ISTORIA INTEGRĂRII EUROPENE Aspecte teoretice ale integrării europene.................................................................................25 Originile Europei. Etimologia cuvântului...............................................................

......................27 Chestiunea frontierelor Europei o problemă geografică sau una geopolitică?........................30 Evoluţia istorică a ideii de „Europa”.........................................................................................37 Ideea europeană în antichitate...............................................................................................37

Ideea europeană, construcţia sau integrarea europeană sunt noţiuni din ce în ce mai utilizate în mass-media, în lucrări şi articole din spaţiul academic şi publicistic românesc. Unele lucrări sunt simple compilaţii a unor lucrări occidentale, fără nici o raportare critică la conţinutul textelor respective, fără o cunoaştere a literaturii de specialitate. Cartea de faţă şi-a propus, în primul rând, să ofere un răspuns la interogările pe care foarte mulţi din compatrioţii noştri le au asupra ideii europene şi asupra demersului comunitar început, cu peste 50 de ani înainte în Europa Occidentală. Preocupările analiştilor politici, economici, de securitate converg către găsirea unui răspuns la ipoteza potrivit căreia Uniunea Europeană de aztăzi, moştenitoare a Comunităţilor Economice Europene, a reuşit să ofere continentului şi statelor membre o pace durabilă, bazată pe integrare economică, stat de drept, politici comune, drept comunitar şi acceptarea unor valori universal recunoscute privind, mai ales, condiţia umană1. În al doilea rând, am dorit să realizăm un opus necesar lumii academice, studenţilor noştri pentru înţelegerea problematicii integrării europene. Deşi idea europeană, în opinia noastră, nu se confundă cu integrarea europeană, am considerat necesar să construim o lucrare care să le cuprindă pe amândouă, argumentul fiind legat de necesitatea căutării rădăcinilor ideatice a procesului construcţiei europene, a finalităţilor acestuia, cu toate că aşa cum afirma Alexandru Duţu „ideea de Europa nu a ieşit din minţile unor gânditori care au văzut şi au meditat”2. Ideea europeană este expresia unui imaginar intelectual şi politic, care s-a exprimat atât prin textele literare şi filosofice cât şi prin proiecte de unitate politică, de confederare sau federalizare. Problema majoră cu care se confruntă analistul şi istoricul este dată de legătura ce se poate stabili între ideea de Europa şi conştiinţa europeană.
1

autorităţilor academice în domeniu, a

Roy H. GINSBERG, Demytfying the European Union. The Enduring Logic of Regional Integration, New York, Rowman&Littlefield Publisher, Inc, 2007, pp.1-9. 2 Alexandru DUŢU, Ideea de Europa şi evoluţia conştiinţei europene, Bucureşti, Ed. ALL, 1999, p. 8.

1

Alexandru Duţu considera, de asemenea, că studiul conştiinţei europene adică a formelor politice, a existenţei cotidiene, a solidarităţilor este o intreprindere mult mai dificilă decât cea privind ideea europeană. Domnia sa a încercat în lucrările sale să analizeze legătura dintre „solidarităţile organice” (familia) şi cele „organizate” (statul şi Uniunea Europeană), convins fiind că „O Europă bine construită trebuie să îmbine proiectele oamenilor politici care coordonează economia ţărilor, discută problema monedei unice şi a producţiei de bunuri... chestiunile sociale generale, şomajul, cu priectele care cer să ducă o exitenţă „normală”, fără lipsuri şi traumatisme”3. În opinia aceluiaşi autor îmbinarea celor două solidarităţi ar trebui să conducă la o nouă identitate, pe care noi o numim „europeană”. Conform autorului, identităţile sunt de două tipuri: „identităţi imediate” şi „identităţi amplificate”4. „Identitatea imediată” este aceea care se construieşte pe baza „patriotismului organic”, în jurul spaţiului sacru (biserica) în care individul conştientizează legăturile sale cu „centrul lumii”, în timp ce „identitatea amplificată” se dezvoltă la nivelul grupurilor cultivate, al elitelor intelectuale sau politice. Europa ca „imagine amplificată” s-a cristalizat în jurul Bisericii creştine – formă de solidaritate organică durabilă- a scrierilor umaniste şi a reacţiei în faţa primejdiei otomane. Ea s-a constituit apoi ca o „imagine magnet” pentru celelalte Europe: Europa Centrală şi Europa Balcanică. Diferenţele între cele trei forme de Europă sunt după părerea lui Alexandru Duţu imaginare, subiective, acceptând doar faptul că că Europa actuală a luat fiinţă doar atunci când aspiraţia spre o identitate amplificată a devenit puternică datorită progreselor tehnicii şi ştiinţei şi a moştenirilor culturale ale Greciei, Romei şi Ierusalimului. Conştiinţa europeană a evoluat mereu în decursul celor peste două milenii, neputându-se vorbi aşa cum fac unii autori occidentali doar de o Europă Occidentală. Centrul cultural şi politic al Europei s-a mutat din Roma la Bizanţ, în Italia, pe perioada Renaşterii, şi Atlantic, pe ţărmurile căruia au apărut state în expansiune. Acestea au fost capabile să construiască societăţi puternice şi să-şi impună modelul de viaţă pe alte continente. Ea s-a exprimat printr-un anumit tip de solidaritate începând cu Evul Mediu, îmbrăcând haina solidarităţii creştine manifestă prin monahism, a cărui arie de exprimare pornea din Valea
3 4

Ibid., p.12 Ibid., p. 14-17

2

Nilului spre Grecia, Balcani, Ţările Române, Kiev, Novgorod, Italia, Sudul Franţei, Irlanda. Călugării, „ostaşi ai credinţei”, au fost cei care au înfiinţat primele şcoli superioare din Europa precum la Bologna (1119), Oxford (1264), Salamanca (1218), Paris (Sorbona, 1257) etc. Ideea europeană s-a consolidat începând cu secolul XIV, prin scrierile lui Dante Alighieri (Divina Comedie), în care întâlnim „grupul uman cimentat de aspiraţii comune”5; s-a întărit şi s-a afirmat prin „Cruciada târzie” a cărei sens a fost modern ilustrat de Aeneas Silvio Piccolomini. În scrierile acestui cărturar, devenit în 1458, papa Pius al II-lea, adjectivul „europaeus” se întâlneşte alături de cel „creştin”. Europa secolului al XVI-XVIII a fost o Europă a afirmării statului modern, în care politicul, „la raison d’état”, imageria religioasă a Contra-Reformei s-a impus în sfera activităţilor cotidiene, iar barocul a făcut apel- cum spunea Alexandru Duţu - la emoţiile mulţimilor confundând „imaginarul religios cu cel politic în favoarea celui din urmă”6. Europa Luminilor a fost o Europă a savanţilor, a logilor masonice, a locurilor de întâlnire a lumii cultivate, a corespondenţei dintre prinţi şi intelectuali, a dominaţiei limbii franceze, a naşterii ideii de „societate civilă” etc. Spre deosebire de această „Europă”, secolul XIX a favorizat afirmarea conştiinţei naţionale şi implicit a ideii de naţiune gândită ca un tot, ca un organism viu, bazat pe limbă comună, tradiţii, obiceiuri, dar şi pe ideea solidarităţii politice. Modelul urmat de foarte multe comunităţi, mai ales în Europa Centrală, a fost cel iacobin, bazat pe o permanentă schimbare şi pe măsuri radicale. În relaţiile internaţionale ideea de revoluţie a introdus „mesianismul politic” şi instabilitatea. Secolul al XX-lea a fost un secol al revoluţiilor totalitare, al emoţiilor populare şi a unui tip de uniformizare opus unei Europe centrifuge, a diversităţii. A fost, însă, şi un secol bogat în proiecte de unitate europeană, în ciuda unei crize europene endemice aşa cum susţinea Oswald Spengler în lucrarea sa „ Declinul Occidentului”. În ciuda faptului că Europa era văzută ca o formă de continuare şi manifestare a civilizaţiei antice, Oswald Spengler a remarcat diferenţa structurală între omul antic şi omul european, îndeosebi în ceea ce priveşte valorizarea trecutului, a istoriei7.

5 6

Ibid., p. 27-29. Ibid., p. 30. 7 Oswald SPENGLER, Declinul Occidentului - trad. după textul traducerii franceze a lui M. Tazerout din 1931- Craiova, Ed. Beladi, vol. I., 1996, p. 5-33

3

bazată pe solidaritate şi conştiinţa unui proiect asumat. care transcede suveranităţile naţionale. în 1536. nu vor. Bucureşti.a.Europa a existat înaintea naţiunilor. Antoine Fleury. mai ales. Multe din sugestiile acestora au reprezentat un ghid necesar emiterii unor puncte de vedere. în timp ce omul european. prin ideea de Europă. Scriitorul spaniol era foarte încrezător că Europa unită se va realiza şi că forţa acesteia se baza.. pe acele forţe profunde ce leagă Estul şi Vestul european într-o unitate funcţională. şi la unii specialişti care studiază problematica integrării europene. Humanitas. Philippe Braillard. André Liebich. crezurile unor scriitori remarcabili precum José Ortega Y Gasset care afirma. prin conştiinţa culturală comună a europenilor. îndeosebi în tratarea unor subiecte privind ideea şi construcţia europeană . rolul europenilor fiind doar acela de a-i da acestei realităţi forma necesară. subordonând-o unor puteri supranaţionale în cadrul cărora Europa ca atare capătă expresie juridică”8. că „structura economiei actuale. de Sorin Mărculescu-. p. Acelaşi autor distingea între ideea de „societate europeană” care s-a exprimat în istoria europeană printr-o sumă de principii. André Hurst.19 4 . o regăsim în trecutul său medieval şi modern. paradoxal. să adopte acorduri formal constituite care să limiteze suveranitatea fiecăruia în parte. 2002. cu mulţi ani în urmă. Ideea acestei cărţi. obligă popoarele. când autorul a urmat cursurile Institutului European al Universităţii fondată de Calvin. . Un rol esenţial în demersul nostru l-au jucat lecturile parcurse în acest sens.Grecul antic era profund legat de mitologie. Confuziile conceptuale se regăsesc. în 1950. Construcţia europeană a fost deseori confundată şi asimilată în cultura română şi.trad. ideile. a fost şi este marcat de ideea organizării trecutului său. în percepţiile cotidiene. -în opinia autorului citat. 8 José Ortega Y GASSET. de Planul Schuman în acest proces al trecerii de la societatea la comunitatea europeană. a identităţii sale spaţiale şi temporale. s-a născut cu mulţi ani în urmă. cu un subiect atât de vast şi de interesant. Noi credem că ideea europeană din antichitate până în secolul al XXI-lea se poate întâlni. născut şi format în evul mediu timpuriu. pe diversitatea sa. Dusan Sidjanski ş. Europa şi ideea de naţiune.cu solidaritatea europeană propusă. din nefericire. întrupate de statul-naţiune. pe contradicţiile sale. -metaforic spus.. prilej cu care a întâlnit intelectuali de prestigiu precum André Rezler. vor. comportamente şi uzuri şi „comunitatea europeană”. Mai mult.

Firenze. The Idea of a European Superstate. The product of European integration refers to the current outcome of this process. Afganistan. ideea europeană a îmbrăcat mai multe forme de exprimare. mitologice şi nu în ultimul rând. Unii au considerat-o putere soft (“soft power”) ce putea să ofere în gestiunea crizelor internaţionale gen Kosovo. arată incapacitatea instituţiilor comunitare de a rezolva rapid şi eficient orice derapaj de la principiile democratice şi civice ale construcţiei europene. Storia di un idea. de solidaritate şi coeziune economică şi socială.4 11 Mario TELÒ. legal. Analiştii procesului de integrare europeană s-au complăcut. cu multe secole înainte de Planul Schumann9. de raporturile bipolare şi de pericolul comunist. . În aceste condiţii. policies. Islam and World History. Rethinking World history:Essays on Europe. Marshall C. În timp ce Uniunea regresează din punct de vedere economic. Europe: A Civilian Power? European Union. filozofice. în anii din urmă să găsească tot felul de formule pentru a caracteriza Uniunea Europeană. the political institutions. orice retorică privind identitatea şi soliditatea Uniunii Europene sunt zadarnice. and economic system. Ba mai mult presa ne informează că se pregătesc şi alte state să elaboreze documente asemănătoare. Public Justification and European iIntegration. literare. print-un model social şi economic de solidaritate şi prosperitate avantajele unei “puteri civile”11. Glyn Morgan consideră că procesul integrării europene swe referă la „ To the actual step-by-step transformation of Europe’s separate-nation states into a more integrated political. I. precum cele istorice. Europa. Palgrave MacMillan. în contextul determinat de războiul rece. and practices of the European Union itself”10. Ideea este argumentată de Mario Telò.În decursul timpului. World Order. 1993. 2007 5 . fenomene mai vechi ca migraţia forţei de muncă şi crima organizată susţinută mai ales de reţelele mafiote din statele nou intrate (România şi Bulgaria) tind să arunce în derizoriu orice competenţă a instituţiilor supranaţionale. s-au arătat neputincioase atunci când instituţiile guvernamentale ale unui stat membru emiteau documente ce ţineau mai degrabă de o schizofrenie rasisto-naţionalistă. ce credeam că a apus în Europa odată cu înfrângerea nazismului şi fascismului. geografice. Princeton University Press. 2005. În timp ce foarte mulţi analişti vorbesc de modelul social european. Irak etc. la începutul lunii noiembrie 2007. Comisia Europeană. Cambridge University Press. evenimente ca cele petrecute la Roma. Priceton and Oxford.CURCIO. 10 Glyn MORGAN.HODGSON. 1958. Global Governance. atât de vocală când vine vorba de corupţia în statele recent intrate în sânul său şi Parlamentul European. profesor la Universitatea Liberă 9 V. Construcţia europeană reprezintă procesul integrării economice şi politice supranaţionale şi interguvernamentale la nivelul unor state din Europa Occidentală. p.. ratând fără doar şi poate obiectivele Agendei Lisabona de a crea cea mai performantă economie bazată pe societatea cunoaşterii.

2007 6 . liderii europeni 12 13 John McCORMICK. Jeremy Rifkin. John McCormick. Uniunea rămâne un actor important al secolului al XXI-lea.. Tratatul Constituţional a suferit o înfrângere fără ieşire. traficul de droguri.R. În urma votului negativ al Franţei şi Olandei. Penguin Books. London and New York. Cu toate acestea evenimentele petrecute în ultimii ani. The Enduring Logic of Regional Integration. colonizării naturii.167 14 T. The European Dream. New York. susţinute de Statele Unite13. respectiv iunie 2005.from the euro to eurovision. Autorul american este convins că valorile promovate de Uniunea Europeană precum pacea. crima organizată. Demystifying the European Union. Şi noi credem. Parlamentul şi Comisia Europeană. Rowman& Littlefield Publishers. multilateralismul. Mark Leonard “Why Europe will run the 21st century”(2005)15.a. La scurt timp. mai ales pentru comparaţiile sale reuşite între visul european şi cel american. Fourth Estate. 2004 15 Mark LEONARD. 2005 17 Roy GINSBERG. afirmării culturii individuale. Idei asemănătoare găsim şi în lucrările lui T. The European Superpower. The United States of Europe The Superpower nobody talks about. argumentează că Uniunea Europeană poate fi caracterizată ca o “putere civilă”. El vede Uniunea Europeană ca o superputere. Penguin Group. după a cest eşec. R. pentru analiza pertinentă a individualităţii europene. ne face mai degrabă critici. New York. Inc. mijloacele civile în rezolvarea crizelor internaţionale corespund mai eficient societăţii postmoderne decât abordările “realiste” ale sistemului internaţional. soft power. “Advisor” pentru Consiliul European. determinaţi să acceptăm “demistificarea Uniunii Europene” propusă de Roy Ginsberg17 . mai ales în cea ce priveşte raţionalizarea spaţiului şi desacralizarea timpului. din mai. 2005 16 Jeremy RIFKIN. profesor de ştiinţe politice la Indiana University este şi mai optimist. elemente fundamentale ale modernităţii europene16 ş. Autorii amintiţi sunt de părere că Uniunea Europeană va creşte influenţa sa în sistemul internaţional al secolului XXI. autorul citat. REID. Why Europe will run the 21st century. Într-o carte publicată recent. afirmării burgheziei. combaterea terorismului. 2007 Ibid. pregătită să surclaseseze Statele Unite în sistemul internaţional12.. specialist recunoscut în analiza fenomenului european.din Bruxelles. de a delimita comptenţele între ea şi statele care o compun în probleme majore cum sunt migraţiile forţei de muncă. capabilă să ofere la nivel global un model de guvernanţă multilaterală. a spiritului protestant. “The European Dream”(2005). How Europe’s Vision The Future Is Quietly Eclipsing The American Dream. că în ciuda derapajelor sale şi a neputinţei de a se transforma major. p. Reid “The United States of Europe” (2004)14. superior statului. libera circulaţie. de asemenea. Palgrave Macmillan. inventării ideologiei şi proprietăţii. Un alt autor.

Într-adevăr. din textul tratatului. departe de proiectul părinţilor fondatori. în acelaşi timp. teama celor din Est de posibile majorităţi ale statelor mari precum Germania şi Franţa. Carta drepturilor fundamentale făcea parte . accord ce a făcut posibil continuarea procesului de integrare europeană demarat prin “Planul Schuman” la 9 mai 1950 şi prin Tratatatul de la Paris din 18 aprilie 1951 ce pune bazele primei Comunităţi Europene caracterizată de principii supranaţionale. determinată de eşecul Tratatului Constituţional. ceea ce ar fi permis afirmarea sa în sfera relaţiilor internaţionale. În martie 2007. Din nefericire. a fost elaborat un document de principii semnat de cancelarul Germaniei Angela Merkel. condiţia necesară pentru a trece de la societate la comunitate europeană. încă odată în plus. pe care era dificil s-o explice politic naţiunilor lor. mai ales în domeniul politicii externe şi de securitate. că liderii politici europeni actuali. Uniunea Europeană şi liderii săi traversau o criză fără precedent.făceau deja proiecte pentru un nou aranjament european. textul tratatatului constituţional întărea rolul Parlamentului European prin extinderea şi consolidarea procedurii de codecizie şi. care asigura preşedenţia Consiliului Uniunii. spaima multor politicieni europeni atât din Vestul cât şi din Estul Uniunii Europene faţă de transferul de suveranitate. ales pentru cel mult două mandate de doi ani şi jumătate fiecare şi a funcţiei de ministru de externe. Acesta ar fi deţinut atât preşedinţia Consiliului Afacerilor Externe cât şi vicepreşedenţia Comisiei Europene. au făcut ca tratatul să nu fie votat. Respingerea noului tratat dovedea. La Berlin. mai ales faţă de cea din noile state intrate în Uniune la 1 mai 2004 şi 1 ianuarie 2007. se împlineau 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. la o jumătate de secol de integrare europeană. mai mult decât până în acel moment sau cel puţin mai mult decât oferă încă Tratatul de la Nisa. teama faţa de migraţia forţei de muncă. Uniunea Europeană dobândea peronalitate juridică. Acest aranjament European nu transforma Uniunea Europeană dintr-o organizaţie internaţională într-un stat şi nu făcea din Parlamentul European un adevărat for legislativ. 7 . lipsa oricăror referinţe cu privire la fundamentele creştine ale Europei sau Uniunii Europene în noul tratat. nu sunt pregătiţi pentru o transformare importantă. Misiunea de a ieşi din impas i-a revenit Germaniei Federale. cu identitate proprie. pe 25 martie 2007. de asemenea. Prin acest tratat. care să permită Uniunii Europene să se afirme ca un actor important în relaţiile internaţionale şi în egală măsură să creeze cadrul necesar realizării solidarităţii europene. Cu toate acestea. cea ce dovedeşte că pentru cei mai mulţi dintre ei “Constituţia Europeană” cum a fost botezat “Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa” era o mare provocare. identitatea externă a Uniunii Europene prin crearea funcţiei de preşedinte al Consiliului European.

Toate aceste provocări la care se adaugă interdependenţele dintr-o economie din ce în ce mai globală.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/RO/ec/94940. Scopul său declarat era deblocarea dosarului politic european18. 19 Consiliul European de la Bruxelles. Menţionând rolul statelor membre în realizarea unificării europene. preşedintele Parlamentului European şi José Manuel Barroso.consilium. condiţie importantă pentru realizarea identităţii europene.Hans-Gert Pöttering. în care piesele cele mai importante sunt Piaţa Comună şi moneda unică (Euro). în: http://www.de/de/News/download_docs/Maerz/0324-RAA/Romanian.europa. preşedintele Comisiei Europene. să acorde mandat unei Conferinţe Interguvernamentale pentru a redacta un “Tratat de reformă” a Uniunii Europene (Mandat pentru CIG 2007. “Declaraţia de la Berlin” a identificat provocările majore ale Uniunii Europene precum terorismul. prin sublinierea atât a aspectelor interguvernamentale cât şi a celor supranaţionale s-a bucurat de susţinere în rândul liderilor europeni. documentul afirma. 26 iunie 2007.pdf.eu2007. “Declaraţia de la Berlin” fără a arăta schimbările de care este nevoie a afirmat necesitatea înoirii permanente a formei politice a Europei “pentru a ţine pasul cu vremurile” şi a precizat calendarul realizării unei Uniuni Europene “pe baze noi commune” înainte de alegerile pentru Parlamentul European din 2009. 11218/07). Astfel . preucupată de societatea cunoaşterii şi de coeziunea economică şi socială. determină Uniunea Europeană să se implice semnificativ în relaţiile internaţionale contemporane. Consiliul Uniunii Europene a decis pe 26 iunie 2007. a hotărât convocarea unei Conferinţe Interguvernamentale cu misiunea de a redacta un nou tratat19. Intitulat “Declaraţia de la Berlin”. consolidarea democraţiei şi a statului de drept precum şi integrarea Europei Centrale şi de Est în cadrul Uniunii Europene. crima organizată. Bruxelles. Ea nu o poate face decât printr-o reformă substanţială a instituţiilor şi politicilor sale. în: Consiliul Uniunii Europene.pdf 8 . întocmit echilibrat. 18 Declaraţie cu ocazia aniversării a cincizeci de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma. ceea ce însemna implicit sublinierea importanţei unei conştiinţe a solidarităţii supranaţionale. Consiliul European reunit la Bruxelles între 21-22 iunie 2007. imigraţia ilegală. Acesta trebuia să dea personalitate juridică Uniunii şi să înlocuiască Tratatul Comunităţii Europene cu Tratatul de funcţionare a Uniunii. Concluziile Preşedinţiei în : http://www. Preocupată de identităţile şi tradiţiile naţionale şi în egală măsură cu modelul european bazat pe succesul economic şi responsabilitate socială. politica energetică şi schimbările climatice. documentul menţionat. idea că “noi cetăţenii Uniunii Europene ne-am unit pentru binele nostru” . Documentul. amintea europenilor că unificarea europeană a făcut posibilă “pacea şi prosperitatea”. Ca urmare. rasismul. în egală măsură. xenophobia.

se schimbă de câte ori politicieni bântuiţi de fantasmele naţionalismului. Avizul Comisiei Europene pentru mandatul CIG 2007. migraţiile. termen acceptat mai uşor. pentru a obţine modificările instituţionale necesare. Pentru a nu fi confundat cu “tratatul constituţional”. În ce vor crede cetăţenii europeni. textul CIG 2007 trebuia să elimine cuvântul “constituţional” şi să înlocuiască denumirea de “ministru de externe” al Uniunii cu cel de „Înalt Reprezentant pentru Politică Externă”. propun renunţarea la identitatea pe a cale a se face. Europenii au fost şi sunt gata să renunţe la simbolistica identităţii lor opentru a salva aparenţele instituţionale. a fost trimis pe 13 iulie 2007. comerţul. cărora. care s-ar putea să coste Uniunea în viitor. cea ce arată limitele sale actuale. dat fiind existenţa unei astfel de denumiri în Tratatul de la Amsterdam şi Nisa. Schuman. Aceasta este misiunea Uniunii Europene. Fără a face referire la proiectul federal a lui Monnet.2007 21 Ibid. terorismul reclamă o reformare majoră a Uniunii Europene.În noul text termenul de “Comunitate” urma să fie înlocuit cu cel de “Uniune “. exprimate fie de Consiliul Europei. totodată. OSCE sau fie de NATO. de instituţii adecvate si de metode de lucru adecvate”21. Comisia sublinia că statele member nu pot face faţă unor astfel de provocări şi ca urmare “numai un efort colectiv – întreprins cu deplina respectare a principiului subsidiarităţii – poate oferi răspunsul corect. cea ce din punctul nostru de vedere este o greşeală fatală. Adenauer sau Di Gasperi. Comisia considera că proiectul părinţilor fondatori este actual. Comisia constata că provocările noi ale securităţii internaţionale precum interecaţiunile dintre economii şi popoare datorate globalizării. Mai mult. că textul face referire la Europa şi nu la UE.1 9 .. Bruxelles. Ea a fost de accord inclusiv cu renunţarea la simbolurile Uniunii. conform articolului 48 din Tratatul Uniunii Europene. Şi atunci ne întrebăm la care Europă? Pentru că în momentul acesta avem o multitudine de Europe geopolitice.p. Javier Solana20. interculturalitatea. Comisia sugera că Europa are nevoie de soluţii commune pentru a face faţă terorismului. schimbărilor climatice sau migraţiilor. Observăm. 20 COM(2007) 412 final. de aceea are nevoie de tratate adecvate. Secretarului General al Consiliului European şi Înalt Reprezentant pentru PESC.7. De asemenea. Comisia şi alte instituţii li se adresează? Vor crede într-o organizaţie care dincolo de cuvintele frumoase ale politicienilor că va corespunde noilor provocări internaţionale. 10.

de criza conştiinţei europene.prin reunirea instrumentelor de politică externă ale Europei. va fi mai rapidă ( Comisei simplificată. cercetare si dezvoltare tehnologică. turism si cooperare administrativă). în care valorile şi obiectivele Uniunii să fie clare. Comisia reia teme mai vechi. de exemplu. parlamentele naţionale (principiul subsidiarităţii). economice şi sociale pe care Uniunea trebuie să le respecte. atât din punct de vedere al dezvoltării politicilor sale. ajutorul umanitar şi sănătatea publică. politica în domeniul comerţului. precum şi extinderea capacităţii Uniunii de a hotărî în chestiuni referitoare la libertate. va spori coerenţa între diferitele capitole de politică 10 . Prin Tratatul de reformă..Intitulat sugestiv “Reformarea Europei pentru secolul XXI”. serviciile de interes general. În avizul Comisiei se prevede modul în care Tratatul de reformă va stabili instituţii moderne a căror capacitate decizională. de asemenea. schimbările climatice. politice. pe de o parte. spaţiu. politica în domeniul energiei. pe de altă parte. în Uniunea celor 27 de state. documentul Comisiei conţine un limbaj de lemn cu care ne-a obişnuit actualul colegiu a condus de Jose Manuel Durao Barroso.consolidarea solidarităţii şi securităţii. securitate şi justiţie. o perspectivă mai clară privind partajarea competenţelor la nivel european şi naţional. creşterea rolului Uniunii Europene pe scena mondială. cât şi al rezultatelor acestora. deasemenea. posibilitatea ca un milion de cetăţeni să facă apel la Comisie pentru ca aceasta să propună o iniţiativă care îi interesează şi. sport. vocea Europei se va auzi mai clar în relaţiile cu partenerii mondiali. graţie noilor prevederi referitoare la schimbările climatice. Ea considera că noul tratatat va aduce schimbări importante precum: întărirea democraţiei prin consolidarea rolului pe care îl au. precum şi instituţii mai simplificate. pe de o parte. sănătăţii publice si protecţiei civile si. ajutor umanitar. o mai mare deschidere din partea Consiliului. dificil de rezolvat în actualul context european. coeziune teritorială. o capacitate sporită a Uniunii actuale de a acţiona în domenii de maximă prioritate (“Uniunea va deţine o capacitate sporită de a acţiona în domenii care sunt de maximă prioritate pentru Uniunea Europeană de azi. iar pe de altă parte. o Cartă a Drepturilor Fundamentale care să reunească drepturile civile. de neputinţa şi incapacitatea leadership-ului european actual de a produce proiecte majore. măcinat. Parlamentul European (extinderea codeciziei la 50 de domenii ce include domenii-cheie de politică. securitatea si justiţia) şi. reguli de vot simplificate şi mai echitabile. introducerea votului majoritar şi al codeciziei pentru viitorarele reforme judiciare ale UE). eficienţă crescută prin instituţii şi metode de lucru eficiente şi simplificate (supremaţia dreptului comunitar). de exemplu în ceea ce priveşte politica în domeniul energiei. o Europă a drepturilor şi a valorilor. protecţia civilă. printre care libertatea. prin bazele juridice noi si consolidate privind. a solidarităţii şi a securităţii.

De asemenea. politice şi diplomatice ale Europei. în primul rând. totusi. că derogările acordate statelor membre arată lipsa de coeziune a Uniunii. în egală măsură. de a le deschide căi prin care să modeleze globalizarea. Parlamentul European şi-a exprimat. Se mai sublinia şi faptul că nu există o precizare clară aşa cum ne arăta “Declaraţia de la Berlin”.externă ale Uniunii Europene. în avizul Comisiei se arată că un astfel de tratat de reformă va oferi Uniunii capacitatea de a produce schimbarea. Rezumând concret criticile sale. În final. de asemenea. de exemplu. la ambiţia de a crea un singur tratat constituţional menit să le înlocuiască pe cele existente. ce trebuia să redacteze Tratatul de reformă al Uniunii Europene. de solidaritate. Avizul său a fost formulat în urma Rezoluţiei PE din. de a renunţa la taxa de primă-îmatriculare a vehicolelor importate din statele membre ale UE etc. punctul de vedere cu privire la deschiderea Conferinţei interguvernamentale. de a aduce mai multă siguranţă şi prosperitate europenilor. Îngrijorarea sa se referea. la aspectele comunitare. a ideii de Uniune a cetăţenilor şi a statelor. Bruxelles. Cu toate acestea PE s-a exprimat pentru acceptarea mandatului CIG 2007. Mult mai atent la simbolurile identităţii europene şi la nevoia de afirmare a democraţiei în UE. PE arată că mandatul CIG nu a luat în considerare provocările majore cu care se confrunta UE de la semnarea tratatului constituţional. faptul că nu există o declaraţie clară referitoare la prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului statelor membre ( de aici riscul unor abuzuri precum refuzul României. nu păstrează un set de simboluri care le-ar permite cetăţenilor să se identifice mai usor cu Uniunea Europeană si cuprinde câteva clauze de excludere voluntară (opt-out) în anumite domenii cu privire la care unele state membre au ridicat obiecţii”. 11 iulie 2007 şi a fost trimis la Secretariatul General al Consiliului Uniunii pe data de 13 iulie 200722. PE critica. propus de Consiliul Uniunii şi saluta obiectivele CIG de a propune un tratat care să acorde personalitate 22 PE 230 POLGEN 84. 13 iulie 2007. datorită noii arhitecturi instituţionale. astfel încât să fie promovate pe plan mondial interesele şi valorile europene. PE critica uşurinţa cu care liderii europeni au decis să renunţe la Tratatul constituţional şi la simbolurile Uniunii . PE afirma că : ” Mandatul (CIG 2007 sic !) renunţă. vor fi valorificate competenţele economice.). abandonează o terminologie care ar fi în măsură să le dea cetăţenilor o percepţie clară asupra naturii acţiunilor Uniunii. că se transmitea opiniei publice un semnal îngrijorător de neîncredere în instituţiile europene. Textul PE este foarte clar în acest sens astfel că el “regretă bunăvoinţa si curajul politic tot mai scăzute ale reprezentanţilor statelor membre si îsi exprimă înîngrijorarea cu privire la evoluţia atitudinilor opuse ideilor europene de solidaritate si integrare”. 11626/07 11 .

4. Margot Walström. 23 Margot WALLSTRÖM. dreptul de a propune după 2009. Nu întâmplător. sporirea coerenţei externe a Uniunii şi pachetul instituţional echilibrat. considerând că derogările acceptate în acest sens constituie un prejudiciu grav la adresa identităţii UE. sublinia elementele de forţă ale proiectului: 1. Vice President of the European Commission responsible for Institutional relations and communication strategy. including energy security. a încercat să prevină aceste critici. And a major breakthrough is achieved as regards common action on terrorism. the Union will have a Charter of Fundamental rights to protect the citizens and one which will have legal force. Citizens will be able to claim before the Courts the rights enshrined in the Charter. mai ales în cea ce priveşte uşurinţa cu care se renunţa la simbolurile identităţii europene. de asemenea transparenţă în dezbaterile CIG 2007. Cum era de aşteptat a urmat un val de critici în toate mediile europene. diferită de cea a Comisiei care îmbina elementele unei abordări neofuncţionaliste cu cele neoliberale şi neorealiste. ceea ce relevă fără reserve poziţia sa federalistă. The Union will be able to meet political challenges of the future. a cărui text aşa cum am arătat şi noi era redactat într-un limbaj de lemn. Second. a Comitetului pentru Afaceri Instituţionale. cu alte cuvinte după intrarea în vigoare a noului tratatat. din 26 iunie 2007. climate change. building more modern and accountable Institutions for theenlarged Union”23. în care se lăsa impresia că pentru un obiectiv precum cel privind succesul unui nou tratat poţi sacrifica principiile integrării europene şi identitatea acesteia. prin publicarea tuturor documentelor propuse spre dezbatere. care să înlocuiască Tratatul Constituţional. Cea mai vizată de critici era Comisia Europeană. the mandate reinforces the external action. migration and human trafficking. the agreement ensures delivery of results for citizens. SPEECH/07/424 12 . refuzat de francezi şi olandezi.juridică UE şi să întărească procedurile democratice de participare a cetăţenilor la elaborarea deciziilor şi legislaţiei UE (democraţia participativă) precum şi statutul obligatoriu al Cartei Drepturilor Fundamentale. civil protection and public health. domnia sa recunoscând divergenţele de opinii ce au rezultat la nivel politic European faţă de consensul Consiliului European faţă de un nou proiect de tratat. noi propunei privind un acord constituţional. 3. Address to the Constitutional Affairs Committee on the Constitutional reform process. 2. PE solicita tuturor statelor membre să ajungă la un consens în cea ce priveşte Carta Drepturilor Fundamentale. asylum. Solicita. PE îşi rezerva. Într-o reuniune la Bruxelles. New possibilities are opened up to bring forward action in areas like energy. comisarul pentru relaţii instituţionale şi strategii comunicaţionale a UE. în egală măsură.

reprezintă un progres evident pe calea integrării europene. Mitrany and the Functionalism. 2002 13 . pp. Cu toate acestea Tratatele de la Lisabona. Tübingen. Procesul decizional în Uniunea Europeană. Iaşi. Cum este posibil ca naţionalismele să crească. Comisia. interguvernamental şi supranaţional. Oxford University Press. clare. Christian LANG. M. din care nu lipseau “ingredientele” provocărilor globalizării”. Ele dau UE personalitate juridică şi instituţii de politică externă ce vor permite afirmarea solidarităţii europene în relaţiile internaţionale contemporane24. semnate la finele anului 2007. China. A working Peace System: An Argument for the Functional Developement of International Organisation. să nu aibă răspunsuri şi proiecte pentru aceste obiective. 2008. A se vedea David MITRANY. David Mitranys Funktionalismus als analytische Grundlage wirtschaftlicher und politischer Neuordnungen in Europa. că acest tratat este un compromis datorat unui context politic specific.437-452. să caute să explice cum este posibil ca într-un context internaţional ce reclamă solidaritate şi afirmarea identităţii europene. că exista o teamă majoră faţă de riscurile unui refuz. Cartea de faţă prezintă publicului român o analiză şi istorie problematizată a ideii de Europa şi a integrării europene. Totodată. inspirată de ideile lui David Mitrany şi Jean Monnet. Lipsa unei viziuni coerente. 24 25 Iordan Gheorghe BĂRBULESCU. Polirom. Tübingen Universität. Chicago. Răspunsurile ar trebui probabil căutate în imobilismul mental şi acţional al leadership-ului european şi al structurii instituţiilor europene. ba poate chiar mai mari şi nu s-au speriat. ca expresie a unităţii politice. cu o anumit cinism. nevoile energetice. 1966. Uniunea Europeană de azi şi Comunităţile Europene de dinainte de Tratatul de la Maastricht reprezintă o realitate economică construită funcţional. care să accentueze necesitatea solidarităţii europene şi care să vină cu proiecte concrete prvind unitatea europeană va face ca Uniunea să piardă teren în faţa competitorilor săi mondiali precum SUA. Jean Monnet şi funcţionaliştii europeni au avut de înfruntat aceleaşi sensibilităţi. sociale şi culturale a membrilor săi25.Margot Wallström recunoştea. crima organizată. Au căutat cele mai bune mijloace de acţiune şi de eficienţă. AMBROSI. în 2004 şi 2007. G. în ciuda provocărilor globale precum schimbările climatice. s-a ţinut cont foarte mult de sensibilităţile naţionale. 2003. Oxford.Chicago University Press. credem că se impunea ca Jose Manuel Barroso şi Comisia sa să întărească dialogul cu opiniile publice şi să identifice punctele forte ale posibilului refuz al acestora. atât de satisfăcută de lărgirea Uniunii . economice. Înainte de a apela la un limbaj greoi şi de a încerca explicaţii asupra noului tratat. terorism etc. având ca scop final constituirea unei federaţii europene. Japonia etc. Rusia. Margot Wallström recunoştea că în redactarea acestui tratat.

. în text regăsim comentate şi cu referiri precise o bună parte din literatura de referinţă în domeniul integrării europene. cititorul se va putea astfel familiariza cu nume celebre precum Giuseppe Mazzini. în economia sa. am considerat necesar să prezentăm câteva reflexii asupra dimensiunilor conceptuale ale integrării. medievale. -aşa cum afirma Jeremy Rifkin-. Lucrarea conţine. referiri la textele fundamentale ale construcţiei europene. Din acest punct de vedere am făcut apel la personalităţi consacrate în cultura europeană. asupra construcţiei europene de la Planul Schuman (1950) la Tratatul de la Maastricht (1993). 2006.a. John Burrow. Actul Unic European (1987) ce a contribuit. Bernard Voyenne. În funcţie de cine cum şi când s-a construit şi s-a manifestat această identitate.. Altiero Spinelli.. p.suveranitatea naţională a ţărilor individuale”26. Totodată.205 Andrei MARGA. Denis de Rougemont. ne-am focalizat. cu precădere. Jacques Le Goff. erodând subtil.cit. Tony Judt. Ei fac parte din curente de gândire şi acţiune diferite. se vor exprima pe marginea ideii şi contrucţiei europene. Norman Davies. emergenţa statului naţional. p. Jean Monnet. Jean-Baptiste Duroselle. fapt ce ne-a permis să înţelegem concepţiile elitelor europene privind pacea între statele continentului. ei se întâlnesc într-un punct comun: identitatea europeană. Planul Schuman (1950). 26 27 Jeremy RIFKIN. Am ţinut cont în demersul nostru de o sugestie a lui Andrei Marga care afirma în „Filosofia unificării europene” că „ identitatea europeană este un termen ce dă seamă de o realitate constituită la capătul unei istorii în procesul unificării europene”27. Curente. gânditori şi literatura construcţiei europene În această carte. a locului Europei în sistemul internaţional. încercând pe cât a fost posibil explicitarea conceptelor şi principiilor ce o caracterizează. autorii sus menţionaţi alături de alţii pe care îi vom aminti pe parcursul demersului nostru.. după cum se va vedea în paginile ce urmează. op. Cluj-Napoca. îndeosebi cele legate de marile momente.337 14 . Louis Cartou. A doua parte se referă la aspectele unităţii europene în diferite perioade istorice. Filosofia unificării europene. În a treia parte. EFES. moderne şi recente ale relaţiilor internaţionale. Pierre Gerbet. „ ce a adus a statelor membre o uniune mai strânsă .. ş. Cu toate acestea. insistând mai ales asupra planurilor de unitate europeană. A fost un prilej pentru a prezenta şi analiza conceptele antice.În prima parte. raporturile instituţionale. Edgar Morin. . Tratatul de la Paris (1951) Tratatul de la Roma(1957).

prin interpretările şi analizele făcute în istoria europeană din punct de vedere civilizaţional. 32 G. istorici precum Jean Baptiste Duroselle. Europe. Romances and Inquiries from Herodotus and Thucydides to the Twentieth Century. 34 Ibid. Penser et construire l’Europe (1919-1992). În această lucrare. London. Nu mai puţin importantă este şi lucrarea profesorului american John Burrow31 privind analiza istoriografică contemporană. Printre autorii acestui curent cităm pe René Girault. Această lucrare este utilă oricărui intelectual şi om cultură preocupat să perceapă sensurile şi imaginile despre realitate pe care scrisul istoric le-a propus de la Herodot şi Tucidide la istoricii secolului XX. A History of Europe since 1945. Pentru cei doi autori. considerând că identitatea europeană este multiseculară şi se bazează pe o o „europenitate” construită în afara ideii „de a face Europa” aşa cum dorea generaţia lui Jean Monnet33.. PUF. Jonathan Cape. East &West.21 33 Ibid. Postwar. L’Europe de 1815 à nos jours. Penguin Group. ce elaborează propriul său sistem de valori34. bazată pe identitatea construită şi trăită de o „societate civilă europeană”.). O analiză succintă a literaturii pune în evidenţă existenţa mai multor curente de gândire printre cercetătorii preocupaţi construcţia europeană sau printre cei ce abordează o istorie globală aformării unei Europe unite sau comunirtare. Hartmut Kaeble sau Edgar Morin. Atlande. De asemenea. Harper Perennial. (dir. studenţii pot urmări analiza istoriografică şi pot descoperi principalele lucrări şi autori preocupaţi de ideea europeană.22 15 . un îndreptar necesar oricărui politolog. analist al relaţiilor internaţionale prin atenţia pe care autorul a acordat-o interpretării bibliografiei şi arhivelor Europei. Acest punct de vedere este criticat şi reevaluat de către istoricii construcţiei economice contemporane care avansează conceptul de „conştiinţă europeană” . 2008. Conceptul folosit este cel de „european”. p. A History. 1998. mai ales. 2007 30 A se vedea Tony JUDT. Ei se interesează asupra construcţiei europene comune în secolul XX şi pun accentul pe demersul de 28 29 George-Henri SOUTOU. Un prim curent considerat „europenist” privilegiază Europa ideilor şi concepe evoluţia continentului european în funcţie de civilizaţia europeană. 2005.Un rol aparte în demersul nostru l-a avut cartea publicată de George-Henri Soutou intitulată „L’Europe de 1815 à nos jours”28. 2008. A History of Histories. New York. istoric. New York. politic şi economic. Paris. p. Alfred A. o atenţie aparte ne-au atras cărţile lui Norman Davies29 şi Tony Judt30 prin bogăţia surselor folosite şi. procesul construcţiei europene coboară până în antichitatea timpurie. jurist. Paris. Epics. 2007. Printre cei mai cunoscuţi autori în acest curent se numără federalistul Denis de Rougemont prin lucrarea sa celebră „Vingt-huit siècle d’Europe”. moşteniri şi patrimoniul comun european32. Knopf. Idem. Norman DAVIES. Europe. Chronicles. cultural. 31 John BURROW.a. NOËL ş. de Europa în relaţiile internaţionale şi în cea ce priveşte construcţia europeană.

pe instaurarea Comunităţilor Europene şi pe finalităţile acestora: pacea. progresul economic şi construirea unei civilizaţii. Gérard Bossuat. Paris. Storia dell’idea d’Europa. Gilbert Trausch. Editori Laterza. care a poziţionat istoria construcţiei europene în câmpul relaţiilor internaţionale. editori Laterza. Antonio Varsori. 2008 16 . Milward. curentul este unul realist. p. Din acest curent fac parte istorici precum George Henri Soutou. Pierre du Bois. Ei pun accentul pe rolul statelor membre în apărarea intereselor naţionale în interiorul Uniunii. în care găsim şi o prezentare a istoriografiei europene privind ideea europeană. cu o lucrare excelentă despre ideeea europeană. în cea mai mare parte profesori „Jean Monnet” ş. Roma. Ibid. 39 Federico CHABOD. André Reszler şi politologi precum Victor -Yves Ghebali. 27-35 38 Dominique BARJOT. André Liebich. Un curent mai puţin clasic este reprezentat de Alan Milward şi Andrew Moravscik. Din anii’80 putem vorbi de o reţea de istorici ai construcţiei europene. Acestui curent i s-a adăugat unul privind istoria relaţiilor bilaterale. Perspective teoretice ale construcţiei europene.23 37 a se vedea Adrian Liviu IVAN. Michel Dumoulin. Alan S. pp. conştiinţe şi identităţi europene comune35. Amintim în acest context şi istoricii italieni Federico Chabod39. Roma. Eikon. 2005. Penser et construire l’Europe (1919-1992). constructivist. În cadrul bordului editorial al revistei întâlnim istorici cunoscuţi precum Wilfried Loth.a. . 2007.13-22 40 Giuseppe MAMMARELLA. CACACE. terza edizione.„Europa comună” ca un şantier. apropiindu-se de curentul interguvernamentalist în construcţia europeană. Ei se plasează în cadrul dezbaterii privind echilibrul european dincolo de hotarele Uniunii Europene. ca ceva ce se construieşte permanent şi conştient.. Din acest punct de vedere. Charles Zorgbibe. 2003. Ed. ce pune accentul pe un demers de voinţă privind contruirea unei ordini europene. éditions Sedes. Pentru aceşti autori este foarte importantă identitatea europeană în contextul relaţiilor transatlantice dar şi a relaţiilor între CEE şi Uniunea Sovietică sau Rusia actuală36. Storia et politica dell’Unione Europea (1926-2005). Giuseppe Mammarella şi Paolo Cacace40 cu o lucrare impresionantă privind ideea şi istoria construcţiei europene sau 35 36 Ibid. Paolo. mai cu seamă a celor franco-germane şi franco-engleze. celebrul autor al ideii de „a treia cale”. majoritatea consultaţi de instituţiile europene şi grupaţi în jurul revistei ”Journal of European integration History sau Revue d’histoire de l’intégration européenne”38. Istoriografia europeană a cunoscut şi alte abordări precum cele ale lui Robert Frank. pp. Cluj-Napoca. 3. cunoscut mai ales pentru lucrarea sa privind „Les fondateurs de l’Europe”. Ei consideră că organizaţiile şi instituţiile nu sunt decât instrumente utilizate de state în profitul lor pentru a-şi conserva suveranitatea37. p. Atenţia lor este focalizată pe proiectele comune. prin negocierile interguvernamentale (a se vedea curentul interguvernamentalismului liberal). Marie –Thérèse Bitsch. nu numai în cel al relaţiilor intraeuropene dar şi în cel al relaţiilor Europei Occidentale cu restul lumii. a cura di Ernesto Sestan e Armando Saitta.

Cluj-Napoca. mulţi dintre aceştia fiind şi profesori „Jean Monnet”. Cluj-Napoca. oamenii politici. Adrian Ciprian PĂUN. românii având mai degrabă sentimentul unor spectatori în„ spectacolul” pus în scenă de guvernele postdecembriste decât a unor actori ce vor participa. 43 Pierro S. se vorbeşte mai mult în termeni normativi. BĂRBULESCU. Bologna. GRAGLIA. Iaşi. ed. format din clişee precum „mai avem multe de făcut”. 2000 45 Ladilau GYEMANT. EFES. Timişoara. Mihaela Luţaş47. Il Mulino. „nu suntem pregătiţi”. specific unui „socialism ştiinţific” răsturnat. EFES. Profesorul clujean a înţeles mai bine ca oricine necesitatea instituţionalizării dezbaterilor europene şi pregătirea publicului românesc în direcţia asumării identităţii europene. Statele Unite ale Europei. În general. Grigore Silaşi46. Preistoria construcţiei europene. a integrării economice. mass-media vehiculează problemele integrării României în Uniunea Europeană într-un limbaj de lemn. vol. Bucureşti. posibilitatea şi oportunitatea integrării economiei româneşti în Uniunea Europeană. Carpatica. Società editrice il Mulino. Uniunea europeană între interguvernamentalism şi supranaţionalism. Ed. Integrarea economică europeană. Roma. Cluj-Napoca. Iaşi. determinând o stare ce ţine mai degrabă de o atmosferă kafkiană decât de o normalitate cotidiană în care românii să poată participa conştient la hotărârile Europei Unite. 1999 46 Grigore SILAŞI. din 1 ianuarie 2007. Appunti per una biografia. a guvernanţei europene precum Vasile Puşcaş. pierderea locurilor de muncă. Integrarea monetară europeană între teorie şi politică. L’Unione europea. 1998 47 Mihaela LUŢAŞ.Necesitatea. Polirom. „starea Europei” pentru ei înseamnă norme de securitate alimentară. 1995 49 Iordan Gh. dar au găsit un teren fertil abia după 1989. Integrarea Economică Europeană. Orizonturi. Graglia43. Altiero Spinelli. 41 Gian Pierro ORSELLO. 2007 17 . la viaţa „Cetăţii Europene”. preţuri mai mari. când se discută de integrare europeană. Bologna. Altiero Spinelli. 2008 44 Nicolae PĂUN. „legislaţia europeană a fost implementată insuficient”. nepregătirea pentru examenul integrării în familia europeană şi.Gian Pierro Orsello cu lucrarea sa privind „L’Unione Europea”41. Procesul decizional în Uniunea Europeană. Preocupările de privind construcţia europeană au apărut în România încă din perioada comunistă. I-II. mai ales. Nu pot fi uitaţi nici istoricii ce s-au ocupat de biografia lui Altierro Spinelli precum Edmondo Paolini42 şi Piero s. Editura Institutului european. Edizione agiornata al primo settembre 2003 con il testo del Trattato pe la Constituzione dell’Unione approvato dalla Convenzione europea. Fondatorul şi iniţiatorul „Studiilor Europene” în România a fost Andrei Marga. birocratic. În România. frica de competiţia cu firmele europene.Bărbulescu49 şi subsemnatul50. Istoria construcţiei europene. 1999 48 Maria BÂRSAN. 2008 50 Adrian Liviu IVAN. 1988. universitarii. De cele mai multe ori. Maria Bârsan48. Editura Economică. Iordan Gh. 2003 42 Edmondo PAOLINI. Newton &Compton editori. Lui i s-au adăugat mai târziu o pleiadă de cercetători preocupaţi atât de istoria construcţiei europene şi a instituţiilor europene precum Nicolae şi Adrian Păun44 şi Ladislau Gyemant45 cât şi a proiectelor şi teoriilor integrării europene.

democraţie. traducând în realitate disputa dintre partizanii unei unităţi europene formale. Robert Schuman prezenta celebrul plan redactat de Jean Monet privind crearea federaţiei europene. data la care. clasa politică românească face confuzii elementare atunci când amestecă „buna guvernare” cu „buna guvernanţă”.). mai degrabă „translaţia” zilei în care se sărbătorea în „democraţiile populare” victoria Uniunii Sovietice împotriva Germaniei naziste. în 1950. al Consiliului European şi mai ales identitatea externă prin crearea funcţiei ministrului de externe european.) cât şi problemelor lumii globale ( interdependenţă economică. apare. Procesul de negociere şi de aderare al României la Uniunea Europeană a coincis cu dezbaterile privind ratificarea „Tratatului Constituţional” sau aşa zisei „Constituţii Europene” ce trebuia să fie punctul de plecare pentru o viitoare lege fundamentală a unui stat european. competiţie tehnologică cu alţi poli de putere etc. Am vorbit de aşa zisa „Constituţie” pentru că în fapt chiar dacă ea oferea personalitate juridică Uniunii Europene. protecţia mediului. ce pare să fie raţiunea principală a aderării fostelor state comuniste la Uniunea Europeană trebuie explicată contextul stării actuale a Europei. privind democraţia. Uniunea Europeană funcţionează conform Tratatului de la Nisa redactat pentru o Europă de 27 de state. ea nu era o Constituţie ci un „tratat constituţional”. ceea ce în opinia noastră este consecinţa lipsei unei viziuni structurate privind locul românilor în dezbaterile europene. principii ce caracterizează „Cartea Albă a Guvernanţei în Uniunea Europeană” . În fapt. eficienţa actului de guvernare a instituţiilor europene şi coerenţa. Scopul integrării europene este de a crea o structură federală europeană fundamentată nu doar pe unitatea economică şi monetară dar şi pe o identitate comună în cea ce priveşte politica externă şi de apărare.Ba mai mult. ea nu face trecerea de la organizaţia supranaţională la ceea ce părinţii fondatori visau să fie „Statele Unite ale Europei”. Din punctul nostru de vedere. terorism. o formulă ambiguă care arată starea de confuzie la nivel european. Ziua Europei sărbătorită la 9 mai. în 18 . transparenţa. regionale. responsabilitatea. în care guvernele naţionale să deţină şi pe viitor rolul decizional (adepţii paradigmei naţionale) şi cei care doresc transformarea Uniunii într-un stat capabil să răspundă pe baza principiilor subsidiarităţii atât povocărilor interne ale „Cetăţii Europene”( autonomii locale. „reîntoarcerea în Europa”. întărea rolul Parlamentului European. negocieri în cadrul organizaţiilor internaţionale. crimă organizată. rolul societăţii civile în guvernanţa europeană etc. în accepţiunea mediilor politice şi jurnalistice româneşti. imigraţii.

Maximizarea intereselor economice şi politice. ceea ce într-un fel sau altul reprezenta eşecul unei dezbateri ce trebuia să poziţioneze Uniunea Europeană ca un pol de putere important în relaţiile internaţionale. analiza extinderii nu poate fi apanajul unei singure teorii. Jacques Delors sau Romano Prodi ş. În anii trecuţi. economice. scriitori români şi paradigma europeană Procesul integrării României în Uniunea Europeană a fost unul sinuos. argumente importante. Ei au reuşit să trezească în popoarele europene sentimentele unităţii şi să convingă elitele naţionale de avantajele unei Europe Unite puternice economic şi politic. a găsit resursele solidarităţii şi continuităţii demersului părinţilor fondatori. Robert Schuman.Starea critică în care se află Europa astăzi. au existat câteva personalităţi europene. În momentul de faţă. în 2006. să continue dezbaterea privind „guvernanţa europeană”. Konrad Adenauer. mai ales. bazat pe raţiuni de securitate. În fiecare moment critic al existenţei sale. teama de o izolare geopolitică. 51 A se vedea Edgar MORIN. Altiero Spinelli. „starea Europei” reclamă acel principiu al „turbionului istoric”51 de care vorbea Edgar Morin prin care „gâlcevile domestice”52 europene să determine o evaluare lucidă a problemelor integrării şi. uneori coercitive pentru diplomaţia românească în demersul acesteia către NATO şi Uniunea Europeană. a crizei energetice din 1973-1974 sau pesimismul european de la sfârşitul anilor’70 şi începutul anilor’80. ca dealtminteri şi în cazul celorlate state din Europa Centrală şi de Est. A se vedea José Ortega Y GASSET. op. de preşedintele Comisiei Europene. 52 19 .a. care prin viziunea lor au schimbat faţa Europei cum au fost Jean Monnet. a fost exprimată.cit.. Alcide De Gasperi.cit. geopolitice dar şi cultural-identitare. Uniunea Europeană după 1993. într-o lume aflată în dezagregare după căderea comunismului. În cazul acestei ţări. respectiv. deşi cei mai mulţi autori sunt înclinaţi să discute „reîntoarcerea în Europa” şi „identitatea cultural europeană” ca axele politicii externe româneşti după 1990. Gânditori. op. fie că a fost vorba de „criza scaunului gol”. Comunitea. care afirma că ratificarea „Constituţiei” nu reprezintă obiectivul cel mai important al Uniunii în acel moment. au constituit. de asemenea. José Manuel Durao Barroso.

îî datorăm cea mai complexă analiză atât a ideii de Europa cât şi a procesului integrării europene. fără a corespunde obiectivelor şi interesului supranaţional al Uniunii Europene53. randament şi un sistem juridic ce promoveatză individul ca subiect şi scop al dreptului precum şi suveranitatea şi generalitatea legii55. În acest caz. calcul şi rezultat. cu alte cuvinte am spune noi guvernanţa Uniunii Europene54.. Cluj-Napoca. Andrei Marga remarca acest fapt atunci când referindu-se la „Declaraţia de la Snagov”(1995) afirma că aceasta. Norman Davies.p. în cea ce priveşte „viitorul Europei”. Toate aceste elemente 53 Andrei MARGA. elitele româneşti fiind de cele mai multe ori favorabile ideii de „stat suveran” sau au fost protagonistele creării unei „uniuni de state suverane”(confederaţii).ce potenţează rezultatele cheltuirii energiei umane.Dezbaterea ideii europene în România după căderea comunismului aduce în prim plan dihotonomia autohtonism versus europenism. o să găsim puţini autori care să abordeze foarte curajos şi structural fenomenul federalismului şi constituţionalismului european. discursul intelectual a fost asemănător perioadei dintre cele două războie mondiale. Mai mult. Ca şi Jacques Le Goff.337 Ibid. considera că identitatea europeană este eminamente culturală. Jeremy Rifkin. 20 . administraţia. dar societatea europeană trebuie analizată ca un sistem compus din subsisteme finalitare precum tehnica de producţie. economia. Edgar Morin. politica-subsistemul ce procură legitimitatea opţiunilor fundamentale şi cultura sppirituală ce generează motivaţiile indispensabile funcţionării instituţiilor.ce asigură organizări eficace. În „Filosofia unificării europene”. 50. exagerându-se mitul unei Românii interbelice democrate proeuropene. Editura Fundaţia pentru Studii Europene. aduce aminte de reflexele unui discurs naţionalist herderian. ediţia 2006. Această cultură a individului şi a vieţii private face ca politicile publice în Europa să derive din dezbaterea problemelor de interes public. Andrei Marga considera că identitatea europeană s-a remarcat printr-o cultură cea produs o ştiinţă şi o cunoaştere factuală bazată pe raţionalitate economică. profesorul şi ministrul clujean. p. observăm elementele definitorii ale discursului naţionalist din perioada interbelică. Filosofia unificării europene. prelungit în forme groteşti de „comunismul naţional” din anii’70. Îndeosebi. 54 55 Ibid. În mediile româneşti s-a menţinut până în zilele noastre o complicitate între discursurile naţionaliste şi cele proeuropene. Lui Andrei Marga. Acelaşi autor considera cultura europeană ca fiind legată de construcţia persoanei umane ca sferă privată sprijinită pe proprietate şi garantată de legile ce conţin drepturi fundamentale ale individului56. Drept consecinţă. p.ce produce bunurile de care are nevoie populaţia.339 56 Ibid. 2001..

de multe ori imperceptibil şi ilizibil în exprimare.348 A se vedea Daniel DĂIANU. în general. Iaşi. 17. că „existenţa Uniunii Europene este o şansă extraordinară pentru a învinge capcana înapoierii economice. mai ales de limbaj. La începutul anilor’90 şi chiar după 2000. a inovaţiilor tehnice. Pentru opinia publică din România. menit să măsoare rolul şi locul nostru în procesul decizional european. p. 58 21 . mulţi autori români critică procesul integrării europene. Radu VRÂNCEANU. obişnuite cu un discurs „folcloric” privind integrarea europeană nu sunt familiarizate.. dar nici naţionalişti. De multe ori. unificarea europeană să permită abordarea acestora din perspectiva performanţelor exemplare în cunoaştere. punctele de vedere ale unor „elitişti români” sunt mai degrabă inspirate din atmosfera nuvelelor lui Caragiale decât de „raţionalismul european”. p. în ciuda identităţilor multiple pe care le produc identificările naţionale din Europa Centrală şi Răsăriteană-. face ca. Există riscul unei pervertiri birocratice a ideii europene iar. obligativitatea delimitărilor legislativ-normative între european şi naţional (subsidiaritatea). Editura Polirom. Nu toate componentele societăţii româneşti au fost favorabile ideii de „reîntoarcere în Europa”. crezând că în acest fel se detaşează ca autorităţi academice. acest discurs conţine intrinsec o ipocrizie ontologică. 2002. a căror discurs era construit pe ignoranţă şi minciună. Este adevărat că înţelegerea fenomenului construcţiei europene prezintă numeroase dificultăţi. Protagoniştii lui nu vor să fie nici antieuropeni. România şi Uniunea Europeană.ale culturii şi identităţii europene. păienjenişul tehnocratic european. a formelor de conveţuire democratică şi a nivelui de viaţă57. De exemplu. Daniel Dăianu. considera. trebuie criticat şi corectat dar. cu care elitele româneşti. fie prin apelul la diferenţieri EstVest uneori exagerate. comunistonomenclaturiste.în istoria contemporană după al doilea război mondial”58. apelând la clişee precum „o nouă Uniune Sovietică”. ideii „de mai bine” ceea ce explică procentele mari pro-aderare din sondajele de opinie. interdisciplinară. au fost reticente faţă de 57 Ibid. integrarea europeană a fost asimilată. structurile vechi. având în vedere puţinele cazuri de modernizare economică şi ajungere din urmă -catching up. înţelegerea mecanismelor de decizie la nivelul Uniunii obligă la rigoare ştiinţifică şi revendică o critică constantă.conform filozoful clujean –. Mulţi autori îşi maschează teama funciară şi neputinţele comprehensiunii fenomenului european fie printr-un discurs aşa zis critic. „o nouă limbă de lemn”. de exemplu. Cunoaşterea structurilor instituţionale europene.

spre Europa. să „cadă în Balcani”59.Napoca. într-un dialog cu Mircea Mihăeş arăta că există o predispoziţie la „deconstrucţie” în societatea românească ceea ce i-a împiedicat pe români să construiască un capitalism angajat „binelui public” 61. 7 octombrie 2006- Vladimir TISMĂNEANU. sintetiza foarte bine distanţa dintre „discurs” şi „fapte” în evoluţia ideii europene şi a „modernizării” româneşti începând cu 1848. Polirom. după 1989. Ele au susţinut politici economice antireformiste şi au făcut posibilă rezistenţa culturală la înoire.”60. dar numai până spre mijlocul celui de-al treilea deceniu. Toată această moştenire s-a revărsat asupra noastră după 1989. 2004 22 . de o revenire în forţă a teoriei „formelor fără fond” şi de o „libertate a urii”62. ca şi în etapele istorice menţionate. Vladimir Tismăneanu în dialog cu Mircea Mihăeş. Dacia. Iaşi. Încet. cu pretenţii boiereşti-bizantine şi discursuri de cafenele pariziene. ideea europeană s-a revigorat. Vladimir Tismăneanu. Nici această opţiune nu a mers dincolo de „forma fără fond”. Iaşi. 2000 60 Vasile PUŞCAŞ. Susţinerea masivă de către cetăţenii României. iar când disperarea a cuprins societatea s-a apelat la soluţia conducătorului străin. Ed. ci mai ales în ceea ce priveşte fondul societăţii. 2000 Cristian Tudor POPESCU... împiedicând România să facă parte din primul val de lărgire spre Europa Centrală. Cluj. După Marea Unire.html 61 62 Cronica Română. Politica altfel. în locul adevăratei modernizări s-a preferat prelungirea stilului şi metodelor fanariote. De asemenea. „S-a intamplat nu o singură dată în istoria noastră modernă.ro/esichierpolitica-altfel. interviuri. la sfârşitul anilor’90. Căderea României în Balcani. 59 A se vedea Vasile PUŞCAŞ. cunoscut ca negociator-şef al României cu Uniunea Europeană.cronicaromana.schimbare. Polirom.că ne-am înecat la mal. Această „deconstrucţie” este însoţită de o slabă reprezentare a instituţiilor. în http://www. când a eşuat într-un autohtonism care urmărea mai degrabă conservarea unor privilegii de castă socială. a proiectului politic al aderării la UE si NATO a fost o presiune permanentă asupra instituţiilor statului şi a politicienilor noştri să realizeze transformarea structurală a societăţii româneşti. Libertatea urii. distanţa între vorbe şi fapte a fost destul de mare.afirmă Vasile Puşcaş. Scrieri. Analize. comentarii. Acelaşi autor. După „pasopt”. în sensul valorilor europene şi transatlantice. adăugându-se contribuţia metehnelor nomenclaturiste şi realităţile îmbogăţirii peste noapte a burgheziei roşii. Nu numai la nivel suprastructural. Si de această dată. Vasile Puşcaş atrăgea atenţia că România risca. Nu întâmplător. a unei aristocraţii scăpătate şi a descurcăreţilor care iubesc apele tulburi ale tranziţiei.

în opinia sa. 23 . Partidele de extremă dreapta din ce în ce mai „zgomotoase” au avut un discurs antidemocratic. Idea europeană este. Occidentul şi minorităţile erau. valorile istorice. în care instituţii precum Fondul Monetar Internaţional. Cultura conspiraţiei în România post-comunistă. de solidarizare şi aprofundare în cât mai multe conştiinţe româneşti receptive” 65. vinovaţii instaurării şi căderii comunismului în Europa Centrală63. fără echivocuri după cum afirmă autorul:„ până la studii politologice şi istoriografice ample şi riguroase „ideea europeană” are nevoie. Craiova. Modelul european se suprapune. precum Adrian Marino. pe adeziunea României şi culturii române la cultura. la noi. reluând în formule accentuate sloganuri naţionaliste din perioada interbelică. p. Aspecte ideologice şi culturale. Polirom. 65 66 Idem. un crez politic. Conceptul utilizat de Adrian Marino era cel de „revenire în Europa” după decenii de izolare totalitară şi de virulentă propagandă antioccidentală”64 . În opiniile liderilor extremişti. la care s-au adăugat „partidele istorice”. Lucrările unor oameni de cultură. Din cadrul acestui discurs nu au lipsit „teoriile conspiraţioniste” antioccidentale. Revenirea în Europa. întrepătrunderea dintre civilizaţii au fost opuse construcţiilor instituţionale precum Uniunea Europeană văzută ca o Europă 63 64 George VOICU. în această fază. Iaşi. 7. Integrarea României. Uniunea Europeană. Pentru Europa. de afirmare şi difuzare. Aiud. statului de drept.Antologie şi prefaţă de Adrian Marino-.1995. p. fac parte din demersul „constructivist-identitar” european. Interesul intelectualilor români pentru „revenirea în Europa” nu a fost nici pe de parte uniform. în primul rând. 5..În România s-au format imediat după revoluţie partide de extremă dreaptă ( fapt specific perioadei interbelice) şi partide născute din fostul partid comunist. în opinia sa. 5. Idei şi controverse româneşti 1990-1995.. p. Zeii cei răi. fapt constatat şi în perioada interbelică. Ibid. „în care libertatea trece înaintea egalităţii populiste”. Polirom. o ideologie ce trebuie „afirmată în mod deschis şi fără inhibiţii”66. Acestui tip de discurs i s-au opus elitele conştiente de destinul european al României. pluralist „în toate sensurile” bazat pe separaţia puterilor. pe drepturile omului şi pe garantarea proprietăţii. în general. valorile şi instituţiile europene. Iaşi. în mare parte compuse din foştii membri ai vechilor partide româneşti interbelice aflaţi la o vârstă înaintată şi din oportunişti. Moştenirea culturală europeană. Consiliul Europei nu erau alceva decât forme ale răului. Lucrările domniei sale au fost focalizate pe asumarea ideii europene. 2000 Adrian MARINO. 1996. Pledoaria sa pentru Europa este una deschisă. de clarificare şi consolidare.

“Un concept românesc al Europei federale”. Editura Limes.L’Europe est double. qui comprend des options sur la carte infinie du monde reposant sur des options concernant le sens de la vie humaine sur la Terre”71. Andrei Marga susţine că „Le sens immanent au rationalisme européen est constitué au niveau d’un „préalable” de sa méthodologie. Uniunea Europeană trebuie reinventată. Alţi autori între care şi Andrei Pleşu acuzau standardizarea limbajului comunitar observând că raportarea noastră la Uniunea Europeană a condus la formarea unei limbi de lemn68. Într-adevăr. Mai puţin partizan al „Europei care ni se propune”. dar nu mai puţin european în convingeri. coexistenţa în sânul său a binelui şi răului.. În societatea românească. 2006. mais aussi. Craiova. Elle présente toujours une excellente prestation. p. Aceiaşi autori considerau că „realităţile axiologice.afirmau cei doi într-un articol comun. Mai mult. în Studii Internaţionale. Promotorii unui astfel de discurs au fost Gabriel Andreescu şi Adrian Severin. în www.nu gândim în nici un fel un nivel de integrare a statelor-membre ale Uniunii Europene care să ajungă la negarea suveranităţii lor teritoriale” 69.4.ro. nr. economice şi culturale” ale Uniunii Europene vor fi punctul de plecare pentru crearea acestei federaţii. important este însă s-o alegem pe cea care ne face liberi în conştiinţa şi manifestările noastre. cu toate că în opinia lor. ca o bogăţie culturală dătătoare de mesaje identitare.ce ignoră sufletul şi exigenţele lui” şi în care „organizarea şi stereotipii. ”Généralement parlant.. -scria Andrei Marga. Cluj-Napoca. 68 69 Gabriel ANDREESCU. acest proces nu va fi condus neaparat din interiorul Uniunii.revista 22. acea „barbarie postumă.39 70 Andrei MARGA. Bucureşti. Andrei PLEŞU. 634 Antologie şi prefaţă de Adrian Marino-. „ambasador al golanilor”. no. „Vorbind despre o federaţie europeană. 1996.artificială. balcanică a fost prezentată de unii intelectuali români. repingea ideea unei Europe „uniforme” fără valori istorice. articulat. Un discurs pro-Europa. Aius. et sans tarder. Adrian SEVERIN. la prestation exactement opposée”70. Până în acest moment. Idei şi controverse româneşti 1990-1995.. a fost Alexandru Paleologu. La sortie du relativisme. pornind de la raţionalismul filosofic al maestrului său Habermas. Remarcabilul autor şi om politic român. Iaşi. în ciuda disputelor dintre „autohtonişti” şi „europenişti” întâlnim după 1989 şi discursuri conectate la dezbaterea privind „viitorul Europei”. „Europa şi triburile ei”. în Revenirea în Europa. diversitatea estică. pretins funcţionale” sunt periculoase67. p. întâlnim şi la alţi intelectuali români precum Andrei Marga care remarca dualitatea Europei. 89 24 . p. Uniunea 67 Alexandru PALEOLOGU. putem vorbi de o multitudine de Europe. 2001. p. Polirom. 84 71 Ibid.6.. Cu toate acestea.

p.72 Interguvernamentalismul se bazează pe cooperarea între state. Ediţia a II-a. A.73 Organizaţiile rezultate din cooperare se caracterizează printr-un aparat instituţional simplu. Din punct de vedere metodologic. Les grands discours de l’Europe 1918-2008. Paris. etc. p. spre deosebire de dreptul comunitar care prevalează asupra hotărârilor tribunalelor naţionale în chestiunile procesului de integrare. 72 Klaus von LINDEINER-WILDAU. În plan juridic.7-11 . format dintr-un organ alcătuit din reprezentanţii statelor şi alte organe subordonate primului şi cu rol consultativ. p.I. Studii de Securitate. 1970. Ea este. 36 25 . având autoritate juridică limitată în faţa dreptului naţional. Aceste acorduri constituie surse ale dreptului internaţional. Istorie. exprimată în acorduri internaţionale dintre două sau mai multe state.NICIU. Drept. care se traduce prin căutarea. lucrarea îmbină abordările conceptuale hrănite de politologie.105-147. Noël (dir. 14 .Europeană rămâne garanţia realizării unităţii şi libertăţii europene. édition établie et présentée par. Ştiinţe Economice. Penser et construire l’Europe (1919-1992). a unor acorduri liber consimţite. drept cu nuanţele istoriografice şi derularea evenimentelor europene de la preistoria şi istoria europeană la construcţia europeană din anii’50-60. p. René-Jean DUPUY. pe de altă parte. Atlande. de asemenea. Biblioteconomie. Aspecte teoretice ale integrării europene Organizaţiile europene constituite în contextul războiului rece şi al relaţiilor bipolare s-au inspirat din două concepte fundamentale: interguvernamentalismul care privilegiază rolul statelor naţionale în procesul decizional şi supranaţionalismul care se bazează pe independenţa organizaţiei faţă de statele naţionale. pp 151-157 73 Paul REUTER. PUF. Editura Fundaţiei « Chemarea ». Thèse pour le doctorat.. Organisations européennes. 2008. 1990. neputând afecta suveranitatea statelor membre.Organizaţii internaţionale (guvernamentale). 1970.). traversând confruntările şi discuţiile permanente. majoritatea organizaţiilor internaţionale se bazează pe această logică. Paris. G. dar şi cititorilor dornici să cunoască şi să interpreteze marile momente ale istoriei europene. Paris. A se vedea şi Marţian. pentru cei care cred în ideea de „Statele Unite ale Europei”.74 Deciziile care sunt luate la nivelul organizaţiei se bazează pe consensualism (unanimitate). concepută ca un opus necesar studenţilor din cadrul programelor de licenţă în Relaţii Internaţionale şi Studii europene. Editions Complexe. La supranationalité en tant que principe de droit. În final subliniem faptul că lucrarea de faţă este. transferul de competenţe efectuate în beneficiul acesteia şi pe raporturile directe care se stabilesc între organele comunităţii şi particularii din toate ţările membre. 35 74 Ibid.W. Le droit international. Mehdi Ouraoui. Université de Genève. Sijthoff – Leyde. sociologie. pp. un ghid pentru cei care vor să înţeleagă sensul unităţii europene actuale. 1994. Presses Universitaires de France. Iaşi.

Harald Hagemann( edit. London. gânditori.Printre organizaţiile care se bazează numai pe cooperarea dintre state. în Zur deutschprachigen wirtschaftswissenschaftlichen Emigration nach 1933. 2003.M. considera statul-naţiune ca o expresie a orgoliului identităţii construite în termenii etno-naţionalismului (herderianismului). De ZWAAN. p. a cărui Înaltă Autoritate constituia expresia cea mai evidentă a supranaţionalităţii. JANS. putem aminti toate organizaţiile constituite după al doilea război mondial. Nicholas EMILIOU. NELISSEN (edit. 26 . Knud Erik JORGENSEN & Antje WIENER. a făcut carieră odată cu crearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului.).). în logica lui Mitrany. Supranaţionalismul se fundamentează pe integrarea şi solidaritatea statelor membre. Asser Press. Marburg. Uniunea Europeană de Plăţi etc. ce a condus lumea europeană la două războaie mondiale. Relaţii internaţionale. iar puterile organizaţiei se exercită imediat fără intermediul guvernelor naţionale. unde va lucra ca ofiţer de informaţii pentru Ministerul de Externe Britanic.cit. p. p. Editura Ziua. producând pagube şi suferinţe incalculabile şi ca urmare singurele în măsură să facă faţă problemelor majore ale continentului erau federaţiile regionale. Acest tip de organizaţie are puteri proprii. 549-575 78 M.. . modificând structurile juridice naţionale. The Hague. rezultată din planul Marshall.75 Conceptul de integrare. Şcoli. Aceasta era inspirată de principiile funcţionaliste şi supranaţionale ale lui Jean Monnet şi David Mitrany. p.E. 1996. London. „David Mitranys Funktionalismus als analytische Grundlage wirtschaftlicher und politischer Neuordnungen in Europa”. The Social Construction of Europe. Deliberările se pot face conform regulilor majorităţii. asemănătoare funcţiilor superioare ale statelor care o compun. p. curente. T. Jan H. în profitul sau în sarcina particularilor.78 Aceste federaţii supranaţionale. p. 2001. Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (O. plecat înainte de primul război mondial din România. 2004. plecându-se de la sectoare cheie. O’NEIL. 22-32 77 Martin GRIFFITHS. edited by Thomas CHRISTIANSEN.C. Jaap W. „Impact of EU Accesssion on the National Legal Orders of new member states: The case of Cyprus”. Este dotată cu organe constituite din reprezentanţi ai particularilor din statele membre. critici vehemenţi ai statului-naţiune. în The European Union An Ongoing Process of Integration. cum era cel al „maladiilor” şi care odată 75 231 Ibidem.76 David Mitrany.E.by). construite prin transferul de suveranitate de la naţional către supranaţional. urmau să fie constituite funcţional-sociologic. Routledge. cu excepţia Comunităţilor Europene (dar şi aici găsim elemente ale interguvernamentalismului). Frans A. 309. p. op. Michael O’NEIL (coord). Gerhard Michael AMBROSI. apărută ca o consecinţă a Tratatului de la Londra din 23 octombrie 1954. în Anglia. ceea ce creează o anumită flexibilitate în luarea deciziilor. Sage Publications Ltd. evreu de origine. 285-295 76 The Politics of European Integration . 32. pe consimţământul acestora în ceea ce priveşte transferul de suveranitate către o organizaţie internaţională. Kellermann. Liber Amicorum Alfred E. 37. promotorii integrării regionale. care participă la luarea hotărârilor. 33.77 Cele două conflagraţii au şters prestigiul european în sistemul internaţional.C.. 1977. Bucureşti. Uniunea Europei Occidentale. Consiliul Europei. care în perioada postbelică avea diferite accepţiuni regionale sau universale.

Ele au constituit răspunsul comun al Europei Occidentale la ameninţările bolşevismului. p.310 David MITRANY. Ed. progresiv către alte domenii şi va permite Europei de a ieşi din mizeriile istoriei şi de a asigura pacea pe continent.342-344.cit. prin logica interdependenţelor intereselor acestora. The European Rescue of the Nation-State London. 323. Dicţionar de istorie şi politică europeană 1945-1995. având totodată posibilitatea de a intra direct în relaţii cu particularii din ţările respective. Mémoires. Alice Landau and Richard G. Rethinking the European Union. 1976.83 Originile Europei. Apariţia organizaţiilor supranaţionale a fost posibilă într-o perioadă dificilă pentru statulnaţiune european. care să permită indivizilor să-şi potenţeze disponibilităţile în afara graniţelor statului naţional. În esenţă (definiţiile sunt numeroase şi uneori contradictorii) supranaţionalitatea se bazează pe o organizaţie creată în urma unei fuziuni politice a statelor componente şi care este independentă de guvernele naţionale. “Conceptualiser l’Union Européenne: apports et limites des thèories des relations internationales „. sublimând. MILLWARD (edited by). 81 Alice LANDAU. p. care afirma că Europa nu se va face decât cu preţul unei „savante progresivităţi”. Etimologia cuvântului „Europa” este un concept modern. cum era cazul cărbunelui şi oţelului.integrate.82 Supranaţionalitatea ca principiu de drept se regăseşte încă de la sfârşitul secolului al XIXlea şi începutul secolului al XX-lea la baza unor organisme şi organizaţii internaţionale (vezi Tribunalele Internaţionale. op. Alan S. 1-20 27 .81 Jean Monnet considera construcţia comunitară ca un proces bazat pe un nucleu (cărbunele şi oţelul) care se va lărgi. Chicago.79 Afirmaţiile lui Mitrany erau subordonate ideii unui „sistem de pace operaţional”. 2000. astfel. plecând de la realizări pragmatice şi precise. 257 .MacMillan Press LTD. în Suiss Political Science Review 1. dar a primit o accepţiune concretă numai în Tratatul instituind Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului (Paris 18 aprilie 1951). Routledge. University of Chicago Press. Whitman. p. 1992. Derek W. Institutions. dezvoltată în secolele VIII-XIV. Fayard. 1997 82 Jean MONNET. pentru a construi în final o federaţie a statelor europene. vor atrage după sine şi alte domenii. care i-au transferat din competenţele lor în domenii precis determinate şi restrânse ca arie de aplicare. Institutului European. prin jocul interdependenţelor. nr. URWIN.2-3.80 Aceleaşi idei le regăsim la Jean Monnet. Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională). 1995. care a înlocuit treptat ideeea de Respublica Christiana. Ea este rezultatul unui proces intelectual complex care s-a dezvoltat conform lui Norman Davies în urma războaielor religioase din jurul anului 79 80 Martin GRIFFITHS. 83 .. suveranităţile naţionale. p. Iaşi. A Working Peace System. 1966. pp. Organizaţia internaţională a Muncii. Interests and Identities. Paris.

28-29 28 . în care Europa.. Filip al II-lea. reprezenta spiritul „libertăţii” contra „despotismului” asiatic88. diferită de Asia prin stil de viaţă şi organizare politică. Putem cita aici William Penn (1644-1718).cit. Ibid. Acelaşi autor crede de asemenea că geografia Europei a trebuit întotdeauna pusă de acord cu ideea de „cultural community”. Aceeaşi părere o avea şi Aristotel în „Politica”. conduşi de legi şi erau stăpâni pe ei înşişi. atunci când afirma că asiaticii trăiesc în servitute pe când grecii trăiau în libertate90.98-123 88 Federico CHABOD.. Aici puetem distinge perioada dintre războaiele persane şi perioada lui Alexandru Macedon . 87 Federico CHABOD. creştinismul cât şi prin ceea ce Doamna de Staël numea „penser à l’européenne”86. considera că regele Macedoniei. p. războaie ce au contribuit la distrugerea unităţii spirituale a Europei Occidentale84. Oxford. În această perioadă au apărut multe lucrări care făceau apel la ideea europeană. Un alt autor celebru al ideii europene. Disputa între greci consideraţi europeni şi asiatici se va relua în altă formă în perioad romană. O primă diferenţiere s-a realizat faţă de Asia. într-o lucrare intitulată sugestiv „Filippi”. garant al păcii. Ibid. op. în timp ce asiaticii. p.9 86 Apud Norman DAVIES. A History. 1996. în accepţiunea greacă erau „autonomi”.. pp..7-16 Ibid.pp.27 90 Ibid.23 şi Norman DAVIES. regina Egiptului şi iubita lui Cezar şi Antonio apărea lumii romane şi mai ales anturajului lui Augustus ca fiind o lume de sclavi şi eunuci la 84 85 Norman DAVIES. care publica.Rousseau. op. când Orientul reprezentat de Cleopatra. în 1794. un poem intitulat „Europa: O profeţie”. iar începând din secolul al XVIII-lea faţă de America.1700. tatăl lui Alexandru cel Mare. Abatele Charles Catel de Saint Pierre (1658-1743). Federico Chabod afirma că Europa se defineşte ca entitate politică şi morală prin contrapondere la alte continente87. Europe. Un discipol a lui Socrate Teopomp.J. pp. ce a ţinut locul structurilor politice comune inexistente85. care în lucrarea sa Proiect pentru o pace permanentă (1713) vorbea de o Confederaţie Europeană. Cu alte cuvinte libertatea însemna pariciparea tuturor cetăţenilor la viaţa cetăţii condusă de legi pe când despotism îmnsemna că supuţii erau la dispoziţia unui monarh discreţionar. Socrate face foarte limpede această distincţie atunci când afirmă că europenii.cit. Oxford UP. Edmund Burke. trebuia să urmeze o politică „europeană” şi să constituie un mare stat european opus imperiului persan91. adică grecii. 91 Ibid. p. William Blake. 89 Ibid. erau inferiori fiindcă nu erau liberi ci depindeau de un rege sau un despot89. Această cultură comună s-a exprimat atât prin religia comună. J..

p. în secolul al VII-lea î. Vingt huit siècles d’Europe.95 Pentru greci adjectivul eurus semnifica ceva larg. adică asiatici.. faţă. îndrăgostit de frumuseţea ei. p. Pentru a clarifica conceptul de «Europa» am apelat la mitologie. op. au încercat să-i găsească anumite conotaţii şi explicaţii. Exegeţii Europei sunt.93. Cu toate că părintele istoriei Herodot credea că adevăratul sens al numelui Europei nu va fi descoperit de un muritor. celtică (cuvântul wrab = Occident). 29 . care ne oferă câteva repere pentru înţelegerea semnificaţiei cuvântului. potrivit mitologiei. fiica regelui fenician din Tyr. amplu şi numele ops înseamnă ochi.XVII-XIX 95 Ibid. Ea este.cit. Europa aparţinea unuia din fii lui Noe. Prima menţiune despre Europa o găsim la Hesiod. Paris. feniciană (cuvântul hereb care însemna seară.28 Denis de ROUGEMONT. 25 97 Ibid. care de-a lungul timpului. Paris.96 Conform tradiţiei „Zeus Europé” era Zeus ce vedea departe. „Apus”. pp. Perrin. Exegeţii Europei pot fi împărţiţi între cei care s-au inspirat din tradiţia ebraică făcând apel la Vechiul Testament conform căruia.. spaţios. p.97 Cu toate că etimologia cuvântului „Europa” este confuză remarcăm o împletire a tradiţiilor orientale cu cea grecească. L’Europe.dispoziţia unui despot92.. greacă. 1961.Hr. Şi în acest caz se vace distincţia dintre Romani văzuţi ca Europeni şi Barbari. La conscience européenne à travers les textes d’Hesiode à nos jours. Agenor.Baptiste DUROSELLE. Payot. culturali şi politici ai Europei unite este una deschisă. 29 94 Norman DAVIES. Iafet. Histoire de ses peuples. p. viziune. Europe A history. şi a fost furată de Zeus. semitică. într-un ţinut care va purta numele acesteia94. în general. Ea a fost dusă dincolo de Mediterană. au existat gânditori. 30-33 96 Jean . 1992. de acord că dezbaterea privind privind parametrii geografici. în general termenul delimitând teritoriul din vestul continentului european. identificând astfel Europa cu teritoriul din Vest). 92 93 Ibid.

geografia Europei este incertă. Quelle géopolitique au XXI e siècle?.165-166 100 Ibidem.efectul de domino a unei securităţi mai bine asigurate dacă vecinul imediat arte une perspective de aderare”100.166 101 Reordering the World: Geopolitical Perspectives in the Twenty-First Century.. nouvelle édition.consideraţiile morale. Paris. nici prin populaţia sa ci mai degrabă o regiune comparabilă cu China şi India. Conform acestui autor „spaţiul european este.. p. Paris. deopotrivă. p 9 103 Dennis de ROUGEMONT. revue et augmentée.131. L’obsession des frontières. 2007. de a proteja democraţia la graniţele Uniunii-. 2001 102 Bernard VOYENNE.J. profesor la Şcoala Normală Superioară din Paris.. Chestiunea limitelor Europei pune în evidenţă diferenţa dintre dimensiunea geografică şi cea geopolitică. p.102 Înaintea sa. pp. a importanţei şi a vecinătăţilor familiare.103 98 Michel FOUCHER. C. John Baylis and Steve Smith (edit. Acelaşi autor.101 Ca şi originea sa. Paul Valery considera Europa ca un „cap” sau „un apendice al Asiei”. 1994. fragmentate. Fronts et frontières. Idem. format din unităţi reduse. conturate de istorie şi aspiraţiile. Unul din cei mai cunoscuţi autori contemporani ce s-au preocupat de frontierele Europei este Michel Foucher.. Paris. 1964. pp. W. Editions Complexe. a intereselor geopolitice locale sau mai regionale.. nici prin structura sa. Gérard DUSSOUY. mărginite şi perfect convinse să fixeze perimetrul lor în funcţie de interese”99. p. -reprezentări colective de europenitate-influenţă a hărţilor mentale. Payot. a remuşcărilor faţă de popoarele din Balcani care se destrămară în lipsa asumării propriului trecut-. „un fel de asociaţie politică voluntară de state democratice. 1994. Noţiunea de „frontieră europeană” afirma profesorul francez solidarităţilor istorice ” amestecă. a rolului minorităţilor imigrate naturalizate-. Demko. cit. Bernard Voyenne afirma că Europa nu este un continent nici prin dimensiunile sale.sentimentul de datorie faţă de ţările care fuseseră supuse comunismului sovietic. by).by). op. An Introduction To International Relations. Histoire de l’idée européenne. The Globalization of World Politics.Chestiunea frontierelor Europei o problemă geografică sau una geopolitică? Problema frontierelor europene rămâne până în zilele noastre un subiect incitant atât pentru politologi şi geopoliticieni ce măsoară puterea într-un teritoriu delimitat de o suveranitate acceptată juridic cât şi pentru istorici şi antropologi preocupaţi atât de civilizaţiile conturtate în anumite limite geografice. ambiţiei politice-. Perrin..513-531 99 Ibidem. Fayard. Wood (edit. de suveranitate chiar pentru entităţile cu viabilitate incertă” 98. Boulder. 33 30 . consideră că trebuie făcută distincţia între o „Europă politico-culturală” cu frontiere mişcătoare traversând istoria şi o „Europă instituită” .

p.Ch.Baptiste DUROSELLE. E.15-16 106 G.C.. Papa Pius al II-lea (Enea Piccolomini). 1991. Visul regelui persan.) referindu-se la greci. Libia (Africa actuală) 105. p. 1977 107 Dante ALIGHIERI.8. Monarchia. Europa şi Asia sunt sugestive pentru percepţiile grecilor. p. în regiunile scăldate de Marea Nordului. În secolul XIV. Cărturarul italian includea în idea sa de Europa.106 Limitele geografice europene au continuat să preocupe scriitorii. Un topos de la littérature antique: l’éternelle guerre entre l’Europe et l’Asie. II. În secolul al XV-lea (1458).11.cit.I. în Epistolae şi Monarchia a încercat să stabilească limitele geografiei continentului european. Marea Neagră. iar la Nord-Est ea se întindea până la fluviul Don (Tanais) şi Marea Azov (Palus Maeotis).104 La rândul său. cu alte cuvinte că sciţii făceau parte din Asia108. şi după Herodot.a. după cum el afirma109. istoricii. mult dincolo de Dunăre. Herodot (secolul V î.I. CEAUŞESCU. făcând distincţie între Asia şi Europa. p. În Monarchia. Dante ne vorbeşte despre Sciţia (Rusia) ca fiind la limita estică a continentului european. scria că aceştia împart pământul în trei părţi: Europa.HALL. Grecii şi-au definit identitatea în raport cu Perşii.17 110 Norman DAVIES. 108 Idem. ţinuturile nordice şi Constantinopolul. Asia. pornind de la ideea că aceasta se întindea propriu zis în funcţie de geniul uman „humanum genus”107. teologii ş. unde civilizaţia europeană se întâlnea cu cea musulmană110. III. II.. Epistolae. Sfântul Augustin. în «Tratat cu privire la Statul Europa» avea să fixeze limitele geografice ale Europei până în Tracia. p. Paul Orosius. vorbind de Tracia. op. VIII. Giovanni Boccacio ş. op. în Balcani. 31 .. Pentru el. p. VII. pp. El include continentului limitele date de Marea Mediterană. Dante. Se cunosc câteva nume de rezonanţă ca Strabon. 104 105 Jean . „Perşii” este o mărturie în acest sens. 327341. cit.cit. Piesa dramatică alui Eschil. inclusiv Ţările Române de la Sud şi Est de Carpaţi. El realizează că există o diferenţă între Europa geografică „fizică” şi Europa moral-religioasă şi politică şi ca urmare el nu poate încadra Peninsula Balcanică acestei „nobile regiuni care este Europa”.Primele încercări de conturare fizico-geografică a Europei le întâlnim în antichitatea greacă. excluzând Peloponezul şi insulele greceşti. Latomus. în care apar cele două femei. geografii. Conform acestuia Europa era situată la Nord de Grecia continentală. op.) a fost primul care a încercat să stabilească dimensiunile geografice ale continentului european. 23 a se vedea John BURROW. Ethnic Identity in Greek-Antiquity. Europe.a. Europa se prelungea foarte departe la Nord. Hesiod (secolul VIII î. Cambridge .5 109 Ibid. Ungaria şi Transilvania şi.

Fragments d’Europe. 1993. Rusia va împărţi cu Prusia şi Austria regatul Poloniei. p. 36 112 Jean-Baptiste DUROSELLE. astfel în perioada modernă. Frontiera Uralilor.). Chiar dacă dizolvarea imperiului bizantin a însemnat şi pierderea unei „Europe Orientale”. după disoluţia Uniunii Sovietice. la frontiera cu Turcia şi Iranul. Mai târziu. p. Bathish şi Allesandro vanoli. . pe de o parte. traduzzione di Denis M. iar 111 Bernard LEWIS. Odată cu deplasarea frontului rus către Volga. Părintele frontierei estice a Europei (Uralul) a fost Tatichtcev. Milano. p.Paris. În secolul al XIX-lea. frontiera sa sudică trecea la Nord de Caucaz. „Is Russia in Europe? The Geographical Viewpoint”. într-o oarecare măsură ţările Caucazului să revendice.8. ca fiind frontierele orientale ale continentului. op. 1968. Moscova. Fragments d’Europe. I Musulmani alla scoperta dell’Europa. o dimensiune politică. Cu puţin timp înainte. Paris. transformând. Harold Mackinder. Fayard. Munţii Urali şi fluviul Ural care se varsă în Marea Caspică au fost considerate.115 Chestiunea limitelor Europei comunitare nu este neaparat geografică ci mai degrabă geopolitică. devenind în acest fel o chestiune geopolitică.cit. un loc în Consiliul Europei. ca punct de separaţie între Europa şi Asia va fi acceptată şi de occidentali.. PARKER. Maciej Miechowita a publicat un „tratat geografic”. Adeziunea la Uniunea Europeană implică. 16 114 A se vedea W. limitele orientale ale continentului european au depins de două puteri care şi-au disputat întâietatea în zonă: Rusia şi Turcia. Michel FOUCHER (coord. Bur Storia.După cucerirea Constantinopolului (1453). 27-29 115 Michel FOUCHER (coord.). in A Historical Geography of Russia. era plasată în Asia. Acest fapt a îndreptăţit. 1993. geografii georgieni şi armeni au fixat frontiera de Sud a Europei pe fluviul Arax. fixând astfel hotarele Europei pe fluviul Don112. în care relua disticţia făcută de Ptolemeu între Sarmaţia Europeană şi Sarmaţia Asiatică. sultanii otomani începând cu Mahomed al II-lea s-au considerat în mod legitim urmaşii basileilor.cit. anul Reformei. op. p. în timpul lui Ivan cel Groaznic. frontiera estică a Europei moderne într-un ţinut mai puţin cunoscut. Ei au purtat titlul de „sultan al Romei”111.114 Rusia va cuceri un număr impresionant de teritorii de pe ţărmurile Mării Azov până pe Volga mijlocie şi mai târziu ea avea să integreze Ucraina şi Crimeia. 15 32 . pe valea Kumei. geograful oficial al lui Petru cel Mare. 2004. Moscova a devenit oraş al Europei.113 Opinia sa a fost împărtăşită şi de Strahlenberg (1730) un ofiţer suedez din armata rusă. prin tradiţie. rectorul Universităţii Iagelone din Cracovia.H. mai ales de către părintele geopoliticii anglo-saxone. Fayard. 113 Norman DAVIES. capitala „Tartariei". London. p. La mijlocul secolului al XIX-lea. În 1517.

. mai ales că aderarea este însoţită de probleme majore precum costuri financiare. fără ca termenul „european” să fie definit în mod oficial. p.118 116 117 Idem. rămânând în suspans probleme precum integrarea Turciei şi o relaţie fermă cu fostul spaţiu ex-sovietic. Ibidem.15 33 .cit..172 118 Michel FOUCHER. Pentru a înţelege evoluţia extinderii trebuie să analizăm noţiune a de „Europa” din perspectiva instituţiilor europene. motivaţia fiind legată mai ales de capaciotatea de integrare ( vezi criteriile de la Copenhaga din 1993) şi probabil va întări demersul de aprofundare a construcţiei europene. L’Obsession des frontières. ponderea voturilor în instituţiile de decizie conform PIB-ului şi greutăţii demografice al statului aderent. Berlinul a susţinut Varşovia la aderare. op.„Border” şi regiune frontalieră-Borderlands-bazată pe interacţiuni şi schimburi. discuţiile europene s-au purtat în jurul Europei post-carolingiene şi a Europei post-westfalice. Fronts.. După 2004. conform articolului 237 al Tratatului de la Roma (1957) şi a fost reluat în Tratatul de la Maastricht (1992): „Orice stat european poate să devină membru …”.524-527 Idem. pp. Este foarte dificil să trasezi limitele ultime ale Uniunii Europene de astăzi. mai ales că în geografie se face distincţia dintre „-frontieră politică. p. o compatibilizare economico-socială. Budapesta Bucureştiul. Criza economică şi mai ales problemele migratorii. de forţă de muncă şi de securitate energetică va bloca cu siguranţă extinderea rapidă a Uniunii către noi state. Statele membre ale Uniunii au considerat integrarea ca o formă de clarificare şi normalizare a relaţiilor cu vecinii.pe de altă parte. aşa cum este descrisă frontiera de Est a Uniunii de Politica de Vecinătate Europeană. fără să se ţină cont de vechile probleme minoritare sau teritoriale. Viena Liublianca etc. Întrebarea firească este legată de ce înşeleg decidenţii europeni prin state sau frontiere europene. juridică. Cu toate acestea logica extinderii Uniunii Europene bazată mai ales pe securitate a determinat un „efect de lanţ teritorial117”. foarte multe voci europene s-au pronunţat pentru o „pauză” de extindere şi pentru consolidarea politicii de vecinătate a Uniunii Europene. de sistem politic a ţărilor care solicită adeziunea cu spaţiul de civilizaţie al construcţiei europene actuale116. Până în acest moment.. Acest „efect-frontieră” cum îl numeşte Michel Foucher a început prin cooperarea dintre Franţa şi Germania două rivale istorice şi a copntinuat cu recunoaşterea frontirei germano-polone Oder-Niesse. riscuri migratorii.cit. op. „Europa” a devenit criteriu de adeziune la Uniunea Europeană. Pe baza precedentului franco-german.

O clarificare a sensului termenului va fi adusă de Comisia Europeană în timpul reuniunii Consiliului European de la Lisabona (iunie 1992) consacrat strategiei de deschidere şi de lărgire a Comunităţii Europene spre noi membri. Pierre BEHAR. Pierre Béhar considera că după războiul rece Europa refăcută în integralitatea sa „trebuie să restabilească cu Asia relaţiile reflectate de legăturile sale geografice. dreptatea. structurată de valorile europene general acceptate precum: demnitatea umană. dar şi cu altele precum Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS). ca promotoriu al acesteia. Identitatea Europei s-a construit. Uniunea Europei Occidentale (UEO). morala creştină. conform căreia Rusia şi Turcia erau definite ca puteri euro-asiatice. 34 . Europa ne apare ca un continent format dintr-un amestec de organizaţii şi instituţii şi ca un centru înconjurat mai puţin de margini sau de periferie cât de o arie de influenţă imediată. care împreună construiesc identitatea europeană. autorul văzând Europa ca un cap al Asiei. democraţia. Geografia europeană are o mai mare extindere în cazul Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa (din 1994 devenită Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa) care integrează 52 de membri. referindu-se la legăturile dintre Europa şi Asia. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) etc. egalitatea. personalismul. Din această organizaţie. Din acest punct de vedere. Definiţia dată Europei era una geopolitică astfel că aceasta reprezintă nu o realitate geografică conturată fizic (nu s-au precizat frontierele sale) ci ca un spaţiu de aplicare a unui proiect politic a cărui dimensiune spaţială va fi determinată de suma statelor participante. Criteriul geografic nu a fost un element definitoriu nici în cazul lărgirii Consiliului Europei. Astăzi. Europa s-a izbit de o nouă realitate geopolitică. Eurasia. fac parte Canada şi SUA. cu aceste organizaţii prezentate. separaţia constituţională a puterilor. ca expresia unei arii de civilizaţie. În 1993. democraţia confirmată. respectarea drepturilor omului şi al minorităţilor etc. 119 120 Ibid. alături de statele ex-sovietice. Consiliul Europei număra 29 de membri şi un anumit număr de state observatoare (statele baltice şi Rusia). numărul membrilor săi este superior cifrei de 50 de membri. Geometria variabilă conform căreia s-a construit această organizaţie (admitereexcludere în funcţie de îndeplinirea sau neîndeplinirea criteriilor stabilite) a avut la bază fundamente politice şi juridice: statul de drept. În raportul Comisiei s-a precizat că termenul combină elemente geografice. familia. În concluzie. libertatea presei şi a cuvântului. care le unesc”120. NATO. în secolul trecut. libertatea. istorice şi culturale..119 În acest caz. proprietatea.

în L’identite européenne. p. printr-un teritoriu fărâmiţat ce favorizează existenţele individuale şi domnia libertăţii. Născută din curentele intelectuale şi morale ale Renaşterii. Europa a realizat la capătul a mai multor secole un număr de valori comune precum individul. Institut Européen de l’Université de Genève. Europa se distinge de celalte continente. p. 29 123 Ibid. pluralismul. germanilor. P.121. ţărilor Baltice. no. 1994. în 1989. 121 Gilbert TRAUSCH. in Histoire des débuts de la construction européenne. trecând apoi prin Varşovia.30 124 Ibid. prin care autorul înţelegea diferite ansambluri religioase. 1986 126 Ibid. Degajând un spaţiu caracterizat în viziunea celebrului istoric de o anumită coeziune. collection „L’Europe plurielle”. statul de drept şi mai recent drepturile omului şi prioritatea acordată democraţiei. care subliniază spaţiul de civilizaţie al continentului. Silvio Guindani ( sous la dir. slavilor şi arabilor124. prin organizare politică şi socială. 35 .solidaritatea. Analyses et propositions pour renforcement d’une Europe pluraliste.B. „L’identité européenne : un regard rétrospectiv?”. La acestea se adaugă aporturile decisive ale celţilor. considerând că acest cadrilater acoperă spaţiul european prin excelenţă. în nordul Tunisiei. Ea se bazează pe moştenirea Greciei antice. Europa se distinge ca civilizaţie de celelate continente pe baza a două principii contradictorii: unitate şi diversitate123.31 125 Autorul a comentat articolul lui Gilbert TRAUSCH care la rândul domniei sale a citat pe J. subsidiaritatea etc. reformei şi Luminilor. Budapesta şi întâlnind Otrantul în tocul cizmei italiene.). 4. Robert PICHT (éd). Presses Interuniversitaires Européennes. în Penser L’Europe. filozofice şi de civilizaţie. p. definirea Europei era o sarcină dificilă şi că aceasta nu se confunda cu Uniunea Europeană.125 A doua latură trecea prin sudul Siciliei. POIDEVIN (éd) Bruxelles – Baden – Baden. quelques reflexions d’historien”. Paris. Sugestiv din punctul de vedere a înţelegerii identităţii europene este şi definiţia structuralistă dată Europei de Jean-Baptiste Duroselle. dar mai ales de Asia. „L’identité de l’Europe. André Rezler considera cpă după căderea zidului Berlinului. În aceste limite geografice. Europa descrie un cadrilater al cărei primă latură pleacă din extremul Nord al Norvegiei. istoricul francez a încadrat valorile civilizaţiei europene. apoi prin Gibraltar126. lungindu-se pe coasta de Vest a Finlandei.. DUROSELLE.. libertatea. „1948: les debats de la construction européenne”. Stella Gervas. Cea de a treia latură mergea de la Vestul Portugaliei la coasta de vest a Irlandei în timp ce cea de a patra latură pleca de pe coasta de Nord-Vest a Irlandei şi se înclina către Nord-Est pentru a atinge Norvegia la Nord. p. în faţa Albaniei. mai ales că nu exista un consens asupra fundamentelor spirituale şi culturale ale continentului122. 2003. unde se poate constata o extraordinară succesiune de faze comunitare. 27 122 André RESZLER. a imperiului roman şi al creştinismului.

istorice. considerând că aceasta „este o noţiune geografică fără frontiere cu Asia şi o noţiune istorică cu frontiere schimbătoare”128.În fapt. 1987. spirituale. etc. este una globalizantă care le include pe celelalte. politice. În cele ce urmează. discursul nostru faţă de ideea europeană va fi marcat de afirmaţia lui Edgar Morin potrivit căreia. geopolitice. după părerea noastră. Penser l’Europe. p. 36 . Paris.127 Acelaşi autor surprinde foarte bine imposibilitatea de a a stabili frontierele Europei. toate identităţile europene. cum se exprima Edgar Morin. 127 128 Edgar MORIN. 27 Ibid. fie ele geografice. Identitatea de civilizaţie. Gallimard. Europa este o „noţiune istorică cu frontiere schimbătoare”. au contribuit la conturarea civilizaţiei la care statele trebuie să se raporteze dacă vor să facă parte din Europa Unită. Este singura în măsură a sintetiza noţiunea de Europa cu multiple faţete.

Timişoara. (edit. Routledge. politic şi economic şi nu în ultimul rând istoric. Fernand BRAUDEL. 2005. În acest context. spiritual-religios.Richard MILES. Adrian Husar remarca.H. după cum afirma cărturarul elveţian Denis de Rougemont.L. Napoca Star Publishing House.Le GOFF. Cu toate acestea. p. J. Memory and the Mediterranean. Collective Memory in the Enlarging Europe. îmbrăcând mai multe aspecte: geografic.129 Memoria a jucat un rol esenţial în definirea conceptului de Europa. Amarcord. Ideia de Europă îşi regăseşte modelul în antichitatea greacă şi romană. D Gruender. Willfried SPOHN. Ashgate Publishing. Imperiul Roman a devenit nu numai modelul ci şi sursa de inspiraţie pentru protagoniştii Europei Unite131. Europa s-a conturat între două lumi: una guvernată de civilizaţia greacă şi romană şi cealaltă văzută în afara acesteia „le monde exterieur” (lumea exterioară). din punct de vedre geografic.by). Chiar dacă nu există în antichitate o geografie europeană precisă trebuie să subliniem că dezbaterile timpului şi-au pus amprenta asupra memoriei colective privind ideea europeană130. Eforturile europene de a stabili pluralismul politic şi a impune unitatea şi diversitatea culturilor europene are în antichitate un model remarcabil. 2005 37 . dominată de barbari. În capitol ne propunem să prezentăm în diacronie proiectele de realizare a unei Europe Unite precum şi formele de civilizaţie de la care aceasta s-a revendicat.trad.Pagden. Cambridge University Press. atunci când. The Impact of National Memories on the Making of a European Identity. Paragon House Publisher. de Ilie Gyurcsik şi Margareta Gyurcsik-. Simion Costea (coord. La vieille Europe et la nôtre. Paris. ideea de Europă nu trebuie confundată cu procesul construcţiei comunitare. Moutsopoulos. cultural. că prezentul marcat de instabilitate şi de procesul globalizării îşi caută în istorie punctele de sprijin. Conceptul de Europa Unită a fost prezent în mintea filozofilor şi scriitorilor încă de la începuturile antichităţii. care a debutat în contextul înfruntării Est-Vest şi al reculului naţionalismului. într-un articol referitor la ideea europeană în antichitate. . Cluj-Napoca. Klaus EDER. Constructing Identities in Late Antiquity. 129 The Idea of Europe: From Antiquity to the European Union.). 1994. Memoria. 2002 131 Adrian HUSAR. 2001. „The Pre-History of the Ideea of Europe”. 1992 130 A se vedea Paul RICOEUR. Ed. The Ideea of Europe: Its Common Heritage and Future. 2000. istoria şi uitarea. după părerea noastră.Hamilton. A. 13. E. 1999. Knopf Publishing. în For A Stronger And Wider European Union.Evoluţia istorică a ideii de „Europa” Ideea europeană în antichitate Integrarea europeană nu poate fi înţeleasă fără istoria frământată a celor 28 de secole de istorie europeană.

încă în secolul IV î. Paris. 136 Denis de ROUGEMONT. putem vorbi. care o diviza în două părţi. nu s-au confundat cu spaţiul geografic al Imperiului Roman. Paris. 1992. L'idée d'Europe dans l'histoire. de un spaţiu de civilizaţie europeană acoperit geografic. în antichitate. lăsând Europei o moştenire inegalabilă135. şi tendinţa unor delimitări în planul spiritualităţii europene137. Payot. pp. în particular. p. 2001. L’Europe.133 Europa. L’ Idée d’Europe au XXe siècle. în stare să se guverneze. a unei comunităţi de destin a popoarelor ce locuiesc în Europa putea fi atestată prin textele şi datele disparate de care dispunem136.n. iar Roma a fost matricea sa. „Integrarea în sânul acestui imperiu (Roman) implica – aşa cum afirma Elisabeth du Réau . pe de altă parte. o civilizaţie ce sfidează încă civilizaţiile moderne şi. dar au moştenit de la Roma. însă. ideea de universalitate (oikoumenẽ). p. Paris. În schimb. Denoël. harnice şi capabile să-şi apere libertatea. op. 2008. în antichitate. 1999 38 . Ladislau Gyemant. politico-juridic. ar stapâni toate celelalte popoare. mai puţin inteligente. Ladislau Gyemant crede că cei ce au însumat calităţile ambelor entităţi au fost grecii. Europa vestică a constituit axa în jurul căreia s-au construit structurile politico-economice şi culturale mondiale. mai ales. Remy Brague sublinia ideea că romanii au dezvoltat urbanismul şi comunicaţiile. 31-33. dar lipsiti de vocaţii războinice. care spunea Aristotel dacă s-ar uni. Des mythes aux rélitiés. Edition Complexe.e. dar. Preistoria construcţiei europene.aderarea la anumite valori şi acceptarea unor reguli de drept privind viaţa publică şi viaţa cetăţii”. în general. şi Europa Occidentală. -citând autori antici..43 137 Ladislau GYEMANT.cit. la Barbarie au Nord” (Europa anticilor era cu un picior pe Dunăre. Cum afirma Jean-Baptiste Duroselle „L’Europe des Anciens etait donc à cheval sur le Danube qui la coupait en deux. În această perioadă când se plămădeau fundamentele civilizaţiei europene.19 135 Remy BRAGUE. Histoire de l’idée européenne. pe bună dreptate. p. Foarte multe secole. cel mult. Bernard Voyenne susţinea că Grecia Antică a fost germenele Europei. pe de o parte. 132 133 Jean-Baptiste DUROSELLE.134 Un alt exeget al ideii europene.considera că definiţiei geografice i se asociază. EFES. laissant la Romanité au Sud. Criterion. 1964 134 Ėlisabeth du REAU. asiaticii erau caracterizaţi ca fiind inteligenţi şi harnici. lăsând Romanitatea la Sud şi Barbaria la Nord)132.. cultural şi economic de Imperiul Roman. dacă o conştiinţă politico-istorică a unei entităţi europene. Cluj-Napoca. vorbea despre popoarele Europei ca fiind pline de curaj. nefiind. Un alt autor al ideii de Europa. Europa nu s-a confundat cu geografia sa ulterioară. Denis de Rougemont se întreba. Paris. 41 A se vedea Bernard VOYENNE. la voie romaine.Din punct de vedere politic şi cultural. Aristotel.

fără îndoială.cit. Europa (mai mult sau mai puţin sinonimă cu Occidentul) să nu dobândească sensul unei entităţi istorice şi spirituale care s-o distingă faţă de Asia şi care să fie acceptat de toţi gânditorii. -întâlnite îndeosebi la Aristotel şi Hippocrate-. Roma. prin sinteza de civilizaţie pe care a creat-o prin vehicularea valorilor Orientului şi Greciei antice.138 Dacă la greci există o percepţie geografică a Europei.. Dar aşa cum afirma Edgar Morin.45 39 . 138 A se vedea Edgar MORIN. ca multă vreme.Chiar dacă putem distinge câteva trăsături distincte ale popoarele din Europa faţă de cele din Asia. ci a spiritului înalt a celor doi gânditori. Europa „este o noţiune de transformări” şi „Orientul biblic şi metafizic” a reprezentat o entitate aparte ce a făcut. p. op. în timpul erei romane unitatea imperială comună a Orientului şi Occidentului prevalează asupra ideii de Europă unitară. acestea nu erau expresia unei opinii curente sau a unei conştiinţe colective. a contribuit la naşterea civilizaţiei europene.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful