UNIVERSITATEA DIN PITEsTI

FACULTATEA DE LITERE
FILIALA RÂMNICU VÂLCEA

LUCRARE DE LICENŢĂ
CONDUCĂTOR sTIINŢIFIC :
Rm.Vâlcea

STUDENT:

2008

UNIVERSITATEA DIN PITEsTI
FACULTATEA DE LITERE
FILIALA RÂMNICU VÂLCEA

I.L. CARAGIALE, DRAMATURG ORIGINAL
CONDUCĂTOR sTIINŢIFIC :
Rm.Vâlcea

STUDENT:

2008

Cuprins
I. Omul si activitatea literara II. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2.1. 2.2. III. Opera epica Opera dramatica

Receptarea critica a operelor sale

IV.

Bibliografie

Argument
Limba si literatura româna este o disciplina scolara complexa si dinamica ce presupune o instruire permanenta bazata pe fundamente teoretice si percepte practice.
În sfera larga a acesteia, o importanta deosebita o are literatura româna deoarece ajuta elevii sa-si creeze un univers fictional si sa-si îmbogateasca vocabularul, dar si sa-si gaseasca în personajele pe care le întâlnesc modele sau antimodele.

Metodele de instruire si educatie a acestora trebuie sa fie cât mai eficiente si sa aiba la baza perfectionarea si modernizarea tehnicilor de lucru pentru a trezi interesul si pasiunea elevilor. Este important sa se formeze si consolideze deprinderea acestora cu opera literara prin lectura, exercitii de citire astfel încât elevii sa parcurga orice text cu voce tare sau în gând si sa poata întelege si reproduce continutul acestuia. Pentru a se asigura cealalta cerinta si anume îmbogatirea vocabularului elevilor este necesar ca acestia sa stapâneasca sensurile proprii si figurate ale cuvintelor, astfel încât fiecare lectie de literatura sa le ofere prilejul unei noi achizitii lexicale si sa-si poata preciza si nuanta vocabularul pe care îl folosesc. Realizarea acestor cerinte obiective si subiective presupune din partea profesorului mentinerea la curent cu ceea ce este nou în specialitate, precum si o buna pregatire din punct de vedere metodic. Astfel, lucrarea de fata îsi propune sa schiteze o conceptie pertinenta asupra personalitatii lui I.L.Caragiale, nume celebru între cei patru mari clasici ai literaturii române, bazate pe interesul manifestat de critica literara, scotând în evidenta importanta pe care a avut-o autorul dramatic asupra literaturii române. Alegerea acestei teme s-a bazat pe faptul ca autorul român a cuprins în opera sa aspecte diverse ale existentei omului punându-si geniul în viata si talentul în opera, sugerând zigzagurile vietii prin risipa de epitet verbal, egoismul epicureu c 818b13i u înfrângerile suferite ca si Oscar Wilde ( serban Cioculescu). Mare scriitor clasic, I.L.Caragiale este maestrul neîntrecut al dramaturgiei românesti excelând deopotriva în domeniul prozei, îndeosebi în schita si în nuvela, ducându-si, în toate acestea, la perfectiune marile disponibilitati creatoare: observatia lucida a mediilor sociale, caracterul scenic al situatiilor, arta dialogului, umorul, comicul de situatie si de limbaj. Ca observator social, Caragiale a transpus în plan literar adevarul simplu ca lumea, în datele ei fundamentale, nu evolueaza esential: gesturile, atitudinile, neobservate cu suficienta acuitate, sunt mereu aceleasi. Spatiul în care se misca personajele umane, definit de coordonatele

vietii cotidiene, ale câstigului de bani, ale stagnarii în aceeasi zona de preocupari, cu aceleasi etape de trecere de la o vârsta la alta, sacralizate sub forma de rituri existentiale, este unul închis. În acest context, eroii caragialieni nu vor deveni nici nemuritori ca protagonistii scrierilor antice ca un Hercule sau Tezeu, nu se vor lupta nici cu balaurii, nu vor depasi, decât în cazuri extreme zidurile cetatii protectoare, burgul, dincolo de care nu au capacitatea de a subzista într-o forma civilizata, nici de a deveni cazuri tragice, ca al lui Timon din Atena. O decadere marcanta, motiv fundamental al dramei moderne, care a pierdut temele înaltatoare ale tragediei, dar se scufunda în tragicul cotidian. Omul se lasa în stapânirea marii trancaneli (Mircea Iorgulescu), capabile sa transforme în epopee, de pilda, faptul banal al pierderii unei scrisori si avatarurile recuperarii ei. Se observa cum se creeaza o noua tipologie de simboluri gnoseologice false: perfectiunea greaca a retoricii neînlocuita cu arta de a vorbi fara a spune nimic, într-o degringolada semantica, razboaiele se muta dupa marile câmpuri de lupta în alcovuri si pe culoarele ziarelor de scandal, oamenii îsi pierd vremea prin cafenele, pentru a discuta, în lipsa unor subiecte profunde, ultimele cancanuri politice sau scandaluri mondene. Ceea ce îi reuseste impecabil lui Caragiale este radiografierea exacta a moravurilor epocii sale, care, prin reiterare, se transmit tuturor epocilor. Din acest punct de vedere, omul secolului XIX - lea nu este cu mult diferit de cel conteporan sau de cel al secolelor viitoare. Probabil ca si peste o suta de ani vor exista acelasi personaje mediocre, cum se si confirma de altfel dupa prima suta de ani parcursa prin eternitate de opera: un Mitica ce discuta prin cafenele sau pe la colturi de strada despre oamenii aflati la putere, despre ultimele scandaluri din highlife, un Dandanache ce va specula insidios o conjunctura politica favorabila, un Catavencu santajist, o Zoe care va combina la nesfârsit politica si erotica. O lume pe dos, prafuita, cu personaje, parca scoase din dulapul cu naftalina, cu oameni sfatosi, cu mustati mari în forma de sulita, cu haine caraghioase, cu baston si tilindru, plimbânduse solemn pe strada, în încercarea de a impresiona demoiselle-le tinere din faubourgul unde îsi fac veacul, schimbându-si numai hainele si mastile, jucând în continuare aceeasi piesa, în care motivul lumii ca teatru îsi gaseste, în Caragiale, adeptul si creatorul desavârsit.

CAP. I. OMUL sI ACTIVITATEA LITERARĂ
Conform informatiilor din Dictionarul general al literaturii române, I.L. Caragiale s-a nascut la 30.01.1852 sau 01.02.1852 în satul Haimanale, azi I.L. Caragiale, judetul Dâmbovita, fiind prozator, dramaturg si gazetar. Bunicul lui Caragiale, un oarecare stefan, venise în tara o data cu domnitorul I. Gh. Caragea, de la care îi va ramâne si numele de Caragiali. Dintre cei trei fii, Luca, Costache si Iorgu, cel dintâi, Luca, tatal lui I. L. Caragiale si el actor o vreme, ca si fratii lui, nu se consacra totusi scenei, preferând sa ramâna administrator al mosiei Margineni si profesând totodata ca magistrat si avocat la Ploiesti. Mama lui Caragiale, de origine greceasca, se numea Ecaterina si era fiica unui negustor brasovean. Baiatul începe sa învete cu parintele Marinache, la biserica Sf. Gheorghe din Ploiesti. Între anii 1860-1864, urmeaza clasele primare la scoala Domneasca din acelasi oras, pastrând o frumoasa amintire despre institutorul Basil Dragosescu. În intervalul 1864-1867

în combinatie cu un anume Mihalcea. Peste doi ani. care îi aduce grave acuze: imoralitate si denigrare a valorilor nationale. În ianuarie 1889 se casatoreste cu Alexandrina Burelly. În august. volumele Teatru si Napasta. Caragiale functioneaza ca profesor la liceul particular Sf. Gheorghe. În timpul Razboiului de Independenta a servit în garda civica. În toamna. în 1891. în micul sau ansamblu. În iunie 1870.Vâlcea. În anul 1886. viitorul poet. Va fi apoi functionar în Bucuresti la Regia Monopolurilor Statului. pe care avea sa o încondeieze mai târziu. îi sunt respinse. o berarie. de unde l-a preluat . O relatie trecatoare cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu. copist la tribunalul din Prahova. de pe urma carora ar fi obtinut foloase materiale. de la premiere. i se naste cel de-al doilea fiu. În stagiunea 1871-1872 este tot sufleor. participa la întrunirile societatii Junimea. ia si el parte la miscarea revolutionara initiata de Al. se angajeaza. la Conservator. devenit.A. Din 1878. în Bucuresti. prezentata. fiind pâna în1870 la clasa de mimica si declamatie a lui Costache Caragiali. miscare pe care o va ironiza în scrisul sau. prima clasa de gimnaziu. si dupa articolul Doua note. . dar poate si cu placerea de a scandaliza. în trupa lui Mihai Pascaly. pentru câteva luni. Eminescu (pe care îl cunoscuse la Giurgiu) Caragiale. Este sufleor la Iasi. facându-si voiajul de nunta în Italia. Va reveni la catedra de istorie în 1890. aceasta perioada în însemnarile intitulate Dincarnetul unui vechi sufleor. Dorea sa faca si clasa a-V-a de liceu. scânteietor în replici. Fiind stralucitor de verva si de spirit. în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene. redactor la Timpul. dar si copist la Teatrul National din Bucuresti. dupa conferinta Gâste si gâste literare. în 1888.termina. temator de urmari si simtindu-se vinovat. De aceea. în 1885 Mateiu. cu talent de mim si de povestitor. În acelasi an. fiica unui arhitect. Hasdeu si a interventiei lui D. este numit Director General al Teatrelor pâna în mai 1889. si Caragiale. Intuindu-i înzestrarea neobisnuita. Titu Maiorescu îl va lua într-o calatorie la Viena. Caragiale îsi manifesta ingratitudinea fata de criticul junimist si în conferinta Prostie si inteligenta. În urma raportului defavorabil al lui B. iar urmatoarele trei la scoala Sfintii Petru si Pavel. Între 1881-1882. Caragiale deschide. în casa lui Titu Maiorescu. revizor în judetele Arges . îndragostit de aceasta. cu o functionara Maria Constantinescu se naste. Candiano-Popescu. în mai 1893. Îsi va aminti. pe care o tine la Ateneul Român. în particular. Iorgu Caragiali. Din legatura sa. se transfera în 1882. plin de umor.P. dar teatrul începe a-l ispiti. îndemnat de M. viitorul scriitor. la Clubul muncitorilor. cutreiera judetele Suceava si Neamt ca revizor scolar. din februarie. pentru a-si redresa situatia materiala. tânarul acapareaza atentia celor din jur. Caragiale se înscrie în 1868. Luca Ion Caragiale. Despartirea de Junimea se produce în 1892. în sedinta plenara a Academiei Române. Sturdza.

iar împreuna cu publicistul Frederic Dame scoate efemerul ziar Natiunea Româna.B. pentru a fi reînhumate la Cimitirul Bellu. Gane. cu seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului românesc. socotind desigur ca toate acestea vin prea târziu. La împlinirea a saizeci de ani refuza. Publica în anul 1874 în Revista Contimporana. dupa o piesa a unui. sustinând rubricile Varietati si Una-alta. alaturi de M. Beraria Academica Bene Bibenti si împreuna cu cumnatul lui. Colaboreaza. încercase sa-i puna în cârca învinuirea ca ar fi plagiat drama Napasta.Caion. Întetindu-si campania de defaimare.Dutu.1878. Marele scriitor moare fulgerator. Caion. N. ramasitele lui pamântesti. Caragiale si-a început activitatea literara prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. Se tipareste un numar unic din revista Caragiale si i se înmâneaza o pana de aur. Telegraful si în Bobârnacul. socat de evenimentele din 1907. autor maghiar inexistent. sub semnatura Luca. În 1896. Atacurile lui sunt sustinute de Al. Din 1899. nu o avea.Doua plagiate. de inima. Originalitatea d-lui Caragiale . de la un premiu academic în anul 1902. solicitând directia Teatrului National din Iasi. Franta. Macedonski. presedintele Societatii Scriitorilor Români. de fapt. lucreaza ca registrator în administratia centrala a Regiei Monopolurilor Statului. dupa un turneu prin tara cu actorul nomad Al. Caragiale nu obtine satisfactia cuvenita întrucât Caion va fi. Rac. Este dupa aceea girant responsabil la Alegatorul liber si la Unirea democratica unde e prezent. În 1901 i se serbeaza douazeci si cinci de ani de activitate literara. în 1908. În 1877. de catre Emil Gârleanu. editeaza saptamânalul umoristic Claponul si publica în Albina Carpatilor. se angajeaza apoi . Ionescu . Tolstoi. În decembrie va intenta un proces de calomnie lui Constantin Al. un pshihopat care. Eminescu. Este din nou respins.N. pâna la urma. suspendat în curând din pricina inserarii unei stiri ce anuntase prematur caderea Plevnei. dar se va întoarce din când în când în tara. invoca si numele lui L. sub pseudonimul Luciliu. la rubricile Diverse si Felurimi. Desi aparat de catre Delavrancea. sub semnatura Un patriot român. fiind aduse dupa un timp. restaurantul garii Buzau (1895). scriitorul. însa fara semnatura. Debuteaza în anul 1873 în revista satirica Ghimpele. întreprinde împreuna cu familia un voiaj prin Italia. În martie 1905 se stabileste definitiv la Berlin. sub pretextul unui acces de sciatica. cu initialele sau cu semnaturile Car. achitat. facând multa zarva. Caragiale se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. Caragiale e cooptat în comitetul Teatrului National din capitala.pamflet 1907 . între anii 1877 . scrie articolul . Palicar. proiectul de sarbatorire si recompensa nationala ce se planuia în România. publicând o brosura agresiva. Germania (1903-1904). Leonescu Vampirul..Din primavara pâna-n toamna. Un an mai târziu.Va mai conduce. Crezând ca da curs unei chemari politice pe care. Teodor Dutescu . cu volumulMomente. primar fiind Barbu Delavrancea. la România libera. Istvan Kemeny. a carui prima parte apare în ziarul vienez Die Zeit. semnând cu numele întreg. Ca delegat al Primariei din Bucuresti. nu fara tribulatii. Versuri. în Forta morala. se vede refuzat de primarul orasului.

