GUVERNANTA CORPORATIVA

a) Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite:

Pentru buna desfăşurare a acestui curs, participanţii trebuie să aibă cunoştinţe de bază de management strategic, management comparat, leadership.
b) Descrierea disciplinei:

Obiectivele cursului / disciplinei: Cursul vizează descrierea principalelor probleme legate de guvernanţa corporativă. Scopul acestui curs este evidenţierea intereselor tuturor părţilor implicate în conducerea firmelor. Un alt scop este aducerea la cunoştinţa masteranzilor a modului de conducere corporative din Uniunea Europeană. Un alt punct atins în cadrul acestui curs este reprezentat de organele de conducere de tip participativ ale guvernării corporative. Conţinutul disciplinei: Disciplina se axează pe expunerea următoarelor aspecte: 1.Prezentarea conceptelor legate de guvernanţa corporativă;
2. Prezentarea intereselor acţionarilor, directorilor executivi, angajaţilor, creditorilor,

clienţilor, furnizorilor, comunităţii şi autorităţilor, dar şi a modelelor de guvernare corporatistă; 3.Evidenţierea principiilor guvernării corporative în Uniunea Europeană; 4.Prezentarea studiilor de caz referitoare la guvernanţa corporatistă la nivel internaţional. Competenţe dobândite prin absolvirea disciplinei: Formarea de competente specifice stiintei guvernanţei corporative: analiza intereselor tuturor stake-holderilor implicaţi în viaţa firmei, stabilirea unor principii solide privind guvernarea corporative a unei firme, asimilarea unor cunoştinţe utile pentru evaluarea politicilor statului referitoare la guvernarea corporatistă.

c)

Materiale bibliografice New-Jersey, 2005;
1

1. Green, S., Techniques and Best Practices for Corporate Governance, John Wiley&Sons,

2. Prisecaru, P., Guvernanţa Uniunii Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2005, Mod

de accesare: Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor;
3. Newquist, S., Russell, M., Putting Investors First: Real Solutions for Better Corporate

Governance, Bloomberg Publishing, 2003;
4. Tenev, S., Zhang, C., Brefort, L., Corporate Governance and Enterprise Reform in

China Building the Institutions of Modern Markets, The World Bank and the International Finance Corporation, Washington

II.

Suport de curs

Modul 1: Conceptul de guvernare corporatistă
a) Scopul şi obiectivele modulului

2

Scopul acestui modul este familiarizarea cursantului cu conceptul de guvernare corporatistă, cu perceperea grupurilor implicate în acest proces, dar şi a impactului la nivel global a acestui concept – prin prezentarea conflictelor dintre grupurile organizaţionale la nivel internaţional. Ca obiective, se vor atinge următoarele: •

Prezentarea conceptului de guvernare corporatistă; Prezentarea evoluţiei guvernării corporatiste la nivel mondial;

b) Schema logică a modulului Acest modul este compus din două subcapitole: primul subcapitol are ca scop evidenţierea conceptului de guvernare corporatistă – ce înseamnă, cum este interpretată aceasta de către mai mulţi autori şi mai multe instituţii. Al doilea subcapitol are ca scop evidenţierea evoluţiei guvernării corporatiste la nivel internaţional şi naţional.
c) Conţinutul informaţional detaliat

1.1. Definirea guvernării corporatiste

Guvernanţa corporatistă poate fi definită ca suma modalităţilor

prin care

furnizorii de resurse financiare ai unei companii se asigură că vor primi beneficiile la care se aşteaptă făcând această investiţie -”The Journal of Finance", Shleifer and Vishny, 1997. În management sunt întalnite trei sfere de responsabilitate, ordonate ca nişte cercuri concentrice: în centru, proprietatea şi acţionarii; apoi celelalte grupuri implicate şi afectate direct şi, în sfera cea mai largă, societatea. Astfel, delimităm zonele majore ale eticii în afaceri: guvernarea corporatistă (GC), managementul orientat către grupurile cointeresate (stakeholderi) şi, respectiv, responsabilitatea socială corporatistă (RSC). Guvernarea corporatistă, acoperind problemele antrenate de raportul dintre proprietate şi management, e vitală funcţionării unei afaceri moderne. Celelalte depind de cea dintâi, fiind strategii opţionale de management. Fără un cadru legislativ care să definească principiile fundamentale ale guvernării corporatiste, fără practici organizaţionale care să asimileze aceste principii, nu putem vorbi de un management sănătos şi de o piaţă funcţională. Guvernarea corporatistă este modalitatea modernă de a conduce o afacere. La baza ei stă separarea netă dintre acţionariat şi administrare. Această separare, impusă de nevoia de creştere a eficientei managementului, a determinat profesionalizarea procesului de
3

Armonizarea acestor interese se asigura prin intermediul sistemului de guvernare corporatistă.d. de obligaţia managerilor de a trata diferitele grupuri de acţionari în mod echitabil.m. oameni plătiţi să conducă o firmă în mod ştiinţific. precum finanţe ori marketing.Acţionarii 2. Valoarea firmei se maximizeaza în masura în care managerii reusesc sa identifice şi sa armonizeze conflictele de interese care apar între partenerii sociali ai firmei. guvernanţa corporatistă reuneşte principiile. Pornind de la dreptul de proprietate al actionarilor. de directorii de produs ş. definim responsabilitatile managerilor fată de aceştia. Conducerea 4.conducere. Întrebările puse în acest tip de decizie sunt: Cum decid astfel încât să maximizez profitul acţionarilor? Cum să decid astfel încât să ţin seama de interesele celorlalţi şi să nu încalc drepturile grupurilor afectate? Guvernarea corporatistă se bazeaza pe teoria organizatiei şi pe cheltuielile pe care le implica. de obligaţia managementului de a administra în mod transparent. Simplificând. Responsabilii finaciar etc. Diversii participanti. Alti investitori : a.Consiliul Director 3. În definirea acestui concept se merge pe ideea ca performanta globala a companiei are la baza teoria detinatorilor de interese. după caz. Clienti d. Furnizori e. referitor la deciziile luate de directorii executivi ai firmei precum şi la impactul acestor decizii asupra acţionarilor. Angajati b. Distingem un sens larg al guvernanţei corporatiste. 4 . dar şi pe incercarile de a clarifica relatia dintre diversii participanti la determinarea conducerii şi functionarii corporatiilor. pot fi enumeraţi astfel: 1. în special între actionari şi manageri. precum şi cheltuielile legate de delegare. În sens restrâns. Creditori c. de directorii diferitelor departamente funcţionale ale companiei. Putem vorbi aici de drepturile acţionarilor de a decide în ceea ce priveşte utilizarea proprietăţii lor.a. dar şi pentru a-şi asuma responsabilităţi. Guvernarea corporatistă reflecta modul în care o societate este condusa şi controlata. de directorii regionali. GC acoperă strict deciziile luate la nivelul consiliului de administraţie. instrumentele de decizie care reglează raporturile dintre manageri şi acţionari. Apar profesionişti ai administrării companiilor. Se poate vorbi.

Guvernanţa corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse şi controlate. sau mai pe larg. Guvernarea Corporativă (Corporate Governance) este o condiţie pentru: • • • stabilitatea economică. între cele comune şi cele individuale.directorii. corporaţiilor şi societăţii. transparenţei şi responsabilităţii la nivel de companie. Guvernanţa corporativă specifică distribuţia drepturilor şi responsabilităţilor dintre diferitele categorii de persoane implicate în companie cum ar fi consiliul de administraţie. cu societatea pe ansamblu. cuvintele cheie pentru guvernarea corporatistă sunt "echilibrul şi responsabilizare Mai există o serie de definiţii cum ar fi: Guvernanţa corporativă poate fi definită ca ansamblu relaţiilor unei companii cu acţionarii săi. In sens restrâns guvernarea corporativa se poate defini drept panoplia de mijloace de natura economica si legislativ – institutionala prin care sunt salvgardate interesele investitorilor. organigramele şi cadrul legislativ. tradiţii şi modele comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislativ. cadrul "corporate governance" are scopul de a mentine echilibrul între obiectivele economice şi cele sociale. si de aici rolul deosebit de important al tipurilor de investitii din economia unui stat în orientarea si sustinerea unei guvernari corporative puternice si echilibrate. Această structură trebuie să încurajeze utilizarea eficientă a resurselor şi responsabilizarea celor care le gestionează. Această ramură se limitează în cele mai multe cazuri la studii privind modul în care deţinătorii de acţiuni pot să asigure şi să motiveze directorii companiilor astfel încât să primească beneficiile aşteptate de pe urma investiţiilor lor.acţionarii şi alte categorii. În acest fel 5 . reforma instituţională (investitorii preferă ţările „bine guvernate”) Conform unei definiţii a Băncii Mondiale. percepţia investitorilor asupra schimbării şi reformei economice. (Sir Adrian Cadbury. Scopul "corporate governance" este acela de a aduce cât mai aproape interesele indivizilor. Guvernanţa corporativă se referă la promovarea certitudinii. şi stabileşte regulile şi procedeele de luare a deciziilor privind activitatea unei companii.Guvernarea corporativă este ramura economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente prin folosirea unor structuri instituţionale cum ar fi actele constitutive. Prin urmare. este rezultatul unor norme. Global Corporate Governance Forum).

între un fond mutual sau unul de pensii si un actionar majoritar (companie industriala. guvernarea corporativa se detaseaza ca si concept de baza pentru intarirea functiei de control în relatia actionar-administrator. de cele mai multe ori exista cazuri în care caile ce definesc politica firmei sa difere. în multe cazuri contradictorii ale tuturor categoriilor de participanti la activitatea economica (stakeholderi). precum si relatia administrator-creditor (investitor institutional. respectiv maximizarea profitului si realizarea functiei sociale (vânzarea produsului sau al serviciului la un pret cât mai scazut. Dar. pentru ca. Este de la sine înteles ca în practica nu se va generaliza pornind de la un singur exemplu. Deci modificarile care se produc în fizionomia guvernarii corporative au consecinte deloc neglijabile asupra relatiilor industriale. cât si pe piata fortei de munca. Nu mai putin. întarirea controlului prin management în cadrul firmei. tehnologii. In sens larg. exista uneori tentatia ca administratorul sa intre în divergenta cu actionarul datorita modalitatilor diferite de definire a politicii firme. în functie de tipul strategiei si timpul alocat acesteia. poate fi de asemenea abordata prin intermediul functiei de control al relatiei administrator-actionar si prin analizarea 6 . costurile de stabilire a unei relatii speciale (bonding costs) si pierderea reziduala. în timp ce primii urmaresc marirea dividendelor. cu scopul de a proteja si a armoniza interesele. Stricto sensu. Abordarea în sens larg a guvernarii corporative are avantajul ca releva ansamblul efectelor pe care diferitele aranjamente institutionale create pentru apararea cu precadere a intereselor investitorilor le au atât pe piata capitalului. ce cuprind costurile de monitorizare. De exemplu. divergentele totusi fiind limitate prin costurile de agentie. iar în România nu poate face exceptie. desi scopul comun sa fie acelasi: maximizarea profitului. protectia salariatilor etc). fiecare dintre acestia poate avea interese specifice. guvernarea corporativa reprezinta ansamblul de norme si mecanisme de control aplicate. Respectivul regim exista în orice tip de mecanism economic si are în principal rolul de întarire al caracterului specific al mecanismului economic. scurt în cazul primei situatii sau pe termen lung în cazul celei de-a doua. desfasurata în cadrul firmelor. convergente catre un anumit scop. banca comerciala). formare profesionala etc). banca). cel din urma poate dori sa majoreze fondul de investitii pentru a întarii competitivitatea (investitii în cercetare si dezvoltare. guvernarea corporativa desemneaza „sistemul prin care o companie este condusa si controlata”. Iar în functie de anumite circumstante. In sistemele economice functionale. Totusi. pot exista divergente de opinie.guvernarea corporativa se constituie în fapt ca una dintre expresiile regimului drepturilor de proprietate. De aceea se poate spune ca intarirea functiei de control în structura guvernarii corporative prezinta un mare interes în tarile occidentale.

apararea propriilor interese. este „ un sistem care confera un rol dirijat si putere de reglementare unor sindicate unice (patronale sau muncitoresti). Toate se bazează pe teoria deţinătorilor de interese. Sub alta lumina. distribuirea drepturilor. Prin corporatism se întelege acel mod de organizare social în care grupurile functionale si mai putin indivizii exercita puterea si desfasoara tranzactii. ci si de intensitatea activitatii confederatiilor sindicale si a organizatiilor patronale. în cazul economiei de piata.structurii formale birocratice si a culturii de intreprindere. p. Vishny. dupa cum este firesc. mai pe larg. Guvernanţa corporativă specifică distribuţia drepturilor şi responsabilităţilor dintre diferitele categorii de persoane implicate în companie cum ar fi: consiliul de administraţie. avându-se în vedere caracteristicile institutionale. a administraţiei. cu societatea pe ansamblu. ansamblu de relaţii. după cum urmează: • Guvernanţa corporativă reprezintă modalităţile prin care furnizorii de surse financiare ai unei companii se asigură că vor primi beneficiile la care se aşteaptă făcând această investiţie (Shleifer. În 1961 James P. Hawley şi Andrew T. constituite pe profesii”. directorii. Totodata. corporatismul. conduce la existenta mai multor tipologii ale economiei de piata. ramură a economiei. gradul de extindere al corporatismului în cadrul guvernarii corporative si mai ales al relatiilor industriale.ca si concept cu o arie mai restrânsa de abordare. El poate contribui la cresterea performantei economice numai în masura în care se articuleaza în mod coerent cu celelalte componente ale sistemului institutional. actionari minoritari sau salariati. Williams la cererea OECD/OECD au efectuat o cercetare documentară privind literatura ce a apărut în Statele Unite ale Americii cu privire la guvernanţa corporativă şi au concluzionat că aceasta are la bază patru izvoare teoretice: teoria acţiunii (a celor care investesc). acţionarii şi alte categorii. interventia autoritatii publice se poate manifesta pe multiple planuri tinzând sa avantajeze sau sa protejeze în mod diferit pe creditori. • • Guvernanţa corporativă poate fi definită ca ansamblul relaţiilor unei companii cu acţionarii săi sau. Un alt aspect important îl reprezinta gradul de corporatism al economiei nationale. Interpretările date guvernanţei corporative se referă la modalităţi. Daca organizatiile diferitelor categorii de participanti la activitatea economica îsi propun. a partenerilor sociali şi politica firmei. şi stabileşte regulile şi 7 . Rezulta deci ca gradul de extindere al corporatismului este determinat nu doar de interventia statului pentru reglarea unor aspecte ale vietii economice. 1997. Corporatismul nu este prin el însusi bun sau rau pentru desfasurarea vietii economice. set de reguli. 737).

de natura sa amelioreze reglementarile 8 . Diferite scandaluri care au avut loc în legatura cu mari companii. în Uniunea Europeana. Ahold. 15) • Guvernanţa corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse şi controlate. transparenţei şi responsabilităţii la nivel de companie (J. precum Enron. a autoritatilor de control. Parmalat. Wolfensohn. este rezultatul unor norme. • Guvernanţa corporativă se referă la promovarea corectitudinii. 21 iunie 1999). p.2. a societatilor. Acestea au avut ca efect şi mobilizarea atentiei guvernelor. Impulsul adoptarii acestor coduri au fost scandalurile financiare legate de falimentul unor companii britanice cotate pe piata de capital. 1.procedeele de luare a deciziilor privind activitatea unei companii. care aveau insa caracter optional. Financial Times. a investitorilor şi chiar a marelui public asupra fragilitatii regimului de guvernare a societatilor şi a necesitatii regandirii acestui sistem. preluată din Cadbury Cod. organigramele şi cadrul legislativ. WorldCom. Evoluţia guvernanţei corporatiste Conceptul de guvernare a inceput sa se contureze mai clar dupa 1997. (OECD aprilie 1999. criza economica asiatica din 1978 şi retragerea investitorilor din Asia şi Rusia au pus comunitatii de afaceri internationale probleme legate de consecintele pe care le are neincrederea investitorilor în managementul companiilor. tradiţii şi modele comportamentale dezvoltate de fiecare sistem legislativ. Pe de alta parte. • Această ramură se limitează în cele mai multe cazuri la studii privind modul în care deţinătorii de acţiuni pot să asigure şi să motiveze directorii companiilor astfel încât să primească beneficiile aşteptate de pe urma investiţiilor lor (Mathiesen. 2002). • Guvernanţa corporativă este ramura economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente prin folosirea unor structuri instituţionale cum ar fi actele constitutive. 1992. Adeco şi multe altele au dus la criza de incredere a investitorilor. cand majoritatea tarilor au adoptat coduri de guvernare corporatistă. Principiile guvernarii corporatiste elaborate de OECD ( Organizatia pentru Cooperare Economica şi Dezvoltare) aduc indicatii specifice.

un regim de guvernare corporatistă trebuie să protejeze şi să faciliteze exerciţiul drepturilor acţionarilor şi să 9 . Potrivit principiilor OECD. Adaptarea principiilor guvernării corporatiste în sensul asigurarii transparentei. Deasemenea. Aceasta permite intarirea increderii şi integritatii pietei de capital şi a eficientei economice. salariati şi creditori sunt o garantie a cresterii economice şi stabilitatii financiare. al raspunderii şi al tratamentului echitabil al actionarilor s-a concretizat în elaborarea Principiilor OECD de Guvernare corporatistă. în ultimii ani. Principiile guvernării corporatiste au fost publicate pentru prima oara în 1999. de reglementare şi de aplicare a dispoziţiilor legale. Principiile care stau la baza guvernarii corporatiste. Acestea formuleaza propuneri practice în atentia autoritatilor bursiere. pe reprezentantii Bursei de la Bucuresti. principiile au fost revizuite în 2003. tretarea echitabila a actionarilor/ structura guvernarii corporative trebuie sa asigure un tratament egal tuturor actionarilor. în final. cum ar fi .juridice. să fie compatibilă cu statul de drept şi să definească în mod clar repartiţia responsabilităţilor între instanţele competenţe în materie de supraveghere. la cresterea transparentei societatilor listate. Noile principii au fost aprobate de guvernele tarilor OECD în aprilie 2004. rolul actionarilor în guvernarea corporatistă/ cadrul guvernarii corporative trebuie sa asigure recunoasterea drepturilor actionarilor stabilite prin lege sau acorduri mutuale şi sa incurajeze coorporarea activa intre corporatie şi actionari pentru crearea de bogatie la locurile de munca. implementarea unui regim eficace de guvernare corporatistă trebuie să conducă la transparenţa şi eficienţa pieţelor. a investitorilor şi a altor pioni care intervin în guvernarea companiei. dezvoltarea şi transparenta informatiei/cadrul guvernarii corporative trebuie sa asigure informatii acurate şi în timp util privind corporatia. Regulile şi practicile care reglementeaza relatiile dintre conducerea şi actionarii societatilor comerciale. Pentru a tine cont de evolutia intervenita dupa 1999. monitorizarea eficace a mamagementului de catre consiliu şi raspunderea consiuliului fata de actionari şi companie. Principiile guvernanţei corporatiste implica o serie de masuri care duc. drepturile şi rolul actionarilor în cadrul companiei/structura guvernarii corporative trebuie sa protejeze şi sa faciliteze exercitarea drepturilor actionarilor. responsabilitatile consiliului de administratie/cadrul guvernarii corporative trebuie sa asigure conducerea strategica a companiei. în cadrul unui vast proces de consultari regionale. dar şi a autoritatilor. De aceea implementarea codului de guvernanţa corporatistă al OECD i-a preocupat. devenind referinta internationala în materie de guvernare corporatistă. În plus. ceea ce le face mai atractive. implementarea acestuia este o preocupare a managerilor companiilor listate la alte Burse.asigurarea bazei pentru un cadru/context eficient al guvernarii corporative.

Era o problemă destul de importantă pentru directorii executivi guvernanţa corporativă. În perioada respectivă consiliile exercitau o tot mai multă influenţă. investitorii deveneau tot mai pretenţioşi iar managerii companiilor au devenit tot mai conştienţii de problemele cheie cu care se confruntă afacerile lor. respectiv situaţia financiară. La capitolul referitor la rolul diferitelor părţi care iau parte la guvernările corporatiste. Asigurarea premiselor unei cresteri economice durabile nu se poate realiza fara o continua preocupare pentru sporirea eficientei utilizarii factorilor de productie. drepturi stabilite prin reglementările în vigoare sau prin acorduri mutuale. Toţi acţionarii trebuie să aibă posibilitatea de a obţine reparaţia efectivă a oricărei violări a drepturilor lor. acţionariatul şi guvernarea acestei societăţi. în contextul unei accentuari a raritatii resurselor naturale si a implementarii pe o scara tot mai extinsa a tehnologiilor informationale. rezultatele.de calitatea si coerenta functionarii institutiilor. Astfel că sau desfăşurat mai multe acţiuni care totuşi au avut un rezultat şi anume: s-a ajuns la concluzia că managerii au o mai bună înţelegere a aspectelor reale ale afacerilor în cadrul societăţii lor ca rezultat al accentului pus pe guvernanţă şi că procedurile de guvernanţă au un impact pozitiv asupra capacităţii organizaţilor de a forma alianţe şi parteneriate. în principii se arată că un regim de guvernare corporatistă trebuie să recunoască drepturile diferitelor părţi participante. o importanta aparte revine cercetarii sferei de cuprindere a conceptului de 10 . pentru a crea bogăţie şi locuri de muncă şi a asigura perenitatea societăţilor sănătoase din punct de vedere financiar. Experientele internationale releva faptul ca performantele economice ale diferitelor tari sunt tot mai mult dependente. Un regim corporatist trebuie să garanteze transparenţa şi diseminarea în timp util a unor informaţii exacte despre toate subiectele semnificative care privesc intreprinderea. Trebuie să încurajeze o cooperare activă între societăţile şi diferitele părţi participante. precum şi responsabilitatea şi loialitatea Consiliului de Administraţie faţă de societate şi de acţionarii ei. La capitolul referitor la responsabilităţile Consiliului de Administratie se arată ca guvernarea corporatistă trebuie sa asigure conducerea strategică a intreprinderii şi supravegherea efectivă a gestiunii de către Consiliul de Administraţie. a remunerarii corespunzatoare a diferitelor categorii de participanti la procesul productiv.asigure un tratament echitabil al tuturor acţionarilor. În studiul caracteristicilor diferitelor constructii institutionale. Respectarea cerintelor mentionate anterior impune generarea si intretinerea unui proces inovational atât înplan tehnologic si al organizarii concrete a diferitelor activitati economice si sociale cât si al functionarii institutiilor. inclusiv al acţionarilor minoritari şi străini. A existat o perioadă când guvernanţa corporativă era într-o continuă agitaţie sau revoluţie.

America Latină şi Europa de Sud-Est. Mesele-rotunde au fost organizate în cooperare cu parteneri locali şi gazde al căror sprijin a fost nepreţuit pentru asigurarea succesului întâlniri. OECD şi Banca Mondială şi-au combinat eforturile pentru a crea şi sprijini meserotunde pe tema administrării corporaţiilor în Rusia. cu excepţia mesei-rotunde din Eurasia. Fiecare masă-rotundă a elaborat o Carte Albă a administrării corporaţiilor specifică regiunii respective. Bursa de Valori din Zagreb a organizat cea de-a treia masă-rotundă la Zagreb în noiembrie 2002. Unii analişti (Burgeat. Masa-rotundă privind administrarea corporaţiilor în Europa de Sud-Est a fost lansată în primăvara anului 2001. Între septembrie 2001 şi martie 2003 au fost organizate patru mese-rotunde cu scopul de a se discuta îmbunătăţirea administrării corporaţiilor în Europa de Sud-Est. Cea de-a patra masă-rotundă a fost organizată la Sarajevo în martie 2003. 11 . reuniunile organizate sub forma meselor rotunde au examinat cele cinci elemente-cheie ale unui cadru puternic de administrare a corporaţiilor: 1) drepturile acţionarilor 2) tratarea echitabilă a acţionarilor 3) rolul părţilor sociale în administrarea corporaţiilor 4) oferirea de informaţii şi transparenţă 5) responsabilitatea Consiliului de Administraţie. Folosind Principiile OECD ca pe un cadru conceptual. de către Comisia pentru Valori Mobiliare a Federaţiei Bosnia Herzegovina. Comisia Naţională pentru Valori Mobiliare din România şi Bursa de Valori din Bucureşti au organizat împreună prima masărotundă în septembrie 2001. Asia. 2001) arătau că problema guvernanţei corporative a devenit din ce în ce mai importantă în ultimul deceniu. iar crizele financiare de pe pieţele în curs de formare şi îndelungatul proces de tranziţie de la economia etatistă planificată la economia de piaţă din multe ţări au arătat importanţa acestei probleme. ca o cheie a structurii instituţionale a unei economii de piaţă funcţionale.guvernare corporativa. în mai 2002. la Bucureşti. Centrul OECD pentru dezvoltarea sectorului privat. fiind o iniţiativă locală din cadrul Acordului pentru Investiţii în Europa de Sud-Est. care a realizat o lucrare comparativă privind administrarea corporaţiilor în Eurasia. Eurasia. pe măsura creşterii rolului sectorului privat în întreaga lume. împreună cu Agenţia internaţională pentru cooperare din Turcia au organizat cea de-a doua masă-rotundă la Istanbul. Nestor.

se vor atinge următoarele: • • • Prezentarea grupurilor de interese referitoare la activitatea firmei.În 2001 OECD/OECD. 12 . iar în anul 2002 România a elaborat un cod. cu sprijinul USAID (United States Agency for International Development). Prezentarea modelelor de guvernare corporatistă. managementul şi executivul firmelor. Se poate observa dependenţa de stilurile şi modelele de management a acestor modele. Ca obiective. inclusiv structurile administraţiei publice („Regulatory Governments” şi „Institutional and Administrative Reform towards UE Structure Modul 2: Modele de guvernare corporatistă a) Scopul şi obiectivele modulului Scopul acestui modul este prezentarea principalelor modele de guvernare corporatistă existente la nivel internaţional. Conceptul de „guvernanţă corporativă” s-a dezvoltat ulterior în practica europeană şi internaţională. Prezentarea corelaţiilor dintre modelele de guvernare existente şi modelele de management existente. perfectibil. Au fost treptat perfecţionate Principiile OECD/OECD şi s-a constatat extinderea guvernanţei şi asupra reglementărilor legislative şi administrative. Modelele variază în funcţie de raporturile care se stabilesc între grupurile de interese referitoare la activitatea firmei. a conceput şi a publicat un program de îmbunătăţire a guvernanţei corporative în România. privind structurarea şi organizarea companiilor şi respectarea principiilor OECD privind armonizarea intereselor între proprietarii.

procesul de globalizare este într-o continua expansiune. internationalizarea pietelor si activitatilor intreprinderilor fiind un fenomen profund si ireversibil. Deciziile de strategie globala reprezintă o piatra de incercare grea pentru eficacitatea sistemelor de guvernanta corporativa care urmaresc maximizarea profitului si a competitivitatii globale cel mai adesea pe seama unora dintre participantii la guvernare. − actionarii care se pot exprima prin intermediul votului garantat de detinerea de actiuni dar care au si posibilitatea de a iesi din firma prin vanzarea actiunilor in cazul in care nu sunt de acord cu decizia luata. Sistemele de guvernanta corporativa difera mult de la o tara la alta si aceste diferente afecteaza direct atât procesul de dezvoltare al strategiilor globale cât si tipurile de strategii care pot fi adoptate. − consiliile de administratie care reprezinta organul de conducere a intreprinderii si care aproba strategia companiei. managementul de varf care este responsabil cu transpunerea în practica a deciziilor strategice luate.1.b) c) Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior Schema logică a modulului d) Conţinutul informaţional detaliat 2. Cercetatori în domeniul guvernantei corporative comparate au identificat cinci jucători importanti: − angajatii împreuna cu structurile în care acestia actioneaza (sindicate sau blocuri sindicale). Desi mult criticat. mai mari sau mai mici. Prin definitie. actionarii. strategia globala se refera la adoptarea unei strategii extinse dincolo de granitele tarii lucru care ar putea afecta puternic acele parti care au legaturi stranse cu compania din tara de origine. ceea ce determina companiile. sa adopte masuri in consecinta. Grupurile de interese legate de activitatea firmei Actorii guvernantei care pot afecta globalizarea sunt considerati a fi angajatii. − comitetul director. 13 . directorii examinand mecanismul prin care contextu guvernantei corporative in care fiecare dintre ei influenteaza deciziile asupra aspectelor cheie ale globalizarii. echipa de top management.

1. În tari cu piete rigide ale fortei de munca. Robert Boyer prezinta patru tipuri de capitalism: capitalismul orientat spre piata (specific pentru Statele Unite).1. între ultimele două tipuri. Germania este localizata. capitalismul orientat spre companie (specific Japoniei). în opinia autorului. De pilda în Franta drepturile sindicale sunt extinse asupra tuturor angajatilor indiferent de afiliere. In al doilea rand este problema organizatiilor sindicale si a puterii pe care acestea o pot exercita diferit de la tara la tară. Suediei. firma-guvern. Rolul si puterea pe care o poate exercita fiecare dintre partile mai sus mentionate depind în mare masura de mediul economic si de sistemul de guvernanta corporativa a tarii din care provin. ca Germania sau Japonia. Japoniei etc. Economisti. Danemarcei. firma-sindicate. angajatii avand competente generale si transferabile la un alt loc de munca. Daca ar fi sa clasificam aceste curente doar în doua tipuri acestea ar fi : tipul anglo-american si japonezogerman”.− guvernele care impun reguli nationale privind guvernanta corporativa. creditor manager. Consecinta acestui fapt este că pregatirea profesionala se face în afara companiei. clasificari care au la baza în principal relatiile dintre proprietar-manager. Angajaţii Poziţia angajaţilor în cadrul economiilor mondiale diferă în funcţie de mai mulţi factori: In primul rând piata fortei de muncă natională este cea care influenteaza flexibilitatea si mobilitatea angajatilor. Companiile japoneze sunt caracterizate prin sindicate la nivelul intreprinderii ceea ce conduce la negocieri colective la nivel de companie care de asemenea asigura o pozitie ferma a angajatilor. juristi si politicieni incearca diverse clasificari ale capitalismului. uniunile sindicale pot avea o influenta mai mare în luarea deciziilor corporatiei decat în SUA sau Marea Britanie unde doar membrii uniunii sindicale beneficiaza de întelegerile colective negociate. Tari ca Statele Unite au la dispozite o piata a muncii foarte flexibila cu contracte de muncă de scurta durata. Olandei. Norvegiei. legislatia americana permitand usor rezilierea contractului de munca. Elvetiei. Yusuke Fukada si Ronald Dore notează: ”Pe plan mondial sunt mai multe curente de capitalism: unul este cel de tip anglo-american care se centrează în jurul Statelor Unite si a Marii Britanie iar altul diferă de cel anglo-american in diferite feluri si se regaseste în cazul Germaniei. capitalismul cu orientare social-democtratica (statele din nordul Europei) si capitalismul dirijat de stat (Franta). companiile investesc multi bani în dezvoltarea profesionala a angajatilor ceea ce conduce la o forta de munca specializata cu competente specifice companiei care îi fac mai greu transferabili de la o firma la alta. 2. 14 .

Prezenta unor manageri de nationalitate străina. din companii cu stranse legaturi guvernamentale (Franta) sau fondate si controlate de familii (Italia.Este evident că situatiile in care angajatii au o mobilitate redusa si o voce puternica în cadrul companiei se vor implica mai activ in deciziile privind strategia de globalizare. a studiilor absolvite. De asemenea mobilitatea managerilor in SUA si Marea Britanie este mult mai mare spre deosebire de Franta si Japonia unde managerii tind să ramana o lunga perioada de timp in cadrul companiei. Echipa manageriala Diferente transnationale în ceea ce priveste echipa managementului de varf se intalnesc în special in experienta internationala pe care acestia o au precum si în pregatirea profesionala. In Statele Unite tot mai multe companii au sau au avut directori executivi (CEO) nascuti in afara tarii: Charles Bell de la McDonald’s care este australian. Dimpotriva. Ei doresc să-si pastreze locurile de munca acasa si tind să se opună oricarei tendinte de globalizare. majoritatea preferand sa mentina controlul acasa. In ceea ce priveste experienta internationala Statele Unite este tara care are cei mai multi top manageri nascuti în afara tarii spre deosebire de Franta. Managerii din SUA si Marea Britanie tind să aibă o pregatire profesionala cu specializare în finante sau marketing (cel mai des absolvent de universitati cu profil de afaceri) spre deosebire de managerii germani care au mai degraba o educatie în domeniul tehnic. E. 15 . 2. O putere influenta marita o au lucrătorii mai ales în sistemul de guvernanta corporativa care presupune obligativitatea consultarii angajatilor in luarea deciziilor.2. Un exemplu recent privind opozitia salariatilor este cel al firmei germane Volkswagen AG care in ciuda costurilor ridicate pe care le are cu forta de munca a trebuit să ajunga la un compromis cu cartelul sindical IG Metall si sa promita angajatilor ei vest germani securitatea postului până în anul 2011 în schimbul inghetarii salariilor până în 2007 si a unui program mai flexibil de muncă. echipele manageriale dintr-o piata a muncii închisa.1. cu o bogata experienta internationalta in combinatie cu o piata muncii deschisa creaza premisele unei deschideri din partea echipei manageriale spre adoptarea unor strategii globale. Japonia) vor fi mult mai rezervate in a se angaja în strategii globale. Italia si Japonia care se afla la capatul opus. Neville Isdell de la Coca Cola care este irlandez. În Franta managerii sunt absolventi ai unei „grandes ecoles” comune cu o pregatire ideologică si provin adesea din pozitii guvernamentale.

Italia si Franta sunt considerate a avea consilii de dimensiuni medii dar tot ineficiente datorita lipsei sau a numarului redus al directorilor nonexecutivi independenti. ca de pilda fondurile de pensii. atat ca si creditori cat si ca actionari ai acesteia. Consiliul de administratie Compozitia consiliilor de administrtie arata de asemenea contraste puternice între tări. Acestea pot fi compuse din peste 50 de membri intre care foarte putini externi care sa monitorizeze activitatea managerilor si directia strategica a companiei. Pentru angajatii actionari este tipica reactia de blocare a globalizarii. banci. Astfel angajatii acestei companii au reusit să blocheze planurile conducerii de a marii numarul de zboruri de la baza cu costuri mai scazute din Taiwan. Japonia este caracterizată print-un procent ridicat de investitori institutionali care nu au deloc o atitudine neutrala ci dimpotriva. Această atitudine se manifesta chiar si in Statele Unite unde United Airlines ofera unul din rarele exemple de companie publica mare cu actionari majoritari angajatii proprii (55%).3. 2. France Telecom ofera un exemplu despre cum pot influenta interesele nationale componenta consiliului de administratie. In Germania bancile sunt cele care joaca un rol important în influentarea politicii companiei. Actionarii Diferentele nationale privind structura actionariatului sunt de asemenea foarte mari . In Marea Britanie un procent important il reprezinta actionarii institutionali.4.1. In ciuda faptului ca a fost privatizata în 1997. Din cei 15 membri ai consiliului doar 7 sunt alesi de catre adunarea generală a actionarilor deoarece 3 sunt reprezentanti ai angajatilor iar ceilalti 5 sunt reprezentanti ai guvernului. companiile japoneze sunt renumite pentru numarul foarte mare de membrii ai consiliului si implicit ineficienta acestora. joacă un rol neutru spre deosebire de activismul investitorilor institutionali americani. furnizori) în consiliul supervizor (Aufsichtsrat).Germania reprezintăa un caz special prin numarul mare de reprezentanti ai părtilor interesate (angajati. France Telecom înca sufera de interventia guvernului francez. Spre exemplu. de regula aici.2. care. La o extrema se afla Statele Unite care are cea mai dispersata structura a actionariatului caracterizata prin neutralitatea ei in ceea ce priveste conducerea si strategiile adoptate de acestea atâta timp cât acestea aduc profit si valoarea actiunilor este ridicata. actioneaza ca parte a unei retele sau keiretsu in sprijinirea managementului.1. Cele mai active borduri sunt considerate cele din Marea Britanie si Statele Unite in mare parte si datorita eforturilor în domeniul îmbunatatirii legislatiei corporative care s-au 16 .

Legislatia in Statele Unite si intr-o mai mica masura Marea Britanie nu prevede in mod special bariere impotriva preluarilor. reprezentantii guvernelor ar trebui sa fie mai deschisi in ceea ce priveste acceptarea capitalului strain si să folosesca acest prilej pentru îmbunatatirea relatiilor la nivel global. In 2001 planul de fundamentare a unui cod european privind achizitiile prin preluare a fost amanat in urma obiectiilor ridicate de guvernul german. preluare care desi a fost considerata cea mai mare tranzactie din istoria corporatista a lumii a ingrijorat atat guvernul german. Diferitele obstacole pe care multe dintre tarile europene le ridica in calea preluarilor ostile fac firmelor straine dificila achizitionarea de companii europene.5. dar si a industriei tarii. 2.1. sa incerce realizarea unei situatii de echilibru între toate partile implicate. precum si intreaga opinie publica de posibilitatea ca si alte companii germane să treaca in „maini straine”. Germania. Guvernul Diferente între tari apar si în functie de gradul de interventie al statului in economie si de protectionismul pe care il aplica pe propriile piete. in tarile continental europene Franta. cel mai adesea. a afirmat că guvernul pe care il conduce este ingrijorat de o posibila preluare a grupului Danone de către PepsiCo si a avertizat ca va proteja interesele Frantei in aceasta problema. In concluzie.Este de notorietate scandalul iscat cu ocazia preluarii ostile în 2001 de catre compania de telefonie britanica Vodafone a operatorului german Mannesmann. Pe de alta parte. in SUA reglementarile de constituire ale unei corporatii este la nivel de stat federal. Un alt caz particular este Franta care de asemenea depune eforturi de mentinere a capitalului national in marile firme franceze. Primulministru francez. In contrast. ramane la latitudinea companiilor sa-si ia masuri anti-preluare.făcut. El a declarat reporterilor ca Danone este unul dintre "stindardele" industriei franceze si ca "orice solutie strategica trebuie să aiba la baza protejarea intereselor grupului". O masura reprezentativa de interventie guvernamentalt in economie o reprezinta reglementarile referitoare la preluare (takeover). Italia si în Japonia interventia guvernului in a ridica bariere puternice de anti-preluare este mare inclusiv prin instituirea asa numitelor „golden shares” care dau autoritatilor guvernamentale dreptul de veto asupra unor decizii strategice. Cel mai recent caz de implicare guvernamentala este cel al firmei Danone. Dominique de Villepin. conducatorii companiilor trebuie sa recunoasca si sa se adapteze la dificultătile pe care procesul de globalizare le presupune. forma regulatorilor de piata. Interventia guvernului ia. 17 . In timp ce in Europa si Asia legislatia referitoare la societatile pe actiuni este atributul celui mai inalt for legislativ.

 majoritari Acţionari Acţionari care îşi pot proteja mai bine interesele. Autorităţilor publice care prin promovarea unor standarde corespunzătoare de Asociaţiilor profesionale şi organismelor non-guvernamentale care au interes în minoritari Salariaţi Clienţi doar sub în felul acesta întreprinderea dobândeşte capacitatea de a-şi finanţa rapid şi ieftin dezvoltarea. Acţionarilor Interrelaţiile dintre “stakeholders” la nivelul întreprinderii: 18 Furnizori Creditori Comunitate Guvern/Societate civilă . în care apare o separare între proprietate şi administrarea efectiva a afacerii. având posibilitatea să le Adunarea Generală a plaseze pe piaţa de capital. combaterea corupţiei şi a evaziunii fiscale.  guvernare corporativă pot să îmbunătăţească mediul de afaceri şi să stimuleze investiţiile. se recomanda. creditorii.2. ca alternativă de investiţie faţă de sistemul bancar. Mecanismele guvernării corporative servesc mai multor categorii de “stakeholders”. angajaţi. conducerea corporativă eate relevantă anumite aspecte. lucru care ar conduce la cresterea competitivitatii nationale. clienţi) aflaţi în relaţie cu întreprinderea. Conflictele de interese apar la : proprietarii cu un număr mic de acţiuni. consumatori. creditori. cum ar fi relaţiile cu salariaţii. în care investitorul sau un numar mic de investitori sunt direct implicaţi în conducerea societăţii. armonizarea regulamentelor proprii cu legislatia din Uniunea Europeana in domeniu.  mecanismelor de protecţie asigurate în acest cadru. Pentru solutionarea situatiilor conflictuale. 2. Societaţile comerciale pe acţiuni reprezinta forma specifica de organizare juridica a acestui tip de aranjament. De regula. creditori.  promovarea transparenţei. furnizori. proprietarii cu mari drepturi de proprietate. de la caz la caz. Pieţelor de capital care nu ar putea să existe şi să funcţioneze normal în lipsa Tertilor (salariaţi. după cum urmează:  Investitorilor care îşi pot supraveghea şi proteja investiţia în condiţii mai bune.Guvernele au nu numai responsabilitatea ci au in mana si instrumentele politice pentru imbunititirea sistemelor de guvernanta corportativa din tarile lor . Mecanismele guvernarii corporative sunt relevante pentru organizaţiile economice mari. guvern şi societatea ca întreg. Întreprindere Consiliul de Administraţie  Populaţiei care îşi poate gestiona mai bine economiile. Pentru organizaţiile economice mici. manageri. Conflicte de interes între manageri-acţionari-creditori şi modalităţi de soluţionare Corporaţiile guvernamentale se concentrează asupra conflictelor de interese dintre manageri şi proprietari. acestea sunt listate pe pieţe organizate de genul burselor de valori.

salariile ar trebui reduse. Furnizorii. Editura Economicã. În acest context se pot invoca drept exemple o serie de decizii financiare raţionale dintr-un anumit punct de vedere. motiv pentru care această decizie trebuie luată la momentul oportun. Drept urmare. 2003 19 . iar fondurile destinate investiţiilor ar trebui limitate la un nivel care să asigure o creştere a dividendelor. 3. în lipsa unui control rifuros din partea acţionarilor. În acest context. O reacţie a firmei poate fi ruperea relaţiilor contractuale cu aceştia . Acţionarii doresc o creştere a dividendelor distribuite pentru a-şi recupera rapid investiţia şi pentru a obţine o rentabilitate personală cât mai ridicată. dar care gererează ostilitate din alte puncte de vedere. urmăresc încasarea rapidă a contravalorii materiilor prime sau serviciilor prestate şi încasarea unui preţ cât mai ridicat. cât şi salariaţii au drept obiectiv rămânerea în continuare în funcţie şi. avuţia acestora poate fi risipită şi dispare chiar obiectul controlului. Atât managerii.Fiecare dintre “stakeholders” are propriile aspiraţii şi interese. în condiţiile depunerii unui efort minim. la rândul lor. 2. desigur creşterea salariilor şi dobândirea de interese proprii în activitatea desfăşurată şi mai puţin îmbunătăţirea nivelului de viaţă al acţionarilor. Reforma constituţionalã şi instituţionalã a Uniunii Europene. O astfel de decizie poate cauza reacţii adverse din partea salariaţilor . astfel:1 1. 1 Petre Prisecaru. care se reflectă în decizii greu de armonizat.dar poate genera dificultăţi până la găsirea unor furnizori înlocuitori. Guvernanţa europeanã şi doctrinele integrãrii. uneori chiar contradictorii.

prioritate au creditorii. intermediari financiari. 6. 3. fenomen explicat având în vedere că. 5. armonizarea tuturor acestor interese nu se poate realiza de la sine ci. acţionari. în urma cumpărării pachetului de acţiuni. ca structură ce reprezintă prin organismele sale interesele de ansamblu ale naţiunii. nu este nici el indiferent faţă de buna funcţionare a întreprinderilor şi de efectul propagat al activităţii acestora asupra funcţionării macrosistemului din care fac parte. controlul insiderilor(salariaţii şi managerii întreprinderii) iar. clienţi etc. cheltuielile cu dobânzile şi ratele scadente la credite le plăresc înaintea dividendelor Prin urmare. Practica a generat apariţia unor mecanisme care să îi silească pe manageri să acţioneze în interesul acţionarilor.) asupra activităţii întreprinderii şi are rolul de a preveni şi evita manifestarea unor conflicte de interese între diferiţii stakeholderi ce pot avea efecte dăunătoare asupra performanţei companiei şi. 20 . Astfel. în sens larg. obţine o linie de credit. Un conflict potenţial dintre cele două părţi apare în urma unei achiziţii pe datorie ce descrie o situaţie în care echipa managerială: 1. pe de o parte. bănci . Băncile. Statul. din câştigul total ce revine acţionarilor şi creditorilor. al outsiderilor (investitori strategici.4. printr-un sistem adecvat de guvernare corporativă ce presupune. în vederea cumpărării acţiunilor care nu sunt în posesia echipei manageriale. stat. Comunitatea locală este şi ea interesată de efectul prosperităţii întreprinderii asupra altor întreprinderi din zonă şi de impactul său asupra pieţei locale a forţei de muncă. face o ofertă publică de cumpărare a acţionarilor. după cum o dovedeşte practica firmelor din ţări cu economie de piaţă avansată. Proprietarii şi managerii au tendinţa de a-şi asuma un risc ridicat comparativ cu alţi agenţi. pe de altă parte. 2. preferând reinvestirea profitului net chiar şi în proiecte cu rentabilitate mică pentru a conserva controlul resurselor importante. la rândul lor. schimbă statutul companiei dintr-una publică într-una privată. nesalariaţi. Conflictul de interes dintre acţionari şi manageri a existat dintotdeauna şi se bazează pe faptul că managerii sunt prea puţin motivaţi pentru distribuirea de dividende acţionarilor. asupra întregii comunităţi de afaceri. respectiv economia naţională în ansamblul său. sunt interesate ca întreprinderile să fie suficient de profitabile pentru a putea rambursa creditele şi dobânzile aferente.

se constată că într-o asemenea operaţiune se implică un acţionar care deţine un procent scăzut din capital. De obicei. Acest stimulent managerial s-a practicat în anii 1950-1960 dar. Altă modalitate de soluţionare a conflictului dintre manageri şi acţionari constă în puterea de decizie a Consiliului de Administraţie care dispune de prerogative importante în materie de control al managerilor. De obicei. se concentrează. Planurile de stimulare a managerilor iau următoarele forme:  Planul de stimulare managerială prin „acţiunile-performanţă” constă în oferirea de acţiuni managerilor pe baza evaluării performanţei obţinute de companie prin: profit pe acţiune. tot mai mult. Un alt mecanism de control al managerilor îl constituie „ameninţarea cu concedierea”. în urma preluării managerii firmei preluate sunt concediaţi. pot să exercite o influenţă considerabilă asupra operaţiilor unei 21 . Consiliul de Administraţie are drept de veto şi conservă puterea de revocare a preşedintelui său. fapt care îi motivează să acţioneze în aşa fel încât să maximizeze preţul acţiunilor firmei pe piaţă. în mâinile unor investitori instituţionali. Prezenţa acţionarilor de referinţă constituie o modalitate mai eficientă de control al managerilor. Aceştia sunt pe deplin motivaţi ca întreprinderea în care au investit sume importante să fie rentabilă şi de aceea exercită o presiune asupra managerilor materializată în decizii importante şi cu efect scontat. Preluările de companii prin cumpărarea acţiunilor -o altă cale de rezolvare a divergenţelor – au loc mai ales atunci când capitalul social al firmei este subevaluat datorită unei succesiuni de decizii greşite ale echipei manageriale. rata de rentabilitate a capitalului propriu. de talie mare care. opţiunile dovedindu-se neprofitabile. Un alt mod de soluţionare a neînţelegerilor acţionari-manageri o reprezintă votul prin procură.  Opţiuni pentru manageri de a achiziţiona acţiuni ale societăţii respective. dar la un preţ stabilit în prezent. iar cei care reuşesc să se menţină îşi pierd autonomia pe care o aveau înainte de preluare. într-un moment viitor.O primă cale de soluţionare a conflictului dintre acţionari şi manageri o reprezintă acordarea de stimulente managerilor în funcţie de performanţele obţinute. În practică această operaţiune este dificil de realizat deoarece un singur acţionar nu reuşeşte să adune un număr suficient de voturi de la ceilalţi acţionari pentru a schimba echipa managerială. rata de rentabilitate a activelor. Deţinerea de acţiuni. În unele ţări. după 1970 a căzut în disgraţie.  Acordarea de prime managerilor în funcţie de profitul obţinut de societate. dacă doresc.

firme. d) politica de producţie şi de investiţie prin care se pot limita fuziunile. datoria să aibă aceeaşi prioritate ca şi celelalte datorii prezente sau viitoare. în cazul falimentului societăţii. dar prevede posibilitatea indexării lor corespunzător cu nivelul profitului obţinut. cum sunt obligaţiunile convertibile în acţiuni. b) politica de dividend care nu interzice plata acestora. creditorii vor beneficia în egală măsură prin exercitarea opţiunilor lor şi se rezolvă conflictele între furnizori/aportatorii de capitaluri.Se poate recurge la clauze mai sofisticate care pot interzice o nouă emisiune de obligaţiuni. pentru a rambursa datoria şi a evita falimentul. Decizia de finaţare prin îndatorare îi motivează pe manageri care. e) rambursarea anticipată ce permite creditorilor să solicita rambursarea anticipată a unei părţi sau a totalităţii creanţei înainte de scadenţă. 2003 22 . 2 Conflictul dintre acţionari şi creditori se rezolvă prin decizia de introducere a unor clauze suplimentare de protecţie în contractul de creditare care armonizează interesele celor două părţi.Creditorii solicită în contract acţionarilor ca. prin concedierea echipei manageriale sau forţarea acesteia să-şi schimbe politica de operare sau să revină asupra unor decizii.Creanţierii restrâng prin anumite clauze posibilitatea întreprinderii de a oferi în viitor garanţii reale asupra activelor sale care ar putea să diminueze capacitatea de rambursare a datoriilor deja existente. Bucureşti. constă în alegerea unei structuri financiare particulare. Aceste clauze se referă la: a) Politica de finanţare. . obligaţiunile rambursabile în acţiuni. . Documentele care trebuie furnizate sunt situaţiile financiare şi fiscal auditate de un cabinet specializat şi independent de întreprindere. f) convertibilitatea şi utilizarea titlurilor hibride. c) publicarea informaţiilor ca o componentă a contractelor de îndatorare. concretizată în trei tipuri de decizii financiare: . 2 Laura Marinaş. Editura Luceafãrul. au obligaţia asigurării calităţii activităţii şi obţinerii unor rezultate financiare favorabile. utilizarea activelor şi menţinerea unei anumite structuri ale acestora. O ultimă cale posibilă de soluţionare a conflictului dintre acţionari şi manageri. Sistemul de guvernare al Uniunii Europene. dacă există un transfer de bogăţie în favoarea acţionarilor. ca urmare a încălcării prevederilor din contract.

2.3. Modele de guvernare corporatistă In structura guvernarii corporative se regasesc, dupa cum am mentionat, urmatorii constituenti interni : actionar, administrator, manager, salariat, furnizor, creditor, dupa caz, iar în functie de aceste subiecte de drept, sistemul de guvernare corporativa cunoaste trei forme: modelul traditional, modelul codeterminarii si modelul riscului asumat („traditional model”, „co-determination model”, „stakeholder model”): a. Modelul traditional (in sistemul nord-american traditional) are la baza doua raporturi juridice si trei nivele: unul se stabileste între actionari si administratori, în baza unui contract de mandat (agentie în common law), iar unul între administratori si manageri. În aceasta ultima relatie, managerii dispun de o autoritate derivata din cea a administratorilor. În acest model, numit si modelul maximizarii veniturilor actionarilor, întregul risc al firmei se concentreaza asupra furnizorului de capital, care este în acelasi timp solicitantul veniturilor reziduale. Actionariatul selecteaza consiliul director al firmei, sistemul de luare a deciziilor se bazeaza pe: o actiune înseamna un vot, iar consiliul director alege managementul care se presupune ca ia decizii în scopul maximizarii valorii actiunilor detinute de actionari. In acest caz, valoarea actiunilor se fundamenteaza pe valoarea prezenta a proiectiei dividendelor viitoare, care deriva din profitul net. b. In cel de al doilea model, al codeterminarii (în sistemul tarilor vest europene) exista trei raporturi juridice si patru nivele: unul se stabileste între actionari cu administratori plus reprezentanti ai salariatilor, unul între administratori plus reprezentanti ai salariatilor cu administratorii, iar cel de al treilea între administratori cu managerii. Comparativ cu modelul traditional, acest model introduce un sistem de management participativ, pornind de la premisa ca riscul afacerii pentru actionari este mai mic decât pentru salariati, datorita imposibilitatii de diversificare a portofoliului de investitii a acestora din urma. În cazul relatiei dintre actionari si consiliul de administratie propriu-zis se interpune un „consiliu superior”, compus din reprezentantii actionarilor si salariati. Rolul consiliului superior se suprapune rolului actionarului în anumite privinte, întrucât exercita functia de control, analizeaza obiectivele strategice ale companiei si formuleaza recomandari consiliului de administratie. c. In ultimul model de guvernare corporativa („stakeholder model”) exista doua raporturi juridice si patru nivele, prin extinderea subiectelor de drept ce se gasesc în modelul codeterminarii: un raport între actionari cu reprezentantii salariatilor, cu clientii, cu banci, cu furnizori, cu statul sau administratia publica si administratori, precum si un raport între

23

administratori cu reprezentantii salariatilor, cu clienti, cu banci, cu furnizori si manageri. Între actionari si administratori nu trebuie sa se interpuna un alt organism, în mod obligatoriu. Motivatia acestui model se regaseste în necesitatea ca activitatea unei companii sa nu fie afectata de relatiile care se creeaza între toate aceste persoane cu interese si riscuri diferite. Iar comparativ cu modelul codeterminarii, modelul riscului asumat extinde în fapt sistemul de management participativ, cu toate ca nu reflecta suficient gradul de exprimare a drepturilor si obligatiilor fiecarei persoane în pastrarea unui echilibru între procesul decizional si nivele în baza caruia se structureaza. Obiectivul esential al luarii deciziilor manageriale este de a imbunatatii atat veniturile cât si puterea corporationala a firmei, facand dificil controlul managementului de catre actionari, votul bazat pe „one share-equals one vote” (o actiune egal un vot) nemai functionand. Din punct de vedere a controlului activitatii firmei s-a consactrat forma de guvernare prin obiective (finantarea de la distanta), prin care investitorii nu intervin direct în activitatea firmei, ei solicitând plata unui anumit nivel al dividendelor, stabilita prin contract. Astfel se acorda managerilor o mai mare libertate de actiune, cointeresându-i la cresterea ratei profitului. Acest tip de guvernare este caracteristic mai cu seama economiilor anglo-saxone, presupunand o structura dispersata a actionariatului, existenta unui mediu economic stabil, un sistem institutional în care sunt incorporate elemente fiabile de monitorizare indirecta a activitatii firmelor sub forma unei transparente ridicate si a unui sistem informational bine pus la punct, a unei retele bogate de firme de audit. Atunci când apar nevoi de finantare externa a activitatii firmei, se vor realize mai mult prin emiterea de actiuni si mai putin prin contractarea de credite bancare. Pentru acest motiv, starea generala a economiei influenteaza în mod accentuat succesul finantarii. Investitorii vor urmarii sa ofere firmelor lor disponibilitatile de numerar în perioadele de boom economic, fiind reticienti în a le avansa în perioadele de recesiune. În acest caz, tarile central si est europene, care se confrunta cu transformari sensibil acute si de o lichidiate redusa în conditiile unei restructurari a activitatii firmelor, vor fi dezavantajate de aceasta forma de control si finantare. Totodata, apar premisele pentru o mobilitate sporita a factorilor de productie, concomitent cu o structura dispersata a proprietatii. De aici decurge înca o serie de avantaje potentiale, dintre care se pot aminti: rapida transformare a economisirilor în investitii, pe de o parte si implicarea unei parti însemnate a populatiei în activitatea pietei de capital, ceea ce are ca efect, însusirea regulilor jocului unei economii de piata si crearea unei clase mijlocii de dimensiuni consistente. Totodata se încurajeaza dezvoltarea spiritului antreprenorial, asumarea de catre manageri a unor riscuri mai mari, chiar daca acestea nu sunt întotdeauna bine calculate.
24

Dezavantajele acestui tip de guvernare corporativa constau în principal în viziunea pe termen scurt asupra evolutiei fenomenelor economice. De asemenea, apare pericolul extinderii peste un nivel acceptabil a activitatilor speculative, ceea ce evident determina un grad ridicat de instabilitate al activitatii economice. În acelasi sens actioneaza, în anumite situatii si tendinta firmelor specializate în analiza conjuncturii economice de a pune la dispozitia publicului o cantitate tot mai mare de informatii care nu arareori pot fi contradictorii. Tipul de guvernare corporativa (anglo-saxon) prezentat anterior da rezultate foarte bune atunci când este aplicat într-o economie în care serviciile sau unele subramuri industriale, cu un risc mai mare (industria farmaceutica) detin o pondere însemnata în PIB. Organizarea muncii este în mod predominant de tip fordist, iar calificarea lucratorilor prezinta mari diferentieri. Sisteme de guvernanţă corporativă utilizate de firmele din Europa Centrală şi de Est Spre deosebire de modelul germa bazat pe influenţa internă (insider - based model), întreprinderile din ţările Europei Centrale şi de Est au un model comun de guvernanţă bazat pe controlul intern, ca rezultat al procesului de privatizare şi restructurare desfăşurat în perioada ultimilor 13 ani. Economistul Aoki (1994) definea modelul bazat pe controlul intern ca o formă de organizare a firmelor rezultată prin acapararea drepturilor de control de către manageri sau salariaţi ale fostelor întreprinderi deţinute de stat în cadrul procesului de privatizare, deţinerea unor blocuri substanţiale de acţiuni de către persoane din interior (insider - i) în caz de privatizare, sau exercitarea intereselor acestora în procesul de adoptare a deciziilor la nivelul întreprinderilor strategice, atunci când întreprinderile rămân încă în proprietatea statului. Controlul intern este considerat o problemă esenţială deoarece managerii care deţin un control excesiv al întreprinderilor pot acţiona în defavoarea acţionarilor, salariaţilor şi a celorlalţi parteneri sociali, punând astfel în pericol sănătatea financiară şi performanţa firmelor. Deşi nu agreează preluarea modelelor de guvernanţă corporativă a ţărilor dezvoltate, Aoki analizează cauzele apariţiei acestui model al ţărilor europene în tranziţie, precum şi necesitatea eficientizării acestuia prin dezvoltarea pieţelor de capital şi a sistemelor bancare ca modalităţi de influenţă externă sau internă a sistemelor de guvernare corporativă a firmelor din economiile de tranziţie. Inevitabil, stabilirea unor mecanisme corespunzătoare de guvernare corporativă a întreprinderilor privatizate din aceste ţări, a fost dificilă în condiţiile inexistenţei unei infrastructuri legale, a unor instituţii de reglementare corespunzătoare, precum şi a lipsei cadrului legislativ privind drepturile de proprietate, cerinţele de raportare financiar-contabilă,

25

ceea ce va afecta performanţele pe termen lung ale firmelor respective. precum băncile.falimentul firmelor etc. interesele directorilor acestor întreprinderi sunt rareori subordonate intereselor acţionarilor. şi a lipsei controlului din exterior sau interior exercitat de ceilalţi acţionari importanţi. au avut probleme privind funcţionarea şi eficientizarea activităţii întreprinderilor. In România există urmãtoarele tipuri de guvernare3 a întreprinderii ca rezultat al procesului A. Luând în considerare prioritatea acestor obiective şi condiţiile politice şi economice specifice. de privatizare: Firmele deţinute de stat . Rezultă că sistemele de guvernare corporativă din ţările Europei Centrale şi de Est sunt ineficiente. Performanţa economică nu este obiectivul major al acestor entităţi economice. În cadrul acestora existã în mod inevitabil un conflict de interese între manageri. respectiv de viteza. De exemplu. ale cãror acţiuni nu sunt tranzacţionate pe o piaţã oficialã. Forţele dominante. salariaţi şi stat. sau prin intermediul pieţelor de capital active. mijlocii sau mari). menţinerea locurilor de muncã. Managerii nu urmãresc cu prioritate maximizarea valorii firmei. încetinesc procesul de restructurare a producţiei şi a personalului sau chiar conduc firmele către faliment. 2001 26 . creşterea veniturilor din taxe. investitorii instituţionali. Firmele private închise (întreprinderi mici. Proprietarii sunt de regulã şi manageri. iar procesul de investire este foarte scăzut. ci mai degrabã extinderea afacerii. în care statul este încă acţionar. ca urmare a concentrării puterii fie în mâna salariaţilor. Structurile de guvernare ale întreprinderilor din ţările europene în tranziţie au fost influenţate semnificativ de obiectivele procesului de privatizare. procesul de privatizare a înregistrat forme relativ diferite în ţările Europei Centrale şi de Est. ceea ce determinã obiective contradictorii: maximizarea profitului. satisfacerea intereselor politice sau individuale. fie a managementului. 3 *** Corporate Governance in Romania OECD Report. În schimb existã numeroase conflicte între asociaţi care denatureazã în procese civile. totuşi restructurarea se realizează în ritm lent. deci nu existã un conflict de interese între aceştia. răspunderea politică. B.regiile autonome sau societăţile neprivatizate complet. precum salariaţii şi managerii formează coaliţii în scopul satisfacerii predominante a intereselor lor. Deşi există semne că rezultatele economico-financiare ale firmelor privatizate sunt în medie superioare celor ale fostelor întreprinderi de stat. ţările care s-au bazat pe fondurile de investiţii în procesul de privatizare. reglementarea legală si eficienţa privatizării.

sunt subordonate proprietarului majoritar şi acţionează în scopul satisfacerii intereselor acestuia. Ţinând cont de eficienţa sistemului său de guvernare şi calitatea relaţiilor dintre firmã şi partenerii săi sociali. structurile organizatorice şi sistemele informaţionale sunt flexibile. Accesul limitat al acţionarilor minoritari la informaţii. precum şi între acţionarii majoritari şi partenerii de afaceri ai companiei. organele de conducere ale firmei – Consiliul de administraţie. Companiile privatizate sau deschise. Tactica “scoicii goale“ D. Alocarea abuzivă a profiturilor E. Diluţia averii acţionarilor minoritari B. Comitetul directorilor şi managerii. iar pârghiile economico-financiare se utilizează predominant ca instrumente manageriale. pânã la cele în care acţionarii majoritari au un control puternic asupra întreprinderii. dinamice şi eficiente. Una dintre explicaţiile acestor situaţii este autoritatea excesivă a acţionarilor majoritari şi lipsa unui control şi a unei monitorizări puternice din partea celorlalţi parteneri de afaceri ai întreprinderii. În cadrul acestor întreprinderi se manifestã un conflict între management şi acţionarii minoritari sau între acţionarul majoritar şi acţionarii minoritari Ca şi în cazul firmelor private închise. investitorii instituţionali. Consiliul de Administraţie şi acţionarii minoritari. Potrivit studiilor instituţiilor internaţionale privind piaţa de capital din România. În condiţiile unui grad ridicat de concentrare a acţionariatului. autonomia decizională şi operaţională a echipei manageriale este ridicată.C. Existã cinci categorii de investitori majoritari care controlează firmele listate la Bursa de Valori Bucureşti şi RASDAQ: investitorii strategici. care cunosc o varietate de forme. Întârzierea în acordarea dividendelor F. cele mai importante forme de încălcare a drepturilor acţionarilor constau în: 1 2 3 4 5 6 A. asociaţiile de salariaţi (PASurile). care asigură premisa îmbunătăţirii performanţelor firmelor în condiţii de perenitate. statul reprezentat de APAPS (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrare a Proprietãţii de Stat) şi persoane fizice. se poate aprecia că guvernarea corporatistă a întreprinderilor româneşti este 27 . de la cele cu un acţionariat foarte dispersat ale cãrui drepturi sunt de obicei neglijate. specifice mai ales economiilor în tranziţie determinând degradarea performanţelor pe termen lung ale companiilor şi chiar falimentul acestora. Transferul profiturilor în afara companiei C. Principala problemă a societăţii corporatiste din România este însă conflictul de interese între acţionarii majoritari şi acţionarii minoritari care degenerează în divergenţe între management.

Polonia. Maroc. în urma unui studiu realizat de SG Emerging Markets Equity Research în februarie 2000. urmărirea prioritarã a intereselor pe termen scurt ale salariaţilor şi managerilor. a unui acţionariat extrem de dispersat. în cadrul unui eşantion format din 10 ţãri: Grecia. firme aflate în dificultate financiară. în defavoarea intereselor acţionarilor minoritari şi ale celorlalţi parteneri sociali. iar pe de altã parte. Printre punctele slabe cele mai importante ale guvernanţei corporative din România relevate de acest studiu sunt cele legate de accesul inegal la informaţie al tuturor acţionarilor. a determinat apariţia unui grup puternic de acţionari majoritari sau semnificativi. România. ceea ce a condus la formarea pe de o parte. Turcia. privatizarea în masă sau vânzarea de acţiuni.6 puncte din 36 maxim posibile. scorul de -1 indicând un abuz privind acest aspect al guvernării corporative în România. Ungaria. Aceste societăţi deschise au o formã de guvernare dominatã de controlul managementului şi al salariaţilor sau al acţionarilor majoritari. rolul scãzut al Consiliului de administraţie. Rusia. • satisfacerea intereselor acţionarilor majoritari prin metode distructive de diminuare şi transfer a averii acţionarilor minoritari. problema cea mai acută este însă în domeniul executării silite a drepturilor acţionarilor în justiţie. nerealizarea de investiţii de modernizare. Cehia. Astfel. Rezultă că guvernarea ineficientă a întreprinderilor cotate influenţează nefavorabil rezultatele economico-financiare şi posibilităţile lor de dezvoltare viitoare prin prisma următoarelor pârghii: • • • • • majoritari. accesul la alte mijloace de informare a investitorilor etc. în sensul imposibilităţii reale a solicitării respectării drepturilor acestora în justiţie.deficitară. Deşi nu se diferenţiază foarte mult de celelalte ţări analizate. stabilitatea şi protecţia locurilor de muncă etc. Israel. Egipt. România ocupa locul 7. În concluzie companiile româneşti cotate pe piaţa de capital au rezultat în urma procesului de privatizare prin MEBO (Management Employee Buyout). menţinere sau dezvoltare a potenţialului preluarea abuzivă a unor ponderi din ce în ce mai mari de capital de către acţionarii adică creşterea salariilor şi a altor indemnizaţii. interzicerea de tranzacţii în favoarea acţionarilor interni sau majoritari. productiv al întreprinderilor. diminuarea ritmului restructurãrii şi a reorganizării sau amânarea falimentului unor vânzarea abuzivă a activelor firmelor conduse sau aflate în proprietate. în concordanţă cu standardele de guvernanţă corporativă. cu un scor total de 20. lipsit de activism în administrarea firmelor. 28 .

• • • • imposibilitatea utilizării unor programe de remunerare a managerilor în funcţie de mobilitatea excesivă a personalului ca urmare a conflictelor interne şi a lipsei unor distribuirea cu întârziere sau nedistribuirea de dividende celorlalţi acţionari în restricţionarea tranzacţionării de titluri de valoare pe piaţa de capital. ceea ce menţinerea unei atmosfere tensionate ca urmare a conflictului dintre management valoarea reală creată. procesul de conducere a companiilor. scopul eficientizării activităţii firmelor respective. programe de promovare şi stimulare după criterii de valoare. sau a conflictului dintre acţionarii majoritari şi acţionarii imposibilitatea implicării active a altor parteneri sociali. scopul acordării de stimulente salariaţilor şi managerilor la sfârşitul anului. determină majorarea volatilităţii şi a riscului investiţiei în titlurile respective. de exemplu a bãncilor. Astfel.• • • • • minoritari. şi/sau salariaţi şi acţionarii minoritari. calităţii acestora şi inexistenţei suficiente a garanţiilor. Sistemul de guvernare corporativă a întreprinderilor cotate condiţionează hotărâtor nivelul performanţelor economico-financiare curente. dar şi aşteptările investitorilor privind oportunităţile viitoare de dezvoltare ale acestora. e) f) Sumar Sarcini şi teme ce vor fi notate Bibliografie modul g) 29 . pe de o parte calitatea modului de administrare şi conducere reprezintă o variabilă non-financiară esenţială de apreciere a performanţei globale a companiilor cotate pe piaţa de capital. în accesul redus la credite bancare datoritã furnizării defectuoase de informaţii şi a imposibilitatea efectuãrii de achiziţii sau preluãri de către alte firme din domeniu în scăderea prestigiului pe piaţă a firmelor cotate etc.

sub numele de Organisation for European Economic Co-operation (OEEC). Ca obiective. Principiile de guvernare corporatistă ale OECD OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) este o organizaţie internaţională a acelor naţiuni dezvoltate care acceptă principiile democraţiei reprezentative şi a economiei de piaţă libere. pentru a ajuta la administrarea planului Marshall pentru reconstrucţia Europei după 30 . Prezentarea principiilor de guvernare corporatistă ale României. se vor atinge următoarele: • • Prezentarea principiilor de guvernare corporatistă ale OECD. Se poate vorbi în condiţiile integrării europeane de o convergenţă a acestor condiţii legislative din România la condiţiile guvernării corporatiste din Uniunea Europeană. Cadrul desfăşurării guvernării corporatiste în România este direct dependent de principille guvernării corporatiste la nivel european. Organizaţia îşi are originile în anul 1948. Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană. Uniunii Europene.1. b) c) Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior Schema logică a modulului d) Conţinutul informaţional detaliat 3.Modul 3: Guvernanţa corporatistă în România a) Scopul şi obiectivele modulului Scopul acestui modul este prezentarea principalelor condiţii de desfăşurare a guvernanţei corporatiste în România.

România 31 . stabilitate economică. sănătatea. Relaţiile OECD . iar în 1961 s-a reformat luând numele de Organisation for Economic Cooperation and Development (OECD). comerţul. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică este un forum unic unde guvernele a 30 de democraţii conlucrează pentru a răspunde provocărilor economice. monitorizează trenduri şi analize şi prognozează dezvoltările economice. forţa de muncă. educaţia. şi mediul.De-a lungul ultimei decade. Bazele de date OECD cuprind o arie largă şi diversă. Trebuie să existe asigurarea că creşterea economică. mediul. Acestea cuprind comerţul şi ajustarea structurală. migraţia. pot conduce la semnarea unor tratate. dezvoltarea socială şi protecţia mediului sunt obţinute împreună. cum ar fi conturile naţionale. comerţ şi investiţii. energia. a celor ce ţin de globalizare şi de exploatare a oportunităţilor globalizării. Cea mai mare parte a studiilor şi analizelor sunt publicate. ocupaţia. tehnologie. unde presiunea egală poate acţiona ca un stimulent puternic pentru îmbunătăţirea politicii şi pentru implementarea instrumentelor independente care. taxele şi impozitele.Cel de-al Doilea Război Mondial. tehnologia. Negocierile de la OECD în privinţa taxelor şi a preţurilor de transfer au deschis drumul tratatelor bilaterale în jurul lumii. securitatea online şi provocările legate de reducerea sărăciei în lumea dezvoltată. să caute răspunsuri la problemele comune. Schimburile de informaţii şi analize dintre guvernele OECD sunt puse la dispoziţie de un secretariat din Paris. inovaţie. De mai mult de 40 de ani. OECD ajută guvernele în direcţia creşterii prosperităţii şi a luptei împotriva sărăciei prin creştere economică. Mai târziu calitatea de membru a fost extinsă pentru statele din afara Europei. sociale. agricultura. Alte scopuri includ crearea de locuri de muncă pentru toţi. industria. Organizaţia oferă un cadru în care guvernele pot să îşi compare experienţele politice. Secretariatul culege date. uniunile comerciale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile. adâncindu-şi legatura cu afacerile. statistică economică şi date sociale. OECD face eforturi pentru a înţelege şi a ajuta guvernele să răspundă la noi dezvoltări şi preocupări. OECD a rezolvat o serie de probleme sociale. echitate socială. indicatorii economici. guvernare curată şi efectivă. taxele şi alte domenii. anteprenoriat şi cooperare în scopul dezvoltării. economice şi legate de mediu. Acesta cercetează şi schimbările sociale sau modelele comerciale dezvoltate. ocazional. Aceasta este un forum. să identifice practicile bune şi să-şi coordoneze politicile interne şi internaţionale. OECD este una dintre cele mai mari şi mai de încredere surse de statistică comparată.

a sfeclei de zahăr. 11. La 28 aprilie 2004 Guvernul României a transmis oficial candidatura României de aderare la OECD. fapt demonstrat prin realizarea cu succes a următoarelor proiecte principale: 32 . a cerealelor. cu statut de observator. Centrul de Dezvoltare OECD. având un Declaraţia OECD privind investiţiile internaţionale şi companiile multinaţionale loc în cadrul "Governing Board" (organismul de coordonare al Centrului). Comitetul Turismului. cu Schema II a Comitetului pentru Agricultură (Sistemele OECD de certificare a Locală (LEED) al OECD – "Local Economic Employment Development". seminţelor furajere. Obiectivul de aderare la OECD este menţionat în Programul de Guvernare pentru perioada 2005 – 2008. cu statut de observator. cu statut de membru cu drepturi depline şi. 7. cu statut de membru cu drepturi depline. 4.Unul dintre obiectivele de politică externă în plan multilateral îl reprezintă dezvoltarea şi intensificarea relaţiilor cu OECD în vederea îndeplinirii condiţiilor de admitere a României în grupurile şi structurile de lucru ale organizaţiei. Comitetul pentru Dreptul Nuclear din cadrul Agenţiei pentru Energia Nucleară. 3. cu statut de observator. România participă în cadrul următoarelor structuri de lucru ale OECD: 1. 5. 8. În prezent. (DIICM) Declaration and Decisions on International Investment and Multinational Enterprises (alături de celelalte 38 de ţări semnatare). cu statut de membru. statut de observator. 9. Comitetul Transporturilor Maritime cu statut de observator. Membru cu drepturi depline în cadrul Programului de Dezvoltare Economică Comitetul Oţelului. cu statut de observator. Grupul de lucru al Comitetului pentru Construcţii Navale. 10. Grupul de Lucru pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii. Ultimii ani au reprezentat o perioadă eficientă în dezvoltarea relaţiilor cu OECD. 2. Comitetul pentru Concurenţă cu statut de observator. a seminţelor de legume şi Regimul OECD de aplicare a normelor internaţionale pentru legume şi fructe). Există de asemenea o serie de proiecte de colaborare cu alte structuri şi iniţiative ale OECD. 6.

În luna iunie 2007.organismul de coordonare al Centrului. 26-28 aprilie 2006). Ministerul Muncii. este programată a avea loc la Bucureşti cea de-a 50-a sesiune a Comitetului Director al LEED. atât la nivel naţional cât şi regional. Aderarea la DIICM . având ca principale coordonate: deschiderea Biroului OECD – Investment Compact la Bucureşti (februarie 2004).1. al cărui obiectiv este colaborarea cu parteneri ne-membri – ţări în tranziţie şi ţări în dezvoltare – pe linia definirii şi susţinerii politicilor în domeniul dezvoltării. adoptarea. Începând cu 2007. Aderarea la Programul LEED (Local Economic and Employment Development). 26 – 27 iunie 2006. Din martie 2007. Solidarităţii Sociale şi Familiei a organizat la Bucureşti. În colaborare cu LEED. co-prezidarea celei de a treia Conferinţe Ministeriale (Viena.Declaraţia OECD privind Investiţiile Străine şi Companiile Multinaţionale (aprilie 2005). pe 16 decembrie 2004 şi implicarea României în domeniile LEED axate pe politici de inovare şi iniţiative locale în sfera dezvoltării economiei şi a forţei de muncă de plan local. în data de 8 noiembrie 2006. lansarea la Bucureşti a Raportului privind reforma politicilor investiţionale în regiune (25 ianuarie 2007). Declaraţia reprezintă unul din codurile strategice de liberalizare urmărite de organizaţie ca etapă obligatoriu de parcurs pentru examinarea oricărei ţări 33 . România contribuie la proiectul DEV pentru realizarea Studiului economic asupra zonei Mării Negre şi a Asiei Centrale (Black Sea Central Asian Economic Outlook – BSECAO). România ocupă poziţia de vice-preşedinte al Comitetului Director al DEV. seminarul „Building Partnerships for Social. Employment and Economic Development”. 8 – 9 iulie 2004) a Investment Compact. 2. pentru a facilita transferul de informaţii şi dialogul politic bazat pe date concrete. a Declaraţiei Ministeriale referitoare la Cadrul Regional de Investiţii în Europa de Sud-est. denumit „Investment Reform Index”. la Reuniunea Ministerială a Investment Compact de la Viena. a proiectului de constituire a Comitetului pentru Investiţii în Europa de Sud-est. adoptarea. la reuniunea Echipei de Proiect a IC de la Paris. Aderarea la Centrul de Dezvoltare OECD (la 30 martie 2004) şi participarea la "Governing Board" . având ca obiectiv promovarea unei monitorizări şi evaluări sistematice a performanţelor economice în regiunile Asiei Centrale şi Mării Negre. 4. misiunile desfăşurate de IC în România având ca scop evaluarea stadiului reformei investiţionale (26–28 octombrie 2005. Participarea la programul Investment Compact for South East Europe (IC). cooperarea în domeniul reformei investiţionale pe baza instrumentului de monitorizare al Investment Compact privind reforma politicilor investiţionale în ţările din Europa de Sud-est. 3. Centrul de Dezvoltare este un organism semi-autonom al OECD. 2 aprilie 2007.

în conformitate cu statutul României de ţară aderantă la Declaraţie. fiind în acest sens singurul centru din Europa de Sud – est. în cadrul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine. corelată cu Strategia Naţională de Export şi Strategia de Politică Industrială  introducerea Analizei de Impact a Reglementărilor realizarea unui sistem de monitorizare a implementării legii achiziţiilor publice creşterea transparenţei şi monitorizarea inspecţiilor fiscale   34 . În mai 2005. accesul la documentele şi publicaţiile elaborate şi să devină principala interfaţă între experţii români şi Organizaţie. 6. 8. Centrul îşi propune să asigure în timp real. În cadrul reuniunii din data de 20 martie 2007.candidate. cu înfiinţarea şi funcţionarea CRID în cadrul Academiei Române şi a Punctului de Informare (PI) al OECD în cadrul MAE. Inaugurarea oficială. Consiliul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a aprobat. în mod oficial. în luna mai 2005 a Centrului Român de Informare şi Dezvoltare OECD. 5. Statutul este acordat pentru o perioadă de doi ani. admiterea României ca observator la Grupul de Lucru pentru IMM-uri din cadrul OECD. Priorităţile recomandate României prin raportul OECD 2006 pentru îmbunătăţirea climatului investiţional sunt:  elaborarea unei Strategii de Promovare a Investiţiilor. până la sfârşitul anului 2007. cu statut de observator. Participarea. organism înfiinţat în vederea aplicării Ghidului OECD pentru Întreprinderi Multinaţionale. a fost prezentat Raportul de progres al României la un an de la aderarea la Declaraţia pentru Investiţii Internaţionale şi Companii Multinaţionale (DIICM) “Follow-up to the 2004 Investment Policy Review of Romania: Progress Report By the Romanian Authorities” . viitoare membră a OECD. s-a deschis oficial Punctul Naţional de Contact . La reuniunea Consiliului OECD din 27 octombrie 2005. 7. începând cu decembrie 2005. România a fost admisă ca ţară membră cu drepturi depline în cadrul Comitetului Oţelului al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD). la Comitetul pentru Concurenţă. La reuniunea Grupului de Lucru a Comitetului pentru Investiţii din 12-13 aprilie 2006.

pentru a crea bogăţie şi locuri de munca şi a asigura perenitatea societăţilor sănătoase din punct de vedere financiar. De asemenea. să fie compatibilă cu statul de drept şi să definească în mod clar repartiţia responsabilităţilor între instantele competente în materie de supreveghere. Trebuie să încurajeze o cooperare activă între societăţile şi diferitele părţi participante. un regim de guvernare corporatistă trebuie să protejeze şi să faciliteze exerciţiul drepturilor acţionarilor şi să asigure un tratament echitabil al tuturor acţionarilor. de reglementare şi de aplicare a dispoziţiilor legale. La capitolul referitor la rolul diferitelor părti care iau parte la guvernările corporatiste. în principii se arată ca un regim de guvernare corporatistă trebuie să recunoască drepturile diferitelor părţi participante. iar transparenţa este o cerinţă fundamentală Principiile structurilor instituţionale la nivel naţional şi internaţional. principiile OECD trebuie incluse în Guvernanţa Corporativă. La capitolul referitor la responsabilitatile Consiliului de Administraţie se arată ca guvernarea corporatistă trebuie să asigure conducerea strategică a întreprinderii şi supravegherea efectivă a gestiunii de către Consiliul de Administraţie. drepturi stabilite prin reglementarile în vigoare sau prin acorduri mutuale. respectiv situaţia financiară. Toţi acţionarii trebuie să aibă posibilitatea de a obţine reparaţia efectivă a ori-cărei violări a drepturilor lor. rezultatele. inclusiv al acţionarilor minoritari şi străini. Un regim corporatist trebuie să garanteze transparenţa şi diseminarea în timp util a unor informaţii exacte despre toate subiectele semnificative care privesc întreprinderea. acţionariatul şi guvernarea acestei societăţi. 35 OECD cu privire la Guvernanţa Corporativă asigură un „limbaj global”. Principiile OECD pentru Guvernanţa Corporativă sunt abordări sintetice. efective. Principiile OECD-Aspecte generale Potrivit principiilor OECD. care facilitează comunicarea şi asigură compatibilizarea . simple şi directe ale unor experienţe şi practici internaţionale şi naţionale îndelungate. precum şi responsabilitatea şi loialitatea CA faţă de societate şi de acţionarii ei. Pentru a menţine atractivitatea firmei. implementarea unui regim eficace de guvernare corporatistă trebuie să conducă la transparenţă şi eficienţa pieţelor. adaptarea strategiei privind educaţia şi formarea profesională la necesităţile viitoare ale pieţei muncii  întărirea capacităţii Agenţiei Române pentru Investiţii Străine Principiile Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) pentru formarea şi consolidarea mediului de afaceri în România.

2. Dezvolte şi să aplice sisteme de management eficiente în construirea unei relatţi de încredere cu societăţile în care activează. protecţia mediului înconjurator. Încurajeze dezvoltarea comunităţilor locale. siguranţa. vizănd drepturile omului.Acestea implică 3 planuri de abordare: • • • Efectele asupra creşterii pieţelor financiare Dialogul politic – suportul Globalizarea – înţelegerea unitară a valorilor Rolul acestor principii este să ofere asistenţă în vederea îmbunătăţirii modului de practicare a guvernării corporative atât pentru ţările membre cât si non-membre în OECD. Existenţa unui sistem eficient de guvernare corporativă atât în cadrul unei companii cât si al economiei în general oferă încredera necesară pentru funcţionarea corespunzătoare a economiei de piaţă. indiferent de domeniul în care activează. 5. Nu accepte dispense care nu sunt incluse în cadrul legislativ local privind mediul. 4. socială şi de mediu. sănătatea. 6. În anul 2000 a fost publicată varianta revizuită a “Guidelines for Multinational Enterprises”. Promoveze valorile companiei în rândurile angajaţilor prin programe de training. munca şi taxarea. 36 . Sprijine şi să aplice principii şi practici echitabile de conducere a companiei. în 1976. Conform “OECD Guidelines” companiile trebuie să: 1. Guvernanarea corporativă este un element cheie în îmbunatăţirea eficienţei si creşterii economice precum şi în sporirea încrederii investitorilor. 7. Respecte drepturile omului în toate activităţile pe care le desfăşoară. “Guidelines for Multinational Enterprises” – o serie de directive ce trebuie luate în considerare de orice companie. Cu toate că nu există un anumit model pentru o bună guvernanţă coorporativă. Contribuie la dezvoltarea economică. corupţia şi concurenţa. cercetarea desfăsurată în tările membre cât şi non-membre OECD a dus la identificarea unor elemente comune aflate la baza unei bune guvernanţe corporative Pentru a coordona acţiunile companiilor în vederea atingerii dezvoltării durabile la nivel global OECD a elaborat. susţinând principiul dezvoltării durabile. Aceasta oferă cadrul/contextul prin intermediul careia se stabilesc obiectivele companiei precum şi modalităţile de atingere a acestor obiective. 3. interesle consumatorului.

aşa cum sunt ele prevăzute prin lege şi să verifice respectarea lor: a. Participarea şi votul în adunările generale ale acţionarilor. în cadrul adunării. 5. cu respectarea limitărilor rezonabile. Acţionarii trebuie să aibă posibilitatea să participe efectiv la vot în adunarea generală a acţionarilor şi să fie informaţi asupra regulamentelor. Îşi încurajeze partenerii de afaceri să aplice “OECD Guidelines”. 37 . 2. Asigurarea metodologiei pentru înregistrarea proprietăţii. PRINCIPIILE OECD 1. 3. precum şi informaţii complete privind problemele asupra cărora urmează să fie luate decizii.8. b. c. locul şi agenda adunărilor generale. Transferul sau înstrăinarea acţiunilor. Tranzacţiile extraordinare ce au ca efect vânzarea firmei. care guvernează adunările acţionarilor: 1. Informaţii suficiente şi la timp privind: data. 10. Drepturile fundamentale ale acţionarilor includ: 1. şi să fie suficient de bine informaţi asupra deciziilor privind schimbările fundamentale din cadrul firmei. inclusiv a procedurilor de votare. contract de societate sau documente similare care guvernează firma. Cota parte din profiturile firmei. Acţionarii au dreptul să participe la. 6. Alegerea membrilor Bordului de conducere. 9. la timp şi pe baza reglementărilor. Nu se implice nejustificat în activităţi politice locale. Amendamente la statut. Autorizarea de acţiuni suplimentare. Nu discrimineze şi să nu sancţioneze indivizii sau instituţiile care atenţionează echipa de management asupra practicilor incorecte ale companiei. 3. cum sunt: 1. Asigurarea posibilităţilor ca acţionarii să adreseze întrebări către bord şi să fixeze teme (subiecte) pe agenda adunărilor generale. 4. Obţinerea informaţiilor relevante privind firma. Guvernanţa Corporativă trebuie să asigure cadrul pentru protecţia drepturilor acţionarilor. 2. 2.

Regulile şi procedurile ce guvernează achiziţionarea pachetului de control pe piaţa de capital şi tranzacţiile extraordinare. cu efecte egale pentru ambele tipuri de vot. Acţionarul trebuie să aibă posibilitatea să voteze personal sau. inclusiv investitorii instituţionali să-şi asume costurile şi beneficiile rezultate din exercitarea drepturilor de vot. Tranzacţiile trebuie realizate la preţuri transparente şi în condiţii de concurenţă loială. în maniera convenită cu proprietarul acţiunilor care beneficiază de vot. în absenţă. Toţi acţionarii trebuie să aibă posibilitatea de a obţine compensarea efectivă pentru violarea drepturilor lor (transparenţa / cooperarea în cadrul Guvernanţei Corporative): a. înainte de cumpărarea acestora. cum sunt fuziunile şi vânzarea unor cote substanţiale din acţiunile societăţii. 38 . Orice modificare a drepturilor de vot trebuie să facă obiectul votului acţionarilor. Structurile de capital şi aranjamentele care permit anumitor acţionari să obţină un grad disproporţionat de control faţă de cota sa parte din total acţiuni. Cadrul creat prin Guvernanţa Corporativă trebuie să asigure tratamentul echitabil al tuturor acţionarilor. Procedurile societăţii nu trebuie să facă dificilă sau costisitoare exercitarea dreptului de vot. toţi acţionarii trebuie să aibă aceleaşi drepturi de vot. inclusiv al celor minoritari sau străini. Acţionarii. 3. astfel încât investitorii să-şi înţeleagă drepturile şi să poată face recurs. 2. e. Procesele şi procedurile pentru adunările generale ale acţionarilor trebuie să permită tratamentul echitabil al tuturor acţionarilor.3. Toţi acţionarii din aceeaşi categorie trebuie trataţi egal: 1. 1. În cadrul fiecărei categorii. 2. d. care protejează drepturile acţionarilor. 2. toţi investitorii trebuie să poată obţine informaţii asupra drepturilor de vot cuvenite tuturor categoriilor de acţiuni. Pieţele controlate de firmă trebuie lăsate să funcţioneze într-o manieră eficientă şi transparentă. Nu vor fi utilizate mecanisme de blocare a înstrăinării (transferului) pentru a proteja managementul de răspundere. f. potrivit categoriei lor de încadrare. trebuie coroborate cu claritate şi dezvăluite. trebuie făcute publice. Voturile pot fi exercitate prin procură generală sau nominală.

aşa cum sunt reglementate prin lege şi să încurajeze cooperarea activă dintre societăţi şi acţionarii majoritari pentru a crea bogăţie locuri de muncă şi suportul firmelor consolidate financiar: a. 4. inclusiv situaţia financiară. dar să nu se limiteze la materialul de informare privind: 1. În cazul intereselor acţionarilor majoritari. aceştia trebuie să aibă acces la informaţii relevante. Membrilor Bordului şi directorilor (managerilor) trebuie să li se ceară să dezvăluie orice interese materiale privind tranzacţiile sau problematica ce afectează societatea. Materiale pe problematica privind salariaţii şi alţi acţionari majoritari. Transparenţa trebuie să includă. performanţele. 3. Structurile de conducere şi politicile. 4. b. să fie respectate. 2. protejate de lege. 39 . c. Cadrul pentru Guvernanţa Corporativă trebuie să asigure transparenţa. auditate şi diseminate în conformitate cu cele mai ridicate standarde de calitate privind: contabilitatea. 7. În cazul participării acţionarilor majoritari la procesul de Guvernanţa Corporativă. raportările financiare şi ne-financiare şi auditul. Rezultatele activităţii şi cele financiare ale societăţii. Materiale privind factorii de risc previzibili. patrimoniul şi conducerea societăţii: a. Comercializarea în interior şi auto-tranzacţionarea abuzivă trebuie prohibite. oportunitatea şi acurateţea tuturor materialelor şi documentelor ce privesc situaţia societăţii. 3. Cadrul Guvernanţei Corporative trebuie să asigure ca drepturile acţionarilor majoritari. Membrii Bordului. d. funcţiile executive cheie şi remuneraţia acestora. Cadrul Guvernanţei Corporative trebuie să permită stimularea performanţei şi mecanismele pentru participarea acţionarilor majoritari. b. Cadrul creat pentru Guvernanţa Corporativă trebuie să recunoască drepturile acţionarilor majoritari. Acţionariatul majoritar şi drepturile de vot.b. aceştia trebuie să aibă posibilitatea să obţină reparaţiile efective pentru violarea drepturilor lor. Obiectivele societăţii. 6. Informaţiile trebuie pregătite. protejate de lege. 5. c.

În cazurile în care deciziile Bordului de conducere ar putea afecta diferit. de bună credinţă. Canalele pentru diseminarea informaţiilor trebuie să asigure accesul corect la timp şi în condiţii de eficienţă al utilizatorilor la informaţii relevante. 5. d. Selectarea. Bordul trebuie să îndeplinească anumite funcţii cheie. politicile de risc. în cadrul managementului. incluzând: 1. Monitorizarea şi controlul asupra conflictelor de interese potenţiale. monitorizarea şi. bugetele anuale şi planurile de afaceri. b. 3. de nominalizări pentru Bord. stabilirea obiectivelor de performanţă. Analiza remuneraţiei Bordului şi a personalului executiv cheie şi asigurarea unui proces transparent. reglementat. monitorizarea efetivă a managementului de către Bordul de conducere şi răspunderile Bordului faţă de societate şi de acţionari: a. pentru a furniza o garanţie obiectivă şi neutră asupra bilanţurilor financiare care au fost întocmite şi prezentate de societate. atunci când este necesar. aplicarea monitorizării şi performanţele societăţii. 2.c. Anual trebuie realizată o auditare de către un auditor independent. 4. Bordul trebuie să asigure conformitatea cu legea aplicabilă şi să ia în considerare interesele acţionarilor majoritari. Membrii Bordului de conducere trebuie să acţioneze pe bază de informaţii complete. diverse grupe de acţionari. a planurilor de acţiuni majore. recompensarea. în interesul societăţii şi al acţionarilor. d. 40 . înlocuirea personalului executiv cheie şi supravegherea planificării succesiunii de personal. Bordul trebuie să trateze în mod corect pe toţi acţionarii. Cadrul pentru Guvernanţa Corporativă trebuie să asigure orientarea strategică a societăţii. c. Analiza şi orientarea strategiei societăţii. a membrilor Bordului şi acţionarilor incluzând utilizarea eronată a activelor corporale şi abuzurile în legătură cu tranzacţiile la care este parte. achiziţii şi investiţii. previziunile privind cheltuielile majore de capital. cu diligenţa necesară şi solicitudine.

Bordul trebuie să ia în considerare desemnarea unui număr suficient de membri ne-executivi ai săi. membrii bordului trebuie să aibă acces la informaţii cu acurateţe. controlul financiar şi avizul juridic. Cadrul guvernării corporative trebuie sa promoveze pieţe eficiente şi transparente. f. cu scopul organizării unui FORUM universal (global) privind „Guvernanţa Corporativă” (Corporate Governance). 2.e există un potenţial pentru conflict de interese. Exemple de astfel de responsabilităţi cheie sunt raportările financiare. de management: 1.Pentru a asigura un cadru eficace al guvernantei corporative. relevante şi prompte. Membrii Bordului trebuie să aloce timp suficient responsabilităţilor ce le revin. Acest cadru al guvernării corporative elemente legislative.5. Asigurarea integrităţii sistemelor de raportare financiară şi contabilă a societăţii. 7. Bordul trebuie să fie capabil să exercite o judecată obiectivă asupra afacerilor societăţii. incluzând auditul independent şi sistemele adecvate de control. Monitorizarea eficacităţii practicilor de conducere în cadrul cărora operează şi efectuarea modificărilor necesare. Pentru promovarea unei Conduceri corporative de calitate în cadrul ţărilor cu economie în tranziţie. Ţările care doresc implementarea acestor Principii trebuie să-şi monitorizeze cadrul propriu al guvernării corporative având ca obiectiv menţinerea şi consolidarea contribuţiei lor la 41 . capabili să exercite un raţionament independent faţă de sarcinile la car. practici de afaceri si angajamente voluntare rezultate din istoria şi tradiţiile specifice ale unei ţări. Pentru îndeplinirea responsabilităţilor lor. sa fie în conformitate cu legislaţia în vigoare si să articuleze clar modul de distribuiere a responsabilităţilor între persoanele cu au autoritate pentru indeplinirea sarcinilor intr-o manieră obiectivă şi profesională. Examinarea procesului de deschidere (transparenţă) şi a comunicaţiilor e. OECD a stabilit o colaborare cu Grupul de institutii al Băncii Mondiale. 6. independent. în mod deosebit sistemele de monitorizare a riscului. nominalizarea personalului executiv şi remunerarea membrilor Bordului. în principal. este necesară o fundaţie legală corespunzătoare în baza căreiea să-şi coordoneze relaţiile toţi participanţii pe pe piaţă.

strategiile acestuia şi crearea de instituţii funcţionale comune sunt mult mai uşor de atins. Principiile guvernării corporatiste din România Conceptul de convergenţă Convergenţa reprezintă un proces dinamic la baza căruia se află aplicarea unor politici socio-economice menite să diminueze disparităţile dintre regiuni şi ţări într-un spaţiu dat. din cauza metodelor de privatizare care au permis un acces foarte mare al managerilor şi al salariaţilor la capitalul societăţii.O altă definire a convergenţei este cea legată de creşterea similitudinilor şi performanţelor economice ale economiilor regionale şi naţionale în cadrul unui spaţiu dat. integrităţii pieţei precum şi stimulii pe care îi creează pentru participanţii pe piaţă şi proporţia de pieţe transparente şi eficiente. mai ales prin procesarea produselor. Regulamentele legale care afectează practicile guvernării corporative trebuie sa fie în conformitate cu legea. transparente şi aplicabile. Deseori. Noua paradigmă a industrializării pune accentul pe dezvoltarea companiilor mici şi mijlocii. Distribuirea responsabilităţilor între autorităţile dintr-o juristicţie trebuie să fie clar specificate pentru a asigura servirea interesului public. iar agricultura este considerată drept un stimulent al creşterii. având drept unităţi de bază firmele mixte de producţie şi de servicii. pe tehnologiile de vârf şi pe creştere economică.2. deoarece atâta vreme cât structurile de creare şi implementare a politicilor converg. Ea se realizează în principal prin aplicarea unor politici structurale în scopul obţinerii unor parametri de creştere economică accentuată în regiunile periferice (denumite aşa nu ca localizare geografică ci prin prisma dotării cu factori şi a performanţelor economice în utilizarea acestora) care au parcurs o perioadă de declin economic sau nu au reuşit să atingă performanţele economice ale zonei din care fac parte. acţionarii externi nu vor să se implice în finanţarea proiectelor de investiţii deoarece mijloacele de control sunt ineficiente. Dezvoltarea guveranţei corporative trebuie realizată luând în considerare impactul său asupra performanţei economice. Pe de altă parte. Legislaţia din România în faţa principiilor de guvernanţă corporativă În România. Procesul de privatizare a dus la formarea unui acţionariat neimplicat în activitatea firmei şi fără mijloace eficiente de control. convergenţa e privită ca o precondiţie a integrării. procesul integrativ. Se pune problema dacă industrializarea va permite ţărilor periferice atingerea performanţelor economice ale ţărilor dezvoltate.integritatea pieţei. privatizarea a dus la formarea unui grup puternic de 42 . 3.

Prin actul constitutiv vor putea fi stabilite criterii adiţionale de eligibilitate a administratorilor referitoare la profesionalismul şi independenţa acestora. precum şi noi reglementări în materia conflictului de interese. transparenţa şi difuzarea informaţiilor. precum şi între acţionarii majoritari şi partenerii de afaceri ai companiei. în principal cu privire la clauza de neconcurenţă. În compensaţie. tratamentul echitabil al acţionarilor. conflictul de interese dintre acţionarii majoritari şi cei minoritari este inevitabil. În aceste societăţi. referitoare la drepturile acţionarilor. Conflictul dintre acţionarii majoritari şi cei minoritari degenerează de obicei în alte conflicte. precum şi o serie de norme comunitare (în special recomandări ale Comisiei Europene). În documentul de poziţie al Ministerului Justiţiei cu privire la aceste modificări sunt arătate. Principalele etaloane ale acestei reforme sunt principiile în materie elaborate de OECD/OECD în 2004. Pe lângă acestea. în interesul prioritar al societăţii). regândirea sistemului de garanţii ce trebuie constituite de către administratori. responsabilitatea Consiliului de Administraţie. Aplicarea principiilor guvernării corporative este de natură să aplaneze astfel de conflicte. Ministerul Justiţiei a supus recent dezbaterii publice un set de modificări legislative în scopul adaptării Legii societăţilor comerciale nr. sunt luate în considerare legislaţia modernă în materia societăţilor comerciale. conflictul îşi are sursa în încălcarea drepturilor acţionarilor minoritari şi diminuarea averii acestora de către acţionarii majoritari. principiul judecăţii de afaceri („business judgment rule“) trebuie luat în considerare. modificările ce se au în vedere în materia statutului administratorilor şi a structurii Consiliului de Administraţie şi cele în materia drepturilor acţionarilor. Aceasta înseamnă trasarea unor reguli clare. De cele mai multe ori. în lipsa unei guvernări eficiente. tranzacţii cu părţi implicate. Proiectul prevede criterii mai transparente de stabilire a remuneraţiei administratorilor. cumulul de mandate. rolul membrilor care iau parte la guvernarea corporativă. imperative. În ceea ce priveşte statutul administratorilor.acţionari majoritari sau semnificativi. modificările au în vedere prevederi clare cu privire la durata mandatului administratorilor numiţi prin actul constitutiv şi al celor desemnaţi ulterior. Potrivit acestui principiu. în măsura 43 . ca şi reforme care au avut loc recent în statele occidentale şi în cele esteuropene. între management. Principiile guvernării corporative impun introducerea unor obligaţii de loialitate a administratorilor faţă de societate (exercitarea mandatului cu bună-credinţă şi diligenţă. punctual. Consiliul de Administraţie şi acţionarii minoritari. administratorii. 31/1990 la principiile OECD/OECD privind guvernarea corporativă şi la normele comunitare în materie.

Modificările au în vedere şi instituirea unei reguli cu privire la înlăturarea „valului corporativ“. În acest scop. Amendamentele au în vedere consolidarea poziţiei membrilor nonexecutivi ai consiliului prin acordarea unor drepturi specifice: de a adresa întrebări. votul în absenţă. dreptul de participare la adunările generale al deţinătorilor de acţiuni cu dividend prioritar fără drept de vot. Consolidarea drepturilor acţionarilor minoritari este un alt punct important vizat prin modificări. Proiectul de lege va permite unui număr mic de acţionari deţinând 20% să aibă cvorum în Adunarea Acţionarilor. Deşi opinia majoritară cu privire la Proiectul de lege este una pozitivă. Uniunea Naţională a Patronatului Român (UNPR) a afirmat în presă că reducerea cvorumului cerut pentru adunarea acţionarilor va constitui o relaxare injustă a formalităţilor societăţii. Principalele propuneri privesc asigurarea unui tratament echitabil al tuturor acţionarilor şi crearea condiţiilor pentru ca acţionarii să participe la adunările generale (îmbunătăţirea sistemului de notificare. În organizarea funcţiei executive se are în vedere clarificarea rolului directorului general şi a raporturilor dintre actualii „directori executivi“ şi consiliu. modernizarea normelor existente. votul electronic). De exemplu. delegarea funcţiei executive către un comitet executiv sau unor membri determinaţi ai Consiliului de Administraţie sunt directive care fac parte din principiile guvernării corporative şi care urmează să fie implementate şi în legislaţia noastră. de a supraveghea controlul intern şi extern (prin cenzori şi auditori) şi clarificarea rolului preşedintelui consiliului: coordonator al consiliului. iar. se are în vedere. precum şi asigurarea unui tratament echitabil al acestora. dreptul general al acţionarilor minoritari de a adăuga puncte pe ordinea de zi. în anumite cazuri.în care au acţionat cu bună-credinţă. clar determinate. atunci când introducerea unei acţiuni directe a fost omisă. noi termene de convocare. prin care acţionarii depun plângere. Conform UNPR. director general sau ambele? În privinţa drepturilor acţionarilor. unele prevederi au fost aspru criticate. se aduc amendamente în vederea facilitării convocării adunării generale la solicitarea acţionarilor minoritari şi modernizării regulilor cu privire la acţiunile „derivate“. administratorii sau acţionarii majoritari să răspundă pentru datoriile societăţii. cum 44 . În acest scop. împotriva administratorilor pentru acoperirea pierderilor. reforma dreptului de cesionare a acţiunilor şi de retragere din societate. 31/1990. introducerea unor noi prevederi în Legea nr. pe de-o parte. modificările propuse vizează protecţia şi facilitarea exercitării drepturilor acţionarilor. nu sunt răspunzători personal pentru o decizie de afaceri care se poate dovedi ulterior greşită. Distincţia dintre funcţiile executive şi nonexecutive ale administratorilor. ceea ce ar permite ca. pe de altă parte. decizii majore. în numele societăţii. publicarea propunerilor acţionarilor.

iar aceştia sunt importanţi pentru dezvoltarea pieţei româneşti de capital. în opinia UNPR noile reglementări privind dividendele vor cauza o fiscalitate mai mare decât în 2004. participarea membrilor cu drept de vot va trebui încurajată şi nu redusă. UNPR este de asemenea împotriva reducerii perioadei de plată a dividendelor de la 8 la 6 luni. o adunare a acţionarilor „trebuie să stabilească politica şi să supravegheze activităţile adoptate de societate”. Legea privatizării. Institutul va fi administrat de către membri ai comitetului BVB şi ai Rasdaq. Astfel. va lipsi de conţinut în primul rând organizarea unei adunări a acţionarilor. doar o singură societate figurează la această categorie. BVB a înfiinţat. principii ale Guvernanţei Corporative au început să se regăsească şi în legislaţia românească. când probleme urgente vor trebui dezbătute şi aprobate de acţionari. Legea societăţilor comerciale sau Legea pieţei de capital. împreună cu adoptarea hotărârilor nu cu majoritate absolută. În opinia UNPR. Având în vedere că o serie de investitori instituţionali străini urmăresc să includă în portofoliu companii ce îndeplinesc criterii le de guvernanţă corporativă. şi anume Electroaparataj Bucureşti. Recomandarea OECD/OECD privind crearea unui institut pentru formarea managerilor în spiritul respectării codului de transparenţă a fost pusă în practică în iulie 2003. Potrivit reprezentanţilor Consiliului naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (CNIPMMR). 45 . astfel cum prevede legea actuală. vor trebui luate cu majoritatea absolută de voturi a acţionarilor prezenţi. Din păcate. în 2001. pentru a asigura un management efectiv al societăţii. cerinţa prezentă de cvorum redus. care au atacat prelungirea perioadei pentru a convoca Adunarea (de la 15 zile la 30). ci cu majoritate simplă. propunerea în speţă va acţiona împotriva interesului societăţii în situaţii extraordinare. Codul Fiscal. La recomandarea OECD/OECD. într-o primă fază. Institutul va organiza cursuri privind piaţa de capital. în care sunt listate companiile cele mai transparente din piaţă. această măsură va crea dezechilibre luând în considerare propunerea de impozitare cu 16 %. în 2001.sunt examinate de Proiectul de lege. în acte normative precum Legea falimentului. Încercările Proiectului de lege de a reglementa adunările acţionarilor a atras de asemenea critici din partea reprezentanţilor UNPR. autorităţile Bursei s-au preocupat în ultimii ani de implementarea acestui cod. când a luat fiinţă Institutul de Guvernanţă Corporativă al BVB – cu scopul de a schimba cultura managerială în concordanţă cu normele internaţionale privind guvernanţa corporativă prin creşterea standardelor profesionale a managerilor. doar pentru companiile listate. Dacă Proiectul va fi aprobat în această variantă. Dacă Proiectul va fi aprobat. Codul Guvernanţei Corporative şi categoria Plus.

organizaţia recomandă ca în campania de atragere a companiilor pentru listarea pe acest segment să se dea prioritate companiilor mari şi foarte mari şi sugerează însuşirea conceptelor de guvernanţă corporativă de către managerii companiilor listate la categoria I a BVB şi Rasdaq. OECD/OECD apreciază că aceasta trebuie să prevadă delimitarea exactă a responsabilităţilor între organismele de control intern şi extern. Referitor la legea societăţilor comerciale. în următorii doi-trei ani. Agenţia pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) ar trebui să facă publice contractele de privatizare pentru companiile listate. iar în cadrul lor se pot identifica anumite elemente comune. De asemenea.OECD/OECD apreciază că recomandările de guvernanţă corporativă au fost parţial implementate în România în perioada 2001-2004 şi recomandă instituţiilor pieţei de capital să coopereze pentru elaborarea legislaţiei şi preluarea practicilor internaţionale. elaborat în 2001. condiţiile impuse pentru listarea la categoria „Plus“ fiind prea restrictive pentru piaţa de capital din România. În sarcina Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare revin elaborarea regulamentelor pentru aplicarea legii privind piaţa de capital şi asigurarea implementării acestora. includerea în raportul anual a structurii consolidate a acţionarilor care deţin mai mult de 5% din capitalul social. instruirea personalului în domeniul guvernanţei corporative şi îmbunătăţirea conţinutului paginii de internet a instituţiei. Pornindu-se de la concluzia că diferitele coduri şi modele practice de guvernare prezintă flexibilitate. Pentru Bursa de Valori Bucureşti recomandările se referă la începerea activităţii Institutului de Guvernanţă Corporativă şi modificarea Codului de Guvernanţă Corporativă. potrivit unui raport al instituţiei. Recomandările OECD/OECD la nivel instituţional se concretizează în crearea unui Comitet pentru dezvoltarea pieţei de capital şi controlul de către Camera Auditorilor Financiari a activităţii auditorilor. precum şi numirea în cadrul companiilor mari a unor directori independenţi. clarificarea atribuţiilor auditorilor financiari şi detalii cu privire la obligaţiile şi responsabilităţile membrilor Consiliului de Administraţie. apreciem că 46 . nu şi Consiliul de Administraţie. OECD/OECD apreciază că încheierea unui contract între companii şi directori ar duce la creşterea asumării responsabilităţii de către aceştia. Alte recomandări se referă la faptul că numai AGA poate decide majorarea capitalului social. sunt alte recomandări ale organizaţiei. plata dividendelor în termen de 60 de zile. Elaborarea de către Institutul de Guvernanţă Corporativă al BVB a unui cod al membrilor consiliului de administraţie. De asemenea. Organizaţia consideră că Legea societăţilor comerciale ar trebui să prevadă excluderea conducerii executive din consiliul de administraţie şi separarea funcţiei de preşedinte de cea de director executiv.

emitentii de la Bursa merg pe sintagma “merge si asa”. Stere Farmache. inseamna ca lucrurile nu trebuie schimbate. mai ales ca autoritatile au tot interesul ca societatile din cadrul Fondului Proprietatea sa fie conduse dupa reguli de guvernanta corporativa”. printre altele. Oficialii Bursei nu mai vor sa-si asume singuri rolul de “educatori” si asteapta implicarea statului. Institutia a anuntat. Schimbarile ar viza. guvernanta corporativa presupune un sistem de control bine pus la punct. afirma directorul general al BVB. Experienta le-a aratat acestora ca pot fi indeajuns de atractivi pentru investitorii de pe piata de capital. o necesitate. respectarea drepturilor actionarilor. fara sa urmeze neaparat exemplul Electroaparataj. precum si o comunicare suficienta si transparenta. unde ajung doar emitentii care si-au insusit aceste principii. Este motivul pentru care Bursa de Valori a realizat un cod de management modern. 47 .guvernanţa corporativă este un element de convergenţă atât în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană cât şi în cel de integrare în economia globală ce se prefigurează a se dezvolta în acest secol. In viziunea administratorilor. Ideea unei administrari cu un grad ridicat de transparenta nu prea incanta administratorii societatilor. Principiile de guvernanta corporativa sunt ignorate de emitentii mai mici si aplicate cu inconsecventa de cei mari. singura companie de la categoria Plus. totusi. legea pietei de capital fiind realizata dupa Directive ale Uniunii Europene care fac referire la o buna guvernanta corporativa. “Institutul de guvernanta corporativa va functiona. De ce sa te complici cu reguli de guvernanta corporativa cand se gasesc investitori care sa-ti cumpere actiunile!? Societatile sunt departe de a avea un management care sa tina cont de interesele tuturor actionarilor. Nu in ultimul rand. Majoritatea companiilor considera complicata adoptarea regulilor de guvernanta corporativa. BCR se afla printre putinele companii (daca nu chiar singura) care se va lista la Bursa si care si-a eficientizat deja managementul. anul acesta. probabil. companiile nu considera o prioritate trecerea la categoria Plus. atata timp cat actionarii nu se plang cu glas tare de managementul societatii. Speram insa sa se implice si Guvernul. desi institutul trebuia sa funtioneze incepand de anul acesta. Dintr-un motiv sau altul. Justitia incearca sa forteze modernizarea afacerilor Chiar si cand e vorba de propriul management. Aplicarea acestuia constituie. Societatile nu sunt obligate sa aplice sistemul amintit pentru a se lista la bursa. inca de anul trecut. tratamentul echitabil al tuturor actionarilor. desi este vehiculata in mediul bursier de mai bine de doi ani. deoarece presupune modificarea actului constitutiv al societatii. Planul nu a fost deocamdata concretizat. ca va infiinta si un institut care sa scoleasca administratorii in domeniu.

Adoptarea acestor principii era prevăzută şi în planul de acţiuni pentru dezvoltarea şi consolidarea mediului de afaceri în România pe perioada 2005. Ministerul Justiţiei a propus reformarea legislaţiei societăţilor comerciale în scopul implementării principiilor guvernării corporatiste ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD). transparenţa şi difuzarea informaţiilor. în lipsa unei guvernări eficiente. Ministerul Justiţiei a supus dezbaterii publice un set de modificări legislative în scopul adaptării Legii societăţilor comerciale 31/1990 la principiile OECD privind guvernarea corporatistă şi la normele comunitare în materie. Aceasta înseamnă trasarea unor reguli clare. Procesul de privatizare a dus la formarea unui acţionariat neimplicat în activitatea firmei şi fără mijloace eficiente de control. În aceste societăţi.2006. În documentul de poziţie al Ministerului Justiţiei cu privire la aceste modificări sunt arătate. Aplicarea principiilor guvernării corporatiste este de natură să aplaneze astfel de conflicte. privatizarea a dus la formarea unui grup puternic de acţionari majoritari sau semnificativi. tratamentul echitabil al acţionarilor. modificările ce se au în vedere în materia statutului administratorilor şi a structurii Consiliului de Administraţie şi cele în materia drepturilor acţionarilor. conflictul de interese dintre acţionarii majoritari şi cei minoritari este inevitabil. Pe lânga acestea. Conflictul dintre acţionarii majoritari şi cei minoritari degenerează de obicei în alte conflicte.Implementarea principiilor OECD în România În România. ca şi reforme care au avut loc recent în statele occidentale si în cele est-europene. Consiliul de Administratie şi acţionarii minoritari. Principalele etaloane ale acestei reforme sunt principiile în materie elaborate de OECD in 2004. între management. responsabilitatea Consiliului de Administraţie. 48 . erau luate în considerare legislaţia modernă în materia societăţilor comerciale. precum şi între acţionarii majoritari şi partenerii de afaceri ai companiei. referitoare la drepturile acţionarilor. Pe de altă parte. conflictul îşi are sursa în încălcarea drepturilor acţionarilor minoritari şi diminuarea averii acestora de către acţionarii majoritari. De cele mai multe ori. rolul diferitelor părţi care iau parte la guvernarea corporatistă. acţionarii externi nu vor să se implice în finanţarea proiectelor de investiţii deoarece mijloacele de control sunt ineficiente. punctual. din cauza metodelor de privatizare care au permis un acces foarte mare al managerilor şi al salariaţilor la capitalul societăţii. precum şi o serie de norme comunitare (in special recomandari ale Comisiei Europene). imperative.

Modul 4: Studii de caz referitoare la guvernarea corporatistă a) Scopul şi obiectivele modulului 49 .

de exemplu. ONG-urile şi sindicatele (ultimele făcând parte şi din aşa-numiţii parteneri sociali). Pierson.1. care necesită utilizarea unor concepte noi. Unul dintre ele este cel al guvernantei tip reţea folosit de Borzei în 1997. Pentru a analiza mai detaliat rolul instituţiilor în sistemul de guvernare comunitar. Gary Marks lansează conceptul de guvernantă multinivel. iar actorii privaţi . în 1993. am putea spune înrudite cu cel al sistemului de guvernare multinivel. Leibfried. J. iar actorii de la nivelurile inferioare . problemele esenţiale pentru guvernanta comunitară: a) legitimitatea democratică a procesului politic comunitar. Eberlein. originală. Totuşi.lobby-işti. în 50 . tipologie reţea a guvernantei (Kohler-Koch 1999).Scopul acestui modul este prezentarea unor studii de caz referitoare la guvernarea corporatistă la nivel mondial.Guvernarea Uniunii Europene Contextul guvernării Uniunii Europene Descrisă de unii autori drept o construcţie particulară. b) distribuirea puterii şi capacitatea de rezolvare a problemelor de către factorii de decizie (policy makers) comunitari. Peters. Ca obiective. Scharpf aprecia în 1999 că acest concept relevă. Heritier. 4. trebuie precizat că actori de genul lobby-iştilor şi grupurilor de interese nu pot fi asimilaţi cu uşurinţă aşa-numitei societăţi civile. UE fiind dominată de un mod neierarhic de luare a deciziilor (de politică). cu variantele de statreţea (Castells 1998). Pierre. cât şi un caz de guvernare corporatistă a unei bănci. sistem de guvernare în formă de (tip) reţea (Ansell 2000). b) dimensiunea socială. în pofida unor mici nuanţări inerente. Benz. Prezentarea studiului de caz a unei bănci. Comunitatea Europeană se caracterizează printr-o formă unică.naţional şi subnaţional -constituie o parte integrantă a procesului de decizie la nivel supranaţional. capabile să definească complexitatea şi particularităţile acestui nou sistem de guvernare. Peterson. Scharpf. s-au folosit şi alte concepte. la care şi-au adus o contribuţie notabilă şi autori ca Grande. sui generis. revoluţionară de guvernantă. anume guvernarea Uniunii Europene. ONG-uri -joacă un rol proeminent în elaborarea politicilor publice. grupuri de interese. în contrast cu teoria neofuncţionalistă şi cu cea a interguvernamenta-lismului liberal. Kohler-Koch. se vor atinge următoarele: • • Prezentarea studiului de caz de guvernanţă a Uniunii Europene. cum sunt. J Weiler. participarea la luarea deciziei se extinde dincolo de birocraţii îndreptăţiţi so facă. toate abordările respective subliniază faptul că arhitectura instituţională şi procesul de elaborare a politicilor în UE sunt caracterizate de două dimensiuni: a) dimensiunea politică. Hooghe. Jachtenfuchs.

Pierson. dar conexate prin schimb cooperativ (ca în corporatism). totuşi. Simon Bulmer a acceptat ideea că în explicarea ecuaţiei sistemului de guvernare sau guvernantei comunitare în afara conceptelor de reţea şi multinivel şi-au adus contribuţia 51 . Conceptual. Aceste echipe de proiect ar depăşi limitele de ordin organizaţional şi graniţele dintre interesul public şi cel privat. care consideră că instituţiile nu sunt doar locuri unde-şi desfăşoară activitatea actorii politici. în pofida unor deosebiri. în special legate de fragmentarea şi descentralizarea puterii. Un sistem de guvernare tip reţea sau multinivel trebuie analizat prin prisma funcţionării sale eficiente. economice. ci ele joacă un rol deosebit de activ prin stabilirea de reguli şi norme. opiniile sunt destul de divergente. Actorii guvernamentali cu o poziţie centrală în păienjenişul conexiunilor mterorganizaţionale vor asigura o conducere (leadership) adecvată în alcătuirea şi ghidarea acestor echipe de proiect. cu solide argumente pro şi contra. interdependenţa între actori şi instituţii. a complexităţii şi diferenţierii sale. dintre care cel mai important ar fi neglijarea variabilelor de ordin instituţional. Hali. Rolul instituţiilor în procesul de elaborare şi implementare a politicilor a fost relevat de promotorii insti-îuţionalismului în cadrul ştiinţelor politice. ca şi cei ai sistemului de guvernare multinivel. ele sunt esenţiale pentru relevarea specificului guvernantei comunitare. dar şi privind eficacitatea. prin alocarea de resurse şi exercitarea unei anumite autorităţi. Pollack). cât şi cea societală sunt dezagregate vertical şi orizontal (ca în pluralism). în cazul UE. Conceptul guvernantei tip reţea aplicat UE are şi unele minusuri. Deşi aceste trăsături ale guvernantei tip reţea se întâlnesc şi la nivel naţional. Chris Ansell consideră că un sistem de guvernare tip reţea este o structură în care atât organizarea statală. sociale (March.privinţa importanţei rolului lor. iar aspectele instituţionale au fost bine evidenţiate de teoreticienii sistemului de guvernare multinivel. Olson. puterea de decizie şi responsabilitatea de ordin democratic3. Kerremans. instituţionalismul se poate aplica foarte bine studiului instituţiilor europene şi procesului de integrare europeană (Bulmer. în funcţie de politicile comunitare luate în discuţie. prin structurarea oportunităţilor pentru acţiunea politică. şi opinii comune privind sistemul de guvernare comunitar şi aspectele procesului politic comunitar. orientate către soluţii instituţionale. a celor care au puterea de decizie şi a beneficiarilor politicilor. Taylor). Jactenfuchs. a responsabilităţii democratice a instituţiilor sau actorilor implicaţi. au. Partizanii conceptului de guvernare tip reţea. unde nu sunt ierarhii ideale şi unde grupurile de interese sunt un factor important în procesul de elaborare a politicilor. în logica acestui tip de guvernantă stă reunirea unor actori diferiţi în jurul unor proiecte specifice.

însă un cadru constituţional bine structurat şi având la bază o 52 . Curtea de Justiţie a UE a introdus principii esenţiale pentru mediul economic. ci şi rolul statelor naţionale. Agregarea intereselor naţionale prin adoptarea de reglementări comunitare este mai dificil de realizat pe baza unor decizii luate prin consens sau în unanimitate la nivel european. Subsidiaritatea este conceptul care sprijină poate cel mai bine teoria sistemului de guvernare multinivel. pentru a se obţine armonizarea lor şi convergenţa cu interesul comunitar. B. putem distinge două fenomene majore. Al doilea fenomen este legat de reforma unor politici comune din ultimii 15 ani. Guvernanta supranaţională a găsit soluţii comune prin intermediul parteneriatului multinivel şi prin rolul ei moderator. Prevederile tratatelor şi dezvoltarea dreptului comunitar au avut. investigarea elaborării politicilor şi administrării acestora. Primul este cel al transferului de prerogative ale suveranităţii sau de competenţe de la nivel naţional la nivel supranaţional (aşa-numita integrare pozitivă) care. Totuşi. nivelul de acţiune. Sistemul de consultări şi dezbateri în cadrul comitetelor de pe lângă instituţiile comunitare contribuie la acest proces de transformare a intereselor naţionale. Caracterul pregnant regulator al guvernantei comunitare a afectat sistemul juridic din statele membre şi a conferit un caracter juridic semnificativ managementului economic. a evoluţiilor managementului economic (mai ales pe linia activităţii regulatorii) şi a impunerii noului management public (pentru perfecţionarea activităţilor administrative). analiza unor aspecte de ordin politic şi juridic. în opinia lui Tanya Borzei şi Thomas Risse 5. interguvernamentalismu-lui liberal (Moravcsik).şi micro-. a globalizării. teza fuziunii (Wessels). în privinţa rolului jucat de statele naţionale (comunitare). implică agregarea şi/sau transformarea intereselor naţionale ale statelor membre. Transformarea intereselor naţionale.concepte sau teorii de genul neoinstituţionalismului. care a consacrat aplicarea principiului subsidiarităţii şi un anumit grad de descentralizare a deciziei şi de eficientizare a politicilor respective. conduce la creşterea interdependenţelor între ţările membre şi se realizează prin influenţa determinantă a nivelului supranaţional6. efecte notabile asupra guvernantei comunitare şi au consolidat în timp constituţionalizarea UE. care încearcă să explice repartizarea competenţelor şi interacţiunea între nivelurile guvernantei. în viziunea lui Joseph Weiler. dar a creat şi o jurisprudenţă bogată şi a rezolvat dispute importante între instituţiile comunitare sau între acestea şi ţările membre. regulile comportamentale. care s-a modificat substanţial sub influenţa integrării regionale. Studiul guvernantei comunitare implică analize la nivel macro. Adepţii neoinstituţionalismului au luat în considerare nu numai rolul instituţiilor comunitare. structura interacţiunii. Kohler Koch consideră că au fost afectate rolul statului.

în care au loc consultări neoficiale între funcţionarii civili naţionali şi experţii Comisiei. Consiliului de Miniştri şi puzderiei de comitete interguvernamentale din cadrul celor trei piloni. Diverse teorii au tangenţă cu acest caracter sistemic al guvernantei. în 2004. cât şi la nivel orizontal. Simon Bulmer a analizat schimbările în structura guvernantei comunitare prin prisma a trei parametri care relevă tipul schimbării: a) incrementale sau de etape b) negociate politic sau juridice c) afectând tot sistemul sau doar anumite părţi. În primul caz. termen folosit pentru a reliefa rolul şi importanţa tuturor comitetelor asociate 53 . împărţirea puterii între UE şi guvernele naţionale este vizibilă în cazul Consiliului European. neoinstituţionalismul care evidenţiază schimbările instituţionale. Instituţiile asigură un cadru sistemic guvernantei comunitare. de programele de acţiune în domeniul mediului şi socialului. ci şi fazei prelegislative. chiar dacă empirică. toate putând fi considerate instrumente specifice ale guvernantei. iar în acest cadru găsim un spectru larg de reglementări şi proceduri instituţionale corespunzătoare unor anumite politici. cu mici modificări. Ea este caracteristică nu doar fazei legislative (procesului de elaborare a politicilor). totuşi neoinstituţionalismul asigură o punte de legătură între cercetările efectuate. Evidenţierea caracterului supranaţional al guvernantei comunitare ridică chestiunea împărţirii puterii între principalii actori atât la nivel vertical. dar este valabilă şi pentru faza de execuţie a politicii care implică diverse ipostaze ale comi-tologiei. care a clarificat unele aspecte juridice şi a facilitat activitatea de reglementare şi de elaborare a politicilor de către Comisia Europeană. Evoluţia pe o pantă continuu ascendentă a politicii comunitare constituie o trăsătură notabilă a guvernantei comunitare şi poate fi ilustrată de programele pe termen mediu. mai precis cu jurisprudenţă creată de Curtea Europeană de Justiţie. cum sunt teoriile macro. cât şi de evoluţia jurisprudenţei comunitare.legitimitate democratică solidă a fost propus doar de Convenţia Europeană în 2003 şi a fost validat de Conferinţa Interguvemamentală. Sigur că guvernanta sau sistemul de guvernare comunitar a avut un caracter dinamic. Dacă o metodologie comună a acestor teorii n-a putut fi identificată pentru a se realiza o analiză corectă. de marile linii directoare de acţiune. nivelul comunitar nu poate funcţiona fără această repartizare a puterii la alte niveluri. conferit atât de schimbările negociate politic. abordarea pe baza conceptului de reţea pentru analiza politicii la nivel mezzo (Peterson). Procesul dinamic de elaborare a politicilor comunitare s-a împletit strâns cu dezvoltarea dreptului comunitar. de metoda deschisă de coordonare. a problemelor investigate şi pentru a se asigura succesul cercetărilor la diferite niveluri. cum sunt cele cadru.care tratează schirhbările majore in dinamica procesului de integrare (neofuncţionalismul şi interguvernamentalismul).

Guvernarea multinivel a Uniunii Europene Conceptul de guvernantă multinivel îşi trage seva din analiza cadrului instituţional al elaborării politicilor comunitare şi a procesului politic comunitar şi pleacă de la prezumţia că 54 . Instituţiile comunitare sunt asociate cu valori şi norme care au evoluat treptat în decursul timpului prin acumularea de experienţă şi care sunt influenţate prin schimbări sau decizii de ordin politic. grupurile de interese s-au organizat foarte bine la nivel comunitar şi şi-au promovat interesele împreună cu guvernele naţionale în cadrul dezbaterilor organizate de instituţiile comunitare. cum ar fi caracterul ei politic şi juridic. cetăţenia europeană şi integrarea flexibilă sau diferenţiată (cooperarea întărită). Programul pieţei unice a ranforsat valorile neoliberale. deşi unii autori au rezerve serioase în acest caz. împărţirea puterii nu implică doar instituţiile. Dacă Comisia a promovat interesele generale ale Comunităţii. Partidele politice. unde de multe ori mass-media a recurs la manipulări şi mistificări grosolane. principiul subsidiarităţii. ci şi diverse alte forţe politice. iar Tratatul de la Amsterdam. ceea ce fundamentează temeinic teoria guvernantei multinivel. şi societatea civilă s-au preocupat intens de chestiuni de ordin constituţional. diferitele tipuri de schimbări specifice acestui sistem. cât şi una instituţionalizată. rămâne de analizat. în principal Consiliului UE şi Comisiei Europene. care privesc aspecte regulatorii ale integrării pieţelor. Dar şi nivelul subnaţional intervine în acest proces complex. în ce măsură nivelul subnaţional este implicat în conceperea şi implementarea politicii structurale. în chestiuni de luare a deciziilor. toate aceste dezvoltări punându-şi amprenta asupra structurii guvernantei comunitare. De aceea se poate afirma că procesul de elaborare a politicilor este influenţat de reţele orientate spre politici sau probleme care au atât o existenţă neoficială. Există anumite dimensiuni ale guvernantei comunitare pe care orice teorie sau doctrină serioasă trebuie să le releve. Tratatul de la Maastricht. dimensiunea normativă a guvernantei 7. Consiliul şi Parlamentul au susţinut interese specifice şi de multe ori contradictorii.instituţiilor comunitare. cât şi la nivel comunitar. atât la nivel naţional. La nivel orizontal. încadrarea structurilor guvernantei la nivelul politicilor în cadrul unei structuri sistemice mai cuprinzătoare. cum sunt grupurile de interese şi societatea civilă. organizate la nivel comunitar. de exemplu. Toate aceste dimensiuni sunt abordate de către neoinstitu-ţionalism. în plus. UE se bazează în mare măsură pe guvernele naţionale (ministere şi agenţii) pentru a transpune şi implementa politicile şi dreptul comunitar (sau aşa-numitul acquis comunitar).

în cazul specific al UE. UE se deosebeşte de alte organizaţii internaţionale de tip instituţional nu prin diferenţierea internă sau prin faptul că este un sistem multinivel. Comisia Europeană este preocupată de analiza guvernantei comunitare şi a modalităţilor de perfecţionare a sa. Hooghe şi Grande). Comisia consideră că guvernanta multinivel sau multistratificată înseamnă coexistenţa şi impletirea câtorva niveluri de guvernantă.sistemul de guvernare comunitar are un grad înalt de diferenţiere şi integrare atât vertical. care au subestimat rolul unor actori şi au supraevaluat rolul altora. Totuşi. cât şi orizontal. Diferenţierea instituţională se regăseşte în organizaţii ierarhice. depăşind jurisdicţiile formale. Chris Ansell consideră că guvernanta multinivel este focalizată pe întrepătrunderea unor reţele suprapuse care acţionează simultan în sfere funcţionale multiple şi la scări geografice multiple11. Puterea politică este distribuită peste diverse niveluri teritoriale şi peste diverse sfere funcţionale de luare a deciziei. Conceptul de guvernantă multinivel a fost introdus relativ recent în strânsă legătură cu teoria institutionalistă şi pentru a contracara minusurile teoriei neofuncţio-naliste şi îndeosebi ale celei interguvemamentaliste. fiind constituită dintr-un mare număr de actori juridic independenţi şi funcţional interdependenţi. ceea ce înseamnă că actorii şi domeniile nu sunt ierarhizate ca în cazul relaţiilor sau organizaţiilor interguvernamentale tradiţionale. iar acestea din urmă şi regiunile din cadrul lor nu sunt subordonate instituţiilor supranaţionale. Raporturile între diferitele niveluri şi/sau domenii sunt caracterizate printr-un grad înalt de interdependenţă instituţională şi funcţională. dar nu orice sistem multinivel este neapărat ierarhic. Edgar Grande apreciază că instituţiile supranaţionale nu sunt superioare ierarhic statelor membre. dar şi actori ca grupurile de interese şi societatea civilă. instituţii şi sfere de luare a deciziei. Ea a definit într-o comunicare recentă guvernanta europeană drept un set de principii şi instrumente pentru procesul de luare a deciziei pe fondul existenţei unor straturi multiple de actori şi decidenţi în cadrul UE: instituţiile europene la nivel supranaţional (comunitar). statele membre şi regiunile din cadrul lor reprezintă o strânsă cuplare instituţională între instituţiile 55 . care au rolul şi influenţa cea mai mare în cadrul guvernantei europene. Această interdependenţă între UE. ci pentru că reprezintă un tip distinctiv de sistem multinivel cu trei caracteristici principale (Marks. actorii şi decidenţii majori sunt instituţiile comunitare şi statele membre. Gary Marks şi Edgar Grande au evidenţiat trei trăsături principale ale guvernantei multinivel: a) arhitectură instituţională neierahizată. Evitând cu grijă abordările de tip doctrinar şi exprimarea preferinţei pentru vreuna dintre teoriile fundamentale ale integrării europene. autorităţile regionale şi locale la nivel subnaţional. guvernele şi parlamentele naţionale la nivel naţional (statelor membre).

în timp ce grupurile de interese. b) principiul repartizării competenţelor. caracterul ierarhic ar afecta legitimitatea deciziilor şi ar ridica sensibil costul implementării lor. alţi actori recurg la o activitate intensă de lobby la nivel european. partajate în comun. în cazul unei aranjament instituţional integrat. ceea ce înseamnă că actorii naţionali sunt omniprezenţi în negocierea şi luarea deciziilor la nivel comunitar. Andrew Moravcsik conexează caracterul neierarhic cu rolul major al guvernelor naţionale în procesul de luare a deciziei la nivel supranaţional (vezi importanţa Consiliului European şi a Consiliului de Miniştri). exclusiv naţionale. Impunerea votului cu majoritate calificată în Consiliul de Miniştri şi chiar în Consiliul European ridică chestiunea caracterului consensual al luării deciziilor. care se menţine în domeniile de mare importanţă şi mai ales pentru Consiliul European. Indiferent că sunt implicate competenţe exclusiv comunitare. nemaivorbind de politicile comune. având un rol consultativ prin cele două instituţii specifice. Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Kohler-Koch vede sistemul comunitar ca unul nemajoritar. actorii şi instituţiile supranaţionale şi naţionale formează un sistem integrat de luare a deciziei. există deci o interacţiune puternică între diferitele niveluri de guvernantă în procesul de luare a deciziei. cu implicarea atât a instituţiilor comunitare. ci doar mediatori în arbitrarea unor interese concurente şi catalizatorii proiectării politicilor comune. proces care se bazează pe negocieri între actorii principali şi pe principiul consensului şi al votului nemajoritar. la un acord pe baza consensului. O coordonare a politicilor naţionale se face la nivel supranaţional prin metoda deschisă de coordonare şi marile linii directoare.supranaţionale şi cele naţionale. Votul cu majoritate 56 . guvernele naţionale şi executivul UE (Comisia) nereprezentând culmea ierarhică în luarea deciziilor. în deciziile sau domeniile de importanţă majoră se ajunge. care are la bază şi două principii structurale esenţiale ale dreptului comunitar: a) principiul cooperării între UE şi statele membre. unde regăsim şi subsidiaritatea. societatea civilă. B. însă actorii naţionali şi cei subnaţionali au şi un rol decisiv în implementarea deciziilor (politicilor) luate la nivel supranaţional. unde autoritatea nivelului supranaţional pe lina elaborării şi supravegherii implementării lor este evidentă. Peters şi Pierre consideră că actorii regionali şi locali (nivelul subnaţional) pot ocoli nivelul naţional pentru a-şi promova interesele la nivel supranaţional. întrebarea firească este dacă şi nivelul subnaţional are un rol important în procesul decizional la nivel comunitar. bazat pe negocieri cuprinzătoare. În opinia lui Scharp. cât şi a actorilor economici şi sociali. sistemul mutinivel al UE bazându-se pe negociere. b) caracterul neierarhic al procesului de luare a deciziilor. de regulă. în care competenţa şi calificarea determină rezultatele şi nu puterea ierarhică.

calificată suplimentează acest caracter consensual şi facilitează luarea mai rapidă a deciziilor printr-o majoritate reprezentativă şi relevantă. în opinia lui David Elazar. nici nu vor fi fixate precis. Maynitz. competenţele de luare a deciziei sunt împărţite între actori situaţi la diverse niveluri teritoriale (Marks şi Hooghe). Peters. diverşi autori fac trimitere la dinamica sistemelor politice federale. caracteristică UE şi accentuată de valurile succesive de lărgire. Peterson face o distincţie clară între tipurile de decizii luate. care poate schimba reglementările oficiale privind puterile în materie de luare a deciziilor. în cazul guvernantei federale. Edgar Grande afirmă că guvernanta multinivel ar avea un caracter dinamic datorită faptului că funcţiile şi competenţele la diferite niveluri nu au fost şi. care conferă dinamism guvernantei (Grande. iar ultimele mai mult Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European. iar Beate Ko&Jsers-Roch nu vede guvernanta europeană drept o structură stabilă. pe de o parte. a fost dată ca exemplu funcţionarea pieţei interne. social. cultural. divizată între autorităţi aflate la diferite 57 . şi cele curente. care provine din coexistenţa şi interacţiunea diferitelor niveluri ale guvernantei. ar fi trebuit să constituie o barieră în calea extinderii votului cu majoritate calificată. Pentru a înţelege mai bine dispersia dinamică a autorităţii sau caracterul dinamic al guvernantei. autoritatea constituţională. însă mai puţin pentru deciziile legate de procesul de elaborare a politicilor comune. instituţiile comunitare au armonizat legislaţia statelor membre pentru stabilirea şi funcţionarea pieţei unice. pe de altă parte. ci una variabilă în timp şi în funcţie de domeniile de politică împlicate13. Desigur că eterogenitatea de ordin economic. Primele implică mai mult Consiliul European. dar realitatea a demonstrat că această procedură este deosebit de eficientă şi necesară pentru progresul mai rapid al integrării şi pentru asigurarea operativităţii luării deciziilor în domenii extrem de importante de politică sectorială. Pentru că interacţiunile între diferitele niveluri ale guvernantei (multinivel) nu sunt disciplinate de norme constituţionale ar exista o puternică concurenţă pentru competenţe. iar pe baza prevederilor tratatului. între cele constituţionale şi strategice. Abordări doctrinare de tipul neofuncţionalismului şi interguvernamentalismului sunt utile pentru explicarea deciziilor istorice majore în cadrul UE. Pentru a ilustra această concurenţă pentru competenţe. probabil. c) Dispersia dinamică a autorităţii. Pierre). este. unde autoritatea statelor membre ar fi una limitată sau îngrădită. Trebuie totuşi precizat că tratatul constituţional redactat de Convenţia Europeană în perioada martie 2002-iulie 2003 şi finalizat de Conferinţa Interguvernamentală în 2004 încearcă o delimitare mai precisă a competenţelor între nivelul comunitar şi cel naţional. În analiza guvernantei multinivel sau multistratificate J.

interacţiunile între diferitele niveluri sunt disciplinate de norme constituţionale. condiţionat sau necondiţionat. sistemul centralizat al partidelor politice influenţează luarea deciziei la diferite niveluri şi conferă guvernantei un caracter mai centralizat decât apare în mod oficial. Scheingold. au focalizat pe numărul de jurisdicţii asupra persoanelor fizice pe un anumit teritoriu. puterea fiscală. care pot fi de ordin ierarhic. Pentru a înţelege mai bine complexitatea şi natura luării deciziei într-o guvernantă multinivel. Totuşi. în care dispersia autorităţii este limitată la un anumit număr de jurisdicţii nesuprapuse pentru un număr limitat de niveluri. Tipul de guvernantă multinivel. Într-o guvernantă multinivel de tip federal sau comunitar. jurisdicţii care se evidenţiază a fi permanente sau stabile şi cu sarcini multiple. în cazul UE. Un analist al federalismului de talia lui William Riker a sesizat destul de corect că. Lindberg. de independenţă relativă. Polack au analizat alocarea autorităţii în domeniul politicilor şi îndeosebi rolul autorităţilor comunitare şi cel al autorităţilor naţionale. Maynitz a apreciat că suprapunerea de jurisdicţii şi puterile partajate au condus la această concurenţă acerbă pentru competenţe. Deutsch. Dispersia dinamică a autorităţii a fost analizată în corelaţie cu aranjamentele jurisdicţionale. este extrem de importantă. într-o guvernantă multinivel de tip federal. relaţiile de putere oficiale şi neoficiale între jurisdicţii. este specific atât statelor federale. cu caracter oficial sau neoficial. în cazul UE partidele politice sunt mai influente la nivel naţional decât la nivel supranaţional. dar sistemul nu este comparabil cu cel din SUA sau Canada. grupurile politice din Parlamentul European exercită o anumită tutelă politică asupra partidelor din ţările membre. iar conflictele de ordin instituţional legate de distribuirea competenţelor sunt permanente şi acute. deşi există tratate şi jurisdicţii. dispersia autorităţii peste jurisdicţii multiple este mai eficientă şi normativ superioară monopolului statului naţional centralizat. investigând alocarea jurisdicţională a autorităţii. Autori ca Marks. Gary Marks şi Liesbet Hooghe. relaţiile şi interacţiunile între diferitele niveluri ale guvernantei sunt mult mai variabile şi mai flexibile. al transferurilor către şi dinspre alte jurisdicţii. Numărul de jurisdicţii nu este relevant în privinţa alocării competenţelor în materie de politici. trebuie analizată interacţiunea sau raporturile dintre diferitele jurisdicţii. Hooghe. iar măsurarea precisă a rolului fiscal al unei jurisdicţii se poate face prin intermediul nivelului veniturilor şi cheltuielilor fiscale (înainte şi după transferuri). 58 .niveluri. or. prin caracterul obligatoriu sau discreţionar. prin influenţa jurisdicţiei asupra definirii bazei de impozitare sau impunerii de impozite. îndeosebi fiscale. sarcini şi resurse între diferitele niveluri ale guvernantei comunitare. Într-un sistem de guvernare multinivel puterea exercitată asupra resurselor. de dependenţă reciprocă sau asimetrică. Schmitter.

Deşi fenomene majore. Astfel ar exista o cerinţă imperioasă pentru coordonarea politicilor. atât în ceea ce priveşte diversele instituţii cu competenţe oficiale. Se naşte întrebarea firească: care ar fi eficienţa şi influenţa acestui nivel? Dacă guvernanta mul-tinivel înseamnă împărţirea autorităţii şi influenţei între câteva niveluri. cum sunt globalizarea şi integrarea regională. naţional şi subnaţional dar şi pe un spectru larg de actori (publici şi privaţi). cât şi privind gama largă de actori sociali implicaţi într-un anumit domeniu (de politică). Un anumit transfer al autorităţii acestuia la nivel supranaţional (comunitar) şi subnaţional este evident.cât şi Comunităţii Europene. De asemenea. O altă consecinţă ar fi creşterea importanţei efectelor interacţiunii între 59 . În viziunea lui Edgar Grande. comunitare şi globale. ci doar acompanierea sa de alţi actori semnificativi ai acestei guvernante. Se observă şi o creştere sensibilă a numărului de opţiuni strategice pentru actorii implicaţi prin oferirea mai multor oportunităţi pentru organizarea şi mobilizarea „coaliţiilor de susţinere". acesta continuă să joace un rol-cheie în guvernanta naţională. Guvernanta comunitară este un sistem multinivel cu particularităţi distincte în care autoritatea în materie de decizie şi/sau politică specifică este dispersată sau împărţită pe cele trei niveluri teritoriale: comunitar. diminuează autoritatea statului naţional. cele trei caracteristici ale guvernantei multinivel a UE au unele consecinţe importante asupra sistemului de guvernare. mai ales în domeniul politicilor economice şi sociale. Francis McGowan15 vede rolul statului naţional în cadrul guvernantei multinivel ca fiind estompat de o coaliţie de forţe subnaţionale şi supranaţionale şi trage concluzia logică că statul nu mai este singura verigă de legătură între politicile interne şi cele internaţionale. În condiţiile integrării europene şi regionalizării se ridică chestiunea rolului (autorităţii) statului naţional în luarea deciziei. importanţa şi influenţa nivelului subnaţional sau regional este extrem de vizibilă în cadrul politicii de dezvoltare regională. Robert Keohane şi Joseph Nye nu vedeau înlocuirea statului naţional ca instrument esenţial al guvernantei naţionale. Conceptul de guvernantă multinivel ar fi menit să aducă nivelul subnaţional în ecuaţia puterii politice din UE sau a sistemului de guvernare. a doua politică în ierarhia politicilor comunitare. se constată o redistribuire parţială a puterii în cadrul organizaţiilor implicate în favoarea actorilor care acţionează la interfaţa dintre nivelurile şi domeniile de luare a deciziei. comunitară şi globală. prin oferirea unor canale suplimentare pentru participarea politică şi prin oferirea de noi jocuri strategice. ce rol au nivelul subnaţional şi cel supranaţional în raport cu nivelul naţional? Oricum. iar disoluţia sa pe continentul european este greu de anticipat într-un viitor previzibil. dar rolul autorităţilor guvernamentale naţionale se menţine deosebit de important în cadrul Comunităţii Europene prin prisma intergu-vernamentalismului reprezentat de Consiliul European şi Consiliul de Miniştri.

pe un mod redistributiv al guvernantei. care se referă la modul în care statul ca ansamblu social are un impact specific.diferite niveluri şi domenii de luare a deciziei. unul orientat spre interior. diferenţiat asupra abilităţii diferitelor forţe politice de a-şi promova interesele şi strategiile în contexte spaţiotemporale specifice prin controlul sau accesul la anumite capacităţi ale statului. cum sunt abordarea relaţional strategică. pe rolul central al instituţiilor comunitare şi pe căutarea compatibilităţii cu regimurile multilaterale. Statul trebuie examinat deci într-un cadru politic mai larg. care pot fi şi negative şi pozitive. statul ar fi un ansamblu de instituţii. Abordarea relaţional strategică vizează structura şi strategia la diverse paliere ale vieţii sociale şi. rezultând din diferenţierea puterii de luare a deciziei. Metoda relaţional strategică subliniază interdependenţa materială a aparatului de stat şi a practicilor statului cu alte aranjamente (sisteme) instituţionale şi practici sociale. Exercitarea puterilor statului depinde de echilibrul de forţe relaţionat cu aparatul de stat şi selectivitatea sa strategică. în această viziune. O chestiune importantă este cea a legitimităţii democratice pe fondul lipsei de deschidere şi transparenţă a sistemelor de negociere şi al deficienţelor structurale în procesul de control democratic al luării deciziilor. celălalt spre exterior. Legat de această abordare a fost introdus conceptul de selectivitate strategică. capacităţi a căror eficacitate depinde de legăturile cu forţele şi puterile existente şi operaţionale dincolo de frontierele oficiale16. Al doilea model care are tangenţă cu guvernanta globală s-ar baza pe negocierea politicilor. tipologie care are efecte asupra procesului politic şi eficienţei puterii statului. fără îndoială. ar exista două modele ale guvernantei multinivel. abordarea centrată pe guvernantă (guvernantă multinivel sau sistem de guvernare tip reţea). abordarea centrată pe stat (interguvernamentalism şi supranaţionalism). ea nu-1 consideră pe acesta un subiect politic unitar şi nici un instrument pasiv. cu societatea civilă. UE se bazează pe o guvernantă multinivel şi reprezintă. fiind aplicată statului. organizaţii. forţe sociale şi activităţi organizate în scopul adoptării unor hotărâri colective obligatorii pentru o anumită colectivitate politică. Pentru a reconsidera rolul statului în cadrul acestui tip particular de guvernantă şi de controversată entitate politică s-au folosit unele abordări sau teorii. un punct de cotitură în transformarea statalităţii în Europa. în raporturile sale cu alte sisteme instituţionale şi funcţionale. În opinia lui Francis McGowan. pe rolul central al instituţiilor comunitare şi pe atribuţiile sau puterile semnificative ale nivelului subnaţional. Primul model este bazat pe negocierea politicilor. Lumea contemporană este divizată în diferite tipuri de state şi societăţi. ci reprezentând mai degrabă o relaţie socială complexă. pe un mod reglementator al guvernantei. 60 .

Guvernanta este văzută ca un fenomen general care implică mai mult chestiuni de coordonare strategică decât probleme specifice de stat şi ea se referă la mecanisme şi strategii de coordonare adoptate în contextul unor interdependenţe reciproce complexe între actori. reţele. organizaţii şi sisteme funcţionale autonome. care ar culmina până la urmă cu o formă statală supranaţională. ele nu abandonează suveranităţile şi au un mandat constituţional consistent în contrast cu puterile limitate ale UE. Această abordare ar fi caracteristică interguvernamentalismului liberal (Andrew Moravcsik). Autori ca Pinder. ci şi din punctul de vedere al capacităţilor sale strategice. Taylor. Ea este identificată cu un mod specific de coordonare: autoorganizarea bazată pe dialog continuu şi împărţirea resurselor între actori independenţi pentru a dezvolta proiecte comune reciproc avantajoase şi a rezolva contradicţiile şi dilemele inevitabil apărute. Guvernanta este prezentă în toate domeniile sociale şi ea cuprinde o gamă largă de mecanisme şi strategii. state. Weiler consideră că realocarea puterilor de decizie oficiale conduce la o formă mai mult sau mai puţin complexă de guvernantă multinivel sub autoritatea generală a unui superstat supranaţional.Concluzia de ordin metodologic ar fi că puterea statului trebuie analizată nu numai în termenii structurii sale de bază. Constituţionalizarea şi centralizarea puterii statului dau posibilitatea atribuirii de responsabilităţi oficiale unor organisme şi oficialităţi. alianţe. ci în termenii cuplării structurale şi evoluţiei acompaniatoare cu o gamă largă de instituţii şi practici sociale. iar prin unirea suveranităţilor se promovează interesele 61 . Circulaţia puterii se realizează prin intermediul unor relaţii sociale mai largi şi mai complexe în cadrul statului şi dincolo de el. aceasta contează acolo unde puterea statului suferă transformări majore şi îşi pierde unele atribuţii ierarhice şi constituţionale. asociaţii. Pentru interguvernamentalişti. Un alt mod de examinare îl reprezintă constatarea translatării formei tradiţionale a statului de la nivel naţional la nivel supranaţional. statele naţionale rămân actorii-cheie ai spaţiului politic european. carteluri. Abordarea relaţional strategică nu examinează statul în izolare. ca atare prevalează relaţiile interguvemamentale şi nu se întrevede o nouă formă statală. ca o variabilă independentă. incluzând pieţe. Interacţiunile dintre ele iau forma relaţiilor internaţionale orientate spre promovarea intereselor naţionale. parteneriate. arhitecturii instituţionale şi formelor organizatorice specifice. Primul ar fi acela că în condiţiile suprana-ţionalismului în ascensiune statele naţionale încearcă să-şi promoveze propriile interese. Abordarea centrată pe stat pleacă de la statul naţional suveran ca punct de referinţă şi examinează UE în două moduri.

o politică europeană externă şi de securitate axată pe interesele de ansamblu ale Europei. Este greu de găsit un model statal adecvat pentru a analiza construcţia statală a UE. Apariţia statului supranaţional (superstatului) pe calea lărgirii teritoriale a Comunităţii Europene presupune un acord între statele naţionale independente pe linia cedării suveranităţii lor şi transferului către o autoritate mai înaltă. iar interguvernamentaliştii (liberali). în nici un caz nu poate fi vorba de statul liberal idealizat din secolul XIX. în schimb. politica UE şi regimurile politice. un mare buget centralizat. raporturile între nivelurile guvernantei ar putea fi analizate prin prisma teoriilor federaliste. o constituţie europeană explicită. Dată fiind complexitatea puterii statului în astfel de circumstanţe. unele în mod sigur. statele naţionale continuă să joace rolul dominant. Emergenţa unui superstat european ar însemna o armată europeană. că de lipsesc în mare măsură. Dezvoltarea guvernantei multinivel ar reprezenta un efect temporar al tranziţiei către glisarea suveranităţii. o constituţie în curs de ratificare. Ambele tabere fetişizează trăsăturile juridice şi constituţionale oficiale şi ignoră capacităţile defacto ale statului de a guverna şi modalităţile de exercitare a puterii statului. un proces de tranziţie în care statele naţionale militează pentru formarea statului supranaţional. în cazul relaţiilor internaţionale tradiţionale. Dacă acest superstat ar îmbrăca o formă federală. un sistem monetar bazat pe o monedă unică. o poliţie europeană. precum şi transformarea statelor respective în unităţi administrative subordonate noului stat. ar reflecta relaţii între un superstat (sau stat supranaţional) emergent. care implică redistribuirea teritorială a puterii politice. ci mai curând ar putea fi 62 . Adevărul este că UE are o politică externă şi de securitate comună pe baze interguvemamentale. Interguvernamentaliştii susţin că UE este o arenă unde statele naţionale suverane concurează între ele pentru a influenţa politicile comunitare. guvernanta multinivel poate fi asociată cu trăsăturile distinctive ale aranjamentelor instituţionale inter guvernamentale stabilite de statele naţionale şi/sau ale strategiilor de guvernantă specifice promovate de ele în decursul timpului. în timp ce nivelul UE are importanţa sa nodală în exerciţiul total al puterii statale. deşi în cazul UE se vehiculează tot mai mult conceptul de neofederalism care implică unele nuanţări faţă de federalismul clasic dezvoltat începând cu secolul XIX. Supranaţionaliştii văd. Andrew Moravcsik crede că integrarea regională măreşte puterea şi autoritatea statelor naţionale. Federaliştii susţin că UE are toate aceste trăsături. un sistem monetar european.comune. incomplet realizat şi statele naţionale existente. ar fi adecvată definirea existenţei acestei guvernante multinivel sub cupola guvernantelor naţionale. dar îi lipsesc celelalte trăsături menţionate pentru a putea spune cu temei că avem de-a face cu un stat supranaţional sau un nou tip de stat federal. un sistem fiscal şi financiar european.

legată de un cadru instituţional specific şi de un nou echilibru de forţe între principalii actori politici. Cele două dimensiuni . graniţa dintre cele două ţine de sfera socialului. guvernanta se bazează pe autoorganizare (reţele. Pe baza acestei abordări. Din punctul de vedere al democraţiei politice. UE n-ar fi o formă fixă de statalitate. se circumscrie sistemului politic şi este supusă schimbării. deficitele la diferite paliere potenţânduse reciproc. coeziune socială. ceea ce conduce la ideea că încercările de a dezvolta forme mai democratice de reprezentare şi de sporire a răspunderii democratice sunt destul de dificile şi presupun o înţelegere diferită a naturii şi fezabilităţii democraţiei. prin gruparea autorităţii lor suverane şi a altor capacităţi distincte pentru a atinge în colectiv ţeluri şi obiective în numele reţelei. UE este percepută ca având o guvernantă implicând o pluralitate de state şi de actori nestatali la diferite niveluri care încearcă să-şi coordoneze activităţile în jurul unei game largi de probleme funcţionale. cu executiv puternic.verticală şi orizontală . ci mai mult simbolică şi/sau materială. bazat pe concurenţă. coordonare) şi pe managementul interdependenţelor funcţionale. cu activităţile sale clar definite şi delimitate teritorial. sistemul de guvernare al UE nu poate fi comparat nici cu statul liberal. ci una flexibilă. dacă există un astfel de defcit în UE. întrebarea ar fi cum reuşesc actorii statali şi nestatali să-şi organizeze interesele lor comune pe câteva niveluri teritoriale sau pe o gamă de domenii funcţionale. Schimbările din UE pot fi interpretate şi ca mutaţii în reorganizarea şi reorientarea statalităţii contemporane. dar trebuie analizate organizarea mai largă a sistemului politic şi modul în care schimbările în graniţele teritoriale contribuie la reorganizarea mai generală a puterii statului. Suveranitatea statelor este asimilată unei resurse nu neapărat dominantă. cu cordoonarea sa imperativă. reglementare. Deficitul democratic. Abordarea centrată pe guvernantă pune accentul pe tendinţa de destatalizare a politicilor (sau de dezierarhizare a statului) decât pe cea de deznaţionalizare a statalităţii şi ea subliniază rolul sporit al autoorganizării în rezolvarea problemelor complexe care implică o gamă largă de parteneri sau acţionari în cadrul statului şi din afara sa. Actorii statali cooperează ca parteneri de negocieri într-o reţea complexă. democraţie bazată pe parlament şi pe referendumuri. negocieri. Chestiunea distincţiei între stat şi societate este importantă. poate fi legat de forma contemporană a statalităţii. nici cu cel intervenţionist. suveranitatea este mai bine 63 . Statul de la sfârşitul secolului XX este unul autoritar. In contrast cu caracterul ierarhic al starului.ale guvernantei multinivel sunt evidente. bunăstare.statul de la sfârşitul secolului XX. Din perspectiva guvernantei multinivel. partide politice de masă cu autoritate şi influenţă pe scena politică. nici măcar cu statul postbelic al bunăstării inspirat de ideile lui Keynes.

în contrast cu ierarhia clară a puterilor teritoriale ale statului naţional (suveran). Corelate cu chestiunea sistemului politic sunt însă problema eşecurilor guvernantei multinivel şi răspunsul unor actori la acestea prin angajarea în diferite forme de metaguvernanţă (Bob Jessop). ceea ce s-a reflectat în disputele privind dinamica procesului integrării europene şi a formării statului european. informaţii. mobilizarea ONG-urilor şi mişcărilor sociale.sistem statal neomedieval cu caracter flexibil al reprezentării funcţionale şi elaborării politicilor . guvernanta multinivel implică ierarhii mai puţin clare şi interdependenţă complexă. În privinţa caracterizării sistemului politic al „statului" european. Scenariile cele mai interesante şi mai plauzibile implică flexibilitatea din a doua dimensiune. privaţi şi reprezentanţi ai societăţii civile. problematica aceasta a fost chiar pe agenda UE îndeosebi legată de etapele integrării şi s-a reflectat prin recurgerea crescândă la parteneriate. UE funcţionează mai puţin ca un aparat statal supranaţional. În ce măsură un sistem de guvernare tip reţea rămâne ancorat în termenii teritorialităţii? Philippe Schmitter a analizat acest aspect. interguvernamentală cu reprezentare funcţională şi elaborare a politicilor de tip policentric şi 64 . coercitive) decât drept o trăsătură definitorie a statului.şi consortium . ci mai mult ca un punct nodal într-un păienjeniş de operaţiuni ale guvernantei menite să orchestreze politica economică şi socială în cadrul şi pe multe paliere de acţiune cu participarea unei game largi de actori oficiali. dialog social. legitimitate) pentru a realiza în colectiv ţelurile şi obiectivele convenite. Strategia de la Lisabona cu pledoaria pentru extinderea Metodei Deschise de Coordonare şi Cartea Albă a Guvernantei Europene sunt ultimele etape în căutarea unor mecanisme adecvate ale metaguvernanţei. expertiză. b) reprezentarea funcţională eterogenă şi flexibilă faţă de una pregnant ordonată şi i tabilă.o Europă a patriilor. capacităţi organizaţionale. Implicarea statului naţional devine mai puţin ierarhică. identificând patru scenarii posibile pentru apariţia sistemului european de guvernare (Europolity). bazate pe două dimensiuni ale formării regimului politic: a) o formă de organizare teritorială de tip esenţial westfalian faţă deforma neomedievală. Procesul de coordonare generală a interdependentelor complexe a suferit unele schimbări importante. cvasioficiali.interpretată ca o serie de capacităţi statale specifice (legislative.1. ele fiind condominium . fiscale. în acest context se ridică chestiunea compatibilităţii sau incompatibilităţii relative a regimurilor diferite de guvernantă implicate pentru unitatea proiectului european şi pentru statalitatea europeană. menţionat deja în subcapitolul 2. Şi alţi acţionari sau grupuri de interese contribuie cu alte resurse simbolice şi/sau materiale (fonduri. ar fi trei abordări importante conexate în special la conceptul de reţea. comitologie. mai puţin centralizată şi mai puţin îndrumătoare.

Date fiind constrângerile şi consecinţele transnaţionalismului.flexibil. Totuşi. îndeosebi instituţii şi firme transnaţionale. A treia tendinţă ar fi internaţionalizarea regimurilor politice. Politicile economice şi sociale pun accentul tot mai mult pe competitivitatea la nivel internaţional. dar şi actori străini. Pe fondul acestei interdependenţe. O altă concluzie trasă este de fapt o întrebare: actorii politici din UE pot fi limitaţi teritorial la statele membre şi funcţional la in. cât şi teoretic. dar şi cuplate structural prin diverse forme de interdependentă reciprocă. care implică translaţia de la guvernare clasică la guvernantă la diverse paliere teritoriale şi pentru variatele domenii funcţionale. factori şi procese extrateritoriale şi transnaţionale au impact asupra acţiunii statelor. Prima ar fi deznaţionalizarea statalităţii teritoriale prin transferarea puterilor de decizie şi reglementare? către nivelul supranaţional şi descentralizarea autorităţii în favoarea nivelurilor teritoriale subordonate. instituţii şi sisteme autonome operaţional. Un statde tip westfalian la nivel european (forma clasică a statului naţional) ar echivala cu un superstat supranaţional european. Jessop a identificat trei tendinţe sau fenomene caracteristice evoluţiei statelor naţionale comunitare carte sunt strâns legate de dezvoltarea economiei capitaliste europene. fiind vorba de procese care se împletesc şi se influenţează reciproc. ambele scenarii de integrare politică nu sunt însă plauzibile în opinia lui Philippe Schmitter. cu efectul unei proliferări instituţionale în luarea deciziei.erese şi mişcări organizate din spaţiul politic controlat de UE şi statele membre? Este evident pentru oricine că evoluţia guvernantei comunitare este strâns conexată cu evoluţia statului capitalist contemporan şi a guvernantei sale. S-au dezvoltat reţele globale de politică 65 . influenţează proiectarea politicilor şi implementarea lor. Concluzia pe care o trage Bob Jessop este că studiul guvernantei multinivel nu trebuie să ignore problema organizării statale şi că chestiunile metaguvernanţei multinivel au dobândit o importanţă deosebită atât din punct de vedere practic. Guvernanta implică arta complexă de a dirija agenţii. iar o confederaţie ar ( chivala cu un aranjament teritorial de tip neomedieval. creşterii complexităţii legăturilor între actori şi al unei mari varietăţi de relaţii transnaţionale. alte organizaţii publice şi organizaţii neguvernamentale. Se remarcă deci un rol sporit al guvernelor în meiaguvernanţă. A doua ar fi destatalizarea sistemului politic. Politicile interne sunt influenţate sensibil de regimurile internaţionale consolidate. rolul central al aparatului de stat se atenuează în favoarea parteneriatului între organizaţiile guvernamentale. care înseamnă proliferarea formelor de coordonare şi a diferitelor forme de autoorgan şiare. complexitatea celor două procese ridică gradul de dificultate a analizei lor indiferent de metodologia adoptată. condiţiile de acţiune ale statului suferă modificări substanţiale.

iar regimurile internaţionale de după cel de-al Doilea Război Mondial au urmărit restaurarea stabilităţii economice şi relansarea creşterii economice a statelor naţionale. dezvoltării guvernantei locale. angajării acesteia şi concurenţei internaţionale (cu accent pe reducerea continuă a costului forţei de muncă şi creşterea productivităţii). Redefinirea rolului statului naţional este necesară prin prisma nivelurilor diferite de organizare economică şi pcjitică şi a interacţiunii lor complexe. consideră că în perioada postbelică statul capitalist european a evoluat pe baza a două modele. asigurarea prosperităţii tuturor cetăţenilor. ani de avânt economic. În anii '50 şi 60. care a avut ca obiective combaterea şomajului şi angajarea forţei de muncă prin politici axate pe latura cererii (demand-side policies) şi prin dezvoltarea puternică a infrastructurilor. cu intervenţii pe latura ofertei (supply-side policies) şi cu obiectivul competitivităţii globale. Statul naţional teritorial a fost responsabil cu dezvoltarea şi ghidarea politicilor keynesiene de bunăstare socială. Acest tip de stat s-ar apropia de statul naţional keynesian al bunăstării sociale. liberală. statul a avut un rol important în politica macroeconomică. Bob Jessop. adică în coordonarea diferitelor forme de guvernantă şi asigurarea unei minine coerenţe între ele. a statului naţional şi a societăţii respective. în combaterea eşecurilor pieţei. şi nu numai el. Poate cel mai important rol al statului naţional ar fi implicarea lui în metaguvernantă. Până când organizarea politică transnaţională nu dobândeşte puteri guvernamentale şi legitimitate democratică populară. care promovează inovaţia şi flexibilitatea permanentă în tipul de economie deschisă. instituţiile statului la diferite niveluri suplimentau şi corectau forţele pieţei într-o economie mixtă în care creşterea economică era asociată integrării sociale. Statul keynesian s-a caracterizat prin faptul că politicile economice şi sociale au fost aplicate în matricea istorică specifică a economiei naţionale. După perioada de criză 1973-1983. statul naţional rămâne actorul politic cheie şi rolul său depinde atât de matricea instituţională în schimbare. subordonând politica socială cerinţelor privind flexibilitatea forţei de muncă. promovarea consumului colectiv ca motor al creşterii economice bazate pe producţia de masă. Statul naţional este tot mai implicat în modelarea regimurilor interna onale şi în modul în care acestea sunt implementate. altul de Schumpeter. în promovarea iniţiativei private şi crearea de locuri de muncă. statul keynesian a fost înlocuit de regimul postnaţional schumpeterian al ocupării sociale. în statul keynesian. regionalizării. unul inspirat de Keynes. de aici şi un anumit grad de protecţionism economic. cât şi de modificarea echilibrului de forţe datorat globalizării. în asigurarea reproducerii forţei de muncă şi în politica socială. Statul a încercat să 66 . actorii regionali şi locali acţionând ca ştafete pentru aceste politici.publică şi s-au armonizat regimurile politicilor în nulte domenii. deşi spest lucru pare foarte greu de realizat.

în asigurarea condiţiilor pentru autoorganizare. A urmat apoi proiectul pieţei unice şi dezvoltarea unor noi moduri de coordonare economică şi politică care au condus la noul model de tip schumpeterian de integrare şi coordonare axat pe promovarea competitivităţii structurale a UE într-o economie mondială globalizată bazată pe cunoaştere. Modelul de integrare al lui Jean Monnet urmărea crearea unei statalităţi keynesiene de tip corporatist la nivel european care să asigure condiţii proprice dezvoltării capitalismului producţiei de masă pentru statele membre. cultural şi acest stat postnaţional este asociat trecerii de la guvernarea clasică la guvernantă şi apoi la metaguvernanţă. Pentru UE. conflictul dominant a fost între supranaţionalişti şi interguvernamentalişti. Încă de la începutul procesului de integrare. dezvoltarea economiei flexibile. precum şi 67 . Teritoriul naţional nu mai este aşa de important din punct de vedere economic. la început integrarea vest-europeană a fost menită să promoveze reconstrucţia postbelică şi să integreze Europa de Vest în circuitul politic şi economic al capitalismului producţiei de masă (de tip american). unde există o gamă de reţele. care trebuie să joace un rol important şi complex în sistemul emergent. cu momente de criză acută. iar proiectul pieţei unice ar fi o încercare eşuată de restaurare a modelului keynesian bazat pe supranaţionalism. Guvernele naţionale joacă un rol major în toate aspectele metaguvernanţei. destatalizarea politicii şi internaţionalizarea regimurilor politice. potenţarea cunoştinţelor antreprenoriale. Statul este unul dintre participanţi într-un sistem pluralistic. de modele de guvernantă economică şi politică. deşi nu i se poate nega o puternică componentă liberală. politic. implicându-se în reproiectarea pieţelor. Cartea Albă a Guvernantei Europene. Ziltener a detaliat fazele dezvoltării sistemului de guvernare european (Europolity). dar strategiile (divergente) de dezvoltare şi de răspuns la crizele economice au produs o stagnare a integrării europene. parteneriate.găsească parteneri pentru activităţile ino-vative. în schimbarea constituţională şi rereglementarea juridică a formelor şi obiectivelor organizaţionale. întrucât amploarea problemelor depăşeşte spaţiul UE. Trecerea la modelul schumpeterian este asociată cu schimbarea în linia dominantă de conflict în jurul formelor adecvate de guvernantă multinivel şi de sistem de guvernare de tip reţea. metaguvernanţa multinivel poate fi văzută ca o instanţă supranaţională majoră în raport cu o gamă largă de probleme complexe şi înrudite. Sistemul de guvernare european este coincident cu deznaţionalizarea statului. Continuităţile şi discontinuităţile în dezvoltarea UE sunt legate de transformarea structurală şi reorientarea strategică a statalităţii într-o lume unde există o guvernantă globală. social. hipercom-plex şi oarecum haotic al guvernantei sau metaguvernanţei globale. publicată de Comisia Europeană în iulie 2001. s-au căutat soluţii adecvate şi de aceea UE a dezvoltat Strategia de la Lisabona ca un instrument de racordare la cerinţele acesteia.

Aceasta este asociată cu proliferarea reţelelor în domeniul vechilor şi noilor politici la nivel european. Consiliul European este reţeaua politică de metaguvernanţă a primilor miniştri care decide asupra dezvoltării politicii generale implicând obiective economice şi sociale. funcţional. schimbul celor mai bune practici. promovarea învăţării reciproce. cercetare şi protecţie socială. Consiliile de Miniştri specializate asigură coordonarea unor politici specifice şi utilizarea eficientă a reţelelor respective implicate. Consiliile de Miniştri specializate şi Comisia Europeană. aceasta implică o schimbare în selectivităţile strategice ale modurilor de guvernantă şi metagu-vernanţă din UE. ierarhie. Există o divizare sinergică a metaguvernanţei între Consiliul European. cât şi cu extinderea gamei de forţe politice. fie interguvernamentale. solicitând noi forme de coordonare strategică şi noi forme de (meta)guver-nanţă pe o gamă largă de politici. de asemenea jucând un rol-cheie pe plan interguvernamental şi de monitorizare. economice. reţea) şi de metaguvernanţă vor continua experimentele. formularea politicilor şi implementarea lor. fie supranaţionale. ceea ce implică şi schimbări suplimentare în selectivităţile strategice ale statelor naţionale şi nivelurile subordonate de guvernantă. multifaţat (teritorial.dezbaterile pe tema tratatului constituţional au pus în discuţie viitorul guvernantei europene şi ajungerea la o formă de compromis a meta-guvernanţei multinivel pe fondul trecerii la forma post-naţională a statalităţii. sociale angrenate în consultarea multinivel. improvizaţiile şi adaptările. inovare tehnologică şi societate informaţională. implicând conferinţe interguvernamentale şi dezbateri de ordin constituţional. iar Consiliul Afacerilor Generale este actorul principal în metaguvernanţă care coordonează celelalte Consilii şi activitatea lor împreună cu preşedinţia Consiliului. aplicate la alte politici importante aflate tradiţional sub competenţa autorităţilor naţionale şi subnaţionale: învăţământ. reformă structurală şi piaţă internă. Pe fondul structurii evolutive a metaguvernanţei multinivel în UE şi al eşecurilor tipice ale tuturor formelor majore de guvernantă (piaţă. naţional. 68 . procesul de integrare are particularităţile sale şi se evidenţiază deja un recul al formelor mai ierarhice de coordonare. Telo şi Schmitter întrevăd pentru UE un nou sistem de legitimitate democratică şi guvernantă: multinivel (internaţional. monitorizarea progresului. Comisia Europeană deţine un rol-cheie în metaguvernanţă prin organizarea reţelelor paralele de putere. Dezvoltarea metaguvernanţei multinivel este un proces de reflecţie. supranaţional. asigurarea de expertiză şi recomandări privind dezvoltarea de etaloane. Scott şi Trubek apreciază că au fost dezvoltate noi metode ale guvernantei multinivel într-un sistem complex al metaguvernanţei. Din perspectiva abordării relaţional strategice. transnaţional). asigurarea continuităţii şi coerenţei activităţii preşedinţiilor Consiliului. Deşi constituit pe structurile anterioare ale interguvernamentalismu-lui liberal şi ale efectului de antrenare neofuncţionalist.

aria de aplicabilitate a activităţilor instituţiilor financiare şi deseori are ca rezultat încercări de promulgare a reglementărilor pentru toate riscurile cunoscute de cei ce fac reglementările. instituţionali şi extrainstituţionali). cum este cel federal/constituţional. de obicei. Autorităţi de reglementare: Stabilirea unui cadru pentru guvernanţa corporatistă Un cadru de reglementare cuprinde mai mult decât reglementări destinate îndeplinirii unor obiective specifice. În general. economici. acest sistem complex de guvernantă este mult mai plauzibil pentru exprimarea statalităţii UE decât un model politic clasic. culturali.2. O abordare prescriptivă limitează. Actori – cheie în guvernanţa corporatistã în domeniul bancar 4. sociali.1. cât şi implementarea reglementărilor specifice.modern şi post-modern). Mediul de reglementare se concretizează într-o filozofie generală şi principii care ghidează atât conţinutul. Tabelul oferă informaţii cu privire la responsabilităţile actorilor-cheie implicaţi în guvernanţa băncii şi în managementul riscului: Actori cheie Responsabilităţi managementul riscului Sistemic Autorităţi legislative şi de Optimizare reglementare Supraveghetori bancari Instituţional Acţionari Consiliul Director Conducerea executivă Desemnarea actorilor-cheie Stabilirea politicilor Implementarea politicilor Indirectă Critică Critică Indirectă Indirectă Critică Critică Monitorizare Indirectă (monitorizare) Indirectă pentru Importanţa La nivelul politicilor La operaţional Critică Nu se abordează nivel (implementarea) Comitetul de audit/ auditul Testează conformitatea cu Indirectă intern politicile C. şi furnizează (conformitatea) 69 . cei ce reglementează pot prefera o abordare cu orientare de piaţă pentru îndeplinirea sarcinilor lor.A. în opinia celor doi. Această alegere este determiată de multe ori de bazele filozofice ale economiei ca întreg. o multitudine de actori (politici.

Dezvoltările care au avut loc începând cu 1980 au fost martore ale unei întoarceri către abordarea orientată spre piaţă. cadrul legal din SUA stabileşte câteva baze de înterventie pentru autorităţile de reglementare. utilizarea greşită a poziţiei manageriale şi încălcarea legii. reglementarea din majoritatea ţărilor importante combină ambele abordări. condiţii instabile şi nesigure. Reforma constituţionalã şi instituţionalã a Uniunii Europene. cred că pieţele. sunt capabile să gestioneze riscurile financiare aferente şi. De exemplu. Auditorii externi Consumatori Beneficiari externi/public control Evaluare opiniei Acţionează responsabil Nu se abordează Indirectă şi sistemele exprimare de a Indirectă(evaluare) În contrast. eforturile organelor de reglementare se concentrează în mod normal pe menţinerea încrederii publicului în sectorul bancar şi pe crearea unor pieţe echitabile pentru instituţiile financiare si pentru furnizorii de servicii financiare. de aceea. rolul celui ce face reglementările se concentrează pe facilitarea îmbunătăţirii managementului riscului. prin definiţie. Responsabilul cu emiterea reglementărilor şi entitatea reglementată trebuie să se pună de acord asupra obiectivelor comune pentru a se asigura de existenţa unui proces eficient. 4 Petre Prisecaru. cei ce fac reglementările bancare conform abordării reglementării orientate spre piaţă. Editura Economicã. La nivelul sistemului. Cu o abordare orientată spre piaţă. Atunci când întocmeşte reglementări. ascunderea registrelor si înregistrărilor. ar trebui să li se permită să opereze cât mai liber posibil. disiparea substanţiala a activelor. active insuficiente sau incapacitatea de satisfacere a obligaţiilor.asigurări privind guvernaţa corporatistă. 2003 70 . Guvernanţa europeanã şi doctrinele integrãrii.4 Având în vedere că autorităţile de reglementare sunt cel mai bine poziţionate pentru a acţiona în interesul deponenţilor. În practică. autoritatea responsabilă trebuie să ia în considerare opiniile participanţilor pe piaţă. ele ar trebui să menţină un cadru legal flexibil si să se mişte decisiv atunci când sunt identificate probleme bancare. funcţionează eficient. Acestea cuprind capitalizarea critică sau pierderi suficient de mari pentru a epuiza capitalul. pentru a evita emiterea unor reglementări insuficiente sau care nu sunt practice.

urmărirea penală. coduri de conduită şi alte standarde de comportament contribuţia individuală şi interesul general. promovări şi penalizări. adecvat şi siteme eficiente utilizate pentru asigurarea conformităţii. conducând operaţiunile de zi cu zi în cadrul unui profil de risc stabilit. apar şi situaţii în care autorităţile de reglementare eşuează. metoda tipică a fost inlocuirea managerilor şi directorilor responsabili. 4. sisteme adecvate de control Valori corporatiste.2. faţă de care să se poată evalua Stabilirea şi asigurarea aplicării unor responsabilităţi clare. cât şi către de Administraţie.Odata ce s-a ajuns la un consens că exista o problemă care nu poate fi rezolvată eficient de conducerea băncii. şi acolo unde sunt implicate fraude. acţionarii şi alţi beneficiari. având in vedere profiturile sau pierderile foarte mari implicate. uneori chiar ca rezultat al unor legi nefavorabile. inclussiv compensaţii. în timp ce protejează interesele deponenţilor şi ale altor beneficiari. Consiliul acesteia. 2001 71 . în identificarea problemelor într-un stadiu incipient. oferite Consiliului Transparenţa şi informaţiile potrivite care circulă atât la nivel intern. Alţi factori includ natura foarte tehnică a maşinaţiunilor financiare şi influenţa politică negativă. OECD Report. Corporate Governance in Romania. Acestea includ monitorizarea specială a expunerilor la risc ale unei bănci acolo unde se aşteaptă să apară conflicte de interese.5 e) f) public. intern şi proiectarea funcţională a proceselor. De asemenea frauda poate aparea şi la instituţii supravegheate de multiple autoritaţi de reglementare. sau chiar corupţia. amendarea acestora. autoritatea adoptării O funcţie puternică de gestionare a riscului finaciar. Din nefericire. 5 Stimulentele financiare şi manageriale pentru bună conduită. Elemenele cheie ale unei guvernaţe corporatiste solide într-o bancă includ: a) b) c) d) O strategie corporatistă foarte bine articulată. conducerii şi angajaţilor. Elemenele cheie ale guvernaţei corporatiste într-o bancă Guvernanţa corporatistă se referă la maniera în care este guvernată activitatea băncii. inclusiv stabilirea obiectivelor corporaţiei şi a profilului riscului băncii. Guvernanţa corporatistă este definită de un set de relaţii între managementul băncii. cu verificările şi soldurile necesare.2. deciziilor şi alte responsabilităţi care sunt potrivite pentru profilul de risc al băncii. alinierea activităţilor corporatiste şi a comportamentelor la ipoteza că managentul va opera într-o manieră sigură şi solidă.

3 Acţionarii: Numirea persoanelor potrivite insărcinate cu politicile Actionarii joaca un rol cheie în promovarea guvernanţei corporatiste. dar si faţă de deponenţi. În mod normal. 72 . orientate spre piaţă. Deponenţii sunt diferiţi de creditorii comerciali obişnuiti. De asemenea. Băncile sunt diferite de alte companii prin aceea că responsabilitaţile managementului şi consiliului de admnistraţie nu sunt numai faţă de acţionari. În realitate. Acţionarii ar trebui sa joace un rol cheie în supravegherea afacerilor unei bănci. pentru că intreaga funcţie de intermediere din economie. cat şi în întreaga bancă. Acest fapt este reflectat prin mai multe moduri inclusiv prin cerinţe mai stringente pentru obţinerea licenţelor bancare si standarde pe care fondatorii băncii şi acţionarii mai importanţi trebuie să le indeplinească pentru a fi consideraţi potriviţi. În aceste cazuri. consiliul de administraţie trebuie sa fie capabil sa adopte o strategie de afaceri potrivite pentru banca. încât acţionarii individuali să ajungă sa nu mai aiba nici o putere în ceea ce priveşte managementul băncii. ai cărui membri să fie experimentaţi si calificaţi pentru a stabili politici şi obiective solide pentru bancă. inclusiv plăţile si compensările este in joc. Organele de reglementare bancare recunosc importanţa acţionarilor. cu o structura dispersată a acţionariatului. să supravegheze afacerile bancii şi poziţia financiara a acesteia. se aşteaptă ca ei sa selecteze un consiliu de administraţie competent. În abordarea modernă a reglementării bancare. care oferă capital suplimentar faţă de capitalul propietarilor.2. pe măsură ce o bancă devine mai mare şi acţiunile au propietari din ce in ce mai diverşi. acţionariatul poate deveni atât de difuz. să menţina o capitalizare rezonabilă si să prevină practicile de auto-servire între ei. supravegherea eficientă devine critică. Măsurile care pot fi luate înpotriva acţionarilor care eşuează în îndeplinirea responsabilităţilor de a numi persoane potrivite pentru procesul de guvernanţă corporativă au devenit mai largi.4. importanţa acordată responsabilităţii fiduciare a acţionarilor a crescut semnificativ. acţionarii s-ar putea să nu fie capabili să-şi exercite funcţia de supraveghere în cazul unor bănci foarte mari. Prin alegerea consiliului de supraveghere şi prin aprobarea consiliului de administraţie. acţionarii pot determina modul de conducere al unei bănci. a comitetului de audit şi auditorilor externi. În timp ce fondatorii unei bănci treubuie sa îndeplinească anumite standarde. neavând altă variantă decât sa-şi vânda acţiunile în cazul în care nu le place cum este condusă banca.

4. ca şi dacă exista sau nu opţiuni de achiziţionare de capital suplimentar. Statutul corporatist al băncii cât si alte documente de infiinţare şi hotărârile corporatiste trebuie sa fie analizate pentru a determina natura exactă a relaţiei dintre acţionari şi bancă. de către sectorul cooperatist şi de catre management şi angajaţi. şi trebuie să precizeze orice drepturi speciale sau scutiri ataşate acţiunilor. Astfel. Probabilitatea ca o bancă să se angajeze in practici imprudente este mai mare dacă este deţinută de către stat decât dacă este deţinută de către sectorul privat. Trebuie luată in considerare existenţa unor prevederi care limitează drepturile de vot sau care. responsabilitatea finală revine. acest lucru poate fi concluzionat prin analizarea aspectelor selectate. în mod normal. Acest proces trebuie să includă o analiză a registrului propietarilor.Procesul de evaluare. dinpotrivă. informaţie. consiliul de supraveghere(administratorii) şi consiliul de conducere(conducerea executivă) ar trebui. pe care acţionarii îl au în ceea ce priveşte banca. în cazul în care există. Un alt element esenţial este acela dacă acţionarii îşi exercită eficient responsabilităţile fiduciare şi dacă au avantaje de pe urma faptului că sunt acţionari ai băncii. Determinarea structurii de propietate şi de control al unei bănci şi situaţia capitalului său sunt elemente cheie pentru evaluarea bancară. În termeni practici. Alte informaţii valoroase se referă la cei mai improtanţi acţionari şi pe cei ce îi controlează. alocă drepturi de vot acţionarilor individuali sau claselor de acţionari disproporţionate faţă de numarul acţiunilor deţinute.4 Consiliul de Administraţie: Responsabilitatea finală pentru activitatea băncii Conform majorităţii legilor bancare. Nivelul de implicare directă.2. în care toti acţionarii care deţin mai mult de doua procente din capitalul unei bănci trebuie sa fie identificaţi nominal. Membrii consiliului delegă. prin intermediul unei administrări a instituţiei bazată pe lege. o analiză a acţionariatului trebuie să încludă şi o evaluare a procentului de acţiuni deţinute direct sau indirect de către stat. a numărului de acţionari care sunt prezenţi în mod normal şi a procentului din totalul acţiunilor pe care aceştia îl reprezintă. eficienţă şi experienţă. Consiliul răspunde în faţa deponenţilor şi acţionarilor cu privire la apărarea intereselor acestora. consiliului de administraţie. conducerea de zi cu zi 73 . luate în considerare. de obicei. inclusiv a frecvenţei adunărilor acţionarilor. de asemenea. O atenţie specială trebuie acordată oricărei situaţii în care mai mult de 50% din voturile acţionarilor şi administratorilor sunt necesare pentru a aproba o moţiune.

calificarea. există legi şi reglementări care guvernează alegerea. dar rămâne responsabil cu asigurarea că aceste operaţiuni sunt efectuate în conformitate cu legile şi reglementările în vigoare şi sunt consecvente cu practicile bancare solide şi sigure. prohibiţii. penalizări pentru contribuţii politice şi alte asemenea probleme. Consiliul controlează conducerea băncii şi determină modul în care vor evolua afacerile acesteia. Alte legi şi reglementări se ocupă de restricţii. având în vedere că aceste conflicte indică faptul că sunt luate în considerare ambele feţe ale monedei. Un Consiliu de Administraţie atrage un interes semnificativ. chiar mai important. Este esenţial ca acest consiliu să încurajeze discuţiile deschise şi. aplicare voit greşită. Un director general puternic şi un consiliu slab reprezintă cea mai bună reţetă pentru dezastru. Consiliul poate delega operaţiunile de zi cu zi ale managementului. investiţiile. Consiliul angajează conducerea băncii şi stabileşte politicile sub care aceasta va opera. achiziţii şi vânzări de la şi către membrii consiliului de administraţie. sau orice altă activitate bancară. Alcătuirea consiliului de administraţie este crucială. protecţia împotriva fraudelor interne. numărul necesar. având în vedere că o abordare bazată pe risc a supravegherii bancare întăreşte responsablităţile fiduciare ale consiliului de administraţie şi caută să se asigure că directorii sunt calificaţi şi capabili să îndeplinească în mod eficient asemenea responsabilităţi. din partea autorităţilor de reglementare. ori nu aveau cunoştinţele necesare din domeniul bancar. să aibă o bună toleranţă la conflicte. răspunderea şi demiterea membrilor consiliului şi a ofiţerilor. De obicei. Rolul consiliului de Administraţie Consiliul de Administraţie al oricărei instituţii financiare deţine răspunderea finală pentru protecţia consumatorului şi pentru gestionarea riscurilor financiare ale instituţiei respective. comisioane şi cadouri pentru procurarea de credite. Un consiliu cu un preşedinte neexecutiv puternic are mai multe şanse să fie capabil să ofere idei obiective faţă de un consiliu de administraţie care să fie puternic şi experimentat. delapidare. Studiile relevă că aproape 60% din băncile care au falimentat aveau membri ai consiliului de administraţie care. Consiliul monitorizează operaţiunile băncii şi se asigură de faptul că managementul acesteia poate face 74 . ori erau neinformaţi şi pasivi în ceea ce priveşte supravegherea activităţilor băncii.a activităţilor băncii ofiţerilor şi angajaţilor. ca şi cerinţele de prezentare pentru cei din afară interesaţi de afacere. furt. înregistrări false. Consiliul de administraţie al unei bănci este responsabilul final pentru conducerea activităţii băncii. dar nu pot renunţa la răspundere în cazul unor politici şi practici imprudente şi instabile privind procesul de creditare.

OAKLAND. S. testând şi probând recomandările înainte de a le aproba şi se asigură că există sisteme şi moduri de control adecvate pentru a identifica şi rezolva problemele a) 1.cnvm. Deşi administratorii băncii nu vor neapărat experţi în domeniul bancar.. 6. 4. 5. Tenev. C. 1998. Un consiliu de administraţie trebuie să fie puternic. 3. .faţă noilor cerinţe apărute odată cu dezvoltarea băncii. ( oficialul însărcinat cu controlul monedei din SUA.. aptitudinile. Guvernanţa Uniunii Europene..pdf. Total quality management. New-Jersey. S. P. Bibliografia completă a cursului http://www. S. 2003.md/act%20norm/CGC. ei trebuie să aibă. Putting Investors First: Real Solutions for Better Corporate Governance. 1987) Responsabilităţile Consiliului de Administraţie. Russell. Techniques and Best Practices for Corporate Governance. 2005. consiliul stabileşte tonul şi direcţia de acţiune. 75 . În momentele bune. independent şi implicat activ în afacerile băncii. operaţiunilor sale care devin mai complexe şi modificării ţelurilor acesteia. LESLIE.Worth Heinemann. L. Green. The World Bank and the International Finance Corporation. Atât administratorii băncii. Corporate Governance and Enterprise Reform in China Building the Institutions of Modern Markets.. cunoştinţele. supraveghează şi sprijină eforturile managementului. Brefort. 2005. JOHN S. şi experienţa care să le permită să îşi ducă sarcinile la capăt în mod eficient. Mod de accesare: Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor. Prisecaru.PORTER.. Washington. Oxford: Butter .. John Wiley&Sons.. Newquist. Editura Economică. Bloomberg Publishing. cât şi conducerea executivă trebuie să adere la standarde etice înalte şi să fie gata şi capabili să acţioneze în interesul băncii. 2. Bucureşti. Zhang. M.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful