigurîndu-ne cã: „L’élément latin de la langue roumaine ne représente guère aujourd’hui qu’un c i n q u i è m e de son vocabulaire. el = ille. Abriss der Sprachwissenschaft. a comis-o Cihac în privinþa limbei române. nu ne dau c i r c u l a þ i u n e a limbei. nu = non. Aceeaºi eroare ca Thommerel. iarnã = hibernum (tempus). o 1/5 turcã ºi 2/5 slavice. cel mai cãutat de cãtrã toþi pentru necontenitele sale servicii. care însã. fiind uitat numai mine. de = de. dupã Cihac. Ei bine. 1880. aºa cã cetãþeanul cel mai folositor. 2. iarna trece. cuprinzãtor de „elemente latine”. afarã de o 1/5 eterogenã. p. cu = cum. din o 1/5 latinã. Cihac. t. Dict. ºi gãsim acolo: varã = ver. Iaºi. la = „un l euphonique (?) préposé à la préposition a = ad”. deºi coincidã cu slavicul MENE. vin = venio. ba ºi atunci numai doarã pentru bisericã. în = in. avea = habeo. La bisericã-n mormînt!”3 Luãm primul tom din dicþionarul etimologic al lui Cihac. în curs de cîþiva secoli. totuºi nu se poate despãrþi de vechiul italian mene: „Lontano son de gioi. nici chiar în Dobrogea aritmetica lui Cihac nu se potriveºte. tandis que l’élément slave y entre pour le d o u b l e ou pour 2/5 à peu près…” ªi mai departe: „Les éléments turcs – presque un c i n q u i è m e du vocabulaire roumain…”2 Cu alte cuvinte. O cãlãtorie în Dobrogea.ÎN LOC DE INTRODUCERE poporaþiunea se împarte dupã origine sau dupã religiune. veris. ºi = sic. mai = magis. p. avut. trec = trajicio. 10. perd = perdo. petrec = pertrajicio. ªi cu cine am avut. aºa cum s-au fãcut pînã astãzi. dar nu se aratã de loc rolul fiecãrui individ în societate. culeasã de neobositul Teodor Burada: „Vara vine. e pus pe aceeaºi linie cu un vagabond despreþuit sau cu un cãlugãr ce-ºi scoate nasul din chilie abia la zile mari. într-un strîns contact cu bulgarii ºi cu otomanii. mormînt = monumentum. l-am perdut! L-a mîncat negrul pãmînt. XII. Dicþionarele. N-am cu cine mai petrece. am.

în miºcarea cea organicã. ca ºi-n economia politicã. Neagrã brazdã rãsturnai. sau numai slavice ºi turce? de vreme ce dupã el – elementul turc în limba românã este egal la numãr cu cel latin. Sã luãm tot din Dobrogea. pentru motivul arãtat mai sus al unei influinþe turco-slavice mai pronunþate. passim. Sã-mi stingi focuºorul? Astã primãvarã. Cuvente den bãtrãni. pe cînd în realitate cele mai multe pãcãtuiesc contra ºtiinþei ºi contra metodei2. absolutamente nici unul! Ar fi putut oare Cihac sã ne gãseascã tot aºa un cîntec românesc pe jumãtate mai scurt. tot încã nu s-ar putea zice cã ingredientul slavic ºi cel turc luate la un loc sînt egale la români cu ingredientul latin. fãrã nici un amestec strãin. Drãguþul meu sufleþel. Le origini della lingua poetica italiana. iar elementul slavic „y entre pour le d o u b l e ”. 1 2 Caix. Firenze. adecã în activitatea cea vitalã a graiului românesc. ci v a l o a r e a d e c i r c u l a þ i u n e . Cînd þi-a veni dorul Sã iei drumuºorul. în c i r c u l a þ i u n e însã. în care sînt destule cuvinte nelatine: „Drãguþul meu bãrbãþel. În cîntatul paserilor. I. Pluguºorul înjugai. 1880. Negreºit. ªi din gurã tu ziceai: Þa Plevan ªi hais Joian. 210. în care toate cuvintele sã fie numai slavice sau numai turce. slavismele la români. Brazda toat-o rãsturnaþi! Eu cînd te-auzeam. Suplem. atîtea latinisme. 75 . În ºuierul vînturilor. Cfr. ele se perd aproape cu desãvîrºire faþã cu latinisme. ºi chiar turcismele.ÎN LOC DE INTRODUCERE Cîte cuvinte. sau mãcar sã compunã el însuºi în proazã o frazã româneascã de cinci ºiruri. p. Un calcul serios în linguisticã. nu vã daþi ªi la greu nu mã lãsaþi. necum a reduce pe acesta din urmã la o biatã pãtrime în alãturare cu celelalte douã. Hai cu tata. Chiar dacã toate derivaþiunile turce ºi slavice ale lui Cihac ar fi corecte. nu sînt puþine. are în vedere nu unitatea brutã. Cu gurã nu grãiam. Cînd ieºeai afarã În revãrsatul zorilor. urmãtorul bocet sau cîntec de jale. la tom.

CIX. 4 Psaltire a sfîntuluš prorocŠ DavidŠ. op. ºi anume: 1 vorbã greacã. Singuricã fãr’ de r a z i m ! Valuri mari mã-nvãluiesc. N-am cum sã mã s p r i j i n e s c . Sã le poarte fetele. 1673. nici turce. atît la transilvaneanul Silvestru: ºi din zuori rowa naºterïi tale3. nu se ºtie prin ce minune foneticã. în cîntecul întreg. Fetele. un cuvînt Sã pot trãi pe pãmînt! Am rãmas fãrã de s p r i j i n . cari însã în orice caz nu sînt nici slavice. am fost mai pãrtenitori pentru strãinisme decît pentru latinisme. precum ºi la moldoveanul Dosofteiu: dinð zuwr de känd mã mäiek4. . nevestele. Peste tot. p. Mai pe scurt. cit. 1. 265. Uniev. pe care însuºi Cihac. 1651. 1 2 76 Burada. numai 29 nu sînt latine. t. întrate în limba românã prin amestec secundar. mãcar cã forma zuori. indicã mai curînd originea din latinul dies. sînt 155 de cuvinte. LXX. 3 Psaltirea ce sã zice cãntarea. dintre cari.ÎN LOC DE INTRODUCERE Mã luam. Cihac. Sã mai observãm cã din numãrul vorbelor latine noi am ºters pe strig. adecã elementul latin întrece m a i m u l t d e c î t d e c i n c i o r i pe toate celelalte împreunã. Floricele semãnam. Florile au înflorit. ps.. Bãrbatul mi-a putrezit! Timpul coasei c-a s o s i t ªi la cîmp cînd am ieºit.. ps. dragã. 3 vorbe maghiare ºi 18 slavice. sau cel puþin un compromis poporan între vorba latinã ºi cea slavicã. îl derivã din latinul exquirito2. alãturi cu vechea formã cunoscutã zuwa = ziua. Pe rãzoare m-am uitat Sufleþelul mi-am s t r i g a t : Spune-mi. Bãtutã-s de gînduri. 266. prin urmare. Prin litere rãrite am indicat 7 cuvinte. Bãlgrad. Afarã de aceasta. Ca vîntul de d e a l u r i . deºi scena se petrece tocmai în Dobrogea. Mã sculam ªi-n grãdinã mã duceam. p. Apoi nici un singur turcism la 155 de cuvinte. Dict. despre originea cãrora nu e aci locul sã discutãm. am trecut la cuvinte slavice pe zori. Ca apa de m a l u r i !”1 Prin litere cursive noi am însemnat cuvintele nelatine.

83. Aºa Curtius. t. este ºi el o statisticã de aceeaºi naturã a proviziunii fonetice a unei limbi. vorbind despre posibilitatea ca o formã gramaticalã sã modeleze dupã sine alte forme gramaticale diferite. Zicem ºi aci „texturi poporane”. în care orice element. b. de asemenea gramatica e statistica formelor de relaþiune. sãdelcã. ca ºi gramatica. figureazã ca 1 = 1 alãturi cu a. un F. dacã indicã numai existinþa elementului cutare sau cutare. urmãritã în texturi poporane. un asemenea drag nu este decît 1 = 1 cãtrã predmet. Aceasta ar putea scuza pînã la un punct pe Thommerel ºi pe Cihac.. ºi o statisticã tot atît de vicioasã. posedã totuºi o valoare mult mai micã decît cele latine. t. deºi în circulaþiunea dialectelor slavice ele sînt o curatã excepþiune. n-a fost pînã acum niciodatã formulat în linguisticã. un sã. ca 1 000 cãtrã 1 chiar în privinþa unui drag. Româneºte.. faþã cu vorbele cele puse numai cîte o datã = 1. cu atît mai mult ne întîmpinã forme strãine uneori cu desãvîrºire graiului comun. sau chiar o ficþiune. se considerã ca atîtea elemente deosebite. das e i n e s e h r v i e l g e b r a u c h t e und deshalb dem sprechenden besonders lebhaft vorschwebende Form ihn von der Tradition abirren lässt”. poate. sei es. Alfabetul. Lautgesetz und Analogie. XI (1880). sînt ca 100. k etc. – Cfr. sau mai bine proprii numai limbei latine literare. p. dar nu ºi c i r c u l a þ i u n e a lui. p. 414-5. pe care o avem noi înºine în vedere.ÎN LOC DE INTRODUCERE Circulaþiunea relativã a elementelor linguistice se recunoaºte prin întrebuinþarea lor mai deasã sau mai rarã într-un text. de cîte ori se repetã. cãci în cele literare. t. fãrã cari nu e chip a construi o frazã românã. 1 77 . Curtius ne strãmutã din sfera dicþionarului în a gramaticei. un cu etc. f. zice cã aceasta se întîmplã în douã cazuri: „sau cînd o formaþiune este foarte numãroasã. un cã. Curtius. sau cînd ea este foarte întrebuinþatã”1. Cele mai circulãtoare însã. Principiul circulaþiunii în limbã. ca ºi dicþionarul. adecã: 50 (1 a + 1b + lc…) = 1s  50.. 1. Acþiunea unei forme gramaticale în 50 exemplare este pentru Curtius deopotrivã cu acþiunea unui singur exemplar circulînd de 50 de ori în intervalul cînd cele cincizeci exemplare au circulat numai cîte una datã. p. Precum dicþionarul este statistica cuvintelor. pe cari noi – românii – le auzim. ca sã nu mai vorbim despre cele turce. de exemplu. la zece ani o datã. Völkerpsych. Morphologische Untersuchungen auf dem Gebiete der indogermanischen Sprachen. 1878. tripol ºi cine mai ºtie cîte altele. cu cît ele sînt mai literare. Ce însemneazã aceastã dilemã? Ea stabileºte din punct în punct ecuaþiunea. Leipzig. cu totul exotice pentru vechii romani. În alfabetul latin z sau y. adverbii în -mente sau adjectivii în -abil sînt deocamdatã literare ºi numai literare. bunãoarã. un z. întîmpinîndu-ne de 3 ori. în Zeitschr. pe cînd celelalte sînt izolate. ºi anume: 1 franc cu o activã circulaþiune face cît zece franci circulînd fiecare de zece ori mai puþin. Un ºi. noi a trebuit sã-i dãm valoarea de 3. adecã cele mai u t i l e din elementele slavice în limba românã. Sã nu uitãm însã cã unii dintre corifeii ºtiinþei l-au presimþit de demult. Astfel în cîntecul de mai sus slavicul drag. Dupã Cihac. în sensul m i º c ã r i i p r o d u c t i v e a v a l o r i l o r . Studien zur griechischen und lateinischen Grammatik. dass n u m e r i s c h eine grosse Zahl von Bildungen mehrere vereinzelte nach sich zieht. În alfabetul cirilic un å. un w. sau cel puþin neajunse încã a deveni vulgare. rãtan. 9 (1876). Misteli. ºi Brugmann. 232 nota: „sei es.

valoreazã mai puþin decît 25 ingrediente 1 Förstemann. el surprinde un fenomen de c i r culaþiune ideologicã.. 1. 3 Heyse. 36-44. Putem oare sã-i dãm aceeaºi valoare ca lui h. la orice altã secþiune a studiului linguistic în genere. g. pe cei 5 i din latinul difficillimi. Zeitschr. Cînd Heyse ne spune cã francezii au 4 cuvinte: pointe. trait d’esprit ºi bon mot pentru 1 singur german Witz. Cele de mai sus se aplicã deopotrivã bine la construcþiuni sintactice. Pretutindeni în linguisticã un ingredient întrebuinþat de 4 sau de 6 ori în intervalul d are o valoare utilã duplã sau triplã decît un ingredient identic întrebuinþat numai de 2 ori în acelaºi interval d. Niciodatã printr-o simplã enumeraþiune a sonurilor cunoscute într-un grai noi nu vom înþelege. System. În circulaþiune darã ºi iarãºi în circulaþiune se oglindeºte faþa cea fonicã. 2. se repetã cel puþin de 15 ori la fiecare 100 de consoane. O încercare de acest fel a fãcut-o de demult Förstemann. 8. Un asemenea tabel al circulaþiunii relative a sonurilor ne dã o noþiune vie despre caracterul fonetic al unei limbi.1 În latina. ca ºi cea gramaticalã. ºi j. un n v a l o r e a z ã de 41/2 ori cît un m. în Kuhn. el urmãreºte în latina un caz de c i r c u l a þ i u n e s i n t a c ticã. adecã adevãrata valoare sau utilitate a unui son. . t. pe care nu-l au de loc mexicanii ºi chinezii. friponnerie ºi espièglerie pentru 2 germane: List ºi Betrug3. în elena sînt 18 n ºi numai 4 m. Cînd Bergaigne constatã cã-n a doua carte întreagã din De bello gallico Cesar pune totdauna verbul la sfîrºitul propoziþiunii. 242. Sã presupunem un moment cã circulaþiunea lui j ar fi la noi tot aºa de deasã ca a lui r. La 100 consoane. în latina 14 n ºi 12 m. un i are o u t i l i t a t e aproape de 4 ori mai mare ca în elena. în elena sînt numai 7 i. sau alte 4: ruse.. ca ºi cea lexicã a unei limbi. În acest mod. în Mém. atunci însã tipul fonologic al graiului românesc ar fi cu desãvîrºire altceva. p. de la Soc. p. Cfr. k. 163-79. saillie. la rãspîndirea mai mare sau mai micã a diferitelor categorii ideologice. Essai sur la construction grammaticale. fãrã nici o asemãnare cu ceea ce este astãzi. deºi sînt 6 la numãr. ca ºi-n privinþa cuvintelor sau a formelor gramaticale. t. La români sonul r. 100 de ingrediente. p. utilizate fiecare numai cîte 1 datã pe zi. fourberie. afarã de vro cincisprezeci excepþiuni2. 3. Numerische Lautverhaeltnisse. p. La 100 vocale. 2 Bergaigne. de exemplu. prin urmare. Aci. Sã luãm. proporþiunea celor douã nazale în limbile elenã ºi latinã. În elena dar.ÎN LOC DE INTRODUCERE ocupã în alfabet un loc identic cu sonurile cele mai rãspîndite. . în latina 27. un alfabet – nu ne spune nemic. t.. întrebuinþat de vro 2 ori la 150 de consoane? Ba chiar toate guturalele ºi palatalele la un loc: h. ibid. texturile sînt unicul mijloc de a constata circulaþiunea. 78 . de pildã. de Ling. încît sã se zicã cu drept cuvînt: 1j = 1r. pentru care în deºert am cãuta o paralelã în elena ºi-n mai multe alte limbi. totuºi circuleazã în limba românã mai puþin decît singurul r.

Bacãu. cãtrã graiul comun al unui popor. Flecken. cunoscînd numai jumãtatea cea mai întrebuinþatã. und nicht allein jene sondern auch fast jeder Fleck in den Feldmarken und Waldrevieren ist benannt worden…” 2 1 79 . ºi mai toate numai din Germania. astfel cã – un exemplu foarte caracteristic – din cele 30 districte ale României: Mehedinþi. nu ne împãrtãºeºte decît notabilia. va avea o proviziune lexicã de m/2. Weiler. ba încã în Vîlcea din vãlceà = vallicella s-a mutat accentul. Tutova. adicã 20m. Ialomiþa. Bäche. so unzählbar sind auf unserer Erde die Städte. abia ca o încercare. Brãila. pe cari sã le reprezintãm prin m. nu existã însã nici un punct unde aceastã maninã sã fie cunoscutã întreagã. Ceea ce se Pott. Iaºi. Gorj. acoperind cu litere aproape imperceptibile un pãrete întreg. Individul cel mai familiar cu nomenclatura personalã ºi localã a þãrei sale ºtie cel mult 1 000 de numi proprii. Dolj. mai cu seamã. Roman. numai cele 3 din urmã se pot înþelege r o m â n e º t e . Romanaþi. 1859. fie chiar 25 de numi proprii. abstracþiune fãcînd de ºovãiri dialectale. IX. Berge und Wälder. adecã m/10. – se naºte fireasca întrebare: cum oare graiul poporului nu se afundã întreg sub un amestec ibrid atît de covîrºitor? Tot ce-l scapã de potop este principiul c i r c u l a þ i u n i i . Dîmboviþa. atunci orice individ. Vaslui. Die Personennamen insbesondere die Familiennamen. die Ströme. fel de fel de accidente teritoriale. de 20 de ori mai numãros ca cifrã brutã posedã totuºi prin circulaþiune o valoare de 40 sau de 100 de ori mai micã!… În linguisticã marele principiu al c i r c u l a þ i u n i i . se reproduce aceeaºi pe fiecare punct al þãrei. Suceava. c i r c u l e a z ã în conversaþiune 5. din aceastã imensã nomenclaturã e cu totul strãinã limbei comune a þãrei. Vro 9 000 de numi proprii. Leipzig. p.1 Pentru singura onomasticã topicã a României n-ar ajunge 100 000 de numere! Mapa cea mai amãrunþitã. Aceasta încã nu e tot. Neamþ. Lemgo. p. într-un caz extrem. chiar din gura acelui individ excepþional. Brandes. maximum 10. E ceva spãimîntãtor. La 1 000 de cuvinte din limba comunã. Limba onomasticã totalã a aceleiaºi þãri fie de 200 000 termeni. uitat pînã aci aproape cu desãvîrºire. Putna. Prahova. 1866. Dorohoi. stînci. 2 Dacã ne aducem aminte cã o mare parte. Tecuci. pãrîiaºe. Dacã vom admite cã ea posedã 10 000 cuvinte. s-ar putea privi ca peatra cea angularã a edificiului. und alle haben ihre Namen bekommen. Rîmnic. Botoºani. ca o micã frînturã aºa-zicînd dintr-un colosal mozaic. Teleorman. pentru cari la faþa locului existã generalmente cîte un nume propriu. Iatã cum un element. Olt. Fãlciu. abia m/400. Die Heiligen und die Teufel mit Himmel und Hölle in den geographischen Namen. ceea ce constituã. Vlaºca. mai toate personale. Cfr. raportul numilor proprii.ÎN LOC DE INTRODUCERE utilizate fiecare de cîte 5 ori. Flüsse. poate chiar cea mai mare. Covurlui. Buzãu. 3: „Wie die Sterne am Himmel und die Sandkörner am Meeresgestade nicht zu zählen sind. Muscel ºi Vîlcea. iar Neamþ e de origine slavicã. fãrã a se putea pogorî la atîtea movile. Dörfer. au fost explicate de cãtrã Pott. Limba comunã. locale ºi personale. ªi o probã irezistibilã în aceastã privinþã este. Onomastica unei þãri de o întindere oarecare constituã în totalitatea sa un dicþionar mult mai voluminos decît dicþionarul cel mai complet al graiului comun de acolo. Argeº. Ilfov.

sintacticã.ÎN LOC DE INTRODUCERE cheamã fizionomia unei limbi nu este altceva decît rezultatul circulaþiunii. a m e s t e c u l p r i m a r . pour moi. 80 . dar totodatã sorgintea credinþelor sau obiceielor exprese prin acele vorbe. rezultînd fiecare dintr-o circulaþiune deosebitã. ca ºi a unui individ. je penserais qu’outre ce développement. dar toate circulaþiunile speciale la un loc concurg într-o singurã fizionomie generalã. morfologicã. ca ºi cea tonicã. O fizionomie e nedescriptibilã. ar fi nedescriptibilã. întrucît e cu putinþã. are în întregime o fizionomie u n a . A dezvãli adevãrata f i z i o n o m i e a graiului românesc: ceea ce circuleazã în el ºi ceea ce nu circuleazã sau abia circuleazã. A discerne în limba românã. ideologicã. tonicã. les t r a i t s d u visage d’un homme viennent insensiblement à se former et à prendre de la physionomie par l’impression fréquente et habituelle de certaines aff e c t i o n s d e l ’ â m e ”. Limba francezã. fãrã care orice caracteristicã totalã sau parþialã a unui grai e radicalmente falsã. deºi fizionomia sa lexicã e hotãrît latinã. din contra. ca formã. de un caracter celtic foarte pronunþat. pe cînd fizionomia foneticã este. prin cari se caracterizã viaþa-i ulterioarã în curs de veacuri. pe care el ar fi putut s-o explice: „par l’impression f r é q u e n t e e t h a b i t u e l l e de certains phénomènes matériels et psychiques”. ca propoziþiune. din datã ce se constatã printr-o proporþiune aproximativã valoarea cea utilã a fiecãrui din acele elemente… A face e t i m o l o g i e în sensul ºtiinþific al cuvîntului. de exemplu. ea se descrie însã aºa zicînd de la sine. Cuvintele lui Rousseau despre fizionomia individualã: „On croit que la physionomie n’est qu’un simple développement de traits déjà marqués par la nature. astfel cã se poate întîmpla. nu ºtim însã pînã la ce punct cea sintacticã sau cea ideologicã. dacã noi ne mãrginim a cunoaºte natura brutã a elementelor sale. care i-a dat naºtere. în adevãr. Aceasta este þinta pe care ºi-o propune Etymologicum Magnum Romaniae . aºa cum o gãsim în monumente vechi ºi-n gura poporului. rãmînînd a se decide problema prin criteriul circulaþiunii. lexicã. – se aplicã pe deplin la fizionomia unei limbi. ca sens. Fizionomia totalã a limbei se compune din fizionomiile sale parþiale: foneticã. lãmurind prin metoda comparativã. nu numai originea vorbelor române ca materie. bunãoarã. ca fizionomia foneticã sau lexicã sã nu fie de aceeaºi naturã cu cea sintacticã sau cu cea tonicã. ºi multiplele a m e s t e c u r i s e c u n d a r e . C i r c u l a þ i u n e a ºi numai c i r c u l a þ i u n e a dã o dezminþire aforismului lui Humboldt cum cã fizionomia unui grai.

vezi. neutru.I.B. plural. 1. d. B. prep. n. m. masculin. A. pronume. n. singular. L. cf. sing. Arh. revista Convorbiri literare. Lista amãrunþitã a cãrþilor consultate. articlu. t. plur. nume propriu. Lit. Dicþionarul român din 1825. ms. manuscript. interjecþiune. conj. scrierile mitropolitului Dosofteiu ºi alte vechi tipãrituri dupã anul publicãrii lor. Col. sau masc. Conv.R. M. pr. . Alexandri. conjuncþiune. adv. articulat. loc. sau cfr. Ne-am ferit în genere de prescurtãri cari ar putea îngreuia lectura. demonstrativ. artic. local. Dicþionarul ºi Glosarul de Laurian ºi Maxim. part. cronica lui Moxa dupã Cuvente den bãtrãni. v. comunã. Cogãlniceanu. sau fem. l. de ex. a documentelor ºi a corespondenþilor se va publica la finea operei. adjectiv.PRINCIPALE PRESCURTÃRI adj. interj. comparã. feminin. sau subst. Alex. N. substantiv. Vom mai observa aci cã cronicarii moldoveneºti sînt citaþi dupã 1-ma ediþiune de d. sat. sau Lex. a manuscriptelor. Stat. participiu. verb. „Coresi 1577” = Psaltirea lui Coresi. Bud. demonstr. revista Columna lui Traian. Cuv. c. bãtr. art. Cuvente den bãtrãni. Arhiva Statului din Bucureºti.: „Varlam 1643” însemneazã Cazania mitropolitului Varlam tipãritã în Iaºi la acel an. L. s. vb. prepoziþiune. f. Tr. adverb. pron. sau com. Arhiva istoricã a României. iar „Coresi 1580” = Omiliarul etc.

77. a. s e m n g r a f i c .M. cît ºi ca sunet. – Azbucoavnã. trecînd de la greci la slavi. la azbuchile sloveneºti numele slovei dentãšu. peste cifrã se punea deasupra semnul ~: ã. dar ºi pentru varietãþile aºa-numitei vocale confuze. de la slavi apoi. În alfabetul cirilic al slavilor. circa 1670 (ms. bãtr. în Academia Românã): „Tutuva þinut ãtaï (1311) oameni cu sãraci…” 3. scriitorii s-au servit de a. semiticul aleph. a stã în fruntea alfabetului fenician ºi a mai tuturor alfabetelor derivate. nu vice-versa ca în latinul XI. – AzŠ.A 1A. românii din Carpaþi învãþau la a z . a în scrisoarea cirilicã însemneazã 1 000. iar românii de la Pind îºi bãteau capul cu a l f a . Atît ca semn. lettre et voyelle a. Diferitele forme ale lui a în paleografia românã se pot vedea facsimilate în Cuv. . Spre a se deosebi de literã. 2. d. I. Azbuchi. s e m n . cînd însã se pune cu una din vorbele l i t e r ã . fie simplu. s u n e t etc. Lexiconul slavo-român. iar în celelalte are drept nume cîte un cuvînt început prin a. este de gen masculin: un a mic. Statistica Moldovei. Petru-vodã. šar la limba sloveneascã loc-de-nume eu…” v. aceastã literã se cheamã azŠ. Preces de semnul sau . atunci se respectã genul acestor vorbe: litera a e tonicã sau netonicã” (L. „Prima literã din alfabetul român ºi prima din cele cinci vocale clare ale limbei române. Întrebuinþarea lui a ca cifrã pentru u n u l . ceea ce însemneazã „eu”. a. În curs de veacuri. trecut ºi la români. fie duplicat. În pipãiturile de ortografie româno-latinã.). împreunã cu cãrþile bisericeºti. p. I. cînd se ia absolut. de ex. mai mult sau mai puþin. s-a întrodus la români ºi a durat. doi a mici. dintre cari numai în cel sanscrit ºi-n cel latin el se numeºte prin însuºi sonul sãu: a. începînd de pe la finea secolului trecut. Ca literã. 1591 (Arhivul ms. al Societãþii arheologice din Moscva): „ A z Š . fie cu tot felul de semne. pînã în secolul nostru. de unde grecul alpha. În combinaþiunea pentru u n s p r e z e c i se scria întîi a (1) ºi dupã aceea ï (10). nu numai pentru sonul propriu a.. 1.

Clain. l. pe cînd a nu-ºi perde niciodatã natura sa muzicalã. acest = ecciste. la moldoveni în barbat sau calare. judecãþii din judecatei. grafica greacã (Kavalliotis) admite a ºi v. a este vocalã prin excelinþã. dã limbei române în alãturare cu graiurile învecinate slavice o fizionomie atît de individualã romanicã. Deja în secolul XVII. 301 sqq. arici = ericius. 3. în Col. p. Vocalele e ºi o se nasc din apropiarea între a ºi i pe de o parte. d. p. pe cînd în fenomenul românesc general: feþe din faþe. rum. de ex. ba chiar ºi cel accentat cînd îi urmeazã o nazalã (n. Principia.A Astfel în Molnar. Orice excepþiune de la aceastã normã. Sub raportul statisticei fonetice. m).. 1. sanatòs. Tes. cãrþi din carþi etc. v. în loc de bãrbat ºi cãlare. sînt foarte dese cazuri de prepoziþionalul a ºi de un a curat inorganic. aºa cã vorba tatã se scrie prin douã feluri de a: t£tv sau tatâ. Sturdza. blînd=blandus.. pe de o parte. Techmer. e l e m e n t f o n e t i c . p. În paleoslavica. ca în îmblu = ambulo sau înger = angelus. v. 17 sqq. 92. a. Într-un act de la 1660 (Dim. Miklosich. dacã vom scoate cîteva vorbe împrumutate de la greci. nu numai a se conservã. cãci i ºi u trec prin y (š) ºi w (Š) în sfera consoanelor. fãcîndu-se încercãri de a scrie româneºte cu litere latine. s-a întrebuinþat â pentru vocala confuzã. netonicul a se mînþine prin înrîurirea combinatã a licuidei ºi a tonicului a din silaba urmãtoare. Cipariu.. iar mai vîrtos urmîndu-i nazalã ºi o altã consoanã: pãgîn=paganus. 44). mulþimea cuvintelor începãtoare cu a. 82). aleg = eligo etc. între a ºi u pe de alta. vedem scris: cápraa. ca în acel = = ecc-ille. Gramm. 2. alavdare = laudare etc. cu sau fãrã accent. 1877. Sub raportul fiziologic sau al foneticei generale. iniþialul e tinde a trece în a. afarã de cazul cînd precede nazalei însoþite de o altã consoanã. 84 . Budai etc. Lautl. pe de altã parte. neaccentatul a din mijlocul ºi de la finea cuvîntului scade mai totdauna la vocala confuzã ã sau î (â). ªincai. lînã=lana etc.. vocalã i n d i f e r i n t e . încît e ciudat cã fenomenul n-a fost observat pînã acuma. Tr. cari sînt nu mai puþine în latina ºi-n fiicele neolatine din Occidinte. ºi mai cu seamã prin acþiunea acomodativã a consoanelor ºi vocalelor învecinate. addeverátà tà láuda etc. de monum. ºi Cipariu. p. dupã cum au numit-o unii. atunci trebui justificatã prin vreo analogie. dacã nu e un neologism. o nepoatã a lui Mihai Viteazul iscãleºte: Pentru dialectul macedo-român. este aceea din care se pot desfãºura ºi la care se pot întoarce cele cinci vocale clare (v. Sub raportul istoric sau al foneticei române speciale. Despre aceste sisteme ortografice. p. La începutul cuvîntului. asun = sono. tonicul a scade la e ºi ã prin acþiunea urmãtorilor e sau i. II. ci încã. 10 sqq.. I. nu vor rãmînea decît vro zece cuvinte. adecã e = %a + %i. Vocala confuzã ã sau ä. din contra. mai cu seamã în dialectul macedo-român: aumbrã = umbrã. Phonetik I. iar o = %a + %u. Dialekte I. cea latinã (Bojadschi) pe a ºi â. ºi Papiu.

pe care Cicerone îl numeºte oareunde „littera insuavissima”. În termen de mijloc. se poate zice cã în limba românã dupã ambele dialecte a ºeaptea parte din cuvintele în circulaþiune se încep cu a.ca s-auzi d-aci dîn ãi Bucureºti togm-acolo la-nfundãturã dã munte ce-aveam sã-þi înºir. carile ºi paºii înnainte a-i muta ne opresc. în care întrã în mare parte cuvinte de proveninþã turcã. cã n-am strigãt tare. º-apoi chiar între acelea maioritatea cuvintelor sînt neologismi. din contra. precum ºi monosilaba a cu feluritele ei înþelesuri. din cari 19 cu a-. nici ali treburi sã ghiu ieu p-acolo. peste tot vro 4 000 pagine. . ºi hindã-cã nu mã ieartã nici timpu. am tot dat sã mã riped pîn’la dumneata acasã. numai 81/2 aparþin lui A. abia 361/2 sînt consacrate literei A. adecã ceva ca 1/5. prin mãiestria stilului.merge adesea pînã la urît. cãci cuvintele cari se încep cu a. nu fãrã puþinã tînguialã. la ºease tomuri din Linde. cel daco-român ºi cel macedo-român. Chron.. luîndu-se ambele dialecte. pentru a ne spune cã ºoaricele sãri în sus ºi-n jos pînã ce într-o sãriturã ajunse la arborele. cãci mari stînci în mijlocul drumului ca neclãtite stau. ºi multe ºi împletecite împiedecãturi înnaintea paºilor ni se aruncã. p. Mostre II. 19). p. cãrãrile céle mai denainte de alþii cãlcate atîta le acopãr ºi le ascund. pîrtea rãtãcind ºi cãrarea pe care a merge am apucat pierzînd. de vifor ºi viscol în toate pãrþile spulberaþi ºi aruncaþi. la 850 pagine din Karadzi€. 15 cu a-. Aproape aceeaºi proporþiune în aceleaºi condiþiuni ne întîmpinã în marele dicþionar bohem al lui Jungmann. II. de povaþã lipsit. consoanele h ºi d se aninã la iniþialul a fãrã nici un motiv etimologic. nici pãsurili. cît nu fãrã mare fricã primejdia ni este ca nu cumva. harici. Petrescu. Poloneºte. La români. Bunãoarã. d-aia-þi scrisei mai bine carte rumâneascã…” (Jipescu. Opincaru. ºi calea chronicului nostru slobod a alerga tare astupã. cursul istoriei noastre în adînci vîrtopi ºi neumblaþi codri. Serbeºte. La macedo-români în specie. harmasar etc. 65: „Aratã-se greutatea aceºtii istorii: Mãrturisim ºi. erau supãraþi pe marea rãspîndire a iniþialului a. grãmãdirea vorbelor cu a. Scriitorii latini. harc. ca o reacþiune instinctivã contra monotoniei. litera A ocupã materialmente a zecea parte din întregul vocabular. 3). mai cu preferinþã 85 . se aude: harbore.A cel mult. – cã mi-e glasu necãcios ºi secãþiv. începãtoare cu a. ne cutremurãm de mare ºi de nepurtat greuinþa care asuprã-ne vine. sã cadã. sînt dintre cele mai întrebuinþate. ºi aºé la doritul popas ºi odihnã sã nu putem agiunge…” Sînt 135 cuvinte. pe de o parte. un basm de la Cruºova zice: „ºoariclu arsãrì arûp de arupãzînã ºi cu puþin arstrisãrmintu ajunse sum arburle…” (V. În graiul poporului român. Proporþiunea creºte ºi mai mult în vorbire. ºi ca troénii omeþilor. îºi dedeau osteneala de a înlãtura acest neajuns. La 79 cuvinte. Un þãran din Prahova (Vãlenii-de-Munte) vorbeºte aºa: „Hin-cã ne cunoaºtem ãla p-ãla d-atîþia ai dã zile. Mai avuþi în aceastã privinþã nu sînt nici bulgarii. adecã 1/7. în parte cunoscutã neolatinilor din Occidinte ºi chiar altor familii linguistice. Deja vechii romani. Aºa. Un frumos pasagiu din Cantemir. din punctul de vedere estetic.

daºa. (bea) A!… bun îi…” (Alex. mãria-ta! sã stãpîneºti þara în pace. surprinderea e întovãrãºitã ºi chiar precumpãnitã de d e s p l ã c e r e . P-a mea care-a-ntrecut-o? dar tot nu poci sã mor! A! de-i mai þinea minte Atîtea jurãminte. Alexandrescu: „A! cît de mult amarã Viiaþa o sã-mi parã! Minuturile – veacuri o sã le socotesc. Alexandru Lãpuºneanul III). 86 . pre legea me. ºi milostivul Dumnezeu sã te întãreascã în gîndul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri ºi a bãntui norodul…» N-apucã sã sfîrºeascã. pe de alta. giupîne! Noroc ºi întru ceas bun! Arvinte: Amin. Cu o supãrare împinsã la furie: „Veveriþã rãdicã pãharul ºi închinînd zise: «Sã trãieºti întru mulþi ani. Unul din sensurile sale apare destul de bine în versul fabulistului Donici: „A! ce nãcaz. îl oborî la pãmînt. H. Colivescu (viind pe portiþã): Florico… Florica: A! tot aici eºti? Colivescu (oftînd): Tot. 2A! interj. – A! voi ocãrîþi pre domnul vostru! strigã acesta…” (C. Negruzzi. sc.. În exemplele ce preced. Cînd pe streine þãrmuri strein o sã trãiesc!… Durerea cea mai mare Nu poate sã omoare. – D. m-aº face vivandierã. daleu. A orcãrii zi razã Noi lacrimi o sã vazã. sc. dar tot faþã cu un ce supãrãcios: „Florica: I! cînd aº fi de capu meu. cãci buzduganul armaºului.. IV). davut… v.A acolo unde dupã a urmeazã r. în Inima mea e tristã de Gr. Florin ºi Florica. tot. Îmi vei pãstra tu. XI). lovindu-l drept în frunte. pãcatele mele…” (Alex. a! cuprinde o pãrere de rãu pentru ceva care nu trebuia sã se întîmple. o urmã de amor!…” În exemplele de mai sus. Se poate însã ca s-o însoþeascã miºcarea opusã de p l ã c e r e : „Arvinte: Mai întîi sã ciocnim cîteva pahare! Pepelea: Sã ciocnim. poate. Cu sensul de mirare mai pronunþat. ce osîndire! Asupra gînºtelor ce crudã prigonire!…” (Gînºtile) Cu o adevãratã melancolie. – Oa. Arvinte ºi Pepelea. – Ea. Sensul fundamental al interjecþiunii a! este s u r p r i n d e r e a . dalt. generalmente numai în cîntece: dalb.

mai ales cînd forma întreagã va ar cere douã silabe. se va…. deºi în manuscripte figureazã ambele exclamaþiuni. mi-a. v.A În vorbire. E des în cîntecele poporane. Sã ºtii. ci comune tuturor popoarelor. 3A 87 . Mult zice duios! Fluieraº de soc. Aa! – Ah! – Ahi! – Aho! – Ama! – Aos! – Au! pentru va. Cã el capul þi-a mînca ªi foc tîrgului þi-a da ªi pe doamna þi-a fura…” Balada Inelul ºi nãframa: „Aurul cînd s-a topi.. fiecãrui sens ºi fiecãrii adumbriri de sens corespunde o altã intonaþiune ºi o altã duratã. îi subprefect d-nu Rãsvrãtescu!… are putere. acolo unde metrul permite numai una: s-a…. Prin ele-a rãzbate…” Într-o comedie de Alexandri. cînd bea ºi-i place vinul. þi-a… Balada Codreanul: „Pe Codreanul nu-l ierta. Ambele însã nu sînt nici latine. este o mare deosebire psicologicã. Mult zice cu foc! Vîntul cînd a bate. de ex. frate. Interjecþiunea de uimire a! nu trebuie confundatã cu interjecþiunea de durere ah! dupã cum le confundã latineºte editorii lui Plaut ºi ai lui Terenþiu. frate. îmi va…. c-oi muri…” Balada Mioriþa: „Fluieraº de os. nici române în parte. o voroavã între doi þãrani: „Gheorghe: Îi privighetor mãi. Cît pentru cea dentîi din ele. verb auxiliar la formarea viitorului singular de a 3-a persoanã. deschiderea gurei ºi ieºirea din gîtlej a sonului a la vederea unui lucru surprinzãtor este un fel de gest vocal firesc al copilului ºi al sãlbatecului. Dinarchus cînd sãrutã pe Phronesium: „ah! hoc est mel melle dulci dulcius!…” ar fi mai corect de a citi: „a! hoc est mel…” A pune aci ah! în loc de a! este ca ºi cînd am face pe Arvinte. îþi va etc. sã zicã: „ah!… bun îi…” Între a! ºi ah! fie latineºte sau româneºte.

însã nici pentru singular ei nu cunosc pe a. prin care auxiliarul v o i r e se confundã foneticeºte cu auxiliarul a v e r e la preteritul de a treia persoanã: „o fãcut” pentru „a fãcut”. 70) 5A. poporan avet. este unica formã românã organicã. la ãst. Au. dar vreo raþiune etimologicã ea nu are. acest. în adevãr. a este dubitativ. ãl. aste-a. „de a hi aºa. v.A Veveriþã: Las’. cumãtri. cît. de ex. a u fugit”. Din latinul singular habet. Petrescu. a u la singular. – Au. foarte rãspînditã: „el o venit. Formã literarã modernã. n-o veni. Theodorescu. s-a nãscut românul a u = av(et). 4A. Macedo-românii. în cazul oblic din . Tocindu-se finalul u în grai. O. cãci monosilaba a nu scade la o decît prin contact cu o consoanã sau o vocalã labialã. a fugit” (L. 2. partic. ajutîndu-se în locu-i cu „are” ºi mai ales cu „easte”: „easte fugitu”. doi orb ºi ur n-a vãjut…” (Miklosich. M. ast-a. o fugit”. ãstui-a. 78). Tot aºa în dialectul istriano-român se zice „a venit. ºi tot a u = av(ent) trebuia sã se nascã din pluralul latin habent.: „as-noapte a întrat luchi[i]-n zãvadã º-a mîncat vo trei oi…” (T. la un. el se întrebuinþeazã ºi la plural. atît. O vocalã emfaticã. e frumoasã ºi va rãmînea. Lupºeanu). II. – Voi. a fugit”. va e afirmativ. verb auxiliar la formarea preteritului compus singular de a 3-a persoanã: „a venit. deja foarte înrãdãcinatã ºi destul de nemeritã. admisã în limba actualã literarã. În pãrþile Þãrei Româneºti pe unde se aude în grai a în loc de a u .). întrebuinþeazã pe a u numai la plural. acel. c. „easte venitu”: „Eu din cor nu-mi mã despartu. ca ºi la plural. ãstor-a…. poporul n-ar putea sã aibã forma contrasã o. Cron. Dacã n-ar fi a u la singular. va da samã lui Dumnezeu…” În acest pasagiu. cest. Cu sens dubitativ e ºi mai obicinuitã în popor contracþiunea lui va în o: „dacã n-o putea. I. Am spus cã diferenþiarea „a venit el – a u venit ei”. În scurt. cã de-al de Rãsvrãtescu se schimbã pe toate lunile. Cã-mi easte venit bãrbatlu…” (V. 310. care se acaþã: 1. ci a se aplicã la plural ca ºi la singular: „o votã foºt-a trei fraþ. s-a tocit deopotrivã la ambele numere. ºi s-o alege cu atît” (L. astei-a. Ca mîni a vini altu ºi ne-a zice alte poveºti…” În conjugaþiunea românã existînd un viitor propriu-zis sau afirmativ ºi un viitor dubitativ cu funcþiunea de prezinte optativ. 88 în cazurile direct ºi oblic din ambele numere la masculin ºi feminin: ãst-a. unde ne întîmpinã „ a u venit. alt. M. dar nici acolo nu se face deosebire între ambele numere. a u fugit” sau „venit-a u .) în opoziþiune cu pluralul: „ a u venit. dar care e aproape necunoscutã poporului ºi vechilor texturi. Mostre II. fugit-a u ” la singular ºi la plural deopotrivã. ãºti-a. cel. Rum. Untersuch. enclit. la cei vechi ne întîmpinã uneori o frumoasã diferenþiare de sens între a ºi va: Neculce. Ialomiþa. – v. – O.

ci prin -u. în cazul oblic plural masculin ºi feminin: multor-a. 5). anci-a lîngã anci.. nu numai în daco-româna. iar nu o particularitate morfologicã proprie graiului român. acelaºi rol pe care-l avusese în vechea aticã lungul i în oØtos-… lîngã oátoj. nicãiri-a etc.. unor-a…. Conservîndu-se darã în a-ia ºi-n acea-ia. acesta. adunque. ca în stea-u-a s. Altfel e în aºa = aºia din aºì ºi în abia din abì. O datã primit pentru emfaticul -a prototipul -ša (ya). tout-… lîngã toàto. dupã expresiunea lui Miklosich (Lautl. ºi chiar în dialectul istrian. ne gãsim faþã-n faþã cu pronumele demonstrativ indo-europeu foarte cunoscut ya.nu este un adaos eufonic pentru înlãturarea hiatului din aa ºi aceaa. dar ºi-n macedo-româna: atunci-a. unde -i. sanscrit ya(s). asi. în fine. asemene-a. a treile-a etc. El joacã în limba românã. adecã generalmente sau prepoziþiunea ad. alšur-a. românul -a pare a fi de aceeaºi origine cu vechiul grec -i.. Tot astfel de o altã naturã este iniþialul a în aºa. stea-o-a. cu acea deosebire cã acesta din urmã îºi atrage accentul. aØth-•.. a doile-a. care reapare în a i a = a-ia de la a ºi-n a c e i a = = acea-ia de la acea. la nimene. litvan ji(s). amîndoi. Relativpronomen. fenomen fonetic cunoscut limbilor neolatine. cã a s c h a lîngã a s c h i existã ºi la reto-romani. Chiar etimologiceºte. Sã fie oare o rãmãºiþã dacicã?… 89 . pe o scarã mult mai întinsã.A ambele numere ºi genuri: unui-a. la mult. aieve-a. touton-… lîngã toàton. 3. dar -ša. De aceea vedem. cest-a lîngã cest ºi altele. la ordinalul masculin: al doile-a. nimenui-a. În toate aceste cazuri emfaticul -a este netonic. întocmai dupã cum s-a redus la -’a articlul nostru feminin postpozitiv din latinul illa. aiure-a lîngã aiure. (ša). cel-a lîngã cel. acest-a. al patrule-a…. id etc. unei-a. întãrind cuvîntul fãrã a atrage accentul asuprã-ºi. I. Windisch. aiuri-a. acela etc. Stud. al treile-a.. amînduror-a. atunci-a. un „cuvînt deictic” (deiktisches Wort). 606) a identificat pe emfaticul i al grecilor (v. no. nu ’a. un oØtos-… este paralel cu românul acest-a sau acel-a nu numai prin funcþiunea de demonstrativ emfatic. în Curt. de exemplu. de unde prin muiare trebuia sã fie ’ša. unde nu e decît diftongirea vocalei scurte accentate. ™keinhs-… etc. cãci forma-i primitivã nu e -a. II.din ecce ori eccum. Prin urmare. pe care-l regãsim în dialectele neolatine occidentale: aquest. zi-o-a.sau -o-. pretutindene-a. atît de puþin studiat ºi deja aproape dispãrut: acmoce-a lîngã acmoce. acum-a. deºi românii n-au împrumutat aceastã particulã de la greci. pe cînd celalalt întãreºte demonstraþiunea fãrã a zgudui tonul. ™keinos-…. Emfaticul -a este pe deplin un element pronominal demonstrativ. 6. aimintere-a. unde însã – încã o datã – nu ne întîmpinã nicãiri emfaticul -a. în ambele cazuri ale singularului: nimene-a. aquel. 4. la mai mulþi adverbi: aici-a. alãture-a. abia. acel-a. basma-u-a etc. tot. aºijdere-a. aist-a. 316). cu care deja Curtius (Grundz. purure-a. fiindcã româneºte hiatul în asemenea cazuri se înlãturã nu prin -i-. abes…. una din trãsurile cele mai caracteristice ale graiului românesc între limbile surori. 5. paleoslavic i. zendic ya. pe cînd nicãiri în Occidinte nu gãsim o paralelã pentru ãst-a lîngã ãst sau pentru atunci-a lîngã atunci. sau vreun alt ingredient analog de asemenea romanic. dar poate ºi materialmente prin -… = -a. sau ac. atuncia. primitivul -ša s-a redus pe aiuri la -a. latin i în is. tuturor-a. aci-a.

De pãrere bunã – pe care-ntîlneºte κi laudã casa. sã facã: Bãrbatu-i la toate ca mutul sã tacã. dîndu-i-se articlul postpozitiv. Legende. article féminin adjectival. II. 20). 97) Se zice proverbial: „ei trãiesc împreunã ca pîinea a bunã…”. III. 100: „Vro cîteva vorbe trînti dupã lege D-ale nodoroase. Sau într-un basm din Mehedinþi: „Apoi fãcu o nuntã d-alea î n f r i c o º a t e l e : aºa nuntã º-aºa veselie mai la rar…” (Ispirescu. iatã cum vorbeºte un þãran din Ilfov: „Mi-aduc aminte dã vorbele ei alea d u l c i l e ca mierea…” (I. Dumitrescu. p. 107). astfel cã în loc de „pîinea a bunã” se aude: „pîinea aia b u n a ”. din a se face aia. III. 344). p. Nu vede. circuleazã în multe locuri forma a. 90 . singurul articlu feminin întrebuinþat în limba noastrã literarã veche ºi nouã este c e a . Cu particula emfaticã -a. de ex. iar la macedo-români a c e a : cea frumoasã. ªi dacã gãseºte vreun lã-mã-mamã. ca niºte ciomege…” Ar fi totuna a zice: „vorbe de c e l e nodoroase”. acea muºatã „la belle”. „e bun ca pîinea a bunã: îi iei îmbucãtura din gurã…” (Pann. tot aºa la istriano-români. n-aude ºi nu-i bagã-n seamã. Denaintea adjectivului. Ne întimpinã des la Anton Pann: „ªi în fuga lui a mare Îl prinzi cu mîna cãlare…” (Prov. II. cea muºatã. mai ales în Þara Româneascã ºi peste Carpaþi. Cînd la ale se acaþã emfaticul -a. adesea preces de prepoziþiunea partitivã d e . Pann. 28). în gura poporului însã. ºi se fericeºte Cã ea bãrbat are bun peste mãsurã: Ca pîinea a bunã…” (Prov. macedo-româneºte „fuga a c e a mare…” „…ce o vrea. ºi atunci generalmente se lungeºte în graiul poporan ºi adjectivul care urmeazã. Zmãrãndiþa. care aparþine în specie posesivului. atunci se adaugã mai totdauna articlul postpozitiv la adjectivul urmãtor. unde nu diferã întru nemic prin sens de obicinuitul: „fuga c e a mare…”. 135. cu sensul aproape superlativ de „foarte bunã”. La plural este ale. II.A 6A.

. 84) Locuþiunea „a minune” a devenit stereotipã. – Cel. de ex. ms.. 157) Pentru ºi mai multã demonstraþiune. despre cari vezi la locul lor. – Ãl. Bibicescu. articlul adjectival a (ãl) va rãmînea totdauna un provincialism faþã cu forma literarã c e a (cel). a ºi ale se aud aspirate ca ha ºi hale sau chiar hãle. pron. În vechile texturi necunoscut. traducerea „femme. démonstr. În fraze ca cele citate de Dr. 1884. 54). Prov. 7 A. Într-un basm temeºean. 34): „Casa în carše ºedše stãpîna gãitanuluš îš tãtã din oasše de om. I. cînd se pune singur sau dupã substantiv. v. mai cu seamã în Banat ºi-n partea sudicã a Transilvaniei. rostit mai adesea ali. celle-là. 142). ia ne spune. La I.. donne-moi la pioche” e necorectã. p. fém. Corespunde masculinului ãl. 7A. langues romanes. cînd un flãcãu se plînge de iubitele sale: 91 .n e v o i e sau ha. Demonstrativul a nu trebui confundat din uºurinþã cu articlul adjectival a. ci catã a se traduce: „femme.n e v o i e „epilepsie”. Cã vrem sã ºtim a minune: Bãrbatul tãu ce fel fuse Acum cu noi cînd se duse?…” (Pann.). Obedenaru. cfr. La genitivo-dativ face alei. demonstrativul a se adaogã cu emfaticul -a. ca ºi în a c e e a din a c e a . „Te spalã. te curãþeºte.A Pe alocuri. donne-moi cette pioche-là” sau „la pioche que tu sais”.b u b ã „cancer” ºi a. p. Demonstrativul a deveni parte integrantã în douã numiri poporane de boale: a. Doine din Transilvania (Col. 263. ori hîle. în graiul însã al poporului se aude adesea în Muntenia ºi peste Carpaþi: „O-ntreb: Stano. ib. La plural face ale.: „muiere! dã-mi a sapã” (Revue d. 30. devenind aia. reprodus cu toate particularitãþile dialectale de cãtrã Picot (Dialectes roumains. I. În ša ºedše numa o babã cu fata šeš ha frumoasã…” ªi mai jos: „Io mã duc naintše sã vãd tºinše o fost nšetršebnicu ahîla carše furã pre vîrušca mšea ºi tãtše lucrurile šeš hîle frumoasše…” Deºi foarte rãspîndit ºi chiar mai eufonic. celle. Cã merg sã-þi cumpãr cãmaºe Ca sã lepezi ale faºe…” (Pann.. În basmul Poveste þãrãneascã: „Orbul se minunã ºi zise fie-sei sã se ia dupã dînsul a doua zi ºi sã vazã d-a minune ce face argatul…” (Ispir. comunã tuturor dialectelor române. Leg.

198: „Numai biata ciocãrlie Aia-mi cîntã-n pribegie…” Proverb: „Culcã-te pe urechea aia…” (Pann. ca ºi pronumii feminini a c e e a . Numai cucul din pãdure.A „A din deal s-a mãritat. care însemneazã: ceea ce te aºtepþi tu. Lupºeanu): „asearã. Nici aia nu e strãinã Cã-i pãmînt ºi rãdãcinã”. a c e a s t a etc. Povestirea þãrãneascã din Ialomiþa (T. d-aia-aº juca.. III. c. maicã. m-a muºcat cãþeaoa lu moº Neagu de ñš-a rupt icrele dî la chicioru drept. aluziune la o anecdotã poporanã despre urs: „ursul. – v. 30). mînã. mãi!” 92 (Jarnik-Bîrsanu. 99). Un strigãt de danþ în Transilvania: „De ce joc. Teodorescu. Tot aºa. mãi! Pare cã-s fãcut aºa. ºi-a pierdut coada mergînd sã vîneze peºte într-un lac. cînd se vorbeºte despre un om care a pãgubit din prea mare lãcomie de a cîºtiga. care a înghieþat prinzîndu-i coada sub ghiaþã” (D. 362) . fecior de popã – cum îi zice poporul – adecã fiinþã lacomã. Coºereni). cînd viniam acasã. Aºa e în proverbul: „d-aia n-are ursul coadã” (Pann. o s-o bat cu vergeaoa aia dã hšer dî la puºcã pân-o striga la sãpun…” Emfaticul aia. Cã mierliþa gãlbioarã P-aia-o are surioarã ªi pe sturzul gãlbior P-ala-l are frãþior…” Jarnik-Bîrsanu. Transilv. A din vale m-a lãsat. ª-a din capul satului – Aia m-a dat dracului…” Tot acolo plîngerea unei copile: „Strãinã-s. nu se va întîmpla. Mînã. d-oi prinde-o. funcþioneazã ades ca un neutru cu sensul de „hoc” sau „illud”. strãinã Ca º-o floare din grãdinã. III. Urs. c. Dar nici el nu e ca mine: ª-ala are p-oarecine. …………………………… „Maicã! strãinã ca mine Nu e nimenea pe lume. Ialomiþa. Georgescu..

Demonstrativul a. ºi nici într-un caz nu poate fi înlocuit prin c e l ( c e a ). despre cari vezi mai sus. emfaticul -a se acaþã la forma ale: „Ochii ºi sprincenele. genitivului: a omului „de l’homme”. dupã ahaša (ahaia) am dat la birul sforãlor orþi 2. ahîle. mai cu deosebire în Banat. la plural: hale. ºoptindu-i verzi ºi uscate. – Ãl. Nu e tot una cu articlul adjectival a ºi cu pronumele demonstrativ a. iar cu atît mai vîrtos forma sa emfaticã neutralã aia. Dialectes roumains. – Aia. – Lu. v. iar nu sporadic. II. hîlea. forma ahaia. este menit. de exemplu. h a i a . 615). 31): „acuma tše cunosc ca pre ahaša carše-š stãpîna îñimi mšele…” O notiþã din secolul XVII: „dupã seama cea mare am dat la o ruptore costande 2. fiind de pe acuma stereotip în unele expresiuni. Alea-mi mîncã zilele!…” (Ibid. bãtr. h ã i .. – Hale… art. 2. demonstrativul a se aspirã în ha. La plural. a h ã l a . – Cel. 81). d-aie se-ngraºe…” (ib. 3. Prov. se zice cînd cineva vorbeºte altfel de cum înþelegem noi. 1. cînd þãranul zice cã cineva. pe care adesea. Denaintea pronumelui posesiv feminin: „aceastã vacã este a mea”. Într-un basm temeºean (Picot. îi toacã la ureche c î t e a l e t o a t e ” (Prahova. pe cînd la masculin: „acest bou este a l meu”. Proverb: „Omului de ce-i place. 8) sau: „Calul bun ºi mîndrele. ahîlea. aie e vorbã…” (Pann.A Prin acomodaþiune cu -š-. sub raportul energiei. II. nu sufere trecerea lui a în ã ºi nu se amplificã prin emfaticul -a. de unde cu emfazã haia. possessif. Aºa. 93 . „aceºti boi sînt a i mei”. ºi ar fi însã pãcat de a perde din limbã un asemenea idiotism. n-o poate înlocui trisilabicul sinonim a c e e a . Alea fac pãcatele!…” (Jarnik-Bîrsanu. apoi cu prepozitivul a. Vãlenii-de-Munte). posesivului propriu-zis: a mea „la mienne”. Al. ae: „Nu e vorba aia. Niciodatã în gura poporului articlul posesiv nu se aspirã în ha. fémin. emfaticul a din aia scade la e în forma aie. II. mai mult decît corespunzãtorul masculin ã l ºi ã l a . de a se rãspîndi în grai ºi a se înrãdãcina în literaturã. 8A. El corespunde masculinului a l ºi se prepune numai: 1. ca la articlul adjectival ºi la pronumele demonstrativ: h ã l . la plural: „aceste vaci sînt ale mele”.. 15) În unele locuri. d. – Ahaia. Afarã de aceasta – douã criterii nu mai puþin importante – articlul posesiv e comun tuturor românilor. e peste putinþã de a pune pe „acele” sau vreun alt cuvînt în locul lui ale. numãrului ordinal: a doua „la deuxième”. 134). a h a i a etc. dupã ahaša (ahaia) am dat la altã rumtore costande 2…” (Cuv.

denaintea genitivului. I. cazul oblic se formeazã prepunînd pe „lu” la nume . a patrulea ºi a patra etc. „boi a i lui Petru”. I. în Banat. f. I. În dialectul istriano-român. a bãrbaþilor ºi a muerilor. 1646. Popescu. p. c. Dialectul macedo-român nici nu cunoaºte o altfel de construcþiune decît: a meu. la plural: „vaci ale lui Petru” sau „ale lui Petru vaci”. dîme”: Docum. de ex. pe cînd la masculin: „bou a l lui Petru”. 23: „cela ce va strica niscari bani a beséricii. zicîndu-se dopotrivã: vaca a lu Petru.: «ale cui sînt caprele?» – «a mele. astfel cã a se prepune dopotrivã ordinalului la ambele genuri. 3. 1. R. 1620. I. 1620. moldov. 2. A patra zi iar Lucra în zadar!…” (Balada M-rea Argeº) 94 „ A z e c e a ” cu sens de dare sau contribuþiune „decima. ca ºi denaintea ordinalului. R.. p. mold. A treia zi iar. Cloºani). 1. începînd chiar de la 1: a întãnša. fie dupã un nume articulat sau nearticulat. 1610 (A. Cu toate astea. 136): „Þiganul šaste a mãnãstirii…” Apocalipsul Apost. mergu la Dumnedzeu…” În dialectul macedo-român.. care bani vor fi lãsaþ de cineva…” Docum. (Bojadschi). (Bojadschi). 382: „în zilele lu Costantin înpãratŠ ºi a Irinei…” Docum.. 1. circa 1550 (Cuv. f. R. a doilea ºi a daoa. Paul. ºi tot aºa nu numai la genitiv. a treilea ºi a treia. cãllši a lu Petru. I. dar ºi la dativ. vali a lu Petru. Denaintea numãrului ordinal de la 2 în sus: „A doua zi iar. callu a lu Petru. 22): „un gard bãtrân a Petricanilor înpreunâ cu a Ingâreºtilor…” Moxa. I. Tot aºa în Moldova.. Denaintea genitivului. 17: „omulŠ învãþatŠ într-acestŠ meºterºugŠ a furtuºagului…” Ibid.A Totuºi în popor nu e rar de a auzi pe a denaintea posesivului de ambele genuri pentru ambele numere: „Þãranii aice zic a mele în loc de ale mele. în popor ºi-n vechile texturi a se întrebuinþeazã adesea denaintea genitivului concordat nu numai cu femininul plural. bãtr. circa 1650 (A. Mehedinþi. 94): „ºi a z é c e a de an încã sã dea Troiþénii…” „A doua oarã” se contrage în limba veche într-un singur cuvînt: Moxa. 415): „deca apune soarele. în Transilvania. d. a mele etc.. 1639 (A. singurul articlu cu putinþã este numai a. toþi îngerii omeniloru. 393: „atunce prâdarâ ruºii pre ºchéi adoarâ…” În dialectul macedo-român nu existã masculinul al. cînd se concordeazã cu un nume feminin nearticulat: „vacã a lui Petru” sau „a lui Petru vacã”. a mei. dar ºi cu masculinul la ambele numere: Pravila Moldov. vor fi venit cinci capre a mele…» (R. moldov. II.

ºi în alte cîteva. de ex. pe care-l vom cerceta la cuvintele Popã ºi Tatã. frumosu-l bade… Este remarcabil cã limba românã a conservat acestor cuvinte genul bãrbãtesc ºi chiar articlul masculin la plural. Veneris (dies). plural taþi ºi tãtîni. lu casã = a casei sau casei… Denaintea unui l u se mai poate prepune a: a lu omu. o slugã. miercuri. a i ºi a l e . bãdiþ-ãi „le frère ainé”. 95 . pînã la un punct ºi istriano-româna. dar ºi printr-o vocalã excrescinte. vorbire-a „le parler”. dîndu-le articlul feminin la singular. genit. postpositif du substantif. art. mercore. uneori badiul. lu omiri = a oamenilor sau oamenilor. Italieneºte în dialectul veneþian: luni. ca în vechea francezã „la pape” în loc de „le pape” sau în provenþala „la propheta” pentru „el propheta”. luni. 6A. frumoas’-a casã „la belle maison”. 2. Funcþioneazã ca articlu definit. postpozitivul -a ne mai prezintã urmãtoarele particularitãþi sporadice importante: 1) funcþioneazã la singular ca articlu masculin. marti. -ii. „le père”. dar încã în cîte trele se manifestã ºi-n mare parte s-a ºi îndeplinit tendinþa de a reduce toate formele lui flexionare (al. Jovis. Este nu mai puþin interesantã întrebuinþarea articlului feminin singular în numile primelor cinci zile ale sãptãmînei. îºi reia rolul articlul masculin -l: „înþeleptu-l popã. v. Mercurii. bãdiþ-a. acãþîndu-se numai la substantiv sau la o parte a cuvîntului luatã substantival. macedo-româneºte -ilši. -le. niciodatã popãl. zoba. uneori tatãl. pop-ei „le prêtre”. a lu omiri. sînt 9A. joi ºi vineri. 3) în contact cu vocala finalã a cuvîntului înlãtureazã hiatul nu numai prin eliziune. tat-a. precum ºi la adjectivul cînd se pune denaintea unui substantiv fãrã articlu: cas’-a „la maison”. care astfel devine un articlu indeclinabil pentru ambele genuri ºi numere. – 7A. lu omu = a omului sau omului. bunu-l tatã. În albaneza însã existã un paralelism. (Miklosich). Afarã de întrebuinþãrile sale normale. Martis. a lu casã etc. La cazul oblic singular: -ei. genit. nen-ii. ai. care însã e foarte elegant ºi se petrificã din ce în ce prin limba literarã. nene-a. o tendinþã analoagã aceleia pe care englezii au ºi reuºit s-o realizeze pe deplin cu articlul lor „the”. 2) articuleazã unele numi cu forma pluralã. În construcþiune cu adjectivul prepus. genit. pe cînd alte vorbe analoage prin terminaþiune ºi prin sens bãrbãtesc au schimbat în acelaºi timp genul: o calfã. cari sînt neºte genitivi latini petrificaþi: Lunae sau Luni. oblic -lor. -elšei. Corespunde masculinului -lu. ’-l. bãbac-a „le père”. bade-a. bad-ii. postpozitivul -a þine totuºi loc de articlu masculin în: pop-a. dar aproape toate aparþin graiului copilãresc. Noi nu cunoaºtem în limbile romanice ceva paralel cu un tatã – tat-a – tat-ei – taþi-i. deºi anglo-saxoana avusese patru articli. frumoas’-a mea „ma belle”. bãdiþul. la plural direct -le. 1. Din cele de mai sus rezultã cã daco-româna ºi macedo-româna. poporul ar vrea bucuros sã scape de acest prisos cam complicat.A nearticulat. Întrucît înþelegerea n-ar fi împedecatã prin lipsa lui a l . Deºi feminin. nu numai întrebuinþeazã dopotrivã articlul posesiv feminin a (al). fémin. cari îmi scapã din memorie. venere. ale) la singurul a. 4) în limba arhaicã poate sã articuleze infinitivul fãrã a-l substantiva. întocmai ca Anic-ãi de la Anic-a. bãbac-ãi. la plural însã popi. marþi. o gazdã.

„festa”. La întîlnire cu ã ºi u. devenind feminine numile unor sãrbãtori curat bãrbãteºti: la St. Stud. Apoi prin vocalizarea lui -vã în -o (cfr. 26). cura-o-lši. II. deºi vocala excrescinte nu mai servã aci la înlãturarea hiatului. articulat pioa = pio-a.A masculini. d. ar trebui sã fie feminin prin originea sa din lat. iar româneºte termenul general „zi” fiind feminin. se contopeºte în diftong: vorbirea = vorbire-a. mãsea-o-lši. – v. earã Petriceico-vodã au rãmas 96 . marþ-a etc. la piemontezi giobbia. cînd Miklosich (Rum. marþi-a. Genul termenilor speciali regulîndu-se darã în aceastã privinþã dupã genul termenului general. în fapt însã aci n-a fost de loc vocalã excrescinte. mercuri-a. 303). Este o simplã scãpare de condei. Jovia (dies). dia etc. I.) avem forma pio. vorbiri-lor. Jean ºi altele. sau zioa = zi-o-a. vorbiri-le. La toþi neolatinii din Occidinte zilele sãptãmînei sînt masculine. în acelaºi mod s-a nãscut nearticulatul pio din articulatul pioa = pi-o-a. abaua = aba-u-a. termenul general de „sãrbãtoare” fiind feminin: „fête”. I. sufrãncea-o-lši (Bojadschi. iuo = macedor. de unde – specimenul fiind unic ºi poporul considerînd în principiu numai pe -a ca articlu – s-a croit o formã nearticulatã inorganicã zio. bãtr. Tiktin. pe cînd e masculin „dimanche”. La întîlnire cu un alt a. În aparinþã. 4. Din contra. 251) genitivo-dativul singular vãlceaoi = vãlcea-o-ei în loc de vãlcelei sau valcealei. H. sp. noi zicem într-o vineri. bunãoarã. cu v = ll ca în mãduvã = lat. la St. ci latinul pila. Philol. Tot aºa la macedo-români: luni-a. au început a î n c ã l e c a r e pre cai ºi au purces cu toþii în gios. „fiesta” etc. ºa-o-lši. vedem franþuzeºte. hiatul se înlãturã prin excreºterea vocalei u sau o: steaua sau steaoa = stea-o-a. Unters. 8A. mãcar cã în texturi vechi ne întimpinã excepþionalmente. vechi daco-român vãduo = vãduvã. ºi-n acest caz devenea lung în limba veche. sau sora = sor-a = soru-a. de ex. Georges. Postpozitivul a articuleazã nu numai pe infinitiv atunci cînd acesta se ia ca substantiv feminin flexibil: vorbire-a. z. 3. 227: „ªi aºa toþi boierii ºi cãpitanii au purces cela dupã cela pre rînd a s e î n c h i n a r e ºi au eºit afarã. medulla sau stavã = medio-lat. Exemplu de forma nearticulatã: Neculcea. it. scriindu-se chiar uneori: casaa = cas° (v. unde -a nu poate fi altceva decît articlul postpozitiv. a trecut româneºte în pivã.. rumän. d. 60) vede în macedo-românul vinir-a = vineri-a pe emfaticul -a ca în acest-a. întrebuinþatã alãturi cu forma organicã zi. 22). jour. giorno. mãcar cã dupã fonetica francezã finalul -che se poate naºte numai din femininul -ca. stalla (v. I. vineri-a. Postpozitivul a nu sufere hiat. Forma pivã se întrebuinþeazã pînã astãzi mai des decît pio. într-un document din 1571 (Cuv. De asemenea la întîlnire cu i în cuvîntul ziua = zi-u-a. mergerea = mergere-a. vorbir-ii. Cuv. 1Aa). deºi zoba. stea-u-a. joi-a. dar în limba veche el articula ºi pe infinitivul funcþionînd ca mod verbal. îi elide: casa = cas-a = = casã-a. Acest caz e obicinuit în macedo-româna: stea-o-lši. º-apoi: luni-a. fiindcã masculin este acolo termenul general de „zi”: fr. ºi cum au eºit afarã. Vocala excrescinte o sau u dispare în flexiunea cuvîntului dupã dialectul daco-român. iuvã etc. mai bine pilla contras din pisula. vãlceaoa = vãlcea-o-a. fiind numai o propaginaþiune de la nominativul articulat (v. I. La întîlnire cu e. bãtr. într-o marþi.

71: „cãndŠ va lua mušarša al doile bãrbat. f. s-a diferenþiat pretutindeni în douã forme: franc.a . préposition servant à marquer l’infinitif.a …” Mai iatã exemplul cel mai remarcabil. Mold. fãrã a face ceva. ºi dupã º t i u : ºtiu face. de-a face. a nu ne mai tot face…. Postpozitivul -a. cu infinitivul întreg articulat ºi cu d e -. În dialectul sicilian. 3. trecînd în limbile romanice ca articlu ºi ca pronume totodatã. 362: „ºi-i era gata sabiša a t ã š a r e . 10A. 1640. ºi span. 5. la ºi ella etc.. Orice infinitiv. articlul devine tocmai a: a donna. illa. derivînd din lat. iar în limba veche nu mai puþin des se întrebuinþa dupã a un infinitiv întreg articulat. ar trebui sã fie -ea (-ia). Pravila Munten. a f a c e r e . a nu ne mai face. f. a bedda… Româneºte o asemenea tocire foneticã era cu atît mai de aºteptat.ºi cu infinitivul întreg nearticulat. 17: „nu mai pârâsiša de-a î n v â þ a r e .a preoþi…” 97 . ci încã „a f a c e r e . Sã nu uitãm însã cã latinul illa. a s e f a c e r e . 1643. de va putša arãta înaintša gšudeþului cu mãrturii ca acéle destonici de-a s â c r é d e r e . 19: „…surdŠ sau fišu de a treša nuntâ sau nãscutŠ întru amestecãcšune de sãnge. Principia. Exemplele de mai jos au în vedere numai cele trei întrebuinþãri arhaice ale infinitivului a: 1. f. fãrã d e . este preces în dialectul daco-român de prepoziþiunea a: a f a c e . de unii ca aceºtea toþi sã nu cutéze a s e c h e m a r e . voi face. gãndindŠ în mentša sa…” Pravila Moldov. – Le.ºi cu infinitivul întreg articulat. ital. pentru a face rãu. adecã în loc de „a face” se zicea nu numai „a f a c e r e ”.a ”. Acest fenomen este iarãºi fãrã paralelã în celelalte limbi neolatine. Încã o observaþiune.. d-a face. a s e f a c e . p.. f ã r ã : spre a face bine. întrucît funcþioneazã ca mod verbal.A numai singur. v. 195–6. a ne mai face. la ºi elle. ºi mai jos la prepoziþiunea infinitivalã a. – Ei. cu care se uneºte în d e-a sau d-a: de a face. ºi au început a p l î n g e r e ºi a b l ã s t ã m a r e …” Exemple de forma articulatã: Moxa.a …” Alte exemple vezi la Cipariu. 1646. p e n t r u . a fimmina. în care infinitivul scurtat figureazã în concordanþã cu infinitivul întreg articulat: Prav. 72: „de va fi acel trimis om ca acela sã fie destonicŠ de a-l p u t e a c r é d e r e . dupã cum ºi este la pronumele personal ea = illa. p. anume cel palermitan. fãrã d e . afarã numai atunci cînd înceteazã de a fi infinitiv prin unire cu auxiliarii a m ºi v o i : aº face. p. mai ales însã prepoziþiunea genitivalã d e . cu cît articlul postpozitiv îºi perde individualitatea. numai cu Hãbãºescul hatmanul ºi cu casa lui. 10A. 1620. Acest a poate fi despãrþit de infinitivul sãu prin unele elemente adverbiale ºi pronominale monosilabice: a mai face.a în bošari…” Varlam. socotind cumŠ celŠ dentãi šaste mortŠ. ºi atunci cînd urmeazã dupã verbul p o t : pot face. ºi foarte des îºi asociazã prepoziþiunile s p r e . II. 2. – Lu.

57: „nu sã va certa bãrbatulŠ curvei de o va omorâ pre dãnsâ înpreunâ cu cela -au curvit cu dãnsâ. p. Cip. ad. se apropie de forma greacã cu toà. înfruntãri în nãroade. Cu prepoziþiunea d e . românul „de-a b e r e . Iatã contexturile grec ºi latin: „…toà poiÁsai ˜kdikhsin ˜n to‹j œqnesin. cu atãta veþi ºti a vã f e r i r e de primejdii ºi veþi fi mai învãþaþi a d a r e rãspunsuri la sfaturi…” Panã armaºul din Tîrgoviºte. p. increpationes in populis: ad alligandos reges eorum in compedibus. XVII. 14): „š-am vãndut eu de a mea bunã voe ºi cu zapisul mieu sã aibã a -º i f a c e r e . a f a c e r e .a întru dânºiš gšudeþul cel scris…” În textul slavic. ca ºi cînd s-ar zice: „ad faciendum-illud”.a …” Neculce. se învedereazã pe deplin cîtetrele prin urmãtorul pasagiu din Psaltirea slavo-românã a mitropolitului Dosofteiu. dupã care traducea Dosofteiu. alegãndŠ sã nu fie fãcut pace cu dãnsa. et nobiles eorum in manicis ferreis: ad faciendum in eis judicium conscriptum…” 98 Infinitivul român funcþioneazã darã întocmai ca gerundiul latin în -dum. 196: „cu cãt vã veþi îndemna a c i t i r e pre acest letopiseþ mai mult.. ™legmoÝj ™n to‹j lao‹j toà dÁsai toÝj basile‹j aÙtîn ™n pšdaij. II. 1620.. pe cînd articularea lui. . aºa cã ultimul infinitiv se înzestreazã cu un spor de energie. punîndu-se în paralel cu contexturile grec ºi latin: „…a f a c e rãscumpãrare întru pãgîni. pe de altã parte. cã daca va face pace nu šaste vréme d e -a o m a i u c i d e r e . f. Princ.a ”. 1. kaˆ toÝj ™ndÒxouj aÙtîn ™n ceiropdaij sidhra‹j toà poiÁsai ™n aÙto‹j r‹ma Ÿggrapton…” „…ad faciendam vindictam in nationibus.a ” exprimã cu un fel de întãrire: „de-ad bibendum-illud”. ps. din 1581. CXLIX. I.a …” Moxa. 1646.a ºi carte domneascã de moºie…” Originea prepoziþiunii infinitivale a. Exod. în care „a facere-a” se pune aºa-zicînd în concluziune dupã doi infinitivi nu numai nearticulaþi. în Palia de la Orãºtia. 1627 (A.. 195): „acolo n-avea nãrodulŠ apâ de-a b é r e . din cari unul e tradus dentîi prin „a f a c e ” ºi dupã aceea prin „ a f a c e r e . Prin d e ºi prin articulare. 352: „nãscu anume Alexandru. atunce orcãndŠ o va gãsi atunce sã o omoarâ. 1680. natura în genere a infinitivului român ºi funcþiunea articlului infinitival postpozitiv -a.a ”. I. R. sînt doi infinitivi în toatã puterea cuvîntului: sŠtvoriti ºi sviezati. ºi-i fu milâ a-l p i š a r d e r e . de unde-i vine materialmente prepoziþiunea a = lat. unde latineºte: „non erat autem aqua populo a d b i b e n d u m ”. p. a l e g a pre-mpãraþâš lor în obedzi ºi slãviþiš în cãtuº la mânŠ de herŠ. Este însã mai cu seamã instructivã gradaþiunea. šarâ de va scãpa mušarša pãnâ va ucide pe curvaršu. coconŠ fromoºel. 1 (ap.A Pravila Moldov. dar încã scurtaþi: „a face” ºi „a lega”.

a contras în d a . cu cît chiar la noi poporul îl înlocuieºte mai adesea în grai prin conjunctiv. În italiana. În vechea francezã e încã foarte deasã. italieneºte: „acqua da b e r e ”. – v.a r s u n ã …” (Petr. 9A. în traducerea reto-romanã dupã dialectul de la Engadin: „qua non eira aua da b a i v e r …”.. „de-a facere”. sau în vechiul drept feudal: „il est du lignage et e s t r e ” (Littré). Treptata ºtergere a infinitivalului a la neolatinii din Occidinte e cu atît mai puþin de mirare. La Villehardouin: „alerent a veoir Constantinople”.a . astfel cã numai printr-o construcþiune conjunctivalã ei pot traduce pe daco-românul „a face”. šarã de va fi omŠ mai de gšosŠ. Românul „om d e . devenit substantiv ºi chiar adjectiv. la Froissard: „se doubterent de lors corps et de lors biens a perdre” etc. sã-lŠ scoaþâ den loculŠ lui o samâ de vréme. Infinitivul „de-a fire-a” figureazã în limba veche ca un curat adjectiv indeclinabil cu sensul de „nobil”. šarã de va fi fãcutŠ acšasta noaptša ºi de va fi cumŠ amŠ dzisŠ omŠ de-a f i r e . 1–2). Prepoziþiunea infinitivalã a – nu ºi articlul infinitival a – este romanicã generalã. Godefroy.a fire-a” cu înþelesul din Pravila lui Vasile Lupul s-ar putea zice italieneºte: „uomo d a onorare”. l’anc. I.a z i d i Cea-ntîi soþioarã…” 99 . – Hireº. Italieneºte un sens foarte apropiat are e s s e r e „a fi” în vechile locuþiuni: „giovani d i grande e s s e r e ”. f. la Chartier: „estoient nes seulement a boire et a manger”.A Fãrã articulare. sã fie scos ºi gonitŠ…” În acest pasagiu „om de-a f i r e . 10) În balada Mãnãstirea Argeº: „Pîn-om hotãrî În zid d e . sã-lŠ scoaþâ den ocinile lui cãtâva vréme cãtu va fi voša gšudeþului. Pravila Moldov. 18: „CãndŠ va fura neºtine de sparge vreun zid sau uºe sau secrišu sau altâ asémenša acestora. sã-l batâ ca pre unŠ furŠ ºi sã-lŠ trimiþâ la ocnâ cãtâva vréme. de va fi fãcutŠ acšasta dzua ºi de va fi o m Š d e r o d b u n Š . langue franç.. Codrii puser-a s u n a …” macedo-româneºte: „ªezu feata s ã c î n t ã . iar macedo-românii l-au perdut de tot. acšasta sã înþelége de va fi o m Š d e o c i n â . „a facere”. Fireº. la Fénelon: „ô le plus ê t r e de tous les ê t r e s ”. – v. de ex. „moglie d i piccolo e s s e r e ”. fãrã ca sã mai vorbim de arhaicul postarticulat „de-a facere-a”. deºi în limbile neolatine occidentale a dispãrut astãzi aproape cu desãvîrºire sau a devenit rarã. Dict. Mostre II. „de-a face”. 1646. Curiile ahurhirã s . „nel e s s e r suo è rispettato da tutti” (Tommaseo). În balada Pãunaºul codrilor: „Puse prunca a c î n t a .a ” se comenteazã prin „om de rod bun” ºi „om de ocinã”. d. – Fire. (v. denaintea infinitivului se întrebuinþeazã atît a precum ºi compusul d e . cu care se poate alãtura pînã la un punct infinitivul francez être.

Ceva mai mult. 10A). încît în engleza poate sã fie o influinþã romanicã ºi danezã totodatã. de-a dracul. language. pe care-l înlocuiau printr-un gerundiu. urmeazã dupã verburi cu sensul de m e r g e r e . d-a portiþa. despre care vorbim mai jos (v. d-a robul. d-a cîrligelele ºi altele” (D. astfel cã numai grafica le mai desparte în d e . d-a ulceluºele. de-a stata. întocmai ca ºi românul „a face” reprezintã pe latinul „ad faciendum” (v. literalmente „ d e a d ”. de-a puia-gaia. d-a rischitorul. E adevãrat însã cã un infinitiv analog existã ºi în limbile scandinave: „ t i l a t ” sau „ f o r a t ”. de-a scãpãtorile. d-a dovlecei. Aceastã prepoziþiune nu trebuie confundatã nici cu d e . de-a purcica. prepuindu-i pe t o „ad” prin imitaþiune dupã franco-normandul à. (DE-. D-). de-a baba-oarba. d-a gîsca cu bobocii. ºi tocmai de aceea: 1. 12A) ºi care numai într-un mod incidental îºi poate asocia pe d e . de-a boata. aceastã prepoziþiune a ajuns a fi neseparabilã de prepoziþiunea d e . d-a pînza încurcatã. d-a fetele furate. d-a varza înghieþatã ºi targã. d-a muierea în tîrg. d-a mija ºi mija alergatã. de-a surduca sau de-a cotca. de-a tri-sprijonitele. préposition marquant surtout un mouvement vif ou continu. 11A. Sub raportul formei. de-a cucelea. 125) Un paralelism perfect cu infinitivalul daco-român a ni se înfãþiºeazã în englezul t o : „a face” = „ t o make”. exprimã în genere o m i º c a r e v i e sau p r e l u n g i t ã . de-a brãzdiþa. Poez. d-a boul. Negoescu.a . de-a ineluº-învîrtecuº”. ele se numesc: de-a mijoarca. pe cînd în grai ambele închipuiesc o strînsã unitate d e a sau d a . d-a gaia. Marsh.. face parte integrantã din aproape toate numirile j o c u r i l o r c o p i l ã r e º t i . 2. de-a pãretele ºi de-a iucra. Se ºtie cã anglo-saxonii nu aveau infinitiv. de unde englezii ºi-au tras o formã infinitivalã.A macedo-româneºte: „Pînã þe s-apofãsim Tu stismã s ã s t i s m u s i m …” (Ibid. de-a boul. întocmai ca italianul d a . pop. Pietroºiþa). nici cu simpla prepoziþiune a. s ã r i r e ºi orice fel de u m b l e t . în viul grai poporul englez întrebuinþeazã des: „ f o r t o ” = „spre a” sau „ d e a”. d-a ineluº. Tot aºa în Muntenia: „Jocurile copilãreºti sînt d-a vaca. com. de-a þencuºa. d-a petricelele. d-a petrecu.a sau d . De asemenea peste Carpaþi: „Pe aice jocurile copiilor se cheamã: de-a hoborocul. for to make = de a face. de-a halea-malea. d-a lupul cu oile. 47). d-a þurca. a p u c a r e .a d . Dîmboviþa. d-a mãrul putred. d-a ciosvîrta. de-a þiganul. de-a 11A . d-a sulul. de-a sîta cumetrei. d-a moara. de-a ºinterul.a denaintea infinitivului (v. p. În acest mod englezul „ t o make”. unde ambele ingrediente sînt foarte separabile ºi unirea lor mai adesea e facultativã. d-a purceaua. d-a pãmîntul furat. of engl. de-a balanea. compus din aceleaºi elemente latine d e . de ex. 393: „Giocurile copiilor români sînt foarte diverse. sub raportul semnificaþiunii. d-a dãsãgeii. Alexandri. Hist.. de-a bastonul. 100 de-a pitelea.

Trupul metanii fãcea…” Balada Radu Calomfirescu: „ªi capetele zbura. Olteanu. ºi apoi iarãºi dîndu-se de trei ori de-a-curu-n-cap redevine om…” (Stareþ G. II. Srediºtea-Micã).” (V. De-a dragul sã caþi la ei!…” 101 . de-a þuþuluºu. de-a hoþii. Într-un picior se-nvîrtea ªi da una de cea grea: Capul turcului sãrea ªi de-a dura se ducea…” (Pompiliu. de-a rapu sau de-a masa. Sîngele bolborosea. de-a clincea. de-a bobîrnacul. de-a împãratul roºu ºi de-a împãratul verde. dintre cari unele par a fi perdut urma acestei proveninþe. Balada Codreanul: „Capul de-a dura sãrea. Transilvania. „Poporul. Sibiu. de-a bunã-i calea prin cetate. Cînd Cãpleºti peste Buzeºti…” O baladã din Transilvania: „Paloº de argint scotea. poporul îi zice cã muºcã de-a-furata ca cînele…” (M. de-a goanþa. Toate cu miei ochiºei. la nunþi se duce D-a-mijile sã apuce Bun cu nebun sã-npreune. „Celui ce face vreun rãu pe sub ascuns. 24) De aceeaºi origine copilãreascã sînt o mulþime de alte expresiuni. cred cã Tricoliciul se preface din om în lup dîndu-se de trei ori de-a-curu-n-cap. mai ales ciobanii. de-a dracul cu îngerul. 125: „Cã þi-oi da opt turmi de oi. Haþeg).A orgeanul sau de-a ogoiul.. 132) descrie în urmãtorul mod pe copilul Amor: „Adesea la ochi se leagã ªi la hori. Bucovina I. Anton Pann (Prov. Galaþi). Zbura pe scãri de-a dura: Cînd Buzeºti peste Cãpleºti. Juica. înrãdãcinîndu-se în graiul poporan din toate zilele ºi chiar în limba poeticã. de-a cocaia. de-a piua cu maiul. Marian. Transilv. de-a baba sau de-a bolobica cu cuþitul. Prost cu-nþelept sã adune…” O expresiune copilãreascã foarte rãspînditã e „de-a dura”. de-a vîrtelniþa etc. Teodorescu.

288). sã te pãzeºti pîrleo. Nevrincea). ci de o miºcare prelungitã într-o direcþiune oarecare: d e -a lungul. Balada Badiul: 102 . Ciocoii. III. 28: „Vei. Legende. Prov. „…apoi rupînd d-a fuga. Pãturicã se trase puþin d-a-ndaratele…” Locuþiunea proverbialã: „toate merg d-a-ndaratele” (Pann. Pintea.. d e -a latul. 18). Aºtepþi d-a gata sã-þi vie…” Neculce. mãcar o stîrpiturã de fecior…” (Ispir. Chiriþa în voiagiu)... Ib. 41). ieºi afarã. „…Miºcã. Sub o înrîurire directã a jocurilor copilãreºti. Pann. d-a-ndoasele = de a îndos… etc. Prov. III. Vorbi cu Fãt-Frumos d-a-ncãlarele ºi se înþeleserã la cuvinte…” (Ibid. d e -a rîndul etc. cã-i sfîrîia cãlcîiele de iute ce se ducea…” (Ib.. 14. Chron. Prov. O locuþiune proverbialã bãnãþeanã contra cartoforilor: „cine joacã d e -a-duracul. 361). Prov. d-a-ncãlarele = de a încal…. a se aglutineazã nu numai cu d e . 74: „Scriptura ºi sfînta lege D-a-ndoasele n-o-nþelege…” Filimon. Vocab. p. Fata. – v. 15. à la renverse. 93: „În lene ºi-n trîndãvie. I. nu vei. c. 268: „…l-au purtat tot tîrgul cu lacata de-a grumazii ºi apoi l-au spãnzurat…” Pravila Moldov.. d e -a a trecut în graiul poporan ºi la jocul de cãrþi. ce sã dzice cu de-a sila…” Pann. nu-ºi mai umple sacul” (P.. f. „…d-a berbeleacu: peste cap. cum îl vãzu..A Pann. d e -a dreptul. 89: „sã o ša ºi fãrã de voša ei. III. de felul celor de mai sus. compusã din trei cuvinte deosebite de-a-în: d-a-ndaratele = de a îndãrît…. Durac.. formînd astfel în rostire o monosilabã d a n . „Atunci Fãt-Frumos cãlare întrã în palaturi ºi se opri la scarã. Sã se observe cã în unele construcþiuni. dar ºi cu î n . I. Surugiul). en culbutant…” (I. ca toþi oamenii. Costinescu. bãiete!… sã mi te duci de-a ruptu capului!” (Alexandri. Caracterul copilãresc al lui d e -a dispare cu desãvîrºire cînd e vorba nu de o miºcare vie. 194). 1646. el cu d-a sila Face musca cît cãmila…” „Cînd i-am tras un pumn. o fãcut hîc ºi o cãzut de-a rostogolu…” (Alex. „Se topea d-a-npicioarele bietul împãrat sã aibã ºi el. d-a rostogolu. 276: „Sãvîrºindu-se aceastã ceremonie. d-a roata.

– Tot-de-a-una. Alex. d a fratello. Sã nu m-ajungã bãrbatul…” Pann. postarticularea e de vigoare. Prov. 131: „Pe nimeni nu osebeºte: La toþi d-a rîndul zîmbeºte…” Caranfil. în: „de-a lung” sau „de-a drept”. Cu ºapte paloºe-n pept…” Aci e locul de observat cã în „de-a-una” ºi „tot-de-a-una”. Sensul fundamental romanic al prepoziþiunii compuse d e -a este acela de m i º c a r e i m i t a t i v ã . întocmai ca ºi-n privinþa infinitivalului d e -a 103 . De. numai ca o licenþã poeticã. 55: „Dolca vesel se scula. Bucovina I.A „Fã la apã cã purcezi. În acest sens o au ºi italienii în: far d a santo. 53: „Luai þara în lungiº. – De-a-una. unde la prima vedere se pare a fi aceeaºi prepoziþiune de miºcare a ca ºi-n „de-a-rîndul”.2. v. În lungiº ºi-n curmeziº: ªi de-a lungul ºi de-a latul În sãc îmi fuse umblatul!…” În toate construcþiunile cu 11A. d a signore. Valea Prutului. în realitate ea nu este organicã.. (Tommaseo). Pîn’ nu-þi pun un gloante-n piept…” Balada Mogoº Vornicul: „L-am trimis în iad d-a drept. pop. Negreºit însã cã aci. lipsind uneori. trattare d a amico. ci furiºatã prin analogie în forma normalã „de-una” ºi „tot-de-una”. II. 124: „Întindeþi podul de-a latul Ca sã trec mai iute vadul. macedo-româneºte „totu-di-unã” (Bojadschi) ºi „de-unã-unã” (Kavalliotis) sau „unã-unã” (Daniil). d a cavaliere etc. ªi-n fugã sã te repezi Pe la gura pivniþei Tot de-a lungul uliþei…” Marian. Poez. i fanciulli vestono d a donna. Cîmpul de-a lung apuca…” Balada Jianul: „Trage podul mai d-a drept.

om. a la vole. a la pille. Funcþiunea ei fundamentalã este de a exprime p o z i þ i u n e e x t e r i o a r ã . 1. 104 aºa sã ºtiþi…” 12A . de ex. 197: „Decît în þarã strãinã Cu colac de grîu a mînã. româneºte ar fi: „ d e -a hoþii”. ci toate numai cu a: „au flux. în Toscana „delle buche”. Firm. 3. – D-a. a corespunde latinului a d în: „ a d manum habere”. c u etc. pe care ne-o dã într-un loc Rabelais (Gargant. Franþuzeºte. I. v. – De-a. Toate întrebuinþãrile acestei prepoziþiuni. a la triumphe” ºi aºa mai încolo. Prin acest sens. – Codomelc). timp. ºi mai ales în vechile texturi. loc. cãci italienii se mulþumesc în asemeni cazuri cu numele jocului fãrã prepoziþiune. I.: „ia a-minte” nu e tot una cu „bagã-þi î n minte”. în Sicilia „a li baddi” (Pitrè). – 12A. s-a nãscut la români în specie întrebuinþarea lui de-a în numirile jocurilor copilãreºti. (Machado y Alvarez). „ a d voluntatem”. 10A). cã au fostu stricatu-se de tot de n-am avutu ce prinde a mãnâ. fie materialã sau moralã. „ a d miserationem inducere”. În limba literarã modernã aceastã prepoziþiune s-a înlocuit aproape pretutindeni prin sinonimul l a . „ a d arbitrium” etc. a concurs apoi a-l rãspîndi treptat în limbã cu cele douã sensuri de m i º c a r e v i e ºi m i º c a r e p r e l u n g i t ã . paralelismul italian nu merge pînã la articulare. „ a d subtile examinare”. în lunga listã de jocuri copilãreºti.. care este proprie graiului românesc: d e -a bere(-a) = d a bere. 10A. préposition servant à exprimer certains rapports de position. Marian. se pot clasifica în cele relative la: 1. trãsure caracteristice ale jocurilor copilãreºti. E mai bine-n satul tãu Cu colac de mãlai rãu…” Docum. 22). Din sensul fundamental de miºcare imitativã. nici unul nu se începe cu d e .A (v.. Acest de-a al copiilor pare a fi specific românesc. a la prime. p r e . d e -a împãratu(-l) = d a signore. Spaniolii nu pun generalmente nici mãcar pe a: la cadena. care foarte rar îºi asociazã pe d e . Stereotiparea lui d e -a la români în graiul copiilor. ori cu d e fãrã a. se pãstreazã însã mai cu stãruinþã în graiul poporan. „ a d certum reperire”. sau cu simpla prepoziþiune a. la arboleda. 2Armãºie. Bucovina II. pe cînd „în” serveºte a indica o poziþiune i n t e r i o a r ã . mai toate de naturã mimicã. 2. cari în principiu – dupã cum o vom constata adesea – pãstreazã cu multã stãruinþã unele elemente foarte arhaice (v.. I. n-am avut ce prinde a mãnã. 1627 (A. Distincþiunea între a ºi „în” lesne se observã chiar în privinþa noþiunilor imateriale. de ex. R. transilv. XIII). 1. În latina se prepunea de asemenea a d : „quum in quodam convivio a d l a t r u n c u l o s luderetur…” (Vopisc. 93): „cãndu mi le-au adus (zapisele). los soldados etc. care nu e strãin neolatinilor din Occidinte. al nostru „ d e -a petricelele” se cheamã italieneºte „le pietruzze”. – De. Î n l e g ã t u r ã c u o m .

Anume. aflat-au vreme acel Daul Ismail Aga prin mijlocul Hanului. circa 1550 (Ms. c. 1643. 152: „sã sculâ ºi încâ ºi patul sãu râdicâ-lŠ ºi-l luâ a umârŠ de-lŠ duse.. LX. 1620. d. 392: „ºi celuša ce avea pâne de saþiŠ. Prov. scoase din tulbiþâ.. Are sâgeþ a-mânâ. XVII (Cod. Aminte. Nicolae din Braºov). ªiºeºtii-de-Jos). cãndu ne aducemŠ a mente de chinurile ºi de moartša cea amarâ…” Psaltire. Rom. p.). II. 392: „cum veri sâpa sã faci groapâ. 89: „zicea Nicolai-vodã cã nici un folos dintr-a cele pîri nu aduc dupã sine þãrii. lancša strãlucšaºte De stricâ ºi rãstoarnâ în ce sâ opršaºte…” v. Tot aci s-ar putea pune a-nume. II. ºi a ochiu luatã la Împãrãþie þara…” Ibid. neavãndŠ nemic a mãnâ…” Moxa. f. 7: „ªi de nu v-eþ întoarce cãtrã pocãinþâ. St. Varlam. care precizeazã o poziþiune individualã. miscelan. Mehedinþi. în Acad. A-mînã. ºi de pe faþã-i se poate citi dorinþa de a avea ºi el un cal bun…” (Preut C. Cã n-am mai vãzut în lume…” v. 9: „lacrâmi pre fšaþele noastre vãrsâm. in-4. 1643. III. ªcheian. Cã orice-am lucra. Ionescu. 67: „Vine peste noi ce vine. 99: „…acmu Hanul avãnd a ochiu pre Nicolai-vodã. de au scos domniea þãrii lui Dumitraºco-vodã…” Predicã. îl priveºte a milã. aºa. Costin. Pann. cum n-are hi fostŠ nice dãnãoarâ bolnavŠ…” Nic. „Pe aici calul este animalul cel mai iubit de popor. bãtr. se apucâ de a mãnâ-i ºi se sãtura ai lui. p. I. Chron. fiindu-i Capi-Chihae. ce mare scãdere ºi stricãciune. Nu ºtiu sã o spui p-a-nume. O funcþiune destul de înruditã cu a-nume ni se înfãþiºeazã în a-ievea ºi a bunã seamã… Balada M-rea Argeº: „O ºoptã de sus A-ievea mi-a spus. šarâ sãtulul rãmase flâmãndŠ…” Dosofteiu. ps. 1619 (Cuv. Bis. 120): „bine socotiþi ºi loaþi a mente ce grãšaºte Domnedzeu…” Varlam. cînd un om vede pe altul cãlare pe un cal bun. 2: „ša a mente ruga mea…” v. Arcul întins în coardâ. Noaptea s-a surpa…” 105 .A Viaþa S-tei Maria Egipteanã. 1673. din sec.

– Amurg. – Pãr. De aceeaºi naturã este: a-mãrunt. „la-a-sfinþit” sau „pe la a-sfinþit” etc. despre cari vezi la locul lor. Fir. acolo unde în Vulgata: „et non deficiet qui in angustia fuerit usque a d t e m p u s …” Nic. f. A-greaþã. iatã soséºte ºi pãstoriul Favstus.. darã cam în acelaºi înþeles se zice mai mult: de bunã seamã” (L. a-nevoie. 1672. precum i-au aflat. ad-diem. aducînd ºi pre Romulus cu sine ºi spuindu-i toate di-nceput. Chron. Zi. Cantemir. – Azi. – Achindie.. 1620. – Seamã. „ a d horam”. – Amproor. despre cari vom vorbi la locul lor. ºi pe ce vréme. aºa e a bunã seamã. Costin. Aieve. ºi alte cîteva expresiuni analoage. 23. pe: a-prînjor sau a-prînziºor. a-murg sau a-sfinþit ºi altele. din sec. deºi un l a lîngã un a este ca ºi cînd am pune lãtineºte: „ad-ad-meridiem”.A „…ºtiu a bunã seamã. mai cu seamã peste Carpaþi. 382: „cãndŠ durmiša înpãratul a-miazâzi. Ca indicare de o poziþiune oarecare. afarã de a-prînzul cel mare. I. pe care nu trebui sã-l amestecãm etimologiceºte cu „astãzi”. a-vecerne sau a-chindie. din Isaia VIII. ºi de hrana lor întîiu de la lupoaicã. – Asfinþit. „ a d prandium”. „ a d meridiem”. împãrþirea curat româneascã a zilei. ca astãzi în „cu amãruntul”. sinonim cu a-miazi. Prin acest sens. eatã cã au ºi sosit Bekir Aga…” Moxa. – Aprînz. „ a d coenam” etc. Chron. care în limba veche nu era postarticulat ºi nu avea trebuinþã de prepoziþiunea suplementarã „cu”. 2. graiul 106 . poporul începînd a zice: „la a-miazi” sau „la n-a-miazi”. v. a-mproor. – Amiazi. – Avecerne. – Asearã… În unire cu noþiunea de o a r ã . Cuvîntul lui Ion Crisostom. 125: „cãnd au fost sîmbãtã pe a-prînzul cel mare. 76: „Numitor stînd în doinþa gãndului ºi a lucrului. a-tocma. vã înºelaþi a bunã seamã. ms. ei întrarâ ºi-l prinserâ…” Pînã astãzi. 504): „nu cu evangheliša numai strigâ. cuprinde în sine. v.. miscel. apoi de la dînsul. v. a corespunde latinului a d în: „ a d lucem”. 22: „ºi nu va rãspunde cela ce-š în strîmtoare pînã a timpŠ…”. p. dupã norma latinului „ad horam”. pe colea þãranii. credem a bunã seamã. aºa cum o mai pãstreazã pe ici. tot aice întrã: a-lene. În toate aceste numiri s-a uitat cu timpul individualitatea prepoziþiunii a. Amãnunt. – Aprînjor. O noþiune aºa-zicînd superlativã a „a-mãruntului” ni se prezintã cu dupla prepoziþiune a în: „a-fir a-pãr”.M. „ a d diem”. Braºov. iar forma „la n-a-miazi” s-ar traduce literalmente prin „ad-in-ad-meridiem”.). p. XVII (Cod. Dosofteiu. Tot aci aparþine a-zi = lat. nu e aºa a bunã seamã. ºi de toate de a-fir a-pãr povestindu-i…” v. Î n l e g ã t u r ã c u t i m p . ce ºi cu dumnedzeeºtii prooroci ºi cu de Dumnedzãu grãitorii ai sãi ucenici a mâruntŠ spune…” v.

„ a d latus”. deci a-orea-lŠ biruiša. a corespunde latinului a d în: „ a d locum”. Simu.. Prin acest sens.A românesc a format prin prepoziþiunea a pe: a-dese-ori. Dobre. Rãposatul I.ºi postarticulat al c e a s u l u i . cu metateza lui l. în Istria. Floca. pe la noi se zice: aghše am sosit de a munte…” (Învãþãtorii I. ºi au fãcutŠ rãzboae cu ºchéii ºi frãncii ºi cu turcii.). Radu din Mãniceºti. Braºov. f. în Jeiune: a munte în loc de: l a munte. – Ades. ce šaste obrazŠ de stâ de o parte. 3. 26: 107 . Mat. – Aori. Valea Prutului. „ a d sinistram” etc. Transilv. au aduce-vošu a miljoc ºi toþi proorocii?…” unde „miljoc” pentru „mijloc”. Orlat) „În loc de: abia am sosit de la munte. 510: „šaste-ne destulŠ acšasta. ce sã dzice a-laturša. – Apurure… Prepoziþiunea a pãrea atît de trebuincioasã la indicarea timpului. 83) observã cã la istriano-români: „a se zice în loc de l a . Moxa. 6: „juca fata Irodiadei a mijlocŠ…”. Transilv. Cuvîntul lui St. a-orea-i biruiša…” v... Pravila Moldov. Ion Crisostom... – Auneori. ms. – Arareori. com. Oarã. Î n l e g ã t u r ã c u l o c . scurtat apoi în adese sau ades. Fãr’ mai este-un brad a munte Ca bãdiþa meu de frunte. unde în Vulgata: „saltavit filia Herodiadis i n m e d i o …” „Bãdiºor ca badiu meu Nu-i cît þine Dumnezeu. XVII (Cod. 118: „de sã va înpreuna trupéºte cu fata mãtuºe-sa. R. Radu din Mãniceºti. British Mus. Radu. p. Mat. p. I. Harl. Dar nici bradu Nu-i ca badiu…” (Col. Ba ºi jos a-uneori!…” (Jarnik-Bîrsanu. Transilv. Maiorescu (Itin. „ a d dextram”. de ex. Sina). este ca la macedo-români. ms. 5–6: „šarã eºi na al ºasele asŠ. 55: in illa hora). miscel. din sec. încît în vechile texturi o gãsim cîteodatã aglutinatã cu î n sub forma na (= in-ad) denaintea numãrului pre. întru na al uînsprãzécele as…” Tot acolo: „în a acela asŠ” (Ibid. I. dupã cum s-a redus ºi uneori = a-uneori: „Pe vatrã ºi pe cuptori. XIV. pe a-rare-ori. 1620. 1646. sã va certa dupâ voša gšudeþului…” Caranfil. 390: „lãsâ înpãrâþiša lu Leu fišu-sãu. redus mai tîrziu la rareori. 1574 (Ms. 443) În limba veche mai era un adverb de timp: a-ori. XX. întocmai ca la moþi în Ardeal”... 1574. 6311 B.). ºi na al noaole asŠ fãcurã aºijdere. corespunzãtor pe deplin latinului „ad horas”.

4. „a-minte-a”. – Adins. aflarâ unŠ capŠ de osŠ…” Pann. aprînzul „le midi” etc. c. ex proposito” (Viski. circa 1670. acest din urmã în loc de nearticulatul: a-dins. în Col.A „Pradã la lupi îl lãsa. mai ales prin aceea cã cuvîntul se postarticuleazã. circa 1560 (Cuv. în „a-prînzul cel mare” postarticularea se explicã prin calificativul ce-i urmeazã ºi fãrã care se zice nearticulat: a-prînzu. p. Ea se pricepe nu mai puþin atunci cînd a îºi perde cu totul individualitatea. 87: „Privind împrejuru-ºi. în cari prepoziþiunea 12A. d. Sînt cîteva vorbe. 1683.. 424) ºi a-densul „serio. devenind împreunã cu vorba cãrii se prepune un singur substantiv. 1875. Postarticularea nu se justificã însã în urmãtoarele cazuri: Dosofteiu. cu toporu d-a spinare…” (Jipescu. sau ºi mai des: din-a-dreapta. La gropana cu cinci ulmi…” v. Zilot.. Catechism. Synax. l. Cu mîinele goale tot nu merg a-casã…” v. de-a stînga. Dintre exemplele precedinþi. – Afund. „a-cas-a” etc. În fine. 29: „nu numai nu fãcea vro împedicare pazvangiilor. „a-fundu-l”. Tr. p. 108 . 356: „sãpândŠ temeliša a-fundŠ în pãmântŠ. 103): „sã sui în ceršu ºi ºãdea a dereapta Tatãlui…” În graiul poporan ºi chiar în limba veche se aude mai mult: de-a dreapta. zicîndu-ºi: nu-mi pasã. Ararul. menitã a exprime o poziþiune. S-a pus sã culeagã. vãzu floricele.. în Transilvania. Alãturi. nov. un caz interesant de amestecul lui 11A cu 12A ni se prezintã în: a-dreapta ºi a-stînga. v. În limba veche s-ar fi zis: a spinare. bãtr. – Furiº. – Alocuri. Lugosh. 152). Chron. 1620. Vãlenii-de-Munte). 15: „s-au tras un ºšarpe mare bãlaurŠ pre a-furiºul º-au întratŠ în vistšaršulŠ celŠ împãrãtescŠ…” De asemenea în adverbii bãnãþeni: a-rarul „raro” (Anonym.. din-a-stînga. – Lupiul… Tot prin confuziune cu 1lA s-a nãscut d e -a în: „…mã pominesc pã uºã cu gãliganu dã morar. de pildã: amurgul „le soir”. Acasã. ª-apoi mãri se-ntorcea La a-lature de drum. p. Prov. I. II. ci încã pe a-locuria unii din ei se ºi întovãrãºia cu dînºii la prãzi ºi la jafuri…” Moxa. 1883. „a-munte-le”. 1697. pe cînd la 12A postarticularea e contrarie spiritului limbei: nu se poate zice „a mîn-a”. Prahova. C a z u r i î n d o i o a s e . se confundã sub raportul formei cu prepoziþiunea de miºcare 11A. adecã cu trei prepoziþiuni: de-în-a-.

diferind cu desãvîrºire sub raportul funcþiunii de 10A. Mãlini). ci un substantiv neutru corespunzãtor pluralului latin b o n a . mãcar cã toate s-au nãscut deopotrivã din aceeaºi sorginte. fãrã a-ºi asocia alte elemente prepoziþionale. ar trebui re-nviatã în literaturã. fãrã a auzi mai departe. Desi derivã din latinul a d . „…nu-þi e a bunã. v. 11A ºi 12A. Oricine lesne va recunoaºte. Bucovina II. Unul negru ca corbul. Suceava. et surtout un pressentiment. – Stînga. a-ori. 13A.). dupã simþul a u z u l u i . 11A. a-timp etc. v. v. – Dreapta. Ea urmeazã d-a dreptul dupã verb. Unul alb ca omãtul. de unde apoi.vãz. de exemplu. „miroasã a-”. Toate adumbririle acestei prepoziþiuni se desfãºurã din înþelesul fundamental „est ad aliquid”. – La. Capra cu trei iezi). a-mijloc. E destul a zice cineva: cîntã a… sau: trage a…. de-a-dreapt-a ºi de-a stîng-a formeazã o trecere cãtrã 11A.A ªi italieneºte: „ d a sinistra”. c. Cel roºu-i a bãtãlie. „Despre curcubeu poporul zice cã e a vreme bunã…” (G. Ad. Cel negru a jelanie. cã a-ori întrece în eleganþã ºi energie pe „cîteodatã” sau „uneori”. un tremur o cuprinde în tot trupul ºi ochii i se pãinjinesc. aceastã prepoziþiune s-a specializat la români într-un chip de tot original. „sunã a-”. o locuþiune în care b u n ã nu este adjectiv feminin. Marian. „este a-”. a-munte. A-bunã. ªi cel alb a bucurie…” 109 . sã poatã completa fraza într-un mod aproximativ. a-ochi. se diferenþiazã dupã cele trei simþuri mai puþin materiale . Cãci ce simþ eu. 1. préposition servant à exprimer un sentiment d’aise ou de malaise. nu era a bine!…” (Creangã. nu vã e a bunã. Popescu. „esse ad aliquid” n-a cãpãtat nicãiri o asemenea dezvoltare. Prepoziþiunea 12A în expresiuni ca: a-mînã. dupã simþul o d o r a t u l u i . avînd f i i n þ a ca punct general de plecare. ºi mai ales prin postarticulare. nu-i a bine…” „Un fior rece ca gheaþa îi trece prin vine. aproape totdauna la a treia persoanã a prezintelui indicativ.M. nici în limbile surori din Occidinte. dupã simþul v ã z u l u i . Prin aglutinare cu d e . auz ºi odorat: „seamãnã a-”. 50: „Cu trei steaguri de mãtasã: Unul roºu ca focul. Nici în latina. nu v-a fost a bunã…” (L. pentru ca românul. ªi ce era. Balada Iordachi al Lupului: „Dar ascultã-mã pe mine. picioarele i se taie.

Tutova. c. Toma. „calcã a-”. Varlam. numai fumului. dar atunci se presupune verbul e s t e . sc. Corciovã. cel de nord – Mesteacãnul. Ca sã pari un biet sãrac. a holerã ºi altele. Puieºtii). „Sãtenii considerã ca un semn meteorologic cînd rîmele umblã a ploaie” (S. ºi nu numai isprâvile noastre. a lipsã. Mohor. I. a moarte. VII: „Bine se mai priface a boier!” 3. semn a bucurie etc. Prahova. a rãu…” (N. „cîntã a-”. . „…vasul acesta sunã a spart. care toate semnele bãtrãnii ºi astronomii în Þeara Leºascã a mari rãutãþi cã sãnt acestor þeri menia…” 2. „Cucuvaia cîntã a moarte. Sã nu semeni a Novac.M. frunaoa încreþitâ ºi sãmãnândŠ a omŠ gânditoršu ºi grijlivŠ…” Într-un basm din Mehedinþi: „Urcã-te. „Poporul de aice priveºte eclipsa de soare sau de lunã ca un semn rãu. Prov. a dogit. a crepat…” (L. în stînga – a 110 rãu…” (Preut I. Alexandri. adecã a bãtãlii.. neauzite veacurilor. Vãlenii-de-Munte).M. Tutova. Portretul S-tului Vasilie la Dosofteiu. c. Banat. de ex. sãmãnaþi a adevãraþi smintiþi…” (L. Uneori a urmeazã dupã un nume. 336). „ªi ce nu ie sãtean. adevãrate ori pretinse. c. a secetã ºi a biuºag.) Pann. I: „sprâncšanele rãtunde. doarã de vei vedea ceva aºa care sã semene a sat…” (Ispir. cucul cîntã în faþã ºi în dreapta a bine. 111. Synax. 1643. Florin ºi Florica. Dupã simþul auzului: „sunã a-”. Gureanul. 323: „…foarte groznicã întunecare în postul cel mare într-o vinere. „urlã a-” etc. iar cînd sunã spre uºã se zice sã este a moarte…” (M. cînd sunã în pãretele unde stau icoanele. zice poporul despre un om cu aspiraþiuni superioare. Trimbiþoniu.: vînt a secetã. Legende. ºi tot într-acelaºi an lãcustele. „umblã a-” etc. ghen. leicã. astã copilã nu seamãnã a moartã. Lugoº. Chron. 225: „…a nimicâ altã nu sã asamânâ isprâvile noastre într-acšastâ lume. Galaþi).). c. „latrã a-”. Miron Costin. într-un copaci mare. cel de rãsãrit.. „Vîntul de cãtrã apus se cheamã Bistra. c. ce ºi dzilele ºi aii ºi viaþa…”. spun cã este a bine. „calcã a popã” sau „nu calcã a popã” (L. unde însã întorsãtura frazei nu e tocmai poporanã.A „La sãteni c e a s o r n i c d e c a s ã se zice cã este un sunet în pãrete. Docanii). Cã nu-i turcilor pe plac…” „…a ce seamãnã purtarea voastrã? ast copil seamãnã a mort. Gradiºte). f. Balada Novac ºi corbul: „Hainele sã-þi primineºti.M. Þigãu.. „cautã a-”. Folteºti).). Covurlui. ºi te uitã în toate pãrþile. povestind cã atunci vîrcolacii mînîncã soarele sau luna…” (P. Dupã simþul vãzului: „seamãnã a-”. I. locuþiune proverbialã în privinþa unui beþiv: „Mustãþile îi cautã a oalã”. îi nãluceºte cam a ciocoi„ (Jipescu.

. „…ce spui tu. Dar cea cu mai puþintele Amiroase-a floricele De la munte. Transilv. miroasã a fripturã…” (L. Da el cîntã a pustie…”. îl lepãdã ºi pe acesta. Bibicescu (Transilv.M. Prov. 139). ªi latr-a pustiu. de la munte. Balada M-rea Argeº: „Un zid pãrãsit ªi neisprãvit: Cînii cum îl vãd La el se rãpãd. Ceva vag.. c.). nu pute a nas de om. „Despre bufniþã se zice în popor cã e cea mai cobitoare. Cobia). a calicã. Transilv. se turti. ªi url-a morþiu…” 4. B. Pann..A Jarnik-Bîrsanu. a sãrãcie…” (L. 111 . despre corb ºi cioarã – cã ele trag a stîrvuri…” (St.M. din vãlcele…” I. 80: „A mîncat urdã cu usturoi ºi cere sã-i miroase gura a lapte…” Jarnik-Bîrsanu. put a pîrci. „…miros a ºofran.. Dupã simþul odoratului: „miroasã a-”. a usturoi. II. Col. îl aruncã în slava cerului. Cã miroasã-a busuioc!…” ºi mai jos: „Lelea cu mãrgele multe Amiroase-a flori mãrunte De pe vale. cînd cãzu jos.). Acum ce sã facã? Sta în loc ºi fluiera a pagubã…” (Ispir. „…tragi tot a calic.G. vã miroasã gura a ceapã. oleo hircum…” (L. a cuiºoare. Legende. oleo croccum. „pute a-”. ms): „Eu iubesc o copiliþã Sã-i miroase gur-a þîþã ªi buzele-a lãmîiþã…” 5. trãgînd a pustietate. 36: „Dragu mi-i badiu din joc. 106: „Eu gîndeam cã-mi cîntã mie.). ºi. Dîmboviþa. a sãrac. astfel cã se poate aplica dupã împregiurãri la simþul cutare sau cutare: „trage a-”. 34. În basmul despre Gheorghe cel viteazu: „…luînd buzduganul. Istratescu.

– Miros. Într-o construcþiune interogativã. Limba românã.A Proverb ciobãnesc din Ardeal (Orlat. E ºi mai învederatã i d e a l i z a r e a în: „calul meu seamãnã a zmeu”. Rãºinar): „Sãracã pãlãrie. posedînd o declinaþiune nearticulatã alãturi cu o declinaþiune articulatã. a oameni „d’hommes” ºi „à hommes” (articulat: oamenilor). care ne întimpinã foarte des în scrierile mitropolitului Dosofteiu. În scurt. mai ales în texturi vechi dupã dialectul daco-român. prin prepunerea lui a la singular ºi la plural denaintea genitivului ºi mai cu deosebire denaintea dativului: a om „d’homme” ºi „à homme” (articulat: omului). Acest idealism se aratã pe deplin cînd punem faþã-n faþã pe „seamãnã a–” lîngã „seamãnã cu–”. literalmente „ad quid”. decît o senzaþiune de-a dreptul ºi lãmuritã. ps. mai materiale decît vãzul. În Psaltirea versificatã. 21: „Dumnãdzãul mieu. – Caut. Aºa în Psaltirea slavo-românã. dar ºi dativului determinat: a omlui. presimþire. ale). v. Doamne. singurele cari se potrivesc cu tendinþa cea idealistã a lui 13A. ps. prevestire. – Cînt. El se potriveºte însã foarte mult. auzul ºi mirosul. care dupã dialectul macedo-român se prepune nu numai genitivului. Tu tragi tot a sãrãcie. Doamne. – Trag… 6. din 1680. i d e a l i z î n d u . a oaminlor (v. – Seamãn. ai.s e iuþeala calului. préposition servant à marquer le génitif et surtout le datif dans la déclinaison indéterminée. Nu se poate zice: „calul meu seamãnã cu ºoimul”. 8A). Dar cãciula cea buhoasã Aduce de dulce-n casã…” În exemplele de mai sus nu figureazã simþul pipãitului ºi simþul gustului. aceastã conjuncþiune se repetã de vro ºease ori. îþ laº mila de-š tãšatâ. un fel de adulmecare proprie ori figuratã. este însã foarte permis ºi foarte româneºte: „calul meu seamãnã a ºoim”. a urmat de „ce” se pune înainte de verb: a ce seamãnã acest lucru? a ce miroasã? a ce sunã?… De aci s-a nãscut conjuncþiunea de întrebare „ a c è ”. cea dentîi procede. A cè. Este. ªi direapta þ-aš închisu-þ cea-nduratâ?…” v. Acest a (= ad) n-are a face etimologiceºte cu articlul a (al. ša-mš a-minte. din 1673. a-ce mã pãrãsâº?…”. „quem ad finem”. ne-aš urnit aºša departe De nu-ntorcš precum ne-aš fost cu bunãtate? A-ce. cãci între cal ºi ºoim nu existã nici o asemãnare m a t e r i a l ã . 76: „A-ce. luîndu-se drept termen de comparaþiune o fiinþã cu totul fantasticã. unde în Vulgata: „ q u a r e me dereliquisti?” În psalmii 41–42. – Cale. cu rolul 112 14A . adecã a-ce. prin funcþiune ca ºi prin origine. funcþiunea lui 13A este de a exprime mai mult prevedere. totdauna cu sensul de „pentru ce”.

cãte coºure înplutŠ?…” În Biblia de la 1688 este: „la cele 5 000” ºi „la cei 4 000”. cum: vitele a patru sate. l’anc.). pe atîta de ades ne întimpinã în vechile texturi a la dativul nedeterminat. de ex. ce sã dzice între cãsari. M. Hãrãzit-au locuri ºi domnii cei vechi a boieri (= à nobles). spusa a cîþiva bãtrîni. între suflet a om ºi suflet a scroafã nu éste darã nice o deosebire”. Ms. Entre ame a homme et ame a truie N’a doncques point de difference…” (Godefroy. 1574 din British Museum (Col. cum sã fie vreo vrajbâ ca acéša de moarte…” Moxa. chiar dupã vechile texturi. 1620. domn a multe turme de oi. carã nu aºa aproape de oraºe cãt sã n-aibã tîrgurile deosebit hotarele sale nesupuse zeciuelilor a boieri (=de nobles) ºi a cãlugãri (= de moines)…” Chiar însã în ultimele douã cazuri. apoi de douã ori la genitiv: „…pentru hotarele tîrgurilor domneºti. 3) Aceste versuri s-ar putea traduce în româneasca din secolul XVII cam aºa: „sã amu nu éste altã višaþã. noi nu sîntem pe deplin siguri dacã n-ar fi cumva ºi aci neºte dativi. deºi tocmai aceasta în limba actualã e aproape fãrã exemplu. 243): „cãndŠ cinci pãini sfãrãmii a cinci mie. cãte coºure umplutŠ de fãrãme de luatŠ?… darã cãndŠ ºapte a patru mie. a pentru d e nu e des. p. aºa cãt n-au rãmas loc deosebit pentru hrana ºi agonisita pe dînsul tîrgurilor. 21: „vor vesti direptatea luš a popor ce sã va naºte…”. f. a slujitori (= à soldats). de la o vreme se deprinsese domnii cei mai de curãnd a da: ºi a boieri (= à nobles) ºi altora. domn a toatã þara româneascã” (L.AA datival ºi chiar genitival pe care-l are sau avusese latinul a d în limbile romanice din Occidinte. adecã: a boieri ºi a cãlugãri = l a boieri ºi l a cãlugãri. l.. Oricum. Tr. p. ps. Pe cît de rar este genitivalul a. În graiul actual: „relaþiunea atributivã a unui substantiv cu alt substantiv se exprimã cu prepoziþiunea a singurã foarte rar. 1646. pentru slujba ºi credinþa spre stãpãni. Pravila Moldov. 94. dar totuºi e destul de micã. în vechea francezã: „Car certes s’il n’est autre vie. I. Dict. În graiul vechi. în româna ca ºi-n limbile surori. ºi anume cînd substantivul atribut este preces de o vorbã ce exprimã numãr sau cantitate. unde în Vulgata: „ p o p u l o qui nascetur…” 113 . a figureazã dentîi de trei ori la dativ nedeterminat. p. 397: „cine va vrea sã se adeveréze a mare credinþâ ce avea: besérecâ prea frumoasã zidi lu sveti Gheorghie. d. 1680. averea a cinci familii. franç. Dosofteiu. ºi alte multe fãcša cu caldâ inimâ cãtrâ Dumnezeu bunâtãþi…” În urmãtorul pasagiu din cronica lui Nicolae Costin. sfera lui a la genitiv nedeterminat nu e tocmai atît de restrînsã ca astãzi. 1882. 82: „de sã va afla în mijloculŠ a bãrbatŠ ºi a fãmée..

I. ar putea sã recheme la viaþã pe dativul nearticulat cu a. 1646. in -4 al Biser. 332: „sã ruga de dzicša sã tremiþâ pre LazarŠ în casa pârinþilorŠ sãi sã mãrturisascâ a cinci fraþi ce are. dzi a îngerŠ blãndŠ sã ša cu pace sufletulŠ mieu…” Viaþa Sf. II. unde dativul nedeterminat cu a este fãrã doarã ºi poate mai nemerit de cum ar fi: „unui mare Dumnezeu se închinã”. sã va certa mai rãu de cãndŠ are fi fost fatâ mare de vrãstâ…” Moxa.. pušul aspideei nepoþilorŠ nâprãceei. Movilã. mai cu seamã cea poeticã. bunãoarã la Varlam. nice putu izbâvi. 175): „îmblã diºugubinarii în toatã vremea de facu nãpãºti a fãmei ºi a fete de oameni buni ºi a sãrace…” Noul Testament. miscelan. 347: „omŠ a om nu putu folosi. ps. f. nice légša.A Coresi... ce luš Dumnezãu…” Ibid. II. 80: „sã nu fie þie Dumnezeu nou.. uneori într-un mod foarte elegant. I. 1643. Genitivul însã 114 . 64: „nice frate a frate va folosi. sau va dãrãma a niscare dobitoace ºi va cãdša asupra vreunui dobitocŠ ºi-l va omorâ…” Ibid. R. 1628 (A. f. a mulþi fãcša cazne réle…” Ibid. 1643. prin a cãrui prepunere capãtã funcþiunea de dativ numele nearticulat ce-i urmeazã. Mat. sã nu vie ºi ei într-acel locŠ…” Ibid. nice bogatŠ a sâracŠ…” Ibid. 97: „vine sã judece pãmântului. 53: „întrarâ în oraºulŠ svãntŠ ºi sâ arãtarâ a mulþi…” În vechile texturi din toate provinciile daco-române sînt sute de exemple de o asemenea întrebuinþare a lui a. 1: „cade-sã a tot plugaršul sã-º are ºi sã-º lucrédze pãmãntulŠ…” Ibid. f. šarâ pãrintele nu-i déde nice a grãi. 75: „putemŠ cunoaºte cã a mare Dumnedzãu sã închinâ acesta…”. p. 1620. ms. nice prorocii nu puturâ vendeca ranele rodului omenescŠ…” Ibid. încâ sã nu fie de 12 ai. Nicolae din Braºov). 93: „la mai mare cinste sã se spodobascâ de la însuºŠ înpãratul ºi a mai mare deregãtorie cu mari daruri ºi avuþie sã fie dãruit. p.. sã judece a toatâ lumea în dereptate ºi oamenilorŠ în derepþie…„ Ibid.. XVII (Cod. I. 357: „acesta (AugustŠ) dentãšu cãndŠ ºedša. 1577. 1648. 14: „îndurate Doamne. 4: „cãce aš pusŠ acestŠ lucru în inima ta. sã va certa cu bani dupâ destoniciša acelui obraz…” ªi mai jos: „Oricine va face silâ a feoarâ micºoarã.. ce-l foarte înfruntâ…” Ibid. f. p. ps. Dimitrie. Literatura românã modernã. 109: „cela ce va face silâ a mušare vãduo. n-aš minþitŠ a oameni. I. Apostol V. ºi ºoþŠ înpârãtescŠ sã se chéme. 379: „elu (Leu) se fãgâdui. 10: „cãndŠ va tãša unŠ omŠ niscare lemnŠ în pãdure. Sf. p. nice pârinte a fecšor. ºi chemâ pre GhermanŠ patriarhul de vru sã-l înpreunéze a rãu sfatul lorŠ. XXVII. 393: „crãma ºi sfatulŠ dedése a neºte ticâiþi ºi nebuni de-l þinea…” Varlam. decãtŠ a šuþi munci sã fie dat ºi spre amarâ moarte…” Miron Vv.. I... sec. care pare a fi dispãrut din grai. nece sã te închini a Dumnezeu striinŠ…” Pravila Moldov. 1.

1. 152): „duserã sfãnta Veneri în cetate ºi deºchiserã portaa ºi o duserã cãtrã zmeu sãmta Veneri…” Docum. goraa. . I. ºi mai ales în acte rustice. 15A préfixe d’un emploi très fréquent et de provenance très-variée. afarã de cele cîteva cazuri aºa-zicînd stereotipe. iar pe lungul a (°) în specie prin aa. din e c c e . 452 pagine!) v. au reprezintat lungimea vocalei în genere prin reduplicarea literei respective. pe larg în Cuv. p. ci 115 1AA. 206). Legenda St-ei Vineri. d. d. silaa º. sau la unguri: haasfa. R. 1622 (ap. De aci urmeazã cã de cîte ori în scrisoarea românã cirilicã ne întimpinã un a a . 1877.. R. III. I. I. ºi cu baaltã ce šaste pe aa paarte ºi cu tot vinitul acei pãrþ. adicã cele scrise de oameni necãrturari.AA nearticulat cu a e cam de prisos. bãtr. 264): „… am vãndutu dumisaale lui Lupaaºco Murguleþ – din saatu din Žumãtaate de saatu din paarte de sus. munten. el înfãþiºeazã anume pe °. 1A. I. 243): „ sã fie taare ºi putérnic cu cartea domniei méle a opri ºi a þinea o parte de moºie – zãlojitâ de fraate-sãu Ursul ºi apoi au rãscumpãrat-o Neculašu ºi cu fraate-sãu…” Nicolae Arbure. Sub raportul prepoziþionalului a. el se construieºte mai bine cu prepoziþiunea d e . v. – Ab.a. bãtr. fie cu cele cirilice: stkaar. deoarãce. naarffa etc. – 1Ad. bãtr. II. Apend. 1580 (Cuv. °. pe cari îi stãpînea nu o ortografie tipicã.. Mai toate sistemele grafice. straah. apoi capetile voastre vor ºti…” Inventariul Galatei. fiecare într-un mod neatîrnat. 46): „bine sã ºtiþi. din 1609 (Cuv. voyelle longue. (v. ° î n v e c h i l e t e x t u r i . bãtr. tot aºa la vecinii noºtri serbi. – Ade… }. 1662 (A. Storia della preposizione a e de’ suoi composti nella lingua italiana. din a b . laan. 1588 (Cuv. din a paatra paarte a paatra paarte de saatu. 127): „sã n-aibã treaabã a merge sã-i judece sau sã-i praade…” Într-o scrisoare de la o jupîneasã Stana... I. în aridic este o vocalã excrescinte etc. aara etc. fie cu litere latine. Cron. – lAc. servant comme moyen de compensation phonétique et ayant une portée symbolique. 1698 (A. d. paastores. Astfel a fost la vechii romani în cele mai antice inscripþiuni: faato. d. 1602 (Cuv. naatam. în acest. 34–7). în ainte. – De. bãtr. Originea ºi natura lui aa sau ° în limba românã trebui urmãritã îndeosebi în vechile texturi pe de o parte ºi-n graiul viu pe de alta. Melchisedec. Ad. a vine din a d . (v. Firenze. III. care paarte šaste alšasã dintr-alte…” Acest aa = ° ne întimpinã numai în manuscripte. În prepoziþiunea propriu-zisã. d. Huº. Bianco Bianchi. numai doarã italienii pot rivaliza în bogãþie cu românii. cã de se va strica fãntanaa. I. 173): „mã închin cu capul la pãmãntu la dumnitaa ºi la jupãneasaa dumnitale – eu astãzi sãntu în polaa dumnitale…” ªtefan-vodã Tomºa.. „cice bucatele ºi vinul ºi de alte vaase…” Dabija-vodã.

116 . Cristeºti). London. fraate. polaa. poporul. c. fiindcã nu se poate supune la o normã. în engleza. 36. atunci cînd slãbeºte sau se perde în cuvintele unde e organicã. vaas = lat. ºarbeei. care ºi-n texturi tipãrite se scria foarte des prin ee = ‘. vin-aice! Aadã apã!…” (I. de ex. de ex. féþeei etc. polã + a. Deasa trecere în vocalã confuzã ã sau â micºurînd din ce în ce sfera lui a în fonetica românã (v. taare = lat. Întîlnirea lui în unele cuvinte cu lungul a latin.AA deprinderea lor proprie de a rosti sonurile. c. În latina rusticã. fraate = lat. În scurt. tinde a se întroduce în altele. aci este ° sau aa prin compensaþiune foneticã directã. p. Mãgureni). de ex. trebuia î n t ã r i r e a acestei vocale ameninþate. Botoºani. aceeaºi lege. jupãneasã + a. – Aapã. viul grai al poporului mai posedã un aa sau ° de o naturã simbolicã. pe care Le Marchant Douse (Grimm’s law. dumnitaa ºi altele. unde lungirea era înlesnitã prin accent. 1876. Iordãchescu. 1A). fr°ter. În limbile primitive reduplicarea silabei a fost ºi este unul din mijloacele obicinuite de a forma imperativul ºi vocativul. privit ca o particularitate individualã a vorbitorului. Românul însã mai întrebuinþeazã pe aa la un altfel de simbolism. graiul poporan l-a adaos în fraate sau dumnitaale.. Ca mijloc simbolic. – Aºaa. Lungirea vocalei pentru a exprime durata acþiunii este iarãºi un proces comun tuturor popoarelor. l-a acãþat dodatã la et-cetera. despre care s-a vorbit mai sus. pronunþînd and-ceterer. v. ºi nu prea în texturi transcrise cu o îngrijire oarecare. încetînd de a pronunþa pe r în father. Este aceeaºi lege prin care Curtius explicã fenomenul cã aspiraþiunea în greaca ºi-n latina. Este ceva propriu naturei umane în genere. se rostea fãrã cea mai micã îndoialã ca o vocalã lungã. În tipãriture nu-l mai gãsim. ºi anume ori pe unde ea poate sã reziste. – H. mai cu seamã la munte ºi peste Carpaþi. Aamu. dispãrînd a în mînã sau pãgîn. al nostru taai = „tai mereu” nu diferã de mexicanul aahuiltia „umblu mereu” de la ahuiltia „umblu”. Afarã de cazul prin compensaþiune încruciºatã. ° î n g r a i u l v i u . jupãneasaa. Netonicul aa în numi feminine articulate: portaa. pe care nu poate sã-l aibã decît numai un popor înzestrat cu mult spirit. lungeºte vocala.: taai lemne toatã ziua!… el mã ceartã ºi eu taac!…” (C. Un asemenea ° sau aa se aude pînã astãzi în gura þãranului. cãci lungimea-i rezultã din contracþiunea a douã vocale: portã + a. perderea lui h în ircus pentru hircus fãcuse a se furiºa h în hinsidiae pentru insidiae. În acelaºi mod la români. „Cînd cineva e mînios sau nãcãjit. Tonicul aa în paarte. în Coresi bunãoarã la tot pasul: caseei. t°lis etc. pare a fi o simplã coincidenþã. ci se datoreºte unui principiu de reacþiune. 599) a studiat-o în limba englezã ºi a numit-o foarte potrivit „compensaþiune încruciºatã” (Cross Compensation). „Vocalele se prelungesc atunci cînd þãranul vrea sã arate o acþiune continuã. saatu.: Faa. 2. Dermonescu. dar nu se observã. Prahova. v°s. ºi din aceeaºi cauzã era lung ºi e în cazul oblic. nu este organic. Acest ° sau aa este curat românesc.

Întrucît nu trece peste o silabã. Trailã. I. qua ensem nostri significarunt. Exclamînd a! a! noi ne bucurãm de pãþeala cuiva. Grindu). noi zicem a! a! cînd vedem pe aproapele nostru ajuns la a! La þarã interjecþiunea a! a! cu sensul fundamental de a i p ã þ i t . uimite prin o întîmplare neaºteptatã pentru dînsa ºi de demult prevãzutã de cãtrã noi. forte quod evaginatus terrorem incutiat”. ci am vãndut ocina aasta care šaste scrisã maš sus dereptu ughi 18. c. Timiºoara). 605) explicã prin: „vox interjectionis. Banat. ci din partea unei a doua persoane. adecã: „ºi o am prinsu ºi datoria…” În acelaºi document. a! a! devine o altã interjecþiune.. Dacã acela cãruia i s-a zis un asemenea a! a! se supãrã. Cu alte cuvinte. bãtr. atunci el se mirã în modul acesta: aaa! haida sã-l vãz ºi eu…” (Ialomiþa. c. însã nu subiectivã. Într-un act din 1596. Lungirea monosilabicã poate sã meargã chiar pînã la aaa! fãrã a se schimba totuºi caracterul interjecþiunii. Pietroºiþa). c. În acest pasagiu aa în aam provine prin contracþiune asimilativã din „o am”. ceea ce Du Cange (ed. Seaca-de-Pãdure). „Se aude a! a! cînd zicem cuiva cã i s-a întîmplat aºa cum îi prevestisem. et dist à son compere: N’aprochiez de moy. Vasilescu. „A! a! degeaba fusãºi acolo!” (Dolj. c.o este una din cele mai obicinuite.: „Vine cineva ºi spune unuia cã în cutare sat s-a nãscut un copil cu patru capete. de ex. Se pronunþã disilabic: aa-iii. d. 2A! – Aaoleo! – Aha! – Ã! – Ãã! – Ei! – Na!… AAIII! interj. III. 72). prin care cel ce o întrebuinþeazã nu-ºi aratã nici o surprindere a sa proprie ca în °! dar surprindere tot este. aa! adecã °! este aceeaºi interjecþiune cu a! numai ceva mai intensivã. O admirabilã ironie printr-o singurã vocalã! v.AAM „Vocala a se lungeºte mai ales cînd se exprimã o mirare sarcasticã. ºi aam prinsu ºi datoria cša véche tot într-acei bani…” (Cuv. archaisme pour: o am. car se vous aprochiez. v. se citeºte: 117 2AA! . je vous donrai de ceste H a a ”. ceva mai sus. 2A! – 2Aa! – I! – Ii! AAM. Carpent. Aa! – Aaii! – Aaoleo! A! A! interj. O explicaþiune mai potrivitã se cuprinde în românul: a! a! v. „Auzi pe sãtean. de pildã: a! a! bine þi-a fãcut… sau: a! a! nu þi-am spus eu sã te fereºti?…” (Dîmboviþa. Cînd e disilabic. Glodeni): „n-am avutu cu ce plãti. sau: taare bine! adecã nu prea bine…” (G. cînd vrea sã-ºi exprime regretul: aaiii! rãmasãi pe urma tutulor!…” (S. Dolj.: maare lucru! adecã nu prea mare. Seaca-de-Pãdure). el ameninþã atunci repetînd interjecþiunea: „þi-oi da eu a! a!” sau: „vei vedea tu a! a!” Într-un document francez din 1373: „Adonc icellui Fatroulle va sacher s’espée. de ex. scris în Prahova (c.

poporul uneºte adesea în rostire într-un singur lung °. AB. sau: °juns la tîrg = a ajuns la tîrg. lAa. tot atît de vioi pe cît de magistrali erau romanii. ºi anume: „cã au datu…” În ambele cazuri. v. Aoleo! – Ãoleo! – Alei! – Alelei! – Valeu!… AAPÃ. AB (fem. Este o interesantã nuanþã a interjecþiunii de pãrere de rãu „aoleo”. unde aa în c a a u vine iarãºi prin contracþiune asimilativã din ãa.AAM „caau datu pãrinþii lor bani”. Sprachwiss. – V. Ceacîru). evoe. tot aºa precum în loc de: o oca de lapte. iar nu douã silabe. Reisig. Pe lîngã mulþimea interjecþiunilor deosebite. archaisme pour: a p ã . üb. Aron. arunc ºi ameþesc. Apã. abe). – v. Cihac (I. cu un o lungit” (P. exclamã femeile. sînt în aceastã privinþã albanezii. Covurlui. Folteºti). Zat. apoi fiecare din ele se mai diferenþiazã în cîte douã. „Aaoleo. n. într-un mod analog. puteau sã-ºi exprime fiecare miºcare de simþimînt printr-o altã interjecþiune. Ca prefix. Fenomenul e cu atît mai instructiv. în care prin lungirea lui a a crescut expresiunea surprinderii (v. §161. Se pronunþã trisilabic: aa-o-leo. Pînã astãzi.: „°dus lemne = a adus lemne. Braila. plur. adecã aa monosilabic. Vechii romani erau de tot sãraci în interjecþiuni ºi-ºi cîrpeau acest neajuns împrumutînd de la greci pe: euge. pr. 1) îl crede conservat numai în: ascund. 118 .. Bunãoarã: aaoleo! bine zici.. v. pe auxiliarul a cu iniþialul a al verbului ce urmeazã. 2A. Alb. papae etc. AARON. abat. Grecii. 105 sqq. c. – Am. c. Stud.. cu cît e strãin limbei latine. adj. AAOLEO! interj. Gramm. despre nenea Ion este vorba?” (D. io. – Appã. Nu mai puþin avuþi decît grecii ºi romanii. O vom constata adesea în cursul acestei opere. din contra. v. Antofe. – Oab. 2Aa). Ca prepoziþiune. Ainte. de ex. v. v. aa reprezintã pe °. Forma istriano-românã pentru alb. cînd îºi aduc ceva aminte. Mihãescu. préfixe. iu. Hahn. Vorles. dintre cari însã – dupã cum vom vedea mai jos – abia cazul dentîi e pe deplin sigur. iar cel de al doilea pe jumãtate. abã. Alb. latinul a b n-a trecut de loc în limba românã ºi a lãsat prea puþine urme chiar în totalitatea dialectelor romanice. scãzînd în acelaºi timp noþiunea mîhnirii. trei ºi mai multe forme pentru a exprime cîte o finã adumbrire a emoþiunii fundamentale. Aci e locul de a indica în genere extrema bogãþie a sferei interjecþionale în graiul poporului român. abš. zice: -ca de lapte.

la ruteni haba (Miklos. Socoteala M-rii Cãluiul. Poporul o întrebuinþeazã foarte des în Oltenia ºi-n Vlaºca. Stat. Ca ºi derivatele sale: a b a g e r i e . plur. Nu puteai a mai alege pe cei mari dintre cei mici. étoffe grossière. ºi-n parte de sens. Venezia. Arh.ABA A-BA! interj. „A-ba. la ruºi a$a ºi (a$a. l. hàbã.). cu tîrlici ºi iminei roºii în picioare. Tr. ºi cu un cauc ascuþit îndesat pe cap…” Beldiman. fem. „Pãnurã sau þeseturã din fire de lînã gros toarse.. drap trés commun et sorte de manteau rustique. 5). în stare proastã. p.. În Transilvania se aude între puþini numai habà = pãnurã albã” (L. 2A!) ºi din negativul ba. O diferenþiare de formã. I. Constantinescu. de aci: „S-au dat pe o bucatã de aba neagrã de s-au fãcut dulamã luš Climent cãlugãr…” 119 . Toþi din marginile lumei. v. f. sensul de „sãrãcie” (Linde). bure. abale). cu caravani (nãdragi) de pînzã albã de casã. ºi ziceau cã anume din Sofia. 1738–39 (Condicã de socoteli. 421): „Aba. Türk. Craiova). În Del Chiaro (Ist. mai jos: „S-au dat pe 2 bucâþi aba neagrã lui Onofrie cãlugãru…”. 724): „S-au dat pe o pãreche cizme i pe o bucatã de aba neagrã i nãdragi moºului Rafail…”. în abale îmbrãcaþi…” Generalmente abaua este albã. scriitori ºi gramatici. astfel cã se vede pus între „parole valache le quali hanno corrispondenza colla lingua latina ed italiana”. Ciocoii. Pannus rusticanus. îmbrãcat cu anteriu de dimie verde. 1718. Filimon. abaua sau abaoa.. M. 1884. Cuvîntul e cunoscut românilor de vro trei secoli. care are aproape aceeaºi însemnare. p. de unde apoi. la unguri aba. subst. dar încã ca ceva foarte vechi în limbã. Tragodia. mã! cînd ai venit?… A-ba. Compusã din a! (v. de proveninþã arabã. prin intermediul de „zdrenþe”. 215: „Mai erau încã ºi alþii.. neicã! de ce mai vorbeºti ºi d-ta? mai totdauna în propoziþiuni interogative ºi-n asociare cu un vocativ” (G. ms. cu libadea de aba albã împodobitã cu gãitanu negru. pot fi aspirate: habà. v. a b a g i u . În secolul XVII însã. p. poate sã fie însã ºi de alte culori mai ales neagrã ºi roºie. Veniþi goli. della Valachia. s-a întîmplat ºi la români: alãturi cu abà s-a nãscut àbã. Turcul ’abã. românii ºtiau foarte bine cã abà ne vine de peste Dunãre. circa 1670 (Col. Dicþionarul bãnãþean. Abo! – A-ma! ABÀ (artic. 269: „Înlãuntru era aºternut fîn peste care era pusã o scoarþã (covor) roºie cu vãrgi. s-a rãspîndit de prin secolul XVI în întreaga Europã orientalã: la neogreci ¢mp©j. Poloneºte acest cuvînt s-a diferenþiat în haba „postav prost” ºi chaba „hainã proastã”. pe care ºedea un boierinaº de provincie.. tot aºa la serbi ºi la bulgari. Elem. Ambele forme. 237) el figureazã nu numai ca românesc. S o p h i e n s i s ”. aceastã exclamaþiune exprimã mirare amestecatã cu o îndoialã oarecare. despre care vezi mai jos. vorba abà se aude mai numai la românii din România liberã. abà ºi àbã. în Moldova adunaþi. precum ºi d i m i e .

v. Foarte rar întrebuinþat. panula. Vorba româneascã cea strãbunã. – Pãnurã. scoarþe alese. Dudeºti). 678): „La 2 abale négre dã s-au fãcut haine lui Nictarie…” În tarifa vamalã moldoveneascã din 1761 (Cogãln.) = lat. ne-a venit însuºi numele lucrului. ABAGERIE. Aºa de exemplu în Ialomiþa: „Deosebitele þeseturi femeieºti se numesc pe aici: pînzã de bumbac. cînd 120 în Muntenia. pînzã de in.ABA Socoteala M-rii Hurezu. – Abãioarã. de cînepã. foiþe. – Uricesc. Abagerie. de unde. Format din a b a g i u prin sufixul -ar = -arius. ºi cît p-aci era sã fundeze o .” (M. o datã înrãdãcinat într-o limbã. În interval de trei veacuri. numai doarã în Moldova. 2Abagiu. abager. în a doua jumãtate a secolului XVII. Mai era un fel de aba numitã u r i c e a s c ã . scoarþe vãrgate. – Abai. – Abaluþã. tailleur. mai ales peste Carpaþi.. de bumbac. housse. Abai. Dintr-o abagerie s-a rãdicat un arnãut care. Astfel a b a u a a gonit pe p ã n u r ã . ABAGÈR. – Abagerie. macat. despre care în Socoteala M-rii Cãluiul (loco cit. Dobrescu. c. subst.. fem. Abager. subst. v. – Dimie. prin desul contact cu serbii ºi bulgarii. 1740 (Cod. din abà s-a nãscut la români o familie întreagã de derivate. – v.. De cîtva timp cuvîntul abà se aflã ºi el în luptã cu un alt termen turcesc: d i m i e . Teodorescu. Bud. abaua este ºi a fost din vechime la noi o industrie localã a þãrancelor române pe care numai în micã parte o sporea importul din Turcia. ba chiar peste o parte din Polonia sudicã. iar pe ea o goneºte d i m i a . de 7 bucãþš 1 leŠ vechšu…”. este p ã n u r ã (Lex. de unde apoi. fem. – v. ABAE (plur. – 2Abagiu. abale…” (C.. de 14 bucãþš un leu vechšu. abãi). iar în altele poporul întrebuinþeazã astãzi cu acelaºi înþeles ambele vorbe. commerçant ou fabricant d’abas. Ciochina). ºtergare. II. – lAbagiu. c. nu dispare cu desãvîrºire. velinþã. deºi vechile texturi nu le confundã niciodatã. foiþe. adecã abagiar. de in. care a ºi reuºit deja a-l goni din unele districte. ms. scoarþe. mai ales în Oltenia. cu acomodaþiunea vocalicã. abager e cunoscut mai mult prin derivatul sãu a b a g e r i e . subst. boutique ou atelier d’abas. adecã abaua roºie de douã ori mai scumpã decît cea albã.): „S-au cumpãrat 6 bucãþi de aba uriascã de s-au fãcut dulãmi la dãrvari ºi la alþi þigani…” Ca toate þeseturele sãteneºti. nici un element însã. masc. – 1Abã. ªi tot în Ialomiþa: „Felurite þeseturi þãrãneºti sînt abale din lînã sau d i m i e . f. laud. aba roºie. pãstratã pînã astãzi pe alocuri. chilim. de cînepã.. domnise cînd în Moldova.R. A. iorgan. 323): „Aba albã. schabraque. covor de lînã etc. ABACIU.

Moartã batã de rachiu…” (Marian. Abager. pe cînd e peste putinþã a presupune filiaþiunea contrarie prin urcarea lui gi la ci. o lucreazã ºi o face gata de vîndut.. Abà. Nic. Dimia de lînã se face de femeile sãtenilor ºi se vinde la abagii cu 2 pînã la 2 1/2 lei cotul.). au fost la dugheanã la abãgerie. iar dacã lucreazã pre bani materia ce i se aduce. Abagiul face haine simple sau cu cheltuieli. totuºi cuvîntul abagiu a rãmas. ci cu -ciu. 121 . Muste. tailleur. v. (habagìu. dar nu viceversa. deºi în loc de a b à poporul a început a zice numai d i m i e . de unde apoi -giu printr-o scãdere foneticã foarte normalã (cfr. ºube…” Astfel în Mehedinþi. Bucov. Dacã abagiul are capital de cumpãrã dimie. ºi de copil mic viind aice în þarã în zilele lui Vasilie-vodã. III. harag din harac. commerçant. Format din a b a prin sufixul turc -Ž i.. E de observat cã în abaciu. atunci este meseriaº ºi neguþitor. masc. fabricant d’abas. – Abager. ci este deminutivul unguresc abacse (abae) „abaluþã”. pintre alte haine pe cari o vãduvã de domn le da fiicei sale: „1 habaciu de ºahmara cu spinãri de sobol. p. II. atunci este simplu meseriaº croitoriu. nãdragi. 696–8): „Abagiul este un meseriaº care croieºte dimie de lînã ºi de bumbac. v. 339). p. epingele.. 224) Într-o foaie de zestre din Moldova de la 1669. f. cu atît mai vîrtos cînd media învecinatã b ar fi concurs a mãnþine pe media g. vitreg din vitrec. Straiele ce fac abagiii sînt tuzluci. Chron. mintene scurte pînã la brîu.ABAGIU dinastie. 1 habaciu de aclazu neblãnitu…” (Tiktin. despre neºte locuri în Bucureºti: „den gardul lui Drãgan šuz(baºa) pãnã în casa lu Petco abagiul…” Pe abagiii din Oltenia îi descrie Ion Ionescu (Mehedinþi. sorte de manteau de femme. subst. Cuvîntul nu vine d-a dreptul din a b à ºi n-are a face cu omonimul a b a g i u . adecã cu cusãturi de gãitane ºi bucmea de mãtasã ºi de lînã.). apoi Vasilie-vodã l-au luat în casã…” Format prin sufixul -ie = lat. „Frunzã verde clocotici! N-aþi vãzut mîndra pe-aici? – B-am vãzut-o ici-colea Moartã batã de cafea. în Tocil. Dimia este albã. habacìu). masc. Arh. foarte puþin se întrebuinþeazã boitã negru sau roºu. 9: „Duca-vodã era de moºie de la Rumele din Þara Greceascã. subst. Rev. La serbi ºi bulgari: abaŽiša. Inventariul M-rii Cotroceni. Îmbrãcatã-n habagiu. Stat. alaŽa etc.. alagea din turc. aprig din apric. astfel cã – în scurt – un abaciu poate deveni abagiu. 11. 2ABAGÌU 1ABAGÌU. De aci rezultã cã forma cea mai veche a cuvîntului nu este cu -giu. o coasã ºi face haine cu cari se îmbracã oamenii din sate. -ia din a b a g e r . 1681 (ms.

– Cîne. subst. couverture. Tot aºa la Polysu revãzut de Bariþ. care-l traduce prin: „horreum. cioltar. Serbeºte abaša e feminin. Iutza. – lAbagiu. v. ºi mai jos: „on abai sirma i cadife…” Cuvîntul derivã numai indirect din turcul ’ab°. nom d’un arbrisseau: troëne. Kronstadt.. mai finã. Dupã sens ºi dupã formã. în privinþa cãrora Bãrcianu a putut sã greºeascã. schabraque. I. 1850): „abaldã. apoi cu timpul orice învãlitoare.): „1 abai cadife roº cu sirma cosit. Pontbriant îl derivã dintr-un grec ¥baltoj. Aba. precum dovedeºte deminutivul a b ã i o a r ã . despre cari vezi mai jos. Ar trebui mai întîi de toate sã se constate adevãrata formã ºi adevãrata semnificaþiune a cuvîntului. Türk. subst. Francezii n-au descoperit încã etimologia sinonimilor „troëne” ºi „frésillon”. Abà. Dim. – Abaluþã. v. Fie-ne permis ºi nouã de a nu ºti de unde vine enigmaticul abagiubã. Existã însã pînã astãzi la românii din Macedonia forma femininã abae (M. Cunoscutã numai peste Carpaþi. ABÀI. Ladã). Lemn cînesc. dentîi îmbrãcãminte de cal fãcutã din aba.n e g r u sau m ã l i n i þ ã . 2 abai zerbap cosit. fie cît de preþioasã ºi chiar auritã (v. dintr-un tip latin deminutiv: jubiola. masc. p. ºi anume prin serbul abaša care însemneazã arºea. Îl gãsim numai la Sava Bãrcianu (Vocab.. de la Habe „biens. abaša. Abae = serb. 122 îi corespunde Hab-lade. un copãcel ca ºi mãlinul. mai subþire. abalde). jujubier). 2 gugiman sobol... despre care mai jos. emporium mercium”. 4 arºaf cos. Miklos. 137).J u j u b a (Rhamnus zizyphus. vorba a trecut la masculin în textul de mai sus: „on abai” = „un abai”. rodind broboane acriºoare gustoase? Italienii îl numesc: giuggiola. p. Rom. 1 abai cadife roº. fortune” ºi Lade „caisse. – Cioltar. – Arºea. – Abãioarã. Fîntîna de unde luãm cuvîntul este Lexiconul Budan. 5). fem. v. în Acad. – Abãioarã. 1 abai cadefe ne(gru?)”. lieu de dépôt pour les marchandises. ABÀLDà (plur. Se gãseºte ºi la braºoveanul Isser (Wörterb. douã puncturi esenþiale. 1 boh€a. . housse. româneºte. ba ºi acolo prea puþin. Cuvîntul pare a fi întrebuinþat abia într-o micã parte din Transilvania.. în care aba-ša este forma articulatã: „l’aba”. cfr. Cruºova). dépôt” (v. subst. entrepôt. care a existat odatã ºi la noi. scris cu însãºi mîna lui Petru-vodã ªchiopul (Col. Sturdza. sînt ambii de asemenea de proveninþã turcã. dar calitatea superioarã. Într-un inventar din 1579. die Niederlage der Waaren”.ABAGIU ca ºi-n rudele sale a b a l u þ ã ºi a b ã i o a r ã . frésillon. ABAGIÙBÃ. déºi-i conservã numele. E interesant cã la noi ceilalþi doi sinonimi ai cuvîntului: a r º e a ºi c i o l t a r . nemþeºte „Mundholz. 1 arºaf cosit matasã. 1 birin galbin matasã. aceastã vorbã e de proveninþã germanã. care nu existã. Rainweide”.. e turcul ’abà trecut prin limba albanezã. Nu cumva sã fie abagiubã = a r b o r . adecã Ligustrum vulgare. care trãia la Rãºinar în regiunea Sibiiului ºi care-l identificã cu m ã l i n . fem. adecã tocmai ceva care se depãrteazã de a b à . 1. Elem. deminuþiunea indicã nu o micime materialã.

1 sãcrešaº de abanos ºi polieitu…” Aci e vorba de adevãratul abanos. 340): „2 sãpete mari. Deminutiv din a b à . – Abãioarã. blato. ¢mpanÒj. II.ABANO S adecã „garde-marchandise”. Þapãn ºi vîrtos…” (Pann. nu din latina. iar prin turci în Europa orientalã. Originar din India.. 1 sãcrešu všarde. La serbi – zice Kara€i€ (Lex. v. Pe de altã parte. Cuvîntul este la noi atît de poporan. toute sorte de bois noir et dur. Te-ai trecut. ci se datoreazã turcilor. subst. ebenos. Cînd cineva nu se schimbã. ebenus. Trecerea finalului -bladã în -baldã este întocmai ca în rom. Cuvîntul e destul de întrebuinþat. afarã de al lui Polysu. fem. din acest abanos se fac apoi gîturile la ghitare ºi la scripce.. acest arbore. Ar fi important de a consulta în aceastã privinþã numeroasele subdialecte sãseºti din Transilvania. ¢mpanÒzi. nu se moaie.” (Stareþ G. cit. masc. vin din araba. 2 lãzi verzi mari. mantelet. Rev. – 2Abagiu. Din limba fenicianã a trecut la eleni însuºi numele lucrului: œbenoj. 159) În acest adverb. I) – a b o n o s se cheamã „lemnul care prin ºedere în apã se întãreºte ca o peatrã”. Vechiul francez benus. Împrumutînd apoi cuvîntul de la greci sub forma ebenüs. span. 98) zice cãtrã o fatã: „Cît sã te dregi la obraz. arabii în veacul de mijloc l-au rãspîndit d-a dreptul în Occidinte. I. format întocmai ca m a n t a l u þ ã din m a n t à ºi avînd acelaºi înþeles. baltã = slav. cînd ºeade o sutã ani în apã. Galaþi). abanos. Românul crede cã: „din stejar se face abanos. nu din vechea greacã se trage neogrecul œmpanoj. subst. Diospyros. din vechimea cea mai depãrtatã se fãcuse cunoscut în Europa prin comerciul fenicienilor. ebano. acest cuvînt însã înseamnã la noi. poporul îi zice: „ªade tot abanos. ABALÙÞÃ. foarte negru ºi tare. Anton Pann (op. 1ABANÒS. II. Abà. tot aºa la portugezi ºi italiani. ca ºi la vecinii noºtri de peste Dunãre. ba l-au uitat ºi dicþionarele. nu mai ai haz. al cãrui lemn înfãþiºeazã o frumoasã culoare neagrã ºi o mare tãrie totodatã. bulgarii ºi serbii au cãpãtat pe abanos. orice lemn negru ºi tare care se poate dobîndi printr-o procedurã artificialã. deºi nu se prea gãseºte în texturi. încît a ajuns a se întrebuinþa ºi ca adverb. cuie la aceleaºi instrumente ºi la flaute etc. Theodorescu. Gîndeai cã chipu-þi frumos O sã stea tot abanos…” 123 . nu numai noþiunea de lemn. Prov. nu slãbeºte. Într-o foaie de zestre moldoveneascã din 1669 (Tiktin. dar ºi acea de n e g r u au despãrut cu desãvîrºire. în Tocil. de unde lat. ébène. de la cari de asemenea românii.

abar de grijã sã n-aveþi de ameninþãrile lui = de loc sã n-aveþi grijã de ameninþãrile lui. Tr.. apoi no.2. temere»: abar n-am de tine = nu-mi pasã de tine. circa 1670 (Col. vb. deºi a cãlãtorit foarte mult. en persistant. inquiétude. adjectivul roblizo „þeapãn. dar prin prepoziþiunea a d . Lãtineºte robur. (Hâter). confundîndu-se în grai din cauza identitãþii materiale. care înseamnã «ºtire». 1. care se explicã la români printr-o asociaþiune de idei curat romanicã. însemna pe de o parte s t e j a r . 2 ºi no. ºi de aci «pãs. 2. ABÀR. (Écarter). (Vient dans l’esprit). 93: „Eu leºin. Diverto. În acest mod. 3 pare a fi rezultatul compromisului între a d ºi 124 a b . 4. 4 vin din acelaºi battuo. 1883. Prov. Abat. iar pe de alta t ã r i e . ne dã: 1. Sub aceastã formã limba românã posedã patru verbi foarte diferiþi prin semnificaþiune ºi-n parte chiar prin origine. o veche vorbã indigenã. grijã mare. abàtere). în fine. (abãtùt. no. 1Abanos. adv. v. forma veche robus. souci. mor dupã tine. ca ºi spaniolii. adicã calitatea de a fi: „……abanos Þapãn ºi vîrtos…” De aci spanioleºte substantivul roble „stejar”. vorbã turceascã. pe cari ambele dupã aceea le-au altoit cuvîntului împrumutat de peste Dunãre. Festino. este o expresiune cu atît mai interesantã. 421). „abanos”. a sta abanos. Pann. 2ABANOS. Vocabularul româno-latin scris în Banat. românii catã darã sã fi avut. ªi tu habar n-ai de mine…” v. subst. abar n-am avut de ce-mi spuneþi voi = nici prin minte mi-a trecut de ce-mi spuneþi voi” (L. Abate. Incidit. ºi chiar anume stejar împetrit. durable. un termen latin. n. „Abar ºi habar. deºi în unele cazuri e anevoie a-i despãrþi pe unul de altul. cu cît numele arborelui în cestiune.M. Din aceste patru numere. Deverto. abanos”. p.ABANOS A ºedea abanos. abanos este la noi latin prin fond. cu cele douã înþelesuri de „robus” ºi „robustus”. Habar. locuþiunea fuerte como un roble „a se þinea abanos”. Abat. II. vîrtos. l. Trebui sã mai adãugãm pe: 3..3ABÀT . Abat. totuºi n-a dat nicãiri naºtere la o asemenea adverbizare. a se þinea abanos.).. – Haber. Înainte de a fi cãpãtat de la turci pe abanos. d’une manière forte. cel dentîi singur derivã cu certitudine din latinul rustic battuo prin prepoziþiunea a b . (S’arrêter en passant). oricît de turcesc prin formã. fãrã a aparþine cutãruia sau cutãruia pe deplin.

Dict. Grec de-acuma la domnie nu veþi mai avea nicicum. Acelaºi pasagiu la Coresi. mã leapãd. nu te abate de la adevãr. Legende. cari urmeazã a fi studiaþi îndeosebi. XVII (Ms. Tragodia. Ca activ ºi mai ales ca neutru: „…a abate un rîu din albia sa. Interesul e al vostru. mã întorc. in-4. La Silvestru. cã noi nu abatem” (L. 1651: „ î n t o a r c e -te despre rãu ºi fã bine”. ºi iarãºi visã acelaºi vis…” (Ispir. 33: „abate-te de la rãu ºi fã binele”. de nu se vor abate din obiceile ce sãnt tocmite ºi scrise…” Dosofteiu. dévier. abatu-mã de la bunãtate = a bono deflecto. 1577: „ f e r é º t e -te de rãu ºi fã bine”. 231). 125 .M. ps. Sturdzan. mã las. 118: „blãstãmaþi ceša ce sã abat de cãtrã poruncile tale”. v. I. mã plec. cei patru verbi se reduc darã la trei. 2).A B AT Sub raportul etimologic. ps. abatu-mã de la rãu = declino a malo.” Biblia ªerban-vodã. de aci în înþeles moral: a abate un om din calea binelui ºi a adevãrului. 1680. abatere cuvîntului” (Bobb). Tot aºa la Dosofteiu. „ p ã r ã s š a º t e -te de rãu. pe cînd alþii îl traduceau prin „plecare” (ªincai). la Silvestru. ºi iarãºi se culcã la tulpina lui.). Aceastã corespundinþã a lui abat în vechile texturi cu „declino” fãcuse ca însuºi termenul gramatical „declinatio” sã fie tradus româneºte de cãtrã unii prin: „abat cuvînt. unde în Vulgata: „maledicti qui d e c l i n a n t a mandatis tuis”. toate exprimînd sensul latinului declino. din sec. p.M. 2.. 1. unde în Vulgata: „ d e c l i n a a malo et fac bonum”. 1651: „blãstãmaþi-s carii sã d e p a r t â de porãncile tale”. în Acad. lAbat = écarter. Chron. Rom. sã n-o abateþi din drum…” Într-un basm din Transilvania: „a doua zi mergînd iarãºi cu vitele la pãscut. abãtu din drum ºi dete iarãºi pe la copaciul cu pricina. Ca reflexiv: „…nu ne vom abate niciodatã de la datoria noastrã. ºi dupã viaþa lui sã fie feciorii lui neschimbaþi. cu elipsa obiectului real: abateþi din drum. v-aþi abãtut din calea binelui…” (L. „…abatu-mã din cale = de via deflecto.).). I. se traduce în trei feluri: „ p l e a c ã -te de rãu” „ l a s ã -te de rãu”. mã pãrãsesc.. se cuvine sã-l pãziþi. La Coresi. abatu-mã într-o parte = secedo” (Bobb. Muste. pe lîngã cari s-ar mai putea adãoga arhaicul: mã delung. 52: „…Domn sã fie neschimbat. 1577: „blãstemaþii ce l e p â d a r â-se de légea ta”. 1680: „blãstãmaþi-s cariš sã abat de la poruncile tale”. Dar sã vã pãziþi credinþa. 3735: „Taina vreau sã se pãzeascã ºi numai voi sã o ºtiþi. Beldiman. a abate un car din drum. iar la Arsenie de la Bisericani. N. mã depãrtez. Vechile texturi întrebuinþeazã darã ca sinonimi la reflexivul mã abat pe: mã feresc. 1688.

2Abat = hâter. altili ies dîn pãmânt. mereu ºi fãrã pregit. Aci abate se explicã prin „pururea lucreazã”. Ca neutru. sã-nþelenim cu mîinili-n sîn?…” (Jipescu. vine deci neapãrat din lat. mucoºi[i]. 1823. 4) îl traduce nemþeºte prin „fort!” 2. românii de peste Carpaþi mai au imperativul reflexiv: abate-te! pe care Clemens (Wrtb. s’empresser. ce pãzi de noì acša spãrturâ de cetate…” Viaþa S-tei Vineri.B. 184: „Tomºa. 364: „décii mérse (ConstantinŠ Marele) ºi birui pre toþi. ºi abâtu de legâ într-o mâhramâ 300 de galbeni…” Tot acolo cu acelaºi sens ne întimpinã abãtu de trei ori pe foaia 30. abeo etc. e Dumnezeu. În Transilvania. XVII (Cod. ºi. ºi însuºi înpãratŠ întãšu creºtinescŠ. 1. ab. în loc de: „mã silesc sã viu curînd”. noi. D-aia e aºa dã puternic ºi cu dare dã mînã. pînã dîncolo de vîntu turbat! Dacã el abate pã nerãsuflate. indicînd î n l ã t u r a r e . Cu acelaºi sens. prefixul a. 29: „prinsâ de véste ºi svãntulŠ Nicolae ºi puse într-ãnima sa sã izbâvascâ acéle trei suflete diîn mãnule diavolului. Avuþiia lui curge pã rîuri ºi pã pîraie.). dîn cer ºi dã supt soare. ºi zise unora sã sape o groapâ adãîncâ ºi acolo sã bage acelŠ trupŠ înpuþitŠ. cu aceeaºi funcþiune ca în: absum. II. ºi au abãtut puºcele de o bãtea…” Moxa. din sec. dupã izbînda cu noroc ce au înºelat pre Viºnoveþki. abduco. p. 386: „šarâ Theofil atunce abâtu de nu cãuta sã râmãe ceva din avuþie-ºŠ. f. II. au încungiurat cetatea unde era închis Despot-vodã. Fãrã continuitate. 72: „ºi de srãgŠ abâtu (sf. f.. p. Iatã cum descrie pe Dumnezeu un þãran din Prahova: „Ãl mai muncitor creºtin. II. 2). Cine e mare ca el. 126 . Foarte des în limba veche. Chron. 28 dec. aceeaºi noþiune se cuprinde în imperativul foarte obicinuit pe la þarã: „abate de porneºte! = age moveas. ºi se srãguiša în lucru. Vãlenii-de-Munte). o nuanþã de sens din „presser” – „activer”. ºi abãtu de surupâ caselé idolilorŠ ºi astupâ capiºtile…” Id.. unili averi ºed negurã pã faþa pãmântului ºi-nãuntru lui. s-au întors spre Suceava. ºi cîte n-or hi ºi în air în sus. abdo. acest abat n-a despãrut din graiul sãteanului român. ºi nevoitŠ fu diîn stlãpŠ a deºtinge. se zice adesea: „abat de vin curînd” = cito venire conor (Bobb I. 1620. Ureche. ºi într-acéša amu aceša abãturâ ºi. groapa adãîncãndŠ. Ca impersonal. stringãnd þeara. drãguþu! El pururea lucreazã ºi nu sã osteneºte. šarã aceša foarte cu osrãdie ascultarâ elŠ cumu i învâþâ.. abigo.. stã-n fundu mãrilor. vorba ghine. presser.. dãpã faþa pãmântului. Gheorghie) de vãndu ce avu ºi déde sãracilorŠ…” Ibid. 75: „stlãpniculŠ încâ nu putea rãbda atãta putoare a acelui trupŠ.: „oblicindŠ episcopulŠ. abãtu de botedzã pre toþ…” Uitat în limba actualã literarã. Synax. sãparâ…” Varlam. p. trachte dass du aufbrechest” (L. 1643. Dosofteiu. miscel. p.A B AT În lAbat.. Braºov). ms.

„i-a abãtut sã facã un copil” nu diferã de: „i-a abãtut sã facã o glumã. 27). de aci apoi. „Ca netransitiv. ºi mai multe nu! Mult te þine cînd îþi abate?…” (L. impersonalul abate „vine ceva pripit”. de unde s-a desfãºurat etimologiceºte. mînca-l-ar mãicuþa. De exemplu. 65). Leg. Mai totdauna se întrebuinþeazã ca reflexiv. pe de alta. În sfera moralã. cã ci-cã-i bun dã nãjit. pe de o parte neutrul abat „lucrez iute ºi mult”. Bucovina II. abate însemneazã o cugetare sau o voire nemotivatã. cã dã pustišu d-ala-l doare urechia…” (T. dã nu sã poate odihni dã loc. sãnãtos ºi voinic ca tatã-sãu…” (Ispir. Prin elementul „grabã”. englezeºte l a b o u r . se zice abate la orice durere grabnicã ºi de care nu ºtim bine sã ne dãm seamã. o poznã. o sã iau niºte cîrpã dî la pãmãtuf ºi baliga dîn zioa dã Mãrina º-o sã-l afum la urechie. 3Abat = s’arrêter en passant. Tot aºa abate se aplicã la momentul cînd femeia începe a simþi durerile facerii. românul priveºte lucrurile dintr-un punct de vedere curat satiric. Într-un caz ca ºi-n celalalt. În sfera materialã. III. ºi nãscu un dolofan de copil. iatã cã ºi nevestei îi abãtuse sã facã. 103: „Frunzã verde lemn de tei. e i m p e r s o n a l . o þãrancã din Ialomiþa povesteºte despre fiu-sãu: „Lu Ionicã al nostru nu ºtiu ce i-a abãtut la o urechie cã-l doare urechia. În fond. luîndu-se graba în bine. grãbesc”.A B AT Un idiotism greu de tradus într-o altã limbã.. „Într-una din zile. se zice de dorinþe. acest abate se leagã cu abat = h â t e r .). impersonalul abate nu exprimã de loc vreo noþiune de m u n c ã . Theodorescu. dintr-un tip latin a d . c. o copilãrie”. luîndu-se graba în rãu. nãscutã pe neaºteptate. parcã ar zice: uite cã din nemic iase ceva! Ca sã ne rezumãm. bade hei! Ian te-abate pe la noi ªi-þi dejugã bieþii boi…” 127 . româneºte. b) la trecut demult: „la vrîstã de patruzeci ani îi abãtuse sã se-nsoare…” (Au mai pãþit-o. dar aceasta rar.b a t t u o s-a format românul abat cu sensul fundamental de „dau înainte. Trei exemple din Costache Negruzzi: a) la trecut: „eu nu ºtiu. prin elementul „nu se ºtie de unde”. Peste Carpaþi se întrebuinþeazã ºi fãrã nuanþã ironicã: „abate-mi-se în minte = in memoriam venit” (Bobb).M. ce i-au abãtut tãtãni-meu sã vie sã ºeadã toatã vara aice?…” (Cîrlanii. c) la viitor: „de-mi va abate vrodatã sã-mi vînd moºia…” (Scrisoarea VIII). Franþuzeºte aceastã situaþiune se cheamã t r a v a i l . Mãi bãdiþã. 203). în care se întrebuinþeazã mai cu deosebire. Marian. ci numai pe aceea de c a p r i c i u . venitã în grabã nu se ºtie de unde. Lupºeanu).. cugete ºi rezoluþiuni subite ºi capriþioase: Ce þi-a abãtut sã pleci? Þi-a abãtut sã te-nsori.

cumnãþica mea! Rãsãrit-ai ca o stea! Ce vînt dulce te-a bãtut La noi de te-ai abãtut?” Beldiman. abatir. Chron. Astfel abat cu a d însemneazã „pousser en avant”. ceea ce se exprimã prin a b . ºi ori încotro sã vrea abate ºvezii. p. ci numai în trecere ºi din lature. cel puþin aºa cum se vorbeºte la Cruºova (M. Românul: „bine cã te-ai abãtut pe la noi” s-ar traduce în limba lui Terenþiu: „bene factum te a d venisse”. cãci deºi se aratã un fel de tendinþã. în: strã-bat. iar abat cu a b „pousser de côté”. e peste putinþã a decide dacã prefixul a vine din a b ori din a d .) nu e departe de al nostru: „ce vînt v-a abãtut”. s-au abãtut în pãrþile unde acum iaste þara veneþiianilor º-au descãlecat acea þarã…” În zicerea: „mã abat la cineva”. tot ars ºi stricat era…” Cantemir. Chron. Iutza). în expresiunea: „cãzut-a ºi s-a abãtut pre mãnã” (I. nu lasã. Pentru 3Abat: „abati-te ºi la noi” = „ p a s s e z aussi chez nous”. Cauza diverginþei este cã-n al nostru abat elementul principal. Maiorescu. Muste. Istria. 1221: „Iau ce vor fãrã cruþare.” Aceasta întãreºte ºi mai mult ceea ce am spus noi mai sus. E foarte important de a constata cã nici unul din cele trei sau chiar patru sensuri ale românului abat nu corespunde francezului abattre. În macedo-româna nu existã numai impersonalul abate. ital. oriunde s-au abãtut…” N. întrebuinþeazã acest verb ca reflexiv cu sensul de s c r i n 128 t i r e . I. strãine limbilor surori din Occidinte. a umili. Tragodia. Oricum însã.A B AT Balada Badiul: „Alei.. Istriano-românii. cari toate însemneazã: „a doborî. de-ar fi putut. cã numai la români verbul b a t capãtã totdauna în compoziþiune sensul de „pousser”. de ex.. de ex. a da jos” adecã ceva care româneºte nu se exprimã niciodatã prin abat. span. semnificaþiuni specifice româneºti. 42: „Pentru aceea era mare nevoie ºvezilor mergãnd în urma oºtilor moskiceºti. Pentru 1Abat: „abati-te din cale” = „ é c a r t e z vous”. ci pe acela de „împing”. Macedo-românii mai întrebuinþeazã pe abat cu sensul de s t r ã b a t . .: „abãtui tutã geana ºi cu de-aghia vidzui piºtireaua” = „ j ’ a i t r a v e r s é tout le plateau. dar totuºi nu este o venire de-a dreptul sau cu hotãrîrea de a rãmînea. cari zic ºi ei la infinitiv abãteare. Pentru 2Abat: „abate callu cît poþi cama cu de-alaga” = „ h â t e z votre cheval autant que possible”. z-bat. b a t . Aen. iar prin urmare a d . elementul a d predomneºte. quae vos dementia a d egit” (Virg. În macedo-româna se zice la infinitiv mai mult abãteare. vînslind spre ltalie. a dãrîma. 83). et c’est à peine que j’ai trouvé la grotte. v. unde nici bucate nici hranã de cai nu gãsia. 69: „Aceºti doi pomeniþi domni troadeani. Ceva ca sã mai rãmîie. n-are în compoziþiune înþelesul de „lovesc”. abbattere. rãz-bat. Tot aºa latinul: „Quis deus Italiam. celelalte sensuri ºi nuanþe de sens sînt toate bine reprezintate.

în Bucureºti. Bud. Rareori are sensul de venire uneva sau la cineva în trecere (Lex. subst. ºi o abãioarã vechi ºi spartã.ABÃIOARà v. – Rãzbat.. Rev. acolo unde în originalul 129 2ABÃ. pãnurã albã. Fapta de a a b a t e sau de a s e a b a t e : înlãturare materialã sau cãlcare moralã. Pentru istoria cuvîntului. „abã a cãpãtat prin diferenþiare sensul de þeseturã mai finã. – v. panula.). unul l-au dat nunul. Abagerie. dar nu din 2A b a t . pãstrîndu-se în acelaºi timp vechiul român p ã n u r ã = lat. Într-un act scris în Argeº. cari accentueazã aceastã vorbã totdauna pe prima silabã. ABÀTERE (plur. p. Stat. Arh.). v. 50: „20 000 de abãioare de piei de péºte de mare. – Strãbat. mantelet de femme. În Transilvania. – Abãioarã. v. veillée rustique où l’on travaille en s’amusant. Epitetul de abãgeresc se dã mai cu seamã la un ac mare. Stat. abe). écart.. ºi au fost l dulamã de zarba pre trupu cuptoºitã cu atlaz roºu. Acest sinonim cu c l a c ã ºi cu º e z ã t o a r e n-are a face cu lAbã. singurã pe care o cunoaºtem. ºi šar o dulamã de zarba cuptoºitã cu bogasiu. – v. ºi niciodatã pe acela de grãbire. 1Habã. pannus albus”. fem. fem. În forma aspiratã habã. Cu alte cuvinte. ci prin mijlocul altor vecini.. ABÃGERIE. v. Bat. altul l-au dat jupãneasa Chera a Gãei. t. fie serbi sau poloni. – Pãnurã. déviation. h nu este protetic. Abager.. derivã mai cu seamã din 1 A b a t ºi-n parte din 3 A b a t . bure de couleur blanche. subst. (art. adj. ABÃGERESC. ABÃIOARÃ. Argeº LXIX): „ºi aŠ fost într-ace rãcliþã 2 pãhare de argintu ce au fost dãruite la nunta cuconii comisului.. 1ABÀ . fem. ABÃGER. cu care-l confundã Lexiconul Budan ºi d. passe-temps. àba. deosebindu-se astfel de sinonimul sãu sub raportul calitãþii” (I. de Bucur Grãmãticul din Fãgãraº (ms. avînd aproape acelaºi sens. 259): „habã. la 1621 (Arh. 651). numit în alte locuri: ac þ i g ã n e s c . Bianu. subst.. Accentul în àbã ne face a crede cã cuvîntul nu vine d-a dreptul din turcul ’ab°. aceste s-au aflat…” În Alexandria scrisã la 1704. v. Se întrebuinþeazã în Transilvania. fie unguri. Aba. Sub forma aspiratã se aflã în Lexiconul Budan (p. abàteri). plur. fem. Episc. ºi acela nicš un her nu-l tae…”.. Abat. – Zbat. între tezaurele lui Darie se pomeneºte la f. ªaineanu (Tocil. 4. mantelet de cheval. 1Ac. Tîrnava).. subst. appartenant au métier d’abager. Deminutiv de la a b a e . ci organic.

loc de a b ã t u t . Scrisoarea XIV: „Prin abãtut înþelegeþi aceea ce francezul zice prin é c a r t é ”. abãioarã n-ar fi trebuit sã disparã din limbã. cu abãioara šarã cu flori de sãrmã…” Cuvînt foarte eufonic. dã între altele fiicei sale Elincãi: „…carãta cu 6 telegari. v.B. fem.R. surtout dans le sens d’écarté. 1783. 1Abat. diversorium”. II): „D£kej d• crîntai fonÁ paraplhs…v tÁ ’Italîn. „Într-acea vreme – zice cronica munteneascã (ap. n. Abaza-Mohamed paºa etc. subst. se citeºte: „chakyzmŠ konskïch”. passé d’ a b a t . a însoþit la 1711 pe acest ilustru principe în Rusia. – 2Abagiu. 366) îl numeºte „vornic despre doamna” pe lîngã Dimitrie-vodã Cantemir. unde l-au purtat mai multe personage istorice: Abaza-Hasan. Papiu. Moscva. care sat au fostu a lui Gavril hatmanul. Abãzà este unul din numile personale cele mai obicinuite în Turcia. p. – v. La plural: Abãzeºti. ABÃTÃTOARE (pl. „Loc de abãtut. 3Abat. într-o „foiþã de zestre” scrisã la 1689. 244): „acela sat (Pãstrãvénii) šaste la þãnutul Neamþului. deversorium. part. Vita Constantini Cantemiri. 1 cal de ginere cu rafturi. III. (-ã). diefqarmšnh d• ™j tosoàton kaˆ d i e n e g k Ò s h …” v. v. Într-un act de la Dabija-vodã din 1662 (A.. I. adecã „arºele” (Jagi. C. Cipariu. Unul din ei.: „abãtãtoare. cît de-abiia poate sã înþãleagã italul…”. Format prin acelaºi sufix ca în latinul diversorium.. deversorium. 114) lista familiilor boiereºti moldovene din epoca sa. 18) – 130 2ABÃTÙT . auberge. v. Negruzzi. šar pre urma lui Gavril hatmanul au fost rãmas acel sat pre mãna a fiorilor lui Gavril hatmanul Radul ºi cu Abãza…” Abãzeºtii erau încuscriþi cu Sturdzeºtii. Abaluþã. – v. v. Mold. pr.ABÃIOARÃ slavic. diversorium” (L. Chron. Opisi i izvodi I. 1ABÃTUT. p. Despa logofeteasã a lui Vlad Cocorãscu. cu ºa cu florile de sãrmã. 1867. ajungînd colonel în armata lui Petru cel Mare. abãtãtori). scris în Moldova la 1562 pentru M-rea Neamþ. Arhiv. Mateiu Basarab se urcase pe tronul Þãrei Munteneºti graþie unui Abaza-paºa. – v. Abãtãtoare. însã atîta-i de stricatã ºi abãtutã. Abai. gîte. chakizmo). Cantemir. II. nom d’une famille noble moldave. Lex. Lex.. pe care cronicarul Neculcea (Let. Miklosich. Prin „Abazoestii” începe Cantemir (Descr. (Hammer).. ABÃZÀ. 373–78. ABÃLÙÞÃ. cfr.I. Moþoceºtii ºi alte neamuri boiereºti din Moldova.). 127: „a dachilor limbã samãnã-º cu a italilor. ed. Ilie Abãza. 25. supin d’ a b a t . ºi acolo a ºi rãmas. Alexandria. unde traduce pe’ bizantinul Chalcocondylas (lib. – Abaluþã. Bud.

de la b e s s ã „credinþã”. tot aºa la albanezi nu-l mai conservã astãzi decît dialectul toschic. ºi înþelegãnd el pentru aceastã sãracã de þarã cum au spartu-o domnii cei streini cu grecii þarigrãdeni.. abia 131 . zicînd: abeº!” (Sofr. – Nuntã. ma foi. circa 1670 (Col. 1A). Abià. abia se poate crede ce spui tu.. Liuba. unul vorbind ceva. – Cerchez. unii în Epir. Rezultã darã cã albanezii ºi românii l-au moºtenit deopotrivã. v. Abià. v. celalalt afirmã vorba.. cu un a prepoziþional sau numai protetic. Dupã cum la români cuvîntul s-a pãstrat numai în Banat. adv. singurul intermediar posibil între ambele aceste naþionalitãþi în cazuri de împrumut. „Abia pot sta pe picioare. Tr. abeº însemneazã: „pre lege. I. ABGÈ.. Maidan. 421). – v.. pe cinste. cã nu-i zic în zãdar. în timpul cãruia mireasa cãpãta daruri de pe la rude ºi care se numea „repotia”. ceilalþi în Dacia. Prin urmare. anume pe timpul lui Vasilie Lupul. fãcut-au acesta paºã sfat. bãnãþeanul abeº vrea sã zicã literalmente: „ad fidem”. adecã întocmai adverbul afirmativ albanez: bess! bessã! ºi chiar cu reduplicare: bessã pãr bessã! (Hahn. Arapu. atît de des în dialectul macedo-român (v. „Abeº se întrebuinþeazã în vorbire ca adverb afirmativ. Cruºova). Disilabic: a-bia. 1883. abia se miºcã. 106). abia s-a culcat ºi a adormit. fem. terme macédo-roumain pour banquet. l. subst. Nici albanezii n-au luat cuvîntul de la români. Aceastã familie s-a aºezat în Moldova nu înainte de jumãtatea secolului XVII. 283) – „ºi-au adus doamnã pre fata unui Mãrzac din Þeara Cerchezascã” iar cu dînsa au venit ºi o seamã de circazieni: „cerchezi de a lui Vasilie-vodã” (Ibid. pe credinþã”. en vérité. ABEARE. Pocînzei. ms. 305). „Iraþš la vãr-nã abeare? = fost-aþi la vro petrecere?” (M.: abeº cã-i zic oamenii prost. ABȪ. ca sã aducã pre Mateiu aga…” În regiunea Caucazului este o provincie întreagã ocupatã de poporul numit Abazi (Schiefner).). adv. abeº lipseºte cu desãvîrºire. unde e scris Abesh. Tot abeare se cheamã masa pe care dupã nuntã o primeºte mireasa sau „nveasta nao” de la neamurile ei (Id. Iutza. p. com. din substratul ante-roman tracic. care – zice Miron Costin (Let. Românii adãugîndu-i prepoziþiunea a = a d . Cuvîntul se gãseºte deja în Dicþionarul româno-latin. De ex. lîngã Oraviþa. ABIÀ. E foarte remarcabil cã ºi la vechii romani se fãcea dupã nuntã un prînz. nici viceversa. sau trisilabic: a-bi-a.ABIA fiind pre marginea Dunãrei un paºã ce-l chema Abaza-paºa. De asemenea. cãci în dialectul macedo-român. ABÌ. bibere. De acolo veniserã la noi ºi Abãzeºtii. Banat). II. dar lãsat fãrã traducere. nu ºi cel gheghic. à peine. – v. Pînã astãzi se aude foarte des în partea rãsãriteanã a Banatului. Cuvîntul vine învederat din b e a r e = lat. de la „potus” = b e u t u r ã .

În zicerea „abia aºtept”. greul consistã în nerãbdare. cînd plecã la cîmp…” (L. fãrã ca prin aceasta sã se atingã cît de puþin înþelesul: 132 . Dosofteiu.. Mulþumirea: „Aºa! Îmi trimiþi daruri. abia rãsãrise soarele. Chron. ºi abia = pe datã ce. În limba armoniei îþi place sã-þi vorbesc…” Aice abia însemneazã ceva mijlociu între „cu greu” ºi „pe datã ce”. 383: „perirâ mulþi greci. Abia eºti de o palmã. 1673. a îmbãtrînit ºi el. Alexandrescu.M. pentru care p-aci – p-aci eram sã-mi perd viaþa pînã l-am dobîndit. Cu sensul de p e d a t ã c e : Zilot. Alergare. abia mã arãtam înaintea vrãjmaºului ºi. Cuvîntul are douã adumbriri de sens fundamentale: abia = anevoie.). abia îºi tîrîie ºi el viaþa de azi pe mîine. ºi moartea îl secerã sub zidurile Silistrei…” Uneori nu se poate trage o sigurã linie de despãrþire între ambele sensuri. sã te þii.. pîrleo! îi sfîrîia cãlcîiele dinaintea feþei mele…” (Ispir. abia poate sã-ºi asocieze prepoziþiunea d e . Cu sensul de a n e v o i e : Balada Blãstemul: „Murgu-i mic ºi drumu-i greu. În acest pasagiu. îndatã. Dupã cum ºi hotãrîrã. chiar în momentul acela. cu greu. Legende. 1620. p. Prov. 96: „Într-acea zi se tîrîrã. este un rãpciugos. 40: „Cã pizmaºiš. III. 113: „picã poamele cînd se coc. ps. eš mi sã-mbuneadzâ ª-abše-aºteãptâ în rãu sã mã vadzâ…” În oricare din cele douã sensuri. ºi vrei sã te slãvesc! De ochii tãi albaºtri. iubitã copiliþã. cînd îl vãzui sãrind asuprã-mi. „ªoimuleanul meu. Cu vai. înpãratul încã abiša scâpâ…” Pann. într-o dorinþã prea vie de a vedea ceva realizîndu-se mai curînd. Negruzzi. p. primul abia însemneazã „anevoie” al doilea – „pe datã ce”.ABIA întrasem la dînsul. Abia duce trupul meu…” Moxa. de mica ta guriþã. abia miºcînd pomul la rãdãcinã…” Cost. cu chin ºi abia…” Aci „cu vai” ºi „cu chin” figureazã ca sinonimi cu abia. 38: „abia începuse a gusta dulceþile unei cãsãtorii potrivite cu întãiul ei bãrbat. Gr. Altãdatã. 12).

Negruzzi. Donici. de-aci nutãmu în Critu ºi ceša diîntru Salmonu.. Copilul de dureri au ºi strigat cu plîns: Ce pepten îndrãcit!…” În Sînta Scripturã. 370). Biblia ªerban-vodã. Braºov). p.ABIA „De-abie cresc ºi mã fac floare. ºi abia. în fabula Peptenul: „Cã cum abia-abia de pãru-i s-au atins. p. pasagiul din Vulgata (Act. nelãsãndŠ pre noi vãntul. 1620.2. de-aci veînrimu în locul cela…” 2. adnavigavimus Cretae juxta Salmoneum. circa 1550 (ms. pop. ºi abiša trecãndŠ pre lângâ ša. Abie mã-ncãlzesc la soare.. cã nu nã lãsa noi vãntulu. et v i x juxta navigantes. în Acad. decembre 10: „ºi c u d e -abiša âlŠ înduplecarâ în sfatulŠ lor. îl scuturã. Noul Testament Silvestru. 379: „cu mare chin ºi meºteºugŠ de-abia dobândi cetatea…” C. venimŠ la unŠ loc…” 3. 1648: „ºi abiša sosim lãîngâ Cnida. se vede tradus: 1. Aºa. abia se deºteptã…”(Ispir. ªi pe mine cade-ndatã Umbrã neagrã-ntunecatã…” (Alex. venit-am la un locŠ oarecarele…” În latinul v i x se gãsesc ambele adumbriri de sens fundamentale ale lui abia. Leg.. XVII (Cod. 1688: „ºi abiša sosind spre SenidosŠ.) = „abia mã stãpînesc ca sã nu te înhaþ de chicã”. abia poate sã-ºi asocieze douã prepoziþiuni: c u d e -. nelãsândŠ pre noi vântul. Codex Voronetzianus. 7–8): „et v i x devenissemus contra Gnidum. o micâ cãºoarâ…” Mai adesea însã noþiunea superlativã de dificultate se reprezintã prin reduplicarea materialã a lui abia: „Se duse sã-ºi deºtepte ucenicul..): „…abia fumu întru Chindu. ºi abiša abãtându-ne de la ša. Dosofteiu. 96: „D-abea dobele ºi surle semnul bãtãii vestesc. ms. abia alésemu margirea. miscel. Îndatã cu toþi-n oastea ungurilor nãvãlesc…” Viaþa St. venimus in locum…”. prin abia se traduce totdauna latinul v i x . Acesta dormea mort. prohibente nos vento. din sec. Synax. Rom. 154: „toatã cetatea plãnge ºi de-abiša te aºteaptâ…” Pentru a exprime un adaus de greutate. Îl zgudui. vãnslãm în Crit lãîngâ SalmonŠ. 232) Moxa. Poez. quin involem in capillum…” (Ter. Nicolae. Aprodul Purice. sensul de „pe datã ce”: „v i x agmen 133 . cînd voim a arãta o acþiune petrecîndu-se mai repede. ºi le dzâsâ de-š fšacerâ a colibiþâ. Apost. Sensul de „cu greu”: „v i x me contineo. XXVII. am trecutŠ pre lângã Crit despre Salmoni.. Tot aºa se reduplicã abia pentru noþiunea de „pe datã ce”..

) = abia-abia. acelaºi cuvînt ne întîmpinã sub forma a v e s . 5A. a d -v i x . Burlã. de aci apoi o formã scãzutã abiè paralelã lui a º è .. d. în unele locuri abghšè prin fuziunea ambelor forme abše + aghše (cfr. – Aºi. Sub raportul consonantic. cînd iatã galii sfãtuindu-se…” De asemenea ºi reduplicarea materialã „v i x v i x q u e ” (P. Sina). a º i = lat. Las otras a b e s lieba. . în ambele cazuri prin acomodaþiune între i ºi a. abgè = abšè… Tot aºa vorbesc ºi ardelenii în regiunea Nãsãudului: „În doo sãptãmîni de-abgé m-am fãcut sãnãtos. În Poema del Cid. corbgi = corbii. Din abì prin diftongirea vocalei scurte tonice s-a fãcut abia. Transilv. deja în latina rusticã se formase a b i s . în comunele ªaru-Dornei ºi Broºtenii din districtul Suceava. quum Galli cohortati inter se…” (Caes. com. care se apropie mai mult de românul: c u c h i n ºi abia. Mniculai de-abgè mere de slab. Aproape în toatã Moldova se zice aghšè. „a lucra abia” – „far v e s ” (Carisch). comuna Sîn-Giorgiu). În Transilvania: „La noi se zice: el vorghi ghine. Pop. În Muntenia: „. din secolul XII. porunghš…” (Învãþãtorii Floca. Ialomiþa.. – Aºa. v. pe care vechea spanioalã îl conservã aproape intact. II. Sibii. 589–91: „Falido ha à Mio Cid el pan è la cebada. În poeziile lui Gonzalo de Berceo. sic – a º i a . La noi forma organicã abì = lat. una tienda ha dexada. rãmas fãrã proviziuni. – 1I. monosilaba diftongitã finalã -ia s-a dezvoltat mai departe în disilabicul -iša: abišà = abià.) = „abia a treia ceatã ieºise din tabãrã. aghša se cîrnšeºte…” (T. oaia cea niagrã abgé o scãpat 134 din apã…” (A. Lupºeanu). bãtr. Theodorescu. ea înãlghi pînza. de pe la jumãtatea secolului XIII. întocmai ca din.. Valea Someºului. deºi pe simplul a v e s l-au înlocuit de mult prin a p é n a s . v. Deja Diez (Etymol. filol. II.bati-l-ar mama lu Dumnezeu de Grecu dracului! de gras ce-i. de ex. ambele venind din lat. ad-vix au pãstrat-o pînã astãzi mehedinþenii (cfr. în fine.ABIA novissimum extra munitiones processerat. abia ducînd cu sine celelalte lucruri. bunghš. abià a trecut dupã localitãþi în: aghšã sau aghšè. Din v i x cu prepoziþionalul a d . Wtb. La reto-romani „a merge abia” se zice „ir v e s ”. Stud. Pentru reduplicatul abia-abia. spaniolii zic pînã astãzi mal-a v e s sau mal-a v e z . albginã = albinã. 87). ºi apoi de aci prin asibilare abgè. De guisa va Mio Cid…” Poetul zice aci cã Cid. Cuv. unde se rosteºte: bgini = bine. 218–19). abghšè ºi chiar abgè. Albinov. Radu ºi Dobre. a fost silit a pãrãsi un cort ºi plecã înainte. 98) a observat cã de vechiul spaniol a b e s nu se poate înstrãina reto-romanul v e s = abia. aghše am sosit de a munte. deºi latina preferã aci reduplicarea logicã: „vix et aegre” sau „vix aegreque”. com.

com. 50). cu tonul pe i. abaluþã etc. însemneazã «de tot puþin». Din abí s-a format abía prin emfaticul a. pe cînd la o tulpinã cu -ià sau -à se acaþã sufixul -luþã. unde þi-i abiruirea…”. de ex. abì + a = abía abišà aghšè abghšè abŽè În macedo-româna.u þ a . „Abiuþa ºi abía.: apa e abiuþa sau abía. ºi finalul a rãmîne invariabil. ad + vix = lat. care totdauna îºi asociazã pe -l. d. – v. adv. fie prin sens. ca ºi-n deminutivul abiuþa. 5A).. alãturi cu abšà ºi fãrã a se confunda cu acesta. s-a format la români nu numai prin diftongire abšà „à peine”. ABIELÙªA. frînghie – frînghiuþã. Într-un text circa 1600 (Cuv. cu sufixul -uþã adaos cãtrã o tulpinã cu ie.l . adv.. bãtr. Abieluºa. faþã cu 135 abšè abšà aghšà . diminutif d’abià. II. niciodatã -uþã: abieluþã. Genealogia cuvîntului se rezumã darã în urmãtorul chip: lat. adv. Opincaru.ABIRUIRE Din prototipul abì. Accentul e totdauna pe i. rust. fiind înlocuit prin neogrecul b…a ºi prin albanezul me-zíe. v. Format prin sufixul –uºã. abes reto-r. subst. Termenul se întrebuinþeazã pînã astãzi în Banat. cînd zãršeºte d-abšeluºa. ca în Marie – Mariuþã. ABIRUIRE. ABIELÙÞA. ca prin sitã or ca pîn cšur…” (Jipescu. adecã a b i a cãlduþã” (S. dar totodatã ºi abía „a peu près. Maidan).cînd se acaþã la o tulpinã cu finalul tonic à. Banat. – Abieluþa. abis span. ABÌA. – v. fie prin son. clas. „…e ca vãzu orbeþului. Abieluºa. Abià. victoire. întocmai ca din a c í – a c í a . cutie – cutiuþã ºi altele. abia s-a perdut. deºi ambele cuvinte se aseamãnã atît de mult. 81): „ºi cãzu întru ce nu ºtiša. fem. Tot aºa prin sufixul -uþã s-a format deminutivul a b š e l u þ a = a b š à . ves rom. presque” prin acãþarea emfaticului a (v. Liuba. conservat în Mehedinþi. unde þi-i mortša acolo. întrebuinþat cu acelaºi sens.

pe lîngã cari putea sã fi fost în latina rusticã ºi forma Abatir sau Abitir. extr. Mai abitir a împãratului…” (Þara-nouã. v. peatrã cãrii romanii îi atribuiau o putere divinã de a birui pe vrãjmaºi (Plin. Meteorstein. Arch. 1875. Bilciureºtii). 435. 55). I. ba…tuloj. 1855). 5).. Nat. IV. Wölfflin. basm. care-l þinea mai abitir ca tatã-sãu chiar…” (S. este „lapis aërius”. din Dîmboviþa: „Bãiatul care pînã aci plînsese de udase pãmîntul ºi slãbise de rãmãsese scîndurã. plus transparent”. p. s-a vãzut acum în braþele unui om.ABIA paleoslavicul pob‚da „victoria”. De aci d. XXXVII. ªaineanu conchide cã abitir derivã din comparativul persian abeter „plus clair. ABITÌR. Abaddier. 651) citeazã urmãtoarele trei pasage din basme muntene: „…petre de berliant. vodevil în 2 acte (Buc. I (1884). basm. Dumitrescu. Dacã abitir ar avea în adevãr înþelesul fundamental de „strãlucit” ºi mai ales de „peatrã scumpã”. com. très-bien. Zmãrãndiþa. p. cu forme colaterale Abaddir.Vat. Cuvînt întrebuinþat aproape exclusivamente în Muntenia. 1887. În basmul despre Omul-de-flori. „… o luminã ce strãlucea mai abitir ca un soare” (Cal. I. Stãnescu. t. excellemment. 252) Trecerea substantivului abitir „pierre précieuse” în adverb cu sensul de „excellement” ar fi pe deplin de aceeaºi naturã ca trecerea substantivului a b a n o s „bois 136 dur” în adverb cu sensul de „perpetuellement”. adecã: „peatrã scumpã numitã abidir”.. deºi nu totdauna el însemneazã s t r ã l u c i r e m a t e r i a l ã . Abadir. f. 1881. – Bir. brillamment. adv. D. lat. p. Rev. 135). 20). cunoscutã deja vechilor romani ºi chiar întrodusã tocmai în mitologia latinã. – Biruiesc. 26: „E drãgãstoasã fata pîndarului mai abitir decît toate fetele…” Balada Mizilic-crai: „Atunci Mizilic-crai În casã cã mi-ºi întra ªi din gurã cuvînta: – Ce e groaza lupului. ªaineanu (Tocil. care lumina nãuntrul casei mai abitir ca sute de lumînãri” (Calendarul basmelor. atunci s-ar identifica cu o altã vorbã orientalã. 1875. Deasa întrebuinþare a lui abitir în basme pare a mai întãri proveninþa-i mitologicã. p. Cfr. 10A.. p. p. „… o coroanã care lumina mai abitir ca cele mai scumpe petre” (Cal. Lexikographie. ci încã adesea noþiunea generalã de ceva f r u n t a º sau a l e s . Sub raportul categoriei gramaticale. 104. Abidir. Substantiv format într-un mod anormal din infinitivul întreg luat împreunã cu prepoziþiunea infinitivalã a: a-biruirea. .. unde citeazã din Mythogr. Hist. (B): „gemmam quam Abidir vocant”.

ABORE. tot aºa arab e ºi românul abraº: arabeºte ebreº. abraº „bariolé. ºi port. E de crezut cã aceastã vorbã. v.. IV. cîteodatã ºi cal pãtat pe la ochi. – v. souffle du vent. Admirantis particula”. cheval arzel. de la turci d-a dreptul par a o fi primit 137 . de mauvais augure. – Cobzã. ABOARE. nu ne-a venit prin intermediul relativamente modern al turcilor. Într-o uraþie de nuntã sau „conocãrie” din Moldova: „ª-am venit cu potcoave de-argint Sã scoatem floricica din pãmînt. 421): „Abó.ABRAª nu este nici o deosebire între: „Ion se þine mai a b a n o s decît Barbu” ºi: „Barbu se þine mai abitir decît Ion”. malencontreux. arzel. Raportul între abo! ºi a-ba! este acelaºi ca între interjecþiunile a h a ! ºi a h o ! – v. în Tocil. Abur. Sã nu se veºtezascã.). (-ã). ital. Suceava. 652). din arabul arŽel (Devic). Precum în limbile neolatine din Occidinte cuvîntul corespunzãtor e de proveninþã arabã: franc. Abanos. Este un simplu variant al interjecþiunii: a-ba! despre care s-a vorbit la locul sãu. Se zice ºi iabraº. ª-aºa plecarãm ªi venirãm Pe stelele cerului. Rev. fig. Bãlãnescu. – Cuc… ABO! interj. foarte rãspînditã în dialectul daco-român ºi necunoscutã în macedo-româna. Tr. Pãºcani-Stolniceni) v. fem. argilio. adj. Abur. Pe aboarea vîntului. În Dicþionarul latino-român bãnãþean. Oricum însã. Pe faþa pãmîntului…” (N. – v. Aºa se cheamã calul cu o patã albã sub coadã. ci în veacul de mijloc prin cumani.. l. ABRAª. Ca acolo sã rodeascã. A-ba! A-BOALÃ. – Aburez. – v. – Fedeleº. bigarré. – Boare. span. subst. ebraº. circa 1670 (Col. Bud. Sinonim cu adiare. A-nevoie. com. S-o scoatem din rãdãcinã S-o rãsãdim la-mpãratu-n grãdinã. Abur. Mai des se zice b o a r e : „bate boare” (Lex. 1883. Locul sã-i priascã. p.. malheureux. ABOR. cheval nuancé de taches blanches” (ªaineanu. argel.

cînd fruntea ºi ochii sînt cãrãraþi.. ºi nu s-a împleticit cu vechi credinþe naþionale. fig. „Hojma unii scriu.). Brãilã. com. IV. Bãlþat. 277). Pontbriant: „iabraº. Stud. v. Macsenu).M. Bondescu. nom d’un bourg très historique en Transylvanie. ensorcelé”. che con proprio vocabulo chiamiamo a r z e g l i o .: amîndouã iepele sînt abraºe” (L. Sandu Napoilã) Românul însã aplicã mai cu preferinþã acest epitet la oameni roºcaþi. – Peag. el n-are în vedere ibridismul lor. Cu acest sens ne întimpinã adesea la Alexandri. dacã. com. Cînd românul zice cã „catîrii sînt abraºi” (L. ex. ci curat latinã este asociaþiunea între „patã albã sub coada calului” ºi între noþiunea de „nenorocos” astfel cã românii n-au fãcut decît a îmbrãca într-o hainã orientalã o veche idee romanicã. mergînd cu o treabã. Ionescu. Faune popul. com. „Calul se cheamã abraº cînd are o patã albã sub coadã” (E. nu arabã însã. abraº a trecut ºi la om. Iaºi. „De oameni cu pãrul roºu sã te fereºti cã sînt oameni abraºi…” (Preut V. „Poporul crede cã oamenii cu pãrul roºu sînt pociþi. c. Copou). Buzãu. ils les croient i n f o r t u n é s ” (Rolland. se zice buzat sau strãnut. E necontestabil cã vorba abraº e arabã. La italiani. se zice cal iabraº…” (N. Prin noþiune de n e n o r o c o s . I. I.ABRAª serbii. Roman. este punctul de cãpetenie 138 .. cãci acolo nu s-a diferenþiat ca la noi în mai multe sensuri. – Tãrcat… ABRÙD. Galata. Orãºelul Abrud. „…iabraº = cal deochiat. ceva ºi mai mult: vorba a r g e l însemneazã în acelaºi timp „cheval balzan” ºi calitatea de „être i n f o r t u n é ”. bulgarii ºi albanezii (Cihac. com. un alt cuvînt. – Breaz. pentru care mai-nainte avuseserã. „Cînd calul are vrun semn bãlan la buzã. Suceava. Böhmer. le mai zice cã sînt abraºi…” (V. n. Tot mojicul s-aibã parte! Numai noi sã fim abraºi: Liude printre calaraºi…” (Alex. Iaºi. loc.).M. Vînãtorii). N. Mironescu. – Cãrãrat. Coman. com. la cari ea poate sã fie mai nouã decît la români. pr. ba chiar în douã forme. – Dereº. La spanioli. aºezat lîngã rîul Ampoiu. 541). ci credinþa poporanã cã ei sînt de piazã-rea. Neamþ. Giurgeºtii etc. sia d i s a s t r o s o ?” (ap. într-un text din 1562: „Chi saprà mai trovar la cagione perchè il caval balzano del piè destro di dietro. Covurlui.). n-o sã izbuteascã în cele dorite. în munþii Apuseni ai Ardealului. Mircea. – Ciacãr. întocmai ca la noi abraº. La francezi: „les cavaliers superstitieux ne montent jamais de chevaux a r z e l s un jour de combat. Mãciºeni. tacheté de blanc (sub coada cailor). II. negreºit. rãcnesc Sã nu fie boieresc ªi pãmîntul sã se-nparte. 162). întimpinã în drum vrun om roº.

Horia. de peste Carpaþi (Familia din Pesta. ªi cîntã ºi duhãneºte: Ado vin Cã banii vin! Ördög atta Bani[i]-s gata…” La 1786 s-au descoperit la Roºia (Verespatak) lîngã Abrud preþioase table cerate romane. ºi grajd de boi. Basmul Busuioc ºi Mãgheran. ªi conšhã. de la care existã o broºurã. ºi din cari rezultã cã aceastã localitate se numea atunci A l b u r n u s . 24) Vãrsãrile de sînge. N. Du-te-n crîºmã unde-s ei. Dalelei ce drum bãtut!” (Pompiliu. Împreunã cu localitãþile învecinate: Buciumeni. sub Iancu ºi Balint la 1848. nemþeºte „Gross-schlatten”. Iatã un pasagiu din Furdui (pag. scrise între anii 140–160 dupã Crist. fãrã indicaþiunea locului. distinse prin poziþiuni strategice ºi prin bãrbãþia locuitorilor. Densuºianu. Într-o doinã de lîngã Sibii: „Peste-Abrud. pe care de aceea ungurii îl numeau în latina lor oficialã: A u r a r i a m a g n a . mai ales sub Horia ºi Cloºca la 1784. Papiu. sub titlul: „Vérsu Kotrancí in sztihurí álketuit de P e t r u F u r d u i délá Abrudfalva lá Annul 1818 18 zilé December”. Curte cu poartã au fãcut. 4). peste Aiud. 174): „A venit acum ºi rîndul leului. Sibiu. 114) observã cã între Abrud ºi A l b u r n u s este o 139 . Întreaga regiune de-mpregiur poartã la popor numele colectiv de „Munþii Abrudului”. Dacia Superioarã). apoi s ã n ã t a t e d e l a Abrud!…” Abrud avusese un fel de poet al sãu. tipãritã cu ortografia ungureascã. transcris cu ortografia ordinarã: „Care casã n-au avut. ªi cere vin ungureºte. Deja Massmann (Libellus aurarius. Care nici nu cuteza În crîºmã a se bãga. 1883. întîmplate în diferite timpuri la Abrud între unguri ºi români. p.ABRUD al minelor de aur de acolo. Abrudenii amestecã în vorbire cuvinte ºi chiar fraze ungureºti. a dat naºtere în Ardeal la o locuþiune proverbialã: „sãnãtate de la Abrud = moarte”. adecã nu mult dupã colonizarea Daciei. Abrud a jucat un rol însemnat în mai toate miºcãrile revoluþionare din Transilvania. Cãrpeniº. Dacã nici lui nu i s-a sfeti sã poatã aduce paloºul. iar locuitorii se fãlesc de a fi moþi (v. ªi-i mai fãlos decît noi. Roºia ºi altele. Cã-s dupã masã temei.

refrain de certaines berceuses. adj. Abrud ar putea sã fie numele dacic al localitãþii. dar pe de altã parte. Ar urma de aci cã numele roman oficial A l b u r n u s s-a uitat. Inscript. Drag frumos. ABUA s. Cucã-te ºi te-abuã ªi te scoalã mîni la zuã!…” (c. pe care colonii romani prin asonanþã au numit-o apoi A l b u r n u s . Iatã trei varianturi din Ardeal: „Bua. BUA. precum este „dodo” la francezi ºi-n parte la germani. Abrud. Noi vom adãuga cãtrã aceasta cã în Tracia exista oraºul 'Abrolšba. rãspîndit de asemenea la toate popoarele neolatine ºi la neogreci. – 2Moþ. bua. ºi subst. de la Thrace. Forma mai întrebuinþatã este bua. „eia popeia” la germani. appartenant à Abrud. de la Roºia. Creºti luminos 140 .. 76). Pentru locuitorii din munþii Abrudului în genere. Cucã-te tu pititel ªi te scoalã plugãrel.. fãrã accepþiune verbalã. – v..ABRUD prea mare asemãnare. ABRUDEAN (-Ã). mai existã însã altele de o circulaþiune mai restrînsã. (Du Mont. iar neogrecii „nanar…qw”. ªomcuta-Mare) În acest variant abua figureazã ca ºi cînd ar fi un verb: „a se abuà =a adormi”. Cãrpeniº. unde se bãtuse împãratul Deciu contra goþilor. admiþîndu-se o formã intermediarã A l b r u d . de unde Abrud. dar numele dacic poporan A b r u d a v a s-a conservat pînã astãzi. care este pentru cîntecele româneºti de leagãn termenul cel mai obicinuit. el atrage în acelaºi timp atenþiunea asupra numelui oraºului tracic din Mesia A b r u t u m . sorte de dodo. Prin abrudean se înþelege numai cineva sau ceva din A b r u d în sensul restrîns al cuvîntului. În Satmar: „Abua-te cu mama Cã mama te-a legãna. pe cînd la slavi ºi la germani îi corespunde „lulli”. 2Ardeleneasca. habitant d’Abrud. „bašu” la ruºi etc. bua. p. întocmai dupã cum din „nani” italienii au fãcut „nannare” ºi „ninnare”. adecã prin obicinuita confuziune paleograficã greacã L = D: Abrudeva sau Abrudava. v. Cu alte cuvinte. Pe lîngã aceste douã expresiuni tipice. fãrã mai nici o modificare foneticã. Se zice în loc de n a n i .n a n i . se întrebuinþeazã mai mult numele de m o þ i . ABRUDEANCA. Puiu mamii. iar printre acestea ºi abua sau bua la românii din Austro-Ungaria. Buciumeni etc.

Sã te cresc. bua. Pentru tine mã cãsnesc Ca sã te cresc. bua. Ficior fã-te mare mãriºor Ca sã-mi fii de ajutor. nr. Puiºor º-al meu drãguþ. Sã te mãresc. Ionaº. Pentru tine mã nãcãjesc ªi în lume mã amãresc. ªi tu peºte De mi-l creºte. Sã creascã. Sã te mãresc!” (Cohalm) „Bua. Haide luicã De mi-l culcã. Dragul mamei frumuºel. Sã trãieºti nepãcãtos. cu mama. ªi tu cioarã De mi-l scoalã. ªi sã-mi iei boul de corn ªi la-ntors ºi la ogor. Pînã-i creºte mãricel!…” (Gazeta Transilvaniei. Pe lume sã vecuiascã!…” (Tot de acolo) „Bua. puiul mamei. 1891. Sã-mbãtrîneascã. Cã mama te-a legãna ªi frumos þi-a descînta: Bua. bua. ªi tu raþã De-l rãsfaþã ªi tu þarcã De-l îmbracã. 32) Iatã ºi un variant din Banat: „Bua. Numai mare sã se facã.ABUA ªi sã fii prea norocos. bua. Dragul mamei copilaº! 141 . bua.

ba chiar prin piºcãtura muºtelor cari supserã din sîngele unor asemeni vite (Littré-Robin. Bubã rã. Sub termenul tecnic de „pustule maligne” medicina înþelege o boalã care se naºte la om anume prin contact direct sau indirect cu vitele atinse de dalac. Bubã cãiascã. dupã dialectul gheghic. bua. 142 . Bubã neagrã. Stud. Bubã oiascã. M.. v. adãugînd cã ea este proprie anume poporului de jos: „morbus est quem solummodo plebi proprium novi”. ed..ABUA Taci ºi dormi încetiºor. foarte rar pe la þarã. vorba se întrebuinþeazã mai mult în oraºe. buš însemneazã „dormi” (Hahn.t r î n j i l o r ºi pe care a descris-o pe larg Dr. p. prin M u n d f ä u l e . sing. ci-i zice numai: a c e e a . cu pieile lor sau cu lîna. În cazul dentîi.. cunoscut deja în latina rusticã este b u b ã . Pe-al ei pept te-i odihni! Bua. 1875. Bubã ungureascã. Bubã vînãtã. pustule). Liuli. 16) v. subst. Bubã galbãnã. Wtb. Dr. iar cînd este numai „în gurã”.. De aci groaza românului. Budae.. Sufletul meu puiºor. p.n e a g r ã (L. Bubã vãceascã. Mama bunã te-a pãzi. Bubã nemþascã. pãunaº. Alb. este ceva curat þãrãnesc ºi mai ales ciobãnesc. În cazul al doilea. omul moare peste o sãptãmînã. Bubã româneascã. însã teribil: dupã ce s-a arãtat buba. Se accenteazã ºi a ºi u. À-BÙBÃ. C. p. maladie cancéreuse. Într-un descîntec din Banat se înºirã: „Bubã blîndã. Vernav (Physiographia Moldaviae. Prin urmare. 1836. Polysu (Wrtb. Scumpul mamei îngeraº!…” (Familia din Peºta. Bubã porceascã. Pînã ziua te-a trezi. Numele românesc cel mai vechi al acestei boale. – Nani. 2) traduce acest cuvînt nemþeºte prin K a r b u n k e l cînd e vorba de a-bubã în genere. care de fricã se sfieºte mãcar a caracteriza aceastã boalã printr-un epitet. Bariþ. spécialement pustule maligne. I. 261). e aceeaºi boalã care în Moldova se cheamã mai adesea b u b a . 62). fem. 74) Albaneºte.

ci din fire”. Vãlenii-de-Munte). Vãlenii-de-Munte). Cînd zicem: nu-þi e folositor. bubã þigãneascã. 236). din acele bube o sutã fãrã una. a trecut la români din neutru în feminin: b u n ã . Bubã de n o u ã .). în Moldova. nu-þi e a-bunã cã te scoli noaptea ºi nu dai pace altora sã doarmã. natura prepoziþionalã a lui a în a-bunã nu se mai simte. com. Ei bine. prin pluralul sãu bona.b o a l ã sau a-nevoie. atîta rîs sã dea Dumnezeu sã vã fie a-bunã” (L. 7A. II. – 2A-nevoie. prin vietãþi ºi prin neamuri.r e a . o bãnuialã. o presupunere. încît foarte corect s-ar putea scrie într-una: abunã.b u b ã . buba kat\™xoc¾n. iar dupã negaþiune: „animus praesagit mala”.A-BUNÃ Bubã sãlbatecã. ca într-un vers din Staþiu. Întrebuinþarea negativã e cea mai deasã. IX): „jus b o n u m q u e apud eos non legibus magis quam natura valebat” s-ar putea traduce româneºte: „ei trãiau drept ºi cu buna. În unire cu prepoziþiunea de prevestire a. exprimãm o pãrere. adecã a c e a .. Substantivul latin bonum. nu mi-e a-bunã. Teamã mi-e cã m-oi prãpãdi…” (Jipescu. dar fondul este acelaºi. fãrã a se confunda cu adjectivul propriu: bunã „bonne” sau cu adjectivul substantivat: bunã „grand’mère”. „…ghisai as-noapte un pustiu dã ghis urît – scuipaþi-vã-n sîn ºi hie dãparte d-ãst loc! Dîn asta. „Aspru cu românu tãu ºi blînd cu lepra! Bine-þi ºade! De þi-ar hi d-abunã numa… (Jip. V. 383). a rãu. pe care de aceea o ºi numeºte în acelaºi fel: a . „… nu e a-bunã copilului cã tot plînge. Asemenea teroare românul o resimte numai doarã denaintea epilepsiei. acest bunã devine adverb cu sensul de: „animus praesagit b o n a ”. fiind tractat întocmai ca a în abia = de-abia. adv. buba cu pociturã. bubã vînãtã.. ca ºi cînd celelalte ar fi bune în alãturare cu ea. à bon présage. a moarte. Prahova. Bud. bubã albã. Tocil. buba ºtiutã de toþi. zicînd însã: nu-þi e a-bunã.z e c i ºi nouã de feluri… (S. bubã jidovascã. afirmãm.. Maidan) La un alt capãt al pãmîntului românesc. I. Pasagiul din Sallustiu (Cat. Liuba. buba cu-ntîlniturã. bubã armeneascã. nu de frica legilor.M. – Dalac. una le întrece pe toate: i se zice adesea b u b ã . Rev. în înþeles de: „placidis mediis” (Lex. 143 . Din toate cuvintele cu prepoziþiunea de prevestire a. A-BÙNÃ (DE-). precum: a bine. bubã neagrã. a-bunã este singurul care-ºi mai asociazã uneori într-un mod arbitrar pe d e . cei mai mulþi însã abia o indicã cu fiori fãrã a-i da vreun epitet: a -bubã. din cauza prea rarei întrebuinþãri a substantivului separat b u n ã . a secetã etc. – Bubã-neagrã. bubã româneascã”… (Ap. bubã cu n o u ã z e c i º i n o u ã de junghiuri. – Bubã. descîntecul sunã: „… buba cu sãgetãturã. cãci. specificate dupã fantazia poporanã prin culori. Peste Carpaþi se zice adesea: „a face ceva c u buna”.

prin cãldurã mare nu numai apa. Apoi r ã s u f l a r e a se cheamã de asemenea abur (Polysu). într-un descîntec din Transilvania ne întimpinã: „Fugi deochi fierbinte. Simu. 39). v. tropotele…” (C. Dosofteiu. În enumeraþiunea de mai sus lipseºte aburul v i n u l u i : „….A-BUNà „Bucuria ce avea nu era d-abunã = nu-i prevestea sfîrºit favorabil”. Cu ochš sînt ºi nu pot sã zãreascâ. mare: ceaþa ºi negura nu sînt decît deºi aburi. Într-un tractat medical din secolul trecut (ms. (Costinescu. 134: „Gurâ aŠ ºi nu pot sã grãšascâ. ploaia ºi roua se nasc tot din aburii scoºi din sînul pãmîntului. încã ºi oblojind ºi cu fãinã de orz sau cu tãrîþe sau cu smochine sau cu nalbã.. Scrisoarea XXVIII).. Cã te-ajung aborii de pãrinte…” 144 (R. ps. cãldura soarelui scoate aburi din lacuri. articulat însã poporul zice numai aborul sau aburul. (plur. com.): „udã un burete în apã ºi în untdelemn adeseori ºi încãlzeºte cu el pe deasupra partea cea cu poroi. în Acad. Alergare. acolo unde la Silvestru. În medicinã. 13A. Rom. ci ºi cele mai solide corpuri. – 2Bunã. Mai lipseºte aburul c a l u l u i : „… calul era numai spumã. 1651: „nici šaste r ã s u f l a r e în rostul lor” = Coresi... rîuri. Urechš aú ºi nu pot sã audzâ.M.). de muºeþel.. sã-l aºezi încã în abur fãcut de ierburi moicioase: de nalbã. masc. Orlat) 1ÀBUR . Astfel. cum metalele de exemplu. prin abur se înþeleg mai în specie gazurile scoase prin evaporaþiune. Se pronunþã de asemenea abor. Negruzzi. „… aburi ies din apa ce începe a da în fiert. de sãmînþã de in…” La sãteni însã. Arh. aburi). apoi abure ºi abore. Nice aburš nu le šaste-n budzâ…”. chiar în medicinã abur exprimã mai mult noþiunea de s u f l a r e . subst. ºi aburi groºi ieºeau din el…” (Id. 7). Stat. nuorii încã se formeazã din aburii scoºi prin cãldura soarelui din apele pãmîntului. 1577: „nece šaste s u f l e t în rostulŠ lorŠ = Arsenie de la Bisericani. rîsurile. muºchii i se întinseserã ca coarda unui arc. încep horele. Sibiu. niciodatã aburele sau aborele. poporul crezînd cã un copil se poate vindeca de deochi. dacã tata sau muma îi va sufla peste cap. ºi apoi cînd aburii vinului ºi ochii crîºmãresei au produs efectul lor. se pot preface în abur” (L. Aºa: baie de abur. cari rãciþi se fac iarãºi apã. Vocab. circa 1650 (ms.): „nice šaste s u f l a r e întru gurile lor”. vapeur. 1673.

Sultãnica. „Despre un om foarte slab. XV. Bistricioara). se zice: ãsta-i numai cald. aburŠ ºi þãrãnâ ºi cenuºe. Popoviciu. iar despre un om rãu: ãsta are numai abur ca cînii” (T. ci mai ales: a p i e r i t . Tot aºa se vorbeºte pretutindeni în România... adecã omul nãscut cu coadã. La munteni: „ªi de cum se apropie de ea. în Divanul lumii (A. „Despre omul ce jure strîmb. „Poporul zice despre dobitoc cã nu are suflet. „a ieºit” etc. deja la Cantemir. Ioan din Vinþ.. II. poporul zice cã acela n-are suflet ca oamenii.ABUR Alãturi cu fum. iar cînd animalul înceteazã de a trãi. pe cînd fiarelor ºi dobitoacelor le acordã numai o suflare trecãtoare. Transilv. abur însemneazã „âme des animaux”. „Strigoii ºi strigoaiele sînt un soi de oameni carii au coadã.. aburul este unul din simbolurile nestatorniciei lucrurilor. FumŠ šaste višaþa aasta. Transilv. comuna Cotnarii). prin cari se stabileºte ºi mai bine credinþa poporanã despre deosebirea între cele douã principii vitale. ci numai abor ca cînii” (A. Omul singur avea „animum”. com. ambele avînd de asemenea înþelesul fundamental de „vînt”: ¥nemoj. ies din mormînt în chip de abur…” (C. 111: „Cale scurtâ šaste pre care alergãmŠ. În toate provinciile Daciei lui Traian. muritor ºi în nemicã întorcãtor…” Dupã credinþa poporului român – ceva cam darvinist – o fiinþã intermediarã între om ºi dobitoc este s t r i g o i u l . toate. poporul român recunoaºte omului s u f l e t propriu-zis. 1689. rareori i se zice cã „a murit”. Bunea. care piere o datã cu dobitocul. Liciu. Tincova). f. La români între s u f l e t ºi abur este acelaºi raport psicologic ca la vechii romani între a n i m u s ºi a n i m a . 246). În Moldova.I.R. persistînd însã ºi dupã moarte. iar sufletul omului este neperitoriu. numitã uneori b l e a s c = „scînteie”. celelalte fiinþe. ºi dupã ce mor. c-o fi avînd dobitocul abur în loc de suflet. sau: numai cît are suflet în oase. Neamþ. „a cicnit”. a ieºit o oaie” (C. ci numai un fel de abur. pe care-l crede nemuritor. mai totdauna însã abur. „animam”: „… Indulsit communis conditor illis Tantum a n i m a s . Vaidarecea). com. nobis a n i m u m quoque…” (Juven. Murga se trase înapoi spãimîntatã d-aºa mîndreþe. Rosescu. afarã de mai multe alte expresiuni ca: „a crãpat”. Întru puþin sã aratâ ºi în degrabâ pišare…” De aci. dar vãzul e tot vãz…” (De la Vrancea. cu pulberea ºi cu cenuºa. Criºianu. 128): „aburul dobitocului. 148) 145 . ci numai abure.. com. Cugieru). com. care tocmai de aceea n-are suflet. a pierit un bou. Banat. ºi deaca se desparte de trup se duce la D-zeu pentru ca sã-ºi ia rãsplatã” (Preut D. Iaºi. fãcînd o deosebire între principiul vital la om ºi la celelalte vietãþi. „A murit un om.

Doamna) sau: „Pe razele soarelui. avul. . dissiliunt vapore saxa. II. din aceeaºi rãdãcinã cu grecul kapnÒj. în b. ci numai abur…” (D. fiindcã aceºtiia au pe „avul”. iarãºi nu este corect.. 243). în: „animae ventorum”. însã fãrã a se fi putut naºte unul din altul. cari sînt în 146 adevãr de aceeaºi origine primitivã. Vînãtorii) = „a n i m a m tantum. Între ambele cuvinte nici mãcar o depãrtatã filiaþiune ario-europee nu existã. kvápas. Busuioc. vapor. deorãce vapor. Apoi „animus”. prin el domnea omul asupra naturei. Pe aburul vîntului…” (G. în care predomneºte noþiunea de c ã l d u r ã . ambele întrebuinþîndu-se deopotrivã în privinþa vîntului. Teodorescu. dupã ce pune alãturi: „lat. cu „voluntas”. Mai întîi. Suceava. com. A trage darã pe abur din „vapor”. de ex. pop. cã românii au împrumutat pe abur de la albanezi. latinul vapor trebui lãsat cu totul la o parte. dar abur – nu. cînd alþii le identificã fãrã nici o rezervã. Pe aburii vîntului…” (G. rom. Cu „vapor”. Tot aºa zice românul: „Dobitocul este fricos ºi supus omului fiindcã n-are s u f l e t . E cu atît mai regretabil. în acelaºi cîntec de nuntã se aude în unele locuri: „ª-aºa plecarãm ªi venirãm Pe stelele cerului. are bunul-simþ de a adãuga cã nu e sigur de înrudirea lor: „die Zusammengehörigkeit dieser Wörter ist nicht sicher” (cfr. 11. Miklosich (Alban. Pe aboarea vîntului…” (N. Pe lîngã abur cu sensul de „suflare”. e înrudit al nostru v ã p a i e . com. sau chiar prin a n i m a . derivã dintr-un prototip cvapos = litv. non a n i m u m ”. Neamþ. Dar a pretinde. Diefenbach. dar încã ceva pe care nu scuzã nici mãcar o deplinã corespundinþã de sensuri. Constantiniu. Poez. Völkerkunde I. Neamþ. cercetîndu-se apoi numai legãtura între abur ºi albanezul avul. pe de altã parte. abure”.. 69). mai este forma aboare. de ex. este nu numai contra foneticei române. Resmiriþã. arhaic vapos. vapor amorque torret etc. Forsch. Aºa. cu „consilium”.ºi cu trecerea lui p între vocale. alb. fiind sinonim cu „sollertia”. 177) Sã se observe cã latinul „vapor” n-are niciodatã sensul de s u f l u .: aestivus vapor. Pãºcani-Stolniceni) iar în altele: „Îndatã pornirãm ªi venirãm Pe faþa pãmîntului. 12). com.D.ABUR Numai „animus” era nemuritor: „nihil est nisi mortale et caducum praeter a n i m o s ” (Cic. De Rep.. cu perderea iniþialului v. atît de esenþial în românul abur ºi pe care lãtineºte noi îl putem traduce numai doarã prin s p i r i t u s .

.. latinul: aura ºi aër.). din care se trage sanscr. oarecum suplementarã. iar a lui „avul” la albanezi pe de alta. n-are a face cu grecul boršaj sau bo·¸©j „crivãþ” = alban. fiindcã derivã din aceeaºi rãdãcinã ario-europee: av. ABURÀT (-Ã). aceasta este încã o probã. ambele aceste curenturi eterogene s-au întîlnit nu numai cu tracicul b o a r e . pe cari nu le au de loc albanezii. Griech. aburi. ¥ella – aFella. ¥oj = aFoj „suflet” (Hesych. dupã cum crede ºcoala lui Rösler. românii posedã forme colaterale b o a r e . e tracic ºi abur la români. n e g u r ã . Prin diferitele sale accepþiuni. – v. poate ºi prin finalul r. v°mi „suflu”. aburez. boare. Catã sã fi avut totuºi odatã sensul fundamental de s u f l u . aburãri). borã sau vorã „zãpadã”. frînge nã cãrvelše ºi va sã vedzi cã scoate aburi…” La abur din apã: „cãpachea tingerilšei se-umplù de aburi…” (M. – Suflet… ABURÀRE (plur. ci încã ºi cu latinul b r u m ã . derivate din va  av . În româna însã. nici în slavicul burša. f u m . rãdãcina av ºi-a conservat sensul fundamental de „suflu” ca ºi la greci. ceva mai mult încã. dor. v. borilã etc. deºi forma româneascã este mai primitivã prin sens. nici în grecul boreas. rostit ºi àvãl. afiliatã cu albanezul „avul” ºi cu familia grecului ¢Fw. lat. – Aburesc. adj. însemneazã „vapeur. 147 . Macedo-româneºte se zice ca ºi la noi: abur. nici daco-românii. semnificaþiunea însã de cãpetenie este a d i a r e … Familia românului abur: aburesc. aboare. despre dezvoltarea cea independinte a lui abur la români pe de o parte. uneori „fumée” (Camarda). – Bureazã. toate cu digamma. La abur din corp: „nši spilai niheam mînšile ºi vedzi cum nši-es aburi…” La abur din pîine: „pîinea e caldã. n o r . Aburel. – Boare. probabilmente. abur are o mulþime de sinonimi. pe cînd albanezii l-au perdut. subst. fem. – v. abureazã. ceea ce nu se cuprinde nici în latinul vapor ºi bruma. sã fi venit aci de peste Dunãre tîrziu în veacul de mijloc. Aburit. din care este grecul ¥w = aFw „suflu”. – Aburez etc. de unde apoi. ventus ºi altele (Curtius. În orice caz. alteori: c e a þ ã . Nu cunoaºtem însã la macedo-români nici un exemplu de abur cu sensul de „suflare”. Aburez. abia cãlduþã. În românul abur. – Aer. pe care ei par a-l fi perdut din grai prin contact cu albanezii. 49). Nu l-ar avea. Dial. Acea rãdãcinã ario-europee av ni se prezintã ºi-ntr-o formã metateticã va. ne întimpinã trecerea lui v în b. Cruºova). În laconicul ¢b»r = lesbiacul aÜhr (Ahrens. Trãsura caracteristicã a lui abur este o suflare linã. Dacã darã „avul” este tracic la albanezi. dar nici românii nu l-au luat de la albanezi.). Et. b u r e a z ã . aboare. dar nici cu slavicul burša „furtunã” n-are a face.. Uneori el însemneazã p a r ã . p r o m o r o a c ã etc. exhalaison” (Dozon). adecã: ab‘r = av‘r. bureazã. Iutza. niciodatã „souffle”. sau mai mult cu o rãcoare plãcutã. producîndu-se prin ciocnirea tuturora o confuziune oarecare din cauza asemãnãrii fonetice ºi a apropierii de sensuri. care prin latina s-a rãspîndit mai în toate dialectele romanice.A B U R AT Albaneºte àvul. prin împrumut de la greci. aÜra ¢»r etc.. nici albanezii de la români.

D. Toate v ã z d u r e l e …” 148 (G. furtunã. Poez. 86: „…priimiþŠ roaâ a Duhuluš svântŠ. exhalaison. Un frumos pasagiu din Dosofteiu. – Borilã… ABURÈL (plur. Dupã Cihac: „aburel = petite vapeur” (?). ce focŠ luminãtori ºi întrãmãtori…” Prin analogie cu aburel.. Sensul fundamental însã pentru aburel. Gãiceana) = „vîntul de miazãzi sau b o r i l ã . surzealã. vaporatio. aburealã este aproape sinonim cu a b u r e l ºi cu b o r i l ã : „Vînturile se numesc: crivãþ. Dupã Dr. s. s’élever. ca deminutiv de la a b u r „nor”. brise. ca ºi pentru întreaga familie a lui a b u r . subst. Frãþilã. poporul ºi-a croit în limba poeticã cuvîntul v ã z d u r e l . 49) . aburèle). Se rosteºte ºi aborealã. de la nord. Transilv. com. Format din acelaºi sufix ca în: rãcealã. brise.. fiind „suflare”. avînd acelaºi înþeles cu b o a r e : „Deosebitele vînturi se cheamã: crivãþ. vîrtej. Iordãchescu. Bud. vîrtej ºi aburealã” (Miron. Teodorescu. Botoºani. 2). ºi aburel cînd este prea mic” (T. Barcianu etc.: „aborealã. vîjelie. Jur-prejur de poale Cerul plin de stele. Bariþ. roâ înfocatâ. evaporatio”. Fãgãraº. Bunea. În îmbi umerei Doi luceferei. – cfr. v. f. compus ca: Zorilã. souffle continu. Latinu) = „Numirile vînturilor la noi: austrul. gravir. – v. com. ci anume de „suflu”. Braila. Vaidarecea). – Aburel. p. Deminutiv din a b u r sau a b o r . Sensul fundamental. – Aburesc. Polysu (ed. b o a r e a . în urma cãruia se aºteaptã numaidecît ploaie” (S. într-o colindã din Muntenia: „În spatele lui Soare cu cãldura. pop. Murgilã. ca infinitiv substantivat. vb.ABURC ABÙRC (aburcare. Abur. roaâ nu umãdâ ºi cu aburelŠ de v â n t Š pemintescŠ. zefir…” (A. vîntul Sibiiului. com. aburel mai însemneazã „noriºor”. Constantiniu. Se rosteºte ºi aborel. fierbinþealã etc. fem. de la sud.. zéphyr. de la rãsãrit. Burec. crivãþul. aburealã exprimã stare. ABUREALÃ (plur: abureli).. vineþealã. nu cu focŠ de cesta ce arde ºi veºtedzšaºte. aburcat). Surzilã etc. ca ºi pentru a b u r . de la apus. De exemplu. exprimã acþiune. monter. Tecuci. com. – Boare. Cristeºtii). pe cînd a b u r i r e sau a b u r a r e . apoi b o r i l ã . Lex. ce roaâ înfocatâ cu aburelŠ dumnedzãescŠ ce s u f l ã cu focŠ. deminutivul a b u r e l este ceva mai puþin sau ceva mai trecãtor decît celelalte toate. în fine. furtunã. austru.n. 1683.. Polysu.. vîntul Braºovului.. nu este de loc acela de „ceaþã”. indicã pe aginte.

ABUREZ Curiosul v ã z d u r è l e (la sing. ital. a sufla încetiºor. a scoate aburi: caii de multã fugã abureau înfricoºat. vb. a expune ceva sau pre cineva la aburi. Puiul se cãlãtoreºte ªi mîndruþa mi-l jeleºte…” (Conv. lit. – Boare.. acoperite d-o pojghiþã verzurie. muºcelele. Sensul de s u f l a r e predomneºte. – Aburez. v. se aburesc. exhaler. ªi mi-o fost pomu-nflorit. se aburesc bine. Se zice ºi: aboresc. Gîrcina) Într-o doinã tot de acolo: „Bate vîntul. souffler doucement.). 3. ca intranzitiv. ABURÈZ (aburat. Neamþ. – Abur. cletãnat de adiere…” (De la Vrancea. Se rosteºte ºi aborez. 1885. înainte de a se trage.. abureau un fum ce se-nãlþa alene. dupã zile ºi nopþi cãlduroase. un fenomen linguistic foarte interesant. aburire). prin fuziunea a douã cuvinte. ª-un vînt cald ce-o aburit Florile le-au oborit…” (Pompiliu. Aboare. v. v ã z d u r è l ) este vãzduh + aburèl (plur. – Aburez. – Vãzdurel… ABURÈSC (aburit. a-l trece prin aburi: mulþi oameni. Teofanescu.. 149 . 45) Într-un „bocet” din Moldova: „Dincotro vîntul mã bate.. pe care l-a studiat mai cu deosebire Caix (Studi di etim. souffler doucement. aburèle). rîurile aburesc. com. vaporiser. pãrþi vãtãmate de ale corpului. pentru multe neputinþe. abureºte. Dincotro el abureºte Tot mã arde. italieneºte stamberga = stanza + albergo etc. cu care se confundã în grai. Tot mã frige ºi mã arde. exhaler.. Abur. dimineaþa. vb. aburesc se confundã cu forma colateralã a b u r e z . „1. Într-un cîntec poporan din Transilvania: „Sub un pom am adormit. 455) În grai. vaporiser.M. Ca tranzitiv. ca franþuzeºte în: selon = secundum + longum. mai rãspînditã ºi singurã cunoscutã în macedo-româna. mã pîrleºte…” (Preut S. 51). Sultãnica. vorbind de vînturi: un dulce vînt abureºte despre meazizi” (L. 2. „D-o sãptãmînã ºi mai bine zãpada se topise. 199–203). Acelaºi sens ca în a b u r e s c . Sibii. aburare). sau: refuser = refusare + recusare.

– Boare. p. Macedo-româna cunoaºte numai forma aburedz: „pînea cu de-aghia se-aburã…”. ba o cãlca pe picior. Liuba. În multe locuri se aude cu dz: aburedz. deºi sensul fundamental este de asemenea „suflare”. diferenþiate prin formã. tropai. abureadzã. com. Dorohoi. – Burez… ABURÌT (-Ã). se zice promoroacã” (Preut N. ªi ca din somn sãri domnul rumân. Vaporo. Idiotisme: fripturã aburitã = bine rumenitã ºi cu miros plãcut. încãlzit sau muiat prin aburi” (L.M. part. Tîrnauca). În toate aceste expresiuni. Lat ºi plin de arme rupte. – Aburesc. „Aburit sau aborit.ABUREZ Alexandri în Sentinela românã: „Lat e cîmpul celei lupte. Sandovici. Chirica era 150 ºi el pe-acolo. f. Pann. Tr. Efflo” (Col. Plin de sînge ce-l pãteazã ªi vãzduhul abureazã…” „Boare se numeºte vîntul lin de varã. totuºi prin noþiunea intermediarã de „rãcoare” s-a dezvoltat sensul ulterior de „ploaie de tot mãruntã”. v.. Banat. ropai! i se aprind lui Ipate al nostru cãlcîiele. fierbinte ºi-nainte-i pus…” Dosofteiu. 143: „ªi domnuluš i se fšace milâ Vãdzând cã le fac pizmaºiš sâlâ. Ca ºi b u r e a z ã . 37: „ªi vãzînd gîscanul în gheveci adus. ªi dšade-n pizmaº cu rãzboš šute…” „…ba o strîngea pe fatã de mînã. faþã aburitã = roºitã prin emoþiune. ªi tropai. Aburit. 1673. Maidan). Plin de trupuri sfãrãmate Care zac grãmãzi culcate. Cruºova). 421). În înruditul b u r e a z ã . I. passé d’aburesc. care nu mai are s u f l u . ropai. astfel cã ambele cuvinte. prin opoziþiune cu r ã s u f l a t . vin aburit = tare ºi aromatic. ºi cum se lasã Ipate din joc. aburat sau aborat. ba… cum e treaba flãcãilor. s-au diferenþiat ºi prin înþeles: „…la noi.). spirituºul dracului îi zice: . sensul fundamental este: î n s u f l e þ i t . „apa caldã se-abureadzã…” (M. l. expus la aburi. com. Prov. circa 1670: „aburãdz. 1883. Dicþionarul româno-latin bãnãþean. Abur. – Burã. abureazã se întrebuinþeazã adesea impersonal. Ca de vin ce-š aburit ºi ºumân. Iutza. cînd numai abureazã” (S. cînd b u r e a z ã din pîclã.

421): „Abuºile. Aci douã observaþiuni: 1. subþire. 3. – Buºã. Dicþionarul româno-latin bãnãþean. Maidan). Banat. „Aburos ºi aboros: 1. cu care se coase. p. nu ºtiu cum. 17: „tînãra fecioarã se arãtã cu conciul semãnat cu diamanturi. Liuba. dupã cum se cheamã un joc de copii. I. Creangã. v. – v. 11A). 1883. Aceeaºi acþiune are un alt nume cînd e vorba de copil ºi altul atunci cînd se vorbeºte de cei în vrîstã. 2.AC – Ei.n. plur. „Pruncii cei mici cînd îmblu pre mîni ºi picioare. Stan Pãþitul). ori cînd cãzînd se opresc pre mîni. 2.). din codà. cu aburosul zovon de filaliu. – Aburesc. s. 1AC (artic. Covurlui. 151 . se zice cã îmblu abusãlea. circa 1670 (Col. Abur. ascuþit. acul. Oamenii mari cînd îmblu. aiguille. Tr. l. Abuºile. ABURÒS (-Ã). întunecos.. Pîn-oi prinde-a numãra…” (D. forma abusãlea pentru abuºile este rezultatul influinþei graiului copilãresc asupra limbei pãrinþilor. se împunge sau se înfige” (L. 86: „Mugurul liliacului se despicã ºi înverzeºte sub aburoasele sãrutãri ale soarelui de aprile…”. p. Buº. ºi-n Mihnea-vodã. ce zici. com. pronunþînd s în loc de º. Mastacani) Format prin prepoziþiunea de miºcare a (v. ABÙªILE. se zice: în b r î n c i ” (S.. acest adverb îºi asociazã aproape totdauna prepoziþiunea d e : d-a-buºile.. Infantium incessus quadrupes”. adj. Abur. cunoscut mai ales în Moldova ºi-n care se rostesc urmãtoarele cuvinte: „AŠ-late. ABÙSÃLEA. macedo-rom. cu auritul vãl de betealã rãsfirat pe un biniº de suvai alb…” v. vaporeux. Nu þi-i fricã cã te-oi bate? Din codiþã. puþin luminat” (L. plin de aburi.). adv. Alboteanu. „Instrument de fer. A c în g h i c i t o r i . parcã te-ai cam aburit la faþã. aºa-i cã-þi vine la socotealã?…” (I. Adjectiv cu dibãcie întrebuinþat de A. ace ºi acuri). com. Odobescu în Pseudokynegetikos.M. p. aiguillon. à quatre pattes. Cu -abuºile nu trebui a se confunda: de-a b u º i i . rar ºi afînat ca aburii. poporan: acu. stãpîne.M.. aclu. BaŠ-late. Copilul de tot mic. v.

dar scumpe haine coase” (Pann. Teodorescu (Poezii pop. G. tot se isprãveºte…” (Ibid. III. ac a dat naºtere la proverbe: Despre femei lenevoase: „Cînd eram la mama. 32) O altã cimiliturã: „Ce fuge mereu la vale ªi-ºi lasã maþele-n cale…” despre care d. dacã trag dupã mine o coadã. F e l u r i de ace. În fine. Macedo-românii au ºi ei douã cimilituri despre ac: „Nšic nši-escu. p. 47) sau: „Ce e mic-mititel Îngrãdeºte frumuºel…” (Ispirescu. din douã-trei numai una fac. tîrîndu-ºi maþele dupã sine”. cã mama împungea ºi eu trãgeam acul…” (Pann. Despre femei lucrãtoare: „Bãrbatul sã aducã cu sacul. Ca instrument de cusut femeiesc. drac nši-escu. foarte ingenioasã ºi-n care chiar prin rimã este indicat ac: „Drac tru chisã. Cruºova) adecã: „drac în iad. I. 137). 106). Cum am învãþat româneºte). A doua cimiliturã macedo-românã. Pilde. Ma tutã lumea eu u-nvescu…” (M. II. 216) observã cã: „în Mexic se gãseºte o ghicitoare asemenea acesteia tot despre ac: cine aleargã printr-o vale. Iutza.D. un fel de ghicitoare ºcolãreascã: „De unde au luat Adam ºi Eva ac ºi aþã de au cusut frunzele de smochin…?” (Cost. ºi eu ºtiam sã cos. Iutza. 152 . Pri-šu-cido cu coada mi bag. Negruzzi.AC Cimilitura poporanã a acului: „Am un om mititel Face gardul frumuºel…” (Revista popularã.. Prov. Pãnã-ci-ºi di coadã ascap…” (M. II. muierea sã scoaþã cu acul. Din dao-trei maºi una fac. pînã ce mã scap ºi de coadã”. ‘n cer tut drac. 123). Prov. în rai tot drac. 1884.. Cruºova) care exprimã aceeaºi idee ca în proverbul daco-român: „acul este mic. S-easte vãr-nã coadã nši trag. apoi ori unde mã bag.

„ac þ i g î n e s c ”. 68) 153 . „ac cu gãmãlie” = bold. II. – Igliþã. o unealtã de cochetãrie deja la vechii romani: „comas a c u comentibus” (Quinctil. p. Poez. v.. 25) În alte varianturi: „acul d o a m n e i cu fir roºu…” (G. – Cinghel. Bozia). II. Într-un document scris în Argeº la 1621 (Arh. Ca ceva foarte neînsemnat ºi foarte ieften. românul distinge pe cele întrebuinþate de croitori. babo? — Acul doamnei. – Cange. Risipiþi. 2 ace mari de argint de învãliturã…” (M-rea Cotrocenii. p. span. Mîine furã un gînsac…” (Ibid.. 89) Cine furã azi un ac.AC Din ace femeieºti. Jocul copilãresc de-a baba-gaia. care s-au dat de pomeanã dupã moartea eš”. — O fi ãsta (arãtînd piciorul drept). aguja. com. Bariþ. se zice: a c o i . În unele locuri cinghel sau cangé „crochet” se cheamã: acu-c i u r u l u i (Iaºi. Polysu (ed. Într-un act din 1686 despre „hainele ºi sculele ale jupãnései Ilincãi fata jupãnései Neacºãi ot Petreºti. prin opoziþiune cu un ac mic: a c u þ . „ac cu craci” = de pãr. ac a dat naºtere la o mulþime de locuþiuni: „Ei încã numãr ºi anii Cînd n-aveai parà de ac. Jucãrii. aguglia. numit pe-alocuri: de-a cloaþa. Ac = m i c . fireºte. Abãgeresc. ital. numindu-le: „ac a b ã g e r e s c ” (Olt. ªi acum te joci cu banii Turnîndu-i din sac în sac…” (Pann. pop. În „acu-doamnei” se înþelege anume „ac de pãr”. Din ace bãrbãteºti.).) etc. Prov. Dr. cizmari ºi alþii. Olt. cojocari. în genere. 5). Teodorescu. I. Sineºtii. 198).. Poporul. com. a c u l e þ sau a c º o r . în Banat ºi-n Haþeg: a c o n š u . Stat. crede cã cel mai frumos din toate acele trebui sã fie acela al doamnei. se începe în Muntenia printr-un dialog între copilul care face pe cloaºca cu pui ºi între acela care face pe baba: „— Ce cauþi. ne întimpinã afarã de „ac de argint” în douã rînduri: „2 ace mari de argint cu mãrgãritar ºi cu turchšaze. Vlaici). de-a puia-gaia etc. 9) distinge: „ac cu ureche” = de cusut. dar cunoscutã mai mult sub poeticul nume de „peptenele-Venerei” (Pecten Veneris). com. Stat. com. iar un ac mare.D. – Andrea. (Iaºi. În unele districte (Dolj. Arh. Pîroºi) se cheamã acu-doamnei floarea Scandix-pecten. com.): „10 ace de cãrpã de argintu”. – Þigãnesc… III. — Ptiu! nu e ãsta…” (Ispirescu. – Acoi. numitã ºi lãtineºte: Acula..

I. Nãpãrci ca andrelele! Acum toate au crescut ªi de spaimã s-au fãcut: Broaºtele Ca ploºtele. Alãturi cu asociaþiunea de idei romanicã: „acum quaerere”. ªerpii ca grinzile. într-o frazã întocmai ca cea de mai sus. v. La Plaut (Men. pe care Evangeliul a rãspîndit-o în toate limbile ºi care s-a ramificat pretutindeni în mai multe varianturi poporane. 1874. dificultatea de a face ceva se mai exprimã printr-o imagine ebraicã: „a trece prin gãurica acului”. în Codicele Teodosian: „Si praeter haec tria crimina repudium marito miserit (uxor).I. U r e c h e a a c u l u i . Mat. XIX. III.. postquam ei rei operam damus… …s i a c u m c r e d o q u a e r e r e s . II.R. deci sã-i faci sã întoarcâ tot -au luat de la casa lui. pe care o gãsim lãtineºte. lit. o locuþiune ajunsã a fi juridicã. oportet eam u s q u e a d a c u c u l a m c a p i t i s in domo mariti deponere” (Ap. II. Acucula). c-am înþeles cum sãnt la tine în prinsoare. sau: „orbul îºi cautã acul în aria cu paiele. Dobrogea. ªerpii ca ºi acele. Franþuzeºte: „chercher une aiguille dans une botte de foin” (Littré). 153) IV. Du Cange. din 1621 (A. III. 1648. Nãpãrci ca buþile…” (Burada. 130). Într-un act moldovenesc de la vodã Alexandru-Iliaº. pãn la un cap de ac…” Expresiunea: „pîn’la un cap de ac” este o întorsãturã posterioarã în loc de vechiul „pîn’ la un ac de cap”. „Cauþi acul în caru cu fîn…”. p. 154 . decãt bogatul întru înpãrãþiša luš Dumnedzãu a întra”. Golescu. ºi surdul îl povãþuieºte unde sunã…” (Pann. Italieneºte se zice: „dare un ago per aver un palo di ferro” (Tommaseo). Noul Testament. O altã antitezã: „Erau broaºtele Ca muºtele. ni se înfãþiºeazã iarãºi. o asociaþiune de idei romanicã. Conv. 8 sqq): „Nam quid modi futurum est illum quaerere? Hic annus sextus. 68). 24: „mai lesni šaste cãmilei preîn uršachea aculuš a tréce. ca antitezã între ac ºi „drugã de fer”.AC „Te slujeºte norocul cît umbra acului pe croitor” (Ispirescu). 216): „dãmu-þ ºtire de rãndul celor slugš -au înblat de-au luat bucatele lui Dumitraºco ªepteli. A c u m i n v e n i s s e s …” În: „ai înghiþit un ac ºi ai sã scoþi un fier de plug” (Col. 4. Asociaþiunea de idei între cãutarea acului ºi „ceva foarte greu” este veche romanã.

care bagã omãtul pe boarta acului în casã…” (I. com. I. Ceea ce are bãiat trimite un ac c u g ã m ã l i e iarã ceea ce are fatã trimite un ac c u u r e c h i ” (P. 128. femeile aruncã ace cu gãmãlii pe jos. noi îl ameninþãm cu pedeapsa: „Asta e boalã cu leac. Golescu). ºi în coadã acul cel mai otrãvitor” (Col. Ac = î m p u n g ã t o r . Deja la vechii romani. Prov. 112: 155 . însemna: „a lovi tocmai unde doare”. mai rar: gaurã sau bortã. Ca simbol de respingere. cfr. deºi se vorbeºte despre un singur ac. Ispirescu). româneºte: u r e c h e . Am eu de cojocul tãu ac…” (Pann. aguglione = sp. „a c u tangere”. latineºte: aculeus (fr. aguijon). 1580: „prea bunâ amu ºi minunatâ šaste pilda aasta: cumŠ nu poate încãpea cãmila preîn urechile acului dereptŠ multâ strimturâ ºi pentru multa grosimé a cãmileei. Poppescu. Dacã cumva se întîlnesc. VI. Ca instrument ascuþit. Golescu). „a atinge cu acul”. aiguillon = it. Omiliar. III. Dolj. ca sã scape de piezu” (I. se numeºte ac boldul unor insecte. „ªiretul se strãcoarã ca prin urechile acului” (P. în care simbolismul e ºi mai pronunþat: „În Bucureºti femeile lehuze se feresc a se întîlni una cu alta. 130: „Lesne a bãga în urechile acului cînd vezi…” V. Româneºte. „Rãu întrã-n trupu omului ca pîn urechili acului. – Videtur digna forma…” (Plaut. cînd te urmãreºti sã-l scoþi” (Jipescu. Rud. Ispirescu).AC Coresi. 68) sau: „Am eu ac ºi aþã de cojocul tãu” (Col. Prov. fiindcã nu este a bine. Prahova. Prin proprietatea de a î m p u n g e . „Aºteaptã sã vinã luna lui Fluieraru. II. V. Carligii). Vãlenii de-Munte). iute îºi trimite una alteia cîte un ac. Bãileºti). Verdeanu. acul figureazã în urmãtorul obicei: „La noi întîlnirea cu popa este privitã de popor ca piazã rea. com. Varianturile poporane ale pildei evangelice: „Boala întrã cu caru ºi iese prin urechile acului” (M. ºi nu-l încape nici caru. Teleorman. mai ales al albinei. Prov. „Albina în gurã þine mierea cea mai dulce. com. ac a produs o altã locuþiune metaforicã. ªtefãnescu. III. Acul a l b i n e i . 2). cînd cineva se poartã rãu sau ne supãrã. Neamþ. Pann. „– Mendicus es? – Tetigisti a c u . Tot aci vine un alt obicei. mai ades la plural u r e c h i l e . aºa ºi calea céša ce duce în viaþâ nu poate încãpea pre bogatulŠ pentru strimtura ei ºi pentru multa grãsime a bogatului…” Spanioleºte se zice „o c h i u l acului”: „por el o j o de una aguja”. Traian). Pann.

v. Românul a observat însã cã „matca”. f. bamb£kion etc. Studii asupra genului. La români ºi la italieni ambele forme s-au contopit. miere dupã ce nu face. Dobrin. moare ea însãºi” (G. Aºa la români el este: a) ario-europeu în: bui-ac = sl.AC „Viespea. La figurat: Ion din Vinþi. Fãgãraº. prin asociare cu diverse vocale. n-are ac. agulha = span. sã ºi moarã. primar sau secundar ºi totdauna tonic în limba românã. com... -ec. Iaºi. -k°). a întrebat pre fiecare cã ce putere voieºte sã aibã.. bušakŠ ciorp-ac = sl. Transilvania. Gruber. Acest sufix existã deopotrivã în toate limbile ario-europee ºi-n toate limbile turanice. acul rãzbunãrii etc. f. šrpakŠ cos-ac = sl. 2-ÀC 156 .. italieneºte: aghi. suffixe s’attachant aux substantifs et aux adjectifs. Albina a rãspuns: – Pre cine voi împunge cu acul meu. c£rax bumb-ac = gr. -oc. Forma pluralã „acora” catã sã fi existat deja în latina rusticã. 1689. aguaiglia etc. p. b) turanic în: bãrd-ac = turc. 177: „aš veselit cu nãdéjdea învieriš pre ceš vãtãmaþi cu aculŠ morþiš…” Tot aºa: acul pizmei. Sare ºi te împunge cu ace…” O legendã poporanã: „Cînd a fãcut D-zeu toate vietãþile. aiguille = prov. 32). ca ºi ital. Florescu. stãpîna albinelor. Dupã Bobb (I. astfel cã într-un caz concret proveninþa lui poate sã fie cu totul de o altã naturã decît în cazul concret cutare sau cutare. Suceava. kosakŠ har-ac = gr. aguja = reto-rom. Aþã. – 1Hac. 150: „pre însãºi neascultarša morþiš ºi aculŠ î n º e l ã c i u n i š ºi legãturile šaduluš în IordanŠ afundãndu-le…” Ibid. aceris) neutru. Ruginoasa). (-àcã). com. D e r i v a þ i u n e a l e x i c ã . ºi acus (gen. Atunci D-zeu a zis: Mai bine sã mori tu! ªi aºa se vede pînã în zioa de astãzi cã îndatã ce înghimpã cu acul sãu albina pre cineva. Voila). Celelalte graiuri neolatine: fr. Lãtineºte sînt acus (gen. Sufixul nominal -ac. acus) feminin. -uc etc. lungi sau scurte. se mai zice ac ºi [la] vîrful spicului de grîu. 1884. lîngã acuri (v. de unde îi place a trage cã: „cine e mare ºi tare. aguglia ºi agocchia.3). prin cari se leagã cu rãdãcina sau cu tulpina cuvîntului. cãpãtîndu-se la plural: româneºte ace. ci numai albinele cele de rînd (Preut V. ºi-au format cuvîntul dintr-un tip latin deminutiv: acucula = acicula. este una din ramificãrile sufixului -c (-ka. diferenþiat în: -ac. -ic. VII. bardâq cap-ac = „ qapâq cerd-ac = „ ârdâq con-ac = „ qonâk iat-ac = „ ïatâq etc. alãturi cu vechiul agora. de D-zeu nu-i este dat sã împungã”.

dis£kion. s c u n d a c . Frumuºelule. Das Suffix kÒj (ikÒj. dupã cum ne întimpinã prea puþin ºi-n cuvintele slavice. (Cfr. numele unui dac. akÒj. „Cînd eºti mic.2. Spara-doc. 8): „Ba. Vãlenii-de-Munte). Gesamm.. Bith-oc. G. o scãdere vocalicã la -oc: Amad-oc. 605). 280).). unde deminutivalul -ac corespunde deminutivalilor -el = lat. -ellus ºi -ior = lat. Spart-oc lîngã Spart-ac etc. Eustathiu în scholiile la Homer ne transmite vorba tracicã mand£khj „desmÒj cÒrtou” „legãturã de fîn” (De Lagarde. Iatã. în care sufixul -ac s-a pãstrat intact ºi pe care au moºtenit-o românii în cuvîntul mãldac „petit tas de foin” (Cihac. mintea pururea c r u d a c ã a fetilor…” (Id. deminutivis. 195). 1858. Cu toate astea. Ausspr. de exemplu. întroduse în limba românã. dur-ac-inu-s. În „mãld-ac” = mand£khj se învedereazã pe deplin caracterul deminutival al sufixului -ac la traci.. p. acest sufix (-°c. Mueller. (Corssen. despre care vorbeºte Pliniu cel Tînãr într-o scrisoare cãtrã Traian.. De linguae lat. puþinica ºi b u d u l a c a mea vorbire cu ande hinu mšeu Moþãilã n-or hi-n placu multor duhuri mari…” (Jipescu. Budenz. pop.. rap-ax. 672). Nu te-oi asculta. deºi trebui sã se fi pãstrat mai bine în latinitatea rusticã.-AC Latineºte. Lips. (Tocilescu. Götting. mai ales însã sub forma -ax = ac-s: ed-ax. cucule. aud-ax. ca în: halven-ac-iu-s. desag sau desagã = gr. sufixul -ac pare a se fi acãþat în dialectele tracice la tulpine nominale cu finalul t sau d. t. Poez. fug-ax. -i-lus. ba. ukÒj). de la daci sau din latina rusticã. vãzut-ai cã te hãrtãpãlesc toþi?” (Id. de ex. cum vorbeºte un sãtean din Prahova: „Dacã uscãþiva. II. sag-ax. 157 . se poate zice cã-n latina literarã sufixul propriu -ac devenise foarte rar.. Din cauza acestei sufixaþiuni suplementare ºi din cauza trecerii flexionare a lui -ax în -ace-.2. e foarte interesantã întrebuinþarea curat deminutivalã a sufixului -ac de cãtrã þãranii noºtri într-o mulþime de vorbe plãsmuite de dînºii ºi pe cari nu le cunoaºte sau le nesocoteºte graiul cãrturarilor. gallin-ac-eu-s. -°co) ne apare în: mer-acu-s. sufixul -ac pare a fi suferit. Drãguºorule…”. „… îndrãzneala tinerilor. pe cînd în latina literarã acest caracter se perduse aproape cu desãvîrºire. În maioritatea cazurilor. Abhandlungen. 2. loqu-ax. Pestriºorule. lum-aca) etc. În balada Cucul ºi turturica (Alex. Ori de unde ar veni. ciner-ac-eu-s. ten-ax. La daci ºi la traci în genere. Sufixul român -ac ne-nfãþiºeazã sub raportul formei urmãtoarele: 1. 1865). o scãdere consonanticã la -ag. pe de o parte. horde-ac-eu-s. lim-ax (= it. pe de alta. halven-ac-us. apoi adaos cu alte sufixe. fer-ax.). grece ºi turce. ca în Susag. lingul-aca etc. Tinde a scãdea consonantic la -ag. Sad-oc. Porumbacule. Dacia. tili-ac-in-eu-s etc.

– -og. ãl = illum. v. d u c . ecc-istum (ital.trecut în acelaºi cuvînt în trei forme: acãtare. questi = eccu-iste. perzînd atunci accentul. De observat: 1. pe care-l au românii în: acest = lat. ital. p. Quintescu. din: prostan – prostãnac = prost-an-ac. Iacã.D. cutare. Proverbe. spaniolul aqu-. ecc-illum (span. lîngã acest. aquel = eccu-illum. questo = eccu-istum. ecco.a trecut în -a. ac. quello = eccu-illum) alãturi cu simplul el. iniþialul e. eccu-modo (= friul. κi adaugã un alt sufix.. „Tu-l mîi la foc ªi el þi-ace busuioc…” (G. 4. deºi de secoli s-au despãrþit de dînsul prin diversitatea funcþiunilor. ca în: scundac. mãldac. pronumele demonstrativ ecc. De deminutivis. cel = acel. aci = lat. – -eac. 62) Balada Gelip Costea: „Azi e luni ºi mîine marþi. de ex. – -eag.redus la c-: cest = acest. de ex.-AC 2. ecco). – -oc. întrebuinþatã numai în unele forme ale verbului. toate din latinul ecc. totodatã. -ag. acel = lat. O ciudatã contracþiune poporanã din a 3ÀC-.(ecce. acum sau acmu = lat. cu cari se aglutina într-un singur corp. ºtergîndu-se cu încetul în asemeni compuse individualitatea lui e c c e sau e c c o . cotale)… 4. La Plaut nu o datã ne întimpinã: eccillum „acel” = ecce-illum. În limba latinã rusticã s-a rãspîndit cu timpul din ce în ce mai mult acest mod de a procede ºi. 4AC. se identificã prin origine cu adverbul nostru iacã = ital. préfix s’attachant aux pronoms et adjectifs demonstratifs. – -ic. gînsoc = gînsac (cfr. vb. Se adaugã la un alt sufix.. din: gîndàc – gîndãcèl = gînd-ac-èl. italianul qu. De aci prefixul ac-. 5. colo = acolo… 3. Latinul ecc. În adverbul coace = eccu-hacce. quegli = eccu-ille.. dispãrutul a reapare numai în construcþiunea într-acoace. – -uc. aqueste = eccu-iste) alãturi cu simplul ist = istum. Deja în latina arhaicã. 52–3). acumò). Tinde a scãdea vocalic la -oc. ac. – -ug. – -ig. accussì)… 2. apporter. atare = eccu-talem (= ital. 3. Astfel prefixul român ac-. Iubeºte tulpinele nominale cu finala dentalã. aºi = eccu-sic. fundac etc. eccistam „aceastã” = ecce-istam etc. de ex. lîngã macedo-românul acºi (=sicil. aqui = eccu-hic) ºi altele.(ecce. Vine Costea din Galaþi ª-ace sare 158 . span.redus la a-: aist = ecc-istum. Teodorescu. v. ecco) servea a mai întãri alte elemente demonstrative.etc. ecc-hic (span.

acadele). 365: „acar = macar. fabriquant d’aiguilles.. În realitate însã. Teodorescu (Poez.. – Acãriþã. s. cunoscutã numai în România liberã” (L. 1648.. – Alviþã. formaþiuni gramaticeºte corecte. ba încã a c ã r i e „fabrique d’aiguilles” (Cihac). subst. deocamdatã în lipsã. quoi. Graþie cofetarilor italieni. -ar). s.). comment etc. f. adicã: (pecten) a c u a r i u m (cfr. ACADEÀ (plur. ºi chiar acolo rar. pe cînd acadeà nici mãcar în România n-a putut sã aibã o lungã duratã. šarâ altul slab mãîncã vérze…” În aparinþã. 1Ac. – 2-ar. trecut în Francia prin Spania (Littré). ori. v. v. a c a r se identificã cu m a c a r .. 3: „acar-cã = etsi. s. Sive.n. v. acar-ce = quidcunque. batãr. akár-mi = acar-ce. – Acar-care. dar sunã româneºte tot aºa de bine ca ºi franþuzeºte „caramel”.. l. – Ori. akár-hól = acar-unde etc. fieºte-”. 1ACÀR. Quicunque.. „Uneltele de cusut: ac. probabil „peptene”. acar-cine = quicunque”.ACAR La mieoare ªi bolovani. 1883. caramel. n’importe (qui. Noul Testament. Mãcar. De la ac cu sufixul adjectival ar = lat. – Vare. instrument en fer employé pour séparer les cheveux de la fiancée. Întrebuinþat numai la românii de peste Carpaþi. fem. Mastacani). Alboteanu. Vel. Bud.). ambele cuvinte sînt cu totul strãine unul altuia prin origine. conj. acare). -arium. com. étui à aiguilles. fie. 219: „unul crede cã e slobod acar-ce a mãnca. Alva. s-acã (sã aducã)”.. pop. – Aconiþã.n. v. Latineºte ar fi: acuarium. Quivis”. M. 4ACAR. ceea ce aratã cã se presupune înainte un 159 substantiv.m. ca în s-ac (s-aduc). în compoziþiune: akár-ki = acar-cine. p. circa 1670 (Col. Covurlui. aþã. foarfece. avînd acelaºi sens ºi abia diferind prin formã. dar nedovedite ºi cari nu vor deveni o realitate decît numai dupã ce se vor înfiinþa mai întîi în România neºte f a b r i c e d e a c e .. pînzã…” (D. 2Acar. În Lex. G. 422): „Acar. 514) observà: „sincopare în loc de º i a d u c e . D.. care e de asemenea arab. – Acarniþã. . acari). „Vorbã turceascã. Dicþionarul româno-latin bãnãþean. (plur. Tr. 3ACAR 2ACÀR (plur. Cuvîntul ne-a venit prin turci din arabul ’akîde „sorte de sucrerie” (ªaineanu). La cîrlani…” unde d. Bobb. acar. dintr-o rãdãcinã curat ungureascã cu semnificaþiunea de „voire”. „caramel” a strãbãtut prin Germania (Karmelzucker) pînã-n Polonia (karamelek). degetar. acar este din punct în punct maghiarul akár „n’importe”. Dicþionarele mai dau pe a c a r „fabricant d’aiguilles”.

): „Þava acelor. adv. – Conciu. Lex. chez. Stamati (Muza românã I. Buciumii). înlocuindu-se finalul -iþã prin sufixul slavic –iºte. 200. 526) îi dã ca sinonim: h e i u r i .F. stãpîne! Trebuie sã facem cercetare pe la toate aceste acareturi. care foarte bine s-ar 160 putea scrie: acasã. Se aude ºi ecaret. avînd astfel forma unui corn (chiflã) de mîncare. ca ºi-n sara premergãtoare. – 2 -niþã. 105: „Ei bine.3 ACARIU. – Hei. dar avînd un înþeles ceva mai întins: „La ciobanii de pe la noi acarniþã se cheamã locul. Nunta la români.” (V. p. à la maison. ACÀRNIÞÃ (plur. totuºi a-casã a ajuns a fi un adverb în toatã puterea cuvîntului. ACÀSÃ. Sinonim cu a c ã r i þ ã ºi a c o n i þ ã . ad-foras.. boîte. slavo-român. Ciocoii vechi. întru carea se pun acele. Lohan. f.. casam. v. care ne aduce aminte de h a s t a c o e l i b a r i s a romanilor…” Apoi mai jos: „Acarul este o unealtã de fier ori ºi de aramã. 2Acar. Marian. . 12A) a despãrut din limbã aproape cu desãvîrºire. s. acarniþe).ACAR S. cu cît prepoziþiunea separatã a (v.f. teaca or þava cea prinsã cu curéle. ms. 1. Se aplicã mai cu seamã la construcþiuni cu dependinþele lor. cutia sau traista. sac ou étui à aiguilles. Cron. din 1778 (Bibl. étui à aiguilles. Centralã din Bucur. din care s-a format prin sufixul slavic -niþã. s. Precum este adverb: afarã = a-farã = lat. Pe lîngã acest acar se construieºte conciul ºi peste dînsul se pune mai pe urmã învãlitoarea…” v. Iaºii. com. adecã a-i face cãrare cu un fel de unealtã de fier numitã acar. Enache Cogãlniceanu.2. unde ei þin acele. foarfecile etc. invariabil ºi avînd cele douã elemente ale sale constitutive cu atît mai strîns unite. în acelaºi mod e adverb a-casã. ne întimpinã numai la ieromonahul Macarie. Aceastã formã. 1. încep druºtele ºi cu nevestele cele tinere.. Deºi compus din a = lat. p. v. acarniºtea. lãtuþã de un deget.. s. la ambele capete rãtunzitã ºi adunate niþel spre olaltã. acareturi). 379: „Dupã ce s-au adunat toþi cei ce au avut sã se adune. Format din a c a r n i þ ã . – v. dar au eºit din ºesezeci pungi de bani ºi i-au rãmas ºi toate acareturile. acaršul. ad ºi casã = lat. undrélele…” v. bienfonds. Binà..3 Acar. ºi cu a c a r . Acarniþã. p. n. care nu se pot arãta cu scrisul cîtã rãsipã ºi pagubã au avut…” Filimon.2. cãci poate sã fie cãlcate de vecini…” Cost. despre cari vezi mai jos. care rãmîne dubioasã. a pieptãna pre mireasã. Venit la români prin turci din arabul ‘akâret (ªaineanu). ACÀRNIªTE. a-i despãrþi pãrul. 1Ac. ACARÈT (plur. vorbind despre Lupul-agã sub Constantin Mavrocordat: „pãn’ la cea de pe urmã au scãpat cu vieaþa.

. Au mai pãþit-o ºi alþii.. Muste. coºmagã. 1646. Poate sã fie cineva acasã în pãdure sau într-o peºterã. românul zice: „Nu-mi sînt toþi boii acasã” (Baronzi. cort etc. 355: „Dumnezeu i cruþâ. cocioabã. Într-un cîntec poporan din Transilvania: „De nu-i iaz ªi nici pîrlaz. bojdeucã. cã-i gâsi unŠ porcaršu anume Festul ºi féce bine cã-i duse acasã-ºi…” Pravila Moldov. Limba românã. Limba românã posedã o mulþime de expresiuni pentru neºte locuinþe. rugãndu-se vezirului sã-l lasã sã margã acasã-ºi în Þarigrad…”. Totuºi niciodatã nu s-ar putea zice: „boii î n c a s ã ”. zãvadã. 88: „mušarša cãndŠ nu sã va pleca nice va asculta de beséricâ. Pare cã-i o mogîndeaþã…” (Ibid. dupã cum se perde în: afar’ = afarã. dacã acolo îi este ºederea. acasã uneori îºi perde în grai pe finalul -ã. Moxa. colibã. 1620. cãndu-i va dzice sã margâ dupâ bãrbatu-ºŠ. 160) 161 . Ca adverb. ºi totuºi cei ce petrec în ele sînt: acasã. Negruzzi.. devenind: a-cas’ sau acas’. ca: stînã. carele o cere ºi o chšamâ sã vie acasã-º ºi sã lãcušascâ înpreunâ…” N. 43). gîndind la scena ce vãzuserã ºi temîndu-se sã nu gãseascã asemene priveliºti pe acasã-le…” În proverburi: Despre fanfaronadã: „Pe uliþã Chiriþã. 309). cuºmelie.. p. surlã. Cron.ACASà În acasã noþiunea de „edificiu” e accidentalã. 183) În legãturã cu pronumele personal sau reflexiv. tîrlã. acasã ºi-l asociazã sub forma encliticã: acasã-i. Cã n-am nevastã frumoasã: Strîng în braþã sloi de gheaþã. 71: „Toþi alergarã pe acasã cu pãrul zburlit. Sã trec la mîndra acas’…” (Jarnik-Bîrsanu. cobîrnã. bordei. pe cînd într-un alt cîntec tot de acolo: „Ce folos cã trag acasã. ª-acasã chisãliþã…” sau: „Umblã pe drum cu alai ª-acasã n-are malai…” (Pann. p. 17: „n-au primit Grigorie-vodã. pe cari niciodatã nu le numeºte „casã”. I. cu grija în suflet. Pentru a arãta cã e supãrat sau nemulþumit. acasã-þi etc. ºatrã. Cost. cu groaza în inimã.

Îndatã apoi ce unul din ei a zãrit vînatul. aleargã spre locul arãtat…” (I. aidi acasã! ocol.. „Draga mea Anicuþã! Ian sã te privesc în hainele aiste… Aºa þãrance mai vin de acasã… sã ai ºepte sate pline!” (Alex. Poporul e sigur cã fiarele ºi dobitoacele înþeleg limba omeneascã ºi sînt chiar în stare de a vorbi o datã pe an (v.. aideþi acasã!” (M. X) În blãstemuri: „Duce-te-ai în sus ºi-n jos. c. Craiu nou. 105) ºi atunci acel ce te ospeteazã va putea sã zicã: „aºa mai vii de acasã”.. aid’ acas! crezînd cã atunci iepurele sau vulpea sau alt ce va fi se opreºte pe loc de se poate da cu puºca” (N. Dolj. vulpea sau alt animal. Nunta þãrãneascã. Rîioasa). „Gaitanis: Iert tot. Tot aºa în Ialomiþa (C. º-acasã sã nu mai vii!” (A. com. gãseºte vînatul. com. ºi deci e împuºcat. Borîneºti). Transilv. strigã: tut puiu! ºi: ocol. se întrunesc de la trei pînã la ºease. Ionescu. cel puþin în Þara Româneascã. IX). Auzind darã cã omul „se întoarce acasã”. Pleniþa). Degan. II. zberetul vînãtorului este: ocol. sc... nu se mai miºcã. În Dolj: „Cînd vînãtorul este însoþit de ogar ºi vede iepurele.ACASÃ Despre o oaie bunã ºi o nevastã harnicã: „Lînoasã ºi lãptoasã ºi grasã. dupã ce ºi-au ales timpul. Aºa în Teleorman: „Pe la noi vînãtorii.. sc. Panaitescu. An-Nou). el strigã mereu: ocol. exclamaþiunea „haide acasã!” însemneazã cã vînatul e prins. Pleacã sãtul de acasã…” (Ib. 113) Despre cei ce cãlãtoresc fãrã folos: „A lipsit de acasã nouã ani ªi s-a întors cu doi bani…” (Ib. Ionescu. ºi pleacã înºiraþi astfel din distanþã în distanþã încît sã se poatã vedea unul pe altul. aidi acasã! pînã ce-l prinde…” (I. Ciocãlteu. aidi acasã! ºi la acest semnal toþi ceilalþi. Sã vie ºi devreme acasã…” (Ib. În graiul vînãtoresc. un idiotism care însemneazã: „aºa-mi place sã fii”. c. Bãlþaþii). precum ºi cînii. II. 5) În fine: „Cînd eºti poftit la vro masã. . Alecu: Aºa mai vii de acasã…” (Alex. strigã: ocol. avînd fiecare cîini de vînat. Hunedoara). 162 vînatul se amãgeºte. Acest strigãt cu „acasã” e un fel de conjuraþiune: „La vederea vînatului. III. Poppescu. „Cînd vînãtorul. urmat de ogar. Dolj. Piscu).

per timore di questa lega. fem. Nici cã prin gînd îi trecea! Care mai de dimineaþã I se arãta în faþã. de unde în special. În dialectul vallon (Grandgagnage. aºa fãcea! Aºa acatastasie. vechi „à ches” = „ad casam”. bouleversement. propriu: care nu se pune jos. de ex.). Cel mai vechi Acatist românesc tipãrit este acel moldovenesc al mitropolitului Dosofteiu. rîcnetul ce izbucnea tocmai atunci cînd legionarii nãvãleau asupra duºmanului: „clamor autem. rugãciunile. trebui sã fie latin rustic: a d .. cronicarul Zilot (p. la Macchiavelli: „Il Re. Grecul ¢katastasˆa. într-un text medieval citat de Littré: „vos voliez venir à nos e à ceaus qui sont à c h e s nos” = „voiaþi a veni la noi ºi la cei ce sînt acasã la noi”. dar pe care totuºi. „ 'Ak£qistoj. Aºa scîrnavã domnie…!” ACÀTIST (plur. quem b a r r i t u m vocant. care nu ºeade jos. 2. Casã. de aci. non ante debet attolli quam utraque acies se junxerit” (Veget. n. Vînãtorescul: acasã! îºi gãseºte ºi el. cîntãrile. subst. cel puþin ca fond dacã nu ºi ca formã.A C AT I S T E foarte interesant cã strigãtul vînãtorului se cheamã la olteni z b e r e t . ca termen bisericesc: 1. – Ocol. 45) îl întrebuinþeazã vorbind despre Mihai-vodã Suþul: „Unde iese ºi cum merge. serviciul bisericesc care în seara vinerii din a cincea sãptãmînã din Pãresimi se face în onoarea Nãscãtoarei de Dumnezeu. lorsqu’on veut lancer un lièvre (Littré). „Aide acasã!” sau „aide î n p a t !” exprimã aceeaºi noþiune de: „aide la o d i h n ã ” prin care vînãtorul crede a înºela pe iepure. 21) în loc de „chez” se zice „amon” = = „à-mohon” (à-maison). se ne andò per ragunare più forze a c a s a ” (Tommaseo). ieºit in-4 la Uniow în Galiþia la 1673. 3. schimbîndu-se cuvîntul principal. cari ne permit a bãnui o veche origine latinã: „Au lit! au lit. acatiste). ºi în cursul cãruia toþi oamenii stau în picioare. désordre. ACATASTASÌA. terme ecclésiastique. I. dar încã francezului „chez”. (ex) balare „bêler”. Ce-i zicea.. în acelaºi timp cu Psaltirea în 163 . care face aceste rugãciuni ºi cîntãri. – Zberet. neºte paraleluri romanice. De e strîmb sau dupã lege. ceea ce nu are a face etimologiceºte cu z b e r a r e = lat. ci este vechiul roman (ex) barritus „cri de guerre”. de ex. M. care n-a circulat niciodatã în gura poporului român. ceea ce se dã preutului. Italieneºte. orice rugãciuni ºi cîntãri cãtrã Nãscãtoarea de Dumnezeu. domum” cãci nu numai corespunde italianului ºi spaniolului: „a casa”. s.c a s a m pentru clasicul „domi. în genere.). dar rãmînînd aceeaºi construcþiune ºi aceeaºi idee ca în acasã.: am sã dau acatiste pe la toate bisericele ca sã te blasteme” (L. – Vînat. Adverbul acasã. în orice caz. aºa fiind moda în epoca fanarioticã. v. chiens! exclamations pour faire quêter les chiens.

p. Titlul. acaþi). în Banat: b r a g h i n . Rok 1673. În Dicþionarul româno-latin bãnãþean. m a g r i n . s. prin scãderea lui c între vocale la g: agaþ. Se rosteºte de asemenea. în Acad. Specimen din text: „Bucurã-te cã pre filozofš nemãestri š-arãtaº. Robinia pseudo-acacia. ºi s-o-nãlþa Cît de cer s-o acãþa…” 2ACÀÞ 1ACÀÞ 164 . (plur. prin epenteza lui r ca în a r þ a r . agîþ. în Oltenia: d a f i n . 1883. cu care uneori îl confundã poporul. 107). in-16.m.A C AT I S T versuri. În Moldova. agãþ. „Cel ce e pe cale de a se îneca. dupã localitãþi.. se acaþã de orice-i vine înainte. pe care nu-l cunoscuse Cipariu (Principia. sau: acîþ. Acacia blanc. este curios prin amestecul limbei paleo-slavice cu româna: Preestnyš AkathistŠ i molebenŠ presv‚tyi Bogorodici. din 1700 (ms. acãþare). agãþat. LXXXVIII: „ªi într-a ta bunã vrére ªi cornul nostru putére Va lua. Românii din Macedonia zic: cãtuºa acaþã ºoareci = mîþa sau pisica p r i n d e ºoareci” (L. attraper. în multe locuri se pronunþã: acaþat. Se mai zice la prezinte indicativ: acãþ.. daco-roumain: suspendre..). ps. ªi þi-ar cãdea unghile Sã n-acaþi cu dînsele!…” În Psaltirea transilvanã a lui Corbea. V Monastiru UnevskomŠ typom izobrazisša. circa 1670 (Col. În balada Corbac.. Arbore cunoscut la noi mai mult sub numele de s a l c î m . în unele locuri: a r c a þ . mitropolity Suavskago i vseša Moldavskia zemlša. Neavînd ce sã-mi împute. agãþare. b a g r i n . accrocher. se acaþã de forma veºmintelor mele. Rom. din contra. M. kanonŠ voskresenŠ i proiša spasitelnyša molby kŠ Gospodu naŸemu Iisusu Christu. macédo-roumain: saisir. bucurã-te cã pre ceš meºterš de cuvinte necuvîntãtorš š-aŠ vãdit…” Cel întîi Acatist românesc cu litere latine este: Acathist sáu cárte cu múlte rugatsúni pentru evláviea fiestequarui crestin. Tr. Termenul acaþ (= ung. acãþu-mã = applicor. akátz) se întrebuinþeazã mai mult în Transilvania. blãstem asupra corbului: „Ori de mine tu-þi baþi gioc? Rãmîneare-ai fãrã cioc. acãþat = applicatus”. 1801. l. 422): „acãþ = applico. tãlmîcit de pre limbã slovenšascã pre limbã rumãnšascã trudolšubiemŠ i tŸaniemŠ preosvšaŸennago kyr otca Dosotheša. publicat de celebrul Samuil Klain (Micul) la Sibii. (acãþat. acaþare.). fãrã a trece pe netonicul a în ã. vb. A se vedea la fiecare din aceste cuvinte.

5) reflexivul: acaþu-mã se traduce prin „haesito”. ci te-am p r i n s pe rîu… Cum îl vãzurã scãpat. Proverbial: „Se acaþã de om ca scaiul de oaie” (P. bãþul cu cîrlig în vîrf prin care pãstorii p r i n d oile acãþîndu-le de lînã sau de picior. ªed în c a þ ã rezemaþi. vom vedea mai jos cã unul este iarãºi de origine ciobãneascã. Nu lipsesc însã paraleluri pentru o asemenea asociaþiune de idei. com. Chiar lãtineºte 165 . connexivus” se dã a c ã þ o s . iar infinitivul substantivat acãþare se aduce o datã ca: „appensio” ºi altã datã ca: „haesitatio”. 46) Acaþ este în limba românã un rest din viaþa pastoralã. a fi greoi la vorbã sau la hotãrîre” din sensul primar de „aninare”. Lupºeanu).. Cîte-o peatrã nestimatã. zinele se nîirirã cã nu puturã sã-l acaþã…” „Eu nu sunt tatãl tãu cel adevãrat. 185) A prinde oaia cu c a þ ã . Ciobanul nu face un pas fãrã c a þ ã . Precum franþuzeºte „accrocher.i aninatã…” (Burada. Teodorescu. Macedo-româneºte dupã basmul despre Fãt-Frumos (V. De plãteºte lumea toatã Sus pe c a þ ã . zinele se ciudirã de necaz cã nu puturã sã-l p r i n z ã …” Apoi idiotismul: acaþã fricã = p r i n d e fricã. passim): „Eu nu escu tatãl a teu acel de dialihia. Prov. cã-i plinã dã apã…” (T.. tatã! ado toporaºu sã bat un cui colea lîngã sobã sã-mi agîþ a ghebã sã sã usuce. „Sã nu mai umbli cu c a þ a ªi sã-mi amãrãºti viaþa…” (Pann. Din cei doi sinonimi ai lui: a t î r n ºi a n i n . – Atîrn. Dobrogea. „S-a acãþat ca o veveriþã” (R. De aci. Haþeg). com. Transilv. haesitans. pe cînd pentru noþiunea proprie de „nexilis. se cheamã ciobãneºte a acãþa. În dicþionarul lui Bobb (I. Caþã. Simu. v.ACAÞ „Gherghino. a înºela pe cineva. a umbla cu minciuni. tot aºa româneºte acãþare se trage din prepoziþiunea a = „ad” d-a dreptul din c a þ ã „croc”. Mostre I. În texturi noi n-am putut constata pentru acãþare aceastã desfãºurare a unui sens secundar de „gîngînire. ci te-am acãþat pe arîu… Cum îl vãzurã ascîpat. haesitator”. se zice: „a umbla cu c a þ a ”. Olteanu. Transilv. de ar fi cît de avut: „Ciobanii lui Dobriºan. de unde apoi adjectivul a c ã þ ã c i o s „haesitabundus. s’accrocher” vine de la „croc”. Orlat). Cu caftan toþi îmbrãcaþi. Petrescu. Ialomiþa. II. Ei sînt boieri de divan. a prinde cu vorba. „houlette”.

De a cãrora vîrf nalt Nãfrãmi cu bani s-au legat. lit.. ca ºi-n macedo-româna. respart = despart. 95): .La cîte buþi s-au dat cep De mied. ne duce iarãºi la o formã istriano-românã racãþ. Maiorescu (Itin. dar care poate sã aibã ºi alte explicaþiuni. I. viºinap ºi vin! Cîþi marþoli s-au rãdicat. în loc de simpli: acresc. ºi atunci racãþ ar putea fi dacãþ. Înfingîndu-i în pãmînt. 23. mai adesea însã. Stamati. bunãoarã la C. rescuþ = desculþ. cum îi treaba bãieþilor. ACÀÞÃR (acãþãrat. Cu a-: La I. Explicaþiunea din urmã ni se pare a fi mai probabilã. Chiricã. Mai adesea se zice caþãr. format prin analogie cu: înãcresc. p. p. 18). Fãrã a-: La Alexandri. cu prefixul d. Pentru cei ce vor putea Sã se caþere pe ei! 166 . care era neapropišate pentru mine…” Strînsa legãturã de sensuri între acaþãr ºi a c a þ se învedereazã mai ales cînd ambele vorbe ne întimpinã alãturi.. Româneºte aceeaºi bifurcare de sensuri ne întimpinã mai jos în a t î r n . de ex.. Ipate ºi cu Chiricã se ieu ºi se duc la horã în sat. 111) o explicã prin prefixul re-. perzîndu-se iniþialul a-. înhaþ”. de frica cînilor…” ªi ceva mai jos: „… cum vine duminicã. grimper. de unde derivã. un prototip înacãþ. pe de o parte iniþialul d trece uneori în r. cu perderea iniþialului a-. ce sã vadã? vede un bãiet cã se acãþera pe stîlpul porþii. Untersuch. dar nu sigurã. – Agãþ. 1794. în Povestea lui Stan Pãþitul: „…. înãlbesc. Acaþãr. ca în: rentše = înainte. oare ce ar socoti în gîndul lor despre prezidentul din Roman?…” Sau în Critil ºi Andronius (Iaºi. se rãped cînii sã rupã omul. v.. vb. acãþãrare). înot. 1877.. pe de altã parte. 29). III): „Cînd m-ar vedea înpricinaþii cãþerîndu-mã zi ºi noapte pe scarã. ºi cînd se uitã mai bine. în Scara mîþei (sc. albesc. în Ciubãr-vodã (Muza I. 7): „…eš se cãþãra cu šuþime asupra acestorŠ stîncš. În dialectul istriano-român se zice acaþ sau acãþ cu sensul de „prind. Mai curioasã este forma istriano-românã racãþ.ACAÞ haesito nu este decît intensivul lui haereo. fiind însã chiar aci mai rar decît simplul a c a þ . Pare a exista numai în dialectul daco-român.: reschid = deschid. nu altceva.. se acãþera pe cele garduri ºi se hlizea cu ceilalþi bãieþi…” (Conv. Dupã fonetica istriano-românã. pe care I. dupã cum în istriano-româna el s-a perdut în forma c a þ în loc de a c a þ (Miklos. Se întrebuinþeazã mai totdauna reflexiv: a se acãþãra. Creangã. rãmîne numai caþ. vechi haeseo „anin”. p. not etc.

Format din a c a r „fabricant d’aiguilles”.. ar trebui sã fie a c ã r e l . Lungimea materialã în acaþ-ãr din a c a þ . A c ã þ î n d pe vîrful lor Stegurele fel de fel…” Cine se acaþãrã nu face altceva decît a se acãþa mai de multe ori. De aci apoi prin analogie cu acãriþã. t. ACÃ-. acarus = gr. – Acãtare. acãriþe). cãpuºã.f. „quincaillerie. s. 2Acar. acarniþã. în care -r. întocmai ca: abagerie din abager. ci derivã d-a dreptul din lat. „Uneltele de cusut sînt: ac (cojocãresc. – v. Sinonim cu . urmeazã trecerea lui u în ã ºi chiar în e: acaþ-er. Termen întrebuinþat mai cu seamã în Transilvania ca sinonim cu c ã p u º ã : „acãriþã. tique des moutons. cizmãrie din cizmar etc. 3. 2Acar. Forma organicã e acaþ-ur.este orga167 2ACÃRÌÞÃ.. – -ur. mic. Neamþ. Explicînd pe franc. turbo. v. s. excutio. c.. – Caþãr. este de aceeaºi naturã morfologicã ca în scut-ur din scot = lat. pediculus ovinus. a c o n i þ ã ºi a c a r . Bud..ACÃRIÞà Cîþi brazi din munþi s-au adus. – Caþã. de unde apoi. de fluturi). „grimper”. acãriþe). ¥kari. aþã ºi acãriþã” (C. Negoescu. de zool. de unde ºi italieneºte: a c a r o dei montogni. Rîmnic-Sãrat. (plur. ACÃRÌE. 4: „acãriþã. 97). -ulo. fabrique d’aiguilles. v. -ÀCÃ. Taslãu). Trecerea la feminin în acãriþã din forma organicã „acar” se datoreazã analogiei sinonimului c ã p u º ã . étui à aiguilles. Ca deminutiv din a c a r . Sufixul verbal -ãr reprezintã aci pe -ur = lat. Cuvîntul n-are a face cu ac „aiguille”.acarn i º t e . croitorie din croitor. 2-ac. Littré observã: „on s ‘a c c r o c h e pour g r i m p e r ”.. goangã ce se face pre oi cu foale mare” (Lex. – v. mare. 1ACÃRÌÞà (plur. despre cari vezi la locul lor. Iser.” (Cihac). v.. s. trecerea la feminin în acãriþã se explicã prin analogia altor cuvinte cu un sens apropiat: cutie. Wtb. Bogza). Schaaflaus”. lãdiþã etc. sau în turb-ur din turb = lat. „Ciobanii poartã uneltele lor de cusut într-o acãriþã” (Mironescu. aiguilles en général. c.f. Acaþ. prin acomodaþiune cu i din þ = ti. 3ac-.f. Pe carii i-au rãsãdit Pe drumuri ºi prin oraº. pentru a exprime noþiunea frecuentativã.

descrie în urmãtorul mod pe domnul moldovenesc Duca: „Era om nu prea înalt. 4): „îngerulŠ Domnuluš pogorîša în acãtare asuri în lacŠ ºi turbura apa…” = span. 129): „eu acãtare poamã nu sînt. Cronicarul Neculce. B. ca în: talis vir. adecã: nu e mare treabã de el” (I. precum ºi la noi în adjectivul t a r e . acolo – colo etc.. (Io. XI. 1883. Tr. În Vocabularul bãnãþean. În locuþiunea proverbialã munteneascã. Q u i d a m ”. ci din eccu-talem.sau în cîn toate limbile romanice: acel – cel.ACÃRIÞà nic. 1689.2 I. dar care nu o datã ne întimpinã în vechile texturi. Luc. quidam. pe care ne-o dã Anton Pann (Prov. I: „ºi când sã ruga elú în acãtare locŠ. Forma amplificatã acãtãrilea (= acãtare-le-a). 168 . exquis”. m. pron. II. 3) a observat identitatea între românul acãtare ºi italianul c o t a l e . ºi gros. pe atîta se cunoºtea cã nu avea acãtare minte sau frica lui Dumnezeu. 245.s. Deja Lexiconul Budan (p. v. dar nici fiece pasere nu mã mãnîncã”. un certain. quum esset in q u o d a m loco orans… = ™n tÒpJ tinˆ… Italieneºte acest pasagiu se poate traduce foarte corect: „in c o t a l e luogo”. Ambele însã nu derivã din lat.devenit prefix ºi trecut în ac. Tîrnava). numai îºi cernia barba. excellent. cari ar rãmînea pentru totdauna enigme din punctul de vedere curat fonetic. f. Ioan din Vinþi. ªi ce gîndia el sã facã. aequetalem. acest – cest. 442): „Acãtare. 1648. Cu acelaºi sens în Transilvania: „La noi mai auzi pe bãtrîni zicînd despre o persoanã sau un lucru: nu-i acãtare. ci numai doarã prin aninarea analogicã a finalului -ãriþã din acãriþã. unde -r.. l. mai circuleazã în Moldova. s-a conservat latinul t a l i s cu sensul de „excellent”. burduhos ºi bãtrîn.nu se putea naºte pe calea curat foneticã. cu ec. ºi la ce l-au adus pãcatul…!” [Dupã comunicarea lui Aureliu Candrea. descia em c e r t o tempo”… Evangeliarul transilvan. p. talis dignitas. circa 1670 (Col. 158 b. ACÃTÀRE. indeterm. zise unulŠ deîn uceniciš luš cãtrã elŠ” = et factum est. descendía en c i e r t o tiempo = portug. cu însemnarea de „bon. precum bãnuia Diez (Wtb. talis et tantus etc. – Mielãriþã. se zice ºi m i e l ã r i þ ã (L. ºi la ce se ispitia. 143).. V. Cãpuºã.III. Vorbã pe cale de a dispare din grai. cumŠ pãrãsi. Filiaþiunea morfologicã este darã: acar + cãpuºã acarã acãriþã + miel mielãriþã E foarte interesant a urmãri asemeni cazuri de analogie.). Bianu.

pe un albanez a k ã -.f. ne mai întimpinã: c u t a r e ºi a t a r e . aci etc. – Ahtît. Agãþare. ACÃÞÀT. Sub raportul material. Dar atunci de ce oare sã nu se pretinzã cu acelaºi drept a fi albanism ºi italianul c o t a l e ? v. Agãþat. pe cînd românul acã. De aci rezultã cã graiul românesc poate sã aibã nevoie de cîtetrele. ecc-istum. a provocat perderea uneia din silabele anterioare netonice: (a)cutàre ºi a(cu)tàre. 422): „Acãþat. v. p. Alãturi cu acãtare. – Atît. ACÎÞ A ACÃÞÀRE (plur. Vocabularul bãnãþean. Acaþ. s-a operat apoi o micã diferenþiare de sensuri. v. 466: „… da ce sã nu fie un lucru acãtãrilea?…” Ibid. E curios de a vedea pe unii cãutînd în macedo-românul ah. s. cã. 1883. acel.. „acãtare loc” = „un certain lieu”. de-i femeia acãtãrilea. 293: „… somnul ce-l pãlea mereu nu-i pãrea acãtãrilea…” Ibid. „c u t a r e loc” = „à savoir tel lieu”. sem. a redus în forma cea mai completã pe vocala clarã la vocalã obscurã: acotàre – acutare – acãtare. -ã. derivate dopotrivã din lat.= lat. Applicatus”. 169 . l.. 6: „… aºa li se cade. 3ac-. eccu-talem limba românã a cãpãtat un triplet foarte interesant. pe de o parte. Tr. „a t a r e loc” = „un pareil lieu”. II. acest. cotale) atare (span. – Tare… ACÃÞ v. atal) Accentul pe a treia silabã. – Atare.. acãþãri). Macedo-româna a pãstrat numai o formã: ahtare. iar pe de alta. VII. part. Astfel acãtare însemneazã: „un certain”. De ex. eccum ne apare nu numai în acãtare. passé d’acaþ. sem. Genealogia lexicã este: eccu-talem *acotare *acutare acãtare cutare (it. O datã tripletul dobîndit.A C Ã Þ AT Contemporanul V. o ucid…”] Din lat. infinitif substantivé d’a c a þ : action d’accrocher. acum. sem. cest ºi ast sau aest. 290: „… dupã Irina ceea nu-i niciodatã borºul acãtãrilea…” Ibid. circa 1670 (Col. I. între cîtetrele este aceeaºi legãturã ca între acest. fãrã care ar fi fost de prisos ºi trebuia sã pearã douã din cele trei forme. a t a r e : „un pareil”.. c u t a r e : „à savoir tel”.. ci într-o întreagã familie de cuvinte curat romanice: acolo. – Cutare. I. nãscutã prin scãderea guturalei din acãtare.

ACÃÞÃTÙRÃ. monnaie. plur. Vine d-a dreptul din ungur. – v.. într-o notiþã comunicatã lui Papiu (Tes.ACÃÞÃCIOS ACÃÞÃCIÒS v. Plin. – v. Agãþãtor. I.. 28). fem. Cãþãrãtoare. literal170 mente albicios. Agãþãtoare. lit. Acest cuvînt. – v. – v.. 271). Cuvînt aproape necunoscut în România. de botan. Acaþãr. baquet. D. p. s. III. ACÃÞÒS A ACÃÞÃRÀRE v. într-un studiu intitulat: „Despre moneta de a r g i n t accé a domnului Moldovei Ion-vodã…” Aceastã eroare a împins apoi pe d. ACÃU (dupã Iser. Latineºte (Varro. accele). ACÃÞÈLE. ACCÈ (art. 104-9) a înlocuit pe b a n prin „a r g i n t ”. „Acãu. v. v. figureazã pe banul moldovenesc din 1573 al lui vodã Ion cel Cumplit: Rãposatul Laurian.) se zicea „capreolus”. t. o mãsurã de patru vedre” (Pisone). seau. numele monetei de a r g i n t a lui Ioan-vodã cel Cumplit din anul . subst. Agãþãturã. ACÃÞÃTÒR. Acaþ. Bobb. o mãsurã de 40 de cupe” (Lex. sou. explica legenda de mai sus prin: „b a n cu marca Moldovei”. 5: „acãþele. Termen foarte frumos. vrilles ou mains de vigne.: acoae).A. cu litere cirilice: akce.f.. „Acãu. – Acaþãr. plur. 7) a zice: „acceá. s. muid” (Cihac). a k ó „seau. acceaua.. cari mai obicinuit se cheamã cîrcei. Papadopol-Calimah (Conv. ACÃÞÃRÀT A ACÃÞÃRÃTOARE. ªaineanu (Elemente turceºti. plur. Bud. denier. întrebuinþat mai ales în Transilvania pentru acele fire a c ã þ o a s e ale viþei.. – Cîrcel. Acaþ. ACÃÞÃTOARE. fiindcã se a c a þ ã r ã ca o caprã. 1884. Hîrdãu. cîrcei la viþa de vie”.n.

ticãloºiš. 248). din 1673: F. 24: „Acè faþa ta o întorcš…?” Ps. totuºi nu de la turci d-a dreptul au putut moldovenii sã ia acest cuvînt. þ-ascundzi sfânta faþâ De noš. Deºi darã turceºte aka însemneazã „blanchâtre” ºi „argent monnayé”.. ACÈ. cari stãpîniserã Moldova în curs de veacuri. „ªi-š va mustra de ocarâ Pentru carša-l supãrarâ. din 1680: Ps. (Zenker). 171 . 92. 43). – v. în care el sã ai bã sensul general de monetã. ne-aš urnit departe. Este una din vorbele cumanice rãmase în limba românã pînã în secolul XVI ºi mai încoace. Doamne. sufletulŠ mšeu. 2: „Acè mâ urniº ºi acè trist îmblu…?” Ps. Codex Cumanicus. acest frumos adverb de întrebare e foarte des în scrierile mitropolitului Dosofteiu. -ÀCE. Ne-aš pãrãsât ºi nu þâi parte…?” F. -aci. pourquoi? à quoi bon? Necunoscut astãzi. accé însemna „pecunia”. Aslam. v. anima mea et q u a r e conturbas me…?” „Q u a r e me repulisti et q u a r e tristis incedo…?” „Q u a r e faciem tuam avertis…?” „C u r timebo in die mala…?” „Ut q u i d suspicamini montes coagulatos…?” În Psaltirea versificatã. fie de aur. – v. cu atãta greaþâ. fie de argint sau de aramã. A-CÈ. Doamne sfinte. 91. ºi acè mã turburedzŠ…?” Ps. 1880. 5: „Acè mãhnit eºtú. Este întocmai ca un „sou” francez de cinci centime. „ban” (Kuun.. 151. 69 a: „Acè. XLII.Acè vã uštaþ munþŠ închegaþ…?” „Q u a r e tristis es. Bud. p. XLII. – Sim. XLI.A-CE 1573”. XLVIlI. – 2Acel. Münzen. În adevãr. În Psaltirea slavo-românã. 132 a: „Acè þ-ântorcš mâna de la arme De nu-þ laº direapta sã-š destrame?…” F. 6: „Acè mã tem la dzuâ cumplitâ…?” Ps. Cu mânie le va dzâce: Acé stãturâ cu price?…” F. în dialectul turc al cumanilor. LXVII. ci din vreo altã limbã turanicã. adv. 2 b. 17:. Faptul este cã de la Ion-vodã nu existã nici o monetã de argint. 1Aceea.. Uebersicht d. XLIII. 130 b: „Acè. ci numai de a r a m ã (Sturdza.

De-š mustrâ pentru gudšaþe Bãnuindu-º schimbând fšaþe. – 2Acel. de asemenea dispãrut din grai.A-CE Cât sufletul nostru în prav sã sgrãcšaºte ªi vintrele nostru-n pãmânt sã lipšaºte…?” F. de ex.qua re”. a ce ºi înþelepurea sufletului. bãtr. în cari totodatã urechea simte cele douã elemente. 69).pentru ce”. ci numai doarã prin „qua de re”.. pe care o gãsim chiar la mitropolitul Dosofteiu. „de ce”. anume „derept-ce” sau „drep-ce”.. Precum franþuzeºte nu se confundã adverbul „pourquoi” cu construcþiunea „pour quoi” sau lãtineºte „quare” cu . XLI. 2 a: „Acè ghremetirâ limbile ºi nãroadele?…” Alte exemple vezi mai sus la 13A (p. d. – Drep-ce.c e mãhnitŠ înblu…?” „Q u a r e oblitus es mei? Q u a r e contristatus incedo…?” Adverbul a-ce reprezintã pe latinul a d . unde lãtineºte nu se mai poate traduce prin „quare”. 172 ACEÀ. 75 a: „Cînd eš sã adunâ Domnul îi detunâ.q u i d . ªi-š cuprinde fricâ De nu pot nemicâ. 1Aceea. sã aflu a ce dorišamŠ sã audzŠ…”. Cã-ce. dar atunci ar trebui accentat: acè. de Domnš tare. cã Domnedzeu elu au faptu ceršulu ºi pãmãntulu…” Ca sinonim cu a-ce. v. . II. 148 b: „Dumnedzãu stãtu-n zbor mare De Dumnedzãš. ºi înirema sã înralþi asuprã de ceršu. – 1Acel. Ps. mitropolitul Dosofteiu întrebuinþeazã un alt adverb. 10: „Acè mã uštaºŠ ºi d r e p . Nemic nu ne-ar împedeca de a-l scrie fãrã trãsurã de unire. Cît staŠ de sã mirâ: Acè sã-nglotirâ?…” În Paremiarul din 1683. Într-o predicã mãhãceanã din 1619 (Cuv. ªi le grãšaºte cu scrãbâ: Acè faceþ lšage strâmbâ?…” F. tot aºa vechea limbã românã poseda ºi ea alãturi cu adverbul a-ce construcþiunea „a ce”. 121) ne întimpinã ceva analog: „Evanghelie dzice: tatãlŠ nostru cel ce eºti în ceršure. în a-ce ele s-au contopit pe deplin. – Derept-ce. – v. f. în Sinaxarul din 1683. la 24 novembre: „am întrat în curabie sã mãrgu la IerusalimŠ. pentru a se înlãtura în lecturã posibila confuziune cu pluralul de la a c . pe cînd. El este mai elegant ºi mai energic decît construcþiunile actuale „la ce”.

Corelativ neutrului a c e e a . 82 a: Ps. în primul caz însã noi avem a face cu un element neutru invariabil. E învederat cã în fraza: „ai jucat prea mult. 1680. ci o locuþiune neutrã. nice feorii lui nu vor încãpša sã moºneneascã acéle ocine…” Dosofteiu. 1673. f. Dumnedzãule. f. sã are fi ce bošarin. – v. 24: „… de va fi fãcut una ca aasta ºi se va adevãra cu mãrturie oameni de cinste ºi credincšoºŠ. pe cînd în cazul al 173 . aasta caré o lucraº întru noš…” „Manda. De ne-ntoarce la blândšaþe. ça. ciò. ceci. 29: „Poruncšaºte. Gloate. De-aasta-m daš bucurie Inemiš ºi veselie…” Dosofteiu..ACEEA ACEALA.. cu putšarea ta. f. f. cînd umblã mult”. Etimologiceºte. cari însã ºi ele circuleazã mai puþin decît a c e e a cu varianturile lui.. „nom général de chose” (Littré). Aceea. de va face aasta de doâ. aceasta se întrebuinþeazã foarte rar. f. 1646. întocmai ca ital. fie apropiarea în faptã sau numai în cugetare. f. i a s t a . LXVII. Deus. cu acesta scoposŠ cumŠ sã cadzâ pre mãna lui. ºi el tot va vorovi. v. ca unul ce servã a exprime o situaþiune mai apropiatã. de aceea sînt obosit” nu diferã de a c e e a în fraza: „femeia a c e e a oboseºte. invariabilã. „nom général de chose” (Littré). cela. 2 a: „Ce poate fi de povšaste Ca aceasta ºi de všaste De sã zborârâ pãgâniš. 5 b: „Iarã spre noi. aceasta e ceva mai demonstrativ. quod perfecisti in nobis…” În viul grai. nice el. Þ-aš însãmnat de mainte Strãlucoarša sfinteš fšaþe. Acela.. avînd o funcþiune intermediarã între pronume ºi adverb. ça. de trei ori. Doamne Sfinte. 57: „… cela ce va dzice gšupãnu-sãu. Deus. – Aiasta. – Asta. sã nu-i vorovascâ cu mušarša. aceasta sã n-o mai faci” nu este un pronume demonstrativ feminin ca în: „femeia a c e a s t a joacã prea mult”. întaršaºte. de vréme ce sã va arãta lucrul c-au fãcutŠ una ca aasta. Pravila Moldov. 49: „… cela ce va ucide pre altulŠ -au fost tiindŠ moºiile cuiva. fiind înlocuit mai mult prin a s t a . a i a s t a . aceea în propoziþiunea: „fiindcã am umblat mult. poate sã-lŠ ucigâ fãrã nice de o certare…” Ibid. certarša lui sã fie moartša…” Ib. virtuti tuae: confirma h o c . tinerš ºi bãtrâniš…?” Ib. – Iasta… ACÈEA. Dumnedzãule. ACEASTA.

adecã fãrã emfaticul -a (v. d. plecîndu-se mai mult în partea celui dentîi. Acad. Negruzzi. 271): „datam carté domnii méle – spre acéša ca sã fie volnici cu cartša domnii méle a chema ºi a strãnge oameni streini…” Cost. III.R. 324). . Scrisoarea XII: „… De aceea. ºovãieºte între adverb ºi pronume. de aceea = propterea… Rolul pronominal dispare aproape cu desãvîrºire. d e r e p t u ace sã muncescu…” (Ib. într-aceea = interea. dacã vã puneþi la vatrã dinaintea focului. bãtr. IX. „… aceºte sintu carii n-aŠ ascultatŠ de tatã-seu ºi de mumâ-sa. 316). Rom. 214): „…š-aŠ fostu fãcut zapis pe sine pré ace dãtorie. XXX. ca ºi alte numeroase formaþiuni analoage în limba românã. cã. arâ omenii o þinu a-mânã ºi •urâ pré ša strãm174 bu.R. „… aceša rãu au grâitu cum voru curvi ºi au fãcut curvie. ce-u priimitu blãstemul pãrinþiloru. luat-aþi seama cînd e ger iarna ºi vîntul vîjie. ce-º pãzescŠ lucrul ºi biserica cumsecade. šarã acum ei nu se pot rãpoosa de voi.R. în cari printr-o formã femininã se exprimã o funcþiune neutralã.. dupã aceša s-au tocmit cu •upãnesa Lenþoe – într-aceša ei º-au cules viša ºi o au dat în mãna gšupãneséi Vrãnceneséi…” Într-un document moldovenesc din 1708 (A.I. spre aceea = adeo. în Psaltirea ªcheianã. aceea are o funcþiune curat adverbialã: drept aceea = ideo.. d e r e p t u aceša se muncescu aºa… (Cuv. ºi locul sã-º þie cãlugãrii pre unde le spun dirésele ºi pre unde le-au hotãrãt hotarnicii ºi le-au pus stãlpi. De exemplu.. „aceša mãnãîncã carne de om d e r e p t u ace se muncescu…” (Ib. 326). dupã aceea = postea.R.R.): Ps.I. d e r e p t u aceâ se muncescu aºa…” (Ibid. III. d e r e p t u ace se muncescu…” (Ibid.5A). 107): „… ni o rãutate niménile de la ei n-au vãzut. II. „…îngerii tremurâ înaite cruciei. scrisã circa 1550: „… aceºte sãntu ceša ce n-au crezut în tatâl ºi în fišulŠ ºi în duhul sfãntŠ. Astfel.ACEEA doilea este un pronume demonstrativ cu flexiune ºi cu moþiune.).I. auziþi unele lemne þipînd ºi videþi strecurîndu-se din ele o apã ferbinte?…” Nu o datã în loc de aceia vechile texturi ne dau: acé. direptu aceša nime sã nu cutéze a þinea sau a opri…” Într-un act muntenesc din 1649 (A. 39: „se nu adaugã-se dupã acé se mãreascã-se omul…” Ps. într-acé s-au aflat avãndu ºi mãnãstirea Pãngãraþul o bucatã de hotar…” În toate locuþiunile de mai sus. derept acéša etã cã vã scriŠ…” Într-o mãrturie scrisã în Cotnar la 1618 (A. 326).I. Într-un act moldovenesc din 1639 (A. 23: „dereptu ae audzit-ai glasul rugãciriei méle…” „…non apponat ultro magnificare se homo…” „…ideo exaudisti vocem orationis meae…” Un act moldovenesc de pe la 1650 (A.I. I. 108): „… am înblatu tinderele de-am însãmnat º-am stãlpit cum au fost învãþãtura mãriei-sale lui vodã. În vechile texturi e mai cu seamã des: „drept aceia”. Neutrul aceea. 87): „… ºi sã ša ºi acea pãine sã o dea cãlugãrilor. în Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului. I. I. din secolul XVI (ms.

în cari aceea e scris: acaà. – v. de ex. mettre les plus beaux habits. „A se aceia. Caransebeº. ACÈIA. ci încã ºi cu a c e i a „ceux-là”. vb. dar poate nu cu totul necunoscut în România. se cîntã: 175 . cãci italianului attillare corespunde spaniolul atildar. 22): „d e r e p -acé sã are ei ºi aduce nescare urice sau alte ispisoace. Liuba. Ahaia. – Ceea. cu perderea iniþialului a-.” (S. aceà. vãdzu cã ahaša ce strãlucša aºa de tare îi un gãitan de aor…” v. clãtind cu capul. ACEÌAT. aceä ºi mai ales: ace. De aci. primul element perzîndu-ºi individualitatea prin tocirea consoanei finale. Cele douã forme: aceiez ºi ateiez se explicã prin particularitatea foneticã a graiului din Banat de a confunda pe t cu  denaintea lui e ºi i.I. com. 67). A. e greºitã chiar în cazul cînd forma organicã ar fi ateiez. ºi nu e permis de a nu-i acorda un loc separat în repertoriul limbei. cã d-aia bieþii români La cîte o întîmplare zic vorba celor bãtrîni…” Picot. Moº Albu I. s’orner avec trop d’affectation”. Petru s-a ateiat de bisericã. Aceastã derivaþiune. Ca ºi pronumele feminin a c e e a . Aceiez. de unde e peste putinþã a trage pe românul ateiez.A C E I EZ ªi altele vro douãzeci de pasage. în loc de forma cea corectã aceiez. Pann. – v. aceiare). Faptul însã este cã ateiez e un simplu rezultat de confuziune dialecticã între te ºi ce. Maidan). Într-o colindã din Ialomiþa. aproape de Cãlãraºi. ACEIÈZ (aceiat. endimancher. Acela. Mangiucã înrudeºte pe aceiez cu ital. Acelaºi. prin funcþiune însã e ceva tot atît de independinte ca ºi adverbul latin „eo” faþã cu cazul pronominal „eo”. a se îmbrãca. dar se mai înlocuieºte încã prin aia ºi ahaia. îmbrãcat în haine curate” (S. ACÈIAªI. Familia.. mãriša-ta sã nu le crezi…” Foneticeºte aceea „ça” coincidã nu numai cu a c e e a „celle-là”. attillarsi „se parer. p. ambele din medio-latinul attitulare. Dialectes roumains.R. de Paºti etc. pronunþînd ca serbii în sonul è (Picot. 5: „ªi ziceam. ingenioasã la prima vedere. – v. Dialectes roumains. – Aia. passé d’a c e i e z . Mangiucã. 27: „ajungînd acolo. d. „Cuvîntul ateiá înseamnã: habiller solennellement. neutrul aceea se rosteºte în graiul poporan nu numai ceea. aceiat. festlich kleiden. într-un document moldovenesc din 1610 (A. considerînd pe t ca primitiv. 13). Cuvînt întrebuinþat mai cu deosebire în Banat. Prin deasã circulaþiune „drept aceea” ajunsese a deveni un singur cuvînt. part. I. 1884. Aºa.

În glugi acioaþi…” (G. Caransebeº. cu hainele cele scurte ºi lungi suprapuse. v. sau „spindulatus”. Ceva 176 macedo-român este la prima vedere în urmãtorul vers din Beldiman. nu un articlu. sau a c i u a t „abrité”. Oricum însã. Teodorescu. unde româneºte nici am putea sã zicem altfel decît aceiat. Liuba.f. Ci sînt ciobãnei. Un om aceiat este cineva „tiré à quatre é p i n g l e s ”. Poez.. – v. Spinula): „Lanfrancus autem Archiepiscopus in tabula plumbea ponderosa valde inventus est. Maidan). vicina acea bunã. prin aceasta nemic nu se schimbã. într-un text adus de Du Cange (v. Se întrebuinþeazã mai mult la plural. vecina c e a bunã = „le bon. mitratus. s. acolo unde dialectul dacoromân pune ca articlu adjectival pe cel: vecinul c e l bun. o indicaþiune directã la o persoanã. habits de fête. acele). Ci-s cãrunþi de oi: Prin dalbele oi Negri colpãnei. ci trebui sã-ºi asocieze atunci pe emfaticul -a: a c e l a . Aceiez. Vorbã bãnãþeanã. „spinulatus”. pe cînd acel funcþioneazã la noi numai ca pronume demonstrativ. – Spilcuit. art. com. ceprazuri ºi cheotori. vicinlši acelši bunš. ba nici nu stã bine denaintea unui adjectiv. Dar nu-s colpãnei. formatã din participiul lui a c e i e z prin sufixul -urã. ca în: albiturã. Tragod. vicinile acele bune. „ a s p i l c u i ”. A aceià este „a prinde cu ace”. sã nu uitãm cã nu aºa era în trecut. de ex. de l’adjectif en macédo-roumain. aceieturi). pop. 1Ac. ACEA (plur. altele largi. Aciuiez..ACEIEZ „Vezi-mi au nu vezi Acei munþi Cãrunþi? Nu-s cãrunþi de fel. Dacã astãzi un bãrbat se îmbracã cît de bine fãrã a avea nevoie de multe a c e . usque in hunc diem jacuerat”. În evul mediu.. déf. 1009: 1ACEL. acelši. v. În cãþi rãzimaþi. 75) E cam anevoie a se rosti într-un mod hotãrît dacã ialomiþeanul „acioat în glugã” este aceiat „paré”. „Aceiat însemneazã înschimbat în haine curate sau aceieturi” (S. La macedo-români se zice: vicinlu acelu bunu. . tiviturã etc. la bonne”. D. un prelat îmbrãcat în hainele cele solemne se zicea „épinglé”. În daco-româna: „vecinul a c e l bun” nu existã iar în: „vecinul a c e l a bun” se cuprinde un curat pronume demonstrativ. cu podoabe. in qua a die primae sepulturae suae intactis membris. s p i n d u l a t u s . unele strîmte. ACEIETÙRÃ (plur.

285): „Copilul meu! fiiul meu! vrei sã ai cunoºtinþã Cu mine. Stamate (Muza. ªi atunci dzise Aclit înpãrat cãtrã slugile lui: tãšaþi-i capul curundo. dar ºi ideale. plur. circa 1580 (Cuv. Ca sã spuie adevãrul. aºa dzicea: milušaºte-mã. Tot aºa numai prin nevoia metrului se explicã la C. ca în: „acel arbure se vede din a c e a s t ã fereastrã”. acelui. ªi dziserã ei: rogã-te curundu. II. a c e l e a . de va putša arãta înaintša gšudeþuluš cu mãrturii ca acéle destoinici de-a sâ créderša…” În fapt însã nici aci nu e vreun articlu. în opoziþiune cu a c e s t pentru lucruri mai apropiate. ca o licenþã poeticã pentru a cîºtiga o silabã. De-acolo îl iau în pazã. ce vošu face c e º t i i magheniþi? ªi dziserã cãtrã élu: sã nu-i tãere capul. acele). 2ACÈL. ªi vãzu acelŠ înpãrat muîncitorii lui cã perirã.ACEL „Îi rup plete. ºi eºi o parã diîn focú mare diîntr-acel foc al lor. pãrintele a tut þinotul. Ca sã-i facã cercetare acea mai cu dinadins…” În realitate însã „cercetare acea mai” este aci în loc de „cercetarea c e a mai”. ºi se aducã blumbu ºi smoalã. rogu-te sã faci meseréré ta ºi sã dai mãriša-ta celora ce vorŠ face poménâ mie ºi prinosul ºi letur. îi rup barbã. ªi sfãnta Veneri sta acii ºi ruga-se cu psalom din sãltiri. curundu a c e º t i oameni toþi cãtrã domnezeul ei face-e-va de pleca-se-vor. acelor. cã spre tine upovãšaºte sufletul mieu! ªi la sfrãºitul rugãcšuniei psalomului zise: amin. ºi l-au dus de l-au închis. d. sã mã rogu cãtrã Hs. într-a c e s t a as. îl bat în cît le-au plãcut. fãcãtoršul ceršului ºi al pãmãntolui! audzi-mã ºi ascultã-mã. ºi fricã mare fu spre elŠ. pus excepþionalmente fãrã emfaticul -a. bãtr. ACEÀ (plur. ºi bage acša fatã în cãldare sã fiarbã în trei zile ºi în trei nopþi. ªi sfãnta Veneri ruga-se acelor muîncitori ºi dzise: lãsaþi-mã ºi ogodiþi-mi sã fac rugãcšuni.177 . ºi încon•urã-i acei muncitori ºi arserã toþi într-acel as. 154–5): „ªi atunci mãnie-sã acel înpãrat cu amarŠ. – Cel. celui.. acelei sau acei. a ta rudã ace mai de aproape?…” Un articlu adjectival acel s-ar pãrea de asemenea a se fi furiºat în urmãtorul pasagiu din Pravila Moldov. Legenda Sîntei Vineri. demonstr. Doamne. socotind cumŠ celŠ dentãi šaste mortŠ. ºi atuînci zise muîncitorilor lui sã aducã o cãldare ºi sã piisedze petri ºi seu. cet. ºarba ta. v. ªi doserã sfãnta Veneri sã-i tae capul. 1646 f. acei. Depãrtarea sau apropiarea pot fi nu numai materiale. Aratã ceva mai departe. multã silã i-au fãcut. ca în: „acei români ce nu înþeleg a c e s t e adevãruri”. ªi atunci sfãnta Veneri ruga-se cu lacrãmi ºi plãngea ºi dzicša: Domne despuetoršul. ºi chemã slugile lui toate ºi întrebã ei ºi dzise: spuneþi-mi. Domneziul mieu. cãci în altele cincizeci de pasage din aceeaºi Pravilã figureazã totdauna denaintea adjectivului: a c e l a . pron. ºi spãrie-sã. – Acela. În cazul oblic sing.. ci numai un pronume demonstrativ. ªi duserã sfãnta Veneri cãtrã focŠ ºi cãtrã cãldare ºi ce sta înaintré toþi. 2Acel. 71: „cãnd va lua mušarša al doile bãrbat.

e cela ce nu o va cinsti aasta dzi venerea mare…” În acest pasagiu. pref.: „Cine vorbeºte? – A c e l a ” sau. ºi fiorii lor. „Omul a c e l a vorbeºte”. afarã de corelaþiunea logicã între acel ºi a c e s t . în treacãt. non potest domus i l l a stare…” 178 . despre care mai jos. gîndea cu jale L-a tinereþei veselã vale.…pentru a c e l a loc au avut cãlugãrii de Beserecani pãrâ cu Dumitraºco…” În urmãtorul pasagiu din Evangeliarul de la 1574 (Ms. pe cînd e c c i s t u m (= acest) abia dacã va fi de vro douã. acea dumbravã ºi colnicele cernite Îl privesc. blagoslovéºte-e. În graiul românesc însã fiind o tendinþã foarte pronunþatã de a postpune elementele pronominale. 2: „…maš vrãtos ca ºi într-a c š a š a noapte întru carša patina cša de bunâ voae au suferit…” Sau: Act moldovenesc din 1639 (A. ne mai apare raportul numeric între ambii demonstrativi. De ex. ci numai: a c e l e a . de ex. et si domus super semet ipsam dispertiatur. Simplul acel trebui pus totdauna denaintea unui substantiv sau adjectiv. În adevãr. ºi fãrmãcãtoarele. Marc.: Dosofteiu. În limba veche a c e l a uzurpã adesea locul lui acel pînã ºi denaintea numilor. ºi poate chiar mai mare. 6311 B. l-acel izvor…” (Gr. nu poate sta î n p ã r ã þ i š a acèia. I. ºi holdele lor ºi dobitocele lor toate. la dumbrava acea”. în gura poporului circulaþiunea lui acel cu diferitele lui varianturi faþã cu circulaþiunea lui a c e s t cu varianturile lui este cam ca 7 cãtrã 3. nu poate sta acéša casã…” „… si regnum in se dividatur.. afarã de cazul cînd acele e o scãdere foneticã poporanã din a c e l e a . precum vom vedea mai jos. R. ºi fugã de ei toate duhurile réle. Negruzzi) Peste putinþã de a zice: „la crîngurile acele. niciodatã singur sau la urmã. de aci urmeazã cã circulaþiunea lui acel e rarã în comparaþiune cu a lui a c e l a . ºi sufletele lor sã fie luminate. casele lor.. la izvorul acel. Domne. III. ºi de-a lui jale parcã-s ºi ele mîhnite…” (C. L-acele crînguri. Harl.ACEL ghie ºi lumãnare. non potest regnum i l l u d stare. 94):. I. E de observat. poate sta singur sau a urma dupã un nume. a c e i …. Alexandrescu) sau: „Acel ºes. p. cã la Plaut e c c i l l u m (= acel) ne întimpinã de vro ºeapte ori. ºi de va casa de ša–ºi înpãrþi-se. British Mus. 24–5: „…de va împãrãþiša de ša-ºi înpãrþi-se. 1673. Numai emfaticul a c e l a . ºi vor cinsti a  a s t a dzi..). „Ne-ncetat tristã. a c e l a .

eccillum = eccu-illum. Creangã. au venitu la noi ºi ne-au întrebatu: moºilor! a dumnévostrã este moºiša pe acel vãrfu?…” În macedo-româna forma trisilabicã s-a conservat pînã astãzi. 1) 179 . 149): „ºi acelu înpârat vãdzu ace cšudã mare…” E de menþionat cã în acelaºi text.. bãtr. 10) „Habeo e c c i l l a m meam clientam…” (Mil. quello. a scãzut ºi el în grai la acè. portug. Românul acel. 1) „ – Toxilo has fero tabellas tuo hero. IV. pe care nu o datã îl gãsim în Plaut. IV. d. 2) „Apud nos e c c i l l a festinat cum sorore uxor tua…” (Stich. Aºa. în Povestea lui Harap-Alb (Conv. dumnélor auzindu aºa. 156): „ºi dupâ a c e grãi svãnta Veneri…” (v. reto-rom. silaba finalã rãzãmîndu-se pe accent. vechi acelu. Bojadschi: acelu.. într-un loc scade la a c è pînã ºi emfaticul a c e e a (ibid. III. ca ºi paralelurile sale occidentale: ital. deºi mai rar.Sed generum nostrum ire e c c i l l u m video…” (Trin. de ex. 3) „ – Filiam ex te tu habes? – Immo e c c i l l a m domi…” (Aulul. II. 1877. care ne oferã pe trisilabicul acelu. III. 1) „ – Ubinam est is homo gentium? – E c c i l l u m video…” (Mercat. I. I. el sau quel ºi altele derivã din lat. p. Femininul acea. II. span. aquel. într-un zapis moldovenesc din 1622 (A.: . Moldovenii mai niciodatã nu rostesc: acea. Kavalliotis scrie: atzšlou.. lit. R. 181): „…apoi aceluia om nu-i trebuie altã negustorie mai bunã…” În graiul nostru vechi. aquelle.ACEL întrebuinþarea emfaticului acela dupã ºi înainte de nume prezintã un chiasmus adevãrat clasic: împãrãþiša aceša acéša casã În limba poporanã de astãzi: I. Aceea). ci numai acè. fãrã a perde o silabã ca în acel din acelu. se mai rostea uneori trisilabic: acelu. 31): „au întrebatu pe oare cineva din oameni: a cui este moºiša pe acelu vãrfu frumosu? le-au spusu cineva-º cã este a nostrã moºtenilor Brãneºti. În Legenda Sîntei Vineri (Cuv. – Abi! e c c i l l u m domi…” (Persa II.

20: „Seneca. pe cînd c e l a cãpãtat rolul de articlu adjectival. – Cel. aceia. Pravila Caragia (1818). ºi aceasta au lãsatŠ în scrisorile sale. Sturdzan.. cã aceluša šaste marša ºi acela o au fãcut pri-nsã…”. 1673. precum vom vedea mai la vale. întocmai ca: acest ºi cest. Despre celelalte forme: al (a). ps. demonstr. acolo ºi colo etc. Blaj. de unde apoi prin emfaticul -a: a c e l a (a c e e a ) ºi c e l a (c e e a ). eccillum (eccillam) românii au tras d-a dreptul dubletul: acel (acea) ºi c e l (c e a ). la Dosofteiu. printr-un grad mai înalt de demonstrativitate. 1Acel. ori dupã un nume. 12 a: „S-avem bucurie de-a sa mîntuinþâ Sã vedem pizmaºiš afundaþš în sâlþâ.ACEL Din lat. Acest pronume compus diferã de simplul a c e l prin mai multã emfazã. 1784. 5: „Fericaþi méserii cu sufletulŠ. v. Beati qui lugent: quoniam i p s i consulabuntur…” Arãtînd ceva depãrtat.întru a luš mãnâ sãntŠ toate adãncile pãmãntuluš. ahãl etc.).. Deºi acel ºi c e l sînt perfectamente identice prin origine. celui-là. cã a l u i šaste marša ºi î n s u º š au fãcut pre însa…” Silvestru. – Cela… ACÈLA. p. 81: „Orice înclinare ºi datorie au fiii cei fireºti cãtrã pãrinþii lor. totuºi cu timpul ele s-au diferenþiat în dialectul daco-român prin funcþiuni: acel pãstrîndu-ºi caracterul propriu de pronume demonstrativ în corelaþiune cu „acest”. acela se aflã în opoziþiune cu a c e s t a . de ex. 3. din Acad. Ca specimen de energia lui acela se poate da urmãtorul pasagiu de pe la 1650 din Arsenie de la Bisericani (Ms.. p. Cã-n laþul acela care eš gãtarâ Li s-au prins piorul de sã încurcarâ…” Samoil Clain. pron. Învãþãturi. ca în pasagiul de mai sus. tot acea înclinare au ºi fiii cei de suflet cãtrã sufleteºtii lor pãrinþi. ºi a c e º t i i a cãtrã aceia…” Poziþiunea normalã a lui acela este la finea propoziþiunii. 1651: „ . ºi vãrfurile munþilor a l e l u š sãntŠ. acelea). British Mus. ãl. Harl. cã aceša mãngãšase-vor…” „Beati pauperes spiritu: quoniam i p s o r u m est regnum caelorum. cã a l u š šaste marša ºi e l Š o aŠ fãcutŠ…” Radu din Mãniceºti. Ferecaþi ceša ce plãngu-se. care indicã obiecte mai apropiate. marele acela între romani filozofŠ. V. ºi nâlþimile mãgurilor aceluša sânt. pe care-l datoreazã particulei enclitice -a (v. poate fi controversã. 6311 B. Rom. între alte ºi foarte înþelépte învãþãturi ale sale. cã acelora e înpãrãþiša ceršului.). f. Mat. 1574 (Ms. ACÈEA (plur. pentru îndreptarea oamenilor: în toatã viiaþa – zice – trebue a învãþa a 180 muri…” . – Acela.. XCIV: „întru mãnule lui-s marginile lumii. ºi nalturile munþilor a l u i sânt. 5A). acolo unde se exprimã cu mult mai moale: Dosofteiu. 1680: „…în mânule lui-s hotarãle pãmântuluš.

O! sã-l batã Dumnezeu h i n c a acela!…” Dosofteiu. Letop.. 1673. bunãoarã: Mitropolitul Atanasie. circulaþiunea lui acela. 12: „…sã plãteascã preþulŠ aceii pagube…” În genere. Tot acolo. Scriitorii moderni. 82: „…sã vorŠ despãrþi încâ mai vrãtosŠ de cãndŠ o are bate. 241: „…a doua zi l-au legat hinu-seu ºi l-au dus legat la Schindir-paºa. I. 60: „…va fi mãrsŠ asuprã-i cu armele goale ºi cu soþii multe ca nu altâ datâ. preceasã de un nume sau de numeralul u n u . unde aceii este un genitiv emfatic în loc de simplul a c e i . I. f. ºi de va cunoaºte vreun l o c Š c a acela bunŠ de moarâ. cu o a m e n i ca aceša tocmiþŠ de ucidere…” Ibid. chiar dintre cei mai buni. 100): „Pus-am g â n d c a acela ºi dentru toatã inima noastrã am voit a rãdica sfântã mãnãstire aicš pre pãmãntul þãrãi…” Mai cu seamã în: Pravila Moldov. R. fiind deprinºi cu francezul: „c e l u i qui…”.. de ex. milâ ºi sporšu mare…” Constantin Brîncovanu. f. ci numai pe acela. 106): „…sã fie opriþi de lége ºi de besérecã.. p. f. El traduce nu numai totdauna pe francezul „celui-là”. 1656 (A. 1695 (Cond. ms. 7: „…acša vitã de o vor strica gadinile. în texturi poporane ºi mai ales în viul grai. ºi acelŠ locŠ va fi a totŠ satulŠ…” Ibid. 1631 (A. Miron Costin. I. Stat. III. nici dupã substantiv sau adjectiv. e cu mult mai mare decît a lui a c e l . 178): „Precum ºi apostol Pavel grãšaºte. Poporul însã niciodatã nu va zice altfel decît: „acela care…” De asemenea numai acela poate sã înlocuiascã un nume. în Arh.: Constantin-vodã Brîncovanu.: Pravila Moldov. 1696 (Condica Brîncoveneascã. de ex. ºi într-acel satŠ vor fi toþŠ rãz麊.. sã arate stãpãnului sãmnulŠ aceii vite perite…”. p. O particularitate a limbei române este construcþiunea lui acela cu conjuncþiunea c a . spiritul limbei române nu admite pe a c e l . R. Stat. 34 b: „U n u l c a acela de la Domnul are Dar ºi bunãtate. 230): „…zicãndu bošarinul nostru Pelin vistišarnicul ºi cu Gherman ºi cu Simion de ªileºeu cum acela sat Mihalul le šaste lor drept de moºie…” Chiar în cazul oblic ne întimpinã uneori. Arh.. 1646. f.. aceša vor fi ºi fii lui D-zeu…” În limba veche nu o datã emfaticul acela înlocuieºte pe simplul a c e l chiar denaintea unui nume. pun uneori: „a c e l care…”.. f. I. câþ vor sta cu duhul lui D-zeu. 15: „De sã va prileji neºtine sã fie lãcuitoršu într-un satŠ. 1646. ms. ºi alesŠ cãndŠ va fi o m c a acela sã-i fie de pururša dragâ svada…” 181 .ACEL A Nici la capãtul frazei. dar încã adesea pe „celui” ºi pe „cet”. f. ºi acela popã ce-š va priimi la besérecâ încã sã fie proclét…” ªtefan-vodã Gheorghie.

dupã cum rezultã din context. 2) s-ar fi putut traduce în Pravila lui Vasile Lupul: „fricã mš-e c a aceša mare sã nu mã apuce…” Negreºit.. Versul lui Plaut: „Nimis q u a m formido. Quasi-superlativul „c a acela” este un idiotism românesc pe care n-ar trebui sã-l nesocoteascã limba literarã. I. pre aceša sã-i cérte ca ºi pre ucigãtorii de pãrinþŠ…” Ibid. Aºa. f.. 53: „orcine-º va ucide feorulŠ.. f. mai mult decît: „u n om ca acela bun” sau: „o m u l …” Func182 þiunea superlativalã e mai puþin simþitã. pînã la un punct. 2) etc. nice šaste cu ºtirša domniei. ca sã i se tae capulŠ…” Ibid.. de sã va afla pentru u n e c a acélša sã fie luatŠ platâ. 113: „…cãndŠ va mãrturisi moaºša.. Aceastã construcþiune se pune generalmente dupã un substantiv ºi înainte de un adjectiv sau de o altã expresiune calificativã. paralelismul româno-latin se mãrgineºte aci numai în rolul lui c a = q u a m de a da locuþiunii un sens oarecum superlativ. latinului q u a m în: „q u a m saevus” (Plaut. Amph. „Oameni c a aceia tocmiþi pentru ceva” nu sînt numai „engagés” ci „e x p r e s s é m e n t engagés”. Unul c a acela. „Femeie c a aceea cinstitã” este „femeie foarte cinstitã”. carele va fi nãscut cu niscare s é m n e g r o z n i c e c a acélša cum are fi cu capulŠ ca de dobitoc. 53: „…de-l va fi prea trecãnd cu bãtaša. cu v r ã j m â º i e c a acéša ºi cu arme. 51: „…slugile ce vor înbla ºi în susŠ ºi în •os gãtãndŠ t r é b e c a acélša ršale pentru sã sã facâ ucidere. o vom créde. bun de gurã” = „quelqu’un qui a la langue très bien pendue” etc... Expresiunea e mai cu seamã energicã atunci cînd substantivul nu e articulat: „o m ca acela bun” e mai foarte. f.. 3).. ºi aasta când va fi m u š a r e c a acéša de cinste moaºša…” Cîteodatã chiar de douã ori în acelaºi pasagiu: Ibid. dar mai mult totuºi decît: „omul mai bun decît cutare”. construcþiunea „c a acela” cuprinde în sine ceva superlativ. fie dupã numeral. 25: „…orcare vameºŠ va cére vamâ de niscare lucruri ce n-aŠ fostŠ obicéšul sã sã dša vamâ. ba cîteodatã nu se aflã de loc. 72: „…de va fi acel trimis o m Š c a acela sã fie destonicŠ de a-l putša créderša…” Ibid. Bacch. ce sã dzice vamâ. saŠ de totŠ cu totulŠ sã fie l u c r u c a acela nice de o treabâ ºi cumu-i mai grozav…” În toate aceste pasage. f. f. I. în con- . f. cumu šaste fata întreagâ. 35: „…cela ce va avša în casa sa c i n i i b u n e c a acélša de furtuºagŠ. corespunzînd astfel. f.ACELA Ibid. „Om c a acela bun” este mai puþin decît „omul cel mai bun”. face prepusŠ ºi acesta cum sã fie elŠ furatŠ…” Ibid. adecã ceva intermediar între „mai cinstitã” ºi „cea mai cinstitã”. chiar atunci cînd superlativul lipseºte în formã. saŠ cu tot trupul. fie dupã nume. II. „q u a m barbarus” (Pl. ne manifesto hic me opprimat…” (Mostell. la Miron Costin în: „sã-l batã Dumnezeu hin c a acela” se subînþelege „viclean”. care însã poate sã fie presupusã numai. atunce poate fišulŠ sã sã rãdice asupra tãtâne-sãu…” Ibid.

fiind pusã dupã substantivul „popã”. aista. cãzînd la zãcare. f. ºi va mérge în sãborŠ cu oameni proºti sau cu bošari. Deci le dau sfat c-ar fi bine ca ºi ei sã se împace…” Tot în Moldova însã. fãrã nici o demonstrativitate concretã. com. u n i i c a aceša ori sã se scoaþâ.: „PreotulŠ de va fi meºterŠ a lucra în cetate ºi va cerca sã se boereascã ºi va umbla cu nuºii. subînþelegîndu-se la urmã: „cu totul nedestoinic”. tot acolo. iasta. dupã moartea sa. aieste. acele…” (P. 26 a: „…pãnâ la moarte însãºi sã aibâ certare ºi despãrþire de bisérecâ sã aibâ. Care dintre voi se simte destoinic a împãrãþi peste o þarã aºa de mare ºi bogatã c a aceea…?” Din datã însã ce vom pune: „þ a r ã c a aceea mare ºi bogatã” devine un superlativ: „f o a r t e mare ºi f o a r t e bogatã”. Craiul primind cartea. Muza. acie. e foarte obicinuitã.ACEL A strucþiunea lui „ca acela” cu numeralul u n u . ieste. Iaºi. Stamate. cele. ca sã-l lase împãrat în locul sãu. ca în pasagiul de mai sus din Enache Cogãlniceanu. cee. 227: „…nu se supunea. unde apare mai mult comparaþiunea. Scãderea foneticã a pluralului masculin aceia la acie. Pravila zice: „Oarece episcopŠ pentru plata de va pune unŠ p o p â c a acela. Letop. aproape de bãtrîneþe. p. 344: „Cã fericiþi sînt acie ce sînt fãcãtori de pace. astfel cã mai adesea se poate traduce prin „pareil”: Enache Cogãlniceanu. Cost. acee. Miroslava) O naraþiune despre stafie în graiul din districtul Suceava: 183 . singularul masculin acela se urcã în graiul poporan la aceala. De asemenea. lit. a scris carte frãþine-sãu craiului. Femeieºti: asta. aiºtie. pe cînd aceia scade la acie. mai ales în Moldova. ori sã se lase de u n e l e c a acélša…” Dar pe aceeaºi paginã. dar rãmînînd totuºi un simplu demonstrativ: „…împãratul acela. vorbind de cei nedemni de preuþie. care pe u n i i c a acie îi punea Lupul la falangã…” Pravila Munteneascã. 1877. îndatã chiemã tustrei feciorii înaintea sa ºi le zice: iaca ce-mi scrie frate-meu ºi moºul vostru. încã sta ºi împrotivã. 19 b. sã se scoaþâ amãndoi…” Aci. „La noi demonstrativele se rostesc aºa: Bãrbãteºti: ista. construcþiunea „c a acela” îºi recîºtigã intensivitatea. aceala. 1640. 173). III. f. ne întimpinã acela construit cu „ca”. cie. aiasta.. ceala. alegãndŠ fãrâ de o nevoe oarecaré de-i va fi lui. de nu se va lãsa de unŠ l u c r u c a acela sã nu-lŠ ca mai facâ…” În urmãtorul pasagiu din Povestea lui Harap-Alb de Creangã (Conv. sã-i trãmitã grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoþi. iºtie. Teodorescu.

. acelea-ºi. ci numai acelaºi. pronunþîndu-se: acelaº. Bondescu. Ba chiar sub raportul formei. pe acolo se pune ºi-n combinaþiune cu -ºi: acie-ºi. pãstreazã întocmai flexiunea primului element. cãci altfel fonetica românã cere neapãrat ca silaba e. zãu. despãrînd ca formã. a h a i a etc. compus din douã elemente. acee-ºi. da staciia-i numa o aratari. pronunþîndu-l a c e l i . graiul poporan mai scade la rîndul sãu pe simplul a c e l e . iar acee pentru sing. Suceava. com. acele = acelea ºi acie = aceia se datoreazã principiului de acomodaþiune vocalicã progresivã: e + a = e + e sau i + e. a despãrut apoi cu desãvîrºire. aceia. Scãderile: acee = aceea. finalul rãmînînd imobil: acela-ºi..ACELA „Staciia-i o nãlucâ ºî sâ diosãgheºti di strîgoi. Cã zãu ã l a mi-i mîndruþ…” „Hincã ne cunoaºtem ã l a p . însâ nici aciala cu umbra luatâ nu mai trãè dicît 40 dzîli. ci rãmîne acel-a = acelu-a. se conservã totuºi ca sintaxã. acela nu poate fi înlocuit cu ã l a sau a h ã l a . e din silaba precedinte nu trece în ea. acelora-ºi.. masc. aceleia-ºi. în „femeile acele” e demonstrativul emfatic. 38: „Bãdiþa cel sãrãcuþ. În vechile texturi . acolo pe unde emfaticul acelea scade la acele. al cãruia feminin plural este într-un mod normal acele. fem. Zãu. cindr’ câ strîgoiu-i cu trup. Sufletu lui sâ ducè în a c e l i zîdiri etc. 19). Poporul mai înlocuieºte pe acela prin ã l a . ca în naraþiunea suceveanã de mai sus despre stafie. Giurgeºtii). a h ã l a . adecã noul cuvînt. Transilv. Iarà mai di mult obicei di sâ lua umbra unui om sau altui doghitoc ºî sâ punia în zîdiri ca sâ þîe multâ vremi ºî sâ cii aparati di cumpeni. sã se urce la ea. aceea-ºi. nu ni s-a întîmplat a întimpina undeva pe un „ãlaºi” sau „ahãlaºi”. Deosebirea însã. acela mi-i drãguþ. Prin forma poporanã acele în loc de acelea se confundã la feminin plural emfaticul acela cu simplul acel. dupã ce se redusese 184 dentãi la š. Cã eu cînt. sic. nici în viul grai. eodem etc. Jarnik-Bîrsanu.ã l a d-atîþia ai dã zile…” (Jip. aceea. Compoziþiunea este de aceeaºi naturã ca în sinonimul latin: idem = isdem. Urcarea: aceala din acela rezultã din perderea totalã a independinþei emfaticului -a. Oriunde se rosteºte acie pentru plur. Opincarul. Mai pretutindeni în vorbirea poporului vocala din -ºi. ejusdem. dacã-i urmeazã imediat o silabã cu ã sau a. ca ºi cînd ar fi douã cuvinte deosebite. Numai pe cît timp se mai simte individualitatea acestei particule. tot mereu ª-o petrec destul de rãu!…” sau tot acolo. aceluia-ºi. 217: „Mult mã mir eu de-a h ã l a Care nu ºtie-a cînta Cum îºi petrece lumea. în combinaþiune cu intensivul -ºi = lat. Nici în texturi. În „acele femei” este un demonstrativ simplu. Numai ca acelaºi sau acela-ºi. a i a .” (I.

de care se apropie ºi ca sens. Cron. ms. p. 170: „ašu vŠspriati. de ex. – Ca. „le même”: Samoil Clain.). în Acad.. v. avoir envie de prendre.. aceptar etc. demonstr. Brîncovanu. – Ca-mai. p. – Cela… ACÈLAªI. Sturdzan. Zilot. În glosarul slavo-român muntenesc. „celui-là avec plus d’affirmation”: Const. Aceea. constatãm cã el cuprinde în sine 185 . românul aceptare este învederat lat. Rom.): „…grãšaºte dar Solomon nu pentru înþelepcšune adecã filosofia elinilor. forma cea organicã. 171: „aetŠ aceaptã (acèptã)”.doarã izvorul diîntr-acéšaºi curere izvori-va dulce ºi amaru…” „…numquid fons de e o d e m foramine emanat dulcem et amaram…” Compusul acelaºi însemneazã: 1. În ambele cazuri e tradus slavoneºte. ACÈEAªI. La pag. Nu e neologism. ca sã nu se confunde cu „celui-là”. 18: „Deci vãzînd domnul Ipsilant cã s-au lãþit nãravul acelor hoþi ºi nici cu strejuirea nu face nimic. Rom. – Ahaia. sinonimii latini: praehendo. 21: „…precum acelaºi filosof (Seneca) într-altŠ loc foarte înþãlepþéºte ºi adevãratŠ grãiaºte: mare parte a vieþii oamenilorŠ tréce fãrã de nici o lucrare. însã intensivul -ºi dã afirmaþiunii mai multã putere. (plur. ACÈPT (aceptat. ou plutôt: s’attendre à recevoir. încît pentru sensul de „le même”. p. circa 1550 (ms.. – Ahãla. t o t într-aceiaºi vreme asemenea înºtiinþãri mergînd Porþii ºi dupã la alte oraºe…” v.). – Aia. aceiaºi. deosebirea între acela ºi acelaºi e atît de micã.. vb. pron. acceptar = span. – Ãla. iarã mai mare parte în rea lucrare…” 2..ACEPT însã ne mai întimpinã uneori tetrasilabicul a-ce-la-ºi. a c c e p t a r e = prov. ci din contra un venerabil arcaism despãrut din grai. aceptare). 1695 (Cond. p. în Arh. 24: . accepter.diîntr-acelaºi rostu esu urãcšurile ºi blãstemul…” „…ex i p s o ore procedit benedictio et maledictio…” sau tot acolo. capio. Acad. Învãþãturi. circa 1620 (Ms. le même. Stat. Acela. acept (acæ pt) a lua”. Oricum. se poate pune: „t o t acelaºi”.) ne întimpinã cuvîntul de d o u ã ori sub d o u ã forme... La pag. n-au zãbovit a înºtiinþa Porþii apucãturile lui Pazvantoglu. – Acestaºi. sumo ºi recipio. Ca formã. – Ceea. cã adicã calcã oamenii lui þara ºi o jefuiesc. în Codicele Voroneþian. Cînd alãturãm cu „accipio”. 25: „…. aceleaºi). de unde frecuentativul „accepto”. ceea ce garanteazã cã nu este vreo eroare graficã. dã vréme ce acéšaºš šaste rãtãcitã ºi deºartã…” În acest pasagiu s-ar fi putut zice aceia. celui-là même. – Acel. Paleoslavicul „ašati” însemneazã „a spera” (Miklos.

circa 1670 (Col. f. XXXII. rãsfìrã etc. în care elementul speranþei e ºi mai pronunþat. a º t e p t u a lua. nu acirã la mîna altuia…” E peste putinþã a trage pe acer din latinul aspiro. I. 1637. Sub raportul sensului nu se prezintã nici o dificultate. 1883. „ašanie. mìrã. Expecto. ACEPTÀT A ÀCER (acerat.. el se aude la popor ºi-n preajma Bucureºtilor. într-o redacþiune circa 1670 a aceluiaºi material glosografic slavo-român (ms. unde în Omiliarul rutean publicat de mitropolitul Petru Movilã (Kiev. Astfel se explicã apoi însãºi dispariþiunea ulterioarã a lui acept. la Coresi el ne apare pe a doua.. ne întimpinã deja înlocuirea lui acept prin a º t e p t : „ašu vŠspriati. 186 . quaero. ACEPTÀRE v. În privinþa formei. acerat în loc de a c e r e r e . quatern. Fam. 1580. de unde îl vedem trecut în Dicþionarul rãposaþilor Laurian ºi Maxim (t. 1). acìrã (acírä). 2Cer. dèger. solliciter. acerare). a º t e p t a r e ” v. 147). A‚ratul. a aºtepta sau a cãuta. I. cei ce acirâ ºi aºteaptâ de ce-au lucratŠ pentru acea dulceaþâ ºi viaþâ ce va sã fie…”. Tr. 745): „ e k a š u t Š na nego i o×idašutŠ…” Ruteneºte  e k a t i (= polon. poporul confundîndu-l ºi ajungînd a-l identifica cu a º t e p t . Acept. ms. circa 1670. accipimus” (Cic. acer se aflã deja la Coresi. vb. În adevãr. s’attendre. Vorbã conservatã în Dicþionarul româno-latin. E învederat cã àcer este mai organic decît acìr. p. al Societãþii arheologice din Moscva.ACEPT totdauna noþiunea de speranþã. Noi credem cã acer nu poate fi decît o compoziþiune curat româneascã din a = lat.. Omiliar. Aºtept. v. 421): „A‚r. acirat. ad ºi c e r = lat. Aceastã noþiune a devenit precumpãnitoare în derivatul român acept din cauza asemãnãrii formale cu vorba a º t e p t . Sub forma: acir. p. tonul este pe prima silabã: a‚r = àcer. p. accentul în acer trebuia neapãrat sã fie pe penultima: àcer. Pe cînd în vocabularul bãnãþean. adecã pe i scãzut din e: acìr. intonîndu-se astfel dupã analogia tuturor verbilor terminaþi prin -ir: înºìrã. de unde apoi trecerea în prima conjugaþiune: acerare. a aspira. Expectatio. a umbla sã capete de la altul: cînd omul are al sãu. cãci implicã voinþa altuia de a da sau de a nu da: „quod dat. a c e r u t . fùlger etc.. l. Grupul fonetic sp nu trece în . 16: „…priimitŠ amu šaste anulŠ acela ºi cu pohtâ ºi cu dragŠ derepþilor. Acest interesant cuvînt nu e numai transilvan. désirer. 24): „Acirare. czekaŽ) însemneazã „exspecto”.” Cu e scãzut la i. ca în toþi verbii români disilabici terminaþi prin -er: sècer.

aceastã cîmpie. V. ba pînã ºi pe a s t ã o mai reduce uneori la a s ’ noapte etc. 83). ce.).. „Acera.). de ex. aguila. aigle etc. Aºa. Acer. În expresiuni ca: a s t ã d a t ã . prin o escepþiune singularã. 137: „Pajurã. s. fr.. pasere rapace din familia falconilor. aigle. ca un mijloc de varietate: „A s t glas. I. aquila. àcere). p. poporul niciodatã nu va întrebuinþa pe aceastã. Marian. Alexandrescu) Poporul. ACERÀT A ÀCERÃ (plur. În vechile texturi apare din cînd în cînd forma organicã întreagã: acestu. o face ºi el tot aºa. Poetul se poate folosi cu intenþiune de mulþimea formelor. corelativ emfaticului a c e l a . pron. àcerã este din punct în punct lat. ã s t . ci numai a i s t . iarã în România-Micã a c i r ã ” (comunicat de d. circa 1550 (ms. fie ele numai în cugetarea vorbitorului. 71): „…cum ºtiu ei toþi a e º t i omene cu sufletele lor cã dinnaintea lor s-au fãcut aceastã tocmalã ºi aceastã scrisore. ºi boul mi l-au biuluit aceiºti omene buni…” În macedo-româna acest nu existã. pentru tãria ºi ageritatea sa numitã regina paserilor” (L. într-un act moldovenesc din 1612 (A. Sinonim cu v u l t u r ºi p a j u r ã . pajirã. deºi fãrã intenþiune. c se pronunþã cu un sunet ce e un mijloc între ce ºi þ” (I. numitã în unele locuri pajorã. Gîndiri de melancolie În inimã-mi învia…” (Gr. nu singur sau la urmã. à q u i l a = span. a c e º t i i a .F. R. cãci altfel spiritul limbei române cere pe emfaticul acesta. Barcianu).. se zice ºi simplu c e s t . Tocmai de aci vine în grai puþina circulaþiune a lui acest în alãturare cu a c e s t a . Rom. Noaptea care mã-nvãlea. ºi chiar atunci cînd trebui sã se întrebuinþeze. Afarã de forme de mai sus. în opoziþiune cu a c e l pentru lucruri mai depãrtate. Maiorescu. a s t ã n o a p t e . demonstr. Dupã fonetica românã. cînd nu ºtie care anume din cele multe forme e mai potrivitã. f. Itin. ACÈST. graiul poporan mai posedã încã alte varianturi ca: c e s t . M. S. aceºti. Ca ºi corespunzãtorul a c e l . Pajurã. în toate aceste.. ACEASTÃ (plur. în Codicele Voroneþian. mai adesea îl înlocuiesc forme mai scurte: a s t . despre cari a se vedea la locurile lor. pagirã. provenþ. 51: 187 . I. fie apropiarea sau depãrtarea reale. E neromâneºte a zice: „omul acest” sau „oamenii aceºti” în loc de a c e s t a . cet (cette). i s t . der Adler” (S. Îl are însã istriano-româna: „acest. Burlã). aigla.ACEST ACERÀRE v. Aratã ceva mai apropiat. a i s t etc. Ornitol. „Acerã. în Acad. I. aceste). acest trebui pus totdauna denaintea unui substantiv sau adjectiv. i s t . a h ã s t . pajerã. v. plur. acesti. a s t ã v a r ã ºi altele.

ACEST Act. dupã ce perise la nominativ. – Cest. datoritã particulei enclitice -a (v. V. franc. aceºtii case (nu: casã). acesta se rapoartã 188 cãtrã a c e s t întocmai ca a c e l a cãtrã a c e l în privinþa lucrurilor mai depãrtate. demonstr. Nicolae din Braºov. În graiul vechi însã. Cazurile oblice sînt: acestui. questo = provenþ. ceea ce nu se face dupã masculinul acestui. ecc-istum = eccu-istum. ecc-illum. miscel. cã oarece-i va se-i spue lui. dupâ scrãba céša ce aflâ nedeºartâ cocoana Domnului. care se deosebeºte de simplul a c e s t prin mai multã energie. celui-ci. habet enim aliquid indicare illi. portug. video. De exemplu într-un act moldovenesc din 1703 (A. într-un text circa 1600 (Cod. elu-l luo ºi-l duse la mišaºul.” (Curcul. ºi deaca-i fu spus de aasta de înger în somnŠ cum šaste diîn Duhul sfãntŠ întru ša. Et ille quidem assumens eum. Apost. III. – Ist… ACÈSTA. XXIlI. et ait: Vinctus Paulus rogavit me h u n c adolescentem perducere…” „…invenimus h u n c hominem pestiferum…” Dar pînã ºi-n secolul trecut se mai rostea încã uneorí trisilabic: acestu. 2) adecã: „– Ce fel de fatã ceri tu de la mine? – Pe care ai luat-o astãzi de la Hotru. XXIV.. acestei sau aceºtii la singular. el au proslâvitŠ pre Dumnedzãu ce l-au spodobitŠ pre elŠ a sluji aceºtii b u n â t a t e prea mare ºi aceºtii t a i n â dumnedzešascâ…” Precum a c e l u vine din lat. – Ãst. scelus viri. – Ba iatã-o. tot aºa acestu nu e decît lat. aquest = v. Aºa. 17: „ºi dzise: du acestu gšure la mišaºul. 5: „aflãmu acestu bãrbatu pierdzãtoršu…” „…ait: Adolescentem h u n c perduc ad tribunum. . acestor la plural. numele femeiesc preces de „acestei” sau „aceºtii” poate sã conserve forma nominativã. est sau quest = v. – Aest. În Plaut: „– …quam te virginem Me reposcis? – Quam ab Lenone abduxti hodie. 268): „eu Ursul Murguleþ pãrcãlabul scriu ºi mãrturisãsc cu acestu adevãratu zapis al mieu…” Se pare cã anume la acuzativ trisilabismul reuºise a se mãnþine mai mult timp. – Certe e c c i s t a m . pron. al Bis. – Aist. ticãlosule! – N-am luat pe nici una. 5A). de-acii dzise: Pavelu fuglul chiemã-me de me rugã se aducu acestu gšure…” Ib. acestea). de unde se trag de asemenea ital. Pronume compus. 48): „Iarâ cãnd venise acasâ-º IosifŠ de la lucrul sãu. R. ms. – Ast. Dupã femininul acestei sau aceºtii numele ce-i urmeazã se pune generalmente în cazul oblic nedeterminat: acestei femei (nu: femeie).. – Ahãst. icest etc. deoarãce nu existã la noi declinaþiune nedeterminatã pentru genul bãrbãtesc. questo = reto-rom. În privinþa lucrurilor mai apropiate. dupã analogia numelui bãrbãtesc preces de „acestui”. duxit ad tribunum. Sf. chiar pe aceastã…” v. p. Acel. ACEASTA (aceºtiia. – Nullam abduxi. I.

: „cãndŠ vor avša doi oameni pãrã pentru vreo vie. celui-ci même. I. 96): „eu Mihãil deîn Groºani scriu ºi mãrturisescŠ cu acesta al mieu zapis…” Samoil Clain. Blaj. ps. aceºtiia. în cazul oblic feminin la singular: acesteia sau aceºtiia. 38 b: Ps.. – Aista.: În Psaltirea circa 1550 (ms. pref. Rom. 1646. acestaº pišarde tot venitulŠ…” Ibid. – Ahãsta.: „acesta obicšaš šaste din bãtrãni. unde „lumea aceasta” e o construcþiune normalã. este emfaticul acesta. p. I. pe cînd în: „femeile aceste”. unulŠ dentr-ãnºŠ va mérge de va secera pãmãntulŠ sau va culége viša. 49: „…cãnd va fi un om bolnav.A C E S TA ª I Poziþiunea normalã a emfaticului acesta este dupã un nume. ºi va lãsa cuiva sã moºneneascâ multŠ-puþinŠ ce va avša ºi-i va face ºi zapisŠ ºi acestŠ moºnšan nu va griji de dãnsŠ sã-i aducâ 189 . XXXII. devenind astfel: aceºtie ºi aceste. iubiþilor creºtini. – Cesta. ori în locul unui nume. În popor. de ex. – Ista… ACÈSTAªI. I. Aºa într-un document moldovenesc din 1622 (A. acesteaºi). R. Învãþãturi. a i s t a – a i a s t a .. f. în loc de „acestea”. – Aesta. emfaticul -a tinde a scãdea la -e prin acomodaþiune regresivã cu vocalele învecinate. 31): „noi aceºtie moºteni ot satul Brãneºti…” v. fie substantiv sau adjectiv. E compus din emfaticul a c e l a ºi din intensivul -ºi = lat. 2: „Întru acesta chip. Aratã un lucru mai apropiat. În: „a c e s t e femei” e simplul a c e s t . f. acesta se aude foarte rar. fiind mai totdauna înlocuit prin ã s t a – a s t a . sau pentru vreunŠ pãmãntŠ. 7: „Acesta miºel strigat-au ºi Domnul audzâtu-l-au…” „I s t e pauper clamavit. Acela. de douã ori: „…cire e acesta înpãratul slaveei…?” „…quis est i s t e rex gloriae…?” Dosofteiu. De aci o confuziune formalã între a c e s t ºi acesta. et Dominus exaudivit eum…” Într-un act muntenesc din 1669 (A. 1673. pe cari vezi-le la locurile lor. A zice: „omul a c e s t ” sau: „i-am vãzut pe a c e º t i ” nu e româneºte.). precum ºi la nominativul plural de ambele genuri: aceºtiia ºi acestea. XXIII. ci trebuie: acesta. ACEASTAªI (aceºtiiaºi. Pravila Moldov. R. a h ã s t a etc. a e s t a . dupã cum corelativul a c e l a º i indicã tot aºa un lucru mai depãrtat. f. despre care s-a vorbit deja. ºi pãnã a sã pãrâ. sau la finea propoziþiunii. demonstr. fãrã de voša gšudeþului. 1784. au pus D-zeu pre om în lumea aceasta ca într-un oraº de negoþitorie…”. scoþîndŠ v-un izvod den svãnta carte a-l scrie supt numele a de mare cinste Scaun…” Acelaºi. toujours celui-ci. – Acest. pretutindeni adecã unde spiritul limbei române nu sufere pe simplul a c e s t . În vechile texturi ºi-n viul grai emfaticul acesta înlocuieºte adesea pe simplul a c e s t chiar denaintea unui nume. pron. I. Scãderea finalului -a la -e ne întimpinã deja în vechile texturi þãrãneºti. sic. – Ãsta. 29... ªcheian. în Acad. 1680. În acelaºi timp. iar „acesta chip” este o abatere înadins pentru a da afirmaþiunii mai multã forþã.

40: „deci într-acestaºi chip au fost ieºirea pazvangiilor ºi de la ªegarcea…” În declinaþiune. Stat. zice: „Turci veniunt ad nos contra nos et contra terram nostram. Letop. nu au putut sã le mai scoatã de la turci. mai înainte de ce au eºit din þearã.. Chiliea ºi C e t a t e a A l b ã . cum sã jure el înpreunã cu frate-sãu Costandin vel clucer ºi cu vãru-sãu – cã n-au luat nicš un ban de la soacrã-sa Ilinca vorniceasa pentru aastã moºie Negrénii. Sufixul -achi ne întimpinã nu numai în însuºi numele 190 . – Acest. ACHERMÀN. dar a început a cãpãta din ce în ce mai mult o nuanþã oarecum ironicã. cã ei. într-o scrisoare din 22 iuniu 1475.” (Vigna. p. ACHÈÞ. Akkerman. Codice diplom. ce-l va lãsa aºša negrijitŠ ºi nesocotitŠ. ville de Bessarabie. în Arh. de jurãnd într-acestaº chip. acestor-a-ºi… În grai acestaºi e mai puþin întrebuinþat decît corelativul a c e l a º i . située à l’embouchure du Dniester.. Acest sufix se acaþã mai cu seamã la numi de botez. ms. suffixe servant à former certains diminutifs. Letop.. et per aquam et per terram et ita dicunt. – Acesta. 276… „earã Hanul. Unul din cei mai însemnaþi cronicari moldoveni din secolul trecut a fost Enachi Cogãlniceanu (1733–1774). cu pucte ºi cu bucate de agiuns. „Aºa ªtefan-vodã au curãþit þeara de vrãjmaºi. acestaº va pišarde moºneniša ºi vor fi toate bucatele ºi ocinile domneºti…” Constantin Brîncovanu. Însuºi ªtefan cel Mare. 479). v. earã cetãþile care le-au luat turcii. quod valida classis precedit cum maximis munitionibus bombardarum magnarum expugnare A l b a m et Chiliam:. 134). – v. ºi de va muri bolnavulŠ. avînd un sens micºurãtor sau dezmierdãtor. le-au grijit cu oameni. Aconiþã. Cron. acestaºi urmeazã simplului a c e s t .. 94): „…ºi am dat domniša mea Radului ªtirbéšu légea þãrãi. tauro-ligure. Enache Cogãlniceanu. -Achi. el devenise foarte rãspîndit în epoca fanarioþilor ºi n-a mai despãrut din limbã. p. Acela. v. acestei-a-ºi. -ÀCHE. cu oastea lui…” Compus din ak „alb” ºi kerman „cetate”. vestind Ungariei expediþiunea turcilor asupra celor douã cetãþi. emfaticul -a ºi intensivul -ºi rãmînînd invariabili: acestui-a-ºi. -ÀCHI. p. p. – v. Acherman este o traducere turcã a unui vechi nume românesc. n pr:. 3. 1694 (Cond. el sã-º þie moºiša…” Zilot. Cetatea-Albã.A C E S TA ª I vreun vra bun sã-l pãzascã cãndai doarã l-are tãmãdui. Întrodus în graiul românesc abia de prin secolul XVII. I. îndatã au fugit spre Acherman. ºi aºa au rãmas pre mãna turcilor pãnã astãzi” (Ureche. t. de la Movila Rãbãei cum au simþit. p. III.

Caraº-Severin. v. – ? – 191 . ca în: Enãchiþã = Ene + achi + iþã. Iordachi Manã vel agã. dar încã la tot pasul în cursul cronicei sale. fie în epitete ca Samurachi. gãsim: Iordachi Spatarul fecior lui Stãvãrachi. „Cãþelul Samurache. -achi ºi-a trãit traiul. (Liviu Iancu. Iordachi Cantacuzino. Lãscãrachi Genetu. ca în: „Enãcachi Cãminarul”. Aºa în capitolul VII (Letop. Fotachi. alãturi cu: „Domnule cutare”. trapez£ki „mesuþã”. Auzind vorba lor…” (Gr. Iordachi Mananu paharnic. 168) ºi altele. destul de numeroase în limba românã.podar£ki „picioruº” etc. Visagu). Dizarmoniosul -achi ne vine din neogreaca. unde Enãcachi este: Ene + achi + achi! Uneori îºi asociazã un alt sufix. III. pe colea numai doarã la luarea peste picior.. ªi la români acest sufix a reuºit a trece peste sfera nomenclaturei personale. Manolachi Costachi vornic. Vorbã bãnãþeanã: „dacã nu eºti achilimit = dacã n-ai tot ce-þi trebuie acasã”.. Sãrdarul Mãzãrachi. adj. de Alexandri. ca o trãsurã incidentalã a unei epoce. un grec plîngîndu-se de luarea moºiilor mãnãstireºti. dar în viul grai se va pãstra pe ici. com. – Beicachi. EÙstaq£khj „Gewrg£khj kaˆ Farm£khj ” (Passow. Iordachi Genetu. Costachi Razu. Spatarul Manolachi socru lui Stavarachi. iar sub forma -£ki în termeni comuni ca: paid£ki „copilaº”.ACHILIMIT lui de Enachi. Bãlãsachi vel agã. (Mullach. el va rãmînea pentru totdauna în istorie. al poetului Conachi ºi al publicistului Asachi. ayant ses aises. fie în locuþiuni ca „înghite Agachi”. ce ºedea la o parte Ca simplu privitor. negreºit. Cîteodatã sufixul se reduplicã în acelaºi nume. românul îl întreabã: „Care moºii. este acelaºi sufix. 225–234). Agachi. dupã cum a ºi ajuns deja pînã la un punct în: „Cucoane Mihalachi” sau „Cucoane Petrachi”. Gramm. Spatarul Niculachi Ruset etc. cilibidachi?” Cel mai uricios din toate sufixele deminutivale. Gr. Carm. ca sã ne mãrginim cu unul singur din cele cincisprezeci. în care el se prezintã sub forma -£khj în numi proprii: Dhmhtr£khj. 171). În numele istoricului Hurmuzachi.. Alexandrescu) În Covrigarul. – Samurachi… ACHILIMÌT.

de ex. a-prînz. Rarinca. (N.). S. dînd astfel vorbei o formã de tot româneascã. revãrsatul zilei ºi dimineaþa e timpul pe cînd rãsare soarele. sub-ameaze. Buciumii). În achindie fiind prepoziþionalul a. Cumanicus. Bîncescu. c. cu 9. Cristeºtii. mai ales în Moldova. „…dimineaþa. totuºi e anevoie a crede cã românii vor fi luat aceastã vorbã de la turcii propriu-ziºi. achindii. Cod. Iordãchescu. îl trece la masculin: achindei. vêpres. Prin analogie însã cu: a-meaz. ameazã. la ameazã. de-ameazã. a c h i l i m e s c . ad. în ianuarie: la zori corespunde cu oarele 61/2. dupã-ameaze. Mironescu. zic: mînecate. Chindie. zic: aprînz. Cãlineºtii). prin aceeaºi analogie.. m.M. c. 192 . – v. ACHINDÈI. Tîrnauca). În adevãr. – Zi. 80). c. Sandovici. pe la 6 ceasuri. Dorohoi. c. toaca. pe la 11: ameaze. pe la 12. c. timp al zilei ce cade la mijloc între ameazi ºi apusul soarelui” (L. achindei…” (Iaºi: I.ACHILIMIT Pentru a ne rosti asupra originii acestui cuvînt. la 12 ceasuri: ameaze. se zice: timpul p-în-ziori. aprînz. Gheorghiu. v. Elem. cu 101/2. Cuvîntul e atît de rãspîndit în România ºi atît de poporan. ba încã uneori. „Poporul împãrþeºte ziua ca ºi ciobanii: de-a prînzu cel mic. aprînzul mare pe la 8. trebui sã cunoaºtem mai întîi toate formele ºi accepþiunile lui în cutare sau cutare regiune a teritoriului românesc. „dies ad occasum inclinatus. c. f. ªipotele). Iaºi. înainte de apusul soarelui se zice: soarele î n t i n g h i e . Gheorghiu. ceea ce docamdatã ne lipseºte. la toacã. ACHINDÌE (plur. ºi-n fine în timpul apusului: soarele în scaun…” (Preut G.= lat. Achindie. pe la 4…” (Botoºani: I. c. achindii). prînzu-mare. care presupune un verb. Iaºi. s. apoi cum este soarele vara pe la oarele 8: d-ameaza. prînzu-mic. „Ziua se împãrþeºte în urmãtorul mod. Deºi turceºte i k i n d ì însemneazã „le temps entre le midi et le coucher du soleil” (ªaineanu. Tecuci. cu 2 oare p. Vaslui. a-murg. în unele locuri poporul îl înlocuieºte cu „în”. la cumani aceeaºi parte a zilei se chema: e c h i n d ü ºi e c h i n d ä (Kuun.. poporul foarte ades zice: achindie. la achindie…” (V. la 4 – achindei…”. de-a prînzu cel mare. Roºcanii). Lohan. aprînzul mic. cu aproape 4…” (Preut N. c. de-achindie…” (Bottez. „…în zori-de-ziuã. Telejna). ci mai curînd din dialectul turcesc al cumanilor.. amiazã. Torceºti). încît rãposaþii Laurian ºi Maxim îi cãutau o proveninþã latinã. adecã încã de prin secolii XIII–XIV. fãcînd totodatã din c h i n d i e – t i n g h i e : „înainte de rãsãritul soarelui. p. cu 12. c. ceea ce ne-ar explica adînca-i înrãdãcinare în graiul þãranilor ºi al ciobanilor. pe la oarele 3–4: timpul d-ameazã-n-de-searã. pe la 9 sau 10 ceasuri dimineaþa. 30). dimineaþa. turc. pe la 2. Cîrjoaea. „Zori de ziua. Forma obicinuitã a cuvîntului e chindie sau chindii. dupã rãsãrit: soarele d-o suliþã. G. achindii. adecã: a-chindie. „Ciobanii împãrþesc ziua astfel: cînd se scoalã cu 2 ceasuri înainte de a rãsãri soarele.

Aºadar d-aci-nainte sã nu ºedem lenevoºi…” Gr. Luna aci s-aratã. Sufixul -aci = lat. lit. bunãoarã. cînd crez a o vedea. Pann. Ca ºi lat. ACÌ adv. II. fiind adesea sinonim cu a c u m . germ. edacem. ici. de ex. -ÀCI. finalul -aci nu e sufix din punctul de vedere al limbei române.. en ce moment. trãgaci = trahacem. dar uneori chiar în cuvinte. sufixul românesc -aci indicã mai totdauna un nãrav. italieneºte si portugezeºte la ambele genuri: fugace. ci din -a c e m (-a x ). ca lãtineºte în: mordacem. „copaci”.. Apipãiesc. Dict. voracem… În vorbe împrumutate întregi din afarã. – 2-aº. Ianov (Conv. II. 2Tac. umbra mã-nºalã. audacem. fugaci = fugacem. pe slavicul -nik sau pe turcul -Ž i u. ºi cã românii. 315). 212): „Amoreze am vro douã. pungaci „disposé à frapper des cornes”. de ex. care nu-l utilizeazã cu o funcþiune determinatã la formarea unor nouã cuvinte. de ex. s. Prov.ACI ACHIPÃIÈSC. ACHIU (plur. v. linguacem. – v. sã observãm însã cã bãþul cu care se joacã biliard se cheamã ºi la ruºi k i š „bâton”. 91: „Munca pe om niciodatã nu-l lasã a flãmînzi.. Alexandrescu: „Vîntul. t. o aplecare la ceva. I. Acest adverb se întrebuinþeazã în privinþa locului mai puþin. masculinul s-a disimilat în -aci: „om fugaci. Nu derivã din latinul -aceum. cu care se întîlneºte nu numai în funcþiune. -a c e m . mai cu samã moldovenii. bunã sau rea. -a c e m n-are de loc a face cu sufixul -aþ. Forma -ace conservîndu-se la feminin: „femeie fugace. ci. Gramm.. Sinonim cu t a c .: bãtaci „batailleur”. Vine din francezul a c q u i t (ªaineanu. Se aude mai ales în Moldova. bellacem. gonaci etc. aci iar se ascunde: 193 . „gîrbaci”. 3). dupã cum utilizeazã. bou trãgaci”. -ÀCE. hrãnaci „vorace”. rom. 1867. dupã cum s-ar pãrea la prima vedere (Diez. suffixe servant à former des adjectifs et marquant surtout un penchant. „cîrpaci”. Una de alta nu ºtiu. stîngaci „gaucher”. – -aþ. au învãþat biliardul în timpul ocupaþiunilor ruseºti. vacã trãgace”. p. Cînd cu firea-nbãrbãtatã noaptea o va face zi. achiuri). decît în acea a timpului. poate. 2-ac. iar cu sufixele -ac ºi -aº se înrudeºte numai în parte sau indirect. Sînt tînãr de moda nouã: Cred în cãrþi ºi în achiu!…” v. de billard: acquit.n.

aci pe cellalt…” Creangã. Prov. I. v. Scrieri II. eroul îi rãspunde: „d’a q u í sea mandada” = „þi-o dau chiar de a c u m . care începuse a cînta.M.ACI Abia cîteodatã întunecul pãtrunde. Popescu. o evreicã cerînd o blanã în dar. care ºi el se aplicã mai mult la noþiunea timpului: de a q u í adelante (d’a q u í em diante) = de aci înainte. aci se aºazã.” În construcþiune cu p e : „pe aci = par ici”. 237: „Hai sã spunem ghicitori. Mehedinþi. astfel cã ambii aceºti adverbi. 543). de ex.: „Porcului aci îi dai bice ªi el se-ntoarce ºi zice: Anþãrþ mã bãtea p-a i c e …” (Pann. pot fi puºi într-un fel de opoziþiune. dar pe care e greu a o lãmuri. totuºi în gura poporului aci ºi a i c e alterneazã uneori dupã o normã foarte interesantã. În portuge- . mai avem în româneºte ºi reduplicatul „p-aci – p-aci”. ªi norii înainte-i se pun ca o perdea…” (Aºteptarea) sau: „Aci se opreºte. 12: ªoimuleanul meu. Aºa peste Olt auzi pe alocuri þãrani întrebîndu-se: „– Vi-s aci? – Ni-s a i c i ”. Nimica nu-l face a se depãrta…” (Cînele soldatului) În construcþiune cu d e ºi p î n ã . „jusqu’à ce moment”. [Dupã comunicarea lui Aureliu Candrea. 180. cu însemnarea francezului „tantôt… tantôt”: De la Vrancea. aci plecam capul la dreapta ºi la stînga…”] Noþiunea timpului e tot atît de pronunþatã în aci. com. Pe lîngã idiotismul „cît p-aci”. aci este adverb de loc. Isverna) Ca adverb de loc. hasta a q u í (ate a q u í ) = pîn-aci. III. pentru care p-aci – p-aci era sã-mi pierd viaþa pînã l-am dobîndit. a-mbãtrînit ºi el…” Aci… aci. Sultãnica. zise Doroftei. nu însã ºi-n idiotismul: „cît p-aci = peut s’en faut”. legãnînd capul. cu aceeaºi însemnare de „peu s’en faut”. etimologiceºte aproape identici. 65: „…þiind la urechi cîte o lespegioarã fierbinte de la soare. românul aci corespunde pe deplin spaniolului ºi portugezului a q u í . „dès ce moment”. 36) Chiar cînd se întrebuinþeazã ambele întocmai cu aceeaºi nuanþã de sens. ºi aci sãream într-un picior. de ex. aci aratã nu numai cã cineva sau ceva se aflã lîngã noi. În poema lui Cid. Legende. funcþionînd atunci ca interjecþiune. cu argint printr-însele. Ispirescu. aci în celãlalt.: „cît pe aci era sã caz” (L. (Preut R. dar 194 încã servã pentru a-l atrage spre noi. aci p-un umãr. precum este noþiunea locului în a i c e . cam fãrã voie.

Iatã de unde derivã – credem noi – conjuncþiunea d e c i „ergo”. „de aci” ºi d e c i sînt ca ºi sinonimi în: „de aci urmeazã cã… = d e c i . ci.d e !” ar fi o interjecþiune independinte în toatã puterea cuvîntului. Aproape toþi adverbii ºi pronumii româneºti compuºi cu ac. Muscel. ºi anume de locul cel mai apropiat de vorbitor. 5. y. cu cît vom vedea mai jos lîngã emfaticul a c i a = aci + a forma scurtatã c i a = ci + a. cu forma mai rãspînditã a ì c e = ecc-hicce.. care presupune un prototip latin amplificat: ecc-hicce (ec-ice).= lat. Dîmboviþa. c. din contra. – Ci. care scade în gura poporului la a c i e ºi a c i i . en ce moment.ACIA za a q u í figureazã în chemarea de ajutor: „a q u í del rei!” = „au secours!” În spanioala: „a q u í aquí!” Vînãtorii români în strigãtele lor îi dau mai cu seamã acest sens. se vede cã…. mai cu seamã: c h i a r a c o l o . Din aci apoi. care de aceea nici nu se gãseºte în celelalte graiuri romanice. în ramura „a c i ”. În acest caz „deci” nu se urcã la un prototip latin. v. urmeazã cã…. „therefore” iar nu din construcþiunea „de ce” = lat. ci încã în loc de: a c o l o ºi a t u n c i . „Þipetele vînãtorilor obicinuite sînt: iacã-l! iacã-l! iacã-l! ia! aci! aci! iacã aci!…” (I. Sau amplificat cu intensivul „de”: „Aci! aci! aci-de! aci-de! sînc pã el!…” (S. ACÌA. aquí. ci este o formaþiune posterioarã româneascã. Aldoiu. în emfaticul acia.A) se naºte forma: a c i a . Format din a c i prin emfaticul -a (v. dacã nu în viul grai. quì ºi ci. funcþiunea 195 . Aceasta e cu atît mai sigur. Acia. În adevãr. 5A). trecînd peste marginea strictã a apropierii. putîndu-se întrebuinþa aproape dopotrivã nu numai în înþeles de: a i c i ºi a c u m . – Deci. avînd cîte o formã scurtatã fãrã a-: acolo – colo. derivã la români numai aci. ici. Istratescu. se dezvoaltã din ce în ce mai mult funcþiunea adverbialã de timp. În simplul a c i ambele funcþiuni se mai ecuilibreazã încã. de aci am cunoscut cã… = d e c i . acia e mult mai des în circulaþiune. precum ºi lui a i c e cu toate varianturile lui. iqui etc. v. despre cari vezi mai la vale. am cunoscut” etc. acest – cest. tot aºa conclusivã trebuia sã fi fost ºi construcþiunea: „de c i ”. de aci se vede cã… = d e c i . aqui. c h i a r atunci. de unde ºi ital. aice – ice. franc. acel – cel etc. iar acea de loc se tot lãrgeºte. Pe cînd ramura „a i c e ” conservã în toate varianturile sale funcþiunea adverbialã de loc. adv.d è . Voineºti). – Cia. dar totodatã el are o însemnare ºi mai mlãdioasã. span. atît lui aci. „daher” ºi engl. Cobia). cel puþin în vechile texturi. Acest „a c i . immédiatement là ou alors. ecc-hic (ec-ic) = eccu-hic (ecu-ic). Din douã prototipuri latine rustice: ecc-hic (eccu-hic) ºi ecc-hicce (eccu-hicce) se nãscurã doi adverbi româneºti: a c ì = ecc-hic ºi a c ì c e . prin emfaticul -a (v. portug. printr-o tranziþiune logicã întocmai ca în germ. de quid (Cihac). e c c u m . dacã n-ar pãstra ambele accente: a c ì . nu ºi a i c e .. Precum construcþiunea „de aci” e conclusivã. catã sã fi fost o datã ºi variantul c i pe lîngã forma întreagã aci. com. Din lat..

330): „…sã s-erâ aprinde casa acelora de tute patru šunghšurele ºi sã o încun•ure foculu ºi n-arã pute eºi afarã. 1574 (ms. 1680. Harl. 21: „ºi io šaste comoara voastrã. 243): „…sã aibã a þinea moºiša. XVIII. circa 1550 (ms. i b i est et cor tuum…” „…ubi enim sunt duo vel tres congregati in nomine meo. Acad. p.. 226): „…toþi vorŠ sta. 5: „carele deîn voi feorŠ sau bou în puþŠ va cãdea. p. de aciša îº va lua moºiša…” O predicã transilvanã. XIV. bãtr. XXVII. et illos i b i reliquit. II. VI. ps. XXVIII.). II. XXVII. 44: „aciša stãtu cursul sãngelui ei…” Luc. sunã: „ºi a c o l o . care nu rareori ne întimpinã în grai ºi-n texturi. XLIX. în Acad... scrisã circa 1550 (Cuv.š calša cu care vošu arãta…” = et i l l i c iter… = ™ke‹ ÐdÕj… La Radu din Mãniceºti.): Mat. 388: „nu numai ca pãnâ aciša. British Mus.. R. ce arã arde aciša…” Psaltirea Scheianã. ipse vero ingressus synagogam…” „…et i b i inveniens centurio navem…” „…et i n d e quum audissent fratres…” „…quum dies plures i b i demorarentur…” „…statuerunt consilium navigare i n d e …” . I. 1662 (A. VIII. 12: „sfãtuirã-se cum se 196 vãînslédze de acie…” „…devenitque Ephesum. în amplificatul a c i a º i . XVIII.. III. e însuº întrã întru gloatã…” Ibid. 6311 B. ce încâ neºte spurcâcšuni réle fãcša…” Istrate Dabija-vodã. 16: „ºi de aciša socotiša podoabã vréme sã el vãnzã…” Marc. ºi amu de-acia cu bucurie nesfrãºitâ bucura-se-vorŠ. Moxa.ACIA de timp începe a precumpãni. 14: „ca multe dzile prebãndi acie…” Ib. Rom. cineºŠ cu meserearea sa. aciša sãntŠ eu…” Mat. 20: „ºi šuo amu sãntŠ doi sau trei adunaþi în numele mieu. Rom. circa 1600 (Cuv. funcþiunea de loc în genere ºi acea de timp apropiat în specie dispar mai-mai cu desãvîrºire. pãnã-i va întoarce Ursul banii. 1620. et non c o n t i n u o extrahet illum…” Emfaticul -a scãzînd la -e prin acomodaþiune regresivã cu -i-. XXVI. bãtr. rezultã forma acie = acia. circa 1550 (ms.): Act. d. 19: „pristoi întru Efesu ºi aceša lãsã acie. ceea ce la Dosofteiu. pe care-l vezi mai la vale. partea Ursului cu tot vinitul. 31: „ºi o lãsã ša focul aciša…” Luc. ºi amu de-acia greaþâ de nimenilša nu vorŠ avea…” În Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului. 15: „ºi acie fraþii audzirã…” Ib. i b i sum…” „…et e x i n d e quaerebat opportunitatem ut eum traderet…” „…et c o n t i n u o dimisit eam febris…” „…c o n f e s t i m stetit fluxus sanguinis ejus…” „…cujus vestrum asinus aut bos in puteum cadet. ºi nu aciša-l va scoate elŠ…” „…ubi enim est thesaurus tuus. aciša va fi ºi inima voastrã…” Mat. 6: „ºi acie aflã sutaºul corabie…” Ibid. ca ºi întinderea funcþiunii de loc. ce šaste gãtitã lor în vecia veacului.. XXV. 23: „…ºi acia cale cu ce ivescu lui spãsenia mea…”. I. 346: „pãnâ aciša rãotãþi hitléne în inima lui nu era…” Ibid. d. Apost. În Codicele Voroneþian.

p. h i c habitabo…” „I b i suscitabo cornu David…” Astfel a i c e a este „hic”. în Paremiar. p.ACIA Nãscut prin acomodaþiune din acia. Aºa. tu eºti aciša.de faþa ta încãtruo sã fugŠ? sã suire în ceršu. dar era mai mult slujbele ºi îndatoririle ce fãcuse el Rosiei. ca mai lesne sã o surpe. aciš eºti…” Deosebirea între emfaticul acia din aci ºi emfaticul a i c e a din a i c e se aratã mai apriat la Dosofteiu în psalmul CXXXI: „Aasta-š odihna mša în veacul de veac. p. acia pare a avea. ºi pe tainã umblînd a ridica ºi pe turci asupra ei.. cã šatâ de acii nu va fi nice o fricâ. dar nu tocmai cu sensul de „acolo”. gata avînd rãzboiul ºi cu dînsa. ba poate chiar mai presus de sensul local de „acolea”. ºi mã voš pugorâ ºi voš grãi a c o l š a cu tine…” „…¥xeij aÙtoÝj prÕj t¾n skhn¾n toà martur…ou. de-aº pugorâ-mâ în šad. f. în Omiliarul de la Govora. ci cu acel de „acolea”. ca adverb de loc. acii mare foamete šaste de lucruri bune. În scurt. sã deºtinsere în šadŠ. 1642. acii e foamete mare de viaþa de vecie…” Alãturi. acii este curat un adverb de timp. ca derivat emfatic din a c i . a i c š a m-oš sãlãºlui…” „Aciš vošu rãsãri cornŠ luš DavidŠ…” „Haec requies mea in saeculum saeculi. 1680: „La pãraole Vavilonului. în vremile acelea cînd Napoleon umbla cu toate meºteºugirile sã surpe ºi pe Rosia. precum vedem tot la Dosofteiu. aciš ºedzum i plânsãm…” „…de faþa ta încãtro sã fugŠ? de m-oš sui în ceršu. kaˆ katab»somai. Cron. 1577: Ps. acia funcþioneazã aproape întocmai ca adverbul de timp „atunce”. în acelaºi Omiliar. a cãtâ frãmséþe vor fi acel ceršu ºi pãmãnt nou. aciša ºezumŠ ºi plânsem…” Ps. nice schimbare de vremi ºi nice se vor acoperi cu nori întunecoºi ºi trãsnet ºi fulger ucigâtoršu. cum surpase ºi stricase ºi celelalte împãrãþii ºi crãii ale Evropei. 1683. 29: „unde frica lui Dumnezãu nu šaste. tu a c o l o eºtŠ. era adevãrat ºi a trahtaturilor ºi a hatihumaiunurilor. 103 a: „…sã-š aduŠ în cortulŠ mãrturieš. 83: „… pricina de se punea Rosia pentru Constantin-vodã Ipsilant. unde nu sã sécerã spicul curãþiei ca al grãului. CXXXVI: „La rãulŠ Vavylonului. trisilabicul acie scade apoi prin asimilaþiune la disilabicul aciš (= acii). kaˆ st»sontai ™ k e ‹ met¦ soà. iar acia – „ibi”. dar plecîndu-se totuºi mai mult spre a t u n c e ºi spre a c o l o . sinonim cu „atunci” ºi avînd drept corelativ. aciša eºti…” Dosofteiu.. de acii vedére înfricoºatâ nu se va arãta a c o l o . kaˆ lal»sw ™ke‹ met¦ soà…” De asemenea. pe a c o l o . Coresi. atît de bine scris. Zilot. ºi adecâ de acii nu vor mai fi pre el fšeri šuþi…” În acest pasagiu. 63: „… numai ce-þi cugetâ. care lucru simþindu-l Ipsilant ºi fãcîndu-i-l 197 . ºi vorŠ sta aciš cu tine. o funcþiune intermediarã între a i c e ºi a c o l o pe de o parte. între a c u m ºi a t u n c i pe de alta. aºijderea ºi pãmãntul se va lumina cu frãmséþe de flori cu bunâ mirizmâ. CXXXVIII:.

ajuns însã rar chiar în vechile texturi. scînduri ºi crivaci ºi cuºaclîcuri de s-au dat pentru 20 de acicuri. bãrci cu cîte o vãslã sau pînzã largã în formã de ºeici”. s. di acia = autÒqen. Itin. Acic se aflã ºi la Dumitrache Stolnicul. care ne întimpinã nu o datã în Condica Vistieriei din 1693 (ed. – Cice. – Ice… ACÌC (plur. A. c a i c e ºi b u r a z a n i : „Cheltueala acestor bani de birul º e i c i l o r care scrie înapoi unde s-au dat.. ot – de au fãcut 1370 de opacine de le-au dat la Cãpitan-Paºa de Dunãre pentru acicuri ºi pentru º e i c i …” Cuvintele din urmã ne-ar face a crede cã acic era ceva mai mult decît º a i c ã . X. fiindu-i cel mai trebuincios la acele îngrozitoare pentru dînsa vremi…” În acest pasagiu. 58 b: „ºedeþŠ aciš cu asâna. Maiorescu. s-au trimis la Sterie Cãpit. Rosia foarte s-au fost îndatorat lui. 1440 tal. – 1Turc. f. Rom.. 1751/2 tal. 800 tal. 1683. s-au dat pe cheresteaoa ce s-au cumpãrat de la Giurgiuvéni. voivoda de la Giurgiov. tot aºa emfaticul acia are alãturi pe scurtatul c i a . 1035 tal. cum ºi la arãdicarea sãrbilor împotriva Porþei. 180. aice. mînã dreaptã avîndu-l la aceasta. – Acice. s-au dat ear la Ibraim Aga pentru deresul acicurilor celor vechi cu sebepi-takrir. mai ales pe pag. Cuvînt turcesc. Parem. „d e a c i i ” se poate înlocui mai bine prin „d e a t u n c i ” sau „d e a c o l o ” decît prin „d e a i c e ” sau „d e a c u m ”. p. cînd au venit aicia de s-au luat socotealã pentru cheresteaoa ce i s-au dat pentru acicuri ºi pentru alþi bani ce i s-au dat. n. ºi anume cu o nuanþã „intermediarã între a i c e ºi a c o l o ”. În Berdo în Istria se zice ºi c i a tot în aceastã însemnare” (I. aci. sta Rosia pentru dînsul a nu se miºca din domnia sa. – Acolea. al cãriia editor. acicuri). ªaicã. ºi de acii. 2085 tal. v. – Cia. afarã den ce i s-au dat den haraciu. pre acia = ¢pautoà” (Bojadschi). – Ci. îl explicã „acicuri.ACIA cunoscut. Urechia (Anal. s-au dat la Hagi-Ali pentru gãtirea celor cinci c a i c e ce se gãtesc cu bani de haraciu. – Acolo. Dosofteiu. de mar. s-au dat la Ibraim Aga. Precum lîngã simplul a c i s-au pãstrat urma unei forme scurtate c i . 83). s-au dat darurile Ibraim Agãi. d.. în Istoria anilor 1769–74. În istriano-româna însã ne întimpinã nu numai acia. V. 470). šarã eu ºi coconulŠ om tršace pãnã c i š a …” La macedo-români pare a nu exista simplul a c i . dar pînã ºi forma scurtatã c i a : „Acia.: sorte d’ambarquement. Acia se aude ºi în Ardeal ºi în alte pãrþi. pe cum aratã în jos anume: 5000 tal. însã ceva mai la o parte. – Aice. v. ci numai emfaticul acia: „trâ acia = di¦ aÙtoà. t. 198 . unde se menþioneazã alãturi cu º e i c i . Acad. Aricescu). pentru deresul b u r a z a n i l o r cu sebepi-takrir. deoarãce figureazã pe prima linie. Aci. Un fel de º a i c ã .

Radu din Mãniceºti. carii se vor plãnge acicea. Forma simplã a c i c e . Cron. Acicea. fie transilvane. ACÌCEA. 4: „bine este nouo acicea a fi. d. f. bãtr. cãci n-o mai gãsim nicãiri în texturi. cã DomnulŠ m-au mânatŠ pãnã la IordanŠ…” b) Din manuscripte: Moxa. aceša întru sâlaºul ceršului veseli-se-vorŠ. a c o l o în vecie bucura-se-vor…” Ceea ce explicã dispariþiunea lui acicea din grai este cã era de prisos. – v. 10: „… sã lepâdâmŠ acicea pãcatele noastre.. St.. ca sã fimŠ curaþi ºi gãtiþi…” Ibid. p. lãtineºte h i c . II. în eastâ Evanghelie cã unde sãntŠ comoarâle voastre acolo sãntŠ ºi inimile voastre. 1580. d.. miscel. 58: „… sã va zice cineva voao: šatâ acicea e Hristos. din 1619 (Cuv. Parem. 1640. British Mus. ici. 1620. dar cu mult mai tîrziu. Harl. ºi cine se va usteni acicea. quatern. 399: „… pãnâ acicša s-au scosŠ dentr-alte cãrþi sloveneºti pre limba noastrâ…” Predica mãhãceanã. cãci niciodatã el n-are în vreun text un alt sens decît acela de a i c e a . 20: „treci de acicea c o l o …” Dosofteiu. 1648. Nicolae din Braºov. nu numai spre dare ºi spre pace…” Pravila Munteneascã. 125): „… a ta šaste înpãrãþiša ºi sila ºi slava în veciša veacului aminŠ. Sinonim ºi dublet etimologic cu a i c e a . adv. pare despãrutã din grai deja de vro doi-trei secoli. a) Din tipãrituri: Coresi. 1: „zice Hs. 1683. 116 b: „… célša ce au acicea sfrãºit. fie moldovene sau muntene. šarã a c o l o fãrã de sfrãºit ºi sãntŠ neînpuþinate…” Omiliarul de la Govora. 1642. quatern. bãtr. 1574 (ms. 146): „… nu mi se cade numai acicea sã fiu ºi sã lãcuescu. p. circa 1580 (Cuv. sã vei sã facem trei colibi…” Ibid. acicea învaþâ pre noi Hs.): 199 .. Mat. de unde s-a fãcut acicea prin emfaticul -a (v. Omiliar. 5A). p. p.. huc. II. înralþã noi acicea în dãrnire sã avemu upovãinþã tare…” Legenda Sîntei Vineri. p. A. Ne-ar fi anevoie a reproduce mãcar a zecea parte din pasagele cu acicea. 132: „… ce fericiþi carii nu se-au îndulcitŠ acicea. 30: „dzâsâ Ilie cãtrã Eliseš: ºedzŠ darã acicša. cine se vorŠ pocãi ºi se vorŠ curãþi acicea. forma amplificatã acicea a perit ºi ea. al Bis. dupã ce-ºi înfipsese urma în mai toate scriptele române din secolii XVI ºi XVII..ACICEA ACÌCE. cã a c o l o îndulci-se-vorŠ. nu crédeþi…” Evangeliarul transilvan. ghen. D. XVII. a c o l o în vecie odihnise-va. hinc. XVII. ce mi se cade sã mã ducŠ sã propoveduescu…” Codicele ms. 6311 B.

În vechile texturi române mai este ºi forma scurtatã c i c e . 1683. ca ºi forma scãzutã aciiºi: p. ºi acišaº învise-l. Coresi. Omiliar. XVII. fiind ºi acolo de prisos. 164: „… šarã sfântul nemica nu pesti. 1689. à l’instant même. 38: „aºteptaþi acicea ºi prevegheaþi…” Luc.ACICEA Mat. Sf. VI. 200 nu ca pre un mortŠ. Acia. p. – Ice… ACÌE v. 4: „bine šaste noao acicea sã fimŠ…” Ib. ecc-hic. XXVI. Nãscãtoare de Dumnedzãu. de unde emfaticul acicea. eccu-hicce) care ne mai întimpinã la Dante. ºi arŠ tréce…” Ib. dar a despãrut ºi el demult din limba italianã. – Cicea. šarâ acišaºŠ eºi véste pretutindinea de elŠ. 5: „… întrâ întru o casâ. instantanément. ºi învãþâ aciiº sã fie adus sfântul cãtrã el…” p. 248: „… deac-au nãscutŠ. ºi de pãrérea bunâ ºi de bucurie elu se mira cumŠ va mai face. 31: „te du de acicea…” Io. ci din prototipul amplificat ecc-hicce (= ec-ìce). adv. D. nu derivã din lat. XIII. sic. Derivat din a c i prin forma emfaticã a c i a ºi din intensivul -ºi = lat. la Dosofteiu.. iulie 20. forma plinã aciiaºi ºi forma scãzutã aciiºi figureazã alãturi: „… aciiºŠ nerugatŠ mérse sfântulŠ ºi se rugâ cãtrã Dumnedzãu. v. ce ca pre un adurmit…” . f. 1580.. ºi acišaºŠ tremése…” p. et transibit…” „…sustinete h i c et vigilate…” „…vade h i n c …” „…quando h u c venisti…” Forma a c i c e . acišaºŠ pusu-l-au în šasle…” Într-un loc. emfatic: c i c e a .. ce aciiºŠ sãri în corabie…” p. Nicolae din Braºov. ºi ceršulŠ sã întunecâ de nuori…” Scurtatul c i c e (= lat. Aci. 110: „… de aasta aciiºŠ de nâprasnâ spãmãntaþi furâ ºi cãzurâ cu faþa la pâmãnt…” p. ACÌI A ACÌ-DÈ! – v. cã no se putea ascunde lumina céša marea a înþeleptului…” Ioan din Vinþi. 146. Parem. 90: „… aastea deaca auzi Maximišan. tuncce. 156 b: „Cine šase în deºãrtŠ dinŠ ceša ce aleargâ în beséreca ta. 25: „cãnd ai fostŠ acicea…” „…bonum est nos h i c esse…” „…dicetis monti huic: transi h i n c illuc. cu tot sufletul. 79: „… pãrea-i cã zboarâ pre suptŠ ceršu. quatern. funcþionînd numai ca adverb de timp. întocmai precum a despãrut acicea din româna. subitement. înplu-se de mânie. f. aciiaºi (= ecc-hic-a-sic) a perdut aproape de tot caracterul local. care a dat naºtere numai lui a c i (= ec-ìc). scris în secolii XVI ºi XVII. XVII. ecc-hicce) corespunde lui q u i c i (= lat. de ex. miscelaneu al bis. 21 a: „ºi când fu pãnã c i c š a ºi pãnã ciša. – Cice. Aice. ºi sã nu dobãndeascâ acišaº vindecare?…” În Codicele ms. aciiaºi e foarte des. p. 19: „zicere-aþi codrului acestui: treci de acicea încolo. ACÌIAªI.. cu finalul -ce ca în a t u n c e = lat.

În acilea nu este articularea lui a c i dupã analogia altor adverbi ca: almintrelea. scris cam tot pe atunci (ms. II. au luat funii pe loc. v. Aci. opunîndu-l lui a i c i al moldovenilor: „Graur: Fa. adverbul cel mai apropiat prin sens ºi-n care -le derivã pe cale organicã din latinul -i l i c . ca în pasagele de mai sus. adv. f. circa 1600 (Cuv. 226): „… ºi aciiºŠ î n t r u c l i p i t u l o c h š u l u i …” Limba noastrã literarã de astãzi... povestit de d. ºade rãu. 29: „acieºi se deluîngarã de elu…” „…et s t a t i m clausae sunt januae…” „…s t a t i m assumptis militibus et centurionibus…” „…p r o t i n u s ergo discesserunt ab illo…” Pretutindeni aciiaºi (acieºi. ci. de ex. 32: „déci acieºi luo voinici ºi sutaºi… ” Ib. ici. 338 a: „…sã atinse de poalele veºmentelorŠ lui.. XXI. Sultãnica. Pann. ACÌLEA. ca forme fonetice scãzute. dar ºi pe acieºi. în Cinel-Cinel (sc. 6: „ªi sãtenii auzindu-i. într-un text circa 1550 (Cuv.). Moº Albu I. V). B. 1643. Acad. p. 291): „acieºi-l tremese elu suptu întunerec…” De asemenea. zise Þuguia. XXII. bãtr. unde cuvîntul este tetrasilabic: Act. bãtrînul aciiaºi are dreptul de a fi rechemat la viaþã. nu fii slobod la gurã. kaˆ paracrÁma œsth ¹`rÚsij…” Precum a c i a scade la a c i e ºi a c i i . Florica: ª-apoi ce? Graur: Multe sînt ca tine a i c i în sat? 201 Florica: Unde?… Acilea? . ci numai acãþarea analogicã a finalului -lea din „acolea”. nu numai pe aciiºi. d. cãci slavicul „d e n ã p r a s n ã ” exprimã mai mult noþiunea de „fortuitement”. rîde de acilea ca de un muntenism. II. aciiºi) ne întimpinã cu unul ºi acelaºi înþeles. aiurilea etc. Gîndind cã din sat d-acilea a cãzut vrun dobitoc…” Într-un basm. Floricã! Florica: Ce-i? Graur: Ian uitã-te la mine. neavînd nici un adverb poporan pentru noþiunea de „instantanément”. – Acia – Nãprasnã.. Ap. ªtefãnescu (De la Vrancea). 30: „ºi acieºi închiserã uºile…” Ib. bãtr. d. 263. acilea figureazã lîngã a i c i : „… mai sînt p-acilea ºi fete mari. tot aºa aciiaºi posedã. ºi acišºŠ stâtu curãrša…” „…¼yato toà kraspšdou toà ƒmat…ou aÙtoà. a i c i nu e cumetrie cu chief ºi cu lãutari…” Alexandri. A. în Codicele Voroneþian..ACILEA Varlam. Rom. care se aratã ºi mai limpede în Predica transilvanã.

cel.ACILEA Graur: Ba a i c i . moldoveanu dracului!” Negreºit.. în Acad. în a c i . ACINTÙª. în care finalul -thus se pronunþã -tuº.. 3 sféºnice dã acioae…” În inventarul mãnãstirii Polovraci din acelaºi an (ibid. 5 candele de acioae…” În glosarul slavo-român. f. ps. . Hyacinthus). cutare etc. ms. Clopotiva). Florica: Ha. apoi mai jos. Cãdélniþã de acioae. în Bibl. perzîndu-se iniþialul a. v. s-a dezvoltat mai mult noþiunea de timp decît acea de loc. în acest mod. colea. aºa cum se cîntã în Dobrogea (Burada. întemeiatã pe o adevãratã trebuinþã. Stat. 729): „Sfeºnicel de acioae la proscomidie. În inventarul de averea mãnãstirii Arnota. ca un adverb menit a indica anume gradul cel mai intim de apropiare. Ne întimpinã în grai ºi-n texturi sub douã forme: acioae ºi cioae. care este deja un pas cãtrã a c o l o . Ø£kinqoj. de botan. 83): „… idol vãrsat de argint sau de altã oarece cioae. Cãdélniþã de argint prost. t. s. 697): „…3 tingirš maš micš ºi 2 capace dã aramã. ACIOAIE. Termen întrebuinþat pe alocuri în Transilvania (Haþeg. dar curat poporanã. p. poporul a crezut de cuviinþã a forma pe acilea. Prin a i c e nu se înþelege o apropiare imediatã. Societãþii arheologice din Moscva).. 1741 (Cond. Sinonim cu z a m b i l ã . Cu creºtetul naramzat. ha. v. mestecându-i în râºinâ cu pišatrâ puoasâ ºi topindu-i în argint ºi în aurŠ ºi în cšuai (cüai)…” În graiul de astãzi: Balada Mihnea-vodã. circa 1620 (Ms. bronze. 205): 202 „Este-un cort mare rotat. Rom. p. caþãr. auoae (acuwaæ)…” Silvestru. cioae”. – Spiritus. f. Jacinthe (Scilla.. Aci... 81 b: „ilectron. circa 1600 (Cuv. colo. com. la p. – Acolea. pe de altã parte. 230): „…arzându-i cu cãrbuni vii de focŠ nestinºi. Sturdzan. Este o formaþiune poporanã din „Hyacinthus” gr. În redacþiunea circa 1670 a aceluiaºi material glosografic slavo-român (ms. Arh. d. ca ºi cînd ar fi un deminutiv românesc.. airain. Cãlãt. cu atît mai puþin prin a c o l e a . acilea este o formaþiune nouã. métal mélangé. p. bãtr. CVI: „…c-au zdrobit porþile céle de cioae ºi rãtédzele de fier frãmtu-le-au…” „…quia contrivit portas a e r e a s et vectes ferreos confregit…” Într-o predicã transilvanã. cum era în zilele vechš”. II. ha. 1651. ambilã. 84: „ilectron. poate prin intermediul formei ungureºti.prin analogie cu: cest.

Pãreþii numai în aur poleiþi. armã de metal. Covurlui. ACIOÀLÃ (plur. – Cioaie. Din lat. adecã „oarece cioae”. argumentatã prin aceea cã numele german al aceluiaºi metal: „Glocken s p e i s e ” însemneazã literalmente „mîncare de clopot” (Cihac. 154: „… Mai trecu ce trecu ºi-apãi auzi bãlãncãnindã un clopot dã acioaie…” Dupã metal. Alamã. secure. un adãpost pentru vite. dar numai atunci cînd e acoperit. Oricine „haberet in fusina sua aliquod ferrum. ªtefãnescu) a ºtiut sã utilizeze aceastã frumoasã vorbã ciobãneascã. II. Pardoseala era de cleºtar. fãrã a mai adãuga determinaþiunea cea esenþialã: G l o c k e „clopot”. Sãrdanu). Dîmboviþa. iarã învãlitoarea era de acioaie ºi de plumb…” „Bronzul sau amestecãtura de aramã ºi de cositor se cheamã la noi acioaie…” (A. Dealu). – Spijã. „Acioalã este o ºatrã. com. Legende.ACIOALÃ Cu sforile de matasã Împletite toate-n ºease. c. cu acoperiºul alipit de pãretele casei sau al unui coºar. fãrã ca acioala sã aibã pãreþi…” (G. însemna în genere „orice ferãrie”. p. o compoziþiune din aur ºi argint. Tot de acolo avem ºi a l a m ã . la plural a c i a r i a . În literaturã. însuºi clopotul a început pe alocuri a fi numit acioaie sau cioaie: „Clopotul la caii înhãmaþi la trãsurã sau în herghelie se zice cihoaie…” (D. Sinonim cu a d ã p o s t . Cu þãruºii de argint Cum n-a fost nici cã mai sînt. abri. a c c i a i o „oþel”. arainum. 59: „Pãrãsind vatra pãrinteascã. Iliescu. vel cuprum ad coquendum”. 356). Prahova. 203 . era a c i e r e r i u s (Du Cange. s-ar putea discuta numai doarã atunci cînd germanii sau un alt popor oriºicare ar numi vreun fel de metal S p e i s e „mîncare”. pl. Jipescu. a c i a r i u m se trage ital. în Sultãnica. c. Cu maiugi de acioi Cum nu s-aflã pe la noi…” Basmul Cotoºman nãzdrãvan (Ispirescu. Bobocescu. a c c i a i n o „amnar” etc. Moscu).). f. a c c i a r o „sabie. Alexandrescu. Baicoi). acioale). perdea. numai De la Vrancea (B. „Locuinþa la ciobani se cheamã: colibã. din epoca numeroaselor colonii genoveze pe tot litoralul Mãrii Negre. chalet. s. ci prin comerciul italian de pe la finea evului mediu. Opincaru. Latinul vulgar a c i a r i u m . ad voc. 294): „Cînd întrarã în palat. pe cînd Psaltirea din 1651 dã acelaºi nume aramei. ce sã vezi dumneata? Bogãþia de pe lume era acolo. Dîmboviþa. dupã expresiunea lexicografului slavo-român circa 1620. care numeºte aºa pînã ºi pe ½lektron. v.. Arghirescu. Cuvîntul acioaie nu ne vine d-a dreptul din latina. acioalã…” (S. Dar de unde vine cuvîntul? Derivaþiunea din latinul c i b u m „mîncare”.

ca în: hom-ullu-s. ce i sã înfãþiºa ca o minciunã dãºartã. – Hioalã. c. în Cuv. vb. fugind de orce acioalã omeneascã. Aciuez. Sinonim cu a d ã p o s t e s c . q u i ‘ r e . Dîmboviþa. bãtr. de ex. Iliescu.. dar înlocuit în latinitatea clasicã prin inchoativul „acquiesco. Aciolez.. XXXIII). Aciolez. d. musc-ul-iþã ºi altele (cfr. Acelaºi sufix este la noi în: zi-ul-icã. Derivã d-a dreptul din a c i o a l ã „abri”.. ACIOARE. deoarãce la noi e foarte popular ºi-l auzi la sãteni în toate convorbirile. p. ruhen. reposer. aciiare). care caracterizã ospitalitatea poporului: „d-aia face omu patru pereþi. – v. – v. dar numai într-un loc acoperit. ca sã se acioleze ºi cei strãini…” (A. cãuta drumul muntelui Popãu…” Acioalã derivã din a c i š „reposer” prin sufixul deminutival -o a l ã . vb. 1810. acii (aciiare) este din punct în punct latinul acquieo (acqui‘re) din a d ºi q u i e o . zicînd cã ea fuge de furcã ca dracul de tãmîie. com. p. De la Vrancea. – v. M-am servit înadins de verbul „se acioalã” sau „se acioleazã”. ACIUÈSC. Sprachl. Molnar (Wal. corolla = coronla = coronula. Acìi (aciiat. despreþuind rãsplata viitoare. poporul pune furci cu zgrebeni de cînepã prin toate colþurile coºarelor. – Buºdulã. Schuchardt. Prin sens ºi prin formã. 229) pune pe „acii.. Acer.. abriter. . I. Cat-ullu-s.ACIOALà pustie dã farmecile d-odinioarã. pe care românii l-au moºtenit întreg din latinul -ulla. deºi lãtineºte el era compus. La prezinte indicativ se poate zice ºi aciòl. abriter.. 204 quiesco”. cor-olla. abstehen” în a 2-a [conjugaþiune] dupã norma lui t a i (ibid. ACÌR. v. Apr-ulla. Muscel. -olla. „lucrã” ºi „lucreazã”. aciòli. acioalã. – -ulã. ed. arhaism menþionat de gramaticul Pompejus. 171). Cuvîntul ni se prezintã sub patru forme. strîns înlãnþuite atît în privinþa foneticã precum ºi-n acea semasiologicã. Sãrdanu). pers-olla etc.. ACIÒL. „lucri” ºi „lucrezi”. aciolare). Supl. Valea-Mare). – Aciuez. însemneazã: pune la adãpost sub un acoperemînt a unei fiinþe sau a unui lucru în timp de intemperie…” (Preut A. „Pe unde se acioalã nevãstuica. ACIOLÈZ (aciolat. furc-ul-iþã. Aciuez. Paraschivescu. reposer. – v. mettre à couvert. 227: „În mahalaua noastrã abia se aciolase cîþiva sãteni de pe la Sohat…” Cuvîntul întrã ºi-ntr-o locuþiune proverbialã. precum se zice deopotrivã: „lucru” ºi „lucrez”. ACIUÈZ. Sultãnica. – -oalã.

v. Într-o colindã din Ilfov: „La Mãrul rotat La Cîmp-rourat. s-a format a c i o a l ã „chalet” ºi apoi a c i o l e z „mettre à couvert”.. pop. cei mai stricãtori însã sînt ºoarecii cei mari cît purcelul de o lunã ºi cu coada lungã de o palmã. reposer. ºi acolo se ieu la harþã. a c q u i e o deveni de tot rar. Unde mi se bat Doi pui de vulturi. com. ci o eroare în loc de a c e i a t „paré” (v. ne prezintã a doua treaptã din istoria cuvîntului. prin sufixul -o a l ã = lat. ei se duse în ceriuri. bãtîndu-se cu buzduganele ºi rãcnind din gurã. cari distrug totul pe unde se acioazã ei…” (I. abriter. 75) Cantemir. în loc de aciiat ºi aciiare. Braniºtea). 304: „… de cãlcãturile ºi îmbletele lor (tãtarilor) locurile Þãrii Moldovei despre Nistru. Eu cã mi-am aflat.D. Tacu. Doi puiºori suri Sus într-un norel P-un fulg daurel. -o l l a . I. Aceiez): „Dar nu-s colpãnei. aceastã hãrãþealã zmeiascã se numeºte tunet ºi fulger. Covurlui. doi termeni cãrora noi le-am consacrat mai sus un loc aparte. acioare).. la cîmp ºi deschise fiind. 68) Într-o colindã din Ialomiþa însã acioat poate sã nu fie „abrité”. sau în chiotoare = cheitoare. mai mult pustie ºi de moºnénii 205 . fiind pus peste ploile din cer…” (Stareþ G. Poez. – Aciolez. înfãºez lîngã înfãº.. Aceastã formã. Mavromol). aciez lîngã acii este ca: lucrez lîngã lucru. II. În cãþi rãzimaþi În glugi acioaþi…” (Ibid. Acolo-am plecat ªi m-am acioat Sub umbrã de fag…” (G. Ci sînt ciobãnei. Acièz (acioat. Cron. se datoreazã aceluiaºi proces fonetic ca în zioã în loc de zie = latin diem. Theodorescu. „…Dupã ce zmeii au fost izgoniþi de Fãt-Frumos de pe-n codri. acioat ºi acioare. foarte rãspînditã în popor ºi prin concurenþa cãriia organicul acii = lat. „…ºoarecii mici se acioazã prin locuinþele oamenilor ºi împrejurul locuinþelor. Pe de o parte. curmez lîngã curm etc.ACIUEZ Din acii. Galaþi. Teodorescu. Acioalã. pe de alta. ei nu se pot acioà decît dupã ce Sîntilii (= Sfîntu Ilie) îi stropeºte cu apã.

10: „… fišului lu Dumnezeu ce n-au avutŠ unde nice capulŠ sã-ºŠ auo (acuw). la Pralea (Psalt. controlat de d. Cost. ca în aciuat = acioàt. Se întrebuinþeazã mai totdauna reflexiv. unde sã pot aceoa de rãutatea lor…” Sã observãm cã în originalul manuscript.. Douã tendinþe fonetice au concurs a trece pe aciez într-o nouã fazã: 1. Negruzzi. ci: acioa (acïwa). deoseb de slujitori cãlãraºi. Scrisoarea VI: „cînd iacã cerul se întãrîtã. bucium = bucin. plecarea lui  de a dezvolta dupã sine pe paraziticul u. 371 a: „…eºti streinŠ pre pâmãntŠ: ca unŠ omŠ nemérnicŠ te auedzš priîn lãcaºuri omeneºti…” Cantemir. Rom. Se topeºte ºi s-asvîrle ºiroi iute furios În pîrãul care curge pintre flori în vale jos. ca în: ciumpoi = cimpoi. îl ãmflã cu al sãu val. Stamate (Muza. p. Istoria ieroglificã (ms. ca în vechiul zuã = zìoã. Gr. f. nu este: aceoa. 1580. aciuoaie = acioaie etc. 348: „Noe întrâ în corabie cu feorii ºi cu nurorile. pe care o vom atinge mai jos. Tr. 88. XXII. quatern. adãpost. ºi trimise Dumnezeu de céle de pre pãmântŠ de toate vitele ºi fieri ºi paseri de se auarâ cu nus în corabie…” Coresi. Omiliar.. ciucoare = cicoare. la Coresi însã trecerea lui e în o se explicã prin acomodaþiune regresivã cu -u-.. ªi nu-l lasã pãn’ nu-l face de se varsã piste mal: Cîmpiile se îneacã.ACIUEZ sãi de cîþiva ani pãrãsitã este. ºi d-a lui Febus calde raze sãgetat. Îl turburã. circa 1670 (Col. supunere-ascundere”. b: „acioare. 1643. 1883. iar cu atît mai vîrtos cînd i nu este susþinut prin accent. pe cînd la Pralea ea pare a fi numai o imitaþiune rãu broditã. iar pãstorii spãimîntaþi S-aciuiazã cu-a lor turme în munþii învecinaþi…” Varlam. Tocilescu. de unde: aciuez = aciez. mai dîndu-ne ºi o formã: acìo. f.. vîntul stînge luminele. Aprodul Purice: „…primãvara omãtul cel adunat Pintre ripi. pe care-l explicã prin: „hãlãduinþã. bãnãþean. De asemenea. 2. sileºte pre toþi a-ºi cãuta aciuare prin chilii…” Idem. l.. Moxa. p. Cron. Basarabeanul C.de a scãdea la monosilabicul -šu-. p.. III. 1620. ce stau pre acea margine pe la Orhei. 1827). în loc de aciue. îl mãreºte. 5): „… de ochiul zavistii supt scutul umilinþei auîndu-mã…” 206 . în Acad. acestuša ºi robilor lui rãvnitori sã fimŠ ºi multeei ºi nespuseei bogâþiei a lui sã jeluimŠ…” Forma aciuo. tendinþa grupului disilabic –io. cãci el cunoºtea Omiliarul din 1580. aciuare). oploºire”. contegor”. Aciuèz (aciuat. 526) aduce între cuvinte vechi infinitivul substantivat: acioare. p. abriter. ºi ploaia vãrsîndu-se cu ºiroaie. ne aminteºte prin finalul -o pe acio din Pralea. 442) nici nu ºtie altfel decît: „Aciuedzu-mã. astfel cã Dicþionarul ms. pe la Soroca ºi pe la alte trecãtori.

meritã cîtetrele de a rãmînea în limbã. despre cari vezi la locul lor. 1882. „supt aripe”.ACIUIT Ibid. ACIUÌRE v. refléxif. ce o fi…” Iatã darã genealogia foneticã. În grai. Aceastã formã e adusã de Baronzi (Limba românã. pe cînd pentru noþiunea de „reposer” el pune pe acioare: „a se acioa de cineva”. Divanul lumii. morfologicã ºi semasiologicã a cuvîntului: lat. avînd fiecare o altã nuanþã de sens. aciuiesc este mai mult „abriter quelqu’un”. -oalã lat. nici o ºuvãire.56): „Vãzînd ºi vãzînd cã nu le era cu putinþã ca sã vazã ºi ei în bãtãturã un copilaº se hotãrîrã sã aciuiascã pe lîngã casã un dobitoc. Principia. ACIUÌT A 207 . 114 a: „… nice o pricinã de price le va folosi. dupã ce nemerise în prima prin: aciuare. Aciuièsc (aciuit. colindeazã de aci în a patra prin: IV. o priatinilor! atîta de scãmos la minte ºi strãmþos la cuvinte sã va afla. „adaugere” în „adãugare” ºi „adãugire” etc. pe cînd m e s e r e s c . transitif. 1698. f. p. iar aciuez „s’abriter soi même”. o pisicã. În basmul ªearpele unchiaºului (Calendarul basmelor. dupã cum „adevãrare” a trecut în „adeverire”. Tot aºa în limba veche (Cipariu. aciuire). 125).. „supt pãmînt”.. aciuare ºi aciuire. intranzitiv. abriter. p. nu mai puþin a c i o a l ã ºi a c i o l a r e . adecã: „abriter” în înþelesul strict al cuvîntului. În fine. un cîine. tot aºa aciere din a doua conjugaþiune. 4) m e s e r e z însemna. Formele: aciere. p. „sãrãcesc pe altul”. aciiare „reposer” acioalã „chalet” aciolare „mettre à couvert” acioare „abriter” aciuare „abriter”. aciuire „abriter”. fãrã ca sã citeze exemple. acquiêre „reposer” rom. -olla rom. nici o aiuare sau suptŠ pãmîntŠ fugire…” Cantemir darã întrebuinþeazã totdauna pe aciuare în construcþiune cu s u b : „supt scut”. Aciuez. sau cel supt aripile vulturului auat cã în primejdie va întra?…” Cantemir. p. 94: „Cine darã în lume. tranzitiv. „sãrãcesc eu”. carele sã socotiascã sau sã grãiascã cã cel înpotrivã de supt braþul leului va putea scãpa.

ACLÒ v. Tot latinul „eccum” figureazã ºi-n celelalte forme. Cuvîntul se vede trecut ºi-n Gramatica lui Diaconovici-Loga (Buda. Caransebeº. îndatã…” Afarã de acnù. Nu este „aice”. cu acelaºi înþeles. adv.. de proveninþã arabã (ªaineanu. a c n u m a = lat. ACMOACE v. v.. maladroit.nu se poate dislabializa. à présent. novice. Formã organicã din latinul e c c . 1822. Acolo. e c c u . ça. p.n u n c . – v.m o d o . iar cu atît mai vîrtos cînd se aflã în poziþiune foarte. urmat de emfaticul -a (v. 208 . pe lîngã a c u m . adecã dupã o consoanã. 7). ACMÙ A ACMÙªI. – v. Atlaz. ci neºte forme cu totul independinþi. toate pentru acum. de ex. În Banat. turc. ACLÒCI A ACMÀC. a c r ù ºi a c r u m a . 5A). acuma” (S. Legile fonetice ale limbei române opresc cu desãvîrºire trecerea labialului -mîn n sau r. acùm. idiot”. ACNÙ. adj. Acioaie. Se ºtie demult cã a c u m este lat.ACIUOAIE ACIUOAIE. ACLÀZ. cu scurtatul a c ù . com.m o d o .. dar aratã direcþiune sau miºcare „spre aice”. Maidan). ACNUMA. oarecînd profesor la Arad: „acù. – v. e c c u . Acnu. mai ales cînd m se razimã de vocala tot labialã ºi chiar întonatã ù. dar într-o compoziþiune diferitã: acnù = lat. 148).. acnù.n u n c . par ici. 3ac-. corespunzãtoare formelor scurtate c o a c e ºi c o a .h o c c e = e c o c e . Acum. acnù. Turcul a h m a k „sot. adv. de suite. – v. Cuvînt aproape necunoscut în popor ºi-n literaturã. Aºadarã acnù ºi a c r ù nu sînt varianturi d-ale lui a c u m = a c m u . -Ã. Elem.: „vino-n c o a c e ” ºi „vino-n c o a ”. Amuºi. Despre a c r ù ºi a c r u m a . e c c u . ACOACE. – Acum. Liuba. se mai aude la bãnãþeni: „a c n u m a . Grupul -mù. se mai întrebuinþeazã. acoace s-a conservat în grai numai în compoziþiune cu „întru”: „vino într-acoace” = „viens de ce côté-ci”. la locul lor.

: „ce tot alergaþi într-a c o l o ºi-ntr-acoace…!” Formele scurtate: „în c o l o ºi-n c o a c e ” cuprind aceeaºi noþiune. Este o formaþiune româneascã din a c prin sufixul augmentativ -o i = = -o n š u . grande aiguille à passer. cãruia-i corespunde forma scurtatã c o l e a . l. Acolea. 3ac-.. Marin: Într-acoace?… cînd te scoborai de sus?… Ba m-a ferit Dumnezeu…” Cuvîntul e trisilabic ºi disilabic: acoace sau acoaci. – Acolo. Un sufix înrudit. considerîndu-se vorbitorul în centru. – Coa. Alexandri. atunci cînd aratã ºi el direcþiune sau miºcare în sensul opus: „repede-te iute într-a c o l o . fãrã a indica anume puncturile între cari se produce miºcarea. dacã n-ar fi mai probabil cã românii ºi-au format cuvîntul deja în epoca post-latinã. dar mai departe decît a i c e .este organic. dar mai aruncã-þi ochii ºi-ntr-acoace…” Numai asociaþi cu î n t r u . – Coace. sc. 1883. sc. ea vine din eccu-i l l i c = e c u . dupã Polysu: acoiuri)..ACOLEA Lui acoace e corelativ a c o l o „là. Aratã o poziþiune mai aproape decît a c o l o . – Acolea. ceea ce însã întrã în sfera sistematicã a scãderii finalului -eà la -è în graiul moldovenesc: vedè = vedeà. – -oi. là. Scara mîþei. sau cel puþin mai intim decît a i c e a . ACOLÈ. prin care se exprimã ceva mai apropiat. Prin analogie cu acolea. VIII: „Dec! se scoalã flãcãu de la masã ºi vine-ntr-acoaci…” Id.l l i c . dar într-un mod mai general. – v. v. adv. „agone” = *aconem. 5A). s. p. 1Ac. niciodatã acolè.. Tr. Acum spune-mi. Peste tot. s-ar putea figura astfel: 209 . circa 1670 (Col. pe cînd vorba românã ar presupune un prototip *aconium. acè = aceà etc. fabricat chiar la þarã de ferari ºi cu care se coase saci. dar nu acelaºi. Un ac mare. în Iorgu de la Sadagura. în care -le. astfel cã gradaþiunea între cei patru adverbi. – v. adecã ceva mijlociu între ambele. Acus magna”. de ce côté. v. aiguille d’emballage. Forma aconšu s-a conservat pînã astãzi în Banat ºi-n Hunedoara. 423): „Acony. ACOLEÀ. fãrã -a. ACOACI. din a c i s-a format a c i l e a . adverbii acoace ºi a c o l o traduc pe francezul „par-ci par-là. mijlocie ºi ea prin sens între scurtatele c o l o ºi i c i : Acolè nu poate fi latinul eccu-illac (Cihac).. cu mult mai rãspîndit este emfaticul acolea (v. ne întimpinã în sinonimul italian. vãzut-ai ceva mai adinioare… într-acoace? (aratã scara). III: „Magdian: Iatã-o chiar sub ochi. În Dicþionarul româno-latin ms. de unde ar ieºi „acolà”. ACÒI (plur.. Acoace. n. de-ci de-là”. traiste etc. par là” = lat: eccu-illoc (eculloc). dupã Cihac: acoaie. de ex. În Moldova se aude mai ales acolè.

ce Alexandru-vodã. pe sub salbã C o l e a -n iiºoara albã? – Da doi pui de turturea. Letop. 10: „vare-unde veþ întra în casâ. Zburai la maica-n fereastrã. Letop. sã nu dea. Fulg de pasãre mãiastrã. ni sã meargã pãharnicii a c o l o . mergãnd ºi domnul cu toate gloatele pe gios pãn la mãnãstirea Goliei. VI. apoi la Huºi. egumeni ºi preoþi fãr’ de numãr. ºi au pogorit la Iaºi. pentru cã am ertat domnia mea…” Enache Cogãlniceanu. I. III. 231: „… a doua zi cu mare cinste ºi jale au rãdicat boierii cei mari oasele (doamnei Soltana) cu mare adunare de vlãdici. la care cetind oasele cu mari cãntãri ºi împãrþiri de bani la sãraci ºi la tot norodul ce se afla a c o l o . mîndrã..ACOLEA Alexandru-vodã Radu. ca sã se ajutoreascã de a c o l o …” Jarnik-Bîrsanu. 1648. Marc. acolea rãmãneþ pânâ veþŠ eºi de a c o l o …” Ureche. Cã doar nu eºti fica mea!»…” Ibid. 400: „– Frunzã verde foi de nalbã. fãcãnd mare obidnuire domnul pentru doamna.R.I. 210 . sã poatã apuca pre Alexandru-vodã acolea.. de acole au luat boierii cu toþi pe domnul ºi l-au dus la curte…” Evangeliar transilvan. 105): „…nemic de vinure. 1627 (A. vãzãnd ºi auzãnd cã este golit de tot agiutorul. s-au pogorit la Chilia ºi de a c o l o s-au dus la Împãrãþie. Transilv. 179: „… s-au gãtit de isnoavã (Despot-vodã) asupra lui Alexandru-vodã. I. cãte se vor vende acoleá în sat ºi în Þigãnie. au îngropat-o acole denaintea Precistei. 171: „Mã fãcui o pãsãrea ªi zburai la maicã-mea. Ce duci. Maica-n casã mãtura: «Hîº! pasãre de-acolea.

R. Opinc. v.. Letop. 1683. reflex. iar de francezul „que v o i l à !” se apropie acolea în: „– Pasã-mi-te nu pricepeai cã te chiamã sã-þi dea mere dulci din sîn? – Dã unde. bade. cã aceste toate. Sinonim cu a s e l e g a de cineva sau de ceva. f. 632): „kollî. Uricar V. gîndind c-or gãsi de toate. 140: „ – ªi ce fac acum leºii la Iaºi? – Este o sãptãmînã de cînd s-au dus. ºi dupã stãpãnirea veche ce-au trecut atãþia ani. dar acolea sã videþi! Vodã din lagãrul turcilor. acolisire).: a s e acolisi. Synaxar.ACOLISESC – Dã-mi-i mie. Un copil s e l e a g ã de alþi. pricepînd lucrul: Ce se acoliseºte Radul-vodã de acel sãrac?…” Un act moldovenesc din 1765 (Codrescu. ºi s-au acolisit de mene se-l scriu…” Mitropolitul Dosofteiu. s’accrocher à quelqu’un ou à quelque chose. Letop. – Colo… ACOLISÈSC (acolisit. Muste. 66: „…Cãndu sã va acolisi unŠ omŠ de altulŠ. draga mea! – Bibi. 35 a): „draciš. martie 14 (f. ºi au adus un uric peatluit ºi nescris. benedicte. însã într-un mod mai stãruitor ºi cu gînd rãu. ed. s’attacher. ºi au purces pe Bahlui în sus. întorsãrâ de-l blãstãma dzâcândŠ: maledicte. un ºiret se acoliseºte. 1857. 106): „… au venit la mene Gheorghie Pãngaraanul ºi cu carte de la egumenul Nil ºi de la tot soborul. ce te acoliseºtš de noš?… ” N. ™kÒllhsa. cã numitul egumen de Hangu rãu se acoliseºte de moºia Berbeºtii…” Cuvîntul acolisesc e de origine greacã. cela încâ nu sã va da…” Un act moldovenesc din 1631 (A. I. de nu s-ar fi acolisit Constantin-vodã Brãncovanul domnul muntenesc de Mihaiu-vodã. Pravila Moldov. – Colea. III. ºi nerãspundzându-le. dar cu mult mai vechi în România decît epoca fanarioþilor. 211 . ne pas laisser tranquille. dupã ce au vãzut cã nu mai au merinde pentru oºti. ce avidomâ i se arãta sã-l îngrozascâ de-š audzâša ºi alþâš strigând benedicte. au ºi pornit dupã dînºii…” Exclamaþiunea: „sã vezi acolea!” corespunde pînã la un punct francezului: „et v o i l à !”. Cã nu-s pentru dumneata…” Cost. cum au auzit de aceasta. compus de asemenea din: „vezi” (vois) + „acolea” (là). cum aflã vreme neprietenul de-ºi isprãveºte trebile lui. Cihac (II. – Aice. Acilea. p. aor. creºtinu lui Dumnezeu? Nu-þi spusei cã ieram o fîþã. I. de-acolea. un nod acolea? Ce sã cunosc eu ce-i plesnia muieri[i]-n cap!…” (Jipescu. – Acolo. nefiindu-i cela nice cu o dealâ. 1646.. ™kÒllhsa tÕ kakÕn. j’ai pris le mal”. coller. ºi au zis vizirul. aºa am socotit. 60: „Eatã ce agoniseºte zavistia. Avînd o accepþiune juridicã. 42). Negruzzi. 233: „Earã cine era vizir la Împãrãþie. I. vb. nu s-ar fi fãcut…” Miron Costin. se communiquer. nu prin visurš. aºša numai într-o pizmâ va vrša sã-l ucigâ. era prieten Tomºii-vodã. 391): „dupã a noastrã cunoºtinþã ºi cercetare ce am fãcut pe scrisori ºi dovezi ce ne-au arãtat Bosieasa prin vechilul sãu pe aceastã moºie Berbeºtii.

în Moldova mai cu deosebire (cfr. cu scurtatul c o l o . Care fãrã nici o vinã în sabie au picat. adj. Acolisesc. În marea bogãþie de colorit a adverbilor româneºti de loc. effronterie. înþelegem acea depãrtare în genere. puþin oreºice mai mulþi.). sînt singurii adverbi de loc cari niciodatã nu-ºi acaþã 212 pe emfaticul -a (v. De care au sã dea seamã grecii acolisitori ªi d-un sfînt lãcaº mult vrednic fãr cuvînt supãrãtori…” v. ACOLISÌT A ACOLISITÒR. -OARE. XI.f. i c i ). într-un crisov de la Duca-vodã din 1681 (Melchisedec. p e acolo. 309): „s-au fost ocolisind Bazga ºi Apostol Beþivul de locul svintei episcopii fãrã ispravã ºi cu mare napaste…” v. afarã de vechiul a c i c e a (a c i c e . în acel loc unde nu sînt nici eu. ACOLÒ. Cînd noi zicem: „el stã acolo sus”.M. c i c e ).. Acolisesc. Este curios cã graiul prefãcea pe acolisesc în ocolisesc printr-o etimologie poporanã de la o c o l e s c . là. Între acolo ºi c o l o este o umbrã de deosebire logicã. – Acolisiturã. p. lîngã a c o l e a – a c o l e – c o l e a (c o l e ). Cînd are nevoie de întãrire. v.ACOLISESC acolisesc pare a fi o rãmãºiþã din influinþa dreptului bizantin. 8: „…sãvaš nu s-arâ scula sã-š dea luš pentru ce e prišatin luš. indicãm în depãrtare un punct unde se aflã cutarele. ACOLISITÙRà (pl. care ºi el e mai departe decît a c i l e a . Noul Testament. care iarãºi e mai departe decît a i c e a . là-bas. 1648. di£ ge t¾n ¢na…deian aÙtoà ™gerqeˆj dèsei aÙtù…” v. Tragod. acolisiture). acolo aratã ceva mai departe decît a c o l e a . adv. – Agonisesc… ACOLISÌRE v. Roman. ªi ºeasesprezece tocma volintiri ºi arnãuþi. „Acolo. acolo îºi asociazã prepoziþiunea . cînd zicem: „el stã c o l o sus”. Beldiman. Cantemir. 2777: „Din turci peste patru sute. c i c e a . Aºa. adecã a se lega de cineva nu d-a-dreptul. s. 5A). I.. importunité. – Acolisiturã.a c i ºi a c i a cu vechiul c i a . 100). î n t r -acolo” (L. Luc. Fiecare din aceºtiia mai are cîte una-douã nuanþe: lîngã a c i l e a . Descriptio Moldaviae. Acolo. ci pe încungiurate. nici tu. d e acolo. fãrã un punct anume. Chron. Acolisesc. lîngã a i c e a – a i c e (a i c i ) ºi i c e a (i c e . lîngã acolo–c o l o . Bez cãlugãrii ce vremea afarã i-au apucat. Acolisitor. iarâ pentru acolisitura luš scula-sã-va ºi-š va da… „…e„ kaˆ oÙ dèsei aÙtù ¢nast¦j di¦ tÕ enai f…lon aÙtoà. pernicieux...

accullà. 1651. „poporul rosteºte pe alocuri acoo. În istriano-româna acolo a despãrut. cã aminteri ar hi umblat toatã noaptea orbocãind…” (T. II. aculu amu mira-se toate silele ceršului de Avram…”. ºi le-am arãtat eu drumu î n t r -acolo. despãrþindu-se astfel de ital. care la rîndul sãu e mai precis decît: „du-te-n c o l o ”. bãtr. E curios cã la noi. ª-acolo este-o chilie Cu muºcatã ºi tãmîie: Dragu meu acolo scrie. Receanu. Silvestru. 596: „…a c i c e a veri semãna mârâcini cu rãsul ºi cu glumele. mai avînd ºi o formã scurtatã: c u l ò = c o l ò . f. Sã aº lua arepile zorilorŠ ºi aº lãcui în marginša mãrieš.i l l o c c e . 38: „Cîntã cucu-n par de vie. Lupºeanu). span. c o l e a . ª-acolo sub fagii mici Sînt morminte de voinici. În macedo-româna se zice: acolò ºi aclò. f.. noi ne rostim cu mai multã demonstrativitate decît în: „du-te acolo”. Lugoº. o formã scãzutã aculù ne întimpinã în Legenda lui Avram. În daco-româna. acolo încâ mãna ta m-are duce pre mine ºi dereapta ta m-are þinša…” Dosofteiu. colà. Sã fiŠ fãrã teamâ. circa 1600 (Cuv. fãrã sã fi fost în pericol de a se perde. Acolo pizmaºiš n-or putša sã-m strice…” Cod. ms. acolo veri secera lacrâme ºi plãngere…” Jarnik-Bîrsanu. în loc de acolo” (D. 193): „… dus la préstolul heruvimilor. ca ºi a c o l e a . Bucova). mi-š sui pre stîncâ. p. ºi lor le-a pãrut grozav dã ghine cã ne-am întîlnit cu toþi[i]. com. d.l l o c ). Nicolae din Braºov. cari toate derivã din eccu-illac (= ecu-llac). sã vošu pogorâ în iadŠ. ªi cînd scrie mã mîngîie…” Ibid. portug.ACOLO î n t r u . acolo eºti. strãbunul acolo a susþinut luptã contra sinonimului slavic „tamŠ”. com. saec. miscel. Variantul macedo-român acloci presupune un prototip latin: e c c u . Care s-au dus dup-a i c i …” O naraþiune þãrãneascã din Ialomiþa: „Asearã m-am întîlnit cu niºte oameni care greºiserã drumu la Cãlãraºi. Românul acolo reprezintã pe latinul vulgare c c u . Zicînd: „du-te î n t r -acolo”. care se încerca cu orice preþ 213 . 314: „ªi mã scoate pîn’ la Tisã C-acolo-i tabãra-ntinsã. acolò.. Transilv. 39 a: „Mi-š acoperi-mâ în cãmar-adîncâ. tu acolo eºti.i l l o c (= e c u . XVII al Bis. Theodorescu. 257 b: „Unde mâ vošu duce denaintša duhuluš tãu? ºi denaintša féþeš tale unde vošu fugi? Sã vošu sui în ceršu. 1673. apoi în Banat. Sf. rãmînînd numai scurtatele c o l o .

Aci. Noul Testament. II. care la rîndul sãu e sinonim cu î n f ã º a r e . p. 1Acãriþã. acoperire. aconiþã. unghiþã…” (Preut M. care însã e îndoioasã. Acoi.. În toate accepþiunile sale. pe de alta. 71). Borlova). d. cu a s c u n d . – Acoi.ACOLO a-l înlocui în limba oficialã.I. – Colea. vb. aºea ºi sufletul plin de vrednicie. Liuba. 52: „… precum focul în piatra mai vîrtoasã ºi în fierul mai îndesat ascuns fiind dintr-acélaºi ºi mai tare lovindu-sã schinteiazã. I. acoperire). – Colo… ACONÌÞà (plur. Rom. cãnd sau zavistia d e s c o p e r i n d u . Derivat din a c o n š u = a c o i „grande aiguille” prin sufixul -i þ ã . c. couvrir. Maidan). î n v ã l i r e este aceeaºi acþiune dasupra ºi pe mãrgini. 291): „ºi cinstitul veºŠmântul ce acopere cinstitul capul lui…” . Dicþionarele ne mai dau ºi forma acoperšu. spre mai mare rãu pre altã datã îl opréºte…” Diferitele accepþiuni ale lui acopãr decurg toate din sinonimica sa: pe de o parte. 1620. – Acia. a acoperi. 53: „… zavistnicul ºi viclianul numai atuncea grãiaºte adevãrul. fiind a pune sau a întinde un ce peste altceva. 1648. p. ACÒNIU. 2: „…cã nemicâ nu šaste acoperit care sã nu sâ d e s c o a p e r e …” „…oÙdn d sugkekalummšnon ™stˆn Ó oÙk ¢pokaluf q»setai…” 214 Cantemir. c. Tot în Banat se mai aude cu acelaºi sens vorba a c h e þ: „pînza se coasã cu acul ºi aconšul. v. ACÒPÃR (acoperit. p.s ã spre rãu nu sporéºte. text circa 1580 (Cuv. étui à aiguilles. cu î n v ã l e s c . cacher. I. În sensul propriu al cuvîntului. – v. tot aceea numai dasupra. deºi scris de þãrani. – Acicea. Aºa într-un zapis moldovenesc din 1612 (A. sau vicleºugul cu un cuvînt a adevãrului acoperind. e sinonim cu î n v ã l i r e . – Aice. Istoria ieroglificã (ms. s. – Acilea. totuºi ne întimpinã: „… în tocmala nostrã au fostu Toder Buzdug din Sãlãvestre ºi Bãloº o t t a m ºi Ghiorghe de acolo ºi Bogdan o t t a m ºi poppa Matešu o t t a m …” Trei t a m la un singur acolo! v. 348: „deci slobozi Dumnezeu sloata ceršului ºi se vrãsarã ploi de acoperirâ pãmântul…” În rugãciunea Sf-lui Sisin.). aconiþe).. Moxa. î n f ã º a r e însã este punerea unui ce peste altceva de giur împregiur. acopãr este în antitezã cu d e s c o p ã r .f:. pre atîta mai tare sã d e s c o p e r e …” ªi mai jos: Ibid. Cron. – Acolea. voiler.R. bãtr. pre cãt mai mult sã acopere. XII. degetariu.. acest cuvînt se întrebuinþeazã numai în Banat: „ac.. acele se þin în a c h e þ …” (S. Dragalina. Acad. Luc. Ambele forme sînt de tot provinciale.

cã arsãse în zilele lui Constantin-vodã Mavrocordat. Jînduit am fost de cînd cu mergerea în vîrstã. ºi fiind meºteri unguri din Þara Ungureascã. rãu au vrutŠ tréce preste sufletulŠ mieu…” Ibid. 243 a: „… atunci apele ne-au vrutŠ acoperi pre noš. Letop. ºi multe ziduri au cãzut. potopul nedreptãþii acoperindu-o ºi aproape a îneca pe ticãloºii lãcuitorii ei. f. care ºi mãnãstirea Goliei. 1620. f. Cu dragul m-acoperii…” (Jarnik-Bîrsanu.. amar mie! cum m-am nãscut într-aceastã Þarã Rumâneascã. 8: „cela ce acoapere ceršulŠ cu noori…” „… qui c o o p e r i t coelum in nubibus…” N. 125 b: „… pentru tine am suferit bat•ocurâ ºi acoperi ruºinša faþa mša…” Moxa. ci încã mai vîrtos. CXLVI. au cãzut toate cubelile mãnãstirii peste dãnºii…” De aci figurat: „Dacã vreo cugetare C-o umbrã de întristare Fruntea mea acoperea…” (Gr. 25: „Ah. 74: „… au prins puþinei robi ºi au dat foc satului. trecutã peste 20 de ani. 1680. Transilv. f. Pusei dorul cãpãtîi. 144) 215 . 372: „biruise rãulŠ pre bine ºi acoperise strãmbâtãþile pre dereptãþi…” O figurã de tot îndrãzneaþã: Dosofteiu. Muste. care au þinut un minut de ceas. dar iarãºi amar mie! cã pricinã de laudã n-am putut afla mãcar una…” Silvestru. fiindcã o tocmia într-acea varã ºi o acoperia cu fer alb.. III. Letop. 270 a: Ps. III. luînd seama cu amãruntul nu numai cã dreptate sau semn al dreptãþii n-am vãzut. Cron. tot le-au dat foc. aºijderea ºi alte sate pin pregiur. f. Focul eu învãluii. în care pînã la vîrsta care sînt. Alexandrescu) Zilot. 1651. chiar atunci cînd acþiunea nu e de loc materialã.ACOPÃR Silvestru. care la copilãreasca vîrstã acopere înþelegerea cea desãvîrºitã – a cunoaºte pe vreun stãpînitor al ei cîtuºi de cît urmãtor al dreptãþii. 83 b: „ºi acoperišu cu postŠ sufletul mšeu…” Fiindcã omul dentîi îºi a º t e r n e ºi apoi se acopere. 1651. – oarecum mi s-au arîdicat perdeaoa minþii. Urîtul mi-l a º t e r n u i . p. satele dese cu case multe. cãt acoperise vãzduhul de fum…” Enache Cogãlniceanu. p. ºi mare spaimã au cãzut asupra norodului. 192: „În zilele lui Grigorie Ghica s-au fãcut º-un cutremur mare.. „Dac-am vãst cã nu mai vii. s-a nãscut o corelaþiune figuratã între acopãr ºi a º t e r n . ca sã iau ºi eu pricinã a lãuda dupã a mea putere.

48 a: „ªi de turbureala omeneascâ Sã-š acoperš sã sã odihneascâ…” Ibid. de vorŠ avša dentru dãnºŠ vreunul sã fie furŠ ºi de-l vorŠ acoperi ºi nu-l vorŠ spune.ACOPÃR Cantemir.. nu sã vorŠ certa…” 2. dacã tinde a înºela. ps... Cã n-am altfel cum face. ier. p. Sinonim cu î n v ã l i r e . doaã vicleºuguri sã poþi a º t e r n e ºi cu doaã rãutãþi sã te poþi acoperi…” II. 87: „Dator aº fi s-acoper. f. un frate sau mušarša sau alte chipuri asémenša acestora. 1646. aºa ºi pre bine vrãjmaºii…” Pravila Moldov. 73 b: „acoperi-m-oš într-acoperemântul a r i p i l o r tale…” Id. 1680. p. cãci un ce nu se mai vede cînd peste el se pune sau se întinde altceva. 1673. ªi sã m-acoperš de ata strîmbâ Ce daŠ cu mulþâš sã-m sae-n grãbâ…” Zilot. 99 b: „ªi de pizmaºiš âm derãdicâ Miºelul suflet fãrã de fricâ. 90 b: „Hie-þ milâ. Ist. ªi miºelul mieŠ de suflet þie caŠtâ Sã-l acoperš cu a r ì p a ta cea latâ…” Sau fãrã nici o imagine: Dosofteiu. În sens bun: Psaltirea transilvanã a lui Corbea. Domne sfinte.. dar ºi în sens bun. cînd protege. din 1700 (Bibl. frate! ohtez. 1620. ce-l vorŠ ascunde ºi pre dãnsŠ ºi furtuºagul lui. 1673. Dar greu. acoperire se poate lua în sens rãu. Ca mijloc de „ascuns”. p. cu o voroavã vicleanã ºi cu un obraz ce nu ºtie a sã ruºina.). LXIII: „De adunarea Viclénilor rea Sã mã acoperš ªi sã mã a p e r š …” Dosofteiu. f.. Cã spre tine mi-š nedšajdša cînd am sâlâ. 21: „Un tatâ saŠ feorii lui. 24–25: „… În inima ta aceasta ascuns avãnd ca. 1. f. Acad. 216 . În sens rãu: Moxa. f. Iar nu sã defãimez Pe cei d-un neam cu mine. Cron. Rom. hie-þ milâ. f. 367: „soarele acoperŠ nuorii. acoperire e în acelaºi timp sinonim cu a s c u n d e r e .

Cruºova). p. mai jos: „… c o p e r i i cu ajunatul sufletul mieu…” Din lat. couverture. Letop. Rom. pe cînd celalalt poate fi luat într-un înþeles mai larg de locuinþã sau adãpost. 1673. 1680. anvãliº. – Învãlesc… ACOPEREMÎNT (plur. 232: „…ºi eu am fost orãnduit asupra acoperemãntului bisericii cei mari. Supt sfînta ta àripâ všaþâ pre pãmînt…” E nu mai puþin întrebuinþatã forma fãrã prepoziþionalul a-: c o p e r e m î n t = = lat. la macedo-români. s. c o p e r i ruºinea faþa mea…” Tot acolo. toiture. 164: „…tu eºti acoperitorul mieu. Aceastã înlocuire la Moscopolis ºi în genere la românii de la cîmp s-a ºi fãcut.. La Coresi ne întimpinã însã o deosebire oarecare logicã între acoperemînt ºi c o p e r e m î n t : Ps. 1642. „Cuvîntul acopir. forma c o p ã r . couvrir. ploaša ºi vãzduhul šaste hrãnitoršul vostru…” Dosofteiu. Omiliarul de la Govora. dupã Cihac: acopereminte). f.). cooperire vine românul c o p e r i r e = it. 42: „…ceršulu e voao acoperemãnt ºi pãmãntul masã.: acoperemînturi. Iutza. f. ca adjectiv sau ca substantiv. Dosofteiu.n. prin prepoziþionalul a = lat. 1577 (ed. de la tine e cãntarea mša pururša…” Alãturi cu acopãr se întrebuinþeazã cu acelaºi sens. 12: „ºi puse untunérecŠ c o p e r i m â n t u l Š sãu. coprire = span. 178): „… derept tine priimii împutare. de am a c o p e r i t .o dupã cum se vede pãnã astãzi…” Acoperemînt e sinonim cu a c o p e r i º. acopir. 96: „Petrecînd în casa ta. cu deosebire însã cã acesta din urmã se aplicã numai la acea parte superioarã a unui edificiu care se mãrgineºte prin streaºinã. Sturdzan. XVII. v.ACOPEREMÎNT Silit sînt d-adevãr: El îmi zice a scrie Toate pîn’la un pãr…” Cu acest sens. p. dupã L. se înlocuieºte mereu prin anvãlescu. în Acad. aºa încît acum abia se mai aude acopir” (M. 194 b: „… scoale-sâ ºi sã vã a•ute voaâ ºi vâ hie voaâ acoperitori…” Arsenie din Bisericani. circa 1650 (Ms. f. Enache Cogãlniceanu. – 1Acoperit.B. împrejurul lui acoperemântulŠ lui…” „…et posuit tenebras l a t i b u l u m suum: in circuitu ejus t a b e r n a c u l u m ejus…” 217 . ad. În istriano-româna se zice numai c o p e r . cooperimentum. Hasd. – Copãr.. – Ascund. vechile texturi întrebuinþeazã foarte des. III. p.. Coresi. din pântecele mašcã-mša tu-m eºt acoperitoršu…” Ibid. dar mai rar.-ntr-acoperemînt. acopirãmint. Forma acoperire este deja proprie româneascã. cubrir = fr. 86 b: „pre tine m-am rãdzâmat din zgãu. Acoperiº. devenit însã din ce în ce mai rar. forma participialã a c o p e r i t o r sau a c o p e r i t o r i u în loc de slavicul „ocrotitor”.

de muºchi acoperit…” (Gr. v.ACOPEREMÎNT Macedo-româneºte: acopirãmint are sensul mai restrîns de a c o p e r i º . hypocrite. p. „Precum o sentinelã pe dealul depãrtat Domneºte mãnãstirea. – Acoperemînt.. toit. 48: „…în casele domneºti. al cãror lat acoperiº de ºindrilã se-ntindea jur împrejur cu streºini largi ºi revãrsate. p. ce sã dzice cu tâlcuri ca acélša pentru sã nu înþeleagâ toþŠ. couvercle. toate cãpeteniile þãrii…” v.…e cãndu vã postiþi. ACOPER̪ (plur. 96: „fruntea este ceriulŠ minþii. ieroglif. ca adjectiv. ºi zidu-i cel înalt Se-ntinde împrejuru-i. voilé. acoperiºul capului muieresc „rica”. acoperiºul þîþelor „mammilare”. quatern. s. – Astrucuº.). – Acoperiº. Cruºova). însã tocma la þénchiul adevãrului dusã ºi nemerite…” De aci în graiul vechi adjectivul acoperit are înþelesul de „ipocrit”. VI. Alexandrescu. allégorique. šarâ carele sãntŠ grãite ašavea ºi curatŠ. se cheamã acoperiº întreaga învãlitoare a edificiului.. împrejurul trupului împodobit al rãposatului. Acad. – v. De aci figurat: Critil ºi Andronius (Iaºi. nu fiþi ca acoperiþii ce se întristeazã…” „…quum autem jejunatis. caché. XXIX. Acopãr. passé d’a c o p ã r: couvert. Cînd e vorba de un edificiu. Radu din Mãniceºti. stau adunaþi. Dupã Bobb (I.” Accepþiunea din urmã e cea mai rãspînditã.. 7–8): acoperiº de oalã „testum”. Dezvoaltã. 135: „cuvinte acoperite. 16:. 1646.. Acopãr. dupã Cihac: acoperiºe ºi acoperiºuri). 1574 (Ms. ACOPERÌRE.): Mat. Acopãr. Iutza. 6311 B. De iedera bãtrînã. În acest sens. (ms. Omiliar. part. n. acoperiº este sinonim cu î n v ã l i º ºi a s t r u c u º . 15: „oamenii pildele ºi cuvintele célea acoperitele multu le socotescŠ ºi multu le ispitescŠ ºi întreabâ. acãþã s’chicã tu tute pãrþile = acoperiºul casei e stricat de tot. cu o cucernicã smerenie. British Mus. nu foarte le ascultâ ºi mai aléne se îndeamnâ…” Pravila Moldov.: „acopirãmintul i ciuruc di tut. 1580. acoperiº de pele „obstragulum”. Odobescu. acoperiºul casei „culmen. uneori acoperitã. 1794). p. dupã deosebitele patimi a sufletului…” Coresi. šarâ numai cei învãþaþi…” Cantemir. toate accepþiunile verbului a c o p ã r . de cari se apropie ºi prin sufixul -iº (= -uº). avînd drept margini streaºina. acoperiºul fîntînei „puteale”. începu sã cazã din toate pãrþile…” (M. 39: „…cuvinte oplite ºi supt pilde oarecum acoperite. Harl. M-rea Dealul) 1ACOPERÌT. pustii ºi învechit. Ist. Rom. nolite fieri sicut h y p o c r i t a e tristes…” 218 . uneori seninã. f. – Învãliº. – Învãlitoare… -Ã. Doamna Chiajna. de ex.

): „Fãþarnicul. Acrime. Vocabularul româno-latin.. p. Tr. Polysu. 1883. Acru. acrimonie. mit…” v. pe cînd acrime. aigreur. sauer. – v. circa 1670 (Col. A c r e a l ã poate fi trecãtoare. circa 1550 (ms. II. tot aºa precum „nãspresc = înãspresc” a scos din grai pe simplul „aspresc”. A c r e a l ã se datoreºte unei acþiuni 219 . pe nesimþite te arde…” (Conv. Acoperitoare. aciduler. s. ACOPERITOARE (plur. acrire). 422): „A c o p e r e m e n t . XVII. Acredinem contraho”. care însã prin sufixul -lã exprimã numai o stare în genere (v. Acad. v. f.. p. ms. 75). – Coperitoare. p.. Acru. ACRÌME (pl. nu fireþ ca cei f â þ a r n i c i triºti…” Cu acelaºi sens în proverbe: Pann.. 1648: „darâ cãndŠ postiþ. – Nãcresc. ACREALÃ v.. Coopertura. rendre aigre. Aburealã). Acrescu-mã. ACRICIÙNE. – v. Acoperitoare.). „…in circuitu ejus t a b e r n a c u l u m ejus…” s. 10: „mi s-a acrit cu cutare = es kommt mir schon zuwider. ACREAÞÃ A ACRÈSC (acrit. l. Sinonim cu a c r e a l ã .n. circa 1670 (Col. 81: „În oalã acoperitã nimenea nu ºtie ce fierbe…” Iordachi Golescu (ms. l. ca un cãrbune acoperit. acrime e mai constantã. fiind înlocuitã prin compusul n ã c r e s c = î n ã c r e s c . Vorbã rar întrebuinþatã.. aratã o mai mare intensivitate a stãrii. – v. Tr. 421): „Acresc. acrimi). Rom. În Psaltirea ªcheianã. couverture. acoperitori). avînd sufixul colectival -i m e . Acidum reddo.f. Rom. toiture. Acoperemînt. l2: „împregšurul lui acoperitul lui…” 2ACOPERÌT. 1874. Acrime. aigrir. bãnãþean. – v..ACRIME Acelaºi pasagiu în Noul Testament. Prov. lit. Acad. Dicþionarul ms.. vb. ACOPERITÙRÃ. s.” Sinonim ºi cu a c o p e r i t u r ã . 1Acoperit. ACRICIÒS. 1883. Idem. Tectum. acest participiu se întrebuinþeazã ºi ca substantiv: Ps.

– v. Se zice mai des macriº sau mãcriº. Sensul cel mai vechi este acel de „aguridã”. Poporul pronunþã mai adesea agriº (L. Ribes grossularia. – -eaþã. verbo „kislŠ”: „acru. S a u e r a m p f e r sau S ä u e r l i n g . p. Este învederat cã în aceastã nomenclaturã graiul poporan a fuzionat pe a c r u (= lat.. v i n a g r e r a etc. Numirile strãine ale plantei: lat. – Jintiþã. de botan. II. cu a c r i c i u n e .ca ºi-n toate celelalte graiuri romanice. acrum) cu m a c r u (= lat. boh. Rumex acetosa. de botan. Fãgãraº. iar de la slavi la unguri: egres.). span. agresto etc. groseiller à maquereau. t. v. 83–4) „berberis vulgaris” se cheamã în acelaºi timp acriº-roºu ºi macriº-spinos.n. nu ºi prin sufix. dovedesc cã noþiunea de a c r u este cea fundamentalã. Ostrovel. raisin vert. t. agreŸt etc. vechi franc.. cu a c r e a þ ã . agrest. cu acrime. – Nãcresc. Tr. ambele puse în Dicþionarul Ieromonahului Macarie. l. Bobb (I. – Agriºã. agrezza. ACRÌRE. – Aguridã.. polon. p. Copãcel). Sibiºel etc. Buc. agraz.) ºi chiar agrij (Col. 43). Românul acriº este o formaþiune proprie. forma macriº a devenit cea mai rãspînditã. Un al treilea sinonim este a c r e a þ ã = ital.. În forma italianã aceastã analogie a modificat pînã ºi sufixul. – -iº. 2ACR̪. Cu toate acestea. din 1778 (ms. Format din a c r u prin sufixul deminutival -iº. 220 înlocuind aproape cu desãvîrºire pe organicul acriº pentru diferitele specii din genul 3ACR̪. provenþ. – Zer. – 1Acriº – 3Acriº. care totuºi în Lexiconul Budan (p. c. franc. s. 2. 367) figureazã ca „mãcriºu-calului”. aigret. Transilv. oþãtos…” v. precum nici sinonimul al patrulea: a c r i c i u n e . . ogresta. întocmai ca în 1Acriº. pretutindeni prin analogie cu agrestis „sãlbatec”.în ag. cu totul independinte. petit lait aigri servant en place de vinaigre.. a i g r e t t o . Albanezul ghreŸtã pare a fi luat d-a dreptul din italiana. se înrudesc între sine ºi cu românul acriº numai prin tulpina a c r o -. fiind comun întregei familii neolatine. c.: 1. Acru. Din Italia a trecut la slavi: serb.ACRIME externe. nãscutã printr-o etimologie poporanã.n. Centralã Bucur. 1ACR̪. Bibl. Tot aºa la Porcius (Flora Nãsãudului. Acresc. v. Suseni. macrum). germ. v i n e t t e . cu trecerea iniþialului ac.B. ital. Lisa. a c e t o s a ºi a g r e t t o .. singurul pe care-l au macedo-românii. dar pune numai pe acriº la „acriºu-calului”..: oseille. s. ital. – Acrum.. Sinonimii romanici occidentali: span. Acru.n. – Agurizar. 9. – -ealã. – Agriº. s. uva acerba. 1882. dar care în daco-româna mai cã nu se întrebuinþeazã. rumex a c e t o s a sau a c e t o s a pratensis. 1885. Acru. Aºa numesc mocanii în unele locuri zerul înãcrit sau jintiþa pe care o fac într-adins pentru a o întrebuinþa în loc de oþet la înãcrirea bucatelor (Banat.. 2) aduce ambele forme pentru „oseille”. acrime vine mai mult din însãºi natura lucrului. trecerea la m a c r u fiind deja ceva posterior.

lAcriº). precum: s p i n a a c i d a . alþii naframã. terme familier: volée. Acru.): „…din praful acesta sã ia de trei ori pe zi. afarã de alþi termeni. Berberis vulgaris. o x y a c a n t h a . ACRITOARE. iar prin urmare o þ e t (v. cãci drege foarte mult acritura sau amãrãciunea fierii la cei sîngeroºi ºi mãnioºi ºi la cei buhavi…” v. unii îi zic salatã. 221 . Tutova. – v. poporul însã întrebuinþeazã acritoare numai într-un sens ironic: „Pe la noi. vezi mai sus la: 2Acriº.f... – -urã. 116: „Omului de orce bine îi vine înbuibãturi: De dulceþuri greaþã-i vine. – v. în Arh. „tocitoare” = ceva care toceºte etc. ªi-n numirile strãine ale acestei plante. action de rosser quelqu’un. com. s. – Macriº-de-rîuri… ACRIªÒR. – v. t. Alãturînd acum istoria lui 2acriº. ACRIª-PÃSERESC. trecut în macriº. Acresc. cînd sileºte cineva pe copil a sãri iute ºi de multe ori peste coardã. râclée. – v. Despre trecerea formei acriº în macriº. Literalmente: ceva care a c r e º t e . ACRITÙRÃ (plur. Acru. – Macriº-spinos. Acru. ACRIªU-CALULUI. – Nãcresc. cu istoria lui 3acriº.ACRITURÃ „Rumex”. Acru. Prov. – Macriº. St. – 2Acriº. ACRIª-ROªU. apare aceeaºi noþiune de a c r u . ACRÌT. trecut în agriº.: épine-vinette. Se mai cheamã: macriºspinos ºi macriº-de-rîuri. Filip. de botan. cînd este cineva bãtut de cãtrã altul. v. – Dracilã. – 3 Acriº.f. v. s. S a u e r d o r n etc. îi zic cã a mîncat o sãferdè. Macriº-pãseresc. Pann. – Acriu. avem un frumos specimen de diferenþiare analogicã: acru + iº agrestem + acriº + macrum agriº macriº v. Franþuzeºte se zice „donner du v i n a i g r e ”. Acru. alþii acritoare…” (Preut I. precum „învãlitoare” e ceva care învãleºte. II. chose aigre en général. Macriºu-calului. – -oare. – Lemn-galben. doreºte ºi acrituri…” Tractat de medicinã popularã din secolul XVIII (ms... acrituri). Corodeºtii)..

Se întrebuinþeazã în graiul românilor din Selagiu (Tribuna din Sibii VII. de unde atît sinonimul francez. Acriu. Poporul zice: „acru ca o þ e t u l ” sau „acru ca b o r º u l ” mai ales cînd se vorbeºte despre vin. Opinc. c. Fiind compus din a c r u prin sufixul cel intensiv -oi (= lat. provenþ. îi sînt negri înaintea ochilor. 114: „Mulþi doresc singurãtatea. acru întrã într-o mulþime de termeni ca: a) L a p t e -acru „oxygala”. 394: „Hop sãracã mîndra mea. pe cînd cele douã dentîi indicã un alt gust „dînd în acru”. – -iu. dar fãrã vreun alt gust. Pann. dregãtoru. „A veni cuiva acru de ceva sau de cineva” este o locuþiune proverbialã pentru a arãta dezgust. Rar sã puie ochi buni þãranu pã cîte un orãºan…” (Jipescu. cu deosebirea însã cã aceste douã din urmã însemneazã „puþin acru”. Mîncam ºi-mi mai rãmînea.. aigrelet. âcre. sînt acre pînã ºi hainele acelora pe cari îi considerã ca „ciocoi”: „Negustoru. très aigrelet. boieru. -ÌE. 333). precum ºi ital. Dar acuma însurat Trãiesc ca º-un împãrat.a trecut în -gnumai în derivatul a g r i º . Acru. acelaºi sens fundamental de „înþepãtor la gust”. dacã în amar sau în dulce se amestecã o acriciune oarecare. ACROI. iar într-un sens superlativ: „a fãcut un borº c a t r a n de a c r u ” (E. adj. cînd zicem însã a c r i º o r sau a c r u þ . Din latinul acrum.ACRIU ACRÌU. Un contrast ºi mai energic cu noþiunea de d u l c e exprimã asociaþiunea: a m a r ºi acru. acroi este mai mult decît acriu. Mi-a venit acrã. deºi nu tare. agro. Ca ºi a m a r . -oneus). adj. 10). Ca epitet specificativ. v. II. Transilv. agre etc. span. Aºa un lucru poate fi amar-acriu sau dulce-a c r i c i o s . Sinonim cu a c r i c i o s . e numai acru. De mîncat îmi aducea L a p t e -acru-ntr-o mãrgea. Oancea). Dar eu de ea sînt sãtul: I-am cunoscut bunãtatea. Mironescu. aigre. Jarnik-Bîrsanu. La români -c. -OAIE. ªi nici cînd nu-s sãturat!” 222 .. a c r i º o r ºi a c r u þ . Covurlui. ÀCRU. acru e în opoziþiune cu d u l c e . v. Pretutindeni.. adicãtele alde ãi îmbrãcaþi în acre. adj.. destul…” Pentru þãran. -Ã. în albastre.. agro.

nu-mi mai pomeni de caþaonul cel de dascal. Pann. P o a m ã acrã. De te-ai coace cît te-ai coace. II. 193: „Frunzã verde l a p t e -acru. Liuba. Prov. Termen întrebuinþat de toþi românii. c) A p ã -acrã „eau minérale” se întrebuinþeazã în unele locuri peste Carpaþi: „borvizul la noi se cheamã a p ã -acrã” (I. pop. Fãgãraº. I. Ca mãicuþa nu te-i face. dar avînd ºi unii sinonimi provinciali. Poez. într-un document moldovenesc din 1620 (A. Vocab. În Banat „se zice la alaun: c i p s ã sau ºi p e a t r ã -acrã” (S. ºi-i cere inima m e r e acre…” Alexandri. lua-l-ar nãbãdaicele! cã m-am sãturat de dînsul ca de m e r e acre…” Se zice de asemenea: mere p ã d u r e þ e ºi mere m i s t r e þ e . Poamã dulce nu te-ai face…” Marian. verjus”.. Sinonim cu l a p t e -acru este „lapte-c o v ã s i t ”. e) V a r z ã -acrã „choucroute”. De te-ai coace-un an º-o varã. Prov. Buc. R.ACRU Ibid. c. soacrã. Mã bãgai slugã la dracu…” Într-un text latin medieval: „et pastores dabant nobis a c r u m l a c bibere” (Du Cange. Acest termen se aplicã în graiul poporan cãtrã soacre. Nunta þãrãneascã. soacrã! P o a m ã acrã! De te-ai coace cît te-ai coace. Alexandri. în care epitetul specificativ vine din slavicul kvasŠ „fermentum” (Miklosich). v. 183: „Soacrã. c. 150: „N-are dinþi sã roazã pîinea. În Basarabia existã o familie de boierinaºi: Meriacri = M e r e -acre. III. I: „Mãri. II. Tot vei rãmînè amarã…” Bietelor soacre li se cîntã acest cîntec chiar la nunþile þãrãneºti: 223 . 181): „Glegorcea L a p t i acru…” b) P e a t r ã -acrã „alaun. I. sc. II. Georgescu. Ca nume personal. pommes à cidre” (Costinescu. d) M ã r -acru. alumen”. 92: „Mai bine v a r z ã acrã cu-nvoialã Decît zahãr dulce cu cîrtealã…” f) P o a m ã -acrã „fruit aigre. Scorei). Pann. Acrum). 87).2. Maidan). Caransebeº. mai des la plural: m e r e -acre „care nu sînt bune la mîncare ºi din care se face must acru. 237: „Soacrã.

– Acrime. varzã ºi poamã. – v. 1. marasme infantile.n. Perian (Tutova. – Pãdureþ. Singura excepþiune. apã. – Acriu. com. – Mistreþ. Constantiniu. – Catran.. v. este: g) B r î n z ã -acrã: „aºa se cheamã în Banat brînza închegatã de sine din laptele înãcrit” (S. Jîpai. Cu primele douã sensuri: Pontbriant: „acrumu. cîrcinul sau broascã la ochi.ACRU „Foaie verde iarbã latã! Soacrã. s. strîns. Gr. – Mãr. Neamþ. ciumã. – Acritoare. plãscaghiþã. Tot eºti acrã ºi a m a r ã !” Apoi ca un fel de consolaþiune comicã: „Frunzã verde de cicoare! Bucurã-te. Acum. De te-ai coace-un an º-o varã. rîie. holerã. tabes meseraica. Acresc. buba cea rea. jîpai peste cap!” (G.: 1. maladie de la bouche chez les enfants. 167).– Lapte. Doamna) De aci ºi proverbul: „s-a sãturat soacra de p o a m ã acrã” (Pann. – Soacrã. ºi acrum l a c o p i i . probablement sulfate de magnésie. umflãturã de þîþã. soacrã mare. muguet. Maidan). com. Deminutivele lui acru sînt: a c r u þ ºi a c r i º o r . durere de ochi. acru întrã în compoziþiune intimã numai cu vorbe de viþã latinã: lapte. de méd. – Poamã. cari însemneazã: „dînd în acru”. Bogeºti): „Poporul de aicea numeºte boalele astfel: poalã-albã. petit ulcère dans la bouche”. bube dulci. durere de cap. aphthe. 3. gîlci. potciturã. (plur. printr-un fel de afinitate electivã. Dr. pe care ne-o aducem aminte. troahnã. bubã neagrã. – Apã. vãrsat. diochi. Cã-þi vine cheptãnãtoare Sã te cheptene pe cap C-o lobdã de lemn de fag. soacrã. plecate. sorte de sel médicinal. oftigã. gãlbãnare. u n f e l d e b o a l ã c a r e s e 224 î n t i n d e p e s t e t o t c o r p u l ” . millet. chelbe. Liuba. – Peatrã. coriu. – Brînzã. 2. boale lumeºti. treapãd. Mundfäule der Kinder”. Polysu: acrum. Este foarte interesant cã. p o a m ã acrã! De te-ai coace cît te-ai coace. giunghi. tifos. iar amestecul lui acru în alte gusturi produce pe a c r i u ºi pe a c r i c i o s . dropicã. – Borº. – Acriº. peatrã. t. I.– Acriturã. Poamã dulce nu te-ai face. Caransebeº. aphtes. vãtãmãturã. rast. verme. – Varzã… ACRÙ. c. rohini. acrumuri). friguri. însemnînd ambele „puþin acru”. – Oþet.2ACRÙM . albaþã la ochi. mãr. die Aphthen.

Italieneºte a g r u m e însemneazã legumele ºi fructele cele acre sau acriºoare. 117) 225 . Þãranii scaldã pe micul bolnav în apã din „scuturãturã de fîn de ºes”. la ºeapte luni ºi la noã. adecã miercurea ºi sîmbãtã. cîtetrele aparþinînd sferei medicale. ferte foarte bine la un loc cu cîte „trei pumni frunze de rugã uscatã. Copilul þipã întruna. A molti fia savor di forte a g r u m e …” (Parad. ba mãcar cu unul singur. a turului. ºi-i dau un medicament intern. Din latinul „acrumen” descinde italianul a g r u m e . limba latinã vulgarã îºi formase douã cuvinte: dentîi „acrimen”... ad voc. copilul se unge cu o alifie din „200 dramuri untdelemn ºi 15 dramuri spirt de vin”. cîte de douã ori pe zi. în care se amestecã „cu o lingurã de lemn nouã” cîte un dram sau douã de scorþiºoarã. Cu al treilea sens: Tractat de medicinã popularã din sec. XVII. 1. Oare de unde vine? Din aceeaºi tulpinã „acro-” ºi prin acelaºi sufix „-men”. Ambele accepþiuni se combinã la Dante în: „E poscia per lo ciel di lume in lume Ho io appreso quel che. e trist ºi abia se mai miºcã”. a picioarelor ºi a braþelor. Avem darã trei cuvinte acrum.): „Bun este ºi acrumul sã ia femeia cînd este grea. cuiºoare. în Arh. ºi-n fine pelea începe a se zbîrci puþin pe partea spinãrii. nucuºoarã. Perian ne dã urmãtoarele amãnunte: „Acrùm bîntuie mai cu deosebire pe copiii rãu tractaþi. „în douã zile pe sãptãmînã. într-o zi sã ia ºi în alta sã nu ia. ºi cît iei pe o parà sã pui într-un feligean cu puþinã apã.ACRUM Într-o scrisoare ad-hoc. fiecare dezvoltîndu-se pe o cale proprie. sã-l pisezi acrumul sã-l faci praf. nici maghiar sau grecesc. apoi dupã un timp oarecare cade într-o mare slãbiciune. toate pisate ºi cernute. de unde românul „acrime”. se învineþeºte în timpul plînsului cînd este lovit de aceastã boalã. Stat. Într-un text medical din secolul XI: „nullum a c r u m e n detur antequam febris absolvatur” (Du Cange. e g r u n ºi românul acrum. apoi a c r u m e n . Nefiind nici slavic sau turcesc. îl þin totdauna la cãldurã. terminul acrum cu cele trei înþelesuri ale sale. care ne interesã aci mai în specie. „sînge de nouã fraþi” etc. dimineaþa ºi seara”. în vîrstã pînã la 15 sau 18 luni. trei cepe albe ºi trei cãþei de usturoi”. XVIII (ms. iar figurat orice lucru neplãcut. Cuvîntul darã e deopotrivã cunoscut în România întreagã ºi oricare ar fi organul cel atins – se aplicã deopotrivã la o b o a l ã c o p i l ã r e a s c ã . iar ca medicament extern. cît un grãunte de meiu…” Descrierea nu e destul de lãmuritã ca sã ne permitã o identificare sigurã. nu figureazã de loc în repertoriul lui Cihac. s’io ridico. vechiul francez a i g r u n . e g r u m . aºijderea ºi cînd naºte copilul sã dea ºi copilului o datã. d. duhul îi este greu. ea ajunge însã pentru a se bãnui cu multã probabilitate cã e vorba de sulfat de magnezie. puþintel pîn-a nu suge þîþã. compus din „80 dramuri miere curatã”. are lipsã de sînge. sã bea dimineaþa pe nemîncate.).

iar nemþeºte Schwamm „ciupercã”. Aºa la Marot (+1544): „Dames pourtans atour ou couvrechief. astfel cã franþuzeºte ea se cheamã muguet „clocoþel” sau millet „mei”. une maladie”. care însã e înrudit prin sens. a c r u m e n = fr. légume. v. car ce vous est a i g r u n Plus que poison…” sau într-un vers din Charles Fontaine (1555): „Car en courant on s’eschauffe et enflambe. ºi cu italianul a g r u m e în înþeles de vegetaþiune. legumen = fr. limba românã nu putea sã facã decît acrùm. masculin în franceza ºi-n italiana. avînd ºi un aspect vegetativ. Aigrun). din latinul a c r ù m e n . Sufixul latin -men cu cele trei forme ale sale amplificate:-a-men. – -ime. francezul aigrun = lat. -a-men în -a m e ºi -a m ã : aramã. aeramen. v. În vechea francezã a i g r u n vrea sã zicã nu numai „toutes espèces de légumes à saveur âcre” (Godefroy. malaise”. Acru. – -ame. – Acru. fie sulfat de magnezie sau altã. pe de altã parte. Peu penser. – Acrime. cruzime etc. . Românul acrum cu înþeles de „mal. vechi arame = lat. iar prin urmare la masculin trebuia sã disparã de tot: acrum = lat. Dict. agrume este deja aproape sinonim cu b o a l ã . aceasta nu are trebuinþã de justificare. E de crezut darã cã. – Spuzealã. – Legumã. dar încã exprimã noþiunea generalã de ceva n e s ã n ã t o s . -i-men ºi -u-men a trecut la noi: -i-men în -i m e : acrime. cãci una din cele douã boale copilãreºti numite acrum consistã tocmai din neºte parazite vegetale. înainte de a fi devenit termen medical. -u-men n-a conservat nicãiri urma lui -e-. ACRÙMA. Sub raportul curat fonetic. poet din prima jumãtate a secolului XV: „Mais il te faut garder d’e s g r u n . Si vous voulez d’honneur venir à chef. acrumen = ital. Acum. ªi mai mult la Alain Chartier. maladie. a i g r u n . dupã cum observã Godefroy (loco cit. querir compaignie…” De aci darã avem mai puþin de un pas pînã la: 3. Acriu. – -ume. deoarãce asemeni sãruri implicã în însãºi compoziþiunea lor prezinþa unui a c i d .. 226 ACRÙÞ. – Limbariþã.. asprime. Arriere donc.). acrum însemna ºi la noi o clasã de legume. Dechassez la (l’oisiveté). – v. „chose propre à aggraver un mal. Cît se atinge de aplicarea cuvîntului la o sare medicinalã.ACRUM 2. c’est a i g r u n pour ma jambe…” În ambele aceste pasage. – v. devenit -ã la feminin: legumã = lat.

Acum. Letop. p. Numai biet popa Stoian Cu luleaua de cocean. 95: „Popii de la Richiþele Toþi aveau ciubuce ºi lulele. Formã moldoveneascã în loc de c u f u n d . nãscutã prin amestec cu sinonimul a f u n d .m. dar românesc n-a devenit niciodatã. dupã cum trãiesc astãzi „bonjour” sau „adieu”. enfoncer. – Aliluia. dulceþi. Ispirescu. de botan. – v. Enache Cogãlniceanu. t. fãrã ca sã avem nevoie de a reconstrui un prototip latin cu: ad + con… Se întrebuinþeazã ca activ ºi ca reflexiv.” v. Nu se vedea om cu om. ACU-DOAMNEI. Snoave.ACUFUND ÀCSION. Merse. povestind urcarea pe scaunul metropolitan din Moldova a lui Gavril Calimah (1759): „apoi i-au adus cafe. Aghios. cãntãnd aksion. Aºa. Cînd mergeau la rugãciune. ºi earãºi sculãndu-se au mulþãmit Domnului. Ca ºi a g h i o s . pomenindu-l…” Cuvîntul aksion a trãit cîtva timp în România. – v. acufundare). acsion a cãpãtat la noi o întrebuinþare glumeaþã. Aculeþ. scoþindu-i Evangheliea înainte dupã obiceiu. ACªÌ v.. – v. 227 . s. dans lequel se répète le mot ¥xioj „digne” (Cihac). plonger. ªi-ndatã ce-a nopþii umbrã se ivi. ºi în apa Dunãrii spumate El le azvîrli.. Cînd era pe l-A g h i o s . astfel cã: acufund = a(fund) + cufund. ºi au purces mergãnd în biserica cea mare domneascã. vb. „Robul luã îmbe trupurile-n spate. ºerbet ºi fumãtoare. Ieºea fumul gros. ACªÌCE A ACªÒR. P. 251. ACUFÙND (acufundat. ACÙ. Iarã cînd pe l-Acsion. ca ºi a l i l u i a . chant de l’église grecque. 1Ac. III. Toþi luau cîte-un tãciune.

inclino (L. Sufixul -ul în -uleþ nu reprezintã de loc articlul din acul. propendeo. aculmare). mai rãu mã acufunzi…” v. numai a c u þ are un singur sufix: -uþ. – -eþ. lAc. Negruzzi. ª-a mea bucurie s-au acufundat…” (C.. κi spuneau fãr’ sã grãiascã de nenorocita fatã Prin duioasã cãtãturã a ochilor lãcrãmaþi…” (Id. În celelalte douã. Latineºte ar fi: acullitium = ac-on-ul-itium.. aculeþ = ac + ul + eþ. Creangã. vb. – -ol. al sensului ºi al regiunii unde se întrebuinþeazã. În texturi nu l-am gãsit. – -ul. ACÙLM (aculmat. -ulla (-olla).n. Ciubãr-vodã) „Tocmai atunci a sa maicã. iar în opoziþiune cu augmentativul a c o i „grande aiguille”. s’incliner (Pontbriant). acum exprimã noþiunea de ceea ce este. ªalul negru) „Sfîrãia ca ferul roº În apã acufundat…” (C.. – Cufund. maintenant. dacã poþi…” . Cuvînt care trebui încã verificat. Din cele trei deminutive. faþã de ceea ce nu mai e sau care nu este încã. Afund.). se pencher. sub raportul formei. Corssen2. împreunã cu-al sãu tatã. ºi vãd cã dumneta. ci este deminutivul latin: -ullus (-ollus). – Acioalã. aculeþe). Acum joacã. s.. 1883. în Cinci pîni (Conv. B. Gafiþa) I. – -or. Acufund. zi-ul-icã etc. v. musc-ul-iþã.ACUFUND Ah! cu trupul grecei. ACUFUNDÀRE v. camion. Sinonim cu a c º o r = a c u º o r ºi cu a c u þ . lit. ACUFUNDÀT A ACULÈÞ (plur. aiguillette. în val îngropat.. Culme. 149). – -uº. deoarãce ne întimpinã ºi-n forme feminine ca furc-ul-iþã. 486): „Eu am venit înaintea judecãþei sã capãt dreptate. Stamate. à présent. II. ACÙM. Grierul ºi furnica: 228 „Ai cîntat! îmi pare bine. ACMÙ. Donici. care ºtii legile. Forma acmù a despãrut din grai. v. sufixurile sînt duple: a c u º o r = ac + uº + or. în gînduri acufundaþi. astfel cã vorbele româneºti ca aculeþ etimologiceºte cuprind în sine chiar trei sufixuri. ªãzind amîndoi pe vatrã. – Fund. adv. Funcþionînd numai ca adverb de timp. care era compus din tematicul -on ºi din -ul (cfr. de suite.

ACUM Pann, Prov. II, 98: „Fost-ai lele cînd ai fost, Dar acum eºti lucru prost; Ai fost floare trandafir, Dar acum eºti borº cu ºtir…” De aci: „vreme de acum” în antitezã cu trecutul ºi cu viitorul. Gr. Alexandrescu, Meditaþie: „V r e m e a d-acum, trecutul, a-l ºti avem putere, Numai ce-a sã se-ntîmple noi nu putem vedea; Dar cînd ceasul soseºte, cînd nãlucirea pere, Se trage deodatã ºi vecinica perdea…” Pravila Moldov., 1646, f. 31: „acestŠ obicéšu au fost legšuit de legšuitorii cei bãtrãni, šarâ în v r é m š a de acmu ceºt mai tineri s-au tocmit toþŠ înpreunã º-au schimbatŠ acea tocmalâ…” Caragea, Legiuire (1818), p. 64: „Sã fac daruri ºi pre v r é m e a de acum, ºi pe vréme viitoare…” Dintre ceilalþi adverbi de timp, acum este într-o corelaþiune mai intimã cu atunci. Moxa, 1620, p. 356: „puserâ nume beséreciei Capitol, ºi de a t u n c e pãnâ acum noi chemâm besérecile latineºti românéºte capiºte…” Dosofteiu, 1673, f. 84 a: „…pentru viþãiš oltaršuluš de-a t u n c e , acmu sînt mieluºeiš luš Dumnedzãu ceš cuvîntareþ…” Cuvîntul Sf-lui Ion Crisostom despre rãbdare, text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braºov, p. 515): „…multâ depârtare vâzŠ de cãtrâ acei pâstori ce-au fostŠ a t u n c e de ceºtea ce sãntŠ acum; nice sãntŠ aceºtea de acumŠ ca ceša de a t u n c e , câ aceša era hrâbori, šarâ ceºtea de acum fugâtori…” Cînd se repetã: acum-acum, sau cînd îºi asociazã prepoziþiunile „de” ºi „pînã”, acum devine sinonim cu a c i întrucît acesta funcþioneazã ca adverb de timp. Neculce, Letop. II, 374: „Nãdejdea Domnului este ca sãninul cerului ºi ca încetul mãrei: acum este sãnin ºi se face nour, acum este marea linã ºi se face furtunã…” Gr. Alexandrescu, Meditaþie: „Dar astfel umbra-nºalã zadarnica-þi silinþã: Acum din mîni îþi scapã, acum iarãºi o vezi…” Moxa, 1620, p. 350: „ºi rãspunserâ: nice tu nu veri domni d e acum, ºi-ºi aléserâ pre o slugâ a lui SolomonŠ…” Noul Testament, 1648:
Act. Ap. IV, 17: „d e acum sã nu maš grãšascâ…” „…ne u l t r a loquantur…”

229

ACUM Act moldovenesc din 1610 (A. I. R. I, 22): „…pre acolea sã hie ºi d e acmu hotarul…” Omiliarul de la Govora, 1640, f. 75 a: „… ce šatâ d e acmu a ºti de tine nu vošu ºi nice dinãoarâ d e acmu întru nevoile tale nu te vošu asculta…” Psaltirea ªcheianã, circa 1550 (ms., Acad. Rom.): „ºi p o n ã acmu spunšu minunile tale…” În aceste ºi asemeni pasage, acmu ar putea fi înlocuit prin: „a c i - a c i , de a c i , pînã a c i ”, care însã are totodatã funcþiunea de adverb de loc, ceea ce lipseºte lui acum. Aºiºderea construcþiunea foarte întrebuinþatã: „de acum î n a i n t e ” nu exprimã altceva decît: de a c i înainte, franþuzeºte „dorénavant” = „de hore en avant”. Mateiu Basarab, 1649 (A. I. R. I, 107): „… šarã voi sã cãutaþi de acum î n a i n t e foarte sã vã feriþ de mãnãstire…” Un act moldovenesc din 1669 (A. I. R. I, 140): „… sã-i hie de acmu î n a i n t e egumenului direaptâ ocinâ ºi cumpârâturã în véci…” În „d e acum”, se poate ca cele douã vocale sã se contracteze, ca în Pravila Moldov., 1646, f. 111: „certarša ce se dâ în vaculŠ deacmu celuša ce va face silâ vreunii muieri, šaste dupã voša •udeþului”; sau poate sã disparã iniþialul a-, ca într-un zapis moldovenesc din secolul XVIII (A. I. R. III, 224): „de d e ‘cmu sã nu avem a pãrã unul pré altul…” La mitropolitul Dosofteiu, mai ales, ne întimpinã: a) Contracþiunea prèkmu = p r e acmu: „ºi pãnâ pre-acmu voš vesti miratele tale” (1680, f. 87). Tot aºa în documentul moldovenesc din 1617 (A. I. R. I, 1, p. 13): „voi foarte sã daþi pace sã þie cãlugãri de la Sãcul cum au þãnut ºi pãnã pre-acmu…” Construcþiunea „pînã pre acmu” sau „pînã pe acum” astãzi nu se mai întrebuinþeazã, ºi nici chiar „pe acum”. b) Eliziunea kakmu = cã acmu (1673, f. 106): „Ni-š pãþâ c-atunce sã te îngrozascâ, C-acmu vine Domnul sã te milušascâ…” c) O reduplicare curioasã a prepoziþiunii d e : dæ dèkmu = d e acmu: „ce noš ceºtš viš vom blagoslovi pre Domnul d e d e -acmu ºi pânâ în véŠ” (1680, f. 150). Vechile texturi ne dau cîteodatã forma organicã trisilabicã acumu. Legenda Sf-ei Maria Egipteanã, text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braºov, p. 392): „…acumu e vréme sã faci cumu þi s-au zisŠ…” Cuvîntul Sf-lui Ion Crisostom (Ibid., p. 478): „…cela ce-m era eri de trupulŠ mieu, acumu-lŠ privâscŠ ca unŠ striinŠ…” Un tractat teologic, tot acolo, p. 630: „… ce mâ vošu face, cã acumu m-au ajunsŠ asul cela înfricatulŠ de carele de multe ori auzišam…” Legenda lui Avram, circa 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 192): „de acomu nice diriorâ nu te vošu vedea…” În forma întreagã acumu tonul era nesigur: putea sã cazã pe a doua sau pe a treia silabã, adecã acùmu ori acumù, cãci numai prin aceastã incertitudine tonicã se explicã 230

ACUM cele douã forme scurtate: acùm (=acùmu) ºi acmù (=acumù), cari sînt dopotrivã vechi. În unele texturi ambele se gãsesc la un loc. Aºa, în Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului, circa 1550 (Cuv. d. bãtr. II, 346, 860): „acmu nu se roagã dereptu pãcãtoºi…”, dar ºi: „acum vedemu tine, roditoare Domnului…” Din forma acmù, prin asimilaþiune regresivã s-a nãscut amù; din forma acùm, prin perderea consoanei finale: acù. 1. A m ù : Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 165: „Foaie verde, verde panã, Astã iarnã era iarnã, Bãtea vîntu ºi ningea ªi badea la noi venea; Amu-i varã ºi-s Rusale, Punte nouã peste vale, Amu-i cald ºi amu-i bine ªi bãdiþa nu mai vine!…” „În loc de acum, la noi se zice amù, dar asemenea ºi acù…” (C. Teodorescu, Vaslui, c. Lipova). Deja la mitropolitul Dosofteiu, 1680, ne întimpinã de douã ori amù scurtat din acmù:
Ps. XLIII: „Darâ amù urniº ºi ruºinaº pre noš…” Ps. CXXVIII: „dzâcã amù IzrailŠ…” „N u n c autem repulisti et confudisti nos…” „…dicat n u n c Israel…”

2. A c ù : O naraþiune þãrãneascã din Moldova de pe la începutul secolului XVIII (A. I. R. III, 278): „… pãnã acù n-am vinit la dãnsul ºi viindu nu l-am gâsit…” Enache Cogãlniceanu, Letop. III, 226: „…mai pe urmã au scos ºi goºtina întreitã, cîte 11 parale de oae, care nu se arãta semne bune, cã-l blãstãma þara, cãci se uitasã aceastã slujbã întreitã, iar acu iar au gãsit-o de au scos-o la medean…” Un þãran din Prahova: „Da bine, naº Gligore, cu ce ne aleserãm noi din rãzboiu dã fu mai acù? – Pãi de, hine! Ne aleserãm cu ce au dat împãrãþiile, nu cu ce a vrut Dumnezeu…” (Jipescu, Opinc., 135). I. Creangã, în Capra cu trei iezi (Conv. lit., 1875, p. 339): „Bun! zise el în gîndul sãu. Ia acù mi-e timpul…” ªi mai jos (Ib., p. 343): „… mi-aduc aminte ca acù cã l-am întîlnit o datã prin zmeuriº…” În loc de m a i acù = „récemment” ºi c a acù = „comme si c’était présent”, se poate pune ºi m a i acum, ca acum, dar mai bine emfaticul a c u m a . În poezie, acù în loc de acum permite a cîºtiga o silabã prin eliziunea vocalei iniþiale a cuvîntului ce urmeazã sau prin contracþiune. De exemplu: Beldiman, Tragod., v. 745: 231

ACUM „De-acu-i vreme sã purceagã ºi sã meargã toþi în jos…” Pann, Prov. I, 39: „Þi-l dau d-acu-n mînã fãr’ sã mã sfiesc, ª-o pungã de galbeni încã-þi dãruiesc…” Gr. Alexandrescu, Cîinele izgonit: „Dar dupã o lungã vreme, Sãtul în zadar a geme, Jalbã cîinele a dat, Zicînd cã d-acu-nainte Toate îi vor pãrea sfinte, Numai sã fie iertat…” O doinã din Basarabia: „Frunzã verde poamã coarnã, Astã iarnã era iarnã ªi ningea ºi viscolea, Bãdiþa la noi venea; Dar acu-i senin ºi bine ªi bãdiþa nu mai vine…”
(Alex., Poez. pop.2, 405)

În poezia poporanã forma acù se mai utilizeazã ºi pentru rimã. Marian, Bucovina, 1, 140: „Ce feliu de voinic eºti tu De te-ai lãsat tocma-acù, În floarea vieþii tale, Sã fii cãlcat în picioare?…” Tot aºa la Iancu Vãcãrescu, p. 37: „ªi gîndului acù Sã tacã îi plãcu: Vorbirea s-a-nceput L-al inimilor fund; Spun ele ºi rãspund Cu glasul lor cel mut…” În fine, acù este indispensabil în idiotismul poporan: acu-i acu! care aratã sosirea unui moment decisiv de a face sau de a se face ceva. I. Creangã, în Dãnilã Prepeleac (Conv. lit., 1876, p. 457): „– Mãi omule! Stãpînu-meu s-a rãzgîndit; el vrea mai întîi sã ne cercãm puterile º-apoi sã iei banii. – Ia acù-i acu, zise Prepeleac în gîndul sãu, oftînd…” Acelaºi, în Stan Pãþitul (Conv. lit., 1877, p. 32): „Mai iscodeºte ea pe ici, pe colea sã vadã n-a putè afla ceva despre copil, dar copilul parcã întrase în pãmînt. – 232 Ei, ei! Acù-i acù. Vai de mine…”

ACUM În acest idiotism, acù nu poate fi înlocuit decît numai doarã prin emfaticul a c u m a (v. Acuma). A se zice acum e acum sau amù-i amù n-are destulã energie. Construcþiunea „de-acu” sau chiar „de-cu”, foarte deasã în graiul þãrãnesc, însemneazã un viitor apropiat, pentru care însã limba francezã se mulþumeºte mai adesea cu „à present” sau „maintenant”. Iatã cîteva exemple din Tutova (C. Mironescu, com. Ibãneºtii): „Poporul pe aici, mai ales femeile, cum vãd vreun þigan cu ursul, îl cheamã sã-i joace ursul ºi sã i-l vîre ºi-n casã; ºi deacã o întrebi: pentru ce? ea-þi rãspunde: aºa-i ghine sã hie numai giocuri ºi veselii în ograda me, iar din casã ursul nš-o scos faptul ºi d e -cù are sã-nš meargã ghine…” „Cum vede primãvara cocori ºi berze, poporul zice: Mãi vere, iote trec cucoarãle la vãratic, d e -cù ne-am mîntuit de iarnã…” „Pe brotãcel, cum îl aud cîntînd, zice: i-auzi bre, cum cîntã hojma broºticul? d e -cù sã ºtii c-are sã ploaie…” Sã se observe cã poporul numai pe acù îl construieºte cu prepoziþiunea d e , mai niciodatã pe amù, deºi ambele varianturi se pot întîlni în aceeaºi frazã, bunãoarã: „amù-i aºa, dar d e -acù sã vezi…” Forma amù din acmù nu trebui confundatã cu vechiul adverb amù = lat. a d m o d u m , astãzi despãrut din grai, însã des în vechile texturi, totdauna cu sensul de actualul „darã”. În loc de „acum d a r ã ” strãbunii noºtri ziceau: „acmù a m ù ” , iar pentru: „iatã d a r ã acum” se putea zice: „adecã a m ù acmù”. Coresi, Omiliar, 1580, quatern. II, p. 15: „a c m u a m u mestecaþi sãnt derepþii cu pãcâtoºii, šarâ atunce foarte bine despãrþiþi fivorŠ…” Ibid., quat. XI, p. 12: „…apa vie šaste céša ce se varsâ ºi curâ, apâ vie dulceaþa duhului sfãntŠ, cã în toate chipurile cheamâ-se, dupã cã ce în multe chipuri lucreazã, a c m u a m u cheamâ-se apâ, aorea focŠ…” Legenda Sîntei Vineri, din sec. XVI (Cod. ms. miscel. al Bis. St. Nicolae din Braºov, p. 72): „…pãnâ amŠ înblatŠ în pustie, tine amŠ avutŠ ajutâtoare, šarâ acmu cãtrâ lume m-amŠ turnatŠ, ce ajutoršu-mi trebušaºte de la altŠ cineva fãrâ de la tine? a c m u a m u , înpãrâteasâ, stãi dereptŠ mine, sãraca de eu, ºi-mi fii ajutâtoare…” Predica transilvanã, circa 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 228): „…de pre zeu, te pãrâsirâ tine toþi ºi trecurâ ca umbra, ºi a d e c ã a m u acmu aceša de sine-ºŠ stau, e tine pãrâsirâ toþi ºi te-ai înplutŠ plinŠ de amarul adului…” În Codicele Voroneþian, circa 1550 (ms., Acad. Rom.): p. 130: „a m u acmu ciînre grãšaºte…” p. 131: „a d e c ã a m u acmu, bogaþii, plãngeþi-vã…” v. Adecã. – Amù. Un alt idiotism arhaic foarte interesant este „iar cînd a fost acum” sau „iar cînd acum” cu înþeles de „récemment, depuis peu”. Un act muntenesc din 1630 (A. I. R. I, 32): „…dupã aceša c â n d u a u f o s t acum, šar dumnelui vornicul Hreza mi-eu dat banii cãt amu dat eu…” Badea Bãlãceanul, 1679 (A. I. R. I, 61): „…un loc ce au cumpãrat Necula log de la Nedélea fratele Calii dreptu ug 3 ºi þine scaune pe acel loc, šar c ã n d a u 233

ACUM f o s t acum, fiind casa pãrinþilor Calii aproape de acel loc ºi acum šaste pe seama ei, nu sã sufere sã fie scaunele acolea înaintea casii ei…” Tudor Logofãt, circa 1584 (Cuv. d. bãtr. I, 38): „…šar c ã n d u a u f o o s t u a c u m , šar se au apucatu aceºtii boerii ce sãntu maii sus ziºi, ºi cu egumãnul, de acestu þigan Calul feorul Opréi de sã-l šaa…” Constantin Brîncovanu, 1694 (Cond. ms. Brîncoveneascã, în Arh. Stat., p. 86): „…ºi tot le-au þinut bošarinul domnii méle cu bunã pace, šar cãnd au fost acum, dupã ce au trecut 5 ani, venit-au Mihalcea ºi Moise înpreunã cu Dragomir cãpitan înaintea domnii méle în divan de s-au întrebat de faaþã cu bošarinul…” Aceeaºi Condicã Brîncoveneascã, p. 108: „…šar c ã n d a c u m în zilele domnii méle, šar au venit Panã Logofãt…” Cu un sens ceva apropiat, dar nu acelaºi, se zice: „acum de la o vreme”. Gheorgachi, Letop. III, 311: „ºi dupã masle mergea boierii de-ºi lua de la domn ertãciune; dar acmu d e l a o v r e m e s-au rãdicat ºi acest obiceiu…” Din latinul vulgar e c c u - m o d o , cu un accent nesigur, s-au nãscut: pe de o parte românul acumù = acmù ºi acùmu = acùm; pe de alta, cu aceeaºi bifurcare tonicã: friulanul acumò = lat. eccu-mòdo = rom. acumù, ºi sardul còmo = lat. eccù-modo = rom. acùmu. Aceastã observaþiune a fãcut-o deja de mult Ascoli (Kuhn’s Z. f. v. Sprachf. XVI, 123). Sardul zice: „dai c o m o innantis” (Spano, 164), italianul: „da q u i innanzi”, cel dentîi corespunzînd românului „de acum înainte”, iar cellalt: „de a c i înainte”, ca ºi cînd graiul nostru ar concentra în sine la un loc neºte varianturi pe cari le gãsim numai împrãºtiate în limbile surori din Occident, ba încã unele – ca forma acrum, despre care mai jos – nu se mai gãsesc nicãiri. Din variantul acumù prin intermediarul acmù vine scurtatul amù; din acùmu – acù. Macedo-româna ºi istriano-româna posedã numai forma acmu, pe care au amplificat-o în acmoce, acãþînd pe - c e dupã analogia lui „atunce”. Pe acmoce istriano-româna îl mai reduce la: cmoce (Miklosich, I. Maiorescu). În acest mod, cuvîntul român n-are de loc a face cu vechiul grec ¢km»n „tout-à-l’heure, encore”, deºi se aseamãnã atît de mult prin funcþiune ºi prin formã. Neogrecul ¢kÒmi sau ¢kÒma a perdut pînã ºi sensul de „tout-à-l’heure”, dezvoltînd numai pe acela de „encore”, astfel cã pentru a exprime noþiunea de prezinte trebui sã-ºi asocieze pe tèra: ¢kÒmi kaˆ tîra. Tot aci vine albanezul akoma „încã”. Genealogia cuvîntului: lat. eccù-mòdo lat. eccù-mòdo

friul. acumò

A
eccù-modo rom. acùmu acùm acù

<
rom. acumù acmù 234 amù

:
sard. còmo

ACUMA În graiul din Banat, de exemplu lîngã Lugoº, mai existã formele acrù, acrum ºi a c n ù . Trecem peste a c n ù = lat. eccu-nunc, despre care am vorbit la locul sãu. Forma acrum însã aparþine aci ºi este de o importanþã extremã, ca un adevãrat rest aºa-zicînd fosil din latinitatea cea mai depãrtatã. Pe lîngã e c c e , latina vulgarã avea variantul e c c e r e , care ne întimpinã des la Plaut: „Prandi in navi, inde huc egressus sum te conveni. – E c c e r e , Perii misera!…”
(Menaechmei II, 3 v. 50)

„Jam, enim e c c e r e ibo in forum…”
(Trucul. II, 2 v. 68)

„Mihi praedicas? – E c c e r e ! jam tuatim Facis, ut tuis nulla apud te sit fides…”
(Amphitr. II, 1 v. 4)

Precum în compoziþiune e c c e devine e c u - în toþi pronumii ºi adverbii romanici derivaþi, tot aºa e c c e r e catã sã fi avut în compoziþiune o formã e c r u -, de unde e c r u - m o d o alãturi cu e c u - m o d o . Din e c u - m o d o vine acum; din e c r u - m o d o – acrum. Din variantul acmù, prin intensivul -ºi (lat. sic), s-a format vechiul a c m u º i , astãzi a m u º i ; din variantul acùm, prin scurtatul acù, s-a nãscut intensivul a c u º i cu deminutivul a c u º i c ã , iar prin particula emfaticã -a: a c u m a . v. Acnù. – Acuma. – Acuºi. – Amù. – Amuºi. – Atunce. ACÙMA, adv.; tout-à-l’heure, à présent. Format din simplul a c u m prin emfaticul -a (v. 5A), acuma circuleazã în concurenþã cu formele scurtate a c ù ºi a m ù , dar geograficeºte e mai rãspîndit decît ele. În Dicþionarul ms. bãnãþean, circa 1670: „Acmu. Nunc. Acuma. Nunc”. Pann, Prov. I, 99: „Nevasta l-acea-ntîmplare Începu a se-nchina, Zicînd cu mare mirare: U i t ã - t e acuma, na!…” Pompiliu, Sibiiu, 25: „De-aþi fãcut voi cuiva bine, Faceþi º-acuma cu mine!…” Zilot, Cron., p. 112: „Cine sã latre? Cei ce împarte 235

ACUMA Cu lupii turma ª - a t u n c i º-acuma?…” Iancu Vãcãrescu, p. 16: „Iar acuma fãr-a prinde Eu de veste nicidecum, Fãrã arcu a-mi întinde Fugar m-am trezit pe drum…” Þãranul din Prahova: „Acuma ie acuma, hine Moþãilã! Strîngi-te la piept ºi ia-þi cãciula…” (Jipescu, Opinc., 97). Emfaticul acuma se poate pune aproape pretutindeni unde se întrebuinþeazã simplul a c u m , dar mai ales în locul energicului a c ù : A c ù - i a c ù = acuma-i acuma; Uitã-te a c ù = uitã-te acuma; A c ù , de! = acuma, de… v. Acum. ACÙR (acurs, acurgere), vb.; accourir. Arhaism trecut în Lexiconul Budan. În texturi nu-l gãsim. Numai în aparinþã îl poate bãnui cineva la Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XXVII, p. 11: „…mulþi nevošaºte, ce mai vrãtosŠ lenivoºii ºi šuþii spre cuviinþa céša buna ºi spre spãsenie a c u r â (akoyrä)…”, cãci contextul probeazã cã aci este vechiul infinitiv „a curã” = lat. currere, iar nicidecum compusul acur. v. 2Cur. – Curg. A-CURMEZ̪. – v. Curmeziº. – De-a. ACÙS v. Acusat. ACUSÀRE A ACUSÀT, -Ã, adj.; constaté, reconnu, prouvé par serment. Acest cuvînt este un adevãrat mãrgãritar, gãsit din întîmplare într-o claie de fîn. Pintre documentele inedite ale mãnãstirii Bistriþa din Oltenia, conservate în Arhivele Statului din Bucureºti, se aflã o epistolã de la Petru-vodã Mircea cãtrã „jupan Neagoe marele ban al Craiovei”, scrisã întreagã slavoneºte cu mîna vel-logofãtului Bogdan. Actul poartã numai data lunarã: „30 octobre”; anul însã nu poate fi decît 1560, cãci din alte documente se ºtie cã atunci anume era Neagoe pe scaunul bãnesc ºi Bogdan la logofeþie (v. Venelin, Vlacho-bolg. gramaty, p. 177). În acea epistolã, Vodã scrie lui Neagoe cum cã cãlugãrii de la Bistriþa ar pretinde a fi ale lor trei familii de þigani, pe cari le stãpînesc Laþco ºi Panga, ºi deci – urmeazã epistola – „dacã cãlugãrii vor putea sã jure cã aºa este, atunci graþiozitatea ta sã le dai pe acei þigani menþionaþi mai sus ca sã fie ai mãnãstirii, iar lui Laþco ºi lui Panga sã cauþi a le da alþi þigani la numãr în locul acelor þigani pe cari graþiozitatea ta îi vei fi gãsit acusaþi: tæh aþigaii cto æsi iaºæl tvoa milostð akusaþi”. Neºtiind cum sã-ºi exprime ideea într-o limbã 236 ce-i era strãinã, scriitorul a vîrît în textul slavic termenul juridic curat românesc:

ACUªI acusatu, acusaþi, cu sens de „recunoscut, constatat, dovedit prin jurãmînt”. Sub raportul fonetic, acest acusaþi, cu s ca în „casã”, „nas”, „pus” etc., nu cu z ca în neologismii luaþi din franceza sau italiana, reprezintã din punct în punct pe latinul a c c u s a t u s . Sub raportul logic însã nu se potriveºte de loc cu latinitatea clasicã, în care cuvîntul nu are nicãiri sensul de „constaté”, ci numai cu latinitatea vulgarã, de unde ne întimpinã aceastã accepþiune în francezul a c c u s e r ºi italianul a c c u s a r e . Franþuzeºte: a c c u s e r son age, a c c u s e r sa maladie, a c c u s e r réception d’une lettre, a c c u s e r son jeu… Italieneºte: a c c u s a r ricevuta, a c c u s a r una lettera, a c c u s a r un dolore. În terminologia jocului de cãrþi, occidentalul a c c u s a r e este mai-mai tot aceea ce fãcuserã cãlugãrii de la Bistriþa în privinþa celor cîteva sãlaºe de þigani: „În alcuni giuochi, accusata dicesi di quelle verzicole (tre o più carte) che vengono accusate o sia d i c h i a r a t e da’giuocatori, a tenor delle regole del giuoco, p e r t i r a r n e q u a l c h e v a n t a g g i o ” (Boerio, Diz. Veneziano, v. Acuso). Româneºte însã se pare cã acusat era anume cel „dovedit prin jurãmînt”, „et jurata fuit accusa”, dupã cum se zicea în latinitatea medievalã (Du Cange, v. Accusa). v. Rãu. ACÙªI, adv.; sur le champ, de suite, à l’instant. Format din a c ù (= a c u m ) prin intensivul -ºi (=lat. sic), acuºi exprimã un viitor imediat. Pann, Prov. I, 97: „Nevasta lui mai în grabã Cãldarea la foc puind, ªi el umblînd dupã treabã, De caii lui îngrijind, κi întrebã pe nevasta: Puseºi, dragã, ce fãcuºi? Ea îi rãspunse l-aceasta: Da, da, bãrbate, acuºi…” „În sãptãmîna Paºtilor merg copiii seara în cimitir ºi bat toaca, zicînd: Toaco tocorezele C-au trecut botezele, Toaco tocoriile C-au trecut floriile, Toaco tocoruþele C-acuºi vin pãscuþele…”
(P. Olteanu, Hunedoara, Haþeg)

I. Creangã, Povestea lui Dãnilã Prepeleac (Conv. lit., 1876, p. 459): „Mãi omule, zise dracul. Tu cu ºmichiriile tale ai tulburat toatã drãcimea; da acuº am sã te vîr ºi eu în toate grozile morþii!…” Alecu Vãcãrescu, p. 28, rãu a pus pentru rimã pe acuºi în loc de a c u m : 237

ACUªI „ªi tu limbã, ce tãcuºi, Ca o mutã pãn-acuºi…” Numai cînd se repetã, acuºi aratã o activitate febrilã în prezinte, nu în viitor: „Pe cînd soacra horãia, dormind dusã, blajina norã m i g ã i a prin casã; acuº la strujit pene, acuº îmbala tortul, acuº pisa malai ºi-l vîntura de buc…” (Conv. lit., 1875, p. 284). Prin emfaticul -a (v. 5A), acuºi se amplificã în a c u º a , fãrã a se modifica sensul. „Cînd ameninþã pe cineva cu bãtaie, poporul zice: Lasã cã-þi voi arãta eu Bacãul a c u º a !…” (Preut G. Palladi, Tutova, c. ªendreºtii). Din acuºi, dupã analogia lui „atîtica” din „atît”, se formeazã deminutivul a c u º i c a , care se poate aplica dopotrivã la prezinte ºi la viitor imediat. „…o sã-þi dãsluºesc, pã cît m-o tãia puterea, atîtea º-atîtea-ntrebãri ºi nepriceperi, trecãtoare dã multe ori pîn mintea ta-ntunecatã ºi nedãslegate pîn-acuºica de judicata ta nedãprinsã…”
(Jipescu, Opincaru, 20).

v. Acum. – Amuºi. ACÙªA v. Acuºi. ACUªÌCA A ACUªÒR v. Aculeþ. ACÙÞ A préfixe. Devenind prefix, prepoziþiunea latinã ad ne apare în graiul român: 1. redusã la a-, fãrã a se reduplica urmãtoarea consoanã, dupã cum se reduplicã în italiana: afum = it. affumo, afund = it. affondo, alin = it. alleno, alint = it. allento, alung = it. allungo, amorþesc = it. ammorto, aplec = it. applico, apun = it. appono; 2. rãmasã ad- denaintea vocalei: adaog = lat. adaugeo, adãp = lat. adaquo, adun = lat. aduno; 3. amplificatã printr-o vocalã iraþionalã denaintea consoanelor labiale: adevãr = = lat. ad-verum, adãpost = lat. adpositum, ademînã = ad-manum. v. 15A. s. n.; enfer. Astãzi se zice numai i a d . Predica transilvanã, circa 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 228): „deci acolo în lãunŠtru întru adŠ întunérecul ales fi-va, chinŠ cumplitŠ ºi durére nespusâ; cã acolo vare-ce veri simþi ºi vare-ce veri auzi, totu þi-e urâtŠ ºi de totu te îngrozeºti; ºi vare-ce veri atinge sau se va atinge de tine, de toate te vatãmi, cã adul šaste plinŠ de amarŠ fierbinte…” Cod. ms. miscel. sec. XVII (Bis. Sf. Nicolae din Braºov), p. 652: „beséreca sa, caré nu o va învince uºa adului…” 238
2AD, lAD-,

ADAM Dosofteiu, 1680, f. 110 b: „izbãviº sufletulŠ mšeu din adul cel maš de desuptŠ…”; dar ºi cu forma i a d , f. 150 a: „toþ cariš sã pugoarâ în š a d … ” Paleoslavicul adã din grecul ¤dhj. Cuvîntul vechi românesc, rãmas de epoca pãgînã pentru a exprime aceeaºi noþiune, este t a r t a r = lat. tartarus (= gr. t£rtaroj), de ex. în Cugetãri în oara morþii, circa 1500 (Cuv. d. bãtr., 465): „…o, amar ceša ce nu se pocâescu de pãcatele sale, cã aceša toþi se ducu în foculŠ nestinsu ºi în vermii neadurmiþi ºi în t a r t a r u …” v. Genune. – Iad. – Tartar. – Tãrîm.
3AD!

– v. Aduc.

ADÀM, n. pr.; nom du premier homme, personnification sémitique et chrétienne des origines de l’humanité. Numele primului om, dupã Biblie. Arãbeºte: a d a m „om”. Abia în secolul trecut românii au început a întrebuinþa data creºtinã în locul cronologiei bizantine de la zidirea lumii, presupusã a se fi întîmplat cu 5508 ani înainte de Crist, ºi care se numea „cursul anilor de la Adam”. Nic. Costin, Letop. II, 77: „…ºi l-au rãdicat pe Mihaiu-vodã din scaun, ºi cu mare mãnie ºi grabã l-au cuprins, în 14 zile, fiind vineri, fiind Mihaiu-vodã la bisericã la Trii-sfetitele, fiind în zioa sãrbãtoarei a Prepadoamnii Paraschevii, fiind c u r s u l a n i l o r d e l a Adam 7218, iar de la Hs. 1710…” De aci locuþiunea poporanã: „de cînd cu moº Adam”, pentru a arãta o vechime extremã a unui lucru, ceea ce se zice italieneºte: „da A d a m o in qua”. În Moldova: „de la Adam b a b a d a m , adecã „babà Adam”, cu turcul sau tãtarul b a b à „tatã”. v. Veleat. Nemic nu era înainte de Adam. Numai el se nãscuse fãrã pãrinþi. Singur pãmîntul i-a fost tatã ºi mumã. Aceste credinþe sînt exprese prin douã ghicitori ajunse a fi poporane, deºi sînt învederat de o proveninþã cãrturãreascã: „— Cine nu s-a nãscut ºi a murit? — Adam strãmoºul. — Cine la moartea lui a întrat în pîntecele maichi-sii? — Tot Adam strãmoºul” (A. Pann, Moº Albu I, 28). D. G.D. Teodorescu (Poez. pop., 250) aduce urmãtoarele paraleluri strãine, al cãror numãr s-ar putea înzeci: „— Quel est l’homme qui n’a pas eu de mère? – A d a m . — Quel est l’homme qui est mort sans être né? – A d a m . — Wer gestorben und nit geboren sey? – A d a m . — Nun nascíu, nun addatau, senza nasciri muríu. – A d a m o .” Alte ghicitori, de aceeaºi naturã, v. la Dr. Gaster, Liter. pop., 230, unde ne apare totodatã figura lui Adam în literatura noastrã poporanã cea popeascã, adecã muncitã ºi-n mare parte tradusã din slavoneºte sau din greceºte de bieþii dascãli bisericeºti, 239

ADAM dar îmbrãþiºatã ºi rãspînditã pe la þarã. Aºa este, de exemplu, o Poveste despre „Adam” ºi Eva ºi Versul lui „Adam” (op. cit., 276 sqq.), care se începe prin: „Veniþi toþi cei din Adam ªi cu fiii lui Avram, Sã cîntãm versuri cu jale Pentru-a lui Adam greºale…” Tot de origine dãscãleascã, însã îmbrãcat ceva mai româneºte, ni se înfãþiºeazã Adam în colinde ºi-n cîntece de nuntã. Într-o colindã, culeasã de d. I.G. Bibicescu în Transilvania (Col. ms.), „Ion sînt-Ion ºi cu bunul Dumnezeu” judecã pe Adam, care se scuzã cu naivitate cã l-a înºelat Iuda de i-a bãgat mãrul în gurã; apoi: „Adam din rai a ieºit, Tot plîngînd ºi suspinînd ªi-n cîrji albe rãzimînd ªi din gur-aºa grãind: – Rai, rai, rai! grãdinã dulce! Nu mã-ndur a mã mai duce De dulceaþa poamelor, De mirosul florilor, De sunetul frunzelor, De zgomotu-albinelor. De viersul pãserilor ªi de glasul îngerilor…” La nunþi, duminica, înainte de plecare la bisericã, se recitã aºa numita Iertãciune, în care se zice cã Dumnezeu a zidit: „Pe strãmoºul nostr-Adam, Din care ne tragem neam: Cu trupul din pãmînt, Cu oasele din peatrã, Cu frumseþea din soare, Cu ochii din mare…”; apoi despre Eva ºi gonirea din rai: „Dar Dumnezeu s-a milostivit ªi a doua oarã l-a primit ªi i-a zis: – Adame, Adame, Creºteþi ºi vã îmulþiþi Ca nisipul mãrii ªi ca stelele cerului, ªi pe pãmînt sã trãiþi ªi sã-l stãpîniþi!

240

ADAM ªi de atunci se trage Viþe ªi seminþe Pînã ce-a ajuns rîndul ªi l-aceste douã mlãdiþe, Ce stau plecaþi Ca dumneavoastrã, pãrinþi, Sã-i iertaþi ªi sã-i binecuvîntaþi…”
(G.D. Teodorescu, op. cit., 166–7)

Dupã o versiune din Moldova, Adam fusese zidit: „Cu trupul din opt pãrþi, Cu oasele din cheatrã ªi cu gîndul din mulþimea îngerilor…”
(M. Busuioc, Suceava, c. Paºcani-Stolniceni)

Dupã o altã: „Dumnezeu a vãzut Cã raiul rãu i-a ºezut Fãrã moºtenire ªi fãr’ vieþuire, S-au gîndit ca pe om sã zideascã ªi raiul sã moºteneascã: Au luat ochii din mare, Chica din soare, Lut din pãmînt ªi suflet din Duhul sfînt, ªi-n clipã pe strãmoºul Adam a fãcut…”
(Constantiniu, Neamþ, c. Doamna)

În alte varianturi, se mai adaugã: „sîngele din rouã”, „cugetul din noori”, „suflare din vînt” etc., sau în loc de „mulþimea îngerilor” se pune: „iuþimea”. Cele „opt pãrþi”, din cari fusese zidit trupul lui Adam, figureazã în manuscripte slavice începînd deja de prin secolul XIV, cari însã fiind de proveninþã sudicã, cãci ele menþioneazã pe cumani, pe români, pe arnãuþi, e tot aºa de cu putinþã ca noi sã fi luat legenda de la serbi sau bulgari, precum e cu putinþã ºi viceversa (v. Tichonravov, Pamšatniki otreennoš ruskoš literatury, t. 2, p. 439 sqq.). În orice caz, fîntîna comunã, directã sau indirectã, a acestor subtilitãþi teologice poporane e bizantinã, dupã cum e ºi explicaþiunea simbolicã a numelui A D A M în Pravila lui Mateiu Basarab: A = 'Anatol» (rãsãrit), D = DÚsij (apus), A = ”Arktoj (nord) ºi M = Meshmbr…a (sud). v. Conãcãrie. – Iertãciune. – Nuntã.

241

ADAM Mult mai românesc e Adam în vrãji ºi descîntece. Într-un descîntec cînd s-a deochiat o vitã: „…ie vacile, Le du pe c ã r a r e a l u i A d a m La pãºunea lui Avram ªi la apa lui Iordan…
(I.D. Nour, Bîrlad)

Într-un altul de desfãcut farmecele: „De mîna dreaptã m-au luat, Pe c ã r a r e a l u i A d a m m-au purces, La fîntîna lui Iordan dusu-m-au, Cu crucile de mir, Cu þãrmurile de vin; Aºa Sfînta Precistã iarãºi de mînã m-au luat, Pe croh alb m-au aºezat…”
(Idem)

Într-un descîntec de albeaþã: „De mîna dreaptã l-a luat, Dipe soare l-a înturnat ª-a pornit, ºi a plecat Pe d r u m u l l u i A d a m La fîntîna lui Iordan, ª-a tîlnit Trei surori a soarelui…”
(Albina Carpaþilor, 1879, p. 345)

Ce sã fie oare „cãrarea lui Adam” sau „drumul lui Adam”? În alte descîntece figureazã în locu-i: „cãrarea lui T r o i a n ” , de ex. în lunga vrajã „de a face pe dragoste”, culeasã de d. S.F. Marian în Bucovina ºi unde ne întimpinã de trei ori: „Mãrioar-au sinecat, Sinecat º-au mînecat Pe cãrarea lui T r o i a n La rîul lui Iordan…”
(Col. l. Tr., l870, nr. 3, p. 4)

În altele: „Pe cãrare, Pe uliþa mare, La rîul lui Iordan, La fîntîna lui B o g d a n …” 242
(G.D. Teodorescu, 362)

ADAM Traian, pãrintele Daciei; Bogdan, fundatorul Moldovei; iatã-ne deja departe de lumea biblicã! Înlocuit-au românii pe strãmoºul omenirii Adam prin strãmoºul naþional T r a i a n ? sau nu cumva, din contra, vechiul cult al eroului pãgîn va fi fost gonit mai tîrziu prin elementul semitic al creºtinismului? În astronomia poporanã „calea lui T r o i a n ” , fiind una din numirile „drumului de lapte”, sã fie oare tot aceea ºi „calea lui A d a m”? Iatã, negreºit, neºte cestiuni cît se poate de interesante. Vom observa numai cã-n latinitatea medievalã aceastã parte a cerului se chema „via Sancti Jacobi”, de unde: span. camino de Santiago, fr. chemin de St. Jacques, provenþ. cami de San Jaques, bret. hent sant Jakez etc. (v. Gaidoz et Rolland, Mélusine, 1884, p. 151-3). v. Avram. – Bogdan. – Iordan. – Troian. Se pare cã tocmai funcþiunea cea astronomicã a lui Adam, suit într-o sferã mai pe sus de cei doi luminãtori, ne întimpinã în balada poporanã Soarele ºi luna, aºa dupã cum se cîntã în Dobrogea (Burada, Cãlãt., p. 168). Neºtiind cum sã scape de amorul fratelui sãu, Luna îi zice Soarelui: „— Soare luminos, Mîndru ºi frumos! O scarã de fer Pîn’ la naltul cer Tu mie sã-mi faci, Pe ea sã te urci, Iute sã te duci Pîn’ la moº Adam, Cãci dorinþã am La el sã priveºti, Sã te spovedeºti. — Degrabã el s-apuca ªi îndatã cã fãcea O scarã de fer Pîn’ la naltul cer, ª-apoi se urca ªi se înãlþa pîn’ la moº Adam, Strãbun lui Avram, La el cã privea, Se spoveduea. Adam scoborea, De-a stînga-l lua, În iad îl bãga…” În fine, dupã cum prin Adam s-a început lumea, tot prin Adam se va sfîrºi; aºa crede poporul. Una din legendele române despre Judecata cea din urmã sau „vremea 243

ADAM de apoi” este cã atunci „cînd se vor împlini veacurile”, Dumnezeu va pune pe Adam sã buciume, ºi la trîmbiþa lui se va zgudui lumea ºi se vor scula morþii de prin morminte (Vaslui, c. Negreºtii ºi Mirceºtii; Botoºani, c. Poiana-Lungã). O versiune adaogã cã buciumarea va þinea trei zile ºi trei nopþi, „ºi cine n-o va auzi, va rãmînea în iad, iar ceilalþi vor merge la judecatã” (A. Ciureanu, Vaslui, c. Zãpodenii). Unui om perdut fãrã îndreptare ºi fãrã mustrare, i se poate zice cã: n-a auzit trîmbiþa lui Adam. Cu toate astea, nici pe Adam nu-l cruþã poporul în înjurãturile sale. La Vrancea, bunãoarã, „auzi mereu ocãri de: Pasca mã-sei, crucea, Dumnezeu, feºtania, luceafãru mã-sei, Adamu mã-sei etc”. (Putna, com. Gãurile). În vechile texturi, numele Adam îºi acaþã uneori pe flexionarul -u: Adamu. În Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului, scrisã circa 1550 (Cuv. d. bãtr. II, 358): „puterea cinstiteei cruci, ceša ce Adamu ºi Eva izbâvi deîn blãstemu…” De asemenea în Legenda Duminicei, 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 45): „ainte feu omu întãe Adamu de-l fecšu în chipul mieu…” În ambele pasage Adamu e la acuzativ, în loc de: „pe Adam”. Ca nume de botez, Adam – de unde patronimicul A d ã m e s c u , augmentativul A d a m o i u (în Banat: A d a m o n š u ) ºi deminutivele A d a m u þ ºi A d a m a c h e – e foarte rar la români. Ca nume evreiesc, îl vedem într-o satirã poporanã din Bucovina, Jidovii ºi volintirii: „Într-o searã neguroasã, Care vîrã fricã-n oasã, Mergeam noi, O sutã de jidãnoi: Chiºer ºi Haham, Bureh ºi Adam, ªi cu rabin între noi, Cu trei carã de-usturoi…”
(Col. l. Tr., 1871, p. 39)

Ca nume local, este un sat Adam în Tutova, numit dupã mãnãstirea de maice de acolo, ºi un sãtuleþ Adam în districtul Sucevei: apoi A d a m e º t i i , sat în Teleorman. v. Aron. – Avel. – Cain. – 2Jidov. – Moise…
2ADÀM, 3ADÀM,

nom propre personnel. – v. 1Adam. – 3Adam.

nom de certaines localités en Moldavie. Din localitãþi cu acest nume, cea mai însemnatã e mãnãstirea Adam, altãdatã aparþinînd Covurluiului, astãzi însã – prin schimbarea hotarelor districtuale – cãzînd în partea Tutovei. Un act din 14 octobre 1652 (Arh. Stat.): „+ adecã eu Petriºor ot Tãplãoni ºi Vrãbie izbaºa ºi Vasilie Þocol ot Mileºti ºi Sava Rojan ot Grãdinari scriem ºi mãrtorisim co cestu zapis al noostru cum noi de bonã voe noostrã am dat danie a noostrã draptã ocinã ºi moºie din Codrul Ghenghii din hotarul Osišacilor pe Vale Brabãnului în Pãdure Meršaâ în loc pustišu, am dat lui A d a m cãpitanul de º-au fãcut 244 mãnãstire…”

o altã varietate. dar în veacul de mijloc purta numele de „adamasco”. de unde-i vine însuºi numele. pierre précieuse. Sorte d’étoffe de luxe importée de l’étranger. Sinonim curat românesc. mãnãstirea Adam a trecut apoi. 71 sqq. în legãturã cu legende poporane. este n e s t i m a t ã . Balaur. diamant. lãsîndu-se pe „diamant” graiului prozaic. monastire Adamul. Diamanten. Hugo) Ca þeseturã de mãtasã. sub influinþa maghiarului gyémánt. Stat. de ex. der Diamant. p. Lex. La noi nu se mai zice decît diamant. Bezon. 1. s.: „Adamant. „planeta una drappi auri in campo 245 . Bud. trecut la români prin paleoslavicul adamantŠ. lãsîndu-o ace monastire pitrecãtorilor cu lãcuinþa pãrinþilor greci…” ADAMÀNT (plur. la cãlugãriþe.): „luînd aminte ºi pentru pitrecirea ºi viaþa a maicelor cãlugãriþe din sf. v. 1836 (Arh. 1643. 1ADAMÀSCÃ. f. abia în prima jumãtate a secolului nostru. „damas soie”. apoi în Occident. cu forma italianã. 1. amestec de atlaz ºi de taftã. latineºte „adamascus”. adamascã este o stoafã grea. de adamant. – Peatrã.n. v. 2. „Non. unde se zice astãzi „damasco”. ºi atunci se chema. III.. grecul dim…skion „satin de Damas”. 51) Derivã din grecul ¢d£maj. Dict. „peatrã care lumineazã noaptea ca ziua”..f. dupã cum ar putea sã rãmînã ºi-n poezia românã. dar numai ca vorbã poeticã. la Genova. unde prin vrerea lui D-zeu mutîndu-sã de la monastirea Floreºtii. adamascã se fabrica dentîi în China ºi mai cu seamã la D a m a s în Siria. se di ferro doppio o d ’ a d a m a n t e Questa muraglia impenetrabil fosse…” (Tasso. la Lucca. unde nu întîrziase a ajunge la o mare perfecþiune. Ca stoafã de lux. aduse aci din Floreºti: Mitropolit Veniamin. t. într-un act italian din 1389. sorte d’étoffe fabriquée de coton et de laine par les paysannes roumaines. mai ales în Italia: la Veneþia. Ger. cu frumoase flori sau desemnuri ieºite dasupra. s. adamanturi). m u º c h ì din turcul dimiºkî.ADAMASCÃ Dentîi bãrbãteascã. 6. în viaþa Sf-lui Ioan de la Suceava: „sã ustenirã ºi slugile. adamascã stã alãturi cu catifea: „Souvent sur le velours et le damas soyeux On voit les plus hâtifs des convives joyeux S’asseoir au banquet avant l’heure…” (V. des tissus. 53 a. alãturi cu „diamante” mînþin ºi pe „adamante”. Pentru amãnunte. prin Turcia. – Nestimatã. Sub raportul bogãþiei. uneori cu fire de aur sau de argint. În România aceastã stoafã pãtrundea în douã fabricate pe douã cãi: o varietate d-a dreptul din Orient. II. Italienii însã. bâtãndŠ acelŠ trupŠ t a r e c a d e adâmantŠ (adämantð)…” Peste Carpaþi se pronunþã mai mult adiemant.” Varlam. din Italia.

un fel de a l e s ã t u r ã . mai ales în Moldova. o 246 . iar la ceilalþi slavi fãrã iniþialul a-: bohemul damaŸek. a cãrii urzealã este de in sau bumbac ºi bãtãtura de lînã cu diferite culori. augmenter. Cuvîntul românesc vine darã imediat din italieneºte. neagrã. „Adamascã este o þeseturã în patru sau cinci iþe. de botan. poloneºte adamaszek. ADÀUG (1. nicidecum de la slavi (Cihac. ambele varietãþi: m u º c h ì ºi adamascã figureazã alãturi (Cuv. -gere. „O b r a z e ” se numea desemnurile. Poiana). -ire). 1). – 2Bãtaie. roºie.ADAMASCÃ viridi. bãtr. accroître. albastrã. -‚re) a rãmas numai la români. se cheamã adamascã. (M. – Iþã. v. albã. ADÀOG. facta ad spicas cum frisiis largis A d a m a s c h i . 2. Covurlui. multiplier. pãstrînd acelaºi sens. c. În inventarul m-rii Galata din Iaºi.). bãtaia lînã boitã. 199): „4 poale (de icoane) de adamascã galbeni ºi cu flore albe ºi pre margine atlazu m u º c h i i ” . mai ales veneþian. Din toate limbile romanice. apoi: „cu obraze” ºi „cu obraze ºi cu flori”. – Coftirie. Tot acolo ne întimpinã adamascã de urmãtoarele culori: verde. 2. -it. -at. II. ad voc. Avrãmeasã. Dimitriu. – Urzealã… 2ADAMÀSCÃ. -are. deoarãce ruseºte e adamaºka. com. se numeºte adamascã. t. -ctum. Alesãturã. I. dar diferenþiindu-se în trei conjugaþiuni: adãogàre. 3. formînd o faþã cu mici cadrilaturi de felul acesta: (A. ajouter. slovenul tamaŸek etc. Slavii însã au primit ºi ei vorba tot prin comerciul italian. adãogìre ºi adàogere. adaos (-us). – Rãzboi.” La þãrani aceastã sãrãcãcioasã adamascã din bumbac ºi lînã servã pentru haine femeieºti ºi mai cu seamã pentru aºternut tot aºa de bine ca la cei bogaþi adamasca cea de mãtasã. nu -ascã. fodrata tafetali rubeo” (Du Cange. d. „…urzala bumbac. Trecerea lui adaug în adaog se datoreºte acomodaþiunii. în cinci iþe. Negru. latinul a d a u g e o (-xi. 1588. vb.. Tecuci. Smulþii). Ca stofã þesutã de þãrance române. mohorîtã. fiindcã atunci ar trebui sã fie adamaºcã. – v.

R a m i f i c a r e a s e n s u r i l o r . 13: „a me mirare sã adaogè cu mãsura ce a me luare aminte sã îndoè…” c) Adaog = î m m u l þ e s c „multiplier”. 78: „Scumpul cumpãrã stafide ºi cere sã-i adauge piper…” Moxa. 1U). ci va scãdea ºi va strica dentr-acestea ºi dentr-alte milš de ale sfintei mãnãstiri…” Enache Cogãlniceanu.. ms. A se face prelungire nicicum nu-l îngãduiesc. neavãnd voie ispravnicii nici sã-i adaogã. III. cã i-au amãgit simþesc.. atunce ºi usrãdiša noastrã aprinde-se ºi se adaoge…” Constantin Brîncovan. miscel. Letop. dupã o altã tendinþã foneticã. 1646. p. ºi šarâ adaose greasca sã fie greascâ…” Constantin Brîncovan. O scrisoare rusticã munteneascã. Stat. netonicul u supunîndu-se tonicului a.. Arh. p.. în Arh. XVII (Cod. bãtr. u dupã vocalã devine v: adavgere. Adaoge turbãciunea. 1620. 1794). p. aceasta îl supãra. cai de menzil poroncesc. Tragod. 260): „šarã cãnd avem pre Dumnezãu îndemnâtoršu ºi ajutâtoriu. ºi Dumniziu sã vã adaogã zelé ºi ai dumnišavostã…” d) Adaog = m a i d a u sau m a i s p u n „ajouter”: Pann. III. circa 1609 (Cuv. I. al Bis. 1695 (Cond. ms.. (v. Nicolae din Braºov. Adãogea îngrijirea întru care el era…” b) Adaog = m ã r e s c „accroître”: Pravila Moldov. 127): „šar carele de nu va drége. Aceasta îl dãrma tare.. 393: „(Nichifor Foca) au plecat Syriša ºi s-au închinatŠ Lichiša ºi au dobãnditŠ Finichiša.. d. ms. 1695 (Cond. Omiliarul de la Govora.ADAOG fiind fiziologiceºte mai aproape de a decît u. pe Balº învinovãþesc…” Ibid. p. 4099: „Se întorc iarãºi la gazdã. Prov. 101): „šar pentru a pãrinþilor 247 . I. ca ºi în lavdu = laud. zicãndu-le ca sã se adune la un loc cu toþii ºi sã gãseascã leac sã adãogã sfertul…” Critil ºi Andronius (Iaºi. 1642.. 1103: „Se deºteaptã eteriºtii. sau de va mai adaoge cea všache decumŠ au fostŠ…” O predicã din sec. f. a) Adaog = s p o r e s c „augmenter”: Beldiman. p. Stat. v. 228: „Domnul încã au chemat boieri ºi le-au arãtat. încã ºi nu va adaoge. 96: „ºi va adaoge munci cãtrâ munci…” Mai ales în urarea: a se adaoge anii sau zilele cuiva. nici sã-i scadã…” Ibid. Macedo-româneºte. astfel cã poporul de multe ori rosteºte „aor”.. v. 26: „cela ce va face vamâ noo carša n-au fostŠ. 228: „…ºi acei bani sã steie temeiu pãn la anul sã ãmble. 174): „ni rogãmu dumnitale ºi jipãnései dumnitalé ºi coconui dumnitale. arevdu = rãbd etc. Sf. „taor” etc.. p. avdu = aud.

totuºi îºi da multã silinþã de a gãsi pentru fiecare idee o expresiune curat româneascã. ºi c u a l t e p î r i adãogãndu-l. LXXII: „šatâ aceºtea pãcâtoº se adaugŠ pururša = iatã aceºtša pãcâtoº se î n m u l þ e s c Š pururša…” Ps. p. 129: „Zic unii cum ºi cu acel Bekir Aga ºi-au fost împutat Lupul Costachi vornicul. II. text din sec. de ex. diffamer. cã în cãrþile bisericeºti traduse din slavoneºte adaog corespunde totdauna lui BD4:@04H4. cã turcilor cine le poate sãtura lãcomia lor? Deci sã-l fie adaos c u p î r ã la vezirul ºi ei…” Nic. Rom. 1642. Rãutatša sã-š cuprindzâ. se surprinde o accepþiune foarte arhaicã. XVII (Cod. circa 1650 (Ms. Iarã eŠ. 359): „pentru ce adaoge cãtrâ cuvãntŠ º-altele? câ cum au zisŠ: lepãdaþi hitleniša. dar avînd 248 .. Dosofteiu. Sf.) se presarã pe ici. 80: „ºi acum nici de poronca împãrãteascã n-au vrut sã de pe boieri. astfel cã traduce multe pasage în cîte douã-trei feluri. În Psaltirea lui Arsenie de la Bisericani. III. ce c u m u l t e p î r i îl adãogea sã-l facã surgun ºi din Þarigrad…” Ibid. Letop. Lãngã tine nu m-oš tšame. 85: „derept acéša apostolul au adaus de-au zis: nu vâ înºãlareþi…” Un cuvînt al Sf.: Ps. tot nu-l lãsa domnul muntenesc sã se odihneascã mazil cum era. 103: „ºi šar am dat ºi am adaos domniea-mea la sfânta mãnãstire ocinã în sat în Rãmesti…” Omiliarul de la Govora. 59: „Apoi eºind din Edecula. al Bis. 114 a: „Cariš cearcâ sã mã prindzâ. pe care o avusese ºi latinul „adaugeo” în graiul sacerdotal. LXXXVIII: „ºi nemica nu va s p o r i vrãjmaºul spr-insŠ = ºi nemica nu va adauge = ºi nemica nu va f o l o s i … ” Ps. pe colea o interesantã sinonimicã a cuvîntului. au nu era destul aasta? pentru ce adaoge de zice ºi: înaintea ochilorŠ miei?…” e) Adaog c u p î r ã „décréditer. Letop. dédier”.ADAOG ce vor fi lãcuitori într-însa hranã ºi trašu vieþii am adaos ºi am ajutorat cu céle dupã putinþã…” Ibid. ºi cu Mehmet Efendi Iazagiul. p. fiindcã traducãtorul. deºi avea denaintea ochilor un text slavic. CV: „ºi se î n p r e u n a r â lui Velfegor = ºi se adauserâ lui Velfegor…” Sã se observe însã. Nicolae din Braºov. Costin. Ioan Crisostom.: „decumam a d a u g e r e ” la Plaut. i-au stricat domnia lui Mihaiu-vodã…” f) Adaog c î n t e c . de ex. misc. Muste. Sturdzan. hie-n ce vršame. Ce-þ voš adaoge cîntec Din zùor de cînd mã mânec…” În „a adaoge cîntec” cu sensul de „a î n c h i n a ” . 1673.” Nic.. ms. p. f. în tezã generalã. p. „vouer. literalmente „punere lîngã”. în Acad.

ªi cu hranâ sufletŠ mš-aŠ adaos…” F. întocmai latinul a d à u g e r e . F. II.. p. šarâ deîn neþinére boala ºi neputinþa apropie-se…” quat. aºa cã reprezintã dupã împrejurãri pe grecul prostiqšnai.ADAOG o mulþime de accepþiuni în frazeologie. 1673. Rom. p. 13: „cine va avea mai multŠ. sunt…qesqai. De aici rezultã cã-n unele pasage din vechile tipãriture adaog este o vorbã româneascã numai doarã prin materie ºi formã. dar e ceva cu totul strãin prin funcþiune. 5: „cu postulŠ adauge-ºŠ sãnâtate ºi tãrie. F i l i a þ i u n e a f o r m e l o r . e deasã în monumentele noastre literare cele mai vechi. 9: „pãmântul cela lucratulŠ grãsime sadurilorŠ adauge-le…” quat. 3: „vãtâmâturilor célea rélele adauge-le vindecare…” În Codicele Voroneþian. Ap. Forma organicã adàugere. circa 1550 (ms. XXVI..): 249 . 33 b: „Dumnedz㊠mã paºte ºi n-am lipsâ La loc de otavâ ce-mš întinsâ Sãlaºul pre ape de rãpaos. XI. ea ne întimpinã la tot pasul. Acad. pareis£gein. LXVIII: „adaoge strãmbãtate spre strãmbãtatša lorŠ…” Ps. Acad. sugkat…qesqai. tradusã dupã originalul evreiesc. adaog îºi recapãtã de asemenea pe deplin funcþiunea sa româneascã. întrebuinþarea semasiologicã a lui adaog e mai corectã: Ps. În Omiliarul lui Coresi. ˜noàsqai etc. din aceeaºi epocã (ms. de exemplu: quatern. Rom. rutes adauserã fãrã-voroavã…” „…quum audissent autem quia hebraea lingua loqueretur ad illos. ºi mai multŠ i se va da ºi i se va adauge…” quat. XXII. În Psaltirea lui Silvestru. koll©sqai. LX: „dzile spre dzile înpãratuluš adaoge-š-veri…” Ps. LXX: „ºi adaugŠ spre toatâ lauda ta…” „…dies super dies regis a d j i c i e s …” „…a p p o n e iniquitatem super iniquitatem ipsorum…” „…et a d j i c i a m super omnem laudem tuam…” În Psaltirea cea versificatã a lui Dosofteiu. magis p r a e s t i t e r u n t silentium…” În Codicele ªcheian. 1651. ™pimšnein. 1580. 2: „audzirã cã evrešasca limbã glãsi cãtrã-nºii. VI. p. Pre pãmînt adaogš de oamenš mulþâme…” II.): Act. fiind cu totul emancipatã de litera contextului slavic. p. 16 a: „Precum šaste ceršul mare de nãlþâme.

adapset. LX. p. nu adaugeþi inema…” Ps. et a d j i c i a m super omnem laudem tuam…” În secolul XVII. 1680: Coresi: Ps. 7: „dzi spre dzi lu înpãrat adaugi. 1643. quat. Petrescu. precum ºi pînã la finea secolului XVII. cu acea a lui Dosofteiu. adauge fãrã-lége…” „…non a d j i c i e t ut resurgat…” „…dies super dies regis a d j i c i e s …” „…et super dolorem vulnerum meorum a d d i d e r u n t . 1: „dereptŠ acéša ºi timpinarâ pre elŠ cu slavâ credinoºii ºi blagoslovenie avãndŠ de elŠ.. 447: „mã mãrišu ºi adaoº înþelepcšune mai multã decâtŠ toþi…” În macedo-româna. XL. XL: „CuvântŠ lége-cãlcâtoršu puserâ spre mine: cãndŠ doarme ºi nu va adauge sã învie?… Ps. LXX. quat.ADAOG Ps. VIII. adàuxi. 1580. nu adaogeþŠ inemile…” „…cã pre carele tu îi bãtuº. A se alãtura Psaltirea lui Coresi. 1580. ºi adaugu în toatã lauda ta…” „…ego autem semper sperabo. LXVIII. adapse. cã de n . LXI: „bogâþiâ sã curâ. a p p o n e iniquitatem…” Ba chiar cu finalul -u: Ps. LX: „zi spre zi lu înpãratŠ adaugi…” Ps. mai organic decît daco-românul adaus (v. cuvîntul se mînþine tot în a treia conjugaþiune. Omil.” Ps. dar începe deja a precumpãni forma cu o: adaogere. 151). p. Mostre I.a r â f i c r e z u þ i . adapsem. 446: „šatã eu mã mãrišu ºi adaoº înþelepcšune preste toþi…” Ibid.. 14: „e eu purure upovãišu în tine. p. Coresi. macedo-românii au fãcut: adapt. 601: „însumi multe ostenéle adaoº…” Biblia ªerban-vodã. p. 1688. latinul „adauxi” a devenit adapºu prin forma intermediarã adavºu = adauºu. XXXIII. ei mânarâ ºi cãtrâ durérea ranelorŠ méle adauserâ. E interesant la Coresi. adapserã. nu se-a r â fi aºa curândŠ a d a u º Š … ” ceea ce ar presupune pe reciprocul „mã adaug” conjugat la preaperfect condiþional cu moþiunea participiului dupã gen ºi 250 numãr: . ne mai întimpinã din cînd în cînd forma organicã a perfectului simplu: adàuº sau adàoº = lat. V. 9: „ºi nu va adauge se vinie…” Ps. 1577. înlocuitã deja în cele mai multe cazuri prin analogicul adãosei. eš iš luarâ în gonâ ºi cãtrã duršarša ranelor mšale adaosãrã. 27–8: „ºi cãtrã durérea ranelor méle adauserã. acélea carele altulŠ niminea nu le-au fãcutŠ…” Omiliar de la Govora. Din participiul latin „adauctum”. Se conjugã: adapºu. adãpseºi. 16: „šarâ eu amù nu numai învãþai. adauge fârâ-lége…” DosofteiŠ: „CuvântŠ cãlcãtoršu de lšage pusãrâ supra mša: darã cela ce doarme au n-a adaoge a sã scula?…” „…dzâle preste dzâle înpãratuluš veš adaoge…” „…bogãþâša de curâ. adaoge fãrã-lšage…” Atît în secolul XVI. ce ºi lucru adauºŠ (adáuºð). LXVIII: „cã cine tu vãtãmaºŠ.

tu. lîngã). adaog a mai suferit în graiul poporan o transformaþiune foarte curioasã.ADAOGERE (eu. Oricine face ceva „a d o u a o a r ã ” . întocmai aºa la francezi: selon = secundum + longum. te-ai fi –. Petru” (ed. III. 165). voi. 21. În adevãr. independinte de inchoativul latin „adaugesco”. a produs apoi. Afarã de cele trei forme: adãogire. A d à o r ã . cel puþin nu ni s-a întîmplat a o gãsi în texturi. s-arã fi adausã. (noi. te-ai fi –. s. Bunescu. Petru…” ºi: „adãogi arãtînd pe Sf. adàuserã. p. Suplem. Poporul contragînd pe „a-doua-oarã” într-un singur adverb „adoarã”. poporul ajunse din cauza comoditãþii a le înlocui prin: adãugàre sau adãugìre. de aci se naºte: adaorã = adaogã + a d o a r ã . v. afarã de acestea. i se pãreau lui Negruzzi dopotrivã corecte. (eu. – Adoarã. Tot aºa ni se scrie dintr-o altã parte a Moldovei: „unii prefac pe g în r. simþindu-se o ne-ndãmînã la rostirea celor trei silabe ce urmeazã dupã cea tonicã. 1847. adaogeri). Aºa. pe un prezinte indicativ ºi mai nou: adãogesc.. În adaorã cu sensul de adaogã nu poate fi decît o fuziune a douã cuvinte. însã trecerea lui g sau a lui • în r este ºi rãmîne totuºi o imposibilitate dupã fonetica românã. Prin urmare formele: adãogã. care avea acelaºi înþeles. Peste putinþã de a se admite trecerea lui c sau g în l. Ceva analog ni se prezintã în francezul „selon” alãturi cu provenþalul „segon” = span. fenomenul nu se explicã de loc prin vreo tendinþã foneticã. f. Precum la noi adaorã este: adaogã + a d o a r ã . nouã ea însãºi. ea) m-aº fi –. 251 . iar în povestea Todericã figureazã pe aceeaºi paginã: „au adaos arãtînd pe Sf. Trecerea lui adaug în prima ºi-n a patra conjugaþiune pare a fi posterioarã secolului XVII. (= rom. 1857. Seulescu. dupã analogia tuturor verbilor de a patra conjugaþiune. s-arã fi adaus. el) m-aº fi –. Brãhãºeºtii). adaose ºi adãogi. ei) ne-am fi –.. s-arã fi adauºi. prin însãºi aceasta a d a o g ã la cele deja fãcute. adãugàrã sau adãugìrã. – Lîngã. ºi cu trei pagine mai jos: „omoarã-mã dar. p.. v-aþi fi –. adaose Iliescul…”. no. deºi în grai ea lesne se justificã. ADÀOGERE (pl. accroissement. 17. Tecuci. com. al cãrui material din gura poporului era adunat mai ales în districtul Vaslui. În formele organice adàugere. în aceeaºi nuvelã Zoe. pentru una ºi aceeaºi persoanã a perfectului. Faptul darã existã. aduce forma adaorã pentru adauge: „nu adaorã = nu adaoge” (Arhiva Albinei. (noi. Astãzi pînã ºi scriitorii noºtri cei mai buni ºovãiesc între aceste diferite forme. deºi e învederat totodatã cã „selon” nu poate fi despãrþit de „segon”. toate poporane. tu. Costachi Negruzzi. de ex. 76). Adauzã. Rãposatul G. în fapt însã poate sã nu fie aci decît un caz de atracþiune sintacticã. „segun” etc. nu fãrã interes chiar pentru ºtiinþa limbei în genere. 41. pune într-un loc: „adãogã tînãrul scuturînd ciubucul…”. adãogare ºi adaogere. voi. din cari cea dentîi. adaorã în loc de adaogã” (G. ele) ne-am fi adause etc. ci numai prin fuziunea lui „segon” cu vechiul adverb francez „lonc”.

1692 (Cond. 44: „ªi tu. p. ªi mai mult îmi faci adaos…” unde însã „repaos” e pus numai pentru rimã. a) În bine: Constantin Brîncovan.n. Preste-adaos maš mult mã mustrarâ. apucatu-m-am ºi eu a scriere începãtura ºi adaosul. surcroit. Letop. adaosul este al nostru…” În sens general. f. cheltuieli ºi altele de mai-nainte sporesc. cãci adevãrata antitezã a lui adaos e scãdere. pasé d-adaog. Adaog. ªi mâ preste rane usturarâ.. p. cîte puþintel va adãoga pãmînt la pãmîntul nostru. adaose. ºi cu ajutoršul lui Dumnezeu den temelie o am înãlþat. f. 1673. augmentation. part. Pre greºalâ certare deplinâ…” Cam în acelaºi sens la Alecu Vãcãrescu. 95: „mãcar cã sã aflã ºi de alþii însemnate lucrurile þãrîi Moldovii. 2ADÀOS. – v. 1ADÀOS. se poate ºi: adaosuri). – 2Adaos..ADAOGERE Ioan din Vinþi. Dã-le ºi lor adaos pre vinâ.. I. 111 a: „Cã pre cela ce š-aš dat certare Alergarâ sã-l batâ maš tare.. Pravila Caragea. adaos însemneazã în limba veche tot ce mãreºte sau rãdicã ceva în bine sau în rãu. atunci cînd leafã.. 1689. Urechea. adaos este alipirea unui ce mai mic cãtrã un ce mai mare de aceeaºi naturã: adaos de leafã. În sens restrîns. 18 b: „šarã cu pãrulŠ capulŠ aš acoperitŠ sã nu sâ vatãme de adaogerša vãnturilor…” v. p. – v. Stat. mai apoi ºi s c ã d e r e a 252 care sã vede cã au venit în zilele noastre dupã cum au fost întãiul þãrîi ºi pãmîntului . ADÀUS (plur. ADÀORÃ. 5): „cugetãndu întru inema noastrã a zidi ºi a înãlþa sfãntã mãnãstire pre locul satului Hurezii. 6: „cînd gîrla prãvãlindu-sã. supplément. în Arh. – Adoarã. care am nevoit domnia mea sã întãrescu sfãnta mãnãstire. -Ã. gãsind locu ca acela bun ºi scaun de mãnãstire. ms. adaos de griji. adaos de cheltuieli etc. addition. 1818. pentru ajutoršu fãcut-am domnia mea milã la sfãnta mãnãstire ºi cu acestu mertic de sare…” b) În rãu: Dosofteiu. ºi lãngã alte mile ºi adaose. Adaog. s. ADÀUS. în loc de rãpaos. Adaog. griji.

-Ã.. substantivul adauzã este însã mai sintetic ºi nemic n-ar împedeca întroducerea lui în limba literarã. care cu banii vãdrãritului ºi adãoºagul acela. O naraþiune þãrãneascã din districtul Suceava despre stafie ne spune cã stãpînii caselor bîntuite de un asemenea spectru „aŠ obiceš di cinstesc pi aratari cu un pahar di gin º-o fãlii di pâni. Bondescu. Adaog. ºi iarãºi de sãrg scade ºi sã înpuþineazã. ADÃMÎN. ADÀUZÃ. ca în „furtuºag” din „furt”. mulþi din lãcuitori º-au pãrãsit viile lor. cari sî lasâ pi undi sâ ºtii câ umblâ staciša în timpu nopþîš. I. – v. 133): „nefiind la orãnduealã ca sã ºtie ºi sãracii ce sã dea. – -ºag.f. ADÃOGÌRE A ADÃOGÌT.º a g (= ung. s. ºi scoasã vãcãritul: de cal doi lei ºi de vacã un galbãn. ca adverb. II. nici adãoºagul…” Format din a d a o s prin sufixul . Adoarã. -ság). „vãlmãºag” din „valmã” etc. nici coniþa. din construcþiunea „a . 253 . ADÃOGÃTÙRÃ. v. nici spurcatul ºi stingerea norodului acel cu nume urit vãcãrit. Uric. ºi cu aceste pricini fiind adevãrul cã era sãracilor ca un jac…” I. cu articlu: adauza. În Banat se zice cu acelaºi sens: „mîine-zi”. com. 1764 (Codrescu. – Adãosurã. Cuvînt format cam în epoca fanarioþilor pentru diferite a d a o s u r i fiscale peste dãrile cele obicinuite. În graiul poporului. gãsîndu-sî adauza paharu gol.ADÃOGIT nostru a Moldovii. v. III. 178: „Alte obiceiuri rele ce era mai înainte sã nu fie. temãdu-sã cã de multe ori se scotea ºi adãoºaguri. – v. terme fiscal: surcharge. préfixe. Letop. Ademenesc. adaoºaguri). Letop. Neculce. Canta. ginu cinstit ºî pânša rãfuitâ…” (I. sã nu fie. s.n. ADÃOGÈSC v. tot aºa de bine cimentat din trei elemente ca ºi compoziþiunea francezã „lendemain = l’en-demain”. – v. 3Ad. aºa s-au adaos ºi Moldova…” v. ºi adaoºag de toatã vita un tult…” Grigore Vv. lendemain. – v. nici pogonãrit.. Adaog. ºi cã poate mai punea ºi vãdrarii nãpaste. Adãosãturã. Adaos.d o u a .z i ” s-a format un frumos substantiv. ADÃ-. mai ales în Moldova. Nearticulat: adauzã. Giurgeºtii). 1Adaos. cã cum sã tãmplã de sãrg ºi adaoge pohoiul apii. Ghica. ADAOªÀG (plur. numai grecilor drag foarte. 299: „Atunce stricã Constantin Duca-vodã legãtura vãcãritului ce fãcusã Antioh-vodã.

cãci vãzînd noi adãosãturile basnelor. 3. Dosofteiu. abreuver. 1689. Acad. ADÃP (adãpat. Cîþi cai furã Toþi bãurã…” În balada Sîrb-sãrac. c. jupîne Strul. cã numai vitele s-adapã. Venind din lat. deoarãce participiul „adãosat” sau „adãosit” nu existã. sc. Ea s-a nãscut prin fuziunea formei a d ã o g ã t u r ã cu forma a d ã o s u r ã .. 20: „Fatã albã Cai adapã. adaguar. fiind vorbã de calul cel minunat: „De adãpat cu ce-l adapã? Tot cu lãpteºor de iapã De ºi-l face lat pe sapã…” 254 În Psaltirea lui Corbea. Sibii. insertion. adãp însemneazã literalmente „a duce l a a p ã ” . 2. ce-l supãrarâ noaâ aš. din 1700 (ms. numai s-adãp iepuºoarele aceste…” Pompiliu.f.. adãpare). addition. act. s-ar scandaliza dacã i-ar propune cineva sã-l adape. ADÃOSÙRà (pl. Synax.. în cari ambele sufixul -urã. 10: „nãdzâle ºi adãosurile scârbelorŠ. span. s. adãosuri). surtout aux bestiaux..f. empoisonner. 1. 1. Covurlui. Forma cea mai corectã e a d ã o s u r ã . Adãosãturã. 1877. adaquare (ital. Slobozia-Conache). p.ADÃOSÃTURà ADÃOSÃTÙRà (pl. 376: „…mare jale ducem pentru cãci acel vechiu chronic la mînã nu ne-au venit. calul se adapã” (V. „Omul mãnîncã. dar oamenii beu…” I. nu le-au bãgatŠ samâ ca o dzâ…” În acest pasagiu adãosurã figureazã ca sinonim cu n a d ã = î n a d ã „allonge”. addition. în cele mai multe locuri. ca totdauna. v. nice întru adãosãtura pãcatelor. ce întru curãþiša sufletului…” Cantemir. 377): „Gata. LIX: . Ioan din Vinþi.). Omul bea apã. adaigar etc. imbiber. carile acel Misail ºi urmãtorul lui Simeon din uscatã tidva lor le-au scornit…” Adãosãturã este o formaþiune neregulatã. vita paºte iarbã. adãosãturi). Cron. lit. nu întru muncire. Moº Nichifor (Conv. adacquare. Rom. 1683. II. Alexandri. dec. prov. f.. s. Creangã. charge. se zice cã mãnîncã. cînd însã vitei i se dã fîn sau orz. iarã pricina este. 88 b: „spodobéºte pre elŠ fãrã de osãndâ a lua preacuratele tale taine. arroser. – Nadã. astfel cã românul. Iorgu de la Sadagura. s-a acãþat la participiu: „adaos + urã” ºi „adãugat + urã”. vb. cucoanã dragã.. ps. 4: „Ce sã fac?… Sã mã adãp?… Trebuie sã ºtii. Popas. de unde ºi aplicaþiunea cuvîntului mai cu seamã la vite. I.). donner à boire.

sau ai adãpatu vrun setosu?” Moxa. 16: „. bunãoarã tot la Coresi. sitivi. Omiliar. p. cu sensul de: „stîmpãr setea”. texturile cele mai vechi ne dau nu o datã pe „(voi) adãpat”. în cari adãp se aplicã foarte des ºi la oameni. Pravila Moldov. Transilv. p. et dedistis mihi manducare. înlocuindu-l prin: „mi aþi dat beuturâ”. la Costachi Negruzzi (ed. dînd a p ã . ºi datu-miš-aþi mâincare. de unde vine vechea locuþiune 255 . bãtr. însetoºai ºi adãpatu-m-aþi…” În loc de a doua persoanã pluralã „(voi) adãparãþi”.flâmânzii amu. 177): „Nici ura. Sã te uºti ca scîndura.ADÃP „ªi cu vinul umilinþei pre noi Ai adãpat ca neºte proaste oi…” Numai într-un mod excepþional românul zice despre sine-ºi cã se adapã. însetoºai ºi mâ adâpatŠ…” „…esurivi enim. 200) Într-un sens analog de blãstem. 1620. românului îi place din urã a face pe duºman sã se adape în loc de a b e a . de exemplu: „Mama-n braþe mã lua ªi la sîn mã legãna ªi cu lapte m-adãpa…” (Alex. f. Nu pot sã facã altã decît sã mã omoare…” Nu atît de exclusive sînt vechile texturi. nici lumea-nºelãtoare Ce ne-ncetat m-adapã cu fiere ºi venin. 1857.. sau ai dat mãncare flãmãndzilor. II. ci cu vro altfel de bãuturã.. quat. 453): „au doarã ai miluitŠ vrun seracu. 1580. Poez. pop. II. II. 1646. d. 20: „adãpãtorile ce s-au fãcutŠ sã sã adape cãlãtorii…” Cugetãri în oara morþii. Dupã cum omul îºi adapã vitele sau pe sine-ºi. et d e d i s t i s m i h i bibere…” Noul Testament din 1648 se sfieºte deja a pune pe arhaicul „adãpat”. Unul din blãstemele cele mai caracteristice este: „Urascã-te binele. 479) În ocãri însã. Iubeascã-te boalele. dar nici atunci cu apã ca vitele. 1580. circa 1550 (Cuv. tot aºa el poate sã adape pãmîntul. dupã cum se zice astãzi. 10: „…flâmânzii ºi-mŠ dédet mâncare. p.. quatern.2. 369: „beu ºi elŠ pãharul ce adãpa pre alalþi…” Coresi. nici amorul. Sã te-adãpi cu lingura Pîn’ þi-i sfîrºi viaþa!…” (Jarnik-Bîrsanu. p. stropindu-l sau udîndu-l. II.

d. Brazdele pãmîntuluš le-mbatâ Sã rodeascâ sšacere bogatâ…” Coresi. Tismana) Cea mai spornicã adãpare a pãmîntului nu vine însã de la om. 1580. p. Psaltire. text circa 1550 (Cuv. duhovnici vestiþi. Rom. Dosofteiu. p. alþii.: Moxa. fii ai celor ce-n vechime se luptarã. p. unu-l chema ConstantinŠ MonamahŠ…” Figurat: „Dar românii. 345: „de pururša însetoºezi cu mentša ca sã afli învãþâtura cãrþilor ºi dentr-ânse cu dulaþâ sã te adãpi…” Zilot. C u s u d o r i adãp pãmîntul. cînd era vorbã de o femeie cu mai mulþi bãrbaþi. bãtr. Cron. 1673. de ex. din 1700 (ms. décii s e a d â p a d e n d o i g r â d i n a r i c a u n Š p o m e t Š . VI. 101 a: „Dimineaþâ cînd eº tu.. cîºtig hrana în dureri. ci din ploi ºi rîuri. alunecînd apoi la sensul specific de „otravã”. p. n-arâ fi rãsâritâ erbi ºi sã creascâ ºi sã facâ seminþe întru šale ºi sã dea mai multŠ rodŠ…” De aci iarãºi figurat: a) adãpare prin credinþã: Cãlãtoria la iad a Maicei Domnului.ADÃP proverbialã: . daš radzâ ªi de tine cina sã-mfrãmºadzâ. Acad. potionem) însemna dentîi „beuturã” în genere. Sînt plugari…” (Gr. 1: . 334): „mult au hulitu pré slujitorii bésereciloru. 1620. Alexandrescu. 9: „de nu se-arâ adâpa pãmântulŠ de multe ori cu ploaša ce deºtinge deîn ceršu. 397: „Zoša înpãrâteasa pururša pohtiša sã se chéme maicâ a fišu nãscutŠ den trupulŠ ei.. 1620. Cã pãrãul t㊠Dumnedz㊠varsâ De saþ⊠gãtin tuturor masâ. quatern. šarã dintr-ãnse se-au adâpatu slugile lu Dumnezeu…” b) adãpare prin ºtiinþã: Moxa.): 256 „ªi întru setea mea adãpare Mi-au fapt cu oþet iute ºi tare…” ... De tine pãmîntul sã adapã ªi de biºug nime nu sã scapâ. precum francezul poison (= lat. II. dascãli slavoni ºi rumâni. a d ã p a t din doi grãdinari”. Omiliar.În fine. ºi mai toþi adãpaþi oareºice ºi de latineascã ºi de greceascã…” III. clirici la scaunul Mitropoliei þãrei aleºi.Unii parte bisericeascã preoþi. f. tot aºa românul adãp a trecut ºi el la: a) dau beuturã vãtãmãtoare: Corbea.

part. 1ADÃPÀT. Vaslui. – Apã. – Argint-viu. 2ADÃPÀT. p. pãr pe la degite. orideunde sã fi provenit. Contra adãpatului. sã se observe însã cã adãpat se aplicã aproape dopotrivã la oameni ca ºi la vite sau la pãmînt. p. Pentru diferitele sensuri. c. fiind însã mai elegant adãpatul vitelor. ªi-s cu buze subþirele Ãdãpate-n tãu cu miere.. dar. începu a sãpa pe vodã. rîie. 2Adãpat. Pricina frigurilor se socoteºte de sãteni cã este un d a t sau adapat…” (P. acest participiu substantivat nu se deosebeºte de a d ã p a r e . empoisonnement. friguri. passé Sã punem alãturi caracteristica unui prelat: Zilot. Ca „acþiune de a a d ã p a ” . Mastacani).f. grec de fel. fãcut. Covurlui. fie numai în presupunere. „Pe aice se numesc boalele aºa: durere de cap. Într-o frumoasã caracteristicã a fetelor ardelene: „ªi la grai sînt drãgãstoase. Adãp. Adãp. adãpat cu învãþãturã. Transilv. adapat etc. pricepînd. prin care adãpat a devenit ca ºi un termen tecnic medical în gura poporului pentru orice intoxicaþiune printr-un corp fluid. ADÃPÀRE.1Adãpat.n. v. vezi la verb. Alboteanu. surpãturã. neputînd. unde bolnãvindu-se – zic cã l-au fost adãpat – ºi bolnav slobozindu-l de au venit la Bucureºti. 2. ºi fireºte cu duh pentru patrie bun. Lipova). dropicã. pe cînd a d ã p se întrebuinþeazã mai cu deosebire în privinþa acestora din urmã. cãci tot sta la întîmplãri cu boerii cei buni pentru dînsa…” v. dînsele sau ielele. 111: „…iar Filipescul nesuferind. potciturã. ªi la suflet sînt voioase. Sã te tot sãruþi cu ele…” (Jarnik-Bîrsanu. – Fapt. bubã-neagrã.ADÃPÃCIUNE b) înveninez: Zilot. a d ã p ã t u r ã . 257 . action d’abreuver ou d’imbiber. pîntecãrie. – Dat. vãtãmãturã. au rãposat…” v. v. Cron.. Teodorescu. adãpatul pãmîntului. s. Cron. c. d ’ a d ã p . E mai interesant sensul de „înveninare”. s. -Ã. Vodã. a d ã p ã c i u n e . „action d’abreuver” (Cihac). vru a-l perde. – 2Adãpat.. 88: „Mitropolit se afla la venirea rosilor Dositeiu.28). putu numai de-l fãcu surghiun la moºia sa Bucovul. fie în faptã. – v. diochere. 1. Adãp. – 2Adãpat. babele de la þarã întrebuinþeazã mai cu seamã argint-viu (D.. ADÃPÃCIÙNE.

s. 1646. v. ºi venind scotša pânâ înplša adãpãtorile ca sã-º adape oile…” ªerban-vodã: „…au ºãzut la fântânã. 1651: „…atunci sã veselirâ cã tacurâ ºi povãþi pre eš la þ ã r m u r i l e ce vrša eš…” Acoperit sau descoperit. 2Adãpat. în pãdure sau pe cîmpie. de la lac în coada vãlcélii grecilor alãturea cu curãturìle lui Cazan pre vãlcea în jos pãn în Scorbura. p. ºi mergând scotea apã pânã umplurã j g h š a b u r i l e ca sã adape oile…” În contextul latin: „canales”. s. s. Cuvîntul.. în Acad. adãpost este pretutindeni unde poate sã înceteze sau sã se împuþineze grijile. literalmente „ceva care a d a p ã ” . 249): Ps. quia siluerunt.. et deduxit eos in p o r t u m voluntatis eorum…” Alþi sinonimi: Coresi. Iatã unul ºi acelaºi pasagiu dupã Paremiarul din 1683 ºi dupã Biblia din 1688: Dosofteiu: Exod. quelque chose qui abreuve. Sturdzan.. ms. Rom. mare sau mic. imbibition” (Cihac). fie sufleteºti. -oare adj. – Adãpãtoare.A D à P à TOA R E ADÃPÃTOARE (plur.. dar avînd sensul cel mai general de orice loc unde o fiinþã poate sã se liniºteascã fiziceºte sau moralmente. abri. în Arh. ad voc. abreuvant. f. abreuvoir. – -oare. Stat. la munte sau lîngã mare. . însemneazã mai ales sghiaburile cu apã pentru vite. refuge. „action d’abreuver. šarã popa lui MadišamŠ avša ºšapte fšate de pãºtša oile tatãluš lorŠ.n. ºi šar Scorbura în jos pãn la adãpãtori.. 8) în descrierea hotarelor unei moºii: „…den ªcheaoa în sus în vãlceaoa piscului nalt ºi despre Vulpéni la deal în lac.. 258 fie trupeºti. Arsenie de la Bisericani. 16: „…ºedzu la puþŠ. sau de le va strica. v.). p.. Adãp. asile. 20: „cela ce va lua de pre lãngã drumŠ adãpâtorile ce s-au fãcutŠ sã sã adape cãlãtorii. circa 1650 (Ms. l i m a n etc. Adãp. ºi la popa den Madišam era 7 féte pãscândŠ oile tãtâni-sãu lui Iothor. ADÃPÃTÙRÃ. Sinonim cu a c i o a l ã . z ã v a d ã . acesta sã sã cérte ca unŠ furŠ…” În medio-latina se zicea a d a q u a t o r i u m (Du Cange. ºi derése-i în p r i s t a n i º t e voei lui…” Silvestru. adãposturi). auge. v. CVI: „ºi se veselirâ cã se domolirâ. ADÃPÒST (plur. Constantin Brîncoveanu (Cond.. ºi-i îndereptâ pri-nºŠ întru l i n i º t š a vrerii sale…” „…et laetati sunt. adãpãtori)... l577: „…ºi se veselirâ cã tãcurâ. ADÃPÃTÒR. f.f.. de acolea poteca lupoaei la deal…” Pravila Moldov. citerne. greceºte: t¦j dexamen¦j. II.

latineºte „moeniis a p p o s i t i s ” . Acioalã. lãtineºte „appositum”. appono) în locul participiului original: a p o s t . I. Începe a alerga…” I. dezvoltat deja în epoca postlatinã din „apun” (= lat. vînãtorul nu aflã alt adãpost. Sãrind de supt adãpost. 11: „În orice alt loc al Bãrãganului. – Apus.. „le coucher”. în Stan Pãþitul (Conv. Odobescu. ca banul cel bun…” Costachi Stamate (Muza. fraþilor. repaosul vietãþilor. „– Dar eu ce fac tocmai acum la bãtrîneþe fãrã leac de adãpost? – Nu te îngriji de asta. repaosul soarelui sau al stelelor. adverum) ºi cu pãstrarea organicului -p o s t (= lat. La moþii din Ardeal (Frîncu-Candrea. Prov. 1580. sã ne închipuim. Adãpost el îºi gãsea La saraiul Hanului. p. v. Alexandru Lãpuºneanu. quatern. pe de alta. spre a îmbuca sau a dormi ziua. – Adãpostealã. cãþelul prost. p. Omiliar. p. II: „carii de multe ori s u b t adãpostul zidurilor acestora…”. – Adãpostesc. cã am sã te ieu cu mine ºi-i trãi pe lîngã noi. pe de o parte. 9: „acelor (albinelor) amu ºi noi. Etimologiceºte. – 1Ad.. care totuºi se cheamã mai des z ã p o d e . În cîmp colbul ca ninsoare spulberat de vifor mare. Cerbul pintre stînci cãtîndu-ºi un adãpost de scãpare…” Chiar în construcþiune cu „sub” sau „supt”. adecã din sinonimul cel mai circulator. positum). mãtuºã dragã. Creangã. privea sub a lui picioare Zbuciumaþi nourii negri de vînturi clocotitoare. un dublet cu sensul fundamental de „repaos”. Relativamente mai nou este a p u s . Munþii Apuseni. appositum). De aci se lãmureºte de la sine-ºi originea vorbei. lit. Cumnatul Sultanului…” A. nãscut în Dacia latinã din a d p o s i t u m prin intercalarea vocalei iraþionale denaintea labialei întocmai ca în „adevãr” (= lat. cãndŠ amu cãtrâ dumnezeesculŠ ºi frãmseþatului acestui adãpostŠ alŠ besériciei venim…” Balada Iordachi al Lupului: „ªi cu bine el sosea. adãpost nu presupune neapãrat ceva a c o p e r i t . p. Este învederat cã numai silaba z ã p -. 95: „Iar javra. din „zãpode”. adpositum) este acelaºi cuvînt cu a p u s (= lat. p. Pann. ci numai r ã z e m a t . la Costachi Negruzzi. Ambele formaþiuni sînt proprii limbei române. a concurs a preface în z pe d din adãpost. Mai vechi este adãpost. 1877. XVII. adãpost (= lat. 32). Aºa. decît umbra cãruþei sale…” A.ADÃPOST Coresi. – Adãpostiturã. – Apust… 259 . 107) se aude azãpost ºi a z ã p o s t o s „loc scutit de vînt”. Pseudokyneg. 179): „ªi acolo stînd pe gînduri.

Dosofteiu. LXV: „trecut-am prin foc ºi printr-apâ. délassement. Acolo aflã limanul. échapper. slavoneºte: pokoš. 1651: „…întrasem în focŠ ºi în apâ. vb. alergau din loc în loc. ºi ne scoseºŠ la adãpostealâ…” Silvestru. ca sã mâ adãpostedzu mai-nte pãnã a nu mâ duce…” „…remitte mihi ut priusquam abeam…” refrigerer Sinonimica acestui pasagiu: Coresi. 145: „Acei ce din han scãpase. s. Alexandrescu. ADÃPOSTESC (adãpostit. 48 b. „mã adãpostesc” se explicã prin: „aflu liman. greceºte: ¢nayuc». se tranquilliser”. 2713: „Grecii zãluzi de vãpaie. 1680: Ps. adãpostire). conforter. v. 1680. adãposteli). v. se mettre à l’abri. f. ca la Dosofteiu. Unde nefiind binale. 1651: „…pãrãséºte-te de mine a mâ supãra ºi mã vošu î n t ã r i pãnâ nu vošu mérge…” Sensul de „refrigerium”. f. Adãpost. dovadã de iubire Le-a dat ea îndestulã în zioa de omor…” 260 (Gr. pîrliþi de straºnicul foc. Drãgãºani) .. ºi ne-aš scos în l o c d e r ã p a o s …” În contextul latin: refrigerium. Mitropolitul Dosofteiu. iar alþii la consulat. se întrebuinþeazã mai ales reflexiv: a s e adãposti „se refugier. sau afarã s-au aflat Unii la boieri aleargã. v. ºi de ferul duºmãnesc…” Aci. repos. ªi semne de frãþie. Puþinã adãpostîre. acolo s-adãpostesc. Neºtiind ce sã mai facã. scap”. 1577: „…slâbéºte-mâ sã r ã p a u s Š ainte pãnâ nu mâ ducŠ…” Silvestru. abriter. iar agonia lor Cu jale a vãzut-o a Oltului oºtire. Trag..ADÃPOSTEALà ADÃPOSTEALà (plur.. loc ceva mai r ã c o r i t . pune forma adãpostedzu: „…slãbšaºte-mi. ne apare în infinitivul substantivat adãpostire la Beldiman. Scapã de osînda toatã. Beldiman. era mai de suferit…” Cu sensul de „repaos” ca în sinonimul din Coresi: „Pãmîntul þãrii noastre e azi adãpostire L-a grecilor þãrînã.

Sã mai aibã adãstare: Poate iarãºi vrun vînt mare Îmi va da frunza curînd…” 261 . precum ºi din boerii cîþivaºi. ms. – -urã. vb. de grãbire. în Arh.. la a d â p o s t Š ºi la linŠ ºi fârâ scrãbâ…” Într-un alt loc. IV.. 30: „unii trecînd înlãuntru la Sibii. A rãbda º-a adãsta…” Zilot. ear s-au rugat sã mai adaste încã într-un an de aceºti bani…” unde e interesantã construcþiunea lui adãst cu prepoziþiunea „de”. într-ascuns uniþi fiind cu pazvangii. Constantin Brîncovan. 6. fiindcã adãstase pe Mihaiu-vodã pentru niºte socoteli ale þãrii…” Ibid. face o deosebire oarecare între a d ã p o s t ºi adãpostiturã: „ajunsem la cea adãpostiturâ bunã ºi fârâ voroavâ. v. ºi din cealaltã prostime. ºi cãndŠ va sã vie vãntŠ ei au ºi voroavâ…” De aci ar urma cã a d ã p o s t însemneazã un loc de liniºte momentanã sau puþin sigurã. quat. adestãnd cînd de cînd sã le soseascã peirea…” Ibid.. 53: „Þintuit întru-ntristare Am rugat-o lãcrãmînd. p. dar însã aceºtia numai cãlãri. f.. de care însã diferã prin aceea cã cuprinde în sine noþiunea de nerãbdare. Cron.ADÃST Cu acelaºi sens la Ioan din Vinþi. ADÃPOSTITÙRà (pl. 31: „nu cumva aceºti turci ºi arnãuþi. Rom. adãpostituri). p. 1689. sã ne robeascã…” Iancu Vãcãrescu. iar adãpostiturã – un locaº de odihnã deplinã. 3. III. f. quatern. – Adãpost. n-adastã vreme îndemãnaticã ca deodatã sã nãvãleascã cu toþi pe toate pãrþile sã ne jefuiascã. p.. ADÃST (adãstat. s. p.. Adãpostesc. Adãpost. retraite. Psaltirea lui Corbea din 1700 (ms.. adãstare). el înþelege prin a d ã p o s t un port maritim: „(ceša ce înnoatâ) stau în lãuntrulŠ a d ã p o s t u l u i cãndŠ vãdŠ bure ºi turburéle. „…ºi Datco slujer neavãnd nici atunce banii sã-i dea.. alþii pe la Rîmnicul de Vîlcea. Acad. 47: „Domnul Moruz încã în Bucureºti aflîndu-se. care se afla cu treabã încãrcaþi. Sinonim cu a º t e p t . 1580. Aceastã distincþiune însã pare a fi mai mult individualã. Aciuez. alþii prin alte pãrþi.): „ªi nu vor avea cum a sta. ADÃPOSTÈZ ADÃPOSTÌRE ADÃPOSTÌT A v. Coresi. attendre jusqu’à un terme. rãmîind numai din negustoraºii cei mai mici puþini. Stat. de dorinþã de a scurta timpul pînã la realizarea celor dorite. 173 b: „cela ce eºti adãpostirša c e a l i n â acelor cuprinºi de valuri…” v. 1695 (Cond. être dans l’expectative. 70). p. p. p.

I. astare).I. ADÃSTÀT A ADêÈNI.denaintea unei sibilante. din singularul A d ã º e a n u . n. pe cînd fonetica noastrã justificã fenomenul numai denaintea unei labiale (v. XIII: „La vita non me basta A farne penitenza. v. Afarã de aceasta. f. de ex. iar mai-nainte al familiei princiare Movilã (A. Chè la morte m’ a d a s t a A darne la sentenza…” Sã mai adãugãm cã din lat. 87. – Astau. adecã cu duplul prefix a d .R. p. asto vechea limbã românã moºtenise cu acelaºi sens verbul a s t a u (astãtut. presupune o 262 colonie venitã dintr-o altã localitate numitã A d a º. odatã al celebrului cronicar Miron Costin. 3: „cãndu adãsta a lu Dumnedzeu luîngã rebdare în dzilele lu Noe…” „…quando e x s p e c t a b a n t patientiam in diebus Noe…” Dei Românul adãst = ital. loc. III. care – la rîndul sãu – este un . circa 1550 (Ms... Prov.. la Dosofteiu. tot acolo. Acad. Cu totul altceva este adãstu. La Jacopone da Todi. prietene. Adãst. 1Ad). – Aºtept… ÃDÃSTÀRE v. astare = a d s t a r e (Cihac). Colectivul Adãºeni. adãstare existã ºi-n italiana. cu contextul slavic: „…a s t ã t u r â îngeriš strigândŠ. I.. 24: „Aºa el de la femeia prînzuleþul cîºtigînd ªi la tovarãºul care îl adãsta ajungînd. Simplul „asto” însemnînd „stau înainte” sau chiar „stau atent”. Pann. care – dintre texturile cele mai vechi – ne întimpinã în Codicele Voroneþian. 283). ceea ce ar presupune dezvoltarea vocalei iraþionale dupã a d . uenikomŠ tvoimŠ…” vŠpi Ÿe.ADÃST A. Rom. de unde: „être dans l’expectative”.). I. Paremiar. 63 b: „a s t â n d u . sau. adãogîndu-se un al doilea atunci cînd se ºtersese deja cu totul individualitatea celui dentîi. plur. sã rugâ aºša…”. unde latinul a d . 156): Petr. pr. Iacã.nu se amplificã niciodatã printr-o vocalã iraþionalã. Hristoase. – Acer. compusul a d a s t o capãtã sensul de „stau pentru cutare lucru anume”.l e Azariša. Acept. de ex: „a s t a atque audi” (Plaut. 144: „noi unele adãstãm º-altele întîmpinãm…” Ibid. a d a s t o nu poate darã sã fie decît un latin a d a s t o = a d + a(d) + s t o .. ucenicilorŠ tãš…” „…p r e d s t a Ÿ e aggeli Christe. 1683. Sat în districtul Dorohoi. nom d’un village en Moldavie. f. zise…” Românul adãstare nu poate sã se tragã d-a dreptul din lat. poet din sec.

ADÃVÃSESC deminutiv polon ºi bohem din numele A d a m (AdaŸ, AdaÑ), probabilmente darã o colonie de peste Nistru. v. Slobozie. ADÃU, s.n.; tribut. redevance. Cuvînt bãnãþenesc, aflat în Dicþionarul ms. româno-latin, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 421): „Adãu. Tributum”. Este maghiarul a d ó „tribut” cu obicinuita trecere a lui -ó în -ãu. v. -ãu. *ADÃVÈS, adv. – v. Adãvãsesc. ADÃVÃSÈSC (adãvãsit, adãvãsire), vb.; dépenser, exténuer, dépouiller, régler. Un arhaism dintre cei mai interesanþi, pe care catã sã-l urmãrim mai întîi în vechile texturi. Palia din Orãºtia, 1582 (Cipariu, Anal., 57):
Genes. XLIX, 7: „înpârþi-vošu pre ei în 7 I acovŠ ºi vošu adâvâsi în Izdrail…” „…dividam eos in Jacob et d i s p e r g a m eos in Israel…”

Varlam, 1634, I f. 8 b:
Luc. XV, 13–14: „strãnsâ totŠ feorulŠ celŠ mai micŠ, ºi sã duse într-o lature departe ºi acolo adâvãsi avuþiša sa, petrecãndŠ cu curvele; ºi deacã adâvãsi elŠ totŠ, fu foamete…” „…congregatis omnibus, adolescentior filius peregre profectus est in regionem longinquam, et ibi d i s s i p a v i t substantiam suam vivendo luxuriose; et postquam omnia c o n s u m m a s s e t , facta est fames…”

Tot acolo, f. 338 a:
Luc. VIII, 43: „ºi adecâ o fâmšae ce-i curré singele de doisprãdzéce ai, ce ša adâvãsise vracilorŠ toatâ avuþia, ºi nu putu nice de unulŠ sã sã tâmãdušascã…” „…et mulier quaedam erat in fluxu sanguinis ab annis duodecim, quae in medicos e r o g a v e r a t omnem substantiam suam, nec ab ullo potuit curari…”

În Noul Testament din 1648, adãvãsire e înlocuit prin „rãsipire” ºi „cheltuire”. Cu sensul de „prãpãdit”, vedem la Dosofteiu adjectivul a d e v ã s â t „ exténué”, Synax., 1683, dec. 10, în viaþa St-lui Toma: „…šar㺠š-au venitu-š muºte mari tãuni de-l potricãliša ºi-š rãnišã pišalša, care era a d e v ã s â t â ºi sfârºitâ de post…” Cu sensul de „prãdat”, tot la Dosofteiu, Acatist, 1673, f. 23: „te ºtiu vistšaršu nefurat ºi ne-a d e v ã s â t …” În Dicþionarul lui Budai-Deleanu (ms., în Muzeul istor. din Bucur.) cuvîntul adevãsesc se traduce nemþeºte prin: „auszehren, entkräften, ausmergeln”, adecã ca în primul pasagiu din Varlam ºi-n primul din Dosofteiu. Trecînd acum la graiul viu, aflãm: 263

ADÃVÃSESC 1. În Transilvania, ba tocmai pe-n munþii Abrudului, adjectivul „d ã v ã s i t = = prãdat” (Gr. Sima, în Tocil. Rev. II, 183). 2. În Oltenia, cel puþin în districtul Vîlcea (com. Nisipeni), verbul dãvãsesc = = „cheltuiesc mult”, de ex.: s-a dãvãsit toatã averea. În ambele aceste forme s-a perdut prin tocire iniþialul a-, care ne întimpinã pretutindeni în vechile texturi, precum ºi-n o a treia formã, ºi anume: 3. Rãposatul G. Seulescu gãsise la þãranii din Moldova, probabilmente în Vaslui, pe adevesesc cu sensul de „tocmesc” (Arhiva Albinei, Suplem., no. II, 1845). Într-o a patra formã, la moþii din Ardeal, s-a perdut nu numai a, dar ºi d a trecut în t: „a tãvãsi = a prãpãdi, de ex: toate vitele mi s-or tãvãsit = toate vitele mi s-au prãpãdit” (Frîncu – Candrea, Rotacismul, p. 62). Confruntîndu-se graiul viu ºi texturile, singurul sens fundamental pentru adãvãsesc poate sã fie acela de „sich gegenüberstellen”, „obvier, faire face à quelque chose ou à quelqu’un”, de unde decurge într-un mod firesc: pe de o parte „tocmesc, aºez”; pe de alta, „cheltuiesc, perd, slãbesc, mã despoaie, mã pradã”. Lãtineºte aceastã noþiune se exprimã prin verbul a d v e r s o (a d v e r s o r ); pe noi însã ne intereseazã acum numai adverbul a d v e r s u s sau a d v e r s u m , care nu însemneazã „contra”, ci „faþã” de ex.: „gratus a d v e r s u s aliquem” (Reisig, Lat. Sprachwiss., p. 730). Din verbul a d v e r s o , intercalîndu-se între d ºi v o vocalã iraþionalã ca în „adevãr” = lat. „ad-verum” (v. 1Ad), graiul românesc ar fi fãcut a d e v ã r s sau a d ã v ã r s , care rãmînea în prima conjugaþiune, fiind sprijinit prin propria sa flexiune ºi prin flexiunea verbului înrudit v ã r s . Nu aºa însã procede limba în genere cînd are a face cu pãrþile cele invariabile ale cuvîntului, pe cari, sub raportul fonetic ºi morfologic, nu le susþine nici o flexiune. Originea lui adãvãsesc nu este darã în verbul „adverso”, ci în adverbul a d v e r s u m . Precum din latinul „deorsum” vine românul „jos”, de unde verbul „(în) josesc”, sau precum din „dorsum” vine „dos”, de unde verbul iarãºi de formaþiune post-latinã „dosesc”, tot aºa din latinul a d v e r s u m se nãscuse la români adverbul *a d ã v e s , ºi de aci apoi verbul adãvãsesc. Strãbunul a d ã v e s a despãrut din grai, nu însã fãrã posteritate. Paralelurile romanice pentru filiaþiunile logice ale lui adãvãsesc sînt: 1. adãvãsesc „cheltuiesc” = medio-latinul a d v e r s a t i o „dare fiscalã, tribut” ºi a d v e r s i o „mitã”, ba încã ºi a d v e r s a t u s „un om ce ºi-a perdut minþile” (Du Cange); 2. adãvãsesc „tocmesc” = italianul a v v e r s a r e „dare ordine alle cose, a’negozi, a’ pensieri, ex. gr. il segretario a v v e r s a i fogli” (Tommaseo). Ceva mai mult. Prin analogie cu adãvãsesc „tocmesc”, nãscut din a d ã v e s , românii din slavicul protivŠ „adversum” au fãcut potrivesc „tocmesc”, pe cînd la slavi nu existã nicãiri aceastã asociaþiune de idei italico-românã. v. Rutes. 264
1ADE-.

– v. 1Ad.

ADECÃ
2ADE. 3ADE.

– v. Alde. – v. 2Adins.

ÀDECÃ, ÀDICÃ, ADÌCÃ, adv.; c’est-à-dire, savoir, donc. Sensul obicinuit actual al cuvîntului este acela pe care ni-l dã Dicþionarul Laurian-Maxim: „adecã, termen explicativ, de ex.: mintea, adecã puterea de a cugeta; termen specificativ, de ex.: în acel loc erau pomi, adecã un mãr, un prun ºi un pãr”. Cînd se întroduce pentru prima oarã în grai sau se întrodusese de curînd un neologism, el are nevoie de un adecã urmat de cuvîntul cel poporan cu acelaºi înþeles. Miron Costin., Letop. I, 231: „avea (ªtefan-vodã Tomºia) un þigan calãu, adecã perzãtor de oameni…” Acelaºi, I, 341: „Mihnea-vodã, domnul muntenesc, om fãrã de nice o fricã de Dumnezeu, fãrã de nice un temeiu, tiran, dirept fantastic, adecã buiguitoriu în gãnduri…” Ibid., I, 354: „…aºa de greu l-au cuprins herbinþeala, cãt pãnã la Tighinea au stãtut frãnãtic, adecã buiguit de hire…” Nicolae Costin, Letop. II, 29: „aflãnd pre turci carii încungiurase de bãtea cetatea Viena, adecã Beciul…” Dosofteiu, Synax., 1683, 12 ian.: „acesta era din oraºulŠ Savariei Tafonieš, de rudâ mare ºi luminatâ ºi vestitŠ de cinste la illiri, adecâ la slovša…” Pe de altã parte, cînd crede cineva cã nu s-a expres destul de clar sau cã nu ºi-a dat gîndul pe deplin, ori cã n-a fãcut decît o întroducere la vorbã, el pune un adecã, prin care revine la cestiune. Gr. Alexandrescu, Dreptatea leului: „Leul, de multã vreme, rãdicase oºtire Sã se batã cu riga ce se numea Pardos, Cãci era între dînºii o veche prigonire ªi gîlcevire mare, pentru un mic folos: Vrea, adicã, sã ºtie Cui mai mult se cuvine…” A. Pann, Moº-Albu II, 63: „Cãci întîi e vinul must, Al doilea fiert la gust, ªi al treilea oþet: Nici must, adecã, nici fiert…” Alexandri, Rusaliile, sc. I: „Toarce, leleo, toarce, toarce Pîn’ce badea s-a întoarce. Vai! fuiorul mi l-am tors ªi bãdica nu s-a-ntors!

265

ADECÃ adicã, fereascã Dumnezãu pe-o fimee sã se mãrite cu vornicu satului, cã nu mai are parte de bãrbat…” Zilot, Cron., p. 111: „…într-acest chip ºi Caragea, cãci el în 5 ani trecuþi ai domniei sale petrecînd ca în întunerecul noptii, slobodã hiarã nesãþioasã, hrãpind din þarã ºi fãþiº ºi curmeziº ºi dosiº, iar întru al 6-lea an începînd a se lumina de zio, adicã a se descoperi ale lui fapte toate, dupã mijlocul ce au lucrat Banul Filipescul de le-au arãtat Porþei prin Rosia…” Dosofteiu, 1680, f. 119 a: „psalomul cânteculuš la dzua simbetiš, adecâ ce va sã fie la •udeþ…” Dar acest sens de „c’est-à-dire”, prin care adecã e sinonim cu locuþiunile v r e a s ã z i c ã ºi c e s e z i c e , nu este singurul ºi nu e cel mai vechi. În texturile din secolul XVI ne întimpinã la tot pasul adecã cu înþeles de „iacã”, „iatã”, „voici”. În Codicele Voroneþian, circa 1550 (ms., Acad. Rom.), de patru ori pe pag. 131-133:
Epist. Jacob. V, 4: „adecã preþurele lucrãtorilor celora ce au lucratu agrele voastre…” Ib., V, 7: adecã lucrãtoršul aºtšaptã ciînstitul rodu al pãmãntului…” Ib., V, 9: „adecã gšudeþul între uºe stã…” Ib., V, 11: „adecã fericãmu rebdãtorii…” „…e c c e merces operariorum qui messuerunt regiones vestras…” „…e c c e agricola exspectat pretiosum fructum terrae…” „…e c c e judex ante januam assistit…” „…e c c e beatificamus eos qui sustinuerunt…”

Tot aºa în Psaltirea ªcheianã, aproape din aceeaºi epocã (ms., Acad. Rom.):
VII, 15: „adecâ mai mare nedereptate…” X, 3: „cã adecã pãcãtoºii întinserã arcul…” XXXII, 18: „adecã ochii Domnului spre temuþii lui…” XXXVI, 25: „tãrãru fušu, ºi adecã bãtrãrišu…” XXXIX, 8: „atunce dziº: adecã vinišu…” LIII, 6: „adecã dzeul agšutã mie…” LXVII, 34: „adecã dede glasului sãu glas vãrtute…” „…e c c e parturiit injustitiam…” „…quoniam e c c e peccatores intenderunt arcum…” „…e c c e oculi Domini super metuentes eum…” „…junior fui, e t e n i m senui…” „…tunc dixi: e c c e , venio…” „…e c c e enim Deus adjuvat me…” „…e c c e dabit in voce sua vocem virtutis…”

De asemenea la Radu din Mãniceºti, 1574, ºi la Coresi, atît în Psaltirea din 1577, precum ºi-n Omiliarul din 1580. Întrebuinþarea lui adecã cu sens de „iacã” nu înceteazã în tot cursul secolului XVII, deºi începe deja a precumpãni din ce în ce mai mult noþiunea de „vrea sã zicã”. În Codicele ms. miscelaneu al bisericei Sf. Nicolae din Braºov: 266

ADECà p. 6: „èºi de acicea ºi pasâ în casa ta, cã adecâ mušarea ta Anna întru maþe priimi-va ºi va naºte…” p. 299: „grãiša Malahiša: adecâ eu tremite-vošu îngerulŠ înnaintea féþeei tale…” Dosofteiu, 1680, f. 45 a: „vãdzušu pre necuratul suprãnãlþându-sâ ºi suindu-sâ ca chedriš Livanuluš, ºi pre-aproape trecušu, ºi adecâ nu era…” Tot cu înþelesul de „iacã” ne apare adecã la începutul celor mai multe zapise scrise româneºte: adecã eu… = „i a c ã eu…”, fãrã ca sã figureze mai sus de aceastã formulã altceva decît o cruce. Act moldovenesc din 1577 (Cuv. d. bãtr. I, 26): „+ adecã eu Petrea Brah㺠scriu ºi mãrturisescu…” Act muntenesc din 1622 (A.I.R. I, 31): „adicã noi aceºtie moºteni ot satul Brãneºti…” 1638 (A.I.R. I, 24): „+ adecã eu Marco armaºul ot Dragodãneºti depreunã cu feméša mea…” 1650 (A.I.R. I, 78): „+ adecâ eu popa Mitrofan egumenul ºi popa Andonie…” 1683 (A.I.R. III, 257): „+ adšacã (adqkã) eu Miron sãn Lazor Cotujchi ot Cerneuþ scriu ºi mãrtorosescu…” Într-un certificat dat de mai mulþi boieri moldoveneºti, 1644 (A.I.R. I, 120), dupã ce înºirã numile tuturora: „…ºi alþi bošari mulþi de la curtea mãrii-sale domnu nostru, adecã au vinit înnaintea noastrã Statie marele vameº ºi cu Alexandra fata Fotései, de a lor bunã voe ºi de nime nevoiþi ni înpresuraþi, au schimbat a lor direaptã ocinã ºi moºie…” O donaþiune domneascã de la Moise-Vv. Movilã, 1634 (A.I.R. I, 72), dupã titulatura princiarã începe d-a dreptul: „adecã domniša mea m-am molistivit ºi am dat ºi am miluit…” Atunci cînd actul poartã în cap o formulã slavicã, urmînd apoi mai departe româneºte, în loc de „adecã” se pune serbul æto „en, ecce”, (Danii • , Rjenik I, 330), de exemplu: Act moldovenesc din 1581 (Cuv. d. bãtr. I, 28): „+ e t o az (= adecã eu) Druþea scriu ºi mãrturisescu eu cu cest zapis…” 1621 (A.I.R. III, 215): „e t o az Gavrilaº staroste cernãuskii scriu ºi mãrturisescu…” 1618 (Ibid., III, 214): „+ e t o az Mihail Furtuna vel-aºnic i Arsenie logofet, adecã au venit nainte noastrã Miron feorul Lenþei…”, unde se pun alãturi ambii sinonimi: românul adecã lîngã slavicul e t o (= rom. iatã). Despre arhaicul „adecã amù acmù”, care însemna „i a c ã darã acum”, vezi la cuvintele: Acum ºi Amù. Nici prin sensul de „vrea sã zicã”, nici prin acela de „iacã”, nu e cu putinþã de a ajunge într-un mod metodic la originea lui adecã, pe care ºtiinþa în deºert a cãutat-o în tot felul de construcþiuni latine: unii în „ad quod” (Cihac), alþii în „adaequa, adde quod, id est quod” (L.M.), alþii în „adeoque” (L.B.) etc. Cheia enigmei se cuprinde într-un al treilea înþeles al lui adecã, pãstrat într-o locuþiune stereotipã, oarecum proverbialã: „la àdecã”, „la àdicã”, „la dìcã”. 267

ADECà Lex. Bud., 4: „adecã usurpatur pro substantivo, et tunc significat finis, exitus, p.e. l a adecã = ultimatim, in fine finali, letztens, auf die Letzt, zur Letzt, am Ende”. Polysu, 5: „cînd va ajunge treaba l a adicã = wenn es Ernst wird, wenn es darauf ankommt, zu…” Alexandri, Iaºii în carnaval, act. III, sc. 4: „Lunãtescu: Te temi?… Sãbiuþã: Vorba vine. Lunãtescu: Cã te poftesc sã nu cumva sã m ã l a º i l a dicã. Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat, iar apoi n-am gust s ã - m i d a u p e l e a p o p i i … ” Acelaºi, Boieri ºi ciocoi, act. I, sc. 8: „Stîlpeanu: Fã-te om, dacã poþi, român verde în faþa prigonirii, boieriu de viþã sãnãtoasã, iar nu un miºãl din tulpinã putredã. Hîrzobeanu: Vorbe, vere… vorbe late ºi frumoase!… Dar e u s î n t l a dicã… S ã r a c u l d e m i n e !… Unde sã m-ascund?…” I. Creangã, Povestea lui Harap-Alb (Conv. lit., 1876, p. 194): „Harap-Alb, vãzîndu-se p u s î n î n c u r c a l ã , nu mai ºtia ce sã facã ºi încotro s-o deie ca sã nu greºeascã t o c m a i a c u m l a dicã…” Acelaºi, Ivan Turbincã (Alman. liter., 1886, p. 108): „M-am dus la rai, de la rai la iad, ºi de la iad iar la rai; ºi t o c m a i a c u m l a adicã n-am nici o mîngîiere…” Jipescu, Opincaru, 147: „Cuscru-tãu – hiše vorba-ntre noi – nu-l cunoºti? Nu še rumân dã omeniše, ºi c î n d o h i l a adicãte, n-are nici bani!…” Fãrã a arãta fîntînele sale, Cihac (II, 573) citeazã locuþiunile „dica pornirei = le moment du départ” ºi: „a prinde la dicã = prendre sur le fait”, de unde conchide cã românul dicã este turcul d a q î q a „moment, point”, uitînd însã cã atunci tot turcesc catã sã fie ºi adicã, deoarãce românul zice dopotrivã: „la dicã”, „la adicã”, ba încã ºi la „adicãte”. Nu mai adãugãm cã, sub raportul curat fonetic, din turcul d a q î q a ar fi putut sã iasã româneºte numai doarã „de chicã”, dar niciodatã dicã. Mai întîi, forma dìcã probeazã cã vocala de mijloc în àdeca = àdicã nu e netonicul -e-, ci tonicul -i-, astfel cã accentul a sãrit mai tîrziu pe prima silabã, de unde a rezultat apoi trecerea lui i, devenit netonic, în e prin acomodaþiune cu tonicul a, dupã cum în vechile texturi ne întimpinã: àrepã = àripã = arìpã. Sã nu uitãm cã, dacã vocala organicã ar fi fost un e netonic, el n-ar fi scãzut la -i-, fiind pus între vocalele a ºi ã, cari sînt ambele fiziologiceºte mai aproape de e decît de i. În acest mod, forma primitivã adìcã, nu àdicã sau àdecã, e sigurã. Ajunºi aci, nu avem decît a ne aduce aminte înlocuirea vechiului a (= lat. ad) prin prepoziþiunea „la” în: a-mînã = la mînã, a-munte = la munte, a-ochi = la ochi, a-timp = la timp etc., pentru ca sã ne izbim de ecuaþiunea: l a dìcã = a-dìcã = lat. a d - d i c a m . Dupã ce natura prepoziþionalã a lui a în adicã a fost uitatã, poporul a început a zice: „l a adicã” alãturi cu „l a dicã”, dupã cum zice: „la ameazi” în loc de simplul „a-meazizi = lat. ad-meridiem”. În graiul poporan se mai întrevede pînã astãzi uneori vechiul a-dicã. 268

ADECÃ Aºa este, bunãoarã, în doina: „Avui parte d-un miºel, Picã þundra de pe el; El mi-o dã sã i-o cîrpesc, Eu o iau ºi o izbesc… Adicã mã socotesc, Tot sã i-o mai petecesc, Cã cu el am sã trãiesc!”
(Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 277)

Aci adicã nu poate fi nici „c’est-à-dire”, nici „voici”, ci numai doarã „à la fin des fins”, prin urmare: a-dicã = „l a dicã”. Cam tot aºa la Costachi Negruzzi, Cîrlanii, sc. 4: „Miron: Îþi temi nevasta? Terinte: Eu? Ba nici gîndesc. Dar judecã tu singur, ce catã el aice? Nu vine, mãi, de flori de cuc, º-aº pune rãmãºag cã º-au pus ochi pe ceva. Miron: Zãu, se poate. Dar adecã de ce-þi baþi capul? Parcã-i numai Vochiþa în tot satul…” v. 12A. – Aripã. Ce însemneazã însã prototipul latin a d - d i c a m , din care se trage românul àdecã = àdicã = adìcã? Sau mai bine, lãsînd elementul prepoziþional la o parte, ce este dicã? În latina vulgarã, pe care o reprezintã pînã la un punct Plaut ºi Terenþiu, d i c a însemna „chemare la judecatã” sau „tragere la rãspundere”. „… – Quid tibi ego referam? – Quod surripuisti meum. Jam quidem hercle te ad praetorem rapiam, et tibi scribam d i c a m …”
(Plaut, Aulul. IV, sc. 10)

Una din ameninþãrile poporane cele mai energice era: „îþi voi împinge dicã”: „Si tu illam attigeris secus quam dignum est liberam, Dicam tibi impingam grandem. D i x i …”
(Ter., Phorm. II, sc. 2)

Cine despreþuia o ameninþare zicea cã nu-i pasã de d i c ã : „Sexcentas proinde scribito jam mihi d i c a s . Nil do: impuratus me ille ut etiam irrideat?”
(Ib., sc. 3)

În veacul de mijloc dica a trecut la sensul de s o c o t e a l ã sau r ã f u i a l ã : „D i c a , tabula vel cautio vel charta proprie, ubi continetur s u m m a d e b i t i et nomina d e b i t o r u m v e l d e b e n t i u m ” (Jo. de Janua, ap. Du Cange, ad. voc.). 269

ADECà „D i c a , la carta del d e b i t o ” , zice un vechi glosar italian (Ibid.). Aºadarã locuþiunea românã: „ajunge treaba l a adicã” (Polysu), „sînt l a dicã, sãracul de mine” (Alexandri), „pus în încurcalã = tocmai acum l a dicã” (Creangã), „n-are bani l a adicã” (Jipescu), „prins l a dicã” (Cihac), însemneazã: „mã vãz judecat, socotit, rãfuit”, „d i c a impactus”, „a d d i c a m ”. Latinul d i c a , deºi devenise de tot poporan deja în epoca plautinã, era un împrumut de la greci: d…kh „justice, peine infligée, satisfaction que l’on rend à quelqu’un”, de unde ºi adverbii: d…kh, ™n d…kh, d…khn, literal „justement”, ceea ce nu e prea departe de unele accepþiuni ale lui adicã, cu care d…khn coincidã ºi sub raportul morfologic, ambii fiind formaþi prin acuzativ. În privinþa strict foneticã, silaba tonicã în latinul d i c a (dšca) fiind scurtã, ca ºi-n înruditul „dšgitus”, de unde românul „deget”, a rãmas la noi fãrã asibilare, pe cînd s-a asibilat silaba tonicã cea lungã din latinul „dico” (d§co): „zic”. Tocmai din cauza acelei scurtimi, tonicul ì din dìcã ar fi trecut la ea: deacã, adeacã, dupã o normã cunoscutã a vocalismului românesc, sã nu fi fost împedecat prin naºterea formei colaterale àdicã, ambele varianturi circulînd în acelaºi timp. Tot aºa, bunãoarã din lat: striga (stršga) „sorcière” nu s-a fãcut la români streagã (= ital. strega), fiind oprit prin netonicul i din strigoi. E cu putinþã totuºi ca deja în latina rusticã sã fi existat douã forme: d š c a ºi d § c a , dupã cum erau: stršgibus (Ovid.) lîngã str§gibus (Plaut.), sšnus lîngã s§ nus; lšquor lîngã l§ quor. În privinþa semasiologicã, din sensul fundamental adicã „la judecatã, la socotealã, la rãfuialã”, s-au dezvoltat deopotrivã, prin noþiunea intermediarã de c o n c l u z i u n e , pe de o parte: adicã „vrea sã zicã”, pe de alta: adicã „iacã”. Accepþiunea concluzivã este foarte bine indicatã în Dicþionarul ms. româno-latin, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 421): „Adecã. Id est vel E r g o ”. Mai mult ca „ergo” funcþioneazã adecã, de exemplu la A. Pann, Prov. II, 127: „…sã-l am sã car Cînd lemne, cînd apã, cînd altceva greu, S-am adicã-n curte ajutor ºi eu…” Cuvîntul Sf. Ioan Crisostom, text din sec. XVII (Cod. ms. misc. al Bis. Sf. Nic. din Braºov, p. 500): „ºi PavelŠ apostolŠ, pâziþi-vâ – zice – de cãini; pâziþi-vâ cum înblaþi, ºi cãutaþi ºi prevegheaþi ºi luaþi aminte nu pre voi numai, ci ºi de toatâ turma; nemica adecâ nu tacŠ sfintele cârþi de ce šaste noao spre folos…” Prin analogie cu sinonimul „iacã”, care se amplificã în „iacãtã”, adicã îºi acaþã ºi el în graiul poporan pe - t ã acomodat în - t e . Constantin Brîncovan, 1696 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 143): „ca sã fie sfintii mãnãstiri milã dã la domniša mea roata dã la Ocna Teiºanii, adecãte vama carãlor…” Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 135): „deci socotiþi biniºor cã de nu sãnt acolea acéle doaâ jiganii, filul adecãte ºi inorogul, sã nu cumva prin scrisori cu lupul sã sã ajungã…” Un act moldovenesc din 1699 (A.I.R. III, 266): „adecãte eu Drãguþa Frãþimãnesa, fata lui Dumitraºco ªepteli…” 270

ADEMENESC Jipescu, Opinc., 65: „Acù sã-þi spui, sã nu-þi mai spui, c-ai niºte pãcate dã moarte, pã care le vãz lãþite-ncuibate ºi-nrãdãcinate în mai toatã suflarea rumâneascã; adicãte, nici casã ca lumea, nici trai dã doamne-ajutã…” Printr-o a doua analogie, anume cu adverbii ca: încailea, aiurilea, altmintrelea etc., analogicul adecãte îºi mai aninã pe - l e a . De la Vrancea (B. ªtefãnescu), Sultãnica, p. 223: „Daca nu te înþelegi cu rumân la cuvinte, adicãtelea daca nu grãieºte acelaºi grai, poate sã facã o mie de ,1 una cruci peste alta, pînã º-o gãuri fruntea, umerii ºi buricul, cã tot juvinã ºi pacoste cade pe urechile noastre…” Jipescu, Opinc., 155: „adicãtile muierea uniori ne-ntrece ºi pã d-ande noi la lucru ºi la hãrnicie…” Analogicul - l e a poate fi adaus ºi d-a dreptul la adicã, fãrã - t e : I. Creangã, Povestea lui Harap-Alb (Conv. lit., 1877, p. 177): „º-apoi, cînd este la adecãlea, te-aº întreba ca ce fel de zãticnealã ai putea sã întimpini din pricina asta?…” Pentru a mai completa cele de mai sus, vom adauge cã la Coresi adecã se accenteazã pe a doua silabã: adékä ºi tot aºa se pronunþã pînã astãzi în unele locuri din Transilvania, mai ales lîngã Blaj. În regiunea Nãsãudului însã predomneºte forma adhìcãtea, cu accentul pe i, cu emfaticul -a (v. 5A) ºi cu un fel de d aspirat, de ex.: „adhìcãtea dhin Sâmgiorz ºi pânâ-n Rocna i-o postâ…” În macedo-româna – zice Dr. Obedenaru (Dicþ., ms., în Acad. Rom.) – adecã sau adicã a dispãrut, fiind înlocuit prin grecul dhlad¾. v. 1,2,3Dicã. – Eto. – Iacã. – Iatã. ÀDECÃLEA ÀDECÃTE ÀDECÃTELEA ADEMÀNà ADEMÎN ADEMÎNÀRE ADEMÎNÀT

A

v. Adecã.

A

v. Ademenesc.

ADEMENÈSC (ademenit, ademenire), vb.; attirer, appâter, séduire. Sinonim cu î n º e l ºi cu a m ã g e s c , de cari însã diferã prin noþiunea esenþialã de „atragere la sine sau la ceva”: ademenesc la cutare faptã prin bani, prin fãgãduinþe, prin vorbe, prin laude etc. Nicolae Costin, Letop. II, 110: „…mai înainte trimisesã (Cantemir) pe Stefan Luca logofãtul, cumnatul lui Ioan Neculcea, hatmanul sãu, la singur împãratul Petru Alexievici, pe la Cernãuþi în Þara Leºeascã, tocma la Iavorov, de au întãrit lucrurile mai tare cu giurãmînturi, cã împãratul venia cu obuzul sãu pe urma tuturor gheneralilor sãi; ºi aºa i-au ademenit, ºi pe împãratul ºi pe ªeremet, de au lãsat calea spre Tighinea ºi au socotit sã treacã Nistrul sã vie spre Prut la Iaºi…” 271

ADEMENESC Beldiman, Tragod., v. 2031: „Ne-au adimenit cu vorba – ziceau unii dintre ei – Starea ne-am stricat-o toatã, lãsînd case ºi fimei; Ne-au adus de la Odesa, zicînd cã are în Ieºi Ca la treizeci de mii oaste, oameni vrednici ºi aleºi…” Pompiliu, Sibiiu, 42: „Somnul m-o ademenit Su pom verde înflorit…” Costachi Stamate, Muza, p. 35: „Iat-obrajii rumeni ca bujorii proaspeþi, Iatã ochiºorii plini de drãgãnele, Iatã o guriþã ca cireºa coaptã, Ce ademeneºte sãrutare dulce…” Costachi Negruzzi, Zoe I: „…mã despreþuieºti, dupã ce m-ai î n º e l a t ! nu-þi e milã de o ticãloasã fatã, pe care ai adimenit-o cu juruinþi mincinoase…” Reflexivul „m ã ademenesc” însemneazã în gura poporului a se amãgi pe sine-ºi printr-o nãlucire. Aºa în basmul povestit de B. ªtefãnescu (De la Vrancea), Sultãnica, p. 85, împãratul, nemaizãrind denainte-i semnul cel rãu ce-l speriase, „singur în gîndul sãu s e adimeni”. Dupã analogia lui „pomanã” din „pomenesc”, „dojanã” din „dojenesc”, „prihanã” din „prihãnesc” etc., din tulpina verbului ademenesc s-a format substantivul a d e m a n ã , pe care-l gãsim la Silvestru, 1651, f. 42 b:
Ps. XXV: „întru a cãrora mãni šaste pãcat, ºi direapta lor plinã-i de a d e m a n â (adæmanä)…” „…in quorum manibus iniquitates sunt, dextera eorum repleta est m u n e r i b u s …”

La margine, Silvestru comenteazã: „mitâ”. O altã formã a lui ademenesc este adãmãnesc, pe care ne-o dã Lexiconul Budan: „adãmãnesc, allicio, pellicio, – locken, anlocken; adãmãnesc spre rãu, seduco, solicito, – verführen, verleiten”. La Molnar (Walach. Sprachlehre, 1810, p. 227) ne mai întimpinã încã douã forme: „adãmîn anlocken”. „adãmînez A Din alãturarea celor patru varianturi, rezultã ca prototip: ademînare, adecã o formã de prima conjugaþiune, trecutã apoi la a patra: ademenire, întocmai precum vechiul a d e v ã r a r e (= lat. adverare) a devenit mai tîrziu a d e v e r i r e . A deriva pe ademîn sau pe ademenesc din slavicul maniti „faire un signe, allécher” (Cihac) e peste putinþã din cauza prefixului a d e - (= lat. ad), care nu se 272

A D E M E N I TOR adauge niciodatã decît numai denaintea consoanei labiale a tulpinelor curat latine: adãpost, adevãr, adãvãsesc. Sensul fundamental al lui ademîn fiind „atrag pentru a mã servi”, este tocmai latinul a d m a n u m , de ex.: aliquem vel aliquid a d m a n u m habere, venire a d m a n u m , a d m a n u m esse etc., de unde o formã verbalã „admanuare” ,1 = ademînare. v. A-mînã. – Amãgesc. – 1,2,3Amnar. – Înºel. – Mînã… ADEMENÌRE. – v. Ademenesc.
1ADEMENÌT,

-Ã; part. passé d’ a d e m e n e s c : attiré, appâté, séduit. Beldiman, Tragod., v. 3393: „Bãieþi mulþi luaþi cu sila ºi alþii adimeniþi, De fugea de ei vreunul, vai ºi amar de pãrinþi…”

Caranfil, Valea Prutului, 29: „Oliolio! codru cãrunt, Ce mi-ai dres, ce mi-ai fãcut, De mã þîi ademenit?…” v. Ademenesc. – Ademenitor. [Dupã comunicarea lui Aureliu Candrea: a d e m e n e s c pris comme substantif; action d’attirer, séduction. Conv. lit. XX, p. 137: „ar fi dus, sãrmanele, mult ºi bine dorul ademenitului, cãci el, berbantul, în toatã viaþa n-a ademenit decît o singurã femeie…” v. Ademenesc].
2ADEMENIT, -Ã, le part. passé d’

ADEMENITÒR, -OARE, adj.: séduisant, attrayant. Sinonim cu î n º e l ã t o r ºi a m ã g i t o r sau a m ã g e u , dar numai prin mijloace plãcute. Alexandri, Concina, sc. 2: „Românii nu dau îndãrît, ci dinpotrivã ei merg tot înainte, urmînd glasului celui tainic ºi ademenitor ce le zice: înainte, copii, înainte!…” Ispirescu, Poveste þãrãneascã (Legende, 261): „Viind baba la dînsul, începu sã-i vorbeascã cu niºte graiuri m i e r o a s e ºi ademenitoare, de ar fi supus pe nu ºtiu ce voinic…” Beldiman, Tragod., v. 209: „Cel dîntîiŠ, Treisfetiteanul, suflet scîrnav ºi urît, Oricînd îi cãtai în faþã, îl vedeai posomorît; Celãlalt îi Floreºteanul, viclean, ademenitoriu, Ipocrit de cei de frunte ºi de þãri vînturãtoriu…” v. Ademenesc. – Ademenit. 273

ADEN ADÉN. – v. 2Adins. ADENEAORI. - v. Adineaori. ADÈNSUL. - v. 1Adins.
1ADÈS, ADÈSE, adv.; souvent, fréquemment, assidûment. În opoziþiune cu a-r

ar sau a-r a r e - o r i . Funcþioneazã întocmai ca adverbul d e s , opus adverbului rar. 1. ades, vechi adesu. Alexandri, Poez. pop2., p. 260: „Las’ sã moarã ca un cîne, Cã i-am zis ades: stãpîne, Nu-þi tot bate gioc de mine…” Balada Balaurul: „Ist copil chiar din pruncie Maica sa mi l-a dat mie, Cã ades îl blãstema…” Beldiman, Tragod., v. 231: „Îngîmfat de a sa slavã, ades la Curte mergea, Iar maicã-sa dupã dînsul în gura mare plîngea…” Codicele Voroneþian, circa 1550 (ms., Acad. Rom., p. 64, 144):

Act. Ap. XXIV, 26: „déci ºi adesu tremitea de bãsãduiša cu rusul…” Epist. Petr. I, 22: „diîn curatã înremã urul alaltu šubiþi adesu.”

„…propter quod et f r e q u e n t e r accersens eum, loquebatur cum eo…” „…simplici ex corde invicem diligite a t t e n t i u s …”

2. adese, vechi: adése, cu emfaticul -a: adesea. Omiliar de la Govora, 1642, f. 17: „aºa ºi sufletul nostru, pãnã cândŠ faptele céle bune înlãuntru întru sine bine le pãzéºte cu tãcére, atunce bogãþiša lui nu šaste furatâ; šarâ cãnd adése pre limbâ o poartâ ºi cu mãrimea deºartâ bucinâ, atunce mulþi dimoni cheamã ca pre néºte furi…” Varlam, 1643, II, f. 81 b: „šarâ gšudecãtoršulŠ adésea-º schiînba faþa de mãniša ce sã aprinsése într-ãnsŠ ºi nu putu mai multŠ sã rabde…” Samuil Clain, Invãþãturi, Blaj, 1784, p. 14: „Nici unŠ lucru nu vedemŠ mai adése decît moartea, ºi nici unŠ lucru nu crédemŠ mai anevoe decît moartea…” A. Pann, Prov. II, 58: „ªi tot gãzduind adese la un þãran prin cîmpii, Care era sãrac foarte ºi c-o spuzã de copii, Îi ceru sã-i dea dintr-înºii pe copilul mãricel…”

274

ADET 3. Construit cu pluralul de la „oarã”: adese o r i ; cu emfaticul -a: adesea o r i . Costache Negruzzi, Zoe, I: „…fanaragii, masalagii, potlogarii de care gemea oraºul, ºãzînd ascunºi pintre rîsipuri, pîndeau pe nesocotitul pedestru, care zãbovise a se întoarce acasã ºi adese o r i el perdea împreunã cu punga ºi viaþa, sau cel puþin sãnãtatea…” Gr. Alexandrescu, Viaþa cîmpeneascã: „Adesea o r i pe cîmpie Departe mã rãtãceam, Adesea cu bucurie În dulci gîndiri mã perdeam…”; dar tot acolo, cu acelaºi sens ºi-n aceeaºi funcþiune adverbialã, simplul d e s : „Vedeam livada, grãdina, Poteca ce d e s cãlcam, Pãrul înalt ºi tulpina Unde copil mã jucam…” Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 164: „De s-ar face dealul ºes, Ar veni badea mai d e s ; Dar dealul se tot mãreºte ªi badea mã pãrãseºte…” „Ades = lat. ad densum; adese = lat. ad densa; adese o r i = lat. ad densas horas” (Cihac). v. Adesul. – Des. ADEASÃ, adj.; fréquent. O formaþiune excepþionalã în locul simplului d e s . O gãsim în cronica lui Nicolae Muste, Letop. III, p. 41: „cã domnul muntenesc se nevoia sã mazileascã pre MihaiŠ-vodã, cum s-au zis, care nu trebuia altã stingere ºi nevoe într-aceste þãri, decît adesele schimbãri a domnilor…” v. 1Ades. ADÈSEA v. 1Ades. ADESEORI A ADÈSUL, adv.; fréquemment. Una din vechile formaþiuni adverbiale articulate, care se mai gãsesc, dintre texturi, numai doarã în Dicþionarul ms. bãnãþean, circa 1670, ºi-n Psaltirea ms. versificatã a lui Viski din 1697. În cel dentîi: „ Adesul. Frequenter” (Col. l. Tr., 1883, p. 421) în opoziþiune cu: „A r a r u l . Raro” (Ibid., p. 424). v. 1Ades. – Adensul. – Ararul. – Lupiul. ADÈT, ADÈTIU (plur. adeturi, adetiuri), s.n.; coutume, redevance, droits de douane. Vorbã ieºitã demult din întrebuinþare la românii de dincoace de Dunãre. Nu era 275
2ADÈS,

ADET tocmai b i r sau altfel de d a r e într-un sens concret, ci în genere: normã fiscalã, cuotul la care avea drept vistieria, ºi mai ales vama, fie în bani, fie în naturã. Pravila Moldov., 1646, indice: „VameºulŠ ce va lua mai multŠ de cumu-i adétšulŠ (adètülð)…” Constantin Brîncovan, 1694 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 95): „…dã sã aibã a luaré adetul morãnilor ce este dãn Dunãre pã pãmãntul moºiilor bošarilor domnii méle ce scrie mai sus, a Clãteºtilor, a Cãtãlušului, a Olténiþii, a Urménilor, ori în ce loc ar eºi pre acéste locuri sã-º ša adetul precum au fost o b i c é š u l mai dãnainte vréme…” Cantemir, Divanul lumii, 1698 (A.I.R. II, 146): „încã ºi agonisitele sale o b i c é e ºi adetiuri pre amãnuntul cercetînd, fietecine a cunoaºte trebue, cãci unul iaste dat spre veselie, altul spre întristare…” Turcul ‘â d e t „habitude, coutume, pratique” de proveninþã arabã. D. ªaineanu (Elem. turc., p. 7) observã foarte bine: „trecerea sensului de la o b i c e i la d a r e o întimpinãm pretutindenea în cronicele noastre”. De la turci, cuvîntul s-a rãspîndit nu numai la români, dar pe întreaga Peninsulã Balcanicã: la greci, serbi, bulgari etc. v. Bir. – Haraci. – Obicei. – Vamã… ADETÀR, „redevancier” (Cihac). N-am dat nicãiri peste aceastã formaþiune, nici în texturi, nici în grai. v. Adet. ADETÒRIU, -OARE, adj.; débiteur. Cuvînt pe care-l gãsim în Lexiconul Budan (p. 5) ºi la Isser (Walach. Wtb., 2). v. Datoriu.
1ADEVÀRÃ. 2ADEVÀRÃ

– v. 2Adevãr.

(plur. adevere), s.f.; vérité, réalité. Formaþiune poporanã din neutrul a d e v ã r , la plural: a d e v ã r u r i ºi adevere, iar prin acesta din urmã pe cale analogicã femininul adevarã, în opoziþiune cu m i n c i u n ã , iarãºi un feminin. Versul lui Anton Pann, Prov. I, 26: „M i n c i u n a nu-mi place, vorbesc a d e v ã r u l …” ar suna mai bine în limba veche: „M i n c i u n a nu-mi place, vorbesc adevara…” Cuvîntul abundã la mitropolitul Dosofteiu, în ambele Psaltiri, figurînd alãturi cu a d e v ã r ºi cu a d e v ã r ã t a t e , uneori în acelaºi psalm; de exemplu:
Ps. XXXIX: „n-am ascunsŠ în inema mša a d e v ã r ã t a t e a ta ºi spãsenia ta spus-am; n-am ascunsŠ mila ta ºi adevara ta de adunare multâ; tu darâ, Doamne, nu depãrta îndurãtãþâle tale de mine: mila ta ºi 276 a d e v ã r u l Š tãu…” „…non abscondi in corde meo v e r i t a t e m tuam, et salutare tuum dixi; non abscondi misericordiam et v e r i t a t e m tuam a congregatione multa; tu autem, Domine, ne longe facias miserationes tuas a me: misericordia tua et v e r i t a s tua…”

ADEVÃR Sau în Psaltirea cea versificatã, din 1673, f. 153 b: „ªi dâ-n þara noastrâ slava ta sã creascâ, Mila º-a d e v ã r u l pre toþ sã tãlneascâ, ªi cu dereptatša pace-n gloate multe ‘n braþe sã sã strîngâ ºi sã sã sãrute; De •os adevara în sus sã dša radzâ, Din ceršu dereptatša sã caŠte sã vadzâ…” Cu -é-, ibid., f. 69 b: „Cu cât eºt de ghizdav, tinde ºi stejšaºte Cu a ta putšare, ºi împãrãþšaºte Pentru adevšarâ ºi pentru blîndšaþe, Cã þâš dereptatša de n-ale• în fšaþe…” La plural, 1680, f. 11 b: „sã înmicºorarâ adevérele din fiiš omeneºti…” Construit cu „în” ºi „întru”: 1680, f. 84 a: „întru multâmša miliš tale audzâ-mâ, î n adevara mântuinþiš tale mântušaºte-mâ…” Ibid., f. 110 a: „îndereaptã-mâ, Doamne, în calša ta, ºi voš mšarge î n t r -adevara ta…” Ib., f. 147 a: „credzute toate poruncile luš, întãrite în veacul de veacŠ, fãcute î n t r -adevarâ ºi-n direptate…” 1673, f. 109 b: „ªi sã mš-asculþ, Doamne, - n t r -adevarâ, Sã nu mã laº sã hiŠ de ocarâ…” Construit cu „de”: 1673, f. 114 b: „ªi rostul mieŠ preste þarâ Âþ va striga d e -adevarâ, Toatã dzua cu priinþâ Þ-va spune de mîntuinþâ…” La mitropolitul Varlam, 1643, I, f. 348 b: „alþii ºi capetele º-au pusŠ pentru adevara, pentr-acea ºi dupâ truda lorŠ vor lua platâ…” v. 1Adevãr. (plur. adevãruri ºi adevere), s.n.; vérité, réalité. În opoziþiune cu minciunã. Cantemir, Chron. I, 212: „m i n c š u n i cu voroava frumoasã ascunse ºi cu numele adevãrului cãptuºite…” Zilot, Cron., p. 75: „Sã tãlmãcim aºa: vezi pe duºman cã vine, Te-ncredinþezi atunci ºi fugi sã scapi pã sine; 277 ` 1ADEVà R

ADEVÃR Dar cînd numai l-auzi, tu stai la îndoialã: Ori fi-va – zici – sau nu, ºi poþi face greºealã; ªi poate º-adevãr sã fie auzirea, ªi tu, gîndind m i n c i u n i , stai sã-þi gãseºti peirea…” ºi ceva mai jos, p. 77: „Unul zicea un fel, altul altfel rãspunde; Sãracul adevãr cum supt m i n c i u n i s-ascunde…” În aceeaºi opoziþiune cu adevãr este b î r f i r e : Corbea, Psaltire, 1700 (ms., Acad. Rom.), ps. XIV: „Cel care nu b î r f é º t e , Ci adevãr grãéºte…” Mai departe, adevãr e în antitezã cu orice întunecã realitatea. Caragea, Legiuire, 1818, p. 89: „jurînd mai întîi cã nu o pornéºte (judecata) din vreo p i z m ã , ci întru adevãr…” Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XVIII, p. 13: „o n ã l u c i t u r â šaste, nu pre adevãrŠ trupulŠ nostru luat-au…” Noþiunea de adevãr se asociazã mai ales cu acea de d r e p t a t e : Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (Ms. Sturdzan, în Acad. Rom., p. 221): „va veni sã gšudece pementšanii, sã gšudece lumii întru d e r e p t a t e ºi oamenilor întru adevãrul sãu…” Act moldovenesc din 1644 (A.I.R. I, p. 88): „ºi aºa am aflat tot adivãrul ºi toata d r e p t a t e prin oamini buni…” Dacã adevãrul nu e ascuns, atunci cineva îl a f l ã , ca în pasagiul de mai sus; iar dacã e tãinuit într-adins, îl v ã d e º t e : Caragea, Legiuire, 1818, p. 49: „daca vreo parte prigonitoare va ascunde sau va fura, ori însuºi sau prin altul, dovezile dreptãþilor ceilalte înprotivnice pãrþi, ºi cu vicleºug sã va învoi cu aceia, ºi apoi sã va v ã d i adevãrul…” Dacã adevãrul nu e tãinuit într-adins, dar totuºi nu se vede, trebuind urmãrit, atunci noi îl d e s c o p e r i m : Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 25): „ºi mai multã ocarã s-ar fi lucrat, de n-ar fi fost Breabul lucrul cu un cias mai înainte spre d e s c o p e r i r e a adevãrului apucat…” Mai rar se zice: „a g ã s i adevãrul”, „a c e r c a adevãrul”, „a n e m e r i adevãrul”, deºi cîtetrele sînt permise pentru varietatea stilului; de exemplu: Cantemir, Chron. I, 151: „sufletul odihnã nu poate a f l a pãnã nu g ã s é º t e adevãrul, carile îl c e a r c ã oršcît de departe ºi oršcît de cu trudã i-ar fi a-l n i m e r i …” Cînd cineva nu mai poate ascunde adevãrul, îl m ã r t u r i s e º t e , termen teologico-juridic trecut în graiul comun, unde îºi perde cu totul urma proveninþei: Costachi Negruzzi, Au mai pãþit-o ºi alþii, p. 67: „adevãrul vã m ã r t u r i s e s c , nu mã pot opri de a blãstema pe englezi…” 278

miscel. post-articuleazã substantivul. Rom. al Bis. nu ajungeai cum ai ajuns…” Neculcea. 1: „ritoricã n-am învãþat ca sã vorbesc ºi sã scriu cu meºteºug. 306): „nice sã ne înºâlâm înºine. Sf. 1673. cum privim vechea armurã Ce un uriaº odatã în rãzboaie a purtat. 406: „adevârŠ a d e v e r i t grãescu. În Codicele Voroneþian.. se zice: c u r a t adevãr. p. Ne-ndoim dac-aºa oameni î n t r u adevãr au stat…” Prin prepoziþiunea c u . 390: „atunce Mihaiu-vodã mãniindu-se. n-ai gîndit. în grabã au spãnzurat pre Cuza Spatarul. adecã lipsit de orice amestec. eu ºtiu fãrã a-mi da rãspuns. Letop. f. îmbrãcat. formînd o locuþiune adverbialã cu sensul de „en vérité” ºi „en réalité”. care ne întimpinã în cele mai vechi texturi ºi pînã pe la finea secolului XVII fãrã a diferi prin sens de simplul adevãr. Greutatea ei ne-apasã. ca sã vie sã prindã pre Mihaiu-vodã din Iaºi. adevãr capãtã o funcþiune adverbialã ceva mai intensivã. ms. Cu aceeaºi emfazã se poate zice adevãrul a d e v ã r a t . ca sã nu desparþã logiceºte ambii adjectivi.ADEVÃR v. bãtr. Acad. cã nu šaste robul mai mare de domnul sãu…” Adevãr se construieºte mai ales cu prepoziþiunea î n sau î n t r u . trece slaba-ne mãsurã. suflete! c u adevãru cã fugišai de noi…” Tot aºa cu prepoziþiunea p r e : Un text din secolul XVII (Cod. circa 1550 (ms. Martur. de patimã. Cron. unde: „singur curat” e un fel de superlativ. XVII. de nãlucire. Nic. Cã de-ai fi gîndit în adevãr. ci am învãþat s i n g u r c u r a t adevãrul.). Sf. 220 a: „Doritu-þ-am porun cu dulceaþâ ªi-n t r -adevãrul t㊠sã-m daš všaþâ…” Gr. p. p. ca ºi cînd ar fi „cel mai curat”. ºi de aceea autorul. sãrace. voao. sec. al Bis. avãnd acolo la Cãtane. scãzutã la rolul de prefix. 423): „o. II. încãlþat. alãturat cu Noul Testament din 1648: 279 . ce nu se ºtie î n t r u adevãr au ba. ms. întîi de la pãrinþi…”. miscel. Nicolae din Braºov. înºâlâcšunea morþiei…” Cu prepoziþiunea d e . cum ar fi: „bien en vérité”: Apocalipsul lui Paul. p. cu cãtâ slavâ te-i spodobitu. adevãr se aglutineazã într-un singur cuvînt: deadevãr (= de-adevãr). p r e adevârŠ. II. Zilot. p. Alexandrescu. nepricestuit. Fãrã amestec de minciunã. 12: „N-ai gîndit. dãndu-i vina cã au scris el la feciorii lui. d.. Umbra lui Mircea: „Noi citim luptele voastre. din Braºov. circa 1550 (Cuv. ªi mai energic este Zilot. numai în pismã l-au omorit…” Dosofteiu. Altceva este adevãrul a d e v e r i t = „vérité contrôlée vérifiée”: Cod. cã aaºta šaste. sã ne pare cã e dulce pohta pâcatelorŠ.

meserearea ta ºi deadevãrulŠ tãu pururea ajutarâ-mi…” Ps. adj. bãtr.. 280 2ADEVÃR. XXIX: „doarâ ispovedi-þi-se þãrâna sau spune deadevãrulŠ tãu…” Ps.v e r u m . sã au rãtãcit cineva dintru voi de la adevãrŠ…” „…inimile voastre curãþindŠ întru ascultarea adevãrului…” Tot aºa la Coresi. de unde ºi italianul d a v v e r o . I. ce adevãrŠ trupŠ…” Varlam. a d . eºti îndurat ºi milostiv. Rom. circa 1650 (ms. 1577. 81 a: „mâ va trage spre perire ºi nevošaºte sã mâ leapâdŠ de Dumnedzeu c e l Š adevârŠ…” Ib. II. cã pre c e i adeveri cearcâ…”. se neºtiînre de voi rãtãcšaºte de la deadevãru…” Petr. f. d. véritable.v e r u s acolo unde astãzi se întrebuinþeazã numai forma participialã a d e v ã r a t . 1Ad. ªi ºtiš cu deadevãrulŠ direptul ºi rãul…” Românul adevãr = lat. deadevãr = d e . p. adevere). 19: „fraþi. f.. f. III. ..): p. Chs. alãturat cu Silvestru. quatern. fišulŠ lui Dumnedzãu de închinâtorii c e i adeveri ce vorŠ vrša sã cršadzâ întru Domnul Hs… carii simtemŠ noi creºtinii cei pravoslavnici închinâtori adeveri…” Ibid. – 2. 10: „sã nu le se pare lor cã e vreo nãlucâ. 22: „sufletele voastre curãþindu întru ascultarea deadevãrului…” 1648: „…nu vã lãudareþ. V: „nu šaste în rostulŠ lorŠ deadevãrŠ…” Ps. 85: „šubiþi pre Dumnezeu prea-cuvioºii lui. – Bîrfealã. vrai. întru vecie de veacŠ cu dedevãrŠ…” Dosofteiu. 54): „buînrãtate va fi de la Tatãlu ºi de la fišulŠ Is. 1651: 1577: Ps. IX. nece fireþi minunoºi înprotiva adevãrului…” „…fraþii miei. 1643. 200: „ºi tu. 14: „nu vã lãudareþi ºi nu menþireþi spre deadevãru…” Ib.. 1673.ADEVÃR 1550: Jacob..a d .3.4Adevãr.. Coresi. 1600 (Cuv. v. LXXXIV: „milostea ºi deadevãrŠ timpinarâ-se…” 1651: „…nu šaste în rostulŠ luš d e r e p t a t e …” „…au lãuda-te-va pre tine þãrãna? au vesti-va adevãrulŠ tãu?…” „…mila ta ºi adevãrulŠ tãu pururša mã pãzeascâ…” „…mila ºi adevãrulŠ timpinarã-se…” Legenda Duminicei. – Minciunã… ADEVARà (adeveri. atunce închipueºti cruce adevarâ…” Arsenie de la Bisericani. îndelung rãbdãtor ºi multŠ milostiv ºi adevãr…”. réel. 63 a: „cãnd faci aºša. întrebuinþat însã numai ca adverb. a d .v e r u m . Omiliar. Dumnezãul mieu. în Acad. 9 b: „Cã tu cer deamãnuntul inema ºi zgãul. În vechile texturi se pune foarte des adjectivul propriu adevãr = lat. XXXIX: . I. V. 163 b: „aicša aratâ Hs. p. II. 1580. I.

p. 269: „calša c e a adevarâ o vrušu. 124): „cã adevãrŠ. fãrã schimbarea sensului. p. certainement. Samuil sã facâ rugâ Ca o adevarâ slugâ…” Ibid. adjectivul îºi asociazã de asemenea prepoziþiunea „de” scãzutã la prefix. misc. de lucrurile célea deºartele ale ceºtii lumi peritoare sã ne ferim…” Acest adverb se mînþinuse mult timp în limba bisericeascã în loc de: a m i n „ainsi soit-il”. Acad. Rom. – 1. XXI. ca ºi adjectivul corespunzãtor a d e v ã r . X. 146: „acela šaste deadevãrŠ Domnedzeu luminãtoršu ºi sfinþitoršu…”. Dosofteiu. ms.. 278: „dereptatša ta e direaptâ pururea ºi légša ta e adevarâ…”. adevãrŠ zic voao…” „…a m e n . 1. 364: „acesta adevãrŠ IzrailteaninŠ šaste ºi întru elŠ hiltenºugŠ nu e…” Ca ºi substantivul a d e v ã r . XVII (Cod. în mânile sãracilor acéša puindŠ. circa 1550 (ms. Sf. V. misc. šubiþilor. Coresi. 12: „mãrturisescu aasta a fi deadevãru cu buînrãtatša lu Dumnedzeu…” 1648: „…mãrturisindŠ c-aasta-i mila a d e v ã r a t â a lui Dumnezãu…” cša Legenda Sîntei Vineri. Sf. 119 a: Is. quatern. 1Ad. ainsi soit-il. a m e n dico vobis…” 3ADEVÃR. text din sec. ºi la ceršu de vomŠ strânge. al Bis. c u a d e v ã r a t etc. 270: „nu lua diîn rostul mieu cuventele c é l e adevére…”. p.4Adevãr. 281 . Astãzi se înlocuieºte prin locuþiuni adverbiale ca: î n a d e v ã r .. atunce adevãrŠ afla-ne-vãmŠ bogaþi…” Legenda Sf-lui Dimitrie. – Adeverit. 6: „ºi aºa înbogâþindu-ne. 2. 1648. calša c e a adevarâ o šubišu…”. în mânile lu Dumnezeu avuþiša sã o dãmŠ. f. II): p. 1: „adevãrŠ. p. 49 b: „ªi toþ sfiinþiš ce-s cu inem-adevarâ Lãudaþ vor fi de toatâ lumša-n þarâ…” Text din secolul XVII (Cod. Arhaism. 259: „fugiša DomnulŠ ca sã încredinþéze cã adevârŠ omŠ era…”.) alãturat cu Noul Testament din 1648: 1550: Petru I. p. amen. Noul Testament. adv. f. circa 1580 (Cuv. ms. p. Codicele Voroneþian. f. devenind deadevãr. bãtr.. al Bis. Nicolae din Braºov): p.ADEVÃR p. 1580. d. 179 a: „Sã rãdice pentru þarâ Moiseš ºi Aron sfarâ. Nic. 1673. Braºov.3. vraiment. 149: „apropie-te de vedzi sila deadevãrului Domnedzeu…” v. – Adevãrat. Omiliar.

. În poezia poporanã. din Prahova: 282 „ªeapte pungi fãgãduia Ori la cine s-o afla. 462): „ºi vom cãnta înpréunâ cu îngerii cu lauda. în slava sfinteei Troiþe în vecu. 425): „aceluša e slava ºi înpârãþie ºi þinutulu cu Tatãlu ºi cu Duhul sfãntu de acum ºi pururea în vecu.2. II. – 1. unuš pãcãtos. – Amin. Nimeni nu se bizuia…” (Ibid. adevãru…” Cugetãri în oara morþii. ADEVERÈZ (adevãrat.D. pop. Poez.. S-o a f l a º-adevãra Merii de mi-o sãgeta? Nimenea nu se dafla. f. circa 1600 (Cuv. d.. bãtr. 1673. Equidem”. adevârŠ”. Universitãþii din Budapesta): „Dadevãr. bãtr. O colindã din Ilfov: „Cine-n lume s-ar afla. Arhaism înlocuit astãzi prin a d e v e r e s c . Dedic. circa 1670 (ms. 82): „…aceluša-i þirutul ºi slava în veacu adevâru…” „…tomu slava i drŠ×ava vŠ v‚ki a m i n Š …” Cu prefixul d e . S-ar a f l a º-adevãra Sã dea-n mare Ca o floare.ADEVÃR Apocalipsul lui Paul. bãtr. Sã iasã-n vad Ca un brad…” (G. II. în Bibl. întru mila sfinþii-sale cãtrã cinstša ºi lauda sfãntŠ-numeluš sãŠ. affirmer. . întocmai ca în adverbul italian d a v v e r o (= de-ad-verum). 1Ad.4Adevãr. parte s-ašb în sfãnta ta cetate. Ibid. adevãrare s-a stereotipat în construcþiune cu a f l a r e la reflexiv: „a se a f l a º-a se a d e v ã r a ” avînd sensul de „rèaliser quelque chose de très-difficile”. circa 1550 (Cuv. II. d. vb. v. constater. 4ADEVÃR. réaliser. pentru ruga sfinþiš sale mašciš tale Precistiš º-a tuturor sfinþilor. 72) O altã colindã: „Cine-n lume s-o afla.: „într-acšaša dãrušascâ Domnul Dumnedz㊠îndelungatâ ºi nãrocitâ domniša mãrii-tale. 81) Balada Bîcul Haiducul. adevãrare). 71. adevãru…” Dosofteiu. ºi mie. d. gãsim în Dicþionarul bãnãþean. circa 1550 (Cuv.. Teodorescu. Dumnedz㊠sfinte ºi Doamne Isuse Hristoase. 158 a: „dã. adevãr…” Context slavo-român.

29): „ºi bine am adevãrat domniša mea cu tot divanul…” 1694 (p. cum šaste mai sus zis. 61): „sã adevãraþi pe mãruntul. ei s-au strãnsu toþ la un locu. XXII. Stat. s-ar devãra Pe negrul d-a-ncãlica Fãrã ºea.I. 12): „au umblat ºi au adevãrat sémnele moºiei satului Oreaviþa…” 1693 (p. 65): „deci aceºti 4 bošari.. altulŠ adevãra zicãndŠ…” „…et intervallo facto quasi horae unius.ADEVÃR S-o a f l a º-adevãra Sã se ducã Sã-l aducã Din fundul ceardacului. adevãrare este un vechi termen juridic. I.): 1692 (p.R. S-ar d a f l a .. 74) Sensul de „affirmer” se învedereazã mai cu seamã din urmãtorul pasagiu în Noul Testament din 1648: Luc. de le-au luat seama pre amãruntul ºi bine au adevãrat cum cã aastã moºie. adevãrãnd cã au fost obicéšu ºi mai denainte vréme. 96): „drept acéša ºi domniša mea. fost-au scaunele fãcute acolea? au fãcutu-le-au Necula dupã ce au cumpãrat locul? deci precum veþi mãrturisi ºi veþi adevãra cu sufletele voastre…” Iatã un ºir de exemple din Condica Logofeþiei sub Constantin Brîncovan (ms. fãr de fãþãrie. alius quidam a f f i r m a b a t dicens…” Cu sensul de „constater”. 230): „le-au cerºut ca sã-º scoaþã moºnénii cãrþi domneºti ºi scrisori ce vor avea pre moºiša satului Godénilor. cînd au cumpãrat Necula acel loc de la Nedélea fratele Calii. 173): „ºi au þinut sfãnta Mitropolie satul Oreaviþa cu tot venitul din hotar în hotar. care ne întimpinã la tot pasul în crisoave ºi-n pravile. în Arh. 59: „ºi trecãnd ca unŠ asŠ. aºa š-au tocmit sã aibã a þinea frãþéºte…” 1696 (p. šaste den funea moºãlor popii Fierãi…” 1693 (p. fiindu ºi ei amãndoi de fãþã. 166): „šar pentru dumbravã ºi pentru luncã. 146): „…aºa au fost adevãrat acei bošari cu sufletele lor…” 1696 (p. cãtã sã va adevãra cã šaste. Din marginea drumului…” (Ibid. ca sã poatã adevãra in tot hotarul cãte délniþe sãntu. fãrã oblînci…” (Ibid. ce au fostu partea lui Bivol ºi a Bratului. 605) Ba încã cu afereza lui a-: „Cine-n lume s-ar dafla. ºi sã a d e v e r é z e ce s-au 283 . aºa le-am dat aastã carte…” 1697 (p. ºi fieºtecarile moº cãte délniþe au stãpãnit. precum au ales ºi au adevãrat aceºti 6 bošari…” 1696 (p. Badea Bãlãceanul (A.

adevãraºi. întrebuinþeazã infinitivul substantivat adevãrare cu sens de a d e v ã r : „…întoarce-va ršalele pizmaºilor mšeš. acesta nu numai negoþul va întoarce înapoi. XVII (Cod.ADEVÃR vãndut ºi ce au rãmas nevãndute. adeveri. ºi ca sã poatã adevãra cãtã šaste partea bošarinului…” 1698 (p. 1680. Braºov. šarâ nu în višaþâ…” Ib. deaca se stinserâ focurile. p. în Catechismul transilvan.. šarã tocmitoršul besérecei tuturorŠ adevârâ aastâ cšudesâ…” La prezinte indicativ ºi la subjunctiv.. II. f. f.e z : adeverez etc. carele una dentr-ãnse sãngurâ putša sã-lŠ omoarâ. 100: „sã cade sã adeverédze gšudeþul cu mãrturii oameni de credinþâ. certarša lui sã fie moartša…” Ibid. sau fãméša bãrbatului sãu. al Bis. neputãnd adevãra într-altu chip. 1646. acestŠ darŠ sã va adevãra dupâ moarte. f. 24: „de va fi fãcut una ca aasta ºi sã va adevãra cu mãrturie oameni de cinste ºi credinoºŠ. p. dzãcãndŠ cã nu º-au plãtitŠ vama. 87: „macarŠ de-are ºi fi un marturŠ destonic ºi credinosŠ sã adeverédze preacurviša muerii…” Ibid. f. 25: „orcare vameºŠ va face nãpaste cuiva ºi-i va lua negoþulŠ. 66 a. cu ce veri adevãra? — Cu acéša cã ºtiu rãdâcina creºtinâtâþiei…” Dosofteiu. adevere ne apare înlocuitã deja în vechile texturi prin forma cu . ºi elŠ va adevâra c-au plãtit. f. misc. ce încâ ºi ca un furŠ sã va certa…” Ib. atunce pentru cãce sãntŠ mulþŠ. p. text din sec. adevarã. 84: „mai adevãrate sãmtŠ mãrturiile carile dzãcŠ cã šaste aºša decãtŠ ceša ce dzicŠ cã nu-i aºša. ce sã dzice: ceša ce adevereadzâ mai de credinþâ sãmtŠ decãtŠ ceša ce tãgãduescŠ…” Ibid. Sf.. 1646. din 1560 (Cuv. šarâ sã nu sâ poatâ adevãra la •udeþŠ carele l-au omorât.. cum šaste rãpitoršu. p. ºi cine š-au fãcutŠ célšalalte ce nu-s de moarte…” 284 . 150: „sã nu poatâ •udeþulŠ sã adeverédze. d. ms. Pravila Moldov.. p. nu sã va omorâ nice unulŠ…” Cu acelaºi sens de „constater”. cu adevãrarea ta rãspišarde-š pre înºŠ…” „…avertet mala inimicis meis. 113): „ºi dupã acéša. adevãrã… Legenda Sf-tului Dimitrie. Nic.. forma organicã: adevãr. in v e r i t a t e sua disperde illos…” La perfect se conjugã: adevãrai. 254): „deci aceºti bošari ce scriu mai sus. cine š-au fãcutŠ rana cša de moarte. ºi atunce sã va certa…” Ib.. au întrebat pre bãtrãnii ºi megišaºii de acolo denprejur…” Trecînd acum la Moldova: Pravila. 50: „cãndŠ sã va prileji un om cãsaršu în višaþa lui sã-º dãrušascâ avuþiša sa fãmeii sale. 150: „niºte oameni mulþi vorŠ ucide pre vrunulŠ cu rane de moarte. bãtr. 99-100): „— Cu ce veri adevãra ca eºti creºtinŠ? — Cu acéša cã m-am botezatŠ… — Cu mai multŠ.

A D E V à R AT Constantin Brîncovan. pe cari nu le gãsim în derivatele fãrã . 310: „ºi zicŠ sã-i fie dat atunce în cafe otravã. scãzut din prima în a patra conjugaþiune. p. p. Sf. I.. pris adjectivement: vrai. misc. Vasilie postelnicu adeverezu. XVII (Cod. carele šaste adevaratŠ adævarátð) ºi mai întãi vinovatŠ…” ( Darie Toder. 397: „miºeii de pretutindinša multŠ bine lua dentru mãnile lui. adecã cu silaba -va. al Bis. ms. 1674 (A. ci ºi pre alte pãmînturi…” E foarte interesant cã forma cu -e z . despre dinastia Basarabilor: „neam blagoslovit de Dumnezeu precum însuºi faptele lui în vileag adevereazã. 1620. – Adevãrat. p..2. adj. constater réaliser”. en réalité. În fine. . Arh...R. II. 1Ad. chiar dupã ce a d e v e r i r e a reuºit a uzurpa toate funcþiunile verbale ale lui adevãrare.3Adevãr. la iscãliturile marturilor unei tranzacþiuni: Act muntenesc din 1622 (A. 1646. 264): „scriu ºi mãrturisãscu cu acestu adevãratu zapis al nostru…” Act muntenesc din 1682 (A. eu ªerbanu ot Vãlcana adeverez. ºi am scrisu eu popa Toader ot Vãlcana cu zisa loru. Stat. se convaincre”: Moxa. III. – Adeveritor… ADEVÃRÀRE.(= -v‚-). Braºov. part. 1694 (Cond. 32): „eu Pavel sticlaru adeverezu. p. eu Stan sticlaršu adeverez. – v. vru ša ºi îns㺊 cu vedérea sã se încreazã. vraiment. care ºi cam samãnã acel lucru sã fie fost ºi cam adevãrat.R..R. ºi cine va vrea s ã s e adeveréze a m a r e c r e d i n þ â c e a v e a : besérecâ prea frumoasâ zidi lu sveti Gheorghie ºi alte…” Tot aºa: „adeverez =j’atteste”. pe lîngã sensurile de „affirmer.I. passé d ’ a d e v e r e z : 1. I. Tãnase postelnec ot Coþãeni adeverezu. Cron. Letop. pris adverbialement: en vérité. ms.R.I. ºi adv. III. 214): „ca sã caute ºi sã adeveréze ºi sã mãrturiseascã precum vor ºti cu sufletele pentru acéste 2 délniþe de moºie din Topolovéni: þinut-au mãnãstirea Glãvãogul vreodinioarã…” Zilot. cã curãnd s-au bolnãvit…” Act moldovenesc din 1698 (A. authentique. 61): „pentru m a i adevãratã credinþã mš-am pus degetul maš jos ca sã creazã…” În Moldova e foarte obicinuitã forma adevarat. 4Adevãr.e z . 166: „pentru sã poatâ înþelége. Oprea postelnic ot Sãteni adeverezu”. de exemplu: Pravila Moldov. v. de exemplu: „sã se adevereze = s’assurer. – Adeveresc. 21): „deaca priimi bucurie Mariša.. sérieusement. Pãtraºc postel ot Tãrgoviºte adeverez. ca adjectiv ºi ca adverb. Nic.I. sã vorŠ fi adevârate cuvintele…” Neculce. 113. réel.I. pare a mai fi dezvoltat unele accepþiuni. – 1. Un text din sec.2ADEVÃRÀT. participiul trecut adevãrat ºi-a asigurat un loc independinte în grai. nu numai aici în pãmîntul þãrei. 249): „mãrturisãscu cu acest adevarat zapis al mieu…” ªi mai poporanã în Moldova e forma adivarat: 285 1. f.în loc de -vã. 2.

el ºtiind lucrul p r e adevãrat. cari sâ prifac în cãrbunš. sc. 18: „Teodoreanu: Da bine.. scoati banš. I. Cãlãt. au c u adevãratŠ šaste nebunŠ…” Ibid. adevãrat formeazã o locuþiune adverbialã: Act moldovenesc din 1620 (A. f.... au mãrturisit cu mare încredinþare…” Locuþiunile adverbiale: „c u adevãrat” ºi „p r e adevãrat” au un sens mai afirmativ decît adverbul propriu-zis adevãrat. arãtându-š o cruci ºî tot stuchindu-l. 147: „sã-lŠ cunoascâ •udeþulŠ au doarâ sã face. Prov. c-al lui Avel.I. pân’ ci scoati banš adivaraþš…” (I. f. com. p. Stat. šarã elŠ c u adevãratŠ va fi deºteptatŠ…” Zilot.A D E V à R AT O naraþiune þãrãneascã din districtul Suceava: „Omu tari di ângir poate sâ sâ lupti cu un drac ºî sâ-l ghirušascâ. 38: „Care sînge. c-au fost înpresurând acea bucatã de ocinâ Agâpišanii fãrâ lége ºi fãrâ ispravâ…” Altul din 1631 (Ibid. ce c u adevãratŠ mai multŠ sã va certa pentru aasta sudalmâ sau vãtãmare a gšudeþului decãt pre altul ce n-are fi gšudeþŠ…” Ibid. di aceša nu trãbuš sâ ni mulþãnim cu baniš scoºš întãšaºš datâ.. 1697 (Cond. Neculce. f. c u adevãrat scriem…” Pravila Moldov. Letop. 34: 286 . Giurgeºtii). 23): „mulþi bošari ºi slugi domneºti aºijdere mârturisim c-au fost aºea c u adevãrat. ºî tot nãcãjîndu-l ºî bãtîndu-l. Cron. Spune-mi tu c u -adevarat Cîte lacrimi am varsat?…” (Burada. 71): „sã sã cršazã aastã mãrturie a noastrã. III. 1646. p. Pann.. Bondescu. de le zicu dulãi adevãrat: dacâ vãd ca nu pot isprãvi.): „într-acéša bošarenul domnii méle Radul Golescul aga.. Asociindu-ºi pe „cu”. II. ei dau vina capetilor…” A. Eu flãcãu necununat. 157: „sã va face cã doarme. am venit aici ca sã cer mîna duducãi…” O doinã din Dobrogea: „Tu nevastã cu barbat. Rãmãºagul. striga la cer ne-ncetat Rãsplatã sã facã dreaptã þie c u adevãrat…” Alexandri. despre caracterul turcilor: „dupre cum li-i hirea de dulãu. zîmbind) Rãspunde tu… Tinca: Veriºoarã… Nicu: Domnule Teodorene. 231) Rareori în loc de „cu” se întrebuinþeazã „p r e ”: Constantin Brîncovan. dacâ-l va lega cu brãcinaršu dila bernevicš.. 435. ms.R. domnu Nicu Tolinescu ce cautã aici? Smãrãndiþa: C u adevãrat! (cãtrã Tinca. ci sâ-l batem mereŠ când l-am prins. 38: „nu sã va certa ca un suduitoršu de domnie. în Arh.

Ce bei pãhar neurat? ªezi la masã ne-nbiat?…” Ib. N-ai venit l-al meu locaº?…” Ibid. Transilv. voinicule! Sã nu-þi fie cu bãnat. Marian. Covurlui. Bãrbatule! Spune-mi mie-adevãrat. Oare cum de te-ai lãsat Turcilor. 140: „Spune-mi mie-adevãrat. Cã de te-oi primi în casã nimica nu o sã-mi strici. Decît nu e cu cãdere unei tinere femei Sã doarmã cu altu-n casã.. varsã puþin jos ºi zice: „Ista-i vin sau ista-i apã de nu spui adevarat!” (I. cînd e dus bãrbatul ei…” „Jurãmintele întrebuinþate pe aici sînt: Sã fiu al dracului. I. Tu însuºi m-ai adus…” În poezia poporanã. c. Bucovina I. 94: „Radule.A D E V Ã R AT „Adevãrat – ea rãspunse – aºa e dupã cum zici. expresiunea „a spune adevãrat” a devenit stereotipã. ia un pãhar cu vin sau cu apã. Cum. Alboteanu.. sã-mi moarã boi[i] di la jug! Asta-i pîne. c. Tulcea. sã chiorãsc. dacã nu spun adivarat!” (D. Turcoaia). de cînd eºti tu armaº. De ce eºti tu blãstemat?…” Ib. Donici. Vulturul ºi paingul: „Sã-þi spun adevãrat.. Femeilor. Mastacani). sã fiu afurisit. Spune-mi mie-adevãrat. Plesnilã. I. În unele comune din Dobrogea. I. D-zeu aºa! Sã nu-mi vãd copchiii. 63: „Dragule. pe legea mea. – Paingu au rãspuns – Pe coadã-þi am venit.. 72: „Spune-mi mie-adevãrat. 403: 287 . cînd vrea cineva sã afirme într-un mod mai energic. De pe tine te-au legat?…” Jarnik-Bîrsanu.

De cînd badiu te-a lãsat. unde la Silvestru. avérer etc. pe cari mai cã nu le avea a d e v ã r a r e .A D E V à R AT „Spune-mi. ADEVÃRÃTÀTE (plur. confirmer. 35 a: „šubiþ pre Domnul. prin trecere în a patra conjugaþiune. 24: „toate cãile Domnuluš milâ-s ºi adevãrãtate…”. în ceriu mila ta. 3Adevãr. avverare = franc. 2. ºi adevãrãtatea ta pãnã la nuorš…” F. affirmer. 1. ps. adevãrãtãþi). assurer.f. et v e r i t a s tua usque ad nubes…” „…in vase psalmi v e r i t a t e m tuam…” „…quia misericordiam et v e r i t a t e m diligit Dominus…” În acelaºi psalm LXXXIV. 27 a: „povãþšaºte-mâ la adevãrãtatea ta…” F. a d e v e r i c i u n e . 109 a: „mila ºi a d e v ã r u l sã tâlnirâ. Tu cu cîþi te-ai sãrutat?…” v. 108 a: „câ milâ ºi adevãrãtate šubšaºte DomnulŠ…” „…deduc me in veritatem tuam…” „…redemisti me. 1577: „milâ ºi d e a d e v ã r Š …” Alte exemple din Psaltirea slavo-românã a lui Dosofteiu: F. lAdevãr. cã adevãrãtãþ arcâ Domnul…” F. vérifier. – Adeveresc. Limba românã trebui . ºi anume pe acelea de „întãrire” ºi „asigurare”. n-a întîrziat a se produce o disociaþiune de idei. 3. iar la Coresi. gonindu-l celalalt. justitia et pax osculatae sunt. direptatša ºi pacša sã sãrutarâ. adverare = ital. 42 a: „Doamne. 1651: „milâ sãntŠ ºi a d e v ã r Š …”. Sinonim cu a d e v a r ã . – Adevericiune.. vérité. ci este de formaþiune româneascã din participiul „adevãrat” sau chiar din „adevãr” prin acãþarea analogicã a finalului ca în bunãtate. constater. promettre solennellement. Apoi cu încetul acesta din urmã a despãrut 288 aproape de tot. Ca mai totdauna în asemeni cazuri. v e r i t a s de terra orta est…” v. adevãrãtatša din pãmântŠ au rãsãrit…” „…misericordia et v e r i t a s occurrerunt. 88 a: „în vase de psalom adevãrãtatea ta…” F. ambele varianturi circulînd în acelaºi timp. adeverire). ADEVERÈSC (adeverit. – Adeverit. mîndrã-adevãrat. N-are a face d-a dreptul cu latinul „veritatem”. Dosofteiu. Domine Deus v e r i t a t i s …” „…diligite Dominum. dubletul adeverire. vb. Doamne Dumnãdzãul adevãrãtãþãš…” F. forma cea nouã adeverire începînd a exprime unele nuanþe strãine formei celei vechi. 1680. 33 b: „rãscumpãraºi-mâ. quoniam v e r i t a t e s requirit Dominus…” „…Domine. s. omnes sancti ejus. din organicul a d e v ã r a r e (=lat.) se formase. a d e v ã r . toþ cuvioºiš luš. dreptate etc. adevãrãtate ºi a d e v ã r figureazã cu acelaºi sens: F. in coelo misericordia tua. care însã singur nu ajunge.. Deja în graiul vechi.

šarâ iudešasca a d e v ã r a t â amu. ambele varianturi circulau mult timp cu acelaºi înþeles.. quatern. ºi adeverita închinâcšune šaste ºi lu Dumnezeu cu podoabâ. IV. p.. 14. 16: „carei credŠ întru elŠ. VI. cumŠ šaste creºtineasca dereptate. dar nu e încã adeverit = peut-être vrai. cã altulŠ šaste de seamânâ ºi altulŠ šaste de sécerâ…” Noul Testament. La început. Coresi întrebuinþeazã uneori ambele forme pe aceeaºi paginã.I. însã a d e v ã r a t cã. 16: „închinâtorii ceša adeveriþii închinâ-se pãrintelui nu cu trupulŠ. adeverit ºi a d e v ã r a t iaste. A d e v ã r a r e este o simplã afirmaþiune a unei stãri. între cari existã o deosebire atît de mare sub raportul logic. ce cu duhulŠ. formeazã prin sufixul . Coresi. 1580: Io. aºa. 1580. precum adeveréºte în Pildele sale Solomon…” În acest pasagiu. 37: „acestŠ amu cuvântŠ šaste adeveritŠ. 1648: „…într-aasta acelŠ cuvãnt šaste a d e v ã r a t . adeveréºte înseamnã „confirme”. mais pas encore vérifié”. XII.u r ã substantivul feminin a d e v e r i t u r ã cu sensul de a d e . Aºa la Coresi participiul adeverit nu însemneazã altceva decît a d e v ã r a t . p. quat. însâ ºi aasta e trupeascâ…” Tot cu sensul de a d e v ã r a t : Coresi. adeveresc = a d e v e r e z . dupã cum pãstreazã participiile lor: a d e v ã r a t ºi adeverit. fãrã nici o deosebire logicã. 1: „derep-ce cã dereptatea – grãšaºte-se – înpreunâ cu toate bunâtâþile. p. adeverit – „confirmé”. încît se poate zice: „cutare lucru o fi a d e v ã r a t . 15: „pentru aceša féce Hs. 13: „postulŠ adeveritŠ šaste nu numai sã topimŠ trupulŠ. ce cu sufleteascâ…” Acelaºi participiu adeverit funcþionînd ca adverbul a d e v ã r a t : Coresi. De exemplu: Omiliar. precum nemuritoriu sã fie..ADEVERESC sã pãstreze amîndouã formele. ce se zice nu cu trupeascâ jrãtvâ.: „bucurie féce ucenicilor ºi întãri pre ei spre credinþa céša adeverita…” Ib. mai mare šaste ºi mai pre susŠ mai vrãtos de elineasca ºi de jidoveasca. dupã lumeºtile de vei înbla pofte.R. ce se zice carei sãntŠ ai beséreciei. 128): „macar cã al omului suflet. cã altul šaste celŠ ce samãnâ ºi altul care sécerâ…” Latineºte: „verbum v e r u m ”. quatern. XI. bunãoarã în Omil. 11.. Omil.289 . din participiul adeverit. III. noao aratâ cã adeveritŠ cinstescŠ pre DumnezeŠ…” Mai pe dasupra. ca sã ne arate ºi noao calea nãlþimei ºi a paceei céša adeverita…” Ib. p... quat: XII. Omil. 1. Omil. p. IX. 1698 (A. Divanul lumii. II. pe cînd adeverire e nu numai atîta. p. quatern. cã elineasca amu dereptate trupeascâ ša ºi rãtâcitâ. dupã ce se formase dubletul etimologic a d e v ã r a r e – adeverire. ce de ce mãîncãmŠ noi sã înpãrþimŠ ºi altora sã mânâînce…” Ibid. adecã o a d e v ã r a r e fãcutã a doua oarã. ºi cu trupul ºi cu sufletul vei în veci muri. quat.. ci încã acea afirmaþiune controlatã. XI. iar a d e v ã r a t – „vrai”. Cantemir. quat. p.

254): „sã hie platnic lui Neculai ³ocãrlan vornicului. p. Legiuire. promettre solennellement”. prin care se amplificã numai forma. III. numai ce sã adeveréºte l u c r u l c u m l-au ucis toþ înpreunâ…” Nic. 10: „care poveste auzindu-se în Þarigrad la Împãrãþie. Act muntenesc din 1622 (A. Letop. III. 1673. Letop. f. IV. le adeveria ºi le încredinþa. 51: „Vezi ce sfat nesocotit cu întreagã smintealã! Moscalul neºtiutor rãndul ºi puterea acestor þãri s-au înºelat. care de care le î n t ã r i a . fãrã a se adãuga ceva la sens. Muste. III. cu neînfrãnte oºtile sale. ce vrãnd sã adevereascã l u c r u l . anume cã se va adeveri l u c r u l c u m l-au sfãtuit muntenii ºi Dimitraºco-vodã…” Ib. adeverim cu aceastã scrisoare a nostrã.. îngrozšaºte pre pãcãtoº cu focul nestîns ºi cu munca vénicâ. šarã ceš direpþ âš bucurâ cu fericinþa cea adeveritâ…” Nic.R.ADEVERESC v ã r : „ºi la luminâ sã dereptaþi ceša ce-au orbitŠ. 60: „Vezirul adeverind l u c r u l c u m nime nu se va pune împotriva poruncii împãrãteºti…” Infinitivul adeverire funcþionînd ca substantiv: Critil ºi Andronius (Iaºi. 8: „Hîrzobeanu: Frumoasã poveste! Tarsiþa: Nu-þi face cruce. Muste. 42: „Atunce ºvedul necunoscãnd meºteºugul moscalului. adeveresc = „assurer. ales Mihai-vodã. adeveresc = „confirmer. 1818. Cron. 42 b: „aºša cuvîntul Domnului Hs. Iorguºorule… poveºtile din ziua de astãzi s-adeveresc cîteodatã…” În graiul vechi. 83: „fãrã a cerca niºte adeveriri între romani ºi greci.. n-au crezut. s-au depãrtat de locurile 290 Þãrii Leºeºti. ºi dreptatea lui o ar adeveri condicele ce i le-am vãzut…” Alexandri. spre lucrurele célea bunele ºi spre a d e v e r i t u r â ºi spre creºtinâtate…” 2. Boieri ºi ciocoi. 150: „•udeþul nu ºti carele-i va fi fãcut rana cea de moarte. care ne-amu numitu. Letop. 1794). cã ºãdea de atãþa ani în Þarigrad mazil. f. 1: „…peste patruzeci de ani au slujit þãrei cu dreptate. 197: „aceste multe vorbe cãzãnd în urechile prostimei. mergãnd dupã oºtile Moscului…” . nu o datã ne întimpinã locutiunea: „adeveresc lucrul” sau „adeveresc lucrul cum…”. p.I. precumu sã sã ºtie cã…” Act moldovenesc din 1680 (A. vérifier”. avãnd ºvedul ºi pe Mazepa hatmanul cãzãcesc îndemnãtor ºi adeverindu-i cã se vor rãdica toatã cãzãcimea în ajutorul craiului. act. sumeþ ºvedul.I. I. de care auzind ºi domnii carii era mazili.. socotind cã moscalul de frica puterii au dat dos ºi fuge. Pravila Moldov. p. unde sã aflã atîtea slãvite pomeniri din minunile meºteºugului…” Caragea. p. vezirul au scris la Duca-vodã…” Ibid. III. ãmbla de zi ºi noapte dupã domnie…” Zilot. 1646. sã-i plãteascã toatâ paguba precum s-a putea adeveri…” Enachi Cogãlniceanu. 78: „cînd (diiata) nu are adeverirea cea orînduitã de pravili. sc.R. Dosofteiu.. sau cã cel ce au fãcut diiata nu-ºi avea minþile întregi…” 3. 31): „noi aceºtie moºteni ot satul Brãneºti.

cuvîntul se întrebuinþeazã mai mult cu sensul restrîns de „cuitanþã”. a rãdica desãtina ºi vãcãritul boierilor mazili ºi mãnãstirilor.2. révélation. – Adeveritor. et nunc v e r i t a t e m annuntiabo tibi…” v. Stat. p. X. în Arh. 150): „ºi au fost fãcut aceºti 24 de bošari ºi scrisoarea lor de adeverinþã. ca sinonim cu d o v a d ã . p. 398: „(Evdochiša) se adeveri c u j u r â m ã n t Š mare cã nu se va mãrita dupâ moartea lui (ConstantinŠ Duca)…” Cu aceeaºi noþiune. ºi toþi s-au bucurat…” Reflexivul „m ã adeveresc” însemneazã în vechiul grai nu numai încredinþare sau fãgãduinþã. în vechile texturi însã predomnesc accepþiunile de: 1. Letop. Adevãrãtate.I. vérité. ms. care ne întimpinã mai ales în Biblia ªerban-vodã. III. R. ºi dupã moarte me încã sã nu mã ušte…” De aci în legãturã cu j u r ã m î n t : Moxa. – v. f. de primirea mãrfei etc. 1. f. II. III. assurance. 178: „Mai adeverit-au (Constantin-vodã Mavrocordat) cã de-i va eºi somã bunã de bani. 3Adevãr.”. 3. adevericiuni). 2: „stãtušu la vârtute ºi tãrie. s. 276): „m-au • u r u i t u dumnalui socru-meu ºi mi-au adeveritu sã mi de doao mii de zlotiš bani…” Moxa. adeverinþã = „certificat”: Constantin Brîncovan.. 2. 401: „legâ j u r â m ã n t mare Catacozinu cu AmuratŠ ºi scriserâ cãrþi de adeverit. 1694 (Cond. 1: „pomenindu-se nu cu adevericiune. cum sã þie Necula Banu cu nepoþii lui acéste moºii…” 291 . ci anume o b l i g a þ i u n e l e g a l ã : Act moldovenesc din 1699 (A. nici cu direptate…” Dan. s-aŠ adeverit dumnelui nepotul Lupaºco sã mã cate ºi sã mã socotescã. În graiul de astãzi. ADEVERICIÙNE (plur. promesse. – Adeverinþã. neque cum justitia…” „…annuntiabo tibi quod constitutum est in scriptura v e r i t a t i s …” „…stabam ad robur et fortitudinem. fãrã formã reflexivã: Neculce. quittance. certificat. ca sã nu strice turcii grecilor…” v.3Adevãr. Letop. XLVIII. 1620. III. adeverinþe). ºi acum adevãrãciune vošu vesti þie…” „…commemorantes non cum v e r i t a t e . 297: „(Duca-vodã) trimise pe vlãdica de Roman anume Avrentie la Bogdan ºi la Iordachi în Þara Leºeascã de le g i u r ã ºi le adeveri mare milã.ADEVERINÞà Ioan Canta.: „dã-mi o adeverinþã sau d o v a d ã de plata banilor. ºi-i aduse în þarã…” Un contract moldovenesc de zestre din 1715 (A.. s. 1688: Isaia.. 1620. XI. – Adevãrat.. p. Una din numeroasele formaþiuni analogice prin sufixul -c i u n e .R. de ex. ADEVERÌNÞà (plur. 266): „ºi pãn oi fi vie.. 21: „vošu spune þie cel ce e rânduitŠ cu scrisoare de adevericiune…” Dan. 1. ADEVERÈZ. – -ciune. I.

1ADEVERÌT. ieroglif. promesse”: Neculce. adeverinþare). s. Letop. 2ADEVERÌT. juge enquêteur. în Acad. ºi cu tine grâšaºte cãtrâ mine. 19: „…iute iaste adulmãcarea adeverinþii. Stat. unde a sufletului pãtimire într-altul despre a sa o mãsurã cineva…” v. avãnd adeverinþã cã or veni ºi turcii ºi tãtarii la dãnsul de va merge întins la stoliþa moschiceascã…” Enachi Cogãlniceanu. 36): „…darã lin suflînd Austrul adeverinþii. ADEVERÌRE.. adeverinþã = „assurance. „Boieri adeveritori” se numeau în Muntenia cei însãrcinaþi de cãtrã domnie a cerceta la faþa locului împresurãrile averii nemiºcãtoare. purtînd numele tecnic de „rãvaºe domneºti”. Dosofteiu. ce šaste adeverinþa sã ºtii: sã leapedzi întunéreculŠ necredinþei…” Cantemir. A v. -Ã. ADEVERITÒR. f. révéler. cãftan.. Deºi în exerciþiul misiunii li se da titlul de b o i e r i . Cuvînt format din a d e v e r i n þ ã dupã analogia lui „încredinþez” din „credinþã”. vechil fãrã adeverinþã în scris sã nu fie primit…” 2. 319: „(Carol XII) au purces în gios spre Poltava prin Þara Cãzãceascã. Letop. adj. fie urbane sau rurale. – Dovadã.ADEVERINÞÃ Caragea. adv. vb. adeverinþã = „révélation”: Varlam. 1818. generalmente vecini cu proprietatea cea împresuratã ºi oameni cunoscuþi prin onorabilitatea lor. fãcãndu-l deplin han. – -inþã. 113 b: „care svãntŠ ºi mângãitori DuhŠ au înþãlepþâtŠ º-au luminatŠ º-au învãþat pre apostoli cu limbi strãluminate ºi înfocate. Ist. ce mai vrãtosŠ tu de la mine. totuºi ei puteau fi dintre neguþitori sau popi ori plugari. nedejduind cã mâ va trage spre perire ºi nevošaºte sã mâ leapâdŠ de Dumnedzeu celŠ adevârŠ. iatã cîteva exemple din Condica judiciarã a lui Constantin Brîncovan (ms. grozavã goliciunea minciunii descoperindu-sã sã aratã…” Ibid. p. 81: „acéstša sãmtú meºterºugurile vrãjmaºului adeverinþei. III. II. et subst.. II. Liste de asemeni „boieri”. 1683. 1643. scrii[n]du-i dupã adeverinþã ca sã scoatã toatã paguba de la tatari a saracilor…” 3. p. f. vechilul de judecãþi sã sã orînduiascã cu adeverinþã în scris.. Paremiar. ºi într-o parte dînd poalele hainei a d e v ã r u l u i . Pentru modul de a procede a b o i e r i l o r adeveritori. ADEVERINÞÈZ (adeverinþat. (ms. Adeverinþã. Adeveresc. Legiuire. a Satanei pârintelui tâu. c-au întrat în tine ca într-unŠ vasŠ al sâu destoinic. 56: „Vechil de judecãþi iaste cel ce sã orînduiaºte de altul ca sã sã judece în locul lui. în Arh. f.): 292 .. Rom. p. vérificateur. se þineau la logofeþie. adj. confecþionate la timp dupã districte sau oraºe. 243: „…i-au trimes cãciulã. -OARE. º-au adeverinþatŠ º-au întãritŠ a fišuluš luš Dumnãdzãu acel purtãreþŠ de všaþâ…” v. Adeveresc.

293 . Preajba. ) ºi p. E foarte ademe. rassembler. 194). de cãnd au fost la zi ºi la soroc. Nu cumva sã fie o contracþiune disimilativã din a d e v ã s e s c . 24 etc. Dobroslovenii. ei s-au strãnsu aceºti b o š a r i toþ la un loc. domnia-mea am judecat împreunã cu toþ bošarii Divanului domnii-méle ºi le-am dat (luš Cãrste ºi egumenuluš Teofan) domnia-mea la mijlocul lor 12 b o š a r i adeveritori ºi j u d e c ã t o r i p r e r ã v a º e l e d o m n i i m é l e …” Între cei „12 b o i a r i ” figureazã: „Enuþã starostea za neguþitori. 12. pe care tot acolo îl auzise Seulescu cu acelaºi înþeles? Nu cutezãm a ne rosti. ceea ce nu se poate admite. régler. – Jurãtor. anume: Ghinea slujer i Vlaicul clucer i Matešu clucer Dobriceanul i Tudor chšurcšubaºa ot Boténi. Boier. Adeveresc. Bîrza ºi Balºii. deoarãce qu trece la români numai în k (c. într-acéša sluga domnii-méle Badea logofãt au venit la domnia mea de º-au luat 6 b o š a r i adeveritori p r e r ã v a º e d o m n e º t i . Sã se observe cã de la b o i e r i i adeveritori nu se cerea nici un fel de jurãmînt ad-hoc ºi cã numãrul lor – fie 4. Leul. se aflã toate în districtul Romanaþi. ADEVESÈSC. pentru neºte locuri de prãvãlie din Bucureºti: „ºi neputãndu-sã a d e v ã r a din Divan dereptatea acestor locuri. ca sã-º caute ºi sã-º descopere hotarãle céle bãtrãne ale moºiei Racoviþei. Suplem. ADEVÈZ (adevat. 1845. – atîrna cu totul de hotãrîrea domnului. Rãposatul G. de au cãutat hotarãle céle bãtrãne ºi o au însemnat pre hotarã cum scrie mai sus. no. arranger. 6. anume: Mihai den Dobroslovéni ºi Preda ot Preajva ºi Manea capitan ot Leul ºi Papa ot Bãrza ºi Sima de la Balºi ºi Radul Paise diacon. pare a fi de o proveninþã latinã. Iorga biv staroste. v.. ca sã caute ºi sã a d e v e r é z e …” 1696 (p.ADEVEZ 1693 (p.. ajungînd treaba sã vinã amîndoi „în Divan de s-au întrebat de faþã”. 1693 (p. 65). nefiind ni cãrþile moºiei Racoviþei de prilej. Adãvãsesc. niciodatã în v. – v. precum am vãzut domnia-mea ºi cartea celor 6 b o š a r i adeveritori…” Satele Racoviþã. ADEVERITÙRÃ. În orice caz. ºi au mersu acolo la aastã moºie ce scrie mai sus. fiind ispravnic sluga domnii-méle Vasilie 2 portar. pînã a nu se urmãri mai întîi toate formele ºi toate accepþiunile cuvîntului.8): „…de fiind aastã ocinã bãtrãnã ºi neºtiind el în aastã ocinã pre unde sãnt sémnele hotaruluš bine. 11) gãsise acest cuvînt la þãranii din Moldova cu sensul de „tocmesc. precum ºi a se preciza regiunea unde se întrebuinþeazã. El îl derivã din latinul a d a e q u a r e . Seulescu (Arh. urmeazã deciziunea princiarã: „domnia-mea am judecat ºi le-am dat la mijlocul lor 4 b o š a r i adeveritori ºi j u d e c ã t o r i p r e r ã v a º e l e d o m n i i m é l e . vb. menþionate în acest pasagiu. adevare). Manul neguþitoršul”. adun” ºi aduce chiar fraza: „adevez ºi am adevat toate hîrtiile trebuitoare”. Albinei româneºti. în procesul între popa „Fiera ºi ªimjorzu fecšorul popeš Nechifor Mazãre” pentru un loc de la Bãjeºti. – v.

2. nemþeºte Heltau. -ÀDIA. Peuting. Cisnãdìa. Dialekte. Amaradia). care existã în toate dialectele romanice occidentale. ne întimpinã în: Cernãdìa. p. finalul -àdia e sufix. suffixe de certains noms propres topiques. es finden sich auf dortigen Inschriften z. M u s e d i u s . nemþeºte Scholten. n-ar fi decît o corupþiune din A d . B. rîu ce trece prin Gorj ºi Dolj. Care va fi darã prima concluziune? Existinþa unui vechi sufix românesc topic -àdia. Fãrã a ne rosti pentru sau contra. Acelaºi sufix ni se prezintã la serbi în: Gràdia „grecime. sate româneºti în Transilvania. un sat românesc în Banat lîngã Lugoº. de unde rezultã cã acelaºi sufix. A m a r e d i u s (cf. Luatu-l-au românii de la serbi? dar atunci rãmîne deschisã cestiunea: de unde-l au serbii? Luatu-l-au serbii de la români? aceeaºi cestiune îºi mutã numai doarã locul. la o vale etc. atragem atenþiunea linguiºtilor asupra sufixului onomastic . 6) îl crede de origine germanicã. Apoi sã se compare forma Mehàdia cu forma Mehedìa. afarã de altele. „Ad-Mediam” nu putea deveni „Mehadia”. dar pe care Diez (Wtb.e d i a în dialectele cele antice ale Italiei sudice. un pãrîu ºi un sat în Gorj.ADEVEZ nitoare quasi-identitatea foneticã ºi logicã a lui adevare cu spaniolul a d o b a r „arranger”. dacã vom admite chiar cã ele se aseamãnã întrucîtva. un cãtun în Dolj. nici prin vreun fel de analogie sau de etimologie poporanã.). ºi încã un sufix foarte interesant. cu scãderea posterioarã a accentului.. mulþi greci”. dupã cum se chema aceeaºi localitate în epoca romanilor (Tab. Mehadia). Apadia). turcime”. Mulþi cred cã M e h a d i a . Nici prin legi fonetice normale. Varàdia. de tot excepþional în partea rãsãriteanã a Munteniei ºi cu desãvîrºire necunoscut în Moldova. pšeŸãdiša „cînime. v.M e d i a m . Turàdiša „neamul turcesc. Sã alãtureze cineva numirile locale ca: Amaràdia. nemþeºte Donnersmarkt. dar nu se dezleagã. nemic mai mult. Srbàdiša „neamul serbesc”. numele renumitelor bãi aºezate la margine între Banat ºi Oltenia. orãºel în Transilvania. Asemãnarea între ambele numi. N u m i e d i u s . o droaie de cîini”. Sufixul -àdia nu este slavic la serbi. Adãvãsesc. În M e h à d i a .e d i u s ºi . D e c u m e 294 d i u s (cf. numele unei provincii etc. Mînãràdia. Apàdia. un pãrîu în Mehedinþi ºi cîteva localitãþi în Vlaºca ºi-n Ilfovu etc. Crevedìa. un sufix despre care Mommsen (Unterital. pãstrat mai cu persistinþã în regiunea olteanã. douã sate în Gorj. momàdiša „tineret. A p p a e d i u s (cf. dupã cum nu e latin la români. pe cari noi nu le ºtim sau nu ni le aducem aminte. ºi Cinàdia. vãrsîndu-se în Jii ºi dînd numele sãu la douã plase. un sat românesc în Banat lîngã Verºeþ. 347) zice: „Die Namen wie A t i e d i u s und A n a i e d i u s gehören ebenfalls zu den Eigenthümlichkeiten der marsischen und abruzzesischen Distrikte. Arpàdia. Ciocàdia. I. este o întîmplare. ªumàdiša. foarte rar în Ardeal. . mulþi tineri”. N o v e l l e d i u s .

. Amaradia. „Ciocadia”. originea românului -àdia neîncetînd de a fi foarte întunecoasã.ì a . El ne asigurã cã „Mehadia”. El trece însã în z pe datã ce accentul scade pe o vocalã mai jos de i. mai mult patriotism aratã cel ce se luptã cu orice armã…” Termen grec din epoca fanarioticã: ¢di£foroj. prin urmare ºi la serbi. „Amaràdia”. Varadia). care se mai întrebuinþeazã numai doarã într-o conversaþiune comicã sau cu ironie. 6: „îi vorba cã te iubesc aºa de nãstruºnic. în care însã. d. nu existã nici un sufix tonic . sc. II. ba nici mãcar la -adìa. iar din Ciocàdia porecla C i o c ã z à n = Ciocadiànu. un adiafor…” Acelaºi.a d (Csanad. 189. Hagi-Petcu. pe cînd în „Mehàdia”. p. P e t e d i u s und P e t i e d i u s .ADIAFORIE P a p p e d i u s .. Mai nostim decît toate este cã. „Ciocàdia”. I.ar fi trecut în -z-. s-a fãcut trecerea lui d în z. pe cînd în „Mehàdia” acest d se þine þeapãn.ì a . Curat româneºte: n e p ã s ã t o r . v. din Amaradia vine numele pãrîului A m ã r ã z o a e = A m a r a d i o a n e . Aºadarã mai trimitem o datã pe d. indifférent. v. P e s c e n n e d i u s . I. al cãrui -d. ADIÀFOR. dar nu este aºa. V e r e d i u s (cf.” Sã nu uitãm forma „Meh -e d i a ” lîngã „Meh -a d i a ”. dacã-i aºa? Eºti un nerecunoscãtor. iar Tãutul buimãcit. dar ºi foarte interesantã. Grecul ¢diafor…a „n e p ã s a r e ”. d nu se asibileazã. T i t e d i u s . Iaºii în carnaval. S t a t e d i u s . act. Aºa. încît acum sînt adiafor pîn’ ºi de ciubuc! eu care eram în stare sã-mi vînd sufletul pentr-o liulea de tiutiun…” Acelaºi. el susþine apoi cã toate numirile cu -adia derivã din numiri topice ungureºti cu .a d sau . puteau sã facã un . sc. „Amaradia” etc. f. Boieri ºi ciocoi. Alexandri. Tragod. s. Moldovan.o d din românul -adia. – mai ºtii dacã nu ºi-n anticele dialecte ale Italiei! – a se vedea în Ungaria d-lui Gr. „Crev -e d i a ” etc. B. S t a e d i u s . 4: „Vrei sã-þi spun una. V e t t e d i u s und V e t t i e d i u s – meistens Verlängerungen bekannter Geschlechtsnamen. adj. sc. Putnoki la „nerozie” în loc sã alerge la makedon…a. P a q u e d i u s . Teoria d-lui Putnoki despre ungurismul lui -adia la noi.) prin adausul sufixului .a d sau . indifférence. I. – Mehadia. Ungurii. trebuiesc accentate pe i. dar din maghiarul . act. ADIAFORÌE. cu tipicul lor accent pe prima silabã. Disznod etc.o d e foneticeºte peste putinþã de a ajunge la românul -àdia. o fi trebuind pentru etimologia d-sale. 1133: „Balº în adiaforie. wie z. neben A n a i e d i u s auch A n a i u s vorkommt. act.. Întemeindu-se pe aceastã eroare fundamentalã. încã o datã. tocmai din cauza lui -ìa. 7: „decît a sta de o parte rãce ºi adiafor. În forma -àdia ºi-n variantul -ãdìa. Aºteaptã cu îngrijire ceasul cel nenorocit…” 295 . P o p p e d i u s . – Mehedinþi. Beldiman. pentru a-ºi întãri pãrerea. Adaug totuºi încã o datã cã aceasta nu este decît o simplã ipotezã. Putnoki citeazã pînã ºi sufixul -ìa în grecul makedon…a! I-ar fi fost mai lesne de a cita pe românul „nerozia”.

Conachi. 1ADIÀT. di£ta (Cihac). „le dernier s o u f f l e ” a murindului. f.. s. p. Cãci bolnav fiind pe patul morþii. Forma literarã este d i i a t ã sau d i a t ã = neogr. cu limba dãzlegatã ºi cu minþili adunate. v. act. adj.. Adiafor. 67: „Moºtenirea iaste priimirea unui viu a dreptãþilor unui mort. I. Caragea. Legiuire. ªi adiaforiseºte În minutul ce-au iubit. cãsãtorindu-l cu românul a d i i a r e „souffler légèrement”: a d i i a t ã „résultat d’ un souffle”.ADIAFORIE Alexandri. 331): „Aceastã carte ce-i aduse era adiata împãratului. guvern regulamentar.n. Afrodita ºi amoriul: „Dar el simte ºi iubeºte. Astfel þãranul. În aceastã formã. Fãrã sã fie robit. -Ã.nu este un simplu adaos fonetic. Jipescu. Un testament manifestã ultima s u f l a r e . étre indifférent. 57: „…dã mi s-or scurta zilili pîn’ la Paºte. 2ADIÀT. Legende. s-a iscãlit de împãrat ºi de toatã obºtea…” 296 . l-au fost întrebat sfetnicii ºi gloatele pe cine le lasã împãrat. s. dã la Piþigoiu ºi pînã-n Malu-Vînãt. a. ci rezultã dintr-o ingenioasã etimologie poporanã. A ADIÀTÃ. în care domneºte interesul ºi s a m a v o l n i c i a ?… ªi noi sã privim cu adiaforie o asemine stare de lucruri?…” v. Adii. ºi dîn vac în vac sã hiþi goniþi. pentru cã n-avea alþi copii. Atunci s-a scris adiata. cãruia îi sînt dãruite dupã pravilã fãrã d i i a t ã sau cu d i i a t ã …” Poporul însã rosteºte mai adesea: adiatã sau adiiatã. ºi blestemaþi dã la mine sã hiþi ºi uiduiþi dã tot plaiu ºi dã toate satili d-împrejur. sc. vb. Româneºte: a n u p ã s a . cãruia nu-i plac în genere neologismii. Împãratul le-a fost rãspuns cã mai vrednic nu cunoaºte pe nimeni decît pe Þugulea. Adiafor. Opincaru. a împãmîntenit pe grecul di£taxij. dã n-ãþi þinea cu dinþi[i] dã doru ºi dã voiea mea a dã pã urmã…” Basmul lui Þugulea (Ispirescu. las vouo cu graiu limpede. adiiata mea. 7: „Guvern îi aista?… vã-ntreb boieri. în locul vechii locuþiuni curat româneºti: l ã s a t c u l i m b a d e m o a r t e . Încît zic cu hotãrîre Cã acest tînãr cumplit Pentru a mea osîndire Singur din iad au ieºit…!” v. Boieri ºi ciocoi. ADIAFORISÈSC. ori p ã º a l î c . testament. ADIIÀTÃ. termen întrat în grai prin legislaþiunea fanarioticã. a s t a n e pãsãtor. 1818.

Scrisoarea VIII: „Daliile îmbrãcate în bogatele lor rochii colorate ºi gingaºii tamarini se legãnau la adierea vîntului…” A. Necunoaºterea tuturor formelor ºi a tuturor sensurilor cuvîntului au împins pe unii a-i cãuta originea în latinul adhalare (L. Tr. 110: „…ºuierãtura frunzelor ce se legînau în adierea dimineþii…” Alexandri. ogoarele îºi plecau bogãþia de grîu. 1. bãnãþean. ADIÈZ (adiat.. adecã un participiu femeiesc substantivat. ADÌCà ADÌCÃTE A v. frétiller. Cãlãt.). 1883. fiind sigur cã întrebuinþeazã pe un derivat din a d ì e . – Adii. z i s ã . brise. ÀDICÃ. o atmosferã încîntãtoare…” v. p.. Sultãnica. Leg. ADIIARE.f. întocmai ca: s p u s ã . s. l’infinitiv substantivé d’ a d i e z : action de souffler à peine. Odobescu. adiet. ovãz ºi mei la adierile încropite ale vîntului de meazãzi…” C. Aburealã. 2. Negruzzi. p. ca de o furtunã ce vine întãrîtatã asupra copacilor. 1: souffler légèrement. – Limbã. – Testament. ADIÈRE (plur. ADÌI. ºi totuºi nici o frunzã mãcar nu se miºcã din loc. În Dicþionarul ms.. Vix levor”. 195: „Scãpãtase soarele. zéphyr. poporul nu mai vede nimic strãin în acest cuvînt. Adecã.. O colindã din Dobrogea: „Vînt de var-a adiat. vent léger. vb. 420): „Adi‚dz. l. Basmul celor 12 fete de împãrat (Ispirescu. respirer. adiere „souffler légèrement”. adieri). branler. iar pe alþii în polonul odwiewa• (Cihac). Concina. orz. 246): „Un vînticel adia încît de abia îl simþeai cã vine sã-þi mîngîie obrajii…” 297 . cîntecele depãrtate ale pãscarilor neapolitani. f a p t ã . produceau o armonie.ADII Cînd zice adiatã. sc. 74) Basmul Þurloaiele blendei (Ispirescu. Flori de mãr s-au scuturat. 238): „Un freamãt puternic se fãcu atunci în toatã pãdurea. 3. Doamna Chiajna. adiere). ba nici mãcar nu se cletinã. p. lumina dulce a stelelor. Sinonim cu b o a r e ºi a b u realã. – Boare. ca de o adiare de vînt barim…” De la Vrancea (B. – Diatã. Adii. Peste noi s-au revarsat…” (Burada. souffle.. adiare. 2: „…adierea rãcoritoare a nopþii. u r s i t ã etc. M. v. circa 1670 (Col. Legende. ªtefãnescu).

Acest sufix servea vechilor romani pentru a fãuri verbi cu sensul de „miºcare uºoarã”. p. a aspira” (V. nu mai vedem nici o umbrã de „respirer”. p. Cruºova). Acolo unde Plaut zice: . chanceler etc. adillare a reuºit a reþine nu numai forma organicã.D. oricare ar fi înþelesul pãrþii radicale a d -. „respirer”.. în italiana: balzellare. nu la vînt. Astfel sînt în franceza: frétiller.ADII B. întocmai ca în al nostru adiez dupã tustrele accepþiuni. Sultãnica. cu blîndeþe”. Deac-aºa vedea. cãci însãºi funcþiunea 298 sufixului -i l l o e dezmerdãtoare.. Cu acest sens ºi cu forma organicã adillare (adilšare) cuvîntul s-a pãstrat în dialectul macedo-român. brandiller. vrea sã zicã rãsuflare” (M. ºi nici un pic de adiere nu astîmpãrã arsura…” 2. nr. aerul joacã. Astfel din „canto” – c a n t i l l o . lumina lui te orbeºte. Mostre II.. 151). fierbe. Poez. canterellare ºi altele.i l l o sîntem puºi faþã-n faþã cu un cuvînt fãrã nici o îndoialã latin. În ghicitoarea poporanã despre c u m p ã n ã : „Nici moartã. Prin sufixul verbal deminutival . cu bunãtate. din „sorbeo” – s o r b i l l o . dar întrucîtva pînã ºi una din accepþiunile clasice ale latinului a d i r e : „Se zice om a d i l l o s cu sensul de om milos. tortiller. 36) 3. om care se afecteazã facilmente cînd vede pe alþii suferind” (V. dar totuºi nu este altceva decît o miºcare linã a aerului. saltellare. articulat a d i l š a t l u . În „om adillos” ceea ce daco-româneºte ar fi adiios. 10) În colinda Toader Diaconul din Brãila: „Sfîntul Mihailã Cu s a b i a -n mînã. Petrescu. adecã se aplicã la vietãþi. Iutza. În latina vulgarã numãrul unor asemeni formaþiuni catã sã fi fost fãrã alãturare mai mare decît cele conservate în latina clasicã. 221: „Soarele zãpuºeºte firea. ªtefãnescu (De la Vrancea). unde ele au trecut ca „-illo” ºi ca „-ello”. Simplul a d i r e însemnînd lãtineºte „întimpin pe cineva”. „Substantivul a d i l š a t u . o s c i l l o etc. Pilde. Numai din coadã adie…” (Ispir. Cu ea c-adia ªi ameninþa…” (G. Petrescu. deminutivul a d i l l a r e trebui sã fi avut anume accepþiunea de „întimpin cu plãcere. din „murmuro” – m u r m u r i l l o . pop. uneori scurt ºi uneori lung. loco cit. din „scribo” – s c r i b i l l o . adiere „frétiller.). cãci cuantitatea lui i în prototipul latin nu era sigurã. Teodorescu. branler”. „Adillare însemneazã a respira. În macedo-româna. apoi v a c i l l o . sautiller ºi sauteler. De aci mulþimea lor în limbile romanice occidentale. nici vie.

lat. prin deminutivul a d i l l o . ADIIÒS. macedo-românul adilšare. 48). quae tibi renuntiant? Bonus animus in mala re dimidium est mali…” (Pseudol. ºi pe care nu s-a sfiit a o reproduce chiar un filolog ca Scaliger: „ v e n t u s a v e n i e n d o. unde iarãºi nu e vorbã de vînt: „Aerul e viu ºi proaspãt!… el trezeºte ºi învie Peptul. p. Sub o pînzã de luminã lunca pare adormitã. Aburealã. numele latin al vîntului: „ventus” ( va ) s-a întîlnit cu participiul „ventum” de la „venio” ( gva ). Etymol. prin noþiunea intermediarã de miºcare. necne sint.ADIMENIT „…satius est A d i r e b l a n d i s v e r b i s . În a nopþii liniºtire o divinã melodie Ca suflarea unui geniu pintre frunzi a l i n adie ªi tot creºte mai sonorã. de unde apoi deminutivul a d i l l o . La Alexandri. Printr-o ciocnire foneticã. 5) deminutivul a d i l l a r e . Aºa despre cîntul priveghitorii: „Vîntul tace. era înlesnitã ºi chiar provocatã de o asociaþiune de idei tot atît de latinã ºi numai latinã ca ºi sufixul verbal deminutival -i l l o . l. „ventus qui a d i l l a t ”. În acest mod nu putea sã nu se nascã la vechii romani o etimologie poporanã care. I. La moþii din Ardeal forma a aduia a pãstrat mai cu samã sensul latinului „a d i r e blandis verbis” din Plaut. Dar sinonim cu „venio” este a d e r o . dulce”. 299 . ar înlocui pe întregul „a d i r e blandis verbis”. frunza deasã stã în aer neclintitã. prin natura sa mîngîitoare. caracterizînd pe un „homo a d i l l o s u s ”. inima ºi ochii peste care l i n adie…” (Balta) Trecerea lui a d e o . cu toate sensurile lor. – v.Candrea. nu poate fi decît un „vînt plãcut. mai frumoasã…” (Concertul în luncã) Despre aer. blînd. la noþiunea de „suflare a vîntului”.. Tot aºa „ventus a d i l l o s u s ”. -Ã. v. Ademenesc. lega ideea de v î n t cu acea de v e n i r e . Adii. independinte de originea vorbelor. cãci ea însemneazã în genere „a mîngîia” (Frîncu . atque exquirere. adverbul ce însoþeºte obicinuit pe adiere este l i n sau a l i n . ADIMENÈSC ADIMENÌRE ADIMENÌT A v. Rotacismul. Sint illa. mai plãcutã. 546). quia sit aëris motus” (Vossius. De aci daco-românul adiere. – Boare.

Obedenar. deneaori. Opincaru. altã deosebire decît aceea dintre o a r ã ºi z i . Odobescu. p. dineori. depuis peu. cu precumpãnirea tonului pe e. Cînd punem pe adinioarã sau dinioarã alãturi cu a d ã u n ã z i sau d ã u n ã z i . neulich. adineori. Iutza). adecã numai pe cele întrebuinþate în Moldova. 188: „a d ã u n ã z i . nuperrime. în privinþa cãruia nu poate fi îndoialã cã e compus din elementele latine: ad-de-una-dies. 65: „Sãnãtos lucru e sã aveþi chieagu vostru ºi la pãs sã legumiþi din ce aþi pus. Pann ne întimpinã forma adineaurã.. vor etlichen Tagen”. sau chiar adeunioarã = lat. d ã u n ã z i l e . M. Adineaori îºi asociazã foarte des pe m a i „à peu près”. d ã u n ã z i . I.. 9) ori cu emfaticul -a: „Încai de alde moº Neagu crez cã n-o mai fi putînd. ad-de-una-hora. 190): adeneaori. Bud. 183) aduce urmãtoarele forme ale cuvîntului: adineaoarã. Mihnea-vodã. adineaori. dineaori. foarte apropiatã de acea macedo-românã: „Se cãzneºte d-adineaurã Sã facã în nãsip gaurã…” (Prov. tantôt. 81) sau: „Avem un strein în casã ºi poate n-o fi dormind. 67) Adineaori indicã în trecut un punct foarte apropiat. A. vãzut-ai ceva m a i adinioare… într-acoace? (aratã scara). p. Marin: Într-acoace?… cînd te scoborai de sus?…” Jipescu. nuper. cum vã spusei m a i adineauri…” În Muntenia accentul se aude mai totdauna pe e. L-am vãzut de adineaura tot mereu de somn cãscînd…” (Ibid.ADINEAORI ADINEAORI. Scara mîþei. dineoarã. naguère. ci o acomodaþiune vocalicã din adeunoarã 300 = lat. Alexandri. 172. unde predomneºte accentul pe o. cu latinul vulgar . Mã pomenii adineaurã cu el la uºã bãtînd. 5.. un interval mai lung ne desparte de a d ã u n ã z i sau d ã u n ã z i : Lex. adecã adinioarã nu este „ad-de-in-hora” (Cihac). sc. II. fãrã ca prin aceasta sã se schimbe înþelesul. Cihac (I. adeneoarã. sub raportul combinaþiunii. 5. Lexiconul Budan (p. se naºte o puternicã bãnuialã cã între ambele cuvinte nu existã. Pînã mîine dimineaþã sãlaº de la noi cerînd…” (Moº Albu I. 3: „Magdian: Acum spune-mi. 4. ad-de-unia-hora. Macedo-româneºte se zice: adineavrã ºi deaneavrã (Dr. 20: „Fie-vã aceasta numai pildã la zisele mele de adineauri…” La A. adv. dernièrement.

cumŠ nu l-au suduitŠ î n d e -adinsŠ pre neºtine. 175: „De sã va afla neºtine acolša de faþâ cu arme unde sã va face ucidere. atunce sã cade sã fie îngãduitoršu ºi cu milâ…” Ibid. à dessein.d e -adinsŠ cu i n º e l ã c š u n e …” 301 1ADÌNS. Acad. f. 52: „de sã va afla c-au fãcutŠ acestŠ lucru î n . de doao ori aasta auzii…” Pravila Moldov. altmìntere sau altmìnteri etc. exprès. Dinioarã. 1577: „…dinioarâ grãi zeulŠ. v. fie în glumã. forma scurtatã dinioarã ni se înfãþiºeazã în vechile texturi cu sensul precis de „numai o d a t ã ”.. 18: „cã Hs. s-a nãscut sub influinþa adverbilor: pùrure. pe cînd adins e totdauna intenþional. de vreme ce o gãsim ºi-n macedo-româna. Domine.. p. fãcînd sã disparã organicul -oarã... ad-hoc. XVIII. 1683. 11 b: Genes. doaâ acéstša audzât-am…” „… s e m e l locutus est Deus.. f. În adevãr. si loquar adhuc s e m e l ?…” Codicele Voroneþian. 75 a: Ps. „u n a o a r ã ”. circa 1550 (ms.s .. ºi •udeþulŠ nu va putša aºša lesne sã cunoascâ: î n .. au t ã m p l a t u .. 32: „ºi dzâsâ: cevaº Doamne. 123: „cãndŠ va •ura cela -au suduitŠ.ADINS „unia” în loc de „una” (Du Cange. de exemplu: Dosofteiu. 1646.. 155): Petr. carele nu va fi cunoscutŠ n i c e dãnâorâ pre acelŠ omŠ…” Paremiar. 3.a u de s-aŠ n e m e r i t Š acolša. Metamorfoza catã a fi foarte veche. LXI: „dânâoarã grãi Dumnedzãu. Rom. atunce gšudeþulŠ va socoti…” Ib. f. El exprimã darã ideea juridicã de p r e c u g e t a r e ºi de aceea e des în vechile noastre legi penale. 1683. de-aº grâi încã dânâoarâ?…” „…et dixit: numquid. o varietate care convine mai ales poeziei. . f. duo haec audivi…” În contextul grec: ¤pax ™l£lhsen… ªi mai bine la Coresi. – Odinioarã. f. 1646. diînrãoarã de pãcate dereptu noi chinui…” „…quia et Christus s e m e l pro peccatis nostris mortuus est…” Exemple mai multe se vor aduce în alte locuri. în loc de adinioarã. Pravila Moldov. Forma adineaure cu contrasul adineauri.d e -adinsŠ aŠ venitŠ. alãture sau alãturi. I. f. adv. fie din nebãgare de seamã. avec intention. Ceea ce se face adins este în opoziþiune cu ceea ce s e î n t î m p l ã sau s e n e m e r e º t e . fie din greºealã. fie din noroc sau nenoroc etc. Limba noastrã literarã a întrebuinþat ºi poate sã întrebuinþeze deopotrivã toate formele. În scurt adinioarã ar însemna: „acum numai o o r ã ” precum a d ã u n ã z i însemneazã: „acum numai o zi”. ad voc. aºìjdere sau aºìjderi.). 175: „ucigãtoršulŠ de va fi omŠ streinŠ.

p.d i n -adinsul. Opincaru. preoþilor ºi þãrcovnicii biséricilorŠ. 9 a: „Acéstea vâ învãþãm. p. ºi pazvangii.d e -adinsul”. ca fieºtecarele den voi în vrémea stãpãnirii sale din avuþia ceša ce de la D-zãu šaste voao datã sã nu fie sfãnta mãnãstire aasta lipsitã…” La comparativ se zice: „m a i c u .d e -adinsŠ unŠ omŠ acolo unde š-au fostŠ bãrbatulŠ. 1646. mînji[i]. 63: „cela ce va ucide pre sprijinitoršu cu înºelãune. jugani[i] ºi mãcar uþupinili din lumea lu Dumnezeu. ce sã dzice: cãndŠ nu l-are ucide nice dereptŠ vreo greºalâ sau dereptŠ ce au vrutŠ sã ucigâ pre vrãjmaºu-i. udîndu-li-se armele. 36. c u . cu strãdanie”. f. au slãbit foarte tare. armãsari[i].d e -adinsŠ. ºi dupâ acéša sã învãþaþi toþi oamenii. încît prea puþini au scãpat…” Se poate zice ºi nearticulat.ADINS Ib. de ex. acolo nemicâ nu vor auzi dé acéstea. c u . pe care o explicã prin „fãrã glumã. 90 b: „urechile carile ascultâ ºi šau aminte c u . Cron. Astãzi poporul zice mai mult: c u . despre lupta între cazaci ºi pazvangii în Craiova: „…Turcii cãlãreþi. din care... 72: „poate mušarša sã trimiþâ î n . vãzînd nãvãlirea vrãjmaºilor.. pune: „c u t o t d e -adinsul”. f. numai acel glas înfricoºat…” Pînã astãzi însã.. cînd vrea sã se rosteascã într-un sens superlativ. m a i c u . sunã mai mult forma articulatã. În Condica Logofeþiei lui Constantin Brîncovan. f. telegari[i].d e -adins”. i-au nãpustit ºi au fugit. la f. 48: „Nu cumva cîrlani[i]. 134: „cela ce va grãi rãu de domnulŠ locului aceluša ºi-l va sudui c u m ã n i e ºi c u t o t Š d e -adinsulŠ…” Fãrã î n ºi fãrã t o t . atunce ºi acesta sã va omorâ…” Ib. adecã cu -u întreg: Jipescu. 1642. Lexiconul Budan (p. 1640. precumpãneºte construcþiunea: „c u . Stat. ce pentru spaseniša sufletelor…” Omiliar de la Govora. ce n u m a i î n .). iar a treia ºi cea mai mare împotrivire au stãtut o ploaie repede ce s-au întîmplat în toiul rãzboiului.d -adinsu te dau dã ºugubinã?…” Numai cînd lipseºte „cu”. 161: „…aºijdirea ºi glasul nostru cel de rugã celor ce dupã noi vor fi de D-zãu aleºi stãpãnitori c u . 1692-1713 (ms. c u . f.d e -adins cãntecele muerilor celor curve ºi cenghii în multe chipure.d e -adinsul întindem. 179) ne dã construcþiunea d e adins. sã întrébe de viu. în Arh.d i n -adinsul. înþelegînd aceasta. ce-i avea de ajutor. chiar în gura þãranului.d e -adiînsŠ de pururea.d e -adins: Pravila Munten. cu sîrguinþã. cu voie. Un frumos pasagiu la p. ori de fricã sau de pizmã ca sã-i lase pe cazaci în peire.d e -adinsul”: Zilot. adins perde articlul în graiul poporan: „…dã cu ochi[i] dã dânsili ºi spuni-le dã la mine multã sãnãtate ºi aratã-le sã 302 mai lase focului frunziºoara ºi alihiša dã pã faþã. ca înºivâ sã umblaþi întru învãþãturile ce vã sãnt date voao. Pravila Moldoveneascã. de mortŠ…” În loc de „î n . nu pentru vreo platâ orcaré de argint sau de aur.d e -adinsul au nãvãlit asupra lor ºi i-au sfãrîmat foarte. cã parcã-º niºte paparude-mbrezãiete . c u .t o t .

Silasi constatã în vechiul grai din Banat ºi din Haþeg forma adverbialã adensul „serio. glumã. p. mãi omule. Occidentalul adesso este un adverb de timp. 1876. Paralelismul cu ital. 1877. din 1697 (Bariþ. a d . ex proposito”. Nu zburate de tot. – Diez.ADINS ºi niºte case vãruite cu bozii ºi cu soc. cit. Creangã. î n . derivînd din „ad ipsum (tempus)”. ºi provenþ ades. iar mai vîrtos sã-i vazã…” I. fac ne-ndoioasã derivaþiunea românului adins din lat. mie mi-e î n t r -adins etc. cuvîntul e însoþit de o prepoziþiune.. lit. Teodorescu. pînã la probã contrarie. ºi acolo însã. 167). este un idiotism care însemneazã: „prendre bien a u s é r i e u x ”. – Lupiul. Bianu.2. ci-n piele spînzurate. Din exemplele de mai sus vedem cã adins se întrebuinþeazã numai asociat cu prepoziþiunile d e . Ienceo.. despre cruzimile pazvangiilor: „Cu ochii am vãzut: nasuri. dupã cum ne-am încredinþat din copia în posesiunea d-lui I. Transilv. 65. vorbeºti î n adins ori vrei sã ºuguieºti? – Ba fereascã Dumnezeu. 132). 26): „– Mãi omule. 454): „ªuguieºti. urechi cruþate. – Ararul. pentru mai mare groazã La cîþi vor auzi. lit. p.D. Vulturul ºi paingul: „Se uitã vùlturu ºi vede î n -adins Paingu lîngã el cum mreaja au întins…” Zilot. 1875. c u d e . adiesso. p. Poez. cã adverbul adins „exprès” cere totdauna denainte-i cel puþin o prepoziþiune. î n d e . op. adesso.. Povestea lui Stan Pãþitul (Conv. ori þi-e î n t r -adins?…” „A fi cuiva î n t r -adins”: þie þi-e î n t r -adins. v. Adesul. î n t r u .i p s u m (Cihac. î n adins…” Acelaºi. p. sub forma nazalizatã: a d . pop. 152). anume în Psaltirea manuscrisã a lui Viski. I. rogu-le d-adins sã nu mai umble cu fleacuri. Balada Iencea Sãbiencea: „Aflã. de la mine Cã-n-adins te vream pe tine ªi-n-adins m-am lãudat Cã n-ai hal sã-mi fii bãrbat…” (G. Dar construcþiunea cea mai rãspînditã este: înadins sau î n t r -adins. în opoziþiune cu: ºagã. c u . I. aceasta nu însã fãrã o rezervã foarte importantã.. pe cînd al nostru adins e un adverb de mod: „ad-ipsum 303 . Dr. Povestea lui Dãnilã Prepeleac (Conv.. 642) Donici.. Silasi sunã aºa în psalmul XXXIII: „Szuflet e n adenszul doreste pre Domnul…” Putem darã afirma. franc. Wtb. pãcãlealã ºi altele. 28. cucoane. vechi span. ª-aceasta î n t r -adins. deacã nu ºi douã.. v. în chieltuieli. Pasagiul citat de Dr. în înþoþoneli…” (Jipescu.i m p s u m . Cron.

î n t r -adins = inter-ad-ipsum. 15: „…atunci întrebâ pre cãrtulari: ce vã priciþ adìns voiº?…” „…et interrogavit eos: quid vos conquiritis?…” inter Tot acolo. Îl gãsim acolo de douã ori (Böhmer. Studien IV. Un al treilea adverb romanic independinte adins s-a format din ad-ipsum (hominem) sau ad-ipsos (homines).d e -adinsul = cum-de-ad-ipsum-illud. ºi mai jos: „…le main e li ol tenea a d e s estendue envers lo cel…” = „mînile ºi ochii îºi þinea înadins aþintiþi cãtrã cer…” În aceste pasage ades nu mai este de loc „ad-ipsum (tempus)”. Existã darã între ambele o identitate numai doarã de douã treimi din elementele cele constitutive. III. ci cu-tot-adinsul pãºesc din virtute în virtute…”. de care însã diferã prin aceea cã aratã numai acþiunea reciproacã imediatã î n t r e persoane. Un paralelism perfect cu românul adins ne înfãþiºeazã numai doarã vechiul piemontez a d e s . publicat de profesorul Förster. Sinonim cu î n t r e . c u . î n -adinsul = in-ad-ipsum-illud. 354: „puse domnŠ pre partea rãsâritului alŠ doile fišu Costandie. p. î n -adins = i n -ad-ipsum. 2Adins. IV. Codicele Voroneþian. Arhaism. Acad. Se deosebeºte cu totul prin sens. 1648. 159): Petr. mutuam i n vobismet i p s i s caritatem continuam habentes…” 2ADÌNS. – Îns. î n . Marc. deºi nu prin origine. ce se tinserâ curãndŠ.. circa 1550 (ms. Cu acelaºi sens la Moxa. 16: „…rãbdãndu u n u l Š a l t u š ºi ertãndu-vâ adìnsu voiº. Rom. Roman. ºi niciodatã i n t e r v a l . 8: „ainte de toþi. într-un manuscript din secolul XII. I. ci numai „ad-ipsum (negotium)” ca în românul adins. 28): „…no se retrahen. IX. Paul ad Coloss. 13. ca în italianul adesso. despre care vezi articlul precedinte. adìnsu voi šubosti pururea aibãndu…” „…ante omnia autem. v. nu ºi î n t r e lucruri.ADINS (negotium)”.d i n -adinsul = cum-de-in-ad-ipsum-illud. mas a d e s van de virtute in virtutem…” = „nu se retrag.. Vom încheia prin recapitularea multiplelor asociaþiuni ale lui adins: d e -adins = de-ad-ipsum.d e -adins = in-de-ad-ipsum. c u .. šarã pre Consta ºi CostantinŠ lorŠ le déde apusulŠ ºi Gališa. entre soi. Vezi-l în articlul urmãtor. et donantes vobismet i p s i s si quis adversus aliquem habet querelam…” . de cellalt a d i n s . o amarŠ! cã se sfãdirâ adinsŠ eiºi…” Noul Testament. de are cineva u 304 n u l Š p r e a l a l t Š înputãcšune…” „…supportantes invicem. – Dîns. 1620. adv. p.

În primul pasagiu: „a d e s nos prediquen.i p s o s . II. pe cînd cellalt „a d . XVIII. bãtr. „inter ipsos” pune afarã de orice îndoialã derivaþiunea cuvîntului din a d . „La noi în plasa Muntelui þãranii zic: m-am dus ade. Acelaºi preþios text piemontez din secolul XII. Galu). Pãºim mai departe la examinarea texturilor. 17). deºi între ambii deosebirea de sensuri nu poate a nu fi mare. zo dis. ºi anume: „…episcopi e presbiteri qui tuto di sonent le tube per predicaciun. a d e s nos cornen…” (Böhmer. contrasta a d e s ail orgoillos. 31). „ipsos”. seulement” = a d . 5). nazalizat: a d . Radu din Mãniceºti. din. 49): „ºi vošu întoarce lumina soarelui de cãtrã voi de va fi întuînrérecu. adins „entre soi” funcþioneazã totdauna singur..ADINS ªi mai jos. Apoi în Legenda Duminicei. 6311 B.i p s u m .i m p s u m . cu sensul de „singur”. humilibus dat gratiam.i p s u m . aden. a d e s nos cornen” însemneazã: „între noi predicã. formaþiune analogicã dupã norma adverbilor: altmintere. Deus. iar a d i n s „exprès” se întrebuinþeazã numai preces de elemente prepoziþionale: de. Rom. deoarãce unul este „a d . publicat de Cipar sub nr. cu. în construcþiune cu p r e ºi perzînd pe iniþialul a-: „…învãþãndu-vâ ºi dojenindu-vâ înºivâ p r e dìnsu voiºi întru psalomi ºi în cãntãri…” „…docentes et commonentes vosmet i p s o s psalmis. 15: „…e sã greºire þie fratele tãu. Mat..i p s u m (hominem)” sau „ad.i p s o s (homines)”. aºijdere etc. Contextul latin al celor mai multe pasage de mai sus: „ipsis”. „…Deus superbis resistit. 1600 (Cuv. Neamþ. în care noi am gãsit mai sus pe a d i n s „exprès”. adecã paralel cu „adinsu eiºi” la Moxa 305 sau „adinsu voiºi”. adins „entre soi: l’un l’autre” = a d . IV. British Museum). ne dã ºi pe adins „entre soi”. redus la ade. În norma generalã. Harl. e ail humel dona la soa gratia…” (Ibid. Filiaþiunea varianturilor: ade „entre soi: seul. în loc de: m-am dus s i n g u r ” (G. ºi tocmai cu prepoziþiunea p e . adinsere. î n t r e noi buciumã”. com. cu care nu se asociazã niciodatã a d i n s „exprès”. de vã veþi gšuînghea adeîn (adæ÷) voi…” În fine.i p s u m (negotium)”. distr. vade et corripe cum i n t e r t e et ipsum solum…” Întocmai aºa în cel mai vechi Evangeliar românesc tipãrit. p. 1 (Analecte. Gavriliþanu. Stud. „in ipsis”. quar a d e s nos prediquen e castien e nos mostren la via de deu. 1574 (Ms. d. „aden voi” în texturile din 1600 ºi 1648. hymnis et canticis…” Sã se observe cã acesta e unicul pasagiu în care adins „entre soi” se construieºte cu o prepoziþiune. în. adecã tot de acolo de unde vine ºi cellalt adverb a d i n s „exprès”. pasã ºi oblicéºte elŠ adinsere ºi acela singurŠ…” „…si autem peccaverit in te frater tuus. funcþionînd ca adverb. în graiul poporan din munþii Moldovei s-a conservat pînã astãzi aden. .

Este învederat cã traducerea e greºitã.. De aci însã nu urmeazã derivaþiunea cuvîntului din latinul „attendo”. 253) zice: „adintã sau a t i n t ã ”. vb.: i n t u e r i veritatem (Cic. 1Adins. 134 b. Arhaism a cãrui dispariþiune e de regretat. mahnen”. 2Uit. aufmerken. „I n t u e r i implique l’idée d’attention et d’activité d’esprit dans la personne qui regarde” (Barrault). deoarãce. p.. i n t u e r i causam (Liv. i n t u e n d u m quid affectet quisque (Quinct. care funcþioneazã ca ºi-n: adincresco. cãci nu-l putem înlocui decît prin perifrasticul: b a g s e a m ã . adinflo. adinstar etc. i a u a m i n t e etc: Dosofteiu. „Pleacã-þi urechea ºi-mi adintã a Domnului spuindu-þi culcuº…” se traduce prin „prête ton oreille et sois a t t e n t i v e à ce que je te dirai de l’accouchement divin…” E sigur cã-n textul slavic. zicerea „ºi-mi adintã” nu poate însemna decît „et a t t e n d e mihi”. intueor) din i n t u o cu prepoziþiunea a d . prêter attention. istoric din Bucur. pe cît timp sare în ochi identitatea lui cu a d i n t u o (intuor. 6). Ecuaþiunea adint = a t i n d ar prezinta o metatezã între d ºi t fãrã exemplu în fonetica românã. Admiterea ei e cu atît mai de prisos. dupã cum înþelesese foarte bine Seulescu. Din a d i n t u o . cu cît etimologia lui adint este una din cele mai limpezi. în Muz. Prin sens. rãposatul G. crezînd cã forma românã ar deriva din latinul a t t e n d o . ADÌNT (adintat. Seulescu (Buciumul român. Paremiar. adinvenio.. II. adinvicem. 1876. batuo = bat etc.ADINS În al doilea pasagiu „contrasta a d e s ail orgoillos” însemneazã: „respinge n u m a i pe cei mîndri” sau: „pe cei mîndri s i n g u r i ”. adintare). 1683. bucurându-mâ: plšacã-þŠ uršachša ºi-mi adintâ a Domnuluš spuindu-þŠ culcuºŠ nesãmãnatŠ.). În textul din Dosofteiu. „faire souvenir”.de ex. adecã paralel cu graiul þãrãnesc din Moldova: „m-am dus ade…” v. în adevãr. Din Dosofteiu cuvîntul a trecut în Dicþionarul româno-german al lui Budai-Deleanu (ms. mit Aufmerksamkeit hören”. adecã numai ca un mijloc poporan de a da ºi mai multã amplitudine unei vorbe compuse deja cu „in”. c-aš aflatu-þŠ darŠ denaintša Domnuluš. in-pro-mutuo = împrumut. être attentif. dar nici „mahnen”. N-am avea trebuinþã de a dãuga cã latinul -tuu ºi -tuo se reduc totdauna româneºte la -t: mor-tuus = mort. „attendere”. i n t u o este sinonim cu „attendo”. „faire signe”. dupã care lucra Dosofteiu. ci numai: „auf etwas spannen. arhangelul cãtrã Maica Domnului: „Strigu-þŠ. v. „écouter avec attention”. vine românul adint fãrã nici o modificare foneticã sau logicã. 306 .) etc. trecînd în prima conjugaþiune. f. singurul în care ne întimpinã adint.). p. lui adint îi corespunde „vŠnimaš•. care însã – neºtiind cum sã-l traducã – bãnuieºte numai: „v i e l l e i c h t winken. ce n-au mai aflatŠ cândva alta…” Reproducînd acest pasagiu. aceastã vorbã nu însemneazã „winken”. a t t e n d o ”.

– Mamaliga”. Moº-Albu II.. ADINTÀT A 1ADÎNC. Pilde.) sfinþii gãsesc pe Dumnezeu: „’Ntr-o chilie De tãmîie Cu uºa de alãmîie. Munþi î n a l þ i ºi vãi adînci…” Latineºte a d u n c u s e sinonim cu „curvus”. enfoncé. Cum sã facã munþi înalþi. Îmi ºedea ªi-mi socotea ªi cetea Vanghelia. ms. f. fie mult sau puþin. în opoziþiune cu „pandus”. Munþi nalþi se cutremura. dupã cum sînt. „Dacã aºa cuvînta ªi începe a cînta. adj. Bibicescu. Pe cînd sinonimul a f u n d se rapoartã numai la extremitatea inferioarã. În loc de coarne.G. épais. Fiind însã cã adînc se considerã de sus în jos. Pann. Acum se înþelege de la sine desfãºurarea logicã a românului adînc „profond” din latinul a d u n c u s „recourbé en dedans”. Aºa „cornua a d u n c a ” se zicea la neºte coarne formînd ambele împreunã mai mult decît un semicerc. bunãoarã. col. 307 . 34) Dosofteiu. la zîmbrul de pe vechile monete moldoveneºti. n-are cineva decît sã-ºi închipuiascã munþi sau maluri: deschizãtura de la mijloc este adînc.ADÎNC ADINTÀRE v. adînc exprimã întregul volum al unei deschizãturi de sus pînã jos. pe cînd a d u n c u s se cheamã în specie o mare încovãiturã foarte întratã în întru. între ambii termeni e contrast. care însemneazã o linie abia strîmbatã... Aºa. 68) Ghicitoarea poporanã: „Într-o vale adîncã Zace-un popã de brîncã. 109 b: „ªi sã scap de cine mi-s cu greaþâ ªi de g e n u n š adâncš. profond. Adint. astfel cã se poate confunda cu n a l t . într-o colindã din Transilvania (I. line-n faþâ. -Ã. de exemplu în locuþiunea: apele sînt adînci = les eaux sont h a u t e s . V ã i adînci îmi rãsuna…” (A. 1673. iar n a l t de jos în sus. (Ispir. „curvus” însã sau „curvatus” este ceva încovãiat în genere.

Rom. Ist. Theb. 130. fie într-un mod figurat. Miklos. Sturdzan.. Acad. Arh. fie materialmente. sinonimul german însemneazã „âge descendu tout bas”. (ms. Inventariul M-rii Cotroceni. VI. 1681 (ms... . sinonimul românesc „âge recourbé”. Rom. toto a d u n c u s corpore.. ¥bussoj” prin „cel adãncu” ºi apoi comenteazã pe acesta cu: „cel 308 fãrâ de fundŠ. de ex. zicãndu-i sã-i fie într-un ceas bun. Stat. p. celŠ neagšunsŠ de mente de omŠ”. Lex. orice e foarte anevoie de pãtruns. 254: „…i-au sãrutat mãna. la orice se ascunde într-o înfundãturã. Synaxar.ADÎNC Vivorul apeš sã nu mâ tragâ Sã mã-nghiþâ genunša cea largâ.). – Crescut. O a treia dezvoltare independinte are slavicul „glãboka starostš”. pe de o parte.. la Dumnedz㊠s-aŠ mutat…” De la sensul general de o mare deschizãturã. v. nici nestrãbãtutã a pãmîntului grosime…” Sensul latinului „aduncus” pare a se fi pãstrat mai cu deosebire în idiotismul românesc: „adînci bãtrîneþe”. 1683. care nu este altceva decît „vrîstã î n c o v ã i a t ã ”. 15: „jupãneasa Despa ajungãndu la adãnci bãtrãnéþe…” Enache Cogãlniceanu. ca un grad ºi mai înaintat de încovãiare bãtrîneascã. Letop. Tot aºa. p. în Acad. 5 v. la 19 ghen. orice ni se înfãþiºeazã ca o grãmadã care se întinde departe nestrãbãtutã de vãz. alãturi cu: „er ist schon h o c h in die Jahre”. se putea zice: a d u n c a senecta. f. traduce pe „abis. sã trãeascã pãnã la adãnci bãtrãneþe în luminat scaunul mãriei-sale…” Dosofteiu. Bãtrîneþe. unde bãtrîneþele se considerã ca o extremitate de sus sau de jos a unei linii: se urcã prin ani ºi se pogoarã din putere. celŠ neºtiutŠ ºi negãnditŠ. 35): „nici adînc fundul mãrei. Nice smârcul budza sã-º deºchšae. Nec venit tardo c u r v a s e n e c t a pede…” (Tibul.: „Apoi vesel se-nturna La Sultan de se-nchina Cu adîncã temena…” (Balada Sîrb-sãrac) pe de alta. O altfel de desfãºurare logicã are la germani: „er ist schon t i e f in die Jahre”. 649). cum ar fi lãtineºte g l u b a t a senecta (cfr. ºi la adânce bãtrânšaþe sosând. 131). cuvîntul trece. În scurt. Arsenie de la Bisericani. Latineºte se zicea „curva senecta”: „Et nondum cani nigros laesere capillos.. III. consideratã de sus în jos ºi în totalitatea sa.: „aºša s-aŠ nevoit. 112).. Sã mã soarbâ ºi sã sã închšae…” Cantemir. ierogl. sinonimul slavic „âge creusé”. circa 1650 (Ms. III. 16) Un om gîrbovit de ani era „toto c u r v a t u s corpore” (Stat. la orice se pleacã prea jos. a d u n c a t u s corpore.

ºi de glodurš Cu pâcle adînce fãrã podurš…” c) u m b r ã adîncã: Balada Erculean: „Soþie de vrei. Dumnedz㊠sfinte! tu mã scoate De poghošu de ape. Pann. niºte ceaþã s-a întins. ruºinea adãncâ! o. Ion Crisostom. tošu de gloate Ce-m vine la suflet. Din umbrã adîncã…” d) o a s t e . ª-o-ntunecime adîncã din patru pãrþi m-a coprins…” b) c e a þ ã . Mã scoate din stîncã. 68 a: „Cãt le prisosšaºte de nu ne mãnîncâ. îndesatã în Cuvîntul Sf.” (Gr.. p. 178) Tot aici: e) r u º i n e adîncã. Eroi ce mai-nainte mult zgomot au fãcut. 1673. p î c l ã adîncã: Dosofteiu. 3: „Mergînd astfel puþin încã. a) î n t u n e c i m e adîncã: A. rãutatea avuþiei! o. adînc „enfoncé”. f. Mai mulþi cu mînile goale…” (G. Sf. tãcut. text din sec. Moº-Albu I. n e g u r ã . XVII (Ms.D. Nicolae din Braºov. f. Ne mânâ ca turma-n lature adîncã…” 2. a) l ã c a º adînc: „Acolo au odihna. Teodorescu. 108 b: „O. Tot cu puºti ºi cu pistoale. 538): „o.ADÎNC Aºa sînt: 1. adecã groasã. miscel. Alexandrescu. c e a t ã adîncã: „Iar a noastrã ceatã încã Vine înapoi adîncã. Poez. al Bis. adînc „épais”. 1673. amara šubirea argintului! o. nesãtululŠ pântece!…” 309 . pop. De vrei sã mã iei. locaº adînc. M-rea Dealul) b) l a t u r e adîncã: Dosofteiu.

Bucovina I. aceºti adînci ºi isteþi. 3. 120: „ªi nici bea ºi nici mãnîncã De durerea cea adîncã…” 310 . Sturdzan... Prov. Tragod. Cron. Dar sã vezi vorbã adîncã…” Tot aºa: º t i i n þ ã adîncã. Cã mã bate-un gînd adînc…” d) v o r b ã adîncã: Pann. care ºi adevãr seamãnã a fi. Transilv. adînc „impénétrable = très fin”. a) î n þ e l e p c i u n e adîncã: Dosofteiu. p r o s t i e adîncã etc.. 167 a: „Adînca ta-nþãlepcšune Nime nu va putša spune. cum cã el fireºte nu au fost atîta supþire la minte ºi adînc la socotealã. p. nici nu mãnînci. 392: „celŠ cu minte adãncâ RomanŠ. f. s o c o t e a l ã adîncã: Moxa. î n v ã þ ã t u r ã adîncã ºi altele. Doamne. 1620. adînc „impénétrable = très intime”. circa 1650 (Ms. a) d u r e r e adîncã: Jarnik-Bîrsanu. puteai de la ei s-aºtepþi?…” Zilot. p. ºi m-am înºtiinþat într-acestaºi chip. fapte de aceste. III. am fãcut cercetare întrebînd pe oameni înþelepþi. ºi foarte-s adânci gãndurile tale…” Balada Fata Cadiului: „Nici nu bei. deaca se vãzu înãlþatŠ în ScaunŠ…” Beldiman. 4. nici nu mãnînc. ci încã încovoia ºi spre oareºicare prostime. p. în Acad. 1673. 293: „Grecii aceºti mult cu minte. despre Alexandru Muruz: „Aceastã nedomirire avîndu-o ºi eu. dar avea darul bunãtãþii ºi al blîndeþelor…” c) g î n d adînc: Arsenie de la Bisericani. 8: „N-a dezlegat sacul încã. 45. v. Omul fãrã minte-ntreagâ Nu va putša sã-nþãleagâ…” b) m i n t e .ADÎNC În acelaºi mod se poate zice: neºtiinþã adîncã. 144: „Nici nu beu. 213): „se mãrirâ lucrurele tale. Ce stai pe gînduri adînci?…” Marian. Urmãri. Rom..

5 b: „vihorulŠ ºi vãntulŠ. fond. pop. Transilv. în glosarele din sec. mai totdauna în legãturã cu noþiunea de „apã”. abîme. Rom. Acad. f. Acad. p. 386: „cãzu o datâ o šarnâ prea geroasâ de îngheþâ marea pãnâ într-adãncŠ…” Cu sensul de „ocean”. 222: „Mã dusei cu coasa-n deal. 33): 311 . d. 1680. ieroglif. 179): „ºi se spãmãntarâ adãncurele de mulþimea sunetului apelor…” Dosofteiu. 295): „luciul mãrii. profondeur. Poez. în clasica traducere a Iliadei (1723): „Uno comandi ed uno il rege sia. de a cãruša cãutare sacâ adâncurile. 2ADÎNC (plur. – 1Afund. A cui donò il figliuolo di Saturno.. 4Adînc. bãtr. 70: „ªi cum sã nu fim toþi l-adînc-amãrãciune?…” c) j a l e adîncã: Jarnik-Bîrsanu. Ist. adãncul. s-a dezvoltat ºi la dînºii expresiunea: m e n t e a d u n c a „minte ascuþitã”. 2.).. 1680.. (ms.) etc. s. Mã dusei cu coasa-n luncã. aºa cum se cîntã în Ardeal (Retegan. prin noþiunea intermediarã de „ungues adunci” (Cicer. p. Rom. p. 1620. excepþional: adînce)... „dentes adunci” (Ovid. Ambele pluraluri: adîncuri ºi adînce la Dosofteiu. XVII (Cuv.ADÎNC b) a m ã r ã c i u n e adîncã: Zilot. în acelaºi psalm LXVIII: „venišu într-adãncurile mãriš ºi volbura potopitu-m-au…” ºi apoi: „izbãvšaºte-mâ de carii nu mã pot vedša ºi de adâncile apelor. I. ºi groaza lui topéºte mãgurile…” Arsenie de la Bisericani (ms. Ioan din Vinþi. ceva cu totul independinte sub raportul genezei logice de românul „minte adîncã”. vechi adîncure. 1689. nošanul…” În balada despre Napoleon cel Mare. 190 a: „cu luciul acoperi pre înºiš. f.n.. Aºa la Salvini. p. sã nu mâ înnšace volbura apeš nice sã mã soarbâ adâncul…” Întrebuinþarea cea mai deasã a cuvîntului este cu sensul general de „abis”. 36): „…de lãcaºul stãtãtor despre uscat s-au pãrãsit ºi prin adîncurile apelor orbãcãnd…” Moxa.. 3. adîncuri. Che profonda ed a d u n c a ha la sua mente…” v. ªi cosii jale adîncã!” La italieni „adunco” sau „adonco” a pãstrat sensul material cel restrîns al latinului „aduncus” = „curvatus”. în cari „aduncus” coincidã cu „acutus”.. sã afundarâ într-adâncŠ ca pšatra…” Cantemir.. Cosii iarbã ºi amar. de unde însã. Cron.

f. XVI. bãtr. 1794). al Bis.. 28). nice marginea lumiei. 5: „însuºŠ acesta AvraamŠ. Învãþãturi. II. Omiliar.. . 3ADÎNC. Critil ºi Andronius (Iaºi. complètement. 454): „toþi voru înviša din morte diîn toate adãncurilša pãmãntului…” Legenda Ap. bien avant. – Adîncime. 38: „Gîndul omului e iad ªi un adînc fãrã vad…” Samuil Clain.. 1646. p. ms. p.. II. ms. l. circa 1550 (Cuv. quatern. pag. Sf. 1Adînc. 172): „ºi mulþi elini fapt-au creºtini. 1580. care este construcþiunea cea mai rãspînditã. aºa nu se poate afla adãncul scripturilorŠ…” Ibid. Nicolae. 133: „dentru adãnculŠ inimii lui aratâ cumŠ sã aibâ prieteºugŠ…” Moxa. Braºov. 1882. d. ºi cum nu se potŠ numãra stélele ceršului. 650): „aceºtea petrecurâ adãncul a toatâ lumea ºi ca cu plugul semãnarâ credinþa…” De aci figurat: a) sub raportul intelectual. Reprezintã ca adverb toate sensurile adjectivului a d î n c . în Col. numai ce suspina cãtrâ Dumnezeu dentru adãnculŠ inimiei lorŠ…” A. III. Tr. Petru ºi Paul (Cod. adîncul inimei ºi al miºcãrilor ei: Pravila Moldov.. carii au scos º-au arãtatŠ toate adãncurile cãrþilor ºi svaturile direpþilorŠ den limba cša mai supþire ºi mai ascuþitâ de toate limbile. se poate zice: adîncul bãtrîneþelor: Coresi. miscel. 1620. al Bis. text din sec. p. din Braºov. Sf. XVII (Cod. carii la culmea fericirii lumeºti ajunsése. 1632 (Bianu. p. 39: „…boiari ºi vitéji. p. 26): „…au fostŠ dascali desãvrãºitŠ. 1784. întru adãnculŠ bãtrânéþelor. ºi mai pre urmã au cãzut întru adîncul necazurilor…” În fine. – D-aceea þi-a scos aºa adînc” 312 (A. Proverb: „Cine þi-a scos ochii? – Frate-meu. nice adâncul pãmântului. 392: „dentru adãncul inimiei elŠ bãtea sã fie înpãratŠ…” Ibid. profondément. miscel. p. p. 403: „deaca auzirâ grecii. ce sã dzice eleneascã…” b) sub raportul moral. p. adv. a d î n c u l învãþãturei ºi a tot ce se trage din ea: Moxa. Pann. 399: „cum nu poþi ajunge naltul ceršului. Nic. vieþui sfãntul lui D-dzãu anii cu dulce cinste ºi ajunse întru adãncul bãtrãnéþelorŠ ºi fu plin de zile…” v. p. nice nâsipul mãriei. în loc de „a d î n c i bãtrîneþe”. 1620.ADÎNC „Amãrîtul Bunãparte Stînd în adînc de departe…” Fãrã noþiunea de „apã”. Nic. 41: „m-amŠ vãzutŠ aºa de •osŠ afundatŠ într-adîncimele adîncurilorŠ.380: „ºtiša filosofiša toatâ ºi adãncul scripturilor elineºti…” Eustratie logofãtul. Pann. Prov. Blaj. deîn pãntece fãrâ plodŠ nãscu pre IsaacŠ…” Legenda Sf. cîtŠ am avutŠ fricã cã n-ošu mai eºi de acolo…” Cugetãri în oara morþii.

starea toatã. p. ms. misc. Alecu Vãcãrescu. sãparâ…” Barac. XVI (Cod. 80: „Mîndruþa se geluia. lãtineºte. Mai vechi decît sinonimul a d î n c e s c ºi contimpuran adjectivului a d î n c = lat.. Plîng cu tînguire mare. enfoncer. 1. nu-i pãcat Sã mã vezi tot înfocat ªi dintr-adînc o f t î n d . slovineºte ºi alte.: a) ca adverb: „o f t e z adînc”. de ex. (adîncat. În chinuiri petrecînd…?” c) ca adjectiv: „un adînc o f t a t ”. adînc din cãrþi ºtiea ºi deplin cãlugãr…” Fãrã nici o schimbare materialã. foarte s-adâncarâ gândurile tale…” 4ADÎNC în contextul grec: sfÒdra ™baqÚnqhsan… Legenda S-tei Vineri. Diac. cer scãpare.. Doamne. Nicolae din Braºov. 1680: „…precum sã mãrirâ lucrurile tale. Beldiman. v. approfondir. Mînile la ceriu rãdicã.2Adînc. Coresi.ADÎNC Zilot. vb. p.. aduncum. Cãci viaþa. 45: „însuºi vãzîndu-ºi puterea minþii cã nu lucra adînc. 46: „Suflet hain. în primejdie-o privesc. Sf. adunco (-atus. prea învãþat. p. Letop. se sfãtuia cu din miniºtrii sãi…” Neculcea. Din suflet adînc o f t a ªi din grai aºa grãia…” b) ca substantiv: „o f t e z dintr-adînc”. verbul adîncare vine d-a dreptul din lat. privind jalnicele stãri…” v. p. Tragod. înalþã adînci o f t ã r i . adîncare). text din sec. era neam de mazil. 108: 313 . Doamne. multe limbi ºtiea: elineºte. ca substantiv „profondeur” ºi ca adjectiv „profond”. II. Cron. descriind pe nemuritorul mitropolit Dosofteiu: „nu era om prost de felul lui. 17: „Toþi aleargã. -are): „a d u n c a n t u r quae ex diverso coacta faciunt anguli formam” (Paul. Pompiliu. Risipirea Ierusalimului. în pustiuri nãvãlesc.. – 2Afund. Sibiiu. groapa adãîncãndŠ. 75): „aceša abãturâ ºi.). 1577: „…cã mârirâ-se faptele tale. 257. creuser. Bis. foarte adãncarâ-se cugetele tale…” Dosofteiu. aceeaºi asociaþiune de idei poate fi expresã româneºte prin adînc: ca adverb „profondément”.

f. e mult mai rãspînditã forma A d î n c a t a . E mai cu seamã interesant reflexivul a s e adînca „se cabrer”. s. Infinitivul funcþionînd ca substantiv: Pravila Munteneascã. part. Synax. 4Adînc... 133). adîncãri). întrebuinþat ca adjectiv sau chiar ca substantiv ºi perpetuat mai ales în nomenclatura topograficã. enfoncé. ADÎNCA. act. adînc corespunde pe deplin prototipului latin. vb. foarte mare. de quelques localités. v. de exemplu la Dosofteiu. ghen. pentru care limba românã nu posedã decît pe perifrasticul: a se rãdica în douã picioare. approfondi. – Adîncata. Cu vãi foarte adîncate…” sau ib. fie înfundãtura oricît de micã. 122: „Stîrvurile aruncate În niºte vãi adîncate…”. sinuo. n-au început. 6): „adãnc. f. pr. top. 1. n. fie înfundãtura mare. 2) m ã adãnc: me attollo.3Adînc. atît sînt dã adîncate…” (Jipescu. erigo: sich bäumen”.2Adîncat. 77: „Era o cetate tare Iotapata. Risipirea Ierusalimului.ADÎNC „Le rãstoarnã corabiia ªi îi tae cu sabiia. Ca nume propriu topic. krümmen. Vasilie cel Mare: „lungãreþŠ la mšarele obrazuluš. v.: 1) covãi în lãuntru: adunco. – v. adîncat exprimã noþiunea de „înfundat”. Supt un munte aºezatã ªi de munþi încun•uratã. În ambele sensuri. tâmplele adâncate. Dupã Frunzescu (Dicþ. -cat. – 1. incurvo: einwärts biegen. -are. Opinc. 1640. 1683. 314 . passé d’ a d î n c : creusé.. p. 1) se cheamã Adînca o pãdure ºi un sat în Dîmboviþa. Cu sabiia îl adîncã Mort în marea cea a d î n c ã …” Lexiconul Budan (p. – Adînciturã. ca sã aleagâ partša pãcatelorŠ dentru adãîncarša valurilorŠ ºi sã nu petreacâ întru grija ceºtii lumi…” Mai în circulaþiune este participiul adîncat. inflecto.2. ca la Barac. Care-l vãd ei cã din apã Cu notul cã mai sã scapã. 1. 114 b: „ºi se ispiteascâ sfintele cãrþi. despre St. p.. -Ã. 1ADÎNCÀT. ADÎNCÀRE (plur. puþintel tunsŠ…” În graiul þãranului din Prahova: „…gîndurili fãmei[i] ºi marea n-au sfîrºit. În cele mai multe cazuri. Adîncata.

182: „ºi-i adãpâ pri-nºi ca în neºte ape multe adãncate = ape multe f ã r ã d e f u n d Š …” Cuvîntul e des în Psaltirea ªcheianã. Dolj. 52: „Ci ei întîi cãzurã În mare adîncat. Acad. 4Adînc. s.) – un sãtuleþ Adîncata ºi o pãdure Adîncata. – Adînca. adîncãturi).. de plusieurs localités.). de exemplu: „turburã adâncatulŠ mãriei” (ps.. Cumpãtul îºi perdurã ªi toþi ne-am înecat!…” v. „Vale numeºte poporul o adîncãturã oarecare în pãmînt. Rom. Acad. 2ADÎNCÀT (plur. chose très enfoncée.. – Adîncata. pe care merge un pãrîu din ploaie sau izvor…” (P. Ceilalþi iar. v.). Se întrebuinþeazã nu o datã la Coresi. – 1. ADÎNCÃTÙRà (plur. top. – 2Adîncat. enfoncement.. de la sensul de „înfundãturã mare”. Acad. ms. s. Iorgulescu (Dicþ.ADÎNCÃTURà Aci. Rom. dupã dicþionarul topografic al lui Frunzescu (p. – Adînciturã. c. v. circa 1550 (ms. adîncate).2Adîncat. creux en général. ADÎNCÀTA. petit enfoncement. Cron. În Buzãu – dupã B. satele numite Adîncata: unul în Dîmboviþa. în Argeº ºi-n Teleorman. p. douã în Dolj. unul în Prahova. ca ºi-n a lui Coresi din 1577..f. datorit – fireºte – poziþiunii lor într-o vale sau într-o înfundãturã. p. n. – Într-adîncat. pr. cum vãzurã. Georgiu. 1).. – 1Adîncat. ºi-n Psaltirea ªcheianã. bunãoarã în psalmul LXVIII: 1550: „…întinašu-me în tinã adãncatã ºi nu e stare…” „…izbãvéºte-me de uriþii miei ºi de ape adãîncate…” 1577: „…întinai-mâ în tinâ adãncatã ºi nu e stare…” „…izbãvéºte-mâ de urâþii miei ºi de adãncate ape…” În aceleaºi texturi e nu mai puþin des substantivul a d î n c a t . Filiaº). 4Adînc. – Adîncime. 4Adînc. p. 315 . Bãdescu. Rom. 1577.n. Tutova.. circa 1650 (ms. circa 1550 (ms. O mulþime de localitãþi din România poartã acest nume. cîte unul în Dorohoi.. – Adîncata. LXIV) sau: „venišu întru adãncatele mãriei…” Zilot.. adîncat trece deja la acela de „fãrã fund”. 88): „cela ce adunâ ca-n neºte foi apele mãrii ºi le-au pus întru vistšare adãncate = f ã r â d e f u n d Š …” Id. Arsenie de la Bisericani. „Pe aci vale se cheamã o adîncãturã strînsã între douã dealuri…” (I. Aºa sînt.. c. Corodeºtii).

1794. Fie-þi inimioara-ntreagã. Sultãnica. Te adînceºti în gînduri.2Adîncat. – 2Melc. a d î n c a r e sau a d î n c i r e este acþiunea de a sãpa. uneori cîte douã-trei în acelaºi cuib. Rîul ºi heleºteul: „Deºãrtãciunile lumeºti eu le urãsc ªi în filosofie prin somn mã adîncesc…” De la Vrancea (B. sau chiar fãrã mãsurã. Plînge ºi te tînguieºte!…” Donici. adîncimi). adîncire). v.f. Formaþiune posterioarã. fie cît de mare. sau rezultatul imediat al acestei acþiuni. ADÎNCÌME (plur.. Critil ºi Andronius. Sinonim cu a d î n c . ªtefãnescu).. Opinc. se poate mãsura. 41: „aºa de •osŠ afundatŠ într-adîncimele a d î n c u r i l o r Š …” Odobescu. care moºteneºte funcþiunea vechiului a d î n c = lat. putredã acum de vechime. gonindu-l puþin cîte puþin din grai. ADÎNCÈSC (adîncit. – Adîncit. fãrã aer ºi de o adîncime grozavã…” . Pseudokyn. p. – Adînciturã. a scurma etc. umbrite de viºini ºi de pruni. într-o închisoare 316 subpãmînteanã fãrã luminã. 133: „îl învîrteºte ºi îl suceºte ºi-l întoarce pînã scoate limba.urã. Costache Negruzzi. 111: „De-i vedea cã stã pe apã. profondeur. Transilv. adîncime este profundul mãsurat sau mãsura profundului. vezi cruci de peatrã ºi de lemn. s.. p. – -urã. cu urzici ºi pelin…” v. enfoncer. în descrierea turnului din Tîrgu-Ocnei (Scrisoarea XXVIII): „te cobori pe o scãriþã dreaptã ºi îngustã. vb. p. ºi ochii i ies cît pumnu afarã dîn adîncãturi…” Cuvîntul e format nu din a d î n c . p. fãrã a se avea în vedere mãsura. 34: „…echo îi rãspunde de prin toate adîncimile codrului trezit…” O adîncime.. adunco. Nu-mi trage nici o nãdejde. – Adînciturã. cu deosebire cã a d î n c este ceva foarte profund. cu a d î n c a r e sau a d î n c i r e ºi cu a d î n c ã t u r ã . – Adîncime. l. parc-ãi vrea sã ºtii cine odihneºte sub pãmîntul încãrcat cu ºtevie. ci din participiul a d î n c a t prin sufixul . creuser.. épaisseur. ci mai multe adîncimi în diferite direcþiuni. a d î n c ã t u r ã e ceva puþin profund. 214: „În curtea bisericilor vechi. Astfel un a d î n c sau o a d î n c ã t u r ã poate sã aibã nu numai o singurã. Jipescu.ADÎNCÃTURà Pînã ºi orbita ochiului se poate zice adîncãturã. De-i vedea cã s-adînceºte. 4Adînc. Jarnik-Bîrsan.

ºi-n mare mîhnire Pãrea adîncit…” Costachi Negruzzi. ADÎNCITÙRà (plur. ADÎNCÌT. Cine sã se-mpotriveascã? cãci. LXXVII: „š-au adãpatu-š ca-ntru adâncime multâ…” 1651: „…gšudecãrile tale a d ã n c u mare…” „…a d ã n c Š pre a d ã n c Š chišamâ…” „…adãpâ pre eš ca den a d ã n c u r i mari…” Adîncime s-a format prin sufixul -ime din adjectivul a d î n c . Tragod. „lãrgime” din „larg” etc. „approfondissant” (Cihac). -Ã. ADÎNCITÒR. 125: „Jãcuesc.. acolo unde Silvestru e mai corect: 1680: Ps. Adîncãturã. Gr. petit enfoncement. omoarã. Melancolia: „Cîte ori a zilei razã îl gãseºte încã treaz.. pe care tinde a-l înlocui în grai. passé d’ a d î n c e s c . Adîncesc. v. cu atîta se iuþesc. Mitropolitul Dosofteiu însã întrebuinþeazã foarte des adîncime în loc de a d î n c . v. aci darã va fi locul cel 317 . part. ADÎNCÌRE. ca „nãlþime” din „nalt”. Alexandrescu: „Singurul tovar㺠de nenorocire. Sinonim cu a d î n c ã t u r ã . pradã. v. adînciturã ne apare ca ultimul descendinte din tulpina latinã a d u n c o . – Adînciturã. -OARE. 1Adînc. creux en général. Fiindcã. Adîncit în reverie ºi cu lacrimi pe obraz…” Beldiman. Singura-i avere.ADÎNCITURà Aci ar fi fost o greºealã de a zice: „un a d î n c ”. Adîncesc. sãracii.. mãrfurile împãrþesc. ameþiþi Fiind toþi în aºternuturi ºi întru somn adînciþi…” v. s. un cîine iubit. ªi cu cît privesc folosul. ªedea lîngã dînsul. adîncituri). – v. atît în ordinea alfabeticã precum ºi-n cea cronologicã. XXXV: „gšudecãrile tale adãncime multâ…” Ps.f. – Adîncãturã.. XXl: „adâncimša pre adâncime chšamâ…” Ps. adj. Aceastã formã mai nouã s-a substituit din ce în ce mai mult vechiului a d î n c a t .

Nicolae din Braºov. adv. Sã mai adãugãm cã grupul final -nc era o nazalã guturalã.5. XVII (Cod. Griech. 5A). Unters. 130). pour la deuxième fois. p. text din sec. Din istriano-româna el a despãrut de asemenea.. -um adînc. 71). -Ã. quatern. 5: „strigarâ amu adoara (adoara) omului ce-au fostŠ orbŠ.era compus din prepoziþiunea a d ºi din tulpina nominalã u n c o . ADÀORA. ADÎNCÙÞ. Chiar lãtineºte originalul a. adv. uncus.). fãrã a mai numãra ca al ºeaselea pe articlul feminin din „dou-a”: Dosofteiu. ziserâ lui: dã slavâ lu Dumnezeu…” Legenda Sf. ca un rest din latinitatea vulgarã.era conservat în arhaismul a n c u s „qui aduncum brachium habet” (cfr. din cele trei cuvinte: a d o u a o a r ã . O contracþiune veche. adj. elegantã ºi foarte poporanã. „un peu profond” (Cihac). -ã subst. -a. 6. 121): „de tot amãruntulŠ înnaintea tuturora spunea cumu i se-au arãtat sfãntul ºi î n t ã i ºi adoara…” Cu prepoziþiunea d e : dèdáwra = de + a + doua + oarã + a. -i „crampon”. a. Dimitrie. 1683. întrebuinþîndu-se în locu-i: „profundãit” (Miklos. I. rostindu-se ca grecul gk sau ca franþuzeºte în „manque”. miscel.. Rom. se explicã forma românã adînc în loc de adunc. De aci. Etym. XII. Obedenaru (Dicþ. ankas = litv. 53 b: 318 A adunco – aduncatum – aduncare adînc – adîncat – adîncare . al Bis.: uncus. secondement. în Acad. adecã din cinci elemente constitutive.ADÎNCITURÃ mai potrivit de a da în conspect întreaga familie nãscutã pe tãrîmul românesc din prototipul strãbun: aduncoaduncus. Omiliar. Ôgkoj. anka etc. aug. f. pe cînd nazala dentalã se exprimã totdauna prin i. 1580.. fiind înlocuit prin „ahundos” (= afundos). Ñgkèn = sanscr. cimentate într-un singur adverb ºi întãrite prin emfaticul -a (v. p. Paremiar. ms. dupã Dr. În macedo-româna. um „recourbé” = gr. adînc nu mai existã. Curtius. ADOÀRA. Sf. de unde vine cã în vechile texturi cuvîntul se scrie foarte des prin ÷ sau chiar ã÷: adã÷ku. adînc adînc A adîncime adîncesc adîncãturã adîncit adînciturã Latinul a d u n c o .. ms. Coresi.

Adormi. Pe masã capul punea ªi în grabã adurmea…” 319 . v.) A. a face sã doarmã: nu poþi adormi copilul? figurat. fig. III. I. care abia a adormit.2. 19). – Adauzã. apoi ascuþindu-se parii se împlîntã din nou în pãmînt lîngã viþe. a perde conºtiinþa de sine: nu vorbiþi. Dobrin. Voila). îngropat. ADOCHÈSC (adochit. vb. a muri: amicul nostru a adormit î n t r u D o m n u l ” (L. ADÒRM (adormit. a repausa. Vasilescu. ochii-ºi închise ºi nu se mai deºteptã…” Doina haiduceascã: „Sã deie ploaie cu soare Ce îndeamnã la culcare.ADORM Regn. Fãgãraº. v. a d o c c h i a m e n t o .M. „A adochi. butãºit. s’en dormir. cercuit. Prov. Glîmbocel). Pann. apoi urmeazã sãpatul î n t î i ºi a d o u a o a r ã . – Deochi. II. Muscel. Sibiu. Sã adoarmã stevarii. adochire). „A începe a dormi. Sã le fur armãsarii…” (Alex. adecã cercuitul. 22: „ªi deodatã ameþea. et tetigit eum. – Ochesc. 7: „…ºi sã-ntoarsâ îngerulŠ Domnuluš deadaora de l-au deºteptatŠ ºi š-au dzâsu-š…” „…et revertit angelus Domini s e c u n d o . faire signe des yeux. sapã de vie. XlX. endormir. – Doi. Într-un alt loc noi am vorbit deja despre o interesantã fuziune a acestui adverb adoara sau adaora cu verbul a d a u g în gura þãranilor din Moldova. adecã a l d o i l e a … ” (N. A-ochi. com. ceea ce de popor se zice: adoara…” (Învãþãtor G. jouer de la prunelle. a cãdea în somn. Macedo-româneºte se zice d e -adaŠora (M. Cruºova). cã deºteptaþi pe amic. Poez. vb. Iutza. ca tranzitiv. adurmit. mourir. dupã aceea vine legatul viþei pre pari. 90: „Abia pîn-aci el zise ºi ostenind încetã. com. „Lucrarea viei se cheamã: tãiat.. pop. et dixit ei…” În graiul þãrãnesc de astãzi: „…(La lucrarea viei) primãvara se iau parii de pre viþe. 314) Pompiliu. arãcit. adormire. Cuvîntul sã fie oare poporan? Italieneºte: a d o c c h i a r e . Adaog. Transilv. iar viþele se scoalã în sus. s’assoupir. Vocab. a face semn cu ochiul” (Costinescu. plevilã î n t î i ºi dadoara.. adurmire)..

Care de-l punea la sapã. cel ce adoarme a þ i p i s e deja. 353: „…se luarâ a bša ºi a mãnca ºi a juca pãnâ înnoptâ. Dicþ. 665) sau: „Iar unde lungit cãdea Acolo somnu-l fura. devenind nemiºcat ºi încetînd de a simþi ceea ce se petrece în giuru-i.D. p. fãrã culcare.. CXX: „ºi sã nu d u r m i t é z e celŠ ce feréºte tine: adecâ nu d u r m i t e a z â . 1620. un fel de cãdere în nesimþire. Acad. 282): „…nici ca sã adormâ cela ce te feréºte. dar cu aparinþa somnului. 1651: „eu mâ c u l c a š u ºi d o r m i š u …” E rãu intervertit la Coresi. circa 1650 (ms.. Teodorescu. 1577. ps. ms. 'IdoÝ n u s t £ x e i oÙd Ø p n è s e i Ð ful£sswn tÕn 'Isra»l…” Acelaºi pasagiu la Coresi. Arsenie de la Bisericani.. dar arãtînd o treaptã ceva posterioarã: cel ce a þ i p e º t e începe a adormi. de exemplu: La A. ceea ce se poate exprime ºi prin adormire. S o m n adînc cã adormea…” (Ibid. dar încã nu d o a r m e deplin.. Mîna la obraz punea ªi greu s o m n cã adormea…” (G. ce feréºte Israilii…” Un al doilea sinonim e p i r o t e s c . Rom. ps. adormea în mîini cu ea…” 320 . Iatâ nu va adormi nici va a þ i p i cela ce feréºte israilténii…” „…mhd n u s t £ x h Ð ful£sswn se. 1680. Obedenaru. Raportul între a þ i p e s c ºi adorm este ca greceºte între: nust£zw sau koim£w ºi Øpnèssw. Macedo-româneºte se zice mai puþin poetic: mã l u o s o m n u l . 104: „Puind pe sãteni la clacã oarecare arendaº.. Adorm e sinonim cu a þ i p e s c . 1577: „eu adurmišu ºi a þ i p i š u …” Cu toate acestea. III: „…eŠ a þ i p i š u ºi adormišu…” „…™gw ™ k o i m » q h n kaˆ Ûpnwsa…” La Silvestru. pop. ºi adurmirâ d e g r e Š …” Poporului îi place pleonasticul adorm s o m n : „Cotul pe masã trîntea.). S-a-ntîmplat în ei sã fie ºi un leneº. Prov. I. încît confuziunea e scuzabilã. p. Pann. Rom. în Acad. nevoiaº. mã b ã g a i s ã d o r m (Dr. nece adurmi.ADORM Moxa. 673) Aci ne apare sinonimul cel mai metaforic al adormirii: mã f u r ã s o m n u l . deosebirea între adorm ºi a þ i p e s c e atît de micã. Dosofteiu. Poez.

Silvestru. O alergare de cai. Negruzzi. XII: „ca nu cãndva sã adorm întru moarte…”. 1577: „sã nu cãndŠ-va adormu în moarte…”. Un ceas e…: „A! dacã-n astã lume ceva putea fi-n stare S-a l i n e . p.. Vocabularul lui Costinescu (I. 1673. visam fericirea în braþele ce erau sã mã vîndã…” De aci adorm se aplicã foarte des la m o a r t e . rareori patologicã. a nu cãuta cu îngrijire de un lucru”. Un al treilea sinonim e a r o m e s c . care însã – precum vom vedea la locul sãu – implicã totdauna un început de vis sau de iluziune opticã. Dimineaþa sã-l trezesc. 1620. a moºmoli. de care poate sã se vindece. adorm e sinonim ºi cu a l i n : a adormi o durere. f. 362: „pentru cã era bunŠ ºi milostivŠ. 15) aduce cu acelaºi sens: „a adormi p e t ã c i u n i . Scrisoarea VII: „…de multe ori în bisericã li se întîmpla sã adoarmã ºi sã horaiascã cînd era mai frumos…” De aci ocara: adormitule! cînd e vorba de cineva fãrã spor la lucru. Într-o doinã din Transilvania. o suferinþã. ps. de boalã. este în principiu un fenomen curat fiziologic. lui i fu moartea ca unŠ somnŠ de adurmire…” Dosofteiu. Coresi. pe cînd adormire. 1680. o copilã adoarme d o r u l pentru iubitul sãu: „Dorul lui e mare domn. Între adorm ºi p i r o t e s c existã totuºi o deosebire: cineva p i r o t e º t e numai de slãbiciune. p. alãturîndu-l cu locuþiunea francezã: „s’endormir sur le rôti”. venind oarecum pe nesimþite. Peste zi sã-l giugiulesc…” (Jarnik-Bîrsanu. Moxa. f. unde greceºte: m» pote Ø p n è s w e„j q£naton” 321 .ADORM Costachi Negruzzi. Seara cînd îi vine somn Trebuie sã i-l adorm. o temere. 19 b: „Sã nu adorm în somnul de a dóa moarte…” Dosofteiu. mai ales cînd ea este liniºtitã. o grijã. de un om care adoarme î n p i c i o a r e . 126) Gr. 1651: „ca sã nu adormu în moarte…”. II: „fiinþã ticãloasã ce sînt! adormeam p e n ã d e j d e a fãgãduinþelor lui. 6 a: 7 „I arã eu cu pace bunâ Voš adormi de preunâ. sã adoarmã un chin sfîºiitor…” Cost. Într-un sens figurat. Alexandrescu. ªi cînd din lume mi-š duce Mã veš odihni cu dulce…” sau ibid. de o patimã cronicã.

Þigãneºtii ºi altele.M i c ã . Scrisoarea XI: „Moartea! Numele ei înfioreazã pre cel bogat. Cã adormeam s o m n u l t a t i [ i ] . Oratoriu. – Picotesc. mãria-ta a lui Dumnedzãu Nâscâtoare. cã va veni fišulŠ tâu de va lua sufletul tãu…” Termen curat poporan pentru aceastã sãrbãtoare este: S î n t ã M a r i a M a r e . „MariaM a r e ”. Tismana. Adorm. (Melchisedec. catedralele din Buzãu. Calendar. sec. cã de astãdzi a treša dzi te veri muta de pre pãmãntu în ceršu. Existã ºi-n vechea francezã. Negruzzi. adormiri). 1620. 4: „Noroc cã nu fuse apã. dar numai reflexiv: „Il faisoit elz doner bevrajes por loquel il s ’ a d o r m o i t matin…” (Godefroy). se împut jidovii” (Mangiucã. Cotrocenii. provenþal ºi vechi spaniol a d o r m i r . – Aþipesc. din 322 Argeº. Varatic. – Dormitez. p. sã nu mã mai pomenesc…” Lãtineºte a d d o r m i r e era o vorbã mai mult poporanã în loc de clasicul „obdormire”. v. 104 b: „…mérse arhanghel Gavriil cu stlãparšu de finicŠ în mãnâ ºi dzise: sã ºtii.ADORM Cost. Bistriþa din Moldova ºi Bistriþa din Oltenia. la moarte. l’infinitif substantivé d’a d o r m . din Botoºani. „Adormirea Maicei Domnului”. fiind una din sãrbãtorile creºtine cele mai importante. mare sãrbãtoare sau „sãrbãtoare împãrãteascã”. îi sînt închinate o mulþime de mãnãstiri ºi biserici în România: mãnãstirea din Cîmpulung. pre cel care lumea nu-l încãpea… Sãracul însã. „Maria-M i c ã ”. Sãrindar etc. de théol. – Pirotesc… (plur. II. 1 ADORMÌRE . Sãpat neisprãvit încã. în antitezã cu S î n t ã M a r i a . passim). action d’endormir. Adormit. adecã ziua naºterii Preacuratei fecioare. din Bîrlad. Vechi italian a d d o r m i r e . – v. La naºtere. a d u r m i r (Cihac). de la 15 august. deci te gãtšadzâ pre sine ºi tocméºte céle ce-s de moarte ºi aºtaptâ Adormirša ta. – Aromesc. 1882) […] Adormirea Preacuratei. poporul din Banat zice în ironie: „de la Sînta-Maria-Mare pînã la Sînta-Maria-Micã dacã nu cade bruma. 1643. 2ADORMÌRE. t. adoarme în liniºte…” Numai excepþional se aplicã adormire la o moarte care nu e tocmai liniºtitã: Moxa. de la 8 septembre. A. 346: „adurmi AdamŠ somnul celŠ amarŠ. începãtura cãderiei…” O aplicaþiune de tot poporanã a adormirii cãtrã moarte este: „a adormi somnul tatei”. privindu-o ca o odihnã dupã o zi de muncã. – Dorm. Se zice: „Adormirea Preacuratei fecioare”. Varlam. de s’endormir. ci un puþ nãsipos. Fiindcã în acest interval de trei sãptãmîni foarte rar se întîmplã sã cazã bruma. Nici n-au fost ghizduri sau lemne de care sã mã lovesc. mãnãstirile Barnoski (Iaºi). – Adormitez. Moº Albu I. Pann. „Adormirea Precistei”.: la fête de l’Assomption de la Ste-Vierge. f. dar puteam sã mã înec.

Coresi. Adormitez. „Adormit. adormitare). Izvodesc lucruri mai negîndite…” Una din înjurãturile poporane de despreþ este: „adormitule!” sinonim cu „trîndav”. fig.n. VII. passé d’a d o r m : endormi. ei le pãrea cã de adurmitulŠ somnului grãiša…” v. ziserâ ucenicii lui: Doamne. assoupi. part. Dosofteiu. zise Isus de moartea lui. ADORMITÀT A ADORMITÈZ. mort. în dialectul sicilian: a d d o r m i s c i u t u . 1587. s’endormir lentement. 1673. v. „netrebnic”. ºi adormite. – Maria. Coresi. mântuitŠ va fi. décédé. repausat. ADURMÌT. paralelã simplului d o r m i t e z „sommeiller” din d o r m . O alergare de cai III: „Vedeam oraºul adormit desfãºurîndu-se sub mine ca o mare umbrã. ps. 1ADORMÌT. Negruzzi. Eu ºtiu cã ele. greceºte „Ko…mhsij”. a d d o r m i s c i u t i s s i m u (Traina). Italieneºte se zice cu acelaºi sens: a d d o r m e n t a t o ºi chiar a d d o r m e n t a t i s s i m o . Vãcãrescu. c. Adorm. f. quatern. Formaþiune frecuentativã din a d o r m . paresseux. . Zãrneºti). Dormire). p. ADORMITÀRE v. apucat de somn. commencer à sommeiller. mort. -Ã. 1580. 2: „…grãi lor: LazarŠ soþul nostru au a d u r m i t Š .. Liturgiar. M. CXVIII: „…adurmitâ sufletulŠ mieu de tristŠ. passé d’ a d o r m pris substantivement. part. ambele cuvinte însemnînd „Adormire”. 279: „Te plîngi d-o micã înºelãciune! La femei asta nu e minune. v. s. 17 b: „cerceteadzã-ne. Adorm. ADURMITÈZ (adormitat. ªtefãnescu. Omiliar. – 1Adormit. dar mai ales cu „c ã s c ã u n d ” (I. de va durmi. Dumnedzãu. numai inima mea era turburatã…” O caracteristicã a femeii la I. confirma me in verbis tuis…” 2ADORMÌT. Dar ºi-n latinitatea medievalã se zicea D o r m i t i o : „in loco ipso usque ad D o r m i t i o n e m M a r i a e hospitari” (Du Cange. p. Adorm.. endormir lentement. Ce om adormit! adecã fãrã vivacitate” (L. „leneº”. tranquille. vb. v. învrãtoºâ-mâ în cuvintele tale…” „… d o r m i t a v i t anima mea prae 323 taedio. Buzãu.). ce mergŠ sã deºteptŠ elŠ. ºi pomenšaºte pre toþ adormiþiš pre nedšajdša de všaþa venicâ ºi rãpaosã-š…” Cost. L i n i º t e a domnea pretutindeni. – Maica-Domnului.ADORMITEZ Slavoneºte aceastã sãrbãtoare se cheamã „Uspenie”.

adj. de bot. ºi nu aflarâ nemicâ toþi bãrbaþi cu mâinile sale. 1680. ( a d ) d o r m i t o ne întimpinã la Coresi în psalmul LXXV: „A d u r m i r â somnulŠ sãu. Adormiþele „Ipomaea”. adormitez sau adormit. nemþeºte 324 G u t e . Se mai zice: o i þ ã . einschlummern”. v.d i m i n e a þ ã . Anemone). podoabã a gardurilor. cu sensul al doilea circuleazã în pãrþile unde Transilvania se învecineazã cu Banatul (N. 2. Col. soporifique. Se întrebuinþeazã numai la plural. Sînzian. Însuºirea aceluia care a d o a r m e . Sinonim cu d e d i þ e i .ADORMITEZ Tot aceea la Ioan din Vinþi. Bud. Brîndzã. adormiþele). 1855). S i e b e n . Sinonim cu z o r e l e . Myth. Tr.N a c h t (Nemnich. s. p. sînt forme fãrã ad: „d o r m i r â somnul sãu”.n o c h e s . cu cît Coresi traducea din paleoslavica ºi nu ºtia de loc lãtineºte. schlummern. Nemþeºte se cheamã de asemenea în unele provincii: T a g e . 291). ( a d ) d o r m i o ºi adormitez = lat.. adecã „i a r b ã s o m n ” (Gubernatis.s c h l a f . v. et nihil invenerunt omnes viri divitiarum manibus suis. ca ºi cînd ar a d o r m i . S c h l a f . t. d o r m i t a v e r u n t qui ascenderunt equos…” Paralelismul e cu atît mai instructiv. v o l b u r ã . Lex. somnus lenis. zeulŠ lu IacovŠ. Dr. l. Liseron. Fiecare din aceste numiri îºi are o regiune unde se aude ºi o explicaþiune prin paraleluri strãine. obdormisco. Adorm.: 1. Convolvulus. 2. Basarabeanul adormiþele ar merita de a se generaliza. ADORMITÒR. des plantes I. Pulsatille. (Nemnich. 1689. Adormiþele „Anemone”. 94 b. de unde-i vine însuºi numele. Tot aºa ruºii îi zic: S o n . . -OARE. a balcoanelor. Deus Jacob. întãréºte-mâ pre mine dupã cuvãntul tãu…” O corelaþiune perfectã între a d o r m = lat. Ipomaea variabilis.. endormant.f. ºi: „d o r m i t a r â ceša ce încãlecarâ”. 1882.. Aceastã floare se strînge sau se închide dupã apusul soarelui. De zapréºtenia ta. (cfr. La Dosofteiu. das Schlummern. – Dormitez. în toate sensurile cuvîntului: buruianã adormitoare. f l o a r e a . r o c h i þ a r î n d u n e l e i etc..t r a v a . 102 a: „…adormitâ sufletul mieu de întristare. 227). de unde spaniolii au ºi numit una din varietãþile sale: B u e n o s . cunoaºtem cuvîntul la românii de lîngã Nistru (Dubassari. a teraþelor. dintre cari cel mai elegant este termenul moldovenesc: b u n ã .p a º t e l u i etc. Ab increpatione tua. 5: „adormitare. poveºti adormitoare.k r a u t etc.. cîntec adormitor. Cu primul sens. ADORMIÞEÀ (plur. Anemone pulsatilla. adecã ºi mai aproape de contextul latin. dimineaþa îºi deschide florile ºi le strînge la apropiarea nopþii. Ipomaea).s c h l ä f e r c h e n . f l o a r e a . v. assoupissant. obdormito. Haþeg). adurmitarâ încãlecãndŠ cai…” „D o r m i e r u n t somnum suum. Adorm. 1.v î n t u l u i . un frumos deminutiv de la a d o r m i t ã : „les petites endormies”. Aceastã plantã agãþãtoare. v. f.

aducere). Drag. ºi altele asemeni. În compusul aduc.): 325 . p. – Albastru. ps. a) Despre vietãþi: I. zice cã Vodã Grigorie Ghica (1764) „greci n-adusãse mulþi.. – Bunã-dimineaþã. Letop. Canta. nu se pot traduce lãtineºte prin singurul a d d u c o .a m i n t e . o vorbã de aiuri ºi din alte timpuri. – Floarea-paºtelui. l. Derivat din latinul a d d u c o (= ad + duco). III. Dicþionar ms. ºi l-au adus de l-au vãzut…” Dosofteiu. 18 a: „Pomenšaºte. Doamne. – 2Oiþã. XLIV: „Aduce-sã-vorŠ înpãratuluš feoriþe dupã dânsa. I. Allatus”. 11A. Adductus. prišatinile eš aduce-sã-vor þie. f.ADUC v. aduc aminte: rappeler. aduc somn. faire venir. aduce-sã-vor în veseliš ºi-n bucurie…” „A f f e r e n t u r regi virgines post eam. 421): „Aduc. sã-l vazã în ce chip este. Adduco. vb. circa 1670 (Col. aduc fîn. a f f e r e n t u r in laetitia et exultatione…” Acelaºi pasagiu la Corbea. aduc boalã. aduc ruºine. aduc roadã. produire. a d d u c i r . fãrã a produce efectul unei repetiþiuni. la Dosofteiu. ci ºi prin „adfero”. vechi francez a d u i r e etc. apporter. aduc sãrãcie. causer. – Zorele… A-DRAG. aduc pace.. ori un lucru sau fenomen. – v. a d u c î n a c c e p þ i u n i l e o r d i n a r e . sensul de „amintire” se datoreºte elementului celui adaos: a d m e n t e m . Letop.. Psaltire. 187. 7: „zic cã au poroncit Împãratul sã-i aducã pre Dabija Vornicul. de ex. amener. ca ºi italianul a d d u r r e . 1700 (ms. pre ceša ce aducŠ rodâ ºi facŠ lucrurš bune în svintele tale besšariŠ ºi-º aducŠ-a m i n t e de miºeš…” Diferitele accepþiuni ale lui aduc. aduc mãrturie. aduc un cal. – Dediþel. Tr. p. De aceea ambele cuvinte: simplul aduc ºi compusul aduca m i n t e se pot întrebuinþa în aceeaºi frazã. Liturgiar. aduc lipsã. Acad. – Drept. aduc veste etc. 2. – Adus. 1673. De aci: aduc un om. dar tot aºa: aduc pagubã. bãnãþean. 1680. faire parvenir. numai cãþi era de trebuinþã curþei sale…” Nicolae Muste. într-o apropiare materialã sau numai idealã de vorbitor. un ce care se afla mai-nainte la o depãrtare relativã sau nu se afla de loc. aduc o trãsurã.. sau chiar o simplã cugetare. – 12A. span. aduc exprimã acþiunea de a da cuiva sau de a pune undeva. A-DREPT A 1ADÙC (adus. proximae ejus a f f e r e n t u r tibi. Rom. lãsînd la o parte pe aduc-a m i n t e . ori o situaþiune. A-DREAPTA v. Adorm. p. fie aceasta o vietate. – Floarea-vîntului. 1. aduc nenorocire.. faire souvenir. aduc supãrare. 1883. – Volburã. Adfero. III.

Aºa: „În pãdure crescui. 1694 (Cond. Întru bisérecã sã vor aduce Înpãratului cu cîntec dulce…” Constantin Brîncovan. în Arh. 428) Pravila Moldov. 73): „ºi am judecat cum sã aducã Mihašu cu frate-sãu Dumitraºco oameni buni mãrturii de acolo dinprejurul locului…” Doina din Transilvania: „Zice taica sã mã-nsor. p. ms. 10: „cãnd va mérge neºtine sã-ºŠ aducâ niºte dobitocŠ den cãmpŠ…” Tot aci vine aduc în privinþa lucrurilor considerate ca persoane. De barbã l-aduc. de ce mã-ntrebi? Unde eu mã duc. de exemplu: Ce este „fedeleºul”? „Urduc. Stat. Acasã dacã m-aduse Horã-mprejuru-mi se puse. în care ferbe apa. mãi jupîneasã!…” (Jarnik-Bîrsanu. – Masa”. und’te duci? — Arso-n fund. menitã a cãra apã”: „— Scurto. În pãdure nãscui.. Burduc. groaso. Tot þie þi-aduc... În pãdure crescui. ºi între doniþa. 1646. p. Cum eºti tu.” Un dialog între „cãldarea. De barbã îl duc. Darã mama nu mã lasã Sã-i aduc leneºã-n casã. S-aduc mamei ajutor.ADUC „Aduce-se-vor în veselie ªi se vor închiina cu bucurie. Acasã dacã m-aduse 326 . ceea ce ne întimpinã mai ales în ghicitori poporane..” Apoi într-o mulþime de ghicitori locuþiunea „acasã m-aduse” se repetã într-un mod stereotip. „În pãdure nãscui.

– Pragul. În pãdure crescui. Letop. Muza I. II. În pãdure crescui. seara te duci ªi nimica nu-mi aduci Fãrã sînul plin de nuci. Tu le mãnînci!…” (Jarnik-Bîrsanu. Odrãsleºte ºi învie ªi aduce iarãºi roadã…” „Aceastã moºie aduce un venit de douã mii de galbeni = c e t t e t e r r e r e n d un revenu de deux mille ducats” (Pontbriant). p. – Baniþa. Acasã dacã m-aduse. – Ciomagul. 67: „Aleargã la apã. Muste. 69: „Sau precum viþa de vie. Doina din Transilvania: „Bãdiþã cu buze dulci.” „În pãdure nãscui. aduce pe loc ªi de mãmãligã pune vas la foc…” N. Prov. III.” b) Despre lucruri ºi fenomene: Pann. Cercei grei îmi puse. În pãdure crescui. – Cobiliþa. 7: „Adus-au moldovenii care încãrcate de borfe ºi de fer…” Cost.ADUC Vãtaf de curte mã puse. Mãcar vite sã o roadã. Acasã dacã m-aduserã Vãtaf mare mã puserã. 83) 327 . Seara vii.” „În pãdure nãscui. Acasã dacã m-aduse Curva satului mã puse. Tu le-aduci.” „În pãdure nãscui. Stamate.

Sf. mãi lele. Cuvîntul Sf. Aºa-i aduse – Supt bir îi puse…” Tot astfel: „n-am putut aduce pe tatã-tãu sã-þi dea voie…” (L. Costachi Negruzzi.ADUC sau: „Deschide uºa. norii aduc ploaie etc. dar ce sã facã atunci la aºa ceasuri primejdioase? fãrã de cît sta încremenit. Lumii tiranii. un passage. Hoþ turbat ºi fãrã lege. une sentence”. tu eºti. opiniuni luate de aiuri. În graiul vechi. ps. 103: „Dachii stãturã: Minuni fãcurã. 115: „Brîncoveanul înþelese înºelãciunea Cantacuzinului.M.. Cum sînt ºtiute În cãrþi trecute. ori: a. se zicea: aduc sau: aduc la m i j l o c . XVII (Cod. cu sensul de: „citer un auteur. unde – ca ºi la Zilot – dupã aduc se subînþelege: „în stare”.). d) Despre cugetãri. care prãzi ºi pustieºti! Care vii cu cete multe de tîlhari ºi prãdãtori S-aduci jale în locaºul unor pacinici muncitori…” „Poamele necoapte aduc friguri = les fruits verts d o n n e n t les fièvres” (Pontbriant). miscel. a aduce mulþãmire celor ce ne îndatoreazã. Ioan Crisostom. mari greutãþi ni-aþi adus pe cap. text din sec. vorbe. Cron.M. et i n d u x i t in virtute sua africum…” În acelaºi mod: vîntul aduce nori. mari încurcãturi aduserã românilor vecinii lor creºtini” (L.. Zoe I: „Vai mie nenorocita! iatã la ce am ajuns! iatã în ce stare m-ai adus! mã despreþuieºti dupã ce m-ai înºelat…” Acelaºi. 328 Nicolae din Braºov): . materialã sau moralã.m i j l o c . Pre chiar romanii. Aprodul Purice: „Pricina bejãnãriei º-a jalei obºteºti. Zilot. c) Despre o situaþiune în genere. al Bis. 412) Dosofteiu. p. LXXVII: „…Rãdicâ austrul de pre ceršu ºi adusâ cu putérea sa v â n t u l Liveš…” „…Transtulit austrum de coelo.). p. ms. 1680. aºteptînd ce va aduce întîmplarea…” Acelaºi. „A aduce bucurie pãrinþilor. C-aduc în gurã mãrgele…” (Ibid.

f. Starea Moldovei sã plîngã. De cer pentru dînsul folos înnainte?…” 329 . C o m p u s u l aduc a m i n t e . 509: „încâ ºi prorocii ce-au fostŠ maš denainte de demultŠ aºijdere grâirâ. Rom. Ioan Crisostom.ADUC p. p. 378: „nu numaš bošarilorŠ le fãcša rãu. ms. Cuvîntul Sf. în Acad. 1620. 10 b: „Ce poate fi omul de-l adu a m i n t e . sau nu-º poate aduce a m e n t e …” Se construieºte generalmente cu „d e ”. p. 1673. p. 1700 (ms.m i l j o c ºi toþi prorocii de aaste grâindŠ?…” Tot aci pare a-ºi avea locul Beldiman.. sau sã pui sã scrie Iung. prea bun priiaten al mieu te mãrturisescŠ. p. Învãþãturi (Blaj.. dereptŠ acéša nevoinþâ šaste sã aducemŠ ºi pre acestea l a m i l j o c Š …”. 263) În toate exemplele de mai sus ne întimpinã construcþiunea cu d e .þ i aduci De-a noastre cuvinte dulci…” (Jarnik-Bîrsanu. Tragod. ea nu este însã singurã permisã. 1784). p. ps. au aduce-vošu a . ºi a m i n t e nu ne aducemŠ d e -nsul…” Tot aºa într-o doinã din Transilvania: „Niciodatã sã nu-mbuci Pîn-a m i n t e n u . 35: „va dzice cã nu-l cunoaºte pre vãndzãtoršulŠ cela ce i l-au vãndutŠ. oricîtu-mi va fi de greu…” II. ªi s-or întoarce la dins cu cinste…” Samuil Clain. astãzi cu camãtã þi-o voiu întoarce…” Într-o propoziþiune negativã este elegant de a pune pe „a m i n t e ” înainte de aduc: Moxa. Dar încîtu-i prin putinþã. sec. ºi aducîndu-mi a m i n t e d e acea puþinã cinste ce mi-ai dat. Pravila Moldov. Moxa.. p. 529): „tu-þi adu a m i n t e d e Domnul cum au grâitŠ…”. 1646. 21: „Aice am trebuinþã pe Iraclit sã aduc. Braºov. 390: „mãîncâmŠ ºi bemŠ depreunâ cu domniša ta.). 504: „sã aducemŠ l a m i l j o c Š ºi grãitorii lui Dumnedzãu ºi sã auzimŠ de la ei ce de eretici învaþâ pre noi…”. XVII (Cod. ce-º aduse a m e n t e d e patimâ cãndŠ era el în HersonŠ…” Corbea.. XXI: „Aduce-º-vor d e Domnul a m i n t e . foarte rar cu „p r e ”. Psaltire. v. f. 510: „šaste-ne destulŠ aasta. mã voi nevoi ºi eu Osînda þãrii a scrie. dar mai jos: „tu-þi adu a m i n t e p r e DavidŠ prorocŠ cum zice…” Sau chiar fãrã nici o prepoziþiune: Dosofteiu. 10: „Iarã elŠ cu faþã véselã ºi voioasã au rãspuns: cu adevãrat.

Alexandrescu. Hasdeu. ªi el îþi aduce floricele. pe urmã aduci de surdã oaspetelui oauã ºi urdã…” (Ib. 123). (Ibid. II. 148) „Bãrbatul sã aducã cu sacul. muierea sã scoaþã cu acul. iar picioare n-are. a d u c în: a) Proverbi: „Cu lãutari ºi cu masã Aduci pe dracu în casã”. Gr. Tu îl trimiþi la surcele.. – Minte. III. la cestiunea care ne preocupã. Sã nu poatã sta în loc nici odinioare…” (Ap. ed. Rãzvan. I.. M. tot se isprãveºte” (Ib. 86) „Dacã aduci întîi terciul. Derviºul: „Dintr-una-ntr-alta v o r b a aduse. ca ºi din întîmplare. 111) „Cu lãuta ºi cu toaba Adusei în casã gloaba”.) „Vorba dulce Mult aduce”. 21) „Tu îl trimiþi la foc.. îºi tot schimbã pasul: A n i i n u p o t aduce c e a d u c e c i a s u l ! Numai mînã ºi aripi.) = a-l sãrãci. II. p. fãrã sã stea. eu te iubesc…” 330 .. Zicînd: Ascultã. 151) Acest din urmã proverb se gãseºte deja la Miron Costin în Vieaþa lumii.. ªi în stil neted patima-ºi spuse. 12A. (Ibid. 180) b) Idiotismi: „A aduce pe cineva î n s a p ã d e l e m n ” (L. 1670: „Norocul.” (Ib. (Pann. I. – Aminte. ªi el îþi aduce busioc. „De multe ori nu aduce anul ce aduce ceasul…” (Ib.ADUC v. 3. II. I. „A aduce v o r b a ” = a ajunge în convorbire pe nesimþite.

. 38): „Baia era pardositã cu tot felul de marmurã lustruitã. a intenta proces.. cãci era acum pe aproape de îngropat. Letop. p. Basmul Broasca þestoasã (Ispirescu. Leg. 48) sau: „a aduce d i n m e º t e º u g ” = a atinge cu multã dibãcie un punct în scriere sau în artã. s-adunã cu toþi[i]. I. „Pruncul acesta º-aduce mult c u maicã-sa = dieser Knabe ist der Mutter sehr ä h n l i c h ” (Budai-Deleanu). la crãiasa vine A aduce p î r ã … ” Caragea. p. M. Alexandri. cu arþag în sine Se ardicã-ndatã. „Acest copil îºi aduce c u tatã-sãu” (L. 335: „Spun de Vasile-vodã cã avea mare grije cã va veni ªtefan-vodã la Poartã. 390) O altã tot de acolo: „Cînd era gura mai dulce. Legiuire. cotoºmanul ºi boierul stãturã la taifas ºi se înþeleserã la cuvinte…” „A aduce d i n c o n d e i ” (Baronzi. sã-ntîlneasc cu letini[i] ãia. p. stau la vorbã. 120: „Plin de nebunie. Uitîndu-mã dupã dînsa S-a rupt cucura ºi bîrsa…” (Jarnik-Bîrsanu. I. Toþi flãcãii erau porniþi la drum. 87: „De sã va dovedi cã bãrbatul ce aduce p î r ã de preacurvie asupra nevestii sale i-au fost mijlocitoriu.ADUC Basmul Cotoºman (Ispirescu. Leg. nevasta sã fie apãratã…” „D r a c u l aduce” = cînd dã peste noi o neplãcere de care ne temeam.).. Pann. Opincaru. dar speram totodatã cã poate sã nu se întîmple. cînd îl aduce d r a c u pe un ciocoi de cei afurisiþi. numai eu. încît închipuia fel de fel de flori. Pe bãrbat d r a c u . Surugiul: „Stam lîngã biata mamã ºi o jãleam din fundu inimei.o nevastã. Prov. el vine la bordeiu meu ºi mã smunceºte fãrã îndurare de lîngã sãcriu maicã-mea…” O doinã din Transilvania: „Mã dusei cu plugu-n coastã ª-aduse d r a c u . 1818. 289): „ªi fiindcã v o r b a v o r b ã aduce. Limba. ºi în tainã zicea: Sã nu-l mai aducã d r a c u l aice!…” 331 . Jipescu. de pãseri ºi cîte nagode toate…” „A aduce c u cineva”. 398) Miron Costin. despre neolatinii din Occident: „Cînd sã duc orãºani d-ai noºtri p-acolo. p. Cuconaºu era grãbit parcã-l alungau tãtarii din urmã. „a-ºi aduce c u cineva” = a se asemãna întrucîtva. spun c-aduce mult cuvîntarea lor cu a noastrã ºi cam seamãnã…” „A aduce p î r â ” = a porni judecatã. 36.l aduce…” (Ibid. p. ºi adusã d i n m e º t e º u g aºa. din pãcate. mã aflam la poºtã.

expresiune poporanã de danþ = a juca în tact. IV. f. 489) „A aduce l a î n d e p l i n i r e ”. ºi la ce se ispitia.ADUC „P ã c a t u l aduce” = cînd ne urmãreºte o fatalitate. Transilv. II.. Letop. 270): 332 „…ado aminte cuventele tale ºerbului tãu…” . Adã º-un trandafiruþ Sã fac panã la drãguþ…” În acele localitãþi unde poporul pronunþã pe finalul netonic -ã ca pe -â. Du-te-n pãdurea de fag ª-adã flori panã sã fac. ado! Pann. adu. Neculce. „à tempo”: „Ian aruncã-te la joc. S-o aduci tot l a s o r o c …” (Jarnik-Bîrsanu. bunãoarã. 165: „Cucule. bîrlãdenii. Tutova. 1673. în loc de: adã o ladã plinã.. p. adã! adâ! Dosofteiu. Liturgiar. „La noi se rosteºte: adâ o ladâ plinâ. panã pe cap. ado. mener à fin. adã douã cofe cu apã” (Preut C. a. Rom. sau: adâ dou cofi di apâ. 2. circulînd toate în acelaºi timp ºi chiar din aceeaºi gurã: adã sau adâ. în Acad. 39 b: „adã-þŠ aminte de noi pãcãtoºiš ºi netršabniciš ºerbiš tãš…” Jarnik-Bîrsanu. II. 1. Prov. Tudoran. Pas’ apoi de mai trãieºte Or în lume pribegeºte! Cã ele nu te întreabã D-ai negustorie slabã. a d u c l a i m p e r a t i v . ad. Dar la joc colea cu foc. 112: „De vom lua ºi neveste. Adã floare de bujor Sã fac panã de ficior. Sturdzan. c. se zice: adâ! Aºa vorbesc. Ci ado! dã-i! cheltuieºte…” Arsenie de la Bisericani. „a aduce un lucru l a c ã p ã t î i ” = „venir à bout de. Imperativul de la aduc ni se prezintã în texturi ºi-n viul grai sub patru sau cinci forme. terminer” (Pontbriant). 245: „ªi ce gãndia el sã facã. Fruntiºenii). circa 1650 (Ms. ºi la ce l-au adus p ã c a t u l ºi osinda de la Dumnezeu! ªi aºa l-au dus pe Duca-vodã în Þara Leºeascã de au murit acolo…” „A aduce l a s o r o c ”.

1680. Pann. 57: „Adã-mi sorã. mãi crîºmar. a! Pompiliu. nu adã. Doamne. f. 36 a: „ªi cu a ta milâ þ-ad aminte. ps. Adevãrul însã este cã imperativul a! aparþine conjugaþiunii contrase ac în loc de aduc. Rom. de ex. De-þ înnalþâ mâna ºi-þ ado aminte…” Omiliar de la Govora. Sã nu mã uiþ. 1700 (ms. Doamne.. Doamne ºi Dumnãdzãu sfinte. vara ºi primãvara tu plãzmuitu-lš-ai. XXIV: „adu-þ aminte. Opincaru. ps. adu! Corbea. 92) cã „a sã beu” este „o prescurtare din adã…” ºi cã tot aºa în unele localitãþi de peste Carpaþi se zice „aù în loc de auzi”. Sibii. Cît sã-i dai. caré te sulimãneºti ºi te ungi cu deresuri mirositoare în multe chipure spre înºelâcšunea sufletelor celor neîntãrite…” 3. dupã cum se aude pe ici. a sã beu.ADUC Dosofteiu. în Acad. 93 a: „Tu feceºŠ toate hotarãle pãmântuluš. 1673. XX): „Înalþã-te. unde se zice bunãoarã: „mã-c 333 s-ac un sac” = „mã duc s-aduc un sac”. de milele tale…” Jipescu. 90 b: „ºi tu-þi ado aminte aasta. Ad o ploscã de Cotnar…” 5. 129: „Gura omului e iad. Balada Codreanul: „Mãi bãdiþã. Din acest ac imperativul e: a! . p. I. þ-ad aminte de šale…” A. 65: „Îi zise arhiereul: unde e? adu-l aici…” Silvestru. f. f. 14 a: „Rãdicã-te. Prov. 145: „Adu mîna-ncoa! Ai noroc!…” 4. 1651. 1642. ªi cu-a ta puteare Le adu lor fieare…” A. ad! Dosofteiu. Dumnãdzãu sfinte…” Acelaºi.. Psaltire. Pann. f. I. trebui sã se citeascã în poeziile poporane la Alexandri pretutindeni unde editorul pune: „adã-o…”. Prov. Într-a tale coarne. 1673. Bine ºtiu eu gîndul teu…” Editorul explicã (p. pe colea în regiunea Braºovului ºi Fãgãraºului. tot zice: ad!…” Tot ad.

Rom.. quatern. Sã mai adãugãm altele cîteva. aduºã-mi (aduºãmn) aminte cãile tale ºi tocmii pioarele méle…” În macedo-româna se zice pînã astãzi aduºu. 1784). Codicele Voroneþian. în Acad. 28: „aduºu elu în gloata loru…” Ibid. Biblia din 1688 ºi dupã un manuscript. 90: „…dojenéºte-i ºi le ado aminte céle viitoare.. adã-le aminte ºi de mine…” V. Doamne…. circa 1570.ADUC 6. p... p. în loc de adusei. Durerea sã mi-o alin…” (Alex. p.): Act. 1680. 26: „aduºu elu înraintša voastrã…” „… d e d u x i eum in concilium eorum…” „… p r o d u x i eum ad vos…” Coresi. circa 1550 (ms. XXXIV. 11: „nemicâ nu adusemŠ în astâ lume ºi šarâ nemicâ nu avãmŠ nece a duceré…” Dosofteiu. XXV. addùximus. în Acad. Omiliarul. pop.). Poez. Omil. aduºu-mi aminte noaptša de numele tãu. adu-þŠ aminte cu deadinsŠ…” 8. Adã-mi o cupã de miere ªi-mi ad o cupã de vin. nu: aduserãm. a) Prima persoanã singularã a perfectului simplu: eu adùº = lat. a d d u x i s s e t i s pentru „adduxistis”. f. Des în Noul Testament din 1648: 334 . 1642. Ap. 1580.. Cipar (Principia. Coresi. 271: „aduºu-mi aminte de tocmélele tale céle de demultŠ…. Evangeliarul ºi Psaltirea 1ui Silvestru. 167) reproduce vro douãzeci exemple dupã Evangeliarul. 1689. 174 b: „aciš ºedzum ºi plânsãm. XIX. c) A doua persoanã pluralã a perfectului simplu: voi adusèt = lat. adã! – ad! Doina Nevasta bolnavã: „Ea-mi zice: de eºti bãrbat ªi ai suflet de durere. ºi nu puturâ vindeca pre elŠ…” Arsenie de la Bisericani. Sturdzan. 1580. f. 1648-1651. ado! – adã! Samuil Clain. Învãþãturi (Blaj. circa 1650 (Ms. quat. p.2. adu! – ad! Ioan din Vinþi. Omiliar. 66 b: „…ºi-þŠ adŠ aminte de îndurãrile ºi milele tale céle multe. 14: „aduºŠ elŠ cãtrâ ucenicii tãi. 310) 7. XXIII. cândŠ ne adusãmŠ aminte noš de SiònŠ…” Macedo-româneºte pînã astãzi: adusemu.d ù x i . p. F o r m e i s t o r i c e . b) Prima persoanã pluralã a perfectului simplu: noi adùsem = lat. a d . Rom.

nu se va fi repetat cumva dintr-o grãbire curat graficã. vine anume din a d d u c o sau din a b d u c o . 579): „golŠ era. Cuvîntul Sf. Ap. formînd o vorbã pe deplin independinte. text din sec. în loc de aducea: „Isus Hristos de multe ori aducè (aducé) aminte ucinicilorŠ…” e) în graiul vechi aduc se poate construi cu pronumele personal la acuzativ fãrã „p r e ”. d) Prima persoanã singularã a imperfectului: eu aducea = lat. II. (adus. dupã cum am vãzut deja cu cîteva rînduri mai sus în pasagele din Coresi ºi din Codicele Voroneþian: „adúºu e l u ”. faire pencher. cã adusetŠ pre oamenii aceºtea…” „…dixit ad illos: o b t u l i s t i s mihi hunc hominem…” „…numquid victimas et hostias o b t u l i s t i s mihi?…” „…nihil temere agere. Sf.. Codicele Voroneþian. I.ADUC Luc.. – Duc. ne întimpinã forma moldoveneascã poporanã a imperfectului: aducè. Braºov. 42: „au doarâ jrãtve ºi daruri aduset mie?…” Ib. I. ori dintr-o fuziune poporanã între a b d u c o ºi a d d u c o . aducea svétu…” „…quum occiderentur. º-aþi venitŠ cãtrâ mine. ºi-mi aducea aminte de fâgâduinþa ce-am fâcutŠ…” E interesant cã la Dosofteiu. a d d u c e b à m u s . miscel. amener”. p. E anevoie a decide dacã acest cuvînt. ms. XXVI. – 1Adus. p. d e t u l i sententiam…” Legenda Sf-ei Maria Egipteanã. VII. 36-7: „nemicã în degrabâ sã nu faceþ. a d d u c è b a m . Nicolae din Braºov. LXIII. ºi mâ adusetŠ…” Macedo-româneºte chiar astãzi: adusetu. afarã numai dacã silaba -se. Prin accepþiunile sale. Ap. vb. circa 1600 (Cuv. 2Aduc. aducere). 75: Act. ºi numai la plural: aduceamu = lat. acest din urmã pasagiu sunã: „adusesetu bãrbaþii aceºtea”. d. 377): „…acišaº eu mâ l â c r â m a . XVII (Cod. Ioan Crisostom. – Reduc. 14: „zise cãtrâ ei: adusetu-mi pre omul acesta…” Act. 190): „eºimu. I. text din sec. mãriša-ta sã nu le crezi…” = „e t q u a n d m ê m e i l s p r o d u i r a i e n t quelques actes…” v. doarâ vrem vedea undeva vr-u omu sã-lŠ aducemu e l u la casa noastrã…” f) Document moldovenesc din 1610 (A.m â în pieptŠ. el se depãrteazã cu totul de a d u c „apporter. ºi în temniþe. misc. O legãturã logicã între ambele ziceri se întrevede în expresiunea „aduc mîna sã fac cruce”: 2ADÙC 335 . nu: aduserãþi. p. fléchir. ºi mâ înbrâcat. ºi cu credinþâ b â t e a . brandir. derivat în orice caz din d u c o . bolnavŠ.. ms. p.. al Bis. în Dedicaþiune. XIX. 22): „s ã a r e e i º i aduce nescare urice sau alte ispisoace. 10: „ucigându ei. striinŠ. R. ºi m-aþi cercetatú. adecã ºi mai aproape de prototipul latin: a d u x i s s e t i s . 1673. XVII (Cod. a d d u x i s t i s enim homines istos…” În Codicele Voroneþian. bãtr. Legenda lui Avram.

În toate aceste exemple. 302) De asemenea în locuþiunea „aduc ceva la gurã” = „p o r t e r à la bouche”: „Codrenaº. ori numai „a aduce”. Cît pãmîntul despica!…” Cu acelaºi sens. macedo-româneºte: „Ih! ci ghine nši-l aduºi. Cruºova). Miroslava) . Aduc m î n a sã-mi fac cruce. Teodorescu.” Cu acelaºi înþeles în proverbul: „Vinu-i dulce. Nici unul nu dovedea…” ºi mai jos: „Stoian popa s-aprindea ªi fãcea el ce fãcea Pe Pãun cã-l aducea ªi-n p ã m î n t cã mi-l izbea. aduc însemneazã „fléchir”. Mintea din cap mi se duce.ADUC „Frunzã verde de lemn dulee. Balada Vidra: „Cînd în loc mi se-nvîrtea. „a pleca”. Iutza.a d u c e a …” (Balada Codreanul) dar în acelaºi cîntec: „În cap mîna cã-i puneam. L a p ã m î n t îl aduceam.. ceva ca a b d u c o la Cicerone în: „ab illis hominibus qui tum versati sunt in re publica. Cãpãþina i-o tãiam…” unde acea legãturã logicã dispare aproape cu desãvîrºire. Parcã nu-s fãcut deplin…” (G.D. Picioarele nu mã þin. Plosca l a g u r . cara deade di cãdzù ºi feace þistale = of! ce bine l-am t r î n t i t . Poez. îºi sparse capul” (M. c. „a da jos”. Cînd l a v a l e s-aducea. Teodorescu. Dar te-aduce…” 336 (P. pop. cît o vedea. AducŠ m î n a sã mã-nchin. Cu acest sens se zice deopotrivã: „a aduce l a p ã m î n t ” sau „a aduce l a v a l e ”. Iaºi. cînd cãzu. ad hanc hominum licentiam atque libidinem me a b d u c i s ” sau: „a religionis auctoritate a b d u c e r e t u r ad mercedem.

301: „pre Stefan Pãrcãlabul de Soroca l-au dat în sama unora de Hãnceºti. nu sã va certa. – v. p. Cu baltac cînd aducea.D.A D U C à TOR despre un vin plãcut. Capul Nedii îl tãia. qui apporte. Letop. pop. Ist. p... Rom. ieroglif. aasta šaste cãndŠ omul cela ce-lŠ îngrozšaºte sã-l ucigâ face sémne în toate fšalšurile ºi-i mãhãšaºte ºi aduce s ã . (ms. Teodorescu. Liturgiar. sã-l ducã la 337 . în Acad. 159. însã tot cu duºmãnie ºi tot de sus în jos.. 1646. de gramm. 1822. Radu Tempea. 60: „cela ce va ucide pre cela ce-l îngrozšaºte cã-l va ucide. 561) Balada Bolbocean haiducul: „ªi cînd astfel îi vorbea. astfel încît ambele accepþiuni se înlãnþuiesc. et subst.l l o v a s c ã …” v. p. f.. cu ton putérnic ºi înalt le vãdim”. Gramm. – 2Adus. f. fãrã nici o zãbavã dintru mijlocul nostru sã-i fim scos…” Dosofteiu. Cantemir. p. adj. Hristoase DumnedzãulŠ nostru…” Miron Costin. Mîna dreaptã cã-i frîngea…” (Ibid. conducteur. – 1Aduc. 1797. a încheieturii sau a periodului. v.. 14 a: „cã svinþia-ta eºti aducãtoršulŠ ºi adusulŠ ºi priimitoršulŠ ºi înpãrþâtoršulŠ. Abat. – Aminte. Biniºor s-alãtura. 13: „Aducãtoarea („…”). Trupul la cîini arunca…” (G.. care sã a d u c e din gura altuia”. Balada Iorgovan: „Cu paloºul aducea. 1Aduc. Poez. 1828. 1ADUCÃTÒR. – Adii. 1Aduc. 603) Din vechile texturi: Pravila Moldov. Mîna pe baltac punea. Mai puþin elegant e termenul: „semnul a d u c e r i i . cînd a d u c e m vorbele cuiva” la Heliade. s. f. Drept cãtrã zapciu pornea. format din a d u c cu sensul de „citez cuvintele altuia”. care însã te-mbatã sau – mai bine – „te culcã jos”. ADUCÃTOARE. I. cuvintele céle închise între aceste semne. În exemplele ce urmeazã aduc are înþelesul de „brandir”. Vechi termen gramatical. p. t.. porteur. 40): „Întãi fost-au trebuit pre cei ce aducãtori ºi pricinuitori gîlcevii ar fi fost. qui amène. Diaconovici-Loga. 216: „Aducãtoare sã pune la începerea ºi la sfîrºitul vorbii.. carii se þinea pre lãngã Stefãniþã Paharnicul.: guillemet. -OARE. ADUC-AMINTE. qui conduit. 1673.

– v. p. Adii. ADULCÈSC (adulcit. istor. unde a sufletului pãtimire într-altul despre a sa o mãsurã cineva…” Chron. vb. Versüsser. uneltirile duºmãneºti ce i se pregãtesc. 2ADUCÃTOR. adulmecare. sau „mirosul cînilor în urmãrirea vînatului” (L. adurmecat. ADULCITÒR. ori în genere: „odoratu investigo” (L. dépister. Dulce. p. ADUCERE-AMINTE. – v. primejdia ce-l aºteaptã. în sens figurat. sau cel puþin în vechile texturi.. în Acad. adoucir. – v. 1Aduc. verträglich”. 2ADÙCERE. – 3Adus. – 2Adus. ADÙIU. 66: „pãrãsitã cale a cerca ºi urmele céle astupate ºi pierdute a adulmãca ºi a le descoperi ne vom nevoi…” Apoi adjectivii a d u l m e c ã t o r ºi a d u l m e c o s : 338 . Rom. 19: „iute iaste adulmãcarea adeverinþii. adulcire). însemneazã pãtrunderea aceluia care iute pricepe cursa ce i se-ntinde. Adulcesc. ADÙLM. de exemplu: Istoria ieroglificã (ms. Cuvînt a cãrui existinþã trebui controlatã în grai. verträglich machen. a d d o l c i r e = span. Cu sensul propriu. a d u l c i t o r i u . M. angehehm. ADÙRMEC (adulmecat. suivre à la piste. cari simt prin miros pe vînãtorul ce vine cu vîntul asupra lor” (Baronzi). 57): „Atuncea lupul cu chipuri filosofeºti ºi þeremonii politiceºti înainte adulmecînd purciasã…” Ibid. cuvîntul e des la Cantemir. aducãtorii. vb.. l-au omorit pe cale…” v. versüssen. În ambele sensuri. 1Aduc. pressentir.). ce pentru lãcomiea sa. El corespunde pe deplin medio-latinului a d d u l c i r e = ital. 1ADÙCERE. – v. care-l întrebuinþeazã uneori cu multã eleganþã. Aminte. ADÙLMEC. – v. – v. 2Aduc. Adulmec. din Bucureºti): „adulcescu. – 1Adus. în Muz. B. a d o l c i r etc. sã fie a lor ce luasã ºi ce mai era pre lãngã dãnsul. flairer. cel propriu ºi mai ales cel figurat. – v..).. sau orice este ascuns pentru o minte obicinuitã. 2Aduc. adurmecare). II. v.A D U C Ã TOR Vasilie-vodã.. ºi ne întimpinã în Dicþionarul româno-german al lui Budai-Deleanu (ms. versüssend. „adulmecare se zice de fiare sau alte animale.

p. Pseudokyneg. Cînd a ieºit Maica Precista la bisericã. Creangã. dar sînt aicea. El e tîmp la vedere. ierogl. Carare. com. însã nu u l m ã ” (I.. Ist. despre critici: „S-au deprins sã stea mereu la pîndã.ADULMEC Cantemir. p. drãcoºii. c. domnia-lor…” Tot aºa. Cînd se strîng mai mulþi lupi la un loc de urlã. despre craioveni: „ca copoii adurmecã orice miºcare a domniei…” „A adulmeca ca copoiul” este o locuþiune proverbialã despre cei ce iscodesc. Lupul vede bine. de aceea e fioros. Forma cu -r-: adurmec s-a nãscut prin etimologie poporanã de la „urmã”. mai veche ºi mai rãspînditã. Aldoiu. 102: „celŠ înþeleptŠ adulmãcã ºi s i m t e d e d e p a r t e …” I. p. 383): „Mie-mi vine sã sting focul. p. 23. el acolo face pradã. Jos. 39: „…pre cît lumina soarelui a lucra poate în organele vãzãtoare. Caracteristica poporanã despre urs ºi lup: „Ursul se zice cã ar fi fost fecior de popã. s-a fãcut urs. Drept l-aninãtori vã duceþi…” „. Încercãri poetice. 1877. copii. 172. 67: „în lup nu numai tãcére inimoasã. p. ca ºi cînd altã treabã n-arŠ mai avea: cautã. c. se zice cã se roagã lui Sf. Sensul fundamental al cuvîntului nu este u r m ã . se furiºeazã prin cãrþi ºi dibuiesc mai rãu decît copoiul cînd adurmecã dîra fearei prin þãrînã. ºi bine n-apuci sã te bucuri de vreo nevinovatã haiducie ce te-ai ispititŠ a face prin codrii literaturei. e forma cu -l-: adulmec. A. 1794). dar u l m ã bine. Adulmecarea stã în acelaºi raport cãtrã 339 .Pe la noi copoii sau cînii ce u l m e a z ã ºi aduc vînatul la puºcã nu se gãsesc mai de loc…” (I. cunoaºte unde e hoitul dupã miros. Odobescu. lit. pe brînci cu toþii! Auzirãþi ºuieratul Caprei negre pîntre stînce? Ne-a u l m a t .. p. Petru sã le rînduiascã pradã. Iaºi. ci m i r o s . p. Se crede cã lupul are trei peri de drac pe cap. Cucuteni). Atunci se fac Dunãre de mînie. ceea ce se cheamã: adulmecã…” (Învãþ. Rucãreanu. blãstãmat fiind de ea.. unde-i porunceºte. Organicã. pre atîta agiutoréºte mai denainte ºtiinþa în mintea a d u l m ã c ã t o a r e …” Ibid. Muscel. Alãturi cu adulmec circuleazã forma fãrã prepoziþionalul a d -. cã acum mi-am adus aminte cã dihania de lup adulmecã ºi vine dupã fum…” „Despre corb zice poporul cã se duce cale de 24 oare dupã hoit mai-nainte de a rãsãri soarele. Covurlui. cînd fãrã veste te ºi pomeneºti dovedit. Lupul se zice cã e cîinele Sf. ce ºi oarece simþire a d u l m ã c o a s ã iaste…” Critil ºi Andronius (Iaºi. Voineºti). Tacu. 63: „Vînãtorul se opreºte. el a speriat-o orãcãind ºi. m i r o a s ã . Moº Nichifor Coþcariul (Conv. N.. în Mihnea-vodã. Braniºtea). iar dupã rãsãrire nu se mai duce.-lui Petru ºi.

adumbrire). a o m b r a r etc.): Io. În basmele adunate de Ispirescu: . Adumbrãtor. prin prepoziþionalul a d .. Bud. Forma pe care o gãsim în Dicþionarul lui Budai-Deleanu (ms. Latinul vulgar o l m e n se referã cãtrã medio-latinul o l i m e n t u m „miros” (Du Cange. O formã mai organicã. Cantemir. protéger” (Cihac).. în Muz. ADUMBRÃTÙRÃ A ADUMBRÈSC (adumbrit.: olimentum pretiosorum florum). presupune un prototip o l m e n cu „ol-” ca în „ol-facio” ºi cu sufixul „-men”. XC: „…cu spatele sale b r i-te-va…” umArsenie. alãturi cu forma a u l m e c la mitropolitul Dosofteiu. este din prima conjugaþiune: a d u m b r a r e = lat. 1577: Ps. Divanul lumii. Din numele o l m u vine dentîi verbul u l m a r e . 108): „cu ochii nevãzînd. II. din Bucureºti).. ca ºi a d u m b r ã c i u n e ºi a d u m b r ã t u r ã .I. -ico) ca în „orbec”. ca vederea cãtrã ochi ºi auzul cãtrã urechi.sau a-: adulmec. – Ulmec… ADULMECÃTÒR v. ombrageux. ADUMBRÃCIÙNE v. – Olmu. überschatten etwas”. adj. cu uréchile neauzind. Adumbresc. -OARE. a d o m b r a r e = provenþ. Adulmec. 6311 B. British Mus. ADULMECÒS A ADUMBRÀRE v. 6: „adumbresc.ADULMEC nas. de exemplu: Coresi. În grai se aude mai mult adumbritor. învederat de la latinul „oleo”. 3: „casa înplu-se de o l m u l myrului…” „…domus impleta est ex o d o r e unguenti…” Vechiul român o l m u . a d u m b r a r . v. 1Ad. – Aulmec. Adumbresc. „ombrager. qui répand de l’ombrage. ADUMBRÀT A ADUMBRÃTÒR. vb. ad voc. adumbriciune. adumbriturã.. apoi u l m e c a r e prin sufixul verbal deminutival -ec (= lat. Îl gãsim la Radu din Mãniceºti. ºi de aci în fine. a d u m b r a r e = ital. 1698 (A. XII. mettre à l’abri. dar aproape despãrutã din grai. ceva ca: „tegmen” cãtrã „tegimentum”. v. m i r o s u l neadulmãcînd…” În secolul XVI mai exista încã la noi substantivul o l m u „odeur”. istor. 1574 (Ms.R. beschatten. 1650: „…cu spatele sale te va u m b r à …” 340 Lex. couvrir d’ombre. Harl. Mai sînt douã forme fãrã prepoziþionalul a d : u m b r i r e ºi u m b r a r e .

p. Aceastã formã o gãsim numai la Budai-Deleanu (Dicþ. sã adune cšale-m p r ã º t i š a t e …” Principalii sinonimi ai lui adun sînt: s t r î n g . Adumbrãtor. amasser. Dumeresc. în opoziþiune cu „risipesc” ºi cu „împrãºtii”.ADUN p. Tot mai tare te soreºti…” (G. 454) Dosofteiu. einrichten”. 230: „Copaciul supt care se adumbrise era mãreþ ºi parcã se lupta ca sã ajungã la nuori…”. cu aceºti doi din urmã fiind înrudit ºi etimologiceºte. Umbrã. adun exprimã noþiunea fundamentalã de: a reduce o mulþime la u n u . ª-adunã m u l t e bucate. 90 a: „s-aŠ ivit cšale-ntunecate sã luminšadze. Doinã din Transilvania: „Mãritã-te. Nu trage nedejdea mea! Cã nedejdea de la mine Ca ºi umbra de la spine. c u l e g . î m p r e u n e z sau î n t r u n e s c . Familia. istor. ADUMERÈSC (adumerit. additionner.ca în d e v ã s i t = a d e v ã s i t . vb. adumerire). ori din „de” ca în: d a l b = a l b . einer Sache gemäss machen. Sima Ion. adunare). în privinþa cãrii nu se poate decide dacã d este un rest din ad.. récolter. – Umbresc. 1883. 1674. 580) v. Liturgiar (Cuminicare). 289: „Bãiatul rãmase adumbrit într-un crînguleþ verde. din Bucureºti): „adumeresc. f. cari consistã în bucãþirea unitãþii. rassembler. 341 . Cînd gîndeºti sã te dumbreºti. care s-a pãstrat în toate graiurile romanice (Cihac). cãci era gol pistol…” În poezia poporanã ne mai întimpinã forma dumbresc. mîndra mea.. – Adumbresc. Dupã mine nu ºedea. adapter. ajuster. Derivat din lat. Doinã din Transilvania: „Strãduieºte-te. bãrbate. v. p.. ms. réunir. vb. anpassen. 1ADÙN (adunat. în Muz. a d u n o (= ad + uno). Cã ºi eu m-oi strãdui Pînã ce le-oi r i s i p i …” (Jarnik-Bîrsanu. ADUMBRÈZ ADUMBRICIÙNE ADUMBRÌRE ADUMBRITÒR ADUMBRITÙRà A v.

ADUN I. Zilot. iar acum te tînguiesc: Sfetnicii ce adunaseºi. 293: „Dumnezeu aruncã soarte pentru oameni pe pãmînt: Unii. 61: „S-au ostenit prea mult Mihaiu-vodã s-adune Ostaºi. ºi nu-nþelegi cum s ã adunã…” Ca verb reciproc. p. pãstrare n-ai. I. Opincaru. 351: „acesta adunâ oºti mari pre apâ ºi pre uscat…” Beldiman. aceia te osîndesc…” Act moldovenesc din 1639 (A. III. iar la sãraci nu gîndesc…” Jipescu. I. dar doar numai cu nume…” Moxa. Tragod. Alþii. ªoimii s e adunã. p. 73: „Sultanul încã au venit cu tãtãri. p. Frunzele ºoptesc…” 342 Doinã din Transilvania: . cu averi mulþime ºi trãiesc tot adunînd. 134: „sãrac eºti. R. Letop. Atît de frumos Munþii cã rãsunã. 87): „mergãnd la numitul loc. S i n o n i m i c a .. Muste.. ªi trei zile se vorbirã. Cron. N. am adunat pre toþi omenii bãtrãni ºi pre toþi megišaºii di prin prejur…” Cost. Stamate. cã nu te taie capu ºi puterea sã faci negoþuri. venite la un loc din mai multe pãrþi. ºi au ºi s t r î n s . Trei zile se sfãtuirã…” Balada Mihu Copilul: „Un cîntec duios. Codrii se trezesc. încujbaþi sub sarcini de nevoi. adun se întîlneºte cu s t r î n g ºi adesea îl înlocuieºte atunci cînd e vorba de fiinþe aduse din diferite direcþiuni ºi de averi grãmãdite cu încetul. 4125: „Vrãjmaº þi-am fost pînã astãzi. Muza I. a) adun = s t r î n g : Ca verb tranzitiv. adun se poate pune în loc de s t r î n g cînd se atinge de vietãþi în genere. v. meserii ºi plugãriie mare. 1620. ºi s-a u adunat cu toþii la Botoºeni…” Balada Iordachi al Lupului: „Boierii s e adunarã De la tîrg ºi de la þarã. ªi trãiesc în îmbuibare. amar trãiesc.

Cînd cu unul.2. p.. Snopuri nalte aduna ªi clãi mîndre rãdica Ce la soare se usca…” (Alex. de vor vrea sã ne primeascã ºi pã noi…” A. Nuculeþ cu frunzã rarã. u adunai pre livade…” (Bojadschi. 389) 343 . grîne etc.. Leg. pop. Basmul Luceafãrul de ziuã (Ispirescu. Poez. care se clšamã tufã. I. 439) Macedo-româneºte: „unã ligaturã di floare.. 182) Act muntenesc din 1622 (A. 161-2). Faþa sã ºi-o rumeneascã…” (Ibid. s-aduna ºi petrecea…” b) adun = c u l e g : C u l e g ºi adun se întrebuinþeazã adesea unul pentru altul în privinþa rodurilor: flori. 31): „ne-amu adunatu toþi ºi amu vorbitu. R. I. S-adunã cucii din þarã ªi cîntã de se omoarã…” (Jarnik-Bîrsanu. 54: „Stan era un tînãr d-aia care traiul îi plãcea. 1813. S-adune ceapã cioreascã. cînd cu altul. În Colinda Plugului: „Alþi[i]-n urma lor lega. 381): „…privirã fluturii cum sãltau ºi sãreau din floare în floare.ADUN „Colea jos în prunduleþ A crescut un nuculeþ. Moº Albu II. Multu-ºi bat picioarele Pe toate rãzoarele. Pann. poame. 305) Alta: „Sãracele fetele. cum albinele c u l e g e a u ceara ºi adunau mierea…” Doinã din Ardeal: „De la noi pînã la Cluj Viorele ºi lemnuº… Da cine le-o aduna? Bãdiþã cu mîndra sa…” (Jarnik-Bîrsanu.

II. v. Sf. Zoe IV: „despoaie pe vãduvã ºi pe orfan. 83: „fãrâ témere greºaºte. circa 1570. 43): „mainte pãnã nu s e adunase ei. nov. soarele întunecînd. mãniind pre Dumnezeu. vechi francez: „a ü n e r les foins” (Du Cange). dureri etc. p. British Mus. Negruzzi.. Harl. mainte pãnã nu s e adunase. Letop. – Ah! trebui sã þi-o spun.): „a lu Isus Hristos nãscutul aºa era: logoditã amu muma lui Mariša cu IosifŠ. 1642. adunîndu-ºi o pomenire de blãstemuri…” Omiliar de la Govora. ms. 6311 B.ADUN În privinþa f î n u l u i mai ales. miscel. Adunãtor. adun este un termen rãmas încã din latinitatea rusticã: „pro f e n o dictorum pratorum a d u n a n d o ”. 1574 (Ms. Text din sec. ºi adunâ spre sine mãnia lui în zua mãniei…” c) adun = î m p r e u n e z . î n t r u n e s c : Balada Radu Calomfirescu: „Noroc bun ºi cale bunã! Ce vînt dulce vã adunã ªi cu mine vã-m p r e u n ã ?…” Ca î m p r e u n a r e sexualã. p. 1). reciprocul adun figureazã nu o datã în vechile texturi: Radu din Mãniceºti. Aprodul Purice: „Precum norul de lãcuste. Într-un sens figurat: Cost. aflâ-se aibãndŠ în maþe de Duhul sfãntŠ…” De asemenea în Evangeliarul. de exemplu: Dosofteiu. adecã o întîlnire nesexualã între douã sau mai multe persoane. afla-se avãndŠ în maþe diîn Duhul sfãntŠ…” Dar ºi-n înþeles de î n t r u n i r e . Synaxar. 85: „Fost-au ºi aicea veniþi aceºti boieri ungureºti de s-a u adunat cu Nicolai-vodã: datu-le-au cãrþi de volnicie ºi lor ºi oamenilor lor se 344 fie slobozi de toate supãrãrile…” . Vine pre sus cu iuþealã þarinile-ameninþînd. la Cipar (Analecte. XVII (Cod. Negruzzi. Destul e de cînd chin în sufletu-mi adun…” Acelaºi. Încît tremurînd aºteaptã spãriiatul muncitor Neºtiind unde-a sã cadã acel nor îngrozitor: S-amãgeºte cu nãdejdea cã ogoru-i va scãpa ª-a sudorii sale roduri va putea înc-aduna…” Tot aºa omul poate sã adune suferinþe. C. al Bis. Nicolae din Braºov. 1683. ºi de-acolo mšarsâ…” Nicolae Costin. Gelozia: „ªtii pentru ce? – Ba nu. p. 30: „acolo (apostolul Andrešu) sã dšade în cunoºtinþâ cu dumnedzãesculŠ PavelŠ ºi s ã adunâ cu frate-sãu PetrŠ.

În cronice. pre Maxut postelnicul. ne adunã”. 169). et pour ce avoit il accoustumé de dire en se jouant. De aci: „a tunat ºi i-a adunat”. un fel de confederaþiune de fricã. p. 28). Nic. ºi nice i-a u adunat cu vezirul…” Într-un sens figurat: Zilot. zic cã ar fi fost peste o sutã de mii. dar în zadar! nimic nu s-au cunoscut. „adun pe cineva c u cineva” ne mai întimpinã în accepþiunea cauzativã de „faire rencontrer quelqu’un”. Radu din Mãniceºti. 72). E mai cu seamã interesant proverbul: „Parcã a tunat ºi i-a adunat” (Pann. II. Ispirescu. adun în: a) Proverbi: Pentru cheltuitori: „Nu risipi meiul. cunoscut în mai toate limbile. 1883. pre Lupul Costachi vornicul. Limba. de exemplu: „Unde e stîrvul.. Cron. români neaoºi. III. sã-þi spun ce fel de om eºti” (C. vrednicã au fost. British Mus. 87. p. 19: „Aºa au fost ºi cu oastea cea împãrãteascã: destulã era. Ar fi putut sã zicã ºi el: „cînd tunã. zicãtura: a tunat ºi i-a adunat. 50). ºi tot vîntul îi risipeºte” (Baronzi. 136). XII) – zice un alt proverb. Letop. a cãrora minþi de ar fi fost cu putinþã sã le aduni toate la un loc ºi cu a cãpitan-paºei împreunã. II. 73). pre Antiohie Jora hatmanul. 113: „ªi doamna lui Dumitraºco-vodã atuncea s e adunasã cu împãrãteasa. o datã mãcar în viaþa d-voastre. Pentru cei ce perd speranþa: „Vîntul adunã norii. iar dacã ar fi viu. fãrã a-ºi da seamã de ce fac. cã zãu! dacã ar fi mort. 1574 (Ms. ºi i-au dãruit împãrãteasa un leftu de aur…” Tot aºa în macedo-româna: „tamamu tora m e adunai cu buna Nuºa mea…” (Bojadschi.): 345 . p. ºi cu mare pazã i-au dus la urdie. îºi cautã printr-o acþiune reflexã tovarãºi cu cari sã împãrþeascã spaima. toate vietãþile speriate. 73): „Nu cunosc eu pe românaºul ãla care cel dintîi a zis: a tunat ºi i-a adunat. Pãrintele Bimbiricã (Familia. sã nu fi auzit. II. Harl. II. dar care la români se ramificã în zicãtori secundare cu sens rãu ºi cu sens bun. o minte întreagã nu s-ar fi putut face…” II. 129: „ªi aºa îndatã i-au pus în hiere pre trei boieri. P.ADUN Acelaºi. Proverbul poate sã aibã o veche origine romanicã. Scris. 6311 B. proverb de origine biblicã. „Spune-mi cu cine te aduni. acolo se adunã cioarele” (Pann. qu’il estoit bien heureux quand Jupiter tonnoit” (Amyot). c-anevoie se adunã (Pann... sã-i zic: bravo þie. Pentru cei ce cîºtigã pe cãi pieziºe: „adunã unde n-a rãsipit. Negruzzi. Costin. i-aº zice: Dumnezeu sã-l odihneascã în corturile drepþilor. din pricinã cã aceºtia fiind atîþia paºi daþi supt ascultarea cãpitan-paºei. II. Despre Catone se zice cã: „jamais sa femme ne l’embrassoit. Acuma sã vã spui ºi eu cã pe pãrintele Bimbiricã ºi pe maica preoteasa a tunat ºi i-a adunat…” Cînd tunã. dar nu se sfinþeºte” (Ib. sinon quand il tonnoit bien fort. II. om dezgheþat! fi-þi-ar gura auritã! ªi apoi nu crez eu o datã cu capul cã vreunul din d-voastre.

Îl indicãm numai. Ce frumoase haine purta…” Jipescu. p. Creangã. lit. Un proverb analog despre „muºte”. 5: „Mare poznã ºi minune! De cînd am vãzut vivandiera regimentului. 10) b) Idiotismi: „A-ºi aduna g î n d u r i l e ”. Transilv. nu-mi mai pot aduna g î n d u r i l e p e . Vrajba dintre noi sã piarã ªi neghina din ogoarã…” (I. Florin ºi Florica. 74).. adišata mea…” În poezia poporanã.. p.. 28: „šuo va amu fi trupul. Orlat) Fãrã rime. acolo aduna-se-vor vlãturii…” „…ubicumque fuerit corpus. fãrã a-l reproduce întreg: „S-au adunat La sfat Ca muºtele…” (R. Conv. 434). 57: „las vouo cu grai limpede. sc. Alexandri. Cu acelaºi înþeles: „La gospodinã bunã Mulþi voinici s-adunã…” ªi tot aci frumosul vers de I. 41) = în limba sardã: „ad su mele curret sa musca” (Spano). acest proverb e foarte cuviincios sub forma: „S-au adunat ca muºtele la miere” (Baronzi.a c a s ã . dar mai trivial. 1874. Limba. Cele bune Sã s-adune. Opincaru. illic c o n g r e g a b u n t u r et aquilae…” Italieneºte se zice: „Le mosche si posano sopra alle carogne” (Giusti). se gãseºte ºi la noi. reflexivul „m ã adun” se aplicã la florile cari îºi închid 346 cununa la apropiarea nopþii. c. Vãcãrescu (p. O variantã: „Ca albinele la fag s-adunã” (Conv. XXIV. cu limba dãslegatã ºi cu m i n þ i l i adunate.ADUN Math. „a-ºi aduna m i n þ i l e ” = „se recueillir”. . ajuns a circula în grai ca un adevãrat proverb: „La faptã bunã Puþini s-adunã: Mult pot puþinii Buni împreunã!” Dar ºi mai frumoasã este o urare moldoveneascã curat poporanã: „Cele rele Sã se spele. 1881. Simu. p. lit.

18: „adura-ºi cãrþile ºi le ardea între toþi…” Ib. în Acad. et eos qui hujus modi erant opifices. f. XXXII.. XIX. Rom. schimbate dintr-o zînã în floare. 22: „ce amu šaste? totu gintu cade-se a se adura…” „…c o n t u l e r u n t libros et combusserunt coram omnibus…” „…quos c o n v o c a n s . circa 1550 (ms. XXI.. et ignorat cui c o n g r e g a b i t ea…” „…quoniam ecce reges terrae c o n g r e g a t i sunt…” 347 . în Acad. soarele zice cã o va face: „Floare de cicoare Cu ochi dupã soare: Cînd voi rãsãri. adurarã-se spre mere rane…” Ps. Cînd voi scãpãta. Rom. 1673.ADUN Aºa în legenda cicorii. 585) III. care adesea ni se prezintã în unele texturi curat daco-române din secolul XVI. XIX.. pãscari bogoslovniŠ arãtâ. V a r i a n t u r i d i a l e c t i c e . bunãoarã: Codicele Voroneþian. XXXVIII. 14: „cãndu adurã-se de urã spre mere…” Ps. Nu putem socoti tocmai ca un variant forma adunedzu în loc de adun la mitropolitul Dosofteiu: Paremiar. necãrturareþŠ înãlepcšune au învãþatŠ. toatâ aduneadzâ (adunèåä) pusoarša besšariciš…” E însã foarte importantã forma istriano-românã adur (adurat.): Ps. 5: „cã amu înpãraþii pãmãntului adurarã-se…” „…non c o n g r e g a b o conventicula eorum de sanguinibus…” „…dum c o n g r e g a r e n t u r ipsi simul adversum me…” „…c o n g r e g a n s sicut utrem aquas maris…” „…et adversus me laetati sunt et convenerunt. Ap. Cînd voi asfinþi. Ea s-o-nveseli. 1881. Ea s-o ofeli. aproape din aceeaºi epocã (Ms. Ea s-o aduna…” (Familia.. dixit…” „…quid ergo est? utique oportet c o n v e n i r e multitudinem…” Codicele ªcheian. 4: „nu adurã-se zborul lor de sãnge…” Ps.): Act. 7: „ascunde ºi nu ºti cui adurã…” Ps. XV. Sturdzan. XXX. adurare). congregata sunt super me flagella…” „…thesaurizat. 7: „adurã ca în foale apele mariei…” Ps. 25: „adurã ceša ce era de acélša lucrãtori ºi lã dzice…” Ib. XXXIV. 15: „ºi de mere veselirã-se ºi adurarã-se. 102 a: „Toate le dâ Duhul cel svântŠ: izvoršaºte prorociš. p. XLVII. preuþiš obârºiaºte.

ADUNÀRE (plur. Petrescu. si quod est in viro crimen. ünra = una. caichünra = qualcuna. I parlari in Certaldo.. d e s c e n d e n t e s s i m u l . l’infinitif substantivé d’ a d u n : addition. Nu derivã din verbul a d u n (= lat. I: „ºi zise Dumnezãu: a d u n e -se apa cea de suptŠ ceršu într-o adunare ºi sã sã iveascã uscatulŠ. adunãri). 2Adun. ºi fu aºa. 167: „ºi eu arideamu d i adunu cu elši = ich würde m i t lachen”. cînd se vorbeºte de lucruri. réunion. accusent eum…” „…quumque c o n v e n i s s e n t . cînd e vorba de oameni. „consurrexit senatus cum clamore a d u n u m ” (Virg.. 191): „cãndo se adora îngerii ºi se închirã Domnolui…” Prin syllexis: n = nr (cfr. – Întrunesc. y compris. adv. aduno). ºi chemâ Dumnedzeu uscatulŠ pãmântŠ ºi s t r i n s u l apelorŠ chemâ mare…” 2ADÙN . în Codicele Voroneþian ne întimpinã ºi forma adunru: Act. ºi sã a d u n ã apa cea de suptŠ ceršu la adunãrile ei ºi sã ivi uscatulŠ. assemblée. ca ºi la români. – Una. ºi numi Dumnezãu uscatul pãmântŠ ºi adunãrile 348 apelorŠ numi mãri…” 1581: „ºi zise Dumnedzeu: s t r i n g â -se apele de suptŠ ceršu într-unŠ locŠ sã se vadzâ uscatulŠ. 46) în alãturare cu Biblia din 1688: 1688: Genes. p. ensemble. 362) îl constatã unic în dialectele italiane. XXVIII. Formã macedo-românã. Cuv. gice. grãi cãtrã-nºii…” „…qui ergo in vobis – ait – potentes sunt. zusammen”. d. 121: „d i adunu. de unde apoi syllecticul nr. s. o trecere anterioarã a lui n în r.ADUN Cu r = n ºi totodatã cu o pentru u. 218. aduânrã-se (adoy÷rðse) ºi ce e de bãrbatul acesta se grãšascã spri-însu…” Ibid. pe care profesorul Vivaldi (ap. Acest fenomen. 5: „ceša ce sãntu tari întru voi. ºi cu s t r î n s u r ã . Papanti. II. – Un… (D-). care totuºi s-ar putea întroduce ºi-n daco-româna. a d u n a r e . bãtr. Mostre I. rendez-vous. l63: „atuncea va si le lomu d i adunu = dann wollen wir sie m i t e i n a n d e r heraus nehmen”. ¢nt£ma.. 17: „ºi deca se aduînrarã (adu÷rarã) ei. în Legenda lui Avram. XVI (Cuv. Ib. bãtr. d. ºi sã fãcu aºa. Unu. din sec. ci d-a dreptul din numeralul u n u prin prepoziþiunea a d . f. Bojadschi. Sinonim cu î n t r u n i r e . dicebat eis…” Vom observa aci în parentezi cã o asemenea trecere syllecticã a lui n în nr se gãseºte ºi-n dialectul italian de la Perinaldo în Provincia di Porto Maurizio. villanramente = villanamente etc. presupune la Perinaldo. lünra = luna. – Culeg. v. 240). Deja lãtineºte construcþiunea a d u n u m servea ca adverb: „a d u n u m omnes” (Gell. recueil. v..u n a ” etc. – Risipesc.. Ap.) = „toþi î m p r e u n ã ”.. XXV. – Împreunez. – Strîng. unde se zice: pellegrinraggiu = pellegrinaggio. II. Ibid. Vechiul Testament din 1581 (Cipar.) = „cu zgomot s-a rãdicat senatul î n t r . 31: „sã nšieargã d e -adun cu nãºii = a merge î m p r e u n ã cu dînºii”. iar prin urmare ºi a d ü n r a r e = ital.

se cheamã adunare. 7: „Obºteasca obicinuita Adunare au agiuns o adevãratã A d u n ã t u r ã slugarnicã. a face legi ºi altele. cuvîntul e nemerit pentru a exprime noþiunea de „recueil”.: „Adunare de pilde bisericeºti ºi filosofeºti de Constantin din Goleºti” (Buda. în care toate sau mai toate clasele societãþii sînt reprezintate pentru a hotãrî asupra intereselor comune.ADUNARE În contextul greco-latin: t¦ s u s t » m a ta tîn Ød£twn „c o l l e c t i o n e s aquarum”. de aceea: „Un tînãr. II. Adunare. toþi d-a rîndul îi zicea: Junele neînsurat Este ca un împãrat…” (A. cãci în cazul contrar se zice mai potrivit a d u n ã t u r ã . fie prin petrecere. I. in-8): În privinþa persoanelor. în anii înflãcãraþi. nu ºtim însã cum vor fi mers lucrurile.. de ex. act. 144) 349 . Regulamentul Organic de la 1831 n-a fãcut decît a sistematiza sub numele de „Adunare obºteascã” o veche instituþiune româneascã. însemneazã „A s s e m b l é e = Parlement”. chiar fãrã nici un epitet. un parlament. împãrate». La noi. analoagã cu aºa-numitele altãdatã „Etats généraux” din Francia (A. 1879. ei – de mult ce le plãcea – «Îþi mulþãmim. în vîrstã. 175. Laurian-Bãlcescu. se vede totuºi cã nu tocmai bine. Pann. adunare este orice întîlnire între mai mulþi pentru a se apropia unii de alþii. sc. fãrã a fi o trebuinþã neapãratã de un calificativ. judecînd dupã urmãtorul portret: Alexandri. ca termen general. Cea mai importantã adunare este. Mag. Cînd mergea la adunare între oameni însuraþi ªi cînd le da bunã zioa. negreºit. Boieri ºi ciocoi. 1. sub cuvînt de recunoºtinþã…” Cu literã iniþialã micã. întrebuinþarea substantivului adunare e destul de rarã. ist. 122 etc. fiind în cele mai multe cazuri înlocuit prin diferite numi cu sensul de „mulþime”. I. La nunþi þãrãneºti. ba-ncã-ºi însuºãºte dreptul a face iama în iconomiile visteriei ºi a le dãrui pe tot anul lui Vodã. cari în oraºe poartã numiri mai speciale de: baluri. peþitorii încep stereotipa cuvîntare în versuri cãtrã familia miresei: „Bunã vreme la cinstita adunare ªi la cinstiþi socri mari…” (Albina Carpaþilor. I. 1826.). acele petreceri de familie. serate etc. De aceea. Prov. fie cu o þintã mai serioasã. iar pe la þarã se zic: ºezãtori. În literaturã. M. voinic. cu literã iniþialã mare. R. p. care încuviinþeazã toate catahrisurile. generalmente însã bunã.). a întocmi veniturile ºi cheltuielile statului. Într-un mod constant se aplicã numai la adãugarea unei cîtimi cãtrã altã cîtime: „adunare în aritmeticã se pune în loc de a d i þ i u n e ” (L. Despre lucruri. 298) Cam toate adunãrile de familie fiind în legãturã cu o perspectivã de mãritiº.

. ªtiþi cît e de frumoasã. de aice l-au petrecut cu oamenii sãi pãnã la Tighinea…”. În vechile texturi. cu mare adunare de vlãdici. din cari însã cel dentîi însemneazã mai în specie „concile”. Cu aceeaºi noþiune aplicatã la raporturi internaþionale. Letop. Costin. despre un magnat polon: „a doua zi au purces la adunarea sa cu Nicolai-vodã…” ºi tot acolo: „dupã adunare i-au trimis dar un cal moldovenesc…” Nic. cã þara aceasta fiind mai micã. 1688: „adunarea celor tari…” Pentru sinonimicã. f. ca ºi ceilalþi substantivi cu iniþialul a-. Rom. însemneazã totdauna o colectivitate de oameni de acelaºi fel sau avînd acelaºi scop: Dosofteiu. acelaºi pasagiu. s o b o r se zice despre o întrunire organizatã. 292: „ªi aceia sã se ºtie. iar despre una momentanã: adunare. 231. nice un lucru singurã de sine fãrã adunare ºi amestecare cu alte þeri n-au fãcut…” În cãrþi bisericeºti adunare. urmat sau nu de un calificativ. apoi. 85-86. vorbind despre venirea viteazului hatman moldovenesc Buhuº la Halil-paºã. ºi s ã b o r de cei tari cercarâ sufletul mieu…” Silvestru. 32 b: 350 . circa 1650 (ms. 1577: „…lége-cãlcâtorii scularâ-se spre mine. ºi z b o r u l Š vrãtoºilorŠ cerºurâ sufletulŠ mieu…” Arsenie de la Bisericani. adunare. doi slavismi. egumeni ºi preoþi fãr de numãr…” Tot aºa: adunare de neguþitori. ºtiþi ce plãteºte într-o adunare…” În graiul vechi. în ambele cazuri ceva organizat. Muste. Au mai pãþit-o ºi alþii: „E de prisos a vã descrie ce înger este Zefiriþa. I. dupã cum s-a tradus în: Coresi. Negruzzi. ps. III. Nic. II. 21. iubeºte prepoziþiunea î n t r u în loc de î n . cellalt: „conseil”. et s y n a g o g a potentium quaesierunt animam meam…” În Biblia ªerban-vodã. LXXXV: „…cãlcãtoriš ceš de lšage sã scularâ asupra mša. p. Dosofteiu. Acad. Chiar în privinþa clerului. adunare de învãþaþi etc. III. Enachi Cogãlniceanu.presupune o unitate de stãri de vederi fãrã a implica o constituire.= s b o r sau s ã b o r ºi s f a t . 1651: „…fãloºii scularã-se spre mine. Letop. zice cã: „i s-au prilejit a merge nu cu mîna goalã la adunare”. mai jos. 1680.ADUNARE Cost. 1673. ºi s f a t u l putérnicilor cãutarâ sufletul mieu…” Adecã: adunare d e . ºi adunare de putšarni cercarâ sufletulŠ mieŠ…” „…iniqui insurrexerunt super me. pe cînd adunare d e . Letop. considerîndu-se staturile ca neºte individualitãþi: Miron Costin. vorbind despre venirea la Iaºi a unui ambasador francez: „cu mare cinste aducãndu-l la adunarea sa Nicolai-vodã. prin adunare se mai înþelegea o întîlnire pregãtitã de mai-nainte între douã sau foarte puþine persoane: „rendez-vous”. Letop. descriind înmormîntarea unei doamne: „…a doua zi cu mare cinste ºi jale au rãdicat boierii cei mari oasele. care-l chemase într-adins ca sã-l vazã.): „…cãlcâtorii cei de lége se scularâ spre mene.

de are cãsi frumoase. récolté. Dar cînd fu pe adunat Boala-n trupu-mi a întrat…” (Alex. vedeai adunaþi pîlcuri: Prieteni. amassé. pentru care elŠ atîta s-au ostenitŠ.. 353: „deaca vãzurâ trošanii adunate atâta oºti de pretutindinša. 310) 351 . 1Adun. de are moºii bune.A D U N AT „În mijloc de besšaricâ mare Âþ voš mulþãmi º . 30: „mai marii adunariei…” „…omni synagogae Israel…” „…s e n i o r e s …” filiorum v. î n t r u n i t . 1Adun. s. din 1648: 1648: „…ºi era tot oraºulŠ uºe…” s t r ã n s u la 1693: Marc. atîta s-au muncit. – Adunãciune. 1ADUNÀT. rassemblé. toþi fãcînd fugei tîlcuri…” Cost.2. a d u n a r â ºi ei ajutorŠ…” Samuil Clain. Cîntecul Nevasta bolnavã: „Cînipa mi-am semînat. 7): „Darã încã de are adunate avuþii. XXXIV. 122) citeazã vechea formã a genitivo-dativului determinat adunariei = adunãrii.. part. 79: „Prin uliþe. Învãþãturi (Blaj. Negruzzi. 1784. cu coase ºi topoare înarmaþi…” v. c u l e s . -Ã.. dupã Pentateucul din 1581: Exod. n. 2ADUNÀT (plur. adunate). Aprodul Purice: „De acolo nu departe þãranii stau adunaþi. réunion. p. pop. passé d’a d u n pris substantivement: récolte. p. în alãturare cu al lui Silvestru. Cron. p. 9: „a toatâ adunariei fiilor lu Israil…” Ibid. – Adunãturã.. I. cunoscuþi. – 2Adunat. 33: „ºi era adunatã toatã cetatea la uºã…” Moxa. Evangeliarul lui Brîncovan. 1620. în opoziþiune cu r i s i p i t ºi î m p r ã º t i a t . cu lãnci. î m p r e u n a t . atîtea nevoi au rãbdatŠ…” Zilot. additionné. 1693. Sinonim cu s t r î n s . passé d ’ a d u n : réuni. p.i n t r -adunare…” Cipar (Principia. Cu securi. prin curþi. Poez. XVI. part.

una putšarša.. réunion. 1651: „adu-þi aminte de a d u n a r š a ta”. la Budai-Deleanu (Dicþ. una închinãcšunša svinteš troiþe…” unde în contextul slavic: sãcætañïæ. adj.: 1577. f. În secolii trecuþi ºi pînã sub Regulamentul Organic. 1Adun. Cu sensul de „jonction”. – 1Adunat. ADUNÀÞII. Olt. De aci mulþimea satelor numite Adunaþii. Versammlung”. ms. Mai sînt în Teleorman. ADUNÃTÒR. Om bogat ºi fãrã sfat! Toatã vara l-am rugat Sã-mi dea bani pe adunat. în Muz. Bãlcescu – „numai din judeþul Dolj au fugit o datã 15.A D U N AT Cîntecul haiducului Petreanu: „Batã-l crucea om bogat. qui réunit. 1683. una adunãcšunša. istor. 1Adun. XXII. la Dosofteiu. jonction. Mãcar douã. administraþiunea ºi stãpînii pãmîntului întrebuinþau toate mijloacele pentru a face sã se întoarcã fugarii. qui assemble. v. 239). cînd þãranii români lãsau vetrele lor ºi se risipeau de groaza nãvãlirilor din afarã. fie prin fãgãduieli. fie cu d-a sila. v. ps. 5 (Math. interrogavit eos Jesus…” Primul pasagiu sunã la Silvestru.. 41): „…adunatele Fariseilor întrebâ Isus grãi…” „…c o n g r e g a t i s autem pharisaeis. Balada Buruleanu: 352 . iar la margine mai adaugã scholia: „sãborul”. trei parale Sã-mi cumpãr la copii sare…” (Ibid. Frunzescu (Dicþ.000 familii” (Mag. XXII. Ca sinonim cu a d u n a r e . ist. 1Adun.): „adunãciune. din Bucur. de ex. – Adunare. quat. LXXVIII: „…pomenéºte adunatulŠ tãu ce-ai aflatŠ de întãšu…” „…memento c o n g r e g a t i o n i s tuae quam possedisti ab initio…” 1580. Paremiar. nom propre de plusieurs villages. Cuvîntul e interesant mai ales cu sensul agricol de „cel ce a d u n ã fîn”. p.. – 1Adunat. qui rassemble. II. top. v. 2) menþioneazã vro trei numai în Dîmboviþa. astfel cã – zice N. Mehedinþi etc. 127 a: „pãrintele sã cunoaºte ºi fišul sã slãvšaºte ºi de toþŠ šaste ºtiut. et subst. s. 259) La Coresi adunat ne apare ca sinonim cu a d u n a r e „réunion”.. -OARE. f. ºi uneori reuºeau de a-i a d u n a .. ADUNÃCIÙNE. a dãrilor domneºti ºi a jafurilor din întru.

Într-un act francez din 1312 (ap. cu cheltuialã din visteria þãrei. Vro cincizeci de cositori. f. pãmîntu. Altul încalecã iarãºi un cal de Don cãzãcesc. un „fel de fel nu de un fel”. ps. despre domnia fanariotului Constantin Ipsilant: „fãcea mereu ºi oaste. expresiunea: „oameni de adunãturã”.ADUNÃTURà „Tu mãre mie sã-mi faci. tot la Zilot. pociu zice. . Patruzeci adunãtori Sã-mi coseascã f î n cu flori…” (G. ºi s-au stricat acea adunãturã…” În sens bun. boi[i] tãi. Îns-acea adunãturã era mîndrã de privit: D-o parte boierinaºii. aplicã aceastã vorbã chiar la un congres de ambasadori. adecã un „mixtum compositum”. Du Cange. Enachi Cogãlniceanu. Poartã o suliþã lungã ºi un hanger calmucesc…” Era frumoasã. muierea ta. ramas d’hommes ou de choses. rãdicãndu-ºi craiu pre Racoþi. copilaºi[i]. p. 126. adunãtura ta…” 353 v. 1651: „a d u n a r š a taurilorŠ…” Despre lucruri. cã pe unde ajungea. Cãlãri pe armãsari ageri ºi felurit îmbrãcaþi… Unul c-o sabie-ntoarsã. Poez.. adunãturã la Costachi Negruzzi. III. pe care oaste o numia a þãrei. 39: „Turcul dãndu-le (ungurilor) bunã nãdejde de ajutor. Letop. ADUNÃTÙRà (plur. Teodorescu. ei s-au ºi rocoºit asupra nemþilor din cetãþi ºi. c-un capot ros înfirat ªi haine înaurite. 85. adunãturi). LXVII. 279. Cron. – Adunare. pop. care însã n-a fãcut nici o treabã: „nu s-au putut tocmi. casa ta. pro quibus corveriis a d u n a t o r i b u s et intassatoribus dicti f e n i XVIII denarii duntaxat annuatim debentur…” v. III. dar tot adunãturã. 1Adun. din adunãturã de felurimi de oameni blestemaþi. N. 1680. La Dosofteiu. De voieºti ca sã mã-mpaci. v. Adunator): „Una cum corveriis debitis pro f e n o dictorum pratorum a d u n a n d o et intassando. feciorul lui Gheorghi Racoþi celui bãtrãn ce au fost craiu acolo. – era. gemea pãmîntul…” De aci. descrie averea þãranului: „Sã te apere numa Dumnezeu. 601) Formã ºi accepþiune din epoca latinitãþii rustice.. 1Adun. adunãturã însemneazã o strînsurã de ceva prost sau sãrãcãcios: Jipescu. Muste. tot în cete împãrþit. Opincaru. s. curatã ceatã de tîlhari. unde la Silvestru. 61. este turceºte-mbrãcat.. Aprodul Purice: „Un puþin numãr de oameni.D. s t r î n s -au adunãturã de þarã. p. Letop. – 2Adunat. catane ºi altã pihotã multã…” Zilot. despre vite: „adunãtura taurilor în vacile popoarelor…”. p. d-a lor slugi încungiuraþi.

lit. roulant avec fracas. 174): „sã aibi tu puterea mea. c. aduse. adusã la o parte…” Acelaºi. descriind pe fabulosul uriaº Sfarmã-peatrã: „Unde vede-o stîncã naltã. 69: „uºi cu tocuri de peatrã nalte ºi înguste. ADÙR A A-DÙRA (D-A). apporté. 628) 354 v. sau balada Ghiþã Cãtãnuþã: „La genuche le-a d u c e a . ai vîntura þãrile ºi mãrile. 1ADÙS. -Ã. grebleºe. 2Aduc. causé. ªtefãnescu). 11A (p. el o macinã cu palma. Creangã.. Doamna Chiajna. A. p. roulant comme une boule. 30: „coarnele unor boi sînt tare aduse spre spate…” „Pe la noi coarnele la vite se deosebesc în: þapoºe. În genuche le-n d o i a ªi pe toate le rupea…” (Ibid. aduse sus în îndoit perghel…” De la Vrancea (B. – Dura. Odobescu. Alexandri. 450) 2ADÙS. p. de exemplu: Balada Balaurul: „Paloº r ã s u c e a . în plaiuri depãrtate. Sultãnica. dau de-a valma. Botoºani. Iordãchescu. ºi cu petrele-aruncate El iezeºte. Adun. pãmîntul l-ai da de-a dura…” v.ADUNEZ ADUNÈZ v.. potica arnauþilor cu fes roºu ºi cu iatagan adus…” Laurian-Massim I. flencheºe ºi cercelate” (I. Se construieºte cu verbul d a r e : „a da d-a-dura”. amené. Cristeºti). fléchi.. recourbé. v. îndoiesc”.D. butace. bate. ªi cu peatra mãcinatã. -Ã. 61). p. Teodorescu. Rãzbunarea lui Statu-palmã. Poez. adj.. adv.. produit. 1877. . ci vine din celalalt verb a d u c . 7: „Amîndoi purtau în cap o þurcã flocoasã. Paloº aducea ªi-n douã-l tãia…” (G. Mihnea-vodã. lateºe. Acest participiu trecut n-are a face cu a d u c „apporter. umflã rîurile tulburate…” I. adj. 1Aduc. – Dur. penché. Povestea lui Harap-Alb (Conv. corelativ cu „rãsucesc. pop. amener”.. 165: „De ºapte ori s-a lãsat temeiul nopþii de cînd ªuer aþine. p. Bolovanii sub picioare-i d a u de-a dura.

De toate puseturile Din talpa cãsii Pînã-n vîrful cãsii.n. 767 (Math. t. prémices. 18 b: „Trevalure de gânduri. t. apucãturã. Adusãturã face parte din numeroasa terminologie medicalã poporanã cu .. Coresi. – Pusoare. Familia. s. ºi de patimi adusori.: littéralement a p p o r t . f. f. Toate aduseturile ªi toate puseturile Le ia în gurã ªi le du pe capul cui le-a dat ªi le-a mînat…” (S. pe care cu multã eleganþã o întrebuinþeazã mitropolitul Dosofteiu. Arhaism. lipiturã. ticãlosulŠ mšeu sufletŠ învãluesc…” v. aruncãturã. adusori). aduse). 1688. dupã prima impresiune pe care o produce vederea acestei amulete puse pe frunte. strîcniturã.. 1683. s. 1577. s. adusãturi). p. La noi astãzi se zice c o r n sau c o r n u l j i d a n i l o r . 5) despre farisei: „toate faptele lor le fac pentru sã sã arate oamenilorŠ cã-º lãrgescu advarele lor ºi-º mãresc poalele 355 veºmintelorŠ…” . 102) v. d’archéol. nãprãciturã. Toate fãcãturile. de méd. Orice boalã a d u s ã în casã prin fermecele sau vrãjile unui duºman e adusãturã. Biblia ªerban-vodã. 1Aduc. De toate aduseturile. offrande. – -turã. s. În limba ebraicã se cheamã „thephilin”. f. 1Aduc.. toute sorte de maladie que l’on suppose étre apportée de loin par un maléfice quelconque. Marian.: phylactère. morceau de parchemin sur lequel sont écrits des passages de l’Ecriture et que les Juifs s’attachent au bras et surtout au front. ps.. plur. Paremiar. – Boalã. F. ºi adâncuri de pãcatŠ. potciturã etc. 1Aduc. 30. Admirabilã formaþiune din participiul a d u s . nov. ADUSÃTÙRÃ (plur. XXIII. ADUSOARE (plur. ADVÀRE. 1883. emportement. Descîntec ardelenesc „ca sã desfacã de urît”: „Tu ºtii de toate fãcãturile. n. XXXIX: „…sacrificium et noluisti…” oblationem „…comândâri ºi aduse nu vruºi…” v.t u r ã : vãtãmãturã. Din vîrful cãsii Pînã-n talpa cãsii. f.A D VA R E 3ADÙS (plur.

378): „…foiºorul începu a se sui în s l a v ã ºi a pluti în aer…” v. În sens mai restrîns.. p. 1648. Leg. 1ÀER (plur. Este o vorbã întrodusã la noi în grai pentru a numi un lucru specific evreesc. cercetînd originea acestui cuvînt. 138) . air. am ajuns la convingere cã advare nu este altceva decît h a d e v a r i m „oƒ lÒgoi. plãcutã sau uricioasã. Înmormîntãri. cu s l a v a c e r i u l u i „a„q»r” ºi cu ceriul „oÙranÒj”. pînã ºi la un „breton”: Noul Testament. Slavã. n. Fluid elastic ºi transparinte. dupã cum se cheamã evreeºte cele zece porunce ºi orice text sacru. frontale). – v. În legãturã cu v ã z d u h : Un bocet poporan din Bucovina: „La fîntîna lui Ignat Sînt leacuri de vindecat.79 de azot ºi 0. iar cu atît mai vîrtos pasagele cele scrise pe filacter. care se poate aplica la orice atîrnãturã pe f r u n t e . ªi în aer s-a urcat ªi-n v ã z d u h el 1-a scãpat…” 356 (Burada. 1693. L. împreunã cu d. f. „paroles par excellence”. Dar un gangur a zburat Cu leacul de vindecat. compus din 0. Aiasta. foarte ºtiutor în limba ebraicã. AÈPT. Corn. lãrgindu-º f r u n t ã r i l e lor ºi mãrindu-ºŠ marginile veºmintelor…” v. f. sinonim cu v ã z d u h „¢»r”. Aiept. În legãturã cu s l a v ã : Basmul Hoþu împãrat (Ispirescu. aer se aplicã prin metaforã la f i z i o n o m i e .21 de oxigen ºi formînd în giurul pãmîntului un strat de peste 60 kilometri. ªaineanu. aere). – Iasta. 25: „toate faptele lorŠ le fac pentru sã sâ arate oamenilor. praecepta”. apoi ca atmosferã. Pe fereastrã þi le-am pus. 20. Noul Testament greco-român. f. AEASTA. existã însã un sinonim românesc propriu-zis: f r u n t a r e (= lat. s. ª-am sãpat ºi le-am adus. 105: „…cã-º lãrgescŠ advarele lor ºi mãrescŠ poalele hašnelor…” „…platÚnousin g¦r t¦ f u l a k t » r i a aÙtîn kaˆ megalÚnousin t¦ kr£speda…” Dupã ce mult mi-am bãtut capul.. – v.A D VA R E Tot aºa în Evangeliarul bucureºtean din 1703. – Fruntare. în sens mai întins.

în Acad. Vãile suspinã. în opoziþiune mai ales cu p ã m î n t ºi cu a p ã . a zugrãvi ne apucãm. šarã c e r š u l Š a c i c e a v ã z d u h u l Š cheamâ-se…” v. 36: „La þarã. existã ºi o înrudire etimologicã primordialã. Din cauza transparinþei sale. cã pari c-ai hi mai aproape dã Dumnezeu…” Un frumos pasagiu ironic în Chronicul lui Cantemir. XXV.. 1Cer. Bãdenii) þãranii numesc aºa sufletul dobitoacelor. Singurã cîmpul domnind. Asin. sau pre p ã m î n t sã lãcueºti. v. aer închipuieºte un fel de lume aparte. p. 86: „Jubeas una opera me piscari in a ë r e . 357 . ce se zice ceša ce sãntŠ pre suptŠ aerŠ (aærð) dracii. Veliºcu. lucruri pre carile le zãmisléºte pãrerea. airu. com. aer se poate confunda cu a b u r . II. De altmintrea. p. În credinþele tuturor popoarelor. Abur. ºi aºea sau supt umbra Vulturului sau supt brînca Leului te suppune…” Critil ºi Andronius (Iaºi. În legãturã cu c e r . codrul clocoteºte.AER v. lei ºi zmei plugurile pre arãturi trãgînd. prin gazuri ce cuprinde. muntili. 9: „ElefantulŠ s-au mulþãmitŠ de pãduri. ceru. între ambele aceste cuvinte. a cãruia fiinþã în lucrurile firii nu sã aflã. vulturulŠ de aere. 25: „Furtunã grozavã pe aripi negrite Despre apus vine. ºi corabii în aer. 129): „din doaâ una îþi alége: sau în aer. Cantemir. cãruia pe aiuri pretutindeni se zice a b u r . 1580. stînci pre apã plutind. Istoria ieroglificã (ms. Opincaru. aer se poate zice uneori în loc de z a r e „lueur”: „Casa p-o muche clãditã. codru. florili cîmpului ºi nu-ºti mai ce ascuns în inima rumânului te-nsuflã aºa dã puternic.. mai ales în expresiunea „paserile c e r u l u i ”: Coresi. peºtele de ape. calulŠ de cîmpuri. ºi altele ca acéste fosturi de chitealã. ºi o pierdŠ acéša. p. I. Rom. vãjîind în aer. pasagiu care se aseamãnã cu din Plaut. I. dupã cum am arãtat-o într-un alt articol. 1794). Vãzduh. a arãta ne nevoim…”. quatern. 346: „…chipul. Alexandrescu. Venari avem rete jaculo in medio mari…” Sub raportul schimbãrilor meteorologice: Costachi Stamate. astfel cã în unele locuri (S. ruºinþa. broasca de lacuri…” Jipescu. I. Viaþa cîmpeneascã) unde Alexandri ar fi pus tot aºa de bine: „în z a r e albind…” Pe de altã parte. Iaºi. 13: „…pasârile c e r š u l u i célea ce zboarâ. Muza. verdeaþa. De umbrã neocolitã O vezi în aer albind…” (Gr.

mînule minunate pentru cã ele da viaþã la totŠ aceia ce atingea. I. cu lãnci. 172: „Vezi tu astã alifie ºi acel clondir lucios? Cei mai urîte stafie îi dã aer d r ã g ã s t o s …” Costachi Negruzzi.AER Stejari de ani sute scîrºnesc sã se rumpã. în aplicaþiune la f i z i o n o m i e : Critil ºi Andronius. Prepeliþa cîntã-n grîie. Seceriºul: „Ciocãrlia ciripie. Balta: „Aerul e viu ºi proaspet!… el trezeºte ºi învie Peptul. . span. a i r e . aºa cã a trecut în generali358 tatea graiurilor neolatine: ital. a ë r sau a i r etc. aerul posomorît. în scurtŠ. Prov. toate-aratã cã spre rãzboi s-au gãtit…” Latinul à ë r este un împrumut din grecul ¢»r. Cu securi. Pann. cu coase ºi topoare înarmaþi. De ploaie ºi vifor nu-i adãpostire…” Metaforic. inima ºi ochii. aerulŠ f e þ i i sale strãlucitŠ ºi alŠ sãu statŠ pre-încuviinþatŠ. Capul mîrzãcesc zbura…” Alexandri. el devine arzãtor. p. O alergare de cai I: „Cum! aºa degrabã ne laºi? – am adaos încreþind fruntea ºi rãdicînd sprincenele. A lor mîneci suflecate. Prov. Aerul e-n neclintire. Tãcerea lor. Aprodul Purice: „De acolo nu departe þãranii stau adunaþi. Aerul ca sã-ºi mai schimbe…” (A. Tot aci vine expresiunea „a schimba aerul”: „Se duserã împreunã La moºie sã se plimbe. Pe o scarã de luminã se coboarã de sub soare. provenþ. 85: „ia avea chipul înþeleptŠ. 45) În fine. III. ca sã-mi dau un aer mîhnit…” Acelaºi. ochii pãtrunzãtori. dupã cum f u l g e r u l despicã aerul: Balada Doncilã: „Pala-n aer f u l g e r a . a e r e . nu sã poate sã se vazã o frumseþe mai desãvîrºitŠ…” A. grierul cîntã-n mohor”. peste care lin adie…” Acelaºi. Pann. un împrumut însã foarte vechi ºi ajuns a fi de tot poporan în epoca colonizãrilor romane. vorbele drepte ºi curate. fîlfãind din aripioare.

vechi „are = loc unde se trierã grîul”. – Aerisesc. De mîna soþiei sale cu mãrgãritar lucrat…” Cuvîntul derivã din medio-grecul ¢»r. avînd uneori aer liniºtit.. Cu mai mult drept s-ar putea zice despre aerul f i g u r e i : „per modum aëris eam ambit”. accentuaþiunea ºi vocalismul fiind curat latine: à ë r . 3).. vãlul cu care s-acoperã sf.2 I. pare-ni-se. 196): ”† 2 tetruvangghele neferecate. 312: „(În zioa sfintei ºi marei Vineri) se scoate aerul.: Asa-foetida. cu acelaºi înþeles. 101). cu fricâ ºi cu sâšalâ dumnãdzãšascâ sã atinge de svãnta pâšne…” Gheorgachi Logofãt. dar dupã fonetica româneascã e peste putinþã de a ajunge de la a r e a la aer. v. iarãºi rãu sau bun”. ci cu mult mai denainte. cum cã romanicul occidental a i r „aspect” n-ar fi de aceeaºi origine cu a i r „vãzduh”. f. III. m. minunat a o-nzestra. t. în vechile texturi însã tonul cade totdauna pe a. niciodatã pe e. 44 b: „ªi strigâ diaconulŠ: sã luâmŠ aminte! šarã popa vârându-ºŠ mânule pre suptŠ aerŠ. fericitul s-au întins A o zidi la loc tare. Letop. 1673. 1Aer.. 2Aer. v. mergãnd domnul cu mitropolitul alãturea înaintea aerului cu tot alaiul…”. Liturgiar. v. ctitor din rîvnã aprins. E foarte importantã mai cu seamã prezinþa în limba românã a lui aer cu sensul de „physionomie.). ci ar deriva bunãoarã din a r e a . bãtr. I. v. Prin aceasta se înlãturã cu totul ipoteza lui Diez (Wtb.. 1588 (Cuv. Cît se dã cu vrednicie. O plantã ombeliferã exoticã al cãrii suc are un miros foarte greu ºi un gust respingãtor. a lui Scheler (a. a lui Littré (ad voc. n. bun sau rãu” ºi „aer pe faþa unui om. despre mãnãstirea Secul: „Acel Vornicul Ureche. Tragod. Gloss. 7). În cheltuialã ºi trudã fãrã preget a întra: Odãjdii de un preþ mare. ad voc. m.: le suaire. ºi apoi ceremonialul se încheie prin: „sãrutarea aerului de toþi pe obiceiu…” Beldiman. t. AERÈL. p. un aer prea minunat. posomorît etc. s. Lex. „Aer. altã datã aer turburat. aci aer furtunos. a r e a vine al nostru „arie”. de botan. s-a mai dezvoltat un al treilea sens: a e r „le suaire”. potir. Limba românã. ºi chiar sub raportul curat ideologic distanþa e mult mai mare decît între „aer pe faþa pãmîntului. d...). poalele de la icoane” (Baronzi. la cari se zice aírð (Miklos. ceea ce – ca ºi e = h – pare a dovedi cã vorba n-a trecut la noi prin intermediul slavilor. Din lat. de théol. graec. termen teologic pentru vãlul care se pune d-asupra sîntelor daruri: „quia per modum aëris circa terram expansi ea ambit” (Du Cange.) etc. D-a dreptul din grecul ¢»r.. 359 2ÀER. Inventarul mãnãstirii Galata. deoarãce e poporan ºi anterior înriuririi franceze. care nu poate fi la noi un galicism. mine”. † 1 aeru tot sãrma…” Dosofteiu. Învãlitoare a sîntelor daruri. s. Cuvîntul se întrebuinþeazã. 2897.AEREL (Cihac). .

se face aesta (aeasta) = a c e s t a (a c e a s t a ). AERISEALÃ v. 192): „toate ašastea s-au dat la mãna lui Ghervasie…” 360 . Curat româneºte. a întinde la aer” (Costinescu). 63): „deci sã-i întorcem de frate cãte 4 lei. Iaºi. Numai doarã printr-o scãpare de vedere. 162 b: „aesta (aésta) psalom aratâ scurtarša vieþiš…” În documente însã nu e rar. ºi: „dintr-a c e º t i 80 lei…” Popa Vasilie. Aerisesc. Muza I. 77): „nime din ruda mea ca sã n-aibã a pãrã ašastã pãra nice dineoarã…”. aérien. despre umbra lui ªtefan cel Mare. În vechile tipãriture. ºi mai jos: „ašasti omeni sintŠ toþ din tãrgŠ din Bãrlad…” Inventarul mãnãstirii Galata. der stinkende Asant. aproape necunoscut graiului þãrãnesc ºi peste Carpaþi. a scoate. allium) „usturoi”. v. ce. ca sens ºi ca formã. aeºti. a e r a r e . – Aior. AÈST. Bîrlad. Teufelsdreck” (S. Aiu. AERÈSC. aeste). la Dosofteiu. R. -OASÃ. Nu cumva sã fie aiorel. din cauza mirosului specific al asafetidei? v. d. mai ales în cele din Moldova ºi-n zapise scrise de þãrani. Stamate. de la a i u (= lat. Formã rusticã în loc de a c e s t (v. demonstr..AEREL numai în Transilvania: „Aerelu. Din neogrecul ¢er…zw. I. aérer. b. Cuvînt din epoca fanarioticã. – Svîntez. – v. aerisire). ºi-i fac sã i sã de 16 lei…”.. aest nu ne întimpinã mai de loc. 58. aeºti patru fraþi cari mai sus scriu. dar cu cîteva rînduri mai sus: „noi a c e º t i patru fraþi”. vb. 1Aer. 187). 131): „cãndŠ am fãcut aestŠ zapis. au fost ºoltuzul Sandul di Bãrlad…”. 1673. bãtr. Acãþîndu-ºi pe emfaticul -a (v. adj. éventer (Cihac). pag. Barcianu). I. vaporeux. cet (cette). a ë r ) se poate zice: a e r e s c . „A svînta. AERISÈSC (aerisit. a e r e a l ã .. d. el pune pe a soldatului frunte A sa mînã aeroasã. pron. „Grãind aceste. 1588 (C. AERISÌRE A AERÒS. Aerisesc. De aci ºi substantivul a e r i s e a l ã „action d’aérer. 1Aer. zicînd cu glas tunãtor…” v. dar în acelaºi act: „a  a s t ã micã cãrþulie…” Dumitrachi Vãtavul. d. de la a e r (= lat. 1695 (A. 1597 (Cuv. 5A). état d’aéré” (Polysu). Pãtraºco Pãturniche. I. Cost. Suceava. 1603 (Cuv. AEASTÃ (plur. f. bãtr. I. I. Are trebuinþã de a mai fi verificat. de care altfel nu se deosebeºte întru nemic prin funcþiune.

a m a r a l s u f l e t u l u i ” (L. ruiner = néogr. Scrisoarea mitropolitului moldovenesc Leon cãtrã consulul austriac baron de Metzburg. à l’extérieur. b. d. scriitorii cei mai avuþi în moldovenismi. – Aist. Afan. v.. 4. dehors. în graiul þãrãnesc ºi-n poezia poporanã. 207): „stoguri de grîu de e s -timpu…” Costachi Negruzzi. détruire. n e c a z . AFÀN. Bud. În texturi vechi. toate cu sens de „turburare. În poezie. vechi francez a h a n = a f a n etc.). peire”. vechi spaniol a f a ñ o . ennui. 7: „aestu = a c e s t u ”. Acest.. Lex. Arh. „Vorbã de origine necunoscutã ºi auzitã în gura puþinilor români din Moldova în loc de: d u r e r e d e i n i m ã . Cîrlanii. nici la Creangã. afanisire). – Est. de ex. AFANISÈSC (afanisit. ba încã – dacã nu ne înºealã memoria – nici la Costachi Negruzzi. Maiorescu. crève-coeur. Pînã la probã contrarã. s.A FA R Ã Din aest se mai reduce la e s t ºi chiar la e s . 1788 (Cogãlniceanu. în istriano-româna: farã ºi foarã (I. – Acesta. noi nu l-am aflat nicãiri.n. derivaþiunea neogreacã este mai de crezut. Aieve. nici la Alexandri. cu italianul a f f a n n o . adv. convorbire între þãrani: „Feciorul boieriului. ¢ f a n … z w „nemicire. Miklosich). maic-afar din sat De vezi cum mã duc legat…” Donici. II. 361 . „anéantir. – v. Aest. cum ºi parte din Moldova i Þara Munteneascã. contrariété. cu grecul ¢ f a n i s m Ò j . I. în acelaºi Inventar (C. vb. – Ist… AÈSTA. Macedo-românesc: afar ºi afoarã. el nu se gãseºte. plîngerea recrutului: „Ian ieºi.. sc. care prin robie ºi sabie ºi foc s-au afanisit de dãnºii…” v. Magariul: „…cu vro despicãturã Sã deie pe magar afar din curãturã…” 1AFÀRÃ. pe de alta. 394): „Peloponisul ºi alte locuri a stãpãnirei turceºti. care vine în toate dimineþile de citeºte sub rãchiþile aeste…” Pentru Transilvania. afarã se reduce adesea la disilabicul afar: Jarnik-Bîrsanu. 306. Transilv. Acest cuvînt se potriveºte prin înþeles ºi prin formã. de unde verbul a f a n i s e s c . – v. Afanisesc. pe de o parte. v.M.. rom.. afan…zw” (Cihac). AFÀR. AÈVE. nemulþumire”.

. f. 1883. În antitezã cu l ã u n t r u : Pompiliu. însemnînd atunci „excepté..: relictus i n t u s . Aceastã sinonimicã cu f ã r ã se învedereazã mai cu seamã cînd afarã e urmat de prepoziþiunea d e . a f u e r a . extra ordinem” (L. „Afarã d e rînd = extraordinarius. p. ºi pe aceeaºi paginã: „afarâ d e sine era osebit de mintea sa…” „Nemine nu poate îndrepta aceastã stare de lucruri afarã d e Dumnezeu” (L. „Afarã de aceasta”. B. f u e r a = portug. Materialmente diferã numai prin „ad” de prepoziþiunea „fãrã”. Sibii. Extra”. seditio d o m i ). circuleazã în popor cu acelaºi înþeles ca ºi: „f ã r -aceea” sau „f ã r ’ de aceea” (L. f o r a etc. cu care uneori se confundã ºi-n privinþa sensului.f o r i s ) = vechi ital. 1688: „…nimica afarã grãindŠ dentru carele prorocii au grãitŠ…” În context: „™ k t Õ j l š g w n ”. circa 1670 (Col.). „afarã d e asta” = „en outre.f o r a s (a d . unde e permis a zice ºi: „f ã r ã n u m a i Dumnezeu” (Lex. afarã însemneazã ceea ce nu se aflã î n l ã u n t r u sau î n c a s ã . Foras. 1642. p.). Transilv. à celà près. 421): „Afarã. „e x t r a dicens”. a f f u o r i = span. 53: „cãndŠ va fi neºtine nebun ºi d e n afarâ d e minte ºi de-º va ucide tatã-sãu sau pre fišu-sãu.: bellum f o r i s . „Afarã d e orice îndoialã = f ã r ã nici o îndoialã”.. pentru cãce a•unge-i lui certare cã šaste nebunŠ ºi f ã r â d e mente…” În loc de „f ã r ã minte”.A FA R Ã Din latinul a d . exspectatus f o r i s ) ºi cu „domi” (Liv. M. Dicþionarul româno-latin. Dr. 275: 362 „Cãci casa avutului Din afarã-i vãruitã. de exemplu: Evangheliar. „afarã d e aceea”. bunãoarã: Pravila Moldov. d’ailleurs” (Pontbriant. Tr. outre. Fãrã.. l. 22: „nemicâ zicãndŠ f ã r â célea ce-au prorocitŠ prorocii…” Biblia.) puþin se deosebeºte de „f ã r ã r î n d ”. acestuša sã nu i sã dša nice un fšal de certare. B. Ca sens fundamental. ms. 1648: Act.). Î n l ã u n t r u cu amar…” Jarnik-Bîrsanu. Polysu). v. 29: „Cã cãsile taicã-teu Nu le vede Dumnezeu: Pe din afarã-s cu var. întocmai precum lãtineºte „foris” este în opoziþiune cu „intus” (Cic. Foris. Ap. en dehors de”.. 32: „toþi pãcãtoºiš afarâ d e mintea sa înblâ…”. în vechiul grai se zice ades „afarã d e minte”: Omiliarul de la Govora. 1646. (Cihac). XXV. Bud. .

macedo-româneºte nafoarã. „Hoþul intrã î n c a s ã ªi capul afarã îºi lasã”. p. nici pe pãmînt”. p. p. ofteazã.. afarã poate sã-ºi asocieze ºi el pe î n . nici afarã. puicã. Intru-n c a s ã n-am pãrinþi. 268) Doinã din Ardeal: „Cã moºul îmbãtrînit Ca pãcatu-i de urît: Ieºe-afarã tot tuºind. Omiliar. 363 . nici în cer. Toatã lumea sã te creazã…” (Conv.i otrãvitã. Ies afarã cat la spini. 1882.. Ofteazã. Intru-n c a s ã la strãini…” (E. Iar feciorul cel sãrac E plãcut ca º-un colac: Ieºe-afarã fluierînd.A FA R à Πn l ã u n t r u . – Cuiul. Intrã-n c a s ã mîrãind. Intru-n c a s ã n-am nici fraþi. lit. Conv. – Fereastra. Sibii. Sevastos. 211) În ghicitori poporane: „Nici î n c a s ã . D i n l ã u n t r u . quatern. Ies afarã cat la flori. fãrã vreo schimbare de înþeles. Prin corelaþiune cu „înlãuntru” ºi „în casã”. atãta elŠ deîn l ã u n t r u se înnošaºte ºi se vindecâ de pãcate…” În antitezã cu î n c a s ã : Doinã din Moldova: „Ies afarã cat la munþi. lit. 1580. Intru-n c a s ã n-am surori.i cu ticnealã!…” Coresi. Puica-n c a s ã mi-ºi ofteazã. 5: „cu cãtŠ omulŠ deîn nafarâ boléºte ºi e în neputinþe. Ies afarã cat la brazi. Intrã-n c a s ã tot cîntînd…” (Pompiliu. cãpãtînd forma aglutinatã nafarã. 17) Cîntec oltenesc: „Lun-afarã-mi lumineazã. 1876. IV. Dar casa sãracului În afarã-i cu mînjalã.

f. adãugînd: „p e u º ã ” sau „p e p o a r t ã ” (qÚraze). „Punga plinã pînã-mi fuse. šarâ apoi e s Š afarâ preîn gurâ ºi preîn lucru ºi fapte…” Cu s c o t . Mã d e t e p e u º -afarã…” (Pann. ms. Mîndra pe mînã mã puse. deoarãce noþiunea „dehors” se cuprinde deja în verb. .. II.. dau pricinã celor care ºtiu pravila ºi hotarele istoricilor dupã toatã cuviinþa a mã defãima ºi a mã s c o a t e afarã cu totul ca pe un netrebnic…” Mai adesea ºi mai româneºte afarã se construieºte cu verbul d a u . 29: „singurŠ cu voša sa ºi fãrã voša gšudeþului va s c o a t e afarâ pre PavelŠ d e n t r -acea avšare…” Zilot. expulser. din 1620. El ia puºca sã mã-mpuºte. 24) Dar ºi aci poporului îi place pleonasmul. Proverb: „Îl d e t e afarã-ndatã Ca pe o mãsea stricatã…” (Pann. de exemplu: Omiliar de la Govora. congédier”. Cu i e s . cã cu aceste stihuri ºi cu alte vorbe multe ale acestei istorii.A FA R Ã Ion din St. Cron. 123) „Minciuna nu-mi place. Eu mã sui pe vetriºoarã. Pravila Moldov. Polysu). vorbesc adevãrul. III. constituind idiotismul „d a u afarã = mettre à la porte. I. p. Mîndra mã dete la spate. Uneori totuºi pleonasticul „i e s afarã” e trebuincios pentru mai marea plasticitate a expresiunii. afarã este de asemenea un pleonasm. Cînd de loc nu mai sunarã. 26) 364 „Eu fac patul sã se culce. p. D-aceea orunde mã pisez ca mãrul ªi mã d a u îndatã p e p o a r t ã afarã De nu-mi gãsesc locul ºi pacea în þarã…” (Ibid. fiind peste putinþã a i e º i (= lat. afarã e pleonastic. 1642. chasser. Alexandria. 38: „Eu ºtiu.. 1646. 16: „sã întorse napoi Alexandru de-grabi nafarã ºi eºi…” Modificãrile logice ale lui afarã se datoreazã verbilor ºi prepoziþiunilor cu cari se însoþeºte. 11: „de la inemâ e s Š cugetele hiclšane ºi acolo întãšu sã nascŠ. ex-ire) altfel decît afarã. Nu se poate suprime numai în idiotismul: „ies afarã = Stuhlentleerung haben” (Dr. care închipuiesc defãimãri stãpînirii ºi altor mulþi. Petru. p. Cînd veni la jumãtate. fãrã îndoialã.

Cruºova). 20) Macedo-româneºte: „º-o a r u p s e nafoarã” (M. O alergare de cai. Pentr-un turc care cãdea.2. Afarã se construieºte cu prepoziþiunile: p e . p e din. 224) Cîntec oltenesc: „Sã mai vãz focuri pe-afarã. d i n . Iutza. 3: „nu šaste a opri boala cu vreuîn lucru. 494) Construit cu d i n . Poez. sortir avec précipitation”. Prov. Transilv. quatern. d e . Transilv. el însemneazã: „dehors quelque part”. Negruzzi. la Coresi. Eu cînt doina pe afarã. Zicînd: ne plãtirãm darã…” (Pann. Cai în cîmpuri nechezînd ªi voinici pe plai suind…” (Ibid. Copilaºi cu pelea goalã. afarã poate sã însemneze de asemenea „de dehors”. p.. Zilot. 1580.A FA R à El mã ia de cîrpuºoarã ªi mã d ã p e u º -afarã…” (Jarnik-Bîrsanu. Omiliar. Cron. 78: „Cei mai mulþi din boieri la Sibii în Cetate. pînã. I. d i n t r u . Preces de p e . Iar alþii mai de jos p-afarã pã la sate…” Cîntecul Doinei: „Bate vînt de primãvarã.. ºi 365 .. VI. de ex. p. II: „…vãzui pe poliþmaistru cã veni d e afarã cu grabã ºi vorbi cu doctorul…” Balada Chiruþa: „Cãci pãgînul nu scãdea. 287) Cu prepoziþiunea d e . Ci mai tare se-mmulþea. afarã însemneazã „de dehors”: Cost. Zece d e -afarã venea…” (Jarnik-Bîrsanu. cãrui i se aninã de asemenea pleonasticul „p e u º ã ” sau „p e p o a r t ã ”: „ª-a p u c ã p e u º -afarã. pop. 462) Tranzitivului „dau afarã = chasser” îi corespunde netranzitivul „a p u c afarã = s’esquiver. De mã-ngîn cu florile ªi privighitorile…” (Alex..

404: „feacerâ rãzbošu mare d e n afarâ d e cetate la Cosmida…” Veche locuþiune proverbialã despre o cunoºtinþã de tot pe dasupra sau o pospoialã ºtiinþificã: „a mirosi d i n afarã d e prag”. „p e d i n afarã” e sinonim cu „pe de rost”. d e n afarã d e certarša ce dau pravilele céle mireneºti. Math. p.. ºi blidulŠ dupâ acéša d e î n nafarã…”. Negruzzi. þi-au stricat proforaoa. Un jurãmînt poporan glumeþ: „Sã mã batã untù Pe din-untrù ªi zarã P e d i n afarã!” (N. ut fiat íd. 374): „curâþiþi mai-nainte sticla deîn lãuntru. Haþeg) Ca idiotism. sau într-alt chip de-i va vãtãma.A FA R à šarâ nici d e î n -afarâ nu întrâ ša. Sf. de exemplu: f. 26): „…curãþéºte întãi înlãuntrulŠ pãharului ºi blidului. mundum…” Tot aºa „d i n afarã d e ” însemneazã „en dehors de”. proverb biblic (Noul Testament. šaste datoršu încâ sã plãteascâ rudelorŠ celui ucisŠ toate cheltušalele -au fãcutŠ…” f. cât de departe…” Cu p e d i n . acesta sã sã afuriseascâ…” Moxa. însemnînd „de mémoire. nu poþi . 38: „cela ce va sudui solii carii vin de la o domnie la altâ. 48: „ucigãtoršulŠ. Cantemir. 205: „cineva carele macar cît de puþin ceteala sfintelor ºi a profanelor scrisori va fi amirosit. miscel. pre care dracul sã-i iaie. quod d e f o r i s est. Chron. par coeur”. al Bis. II. 49: „pre acesta. Nic. 109) Text din sec. Cum am învãþat româneºte: „d-ta vei binevoi a le învãþa p e d e r o s t pentru ca sã le poþi cuvînta curat ºi pe înþeles. d e n nafarâ (dæi’iafárä) de ce-l vor certa cu moarte. ca sã fie ºi d i n afarâ curate…” „…munda prius quod intus est calicis et paropsidis. pentru cã vãd cã dascalii 366 d-tale grecul ºi franþuzul. I. Prov. mai adesea însã „d i n afarã” are sensul de „en dehors”. p. Cost. XVII (Cod. XXIII. 1620. din Braºov. îl vor certa întru tot ca ºi pre un ucigãtoršu…” f. 1648. nici deîn lãuntru nu mai šase…”. precum: Proverb: „D i n afarã mãr frumos ªi-nlãuntru gãunos…” (Pann. afarã însemneazã: „à l’extérieur”. d e n nafarâ d e pagubâ. ceea ce ne întimpinã mai cu seamã des în Pravila lui Vasile Lupul. Sînzian. Transilv. 1646. ms. precum sã zice cuvîntul: m a c a r d e n afarã d e p r a g .

p o r fora. Ceva mai mult. Sila: „Se-nbrobodea copila ºi o-neca suspine. ian sã ieºim puþin p î n -afarã…” În construcþiune cu genitivul determinat. afarã însemneazã „tout près dehors”: „Ieºi. pe afarã „au dehors” = span. O mînã de fãinã. 76: „goniša-i pãînrã afara c e t a þ i l o r u …” Cezar Bolliac. p e l a p o r t a f o r a . º.. va-t’en! allez-vous-en! 367 . Vom încheia printr-un alt idiotism românesc de origine ciobãneascã: „a ieºi din rãbuº afarã” = a face ceva peste tocmealã sau fãrã socotealã. Negruzzi. Iutza) „outre mesure. Stan Pãþitul (Conv. afarã îºi poate aglutina pe articlul genitival. afarã de asta „en outre” = span.. pe neprevãzute. d e f u e r a = portug. d e f o r a . Era sã-noate-n viscol sã meargã la vecine Sã cear-un ouºor.). circa 1550 (ms.. Todericã: „Aici este nu ºtiu ce miros greu. 2Afarã. mîndruþo. Sta din afara u º e i sã vaz-o pîrtioarã. p. în Acad. p o r a f u e r a . a se consulta Burada. pînã-n prag ªi-mi aratã cin’ þi-i drag. 13. f u e r a d e e s o . p. c-apoi mi-i sã nu mã scoþi din sãrite ºi sã mã faci cîteodatã sã-mi i e s d i n r ã b u º afarã…” Despre ce este „rãbuºul”. Iese mîndra p î n -afarã ªi-mi aratã drum de þarã…” (Jarnik-Bîrsanu. 25): „…sã nu fii rãu de gurã. Sã vazã vrun focºor…” Din punctul de vedere al filologiei romanice.f o r a s (ad-foris. de exemplu: Codicele Voroneþian. p.A FA R à rosti pe ä. devenind afara. f u e r a d e . ã. foris): de afarã „de dehors” = span. Creangã. am nãdejde cã poimîne mi le vei putea spune p e d i n afarã…” Cu p î n ã . afarã de „excepté” = span. idiotismul nostru afarã d i n c a l e . 123) C. Rom. sans raison”. I. sã fac-o pîiniºoarã. 2AFÀRÃ! interj. sans règle. 1880). se regãseºte întocmai la spanioli: „f u e r a de camino”. d e a f u e r a . macedo-româneºte: nafoarã d i c a l e (M. dupã analogie cu „înapoia” sau „înaintea”. e interesantã urmãtoarea concordanþã între funcþiunile lui a d . c ºi altele vro cîteva. foras. Crestãturile plutaºilor (Iaºi. p o r f u e r a = portug. pe poartã afarã = portug. v. lit.

portugezul „f o r a !” se întrebuinþeazã cu acelaºi sens interjecþional. 633): „afedròn. 61). e de o formaþiune româneascã post-latinã ºi chiar destul de îndoios. Afemeiat. adus de Cihac (I. efféminé. Costinescu). 26: „Strigînd: auzi vorbã! auzi fleac o datã! Tocma un ca tine de min’ joc sã-ºi batã? Afarã! afarã! slugã blãstematã…” Spaniolul „a f u e r a !” sau „a f u e r a ! a f u e r a ! ”. anus. latrine. AFEDRÒN. anus”. Românul afemeiat este colateral tuturor acestor forme romanice. de unde spaniolul ºi portugezul a f e m i n a d o . a f f i m i n a t i c c h i u etc. Alãturi cu clasicul e f f e m i n a t u s . énervé. pe cînd afemeiat este de tot poporan.. Cihac (II. 90). a f f i m i n a t a z z u . „nu trebui sã fii aºa de afemeiat” etc. cu deminutivul a f e m i n a d i l l o . mérge în pântece ºi în afedrona sã leapãdã…” 1648: „…tot care întrã în gurâ. 279. Evangeliarul. ºi o altã idee decît 368 f a m ã n ºi f ã t ã l ã u „gÚnandroj”. limba latinã vorbitã poseda o formã a f f e m i n a t u s . Neogrecul ¢fedrènaj. indécl.. AFEMEIÀT. exprimînd o altã nuanþã decît sinonimii m u i e r a t e c . – ªezut. Ieºitoare. amoli. I. (Traina). Aceastã vorbã e rãspînditã mai cu seamã în Muntenia (Pontbriant. Cuv. I.. În grai nu existã. v. Afedrona. sicilianul a f f i m i n a t u . de unde infinitivul substantivat: „aceastã a f e m e i a r e nu-mi place”. Pann. AFEMEIÀRE. 74). faþã cu acela din 1648: 1693: Math. reprezintînd un prototip latin rustic a f f e m i n e a t u s (cfr. 1Afarã. adecã: „parcã ai fi o f e m e i e ” . 1693 (p. d. nr. „adonné aux femmes”. 17: „tot ce întrã în gurã. et subst. vechi italian a f f e m i n a t o (Tommaseo). Dr. – v. m u i e r c e ºi m u i e r o t c ã . Polysu. „gunaikoman»j”. AFEDRÒNA. ºi de aceea se aude mai mult numai la masculin: „acest om e de tot afemeiat”. Afemeiat însemneazã: „moralement . sardul a f f e m i n a d u (Spano). XV. s. dar meritã de a se generaliza. cu deminutivii: a f f i m i n a t e d d u . Prov. De aci apoi ca verb: „nu vã a f e m e i a þ i ”. macedo-româneºte m u l š e r a º c u . – Ghioacã. Totuºi se poate zice metaforic: „lumea de astãzi e afemeiatã” sau: „aveþi o oºtire afemeiatã”. Cuvînt format d-a dreptul din f e m e i e prin prepoziþionalul a. Sinonimul f e m e i a t e c . bãtr. la superlativ a f f i m i n a t i s s i m u .A FA R Ã A. în rãnzâ întrâ ºi prin º ã z u t šase…” v. adj. – v. fãrã a cita un text.

mult timp ambele interjecþiuni se întrebuinþau una lîngã alta. însã vechimea ºi marea rãspîndire a acestui cuvînt în limba românã. zicîndu-se unui bãrbat gingaº ºi moale.. p. 421): „Aferim. circa 1670 (Col. quia super pauca fuisti fidelis. – v. p. de ex. Elem. În secolul nostru. serve bone et fidelis. mascul. „gunaikèdhj”.AFERIM semblable aux femmes”. bravo! parfait! c’est bien! E persianul â f e r î n . 1883. f. Tr. în acelaºi mod precum la o femeie voinicã ºi energicã. super multa te constituam…” 1AFERÌM! Pentru aceeaºi noþiune. – Muieratec. al cãrora dialect turc era plin de persianismi. derivat la rîndul sãu din grecul aÙqšnthj. Ciocoii vechi. aferim! ai rãspuns tocmai dupã dorinþa mea…” Alexandri. unul dintre strãbunii familiei boiereºti S t r o e s c u poartã numele de AfendulŠ (Afændoylð). Femeie. l. Filimon. p. mai pre mult te voiu pune…” „… e u g e . v. Rom.. „¢ndrik»”. – Fãtãlãu. „moralement semblable aux hommes”. pr. cã pre puþine ai fost credinoasã. interj. – Muierotcã… AFEMEIÈZ. vechii romani luaserã de la greci pe eâge. – Famãn. 487) Vine din turcul e f e n d i „maître. XXV. slugã bunã ºi credinoasã. Efendi. cînd s-a întrodus sinonimul b r a v o .. În vechiul Pomelnic al mãnãstirii Bistriþa din Moldova (ms. într-un bocet poporan: „Ne alasaºš-nveasta Cu pulši-n casã. ne fac a crede cã n-a trecut la noi mai în urmã prin osmanlii. Afemeiat. românii de la turci pe aferim. cu acelaºi sens (ªaineanu... sc. p. În macedo-româna afendul însemneazã „tatã”. 7). Dadãlšeš º-afenduluš…” (Conv. 1698. Ioane. lit. AFÈNDUL. îi zice poporul: „o muiere b ã r b a t ã ”. Accè. Laudantis particula”. Cantemir. 23: „aferim. 41: „B r a v o . 75 b: Math. p. fiind foarte poporan în toate provinciile. Cinel-Cinel. v. ms. v. n. Euge. Divanul lumii. în Acad. 45). ci poate deja în veacul de mijloc prin cumani. monsieur”. turceºti. 3: „O cãprioarã! Aferim!… tocmai de ziua Smãrãndiþei…” Balada Ghemiº: 369 . – Muierce. 1883. Dicþionarul bãnãþean.

64: „– eu nu mai ºtiu. într-o colindã: „Grãi bunul Dumnezeu: Aferim. p.. Aferim d e româncuþã Cu garofe în cosiþã…” Cu sens ironic: Critil ºi Andronius (Iaºi. LuafãrulŠ nu ese dinŠ umbrile nopþii decîtŠ ca sã vesteascã sosirea zilii…” Marian. cãþea bãtrînã! 370 . Teodorescu. Meºtere Manole. Cu nãpîrcã o bãtea ªi din gurã-i tot zicea: Aferim. Nouã meºteri mari…” (G. spune-þi-mŠ mã rogŠ. Sfîrºitul pãmîntului…” (Conv.Din guriþ-o judeca. p. de ex. lit.D. II. 239: „Mîndra cum mã auzea. Uºa iute-o descuia ªi în casã mã poftea. 620) În construcþiune: „aferim d e c i n e v a ”. 1877. Meºter învãþat.AFERIM „Aferim. zidari. 159: „ªi iubesc o copiliþã. Gãsii focul dezvãlit ªi lemne nepuse-n vatrã: Aferim cã era fatã!…” Balada Fulga: „. Cã stãtuºi de mã-ntrebaºi Cînd e capul veacului. domn bun.. Poez. – AferimŠ! i-a zis HironŠ. B i n e fãcuºi cã veniºi…” Balada Meºterul Manole: „Aferim. d e tine. Manole. 1794). 401) Marian. Meºter lãudat! Aferim. Bucovina II. Eu în casã m-am vîrît. frate Ghemiº. ziâ este au noapte. pop.

îi strigau a f e r i m de se zguduiau pãreþii. d-afetea este unul din cei mai remarcabili arhaismi latini în limba româneascã. Val. 61: „De-afetea. Maidan): „d-afetea.). v. Picot. adv. VII. printr-un adaos de ironie se zice: „aferim p o p ã M a r i n !” (L. doborît sub grindina laudelor ºi a aferimilor.) Costachi Negruzzi. Stat. pãstrat în Banat ºi pe alocuri în Transilvania. Lexiconul Budan. 169: „de-afetea = 1. gratis.M. gratis. adj.D. inutiliter”. „Fã ce-þi zic eu.. Flacc. rãpit…” v. fatigatus.AFETEA Unde-mi sînt mieoarele? Unde-mi sînt odoarele?…” (G. 1Aferim. Cum am învãþat româneºte: „Bãrbaþii îl fericeau. ne rãmîne forma organicã afete. irritus. frustra. Sinonim cu turcul (de) g e a b a ºi cu slavicul (în) z a d a r sau (de) p o m a n ã . irritus. m. Iatã cîteva exemple: Virgil. ºi bãtrînul Socolean. sine causa. com. pe care Forcellini îl explicã prin: „vanus. datorindu-se particularitãþii fonetice bãnãþene de a amesteca pe te (ti) cu ce (ci).. d-afšecea. Theb. Interjecþiune luatã ca substantiv. Halal. în care e peste putinþã de a nu recunoaºte de la prima vedere adverbul latin e f f e t e . 440: „e f f e t a senectus”. în cinste”.. frustraneus. Aen. ameþit. îi mulþemeau. Arg. vane. mãcar cã acela cu care vorbim nu e nici „popã”. vergeblich.M. ºi-þi voi da un aferim…” (L. durisque laborum Castigata toris. se lãsase pe un scaun. Liuba (Banat. adv. VI. 2AFERÌM (plur. en vain. din adjectivul e f f e t u s . Bãrcianu. pop. le bravo. aut pulvere fessa Membra labant: riget arcta cutis. fãrã bani. 300: „spes e f f e t a ” . S. 511) În Tara Româneascã. apoi mai înlãturîndu-se emfaticul -a (v. aferimi).. Teodorescu. 2. s.. 25: „S-or pãzit de šel cît or putut. S.). IV. AFÈTEA (D-). nici „Marin”. sans résultat. Dialectes roumains. 5A. inutilis.. p. Poez. car il n'allait nulle part…” Variantul aficea sau afiecea. unde-l împrejuraserã copiii. vanus. mais e n v a i n . 870: „Vis eadem Oenidae: nec sole. umsonst”. cã šel nu se ducea nicãšurš…” „Ils se gardèrent de lui tant qu'ils purent. defessus”. contra non integer ille Flatibus alternis aegroque e f f e t u s hiatu…” 371 . pronunþat ºi d-aficea.

Cuvînt la modã în epoca fanarioticã. Densuºianu ne asigurã cã-n Haþeg adverbul d-afetea se mai aude ºi amplificat: d-afetelea. Ififliu. tufã-n busunar. effate. l799: „s-au afierosit ºi s-au d a t ca sã fie nestrãmutat nici odinioarã ºi în veci de la aceastã numitã sfãntã monastire…” (Codrescu. 83). 12: „ªi cînd mã trezesc.. Uricar I. Elem. Zilot. d-afeteaºi ºi d-afeteleaºi.. dupã cum existã „affeminatus” lîngã „effeminatus” sau „affugere” din „effugere”. consacrer. cu acelaºi sens (Cihac). sc.. din e f f e t e . î n c h i n ºi alþi sinonimi.. Cuvînt necunoscut graiului þãrãnesc. D. urmînd adecã analogiei adverbilor ca: aºaºi. ºi afierositã la iubitorii de patrie fraþii sãi compatrioþi…” Mai totdauna afierosesc se întrebuinþa alãturi cu d a u . afierosire). lume pospãitã ºi deºartã! (sunînd banii în palmã). Astãzi nu se mai aude. Închin. d’afete. aciiaºi. dédier. AFIEROSÈSC (afierosit. amintrelea etc. Tot acolo. Turcul h a f î f „léger. afif! Dar ce-mi pasã!…” v. de unde eram afif de parale…” Acelaºi.. Deja în latina rusticã putea sã fi existat forma a f f e t e . acilea. Ian priveºte bãnãrit. Novum Glossarium. 395: „…gelidus tardante senecta Sanguis hebet. încailea. inconstant”. II. turc. Chiar fãrã aceasta însã. adj. m i l u i e s c . frigentque e f f e t a e in corpore vires…” De aci în latinitatea vulgarã adverbul e f f e t e „sine effectu” (Du Cange. De senect.AFETEA Cic. p. v. 372 . subst. 3: „(Istoria scrisã) din îndemnarea iubirii de patrie. tufã-n pungã. „în deºert”. act. aor. Afetea. Covrigariul: „Lume. Chiriþa în provincie. vb. adecã „en vain”. mai jos: „aceastã afierosire ºi m i l u i r e …” 1817: „prin d a n i i ºi afierosiri…” (Ibid. gueux (Cihac). v. IX: „libidinosa etenim et intemperans adolescentia e f f e t u m corpus tradit senectuti…” Virgil. Diefenbach. – Tufã. ¢fišrwsa. AFÌF. de proveninþã arabã (ªaineanu. 7). pauvre.. Cron. Alexandri. V. Neogrecul ¢fierènw. AFÈTEAªI AFÈTELEA AFÈTELEAªI AFÌCEA A v. cfr. 325). v. acileaºi. effeta).N. et. pe lîngã cari el însuºi era cu totul de prisos.e f f e t e . étourdi. românul d-afete rezultã de la sine din contracþiunea a trei vocale: d-a-fete = d e a .. p. IV.

Orlat). Împãrãteasa chemã pe bucãtãreasã ºi-i dete buruienile sã le fearbã. cei doi fraþi gemeni. Transilv. 11) ºi un variant cules în Muntenia de rãposatul Filimon sub numele de Omul de peatrã (I. nr. 2. 1862. Uneori se pronunþã: afen. Language and languages. 29): una neogreacã. apoi chemã pe împãrãteasa ºi-i dete buruienile sã le fearbã ºi sã le bea. una germanã. Brîndzã. a stîncilor.. Aci nu e o simplã paronomasã foneticã. ci este o ingenioasã 373 . Olteanu. Dr. rãmîne grea. nãscurã amîndouã cîte un coconaº. una neapolitanã. nr. scoþînd mici broboane albastre dînd în negru. pe care cum le-o bea. c. publicat de fraþii Schott sub titlul de Viliº Viteazul (Wal. Nu trecu mult timp la mijloc. Omul de peatrã se începe aºa: „A fost odatã un împãrat ºi o împãrãteasã. de botan. În macedo-româna. Într-o zi veni la împãratul un arap buzat ºi-i zise: Sã trãieºti. Haþeg) sau a f i n i º (A. 92: „(pã iarba muntelui Gãmãliia) fãceam singur în mijlocu frunzilor. afin se cheamã afinchšu. Opincaru. mai frumos decît tot ce este frumos pe lumea aceasta. o prescurtare lãuntricã dã toate cîte-mi vini-n minte…” Cuvîntul e comun tuturor românilor. t.. nr. luminate împãrate! Am auzit cã împãrãteasa nu face copii ºi am adus buruieni. 227). populaire: nom d’un héros qui se sacrifie par amitié.. Stuttg. Un tufar de afini se zice a f i n a r i u (P. Bunea. 34). t. 1.. p. Sibii. ca la arabi între „Abel” ºi „Kabel” (Avel ºi Cain) sau în Biblie între „Gog” ºi „Magog” (cf.: airelle. Ionescu. amîndoi tineri ºi frumoºi. dar nu fãceau copii. unul de viþã mai strãlucitã decît celalalt. Iarã cînd veni vremea. p. de mythol.AFIN ÀFIN sau AFÌN. Jipescu. aºa cum se vorbeºte pe la Cruºova. Tufa numitã afin înfloreºte ºi rodeºte între lunile mai ºi iuniu pe toate plaiurile României. s. 1864. Þãranul român. Märchen. prin locurile stîncoase ºi umede din pãdurile montane ºi subalpine ºi prin pãºunile petroase din regiunea alpinã”. cu un sufix deminutival. a f e n ã . foarte gustoase ºi cari se cheamã a f i n e . Bucãtãreasa. Leipz.. Vaccinium Myrtillus. Märchen. Prodrom. sacrificîndu-se necontenit unul pentru altul. dupã cum ºi la „fragã” se acaþã acolo un sufix deminutival: „afrandzã”. ºi rãmase grea împãrãteasa. Vaidarecea). Iutza). neºtiind puterea lor. Lond.m. c. Fãgãraº. afarã de oarecari asemãnãri indice. 1878. Legende analoage au fost studiate de Hahn (Griech. fãrã sã-i spuie de ce treabã sînt. Simu. 336: „Afin. a f i n ã – a f i n c h e (M. (R. gustã dintr-însele ºi apoi le duse împãrãtesei sã le bea. Dar de unde vine cuvîntul? Românii posedã în douã varianturi legenda eroului care merge cu amicia pînã a se preface de bunãvoie într-un stan de peatrã: un variant bãnãþean. a f e n i º . a fragilor º-a afinilor. Farrar. 1845. ºi le puse nume: unuia D a f i n ºi altuia A f i n … ” Basmul întreg aminteºte într-un mod surprinzãtor mitul elenico-fenician al Dioscurilor. Împãratul luã buruienile de la arap ºi porunci sã-i dea cal împãrãtesc ºi un rînd de haine de aur ce-þi lua vederile de frumuseþe. ori a f i n e t . Deocamdatã însã ne interesã numai elementul onomastic: D a f i n ºi Afin.

mirtilo etc. Una din numirile franceze poporane ale „mirtillei” e c o u s i n e t .2 II. Filologia romanicã rareori are nevoie de a se urca sus tocmai pînã la epoca ario-europee.. care adãusese pe caracteristicul -i-. „a f f i n e ”. H. l a u r e a et m y r t e a ” (Plin. 29). deminutiv din „laurus”. 609). span. ceea ce mai întãreºte încã odatã cele spuse mai sus despre afin ca nume al „mirtului” deja în latinitatea vulgarã. prin etimologie poporanã de la „a f f i n i s ”. fr. Paralelismul e perfect.AFIN întrebuinþare logicã a douã forme ale unuia ºi aceluiaºi cuvînt. 63). În conspect: 374 . Acest -i. Ambii erau deopotrivã sacri (Dierbach. „piperu-lupului”. Dafine (Corssen. Dar mai este ceva. adecã o traducere a latinului a f f i n i s . rostit mai adesea àfin (à f i n ã ) ca în d à f i n . ajunse a însemna douã lucruri foarte înrudite: d a f i n „laurier” ºi afin „myrte”. ca cei doi fraþi gemeni din legendã. ambele plante fiind privite ca rude. tot asemenea numele afinului „myrte” a trecut la români cãtrã o varietate de „vaccinium” cãrii ºi graiurile romanice din Apus îi zic „myrtillus”. 264. Ambii se menþioneazã mereu împreunã: „cum floribus l a u r i et m i r t a e ” (Du Cange. vechile lor numiri latine poporane ar fi trebuit sã disparã din grai. Dupã cum numele d a f i n u l u i „laurier” s-a dat la noi plantei „mezereum”. în loc de „cousin”. mai numitã altfel „tulichinã”. Din cauza acestei fuziuni a douã cuvinte. II. ital. ca nume al „mirtului”. Afin). d. pe care ºi limbile neolatine occidentale o cheamã „laureola” (lauréole. Mirta). Dafinul ºi mirtul nefiind indigeni în România. vous mi a f f i n ” (Godefroy. ºi atunci. în ingenioasa identificare a grecului d£fnh = (d£cnh) cu sanscritul vedic „ahanâ (=aghanâ)”. trecut sub aceastã formã la serbi ºi la bulgari. I. Dict. În generalitatea cazurilor. de unde ar rezulta posibilitatea chiar la elini a unui dublet ¥fnh. v.. între numele lui „vaccinium myrtillus” la noi ºi numele lui la francezi n-ar mai fi nici mãcar deosebirea dintre original ºi traducere. cheia problemelor se aflã cu mult mai aproape ºi e cu mult mai sigurã. dacã nu s-ar fi adaptat la alte tufe. „cleiþã”. iar nicidecum viceversa (Cihac. un deminutiv de la „myrtus”. 653). Laurul ºi mirtul se bucurau la vechii romani de o egalã consideraþiune mai presus de toate celelalte plante: „duabus coronis utebatur. p. c o u s i n . franc. Flora mythol. 1881. chiar pe tãrîmul latin rustic. cu cari – bine sau rãu – îi asemãna omul de la þarã. Din d a f i n . v.N. izvoreºte necertitudinea accentului în afin.probeazã într-un mod irezistibil latinismul d a f i n u l u i la români. de la cari cuvîntul a colindat apoi la popoare învecinate. În inscripþiuni latine ne întimpinã: Daphine. Daphinidis. loireolea). l’anc. Sã se observe cã în vechea francezã. Românul d a f i n . ci din vechiul grec d£fnh. se putea zice foarte bine: „a f f i n ”. mirtillo. de exemplu: „bien veigniez touz. 396). vulgar „a f f i n u s ” (Du Cange). Daphino.. Ausspr.. prin intermediul anume al latinitãþii vulgare. nu vine din neogreaca. „cousine”. Este o reminiscinþã clasicã la Corneille: „Votre époux à son m y r t e ajoute ce l a u r i e r …” Nu vom urmãri pe Max Müller (Selected Essays. dar uneori afìn (a f ì n ã ) ca în affìnis. catã sã se fi nãscut afin. c o u s i n e . XV. myrtille.

„anin”. Se zice „aiu”. între cari ºi faimosul „haºiº”. deminutiv de la ÑpÒj „suc” (ªaineanu. – Coacãz. – v. ºi mai cu seamã din specia „papaver somniferum”. Chiralina. Cronicarul Ion Canta.AFION gr. nu „daiu”. vorbind despre domnul moldovenesc Cehan Racoviþã. Aci forma e ungureascã: a f i u m . Turcul a f ï û n . ºi la vreme de chindii bea pelin cu ulciorul. pînã astãzi afinul se cheamã pe alocuri dafin. p. – Dafin. Afin. moºtenitã ca dublet din epoca latinã. conservatã la bãnãþeni. daphinus rom. dar trebile ºi le cãuta cu toatã rãndueala…” În poezia poporanã. cîntecul de blãstem al unei fete înºelate: 375 . „alun”. cari la rîndul lor îl împrumutarã din grecul Ôpion. iar broboanele lui cele dulci. Sã nu uitãm cã prepoziþionalul d. Iancu. Visag. vulg. sau mai bine numele fructului a f i n ã . Baia-de-Criº). d¦fnh lat. Preparaþiunile orientale. p. ÀFINà sau AFÌNÃ. Morfinomania pare a nu fi de tot nouã la români. „aglicã”.. l-au luat apoi pe de o parte ungurii.. nu se acaþã la noi niciodatã la termini botanici. d a f i n e (Paroh G. 181. De atãta era straºnic cã mãnca afion dimineaþa. „arþariu” etc. zice: „Au domnit cu pace 3 ani cu toþi boierii bine. ms. turc. circa 1670 (Col. Tr. Afin. luat de la arabi. alãturi cu termenul propriu rutenesc „boriwka” (= polon. AFIÒN. În Banat.. În Dicþionarul bãnãþean. Letop. este darã cea organicã.. opium. prefãcîndu-l în a f o n y a dupã armonia vocalicã maghiarã. Substanþa narcoticã numitã afion se extrage din diferite specii de mac. fraþi în mitologia româneascã. subst. 7). sînt cele mai vestite. III. pe afin „vaccinium myrtillus”. Bobolna. AFINÀRIU AFINÈT AFIN̪ A v. 421): „Afiom. ªi italieneºte se zice a f i o n e (Tommaseo). ºi preste toatã ziua se afla tot vesel. 1883. – Meriºor. De la noi. ca în „dalb” = „alb”. dafin „laurier” dafin „lauréole” + (afin) „myrte” afin „myrtille” affinus (cousin) (cousin) „myrte” cousinet „myrtille” Fraþi în arheologia latinã. com. iar pe de alta – rutenii din Bucovina sub forma a f e n a . borowka). Herba soporifera”. Forma dafin pentru afin. v. Elem. p. l. „daglicã” ºi aºa mai încolo. afin ºi d a f i n sînt fraþi ºi prin etimologie.

AFÌREA (D-). haarklein” (L. „Un om d-afirea” este acela care nu numai e s t e .a d . noble. Mac. Formã mai veche a locuþiunii adverbiale d i n f i r î n p ã r „singillatim. carele cu oºtile la Asia. S-a dus bãdiþa Ion ª-a lãsat murgu-n pripon: Murgul paºte ºi necheazã. 76: „spuindu-i toate d-inceput.AFION „Frunzã verde de-afion. 326: „Apoi (Constantin cel Mare) au luat soþie pe Likinie. a d . 113). 1882.p i l u m . Paralela romanicã cea mai apropiatã prin elemente constitutive ºi prin asonanþã este italianul a p e l o a c a p e l l o „con tutta esattezza” = lat. 20: „cela ce va vinde feorul altuša sau robul altuša sau fie pri ce omŠ. 12A (p. Chron. – Aþã. 21) v. éminent.c a p i l l u m . în descrierea împãratului Petru cel Mare: „om d e f i r e întru tot”. dentãi sã-lŠ poarte de coadele cailorŠ. adj. ce Maximin. ºi de hrana lor – întîiu de la lupoaicã. aºa cum s-a tipãrit (Letop. p. décii sã-lŠ spãndzure. 446): „au fãcut nemþii mare tãrãboi prin mãnãstiri ºi au rãscolit d e a-fir-a-pãr toate chiliile maicelor…” Adverbul a-fir-a-pãr reprezintã literalmente un prototip latin: a d . vorbind despre Alexandru Machedon: „Au doarã m a i di-afiria decît dînsul mã voiu face?…” 376 . 10A (p. Pravila Moldov. Bucovina I. Nu existã nicãiri în limbile romanice o formaþiune cu acelaºi sens atît de plasticã. 104). 1646. adv. šarâ de va fi omŠ deafirša (dèfírà). distingué. precum i-au aflat. ºi pe ce vreme. în loc de prozaicul neologism „eminent”. Cantemir. accuratissime.B. f. de va fi bošarin sã-l bage în ocnâ. apoi de la dînsul – ºi de toate d e a-fir-a-pãr povestindu-i…” I... este o greºealã a ediþiunii în loc de: „om de-afirea…” Mai adesea se întrebuinþeazã la comparativ. très-exactement.. II. lit. – Fir. de fil en aiguille. Puica plînge ºi ofteazã…” (Marian. indécl.f i l u m . v. šarã de va fi slugã ce sã dzice om mai de •os. Amintiri (Conv.p i l u m . Creangã.. très-minutieusement. I. A-FIR-A-PÃR (D-). ci meritã d e a f i sau – cu infinitivul arhaic – meritã d e a f i r e a . 97). Chron. 3 a. I. f. Un arhaism dintre cei mai eleganþi ºi mai energici.a d . – Pãr. v.). 1698. Ea ar trebui re-ntrodusã în literaturã. mai ales în poezie. vrînd decît Constantin ºi decît Likinie mai mare ºi m a i de-afirea sã sã arate. s-au sculat cu oaste ºi au întrat neprieteneºte în Iliria…” Acelaºi. Divanul lumii. Cantemir. atunce sã-i tae capulŠ…” La Nicolae Costin.

87) ºi întru nemic n-are a face cu italianul a f f i n a r e sau francezul a f f i n e r „subþiez”. lãudatã ºi în buni chezi luatã.. amincir. f. f. afînare). Princ. aºea ºi de acmu înainte pasire a fi vrédnicã iaste. AFIRÌME (DE-) – v. Pann. dacã lemnele sînt subþiri. nici tu vei fi m a i di-afiria sau mai harnic decît alalþi oameni…” Ib. idoneus. de vréme ce. dégrossir” (Cihac. A întinde un corp. f. fãcîndu-l mai mare la vedere. aptus. 4. ºi încã nu fietece pasire. majesté”: Cantemir. cãce cã-š cugetãtoršu ºi cuvântãreþŠ…” În Pentateucul orãºtian. 377 . Ist.. dar fãrã a i se adãuga ceva în materie sau în greutate. – Fireº. 110) Un car cu lemne este afînat. menu. a sã-mbrãca m a š de-ahirša (dèhírà) decât alþâš fraþŠ…” Acelaºi. A-mirare. în Acad. Proverb: „O ceri rasã º-afînatã. I. ºi în basna veche va sã sã zicã cã oarecare evghenie în niamul sãu are…” v. AFÎNÀRE v. 20 b: „…precãt socotesc. ori aºezate astfel încît numai se pare cã sînt multe. Cipar. rendre moins épais ou moins solide. ce sã ašbâ mãrseš spre une osãbite lucruri. AFÎNÀT A AFÎNÈZ (afînat. 170: „De-a fire sau de a fire. 1683. Afire.AFÎNEZ Ibid.= -fi-: Dosofteiu. schicklich”. Afînez. Lexiconul Budan.. Paremiar. O dai cu vîrf ºi-n d e s a t ã …” (A. deosebit de d e a f i r i m i a (dèfirímà) trupului ce poartã. Este în opoziþiune cu î n d e s .. vechiul grai formase substantivul abstract d e .a f i r i m e „noblesse. din 1581 (ap. ce aºeaºi slãvitã. h a r n i c . de-a fi sau de a fi. Rom. 195) cuvîntul ne întimpinã cu sensul de „vir”: „era de-afirea Iosif de treidzeci de ani…” ceea ce se zice astãzi: „m a r e de atîþia ani”. Synaxar. f. p. ierogl.. La românii de peste Carpaþi acest adjectiv se mai pãstreazã încã. vb. 94 b: „omulŠ šaste pre lume fiinþâ m a š de-ahirša. Afînez nu înseamnã niciodatã „rendre mince. 198 a: „a šubi neºtine sã-º întãreascâ cumu-š spune mintša sa ºi nu-º tae a sa voe.. 1683. amoindrir. raréfier. tauglich. Din adjectivul de-afirea. 102 b: „…sã nu sã m a i de-afiria decît iaste socoteascã ºi cu deºartâ mîndrie înflîndu-sã sã sã mîndreascã…” Cu -hi. (ms. III. 31): „Aºadarã Struþocamila. precum pãnã acmu adevãrat pasire au fost. dec.

24: „A afîna. despre „vãcãrit”: „Destule cercetãri L-al vitelor aflãri. rarum sive minus compactum reddere. ad). adicã: cela ce cugetã nalt. d’apprendre. rarus. a rãri c a f î n u l din claie. d’inventer. aflãri).. afînat. part passé d’ . mintea dã cocã. p. -Ã. – Aflu. 39 b: „o aflare a dracului. ãl fîrfînatic are ºi cuvînt afînat ºi mers cãrãrat…” Ibid. Opincaru. f. AFLÀRE (plur. al Bis. 1AFLÀT. 130: „cît lenea. XVII (Cod. 1640. simþirea-ngustã or domni piste cap ºi inimi afînate…” v. în provenþala f e n a r . miscel. rarefacere. reprezintînd toate sensurile verbului aflu. copt ºi mare. a dezdesi”. „F a n e r – zicea glumind d-na de Sévigné – est la plus belle chose du monde. Vine din latinul vulgar a f f e n a r e = „versare f e n u m furcillis” (Du Cange). Infinitiv substantivat. acelaºi cuvînt este francezul f a n e r . Aflãturã. 199): „credinþa šaste arâtare ºi aflare celorŠ lucrure nevãzute…” Zilot. inventé. 9. v. Precum în franceza termenul plugãresc f a n é a trecut metaforic la sensul de „veºted”. Fãrã prepoziþionalul a (= lat.AFÎNEZ Etimologia cea bunã s-a dat de Laurian ºi Massim (I. p. ªi mai denainte o spusese Costinescu. Corespunde ca adjectiv tuturor sensurilor verbului a f l u . 79: „omului cu mintea plãsmuitoare îi ie felu d-aºa. Aflu. nazurili. appris. O dimineaþã pe malul lacului: „Ca prim-acea zãpadã ce cade afînatã Pe locuri neumblate l-al soarelui ivit…” Cuvînt afînat sau stil afînat însemneazã „prolix” sau „polilogic”. de découvrir. Bud. în ambele cazuri lãtineºte: i n v e n t i o . tot aºa la români participiul afînat a ajuns a însemna „uºurel” sau „nestatornic”. Sf. I.) ºi Aflarea capului Sf-lui Ioan Botezãtorul (25 mai). 39): „Afînare (din a d ºi f î n ). Jipescu. Cezar Bolliac. s. inimã afînatã – „om fluºturatec”. Fîn. Pravila Munteneascã. Cron. action de trouver ou de se trouver. minus compactus”. a f l u : trouvé. vechi f e n e r .f. Pentru ca sã s-arate Cu sadacat la toate…” Între sãrbãtorile creºtine sînt: Aflarea Sîntei Cruci (Lex. 378 v. cap afînat. c’est retourner du f o i n en batifolant dans une prairie”.. découvert.. Nicolae din. Braºov. e tîrzior la vorbã ºi molîu la pas. pentru ce cã toate jucãrile le-au fãcutŠ dracul…” Text din sec. Vocab. ms.

t r ã i e s c . – 2Anevoie. adecã este” (L. amestecîndu-se cu rumul de Giamaica. se comporter. Aflu. sinonim cu: g ã s e s c . (ms. Aflu. bãnãþean. soru-sa Polhiriša grijiša sã-i afle soþŠ…” 379 2AFLÀT. d e s c o p ã r . L.. p.I.. chose trouvée.f. unde primul aflu exprimã noþiunea de „habere”. ÀFLU (aflat. Rom. dar subsensurile fiecãrui sens fundamental se confundã adesea unul cu altul. p. dar céle de demult ºi rãsuflate de atãta vrémi de ani! ce eu cum am aflat. 22): „…sã afle pre mãria-ta astâ puþinea scrisoare de la noi cu bune pãci ºi cu sãnâtate petrecând…” Moxa. p. ºi multe zmintéºte. et subst. de exemplu. demeurer.R.M. Maidan). pe de alta. com. Cantemir. p r i n d v e s t e .). boala rã. découvrir. cu: s î n t . exister. cel ce se a f l ã în cutare loc sau în cutare stare. a d e v e r e z .. 366: „deaca veni (Theodosie cel mic) în vrãstâ de însuratŠ. 421): „Aflãturã. Au mai pãþit-o ºi alþii: „Ciaiul vãrsat prin pahare luã o vãpsea purpurie. Ist.AFLU s. ºi au spune mai multe. I. aflare). 2. nu l-ar fi aflat…” Cronicarul Ureche. se invenire: être. adj. se clasificã toate accepþiunile lui aflu. qui trouve ou invente quelque chose. v. – Aflare. AFLÃTÙRÃ. aºea iar㺠ea va fi sãvîrºitoarea faptului…” Cost. aflu „avoir”. invenire: trouver. provincialisme de Banat: épilepsie. aflãturi). 96: „de multe ori omul însuºi céle ce véde cu ochii sãi nu poate sã le pue pe rãnd. în grai însã ºi-n texturi istorice el funcþioneazã într-un mod mult mai vag sau mai elastic. 95). Dicþionar ms. invention. Inventio”. Aflu. iar al doilea pe acea de „esse”. -OARE. Pe de o parte. n ã s c o c e s c . aºa am arãtat…” Act moldovenesc din 1610 (A. Caransebeº. Tr. a) aflu = g ã s e s c : Pann. l. ne întimpinã: „am cercat ca sã putem afla adevãrul ca sã nu mã aflu scriitor de cuvinte deºarte…” (Letopisiþe I. care face nu mai puþinã cinste aflãtorului ei decît aflãtorului tipografiei ºi a corãbieriei cu abur…” v.n. . 1883. constater. Letop. „Epilepsia se numeºte la noi boala mare. AFLÃTÒR. v. Într-unul ºi acelaºi pasagiu. În vechile texturi bisericeºti.M. au mai puþine. în Acad. s. aflat d e n e v o i e ºi fras” (S. vb. Negruzzi.. Prov. circa 1670 (Col. „Cel ce a f l ã ... (pl. découverte. inventer. apprendre. I. 52: „Sã-l fi tot cãutat.: „lucrul a f l a t ”. Toþi sorbeau astã iscusitã bãuturã. qui se trouve quelque part. ieroglif. p e t r e c . 51): „Iarã mai pre urmã cu toþii zisãrã cã precum vulpea au fost aflãtoarea sfatului. În aceste douã direcþiuni: h a b e o ºi s u m . II. 1620. Liuba. aflu corespunde totdauna latinului i n v e n i o . 1. 1..

. „aflu d e c u v i i n þ ã = trouver convenable” (L. ºi acišaºŠ tremise cãtrâ cei frãnci ce era în Þarigrad ºi le zise: nu vošu de la voi nice aurŠ. 1620. De lucram. p. al Bis..I. p.M. text din secolul XVI (Cod. f. Iar de cînd m-am mãritat. nice mãrgâritari. 308) Cu acelaºi sens în locuþiunile: „aflu v r e m e ” ºi „aflu p r i l e j ” – „trouver le moment favorable”. 77): „šarã acest înpâratŠ IoanŠ (Aseanu) bunŠ p r i l e j Š aflâ ºi cugetâ uîn sfétŠ foarte bunŠ ºi cu ogoadâ cãtrâ D-dzeu ºi cu laudâ ºi cu folos. unde aflãm este vechea formã organicã pentru actualul aflarãm. 1646.. 89: „înparte-sâ mušarša de la bãrbatŠ cu voša ei ºi fãrâ ºtirša gšudeþului. ce moaºtele preapodobnei…” Sã mai menþionãm aci locuþiunile: „aflu c u c a l e = trouver opportun”. I.) v. 9: „de va afla neºtine mascurŠ sau dulãu sau ºi altŠ dobitocŠ stricãndŠ ºi fãcãndŠ pagubâ…” Dosofteiu. 87): „…pãnã într-un ºtejar unde am aflat boorul vechšu. de nu lucram Mamei tot dragã eram. aflarâ unŠ capŠ de osŠ…” Delimitarea unei moºii din Moldova. f. De vodã cercetînd. Poez. Sibii. f. Doina Nevestei: „La mama pe cînd eram. miscel. luâmŠ duhulŠ cerescŠ. 1620. 1646. 1644 (A. aflãmŠ credinþâ adevãratâ…”. b) aflu = d e s c o p ã r . Moxa. nice pietri scumpe sã-mi daþi. dragã. pop. conacul i-l aflarã…” Pompiliu. nice argintŠ. cãndŠ va fi bãrbatul ei ereticŠ ºi pentru ce va meºerŠºugui sã afle v r é m e sã o poatâ omorâ…” Moxa. 1683. p. ms. Gãsesc.. ºi de acolo tot culmea în •os pãn-tr-un plop întru carele am aflat boorul vechšu…” Zilot. Pravila Moldov. Paremiar. Nici un bine n-am aflat…” (Alex. 102 a: „vãdzumŠ lumina cea adevãratâ.2. Nicolae din Braºov. 19: „ªi prin codri m-aº lua Pînã. 390: „auzirâ de la masâ bošarii ºi-ºŠ aflarâ de-aciša p r i l e j Š ºi începurâ a plãnge ºi a ruga pre înpãrãtul…” Legenda Sf-tei Vineri. 79: „Acei mai mari boieri pe loc cum s-aºezarã. 356: „sãpândŠ temeliša afundŠ în pãmântŠ.AFLU Pravila Moldov. p.R. Sf. te-aº afla…” 380 .

a fi tare turmentat de anxietate. 381 . p. Letop. Descopãr.. ca sã ºtiu De eºti mort sau de eºti viu!…” Negruzzi. Poez.M. Zoe I: „Unchiul meu a aflat legãtura noastrã ºi e foarte mînios asupra mea…” Figurat: Pravila Moldov. Letop. II. Nãscocesc. Sã te aflu. 92: „apucâ de le aflâ f i r š a ºi de-aciša le scoate den minte…” Tot aci vine locuþiunea „a nu-ºi afla l o c = a nu se astîmpãra.2. III. 181). ªi pe rînd se întreba: Ca ce moarte i-ar afla? Unii zicea sã-l omoare Cu laþ de spînzurãtoare…” Acelaºi sens în locuþiunea: „aflu c h i p ” sau: „aflu u n c h i p d e c a l e ”: Nicolae Muste. 310) v. cã era ºi om meºter ºi isteþ la fire. Nici cã-n lume i-afli l o c u l !…” (Alex. ard-o focul! Cînd chiteºti sã cerci norocul. 26: „…cum au mers acolo. Pe spinarea vîntului În giurul pãmîntului.. 1646. Negruzzi. c) aflu = n ã s c o c e s c : Balada Vulcan: „Împregiuru-i adunaþi ªedea turcii înarmaþi. 21. despre Duca-vodã: „…îndatã au aflat p r i c i n ã . II. p. de durere etc. zicãnd cã are Împãrãþia multe trebi ºi-i cere de la þarã mulþi bani. f.. Doina Nevasta bolnavã: „Asta-i lumea. se ruga lui ªerban-vodã sã între la mijloc sã afle u n c h i p d e c a l e sã-i mãntueascã de Dumitraºco-vodã…” Cost. ºi aºa îndatã au ºi scos dãri multe fãrã samã pre boeri ºi pre þarã…” v.AFLU Balada Corbac: „Maicã-ta mi-a poruncit Sã tot zbor neobosit.” (L. pop. Zoe I: „Iliescul aflase c h i p a se dezlega pe nesimþite dintr-un lanþ ce nu era potrivit cu uºurãtatea inimei sale…” De asemenea „aflu p r i c i n ã ”: Nicolae Costin.

Letop. S-au aflat la Movilãu De Codreanul cela rãu Cã se primblã pin ponoare. I. Muste. Pin potice fãrã soare…” Balada Chira: „Unde s-au aflat Cã s-a-mpreunat Corbi cu turturele... auzindu-se în Þarigrad la Împãrãþie. ce vrãnd sã adevereascã lucrul. maicã. 171: „Trãind omul. Balada Calul Radului: „Nu te. Vezirul au scris la Duca-vodã aice în þarã. Aerul ca sã-ºi mai schimbe. 46: „Se duserã împreunã La moºie sã se plimbe. III. 371) Balada Codreanul: „Frunzuliþã de dudãu. cînd ºi cînd Aflã ce nu-i dã prin gînd…” Ibid. Transilv. cum aflarã.. Cu mari cu mici alergarã…” 382 . III. 497) Un strigãt de joc: „Muieruºcã din Bercuþ Cu peptarul cel mîndruþ. numai sã caute sã afle cum ar fi lucrul mai adevãrat…” A. Tristã v e s t e de-i afla…” (Jarnik-Bîrsanu. 10: „care p o v e s t e . m ã î n º t i i n þ e z : „Ce ai aflat? = qu’as tu appris?” (Pontbriant). De ce dracul n-am aflat Cã tu eºti de mãritat.AFLU d) aflu = p r i n d v e s t e . n-au crezut. Prov. supãra. p. ªerpi cu floricele. Pann. Urºi cu cãprioare ªi nouri cu soare?…” Nic. Cãci ºi eu te-aº fi luat…” (Ibid. Sãtenii toþi.

I. 1584 (Cuv.... ca sã hie tare ºi putérnic cu cartea domnii-méle a lua hatalmul 12 boi ºi sã-i aducã aicea la domniea-mea…” Pravila Moldov. p. 1697 (Cond. I. precum a d e v e r e a z ã în dišatã. 233): „ºi a d e v ã r ã n d u -sã cum cã au plãtit Stroe vornic toþ banii deplin încã din višaþa lui. În scurt. Cu acest sens. ºi precum veþi afla. 1639 (A. 319) e) aflu = a d e v e r e z . unii ca acéša sã-i prindeþi ºi sã-i legaþi ºi sã-i trimiteþi la domniša-mea…” Simpla negaþiune impersonalã „n u s e aflã” însemneazã cã ceva nu se poate constata juridiceºte.I. „aflu d e f a þ ã ” = „teneo manifestum”. Poez.I. ºi nooii aºaa amu aflatu c u a l é n o o a s t r é s u f l é t é . cum acestu þigan ce šasté maii sus scris au foost de mooºie alu jupãneaseii Anncãei…”.R. este o întrebuinþare mai mult juridicã a cuvîntului. „a afla cu sufletele sale” = „videri ex animi sententia”.D. ºi mai jos: „nooi aºa amu aflatu c u a l é n o o a s t r é s u f l é t é ºi mãrturisim…” Act moldovenesc din 1659 (A. Vasilie Lupul. pop. am poruncit domnia-mea cum de vor putea luoa rumãnii din satul Teºila carte cu blestem asupra lor pentru aceºti oameni ce scrie mai sus…” De aci. în graiul juridic din trecut: „aflu d e r î n d u l unui lucru” vrea sã zicã „de statu rei cognoscere”. ºi aflãndu-sã lucrul ºi dintr-alte scrisori cum cã au fost fãcut Iordache stolnic la zilele lui Antonie-vodã nãpaste lui Stroe vornicul…” Acelaºi.. cu altã cu nemicâ numai cu capulŠ sã plãteascâ…” Constantin Brîncovanu. 383 .. 203): „ci rãmãind ei de judecatã ºi vrãnd domnia-mea ca sã li sã afle direptatea lor. sã ne faceþi ºi o mãrturie sã ne daþi ºtire…” Miron-vodã Barnovski porunceºte la 1627 pãrcãlabilor de la Neamþ (A. Teodorescu. Doinã munteneascã: „Am iubit-o numai seara ª-au aflat t î r g u l º i þ e a r a …” (G.AFLU Tot aci locuþiunea: „au aflat t î r g u l º i þ a r a ” = „la chose s’est ébruitée”. iarã de se vor afla nescare oameni rãi.R. aflu se deosebeºte de „gãsesc” ºi „descopãr” prin aceea cã presupune o cercetare fãcutã într-adins pentru ca sã se dea cuiva ceea ce i se cuvine. 241): „sã hotãrãþi cum veþi afla mai cu direptul c u s u f l e t e l e v o a s t r e . bãtr. nu fiindcã nu este. f. 87): „s-au jeluit rugãtorii noºtri cãlugãrii de la Beserecani cã le-au scos (stãlpi) de unde š-au pus hotarnicii. 1696 (ibid. ce sã dzice de va spurca lucrulŠ ºi sã va afla mincšunos. p. ºi de niºte pãine ce au zãs cã le-au luat Dumitraºco stolnicul. nooii amu ublatu pre urma acestuii þigan. 41: „orcare zlãtaršu va mesteca aurulŠ sau argintulŠ cu alte lucruri fãrã ºtirša stâpãnului. 14): „sã lãsaþi foarte în pace miºeii. 1646. în Arh. furi sau tãlhari. aceºtii trei boošarii. III.R. Tudoru Logofãt. ms. sã nu mai vie jalobã pre voi.. d. Stat. de sã vor afla d e f a þ ã . I. dar fiindcã nu se dovedeºte.I. 39): „né-a foost luatu pré nooii pré rãvaºé domnéºtii de sã aflãmu d e r ã n d u l acestui þigan…” Tot acolo: „nooii. de se va afla cã le-au scos stãlpii.

Oglinzile: „Oglinzi ca sã se vazã.D. pop. ºi nu s e afla nime sã-lŠ poatâ încãleca…” Sau la Gr. 388: „aduserâ lui MihailŠ unŠ bidiviŠ prea bunŠ. nu se afla în þarã. de exemplu: Moxa. Poez. 3: „toþi oamenii aflâmu-ne ca întru o corabie întraþi.I. I. ºi prin urmare e sinonim cu g ã s i r e . mãriša-ta sã nu crezi. 1673. 1620. 1610 (A. Teodorescu.AFLU Mitropolitul Anastasie.R. 1695 (A. Sã iasã-n vad Ca un brad…” (G.I. Epistatul: Cum nu? s-a plîns mie cã l-ai batjocorit. mãi covrigarule? Stan: Eu? fereascã sfîntul! Nu i-am fãcut nimica. I. 2.. în care ambii termeni sînt meniþi a întãri unul pe altul. 22): „de s-are ºi mai scula Agãpišanii sã facâ vro pãrã ºi sã nu sã þie de lége. totuºi rãspunde la o c ã u t a r e . Aºa mai întîi. în urmãtoarele exemple: Coresi. în obicinuita întimpinare: „cum t e afli? Cum v ã aflaþi?” sinonimã cu „ce mai faci?” Dumitrachi Vãtavul.R. 282. O colindã din Ilfov: „Cine-n lume s-o afla. 63): „pentru mine sã ºtiþi dumnavostrã cã cu mila lui Dumnezãu n e aflãm cu sãnãtate…” De asemenea. Trebui înlãturate acele cazuri în cari „a se afla”. 72) Alte exemple vezi mai sus. la p. E totdauna reflexiv. IV. domnule epistat…” În fine. ªi era poprit lucru sã s-aducã d-afarã…” Nici o noþiune de c ã u t a r e nu se cuprinde însã într-o mulþime de cazuri în cari „a se afla” însemneazã numai „a fi”. f. 119 a: 384 . S-o afla º-a d e v ã r a Sã dea-n mare Ca o floare. p. în poezia poporanã ne întimpinã nu o datã expresiunea stereotipã: „se aflã ºi se a d e v e r e a z ã ”. cel mult „a fi faþã” sau „a fi într-o situaþiune determinatã”. 1580. Alexandrescu. deºi s-ar putea înlocui prin „a fi”. ce se zice întru trupulŠ acesta putredulŠ…” Dosofteiu. Covrigariul: „Epistatul: Ce ai fãcut boierului. Omiliar. Stan: N u s e aflã. cã aimentrilea nu sã va afla…” Cu acelaºi înþeles la Alexandri. aflu „être”. p. quatern. darŠ deîn MisirŠ.

atunci s-afla În þinuturi depãrtate.. punînd pe afli. 385 . totŠ sã cade sã margâ dupâ dãnsŠ: sã sã afle la nevoša lui…” Constantin Brîncovan. c-al lui Avel.): Act. 1646.. XXI. šuo aflãmu fraþii. 62): „moºiile cãte sã aflã sã fie pe seama mãnãstirii toate. avînd cu el oastea sa…” ºi mai jos: „De va vrea Dumnezeu astãzi sã putem ca sã scãpãm De primejdia aceasta întru care ne aflãm…” Pravila Moldov. întrãmu de vãînslãmu ºi ne apropiem de Chipru…” Ib. 24: „A-þi fi rob îmi este falã.AFLU „ªi dzâlele li s-or afla pline. ºi de-are fi ºi vinovatŠ. dar poetului îi trebuiau douã silabe ºi. ºi rugaþi fumu de ei…” „…et quum i n v e n i s s e m u s navem transfretantem in Phoenicen. p.. însã pãnã va trãi soþul mieu Ancuþa. 38: „Nu cumva sã te hrãpeascã moartea cu acest pãcat. 3. Negruzzi. 181): „tuturor cãlugãrilor cãþi se vor afla lãcuitori acolo la sveti Ilie…” Zilot. 5: „aflãmu acestu bãrbatu pierdzãtoršu…” Ib. quum apparuissemus autem Cypro…” „…i n v e n i m u s hunc hominem pestiferum…” „…secunda die venimus Puteolos. domnul lor.. Cron.I. Stat.. circa 1550 (ms. Cu sînge drept.. 1696 (Cond. 14: „a doao dzi viînremu întru Potiol. 2: „ºi aflãmu o corabie ce trecea întru Finikiša. I. sã te afli judecat…” A. ubi i n v e n t i s fratribus rogati sumus…” b) Secunda persoanã pluralã: aflatu = actualul aflarãþi. în Arh. el n-a fãcut decît a se folosi de marea elasticitate logicã a acestui cuvînt. Vãcãrescu. Acad. sã le pãzeascã ºi sã sã hrãneascã ºi ša cu dãnsele…” Cost..R. Ap. adscendentes navigavimus. F o r m e a r h a i c e : a) Prima persoanã pluralã a perfectului: aflãmu = actualul aflarãm. p. Codicele Voroneþian. 89: „mušarša šaste datoare sã margâ dupâ dãnsŠ oriunde va mérge. p. Rom. ms. Aprodul Purice: „Luînd veste cum cã ªtefan. f.. Rãu te afli la-ndoialã…” În ultimele douã exemple ar fi mai româneºte: „s t a i la îndoialã” ºi „sã f i i judecat”. XXIV. Cîndu-š va lua Domnul cu sine…” Act muntenesc din 1687 (A. XXVIII.

16: „aºa amu ºi la înþelepcšunea lu Hristos cine va vrea sã se sue. Coresi. p. macedo-român ºi istriano-român. Modernul spaniol h a l l a r vine din forma metateticã f a l l a r . Cînd cineva întreabã: „como a a c h a i s vos? = cum o aflaþi?” altul îi rãspunde: „eu a c h o a bella = eu o aflu frumoasã”. Dentîi. VII.). II.. de ex. 55 a: „ºi cuventele ce grâi mušarša acéša acéstea furâ: vedeþi. de exemplu: „Cine-n lume s-ar dafla. Studiul comparativ al dialectelor romanice ne procurã o necontestabilã filiaþiune curat latinã. ms. 6311 B. 1273: „quando los f a l l ó = cîndu-i aflã”. 182): „mai scumpŠ lucru afla-v r e þ i în cestŠ asŠ decãtŠ argintul ºi aurul…” d) Un fel de viitor: a m a afla.. Teodorescu. Stat.. 1643. quatern. 74) Astãzi nu se mai poate vorbi despre derivaþiunea de altã datã a lui aflu din grecul ¢lf£nw. s-ar devãra Pe negrul d-a-ncãlica…” (G. i n v e n t a e s t i n utero h a b e n s de Spiritu sancto…” f) O remarcabilã atracþiune sintacticã: Constantin Brîncovan. o! oamenilorŠ cãþi vã aflatŠ astãdzi aicea. 287): „atît în vremile vistieriei cît ºi în vremea spãtãriei c e (= în cari) m-am aflat s l u j i n d într-aceastã domnie…” 4.AFLU Varlam. pentru dreaptã ºi credinoasã slujbã c e (= cu care) se aflã bošaršul domnii-méle Diicul vel logofãt în tot locu de slujéºte þãrãi ºi domnii-méle…” g) Aceeaºi atracþiune sintacticã ºi totodatã construcþiunea cu un gerundiu: Ienachi Vãcãrescu.. ad voc. 241): „dreptu acéša ºi domniša-mea încã. scãzut la a c h a r . F i l i a þ i u n i i s t o r i c e . p. Iniþialul a. bunãoarã în Poema lui Cid. Math. Apoi vechiul portugez a f l a r . Portugezeºte: „a c h a r 386 . Monum. acestŠ pruncŠ mititelŠ au întãritŠ ceršulŠ ºi pâmãntulŠ…” c) Viitorul: v r e m afla.). p. v. 1580. British Mus.. Aflu s-a pãstrat ºi circuleazã dopotrivã în toate dialectele române: daco-român. et ad montem fuerit pendrar. Poez. Principia. 18: „…mainte pãnã nu ae adunase. Omiliar. într-un act spano-latin din 1166: „qui in villa pignos a f l a n d o . 1574 (Ms. fãrã a oferi undeva mãcar varianturi fonetice. II. Harl. Istoria (Papiu. p. adecã dupã tipul romanic occidental „invenire habeo” (trouver-ai). Omiliar. 1694 (Cond. et fiador. strãminoasâ ºi colþuroasâ a r e a afla calea…” e) Construcþiunea lui aflu cu un gerundiu: Radu din Mãniceºti. În graiul poetic însã el îºi asociazã uneori pe d-. Arh. S-ar dafla.D. duplet la pendra et pectet 60 solidos” (Du Cange.nu se aspirã niciodatã. pop. aflâ-se a i b ã n d Š în maþe de duhul sfãntŠ…” „…antequam convenirent. I. ca în d a l b = a l b . circa 1575 (Cipariu. e vechiul spaniol a f l a r .

AFUM se presente” însemneazã: a se afla faþã. Una din formele poporane pentru numele Atanasie. AFORISÈSC. m. peste Carpaþi se mai cunoaºte esaflu = lat. sfinte Aftanasie! cînd îmi zice: bunicã! cer cuvîntul… dã-mi o bucatã de pîne cu povidlã…” Forma Aftanasie. Alexandri. 32) îl explicã prin latinul a f f l a r e „soffiare addosso. suflînd ca de frica morþii. dupã analogia cuvintelor ca: izbîndã. Iatã. din Budapesta): „Izafflu. 34: „îmbolditã d-o silã tainicã. I. p. Chera Nastasia: „Nostimu-i. a f f l o . v. De la Vrancea.se datoreºte influinþei posterioare slavice. p. izvodesc etc. pr. AFÙM (afumat. fumer. Tãnase. Universit. trovare”. ºi. la neapolitani ºi siciliani în a s c i a r e sau a s c i a r i . vite. Altspan. adv. 188) Cuvîntul darã este romanic general. Visag. donde si può venire traslativamente a raggiungere col fiato. un proverb rumanº din Elveþia. Sprichw. care însemneazã mai în specie „trouver” ºi pe care-l gãsim ºi-n Dicþionarul bãnãþean. boucaner. îºi încordeazã vinele.2Fuga. e x a f f l o (Caransebeº.. com. com. este un slavism. Bobîlna ºi Baia-de-Criº). speriatã de orce zgomot. circa 1670 (ms. ºi Ascoli (Studj critici I. izbesc. Pe lîngã forma aflu = lat. a f l a un scazi…” „Acela carele aflã un adevãrat prieten.. afumare). affumo (= ad-fumo). cuvîntul s-a pãstrat pînã astãzi în reto-romanul a f l a r . Athanase. dupã fonetica provincialã. toccare. Sultãnica. 1. Aht. v. Mai bine însã decît la toþi. AFTANÀSIE. Idiotismii poporani: „a o r u m p e d-a-fuga = s’enfuir avec précipitation”. Curat româneºte e T ã n a s e . în Bibliot. la calabrezi în a h h i a r i . saurer. „a o t u l i d-a fuga = s’esquiver lestement”. aflã o comoarã…” (Haller. n. fumiger. ex) în iz. vb. vechiul a f f i a r e = a f f l a r e a trecut în dialecte moderne. a luptat în frunte ºi a-nfruntat toatã nãvala duºmanului. Trecerea iniþialului es. parfumer. AFT. de exemplu. A-FÙGA (D-). da uniori o mai t u l i a ºi d-a fuga afarã din þarã…” v.(= lat. cu ft = th (q). 387 . – Afurisesc. enfumer. Reperio”. Literalmente însemneazã „a pune ceva l a f u m ”: medio-lat. tradus literalmente româneºte: „Tschell ilg qual afla ün ver amig. Însã nici într-o limbã neolatinã el n-a prins o rãdãcinã atît de adîncã ºi n-a ajuns la o întrebuinþare atît de deasã ºi rãspînditã ca în graiul românesc. – v. Opincaru. à toutes jambes. 28: „Boierimea mai în toate vacurili ºi-a pus ºi chieptu ºi sufletu ºi obrazu pentru naþie. Huniadoara. o r u p e d-a-fuga…” Jipescu. De aci în Italia. Esaflu.

II. se traduce româneºte: Coresi. 289) La Anton Pann (Prov. pe cînd prefixul pronominal a. portug. 1680: „…sã atinge de munþ ºi f u m ã g a -sã-vor… atinge-te de munþŠ ºi f u m ã g a -sã-vor…” Cu acelaºi sens „se zice despre o cãpiþã de fîn jilavã cã afumã = sloboade abure” (L. 32. s-aibã mulþãmiri! Spãla.). Negruzzi. circa 1650: „…se atinge de mãguri ºi se afumâ… atinge-te de mãguri ºi se vor afuma…” Silvestru. ahumo. Se aplicã însã nu numai la fum. o nevastã. Cost. Am cerut o cãþuie ºi foarfeci.. sau: „tange montes et f u m i g a b u n t ”. Poez. Aºa. Deosebirea cea de cãpetenie între f u m e g ºi afum este cã f u m e g însemneazã scoaterea fumului din sine-ºi fãrã a-l aºeza undeva anume. pop. Se întrebuinþeazã ca verb neutru. F u m u l cã m-a afumat…” (G. dar fãrã lucrarea focului. 149). Teodorescu.: aceastã sobã afumã. ad-) exprimã miºcare într-o direcþiune. freca vasul. Afumare joacã un mare rol în medicina poporanã a românului. 5): „tangit montes et f u m i g a n t ”. pasagiul din Psaltire (ps. affumo. Crivãþul m-a îngheþat. CLXIII. iar afum presupune totdauna depunerea fumului pe ceva. Doina haiducului: „ª-astã iarnã am iernat Mai colea de Calafat Într-un bordei dãrîmat: Picãtura m-a picat. O alergare de cai IV: „…mi-am adus aminte cã babele la noi gonesc pe necuratul afumînd p e n e prin casã. ca impersonal: aci afumã. de ex. cu ce îngrijiri Sã-l fiarbã mai bine. Pãzind sã n-afume ºi-n foc sã nu dea…” În privinþa aburilor ce iese ca fum. afumo etc.AFUM ital. v. 1651: „…atinge munþii ºi f u m e g ã … atinge munþii ºi f u m ã g a -vorŠ…” Dosofteiu. Aceasta rezultã din diferinþa funcþionalã între elementele formative ale ambelor cuvinte: sufixul verbal -eg (= lat. B. span. -igo) aratã numai miºcare în genere. am 388 . al cãrii bãrbat sã plîngea cã laptele nu e bine fert: „Se mira sãraca. punea de-l fierbea. ci adesea ºi la abur. dar se poate ºi: f u m e g ã .(= lat.D. se poate zice cîteodatã deopotrivã bine: afumã ºi f u m e g ã . CIII. ca verb activ: ai afumat bucatele. 1577: „…atinge codrii ºi afumâ-se… atinge codrii ºi afuma-se-vorŠ…” Arsenie. Fumeg.

Pann. Lupºeanu): „Lu Ionicã al nostru nu ºtiu ce i-a abãtut la o urechie. Prov. pentru boala numitã d î n s e l e e bine a se afuma cu unghia-gãiei…” (C. Theodorescu. peºti ºi altele.AFUM tãiat fãrîmèle scrisoarea ºi rãvãºelele viclenei ºi le-am pus pe jãratecul din cãþuie. Cã-s mîncat de þãri ºi drum. com. între cari pînã ºi pe copii îi vezi umblînd cu luleaoa în gurã. despre un om beat se zice: „s-a afumat cu luleaoa” (A. o sã iau niºte cîrpã dî la pãmãtuf ºi b a l i g a d î n z i o a d ã M ã r i n a º-o sã-l afum la urechie. În graiul þãrãnesc din Ialomiþa (Th. „Cu pãr de urs se afumã oamenii. 29) În curioasa Însemnare pentru cãte doftorii. com. afumare cu planta zburãtoare e bunã pentru boala numitã z b u r ã t o r . Antonescu-Remuº (ms. dã nu sã poate odihni dã loc. cã cicã-i bun dã nãjit. în Arh. Stat. rãspunde românul. cã dã pustiiu d-ala-l doare urechia…” În sens ironic. Pentru tuse cu nãduh sã caute un b r ã u d e o m m o r t u cînd îl dezgroapã. Mehedinþi.. p. Cã-s mîncat de sãbioarã. ªi-mi fã leac prin descîntare. Pãstravii sãraþi sau îndulciþi în sare se usucã ºi se afumã puindu-i pre o leasã ºi aprinzînd sub dînºii putregai de nuc sau de salce. Privind fumul ce se ridica ºi apoi perea cum perise amorul ei. scrisã în Muntenia la 1788 de un Florea Co