unde îi apar cronici satirice. Ziua. Vointa nationala. Pe 29 iunie ziarul Opinia anunta ca scriitorul pregateste un volum de versuri. intitulat Flori otravite. El practica acum un comic alert. curiozitati. fara semnatura. periodic socialist. În aprilie 1896 apare volumul Schite usoare. Asociindu-se cu I. compunând gogosi. la 1 ianuarie 1894. Dupa doua piese minore. Savantul sunt persiflate sovinismul. se produce pe nesimtite. în 1985. România juna. Constitutionalul. În Rromânul. Publica în ziarul lui G. la foaia craioveana Doljul. unde ar fi urmat sa intre parodiile din Moftul român. cu initiala L. fanteziste. aceasta fiind fluierata la premiera. editat si în brosura. Slavici si I. ca în 1885 sa fie reprezentataD-ale Carnavalului. Cosbuc. De la zeflemea la caricatura si pâna la sarcasme. Literatura si arta româna. iar în 1897. fara semnatura sau cu iscaliturile Ion. Racovita-Sphinx. Caragiale pare ca se amuza. reportajul Culisele chestiunii nationale. e reprezentata la Teatrul National din Bucuresti tragedia Roma învinsa de Alessandro Parodi. debitând cu vioiciune anecdote uneori piperate. i. snobismul. la organul liberal Gazeta poporului. Universul literar. verva sarcastica. usor.la Timpul. Flacara. Redactor. Panu. A mai colaborat. sub masca joviala si putin cabotina. fara semnatura. în redactia caruia mai lucrau M. de doua ori. imoralitatea femeii. Lumea ilustrata. Luceafarul. Lumea veche. se impune prin O scrisoare pierduta. chiar licentioase. Pagini literare. În Ghimpele. muscatoare ce avea sa faca din Caragiale un satiric de temut. bineînteles (ca membru al Junimii). articole politice si. Sfânt-Ion. la Convorbiri literare. Asmodeu. saltul. supliment al ziarului Epoca. Caragiale conduce în anul urmator Epoca Literara. Balada Haiduceasca. facându-i si pe cititori partasi. aceasta din urma în colaborare cu Iacob Negruzzi. unde citeste înainte de banchet O noapte furtunoasa sau Numarul 9. în întreaga opera a lui Caragiale misuna asemenea moftangii. Venerabilul Cezar Bolliac. Eminescu. editeaza revista Vatra. Rromânca. însa sarjele lui (se observa asta si în parodii. Se observa. si în pamflete) nu sunt doar agresive ci si necrutatoare. în tipografia Epoca apare. gaunosenia unor pretinsi oameni de stiinta. La 26 mai 1878 începe sa participe la sedintele societatii Junimea. recurgând la formule si scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. scriitorul îsi cauta cu înfrigurare uneltele. strecurând ironii subtiri sau pline de echivocuri. I. reprezentata la 13 decembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti. în 1983 are loc întâia reprezentatie a comediei Soacra-mea. Chiar daca acest ciclu nu s-a realizat. Povestea vorbei. zigzaguri. Convorbiri. Slavici si cu G. Universul. Intentiona sa alcatuiasca un ciclu de studii fizico-psihologice nationale -Moftangii si moftangioaice. Fifina si opera bufa Hatmanul Baltag. junele Al. (întâia reprezentatie a acestei comedii având loc în ianuarie 1879) si Conul Leonida fata cu Reactiunea. Moftul român. De aici este detasat. Noua revista româna.S. revista umoristica a lui Alceu Urechea. Viata româneasca si. Macedonski ori . În traducerea sa. Claponul. Badescu. Lumea noua. Adevarul. din cauza unei cabale organizate de cronicarul dramatic D. Foaia interesanta. literare. avându-l ca secretar pe St.O. Iosif. uzând de alegorii si de hiperbola dibaci mestesugita.D. si Luca la jurnalul liberal Gazeta poporului.

Cu tot elogiul pe care. se înscrie în Partidul Radical al lui G. în 1908. îl anunta pe Jupân Dumitrache. parvenite la mari situatii. cautând sa descopere radacina raului. Dupa o scurta apropiere de socialisti. reportajele parlamentare. care avea sa-l prefere. revenind ca autor de versuri cu niste strofe antidinastice (Mare farsor. farsa alegerilor. el mimeaza poezia. cetatenesti. Este una dintre temele publicisticii sale pe care o exploateaza si în comedii. Sunt reflexiile inteligente si de bun simt ale unui om. în Convorbiri critice. în schimb e vadit scrupulul stilistic. face scheme de amuzament citind stantele macedonskiene. Caragiale ajunge sa le considere un reflex degradat. luati în pleasna. structura lui nefiind deloc aceea a unui liric. poate sincer. fata de ideile liberale. cosmopolitismul. va trece la un registru care îi convine. Oricum. unde deplânge zadarniciile omenesti. impun prin luciditate. Iese de sub tipar brosura 1907-Din primavara pâna-n toamna. parvenitismul. în 1909. destule . acela de parodist: persifleaza scrierile moderniste. orice s-ar spune. Cu ochi rau. . gruparii junimiste. în Epoca. Caragiale gândeste în consens atunci când sanctioneaza (nu numai în articole. ci si în scrierile literare) progresul nostru pripit sau forma fara fond. un spirit teoretic. Scriitorul cu o atât de consistenta vâna comica. pe G. Un an mai târziu.D. Sotirescu & Company. torturant. reflectând toate aceste sinuozitati si inconsecvente. În 1901. Este adevarat ca dispretuia prea mult politicianismul pentru a se înscrie în vreun partid. om vechi. tinând si el cuvântari în turneele si campaniile omului politic pe care îl admira. cu fabule inspirate de rascoalele taranesti din 1907. Panu. mari gogomani) si. În martie 1905. cu vederi conservatoare. la fel ca Eminescu el invoca teoria paturii superpuse. mascarada vietii politice. întreprinde o adevarata disectie în societatea româneasca. O fiziologie ca Broaste. Caragiale. Popescu vor fi. Fara a se integra. Scrie câteva epigrame si niste atacuri la adresa spiritismului hasdeian. Caragiale tinteste. sunt exersari pentru opera maturitatii. o vreme. cu un prilej sau altul. al pasoptismului. De fapt. Dupa o perioada de atasament. prin calitatea literara. manifesta o receptivitate insuficienta fata de lirism. Cosbuc lui Mihai Eminescu. dar piesa ramâne pâna la urma în stare de schita.poligraful N. schitând un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice. în vreme ce bacanul Ghita Calup. Va intra apoi. cum se recomanda singur. prin energia iradianta a argumentatiei si.. începe sa lucreze la comedia politica Titirica. se declara independent. ce avea sa devina teribil.decadente. în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. criticând drastic.Din primavara pâna-n toamna. Parerile lui Caragiale despre arta si literatura nu tradeaza. apare editia de Opere complete. propriu-zis. Daca nu inventivitatea comica impresioneaza în toate aceste texte. liberalismul românesc. Fara îndoiala. în Moftul român. Caragiale îsi da seama ca nu are vocatie în acest domeniu. Dupa câteva poeme cu turnura elegiaca. se lasa. reluând personajele din O noapte furtunoasa si O scrisoare pierduta dupa 20-25 de ani. cum am mai spus. pâna la schimonoseala. atras de poezie. la fel ca în comediile lui. îl face implicarii politice a omului de condei. binefacerile sistemului constitutional. Articolele sale politice. ca poet.. În Smotocea si Cotocea se prefigureaza perechea de farfarale Lache si Mache. În fulminanta brosura1907 . gardist civic de o credulitate ce îl sorteste încornorarii.Nuvela pesimista poate fi socotita prima schita caragialiana.

fandositi si amorali. date ale personajelor din comedia clasica . însa. urmând ca în septembrie sa fie pus în scena instantaneul Începem!. sugerând fienaturelul. cât si la Iorgu Caragiali.[3] caci. Lupta (Budapesta) si Viata Româneasca. regina Cartaginei. pretiozitatea ridicola.În februarie îsi reia colaborarea la Universul. CAP. vanitosi. fara sa fie nevoie de o indicatie anume. Iar numele. În anul 1910 apare volumul Schite noua. publicând povestiri. Modul lor de a fi. iar în vara. Sunt unele cazuri când fragmentele biografice pot fi usor identificate. dar nu îsi îngaduia sa retina decât esentialul. dotat cu un acut spirit de observatie. întepenit în ticuri absurde care le divulga vacuitatea interioara. învinuindu-l de facilitate. montura perfecta a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicala. ceea ce. O viziune de dramaturg pecetluieste opera lui Caragiale. Hasdeu la Vasile Alecsandri.. daca se poate spune. Victorien Sardou. si calificativul îl încânta. saluta aparitia companiei teatrale a lui Alexandru Davila printr-un articol din Noua revista româna. stropsit. Prietenii literari îl numeau <>.) fiind în definitiv. cum e firesc. În februarie-mai. în afara agitatiei exterioare. apoi în iunie. dintre care . S-ar spune ca si-l cautase. un limbaj deformat. II.. în versuri. Cosbuc un proiect de drama istorica. În operele sale se rasfrâng. schite si câteva scrisori. încornoratul credul. fie ocupatia. P. Caragiale a fost toata viata lui un desavârsit actor dublat de un foarte lucid spectator[1]. coruptibilitatea. de la B. Inteligent pâna la granita neverosimilului. În râsul lui Caragiale. o expresie a unei dispozitii jubilante. la Karlsbad. el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugene Scribe. în câteva însemnari cu caracter informativ despre viata lui. Sub raportul tehnicii dramaturgice. Lipsa de scrupule si nepasarea. Opera epica Nu se poate vorbi despre ceea ce a scris Caragiale.1. eroii lui comici par sa fi încremenit într-o marginire definitiva. precaragialiene fiind de gasit atât la Costache Caragiali. Eugene Labiche. tipologic. gogomania sunt metehne ale acestor creaturi care vietuiesc în inertie si mimetism. se desluseste si o unda de simpatie. confidentul etc. cu proze din Universul. implicit ori explicit. la rândul sau prelucrat la tensiunea artistica pe care numai talentul o poate da. se refugiaza în limbaj. replici. truvaiuri ale unor comediografi premergatori. sunt ele însele mici caractere. el înregistra totul. ipochimenii (care mostenesc. justificari si expresii mai sugestive.demagogul. cu subiectul din viata Didonei. îi arata lui G. Inapti de devenire sufleteasca. sociala. colaboreaza la Românul din Arad. Aceasta nu înseamna ca a copiat realitatea asa dupa cum se obisnuisera sa afirme acei care din rea-credinta sau macar din indiferenta încercau sa îl minimalizeze. momente din biografia scriitorului sunt o cronologie a operei sale. primeste. dincolo de inflexiunea de badjocura. Limba personajelor caragialiene este prin ea însasi un spectacol. nu diminueaza cu nimic originalitatea frapanta a unei opere de fulgerari geniale. Apar în comediile lui. 1911. provenienta regionala. nu era un emotiv si mai ales nu voia sa para[2]. ultimul publicat de autor. arivisti si mitocani. în abordarile biografice. servitorul slugarnic si duplicitar. conditia materiala. fara a aminti macar. Elemente clasiciste si romantice în opera caragialiana 2.

Nu.Te mai doare nasul. masca umorului.S-a dus dracului! Am pierdut-o! Ce? Ce. Asa a ajuns Caragiale ca într-un stil imaginabil de simplu. ca si în opera. care fermeca pe toti cu inteligenta sa sclipitoare si prin vorba cu care povestea ceasuri întregi. într-un limbaj aparent comun. cu o bufonerie geniala. pe care si le permiteau cunoscutii fata de el pe vremea când era sufleor la teatru.tremur si ma apuca un cârcel la deget.. puiusorule? Întreaba mam'mare. am pierdut-o? A fost o petitie . uneori. interioare. Sa moara mam'mare? Sa moara! .. si iar îmi blestem ursitoarele. uneori ireverentioase. adesea grotesc si monstruos: . raspunde Goe. de regula stapânita de dârza vointa a impenetrabilitatii.[4] Din schita O conferinta simtim reactia spontana a lui Caragiale împotriva familiarismelor. dar foarte complicat. ne ce.. Iata si o scena duioasa de familie: . Efectul artistic îl realiza prin claritate si simplitate. batista . si ceasurile sînt aproape zece!. Din O petitiune pe aceea a împiegatului de la Regia Monopolurilor. a scris relativ putin fata de numarul considerabil de tipuri improvizate si de situatii imaginate cu o fantezie neobosita. Nu .nu mai pot tinea condeiul. care a purtat în viata. În momentul când începea sa astearna pe hârtie devenea de o severitate neînduratoare fata de cuvântul scris. Omul acesta. Schita Petitiunea din care a fost extrasa frântura de dialog este un instantaneu luat la un ghiseu de petitii dintr-o institutie publica.e vorba. scos din viata imediata. te superi daca te-oi ruga sa-mi dai batista d-tale?. În opera sa gasim replicile repetate de milioane de oameni ajunse la o conciziune si la expresivitate maxima printr-o munca de slefuire covârsitoare. cu o surprinzatoare autenticitate. frate.putem alege cu valoare de încheiere pe urmatoarea: se poate vorbi despre Caragiale ca de un homo duplex. în intimitate. În O cronica de Craciun gasim declaratia lui Caragiale ca scrie greu: Scriu si sterg si iar încep si iar sterg. Monser. sa-si puna eroii sa se dezvaluie singuri. mai adesea. stia sa se abandoneze firii lui profunde. dar care. numai un moment[5]..

Exista totusi diferente în perspectivarea tipologica. dar de fapt întelegându-se de minune în afaceri. scolarilor. patriotul si zgomotosul. În teatru. potrivindu-si bine sapca rosie. un singur gest este revelator pentru starea de spirit a unui om: la o parte. scriitorul precizeaza în schita 25 de minute: cazanul fierbe (e vorba de locomotiva). seful garii se simte deodata important prin însarcinarea lui administrativa de care depindea într-o oarecare masura bunul mers al ceremoniei. Exista în proza scurta al lui Caragiale alarmantul reprezentant al ordinii publice întocmind sforaitoare procese-verbale. Caragiale nu a avut nevoie de mai multe indicatii penrtu a face auzita alarma de pe peronul decorat cu stegulete tricolore si împletitura de brad si unde au fost îngramadite garnizoana. ostenit. Momentul prinde viata prin stenografierea fidela a limbajului eroilor. Actiunea are loc la cafenea ori berarie. O singura miscare. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. nu cu aciditate ironica cu care îsi urmareste eroii din teatru. care pot fi privite ca adnotari marginale de regizor. garda civica. zice grav seful garii. autoritatile. preocupat si plictisit de insistentele absurde ale matinalului sau vizitator.- Ad'sa-l pupe mam'mare. Astfel concepute. de exemplu. la gara. demonstrativ. Tipul precum politicianul demagog. unde cânta fanfara militara. Ca sa sugereze tensiunea dintr-o mica gara provinciala în care s-a oprit trenul domnesc. ireconciliabilii pe chestii de printipuri. în care conflictul si atmosfera amintesc direct de O scrisoare pierduta. galantul si emotivul. tipul intrigant si canalie din superficialitate. de exemplu. dupa toate poznele baiatului. el cultiva o tipologie mai pregnanta pentru aparatul de stat burghez. gazetarul superficial si oportunist. la care abia daca mai adauga scriitorul unele indicatii cu gesticulatie. politicienii din tabere adverse. Conul Leonida fata cu Reactiunea. ahtiat dupa informatii de scandal culese din culisele vietii studentul cu caracter de bronz. la scoala si în casele parvenitilor. politaiul slugarnic si abuziv reprezinta adevarate coordonate ale sistemului social-politic descris de Caragiale. la simigerie. D-ale Carnavalui. însemnând cu condeiul hârtiile în registru. Mam'mare. O noapte furtunoasa. scolarii intoneaza imnul-un concert monstru. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. Printre oamenii înghesuiti si emotionati. arivistul lipsit de scrupule. potrivind cravata lui Goe si pupându-l dulce. prafuit dupa nesfârsite demersuri de la autoritati. ca trece![6] Ca un om cu îndelungata experienta în teatru. în esenta. în parcuri. În Momente cu exceptia unor schite ca Telegrame. care la rândul lui este asudat. aceeasi pe care a imortalizat-o Caragiale în piesele de teatru O scrisoare pierduta. dar poate cea mai evaluata ca pozitie sociala si politica. Caragiale si-a însusit arta reprezentarii dramatice prin care exceleaza schitele sale. tradând la primul prilej idealurile generoase sustinute pâna atunci cu demagogica ardoare. birocrat. Stilul condensat dezvaluie însusirea lui Caragiale de a discerne ceea ce este expresiv si convingator esential. notabilii si cât public a mai putut încapea. scoalele. aproape toate covergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. într-un cuvânt moftangiul Mitica. momentele sunt schite dialogate. impiegatul impacientându-se. . dascalul terorizat de posturile influente ale parintilor. sugestiv intitulate Momente. fanfara tipa. domnilor. Lumea Momentelor este. în redactiile revistelor. la bâlci. altadata numit Lache cu complezenta bonoma.

surprins în viata domestica. deci. Invectiva scriitorului este. care îsi rasfata copiii pâna la cruzime. Pentru ca ziarul avea un tiraj foarte bun. Pe cucoana din pretinsa lume buna.L. I. Osândindu-le. adica. Pe mahalagioaica pretentioasa. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici.Niciodata însa nu reproducea cele adunate de la noi asa cum le auzise. casa deschisa cu jour fix. dupa moda. mereu împrospatate. În posesia unui belsug de subiecte. de demagogia partidelor istorice. Caragiale a definitivat schita umoristica. un limbaj pitoresc colorat sau pretios ales. in general. invitata sau neinvitata. I. Caragiale si-a început munca stiind perfect tematica si obiectivele rubricii sale pe care a intitulat-o Notite critice. la un ghiseu. în realitate conformist. în fata unui pahar cu vin cu amicii. fricos. o forma de protest împotriva vremii sale. indiscret si flecar. bobbor. în ultima analiza. într-un tramvai. scriitorul anunta ca nu se va ocupa. reclamând prin diferite sisteme indulgenta profesorului. Suchianu a observat demult ca prietenul sau. adica sa concureze starea civila. scriitorul s-a angajat în septembrie 1899 sa dea pentru Universul un foileton saptamânal. Caci daca într-o berarie se discuta politic. priceput la orice. lui Caragiale i s-a fixat onorariul de 25 de lei pe foileton.L. cu care s-a spus ca. le dadea valoarea literara. Alegea si dezvolta partile ce-l interesau. folosind. Caragiale. ducându-se din snobism la concerte la palat. a criticat si explicat întreaga viata a epocii de care s-a ocupat. În introducerea din 10 septembrie 1899. ci de poppor. emancipat printre prieteni pentru a-i pune în inferioritate. era în permanenta vânatoare de subiecte. dar demn când este atins în amorul propriu. tinând. când umblu cu picioarele pe coji de . vorbind româneste numai cu slugile. Iata. primul la noi. familiar cu toata lumea.Accentul nu cade pe politicianul propriu-zis. Pe omul de încredere al clasei. fiind gazeta cea mai citita. suetar si anectodist ca nimeni altul. Scriitor profund. opera lui lua un caracter polemic. Caragiale nu putea sa nu vada antagonismele societatii în care a trait si toate relele decurgând din ele. Nici o pagina din opera lui Caragiale nu critica si nu ia în derâdere pe oameni simpli si umili. dupa caz. Ibraileanu socoteste pe Caragiale cel mai mare istorisit. ca alti critici. consoarta fara principii si mama cu veleitati de educatoare. nu e acelasi lucru cu a face politica în genul lui Catavencu. timp de aproape un an si jumatate. Pe amicul binevoitor. de mentalitatea de clasa a burgheziei. Criticul G. care se tine de intrigarii marunte. las. ci pe individul mic burghez. Pe lânga aceasta un merit deosebit al puterii lui de creatie este faptul de a fi izbutit sa faca. I. scuzându-le slabiciunile si inertia intelectuala la vârsta scolara. materialul cules direct din realitate sau numai din auzite a fost întotdeauna filtrat de geniul artistului. El obisnuia sa spuna ca îsi batea joc nu de popor. pentru care Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura. cea ce a facut Balzac cu personajele sale. lacheu cu fierturi si manusi. scriitorul pretându-si saptamânal colaborarea. de monumente: eu nu ma pot gândi sus. începutul Momentelor. În Momente gasim pe amicul fanfaron. pe tarani sau pe muncitori. mereu înmultite. vai de capul lui. amator de favoritisme cu profit personal. În 1901 apar Momente si schite. dupa cum constata tot Ibraileanu. de o incultura stridenta. înselând cu seninatate buna-credinta si naivitatea protectorului sau. pertecaret. baiat bun. barbat în toata firea.

zeu. Momentele prezinta demagogia politica. Ultimul local condus de el a primit numele legendarului inventator al berii. Într-adevar. desi a parcurs întreaga gama a comicului[7].o′ clock). sa fac critica. ci socoteste dragostea cu care ti-l face al dumitale supus prieten. dar drept. ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum. În ceea ce priveste tonul.L. ca dar de Anul Nou. om sucit. Teleor i-a facut. facând multe remarci stupide. la înaltime. Oare nu putem socoti aceasta o stralucita definitie a satirei lui Caragiale? Rubrica a fost una umoristica. Caragiale a fost si berar. de perfectiune artistica[8]. da fuga/ si trage-i doua halbe/ De bere de Azuga!/ De vale la Gambrinus. În aceasta îsi va îndeplini o obligatie cetateneasca: si eu am dreptul. trimitându-i-l. urmatoarea reclama: Decât medicamente/ Mai bine. rasfatul din familiile înstarite (Dl. cu litera mica. Five . de jos si pâna sus. nepotismul (Triumful talentului). memorizarea mecanica. gresita educatie. Era un volum cu aspect modest.autorul si. Un asemenea exemplar i l-a dedicat pictorului N. pictorul a pretuit acest volum. Se afla tot lânga teatru. Voi fi blând si naiv în forma. rogu-te nu cântari pretul darului.grotescul rromânilor si rromâncelor cu pretentii aristocratice./ Cea mai frumoasa vale / Te afli între teatru/ si între Caragiale/ Ferice cel ce poate/ Sa bea asa nectar/ De ce nu mai multe halbe/ Macar un biet pahar. scoala. Scriitorul era convins de misiunea si utilitatea sociala a artei. iata cemi atrage irezistibil atentia. La conac. ridicola. caci fiecare din paginile lui e un monument de observatie.calomnia lui Caion. Viata banala a mea. de spirit sadea. iata ce ma intereseaza. a ramas volumul Monumente. Critica lui va atinge toate aspectele societatii românesti. pot zice chiar datoria. câte un volumas cu unele dintre schitele sale. Canuta. autorul a reprodus nuvelele La hanul lui Mânjoala.L. în Moftul român. cu coperta prazulie.life. l-a luat cu el la Paris si l-a legat în piele neagra. Gambrinus. I. Aceasta se întâmpla în anul 1901. un salut entuziast i l-a facut G. dar violent si caustic în fond.momente . nici de data aceasta. frumoasa. de sub care razbeste cea mai crasa vulgaritate (High .nuci. Grigorescu. bataliile ce se sfârsesc prin împacarea generala (Telegrame) administratia înceata si birocratica (Urgent). închina aceste . Cu toate acestea. maestre. în care domnesc obscurantismul. introducerea anunta: Voi fi sever. Doua loturi. clienti din România. ca semn de admiratiune. Ranetti în Zeflemeaua: Nu Momente. a tuturor românilor. I. Grigorescu: stralucitului maestru N. Înaintea Momentelor propriu-zise. a noastra. Caragiale obisnuia sa le faca cadou clientilor lui. care s-a încheiat cu o lovitura perfida si dureroasa pentru Caragiale . i-a mai scris: primindu-l. Goe). dar cel mai valoros cadou facut onor. Presa nu s-a aratat. tiparit pe hârtie velina. . Un anume D. Dupa cum se stie.

în casele parvenitilor. nenea Anghelache. bietul Mitica. în fata unui pahar cu vin cu amicii. într-un tramvai. dupa moda. la scoala. tinând. Trebuie sa-l amintim pe Mitica. tipul intrigant si canalie. ce-si vorbeste de rau prietenii. la un ghiseu. în redactiile revistelor. invitata sau neinvitata. de fapt. Mache sau Mandache. cititorul îsi da . Actiunea lor are loc la cafenea ori berarie. încurajându-le zburdalniciile cât sunt mici. fie maimutarind pe cei din patura sociala superioara. În Inspectie îl cheama Anghelache si devine erou tragic. goana dupa senzational a presei (Ultima ora). simpaticul Mitica. adica prin automatisme ale vorbirii. Cadou). studentul cu caracter de bronz. fie temându-se de ei. mici piese de teatru în care personajele se misca si vorbesc ca pe scena. în parcuri. Stasache sau Mitica. care-si rasfata copii. prin el. cuminte. prin orice mijloace. de fapt. unde cânta fanfara militara. moftangiul. Personajele traiesc prin felul lor de a vorbi. antologie de scrisori (Urgent) etc. si într-un caz. la gara. ducându-se din snobism la concerte la palat. de care autorul râde cu oarecare compatimire. telegrame(Telegrama). accentul punându-se pe dialogul care reduce povestirea. micul burghez Mitica e o victima a societatii. Cu numele de Lache. de o incultura stridenta.[9] Nu lipseste nici gazetarul superficial si oportunist. Dialogul lui Caragiale are o mare forta de sugerare a realitatii. pe care nu-l ia nimeni în seama.De ce? . la indulgenta profesorului. tradând cu primul prilej idealurile generoase sustinute cu demagogica ardoare. el întruchipeaza pe arogantul reprezentant al ordinii publice. imoralitatea în viata de familie (Mici economii. Toate se remarca prin concizie. ca un personaj de comedie. într-un cuvânt. ticurile verbale si expresiile comune. Dar. întocmind sforaitoare procese-verbale. casa deschisa cu jour fix si lacheu cu fierturi si mânusi. la simigerie. care-l fac pe scriitor sa se dispenseze de orice fel de comentariu. din care pricina face mare caz de relatiile lui cu mai . cinicul Mitica. Personajele sunt vazute în cotidianul existentei lor marunte. si în celalalt. unde îsi afirma personalitatea. lipsa de personalitate. se sinucide. aproape toate mergând spre tipul global care este mistificatorul sentimental. în absenta. la bâlci. nene Anghelache? a întrebat plângând ca un prost cel mai tânar. Înspaimântat de un control al casei. politicieni din tabere adverse. patriotul si zgomotosul. dascalul terorizat de functiile influente ale parintilor scolarilor. contopistul îmbâcsit de prejudecati birocratice. ahtiat dupa informatii de scandal. Alaturi de el o întâlnim pe cucoana din pretinsa lume buna.marii zilei. vorbind româneste numai cu slugile. culese din culisele vietii. desi rezultatul inspectiei îi confirma cinstea. scuzându-le slabiciunea si inertia intelectuala la vârsta scolara apelând. povestire (Triumful talentului). consoarta fara principii si mama cu veleitatii de educatoare. surprins în viata domestica. Prezenta în schite este si mahalagioaica pretentioasa. Momentele sunt schite dialogate. n-a vrut sa raspunza. galantul si emotivul. el apare si este prezent peste tot. Schita lui Caragiale are formele cele mai surprinzatoare: sceneta (Amicii). Accentul cade pe individul mic-burghez.favoritismul (Un pedagog descoala noua). întelegându-se de minune în afaceri. prin vocabularul. dar.de ce. punând tara la cale între amici. stâlp al cafenelelor si bodegilor. rapoarte (Procesverbal). ireconciliabilii pe chestii de printipuri. . Oricum s-ar numi.

Pe lânga fonetismele lingvistice care provoaca hohote de râs (roskim. prostovane. autorul face. cu citate latinesti. care avea un vadit caracter de clasa. oamenii zugraviti. gramakica în jenere etc. asa cum subliniaza T. Educatia burgheza începe înca înainte de scoala. Izvorul comicului la Caragiale este discrepanta dintre aparenta si esenta. ca si în aritmetica. si era considerat si de cei din jur. un copilas de vreo opt anisori. mamitica si tanti Mita. fondul conferintei depaseste orice aberatie. saruta pe nepotel si-i zice: Apai de! N-a învatat toata lumea carte ca dumneata! zice mam′ mare. din aroganta. prezinta un alt Goe. pe care o considera dintre cele mai alese: Sa-ti spun drept. de gradul sau de cultura. pleaca cu baietasul spre Bucuresti. Schita Vizita. Marius Chicos Rostogan este tipul reprezentativ al scolii burgheze. Importanta pe care si-o da pedagogul rezulta din tonul doct.si nu sta mult[10]. acum. din schita Domnul Goe este adus la Bucuresti ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta. a omului care îl reprezinta si al chipului în care el se misca si vorbeste. care face din copii un fel de mici tirani ai parintilor. Conferinta tinuta este un exemplu de incultura si prostie. din tinuta protocolara. discriminatoriu. ci vizeaza si aspecte mai profunde. în realitate. cu implicatii sociale. mam′ mare. si Caragiale zeflemiseste si satirizeaza cu ascutime metodele de educare a odraslelor burgheze. ca o celebritate didactica. Vianu. nici marinel. Dar nu e vremea de discutii filozofice: soseste trenul . Satira lui Caragiale nu se îndreapta numai asupra ignorantei si a prostiei personajului.). ci mariner. baiatul unei doamne bogate. fractia se micsoreaza. în acest sens. La examenul anual. Madam Popescu. de data aceasta cu numele de Ionel Popescu. Goe. spunând marinal. când era Ionel mititel. Iata-l. dar si de epoca si locul de desfasurare a actiunii. debutând în învatamânt printr-o memorabila conferinta didactica. ca omul se poate asemana cu o fractie în care numaratorul este ceea ce reprezinta el. Nu se zice nici marinal. în familie. pe masura ce numitorul creste. si iar saruta pe nepotel si iar îi potriveste palaria de mariner.apreciere careia Rostogan îi raspunde cu infatuare ca e metoda lui Pestalotiu. întrebarile. Când mam′ mare observa cu admiratie ca lui Goe îi sade bine cu costumul de marinel si mamitica rectifica. nu lasa elevului decât o singura posibilitate de raspuns: Da. În realitate. amenintat. domnul Goe le întrerupe : Vezi ca sunteti proaste amândoua. În schite. ghespre. Trei cucoane. iar când vine rândul micului Ftiriadi. pictura mediului contemporan. de . mama sa. dintre ceea ce par si ceea ce sunt. Lev Tolstoi a spus. mai mergea. pe care pedagogul i le pune. bietul elev Ionescu. si numitorul ceea ce crede el despre sine si. de psihologia lui. Este criticat rasfatul abuziv. o adevarata catastrofa intelectuala. fiul unei spalatorese este tratat cu loaza. la care mam′ mare convinsa.seama de situatia sociala a personajului. le cultiva obraznicia si orgoliul. un caraghios. distinsul nostru pedagog absolut este un semidoct. peroreaza pentru educatia micutului. pe care Caragiale îl numeste distinsul nostru pedagog absolut. tocmai pentru ca omul se considera. de pilda pe Marius Chicos Rostogan. de fapt. Faimoasele inertii sunt debitate si în fata unui inspector care-l viziteaza si gaseste ca metoda lui e admirabila.

cu care îi asurzeste pe toti. coruptia. Apa rece. Scuipa . o sabie. Ionel. daca pierzi un an. [12]. cât si mama lui. precum si numele mamei. fiindca subliniaza nivelul de decadenta al societatii. dar mama îl saruta si-l întreaba: Vrei sa moara mama? Rasfatatul copil ia apoi o trompeta. se întelege ce fel de legi va face dupa ce va termina Facultatea de Drept.când s-a facut baiat mare. barbatii cât timp îi iau unei femei educatia unui copil. Numele fratilor lui Ovidiu. chiseaua cu dulceata.Vezi.. si unde fratii lui mai mari erau deja studenti...! . trebuie sa ma ocup eu de el. cât si pe mama lui. Traficul de influenta exprima relatiile decazute din societatea burgheza. si stiti dv. dar pâna sa faca un pas. si deodata o vad schimbându-se la fata ca de o adânca groaza. Dupa cum spuneam. tânarul parazit este urmarit în scoala. Cafeaua nu pateaza! Iese cu nitica apa calda! . mama nu vede decât ca e ambitios. în contrast cu principiile morale pe care acesti mari poeti latini le-au afirmat. de aceea.sa nu mi-l deochi. maiorul cade lat. mama. dar mama lui crede ca este persecutat de profesor. mai ales când mama nu vrea sa-l lase fara educatie![11]. Devenind student. sunt lipsiti de principii morale si. minciuna. îi deschid repede mondirul la gât si la piept. si toata vorbaria ei despre educatia fiului devine ridicola. demagogia etc. . Nu . în final. obraznic. sa nu faca nimic pentru societate. Tânarul Ovidiu Georgescu este lenes. Baiatul nu face nimic. si nu baiatul. alb ca varul. practica traficul de influenta. fumeaza. ca reprezentanti ai constiintei sociale. Mama intervine pentru a-si lua baiatul bacalaureatul si. Ionel este gata sa verse cafeaua si sa rastoarne masina de spirt pentru facut cafea. Caliopi. unde este în continuare obisnuit sa i se faca toate mofturile. dar n-apuca sa termine. care vrea sa-i zdrobeasca baiatului cariera. El tine discursuri înflacarate. precum Coriolan Draganescu din schita Tempora. unde vroia sa mearga si el. vezi? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun? Aldata sa nu mai fumezi!. ia o minge si loveste ceasca de cafea a musafirului. încât ceea ce urmeaza rastoarna total pretentiile pedagogice ale lui madam Popescu. în timp ce mama lui este tot mai încântata. adica sa nu învete. sa traiasca doar pentru el. ridicându-se de pe scaun: Ionel! mama! ce ai? Ma.autorul îsi construieste în asa fel schita. Apoi da un tipat si. scrie articole la Amicul poporului. catarat pe statuia lui Mihai Viteazul din fata Universitatii. E rau copilului! . Dupa aceea.Vai de mine! Ţipa mama. Ionel nu se opreste aici: ia o tigara din cutia musafirului. Nu întâmplator a luat nota trei la Morala.. Nu-i nimic zic eu. Mama se repede spre el. au o doza de parodie. Goe. sa nu munceasca. parazitul învata acum arta demagogiei si coruptia. sa fie servit. . fiind educati înca de pe acum ca paraziti. Ajutor! moare copilul! Ridic pe maiorul. exclama usurata: Am scapat! Am dat si bacalaureatul asta. ma omor! În toata aceasta stare de lene a baiatului.ntorc si vaz pe maiorul . parazit. pe care o toarna în galosii musafirului. proasta educatie începe în familie. cu care o loveste atât pe servitoare. el învata de mic sa fie lenes. .e nimic! Iese. trebuie sa-i fac educatia. Virgiliu si Horatiu. Folosind traficul de influenta pentru a lua bacalaureatul. Tânarul o ameninta pe mama: Mamito. patându-i costumul. i se face rau. Fiind obraznic. Atât tânarul. cu ochi pierduti si cu dragalasa lui figura strâmbata. domnule maior? Îl întreb eu dupa ce-si mai vine în fire. nu învata.

inteligenta vie. Asa se întâmpla de pilda cu Manolache Guvidi din Om cu noroc. sa mentina slujba sotului si sa-i scoata o pereche de case cu doua mii de lei mai putin. în ajunul lui 11 februarie. Tipatescu. ramolit. Dar aspectul cel mai nociv al contradictiei dintre aparenta si realitate este demagogia burgheza pe care marele scriitor a condamnat-o cu indignare profunda. Escroc. corupt. uitându-se înapoi catre cuana Luxita. si a dat o exagerata importanta altor cucoane. Mici economii. canalia ordinara. de minciuni. iar punctul cel mai înalt al evolutiei parazitului este Agamemnon Dandanache. Familia Piscupescu (frantuzirea numelui Piscupescu arata aroganta cosmopolita) este invitata la Peles. baga de seama la cheile dulapului ca iar fura zahar dobitoaca. si nu dupa capacitatea lor intelectuala sau dupa calitatile morale. Caragiale a dus în cadrul acestei teme contributia cea mai pretioasa. care reuseste. prin interventiile ei si prin faptul ca stie sa-i traduca pe toti. si câstigata printr-o munca onorabila. josnic. O scrisoare pierduta. În societatea burgheza. santajist. negustorind cele mai alese sentimente. temperament de erou. D-ale carnavalului ) mai este demascata si în schite ca Tren de placere. Aceasta schita arunca o lumina asupra mascaradei presei burgheze care era un instrument în mâna potentatilor vremii si o colportoare de stiri false. mai ales despre tactul lor diplomatic care putea smulge concesii însemnate mai marilor zilei. mamito. devine un instrument în mâna celor care jefuiesc tara. într-o cronica mondena de prezenta lui madam′ Buzdrugovici. pâna la Coriolan Draganescu din Tempora. Pentru interesele patriei pentru ca sa aiba temei la catastif. Cadou etc. de Scrisoarea a III-a a lui Eminescu. este palmuit de maiorul Buzdrugovici pentru ca n-a pomenit. Tânarul Edgar Bostandachi. la nerusinatul inspector politist. chiar împotriva realitatii stridente. cere fitantie. Alaturi de Profesiunea de credinta a lui Alexandrescu. voind sa pastreze o aparenta onorabila. senzationale. salbaticul zbir si calau antropofag. posesor al unei averi însemnate. O scrisoare pierduta sau Conul Leonida fata cu reactiunea. Sintetizeaza de fapt lichelismul si . negustorul care. automistificându-se. în care scriitorul. cea mai bogata si mai elocventa. Excelenta este în acest sens schita Atmosfera încarcata. miselul fara rusine. confrunta informatiile guvernului cu ale opozitiei. o scuipa sa n-o deoache. Coriolan Draganescu este tipic pentru evolutia demagogiei si arivismului liberal. Cât de onorabila a fost munca lui întelegem dupa ce citim despre cele doua sotii ale sale. Acelasi irezistibil tact diplomatic are si nevasta lui nenea Mihalache din Diplomatie. marele scriitor ne-a lasat numeroase schite pe aceasta tema. care-i ajuta domnului Guvidi sa fie luat îndeaproape tot sub puternica protectie a înaltului personaj. De la nea Nita din Jertfe patriotice.Seria parazitului este bine reprezentata în piesa de teatru O scrisoare pierduta cu st. fir-ar a dracului sa fie! Snobii si fatarnicii. Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei literale. chiar daca sunt niste obtuzi si niste badarani. burghezii din schitele lui Caragiale nu se dau în laturi de la cele mai josnice tranzactii cu propria lor constiinta. de Clevetici ultrademagogul al lui Alecsandri. de pe veranda. despretineretea si frumusetea lor. Drumul de la tribuna tinerimii. Alaturi de O noapte furtunoasa. O astfel de moralitate de familie (atât de satirizata în O noapte furtunoasa. oameni sunt apreciati dupa cantitatea de bani pe care o au. care. profesor suplinitor si publicist din High-life. Toaleta somptuoasa a Mandicai si ifosele ei. caracter de bronz. sunt tratati cu cinste si consideratie. Cei bogati sunt considerati oameni de frunte. nu pot însa acoperi vulgaritatea cucoanei: Mamito! Striga madam Piscupescu.

Portretele de moftangii din Rromânul. Rromânca. în care burghezia apare în toata meschineria si lipsa de principii consfintite prin finalul asemanator cu cel din O scrisoare pierduta. iata haitele catilinare de politicieni liberali. Facând o comparatie între generatia de la 1948 si posteritatea liberala. când prefectul vine sa ancheteze cazul. Merge atunci la primar. manânca. Arendasul român este una dintre cele mai puternice marturii literare ale cruntei exploatari a taranilor înainte de 1907. Când Ion merge sa reclame. la cei exploatati si asupriti. ne-a dat. Conul Arghir. Caragiale foloseste arma biciuirii prin râs. dar nicaieri nu afla dreptatea. distinctie fara merit . arendasul se repede înfuriat la bietul taran si-l bate din nou. Când reflecta soarta unui taran sarac. de vânatori. samsarasi dibaci. vine cu el la brat la primarie si se întelege de la sine cui i va face dreptate. Caragiale paraseste comedia. Arendasul român.roade minunate ale unei scoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase. de clasele parazitare. cere socoteala boierului si. O alta tonalitate foloseste scriitorul atunci când se refera la clasele de jos. Caragiale nu uita sa satirizeze si alte metehne tot atât de nocive ale aceste clase. reflexiv. de demagogi si carieristi. toate lichelele si drojdiile sociale tinzând sa suie sus. de slujbe si de mici gheseftari: avocatei latratori. uneori mergând pâna la satira violenta. ci întregul sistem administrativ burghez. Caragiale demasca în pamfletul Toxin si toxice pe demagogii liberali: Iata urmasii vostri liberali (se adreseaza el pasoptistilor). cum ar fi nationalismul sovin. burghezia sovina. Ba mai mult. la arendas. Coriolan Draganescu (Tempora) este tipic pentru evolutia demagogiei si a arivismului liberal. la prefect. În acest sens trebuie de asemenea citata savuroasa si originala schita Telegrame. luându-i locul un autor grav. Savantul demasca. cu câtiva ani mai înainte. Speriat. de diplomati de mahala. Ţaranul. cât mai sus. anume ca partile s-au împacat. Ion renunta la revendicarea dreptului sau. Am observat ca întotdeauna când vine vorba de burghezie. puternica schita inspirata din lumea satului. bea acolo. ca lui Ion nu-i era dusman numai arendasul propriu-zis. primarul nare curaj pentru ca arendasul îlapuca de datorie. Caragiale pare sa ilustreze artistic un fel de istoric al demagogiei liberale. scrie o drama puternica. prin arma caricaturii. de rezonante adânci. cu zece zile de prasila. rascolitoare.oportunismul burgheziei liberale. arma otravita prin care burghezia voia sa arunce vina pentru exploatarea si jefuirea poporului pe spinarea strainilor. Drumul de la tribun al tinerimii. inteligenta vie. când subprefectul vine în sat. pândind alegerile si toate nevoile publice pentru a ciupi pataca. primeste o ploaie de pumni în cap. caracter de bronz. a veneticilor. Cel care în 1907 a intuit cu patrundere cauzele marii rascoale taranesti. Ion este încarcat de catre arendas. la subprefect. temperament de erou la nerusinatul . demn. pofte fara spatiu . iar ziarul preferat este l′ Indépendance romaine. ca sa se sature de cercetare. În aceasta scurta schita Caragiale sugereaza. drept raspuns. avere fara munca. victima nedreptei justitii burgheze (Napasta). în care parca a disparut marele scriitor satiric. Scriitorul sugereaza însa cu subtilitatea-i cunoscuta ca frazeologia partiotarda nu este decât o masca. dupa care subprefectul încheie conflictul printr-un discurs demagogic în care nu uita sa spuna cu o sfruntata ironie ca dragostea între taran si arendas este mâna lui Dumnezeu si raporteaza prefectului concluzia anchetei. în fond aceasta burghezie fiind tot atât de profund cosmopolita: Rromânca vorbeste româneste avec les domestiques . care era la cheremul bogatasului.încolo frantuzeste.

. Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii. realizeaza un soi de gazeta vorbita. balurile.L. tot de o schita cu caracter autobiografic: Grand hotel'' Victoria Româna''. ci premeditata de autor. salbaticul zbir antropofag. unde eroul. în ordine. ale familiei (Cadou. Caragiale ramâne în Momente el însusi. agitatia strazii. Momentele constituie un volum gândit si construit de I.. pâna la stâlcirea cuvintelor datorita inculturii sau starii de euforie alcoolica.L. pe de alta parte. Într-un stralucit articol programatic.. a caror subtilitate ar sfida cele mai rafinate cursuri de retorica. Reportaj inaugureaza seria de momente dedicate presei si acelor infatigabili reporteri din speta lui Caracudi: Ultima ora!.. colportor de informatii prelucrate fantezist... si însotite. Urmeaza momentele educatiei: D-l Goe. întrucât aceasta din urma este deliberata. În fine.F. în care câte o tema anuntata si fixata de catre o schita se dezvolta în diverse variatiuni prin intermediul schitelor subsecvente. totodata. printre aceste piesete pare complet de neînteles daca nu tinem seama. ca parodie a stilului birocratic si administrativ.214. care îmbratiseaza o gama larga. Art. Seria subsecventa e aceea a partidelor de placere.. Un grup aparte îl formeaza momentele cu tonalitate grava si chiar tragica: Inspectiune si Ultima emisiune. si calau Comicul din Momente e de natura tipologica. Triumful talentului.L Caragiale observa ca a crea o literatura înseamna a crea o proza. unde ordinea schitelor nu este aleatorie. C. sintetizeaza.. saloanele mondene. Boris Sarafoff!. I. I. îmbulzeala vesela de mosi.. de faptul ca schita contine secvente . Diplomatie. Tempora. licheismul si oportunismul burgheziei liberale. Într-un chip foarte subtil. O alta serie de schite este consacrata mutatului: Caut casa. de la automatismul verbal specific. bine calculata în vederea obtinerii unor anumite efecte. pretinzând o anume rigoare reflexiva. Asa-ziselereminiscente incluse în volum (Boborul si Baioneta inteligenta) sunt precedate de un moment într-o oarecare masura înrudit. O lacuna. ultima categorie de schite o cristalizeaza scenetele: Justitie. O ilustrare foarte interesanta a apetitului constructiv si reflexiv al prozatorului contine chiar volumul de Momente.). momente ale politicii (Atmosfera încarcata.. umorul de limbaj. pacalelile de 1 aprilie etc. anunta tematic un alt moment. anume Urgent. ale lumii bune (Five o'lock. O privire aruncata asupra sumarului e întru totul revelatoare.Proces-verbal. High-life). (includerea lui Bubico.. iar. Ele prezinta mofturile si pe moftangii la toate nivelurile vietii sociale si la toate vârstele. aproape imediat. Situatiunea). canalie ordinara. tehnica prozei ascunde sute si mii de secrete. Vizita si oarecum. momentul nerabdarii este combinat cu acela al rabdarii. care. construita..R.L. Se însiruie apoi... berariile. acestora le urmeaza imediat o schita înrudita. Caragiale evoca viata din capitala. si Tren de placere. de fapt. ce îi succede imediat ca variatiune. miselul fara rusine. Ele alcatuiesc o fresca sociala vasta: I. O buna lectura... Caragiale conform tehnicii muzicale. prin care schitele învecinate Întârziere si Petitiune. adica a petrecerii: La Mosi. De închiriat si.Caldura mare.inspector politist. având înainte modele vii. Astfel. Mici economii. birourile functionarilor. O zi solemna. pe de o parte. Amicul X.. partial.

cathartica nu este la I. independente.L.L. ceas. scriitorul marturiseste raspicat ca realitatea acuta si nuda îl împiedica sa se abandoneze. iata ce-mi atrage irezistibil atentia.S.L.L. deci. în atare conditii. si instantanee fulgeratoare ori clipe de viata.L. ca structura formala. unde ne întâlneam în toate zilele [. pe de alta. De aceea. cu moment înseamna si clipa. este. prevesteste un alt moment flotant. I. etc.popoarele mici fac repede progrese mari .F. cautarile scriitorului fiind de a gasi o denumire adecvata: La o masa din fund de laGambrinus. punct.. chiar titlul uneia dintre schitele caragialiene). având însa si o functie laitmotivica: Lantul slabiciunilor e o variatiune la precedentele momente ale educatiei si scolii. Din amintirile contemporanilor. daca nu chiar cu mai multa noi putem zice ca românul e nascut critic.). 25 de minute. conform modalitatii teatrale. moral . de naturalistii germani). ne aminteste o povestire ce ne-a facut-o un prietin. si I. dupa cum ne previne. care. ca împreuna cu C. 1 aprilie si Telegrame sunt laitmotive pentru momentele parodierii stilurilor. la origine. minut. cu claritate. Ferice de ei. Caragiale. Viata banala a mea. prima schita. Sa fim barbati si sper ca suntem. Sintagma aleasa de I. splendida sa introducere la Notitele critice scrise pentru ziarul Universul: Odinioara. acea a momentelor drumului-de-fier).rup monotonia grupajelor. e de prisos sa spunem ca nici titlul volumului nu este întâmplator. al barbatiei. Nici unul din câti eram atunci la masa n-am putut sa-i dam ce ne cerea si tot el a gasit cuvântul Momente sub care s-a si publicat volumul. asa cum Unamuno.R.L. exista si câteva momente flotante. faza. nu prea de multa vreme . Caragiale e atât de inspirata si datorita polisemiei sale: caci daca ne luam dupa dictionare. a noastra a tuturor românilor. în sfarsit. dar si: circumstanta. în chiar vremea lui I. I. prin arta mintitlui si a mistificarilor. Amici. la rândul sau. de altfel. dupa cum atesta prima sa varianta (Reîntoarcerea lui M. I. care . schita înscrisa în orbita reminiscentelor. Caragiale ne anunta într-o seara ca peste câteva zile are sa apara în volum bucati alese din schitele lui saptamânale publicate în Universul si cauta un titlu care sa fie însa o singura vorba. iata ce ma intereseaza. dupa model cervantin. situatie sau etapa. Poezia este atributul tineretei .critica. le numesc exemplare. dar. Astazi tot cu atâta mândrie. stadiu. cu iresponsabilitate. dar si situati sau ipostaze decupate intentionat pentru exemplaritatea lor în privinta unor anumite faze ori stadii ale existentei. concomitent. Caragiale. cum s-ar putea crede. numai implicita. groase talpi trebuie sa aiba.în care replicile sunt asezate. Sigur ca. secunda (sa ne amintim de acel Sekundenstil lansat. tot un fel de amintire. grafic. anunta grupajul piesetelor. . cu un ton categoric. . În cadrul acestui aranjament meticulos alcatuit dupa principiul muzical al Temei si variatiunilor (cum suna. Caragiale iese la iveala. ci fatisi explicita. ora. ipostaza împrejurare. atragând atentia ca aceasta titulatura are un caracter mai mult epic decât estetic: .exemplu de viata si realitate. momentele caragialiene sunt.S. iar. Caragiale ar fi putut sa puna ca subtitlu al Momentelor formula Schite exemplare.parintii nostri ziceau cu mândrie ca românul e nascut poet. si-a numit creatiile Nuvele exemplare. încheaga o alta subgrupa.despartind diversele serii tematice si stilistice din sumarul Momentelor .. Intentionalitatea epica. reveriilor idealizante ori înaltelor speculatii gratuite: Eu nu ma pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci.]. adica efemeride fixate pe retina eternitatii. fiindca le dau drept exemplu -chiar asa .

de un anume accent calamburesc. ca si capacitatile sale neobisnuite de tehnician. I.] caruia. Inspectiune si Doua loturi. deoarece. de pilda. Caragiale pastrau o rezerva radicala fata de Momente. Acele sute si mii de secrete ale tehnicii prozei dezvaluie mereu. caci o parte din contemporanii lui I. cu deosebire cea care încununeaza cariera scriitorului. care. existenta . în opinia lor. Caragiale e mai artist decât poet. Motivul fundamental ce trebuie sa fi declansat cecitatea estetica în fata schitelor si care o si explica se afla în realitatea pe care ele o reflecta. si abunda în referiri si aluzii la tribulatiile cotidiene din epoca.L. la aparitia Momentelor în 1901. iar în ciuda aparentelor lor umoristice. în care scriitorul se dezvaluie. plin de intentionalitati ascunse. cu timbru foiletonistic si. oricât de mare artist e. etapele ei. exercitarea unei reale munci intelectuale a cititului. I. Stilul . Cum se stie. cu oricâta rigoare judecat. vizibila în privinta structurii volumului de Momente (inclusiv în aceea a titlului ). de mestesugar obsedat de perfectiunea formala au fost surprinse de Ibraileanu într-o expresiva si exacta formulare: Eminescu e mai poet decât artist. falsa impresie a unor texte minore. ce-si are valoarea lui constructiva. nu lipsit. pentru a fi decodate. secventele caragialiene reproduc fragmente vii. Verdictul acesta. justifica raportul între osteneala ce si-a dat spiritul meu cu dânsa citind-o si folosul ce el a obtinut dupa osteneala sa. tot într-unul din articolele programatice. ierarhia ei interna (criticul tinând la deosebirea dintre ceea ce se poate numi opera clasica si comun cunoscuta si elementul [. Ca într-un serial de actualitati. Asemenea bucati bune de proza. ar fi reprezentat. fapt ce a creat. Bogatia operei (îmi spunea odata Vlahuta ca e de mirare cum oamenii nu iau seama la bogatia de figuri si întâmplari câta e numai în Momente)[14]. Predominanta în cazul autorului Inspectiunii a inteligentei artistice asupra purei inspiratii creatoare.a unui alt Caragiale. spre deosebire de teatru si nuvele. de suprafata. din contingent. este astazi definitiv si unanim ratificat de istoria si exegeza literara. oricât de mare artist e.L. dupa cum si în privinta fiecarei schite în parte. efemer. caci fiecare din paginile lui e un monument de spirit de observatie. De altfel. evolutia creatiei. ci Monumente trebuia sa botezi admirabilul volum. asemeni unui palimpsest. raspunzând pe loc ca este aceea care ne poate plati drept munca intelectuala a cititului: opera prozastica fiind productia celui care gândeste. cu stralucire. datorita semnificatiilor transcendentale pe care tragicul le insinueaza în materia comica[13]. opera minora a scriitorului. perceperea adecvata a constructiei sale presupune un efort sporit de lectura si prezenta unui cititor implicit care s-o descopere si s-o descifreze. care pare definitiv clasat . aproape firesc.L. Dar la 1901 lucrurile stateau cu totul altfel.Deliberarea reflexiva este. deci.sub un Caragiale neptunic. de perfectiune artistica. de spirit sadea. intentional. umoristul George Ranetti i-a dat lui I. plutonic.L. deci. Caragiale se întreaba ce va sa zica o bucata buna de proza. anume în O buna lectura. i se va acorda un interes istoric)[15]. în care scurtimea si precipitarea dramatica cedeaza treptat unele expuneri largi si potolite. mai artist decât poet sunt. Caragiale o replica memorabilaNu Momente. cu atentie la detaliul concret. vorbind tot în termeni caragialieni. din realitatea imediata. cele doua creatii reclama. maestre . caracteristice. fara a fi silit sa însemneze numaidecât o culminatie sau sa prepare crize.

mai elevate (cum sunt La hanul lui Mânjoala. Canuta. începând cu datarea calendaristica (precizarile . confirmari si dezmintiri.curat narativ se dezvolta acum liber. om sucit. de mirare ca. procedând astfel. la masa lor obicinuita într-o berarie. de o acuta promptitudine. Constituind proiectii. În mod paradoxal. a stilului clasic. discursuri parlamentare s. ce poate fi confruntat cu alte surse de informatie: ziarele vremii.Caragiale receptau momentele în cu totul alt mod decât noi. prin material si atitudine. cu reflex imediat în viata cotidiana a epocii. scriitorul a accentuat contrastul dintre aceste opere de tip diferit si a înlesnit tocmai inevitabilul: multi dintre contemporanii sai. pentru ca.stau de vorba. potrivita mai tuturor momentelor si sugerând atmosfera încarcata a schimbului de opinii pe baza ultimelor informatiuni. publica. mentalitatilor si moravurilor de sfârsit de veac si. excesul de actualitate si asa-zisa netransfigurare a celorlalte proze. si fisa de observatie meteorologica a timpului. a netransfigurarii si a lipsei de artistica. puteau crea si impresia perisabilitatii. Iata de ce.d. La conac. de culise. Ibraileanu afirma despre I. este cea din debutulInspectiunii: mai multi prieteni . ale unor momente din aria raporturilor interumane.[16] Exista o relatie aproape nemediata între momente si realitatea de ultima ora pe care ele o înregistreaza. si creatii de alta factura. polemici. aluziile.L. elogiind La hanul lui Mânjoala. de inventie. scapat de oprimarea ce fusese orisicum excesiva. De aceea. favorizând. primejdia unei asemenea receptari depreciative si superficiale a volumului sau. si iarasi nu e de mirare ca. evaziunea cititorului din realitatea imediata. pentru cititorii Universului. savurând si întelegând altfel comentariile. Caragiale ca este cel mai mare istoric al epocii dintre 1870-1900. ecourile lor profane. mai totdeauna.L. ma conving din ce în ce mai mult ca acest om a vazut mai bine decât oricine în realitatea noastra sociala. ale unor momente de viata familiala. memorii. Un istoric complet. despre chestiunile la ordinea zilei. ci adeseori a unei anumite ore sau clipe . Caragiale a pus. într-adevar. social-publica sau. reflexele uimitor de prompte ale unor evenimente reale. bârfe etc. în Note si impresii. însa. precum si nuvela Doua loturi. totodata de început de secol românesc. de la razboi încoace.m. foiletoanele acestea. Momentele reprezinta. deci. face corp comun cu universul schitelor) si care dau senzatia de literatura. argumentatii pro si contra. cu siguranta. în genere. care. G.nu numai a unei anumite zile. în care arata. schitele caragialiene cuprind o cantitate apreciabila de adevar istoric. în schimb. din cauza actualitatii lor imediate. materializate în comentarii. Datorita capacitatii absolute de absorbtie a oricarui fel de mostra extrasa din structurile multiple ale realitatii timpului lor istoric. Momentele contin o catagrafie mozaicata a evenimentelor.schita caragialiana include. absorbind si conservând efervenscenta si vehementa iscate în jurul lor. din unghiul viu al cunoasterii sensibile. au deplâns. alaturi de momente. iar în prefata editiei a II-a aSpiritului critic în cultura româneasca tine sa precizeze ca paragraful referitor la opera caragialiana ar trebui remaniat. Acesta si fiindca reprezentau o fixare a momentului . speculatii. zvonuri.L.impiegati în diferite administratii publice . polemicile si reactiile personajelor. Nu e. corespondenta. care critica si care explica. contemporanii lui I. Intuind. I.a. fraza emblematica.

s-a întâmplat exact pe dos. Astfel ca. dar numai pentru o epoca marginita. daca nu le mai receptam doar ca anumite întâmplari de zi cu zi. face însa ca si noi. ci doar pe aceea trecatoare a realitatii. asadar o proza provocata direct de una sau alta dintre întâmplarile sau impresiile reale. liminar.L. în care sub diverse masti se înfrunta opinii diferite asupra destinului în eternitate al operei caragialiene. când si-a strâns momentele în volum ). si. E. atât timp cât ocazia supravietuieste. de ultima ora. Caragiale.L. Opera dramatica 1. Caragiale. iscat chiar din interiorul acestor schite. în esenta. Momentele si-au conturat o aura de eternitate si o autoritate de etalon tocmai pe masura ce s-au îndepartat de actualitatea pasagera. O asemenea proza ocazionala pare sa traiasca numai cât traieste si fragmentul de realitate reflectat. ca scapari ale oricaror întâmplari cotidiene. liminar. care tocmai se cristalizeaza si se consuma în prezentul imediat al celui ce le transcrie. . îndeosebi. Finalul este modificat. Vede lumina rampei în 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti. Daca. pe masura ce particulele de contingent s-au dezagregat. fara a avea senzatia ca deasupra lor s-a lasat o ceata a vetustetii. în epoca receptarii sincrone. atenuate de I. aceasta proza asa-zis marginita ar fi trebuit sa dispara o data cu epoca marginita pe care o circumscrie. de Pompiliu Eliade ): Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi. au fost. le-au si recunoscut ca atare: un paradox fericit. sa le percepem. într-o oarecare masura. în fireasca cunostinta de cauza. momentele au fost întâmplari din realitatea imediata si primii lor cititori. foarte minutioase în foiletoanele din Universul. pareau exponentiale numai pentru împrejurarile restrânse ale unei epoci marginite. cu aluzii politice.temporale. impresia aceasta (reprezentata. Piesa este scoasa de pe afis deoarece este socotita imorala. Cu alte cuvinte. Astfel O noapte furtunoasa sau Numarul 9 este prima dintre capodoperele comice ale lui I. cât interesul în jurul unui eveniment nu se stinge înca. foarte exact. Într-un dialog de tip platonician. momentele au constituit un fel de proza ocazionala (în sensul pe care Goethe îl da ocazionalului în literatura). în schimb. ce pot fi datate precis (precum într-o proza ocazionala). Lovinescu a înregistrat. astazi. ele se dovedesc acum valabile pentru împrejurari generale. Pasajele acestea de ordin conjunctural-cotidian scot în evidenta faptul ca. Comediile O noapte furtunoasa Nicaieri talentul lui Caragiale nu iese mai bine în evidenta ca în comediile sale. putea parea caMomentele nu rasfrâng actualitatea perena a artei. La origine. le receptam. Proza ocazionala a Momentelor ar fi urmat sa se volatilizeze o data cu extinctia cauzelor generate de realitate. la fel. totusi.

prin definirea trasaturilor lor caracteristice. în volumul Teatru la Editura Librariei Socec. pe care o cunoastem astazi. sub directoratul lui Al. particularizeaza social si istoric: Odaie de mahala. sa ma pui în public. comedia a fost reluata într-o noua distributie si regie. este întrerupta de interventiile lui Nae Ipingescu (devenit aici personaj-confident). niste scârta-scârta pe hârtie. student în drept si publicist. autorul. pe care îi numeste papugii. Tânarul atât de insistent. este dominat de orgoliul sau de proprietar. sergent în garda. Un mester binagiu. careia îi comunica hotarârea de a nu mai merge la Iunion. din 21 ianuarie. în dreapta pe planul al doilea. intriga amoroasa dintre cei doi este de mahala: îi marturiseste ca nu este crezuta în sentimente. din greseala. Primele doua scene pun la curent pe spectator/cititor cu situatia momentului. Înainte de a-si face rondul.. Trece asa pret ca la un sfert de ceas. iar pe de alta parte. aduce în prim-plan viata personajului. cu un coate-goale nu vine bine. îi marturiseste ipistatului Nae Ipingescu. Printr-o observatie lucida. întâmplarea cu bagabondul. Davila. Personajul principal. dar totul se va încheia cu o împacare dublata de comicul situatiei. alta usa. sfârsind în incoerenta si care aproba cu câte un rezon. consoarta mea si cumnata-mea Zita. din strada. Ne punem la o masa. câte o fereastra. În scena explicatiei cu Chiriac. eram eu.. numarul 7-8 în anul 1879. câte o usa. Detesta functionarii. dând în sala de intrare: de amândoua partile usii din fund. cu un bagabont de amploiat. Piesa a aparut în Convorbiri Literare. zis si Inima-rea.obligându-l pe autor sa-si retraga piesa. de a separa dramaticul de epic ( Mircea Tomus). Jupân Dumitrache. consoarta lui Jupân Dumitrache. capitan în garda civica si cherestegiu. care coase galoanele la mondirul lui Chiriac. gelozia se nutreste tot din orgoliu si îi este pricinuita de un prapadit de amploiat. nu este altul decat Rica Venturiano. Povestea relatata este interiorizata asemenea unei confesiuni: Jupân Dumitrache: stii dumneata ca la lasata secului am mers la gradina la Iunion. arhivar la o judecatorie de ocol. om de încredere al lui Jupân Dumitrache. în 1883.) Încep sa ma-ncruntez la bagabontul si mai ca-mi venea sa-l cârpesc. eu de! negustor. În scena VII intra Veta. surprinde tipuri reprezentative. bagabontul. O asculta cu neatentie pe Zita. Dupa 4 ani. si numai ca ma pomenesc cu un ala. ca sa vedem si noi comediile alea de le joaca Ionescu. dar mi-era rusine de lume. amantul ei. o pusca de gardist cu spanga atârnata lânga ea. Mobile de lemn si paie. Titirica. îmbratisat cu Veta. esentiala în definirea personajelor. Aceasta istorie rezolva pe deoparte tehnic un mod de a naste dramaticul din epic. În dreapta în fund. Dumitrache tine la onoarea de familist. Orgoliul sau de proprietar îl face sa nu se dezvaluie în vazul lumii: Jupân Dumitrache: (. amicul politic. nicidecum a sotului. la a doua reprezentatie.. vizând decorul. Caragiale a publicat apoi piesa. ca mod de constructie a replicilor. Naratia. regreta ca nu se poate muri din dragoste. O noapte furtunoasa este o comedie de moravuri care porneste de la pretextul unei farse de mahala (Florin Manolescu). Versiunea în doua acte. sora ei. Aceasta îi trimite un mesaj cu adresa exacta.. care se îndragosteste de Zita. Usa în fund. . Indicatiile scenice. Jupân Dumitrache. La stânga în planul întâi si-n planul din fund.. Actul I se prezinta ca o juxtapunere de noua scene complementare. Pe ea o costa banuiala lui Chiriac. dupa cum îl prezinta autorul în lista de personaje. facându-si rondul de noapte. cu schimbari. sa vegheze la onoarea lui de familist. s-a jucat în stgiunea 1905-1906 la Teatrul National din Bucuresti. razemata de fereastra. tejghetar. a schimbat numerele caselor: a batut numarul 6 d-a-ndoaselea. îi striga lui Chiriac.

aspira la intelectualul Venturiano. este un profitor al sotiei acestuia. Aflând ca tânarul este autorul articolului Republica si Reactiuneasau Venitorele si trecutul din ziarul Vocea patriotului nationale. Interogatia devine sireata. cu ochelarii pe nas. da-i înainte. Astfel. se rezuma la a spune rezon. care vede în el un viitor diputat sau ministru. Rica reapare. din moment ce Spiridon. box dei spre marele entuziasm al lui Titirica. fidel siesi în ce priveste suficienta. Toti stiu despre relatiile dintre Chiriac. Încurcatura a început de la epistola versificata scrisa de Rica. adauga note la caracterizarea lui Jupân Dumitrache. Caragiale. însotit de ipistat si de Chiriac. Apar în piesa doua motive esentiale în opera lui I. desi desluseste cu greu slovele gazetei. mahalagiu. Zita. stupid. personajul cel mai angajat în piesa. Spiridon îl pacaleste pe Rica pentru bacsis. lui Jupân Dumitrache.În cele 9 scene ale actului II sunt explicate relatiile de adversitate sau de solidaritate dintre personaje. Scrisoarea. si Veta. Ipingescu. care se repeta mereu cu o staruinta ce si-o impune (E. evocate. Veta este multumita cu mediul ei. Dumitrache consimte la casatoria celor doi. Chiriac o interogheaza pe Veta în legatura cu întâmplarea de la Iunion în crescendo. în centru aflându-se parada sentimentala dar si patriotica a lui Venturiano. brutal. cade în genunchi si-si debiteaza celebra declaratie de amor. contribuie la conturarea acelora care actioneaza în fata spectatorilor. În penultima scena. devotat. Interpretarile deformate ale lui Nae Ipingescu talmacesc în termeni ilogici teoriile lui Rica Venturiano. deorece s-a ascuns întrun butoi. a VIII-a din actul II. iar lectura agramata a articolului este întrerupta de aprobarile jupânului cu câte un bravos. om de încredere al lui Dumitrache. Chiriac îsi exercita atributiile de sergent în garda tot prin bilete trimise lui Tache pantofarul sau lui Ghita Ţicardau pentru a fi scosi la izircit. Zita o ia cu vorba pe Veta pentru a merge la Iunion. biletul. tine la onoarea de familist. Nae Ipingescu. Din cauza miopiei nu distinge persoana. este tratat grotesc. Lefterie. baiat de pricopseala în casa lui Dumitrache. Chiriac. pantofarul de la Sf. un al doilea motiv important. Tache. De asemenea. Imprudenta i-ar fi fost fatala daca nu ar fi fost recunoscut de Nae Ipingescu ca unul de-ai nostri. În puterea noptii. aduce gazeta în fiecare seara. omul de încredere al stapânului. mai evoluata. sunt semne ale relatiei dintre personaje. Rica Venturiano nimereste în camera Vetei. de la tonul neutru pâna la inflamare. Venindu-si în fire. Ipistatul are rolul de a-l intia pe cherestegiu cu ce mai zice politica. într-un moment de inspiratiune Zitei si raspunsul acesteia cu indicarea numarului casei. ca în final sa ispraveasca în juraminte. speriat. dar. deoarece nu este antrenat în nici un fel de joc.L. Ghita Ţicardau contureaza biografia Zitei. Chiriac. volubil. chemat sa-i apere onoarea. Rica Venturiano. Personajele care actioneaza pe scena se pot rezuma într-o singura formula. Veta îi da drumul lui Rica pe fereastra care da pe niste schele. dar se prefac ca nu stiu. Titirica vede din strada profilul moftangiului. fara a avea sentimentul pacatului. plin de var. În piesa distingem doua categorii de personaje: unele care actioneaza pe scena si altele care nu apar. cu giubenu-n cap si da buzna în casa. Vocea patriotului nationale este citit dupa un ritual. cel mai adesea bine aleasa. fiind personajul cel mai lucid. Dumnezeul nostru este poporul: box populi. . Lovinescu): Jupân Dumitrache. Ziarul fiind prezent la începutul piesei. este un fel de pedagog politic. Nevoia funciara a personajelor de a se însela este dublata de siretenie. Rica debiteaza fraze sonore Domnule.

) În acelasi registru tematic inaugurat de O noapte furtunoasa. în multe rânduri. un cetatean mai putin turmentat. Coana Efimita. papuci si scufie de noapte. farsa într-un act.pe care le urmarim pe parcursul a 5 scene (cu exceptia Saftei care apare numai în ultima). Vârsta îsi spune cuvântul si politicianul cu vederi democratice adoarme lasând suspendate alte nedumeriri ale consoartei sale. ca doar e ordin de la politie. decât simple simulacre ale unor idei democratice (Liviu Calin. Scena II o înfatiseaza pe Efimita trezindu-se speriata în zgomot de împuscaturi. Asa ca e mult mai plauzibil ca sarmana Efimita. detunaturi si chiote. din fandacsie cade în ipohondrie. aflam cu stupoare si amuzament ca rastumarea democratica a tiraniei de care îsiaminteste pensionarul în papuci se refera la demonstratia de la 11 februarie 1866. Napasta.. Liviu Calin observa: aceasta lista în care sunt câteva inadvertente trebuie înteleasa în primul rând ca un raspuns dat unor critici necalificate. Cum bobocul are mereu dreptate. . El are ce are cu reactunea. 1879. ale carei convingeri politice nu sunt altceva. ei! si dupa aia. în care Leonida nu uita sa-si exalte meritul participarii. O noapte furtunoasa sau Nr. într-o alta perspectiva. Nottara). 56 de ani.. D-ale carnavalului. slujnica lor . explicându-i acesteia cu un calm olimpian ca este imposibil sa fie revulutie caci nu stii dumneata ca n-are nimini voie sa descarce focuri în oras?. 1881. 60 de ani. Conul Leonida fata cu Reactiunea. Se mai jucase înainte doar pe o scena de a doua mâna (consemneaza în amintirile sale Constantin I. în speta) care ar da. sub impresia discutiilor de dinainte de culcare. 9.. consoarta lui. Mentalitatea lui Leonida se dovedeste. dar nici aceasta fundamentata pe convingeri. farsa în 4 acte. de caracter. ca si în cazul lui Titirca Inima-Rea. de orice tip ar fi ea. care ar lovi în linistea sa. Bucuresti. Caragiale a fost permanent constient si marcat de aceasta ostilitate. în Prefatala volumul Teatru. politicianul de casa. la putin timp dupa jubileul de 60 de ani ai autorului. Scena I îi prezinta pe cei doi sexagenari prinsi într-o discutie politica la gura sobei. Relevant pentru contextul. are un singur act si antreneaza în actiune doar trei personaje . Piesa. Conul Leonida fata cu Reactiunea Comedia Conul Leonida fata cu Reactiunea a aparut în Convorbiri literare în 1880 si a fost inclusa în volumul Teatru care a cunoscut numeroase editii. Safta. O scrisoare pierduta. în pensia lui. Albatros. Totusi Caragiale a fost totdeauna constient de valoarea fiecarei piese în parte (. dovada sta si încercarea de cronologie redactata cu o ironie amara si trimisa Directiei generale a teatrelor în 1898: O soacra.Conul Leonida. pensionar. Din relatarea. de senilitate. Regimul respectiv ar trebui sa se instaleze fara tulburari prea mari. orice regim democratic (republica.Scriitorul cultiva comicul de situatie. si o lege de muraturi. dimpotriva. coana Efimita e gata sa creada ca a avut halucinatii. desi Conul Leonida este adeptul revulutiei la care iese ca la plimbare. 1876. Conul Leonida este. de ce nu. Scena III îl arata pe Leonida. piesa înfatiseaza mic burghezul liberal. piesa în 2 acte. 1880. Ed. în fond.. farsa într-un act. de automatisme de gândire . farsa în 3 acte. Deci Vivat republica! Dialogul se scurge confuz si marcat de inadvertente istorice. ostil lui Caragiale este faptul ca piesa de fata a fost reprezentata pe scena Teatrului National abia în 16 aprilie 1912. cu greu trezit de Efimita. Ceea ce n-o împiedica pe Coana Efimita sa cada în admiratie în fata atotstiutorului ei sot si vajnic luptator cu reactiunea. Conu Leonida evoca nostalgic trecutul sau revulutionar alaturi de fosta consoarta. dar mai ales limbajul care individualizeaza personajele. a fi în esenta ei una conservatoare.într-un cuvânt. a carei: consecinta a fost rasturnarea lui Alexandru loan Cuza de catre oligarhie. 1982). si i-ar conveni. sa fi (intrat) la o idee si fandacsia e gata. în halat. 1883.

caci mai rar cineva care sa le stie asa de bine pe toate.s-au pronuntat de-a lungul timpului nenumarati comentatori. intrata de-acum la griji . Înzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extrema. cum remarca cu umor mai mult involuntar coana Efimita (A fost lasata. pe coordonate de profunzime. sintetizeaza.. Fatala bubuitura se aude în usa. o anume tendinta dominanta a spiritualitatii românesti citadine. O scrisoare pierduta.. Astfel ca acuza perimarii si inactualitatii mesajului peste timp. Caragiale este privit ca geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni.. ca este pentru natiune. pe care au sustinut-o unii istorici literari. slujnica venita sa aprinda focul boierilor. D-ale carnavalului. demnitatea sau responsabilitatea nefiind atribute ale vreunui personaj ci mai grav. indiferent de zona asupra careia ele se apleaca. secule!) si chef mare la bacanul din colt. si de perfectiunea artistica. încep sa-si strânga în bocele lucruri la întâmplare. a dat un anume profil comediei. Caragiale ne joaca noua.(. 1884. O scrisoare pierduta Între marii clasici ai literaturii române. dincolo de momentul istoric concret. ca si despre semnificatiile actuale ale comediilor ori despre modernitatea clasicului Caragiale. redusi la Coana Efimita si sta cu inima cât un purice sa nu vina reactionarii peste el.Vai de mine!nu-i buna astal a patit boierii ceva! În Scena V se lamurette misterul împuscaturilor si al restului de ingrediente ale asa-zisei miscari reactionare: fusese lasata secului. aceasta pe de o parte.. în expresie.. Comediile marelui dramaturg (O noapte furtunoasa. si anume vocatia ei critica. iar. Dupa îndelungi ezitari.. i se deschide Saftei. 1880. vazute ca fenomene sociale (Modernitatea clasiculul I. pentru ca îsi închipuie ca toti stiu ca este republican. Conul Leonida fata cu Reactiunea.si riposteaza: Apoi bine. caci lui Conu Leonida într-adevar realitatea îi joaca o farsa.1885). cel mai frecvent invocat nume este al lui Vasile Alecsandri. comedia na fost atât de apropiata de realitatile cotidiene. Bobocul si-a recapatat piedestalul în ochii Efimitei. a arivismului.Scena IV însa îi surprinde pe amândoi batrânii impacientati de zgomotele de afara. Tulburarea creste. Despre procedeele novatoare în domeniul dramaturgiei caragialiene. care. în substanta. nici înainte si nici dupa el. a prostiei. Sa încheiem prin a remarca un fapt simplu. Nu sunt reactionarii. Elvin vede în opera lui Caragiale o continuare prin faptul ca pastreaza ceva din trasaturile sub semnul carora a debutat comedia noastra. Din gazeta afla din Ultimele stiri ca Reactiunea a prins iar la limba. cine sa stea sa faca revulutie?. mai ales prin ciclulChiritelor. 1879. Conu Leonida nu întelege Câta vreme sunt ai nostri la putere. Leonida dirijeaza totul ca un general o armata de soldati de plumb. Geniul lui Caragiale nu va fi însa niciodata suficient prins în formule cu toata pertinenta unor valoroase exegeze. cititorilor.) ziceai ca nu e voie de la politie sa se dea cu pistoale în oras? .L. nu are valabilitate. fapt dovedit si de regasirea lui Caragiale în operele de factura moderna ale scriitorilor contemporani. În ceea ce priveste predecesorii si posibilele filiatii sau influente. pe de alta parte. B. sunt reprezentari ale degradarii umanului nu numai sub aspect etic. Caragiale). nu vezi dumneata ca aici a fost chiar politia în persoana. Cu siguranta ca. predilectia pentru satira politicianismului. o farsa de fiecare data când credem ca am epuizat semnificatiile mesajului transmis prin operele sale. chiar sub aspectul . Caragiale panorameaza în maniera realismului critic realitatile unei societati care.. si totul se lumineaza sub scufia lui de noapte. dar relevant: autorul îsi intituleaza piesa deloc întamplator farsa. Ce-i de facut? Cazuti în prada unei mari disperari. a ignorantei. ci Safta. Conu Leonida nu se lasa învins de ironia consoartei: .

nu putem vorbi despre individualitati distincte prin existenta lor spirituala. dar adversarul nu cedeaza. numai ca. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de pro-vincie în circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat. canalie. Cea mai importanta comedie a lui Caragiale. au existat mai multe supozitii. Tipatescu îi ofera acestuia diferite functii în schimbul scrisorii. este consecinta sau expresia unui vid existential. primele trei urmarind o acumulare gradata de tensiuni si conflicte.a. În privinta surselor de inspiratie. Hogea: Caragiale spunea ca se poate foarte bine ca O scrisoare pierduta sa fie icoana moravurilor din Piatra Neamt ca si a oricarui alt oras din provincie. printr-un mecanism narcisist acestea ramân la conditia monologului si a simplei alcatuiri sonore a cuvintelor. si totul se termina într-o atmosfera de sarbatoare si împacare. prin intermediul Ceta-teanului turmentat. demagog. ba Curtea de Arges. ci de un personaj plurimorf.m. Un atare univers de marionete. este adunarea electorala din actul III al piesei. atât la nivel rational. se declanseaza imediat dupa anuntarea candidatului. cu concursul politaiului Ghita Pristanda si al oamenilor acestuia.Bataia dintre taberele de alegatori. dar cea mai aproape de adevar este declaratia scriitorului relatata de un cunoscut al acestuia. O scrisoare pierduta este o comedie în patru acte. plasmuirea personajelor este o creatiune lasata exclusiv inspiratiei si talentului autorului. iar al patrulea anulând toata agitatia si panica stârnite în jurul scrisorii pierdute. Pretextul dramaturgic. în zarva conflictului. placerea de a trancani sau a rosti discursuri importante. nu mai constituieinstrumente de comunicare. Farfuridi si Catavencu. o masca de efect pe care unul si acelasi erou si-o modifica în functie de situatie si de imaginea pe care vrea sa si-o impuna. oraselul de munte unde se petrece actiunea piesei fiind ba Piatra Neamt. un imens si perpetuu carnaval. ipostaziat în ipocrit. conflictul se rezolva. Catavencu apare umil si speriat. este pierderea de catre Zoe. în farsa electorala.conditiei umane. a unei scrisori de amor ce i-a fost adresata de Tipatescu prefectul judetului. asadar. dar nu s-a inspirat si mai ales nu a vizat anumite persoane de aici. Întreaga actiune se deruleaza. într-un fel sau altul. Astfel ca. prost. ele nu acopera nici o realitate semantica. rostesc discursuri antologice. cuprins de febra campaniei electorale. jucata în premiera la 13 noiembrie 1884. sotia lui Zaharia Trahanache. care încinge spiritele si activeaza conflictul. în care cei doi posibili candidati. În final.d. Zaharia Trahanache pare a fi convins ca este vorba de o plastografie. care se poate gasi în orice mediu studiat si vazut prin prisma personalitatii autorului. este O scrisoare pierduta. Farfuridi si Brânzovenescu banuiesc o tradare si se decid sa expedieze o anonima la Centru. în care geniul sau cunoaste deplina manifestare. Momentul de maxima încordare. între alcatuirea verbala a fiintei si cea reala. psihologica sau afectiva. este firesc sa para o lume pe dos. destul numai ca ele sa aiba viata si sa reprezinte realitatea. Criza comunicarii. este folosita de acesta din urma ca mijloc de santaj pentru a obtine candidatura. situând totul în vecinatatea absurdului si grotescului. ceea ce determina situarea în teritoriul tragicului. cât si afectiv. menite sa realizeze o anume poza a personajului. în persoana luiAgamita Dandanache. caci oricât de profunde s-ar vrea. lipsit de orice criterii sau valori ale existentei. în comediile lui Caragiale.adauga el în materie de arta. eveniment care antreneaza energiile si capacitatile celor angajati. ci elemente decorative exterioare. În timp ce Zoe este dispusa la acceptarea conditiilor cerute de Catavencu. gasita de Cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de Catavencu. De altfel. Scrisoarea. În . amorez s. caci . singura vocatie a personajelor lui Caragiale este vorbaria. care creeaza o extrema antinomie între aparenta si esenta. Daca. lipsite de orice valoare intrinseca. care permite si favorizeaza o inepuizabila schimbare a mastilor si a costumelor de parada. acceptând sa conduca festivitatea în cinstea noului ales. caci scrisoarea revine la Zoe. în capitala unui judet de munte. D.

pentru ca apoi. întreaga miscare sederuleaza fatalmente. ambii cu nume de rezonanta culinara. iar în relatia cu Nae Catavencu este perfid si violent. Abuzul de putere este principala sa arma: îi da mâna libera lui Pristanda. el repeta spusele fiului sau: unde nu e moral. tulburata doar de pierderea scrisorii. o modalitate de autoaparare prin încetinire sau amânare. iar înfatisarea lui este limbajul ce creeaza doar iluzia existentei. la nivelul vietii familiale. acolo e coruptie. Personajul nu are ambitii politice. menirea sa fiind aceea de a mentine si veghea asupra ordinii existente. cosmopolitismul prost înteles.protagonistii s-au reasezat la locurile lor fara a resimti vreo trauma. stefan Tipatescu. dar lipseste cu desavârsire). el aplica o bine sustinuta tactica de atac împotriva lui Catavencu. constient ca alegerile sunt o farsa. Pus în situatie de aparare. aceea de dinaintea pierderii scrisorii. Tache Farfuridi intra în relatie de cuplu comic. pentru ca acesta nu înseamna un abandon defmitiv. nu admite functionarea aceluiasi principiu. sentimental. dar si umil. caci le lipseste înzestrarea cu memorie afectiva. controleaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis nici un mesaj fara stirea lui.constructia piesei. refuzând alternativele pe care i le propune Tipatescu. neputincios. o a treia surpriza de constructie: chiar daca începutul si finalul comediei nu sunt simetrice. încât acesta devine mod de viata. si o sotietate fara printipuri. patriot. Zaharia Trahanache are o pozitie bine consolidata. el poate fi. Disperat de pierderea scrisorii. Catavencu îsi traieste esecul cu mai putin dramatism decât ar fi fost de asteptat. impunându-si pretentiile. cacofonia si chiar absurdul comunicarii. apare inflexibil. Atunci. la refuzul acestuia. ci doar o amânare. plin de sine. care este un truc îndelung verificat. dar. va sa zica ca nu le are. în fata lui Farfuridi si Brânzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut. ipocrit. enunturi adversative aberante (Industria româna e admirabila. Zaharia Trahanache este construit cu atâta maiestrie. admite ca nu e moral si deci. partenerul sau fiind Iordache Brânzovenescu. retras. teatral. Nae Catavencu si-a propus sa devina deputat cu orice pret. el se afla în ofensiva. Personajele se comporta conform unui mecanism asimilat asa de bine. piesa are oarhitectura circulara. se preface a nu sti nimic. îi ofera lui Catavencu diferite posturi importante. la fel de bine. e sublima. gasindu-1 pe Tipatescu într-o stare de agitatie si nervozitate. deoarece întâmplarile în succesiunea lor temporala nu misca nimic în mod esential. în jurul pretextului. încât ramânem cu întrebarea daca este opac în fata evidentelor sau refuza sa creada în scrisoarea de amor din diplomatie. Viata ordonata pe care o afiseaza (un ritual cotidian care se . agresiv. De aici. truismul. se observa ca Trahanache. e de consemnat ca nuavem de-a face cu o actiune în sensul clasic al cuvântului. Prezident al mai multor comitete si comitii. orgolios. în sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a personajelor. Discursul lui Catavencu în fata alegatorilor este o mostra de insuficienta intelectuala. încalcând chiar legea. În al doilea rând. concentric. Pentru adefini societatea vremii. strategia sa asimilându-se formulei ai putintica rabdare. vadita prin folosirea improprie a unor cuvinte (capitalist pentru locuitorii capitalei). postul de prefect oferindu-i o stare de suficienta. sa cedeze. la nivelul practicii vietii politice. Observam ca piesaîncepe dupa consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii). fatarnic. si totul poate începe din nou. îsi foloseste avantajele în propriile sale interese. putem zice. Cât timp este în posesia scrisorii compromitatoare. tautologia. e coruptie. Pare ca nimic nu s-a întâmplat. la adapostul autoritatii politice de prefect al judetului. trebuie sa remarcam cel putin trei elemente care probeaza arta de dramaturg a lui Caragiale. Dincolo de incapacitateade a sesiza lipsa unui mesaj real. Tipatescu dovedeste o buna stiinta a disimularii: când Trahanache îi aduce vestea existentei scrisorii. si acest personaj este pregatit sa-si schimbe masca.

disponibilitatea pentru disimulare). Întâlnim. Ceea ce desavârseste împlinirea Scrisorii pierdute ca o capodopera a genului este bogatul si rafmatul arsenal de mijloace de realizare a comicului pe care dramaturgul îl antreneaza în scrierea piesei. model perfect de incoerenta.).. rosteste o caricatura de discurs. cliseele verbale. caricaturizându-1 si ridiculizându-1 pâna la grotesc. negarea primei propozitii prin a doua (Industria româna e admirabila. astfel: comicul de situatie (pierderea si gasirea scrisorii. îl serveste pe Tipatescu. Marea drama a personajului este aceea de a nu fi admis în jocul de culise. dar el este suficient de perfid si josnic pentru a nu înapoia scrisoarea de amor. caci în interior domneste o inocenta dezordine. dar tot el restabileste linistea ei.. întâlnirea Catavencu . Personajul vorbeste peltic si sâsâit si se afla la limita de jos a degringoladei umanului. formulele tip de impresionare. travaliul. dar cu desavârsire . dar nu se fereste sa-1 linguseasca pe Catavencu sau sa-1 trimita la telegraf pe prefect fara motiv. Agamemnon Dandanache este una dintre marile gaselnite ale lui Caragiale. cu o memorie în deriva. în fond. stâlcirea cuvintelor (momental. fapt ce-i asigura linistea si îl fereste de riscul de a fi izolat într-un cerc unde de-abia intrase. care nu se face de loc în tara noastra). având mania deputatiei. primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo. Într-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice. Statutul sau existential. bampir). Cetateanul turmentat tulbura si bulverseaza lumea. ci o efigie de crepuscul social. este cel care asculta si executa. nifilist. pe care le simte.. esentiale. formele incorecte ale unor cuvinte (renumeratie. Accepta tradarea daca o cer interesele partidului.. dezvelindu-i dimensiunea ridicola. comandamentul suprem este datoria. tautologia (O sotietate fara printipuri. de a nu avea acces la manevrele subterane. în actiune pentru sine. Ghita Pristanda. prin deposedarea de scrisoare. Cetateanul turmentat poate fi unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale. Noi aclamam munca. comicul de caracter (ipostazele personajelor.. famelie. Scena conceperii depesei anonime catre Centru este memorabila si ne dezvaluie un Farfuridi care doar vorbeste despre curaj. automatismele si ticurile verbale nu-i estompeaza vanitatile politice.convertita. dictat de profesie si pozitia sociala. comicul de . Dandanache este o caricatura ilara. va sa zica ca nu le are). un haos desavârsit. famelie). dar s-o stim si noi. pentru care uzeaza tot de arma santajului. în final. se defineste prin servilism voit umil si asumat din ratiuni pragmatice. onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei. Pentru el. se încoloneaza disciplinat în sirul celor care asteapta numele candidatului. maiprost decât Farfuridi si mai canalie decât Catavencu. el nefiind o solutie de final deus ex machina. Fiind un personaj cu vocatie oratorica. Curat. prostie si aberatie. dar care-i scapa.repeta) este o aparenta. Existenta sa ca personaj este delimitata si ornata prin deficitul de cultura.). însa ramolismentul sau intelectual. primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. declara convins si apodictic: Din doua una. dând vorbelor statut de personaje principale. Situându-se pe pozitia unei cât mai fidele apropieri de realitate. din moment ce. astfel încat scriitorul întruchipeaza un vicios pentru a-1 înzestra cu anume calitati. e sublima.. putem zice. politaiul orasului. El este dintre aceia care. momental. dati-mi voie: sau sa se revizuiasca. si anume în punctele.. caci numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii. Caragiale descopera virtutile denotative ale cuvântului. comicul de limbaj: ticurile verbale (Ai putintica rabdare.Tipatescu). Optiunea sa este aceea de a nu încerca o optiune proprie. neavând aspiratii si pretentii politice. usor sesizabil în ticurile verbale (Curat.. Autorul îl înzestreaza din abundenta cu mijloace ale comicului. ori sa nu se revizuiasca.

bine. o data n-am vazut-o zâmbind. îl tortureaza pe Dragomir cu diferite întrebari si aluzii pentru a-1 face sa-si marturiseasca fapta. Actul I îincepe cu discutia dintre Dragomir. si Gheorghe. Dragomir încearca sa afle cum 1-ar putea scapa pe Ion. nu se poate... ea sperând ca acum va putea afla adevarul. si spusele acestuia se motiveaza perfect la (re)lectura comediei O scrisoare pierduta. . 1-a omorât în padurea Corbenilor pe Dumitru Cirezarul. La ocnafusese trimis un nevinovat.. pentru ca dupa zece ani fapta se putea prescrie si el ramânea nepedepsit. Atunci. Drama are doua acte. Pentru un pacat. prin care se delimiteaza de predecesorii sai. Aparitia lui Ion la cârciuma. sotia lui. dupa un an. Descoperindu-1 pe Ion în casa sa si vazându-i suferintele. Nebunul asta tot e osândit o data. Dragomir vrea sa-l ia cu el în lume pentru un an si sa-i spuna adevarul. un scriitor care sa resimta cu mai multa acuitate ceea ce este conventional din punctul de vedere al atitudinii si caduc sub raportul expresiei literare. doua ori zece. Caragiale. nebun si retraind un cosmar al suferintelor din trecut. pe lumea aialalta. începuta în 1879 cu comedia O noapte furtunoasa. afirma B. practicarea santajului politic). D-ale carnavalului 2. Anca. nebun. încheie activitatea dramatica a scriitorului. Auzind de la Gheorghe ca Dragomir vrea sa plece în lume. care o iubea nebuneste pe Anca. Anca se hotaraste sa actioneze. la rândul ei. Catavencu). la care fusesera gasite luleaua.. se înjunghie pentru a-si alunga raul din corp. aparuta în 1890. Gândurile ei iau forma monologului: Asa e legea. Drama Napasta Piesa Napasta. a caror actiune se petrece într-un sat de munte. si fara alta vina noua. barbatul ei. superficialitatii si imposturii artistice.. Farfuridi. Trahanache. alimentat de realitatile cotidiene. care se simte amenintat de vorbele Ancai: Din ziua întâia a cununiei si pâna astazi. Niciodata pâna la Caragiale nu a existat în literatura noastra un scriitor mai refractar conformismului. În comedii. Faptele de acum sunt consecinta unor întâmplari petrecute în urma cu noua ani.. de atunci si pâna astazi cu trupul e aicea. tutunul si amnarul lui Dumitru. Din gazeta ei afla ca Ion a fugit de la ocna. actiunea se precipita. în casatorie. Caragiale instituie un nou limbaj si un nou tip de discurs literar. nebunul tot are sa fie prins pâna la urma si întors acolo de unde a fugit. salvându-se astfel si pe el. Actiunea din acest act se contureaza astfel în jurul zbuciumului lui Dragomir. Brânzovenescu. învatatorul satului. Nu. În Actul II. simplifica lucrurile pentru Anca. banuind adevarul. Pentru a-si îndeplini planurile. Având mustrari de constiinta pentru ce facuse în urma cu multi ani. Dragomir. cârciumarul.. pentru a o putea cere. pe lumea asta. Anca se foloseste de dragostea lui Gheorghe pentru ea.îii spune el lui Gheorghe. Ion. dar eu poci sa-l las asa?. comicul de nume (Agamemnon Dandanache. si cu gândul e la Dumitru. Dar Ion. Elvin în Modernitatea clasicului I...L. ca si în proza de mici dimensiuni.. un om tot cu o viata plateste. continuata cu farsa Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880).moravuri (relatia dintre Tipatescu si Zoe. Anca... O scrisoare pierduta (1884) si D-ale carnavalului (1885).

Desi are personaje putine. La sosirea oamenilor din sat. Astfel. ci o analiza de caractere. pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta. înrudit prin categoria sociala cu Vitoria Lipan. dar piesa ramâne valoroasa prin plasarea su-biectului în sfera verosimilitatii. Criticul de la Zburatorul aprecia ca Anca iese din sfera posibiltatilor. Obstinatia cu care Anca îsi urmareste victima.Dragomir nu este Raskolnikov. Zbuciumul lui Dragomir se vede de la început pâna la sfârsit.Este punctul culminant al dramei. nevinovatia lui Ion. Poate fi si asa. dovada fiind camasa acestuia mânjitade sângele ocnasului. pare uneori nefireasca. Drama aminteste foarte bine de tragediile clasice prin ura Ancai. Anca îl acuza pe Dragomir ca 1-a omorât pe Ion. Echilibrând aprecierile anterioare. O femeie care si-a iubit barbatul nu se poate casatori cu ucigasul lui. cel care tortureaza fara încetare constiinta celui vinovat. Este momentul în care si Anca se explica: s-a casatorit cu el pentru ca 1-a banuit de la început si a vrut sa-1 pedepseasca pentru uciderea omului drag ca lumina ochilor. Despre ea. Totusi. dar si al suspansului. ne indica. E. El se adânceste. chimirul acestuia fiind gasit în buzunarul învinuitului. Însa el va fi acuzat pentru o alta crima pe care n-a comis-o. drama nu este simpla. un alt tip feminin în literatura noastra. iar confesiunea lui se face în final. Calinescu vorbea despre Anca în termeni asemanatori. având trasaturi shakespeariene. Lovinescu considera ca Dragomir este un personaj secundar. Pasiunea cu care ea urmareste descoperirea adevarului. Caragiale este un scriitor cu simtul dramaticului. numind-o un monstru. Comparati adesea de critica literara cu eroii lui Dostoievski. E. Piesa este construita pe o tema grava. Ea reprezinta. împlinirea dreptatii. când totul era de prisos. eroii lui Caragiale sunt diferiti. prin tenacitate. naivitatea lui Gheorghe sau compasiunea lui Dragomir. Dragomir trebuie sa fie pedepsit pentru crima savârsita. aceea a crimei si a ispasirii ei. Zoe DumitrescuBusulenga insista asupra structurii sufletesti tragice a eroinei. Anca profita de întâmplare si îl ameninta pe Dragomir ca va raspunde pentru moartea lui Ion. Surprinzatoarea rezolvare a conflictului. G. un Hamlet feminin. asa cum s-a mai spus. nu poate trai 9 ani cu el. implicit el este de acord cu pedeapsa pentru omorârea lui Dumitru. constanta în dragostea pentru Dumitru. Dragomir pare o simpla unealta în mâna Ancai. Dragomir este constrâns sa marturiseasca omorul înfaptuit în trecut. când eroul accepta cu resemnare tradarea Ancai. Lovinescu socotea Napasta ca o drama pornita dintr-un postulat psihologic fara aderenta cu realitatea. devine dramatic prin aparitia lui Ion si se atenueaza în final. adusi de Gheorghe. Personaj static. în cele din urma. deoarece e condusa doar de razbunare. întrucât framântarea lui sufleteasca nu este punctul initial al actiunii. perseverenta fac din Anca un personaj remarcabil construit din punct de vedere psihologic si social. dominat de la început de sentimentul vinovatiei si al groazei de a ispasi pentru crima comisa. si de aceea Anca are rolul personajului malefic. Napasta nu este o piesa de actiune. numai la gândul razbunarii si nu se poate razbuna acuzându-l de o crima imaginara. Acceptând sa fie învinuit pentru uciderea lui Ion. sugerata si de vorbele Ancai. critica literara s-a exprimat cât se poate de diferit. chiar dupa 9 ani. nu-si marturiseste singur crima. . piesa lui Caragiale pare a avea si o tema secundara si anume razbunarea. Din acest punct de vedere.

Bucuresti. p. Bucuresti. Leipzig. Bucuresti. Insel-Verlag. [8] Klaus Bochmann. Opera lui I. Introducere la Vol. vol. Editura Fundatiilor Regale. Editura Fundatiilor Regale. II. Editura Universitatii din Pitesti. Literatura româna .L. p. Opera lui I. op. I.Caragiale. 412-143. 1930-1931. vol. p. Momente si Schite.L. 1. 1999. 1977. Bucuresti. nr. Bucuresti.L.Caragiale. Momente si schite. p. I. Bucuresti. Momente si Schite. 1930-1931. 119 [3] Ibid. Editura Minerva. Momente si Schite. 1967. I.Caragiale. 1. XXXVII. p.Caragiale. 10. Bucuresti. 1977. Editura Minerv. p.L. p.Caragiale. 6 [2] Ibid. I.L. p. Bucuresti. 57 [14] I. 145. Opere.Caragiale. 160 [12] Idem. 1970. 116 [6] I. p. XII. Bucuresti. Introducere la Vol.Caragiale. [9] Mircea Tomsa. nr.L. 1965. Bucuresti. 163-164 [13] Mircea Tomus. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'.L. Opere. Caragialiana. [5] I. Combinatul Poligrafic 'Casa Scînteii'. 79 [11] I. p.L. Editura Tineretului. p. Caragiale. 2004.Caragiale. 1965. XIII . 1974. I. 97 [7] Mariana Andrei. Editura 100+1 GRAMAR. p.[1] serban Cioculescu. p. Editura Eminescu.L.Caragiale. [16] I. Introducere la Vol. Opere. p. p.L. [15] I. 66 [10] I. 120 [4] serban Cioculescu. p.cit.Postfata la volumul Tema cu variatiuni. Editura Fundatiilor Regale.repere didactice. 1930-1931.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful