Comportamentul, Colectiv

1. Lecţia a IV-a Comportamentul colectiv o Planul lecţiei o ■ Ce este comportamentul colectiv ? o ■ Procesele PS ale comportamentelor colective o ■ Tipuri de mulţimi o ■ Cauzele comportamentelor colective o ■ Teorii despre dinamica mulţimilor o ■ Teribilismele o ■ Panica o ■ Comportamentul colectiv în situaţii limită 2. Bibliografie o Abraham, Dorel (1988) Sociologia dezastrelor şi cercetarea interdisciplinară a cutremurelor, Viitorul social , 6, 597-599. o Chazel, François [1992](1997) Mişcările sociale. În R. Boudon (coord.). Tratat de sociologie (pp. 297-341). Bucureşti: Editura Humanitas. o Goodman, Norman [1992](1998) Comportamentul colectiv şi mişcările sociale. În N. Goodman. Introducere în sociologie (pp. 425- 447). Bucureşti: Editura Lider. o Le Bon, Gustave [1895](1994) Psihologia mulţimilor . Bucureşti: Editura Antet. o Giddens, Anthony [1989](2000) Sociologie (pp.540-555). Bucureşti: Editura All. 3. ■ Ce este comportamentul colectiv ? o ◙ Comportamentul colectiv este un tip de comportament spontan, ghidat de norme adesea divergente faţă de cele general acceptate, create de participanţi în situaţia dată. 4. Gustave Le Bon (1841 – 1931) 5. o Dimensiunile CC o ◘ Scopul CC o ● expresive o ● instrumentale o ◘ Gradul de organizare o ● organizate o ● semiorganizate o ● neorganizate o ◘ Durata o ● îndelungată o ● scurtă 6. ■ Procesele PS ale CC o ◙ Unanimitatea o Legea “unităţii mintale a mulţimilor” (Le Bon, 1985), o “ Contagiunea mintală” (Le Bon, 1985), vs. “Reacţia circulară” (H. Blumer, 1937) o ◙ Responsabilitatea scăzută

9. o ◘ Experimentul de teren realizat la New York şi la Palo Alto de către Philip Zimbardo (1969). o mulţime structurată sau. o ◙ “ Deindividualizare” (termen cu semnificaţie apropiată celui de „anonimat”). de imagini şi condus la acte care îi lezează cele mai evidente interese. el poate fi un individ cultivat. Editura Anima. Herbert Blumer (1900-1987) creatorul termenului de “interacţionism simbolic” o Movies. fapt ce dezinhibă comportamentele şi conduce uneori la acţiuni agresive. şi numai în acestea. o Gustave Le Bon. individul este un fir de nisip printre alte fire de nisip. o Cum pot fi explicate rezultatele experimentului? 12. Ea constituie o unică fiinţă şi se supune legii unităţii mintale a mulţimilor. o ▲ Reducerea activităţii de autoevaluării şi diminuarea fricii de evaluare din partea altora. 1928) 13. New Outline of the Principles of Sociology ( pp. o mulţime psihologică. pe care vântul le împrăştie după voie. dar prezentând caracteristici foarte clare. Are spontaneitatea. Philip Zimbardo (1969) a identificat variablilele: o ● anonimatul o ● reducerea responsablităţii o ● activitatea de grup o ● mărimea grupului o o o . În mulţime. Lee (ed . totodată. Bucureşti. Psihologia mulţimilor . Personalitatea conştientă dispare. entuziasmul şi eroismul fiinţelor primitive. Philip Zimbardo (n. omul coboară aşadar cu mai multe trepte pe scara civilizaţiei. o Prin simplul fapt că aparţine unei mulţimi. 166-222 ). Bucureşti. and Crime (1933) o Symbolic Interaction: Perspective and Method (1969) o Collective Behavior . 1895/1991. sentimentele şi ideile tuturor elementelor componente fiind orientate într-o aceeaşi direcţie. ). datorită căreia se reduce sau se blochează chiar „conştiinţa de sine” a indivizilor. Se formează un suflet colectiv. o aglomerare de oameni capătă caracteristici noi. 12-13) . prin urmare un barbar. desigur temporar. o În anumite împrejurări. Colectivitatea devine atunci ceea ce voi numi. 11. cruzimea şi. o (Gustave Le Bon. 10. În A. 17. New York: Barnes & Noble (1951) 8. Se apropie încă mai mult de ele prin uşurinţa cu care este impresionat de cuvinte. extrem de diferite de ale fiecăruia din indivizii ce o compun. o Este rândul dvs. Delinquency. M. dacă preferaţi. în lipsa unei expresii mai potrivite. Psihologia mulţimilor . Izolat.◙ Emoţionalitatea crescută ◙ Dogmatismul ◙ Intoleranţa 7. violenţa. Editura Anima. în mulţime însă este un instinctual. 1895/1991.

Guest . o Îi sunt blocate: o ● conştiinţa de sine o ● monitorizarea propriului comportament o Deindividualizarea -> reducerea conştiinţei de sine o Anonimatul -> reducerea fricii de pedeapsă 17. drog) 14. Eugene W. Eugene W. o b) când erau îmbrăcate în mod obşnuit şi purtau un ecuson cu numele lor. În prima situaţie s-a produs deindividualizarea o Într-un experiment (1969). o În prima situaţie. o Cum pot fi explicate rezultatele experimentului? 15. o ◘ Condiţii experimentale: o ● s inguri şi deghizaţi o ● s inguri şi nedeghizaţi o ● î n grup şi deghizaţi o ● î n grup şi nedeghizaţi o o o o o . Alte experimente asupra deindividualizării Edward Diener (1976) Experimentul cu copiii de Halloween (27 de case) o Life satisfaction o Spirituality and meaning in life o Positive attitudes and emotions o Loving social relationships o Engaging activities and work o Values and life goals to achieve them o Physical and mental health o Material sufficiency to meet our needs 16. Mathes o Studii asupra: o ● atractivităţii fizice o ● geloziei o ● relaţiei dintre strategiile sexuale pe termen scurt şi gelozia sexuală o ● geloziei şi iubirii romantice 18.A. studentele aplicau şocuri electrice o durată mai mare “victimei” (asociată a experimentatorului) decât în a doua situaţie. NY) să aplice şocuri electrice: o a) când purtau halate albe şi gluga pe cap (tip KKK). Philip Zimbardo a cerut subiecţilor (studente la Univ.● perspectiva temporală (centrare pe prezent) ● implicarea fizică în act ● excitarea fiziologică ● stimuli supradimensionaţi (muzica la maximum) ● stări de conştiinţă modificată (alcool. o Este rândul dvs. Mathes şi T. Edward Diener (1980) o Persoana deindividualizată este împiedicată de factorii situaţioali de grup să fie conştientă de sine. Anonymity and group antisocial behavior ( 1976) o ◙ Experiment în restaurantul dintr-un campus: Studenţii defilau cu o pancadă pe care scria: “Masturbarea este distractivă”.

Cu P. Epoca maselor . 3) în faţa unui public. Psihosociologia mulţimilor o o o . Johnson şi L. 1981/2001. A. ■ Psihosociologia mulţimilor o Termenul de “mulţime” = df .▼ Concluzia: În grup -> comportamente anticociale Anonimatul -> comportamente anticociale 19. Cercetări care infirmă legătura dintre deindividualizare (anonimat) şi agresivitate o ◙ Edward Diener (1976) o ◙ R. Downing (1979): replică la experimentului lui Philip Zimbardo (1969). anonimi şi asemănători în cadrul căruia ideile şi emoţiile fiecăruia tind să fie exprimate spontan” (Serge Moscovici. M. 2) în faţa unei oglinzi.L. o Aceeaşi sarcină experimentală. o Constatare: În situaţiile 2 şi 3 au aplicat şocuri electrice mai slabe. Rogers (1980) o Centrarea atenţiei asupra sinelui are aspecte: o ● p ublice (selful public) o ● private (selful privat) o ▲ N umai conştiinţa de sine privată este implicată în apariţia deindividualizării 23. o Este rândul dvs. Wicklund o Anxiety and Self-Focused Attention (în colab. o Ce aplicaţii pot avea rezultatele acestui experiment? 21. 1999. Psihologie şi societate . Wicklund (1972) o Teoria “conştiinţa de sine obiectivă”: focalizarea atenţiei asupra sinelui face mai probabilă detectarea discrepanţelor dintre comportamente şi normele sociale.” o Mulţime/Masă o “ O masă este un ansamblu tranzitoriu de indivizi egali. o Studentele purtau halate albe.W. Deindividualizare şi sinele (selful) o Steven Prentice-Dunn şi R. cu o M. asociata cercetătorilor). Duval şi R. precum personalul medical (nu KKK). o S-a constatat că în situaţia de “deindividualizare” agresivitatea era mai scăzută decât în situaţia de “individualizare” ( după Ştefan Boncu. “un număr mare de persoane reunite spontan întrun spaţiu delimitat. o Condiţii experimentale: 1) singuri cu victima.D. Eckert ) o Symbolic Self Completion (în colab. 13) 24. Brehm ) o The Self-Knower: A Hero under Control (în colab. Gollwitzer ) o Zero-Variable Theories and the Psychology of the Explainer .A. W. cu o J. 173) 20. pentru o perioadă de timp redusă. cu o Ralf Schwarzer ) o Perspectives on Cognitive Dissonance (în colab. Editura Erota. Iaşi. Bibliografie R. 22. Deindividualizare şi conştiinţa de sine o S. o Experiment: subiecţii (bărbaţi) să aplice şocuri electrice unei victime (femeie.

Tipuri de mulţimi (H. ■ Tipuri de mulţimi (H. 1969) o ◘ Întâmplătoare o Caracteristici: o ● Durată scurtă o ● Număr de persoane variabil o ● Produse de evenimente neaşteptate o ● Neplanificate 27. 1969) o ◘ Protestatare o Caracteristicile o o . Blumer. Symbolic Interaction: Perspective and Method . Tipuri de mulţimi (H. amorfe) o ● dimensiunea psihologică (afectivitate/raţionalitate) 26. Moscovici. 1969) o ◘ Convenţionale o Caracteristici: o ● Au un scop o ● Interacţiune slabă o ● Se ghidează după norme sociale existente o ● Durată relativ scurtă 28. Blumer. Symbolic Interaction: Perspective and Method .o o o o o o Carl F. Symbolic Interaction: Perspective and Method . ◙ Aspecte sociale ● dimensiunea socială (semnificaţia: mişcări sociale antiguvernamentale/mişcări sociale pacifiste) o ● dimensiunea instituţională (convocate de instituţii) o ● dimensiunea istorică (cţa istorică: zi naţională) o ● dimensiunea normativă (respectă/încalcă normele) o ● dimensiunea structurală (m. Symbolic Interaction: Perspective and Method . 1969) o ◘ Active o Caracteristici: o ● Se manifestă puternic emoţional o ● Au scop instrumental o ● Urmăresc adesea sancţionarea violentă 31. În S. rapiditatea ● criteriul ecologic: spaţiul construit. distanţa socială ● temporalitatea: durata. structurate/m. Tipuri de mulţimi (H. spaţiul natural 25. 1969) o ◘ Expresive o Caracteristici: o ● Produse de evenimente cu mare emoţionalitate o ● Sunt slab organizate o ● Normele după care se ghidează se constituie “aici şi acum” 29. Blumer. foules et densit é . Tipuri de mulţimi (H. Blumer. Symbolic Interaction: Perspective and Method . Zidul Berlinului (1989) 30. Psychologie sociale . Graumann şi Lenelis Krause (Masses. 1990) ◙ Aspecte nonsociale: ● numărul – nu este definitoriu pentru mulţime ● repartiţia spaţială a indivizilor sau densitatea: distanţa fizică. Blumer. frecvenţa.

The Dynamics of Political Behavior (1963) 37. Tipuri de mulţimi o William Westley . Anthony Giddens (n. Turner şi L. Le Bon. 1938) o Consequence of Modernity (1990) o Modernity and Self-Identity (1991) o The Transformation of Intimacy (1992) o Beyond Left and Right (1994) o The Third Way: The Renewal of Social Democracy (1998) 36. 1984) 39. o Davies . Introducere în sociologie . 1989/2000) 35.F. 1895. 27 . o (I. 1992/1998) o o o . Teoria curbei în “J” o &quot. când comparaţia se face între grupuri. 1918) o When Men Revolt and Why . The formation.H. o ● fraternală . 1937) o Teoriile convergenţei (F. Blumer. 1964.C. J. 5-19 . ■ Teorii despre dinamica mulţimilor o Teoriile contagiunii (G.Revolutions are most likely to occur when a prolonged period of objective economic and social development is followed by a short period of sharp reversal ” . Allport. 1924) o Teoria normei emergente (R. Turner. Pettigrew. nature and control of crowds . Sociologie . 1972) o (Norman Goodman. Davies (n. James C. Cauzele comportamentelor colective o ◙ Cauze variate pentru fiecare tip de mulţime.A Reader in Political Violence and Revolution (197 1) o Human Nature in Politics . Killian. 34.mulţimilor convenţionale şi ale mulţimilor active 32. 38. 1956 o Trei tipuri de mulţimi. (1962) Toward a theory of revolution . American Sociological Review . R. când oamenii se compară cu cei asemenea lor. in funcţie de modul de intervenţie al poliţiei americane şi canadiene: o ● Reunirea a fost decisă anterior (poliţia este anunţată) o ● Mulţimi convenţionale (poliţia cunoaşe trebuinţele participanţilor şi le satisface o ● Mulţimi spontane (poliţia trebuie să înlăture cauza care a provocat reunirea persoanelor) 33.H. H.H. Privarea (Deprivarea) o ◙ Privarea absolută o ◙ Privarea relativă : o ● egoistă . Walker şi T. o ◙ Pentru mulţimile protestatare: o ● Tensiunile sociale o ● P rivarea relativă o ● Nemulţumirile o (după Anthony Giddens.M.

1968 o Affirmative action and protective discrimination . 1998) 43. Collective Behavior. Collective Behavior .. ■ Teribilismele o Excentricităţile – forme temporale de comportament de masă expresiv. 1969 o The Public Perception of Protest o Family Interaction . foarte periculoase. and Society . 1919) o Preşedintele ASA. o ● Indivizii diferă între ei chiar şi în mulţime. 1992/1998. o (Benigo E. Aguirre et al . 429) 42. 1970 o Collective behavior . 1972) o ● Nu sunt iraţionale şi emoţionale. Ralph H. pentru care nu prea exită expectaţii şi norme sociale o (Ralph H. Teoria normei emergente o ◙ Comportamentul colectiv = un răspuns colectiv la situaţiile noi. Allport. Aldine de Gruyter. 1994 45. 1971) o Clark McPhail. Lewis M.40. 1924) o Limitele teoriei convergenţei: o ● Face abstracţie de factorii situaţionali. o ● Exită conformism (nu contagiune). New York. o ● Nu poate explica de ce emoţiile negative sunt mai uşor de produs în starea de mulţime decât emoţiile pozitive. 1994 44. The Myth of the Madding Crowd . o Explicaţia: o ● Contagiunea mintală o ● Contagiunea comportamentală 41. o (Norman Goodman.H. Killian o Impossible Revolution ? Black Power and the American Dream . Turner (n. Teoriile contagiunii o Centrarea pe emoţionalitatea mulţimilor (Clark McPhail. A comparison of the United States and India . 1991. o Facilitarea socială este cauza reacţiilor disproporţionate ale mulţimilor (F. Teoriile convergenţei o Centrarea pe caracteristicile comune ale celor care formează mulţimea: indivizii au aceeaşi stare de spirit. Killian. 1981 o Black and White . o Teribilismele – comportamente urmate de mulţi oameni pe termen scurt. o ◙ Mărimea grupului şi relaţiile interpersonale anterioare influenţează emergenţa normelor în situaţiile de criză. Turner şi Lewis M. Introducere în sociologie . o Exemple: o ◘ Alergarea în pielea goală în public ( streaking ) o ◘ Dansul cu cercul ( hula-hoop ) o ◘ Cubul Rubik o ◘ Tatuajul . 1987 o Self.

Glencoe . Martha. ■ Panica o P = reacţie dezorganizată provocată de un pericol real sau imaginar. o A efectuat peste 600 de cercetări de teren în SUA şi în alte ţări (Argentina. zvonurile etc. zeul vegetaţiei. Martha şi Leites. Glencoe. e . IL: Free Press.: calmul evreilor în faţa camerelor de gazare). incendii devastatoare. o Se spune despre Dionis că a coborât până la urmă şi în Infern ca să-şi salveze mama. 48. socotit drept protector al turmelor şi al păstorilor .B. II. Movies: A psychological study . 47. 52. o Î l întovărăşea pe Dionisos. Francesco Goya (1746-1828) The Colossus ( Panic) (1809) 55. în umbra cărora pândea nimfele . Sculptură reprezentându-l pe zeul Pan în timp ce îl învaţă pe păstorul Daphnis să cânte la nai ( cca. 53. Statuie de marmură din sec. Nathan. (1950).) o ● f actori declanşatori ai P (pericolul real sau imaginar) o Comportamentul în starea de P: i raţional. Brazilia etc. Glencoe. o P nu apare dacă evenimentul se produce instantaneu sau dacă este considerat inevitabil (ex. IL: Free Press. n. o P. 49. al pomiculturii. al extazului şi fertilităţii . Martha ( 1957). ■ Comportamentul colectiv în situaţii limită o Catastrofe naturale sau tehnice (seisme. Dionis. e gocentric.: seism) . o Wolfenstein. al vinului . Strauss. Pompei) o În mitologia greacă: zeu l Pan . 57. o Wolfenstein. inundaţii. Martha Wolfenstein ( 1957) o Comportament colectiv diferit în situaţii de: o ● c atastrofă bruscă (ex.) 56. 51. fiul lui Hermes şi al Droyopei. (1954). o P = “o stare de surpriză şi şoc colectiv” (A. o Trăia în desişul codrilor. IL: Free Press. 100 î. 54.o ◘ Piersingul 46. Disaster: A psychological essay . Mar t ha Wolfenstein (1911-1976) o Wolfenstein. contaminare chimică etc.) o Disaster Research Center (Ohio. Musée du Louvre o Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele . Children's humor: A psychological analysis . contraproductiv. fiica regelui teban Cadmus şi a l Harmoniei. . astfel încât Dionis a putut să o aducă pe Semele în Olimp. 1963) – cercetări de teren asupra reacţiei grupurilor şi colectivităţilor la catastrofele naturale sau tehnice. 50. 1944).L. Hades s-a lăsat înduplecat. Foreman (1953) face distincţia: o ● f actori favorizanţi ai P (oboseala.

L eipzig: J. 1985 ): peste 23 000 de victime) o Consecinţele depind de o capacitatea societăţii o de a funcţiona.1. Manfred ( 1971 ) Einführung in die marxistische Sozialpsychologie . subestimarea pericolului) ◘ crize de nervi. ţipete ● Faza de organizare (interacţiuni.175 milioane dolari. Manfred ( ed . Cutremurul din 4 martie 1977 (ora 21.o o o o o ● c atastrofă progresivă (ex. Barth .424 persoane decedate şi pierderi de 1. 3) Etapa postcritică (sentimente diferite. 61. . Analiza intervenţiei psihologilor în cazul seismului din Mexico City (sept. Panica morală o o o . o H iebsch .570 victime şi 11. Berlin. Berlin. 62.: inundaţii) A identificat trei etape în desfăşurarea CC 1) Etapa prealabilă . o o o o o o o 59.7 . zvonuri. a persoanelor anxioase şi a majorităţii: stupoare) ◘ Iluzia centralităţii ◘ Sentimentul că sunt abandonaţi ● Faza de recul (raportare la situaţia de fapt.) ( 1980 ) Sozialpsychologie .2 grade pe scara Richter . VEB Deutscher Verlag der Wissenschaften. VEB Deutscher Verlag der Wissenschaften . din care pierderi directe 1. o Pierderile comunicate oficial : 1. întrajutoarare. Hans şi Vorwerg . Brazilia) o Erupţia vulcanului Nevado del Ruiz (13 nov. o Capitala a avut cel mai mult de suferit: 1. ● e xagerarea pericolului (culpabilizarea). o Necesitatea intervenţiei o Psihosociologice. Manfred Vorwerg o Hiebisch. o Vorwerg . cu două faze: ● r efuzul ideii de pericol. pierderile indirecte au fost de ordinul 364. iluzia că au scăpat de pericol) ◘ reorganizarea vieţii în colectivitate ◘ rămân sechele (uneori) pentru toată viaţa 60.6 miliarde dolari. se instituie şefi informali) 58. o S-a estimat cã 60% din pierderi au fost în domeniul locuinţelor..300 rãniţi . 64. o P ierderi economice de 2 miliarde dolari. trei faze: ● Faza de şoc (reacţia oamenilor “cu sânge rece”.22 ) o M agnitudinea de 7.68 miliarde dolari.) ( 1982 ) Klinische Psychologie und soziales Verhalten . 2) Etapa critică . 63. A. scade iluzia centralităţii. M anfred (eds. plânsete. 1985) şi al erupţiei vulcanului Nevado del Ruiz ( Armero. H ans şi V orwerg .

o o o o 66. PM – pretext pentru întărirea controlului social. London: Macmillan Press . o ● Disproporţionalitate – publicul primeşte statistici alarmante. 1998/2003. Kenneth Thompson (2006) -> sociologii americani subliniază factorii psihologici. Conceptul a fost utilizat iniţial de către Stanley Cohen ( Folk Devils and Moral Panics . Hall et al . Johnson.. 67. 245).o o o o o PM = “Reacţie socială extremă la percepţia că starea morală a societăţii se degradează într-un ritm catastrofal” (Allan J. 1978. Stimularea de către M-M şi de către instituţii. o ● Ostilitate – sporirea ostilităţii. Jones şi E. accentuarea distincţiei între “ei” şi “noi”. Univers Enciclopedic. ● Preocupare – comportamentul grupurilor sau categoriilor vizate au impact negativ asupra societăţii. PM apare când “ o condiţie. 1983). Exemple de PM: o ● Abuzul sexual (în SUA: abuzul ritual satanic. (Stanley Cohen. sociologii britanici abordează PM ca o critică a societăţii capitaliste. apar alte probleme de interes pentru public. Caracteristicile PM (după M . Geoffry Pearson. pedofilia) o ● Pogromurile (persecuţiile) o ● Războiul împotriva drogurilor o ● Orgiile sexuale o ● Huliganismul o ● SIDA o (Gordon Marshall ed. 1972. S. Dicţionar de sociologie . Bucureşti.. o perso a n ă sau un grup de persoane emergente sunt definite ca o a meninţare pentru valorile şi interesele societale “ . 1999) : 65. o ● Consens – acceptarea generală că grupurile vizate reprezintă un pericol social. 1973) cu referire stilul rockers ale tinerilor britanicii din anii 1960. 2000/2007. supradimensionarea caracteristicilor grupului vizat. Jones. Mass Media. 410) o . o ● Volatilitate – PM tinde să dispară rapid. PM – mijloc de a distrage atenţia populaţiei de la problemele sociale grave. un episod.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful