Finanţarea IMM-urilor

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Finanţarea IMM-urilor
Lect. dr. Nicoleta Bărbuţă-Mişu

ISBN 978-606-8216-11-9

Editura EUROPLUS Galaţi, 2010

2

Finanţarea IMM-urilor

CUPRINS ......................................................................................................................................................... 3 TABLE OF CONTENTS ................................................................................................................................ 5 CUVÂNT ÎNAINTE ....................................................................................................................................... 7 FORWARD ...................................................................................................................................................... 8 CAPITOLUL 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE .......................................................................................... 9 1.1. Definirea şi importanţa IMM-urilor ....................................................................................................... 9 1.2. Cadrul de reglementare a IMM-urilor în România ............................................................................. 9 1.3. Rolurile pozitive ale IMM-urilor în economie .................................................................................... 10 1.4. Accesul IMM-urilor la sursele de finanţare ........................................................................................ 11 1.5. Factori ce determină alegerea surselor de finanţare a IMM-urilor .................................................. 11 CAPITOLUL 2. DECIZIA DE INVESTIŢII ............................................................................................. 12 2.1. Investiţiile întreprinderii ....................................................................................................................... 12 2.1.1. Conceptul de investiţie ................................................................................................................. 12 2.1.2. Clasificarea investiţiilor ................................................................................................................ 14 2.1.3. Eficienţa, necesitatea, oportunitatea, rolul şi documentaţia investiţiilor ............................... 16 2.1.4. Elementele financiare ale investiţiei ............................................................................................ 18 2.1.5. Fundamentarea deciziei de investiţii pe tehnica actualizării .................................................. 19 2.1.6. Criterii în luarea deciziei de investiţii şi selectarea proiectelor .............................................. 22 2.2. Amortizarea investiţiilor ....................................................................................................................... 25 2.2.1. Mijloacele fixe şi uzura lor ........................................................................................................... 25 2.2.2. Conţinutul, destinaţia şi rolul amortizării .................................................................................. 27 2.2.3. Evaluarea şi reevaluarea activelor fixe........................................................................................ 29 2.2.4. Metode de amortizare ................................................................................................................... 32 CAPITOLUL 3. PARTICULARITĂŢI ALE SURSELOR DE FINANŢARE ŞI COSTUL ACESTORA ................................................................................................................................. 33 3.1. Categorii de capital ................................................................................................................................. 33 3.1.1. Categorii de capital la iniţierea unei afaceri .................................................................................... 33 3.1.2. Categorii de capital pe perioada de exploatare ........................................................................ 34 3.1.3. Surse de finanţare la iniţierea unei afaceri ................................................................................ 34 3.1.4. Categorii de capital după provenienţa surselor ....................................................................... 34 3.2. Costul capitalului .................................................................................................................................... 35 3.2.1. Aspecte generale privind costul capitalului .............................................................................. 35 3.2.2. Alegerea structurii optime a capitalului .................................................................................... 36 3.3. Particularităţi ale surselor proprii şi costul acestora ......................................................................... 38 3.3.1. Majorarea capitalului social ......................................................................................................... 38 3.3.1.1. Avantajele finanţării prin emisiune de acţiuni ............................................................. 39 3.3.1.2. Dezavantajele finanţării prin emisiune de acţiuni ....................................................... 40 3.3.1.3. Costul acţiunilor comune ............................................................................................................41 3.3.1.4. Costul acţiunilor preferenţiale ........................................................................................ 45 3.3.2. Autofinanţarea ............................................................................................................................... 46 3.3.2.1. Avantajele autofinanţării ................................................................................................. 46 3.3.2.2. Costul autofinanţării ........................................................................................................ 47 3.4. Particularităţi ale surselor împrumutate pe termen mediu şi lung şi costul acestora .................. 47 3.4.1. Creditele bancare pe termen mediu şi lung .............................................................................. 48 3.4.1.1. Condiţiile de acordare a creditelor pe termen lung .................................................... 48 3.4.1.2. Avantajele creditului bancar pe termen mediu şi lung ............................................... 53 3.4.1.3. Costul creditelor bancare pe termen mediu şi lung .................................................... 53 3.4.2. Finanţarea prin leasing ................................................................................................................. 55 3

Finanţarea IMM-urilor

3.4.2.1. Definire şi caracteristici ................................................................................................... 55 3.4.2.2. Avantajele leasingului ..................................................................................................... 55 3.4.2.3. Dezavantajele leasingului ............................................................................................. . 56 3.4.2.4. Costul leasingului ............................................................................................................. 57 3.5. Particularităţi ale creditelor pe termen scurt şi costul acestora ....................................................... 59 3.5.1. Creditul bancar pe termen scurt ................................................................................................. 59 3.5.1.1. Costul efectiv al creditului pe termen scurt .................................................................. 60 3.5.1.2. Costul efectiv al creditului pe termen scurt cu dobândă antecalculată şi postcalculată ................................................................................................................. 60 3.5.2. Creditul comercial ......................................................................................................................... 61 3.5.2.1. Avantajele creditului comercial ...................................................................................... 61 3.5.2.2. Dezavantajele creditului comercial ................................................................................ 62 3.5.2.3. Costul creditului comercial ............................................................................................. 62 3.5.3. Creditul de scont ........................................................................................................................... 63 3.5.3.1. Definirea creditului de scont .......................................................................................... 63 3.5.3.2. Costul creditului de scont ............................................................................................... 63 3.5.4. Factoringul ..................................................................................................................................... 64 3.5.4.1. Definirea factoringului .................................................................................................... 64 3.5.4.2. Avantajele factoringului .................................................................................................. 65 3.5.4.3. Dezavantajele factoringului ............................................................................................ 66 3.5.4.4. Costul operaţiunii de factoring ...................................................................................... 66 3.6. Fondurile structurale – instrument de finanţare a IMM-urilor .......................................................... .. 67 3.6.1. Obiectivele Politicii de Coeziune a Uniunii Europene ............................................................ 67 3.6.2. Oportunităţile de finanţare oferite prin fondurile structurale ................................................ 67 3.6.3. Etapele dezvoltării proiectelor .................................................................................................... 70 CAPITOLUL 4. PROCESUL DE FINANŢARE A IMM-URILOR. RESTRICŢII ŞI CRITERII ÎN FINANŢAREA PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG A IMM-URILOR ..................... .74 4.1. Procesul de finanţare a IMM-urilor ...................................................................................................... 74 4.1.1. Alegerea sursei de finanţare ........................................................................................................ 74 4.1.2. Pregătirea pachetului de finanţare ............................................................................................. 74 4.1.3. Prezentarea cererii de finanţare .................................................................................................. 74 4.2. Restricţii şi criterii în creditarea pe termen mediu şi lung ................................................................ 75 4.2.1. Restricţiile pe care trebuie să le respecte IMM-urilor în alegerea modului de finanţare .... 75 4.2.2. Criteriile de finanţare determinate de strategia întreprinderii ............................................... 76 4.2.2.1. Rentabilitatea financiară .................................................................................................. 76 4.2.2.2. Costul finanţării................................................................................................................. 77 4.2.2.3. Plăţile reale ........................................................................................................................ 79 4.2.2.4. Fluxurile de lichidităţi excedentare generate de proiectul de investiţii .................... 80 CAPITOLUL 5. INSTRUMENTE DE PREVIZIUNE A ACTIVITĂŢII IMM-URILOR ................. 81 5.1. Finanţarea ciclului de exploatare ......................................................................................................... 81 5.1.1. Ciclul de exploatare. Necesarul de finanţat al ciclului de exploatare .................................... 81 5.1.2. Fondul de rulment normat .......................................................................................................... 84 5.1.2.1. Metoda sintetică de determinare a fondului de rulment normat .............................. 84 5.1.2.2. Metoda analitică de determinare a fondului de rulment normat .............................. 84 5.2. Bugetul de trezorerie .............................................................................................................................. 88 5.2.1. Elaborarea bugetului de trezorerie .......................................................................................... 88 5.2.2. Echilibrarea bugetului de trezorerie ....................................................................................... 95 BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................. 97 4

........... 33 3...........................................3..................1................................. 36 3........................... 34 3..... Fixed assets and their depreciation ... 47 3.....................2.............. Equity increase .2............................................................................ Particularities of the medium and long term debt financing and their costs ..............3............................................... The investment concept ........................................... 9 1.......1...........................................................4............. Choosing the optimal capital structure....... 46 3......... Cost of medium and long term banking loans .....................................4..... 29 2.....1.......2......3....................... INTRODUCTION ........................... 38 3............................................1.......................1.. Funding sources to start a business .......................................... 35 3....... Categories of capital to start a business .................................................3...............2....................... 55 3...........4.......................... Content...........4.................................................. PARTICULARITIES OF THE FINANCING SOURCES AND THEIR COSTS ..........................................................2............. 53 3......... Conditions of long term banking loans........................................................ The medium and long term banking loans .........................................................................3...........3..............................................1.......................................................................2.... desirability............................................................. 48 3..................4........5............................................................. 8 CHAPTER 1................. 11 CHAPTER 2.......................... Efficiency.........................4.... 9 1......... General aspects on cost of capital ............................. Cost of common shares ................. 25 2.................................... role and documentation of the investments ... The criteria for investment decision and project selection .................... necessity..........2... Financial aspects of investments . 14 2.5....1..............2....................3....1............. Cost of preferential shares...2..1......... 34 3........................... 47 3....2........... 45 3............ Advantages of financing by issuing shares .................1....................... 10 1.............Finanţarea IMM-urilor TABLE OF CONTENTS ........... The positive roles of SMEs in the economy ......................................................2..... 18 2................................................................ The regulatory framework of SMEs in Romania .....4.......... Advantages of medium and long term banking loans ............................41 3................... 55 3................... 53 3.................................. Disadvantages of financing by issuing shares .......................................................... 33 3.1.......... 33 3......................................................2..........................................1........ 34 3......... 25 2................................................................................1............................... Particularities of the own funds and their cost ............... 22 2................................................................3........................1.........................................................................3...4..................................3.................................2............1............... 16 2.......................................................... 19 2............................................................................... 35 3.......................................................................................3................ 48 3.....................4.....1..2....................................................2.................. 55 5 .. Categories of capital after source ...................................... purpose and role of depreciation ..............................................................1....4..............2............1........ Categories of capital .......... 5 FORWARD ..3.2... 38 3....1.......2............1............. The enterprise investments .... 9 1.............................. Substantiation of investment decision on discounted technique .......................... 39 3.........................................3.... Depreciation methods ...............1...................4...............................................1............... Classification of investments .................. The SMEs access to funding resources .........................1. Cost of capital ........1..................................... Factors determining the choice of financing sources for SMEs ........................2..1...................... Lease advantages .........................................1.............3....... Self-financing .........1.............. Cost of self-financing .. 12 2............. THE INVESTMENTS DECISION...........6.......................4........................1.......... 27 2..................................... Definition and importance of SMEs ...... 12 2..................... 46 3........ Investment depreciation .........................................................................................2..........................................................2.....................1....................... Advantages of self-financing ..................................................3.... Lease financing .......................................... Categories of capital on operating period .......................................................... Definition and characteristics ............ 12 2................................................................................................................................................ Evaluation and re-evaluation of fixed assets .......2....4.............. 11 1....................................................................................................................... 32 CHAPTER 3................ 40 3....1........2............................

.......... 65 3.........4......... 74 4.............. 81 5...... 70 CHAPTER 4..... Cost of commercial loan ..1.................................2.......................1........................... TOOLS FOR SMEs BUSINESS FORECASTING .................3....3....5...... The process of SMEs financing ..........................................3.........................4..1.......... 61 3. Factoring . 56 3...........................................................................................6............................................................... ................2....... Lease disadvantages ..... 64 3....................................................... Particularities of short term funds and their costs .......................5.........2......................................................................................................... Treasury budget balance ........ Funding cost............................. THE PROCESS OF SMEs FINANCING...........................1.................................................1........................ Treasury budget ...............................1..................2.......5........... 81 5........ 60 3......................................................1................................................................. 61 3...............................4............................. 66 3.....................2...1..2..5................................................ 67 3......1.................2...........1......................2........................................................................................................ 97 6 . Stages of projects development ... 95 REFERENCES. 88 5....2...5............................................2..... Financing operating cycle ..................................................................................................4............................................................ Election of funding source ........2........ Return on equity ....................................................................... 67 3..........................74 4....... Synthetic method for determining the normalised working capital ................... Elaboration of treasury budget ..............................5.......................................... Excess cash-flow generated by the investment project.............................................. Commercial loan disadvantages ...2......... Commercial loan advantages ................................................2..2..............1............... Presentation of application form .4.... 75 4...................................... Actual payments ..............3...... 59 3.................................................................................................................................. 62 3.........1.....................................1.........4...2..............................1................................................................ Restrictions and criteria in medium and long term loans .......... 62 3................................... 84 5......................................4......................... ....................... The real cost of short-term banking loan ........................................................................2...................................................3............. 59 3... Structural funds – instrument for SMEs financing ..................... Normalised working capital .................... 66 3..............................4..............3.................1..............6.........5..............................1.......3........... The real cost of short-term banking loan with prior and post-calculated interest.... Cost of factoring .1............... Objectives of European Union Cohesion Policy ... Definition of discount credit ... Lease cost ..................2.....................................................................................................5...................... Funding opportunities offered by structural funds ................1...................................... 74 4....................... Factoring definition .................................................... 75 4............6.1..................... 57 3......... 60 3........ 67 3.................................................................................. 84 5........ 81 5..............................2..........2........................5.................. Analytical methods for determining the normalised working capital .......................1..... 63 3....................... Discount credit ...........................................................................................1........... Cost of discount credit .......... 84 5........ Factoring advantages .... Funding criteria determined by the business strategy ...1..........................2......2...............2..5........... Funding needs of operating cycle .........2.....2.......... Factoring disadvantages .......5........... 77 4......................... Preparing of financing package .......................3........................................................................................2........................ 80 CHAPTER 5...2.... Commercial loan ...............................................................................................6....4................5...................................... Operating cycle...............2...Finanţarea IMM-urilor 3................... 64 3...........5....1........ RESTRICTIONS AND CRITERIA IN MEDIUM AND LONG TERM LOANS ...........4..3...........................5........................................2..... 63 3......................2.....5..................... 74 4.5. Restrictions for SMEs in the financing choice ........ 74 4................... Short-term banking loan ......................2..............2.2................................ 79 4.......... 76 4...................... 76 4......... ................................... 63 3.............................2......................... 88 5................................

practicienilor din domeniul gestiunii financiare la nivel microeconomic. evaluarea şi reevaluarea activelor fixe. criteriile în luarea deciziei de investiţii şi selecţia proiectelor. valorificând de asemenea şi literatura românească de specialitate. Capitolul 4 – „Procesul de finanţare a IMM-urilor. accesul la finanţare şi factorii care determină alegerea surselor de finanţare. fundamentarea deciziei de investiţii pe tehnica actualizării. restricţiile şi criteriile utilizate în alegerea finanţării pe termen mediu şi lung: rentabilitatea financiară. Galaţi. Restricţii şi criterii în finanţarea pe termen mediu şi lung a IMM-urilor” prezintă etapele procesului de finanţare a IMM-urilor. costul finanţării. plăţile reale. pe baza unor exemple practice. pe avantajele şi dezavantajele acestora pentru întreprindere şi pe costul acestor surse.Finanţarea IMM-urilor CUVÂNT ÎNAINTE Cursul „Finanţarea IMM-urilor” este adresat studenţilor din instituţiile de învăţământ economic superior. analizat cu ajutorul unor exemple practice. importanţa şi rolul IMM-urilor în economie. în practica financiară în funcţie de dimensiunea şi complexitatea activităţii întreprinderii. Lucrarea se bazează pe o vastă documentare în teoria şi practica economică anglo-saxonă şi franceză. integrală sau parţială. fluxurile de lichidităţi excedentare etc. specialiştilor din economie. amortizarea lor etc. introductive ale disciplinei Finanţarea IMM-urilor referitoare la: definirea. cadrul de reglementare. Metodele şi tehnicile de analiză financiară prezentate pe parcursul întregii lucrări îşi vor găsi aplicabilitate. Capitolul 2 – „Decizia de investiţii”abordează problematica fundamentării deciziei de investiţii în cadrul firmelor: conceptul de investiţie. clasificarea acestora. clasificate după termenul de finanţare în surse de finanţare pe termen mediu şi lung (finanţarea proprie internă şi externă. Cursul este structurat pe cinci capitole: Capitolul 1 – „Noţiuni introductive”prezintă noţiunile de bază. Capitolul 3 – „Particularităţi ale surselor de finanţare şi costul acestora” detaliază sursele de finanţare aflate la dispoziţia IMM-urilor. În cazul fiecărei surse de finanţare s-a pus accent pe definirea acestora. Septembrie 2010 Autoarea 7 . împrumuturile bancare pe termen mediu şi lung şi leasingul) şi surse de finanţare pe termen scurt (creditele bancare pe termen scurt şi creditele pentru creanţe comerciale). precum şi tuturor celor care doresc să aprofundeze problematica teoretică şi practică a finanţării întreprinderilor mici şi mijlocii. Capitolul 5 – „Instrumente de previziune a activităţii IMM-urilor” abordează problematica fondului de rulment normat şi a bugetului de trezorerie.

Chapter 4 – „The process of SMEs financing. Methods and techniques of financial analysis presented throughout the work will find their application. restrictions and criteria used in choosing the medium and long term financing: return on equity.Finanţarea IMM-urilor FORWARD The course “SMEs Financing” is intended to students from institutions of higher economic education. substantiation of the investment decision on discounted technique. Chapter 5 – „Tools for SMEs business forecasting” addresses issues of normalised working capital and treasury budget. their classification. For each funding source has emphasized on their defining. financing cost. The paper is based on extensive documentation in Anglo-Saxon and French economic theory and practice. actual payments. September 2010 Author 8 . economics specialists. advantages and disadvantages for enterprise and the cost of these sources. evaluation and re-evaluation of fixed assets. The course is divided into five chapters: Chapter 1 – „Introduction” presents the basics of the discipline “SMEs Financing” related to: definition. regulatory framework. importance and roles of the SMEs in the economy. their depreciation etc. Restrictions and criteria in medium and long term loans” presents the stages of the SMEs financing process. analyzed by practical examples. and all those who wish to deepen their theoretical and practical issues of the SMEs financing. the criteria for investment decision and project selection. also making use of specialized Romanian literature. based on practical examples. Galaţi. Chapter 3 – „ Particularities of the financing sources and their costs” details funding sources available to SMEs. excess cash-flows etc. full or partial. classified by the term of funding in financing sources on medium and long term (internal and external own funding. practitioners in the field of financial management at the microeconomic level. access to funding and factors that determining the choice of the financing sources. Chapter 2 – „The investments decision” addresses issues of the substantiation of investment decision in the enterprises: the investment concept. in financial practice depending on the size and complexity of the business. banking loans on medium and long term and leasing) and financing sources on short term (banking loans on short term and credits for commercial claims).

Finanţarea IMM-urilor CAPITOLUL 1. ele sunt adeseori confruntate cu imperfecţiunile pieţei. România beneficiază de asistenţă financiară nerambursabilă prin fondurile structurale şi fondul de coeziune. întreprinderea este orice formă de organizare a unei activităţi economice. Pe lângă aceasta. Ele reprezintă o sursă de abilităţi antreprenoriale. mici şi mijlocii joacă un rol esenţial în economia europeană. Totuşi. inovare şi creare de locuri de muncă. politicile sociale şi regionale şi cea privind formalităţile vamale. Cadrul de reglementare a IMM-urilor în România În ceea ce priveşte sectorul IMM-urilor. prin mobilitatea şi flexibilitatea care le sunt specifice. concurenţa. principala lege care reglementează în prezent măsurile destinate creării cadrului favorabil înfiinţării şi dezvoltării acestor întreprinderi este Legea nr. crearea de locuri de muncă şi coeziune socială şi economică. autonomă patrimonial şi autorizată. Existenţa IMMurilor este necesară pentru funcţionarea armonioasă a economiei moderne. societăţile cooperatiste. în condiţii de concurenţă. absorbind o parte din forţa de muncă disponibilă ca urmare a restructurării economiei. IMM-urile reprezintă sectorul cheie pentru generarea creşterii economice şi o dezvoltare economică durabilă şi continuă. IMM-urile au de multe ori dificultăţi în obţinerea de capital sau credite.346 din 14 iulie 2004. În calitate de stat membru al Uniunii Europene. Întreprinderi pot fi: societăţile comerciale. politica Comunităţii în acest domeniu constă în măsuri menite să promoveze interesele IMM-urilor şi să elimine barierele care le pot bloca accesul pe piaţă. potrivit legislaţiei în vigoare să facă acte şi fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit. Ele operează în special la nivel naţional. sprijinul pentru IMM-uri reprezintă una din priorităţile Comisiei Europene pentru creşterea economică. persoanele fizice independente şi asociaţiile familiale. IMM-urile contribuie la crearea unui important număr de locuri de muncă. 9 . 1. În Uniunea Europeană extinsă la 25 de ţări. aproximativ 23 de milioane de IMM-uri asigură în jur de 75 de milioane de locuri de muncă şi reprezintă 99% din toate întreprinderile. mai ales în faza de start-up. IMM-urile pot genera. Definirea şi importanţa IMM-urilor Categoria Întreprinderilor Micro. Întreprinderile micro.1. un impact puternic asupra procesului de adaptare a producţiei la cerinţele pieţei. însă sunt afectate de legislaţia comunitară privind taxele şi impozitele. Mici şi Mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puţin de 250 de persoane şi care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro şi/ sau deţin active totale de până la 43 de milioane de euro (fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE). dar şi stabilirea unui mediu economic favorabil dezvoltării întreprinderilor. Prin aceste programe se urmăreşte o creştere şi o consolidare economică a sectorului productiv şi de servicii din România.2. Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) a constituit în ultimii ani pilonul de bază al economiei statelor membre UE şi nu numai. Ca urmare. acestea fiind prezente în toate sectoarele industriei şi serviciilor şi adaptându-se mult mai uşor schimbărilor survenite în condiţiile economice şi sociale. legislaţia societăţilor comerciale. toate autorizate potrivit legislaţiei în vigoare. NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1. Potrivit acesteia. De aceea. Resursele lor limitate pot de asemenea să reducă accesul la noi tehnologii sau inovare.

IMM-urile contribuie la formarea ofertei de bunuri şi servicii şi. atunci când intenţionăm să efectuăm calculul pentru aceasta. 6. determinând astfel o mai bună satisfacere a nevoilor consumatorilor.3. Accentul pe procesele de inovaţie. În general. la creşterea exporturilor şi a investiţiilor naţionale. IMMurile au relaţii de cooperare care se prezintă fie sub forma acordurilor de parteneriat (financiar. 1. Fiecare corespunde unui tip de relaţie pe care o întreprindere o poate avea cu altă întreprindere. respectă criteriul de independenţă. fie au unul sau mai multe parteneriate de mici dimensiuni (fiecare mai puţin de 25%) cu alte întreprinderi. produse secundare ale firmelor mari şi altele. având în vedere că fie sunt complet independente.Finanţarea IMM-urilor În conformitate cu Legea 346/2004. 4. ele înseşi fiind surse de concurenţă. cele mai multe IMM-uri sunt autonome. sunt considerate a fi întreprinderi mici şi mijlocii cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au un număr mediu de salariaţi mai mic de 250. Noua definiţie introduce trei categorii diferite de întreprinderi. de specialitate s.). Faptul că IMM-urile sunt administrate direct de către proprietari face ca sistemul de luare a deciziilor să fie foarte simplu şi să depindă de talentul şi de capacităţile manageriale ale acestora. cât şi a managementului. ceea ce contribuie la dezvoltarea regiunii respective şi la reducerea şomajului. De aceea. Se asigură combinări ale unor factori de producţie care. adică nu sunt deţinute într-o proporţie mai mare de 25% din capitalul lor social de către alte firme care nu sunt IMM-uri. Peste acest prag. Ele asigură potenţialul de dezvoltare al viitoarelor mari întreprinderi. Întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reţea economică regională. 9. Dacă aceste parteneriate sunt sub 50%. 10 . reprezintă o altă trăsătură importantă a IMM-urilor. Rolurile pozitive ale IMM-urilor în economie În România. Cu întreprinderile mari. prin aceasta ele contribuind la stabilitatea socială a zonei respective. prin rolurile pe care le îndeplinesc.a. Dintre ele menţionăm: 1. va trebui să includem datele uneia sau mai multor întreprinderi. în alte condiţii. relaţia este una între întreprinderi partenere. ca în oricare economie de piaţă. 7. 8. 2. fie sub forma unei sub-furnituri (de capacitate. Întreprinderile care depăşesc pragurile îşi pierd statutul de IMM. cu care aceasta are o legătură în privinţa capitalului. firmele mici şi mijlocii prezintă o mare flexibilitate şi rezistenţă în perioadele de recesiune. ce are un rol decisiv în asigurarea stabilităţii socio-politice a ţării. Sectorul IMM-urilor este principala sursă de formare a clasei de mijloc. atât în privinţa tehnologiilor. totodată. Această distincţie e necesară pentru a stabili o imagine clară a situaţiei economice a unei întreprinderi şi pentru a le exclude pe cele care nu sunt IMM-uri autentice. 3. În funcţie de categoria în care se încadrează întreprinderea. realizează o cifră de afaceri anuală de până la opt milioane de euro (echivalent în lei) sau au un rezultat al bilanţului contabil ce nu depăşeşte echivalentul în lei a cinci milioane de euro şi. 5. graţie proceselor de creştere şi dezvoltare la care vor lua parte. în acest fel. Un alt rol important este acela că sporesc caracterul concurenţial al unor pieţe. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt importante creatoare de locuri de muncă.a. întreprinderile sunt legate. IMM-urile au efecte benefice pentru sistemul economic. Rezultatul calculului va permite să verificăm dacă întreprinderea se încadrează în pragurile financiare şi de personal stabilite prin definiţie. la formarea PIB. tehnologic s. dată de capacitatea de adaptare la modificările pieţei. Acest lucru este posibil datorită faptului ca distribuţia puterii economice prin sistemul firmelor mici şi mijlocii conduce la o repartizare favorabilă a puterii în societate.). probabil nu ar fi folosiţi: resurse locale.

în special în cazul investiţiilor mici în timp ce finanţarea din surse guvernamentale. în proporţie covârşitoare din fonduri proprii. Ponderea surselor de finanţare din programele guvernamentale de susţinere a dezvoltării IMM-urilor este de obicei sub 20% în cazul investiţilor mari. Cu toate acestea. împrumuturi sau credite bancare şi programe guvernamentale. unde aproape jumătate din IMM-uri folosesc un portofoliu diversificat de surse pentru a-şi finanţa investiţiile: fonduri proprii. pe măsura ce ne îndreptăm către categoria de mărime mijlocie a IMM-urilor se observă o creştere a ponderii cu care sunt utilizate produsele bancare respective. incluzând aici surse ale Uniunii Europene şi ale Guvernului României. Cu toate acestea. De aceea. criteriul garanţiilor cerute de către instituţiile bancare pentru securizarea împrumuturilor se află listat pe locul trei în ierarhia factorilor de influenţă. cum este şi normal. înţelegând aici atât dobânda cât şi costurile de tranzacţionare. datorită scurtării circuitului documentelor şi al informaţiilor în firmă. IMM-urile se orientează. în proporţie covârşitoare doar produsele bancare tradiţionale. Utilizarea produselor bancare moderne este foarte slab răspândită.4. Dimensionarea lor redusă contribuie la diminuarea practicilor birocratice şi la evitarea depersonalizării relaţiilor umane. reflectând odată în plus accesul limitat la finanţare. IMM-urile asigură o calitate superioară a ocupării. accesul limitat la finanţare se confirmă prin faptul că investiţiile planificate atât cele de mare anvergură cât şi cele de mică anvergură sunt susţinute. concretizată în disponibilitatea şi interesul crescând al băncilor comerciale de a intra în raporturi de creditare cu IMM-urile. se impune ca o direcţie de acţiune în efortul de susţinerea a accesului IMM-urilor la credite. Totuşi. în funcţie de nivelul dobânzilor. 11 . Pe sectoare de activitate. atât la nivel central cât şi teritorial. Relaţiile în aceste firme sunt mai puţin formalizate şi există o mai strânsă legătură între eforturile individuale şi obiectivele întreprinderii. întreprinderile din sectoarele agricultură. De altfel.Finanţarea IMM-urilor 10. Accesul la finanţare din surse bancare fiind încă foarte scăzut. industrie şi alte servicii beneficiază de fonduri guvernamentale mai mult decât firmele din alte sectoare Indiferent de sectorul de activitate în raporturile lor cu băncile întreprinderile mici şi mijlocii utilizează. 1. se folosesc în general aceleaşi surse ca şi pe ansamblul sectorului (numai fonduri proprii. De asemenea. Această direcţie de acţiune este şi mai importantă dacă se ia în calcul şi conjunctura favorabilă de pe piaţa creditului. o excepţie se poate observa imediat în sectorul hoteluri şi restaurante. şi respectiv 12% în situaţia investiţiilor de mică dimensiune. sunt primordiale în alegerea sursei. 1. sunt împrumuturile din surse bancare. dar la mare distanţă. Factori ce determină alegerea surselor de finanţare a IMM-urilor În alegerea sursei de finanţare. urmate de fonduri proprii combinate cu împrumuturi bancare). Accesul IMM-urilor la sursele de finanţare În România. în primul rând. fiind perceput ca o barieră în calea lărgirii accesului la credite. precum şi în funcţie de procedurile şi normele impuse de instituţiile financiare. costul banilor. un lucru este cert: schemele de finanţare nerambursabilă nu sunt cunoscute sau atractive pentru IMM-uri. rămâne doar o sursă de completare. nici creditul pentru capital de lucru sau cel pentru investiţii nu reprezintă un produs comun. din punct de vedere al performanţelor şi satisfacţiei în muncă. Cu alte cuvinte. dezvoltarea fondurilor de garantare a creditelor pentru IMM-uri. respectiv participând la competiţie de proiecte pentru solicitarea de granturi de la instituţii de sprijin pentru dezvoltarea întreprinderilor private. Din acest considerent. Însă. IMM-urile pot apela la finanţarea din surse non-bancare.5. Pe locul al doilea.

1. reconstruirea. contabil sau economic. lărgirea. investiţiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru obţinerea de active fixe. adică pentru construirea. pag. prospecţiuni şi proiectări geologice. Noţiunea de investiţii poate fi analizată într-un sens larg şi în altul restrâns2. mijloacelor de transport şi a altor instrumente de muncă. 87. 2000. investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezente şi certe. în sens restrâns investiţiile reprezintă suma de bani plasată în imobilizări pe termen mijlociu şi lung pentru obţinerea de active corporale de natura mijloacelor fixe sau a terenurilor. de active financiare sau de active necorporale. pag. montajul şi instalarea unor echipamente industriale. pag. Editura Economică. Editura Sylvi. DECIZIA DE INVESTIŢII 2. În sens financiar. instalaţiilor.1. construirea unei uzine în vederea sporirii producţiei. M. Se asimilează investiţiilor şi cheltuielile referitoare la cheltuielile de proiectare. utilaje etc. Investiţiile întreprinderii Noţiunea de investiţie reprezintă o categorie financiară de o deosebită complexitate. investiţia este alocarea capitalurilor economisite în activităţi lucrative şi profitabile care să majoreze valoarea capitalurilor investite1. La prima vedere investiţia apare ca o operaţiune de modificare şi de creştere a patrimoniului iniţial: construcţii industriale şi civile. Am putea spune că. Gh. juridic şi psihologic4. 1 2 12 . dar probabile: achiziţionarea unei maşini pentru creşterea productivităţii muncii. Bucureşti. 2004. cumpărarea unor maşini. Editura Economică. 143-144. 4 Onofrei. Editura Economică. 2001. Bucureşti. asimilarea Onofrei. M. moneda se transformă în active fixe astfel că asistăm la alocarea de fonduri pentru activităţile de înlocuire sau expansiune a instrumentelor de muncă. Bucureşti. La o analiză mai profundă. 3 Ana. Procesul de investiţii presupune afectarea la un moment dat a unei cantităţi de monedă într-o direcţie susceptibilă de a procura venituri în mai multe perioade succesive. – Finanţele întreprinderii. – Finanţele întreprinderii. pag. pregătirea personalului necesar obiectivelor în construcţie. inclusiv know-how3. – Finanţele întreprinderii. M. 143. Conceptul de investiţie Conceptul de investiţie poate fi definit din puncte de vedere diferite. noţiunea de investiţii cuprinde totalitatea cheltuielilor sau alocărilor de fonduri de la care se aşteaptă venituri în perioada viitoare. 83. – Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor. Datorită acestui concept restrâns.Finanţarea IMM-urilor CAPITOLUL 2. Prin procesul de investiţii în sens restrâns. însuşi capitalul întreprinderii este structurat pe două componente: capitalul fix şi capitalul circulant. în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare. modernizarea şi achiziţionarea de active fizice de natura maşinilor. utilajelor.1. fiind percepută cu semnificaţii şi sensuri diferite. În sens restrâns. În definirea investiţiilor se are în vedere reflectarea anumitor caracteristici generale şi omogene ale acestora în raport cu modul de formare sau cu destinaţia pe care fondurile respective o primesc. inclusiv ale personalului administrativ şi tehnic al întreprinderii în curs de construcţie etc. Adochiţei. şi anume: financiar. Bucureşti. 2004. 2. În sens larg. clădirilor. achiziţia.

Sub aspect financiar. vehiculele. deşi nu satisfac acel criteriu al proprietăţii juridice. Rolul principal al acestuia este de a găsi sursele de finanţare necesare investiţiilor. care conduce la decalarea consumului în timp. investiţiile se caracterizează prin cheltuieli foarte mari şi prin intrări de fonduri pe toată perioada de exploatare a acesteia. 13 . În sens contabil. singurul criteriu de acceptare şi selecţionare a investiţiilor. influenţând atât cererea. Din punct de vedere psihologic. Sub aspect juridic. care vor determina fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli de exploatare. diversificarea activităţilor. În această categorie intră: terenurile. Cu alte cuvinte. La prima vedere. aspectul juridic pare să-l includă şi pe cel financiar-contabil. investiţia este o decizie de a imobiliza un capital în vederea obţinerii în viitor a unei rentabilităţi mai bune. cum ar fi cumpărarea unor terenuri. o imobilizare achiziţionată şi finanţată prin operaţiunea de leasing. multiplicator în creşterea economică. încât managerul financiar trebuie să fie preocupat pentru reintrarea cât mai rapidă în posesia fondurilor cheltuite. bunuri casnice etc. cu impact favorabil la nivel macroeconomic. echipamentele. dar nu şi contabilă. fără conotaţii financiar-contabile. Rentabilitatea nu este. Pentru managerul financiar. investitorul renunţă la bunurile imediate în favoarea celor viitoare. ca elemente ale unui patrimoniu: gospodăriile rurale sau urbane. Cumpărarea de acţiuni pe piaţa financiară reprezintă o investiţie financiară. El acceptă schimbul unei satisfacţii imediate şi certe (la care renunţă) cu speranţa obţinerii unei satisfacţii viitoare superioare dar incerte. investiţiile reprezintă plasamente pe pieţele financiare ale excedentelor de rentă neconsumate. valorile mobiliare. Scopul fundamental al investiţiilor este acela de a spori bogăţia proprietarilor.Finanţarea IMM-urilor unui brevet pentru fabricaţia de noi produse etc. uneori. clădirile. în efectuarea investiţiilor şi selecţionarea lor este necesar să se ţină seama şi de criteriul lichidităţii. întrucât astfel nu se transferă decât dreptul de proprietate asupra unor bunuri productive existente. investiţiile acoperă achiziţiile sau aproprierea oricăror elemente care pot constitui obiect al dreptului de proprietate. Astfel. asumându-şi unele riscuri. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. de a evalua şi obţine o rentabilitate corespunzătoare. există şi cazuri de investiţii în sens strict juridic. În cazul în care cumpărarea de acţiuni are ca efect majorarea capitalului. Din punct de vedere financiar. efectuate de deţinătorii acestora. patentele etc. capitalul rămânând neschimbat. echipamentele productive. cât şi oferta pe piaţă. Managerul financiar trebuie să compare investiţia iniţială cu încasările pe care le generează şi s-o accepte pe aceea a cărei rentabilitate este superioară costului finanţării. precum şi închirierea activelor reprezintă investiţii. Din această perspectivă. Constrângerea bugetară este atât de puternică. avem de-a face cu o investiţie financiar-contabilă. investiţia evidenţiază intenţia individului sau a întreprinderii de a investi. investiţiile apar ca sume alocate pentru producerea unor bunuri de durată. Dimpotrivă. Pe termen scurt. însă există situaţii în care trebuie să avem în vedere şi excluderea lor reciprocă. implicit. banii etc. Investiţiile joacă un rol central. respectiv a acţionarilor şi. a valorii întreprinderii. investiţiile vizează creşterea productivităţii. case de vacanţe. ceea ce înseamnă să aducă cash-flow-uri corespunzătoare într-o perioadă cât mai scurtă. însă.

Ele au un risc foarte scăzut. de capital şi de desfacere. prin care se realizează active fixe în domeniile: social-cultural (locuinţe.. sănătate etc. antrenat de nevoia de lărgire a pieţelor de aprovizionare. de protejare a întreprinderii în cazul unor livrări defectuoase sau al modificării preţurilor. crearea de filiale noi etc. creştere a productivităţii muncii. creşterii capacităţilor de producţie. investiţii de interes public. investiţiile pot fi: investiţii strategice. la realizarea cărora participă.1. care vizează recrutarea de muncitori specializaţi. deoarece nu presupun modificări ale tehnologiei de fabricaţie. 14 . În această categorie se includ cheltuielile de cercetare ştiinţifică. investiţii de modernizare/inovare. investiţii de expansiune destinate creşterii capacităţii de producţie a întreprinderilor. luarea de participaţii financiare în ramuri noi etc. Acest tip de investiţii vizează creşterea patrimoniului şi se caracterizează printr-un grad scăzut de risc. investiţii sociale privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă a salariaţilor. investiţiile pot fi: investiţii propriu-zis productive. Din multitudinea acestor criterii. sedii sociale etc. datorită uzurii fizice şi morale. Necesităţile practice de fundamentare şi analiză economică au evidenţiat mai multe criterii de clasificare a investiţiilor. chiar dacă în realitate delimitarea nu este chiar atât de strictă. lansării în fabricaţie de noi produse şi. ameliorării calităţii produselor. investiţii neproductive sau socio-demografice. cu efecte asupra capacităţii de producţie şi de comercializare. achiziţionarea de societăţi. care vizează obiective de cercetare-dezvoltare a unor sectoare. precum şi investiţiile de natură socială. învăţământ. ca urmare a modificării cererii pentru produsele existente sau lansarea de produse noi.).Finanţarea IMM-urilor 2. având ca destinaţie acoperirea materială şi financiară a activelor fixe pe care o întreprindere trebuie să le înlocuiască. ca urmare a unor corecţii nesemnificative în tehnologia de fabricaţie. Ca şi investiţiile de extindere. După natura şi caracterul investiţiilor. investiţii externe care vizează creşterea potenţialului economic al întreprinderii prin participarea cu fonduri într-o altă societate. le reţinem pe următoarele: Din punct de vedere al locului în care se implementează. investiţiile strategice. acestea pot fi grupate în: investiţii de menţinere sau de înlocuire. cu rol de asigurare a condiţiilor de reducere a costurilor de producţie. investiţiile strategice presupun un risc considerabil. având ca obiect reducerea riscului determinat de progresul tehnic şi de concurenţă. Clasificarea investiţiilor Tipologia investiţiilor dintr-o întreprindere este de o mare diversitate. a forţei de muncă. După destinaţia obiectelor. cantine. formarea de filiale în străinătate. investiţiile pot fi: investiţii interne care se realizează în cadrul întreprinderilor existente.2. Din punct de vedere al obiectivelor urmărite de întreprindere. de cadre de conducere şi cheltuieli de perfecţionare a cadrelor. investiţii umane. Acest tip de investiţii contribuie la menţinerea capacităţii activelor fixe existente afectate de uzură. doar în subsidiar. concretizate în active fixe care asigură condiţiile materiale nemijlocite ale producţiei.

investiţii realizate în regie. investiţii colaterale sau anexe care cuprind cheltuielile aferente realizării unor lucrări legate teritorial sau funcţional de obiectul de bază al investiţiei: centrale termice şi electrice proprii..Finanţarea IMM-urilor investiţii privind reducerea poluării etc. fixate pe postamente sau fundaţii. piese de schimb şi obiecte de inventar – primă dotare. ce nu necesită alte operaţiuni de punere în funcţiune (mijloacele de transport. investiţii pentru achiziţionarea de utilaje. gaze naturale). instrumente de muncă şi transportul acestora. operaţiuni după care obiectul de investiţie va putea fi dat în folosinţă. echipamentele electronice de calcul. cheltuieli cu plata personalului de supraveghere şi control. în grupa cărora sunt cuprinse obiectele patrimoniale independente. investiţiile se clasifică astfel: investiţii pentru lucrări de construcţii – montaj. staţii de aer comprimat sau de producere şi distribuire a acetilenei. 87-88. în raport cu specificul lucrărilor pe care le acoperă. Din punctul de vedere al localizării cheltuielilor pe obiecte de investiţii. Din punct de vedere al surselor de finanţare. construcţii speciale şi auxiliare. studii şi cercetări geologice etc. amenajarea şi pregătirea terenului. precum şi obiective social5 Ana. precum şi pentru montajul utilajelor. În această categorie se includ investiţiile pentru unele lucrări izolate mai puţin specializate. asigurarea cu reţelele de alimentare. apar două grupe de investiţii: investiţii realizate în antrepriză care presupun executarea construcţiilor sau a montajelor prin intermediul unor unităţi specializate (antreprenori). căi ferate şi triaje care leagă obiectul investiţiei de magistralele de transport. ce dispun de dotare tehnică şi personal calificat. caz în care titularul de investiţie îşi realizează cu forţe proprii toate lucrările de punere în operă şi dare în folosinţă (exploatare) a obiectului de natura mijlocului fix. Editura Economică.) ce asigură exploatarea normală a proiectului în curs de realizare. maşinile agricole şi alte utilaje independente) şi de utilaje ce necesită montaj. cheltuieli cu demolarea şi exproprierea etc. Aici putem vorbi de: utilaje ce nu necesită montaj. echipamentele şi altele asemenea ce urmează a fi asamblate. Acestea vor facilita punerea în valoare şi în stare efectivă de funcţionalitate a investiţiei directe. părţilor metalice ale clădirilor etc. cheltuieli cu pregătirea personalului aferent noilor capacităţi. echipamente tehnice. instalaţii. pag. investiţii conexe care sunt efectuate de alţi investitori. se disting următoarele tipuri de investiţii5: investiţii directe sau de bază care cuprind capitalul plasat în obiecte de bază (construcţii. alocate pentru lucrări de construcţii în clădiri. investiţiile pot fi: investiţii finanţate din fonduri proprii. maşini şi utilaje etc. Din punct de vedere al structurii interne sau al naturii activităţilor.. Gh. căi de acces. investiţii în lucrări şi exploatări geologice care includ prospecţiuni şi exploatări pentru conturarea şi extinderea perimetrelor de zăcăminte descoperite anterior. beneficiarul investiţiei urmând să recepţioneze lucrările terminate şi să i le plătească executantului. investiţii finanţate din surse împrumutate. construirea unor exploatări şi diverse lucrări în vederea trecerii unor rezerve din categorii inferioare în altele superioare. Din punct de vedere al metodei de executare a lucrărilor. staţii de epurare etc. energie electrică. Bucureşti. cheltuieli cu obţinerea terenului. 15 . racorduri de utilităţi (apă. – Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor.. în cazul reutilărilor şi altor dotări sau al autodotărilor şi autoutilărilor. 2001. respectiv instalaţiile. cum sunt: drumuri. alte investiţii care includ: cheltuieli de proiectare.

. .. Eficienţa. Creşterea eficienţei necesită îmbunătăţirea activităţii tuturor factorilor care concură la realizarea programelor de investiţii. investiţiile care solicită o singură cheltuire a capitalurilor iniţiale şi generează încasări eşalonate pe durata de viaţă a investiţiei.3. deoarece arată.raportul dintre veniturile actualizate şi costurile actualizate. – Finanţele agenţilor economici. pag.Finanţarea IMM-urilor culturale necesare stabilităţii forţei de muncă. pag.beneficiile actualizate (fluxul de numerar).cursul de revenire net actualizat sau Testul Bruno. N. M. calculate ca diferenţă între veniturile actualizate şi cheltuielile actualizate. oportunitatea. . Din această categorie fac parte unele proiecte de investiţii în echipamente industriale şi reprezintă varianta cea mai comodă pentru evaluarea modelelor de selecţie a proiectelor de investiţii. Construcţia unor ansambluri industriale complexe de natura uzinelor şi predarea lor „la cheie” poate fi asimilată acestui tip de investiţie. Bucureşti. se pot distinge patru tipuri de investiţii6: investiţii cu o singură cheltuială iniţială (intrare) şi o singură încasare (ieşire) la încheierea duratei investiţiei. Bistriceanu. Gh. Adochiţei. (antreprenori.1. 122-124. calculat ca raport între cheltuielile Onofrei. 6 7 16 . Din această grupă fac parte unele proiecte de investiţii în construcţii. Editura Economică. investiţii care reclamă o cheltuială eşalonată a capitalurilor iniţiale şi degajă o singură încasare la sfârşitul duratei investiţiei. Eficienţa se reflectă în raportul dintre rezultatele sau efectele obţinute din exploatare şi eforturile sau cheltuielile de investiţii. M. Pentru a ne da seama că obţinem maximum de efect trebuie să facem comparaţii între mai multe variante de proiect. 2001. 2. cu menţiunea că acestea se obţin prin înmulţirea veniturilor şi costurilor neactualizate cu coeficientul de actualizare. organisme bancare etc.). rolul şi documentaţia investiţiilor Eficienţa investiţiilor7 reprezintă o problemă de maximă însemnătate pentru întreprindere. Indicatorii de apreciere a eficienţei investiţiilor trebuie să permită: compararea cu alte proiecte din ramura respectivă. valorice şi sociale. îndeosebi a celei de intervenţie şi asigurarea funcţionării complexelor şi unităţilor cu grad sporit de periculozitate. între altele. Investiţiile au efecte materiale. furnizori de utilaje. Bucureşti. din alte ramuri şi chiar cu cele din întreaga economie.rata internă de rentabilitate. beneficiari. 2004. necesitatea. Această bază obiectivă constă în obţinerea de rezultate maxime cu minimum de efort. Indicatorii cei mai potriviţi care exprimă eficienţa investiţiilor şi care se folosesc pe plan mondial sunt cei care se bazează pe calcule de actualizare. dacă un proiect trebuie să fie sau nu realizat. Negrea. agricultură precum şi investiţiile financiare. După caracterul încasărilor şi plăţilor (din perspectiva monetară a intrărilor şi a ieşirilor de trezorerie). D. Între aceşti indicatori menţionăm: .valoarea actuală netă calculată ca diferenţă între suma veniturilor nete actualizate şi cheltuielile iniţiale de investiţii. . investiţii caracterizate prin intrări şi ieşiri eşalonate de trezorerie pe durata de viaţă a proiectului. compararea mai multor variante de proiect pentru aceeaşi investiţie şi alegerea celei optime. Din această categorie fac parte majoritatea investiţiilor industriale. Editura Economică. Pentru aprecierea eficienţei investiţiilor este necesar să se utilizeze o serie de indicatori care să furnizeze o bază compatibilă pentru luarea deciziilor de a investi. . E. – Finanţele întreprinderii. 147.

86. cei doi factori fundamentali ce-i are în vedere orice întreprinzător în conjunctura concurenţială a economiei de piaţă. din punct de vedere economic. utilizarea deplină a tuturor capacităţilor de producţie existente. eficienţa şi timpul cel mai potrivit de creare şi dare în funcţiune a capacităţilor de producţie. Oportunitatea se apreciază în strânsă legătură cu necesitatea. Gh. . Editura Economică.investiţii de dezvoltare. Necesitatea investiţiilor este dată de măsura în care o întreprindere nu-şi poate îndeplini programul de producţie. oportunitatea şi eficienţa lor. Costurile unitare de producţie vor fi cu atât mai scăzute cu cât investiţiile şi cheltuielile de exploatare vor fi repartizate asupra unor vânzări mai ridicate. M. instrumente de muncă. se cuvine să se arate că aceasta depinde de o serie de factori. De aceea. 17 . cum sunt cele referitoare la automatizarea şi robotizarea fluxurilor tehnologice. între care nivelul costurilor de producţie şi volumul vânzărilor.investiţiile de natură strategică. ţinând seama şi de faptul că o întreprindere dominantă va fi mai rentabilă faţă de cele care deţin doar nişte segmente reduse din piaţă. La stabilirea necesităţii. prin crearea sau extinderea capacităţilor de producţie. materiale. înfiinţarea unor filiale în zone geografice sigure şi atractive sau concentrarea capitalului prin absorbţie sau fuziune. În acest scop trebuie să se studieze pieţele. precizie şi productivitate care să-i asigure atât un volum fizic al producţiei ce îi conferă stabilitate pe piaţă. dar şi de forţă de muncă. 92-93. 2000. 8 9 Adochiţei. la aprovizionare şi desfacere. . Revenind la eficienţa investiţilor. Înscrierea investiţiilor în programul întreprinderii şi luarea deciziei de efectuare a acesteia trebuie realizate după un studiu amănunţit privind necesitatea. posibilitatea formării unor resurse financiare corespunzătoare şi eventual.Finanţarea IMM-urilor actualizate exprimate în lei şi valoarea netă exprimată în valută. determinate de acapararea sau lărgirea pieţelor privitoare la aporturi de capital. 2001. aspecte ce conduc la sporirea competitivităţi produsului destinat pieţei. . existenţa unor căi şi mijloace de transport favorabile din punct de vedere al costurilor. Bucureşti. combustibili. de combinare a acestora. pag. dintre care se detaşează9: . respectiv factorul de protecţie şi factorul de risc. sursele de aprovizionare cu materii prime. . cunoscând că necesarul de investiţii şi rentabilitatea sunt diferite în funcţie de vânzări şi gradul de concurenţă.achiziţionarea şi punerea în exploatare a unor mijloace fixe economicoase din punctul de vedere al consumului de agenţi energetici (motrici). energie. în aşa fel încât să se obţină o reducere a cheltuielilor de investiţii etc. se impune să se facă analize strategice. asigurarea cu forţă de muncă. pag. Bucureşti. cu formarea resurselor financiare şi condiţiile de aprovizionare şi desfacere etc. Editura Sylvi. calculată ca raport între cheltuielile de investiţii şi venitul mediu anual. Ana. – Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor. precum şi pe programul de desfacere. primul este asigurat prin strategii manageriale. cât şi un efort minim de cheltuieli prin care să satisfacă nivelul proiectat de profitabilitate. oportunităţii şi eficienţei8 este necesar să se aibă în vedere cerinţele pieţei interne şi externe. Luând în considerare.gradul de dotare tehnică cu utilaje şi aparatură de înaltă tehnicitate. – Finanţele întreprinderii.durata recuperării. program fundamentat pe condiţiile normale de lucru şi ale capacităţilor existente de producţie.

Bucureşti. 18 . În cadrul documentaţiei de deviz se stabileşte volumul cheltuielilor pentru realizarea investiţiilor. Acest deviz se desfăşoară pe subdiviziuni care arată destinaţia cheltuielilor. construcţii.4. deplasări ale personalului etc. deoarece implică rezolvarea unor probleme foarte complexe.) şi costuri de oportunitate. M. Cu toate acestea. fie datorită incertitudinii efectelor viitoare. Devizul general reflectă totalitatea cheltuielilor pentru executarea investiţiilor. Onofrei. M. această documentaţie conţine: studiul tehnico-economic. fie datorită caracterului mai special al unor investiţii (cum ar fi cele socio-umane). 147-149. apar evidente necesitatea. pe categorii de cheltuieli. în principiu. pag. în mod normal. – Finanţele întreprinderii.Finanţarea IMM-urilor În funcţie de elementele de strategie economică menţionate. Bucureşti. de organizaţii de cercetare. Devizele pot fi: pe categorii de lucrări. Editura Sylvi. recrutare de cadre şi calificarea lor. 2000. Devizele pe categorii de lucrări se referă la lucrări cum sunt cele de săpături. inginerie tehnologică şi proiectare.1. prin care se justifică necesitatea şi oportunitatea investiţiilor. 2004. cheltuielile pentru investiţii cuprind în general: costul de achiziţie al echipamentului. instalaţii. tehnice şi financiare cu caracter general. respectiv o documentaţie amănunţită. o recapitulaţie a devizelor pe categorii de lucrări care concură la realizarea unui obiect. cunosc o scădere. Fluxul de numerar pierdut pentru aceste modele constituie un cost de oportunitate. 10 11 Adochiţei. atunci când un producător de maşini se hotărăşte să lanseze un nou model. se fundamentează posibilităţile de realizare şi exploatare în condiţii de eficienţă maximă a lucrărilor. Devizul pe obiecte este. utilităţilor şi terenului. oportunitatea şi rolul investiţiilor în existenţa şi consolidarea întreprinderii. Prin documentaţia de proiect se stabilesc indicatorii tehnico-economici şi se soluţionează diferite probleme tehnice. La noi în ţară. instalaţii. personal suplimentar etc. Lucrările de investiţii trebuie să aibă la bază un studiu aprofundat. Costul de oportunitate este costul implicat de renunţarea la o ocazie favorabilă (oportună) pentru realizarea acelei investiţii. efortul şi efectul unei investiţii pot fi surprinse cu ajutorul următoarelor elemente11: a. un depozit etc. De exemplu. Editura Economică. Prin obiect se înţelege o construcţie bine determinată ca: o hală. Elementele financiare ale investiţiei În evaluarea investiţiilor trebuie să se ţină seama de caracteristicile financiare ale eforturilor şi efectelor acestora. proiectare. În timp ce efortul este întotdeauna măsurabil. alte costuri referitoare la investiţie (transport. În studiul tehnico-economic se cuprind informaţii economice. proiectul şi devizele10. pe obiecte şi devizul general. vânzările din celelalte modele. 93-94. efectele investiţiilor sunt dificil de cuantificat. 2. Această documentaţie se întocmeşte. de fapt. – Finanţele întreprinderii. pag. montaj şi evidenţiază cheltuielile pe care le reclamă executarea lor. Devizele pe categorii de cheltuieli cuprind cheltuieli cum sunt: pentru studii şi cercetări. fundaţii.

). d. 2. . iar pentru a reduce impactul fiscal. Fundamentarea deciziei de investiţii pe tehnica actualizării12 Alegerea variantelor de investiţie se realizează pe baza unui criteriu obiectiv – maximizarea valorii actuale nete – criteriu ce se fundamentează obiectiv pe randamentele descrescătoare ale oportunităţilor de investiţii din economie. Bucureşti. existent la finele proiectului. Acestea sunt fluxuri de numerar determinate de punerea în funcţiune a obiectivului de investiţie.durata de viaţă tehnică. care este determinată de caracteristicile tehnico-funcţionale specifice fiecărui bun de investiţie. . Ana. care este stabilită pentru perioada de recuperare integrală a valorii iniţiale a investiţiei pe calea amortizării.Finanţarea IMM-urilor b. faţă de rezultatele exploatării de dinaintea investiţiei.5.1. M. – Finanţele întreprinderii. Bucureşti. . pag. Peste această durată. Editura Economică. . În modul de evaluare. care constituie fluxul de numerar net aşteptat de-a lungul vieţii economice a proiectului. care reprezintă fluxul de numerar net. va contribui la creşterea valorii întreprinderii. se ţine seama de durata de viaţă. Pentru evaluarea eficienţei. pag. În general. fiind un factor exogen.investiţia iniţială. respectiv durata protecţiei juridice asupra dreptului de proprietate sau de concesiune asupra unui anumit bun. Acestea includ cheltuielile de investiţii. care interesează cel mai mult gestiunea financiară a întreprinderii. – Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor. Rata dobânzii de piaţă are rolul de criteriu obiectiv de evaluare a proiectelor de investiţii şi de selecţie a celor mai eficiente variante. 2000.durata contabilă (fiscală). pozitiv sau negativ. manoperă) prevăzute a se obţine prin exploatarea investiţiei. . casare etc. 2001. prin punerea în funcţiune a investiţiei. El se apreciază prin compararea rezultatelor exploatării în condiţiile folosirii noii investiţii. obiectivul de investiţii va genera cheltuieli şi amortizări mai mari decât veniturile rezultate. c. El se referă la numerarul generat de exploatare şi cuprinde profitul şi amortizarea. Dacă păstrăm 12 13 Adochiţei. Gh. Câştigul de capital astfel obţinut măreşte profitul impozabil. unele legislaţii acordă scutiri de impozit pentru o parte din câştigurile de capital. beneficiile suplimentare sau economiile (de materiale. care constituie fluxul de numerar net existent la începutul proiectului respectiv. 19 . prin efectele sale favorabile. valoarea reziduală exprimă valoarea posibil de realizat după încheierea duratei de viaţă a investiţiei (prin vânzare. Plusul de rentabilitate ce va rezulta din selecţia şi promovarea proiectelor de investiţii. Ele se determină ca diferenţă între încasările suplimentare şi plăţile suplimentare din activitatea întreprinderii. care-i conferă fiabilitate şi pertinenţă în calculele de eficienţă. care este determinată de durata în care investiţia îl interesează pe investitor.durata juridică. indiferent de preferinţele subiective ale consumatorului13.fluxul de numerar terminal. Editura Sylvi. durata de viaţă a investiţiei poate fi exprimată astfel: . fluxurile de numerar sunt de trei categorii: . rata dobânzii ca indicator macroeconomic are o neutralitate în procesul de evaluare a investiţiilor.fluxul de numerar din exploatare. 92-93. 102-107.durata de viaţă economică (comercială). superioare investiţiei pe piaţa financiară.

Astfel. trebuie să eliminăm influenţa timpului. Decizia de finanţare poate avea şi un aspect extern. în general. Deciziile de investiţii şi de finanţare sunt organic legate între ele. Criteriul de rentabilitate este determinat de cerinţele funcţionării întreprinderii pe gestiune financiară şi constă în obţinerea de venituri acoperitoare şi a unui profit ridicat. ce se aşteaptă a fi obţinute. Dacă ambele decizii concordă. ceea ce se poate realiza prin alocarea fondurilor întro asemenea structură de elemente patrimoniale încât să permită întreprinderii o rotaţie accelerată a capitalului. o însemnătate mare prezintă studiul de oportunitate şi de eficienţă realizat pe bază de proiecte în mai multe variante şi din care trebuie să se aleagă cea care asigură eficienţa cea mai ridicată. compatibilă. să accepte schimbarea monedei pe o creanţă asupra întreprinderii. evaluare care se bazează pe previziunea veniturilor şi cheltuielilor. aceasta poate fi mai mică decât coeficientul de rentabilitate economică scontat. asigurarea rentabilităţii şi lichidităţii.Finanţarea IMM-urilor caracterul de neutralitate al ratei dobânzii. acţiuni de mari proporţii care implică consumuri importante de capital. Alegerea proiectelor de investiţii. este necesar să se evalueze proiectele. ceea ce arată că este mai profitabil un plasament financiar. deoarece angajează. În acest scop. astfel că se obţine o valoare actuală. aşa cum s-a mai arătat. un proiect bun este acela care asigură recuperarea fondurilor în cel mai scurt timp şi un câştig maxim. ceea ce arată potenţialul de creştere a averii întreprinderii sau rata dobânzii pe piaţă poate fi mai mare decât coeficientul rentabilităţii economice. decât plasamentul în sfera investiţiei economice. oportunitate. În această previziune trebuie să se ţină seama de timp. Criteriul de lichiditate este preponderent monetar. de selectarea bunurilor în care se vor încorpora fondurile. înseamnă că se va putea afecta o anumită cantitate de monedă într-o direcţie susceptibilă de a procura venituri pe mai multe perioade succesive. între altele. volumul cheltuielilor şi al resurselor financiare. recuperarea capitalurilor investite. întreprinderea este interesată să facă previziuni atât cu privire la fluxul de autofinanţare (cash-flow) pe care-l va genera proiectul. impune calcularea şi utilizarea unor indicatori. Înainte de a pune în aplicare proiectul de investiţii. în aprecierea eficienţei. aducând toate operaţiile la data realizării investiţiilor. spre a răspunde criteriilor de rentabilitate şi lichiditate. În decizia de investiţii (ce se ia cu ocazia înfiinţării unei întreprinderi. Ţinând seama că resursele financiare au un caracter limitat. care constă în hotărârea deţinătorului de capital din afara întreprinderii care doreşte sau nu. În luarea deciziei de investiţii. adică de momentul în care vor avea loc ieşirile de fonduri şi cel în care se vor naşte fluxurile de autofinanţare. adică pe active financiare. Decizia de investiţii trebuie să aibă la bază informaţii complexe şi exacte referitor la necesitate. în aşa fel încât să se poată aplica principiul „cel mai mult pentru cel mai puţin”. recuperarea rapidă şi cu mare randament a acestuia. durata de execuţie şi de exploatare a investiţiilor etc. cât şi la ieşirea de fonduri necesare pe întreaga perioadă a exploatării investiţiilor. Pentru simplificarea analizei şi pentru face posibile comparaţiile. aplicarea lui constând în menţinerea în cadrul unor parametri normali a echilibrului bănesc. se cuvine să se arate că deciziei întreprinderii de a investi i se poate opune decizia de plasament a posesorului de economii sau capital. fluxurile de intrare şi ieşire a fondurilor pe toată perioada de exploatare a activelor fixe. Trebuie avut în vedere că timpul trece şi un leu de astăzi nu este egal cu un leu din viitor. Decizia de investiţii constituie o atribuţie a conducerii superioare a întreprinderii. Aceasta înseamnă a actualiza valorile în funcţie de data lor de realizare. 20 . care să furnizeze o bază obiectivă. generate de realizarea proiectului. a expansiunii patrimoniului sau a modernizării acestuia) este necesar să se ţină seama. cu menţiunea că diferenţa dintre ele reprezintă venituri nete.

Făcând calculele. C . De aici tragem concluzia că o sumă de 100 de lei astăzi este egală cu 109 lei din anul următor.81 lei după doi ani şi aşa mai departe. a) la sfârşitul unei perioade de n ani. b) dacă plata dobânzii nu se efectuează. adică C(1 + i ) . prin metoda actualizării se urmăreşte asigurarea comparabilităţii în timp a unor eforturi (cheltuieli) şi efecte (venituri) exprimate valoric şi care se succed pe o anumită perioadă (de minim 2 ani). cu 118.09 C . care reprezintă coeficientul de capitalizare (dobândire).09 )n . relaţia este: Va 1 = 1+i 100 b) 100 de lei din anul al doilea din viitor va valora astăzi cu = 84 . ceea ce redat matematic se poate scrie C(1 + i ) . 1 + 0 . care se poate exprima prin relaţia Vd n = C(1 + i )n . (1 + 0 . suma pusă la dispoziţia debitorului în al doilea an va fi de 109 lei. (1 + i )2 100 . c) după n ani. Mecanismele de la punctele b şi c sunt ale dobânzii compuse.09 ) = 109 lei. la o rată de valorificare de 9%. vom obţine: 100 a) 100 lei din anul viitor va valora astăzi cu = 91. valoarea dobândită Vd 2 va fi de 109 + 9% × 109 = 118. De exemplu. ajungem la următoarele două relaţii fundamentale: unei rate i de valorificare este Vd n = C(1 + i )n . astfel că o sumă deţinută în prezent are o valoare mai mare decât aceeaşi sumă ce se va deţine în anii următori.81 lei. 100(1 + 0 . Premisa fundamentală a acestei metode constă în faptul că orice valoare de natură financiară se degradează în timp atunci când nu este integrată unui proces economic de valorificare.81 lei sau 109(1 + 0 .17 lei. Scrisă matematic. dacă se plasează pe piaţa financiară în prezent o sumă de 100 lei. valoarea dobândită sau capitalizată ( Vd n ) pe baza 21 . Această relaţie este cunoscută sub denumirea de formulă a dobânzii compuse. cu o rată de dobândă de 9% se va obţine: a) după un an.09 ) n C . ceea ce se poate reda matematic sub forma C(1 + i )2 . Din această relaţie se desprind doi coeficienţi şi anume: a) (1 + i )n . respectiv cât valorează astăzi (valoare actuală sau prezentă Va ) o sumă de 100 lei din anii viitori. obţinem valoarea actualizată ( Va n ). Putem privi şi invers.09)2 = 118.74 lei.09) = 100(1 + 0 .Finanţarea IMM-urilor Deci. La sfârşitul celui de-al doilea an. care se poate scrie b) Inversând. adică Va n = (1 + i )n şi astfel: Va n = C(1 + i )− n .09)2 C ceea ce matematic poate fi redat sub forma Va 2 = . valoarea dobândită Vd 1 (capitalul majorat cu dobânda) va fi de 100 + 9% × 100 = 109 lei sau 100(1 + 0 . cu menţiunea că acest mecanism este cel al dobânzii simple (în care C este capitalul). ceea ce se poate scrie c) 100 de lei din anul n din viitor va valora astăzi cu (1 + 0 . sub forma Va n = (1 + i )n Sintetizând calculele şi redându-le matematic.

criteriul timpului de recuperare. – Finanţele agenţilor economici. N. bunuri nemateriale (brevete etc. M. criteriul ratei interne de rentabilitate. la fel ca în cazul unui plasament financiar. Gh. Rentabilităţile anuale. 2001. În investiţia medie intră atât investiţia în active fixe. De asemenea. După acelaşi procedeu se stabileşte şi investiţia medie anuală. În cazul în care dispunem de cunoaşterea tuturor caracteristicilor unui proiect de investiţii este posibil să se stabilească o rată actuarială care să egaleze cheltuiala iniţială cu suma valorilor actuale ale veniturilor prevăzute. 2. care reprezintă coeficientul de actualizare cu menţiunea că în plan matematic 1 acesta se poate scrie şi sub forma . pag. poate fi analizată ca una sau mai multe cheltuieli iniţiale şi ca o succesiune de venituri nete.. potrivit necesităţilor să trecem de la o valoare dobândită la o valoare actuală şi invers. cheltuieli de cercetare. Editura Economică. obligaţiuni). 132-135. Bucureşti. ca urmare a luării în calcul a investiţiei nete.1. Bistriceanu. cât şi cea referitoare la activele circulante. ne permit. Investitie medie anuala Beneficiul mediu anual se obţine prin raportarea beneficiilor totale obţinute pe întreaga perioadă de exploatare a proiectului la numărul de ani corespunzător acestei perioade. Dacă facem o analiză asupra unei investiţii şi a fluxurilor pe care le generează. Orice investiţii în active fizice industriale sau comerciale. iar coeficientul de capitalizare pentru a analiza baza de valori dobândite. Cei doi coeficienţi. între care: criteriul ratei medii de rentabilitate. obţinută prin deducerea amortismentului în fiecare an. a duratei de funcţionare şi eventual a valorii reziduale. Criteriul ratei medii de rentabilitate reprezintă un procedeu tradiţional şi de origine contabilă în multe ţări.). 14 22 . criteriul valorii actuale nete. Trebuie menţionat totuşi că economiştii optează pentru analiza în relaţia de valori actuale..Finanţarea IMM-urilor b) (1 + i )− n . (1 + i ) n Menţionăm totuşi că există tabele financiare care dau valoarea acestor coeficienţi pentru anumită rată de valorificare (dobândă) şi o anumită durată. D. ajungându-se în ultimul an chiar peste sută la sută. adică trebuie să trecem de la încasări şi cheltuieli viitoare la valoarea actualizată a acestora. investiţia ce se ia în calcul este cea netă.6. Rata medie de rentabilitate ( R r ) se poate stabili pe baza beneficiului mediu anual şi a valorii medii anuale a investiţiilor după relaţia: Beneficiu mediu anual Rr = × 100 . pe mai multe perioade succesive. Adochiţei. cheltuieli cu pregătirea personalului etc. ceea ce este foarte greu de realizat în practică. Punerea în aplicare a unui proiect de investiţii reclamă cunoaşterea cheltuielilor iniţiale. având un caracter sumar. active financiare (acţiuni. Criterii în luarea deciziei de investiţii şi selectarea proiectelor În luarea deciziei de investiţii şi alegerea proiectelor se pot utiliza mai multe criterii14. vor creşte în fiecare an. E. Negrea. Se foloseşte coeficientul de actualizare pentru a analiza baza de valori actuale. a veniturilor nete aşteptate. procedeul de actualizare de mai sus rămâne acelaşi.

000 lei în anul 1.000 lei şi căreia îi corespund ca venituri nete 45. Calculul veniturilor nete actualizate Coeficienţi de actualizare Venituri nete actualizate 3 (1x2) Anii 0 Venituri nete 1 1 (1 + i )n .374 23 . Veniturile actualizate. ceea ce micşorează riscurile pe care le generează scoaterea prematură din uz a activelor fixe. 65.: Tabelul 2.374 Total venituri nete actualizate Cheltuieli iniţiale de investiţii Valoarea actuală netă 191. ceea ce ar putea conduce la abandonarea unei investiţii ale cărei venituri nete ar fi foarte ridicate.825 50. Valoarea actuală netă este diferenţa dintre venitul net total actualizat şi suma cheltuielilor iniţiale pentru investiţii.000 lei în anul 4.374 150. la rândul lor. după această perioadă. Obţinerea lichidităţilor în scurt timp permite întreprinderii să poată folosi numerarul recuperat pentru a se adapta rapid la schimbările tehnologice.130 191.000 41. deoarece acesta permite urmărirea în timp a obţinerii lichidităţilor şi. 70. Metoda constă în a măsura intervalul de timp necesar recuperării cheltuielilor angajate prin veniturile nete succesive.7831 0. prin urmare. Esenţa acestei metode rezultă din următorul exemplu sumar în cadrul căruia presupunem că avem o cheltuială iniţială de investiţii de 150. Selecţia proiectelor se bazează.1. Durata recuperării se poate obţine pe baza următorului raport: Cheltuieli medii de investitii . Venit mediu anual Aplicarea acestei metode ne permite să clasificăm cu multă uşurinţă proiectele de investiţii (după criteriul duratei de recuperare). deci. În baza acestor date. a recuperării sumelor investite. Metoda nu ţine seama de o parte a veniturilor nete ce se obţin după expirarea duratei de recuperare.Finanţarea IMM-urilor Criteriul timpului de recuperare este foarte des practicat de către întreprinderi.902 48. Criteriul valorii actuale este un procedeu de aplicare directă a calculelor de actualizare.000 85.6931 0.000 65. corespunzători ratei de 13% 2 1 2 3 4 45. valoarea actuală netă se va obţine conform tabelului 2. se obţin prin înmulţirea veniturilor neactualizate cu coeficientul de actualizare.517 52.000 70. Calculele reclamă alegerea în prealabil a unei rate de actualizare care să corespundă cerinţelor sau intereselor întreprinderii. numai după criteriul vitezei de recuperare sumei iniţiale.000 Total 0. considerăm că rata de actualizare care corespunde în gradul cel mai înalt opţiunii de creştere a întreprinderii este de 13%.1.8850 0.000 lei în anul 3 şi 85.000 lei în anul 2.6133 39. De asemenea. permiţându-i să sesizeze oportunitatea altor investiţii foarte rentabile ce se pot ivi. Motivul aplicării acestei metode constă în faptul că întreprinderea are preferinţe pentru lichidităţi imediate. Această metodă constă în calcularea pentru fiecare proiect a valorii actuale nete.

S VNA = suma celor două venituri nete actualizate (venitul net actualizat aferent celei mai mici rate de actualizare plus venitul net actualizat aferent celei mai mari rate de actualizare). rata de actualizare poate cuprinde o rată de bază (fără risc) şi un adaos sau coeficient de risc.374 lei). În exemplul nostru. Cheltuielile efectuate imediat sunt sigure. metoda care corespunde în gradul cel mai înalt pe plan teoretic este cea a valorii actuale nete. denumită de acceptare sau respingere. la care beneficiile actualizate sunt egale cu zero. Criteriul ratei interne de rentabilitate.374 Valoarea actuala neta Rata = × 100 = × 100 = 27 . Investiţiile şi rentabilitatea nu pot fi despărţite de risc. În vederea interpolării.Finanţarea IMM-urilor Această metodă permite identificarea investiţiilor a căror rentabilitate nu este satisfăcătoare. Riscul se poate introduce şi direct în veniturile nete. pentru a se obţine o valoare a sa negativă şi apoi la o rată suficient de scăzută. deci. această rată este: 41. cum ar fi cea a cursului de revenire net actualizat (denumită şi Testul Bruno). cu menţiunea că acest curs se poate compara direct cu cursul oficial. În exemplul nostru. Deci. spre a se găsi o valoare pozitivă. X i = valori posibile ale veniturilor nete. ceea ce înseamnă a avea pe zero între ele. ceea ce impune calcularea speranţei matematice a acestora. valoarea actuală netă este pozitivă (+41. Întrucât cheltuielile iniţiale de investiţii pot fi diferite de la o variantă de proiect la alta. 150. R m = rata cea mai mică de actualizare (dintre cele două). Pentru găsirea sau calcularea acestei rate se poate proceda prin încercări succesive sau prin interpolare. spre a se aprecia dacă este convenabil. proiectul nu se poate aplica. În cazul în care ar exista o variantă de proiect care să aibă o valoare actuală netă mai mare decât cea de mai sus. Mai sunt şi alte criterii de selectare a proiectelor. Clasamentul proiectelor de investiţii după rata lor este uşor de făcut. Formula speranţei matematice este: S m = ∑ X i × Pi . se calculează mai întâi venitul net actualizat la o rată de actualizare destul de ridicată. VNA m = venitul net actualizat aferent ratei celei mai mici de actualizare. După ce se fac VNA m . dar executarea unuia dintre ele nu este posibilă decât în raport cu o rată minimă. D = diferenţa dintre cele două rate de actualizare (cea mai mare şi cea mai mică).000 Cheltuieli initiale de investitii Dacă valoarea actuală netă este negativă. în care: S m = speranţa matematică. unde: asemenea calcule se aplică următoarea relaţie: RIR = R m × D × S VNA RIR = rata internă de rentabilitate. astfel că investiţia se recomandă a se efectua. se va aplica acea variantă. deoarece va produce pierderi. Pi = posibilităţi de realizare corespunzătoare a veniturilor nete. este necesar să se raporteze valoarea actuală netă la aceste cheltuieli spre a se obţine încă o rată concludentă pentru decizia de investiţii.58% . astfel că la rata de actualizare se recomandă aplicarea unui coeficient de risc. 24 . Totuşi. Rata internă de rentabilitate poate fi definită ca acea rată de actualizare la care valoarea actualizată a costurilor este egală cu valoarea actualizată a veniturilor şi. pe când venitul scontat are un caracter de nesiguranţă.

2. lucrărilor şi serviciilor la a căror executare au participat mijloacele fixe direct sau indirect16. 107-113. punerea la punct a unei politici de finanţare pentru a se colecta fondurile necesare.2. 17 Adochiţei. Alexandru. Bucureşti. denaturând mărimea lor reală.. Înlocuirea activelor fixe. între altele. – Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere. amortizarea se va regăsi. 2. Amortizarea mijloacelor fixe este un proces economico-financiar prin care se compensează treptat. sub aspect valoric. 100. Supraevaluarea sau subevaluarea acestora conduce la constituirea nejustificată a unui fond de amortizare mai mare sau mai mic faţă de nevoile de înlocuire a mijloacelor de muncă. Gh. se poate utiliza şi simularea.1. între altele. pe lângă calculele speranţei matematice. în formă valorică. Mijloacele fixe reprezintă acea parte a aparatului de producţie care se consumă şi transmit valoarea asupra produselor şi serviciilor nu dintr-o dată. Decizia de investiţii angajează întreprinderea pe o perioadă îndelungată şi reclamă. Decizia de a investi se degajă din confruntarea dintre rezultate şi eforturi pentru a se da o destinaţie cât mai eficace resurselor financiare. 16 Ana. în decursul mai multor cicluri de exploatare. 2003. printre care: evaluarea corectă. Editura Sylvi. şi formează baza tehnică a întreprinderii. – Finanţele întreprinderii. îşi păstrează forma fizică specifică şi au o durată îndelungată de funcţionare17. prin uzură fizică şi morală. Mijloacele fixe şi uzura lor Se ştie că. deoarece au o durată mai mare de Toma. M. ceea ce se răsfrânge asupra cheltuielilor şi a profitului. Activele fixe au o pondere însemnată în cadrul bunurilor care formează patrimoniul întreprinderii şi trebuie să fie aşezate în bilanţ înaintea activelor circulante. activele fixe se concretizează în maşini. parte integrantă a aparatului de producţie şi a patrimoniului cunoscute sub denumirea de active fixe. Editura Economică. ci treptat. resurse ce capătă. 98. mijloace de transport. utilizarea respectiv consumul activelor fixe. Înlocuirea şi expansiunea activelor fixe au loc prin investiţii. Editura Economică. pentru a corespunde şi orientărilor politicii generale a întreprinderii. 2000.Finanţarea IMM-urilor În scopul luării în consideraţie a riscului în tehnicile de previziune. menţinerea în stare de funcţionare şi expansiunea lor reclamă acumularea sistematică de resurse financiare. precum şi confruntarea proiectelor. Bucureşti. utilaje. în valoarea produselor. Amortizarea investiţiilor Rolul pe care-l are amortizarea în procesul reproducţiei poate fi îndeplinit numai respectând unele condiţii. forma fondului de amortizare. Fiind un element al cheltuielilor de exploatare. clădiri etc. desfăşurarea activităţii unei întreprinderi presupune existenţa unor instrumente sau unelte de muncă. 2. F. instalaţii. pag. capitaluri sau fonduri fixe şi imobilizări. 15 25 . pag. adică uzura fizică şi morală acţionează tot în mod treptat. mijloace. – Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor. Bucureşti. Evaluarea realistă a activelor imobilizate constituie o condiţie esenţială pentru stabilirea corectă a amortizării. cât şi de cea morală. normele de amortizare să ţină seama atât de uzura fizică. Transmiterea treptată a valorii este determinată de faptul că. pe măsura includerii acesteia în cheltuielile de exploatare. pierderea valorii de întrebuinţare. realistă a mijloacelor de muncă. 2001. pag. volumul fondului de amortizare să permită recuperarea tuturor cheltuielilor pentru înlocuirea activelor imobilizate15. M. Din punct de vedere material.

). titlurile de participare. modelele şi desenele industriale etc. 173. cheltuieli de studii şi cercetări etc. imobilizările corporale. Necesarul de active fixe depinde de volumul activităţii. 2004. imobilizările pot fi grupate în: imobilizări care se depreciază. mărcile. diferite materiale şi imobilizări în curs. Trebuie avut în vedere că mărimea activelor fixe are incidenţă asupra rentabilităţii generale. licenţele. Ca efect al uzurii fizice. cu menţiunea că acestea nu sporesc patrimoniul întreprinderii. Editura Sylvi. valoarea lor reală fiind evidenţiată în bilanţ. care cuprind bunuri indirect productive. Editura Economică. alte valori imobilizate. imobilizările pot fi clasificate în: imobilizări de exploatare. întreţinere. În funcţie de scopul utilizării lor.. sarcini financiare etc. care includ cheltuielile de instalare propriu-zise. În economia de piaţă. construcţiile. din punct de vedere contabil. sunt formate din diferite imobilizări. 18 19 Adochiţei.Finanţarea IMM-urilor transformare în lichidităţi. tot în economia de piaţă (pe exemplul Franţei). cum sunt instrumentele de muncă. 107-114. care cuprind terenurile. Uzura fizică constituie baza materială a pierderii valorii activelor fixe. pag. imobilizările se clasifică în18: cheltuielile de instalare. care includ bunuri direct productive utilizate pe o perioadă îndelungată. concesiune pentru care evidenţa este realizată prin intermediul conturilor speciale. Bucureşti. cum ar fi terenurile şi anumite imobilizări nemateriale. datorită uzurii fizice dar şi dispariţiei caracterului de nou.. acţiunea unor factori naturali şi de scurgerea timpului. utilajele. Bucureşti. – Finanţele întreprinderii. imobilizări care nu se depreciază. mijloacele fixe se clasifică în: mijloace fixe proprietate a unităţii patrimoniale înscrise în inventarul acesteia. imobilizările în afara exploatării. deoarece acestea sunt purtătoare de cheltuieli de amortizare. locaţie de gestiune. astfel că la stabilirea volumului imobilizărilor este necesar să se ţină cont de criteriul rentabilităţii. M. Din punct de vedere al deprecierii sau nedeprecierii lor. – Finanţele întreprinderii. Din momentul în care s-au produs. mijloace fixe luate cu chirie. în care intră bunuri şi valori destinate să rămână mai mult timp în întreprinderi sub aceeaşi formă. 26 . Din punct de vedere contabil. activele fixe. Prin urmare. Onofrei. activele fixe se uzează (depreciază) fizic şi moral. activele fixe trebuie să fie supuse unui regim de întreţineri şi reparaţii care reclamă cheltuieli. dar mai ales în procesul de folosire. durata mai mare sau mai mică este criteriul ca un bun să fie considerat sau nu imobilizare. care grupează împrumuturile acordate pe un termen mai mare de un an. nefiind cuprinse în bilanţul patrimonial. fiind determinată de utilizare. acestea se scot din folosinţă şi se înlocuiesc cu altele. depozitele şi cauţiunile). dar trebuie să fie repartizate asupra mai multor exerciţii financiare. cum sunt de exemplu locuinţele personalului. 2000. imobilizările necorporale. chirii. clădirile. după natura lor. care includ brevetele. M. iar în anumite condiţii. pag. După apartenenţa lor19.

care urmează a se include în costuri. adică cu ocazia vânzării şi încasării produselor. ca element al costurilor. la calculul amortizării. care trebuie să asigure recuperarea valorii activelor fixe şi. că în orice moment al existenţei activului fix. pentru care nu se justifică practic să se calculeze în continuare amortizarea. mai puţin sumele care rezultă din valorificarea lor. Astfel. ca fond sau resursă financiară. deci. – Finanţele întreprinderii. În etapa actuală există o tendinţă de creştere a amortizării în costuri ca urmare a sporirii valorii echipamentului. este necesar să se ţină seama în practica economică şi financiară. Bucureşti. progresul tehnic şi ştiinţific îşi pune amprenta şi asupra scurtării vieţii unor produse. Totodată. egalitatea realizându-se. finanţarea înlocuirii acestora. cât şi cea morală reprezintă baza obiectivă a fondului de amortizare. ca o expresie bănească a uzurii. înainte de recuperarea normală şi integrală a valorii. 27 . deoarece afectează rezultatele financiare şi cuantumul obligaţiilor faţă de stat privind impozitul pe profit. se referă la o parte însemnată a cheltuielilor cu munca trecută ce se va recupera odată cu celelalte cheltuieli. ca o cheltuială. 20 Adochiţei. cu luarea în consideraţie şi a valorii reziduale. Amortizarea. amortizarea se poate defini în general. volumului şi tehnicităţii acestuia pe fondul revoluţiei tehnico-ştiinţifice. M. 2000. după recuperarea valorii de inventar.2. se învechesc din punct de vedere tehnologic şi apar altele mai perfecţionate şi mai bine adaptate la condiţiile de lucru şi poate chiar mai ieftine. Se poate concluziona că atât uzura fizică. Egalitatea sau lipsa de egalitate depind în cea mai mare parte de mecanismele de calcul ale fondului de amortizare al cărui caracter este determinat de categoriile de norme de amortizare aplicate. Amortizarea. ca proces. Editura Sylvi. însă.Finanţarea IMM-urilor Uzura morală are loc atunci când activele fixe de demodează. în general la sfârşitul duratei de serviciu şi. uzura reală este egală cu amortizarea ca fond. care înseamnă o detaşare şi transmitere de valoare din activele fixe asupra producţiei. trebuie să înceapă din momentul dării în funcţiune a activelor fixe şi până în cel al recuperării integrale a valorii acestora. fapt care necesită stabilirea unei durate mai mici de funcţionare.2. deci. acestea trebuie să fie recuperate până la nivelul valorii de inventar. Conţinutul. Ponderea amortizării în costuri variază de la un sector la altul de activitate şi chiar de la o întreprindere la alta. a complexităţii. 117-120. ceea ce este necesar să se ia în consideraţie la stabilirea amortizării spre a nu se produce pierderi. În acest caz. plus valoarea reziduală) la sfârşitul existenţei activului fix când acesta este scos din uz. astfel că valoarea de inventar va fi egală cu fondul de amortizare (eventual. Ţinând cont de aceste aspecte. Din acest motiv se poate renunţa la unele active fixe şi cumpăra altele noi cu caracteristici tehnico-funcţionale superioare. Egalitatea pe parcursul duratei de serviciu este greu de realizat şi ca urmare a dificultăţilor în aprecierea gradului de uzură reală. 2. Alte active fixe pot fi menţinute în funcţiune după expirarea duratei normate şi. Unele active fixe pot fi scoase din funcţiune. eventual. a promovării progresului tehnic. pag. Aceasta nu înseamnă. de uzura morală spre a se realiza un transfer corespunzător din valoarea activelor fixe asupra producţiei. destinaţia şi rolul amortizării Amortizarea poate fi privită sub următoarele trei aspecte20: ca proces. ca efect al uzurii fizice şi morale.

Prin urmare. E. În ceea ce priveşte nivelul amortizării. cotele sau normele de amortizare să reflecte atât uzura fizică. Adochiţei. M. 2001. în economia de piaţă poate fi utilizat şi în alte scopuri (de exemplu.vor trebui încărcate cu cheltuieli privind amortizarea egală cu diferenţa dintre preţul de achiziţie şi valoarea reziduală a elementelor de active fixe. temporar. Fondul de amortizare se consideră ca o componentă a fondului de dezvoltare. pag. stimularea întreprinderilor în întreţinerea şi repararea instrumentelor de muncă. atunci când a utilizat resurse financiare împrumutate pentru procurarea activelor fixe.Finanţarea IMM-urilor Costurile de producţie . Cu unele mici excepţii. – Finanţele întreprinderii. astfel că ea trebuie să aibă capacitatea să realizeze investiţii din ce în ce Onofrei. Gh. De asemenea. 139.pentru întreaga perioadă de existenţă a activelor fixe . Prin procesul de amortizare se recuperează valoarea activelor fixe. iar volumul său să asigure înlocuirea activelor fixe scoase din uz. ceea ce se realizează prin prelevarea din rezultatele globale a unei părţi corespunzătoare. trebuie evidenţiată.. – Finanţele agenţilor economici. impulsionarea întreprinderilor în folosirea completă şi eficientă a activelor fixe. în general mică şi foarte greu de stabilit. ţinând cont atât de uzura fizică. Acest fond este destinat. trebuie ţinut seama şi de perioadele de inflaţie. Amortizarea ca proces mai are rolul de a elibera resurse de finanţare pentru reînnoirea activelor fixe. Pentru ca fondul de amortizare să-şi poată îndeplini funcţia pentru care se constituie este necesar să se evalueze corect activele fixe. Editura Economică. pentru procurarea activelor circulante). Amortizarea. amortizarea apare ca o sursă a autofinanţării sau finanţării interne. între care: stabilirea exactă a cheltuielilor cu amortizarea în costurile de producţie. respectarea unor principii de fiscalitate. de regulă. se poate spune că un prim rol al amortizării este de a evidenţia valoric deprecierea activelor fixe şi de a permite repartizarea acesteia pe costuri. când sumele reinvestite se cer a fi mai mari. astfel că în sistemul actual românesc de amortizare aceasta este neglijată. în special. deoarece costul înlocuirii activelor fixe se majorează prin creşterea preţurilor. 21 22 28 . cu unul care prezintă caracteristici tehnico-funcţionale superioare. activele fixe au o durată limitată şi se depreciază în timp. Bucureşti. resursele financiare constituite pentru imobilizări trebuie să ţină seama şi de faptul că un activ fix nu se înlocuieşte prin altul identic. O întreprindere care nu amortizează sau amortizează parţial va sărăci.. cât şi de cea morală. Regimul de amortizare22 trebuie ales astfel încât să facă din amortizare o adevărată pârghie financiară care să răspundă mai multor cerinţe. Editura Economică. Valoarea reziduală este. 177. M. constituindu-se în acest scop un fond special denumit fond de amortizare. Astfel. Bucureşti. Bistriceanu. D. Această prelevare trebuie realizată chiar dacă întreprinderea obţine pierderi. ca fond. atunci când a utilizat resurse financiare proprii pentru obţinerea acestora. N. rambursarea exactă a creditelor. ceea ce se realizează cu ajutorul amortizării. Deprecierea. cât şi pe cea morală. recuperarea valorii activelor fixe într-o perioadă de timp corespunzătoare. ci. poate fi definită şi ca o sumă de bani ce se detaşează din activele fixe şi care permite întreprinderilor21: a) b) menţinerea constantă a activelor fixe. pag. 2004. care înseamnă o pierdere de valoare. Problema care se pune în cazul unei întreprinderi este de a rămâne competitivă. Negrea. înlocuirii activelor fixe scoase din uz cu menţiunea că.

evaluarea constituind operaţiunea de stabilire a valorii acestora. Editura Sylvi.2. valori de inventar diferite şi amortizări diferite. cu fondul de amortizare acumulat se pot procura active fixe de acelaşi fel într-o proporţie mai mare decât cea existentă sau active fixe cu caracteristici superioare. ceea ce îngreunează calculele de rentabilitate şi altele. cu condiţia ca activele fixe să fie evaluate corect. Activele fixe sunt înscrise în bilanţ la costul real de cumpărare (când provin din afară) sau la costul real de producţie (când provin din interiorul întreprinderii). Calculul amortizării mijloacelor fixe se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare asupra valorii amortizabile a elementului patrimonial. 121-122. Valoarea amortizabilă este exprimată prin valoarea de intrare sau valoarea rămasă actualizată. Această valoare poate fi modificată prin tehnicile de reevaluare şi actualizare. unităţile monetare reprezentând valoarea acestor active sunt şi ele diferite. o valoare de înlocuire. Teoretic şi uneori chiar practic. după caz. 103-104. – Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor. Conform legislaţiei româneşti. Bucureşti. încât fondul de amortizare şi alte resurse financiare să prezinte un nivel corespunzător. valoarea de intrare a mijloacelor fixe este considerată24: 23 24 Adochiţei. Evaluarea şi reevaluarea activelor fixe Aşa cum am mai menţionat. efectuate de întreprindere în momentul procurării. Gh. Editura Economică. Bucureşti. iar amortizările sunt subevaluate. Ana. moneda se depreciază şi antrenează inconveniente din punct de vedere al evaluării activelor fixe în sensul că acestea nu pot fi comparate între ele. În evidenţa întreprinderii. 2. timp în care resursele băneşti pot fi plasate pentru satisfacerea altor nevoi sau aducerea de câştiguri. aşa cum s-a arătat. ceea ce reprezintă. Această valoare se stabileşte ori de câte ori este necesară reevaluarea activelor fixe. inclusiv cele cu transportul. Supraevaluarea şi subevaluarea au efecte negative asupra nivelului amortizării. Valoarea iniţială sau de origine este exprimată în unităţi monetare ce corespund datei la care s-au obţinut activele fixe. au preţuri diferite. Or. 29 . pag. M. reproducţie sau actualizată este dată de totalitatea cheltuielilor ce s-ar efectua de către o întreprindere pentru înlocuirea activelor fixe cu altele identice sau echivalente.3. – Finanţele întreprinderii. costurilor. Tot teoretic şi chiar practic. atunci când are loc o ieftinire a instrumentelor de muncă. în anumite condiţii şi anume. amortizarea îşi poate îndeplini rolul. 2000. fondul de amortizare poate contribui la dezvoltarea sau expansiunea întreprinderii prin aceea că în procesul de rotaţie a activelor fixe apare un decalaj între momentul constituirii şi cel al folosirii fondului de amortizare la achiziţionarea de noi instrumente de muncă. Datele de procurare ale activelor fixe fiind diferite. rezultatelor financiare şi a impozitului pe profit. după cum se ştie. Valoarea de înlocuire. Se poate spune că aceleaşi active fixe procurate la date diferite. activele fixe sunt înregistrate cu o anumită valoare de inventar23. montarea şi punerea în funcţiune. valoarea iniţială sau de origine. reproducţie sau actualizată. care poate fi: o valoare iniţială sau de origine. incluzându-se în cheltuielile de exploatare. pag.Finanţarea IMM-urilor mai mari pe măsură ce se dezvoltă. 2001. Valoarea iniţială sau de origine reprezintă nivelul cheltuielilor de investiţii în active fixe.

. în cazul în care inflaţia depăşeşte 5%. inclusiv cheltuielile necesare trecerii în regim de producţie. pentru mijloacele fixe rezultate din lucrări miniere. costul de producţie al animalelor pentru carne. – Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor. Editura Economică. pentru investiţiile puse în funcţiune parţial sau total. Între tehnicile de reevaluare menţionăm: valoarea de intrare corectată cu un indice de preţuri specific familiei de bunuri căreia îi aparţine elementul de active fixe. rezultată din produsul dintre numărul de metri ai adâncimii de la care se exploatează substanţa utilă şi preţul mediu efectiv realizat per metru forat. Noua durată de utilizare se va stabili de către o comisie tehnică. ceea ce creează un cadru favorabil pentru analiza şi controlul amortizării. Bucureşti. valoarea de intrare corectată cu indicele care exprimă variaţiile nivelului general al preţurilor.valoarea de intrare. Reevaluarea activelor fixe25 este necesară nu numai ca urmare a modificărilor ce au loc în nivelul preţurilor. . ci şi a utilizării activelor fixe în alt regim decât în cel stabilit iniţial (normat). pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit. .suma cheltuielilor efectuate. Clădirile. rentabilităţii şi resurselor financiare necesare înlocuirii instrumentelor de muncă etc.pentru animalele de reproducţie. Prin valoarea de intrare reevaluată se înţelege stabilirea noii valori de inventar a acelui mijloc fix. al formării şi urmăririi costurilor. valoare determinată în condiţiile legii. în condiţii similare din anul precedent. de către persoane fizice sau juridice autorizate. Valoarea de intrare iniţială este valoarea la care a fost înregistrat în patrimoniu mijlocul fix în momentul achiziţionării sau punerii în funcţiune. ea putând fi majorată cu eventualele cheltuieli făcute între data punerii în funcţiune şi data întocmirii procesului verbal de punere în funcţiune. pag.costul de achiziţie. pentru mijloacele fixe construite sau produse de însăşi unitatea patrimonială. construcţiile speciale şi terenurile pot fi reevaluate anual.costul de producţie.costul de achiziţie. pentru mijloacele fixe cumpărate sau cheltuielile de investiţii. ca urmare a unor dispoziţii legale. . Reevaluarea are la bază preţurile existente în momentul în care are loc această operaţiune. La stabilirea valorii actuale se ţine cont de valoarea mijloacelor fixe având caracteristici identice sau similare şi de gradul de uzură a mijloacelor fixe primite.valoarea de calcul.valoarea actuală. În acelaşi mod se stabileşte şi valoarea de intrare pentru sondele de ţiţei şi gaze naturale provenite din lucrări de foraj executate în vederea explorării şi prospecţiunii geologice. la cele cu durata normală de funcţionare expirată. . a discordanţei care apare între amortizare şi uzură. . reevaluată în conformitate cu prevederile legale. cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe. absorbţiei etc. 30 . executate pentru explorări şi prospecţiuni geologice care au dat rezultate. pentru mijloacele fixe achiziţionate cu titlu oneros. acceptată de părţi pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii. 103-104. pentru sondele provenite din lucrări de foraj executate pentru explorări şi prospecţiuni geologice care au dat rezultate şi care urmează a fi folosite în scopuri de producţie. Valoarea se consemnează în procesul verbal de punere în funcţiune. fuziunii. pe baza prevederilor din statute sau contracte şi din legea societăţilor comerciale.valoarea de aport. 2001. Gh. . a cărui valoare iniţială a fost modificată în sensul creşterii sau reducerii. . 25 Ana..valoarea stabilită prin situaţiile de lucrări.Finanţarea IMM-urilor . la care se adaugă sporurile de preţ în funcţie de categoria biologică. având ca scop stabilirea unei valori de inventar actualizate a activelor fixe. .

În practica economică din ţara noastră se aplică. Editura Economică. amortizarea accelerată (dar proporţională) a Toma. 26 31 . La stabilirea acestei durate. care se va include în costuri şi va fi folosit pentru înlocuirea activelor fixe. în practica economică se aplică diverse metode de amortizare a activelor materiale imobilizate26: a) metoda amortizării constante sau proporţionale. care poate face necesară înlocuirea unui instrument de muncă încă în stare de funcţionare cu altul mai modern. Aceasta presupune calcularea amortizării în mod uniform. d) metoda de amortizare progresivă. Pentru atingerea acestui deziderat al determinării ştiinţifice. întrucât denaturează costurile. concomitent cu duratele rămase şi cele consumate. Alexandru. respectiv uzura morală. şi noi durate normate de serviciu. timpului. M. pag. factorilor naturali etc. Bucureşti. adică învechirea tehnologică. De corecta stabilire a fondului de amortizare depinde într-o anumită măsură şi caracterul realist al programului costurilor de producţie şi al bugetului de investiţii. durata consumată ( D c ) şi durata rămasă ( D r ). cu aceeaşi normă de amortizare. D c + Dr Reevaluarea presupune inventarierea activelor fixe şi analiza acestora spre a se determina cu exactitate durata cât mai pot funcţiona activele fixe şi valoarea rămasă a acestora. rezultatele financiare. adică deprecierea datorată folosirii. pe întreaga perioadă de funcţionare a activelor imobilizate. fondul de amortizare. iar determinarea corectă a acesteia îşi pune amprenta asupra nivelului normelor de amortizare şi. Dimpotrivă.. supraevaluarea şi subevaluarea fondului de amortizare având consecinţe negative. condiţiile de folosire date de mediul în care funcţionează activele fixe. 2.. 102-105.4.Finanţarea IMM-urilor În cadrul reevaluării se stabileşte şi valoarea actualizată rămasă ( Va r ) în funcţie de valoarea de inventar actualizată ( Va i ). 2003. în toate cazurile (nu numai cu ocazia reevaluării) trebuie să se ţină seama de următorii factori: uzura fizică. numărul de ore de lucru într-o zi etc. de obicei. F. după relaţia: Va i × D r Va r = . Amortizarea constantă are la bază procesul economic obiectiv de uzare la care sunt supuse activele şi care trebuie reflectată în valoarea produselor pe măsura producerii acestora. Cu ocazia reevaluării se stabilesc. c) metoda de amortizare regresivă. în plan şi în execuţie. deci. Metode de amortizare În vederea conducerii în condiţii optime a activităţii financiare este necesar să se cunoască. realiste a amortizării. b) metoda amortizării accelerate. Metoda amortizării constante nu exclude posibilitatea creşterii volumului amortizării în perioadele de folosire mai intensă a mijloacelor fixe. cu caracteristici tehnice şi funcţionale superioare. demodarea. Durata de serviciu (normată) este o perioadă medie de timp în care activele fixe vor putea să funcţioneze. în cea mai mare parte. impozitul pe profit şi bugetul de investiţii.2. – Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere. metoda amortizării constante sau proporţionale. mai bine adaptat. şi asupra mărimii fondului de amortizare.

dar în ritmuri diferite. această metodă nu creează certitudinea posibilităţilor de înlocuire în eventualitatea ivirii mai timpurii a uzurii morale. să se utilizeze metoda de amortizare constantă prezentată anterior.Finanţarea IMM-urilor mijloacelor fixe prezintă chiar avantaje economice sensibile când se bazează pe o folosire intensivă a mijloacelor fixe. Pe de altă parte. presupune eforturi financiare mai mari tocmai când activele imobilizate. ci dimpotrivă. Dn Na = norma de amortizare analitică. pentru valoarea rămasă şi pentru perioada de timp rămasă. fiecare metodă abordează acelaşi proces de amortizare. transformând o parte din profit în fond de amortizare. permiţând recuperarea valorii lor într-un timp mai scurt şi deci evitarea uzurii morale. munca de calculare şi de evidenţă. pe parcurs. Metoda de amortizare accelerată presupune aplicarea în primul an a unei norme de amortizare de 50%. Acesta ia valori diferite în funcţie de durata de funcţionare a activelor imobilizate. amortizarea regresivă contravine desfăşurării obiective a procesului de uzare fizică şi morală şi complică. de influenţe şi consecinţe economico-financiare diferite de la o metodă la alta. În concluzie. 32 . Această metodă are o aplicare restrânsă. Scopul este acelaşi. duce la denaturarea mărimii preţului de cost. transformând o parte din beneficii în fond de amortizare. pe o uzură fizică reală a acestora. într-o oarecare măsură. pierzând din valoarea lor în procesul folosirii. Justificarea unei asemenea metode rezidă în aceea că activele. respectiv obţinerea fondului de amortizare. Metoda de amortizare regresivă se caracterizează prin scăderea continuă a normelor de amortizare. necesitând un timp de muncă mai mare. transferă tot mai puţină valoare asupra noilor produse. întrucât. Metoda de amortizare regresivă asigură: concordanţa normelor de amortizare descrescânde cu starea tehnică mai bună şi randamentul mai mare al activelor imobilizate la începutul perioadei de funcţionare. procurarea mai rapidă a resurselor pentru înlocuirea activelor respective. pe măsura creşterii gradului de uzură a activelor materiale imobilizate. procesul fiind însoţit însă. Dn = durata de funcţionare normală. Metoda de amortizare progresivă presupune creşterea de la un an la altul a fondului de amortizare şi se bazează pe ideea că mijloacele de muncă suferă o uzare tot mai accentuată pe măsură ce se apropie de limita de funcţionare normală. C = coeficientul de regresie. asupra valorii rămase în fiecare an. pe de o parte. Norma de amortizare constantă ce se aplică asupra valorii rămase se determină astfel: Na = unde: 100 ×C . nemodificată pentru întreaga perioadă. la începutul perioadei de utilizare a mijloacelor fixe. datorită gradului de uzură. Practicarea unui regim de amortizare accelerată fără a avea la bază un proces de uzare mai intens decât media nu poate prezenta vreun avantaj economic. Amortizarea regresivă se calculează. au o productivitate mai scăzută. micşorarea riscului de pierderi provocate de uzura morală. Pierderile de valoare suferite de activele imobilizate ca urmare a uzurii fizice şi morale urmează să fie reflectate în micşorarea sumei amortizării în preţul de cost. Această metodă prezintă însă unele dezavantaje. iar pe de altă parte. fie prin aplicarea unor norme de amortizare descrescătoare asupra valorii iniţiale a activelor materiale imobilizate. urmând ca în anii următori. fie prin aplicarea aceleiaşi norme de amortizare.

capital de lucru şi capital suplimentar. Cele mai multe afaceri nu sunt imediat profitabile. Categorii de capital Capitalul este. Capitalul de lucru (circulant. Necesarul de capital circulant se datorează fluxului de casă neuniform cauzat de fluctuaţiile sezoniere normale. Venitul obţinut din vânzări va fi folosit pentru achiziţionarea unei cantităţi mai mari de materii prime pentru o posibilă extindere a activităţii sau pentru cumpărarea unor echipamente suplimentare.Finanţarea IMM-urilor CAPITOLUL 3.1. plata salariilor.1. Creditorii fondului de rulment speră ca patronul să obţină un numerar superior pentru asigurarea rambursării împrumutului la sfârşitul ciclului de producţie/vânzare. PARTICULARITĂŢI ALE SURSELOR DE FINANŢARE ŞI COSTUL ACESTORA 3. achiziţionării de echipamente şi cumpărării stocului iniţial. 3. Există multe alte costuri care cer cantităţi considerabile de bani. În acest fel. ei trebuie să finanţeze creditele clienţilor până când se vor realiza noi venituri. Schimbările neprevăzute ale cererii. capacitatea întreprinderii (şi eventual rentabilitatea) crescând până se atinge punctul diminuării veniturilor marginale. maşinile nu sunt transformate în numerar în timpul derulării activităţii. deoarece nu sunt folosiţi pentru alte scopuri. Aceste fonduri sunt destinate producerii de bunuri şi prestării de servicii. însă nu şi vânzării. precum şi pentru unele situaţii neprevăzute. Clădirile. utilaje şi echipamente. El se găseşte într-o afacere sub diferite forme: numerar. într-o afacere producătoare de bunuri materiale. finanţarea vânzărilor pe credit. Creditorii capitalurilor suplimentare acordă împrumutul pentru aceleaşi motive ca acelea ale capitalului fix. în esenţă. Ciclul continuă. capitalul iniţial al patronului a contribuit la obţinerea unei bogăţii suplimentare atât pentru întreprindere cât şi pentru societate în general. vânzările pe credit şi sezonalitatea sunt cauze frecvente ale variaţiei fluxului de numerar al oricărei întreprinderi mici. la iniţierea unei afaceri: capital fix. Categorii de capital la iniţierea unei afaceri Managerii financiari identifică în mod obişnuit trei categorii principale de necesităţi de capital. De exemplu. Capitalul fix este necesar achiziţionării mijloacelor fixe ale întreprinderii.1. întreprinzătorii trebuind să le susţină până când vor aduce venituri. echipamentele. De asemenea. Cantitatea de bani de care are nevoie nu se rezumă doar la sumele necesare închirierii unui magazin. orice formă de bogăţie folosită pentru producerea unei bogăţii mai mari a întreprinderii. utilajele şi echipamentele sunt folosite pentru realizarea de produse necesare satisfacerii anumitor cerinţe. El poate fi determinat ca diferenţă între activul şi pasivul curent. 33 . astfel încât banii investiţi în aceste active fixe tind să fie "imobilizaţi". stocuri. Fondul de rulment este folosit în mod normal pentru achitarea notelor de plată. Capitalul suplimentar este destinat extinderii afacerii sau modificării obiectului principal de activitate al acesteia. fondul de rulment) reprezintă fondurile temporare necesare derulării activităţilor pe termen scurt.

emise de IMM-uri şi deţinerea lor pe o perioadă nedeterminată.3. 3. Majoritatea capitalului necesar iniţierii unei afaceri este format din economiile personale ale întreprinzătorului. Categorii de capital după provenienţa surselor Diferitele modalităţi de finanţare a activelor IMM-urilor se referă la: a) Capitalurile proprii care. pot proveni din două surse: . Dacă întreprinzătorului nu-i ajung banii.Finanţarea IMM-urilor Întreprinzătorul trebuie să evidenţieze distinct cele trei categorii de capital în cadrul planificării financiare. De asemenea.1. se va evita deteriorarea relaţiilor prieteneşti şi familiale.2.autofinanţare. El trebuie însă să-şi prezinte şansa de reuşită cu sinceritate pentru ca în caz de eşec să nu-şi îndepărteze rudele şi prietenii. Înainte de a încheia un acord de parteneriat. nevoia de fond de rulment în afara exploatării şi disponibilităţile băneşti. 2. la rândul lor. În consecinţă. Dacă el nu va risca. 34 . Deşi ele sunt interdependente.1. Dacă va trata aceste împrumuturi ca pe oricare altele. întreprinzătorul trebuie să aibă cel puţin jumătate din fondurile necesare iniţierii afacerii. 3. el trebuie să ia în considerare impactul renunţării parţiale la controlul afacerii şi la obţinerea unei părţi din profit. Partenerii. imobilizările în afara exploatării şi financiare. încă odată.aport de capital al acţionarilor sau asociaţilor prin achiziţionarea de către aceştia de acţiuni sau părţi sociale. Întreprinzătorul poate să-şi ia un partener pentru a-şi mări baza financiară necesară iniţierii afacerii. fiecare are surse de finanţare proprii şi efecte distincte atât asupra afacerii cât şi asupra creşterii pe termen lung a acesteia. Capitalul angajat cuprinde capitalul economic. Economiile personale. împrumutul unei părţi mai mari decât jumătatea capitalului necesar îi va afecta în mare parte afacerea. amortizarea nu poate fi luată în calculul capitalurilor proprii.1.4. Prieteni. 3. rude. Categorii de capital pe perioada de exploatare Pe parcursul desfăşurării activităţii de către IMM-uri se evidenţiază următoarele categorii de capital: Capitalul economic alocat exploatării nu ţine cont decât de imobilizările utilizate de IMM-uri pentru activitatea sa de exploatare şi de creşterea nevoii de fond de rulment pentru exploatare. prin reinvestirea unei părţi din profitul net. Amortizarea este o recuperare de aport iniţial de capital propriu care finanţează investiţia de menţinere a capacităţii productive a întreprinderii. Surse de finanţare la iniţierea unei afaceri Avantajul esenţial al capitalului propriu este că el nu trebuie rambursat. cu atât mai mult nu vor risca nici alţi investitori. Cele mai obişnuite surse de finanţare proprie la iniţierea unei afaceri sunt următoarele: 1. poate apela mai întâi la prietenii cei mai buni şi la rudele care doresc să investească în afacere. 3. Ca regulă generală. . Capitalul investit cuprinde doar capitalul economic şi imobilizările în afara exploatării.

1. drept preferenţial de subscriere la emisiuni de noi titluri etc. Mai mult. investitorul poate cere restituirea aportului de capital propriu.împrumutul bancar tradiţional. Aspecte generale privind costul capitalului Pentru o firmă care utilizează atât datoriile cât şi capitalurile proprii. adică optimizarea structurii financiare a întreprinderii şi maximizarea valorii sale. putem spune că 10% este costul capitalului asociat investiţiei. cu garanţie materială explicită. Dezvoltarea unei întreprinderi presupune studierea costului finanţărilor ce sunt oferite: finanţare proprie sau îndatorare.2. concretizată sub forma rentabilităţii cerute mai mari. Pe de altă parte. un proiect de investiţii prezintă un risc. În funcţie de prevalenţa avantajelor deţinerii de capitaluri proprii sau. care creşte valoarea întreprinderii şi îmbunătăţeşte rentabilitatea cerută de acţionari. 3.Finanţarea IMM-urilor b) Capitalurile împrumutate.2. c) Capitalurile condiţionale care îşi pot schimba natura în funcţie de decizia investitorului. atunci nu se iau în calculul datoriilor. respectiv a aportorilor de capital. Este astfel posibil ca cercetarea structurii optime de finanţare. Un alt mod de interpretare a rentabilităţii cerute este de a observa dacă firma trebuie să câştige 10% peste valoarea investiţiei pentru a remunera investitorii săi pentru utilizarea capitalului necesar finanţării proiectului. Cu alte cuvinte. să permită rambursarea fondurilor obţinute de la creditori. sub formă de avansuri de finanţare. . convertirea împrumutului în capital propriu. . dimpotrivă. În consecinţă. 35 . ele încearcă să determine care este ponderea fiecărui mod de finanţare care conduce la maximizarea valorii întreprinderii şi la minimizarea costului capitalului. costul total al capitalului va fi o combinaţie a rentabilităţilor necesare pentru a remunera creditorii şi acţionarii săi. toate proiectele de investiţii sunt realizate dacă degajă o rentabilitate suficientă pentru satisfacerea cerinţelor acţionarilor şi creditorilor. Când vorbim de rentabilitatea necesară pentru o investiţie de 10%. care este al furnizorului. de capitaluri împrumutate. dezvoltarea întreprinderii modifică structura sa financiară dar şi comportamentul acţionarilor şi creditorilor. în cadrul aceleiaşi IMM. pentru a investi.leasing-ul. Costul capitalului Toate întreprinderile sunt nevoite să aleagă între autofinanţare şi îndatorare pentru dezvoltarea activităţii. toate întreprinderile caută să maximizeze valoarea patrimoniului său şi să minimizeze costurile aferente.credite de scont pe bază de gaj de valori mobiliare care sunt acordate în general pe termen scurt. În consecinţă. 3. respectiv primirea cu împrumut a dreptului de folosinţă a activelor fixe închiriate şi garantat cu dreptul de proprietate. Dacă sunt gratuite. astfel încât acţionarii vor cere o remunerare suplimentară. care pot fi: . Astfel. De aceea.creditul comercial din partea întreprinderilor partenere. costul capitalului unei firme reflectă atât costul capitalului împrumutat cât şi costul capitalurilor proprii. . Ele studiază astfel proporţia fiecărui mod de finanţare (fonduri proprii sau datorii) în finanţarea totală. de obicei înseamnă că investiţia va avea o valoare prezentă netă pozitivă numai dacă rentabilitatea acesteia depăşeşte 10%.

care se bazează pe costul fiecărei componente. Deoarece suntem interesaţi de fluxurile de lichidităţi după nivelul de impozitare al unităţii. utilizarea banilor este cea care contează. unde: CMPC = costul mediu ponderat al capitalului. În ceea ce priveşte rentabilitatea componentei datorie. – Cost of Capital. iar rata de actualizare va depăşi rata fără risc. este important pentru maximizarea valorii întreprinderii să se încerce diminuarea costului capitalului. 3. 36 . În acest caz. (CPc + CPp ) + D la valoarea de piaţă. costul capitalului acestuia este mai ridicat decât rata investiţiilor fără risc. atunci proiectul nu va afecta valoarea întreprinderii. dobânda este o cheltuială deductibilă fiscal pentru o întreprindere plătitoare de impozite. Dacă întreprinderea identifică şi se angajează într-un proiect de investiţii care generează o rentabilitate superioară costului capitalului. CP = capitalurile proprii. Astfel.2. Cu alte cuvinte. CPc wc = = ponderea acţiunilor comune în structura globală a întreprinderii. 2002. Dacă proiectul prezintă un anumit risc. Este o greşeală uzuală pierderea din vedere a acestui aspect esenţial şi considerarea că acest cost al capitalului unei investiţii depinde în primul rând de modul în care este obţinut capitalul şi de sursa acestuia. k c = costul capitalului corespunzător acţiunilor comune. Alegerea structurii optime a capitalului Costul capitalului este rata minimă de rentabilitate pe care trebuie să o genereze un proiect de investiţii în scopul plăţii costurilor de finanţare. Estimation and Applications. acest cost al capitalului asociat unei investiţii depinde de riscul acelei investiţii. Astfel.2. unde: CP = CPc + CPp . Formula de bază pentru calculul CMPC după impozitare27 pentru o unitate cu trei componente ale capitalului este: CMPC = k c × w c + k p × w p + (1 − τ) × k D × w D .. John Wiley & Sons Inc. Când o întreprindere are atât datorii cât şi capitaluri proprii în structura sa de capital. net de efectul nivelului fiscalităţii la nivelul întreprinderii pentru acea componentă. costul total al capitalului este costul mediu ponderat al capitalului (CMPC). D = datoriile totale. nu sursa. valoarea întreprinderii va creşte. Costul capitalului depinde în primul rând de utilizarea fondurilor. 27 Pratt.Finanţarea IMM-urilor Pentru a ilustra cele spuse mai sus. S. ne imaginăm că evaluăm un proiect fără risc. 46. New Jersey. Oricum. Dacă rata de rentabilitate a unui proiect de investiţii este egală cu costul capitalului. taxele sunt plătite şi sunt o cheltuială actuală în numerar a întreprinderii iar veniturile pentru deţinătorii de acţiuni sunt disponibile după plata impozitelor întreprinderii. CPc = capitalul propriu corespunzător acţiunilor comune. costul capitalului pentru o investiţie fără risc este egal cu rata investiţiilor fără risc de pe piaţa de capital. Elementul cheie este acela că. costul finanţării poate fi reprezentat de costul mediu ponderat al capitalului. modul de determinare a rentabilităţii cerute este evident: aruncăm o privire pe piaţa de capital şi observăm rata actuală oferită de investiţiile fără risc şi utilizăm această rată la actualizarea cashflow-urilor investiţiei. Astfel. pag. literatura de specialitate şi practicienii se referă la CMPC ca şi la un CMPC după impozitare. P. CPp = capitalul propriu corespunzător acţiunilor preferenţiale. nu de sursă.

k g = costul capitalului în structura internaţională a capitalului. totuşi costul mediu ponderat al capitalului va fi cel mai mic. la (CPc + CPp ) + D valoarea de piaţă. În general. I CP = investiţia optimă în structura locală (naţională) a capitalului. Published by McGraw – Hill/Irwin. – International Financial Management. = ponderea acţiunilor preferenţiale în structura globală a (CPc + CPp ) + D întreprinderii. τ = cota de impozit pe profit. C. I g = investiţia optimă în structura internaţională a capitalului. finanţarea prin datorii trebuie echilibrată împotriva posibilelor costuri de faliment asociate unui grad ridicat de îndatorare. D wD = = ponderea datoriilor în structura globală a întreprinderii. G. New York.1. Alegerea între avantajele fiscale ale îndatorării şi potenţialele costuri de faliment reprezintă un factor major în determinarea structurii optime a capitalului. Aşadar. pag. B. Internaţionalizarea costului capitalului întreprinderii este o astfel de politică. cât şi k D cresc atunci când proporţia datoriilor în structura capitalului întreprinderii creşte. k D = costul datoriilor. orice politică ce diminuează costul capitalului întreprinderii va creşte consumurile profitabile de capital de care întreprinderea are nevoie şi va creşte bogăţia acţionarilor. înainte de impozitare. Figura 3. atât k c şi k p (care pot fi reduse la costul capitalurilor proprii k CP ). Decizia de investiţii a întreprinderii şi costul capitalului wp = CPp Sursa: Eun. Totuşi. S. pentru o întreprindere care se confruntă cu un plan fix de noi investiţii. 37 . Alegerea structurii optime a capitalului este importantă întrucât o întreprindere care îşi doreşte să maximizeze avuţia acţionarilor va finanţa noile nevoi de capital până în punctul în care rentabilitatea marginală a ultimei unităţi de capital nou investit egalează costul marginal ponderat al capitalului al ultimei unităţi finanţare nouă realizată. 424. 2007. Fourth Edition. Întreprinderile pot avea tendinţa de a utiliza finanţarea prin datorii pentru a beneficia de avantajele deductibilităţii fiscale a plăţilor de dobândă.. La combinaţia optimă de finanţare prin datorii şi capitaluri proprii. unde: k CP = costul capitalului în structura locală (naţională) a capitalului. la valoarea de piaţă. Resnik.Finanţarea IMM-urilor k p = costul capitalului corespunzător acţiunilor preferenţiale.

Aceasta corespunde randamentului minimal care incită acţionarul potenţial la a cumpăra şi păstra o acţiune. C.1. Nevoia optimă de capital a întreprinderii va fi astfel 28 determinată în punctul în care curba ratei interne de rentabilitate intersectează costul capitalului . Neavând o dată scadentă. Dintre acestea. i = 1 ÷ n reprezintă perioada de viaţă a acţiunii (implicit a societăţii) exprimată în număr de ani. Majorarea capitalului social Majorarea capitalului social reprezintă o decizie financiară strategică luată de Adunarea Generală a acţionarilor sau Consiliul de administraţie atunci când este necesară o constituire de 28 Eun. New York.3. întreprinderea poate să-şi crească investiţiile profitabile dincolo de I CP la I g . De altfel. cum ar fi fuziunea şi absorbţia. 424. întreprinderea va avea o rată internă de rentabilitate cu o pantă negativă. este important de notat faptul că reducerea costului capitalului creşte valoarea întreprinderii nu numai prin creşterea investiţiilor în noi proiecte dar şi prin reevaluarea cash-flow-urilor proiectelor existente. – International Financial Management. ilustrează. respectiv costul capitalului. Particularităţi ale surselor proprii şi costul acestora Fondurile proprii ale întreprinderii au în general un dublu rol: pe de o parte finanţează o parte din valoarea investiţiilor iar pe de altă parte servesc drept garanţie creditorilor întreprinderii care finanţează cealaltă parte a investiţiei. G. la k g într-o structură internaţionalizată a capitalului. cea mai mare dificultate în calcularea costului finanţării unei întreprinderi este reprezentată de costul capitalurilor proprii. Aşa cum figura 3. 3. ilustrează acest aspect. Costul capitalului propriu extern este dat de rata de randament aşteptată de acţionari. cele care prezintă interes din punct de vedere al costului sunt: autofinanţarea şi creşterile de capital. Resnik. B. În general. D 2 . unde: i i = 1 (1 + k a ) Dv i = veniturile viitoare generate de acţiuni (dividendele). Costul capitalurilor proprii reprezintă rentabilitatea aşteptată pentru acţiunile întreprinderii pe care investitorii o cer. cesiunea activelor. contribuind la valoarea întreprinderii.Finanţarea IMM-urilor Figura 3.. se poate determina valoarea n Dv i actuală a unei acţiuni ca fiind suma actualizată a veniturilor viitoare: VA = ∑ . Published by McGraw – Hill/Irwin. S. costul capitalului întreprinderii poate fi redus de la k CP sub structura locală (internă) a capitalului. spre deosebire de o obligaţiune. în general. Costul capitalurilor proprii poate fi analizat în funcţie de provenienţa acestora: internă sau externă. 3. Maximizarea valorii întreprinderii va angaja un proiect de investiţii atât timp cât rata internă de rentabilitate a proiectului este superioară costului capitalului întreprinderii. Când toate proiectele de investiţii luate în considerare sunt ordonate descrescător după rata internă de rentabilitate. k a = rata de actualizare.1. D n ale dividendelor din fiecare an exprimă limita inferioară a eficienţei exprimată prin rentabilitatea folosirii capitalurilor întreprinderii.3. creşterile de capital şi alte surse care pot fi asimilate fondurilor proprii.1. aşa cum este desenat în figură. Acum presupunem că. …. 38 . Nivelele D 1 . 2007. Principalele surse proprii de finanţare ale întreprinderilor. pag. sunt: autofinanţarea. Fourth Edition.

P.1. pag. De asemenea. Avantajele finanţării prin emisiune de acţiuni Finanţarea prin acţiuni comune sau preferenţiale prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje31 pentru întreprinderi în raport cu finanţarea prin îndatorare. Editura Economică. prin vânzarea de acţiuni preferenţiale. Brigham.3. D. 3. indiferent de situaţia activităţilor întreprinderilor şi de fluxurile de numerar. Weston.. deoarece acţiunile lor sunt negociabile. calculate la cursul comunicat de Banca Naţională din ultima zi a anului. ci are ca efect modificarea structurii financiare a întreprinderii şi transformarea unei datorii în capital neexigibil30. 740 – 741. 788 – 789. deoarece procură întreprinderilor noi lichidităţi. acţiunile comune pot fi adesea vândute în termeni mai avantajoşi decât obligaţiunile. F. Aportul în natură şi majorarea rezultată din fuziune sau absorbţie sunt operaţiuni indirecte de finanţare. Adochiţei. realizează mai uşor subscrierea la creşterea de capital. dacă întreprinderile au perspective. a diferenţelor în plus din reevaluarea activelor fixe corporale şi prin conversiunea creanţelor în acţiuni sau prin fuziunea cu altă întreprindere ori prin absorbţia altei întreprinderi29. 39 . au o rentabilitate totală mai mare (dividende plus câştig de capital) decât Gh. Gh. Negrea. Bucureşti. 104. acţiunile comune nu au o scadenţă. pag.. 63. întreprinderile care cotează la Bursă. M. 31 Halpern. E. vânzarea de acţiuni comune creşte credibilitatea acordată întreprinderilor. Acţiunile comune atrag anumite grupuri de investitori deoarece. – Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor. 30 29Ana. pag. Finanţarea întreprinderilor prin creşterea capitalului social demonstrează viabilitatea acestora şi are un efect pozitiv asupra terţilor (bănci. Bucureşti.. parteneri de contracte). finanţarea prin acţiuni preferenţiale permite întreprinderii să evite împărţirea controlului prin participare la vot. N.. care ar fi o cerinţă la vânzarea de noi acţiuni comune suplimentare. Dintre toate aceste forme se consideră că numai majorarea capitalului în numerar este o operaţiune de finanţare directă. 2001. directorul financiar se sustrage de la clauza de participare egală a noilor acţionari la profiturile viitoare mai mari ale întreprinderii. spre deosebire de finanţarea prin îndatorare care presupune obligaţia legală de plată a dobânzii la datoriile respective. ceea ce le face mai atractive decât acţiunile întreprinderilor care nu cotează la Bursă. Editura Economică. Bucureşti. deoarece acţiunile comune conferă siguranţă împotriva pierderilor creditorilor. Între avantaje enunţăm: atât acţiunile comune cât şi cele preferenţiale nu obligă întreprinderile să plătească sume fixe către acţionari. Editura Economică. I. Nici conversiunea creanţelor nu este o operaţiune directă de finanţare deoarece nu are ca efect procurarea de lichidităţi. Creşterea capitalului social se manifestă concret prin noi aporturi în numerar sau în natură ale acţionarilor sau prin încorporarea rezervelor. Bistriceanu. când capitalurile proprii sunt insuficiente sau când se urmăreşte dezvoltarea activităţilor ori adoptarea unor proiecte noi care vizează o creştere economică în scopul multiplicării rentabilităţii. sporind încrederea acestora în întreprinderi. încorporarea diferenţelor de curs valutar. J. ele nu trebuie răscumpărate niciodată.Finanţarea IMM-urilor fonduri proprii generată de acoperirea unor pierderi. E. – Finanţele agenţilor economici. – Finanţe manageriale. ceea ce nu este cazul în situaţia îndatorării. de regulă. De asemenea. 1998.1. 2001.

dacă profitul creşte. acţiunile comune şi dividendele acestora cresc în valoare în perioadele inflaţioniste. dacă o fac. mai mari decât cele pentru subscrierea şi distribuţia acţiunilor preferenţiale sau obligaţiunilor. dacă întreprinderea are mai multe acţiuni sau mai puţine datorii decât aşa-numita structură optimă a capitalului. Deoarece trezorierii întreprinderilor cunosc bine acest lucru. Dezavantajele finanţării prin emisiune de acţiuni În ceea ce priveşte dezavantajele emisiunii de acţiuni comune sau preferenţiale pentru întreprinderi în comparaţie cu finanţarea prin îndatorare menţionăm: vânzarea de acţiuni comune extinde dreptul de vot şi controlul deţinătorilor noilor acţiuni. Dacă întreprinderea s-ar finanţa prin îndatorare. pentru întreprinderile profitabile. principalul dezavantaj este costul. ceea ce înseamnă că investitorii trebuie să îşi diversifice acţiunile pe care le deţin. aproximativ jumătate din rata specifică a cuponului. costul acestei componente este mult mai mare decât al obligaţiunilor. noii investitori ar beneficia numai de o sumă fixă. noii acţionari vor avea partea lor.2.1. Ele permit colectarea de fonduri când aceste active sunt deja ipotecate. De aceea o întreprindere nu va dori să vândă acţiuni în momentul în care ponderea acţiunilor depăşeşte nivelul optim. Din acest motiv. indiferent de profitabilitatea acesteia. finanţarea prin emisiune de acţiuni suplimentare este evitată adesea de întreprinderile mici şi nou înfiinţate. 40 . acţiunile preferenţiale permit întreprinderii să păstreze activele ipotecabile pentru utilizare în caz de urgenţă. Costurile de emisiune asociate cu vânzarea de acţiuni comune sunt în mod caracteristic mai mari deoarece costurile de investigare a unei investiţii în acţiuni sunt mai mari decât pentru o emisiune comparabilă de obligaţiuni şi acţiunile sunt mai riscante decât datoriile. Menţinerea unei astfel de rezerve adecvate a capacităţii de îndatorare este un considerent important în cele mai multe decizii de finanţare. acţiunile comune dau noilor deţinători dreptul de a împărţi veniturile întreprinderilor. Costul datoriilor după impunere este. Deoarece dividendele plătite de acţiunile preferenţiale nu sunt deductibile din impozite. din punct de vedere practic aceasta înseamnă că o astfel de întreprindere poate obţine capital suplimentar numai prin îndatorare. întrucât investitorii evită să ofere capital unei întreprinderi cu probleme sau. spre deosebire de obligaţiuni. 3. pentru a menţine o anumită rezervă a capacităţii de îndatorare. Costul acţiunilor preferenţiale este egal cu întregul procent al dividendelor preferenţiale. dividendele acţiunilor comune nu sunt deductibile ca o cheltuială la calculul venitului impozabil. al căror proprietar – manager ar putea să nu dorească să împartă controlul acestora cu persoane din afară. Impactul acestui factor se reflectă în costul relativ al capitalurilor proprii comparativ cu capitalul obţinut prin îndatorare. care este mai sigură din punctul de vedere al investitorilor. De obicei. au nevoie de o garanţie.3. ei optează adesea pentru finanţare prin emisiune de acţiuni comune în perioadele bune. în timp ce dobânda obligaţiunilor este deductibilă. costul mediu al capitalului va fi mai mare decât ar trebui.Finanţarea IMM-urilor acţiunile preferenţiale sau obligaţiunile. de obicei. pentru acţiunile preferenţiale. costurile de subscriere şi de distribuţie a acţiunilor comune sunt.

Beta este calculat ca raport între Cov(ri . De fapt. fie prin încorporarea rezervelor. Dacă această rentabilitate este insuficientă.3. fie prin noi aporturi. VA De asemenea. valoarea de piaţă medie a portofoliului tuturor activelor. iar dacă o deţine. Valoarea actuală a unei acţiuni poate fi rescrisă ca fiind: Dv Dv VA = sau k a = +d.Shapiro pleacă de la ipoteza că dividendele distribuite cresc cu o rată constantă d. Atunci când se realizează o majorare de capital prin încorporarea rezervelor. beneficiile trecute în rezervă pot prezenta o rentabilitate adecvată pentru a putea convinge acţionarul să conserve titlurile sale. creşte valoarea lui β i . β i = măsura riscului sistematic inerent al titlului de valoare i . rata capitalizării acţiunilor este în funcţie de natura operaţiunii realizate. rM )/ Var(rM ) . cele două rate trebuie să fie egale. Dv i (1 + d )i − 1 i =1 (1 + k c )i . În condiţiile echilibrului pieţei financiare. costul capitalului reprezintă rentabilitatea minimă cerută de un acţionar marginal. un risc de piaţă mai mare. în care: k c = costul capitalului în acţiuni Această ecuaţie este convergentă dacă şi numai dacă rata de capitalizare a dividendelor ( k c ) este superioară ratei de creştere a dividendelor (d). respectiv coeficientul beta al acţiunii (volatilitatea acţiunii în raport cu fluctuaţiile pieţei. rentabilitatea aşteptată a acţionarilor este în mod frecvent estimată utilizând modelul Capital Assets Pricing Model (CAPM). În acest context. Costul cerut de acţionari corespunde costului pe care societatea îl suportă pentru a asigura conservarea titlurilor sale.1. ka − d VA În aceste condiţii. Riscul sistematic este riscul unei pieţe nediversificate pentru un activ. Pentru determinarea concretă a costului capitalului propriu vom reţine două modele: modelul Gordon-Shapiro şi Capital Assets Pricing Model (CAPM). CAPM afirmă că echilibrul ratei de rentabilitate aşteptate a acţiunilor (sau în general a oricărui titlu de valoare) este o funcţie liniară a riscului sistematic inerent a titlului de valoare. rM ) este covariaţia dintre rentabilitatea viitoare a titlului de valoare i şi cea a portofoliului de piaţă iar Var(rM ) este dispersia rentabilităţii portofoliului de piaţă. rata de capitalizare a capitalurilor proprii este dată de suma dintre rata de randament Dv a titlului ( ) şi rata de creştere prevăzută a dividendelor. ( ) rM = rentabilitatea aşteptată pe piaţă a portofoliului. Modelul Gordon. r i . CAPM determină rata aşteptată de rentabilitate a titlurilor de valoare astfel: E(ract ) = rfr + r M − rfr × β i . n valoarea actuală a unei acţiuni va fi: VA = ∑ comune. 41 . Rata cerută a rentabilităţii este rata pe care un investitor o pretinde pentru a-şi asuma riscurile achiziţiei acţiunii respective.3. investitorul nu va cumpăra acţiunea respectivă. acţionarul preferă să vândă acţiunile sale pe piaţă şi să investească în acţiuni ale altor societăţi. Costul acţiunilor comune În măsura în care o emisiune de acţiuni se realizează. trebuie să se facă distincţia între rata cerută şi rata estimată a rentabilităţii unui titlu. unde: rfr = rata rentabilităţii titlurilor fără risc (rata dobânzii fără risc). unde Cov(ri . deja o va vinde).Finanţarea IMM-urilor 3. o rentabilitate aşteptată mai mare. rata estimată a rentabilităţii este rata pe care un investitor aşteaptă să o câştige pentru o acţiune (dacă rata cerută este mai mare decât rata estimată a rentabilităţii. Ecuaţia CAPM arată că rentabilitatea aşteptată a unui titlu de valoare i .

7th edition. În acest model ne interesează în mod particular rata de actualizare dedusă prin preţul unei anumite acţiuni la bursă. Jones. preţul de vânzare pe piaţă al acţiunilor comune poate cunoaşte fluctuaţii importante. arătăm determinarea costului unei acţiuni comune astfel32: presupunem că o acţiune ordinară a unei anumite întreprinderi se aşteaptă să producă un dividend viager ( Dv act ) de 11 lei sfârşitul fiecărui an. determinat la rândul său de maximizarea în timp a fluxului de dividende către acţionari. respectiv maximizarea bogăţiei acţionarilor exprimată prin valoarea de piaţă a întreprinderii. acestea diferind în funcţie de profitabilitatea întreprinderii şi politica de dividend a acesteia. 2003. Totuşi. 32 42 . Thomson High Holborn House. Costul acţiunilor comune este în funcţie de veniturile aşteptate de investitori. care o diferenţiază de majoritatea celorlalte forme de împrumuturi pe piaţa de capital. În exemplul următor. 381-382. împrumutul permanent al unei întreprinderi putând fi vândut altui investitor prin tranzacţionare la bursă. spre deosebire de datorii şi acţiuni preferenţiale. deoarece nu este stabilită o rată a dobânzii sau a dividendului. Rentabilitatea aşteptată cerută de acţionarii obişnuiţi pentru capitalul investit. Modelele prezentate au la bază acelaşi set de ipoteze: piaţă cu concurenţă perfectă. acei care fac astfel de investiţii într-o întreprindere sunt consideraţi a fi proprietarii de drept ai acesteia. Din cauza acestei caracteristici a capitalului social. adică rentabilitatea suplimentară (peste rata dobânzii fără risc) pe care un investitor o cere drept compensaţie pentru asumarea unui risc mediu ( β = 1 ). Pp 100 Lumby. cât şi ale uneia mai puţin bune. – Corporate Finance: Theory and Practice. îşi are originea în obiectivul urmărit de întreprindere. Dacă acţiunea are o valoare de piaţă ( Pp ) de 100 lei. este aceea că investiţia nu ajunge niciodată la maturitate. S. relaţia care se desprinde este: costul capitalurilor proprii este direct proporţional cu riscul aferent acţiunilor pe baza cărora s-a format capitalul propriu. acţiunile ordinare sunt negociabile. O caracteristică esenţială a unei investiţii în acţiuni ordinare sau în capital social.. absenţa fiscalităţii.Finanţarea IMM-urilor Relaţia r M − rfr reprezintă prima de risc. London. creştere bazată doar pe baza reinvestirii profitului net. Creşterea riscului pe care îl prezintă o acţiune antrenează şi costuri suplimentare pentru întreprinderea emitentă. adică este permanentă şi nu este niciodată răscumpărată. ( ) Dificultatea în estimarea costului acţiunilor comune creşte. pag. Modelul de evaluare a acţiunilor cunoscut ca şi „modelul evaluării dividendelor” constă în determinarea preţului de piaţă al acţiunilor unei întreprinderi pornind de la suma fluxului viager actualizat de dividende viitoare aşteptate. finanţare integrală din fonduri proprii (100% capital propriu). datorită capacităţii întreprinderii de a distribui dividende atât în condiţiile unei activităţi bune. atunci rata de actualizare ( k ) va fi: k = Dv act 11 = × 100 = 11% . La estimarea costului acţiunilor comune ( k c ) este necesar să se estimeze veniturile cerute de investitori. respectiv maximizarea valorii de piaţă a capitalului reprezentat de acţiunile ordinare. C. Rata de actualizare reprezintă rentabilitatea pe care un investitor se poate aştepta să o obţină din acţiuni. În plus. Costul acţiunilor comune nu trebuie ajustat cu impozitul pe profit deoarece dividendele pentru acestea se plătesc din profitul net al întreprinderii.

Bilanţul său curent. Fie poate fi folosit modelul de evaluare a dividendelor pentru a găsi costul capitalului social ( k CS ) sau se poate folosi CAPM pentru a estima rata de rentabilitate a acţiunilor ( E(ract ) ). De exemplu34: întreprinderea „B” S. – Corporate Finance: Theory and Practice. în lei. costul utilizării capitalului pentru a investi în proiecte. costul acţiunilor comune este un cost de capital. Activ (Mijloace) Active imobilizate (nete) Active curente nete Total activ lei 240. 34 Lumby. Bucureşti.1. C. Bărbuţă-Mişu. Deci. O rată a rentabilităţii este corespunzătoare unui nivel dat de risc. Bilanţul întreprinderii „B” S. atunci acesta ar câştiga o rentabilitate anuală la banii investiţi de 11%. reprezintă costul de oportunitate al capitalului: rentabilitatea minimă pe care caută să o obţină atunci când investesc fondurile acţionarilor. 2009. Rezultă astfel că există o relaţie pozitivă între dividendele anticipate ale unei acţiuni şi preţul acesteia pe piaţă şi evident o relaţie inversă între rentabilitatea cerută şi preţul de piaţă. Thomson High Holborn House.A. pag. 118. acesta poate fi identificat folosind modelul CAPM33.1.000 170.A.000 110. aceasta reprezintă rata de rentabilitate pe care se aşteaptă să o primească dacă ar fi să investească în acţiunile întreprinderii. S. Totuşi. Ca urmare. Rata de actualizare care reduce suma fluxului de dividende viitoare aşteptate ale unei acţiuni la o valoare prezentă egală cu preţul ei de piaţă este numită „costul capitalului social”. Editura Didactică şi Pedagogică. este cotată la bursă. după cum şi costul capitalului social al unei întreprinderi este o rată de rentabilitate relativă nivelului existent de risc. 393-394. 7th edition. Cu alte cuvinte.. Din punct de vedere managerial. London. 11% trebuie să fie rentabilitatea aşteptată care este cerută de acţionarii ce deţin acţiuni comune ale întreprinderii. costul capitalului social al întreprinderii poate fi estimat în două moduri diferite. În anul curent întreprinderea a realizat venituri nete după impozitare ( Prnet ) de 52. În principal k CS şi E(ract ) pot fi văzute ca două seturi de notaţii reprezentând acelaşi lucru: costul sau rentabilitatea capitalului social. N. luând în considerare riscul sistematic al fluxului de dividende viitoare aşteptate. Dacă ne gândim la costul capitalului social ca fiind rentabilitatea capitalului. dacă un investitor a cumpărat o acţiune dintr-o întreprindere pentru 100 lei şi a primit un dividend de 11 lei în fiecare an. pag.000 350.000 lei din care se aşteaptă să plătească un dividend total net de (Dv) 30.000 Pasiv (Resurse) Capital social Rezerve Total pasiv lei 180.000 350. Astfel. 2003. – Finanţarea şi performanţa întreprinderii.Finanţarea IMM-urilor Această rată de actualizare este cea care aduce suma fluxului de dividende aşteptate la valoarea prezentă de 100 lei. Acesta este rentabilitatea minimă aşteptată cerută de acţionari prin investiţiile realizate cu banii lor de către managementul întreprinderii. acesta fiind de fapt un cost de oportunitate. Jones. din punctul de vedere al investitorilor. din perspectiva managementului. pe scurt este de forma prezentată în Tabelul 3.: Tabelul 3.000 lei sau 11 lei pe acţiune ( Dv act 0 ). 11% devine. De fapt. 33 43 .000 Acţiunile întreprinderii se cotează la bursă la momentul actual la 125 lei cum-div (cu dividendul cumulat).

2007.000 b = rata de reinvestire a profitului.000 capitalului angajat.45%: Dv act 0 = 11 .6% . reiese faptul că modelul dat de versiunea creşterii dividendelor este cel mai potrivit.000 − 30.0645 = 0 . obţinem: Utilizând modelul de evaluare a dividendelor: din informaţia dată de înregistrările cronologice ale dividendelor. Resnik.A. C.46% ca fiind costul estimat al capitalului social.2% . g = ⎜ ⎟ − 1 = 0 .066 sau 6 .2% şi 16.0645) + 0 . în care r = rentabilitatea K ang 350.A. 35 36 este vorba de dividendul aşteptat.149 = 0 . 8 × (1 + g )5 = 11 .90 = 16 . întreprinderea „B” S.90. pag.000 b = net = = 0 . Published by McGraw – Hill/Irwin. 420 . Sunt două metode posibile de estimare a ratei viitoare de creştere a dividendelor: (a) Pe baza ratei trecute de creştere a dividendelor ( g ): Dv act × (1 + g )5 = Dv act 0 .5 t-3 9 t-2 9.5 t-1 10 t0 1135 Dobânda curentă la obligaţiunile emise de stat este de 9%. Vom estima costul capitalului social atât prin utilizarea modelului evaluării capitalului investit (CAPM) cât şi prin utilizarea modelului de evaluare a dividendelor (DVM): CAPM arată că echilibrul ratei de rentabilitate aşteptate a acţiunilor este o funcţie liniară a riscului sistematic inerent al titlului de valoare36.3% . date fiind estimările celor două modele de evaluare a acţiunilor de 16. unde: Prnet 52. S. Fourth Edition. 44 . este următoarea (Tabelul 3. în cazul exemplului nostru. Eun.. g = r × b = 0 . 1 + g = ⎜ ⎟ .): Tabelul 3. k CS = Dv act 0 × (1 + g ) Pp = 11 × (1 + 0 . 42 × 0 . New York.1672 sau 16 . (1 + g )5 = 11 . r = = = 0 .72% .063 sau 6 . în ultimii şase ani.149 . Dividendele acordate Anul Dividend/Acţiune t-5 8 t-4 8. 8 ⎝ 8 ⎠ ⎝ 8 ⎠ 1 ⎛ 11 ⎞ 5 1 ⎛ 11 ⎞ 5 −5 Pe baza modelului lui Gordon ( r × b ): Pr − Dv 52. – International Financial Management. are un indice beta al acţiunii de 0.000 Dv 52. g = 0 . 424. ar trebui să folosească 16. Pp = 125 − 11 = 114 . ( ) Aplicând formula de mai sus E(ract ) = 9% + (17% − 9%) × 0 .72%. G. B. dobânda de pe piaţă este de circa 17% iar întreprinderea „B” S. CAPM determină rata aşteptată de rentabilitate a titlurilor de valoare astfel: E(ract ) = rfr + r M − rfr × β q .Finanţarea IMM-urilor Înregistrarea dividendelor pe acţiune în cadrul întreprinderii. (b) Vom folosi în continuare media obţinută pentru rata de creştere a dividendului prin cele două metode.2. respectiv 6.2. 114 De aceea.0645 .

DVM are nevoie de trei tipuri de date. se pune problema fixării celei mai reprezentative valori a preţului acţiunii ex-div (după plata dividendului) iar în ceea ce priveşte estimarea ratei viitoare de creştere a dividendelor ( g ). sunt dovezi care sugerează că mărimea întreprinderii joacă un rol în determinarea rentabilităţii. una din ratele trecute de creştere a dividendelor şi una pe baza r × b . Dv act 0 şi g . întreprinderile nu vând pe piaţă acţiuni preferenţiale cu intenţia de a trece cu vederea peste plăţile asociate dividendelor. Astfel. ce reflectă rentabilitatea care ar trebui să fie obţinută din acţiuni.4. prin aceea că CAPM este un model normativ. Nu se pune niciodată problema la modelele pozitive. există două moduri posibile de estimare. însă nici una dintre aceste metode nu este satisfăcătoare. Problema modelului „complet” este singura care afectează modele normative. nu pot fi de participare la o altă întreprindere. dar ulterior datoriilor. În mod legal. Aceste drepturi iau forma plăţilor de dividende preferenţiale. furnizând rata de rentabilitate numai pe o singură perioadă de timp. Costul acţiunilor preferenţiale Acţiunile preferenţiale implică drepturi asupra venitului şi a patrimoniului întreprinderii înaintea acţiunilor comune. el putând să nu cuprindă toţi factorii determinanţi ai rentabilităţii şi modelul poate fi deci „incomplet”.în timp ce DVM este un model folosit pentru mai multe perioade de timp. aşa cum s-a arătat în paragraful anterior. CAPM este un model utilizat pentru o singură perioadă de timp. întreprinderea nu are restanţe la plata dividendelor. procedurile de faliment nu pot fi iniţiate pentru că o întreprindere omite să plătească dividende preferenţiale.1. Pe de altă parte. micile întreprinderi producând aparent rentabilităţi un pic mai mari decât întreprinderile mai mari cu aceeaşi valoare beta. dând o valoare medie a rentabilităţii pentru perioadele multiple. propunem următoarea situaţie: 45 . lipsa de acurateţe a datelor introduse iniţial care conduc la rezultate eronate. Există patru argumente principale în acest sens: cele două modele sunt semnificativ diferite. dat fiind riscul relativ sistematic al acestora iar DVM este unul pozitiv. În privinţa preţului acţiunii.3. nu implică angajament privind fondul de amortizare. DVM nu explică ce afectează de fapt k CS . pe care investitorii o primesc pentru acţiunile preferenţiale. astfel încât costul acţiunilor preferenţiale poate fi estimat prin observarea rentabilităţii aşteptate pentru alte acţiuni preferenţiate similare. putem menţiona că: acţiunile preferenţiale sunt netransmisibile. de dividend şi rata aşteptată de creştere a dividendului. CAPM este un model cu un singur factor.Finanţarea IMM-urilor Totuşi cele două modele utilizate în exemplul de mai sus pot da rezultate diferite într-o mai mare măsură. acţiunile preferenţiale pot fi văzute complet ca reprezentând plăţi în numerar care vor fi onorate înaintea oricărei plăţi de dividende în numerar pentru acţiunile comune. De exemplu. atunci rezultă ca rentabilitatea pe acţiune este k CS . Costul acţiunilor preferenţiale poate fi definit ca o rată de rentabilitate ajustată cu costurile de flotare. De aceea cele două modele pot da estimări total diferite ale rentabilităţii capitalului deoarece „ceea ce ar trebui să fie” nu este întotdeauna „ceea ce este în realitate”. ce arată care este rentabilitatea pe acţiune în funcţie de preţul curent de piaţă. fiind date Pp . 3. Mai mult. este foarte dificil să-şi mai mărească capitalul extern la o dată ulterioară. Pentru exemplificare. Procedând astfel. Costul acţiunilor preferenţiale poate fi estimat în acelaşi mod ca şi obligaţiunile. Tot ceea ce spune este că. şi există potenţiale probleme cu două dintre acestea.

G. Negrea. 111. a devenit 11. pag. Bucureşti. N.1.A. costul explicit al capitalului împrumutat va fi mai mic decât costul capitalului din acţiuni preferenţiale atunci când celelalte caracteristici rămân neschimbate. avocaţilor. să degajeze şi un profit din care o parte să fie utilizată pentru sporirea activelor imobilizate şi a activelor de exploatare. creşte cursul acţiunilor deţinute de ei. ♦ profitul reinvestit este exonerat de la plata impozitului pe profit sau se aplică reduceri substanţiale de impozit. Menţionăm că nu este necesară nici o ajustare la efectele fiscale aici deoarece dividendele preferenţiale nu sunt deductibile fiscal. 379.A. având în vedere că întreprinderile întâmpină greutăţi în anumite situaţii conjuncturale în colectarea capitalurilor de pe piaţa financiară şi monetară39. Gh. costul acestor acţiuni preferenţiale emise de întreprinderea „A” S. costurile de înregistrare şi alte cheltuieli privind marketingul noilor titluri). Ca sursă internă de finanţare. 2000..Finanţarea IMM-urilor Întreprinderea „A” S. totodată. intenţionează să vândă o nouă emisiune de acţiuni preferenţiale. 39 Onofrei. autofinanţarea prezintă o serie de avantaje38 pentru întreprindere. pag.3.2. libertatea de acţiune a întreprinderii este apărată în sensul că asigură independenţa sau autonomia în gestionare faţă de acţionari. unde: Pp n 107 Dv act p = dividendul unei acţiuni preferenţiale. autofinanţarea are o importanţă deosebită în asigurarea autonomiei financiare. Cota de impozit pe profit este de 16%. Datorită costurilor de flotare (comisioanele plătite băncii. E. faţă de organismele financiare şi de credit. Autofinanţarea creează avantaje nu numai pentru întreprinderi ci şi pentru acţionari: ♦ prin capitalizarea unei părţi din profit. dintre care enumerăm: constituie un mijloc sigur de finanţare. Adochiţei. Astfel. Pp n = preţul net rezultat din vânzarea unei acţiuni preferenţiale. – Finanţele întreprinderii. Rata dividendului este de 11%. – Finanţele agenţilor economici. 37 38 46 . Costul acţiunilor preferenţiale ale întreprinderii Dv act p 12 . ceea ce creează posibilităţi mai mari de reinvestire. Editura Economică.2.3. întreprinderea va încasa o valoare netă de 107 lei pe acţiune. pag. Editura Didactică şi Pedagogică.31% . Editura Economică. Avantajele autofinanţării În economia de piaţă. Bucureşti. Din acest motiv. D. M. Autofinanţarea Finanţarea internă sau autofinanţarea reprezintă acumularea de capital degajată în cursul exerciţiului contabil încheiat şi este cea mai eficientă soluţie de finanţare a nevoilor permanente37. Bistriceanu. 2003. Formarea de fonduri prin autofinanţare apare în condiţiile în care întreprinderea obţine venituri din activitatea sa care să acopere toate cheltuielile şi.31%. organisme care exercită un control riguros pentru a-şi asigura garanţia capitalurilor date cu împrumut. creşte avuţia lor. 3. Vintilă. Bucureşti. tipografilor. valoarea de paritate a fiecărei acţiuni preferenţiale fiind de 110 lei. M. 2001. 3. ele sunt considerate o distribuire de venit. deci. – Gestiunea financiară a întreprinderii..1 ( k p ) va fi: k p = = × 100 = 11. 88. creşte valoarea bursieră a întreprinderii.

Finanţarea IMM-urilor

De asemenea, nu se poate vorbi despre un optim general al politicii de autofinanţare. Pe plan mondial, au existat atât perioade în care o bună structură financiară se caracteriza printr-un nivel scăzut al îndatorării, punându-se accentul pe autofinanţare şi alte resurse proprii, cât şi perioade în care o bună structură financiară se caracteriza printr-un caracter „normal” al îndatorării.

3.3.2.2. Costul autofinanţării
Una din cele mai importante surse de capital de investiţii pe termen lung al întreprinderilor este profitul nedistribuit – adică acea parte a fluxului net de lichidităţi generat de proiectele anterioare de investiţii ale întreprinderii şi care, la timpul în care sunt constatate, sunt reţinute în cadrul întreprinderii şi nu sunt distribuite către acţionari ca parte a fluxului de dividende. Întrucât profiturile nedistribuite apar din sursele interne ale întreprinderii, şi nu din cele externe (cum ar fi o nouă emisiune de acţiuni) există tentaţia de a crede că această sursă de capital este cumva mai „ieftină”. De fapt, atât din punct de vedere economic cât şi legal, profiturile nedistribuite aparţin acţionarilor întreprinderii deţinători de acţiuni comune şi astfel „costul” profiturilor nedistribuite, sau rentabilitatea minimă aşteptată pe care ar trebui să o genereze utilizarea lor în proiecte de investiţii, este exact aceeaşi cu cea dată de rentabilitatea aşteptată cerută de acţionarii deţinători ai noilor acţiuni emise: costul capitalului social. Profiturile nedistribuite formează o parte a capitalului social al unei întreprinderi şi deci costul acestora este reflectat în acest fapt. Valoarea de piaţă a acţiunii reflectă atât valoarea nominală a capitalului în acţiuni ale unei întreprinderi, cât şi valoarea profiturilor nedistribuite. În practică profiturile nedistribuite sunt o sursă uşor mai ieftină de capital decât o nouă emisiune de acţiuni din cauza costurilor de emisiune. De aceea, foarte adesea se consideră că autofinanţarea este gratuită. Or, autofinanţarea fiind constituită, în primul rând, din profit net reinvestit şi trecut la rezerve, atâta timp cât profitul reinvestit rămâne la nivelul rezervelor putem spune ca acţionarii nu cer, în mod direct, o remunerare a rezervelor (ci doar a acţiunilor vechi). Prin încorporarea rezervelor în capitalul social şi atribuirea de acţiuni gratuite, profiturile reinvestite devin direct remuneratorii. Chiar şi rămânerea profiturilor nete reinvestite la nivelul rezervelor este indirect remunerată. Reinvestirea profiturilor se va face pentru proiecte din ce în ce mai rentabile şi care marginal determină o creştere a remunerării medii a acţionarilor. Costul autofinanţării, prin trecerea profitului în rezervă, este egal cu costul capitalurilor proprii. Autofinanţarea are ca resurse şi amortizările şi provizioanele calculate. Acestea se pot considera fluxuri de trezorerie din întreaga activitate a întreprinderii, finanţată atât din capitaluri proprii, cât şi împrumutate. În consecinţă, costul autofinanţării din amortizări şi provizioane este egal cu costul mediu ponderat al capitalului.

3.4. Particularităţi ale surselor împrumutate pe termen mediu şi lung şi costul acestora
Băncile comerciale reprezintă adevărata "inimă" a pieţii financiare, furnizând cele mai numeroase şi mai variate feluri de împrumuturi. Studiile arată că în S.U.A. 85% din împrumuturile întreprinzătorilor americani sunt acordate de bănci, în sursele de capital necesar iniţierii afacerii ocupând locul doi, după economiile personale ale întreprinzătorilor. Totuşi, băncile acordă cu multe reţineri împrumuturile, mai ales întreprinderilor nou înfiinţate, preferând să o facă în special atunci când sunt sprijinite şi garantate şi de alte organizaţii.

47

Finanţarea IMM-urilor

Acordarea împrumuturilor se face în urma analizei de către bănci a evoluţiei precedente a întreprinderii şi a studierii registrelor, pentru a se putea proiecta imaginea acesteia în viitor. De asemenea, se cercetează stabilitatea vânzărilor întreprinderii şi a capacităţii produselor sau serviciilor de a genera un flux de casă corespunzător pentru asigurarea rambursării împrumutului.

3.4.1. Creditele bancare pe termen mediu şi lung
Împrumuturile pe termen mediu şi lung sunt folosite, în mod normal, pentru cumpărarea de fonduri fixe, echipamente şi alte articole folosite pentru expansiunea afacerii. Băncile comerciale acordă aceste împrumuturi pentru iniţierea unei afaceri, construirea unei fabrici, achiziţionarea de proprietăţi imobiliare, echipamente etc. Rambursarea împrumutului se face, în mod normal, lunar sau trimestrial. Împrumutul bancar pe termen mediu şi lung este un împrumut obţinut de la bănci sau alte instituţii financiare care trebuie rambursat într-o perioadă mai mare de un an. De obicei, acest împrumut este negociat direct între întreprinderea care solicită împrumutul şi bancă sau altă instituţie financiară – societate de asigurări, alţi creditori.

Împrumutul pe termen mediu şi lung este o sursă importantă de finanţare a întreprinderilor. El este preferabil împrumutului pe termen scurt, deoarece asigură întreprinderii împrumutate un grad mai mare de siguranţă: decât să aibă grija reînnoirii unui credit pe termen scurt, cel împrumutat poate obţine un credit pe termen mediu sau lung structurat în aşa fel încât scadenţa acestuia să coincidă cu viaţa economică a activului ce va fi finanţat. Astfel, fluxurile de numerar ce vor fi generate de activul finanţat pot servi la rambursarea ratelor la împrumut40.

3.4.1.1. Condiţiile de acordare a creditelor pe termen lung
Creditele pe termen lung41 sunt împrumuturi a căror rambursare depăşeşte 5 ani. Se acordă pentru investiţiile pe termen lung. La acordarea creditelor, întreprinderea trebuie sa prezinte băncii următoarele documente: cererea de acordare a creditului; dovada înregistrării la Registrul Comerţului; studiu de fezabilitate, pe ansamblul întreprinderii, incluzând si studiul de fezabilitate al investiţiei care face obiectul creditului; certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară a întreprinderii, cuprinzând şi aprecieri asupra nivelului profesional al conducerii întreprinderii; bilanţurile contabile pe ultimii 5 ani, vizate de organele bancare; situaţia contului de "Profit şi pierdere" pe ultimii 5 ani, vizat de cenzorii întreprinderii; situaţia patrimonială lunară cuprinzând obligatoriu situaţia încasărilor şi plăţilor în lei şi valută; orice contract ce poate face obiectul creditului.

După acceptarea studiului de fezabilitate, cererea de credit este luată în calcul ca decizie de creditare pe termen lung, proiectându-se la încheiere Contractul de creditare. Concomitent cu adoptarea deciziei de creditare se realizează şi Situaţia privind eşalonarea ratelor şi a dobânzilor pentru creditul contractat care reprezintă o proiectare a fluxurilor financiare viitoare de la întreprindere către bancă.
Hoanţă, N. – Finanţele firmei, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 306. Bărbuţă-Mişu, N. – Finanţele întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009, pag. 252-253.

40 41

48

Finanţarea IMM-urilor

Pe baza Contractului de creditare şi a Situaţiei de eşalonare a rambursării creditului, serviciul financiar al întreprinderii proiectează fluxurile curente şi viitoare, determinate de decizia de credit pe termen mediu şi lung, introducându-le în structura deciziilor financiare şi ale bugetului întreprinderii. În faza de utilizare a creditului pe termen lung apar fluxurile generate de ratele de rambursare şi de plata dobânzilor care vor fi alimentate din veniturile proprii (amortizare şi profit). O dată localizate în cuprinsul deciziilor financiare din întreprindere, fluxurile de fonduri declanşate de decizia de creditare pe termen mediu şi lung sunt cuprinse în bugetul financiar al întreprinderii, contribuind la realizarea echilibrului financiar al acţiunilor de consum pentru înfiinţarea, refacerea şi dezvoltarea structurii economice de producţie. Pe parcursul perioadei de angajare a creditului, banca procedează la analize periodice asupra întreprinderii şi a obiectivului creditat, banca ia măsuri de reducere a riscului de nerambursare sau în cazul producerii acestui risc, acţionează pentru recuperarea ratelor rămase de rambursat prin valorificarea garanţiilor depuse sau consemnate în contractul de creditare. De aceea, în faţa băncii comerciale, întreprinderea trebuie să vină cu o activitate care să nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului. În acest sens, întregul univers intern şi extern al întreprinderii este supus unei analize şi interpretări riguroase pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare sau ale unor schimbări tehnologice, în evoluţia cererii precum şi sub influenţa inflaţiei, recesiunii, îmbătrânirii produselor. Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize detaliate privind produsele fabricate de întreprinderea solicitatoare de credite, precum şi pieţele pe care desface şi se aprovizionează întreprinderea în cauză. Analiza scoate în evidenţă aspecte de calitate ale produselor, poziţia întreprinderilor pe piaţa produselor sale, calitatea şi starea financiară a principalilor săi clienţi. Tendinţa principală este ca la acest tip de finanţare să se apeleze foarte rar datorită condiţiilor foarte grele impuse de instituţiile care acordă acest tip de credite. Băncile din România care oferă finanţare pentru IMM-uri sunt: Banca Comercială Română, BRD Groupe Societe Generale, Banc Post, Banca Românească, Banca Transilvania, ING Bank, Emporiki Bank, Alpha Bank, HVB Bank, Raiffeisen Bank, Piraeus Bank, Miro Bank, Banca de Export Import A României, EXIMBANK, Banca Comercială Robank. Băncile acordă împrumuturi pe baza următoarelor elemente: contractul de împrumut, garanţii materiale, documente de susţinere a împrumutului. a) Contractul de împrumut prevede condiţiile de creditare ale băncii şi obligaţiile ce le revin părţilor. b) Garanţiile materiale (gajul) reprezintă mijlocul legal prin care se asigură suma împrumutată. Garanţiile reale sunt reprezentate de imobilele, echipamentele, automobilele etc. pe care întreprinzătorul sau întreprinderea le au în posesie şi pe care sunt dispuse să le ipotecheze sau gajeze în favoarea băncii în vederea acordării împrumutului. În caz de insolvabilitate, banca poate vinde bunurile puse drept garanţie pentru a-şi recupera împrumutul. Deoarece băncile nu pot oferi credite fără a-şi securiza investiţiile, ele solicită garanţii (de preferinţă imobiliare) care să acopere aproximativ 120% din valoarea creditului plus dobânda. Pentru a veni în sprijinul întreprinzătorilor care nu au suficiente bunuri materiale pe care să le pună drept garanţie s-au înfiinţat două fonduri de garantare: Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri şi Fondul de Garantare a Creditului Rural. 49

– IFN sunt: - garanţii din fonduri proprii. Misiunea fondului este de sprijinire a întreprinzătorilor din toată ţara să îşi împlinească avantajul competitiv şi excelenţa în afaceri. Garanţiile din fonduri proprii. complet şi profesionist solicitărilor financiare. la dezvoltarea şi creşterea competitivităţii întreprinderilor existente. Preocuparea acestuia este de a oferi un răspuns rapid. Dacă firma utilizează un credit pe termen scurt. garanţii din fonduri în administrare. – IFN pune la dispoziţia firmelor produse financiare specifice.IFN au în vedere: • Îmbunătăţirea accesului la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii care au proiecte de afaceri viabile. fondul preia riscul creditului acordat întreprinderii de către bancă. garantând până la 80% din credit şi până la valoarea de 800. la alinierea la cerinţele Uniunii Europene. în completarea propriilor garanţiilor materiale. Dacă este vorba de un credit pe termen mediu sau lung comisionul reprezintă un procent din soldul anual al garanţiei acordate. Pentru garanţia acordată se plăteşte un singur comision a cărui valoare este cuprinsă între 1.Finanţarea IMM-urilor Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM S. Fondul garantează creditele acordate de băncile comerciale în limita a maxim 80% şi susţine ideile de afaceri şi prin finanţări directe. Prin aceste garanţii. 50 . Acest serviciu este valabil şi pentru IMM-urile nou înfiinţate. Obiectivele strategice ale FNGCIMM S. venind în completarea finanţărilor de care acestea au nevoie prin garantarea creditelor acordate de băncile comerciale. FNGCIMM S.5% şi 2% pe an.000 de euro. garanţii acordate beneficiarilor de finanţări din fonduri europene.A. prin acordarea de garanţii financiare. fondul contribuie la lansarea activităţii întreprinderilor nou-înfiinţate. Garanţiile oferite de FNGCIMM S. a politicii acestuia în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii.A. unei reţele aflate într-o accelerată dezvoltare şi unei strânse colaborări cu partenerii din domeniul bancar. dar care nu deţin suficiente garanţii materiale sau resurse financiare. – IFN) contribuie la finanţarea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor. • Susţinerea politicii economice şi sociale a Guvernului. graţie unei structuri operaţionale flexibile. la sporirea valorii adăugate realizate de sectorul IMM şi la crearea de noi locuri de muncă în acest sector.A. • Creşterea volumului de investiţii realizate de întreprinderile mici şi mijlocii. Valoarea exactă a comisionului depinde de durata creditului. Prin activitatea sa. Avantajul firmei constă în încasarea anuală a comisionului şi nu integral la momentul acordării garanţiei. comisionul reprezintă un procent din volumul garanţiei acordate şi va fi încasat într-o singură tranşă la momentul acordării garanţiei. necesare obţinerii unui credit sau a altor instrumente financiare de la băncile comerciale şi prin acordarea de finanţări directe. .A. de moneda în care se acordă acesta şi de modalitatea de plată a garanţiei solicitată de bancă.

51 . de valoare egală cu suma garantată de Fond. În situaţia în care condiţiile de accesare a fondurilor europene prevăd ca aplicantul să facă dovada existenţei surselor proprii pentru finanţarea proiectului. • Măsura 2.Finanţarea IMM-urilor Garanţiile din fonduri în administrare reprezintă garanţii din fonduri puse la dispoziţie de către Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Amenajării Teritoriului în baza Legii nr. mediu şi lung. iar comisionul de garantare este de numai 1%/an. Suma garantată va reprezenta maxim 70% din valoarea creditului.1 – „Investiţii în exploataţii agricole”. Banca va solicita emiterea unui bilet la ordin fără protest. Comisioanele de garantare percepute (care se pot modifica în timp) sunt: . Pentru garanţia acordată de Fond.1 –„Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingul produselor agricole şi piscicole”. cu scadenţa la vedere. Procentul de garantare este în conformitate cu prevederile din convenţiile încheiate cu finanţatorii.0%.1. Credite pe termen mediu şi lung (lei/valută) . . se poate beneficia de garanţiile FNGCIMM S. pentru: .1 – „Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale”. Acest bilet va fi girat de Bancă.Promisiune de garantare . cât şi condiţiile de acordare a finanţării specifice fiecărui finanţator. Fondul garantează finanţări acordate de instituţii financiar-bancare/ nebancare. Garanţia se poate acorda pentru o perioadă de până la 3 ani. • Măsura 3. • Măsura 1.2. • Măsura 3. Sunt garantate categoriile de credite /scrisori de garanţie bancară acordate/emise de bancă pentru investiţii pe termen scurt. procentul maxim de garantare este de 80%. fără drept de regres către Fond. • Măsura 3.218/2005 pentru absorbţia fondurilor SAPARD.Persoane juridice şi autorităţi ale administraţie publice: Credite pe termen scurt (lei/valută) . – IFN. la solicitarea instituţiei finanţatoare un document . cu precizarea că.A. Garanţiile acordate beneficiarilor de finanţări din fonduri europene se adresează IMM-urilor care îndeplinesc atât condiţiile de accesare a fondurilor europene. Dacă statutul firmei se încadrează într-una dintre categoriile de beneficiari ai Programului SAPARD şi are capacitatea de rambursare a obligaţiilor de plată asumate. Fondul va putea emite.4 –„Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice care să genereze activităţi multiple şi venituri alternative”. la momentul executării Contractului de garantare.prin care Fondul îşi exprimă intenţia de a garanta finanţarea ce va fi primită de IMM. pentru finanţarea acordată pentru consultanţă.5%.plata taxei de consultanţă aferentă unui proiect pe un domeniu de activitate potenţial beneficiar de fonduri europene. după aprobarea proiectului de către autoritatea de implementare. iar pentru investiţii garanţia se acordă în corelaţie cu durata creditului.realizarea proiectelor pe domenii de activitate potenţial beneficiare de fonduri europene.Pentru creditele acordate fermierilor privaţi – persoane fizice autorizate şi asociaţiile de fermieri privaţi constituite conform legii nu se plătesc comisioane de garantare. veterinar şi fitosanitar. pentru consultanţă. .5 – „Silvicultura”.2 –„Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate. pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorilor”. care finanţează măsurile: • Măsura 1.

(FGCR-IFN S.) oferă un instrument financiar care permite accesul investitorilor la credite şi alte instrumente de finanţare.Finanţarea IMM-urilor Fondul de garantare a Creditului Rural . stocarea şi procesarea produselor agricole şi realizarea obiectivelor de investiţii în aceste domenii. nu şi ratele) cea mai mare. precum şi alte instrumente financiare pe care instituţiile de credit le acordă beneficiarilor programelor cu finanţare europeană prin FEADR. scrisorile de garanţie bancară. este necesară studierea atentă a acestora şi alegerea acelei bănci care practică dobânda cea mai mică şi acordă perioada de graţie (perioada în care se plătesc doar dobânzile. în cazul beneficiarilor publici ai FEADR. FEP.IFN S. pentru realizarea producţiei agricole. 80% din valoarea creditelor/scrisorilor de confort acordate/emise de instituţiile de creditare în scopul asigurării cofinanţării proiectelor de investiţii realizate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală. • Contractele de garantare se pot încheia în lei sau în valută. scrisori de garanţie în favoarea APDRP. balanţa de verificare.A. în funcţie de moneda în care a fost încheiat contractul de credit.5 milioane Euro. conform OG 79/2009. plan de afaceri şi/sau studiu de fezabilitate.A. valoarea garanţiei poate fi de până la 100% din valoarea creditului. pentru fiecare solicitare individuală de garantare nu va depăşi echivalentul a 2. documente financiar-contabile: bugetul de venituri şi cheltuieli. FGCR-IFN S. planificarea fluxului de numerar..FEGA. în lei sau valută. denominaţi în lei la cursul lei/Euro de la data solicitării de garantare. iar valoarea acesteia poate fi egală cu suma cheltuielilor eligibile şi neeligibile ale proiectului. reprezintă maxim: • • 80% din valoarea creditelor de producţie pe termen scurt/acordurilor de garanţie bancară.producători agricoli şi procesatori de produse agroalimentare. În cazul beneficiarilor privaţi. care pot fi garantate de FGCR-IFN sunt următoarele: • • Credite pentru realizarea producţiei agricole sau agro-alimentare. care pot fi obţinute de persoane fizice şi juridice . situaţia patrimonială. creditele de investiţii acordate beneficiarilor FEADR. respectiv FEADR. Categoriile de credite/scrisori de garanţie bancară acordate de bănci.A.A. creditele de producţie care asigură sursele de finanţare necesare beneficiarilor programului SAPARD care au realizat şi pus în funcţiune investiţia. mediu şi lung. are ca obiect de activitate exclusiv garantarea creditelor şi a altor instrumente de finanţare. FEP şi FEGA. Deoarece fiecare bancă are condiţii de creditare specifice. FGCR -IFN SA garantează următoarele tipuri de credite şi alte instrumente de finanţare : • • • • • creditele pe termen scurt.IFN S. certificatul de înregistrare. contul de profit şi pierdere. c) Documentele de susţinere a împrumutului sunt: documente care certifică existenţa întreprinderii: actul de înfiinţare. prin acordarea de garanţii financiare. Credite de investiţii. suma maximă care poate fi garantată de FGCR-IFN S. 52 . Suma garantată de FGCR . documente privind necesitatea şi oportunitatea creditului şi posibilitatea de rambursare a acestuia: cerere de credite. bilanţul anual.A. în lei sau valută. FEP şi FEGA pentru asigurarea finanţării necesare realizării proiectelor prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada programată 2007-2013.

53 .2. Întreprinderile apelează la împrumuturi pe termen mijlociu şi lung. Efectul de levier se poate resimţi şi invers. vor fi urmate de o serie de ieşiri monetare viitoare echivalente.Finanţarea IMM-urilor 3.de cost actuarial ( k d ). cu condiţia ca rentabilitatea întregului capital angajat (propriu şi împrumutat) să fie superioară ratei dobânzii la sumele împrumutate. 256. 3. documentele formale legate de obţinerea împrumuturilor sunt minime. Intrările monetare. Avantajele creditului bancar pe termen mediu şi lung Împrumutul pe termen mediu şi lung prezintă următoarele avantaje42 pentru întreprinderi: rapiditate: obţinerea sumelor necesare printr-un credit bancar pe termen mediu sau lung poate fi realizată mult mai rapid decât cele prin emiterea de obligaţiuni.1. în cazul unui împrumut bancar pe termen mediu sau lung.de rată internă de rentabilitate (RIR) şi . 42 Bărbuţă-Mişu. dobândă fixă. Există totuşi un risc al variaţiei dobânzii de piaţă. În aceste condiţii modelul CAPM (Capital Assets Pricing Model) oferă şi pentru datoriile riscante o alternativă de estimare a costului / (rentabilităţii) scontat(e). Bucureşti.4. În situaţia acestuia din urmă. chiar dacă apariţia unor noi condiţii economice poate conduce la dorinţa celui împrumutat sau a deţinătorilor de obligaţiuni de a le schimba. este virtual imposibil să obţină permisiunea de a modifica condiţiile contractului. Este vorba aici de "efectul de levier" (de pârghie) care poate duce la creşterea rentabilităţii capitalurilor proprii. Această noţiune de rată k d are două interpretări: . la fel ca şi cheltuielile. pag. în care: (ieşirile).4. Pentru început admitem că nu există risc de rată de dobândă şi nici risc de insolvabilitate a debitorului. k d = ca soluţie la ecuaţia de mai sus. conveni cu creditorul să modifice mutual condiţiile contractuale. costul datoriilor acesteia poate fi observat în mod normal. t = anii de rambursare a împrumutului. flexibilitatea: împrumuturile pe termen mediu şi lung prezintă o flexibilitate viitoare spre deosebire de împrumutul obligatar. deoarece costul datoriilor este pur şi simplu rata dobânzii pe care firma trebuie să o plătească pentru un nou împrumut şi putem observa rata dobânzii pe pieţele financiare. Condiţiile contractuale în care se angajează un împrumut (scadenţă certă. prioritate pentru recuperarea capitalului în caz de faliment etc. N.) face ca determinarea costului acestei resurse de capital să fie certă. valoare de rambursat cunoscută.1. obţinute la primirea sumelor împrumutate. au şi efecte favorabile asupra rentabilităţii. reprezintă costul explicit al împrumutului solicitat de managerul întreprinderii pentru finanţarea investiţiilor noi. Editura Didactică şi Pedagogică. datorită numărului mare de deţinători de obligaţiuni. Pentru manager. fiind conştiente că pe lângă riscul pe care-l implică. În schimb.3. costul explicit al unui împrumut este acela care egalează încasările din fondurile împrumutate (intrări) cu valoarea actuală a plăţilor privind rambursările şi dobânda viitoare n R + Dob t . t = 1 ÷ n . Costul creditelor bancare pe termen mediu şi lung Ca şi costul capitalurilor proprii ale firmei. direct sau indirect. costuri de obţinere relativ reduse: deoarece se negociază direct cu cei care acordă credite. 2009. cei împrumutaţi pot. potrivit formulei: Fonduri împrumutate = ∑ t t t = 1 (1 + K d ) R t = ratele împrumutului rambursate în fiecare an. – Finanţele întreprinderii. în sensul scăderii ratei rentabilităţii capitalurilor proprii. în general.

Este evidentă egalitatea RIR = k d . Cota de impozitare τ . Analiza costului împrumutului bancar se bazează pe modelul unui grafic de rambursare a acestuia. i = 1 ÷ n . Această modalitate este caracterizată prin faptul că principalul împrumutului este rambursat eşalonat în tranşe egale. pentru întreprindere. În teorie. Rezolvarea ecuaţiei obţinute se realizează prin interpolare liniară. Vn D = valoarea nominală. V 0 D = valoarea actuală a datoriei pentru întreprindere. cazul împrumutului bancar cu rambursare în tranşe sau rate egale. investiţia este rentabilă dacă această rată internă RIR este mai mare decât rata dobânzii de pe piaţă ( R d ). unde: V0 D = ∑ + t (1 + k D )n t = 1 (1 + k D ) Dob t = dobânda plătită în anul i. în timp ce costul actuarial rezultă din aprecierea împrumutatului (debitorului). k D = costul datoriilor. respectiv costul capitalului. valoare ce va fi rambursată la scadenţă. a. Această modalitate de rambursare este caracterizată prin faptul că plata principalului se realizează integral la scadenţă. că aceste fluxuri permit remunerarea furnizorilor de capital conform exigenţei lor de randament. Pe plan economic. costul actuarial pentru un împrumut primit este egal cu RIR a sumei date cu împrumut. specific activităţii bancare. Ecuaţia matematică ce dă valoarea de piaţă are forma: Vn ⎡ R d × Vn × (n + 1 − t ) ⎤ ⎥ × (1 − τ ) + n n ⎢ n ⎦ V0 D = ∑ ⎣ . τ = cota de impozit pe profit. RIR> R d semnifică faptul că investiţia de capital va fi recuperată prin fluxurile de lichidităţi rezultate din exploatare. subliniază caracterul special al cheltuielilor cu dobânzile. în decursul perioadei de desfăşurare a creditului plătindu-se numai dobânzile calculate prin înmulţirea ratei nominale a dobânzii cu valoarea principalului. În funcţie de caracteristicile prezentate. Astfel. cazul împrumutului bancar cu rambursare la scadenţă. unde: (1 + k D )t t =1 54 . Modelul matematic care permite determinarea costurilor acestui tip de împrumut este următorul: Vn D n Dob × (1 − τ ) t .Finanţarea IMM-urilor Ele sunt identice fundamental şi singura diferenţă dintre ele vine de la cei care fac interpretarea după cum aceştia sunt creditori sau debitori: Rata internă de rentabilitate relevă demersul investitorului (creditorului). ambele având unul şi acelaşi conţinut economic. care diminuează suma cheltuielilor cu dobânzile datorate. Deci RIR> R d semnifică faptul că investiţia este rentabilă şi acceptată. Conform criteriului RIR. există mai multe modele fundamentale de determinare a costului capitalului împrumutat. În realitate acest caz este rar ca urmare a efectelor fiscale şi a costurilor de tranzacţie a capitalurilor. acestea beneficiind de o scutire aproape integrală de impozit. b. cheltuielile cu dobânzile sunt încadrate conform legii în categoria celor deductibile din profitul brut. Diferenţa favorabilă întreprinderii reflectată în scăderea cheltuielilor efective cu impozitul pe profit poate fi considerată ca plus-valoare. Acest grafic include convenţia părţilor despre: valoarea împrumutului contractat. rata dobânzii la care se face contractarea împrumutului şi graficul de rambursare. suma avansată. dobânzile calculându-se prin înmulţirea ratei dobânzii cu soldul rămas de rambursat.

Avantajele leasingului Avantajele leasing-ului pentru întreprinderile care închiriază bunurile sunt: oferă o finanţare flexibilă43: majoritatea contractelor de leasing tind să aibă mai puţine acorduri restrictive decât contractele de împrumut. pentru a se analiza care dintre aceste surse de finanţare este mai avantajoasă. instituţii financiare de economii şi de credit. Bucureşti. Vn = valoarea nominală totală a împrumutului. cazul împrumutului bancar cu rambursare în anuităţi constante. aceştia din urmă având posibilitatea să-l cumpere la sfârşitul contractului la un preţ convenit (în general la valoarea reziduală).2. Decizia de a opta pentru leasing.4.4. n R d = rata nominală a dobânzii pentru creditul contractat. 55 . Această valoare actualizată se compară cu cea a împrumutului. Există mai multe tipuri de firme care au ca obiect de activitate leasing-ul: bănci comerciale. 3. Finanţarea prin leasing Finanţarea prin leasing poate fi furnizată de către întreprinderile industriale producătoare. C. – Finanţele publice. se fundamentează pe valoarea actualizată netă (VAN). în efortul acestora de a creşte vânzările. În acest caz anuitatea se determină Vn × R d cu ajutorul formulei: A t = . 2006.1. firme financiare şi firme industriale. Finanţele firmei.. Prin calcul matematic se obţine un şir de tranşe ale principalului care reprezintă o progresie geometrică. să fie egale. De asemenea cash-flow – urile ( CFt ) vor fi determinate în funcţie de profiturile viitoare şi de chiria plătită. în raport cu un împrumut bancar sau obligatar. Formula matematică pentru valoarea de piaţă este: n Dob × (1 − τ ) + R t t . 3.2. înaintea încheierii duratei de viaţă n a bunului închiriat. în formula VAN nu se cuprinde scăderea valorii investiţiei I. În plus.2. Valoarea reziduală ( VR ) este plătită în anul m. 1 − (1 + R d )− n 3. 198. dar şi de întreprinderile specializate în asigurarea finanţării prin leasing. leasing-ul este mai convenabil pentru 43 Tudorache. Secăreanu. compuse din principal şi dobândă. D. calculată după relaţia: n CFt VR VAN = ∑ − . Editura Universitară. Definire şi caracteristici Leasing-ul este o procedură de finanţare a investiţiilor prin care o bancă sau o instituţie financiară specializată achiziţionează un bun imobiliar sau mobiliar pe care-l închiriază unei întreprinderi sau unui particular. c.2. unde: V0 D = ∑ t (1 + k D ) t =1 R t = partea din principal ce va fi rambursată în anul t. t (1 + r )m t = 1 (1 + r ) Întrucât nu se plăteşte costul de achiziţie al bunului închiriat. Acesta se caracterizează prin eşalonarea împrumutului astfel încât sumele rambursate anual de debitor.4.Finanţarea IMM-urilor R d × Vn × (n + 1 − t ) = valoarea dobânzii din anul t. pag. n = numărul de ani pe care se construieşte graficul de rambursare.

4. deoarece este o operaţiune care nu modifică structura financiară a întreprinderii44. afectează inevitabil autofinanţarea viitoare ca urmare a obligaţiilor periodice de plată. pag. N. Dezavantajele leasingului Principalele dezavantaje46 al leasing-ului se referă la: costul: pentru o întreprindere cu profituri mari. N. cu acces la pieţele creditului şi capacitate de a profita de avantajele fiscale ale proprietarului. – Decizia de finanţare în leasing. În cazul leasing-ului direct poate exista clauza anulării. R. bancherii şi ceilalţi creditori ţin seama că leasing-ul constituie o obligaţie a firmei care apelează la leasing. Muştea-Ştefan. ratele practicate. facilitarea obţinerii poate antrena întreprinderea în operaţiuni mai puţin rentabile. o vânzare şi leaseback transformă anumite active corporale ale întreprinderii în numerar în schimbul unei obligaţii de a face o serie de plăţi fixe în viitor. respectiv redevenţele care cumulează chiria. Editura Cibernetica MC. permite finanţarea 100% a bunurilor pe care întreprinderea doreşte să le exploateze ceea ce permite conservarea capitalului de lucru şi utilizarea acestuia drept garanţie pentru contractarea altor împrumuturi pentru dezvoltare. comisionul de serviciu şi cota de risc sunt relativ ridicate. 2009. Muştea-Ştefan.. constituie o formă de asigurare contra riscului tehnologic pentru întreprinderile care închiriază. permite întreprinderilor mici şi mijlocii. 270. care au capacităţi de îndatorare mici. Editura Didactică şi Pedagogică. 2003..3. ceea ce impune necesitatea obţinerii unei rentabilităţi cel puţin acoperitoare. – Finanţele firmei. I. 88-89. 46 Bărbuţă-Mişu. această pierdere poate fi substanţială.Finanţarea IMM-urilor finanţarea treptată a nevoilor întreprinderilor. leasing-ul este adesea singura sursă disponibilă de finanţare. pag. avantajele fiscale: deductibilitatea fiscală a amortizării este unul dintre cele mai cunoscute motive de apelare la leasing în detrimentul cumpărării deoarece determină o economie prin diminuarea impozitului la întreprinderea care închiriază. – Finanţele întreprinderii. C. pierderea valorii reziduale a activului. O firmă care achiziţionează active în timp poate să considere mai convenabil să ia în leasing aceste active decât să negocieze un împrumut obligatar sau bancar ori să vândă acţiuni în fiecare moment când se fac achiziţii pentru creşterea capitalului propriu. leasing-ul este adesea o finanţare mai costisitoare. Editura Economică. Bucureşti. Bucureşti. reducând riscul acestuia în caz de faliment al utilizatorului. Bucureşti. poate să facă imediat schimbarea comparativ cu cazul în care ar fi proprietar (dificultăţi în vânzarea unui mijloc fix depăşit moral) 45.2. Andreica. deoarece dreptul de proprietate al bunului luat în leasing rămâne locatorului. Astfel.. Andreica. dar care sunt rentabile sau întreprinderilor cu o rentabilitate scăzută să-şi finanţeze dezvoltarea. 2003. Hoanţă. poate creşte lichiditatea întreprinderii. pag. dacă pe piaţă apar mijloace de producţie mai performante. Totuşi. În acest caz. utilizarea acestei finanţări creşte capacitatea întreprinderii de a se îndatora. 3. Astfel. care permite utilizatorului să oprească plata ratei de leasing înainte de expirarea termenului din contractul de leasing. 322 – 323. În cazul bunurilor imobiliare. 44 45 56 . M.

Dacă societatea de leasing dă faliment. 2003. 275. Teodorescu. Deci.4. pentru a se analiza care dintre sursele de finanţare este mai avantajoasă. datorii. pag. acţiuni comune şi preferenţiale. pentru „furnizorul” leasingului. t = 1 ÷ n . În consecinţă. Editura ASE.4. – Finanţele întreprinderii.2. a celor două fluxuri de trezorerie (de intrare echivalentă şi de ieşire efectivă) se calculează costul actuarial al leasingului ca o rată internă de rentabilitate ( k L ). înainte de încheierea duratei de viaţă (n) a bunului închiriat. Costul leasingului47 integrează în mod firesc şi efectele fiscale ale acestei finanţări. Întrucât fiecare întreprindere are o anumită structură a capitalului care este un mixaj de capitaluri proprii. Bucureşti. în prezent. ce se calculează după metodologia ratei interne de rentabilitate. în urma valorificării bunurilor din proprietatea acesteia. Decizia de a opta pentru leasing.Finanţarea IMM-urilor falimentul societăţii de leasing constituie. De altfel. astfel încât noile creşteri de capital să aibă loc de aşa manieră încât să păstreze structura optimă a capitalului în timp.. deoarece întreprinderea care închiriază bunul nu este şi proprietarul acestuia. 57 . M. întreprinderea care închiriază aceste bunuri le poate pierde. V. Partea reprezentând amortizarea echipamentului închiriat nu mai constituie o economie fiscală pentru utilizatorul leasingului. cash-flow-urile ( CFt ) vor fi determinate în funcţie de profiturile viitoare şi de chiria plătită (chiria este şi ea o cheltuială deductibilă de la plata impozitului). Costul acestei surse de finanţare poate fi evaluat sub forma unei rate actuariale. 3. în formula VAN nu se cuprinde scăderea valorii investiţiei (I). pentru maximizarea valorii întreprinderii trebuie stabilită o structură optimă a capitalului. n (1 − τ ) × CH + τ × A VR t t + E= ∑ . La egalitatea. determinat de pierderea economiei de impozit aferentă amortizării A a echipamentului închiriat. aceasta determină întreprinderii o valoare a capitalului care trebuie maximizată. calculată după relaţia: n CFt VR VAN = ∑ − . Chiria este o cheltuială deductibilă de la plata impozitului pe profit. în raport cu un împrumut bancar sau obligatar. în care: t (1 + k L ) (1 + k L )m t =1 τ = rata impozitului pe profit. t (1 + r )m t = 1 (1 + k ) Întrucât nu se plăteşte costul de achiziţie al bunului închiriat. În aceste condiţii. costul leasingului pentru utilizator (locatar) este rata de rentabilitate pentru furnizor (locator). costul leasingului ( k L ) este soluţia la ecuaţia de mai sus. Valoarea reziduală (VR) este plătită în anul m. Această valoare actualizată se compară cu cea a împrumutului. Costul leasingului Leasingul reprezintă un mod de finanţare particular care poate fi analizat ca un împrumut. se fundamentează pe valoare actualizată netă (VAN). De asemenea. t = anii de valabilitate a contractului de leasing. dezavantajul constând în întreruperea activităţii acesteia până la înlocuirea bunului. Se aplică principiul egalităţii valorilor actuale ale echivalentului sumei de finanţare (costul de achiziţie şi montaj al echipamentului închiriat = E) şi ale ieşirilor de trezorerie pentru plăţile viitoare privind chiria anuală (CH) şi valoarea reziduală (VR). m = n+ 1. utilizatorul leasingului nefiind proprietarul bunului închiriat înregistrează un cost de oportunitate. 47 Ilie. mai nou un dezavantaj.

în cazul în care bunul ar fi fost cumpărat. realizăm tabloul contractului de leasing.600 -1. în valoare de 2.3. Valoarea bunului la cumpărare ar fi fost de 10. ce ar fi diminuat profitul impozabil. amortizabil în 10 ani.000 Valoarea bunului Depozitul de garanţie (1) Redevenţe Valoarea de cumpărare. – Finanţarea şi gestiunea financiară a întreprinderii. Valoarea reziduală este de 1.000 -2.040 × (1 + k )− 7 Rezultă. reziduală Economia fiscală din redevenţă (2) Pierderea economiei din impozitul pe profit datorită amortizării (3) Economia impozitului pe profit din amortizarea bunului. (2) economia fiscală din redevenţă reprezintă economia de impozit pe profit care apare datorită cheltuielii cu redevenţa (care diminuează profitul impozabil).840 -1. Editura Didactică şi Pedagogică – R.840 -1..840 -1. R.840 -3. Depozitul de garanţie este de 20% din valoarea redevenţei şi este amortizabil într-un an. 9 şi 10..Finanţarea IMM-urilor De exemplu48. Bărbuţă-Mişu.840 × (1 + k )− 4 + 1.200 +320 +320 +320 +320 +320 +320 +320 -160 -160 -160 -160 -160 -160 -160 +64 9.040 +64 Costul real al contractului de leasing reiese din formula de mai jos: 9.000 lei.000 -2.000 lei fiecare.200 × 16% = 64 lei.000 -2. este de 3 Tabelul 3. Rezolvare: Pentru rezolvarea aplicaţiei.000 -1. Determinaţi costul contractului de leasing. 222-223.. 48 58 . respectiv 16% × 2.840 × (1 + k )− 6 + 3.200 lei. N. Aplicaţii şi studii de caz. prezentat în tabelul 3.000 -2.840 × (1 + k )− 3 + 1. cu 10.840 × (1 + k )− 2 + 1. rămasă de amortizare este de 3 ani).840 × (1 + k )−1 + + 1. Bucureşti.A. achiziţionează un mijloc de transport printr-o operaţiune de leasing.000 -2. Redevenţele sunt plătibile prin 7 anuităţi până la scadenţă.000 lei.000 × 16% = 160 lei. întreprinderea „X” S. 10 (4) economia impozitului pe profit din amortizarea valorii reziduale a bunului (a cărui durată 1.000 = 320 lei. Impozitul pe profit este de 16%. (3) pierderea economiei din impozitul pe profit datorită amortizării se referă la cheltuiala cu amortizarea. în anii 8. în care: (1) reprezintă 20% din valoarea redevenţei de 2.600 + 64 × (1 + k )−8 + 64 × (1 + k )−9 + 64 × (1 + k )−10 = 1. din încercări succesive că k = 20 .840 × (1 + k )− 5 + + 1.3% . Tabloul contractului de leasing Indicatori Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul 0 1 2 3 4 5 6 7 8-10 10.840 -1.A.3. după achiziţia la valoarea reziduală (4) Total fluxuri -400 -2. Stroe. pag. 2008.000 -2.840 -1.

întrucât în calcul sunt luate toate cheltuielile legate de credit. În continuare prezentăm câteva exemple privind determinarea costului creditului de trezorerie. 3. Obiectivul de atins este acela al trezoreriei zero. Remunerarea soldurilor de disponibilităţi în conturi curente fiind nesemnificativă atrage o lipsă de câştig. piese de schimb. Particularităţi ale creditelor pe termen scurt şi costul acestora Performanţele gestiunii trezoreriei nu se măsoară doar în funcţie de nivelul dobânzii plătite pentru împrumuturi sau primite pentru plasarea excedentelor de disponibilităţi băneşti. de exemplu. mărfuri. deci inclusiv comisioanele şi numărul de zile real de creditare de care beneficiază firma faţă de numărul de zile înscris în contractul de credit. astfel încât soldul conturilor curente să fie minim. El trebuie să aleagă instrumentele de plată adecvate. Justificarea trezoreriei zero este reflectată prin intermediul costurilor de oportunitate. Există o multitudine de credite bancare pe termen scurt. Pentru o întreprindere rentabilă este mai avantajos să apeleze la creditul bancar pe termen scurt pentru creşterea activităţii. într-un depozit de o lună dacă acesta s-ar fi menţinut în acest interval.Finanţarea IMM-urilor 3. deci un cost de oportunitate egal cu diferenţa faţă de remunerarea ce ar fi adus-o plasamentul acelui excedent.5. curente ale întreprinderilor (aprovizionări cu stocuri de materii prime şi materiale. În acelaşi timp. toate fiind acordate în general pentru finanţarea nevoilor de exploatare. subansambluri. deci. 59 . un cost explicit pentru firmă. disponibilitatea creditului în suma necesară. Totodată. pentru perioada cât finanţarea este necesară şi influenţa utilizării unei surse de finanţare specifice asupra costului şi disponibilităţii unei alte surse de finanţare. mai mare decât al mijloacelor de finanţare pe piaţa financiară şi reprezintă. conform căruia firma trebuie să-şi onoreze prompt toate angajamentele şi să-şi plaseze operativ disponibilităţile. Preocuparea trezorierului trebuie să fie optimizarea gestiunii fluxurilor. cheltuieli aferente perioadei curente. există trei factori care trebuie luaţi în considerare în selectarea surselor de finanţare pe termen scurt: costul efectiv al creditului. necesare realizării şi finalizării producţiei care are consum şi desfacere asigurate prin contracte şi comenzi ferme) sau pentru acoperirea unei insuficienţe provizorii a fondului de rulment net şi mai puţin pentru investiţii. costul creditelor este. Aceasta presupune ca sumele excedentare să facă obiectul unor plasamente sistematice. să împrumute la cea mai bună dobândă. Creditul bancar pe termen scurt În general. costul real al creditului diferă faţă de rata nominală a dobânzii. combustibili. de regulă.1. decât să aştepte până când se vor constitui resurse proprii suficiente prin capitalizarea profiturilor. să realizeze plasamentele cel mai bine remunerate şi să realizeze un arbitraj între diferitele mijloace de finanţare sau între liniile de credit şi plasamente. energie.5.

2. Rezolvare: Valoarea dobânzii ( Dob ) va fi: Dob = . Costul efectiv al creditului pe termen scurt49 O întreprindere contractează un credit bancar de 80.5. Valoarea efectivă a creditului reprezintă: C e = C 0 − Dob . 158-159. Aplicaţii şi studii de caz.18 × 90 Dob = = 3. N. unde: 360 Cn = valoarea nominală a creditului pe termen scurt. R d e a (%) = × 360 . R. Rezolvare: Rata efectivă a dobânzii antecalculate ( R d e (%) ) se determină astfel: Dob × 360 . 49 60 . Editura Didactică şi Pedagogică. Determinaţi valoarea absolută a dobânzii şi costul efectiv al creditului. pe termen de 90 zile pentru care banca percepe o rată anuală a dobânzii de 18%.278% . cu rata dobânzii de 9% pe an.25% . 158. mai mică decât valoarea creditului acordat cu dobânda antecalculată ( C0 ).600 ⎞ 90 ⎛ R d r (%) = ⎜ 1 + − 1 = 19 .600 lei. Ştim că valoarea dobânzii reprezintă: Dob = (C 0 − Dob )× t 360 Înlocuind expresia valorii dobânzii în formula ratei efective a dobânzii antecalculate.000 × 0 . – Finanţarea şi gestiunea financiară a întreprinderii.09 = 9 . Bucureşti. 50 Stroe.000 lei. pag.1. R. Să se determine rata efectivă a dobânzii antecalculate şi postcalculate. Dob Ce = valoarea efectivă a creditului.5. Bucureşti.09 × 120 1− 360 Rata efectivă a dobânzii postcalculate ( R d e p (%) ) se determină astfel: R d e a(%) = Stroe. pag. Aplicaţii şi studii de caz. Editura Didactică şi Pedagogică. 80. Bărbuţă-Mişu. Înlocuind expresia valorii efective a creditului în formula ratei efective a dobânzii antecalculate. – Finanţarea şi gestiunea financiară a întreprinderii. N.1. Bărbuţă-Mişu.000 lei.Finanţarea IMM-urilor 3.. 2008..000 ⎠ ⎝ 360 C n × R d n (%) × t 3. obţinem: C 0 × R d n (%) × t C 0 × R d n (%) R d n (%) 360 = R d e a(%) = × 360 = R d n (%) × t C × R d n (%) × t ⎞ R d n (%) × t ⎞ ⎛ ⎛ ⎟ 1− ⎟× t ⎜ C0 − 0 C0 × ⎜ 1 − ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 360 360 360 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ R d e a (%) = 0 . ⎟ 80. pe o durată de 120 de zile. Costul efectiv al creditului pe termen scurt cu dobândă antecalculată şi postcalculată50 Presupunem un credit în valoare de 50.1. 2008. unde: Ce × t = valoarea dobânzii. obţinem: C 0 × R d n (%) × t Dob . 360 Costul procentual efectiv al creditului pe termen scurt ( R d r (%) ) va fi: 3. 0 .

167-168.2..5.738% . Heale.5.2. pag. aceştia fiind. reprezintă o formă continuă de credit. Avantajele creditului comercial Avantajele creditului comercial53: - rapiditatea. Editura Universitară. 3. 2006. Ştim că valoarea dobânzii reprezintă: Dob = R d e p(%) = (C 0 + Dob )× t 360 Înlocuind expresia valorii dobânzii în formula ratei efective a dobânzii postcalculate. obţinem: C 0 × R d n (%) × t Dob . dacă suma este plătită în cont cu întârziere şi dacă reducerile sunt aplicabile pentru plăţile în avans51. D.09 = 8 . pag. – Finanţele publice. C. extinderea în valoare a creditului comercial dezvoltând şi contracte pentru necesităţile întreprinderii. Secăreanu. în funcţie de viteza lor de rotaţie. Prentice Hall. – Corporate Finance and Investment Decisions and Strategies. Creditul comercial Creditul comercial furnizează una dintre cele mai flexibile surse de finanţare pe termen scurt. în practică.Finanţarea IMM-urilor Dob × 360 . disponibilitatea şi flexibilitatea: ordinele de plată plătibile ale celor mai multe întreprinderi necesită puţine formalităţi. de cele mai multe ori. 2006.. mai înţelegători decât băncile în ceea ce priveşte eventualele depăşiri ale scadenţelor. – Finanţele întreprinderii. 0 . acestea nu se bucură de acelaşi tratament ca şi marile întreprinderi din partea băncilor. Fifth Edition.1. de obicei. Acest tip de finanţare nebancară nu este purtător de dobândă52. × 360 . de asemenea. este mai agreat de către întreprinderile mici şi mijlocii dat fiind faptul că. R. în conformitate cu clauzele contractuale. Valoarea de rambursat a creditului reprezintă: C f = C 0 + Dob . Caracteristicile suplimentare ale pachetelor de credit comercial includ valoarea creditului pe care întreprinderea o poate obţine. B. 261. obţinem: C 0 × R d n (%) × t R d n (%) C 0 × R d n (%) 360 = R d e p(%) = × 360 = R d n (%) × t R d n (%) × t ⎞ C × R d n (%) × t ⎞ ⎛ ⎛ ⎟ 1+ ⎟× t ⎜ C0 + 0 C0 × ⎜ 1 + ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 360 360 360 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ R d e p(%) = R d e p (%) = 0 . 380. mai mare decât valoarea creditului acordat cu dobânda postcalculată ( C 0 ). N. Finanţele firmei. 2009. Acesta creşte în mod spontan în funcţie de cumpărările întreprinderii. este obţinut în mod convenabil ca o parte normală a operaţiunilor întreprinderii. Bucureşti. permiţând finanţarea în totalitate sau în parte a stocurilor. pag. unde: Cf × t Dob = valoarea dobânzii. Cf = valoarea creditului de rambursat la sfârşitul perioadei. nu fac obiectul vreunui contract. 52 Tudorache. - - Pike. care se obţine rapid. Editura Didactică şi Pedagogică. 51 61 . Înlocuind expresia valorii efective a creditului în formula ratei efective a dobânzii postcalculate. Bucureşti. 53 Bărbuţă-Mişu. furnizorii nu solicită nici o garanţie. Este un mijloc de finanţare pe termen scurt care variază de la câteva zile până la 90 de zile.09 × 120 1+ 360 3.

W. – Basic Financial Management. Prentice Hall International Inc. prezentăm următorul exemplu55: Foarte des. 2004. într-un mediu economic inflaţionist. Aceasta deoarece ofertantul este de obicei în aceeaşi afacere iar cumpărătorul nu are altă alternativă decât să cumpere de la câţiva ofertanţi. prezintă riscuri atât pentru furnizor cât şi pentru client.2. Petty J. cu schimbări esenţiale ale cursului monedei naţionale în perioade de timp foarte scurte. neonorarea biletelor la ordin la scadenţă poate avea repercusiuni grave de natură juridică şi economică asupra întreprinderii. A. astfel. Editura Expert.. K. ofertantul poate oferi termeni favorabili de plată în scopul păstrării unei relaţii pe termen lung cu cumpărătorul. un furnizor oferă următoarele termene: 3% reducere pentru plata în 20 zile sau întreaga valoare este plătită în 60 de zile.5. Keown. - - - 3. clienţilor mai puţin solvabili. scopul ofertantului prin creditul comercial nu este de a face bani din înţelegerea financiară ci de a obţine profit din vânzarea bunurilor. aceasta este în pericolul de a acorda credite importante. cunoaşterea scadenţelor de plată permite elaborarea unui cash-flow realist. Astfel. – Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii.2. - - - - 3. necesar obţinerii unui credit bancar. Bucureşti.Finanţarea IMM-urilor - reprezintă o sursă de finanţare relativ ieftină pentru susţinerea activităţii curente. New Jersey. pag. clientul poate fi pus în dificultate când furnizorul încearcă să scurteze brusc durata creditului furnizor acordat. 54 55 Levente. pot apărea costuri care anulează veniturile realizate din vânzarea mărfurilor achiziţionate prin credit comercial.5. disponibilizează resurse financiare pentru realizarea altor obiective economice. de asemenea. De exemplu. nevalorificarea stocurilor de marfă achiziţionate prin credit comercial duce la dificultăţi financiare complexe. dificil de acoperit. 150-151. 1993. 649650. 62 . pag.2.3. termenii de credit oferiţi în cadrul creditului comercial implică reduceri pentru plăţile în avans. 3% penalizare apare ca rabat (bonus) pentru plata în 20 zile sau ca penalizare pentru întârzierea plăţii în perioada 20-60 zile (adică cu 40 de zile).. dacă întreprinderea furnizoare nu cunoaşte suficient de bine clientul şi nu-i evaluează cum trebuie solvabilitatea. ofertanţii au posibilităţi mai bune de monitorizare şi forţare a celui împrumutat să plătească decât au instituţiile financiare. Dezavantajele creditului comercial Dezavantajele creditului comercial54: - creşterea gradului de îndatorare pe termen scurt va avea efecte negative asupra bonităţii întreprinderii. Costul creditului comercial Pentru a releva costul creditului comercial în cazul acordării reducerilor în numerar.

000 lei. taxa nominală a scontului fiind de 13%. Aplicaţii şi studii de caz. N. cumulativ. Prin această plată cu anticipaţie a contravalorii efectului comercial. mai puţin agio (dobânda şi comisioanele aferente). 158-159. Bărbuţă-Mişu. Titlurile de credit cele mai folosite în operaţiunile de decontări sunt ordinul de plată şi cec-ul. Definirea creditului de scont Creditul de scont se acordă prin scontarea de către băncile comerciale a efectelor comerciale ale întreprinderii înainte de scadenţă. cambia şi biletul la ordin au rămas nişte titluri de credit foarte puţin folosite. Băncile comerciale primesc la scontare titluri care trebuie să îndeplinească. 2008. pag.Legea nr. nu mai există nici un motiv de a plăti înaintea datei scadente finale (a celor 60 de zile). R. costul efectiv al ignorării perioadei de reducere. fi estimată prin relaţia: k Cc = C d Nz c 1. pag. Bărbuţă-Mişu. Costul creditului de scont Pentru explicarea modului de determinare a costului operaţiunii de scontare. Creditele de scont sunt foarte puţin practicate în România datorită neîncrederii dintre participanţii la circuitul cambial. odată ce perioada de reducere a trecut.3. Stroe.5.84% .5.2. Numărul de zile de la data prezentării cambiei până la scadenţă este 90. 83/1994 (completare la vechea reglementare .1. Creditul de scont 3. Editura Didactică şi Pedagogică. Banca pune la dispoziţia posesorului creanţei valoarea efectului de comerţ.940 40 Cei 3% reducere reprezintă costul dobânzii pentru extinderea perioadei de plată cu 40 de zile în plus. valoarea actuală a cambiei în momentul prezentării la scontare. scontul raţional şi taxa efectivă a scontului. Costul efectiv al neluării în calcul a celor 3% reducere pentru 40 de zile este foarte scump. după această dată reducerea fiind pierdută. banca încasează de la debitor sau tras suma înscrisă în cambie. Costul creditului comercial variază astfel în mod direct proporţional cu mărimea reducerii şi invers proporţional cu lungimea perioadei de timp între sfârşitul perioadei de reducere şi data scadenţei finale. 3. Editura Didactică şi Pedagogică. unitatea bancară acordă clientului său un credit garantat cu efectele comerciale scontate. 3.. – Finanţele întreprinderii. Mai mult. N. 2009. intervalul de timp dintre momentul prezentării spre scontare şi scadenţa titlului să nu depăşească un an. Pentru o factură de 2.000 de lei. Bucureşti. 58/1934).Finanţarea IMM-urilor Costul anual efectiv de neutilizare a reducerii ( k Cc ) poate fi foarte mare.5.3.3. prezentăm următorul exemplu57: Presupunem o cambie a cărei valoare nominală este de 55. înainte de scadenţa efectului respectiv56. 56 57 63 . Să se calculeze scontul comercial. utilizând termenii de credit anteriori. titlul să fie acceptat legal la plată. Bucureşti. următoarele condiţii: posesorul titlului să fie client al băncii. La scadenţă. 1. 171. poate Dob Nz a 60 360 × = × = 27 . transformându-le. în mijloace băneşti lichide necesare atât activităţilor de producţie cât şi de circulaţie.940 lei reprezintă valoarea facturii pentru perioada celor 20 de zile de credit. Deşi sunt reglementate prin Legea nr. în baza drepturilor cambiale. – Finanţarea şi gestiunea financiară a întreprinderii. în felul acesta.

ca. În unele ţări dezvoltate economic. pe baza cedării de către beneficiari. De asemenea. 360 ⎠ ⎝ Scontul raţional ( Sr ) reprezintă diferenţa între valoarea cambiei în ziua scontării ( Va ) şi valoarea acesteia la scadenţă. 64 .50 − R s n (%) × t 0 .000 × ⎜ 1 − ⎟ = 53.13 = 13 .212 . plecând de la concepţia economică generală că utilizarea acestui instrument de investiţie şi finanţare consolidează stabilitatea economică şi financiară a societăţilor şi realizează o politică deosebit de eficientă de administrare şi repunere în circulaţie a creanţelor. sau V a = Vn − S c = Vn − Vn × R s n (%) × t 360 ⎛ R s n (%) × t ⎞ ⎟.000 − 1. de exemplu.787 .97 lei.212 .4.13 × 90 1+ 1+ 360 360 Taxa efectivă a scontului ( R s r (%) ) se calculează în acelaşi mod ca şi rata efectivă a dobânzii antecalculate.787 . astfel: Va 53. s-au creat condiţii formidabile pentru încurajarea afacerilor de factoring.50 lei.674 .000 × 13%× 90 Sc= = 1.50 S r = Va − = 53. cât şi financiară.53 = 1.212 .50 lei.5. restul (20%) se eliberează în momentul încasării (în cazul factoringului mixt). unde: Vn = valoarea nominală a cambiei.4.1. cu titlu de vânzare sau de gaj. Aceasta va fi: R S n (%) 0 .212 .Finanţarea IMM-urilor Rezolvare: Scontul comercial ( S c ) se determină astfel: Sc= Vn × R s n (%) × t 360 . există factoring cu plata imediată şi factoring cu plata la o anumită dată viitoare.5 = 53.50 − 51. = 53. 360 Valoarea actuală a cambiei în momentul scontării ( V a ) va fi: V a = Vn − S c = 55.5.212 . factoringul poate fi considerat o activitate atât comercială.537 . De asemenea.13 × 90 ⎞ V a = 55. a creanţelor născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi. în mod exclusiv. 44% . Rolul esenţial al societăţilor de factoring este de a substitui întreprinderea în operaţii ce nu ţin. = Vn × ⎜ 1 − ⎜ ⎟ 360 ⎝ ⎠ ⎛ 0 . . = durata de timp din momentul prezentării şi până la scadenţă. Factoringul 3. Termenul de încasare al facturilor prezentate factorului nu trebuie să depăşească 180 de zile de la emitere. t 55. din care se scad comisioanele factorului. urmărirea creanţelor şi protecţia riscurilor de credit de către factor. Statele Unite ale Americii şi unele din Vestul Europei.50 lei. R S r (%) = R S r (%) = 0 . Serviciul de finanţare presupune finanţare imediată în proporţie de maxim 80% din contravaloarea fiecărei facturi pentru livrări de mărfuri/servicii prestate.13 × 90 R S n (%) × t 1− 1− 360 360 3. de domeniul comercial. Definirea factoringului Creditele de factoring asigură finanţarea.

finanţarea prin factoring face posibilă. Trebuie reţinut însă că în situaţia în care factorul cumpără ferm factura. rambursării creditelor bancare pe termen scurt şi realizarea de economii la cheltuielile financiare. riscul de schimb valutar etc. contribuind la ameliorarea lichidităţii întreprinderii. Editura Didactică şi Pedagogică. 2009. transferul creanţelor asupra factorului conduce la simplificarea operaţiunilor de gestiune generând nemijlocit economii materiale şi de personal. asupra dificultăţilor ce pot să apară într-o ţară străină (riscul politic. – Finanţele întreprinderii. care se reflectă în bugetul întreprinderii şi în concentrarea tuturor forţelor pentru realizarea activităţilor de bază. factoringul reduce durata ciclului de exploatare şi nevoia de fond de rulment. un depozit colateral creat de factor. Deci. există diferite variante ale acestui tip de finanţare a afacerilor care. ţinând totuşi cont că factorul nu acoperă riscurile provenite din contestaţii comerciale sau tehnice. este asigurată alimentarea trezoreriei întreprinderii. însă.). comision şi. Avantajele factoringului Avantajele factoringului de finanţare pentru întreprinderile beneficiare58: - acoperirea riscului ce decurge dintr-o eventuală insolvabilitate a clienţilor. permiţând utilizarea capitalului pentru finanţarea unor investiţii în scopul dezvoltării activităţii întreprinderii. în urma predării creanţelor factorului. posibilitatea clientului de factoring ca. o îmbunătăţire a planificării financiare pentru societatea clientului de factoring. - - - - - - - - În activitatea practică. diminuând îndatorarea întreprinderii pe termen scurt. indiferent de finanţările rezultate din contractele de factoring. prin încasarea creanţelor cu anticipaţie este menajat capitalul propriu şi capitalul străin.. asupra pieţelor posibile. se bazează pe aceeaşi idee. pentru plasamente etc. factorul plătind imediat creanţele cedate. riscul fiind preluat de factor. 171. să poată apela la credite bancare necesare pentru diferite alte activităţi economice şi financiare.Finanţarea IMM-urilor 3. întrucât avansurile obţinute de la factor reprezintă un procent din valoarea creanţelor cedate. se asigură finanţarea automată a necesarului de finanţat ce decurge din acordarea de credite clienţilor. adică transformă o vânzare la termen într-o vânzare în numerar. pe măsura creşterii vânzărilor. comisionul de factoring este mult mai mare.5. elemente cunoscute în mod cert la data încheierii contractului. pag. mult mai repede decât dacă ar fi aşteptat să treacă perioada normală de credit comercial.4. firmele de factoring nu asigură o nouă finanţare. dar poate accelera ciclul de transformare în lichidităţi pentru întreprinderile client. Bucureşti. de a fi imobilizat în creanţe cu diferite termene de scadenţă şi inclusiv în cele cu restanţe. beneficierii de sconturi de la furnizori pentru plăţi anticipate. 65 . după deducerea unei dobânzi. dar întreprinderea nu va fi răspunzătoare de eventuala neplată a facturii. întreprinderile pot fi informate de factor asupra eventualilor cumpărători. intervenţia factorului este similară unei încasări a creanţelor comerciale la livrarea mărfurilor. fără ca această finanţare să apară în pasivul bilanţului. eventual.2. permiţându-le să obţină valoarea de la debitor. N. 58 Bărbuţă-Mişu.

dar există. McGraw-Hill. prezentăm următorul exemplu60: La începutul lunii martie. acesta fiind prevăzut. trebuie identificate şi cuantificate toate incidenţele financiare ale factoringului. diminuarea numărului de litigii cu clienţii.. din: renunţarea parţială sau totală la contabilitatea clienţilor. obţinerea de sconturi pentru plata furnizorilor sau reducerea cheltuielilor financiare. pag. încă. 66 . de transferarea creanţelor factorului. Heale. Costul operaţiunii de factoring Pentru a reda costul efectiv al operaţiunii de factoring. – Corporate Finance and Investment Decisions and Strategies. în principiu. A. prin remiterea unei părţi a relaţiilor comerciale unei societăţi de factoring.5. trebuie să se ţină cont de avantaje: simplificarea gestiunii creanţelor comerciale. Prentice Hall. B. Concret. decât întreprinderi cu o situaţie financiară foarte bună. factoringul este puţin cunoscut.3. 3. Factoringul este foarte utilizat în industrii care sunt caracterizate prin existenţa multor producători mici şi comercianţi cu amănuntul. 2006. întreprinderea „C” S. elaborarea cu uşurinţă a bugetelor şi previziunilor financiare.. datorită multiplelor servicii pe care le oferă. întreprinderea ar putea risca să piardă anumite contracte. care nu au relaţii stabile pe termen lung unii cu alţii. - Evaluarea financiară a factoringului constă în a compara costul tehnicii cu ansamblul economiilor realizate datorită acesteia. de notificarea clienţilor cu privire la utilizarea factoringului. diminuarea asigurărilor pentru acoperirea riscului de insolvabilitate a clienţilor. dobânzile plătite factorului. 920. pag. de regulă. 387. 3. reducerea costurilor cu organizarea evidenţei contabile şi cu urmărirea încasării clienţilor. Fifth Edition.4.4.000 clienţilor fideli. fie cu băncile. – Principles of Corporate Finance. Mai există şi cheltuieli ocazionate de studiul privind rentabilitatea utilizării factoringului. se poate simplu vedea ponderea mare a tranzacţiilor pe care o singură întreprindere o are şi mai mult dacă este bine plasată pentru a judeca credibilitatea fiecărui client59. 2003. C.. R. deoarece societăţile de factoring nu acceptă. Stewart. recuperarea creanţelor asupra clienţilor agreaţi.4. deocamdată. dar decide să ceară încasarea mai devreme de cele 60 de zile convenite pentru 59 60 Myers. deoarece factoringul exclude apelarea la bănci pentru mobilizarea creanţelor comerciale.Finanţarea IMM-urilor În ţara noastră.A. deficienţe în ceea ce priveşte reflectarea acestuia la nivelul întreprinderilor. chiar în situaţia incapacităţii de plată. B. Economiile provin. însă această observaţie nu este fondată. Dezavantajele factoringului Dezavantajele factoringului: - costul relativ ridicat. Pentru evaluarea economiilor. Întrucât un factor poate fi angajat de un număr mare de producători. fie cu clienţii.5. ameliorarea structurii părţii inferioare a bilanţului. Pike. de reorganizarea compartimentelor întreprinderii. vinde bunuri în valoare totală de 150. Costurile suplimentare ocazionate de factoring privesc: comisionul de factoring sau comisionul de încasare. deoarece factorul este mai exigent cu debitorii în ce priveşte respectarea scadenţelor. costul asigurării încheiate pentru a acoperi riscul de insolvabilitate al debitorilor neagreaţi. pe care o lasă apelarea la un factor. impresia unei situaţii financiare delicate a întreprinderii client. Richard. în planul de deconturi al societăţilor bancare.

reprezentând următoarele taxe: cheltuieli cu serviciile bancare: 1. primeşte disponibilităţile în avans 120. de exemplu 120.167 = 25.1. primeşte mai puţin cu 4.A.6. Societatea de scontare este de acord să finanţeze 80% din valoarea nominală. în cadrul Obiectivului „Convergenţă”. 145.367 lei.Finanţarea IMM-urilor aceste facturi.000 Exprimată în rată anuală a dobânzii.000 lei.A.167 = 2 .833 60 3. Facturile au termen de plată pe 30 aprilie.000 lei iar întreprinderea „C” S. 3. costul efectiv al operaţiunii de factoring ( k Cs ) este aproximat la: 4. Obiectivul Competitivitate Regională şi Ocuparea Forţei de Muncă: destinat să consolideze competitivitatea şi atractivitatea regiunilor. 67 .833 lei iar suma totală încasată de întreprinderea „C” S.A. prin investiţii în capitalul uman şi infrastructura de bază. • 30 Aprilie: clienţii plătesc 150.6. transnaţional şi interregional. Obiectivele Politicii de Coeziune a Uniunii Europene Obiectivele Politicii de Coeziune a Uniunii Europene în perioada 2007-2013: Obiectivul Convergenţă: destinat să grăbească dezvoltarea economică pentru regiunile rămase în urmă.833 = 145. Au fost elaborate şapte Programe Operaţionale. precum şi capacitatea de ocupare a forţei de muncă printr-o dublă abordare (angajaţi şi angajatori).167 365 k Cs = × × 100 = 17 . este 120.A.000 = 1.8% pentru 60 de zile 150.2% × 150.800 lei.6. Obiectivul Cooperare Teritorială Europeană: urmăreşte întărirea cooperării la nivel transfrontalier. în scopul realizării coeziunii economice şi sociale. Oportunităţile de finanţare oferite prin fondurile structurale Programele Operaţionale (PO) sunt documentele prin care se realizează implementarea acţiunilor strategice prevăzute în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) şi implicit accesarea efectivă a Instrumentelor Structurale.2%. 365 Încasarea netă la scadenţă este : (20% ⋅ 150. Rata dobânzii este stabilită la 12% pe an.2. exact 60 de zile de la tranzacţia iniţială. - 3.000 lei.000 + 25. După cum se procedează în mod curent este creat un cont special la banca la care sunt realizate toate plăţile.833 lei. a stabilit un discount de pentru încasarea în avans a 80% din suma de plată. Secvenţele cash-flow-ului sunt următoarele: • 1 Martie: întreprinderea „C” S.000 ) − 4. pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni.38% .000 × = 2.167 lei. Cheltuielile cu serviciile bancare sunt de 1. 4.000 lei. Fondurile structurale – instrument de finanţare a IMM-urilor Fondurile Structurale şi de coeziune reprezintă instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru realizarea celor trei obiective ale Politicii de Coeziune prin implementarea Programelor Operaţionale. factorul primeşte 150. În consecinţă întreprinderea „C” S. 60 dobânda Dob = 12% × 120.

distribuţie şi furnizare a energiei electrice. modernizarea şi dezvoltarea reţelelor naţionale de transport. toate Programele Operaţionale au fost aprobate de Comisia Europeană. naval şi intermodal. proiectele de achiziţionare a vehiculelor de transport al deşeurilor. 2. Ele au fost transmise oficial spre negociere Comisiei Europene în perioada ianuarie-februarie 2007. 68 . sprijin financiar pentru accesul instituţiilor publice şi IMM-urilor la internet şi servicii conexe. furnizorii de reţele de comunicaţii electronice. în conformitate cu principiile dezvoltării durabile. Ministerul Transporturilor. Ca urmare a finalizării negocierilor şi a aprobării CSNR. Aprobarea Cadrului Strategic Naţional de Referinţă de către Comisia Europeană.Finanţarea IMM-urilor Proiectele celor 7 Programe Operaţionale au fost elaborate de către Autorităţile de Management responsabile (ministerele de linie). autorităţile locale. iar în perioada februarie-iunie 2007 programele au fost supuse consultării inter-servicii în cadrul Comisiei Europene şi discuţiilor tehnice. în cadrul grupurilor de lucru inter-instituţionale şi parteneriale. provenite din echipamente tehnice etc. a avut loc în data de 25 iunie 2007. gazelor naturale şi petrolului. 1. în coordonarea Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale. Programul Operaţional Sectorial Mediu finanţează: - proiectele care vizează construirea sau reabilitarea staţiilor de tratare a apei potabile. prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului şi îmbunătăţirea siguranţei traficului şi a sănătăţii umane. CN Căi Ferate CFR SA. proiectele de extindere sau reabilitare a reţelelor de distribuţie a apei potabile şi a sistemelor de canalizare. 3. cu aplicarea măsurilor necesare pentru protecţia mediului înconjurător. operatorii economici din sectorul energetic. Prin acest program pot obţine finanţare: IMM-urile şi întreprinderile mari. promovarea transportului feroviar. alţi beneficiari. proiecte de construire a unor facilităţi adecvate pentru deşeurile periculoase (medicale. administraţiile porturilor şi aeroporturilor. precum şi pentru achiziţionarea de hardware şi software. în scopul reducerii pierderilor. sprijinirea dezvoltării transportului durabil. pre-condiţie pentru aprobarea PO. Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice finanţează: - extinderea capacităţii de producţie. Programul Operaţional Sectorial Transport finanţează: - modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare TEN-T.). modernizarea întreprinderii. proiectele de construcţie sau reabilitare a staţiilor de epurare. extinderea şi modernizarea reţelelor de transport. Prin acest program pot obţine finanţare: administraţiile infrastructurii naţionale de transport: CN ADNR SA.

Prin acest program pot obţine finanţare: autorităţile publice centrale.). sprijinirea dezvoltării oraşelor cu potenţial de creştere economică. proiecte care susţin biodiversitatea. instituţiile de învăţământ superior în parteneriat cu autorităţile publice locale. logistice. Prin acest program pot obţine finanţare: întreprinderi mici şi mijlocii. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane finanţează: - organizarea de seminarii pentru instruirea angajaţilor în vederea adaptabilităţii la tehnologii avansate. 6. 69 .Finanţarea IMM-urilor - proiecte de reabilitare a reţelelor de distribuţie a apei calde şi a căldurii. administraţiile ariilor protejate. educaţională. training-ul şi asistenţa tehnică pentru sprijinul receptării bunelor practici. 5. Prin acest program pot obţine finanţare: administraţia centrală şi locală. proiecte de infrastructură pentru prevenirea inundaţiilor şi reducerea consecinţelor acestora. proiecte de reabilitare a zonei costiere a Mării Negre afectate de eroziune. proiecte de restaurare ecologică a habitatelor şi speciilor. managementul reformei. Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative finanţează: - studii şi cercetări privind experienţele de reformă ale administraţiei locale din alte state membre. autorităţile publice locale. organizaţiile neguvernamentale. studiile pentru dezvoltarea sistemelor informatice pentru sprijinul activităţilor de monitorizare şi evaluare. organizaţii non-guvernamentale. asistenţă tehnică pentru elaborarea de strategii privind informatizarea instituţională. comunitatea locală. asistenţă tehnică pentru planurile de formare profesională. Programul Operaţional Regional finanţează: - reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de transport. inclusiv furnizarea de echipament pentru reformarea structurilor de management. dezvoltarea structurii de sprijinire de afaceri (parcuri industriale. reabilitarea siturilor industriale neutilizate şi pregătirea acestora pentru noi activităţi şi sprijinirea dezvoltării infrastructurii turistice şi a iniţiativelor antreprenoriale din domeniu. organizaţiile neguvernamentale. de afaceri etc. Administraţia Naţională “Apele Române”. studierea şi dezvoltarea aspectelor privind reforma avansată. de sănătate. companiile regionale de apă. 4. unităţile sanitare şi de asistenţă socială. precum şi managementul cunoaşterii şi folosirea tehnologiilor inovative în administraţie. proiecte de elaborare a unor hărţi de pericol şi risc al inundaţiilor şi inclusiv proiectele de informare publică şi de instruire în domeniul reducerii riscurilor. regionale şi locale.

Programul Operaţional Asistenţă Tehnică finanţează: - asigurarea sprijinului şi a instrumentelor adecvate în vederea unei coordonări şi implementări eficiente a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 şi pregătirea pentru următoarea perioadă de programare a instrumentelor structurale. camerele de comerţ şi industrie. Aceşti actori vor fi contactaţi în vederea implicării lor în soluţionarea problemei şi se va încerca construirea de parteneriate cu aceştia în vederea realizării şi implementării proiectului. Acest proces de analiză trebuie să conducă la prioritizarea problemelor şi selectarea acelei probleme cheie a cărei rezolvare este percepută ca fiind cea mai stringentă şi a cărei rezolvare va avea cel mai înalt impact favorabil asupra beneficiarului. furnizori acreditaţi de formare profesională. IMM-urile. precum şi pentru demararea unei afaceri. - Prin acest program pot obţine finanţare: Autorităţile de Management responsabile de gestionarea Programelor Operaţionale. asigurarea unei diseminări coordonate la nivel naţional a mesajelor generale cu privire la instrumentele structurale şi implementarea Planului de Acţiuni al Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale pentru comunicare în linie cu Strategia Naţională de Comunicare pentru Instrumentele Structurale. A treia fază a procesului de identificare a proiectului constă în stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse pentru soluţionarea problemei. Odată problema cheie identificată şi analizată. Aceste etape vor furniza baza necesară fundamentării proiectului. se va trece la identificarea acelor părţi interesate de soluţionarea acestei probleme. pe marginea acesteia generându-se ipoteze.3. În analiza acestei probleme cheie vor fi identificate cauzele. în special pentru IMM-uri. dezvoltarea şi promovarea abilităţilor manageriale moderne. universităţi. Acest proces necesită o reîntoarcere la analiza problemei cheie. Organismele Intermediare. Etapele dezvoltării proiectelor Principalele etape ale dezvoltării proiectelor sunt: 1. implementarea de programe şi noi servicii de sprijin pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale. Prima fază a procesului de identificare a proiectului o constituie analiza problemelor şi listarea acelor situaţii ce necesită o posibilă soluţionare prin intermediul realizării unui proiect. realizându-se o listă a actorilor relevanţi care ar obţine un beneficiu direct sau indirect din soluţionarea acestei probleme. alternative de soluţionare şi stabilindu-se rezultatele ce se doresc a fi atinse. 3. sindicatele şi patronatele. Autoritatea de Certificare şi Plată. 70 . Identificarea proiectului reprezintă punctul de plecare al oricărui proiect şi constă în parcurgerea a 4 etape iniţiale: analiza problemelor. dimensiunile şi efectele acesteia precum şi corelările ei cu alte posibile probleme ale beneficiarului. 7. analiza părţilor interesate. Autoritatea de Audit. toate acestea fiind sintetizate ulterior într-un set de obiective a căror atingere va conduce la soluţionarea problemei.Finanţarea IMM-urilor - pregătirea de campanii de conştientizare cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor şi de programe ce au ca scop transformarea muncii nedeclarate în muncă legală.6. centre de cercetare. - Prin acest program pot obţine finanţare: şcoli. analiza obiectivelor şi analiza strategiilor.

a perioadei de desfăşurare a acestora şi a resurselor necesare pentru fiecare activitate. De asemenea vor fi generate posibile soluţii pentru diminuarea sau evitarea acestor riscuri. precum şi pentru soluţionarea lor în cazul în care acestea nu pot fi prevenite. natură) din partea beneficiarului raportate la posibilităţile şi resursele acestuia. resurse umane etc. Această etapă constă în general în alcătuirea unei propuneri de proiect cu un grad mediu de detaliere care va folos drept punct de plecare în completarea formularului de cerere de finanţare. Elaborarea bugetului. şi estimarea contribuţiei necesare (bani. Acest pas este vital pentru obţinerea acceptării şi susţinerii proiectului la nivelul comunităţii în cadrul căreia acesta va fi implementat. Această etapă se referă la trasarea clară a activităţilor. în elaborarea acestui proces se foloseşte instrumentul numit Diagrama Gantt. Evaluarea riscurilor. legislaţia solicită realizarea unor studii de impact asupra mediului. Se va realiza o estimare preliminară a costurilor implicate în realizarea proiectului. În această etapă este foarte importantă stabilirea clară a: - scopului proiectului în corespondentă cu impactul proiectului. 2. ca parte a strategiei generale a beneficiarului. În parcurgerea acestor paşi se poate apela la o serie de metode şi instrumente de structurare a gândirii şi viziunii în ceea ce priveşte proiectul.Finanţarea IMM-urilor Ultimul pas al acestui proces de identificare constă în analiza compatibilităţii proiectului cu strategia generală de acţiune a beneficiarului şi generarea de soluţii strategice şi metodologice de atingere a obiectivelor proiectului. analize instituţionale etc. Acestei activităţi principale i se adaugă o serie de alte activităţi suport cum ar fi: Analiza internă a proiectului împreună cu partenerii implicaţi. analize de impact asupra mediului. În realizarea acestei estimări vor fi luate în considerare costul intrărilor (echipamente. aceasta furnizând un cadru optim de structurare a activităţilor în funcţie de perioada de desfăşurare a acestora şi resursele implicate. obiectivului general al proiectului în corespondentă cu rezultatele proiectului. Evaluarea impactului asupra economiei. mediului sau a altor zone. unele proiecte necesită studii referitoare la impactul realizării proiectului asupra 71 . cele mai importante două fiind Arborele problemelor şi Matricea Cadru Logic. De asemenea acest proces poate genera o serie de soluţii şi alternative ce nu au fost iniţial luate în calcul. este necesară realizarea unei analize cost-beneficiu. Implementarea diferitelor proiecte şi măsuri ar putea avea implicaţii asupra economiei. mediului şi a altor zone. ce ar furniza informaţii despre eficienţa realizării unui astfel de proiect. De asemenea. În cazul proiectelor ce implică investiţii în construcţii. Aceste riscuri trebuie listate şi analizate în raport cu efectul pe care se preconizează că îl vor avea asupra derulării proiectului. Modul de realizare al acesteia va depinde de mărimea şi complexitatea proiectului. Elaborarea graficului de implementare si a planului de activităţi. A doua etapă majoră în construirea unui proiect o constituie pregătirea acestuia.). Cel mai adesea. estimarea eventualelor venituri (dacă este cazul). proiectele mari necesitând stadii pregătitoare complexe ce implică analize cost-beneficiu. În cadrul oricărui proiect trebuie luate în calcul acele probleme ce pot apărea în realizarea sau implementarea proiectului. activităţilor proiectului în corespondenţă cu output-urile proiectului. Astfel. în cazul proiectelor ce implică investiţii majore. dintre ele.

analiza de impact asupra mediului. O cerere de finanţare conţine în general trei părţi ce trebuie completate de către beneficiari: . CV-urile persoanelor implicate în proiect sau alte tipuri de documente. acorduri. locaţia acestuia. Domeniului de intervenţie şi Programului de finanţare care finanţează proiectele din domeniul de interes al iniţiatorului proiectului se va trece la transpunerea idei de proiect pe formularul cererii de finanţare. detalii despre contribuţia în numerar şi în natură. o co-finanţare din Fondurile Structurale. asupra mediului de afaceri din zonă etc. Fiecare PO are propria Autoritate de Management. propriile priorităţi. proiectul tehnic. raportat la obiectivele propuse şi resursele implicate de atingerea acestora. 4. bugetul proiectului şi diagrama Gantt a acestuia. În acest proces trebuie avute în vedere cantitatea şi calitatea resurselor umane implicate în proiect. Se va elabora un document sintetic ce va conţine titlul proiectului. Identificarea sursei de finanţare.Finanţarea IMM-urilor anumitor grupuri sociale. Un element ce necesită o atenţie deosebită în dinamica pregătirii proiectului îl constituie analiza resurselor de care dispune iniţiatorul proiectului. Elaborarea proiectului. cantitatea şi calitatea echipamentelor şi a bunurilor puse în comun de către parteneri în realizarea proiectului şi mai ales resursele financiare puse în comun de către parteneri în realizarea proiectului. partenerii implicaţi în proiect. la solicitarea Autorităţii de management sau a Organismului Intermediar. obiectivele. aceste PO constituind metoda de canalizare a fondurilor structurale în domenii de finanţare specifice.Bugetul proiectului o contribuţia proprie (în numerar şi în natură). 3. obiective. surse printre care pot să se regăsească şi eventuale Programe de finanţare derulate din Fondurile Structurale. scopul. După studierea programelor operaţional şi identificarea Programului Operaţional. în concordanţă cu cerinţele şi specificaţiile din Ghidul solicitantului.Prezentarea proiectului .Informaţii despre solicitant . asupra implementării principiului egalităţii de şanse. completarea şi depunerea cererii de finanţare Condiţia de bază a transformării documentului rezultat în urma parcurgerii procesului de pregătire a proiectului într-o cerere de finanţare concretă o constituie identificarea sursei financiare relevante din cadrul PO relevant. La aceste tipuri de date ce trebuie completate în cadrul formularului tip al cererii de finanţare vor fi anexate. propriile Organisme Intermediare. Este recomandat ca în procesul de completarea a cererii de finanţare şi a anexelor sale să fie consultate Autoritatea de management sau Organismul intermediar relevant. permise. conform Ghidului solicitantului. alte documente suport ca de exemplu: studiul de fezabilitate. Axei prioritare. analiza cost-beneficiu. activităţile şi indicatorii acestuia. Dacă prin analiza acestor dimensiuni se ajunge la concluzia că resursele sunt insuficiente sau necorespunzătoare în sensul atingerii obiectivelor proiectului se va demara procesul de identificare a potenţialelor surse de finanţare a proiectului. Cererea de finanţare completă va fi depusă la centrul de colectare a cererilor de finanţare precizat în ghidul solicitantului până la data limită de depunere a cererilor de finanţare. criterii de eligibilitate şi propriile programe de finanţare. 72 . descrierea şi justificarea proiectului.

73 .Finanţarea IMM-urilor 5.implementarea . rezultatele preconizate. la acestea adăugându-se verificarea conformităţii implementării proiectului cu regulamentele şi legislaţia relevantă. Ca urmare a semnării contractului de finanţare.evaluarea -monitorizarea proiectului În cadrul acestor etape ale ciclului de proiect cererea de finanţare va fi evaluată şi se va decide asupra finanţării acesteia. beneficiarul va participa la o sesiune de instruire în care va obţine informaţii de bază referitoare la cerinţele de implementare a proiectului. bugetul estimat şi orice alt aspect prezent în cererea de finanţare. Finanţarea . În cazul în care proiectul va fi finanţat beneficiarul urmează a fi anunţat în scris asupra acestui fapt şi se va prezenta la o dată stabilită pentru semnarea acordului de finanţare. Procesele de evaluare şi monitorizare reprezintă un set de acţiuni prin care se va urmări evoluţia proiectului în raport cu graficul de activităţi. lucru care îi va permite demararea activităţilor proiectului. Premisa parcurgerii acestor ultime etape o constituie însă buna realizare a primelor trei faze ale ciclului de proiect. obiectivele trasate.

Reputaţia finanţatorului. 4. scopul împrumutului. elaborarea unor proiecţii financiare etc. Experienţa finanţatorului în acordarea de împrumuturi IMM-urilor. Succesul IMM-ului se bazează adesea pe calitatea relaţiilor cu finanţatorul. finanţatorul oferă servicii gratuite sau la tarife reduse. Procesul de finanţare a IMM-urilor Procesul de finanţare a IMM-urilor cuprinde trei etape: alegerea finanţatorului. Alegerea sursei de finanţare Găsirea unei surse ideale de finanţare este dificil de realizat. ca parte a documentaţiei necesare obţinerii împrumutului. pregătirea pachetului de finanţare. criterii de acordare a împrumutului. rata dobânzii şi modul ei de plată. De aceea. De cele mai multe ori acesta solicită studii de fezabilitate sau planuri de afaceri. Pregătirea pachetului de finanţare Pachetul de finanţare se mai numeşte şi pachet de împrumut. câteva elemente vor rămâne comune. 4. Acestea sunt: suma cerută şi eşalonarea rambursării acesteia. 2. 4. În funcţie de nevoile de finanţare şi familiaritatea IMM-ului cu sursa de împrumut. În felul acesta va înţelege mai bine posibilităţile de finanţare şi va putea găsi o sursă convenabilă de capital sau o combinaţie optimă de surse de finanţare.1. Asistenţa pe care o oferă. Finanţatorul trebuie să fie familiar cu problemele cu care se confruntă IMM-ul. Prezentarea cererii de finanţare Elaborarea unui pachet atractiv de finanţare măreşte semnificativ şansele de obţinere a împrumutului. documentaţia necesară obţinerii împrumutului. Aceasta este cu atât mai importantă pentru IMM-urile care nu au experienţă în anumite domenii ale afacerii şi au nevoie deci de consiliere. 3. În obţinerea finanţării este important ca finanţatorul să acorde asistenţa necesară. Puţine IMM-uri îşi pot permite să angajeze personal cu experienţă. finanţatorul trebuie să aibă reputaţia de onestitate.1. cum ar fi analiza situaţiei financiare. Totuşi. prezentarea cererii de finanţare. IMM-ul trebuie să fie pregătit să abordeze aceste aspecte cu finanţatorul. garanţii. întreprinzătorul trebuie să analizeze posibilităţile de finanţare potenţiale.1. afacerea este condusă de întreprinzător şi nu de un plan.3. care să se ocupe în mod expres de problema finanţării. aceste cerinţe pot varia. fie el şi bine 74 . RESTRICŢII ŞI CRITERII ÎN FINANŢAREA PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG A IMM-URILOR 4. PROCESUL DE FINANŢARE A IMM-URILOR.Finanţarea IMM-urilor CAPITOLUL 4.1.1. În unele cazuri. Alte servicii. Totuşi. 4. IMMurile obţin capital de la instituţii care au experienţă în finanţarea IMM-urilor.2. În alegerea sursei de finanţare IMM-urile trebuie să ţină cont de următorii factori: 1. corectitudine şi dorinţa de a lucra cu IMM-ul. Deşi cerinţele de elaborare a pachetului de împrumut variază în funcţie de sursa de împrumut. Totuşi. De aceea.

Această regulă se exprimă prin indicatorul autonomiei financiare. Indicatorul care exprimă Datorii financiare această regulă este: < 3 . Restricţiile pe care trebuie să le respecte IMM-urilor în alegerea modului de finanţare Restricţiile61 pe care trebuie să le respecte IMM-urilor în alegerea modului de finanţare se grupează în: a) restricţii "clasice" • regula echilibrului financiar minim: mijloacele stabile trebuie finanţate din resurse durabile. 178 – 180. Modul în care este prezentat pachetul de finanţare va influenţa decizia finală de acordare a împrumutului. se va avea în vedere realismul întreprinzătorului.1. onestitatea şi organizarea prezentării pachetului de împrumut. Brăila. ci şi întreprinzătorul în persoană şi echipa sa. 2000.4 ani . – Strategii financiare ale firmei. care se poate determina conform Datorii financiare relaţiei: < 1. De asemenea. Editura EVRIKA. O prezentare clară. alegerea sa reducându-se la componente ale capitalului propriu şi/sau leasing. Deoarece viitorul afacerii depinde în mare parte de întreprinzător. De asemenea. D. cei ce acordă împrumutul vor evalua nu numai pachetul de finanţare. abilitatea şi vivacitatea întreprinzătorului vor fi evaluate cu atenţie. • regula îndatorării maxime (sau a autonomiei financiare): volumul datoriilor financiare (mai puţin cele cu scadenţă în perioada curentă) nu trebuie să depăşească volumul fondurilor proprii. Capitaluri proprii În principiu. Restricţii şi criterii în creditarea pe termen mediu şi lung Selecţia modalităţilor de finanţare pe termen mediu şi lung presupune respectarea unor restricţii care limitează posibilităţile de finanţare. 4. 75 . nu poate să prevadă creşterea îndatorării sale. Întreprinzătorul trebuie să fie pregătit să întâlnească pe cei ce îi vor putea acorda împrumutul şi să aibă idee despre ceea ce doresc aceştia să afle de la el. prevăzută în medie. Personalitatea. CAF Teoretic. dacă datoriile financiare sunt egale (sau chiar mai mari) decât capitalurile proprii.2. Este evident că într-o astfel de situaţie autonomia întreprinderii nu mai există. întreprinderea nu se va mai putea îndatora. bine documentată nu numai că măreşte şansa de obţinere a împrumutului.2. însă poate duce şi la stabilirea unor relaţii pe termen lung cu finanţatorul.Finanţarea IMM-urilor întocmit. din strategiile definite de politica de dezvoltare a IMM-urilor rezultă criterii diferite de alegere a finanţării. O îndatorare mai mare de atât nu se poate obţine decât oferind garanţii importante sau acceptând adesea exercitarea de către creditori a unui oarecare control asupra gestiunii în contrapartidă cu riscul important pe care aceştia îl acceptă. dacă întreprinderea nu respectă această regulă. Această regulă determină alegerea finanţării din resurse durabile şi din credite pe termen scurt. 4. decizia finală de acordare a împrumutului se va baza în mare parte pe discuţia personală pe care o va avea cel ce oferă împrumutul cu întreprinzătorul. pag. 61 Ariton. Prin urmare. • regula capacităţii de rambursare: volumul datoriilor financiare nu trebuie să fie mai mare de 34 ori faţă de capacitatea de autofinanţare anuală. competenţa sa.

• situaţia pieţei financiare: dacă piaţa financiară este nefavorabilă. • mărimea întreprinderii: posibilităţile de alegere a finanţării pentru IMM-uri sunt mult mai mici în comparaţie cu marile întreprinderi care pot apela la economiile publice. Dacă re < i . D ⎤ ⎡ . ci va trebui să găsească o finanţare proprie complementară. atunci aceasta nu va favoriza emisiunile de hârtii de valoare ale întreprinderii şi deci acestea vor trebui să se găsească alte posibilităţi de finanţare. 4.i ) × CP ⎥ ⎣ ⎦ formula generală a efectului de levier.2. atunci când se alege finanţarea unei investiţii (sau se elaborează un plan de investiţii) a cărei durată este de n ani. i costul mediu al datoriilor financiare şi t cota de impozit pe profit. Rentabilitatea financiară: Multe întreprinderi fixează ca obiectiv general maximizarea beneficiului pe acţiune. pentru a fi realist pentru o perioadă dată. 76 . ea nu va obţine un credit egal cu 100% din costul acestui proiect. Dacă re > i .Finanţarea IMM-urilor • regula minimului autofinanţat: întreprinderea trebuie să autofinanţeze o parte (minim 30%) din investiţiile pentru care solicită creditele. şi deci întreprinderea va trebui să CP renunţe la finanţarea prin îndatorare. îndatorare. b) alte restricţii: • statutul juridic: unele modalităţi de finanţare sunt legate de statutul juridic al întreprinderii. atunci raportul Acest raţionament. adică de raportul care există între datoriile financiare ( D f ) şi capitalurile proprii ( CP ). finanţiştii simulează finanţarea prin fiecare resursă posibilă (creşterea capitalurilor proprii. Dacă întreprinderea decide să finanţeze prin îndatorare un proiect de investiţii. Dacă notăm cu re rentabilitatea economică. impune o oarecare stabilitate a rentabilităţii economice şi costului mediu al creditelor. Criteriile de finanţare determinate de strategia întreprinderii Criteriile de finanţare determinate de strategia întreprinderii sunt: rentabilitatea financiară. diluarea puterii de control prin emiterea de acţiuni şi riscul tehnologic.1. atunci raportul D joacă un rol favorabil şi în consecinţă întreprinderea care doreşte CP să-şi maximizeze rentabilitatea financiară ţinând seama de restricţiile deja enumerate va alege creşterea îndatorării sale. adică a Rezultat net raportului: rf = .2. adică atunci relaţia de legătură între rf şi structura resurselor se scrie: rf = (1 . fluxurile de lichidităţi excedentare generate de proiectele de investiţii. plăţile reale. leasing sau o formulă mixtă) şi calculul pentru fiecare posibilitate a beneficiului pe acţiune obţinut. D joacă un rol nefavorabil.t ) ⎢re + (re . Din acest motiv. 4. costul finanţării. Capitaluri proprii Se observă că această rentabilitate este influenţată de structura resurselor durabile.2. de exemplu numai societăţile de capital pot emite acţiuni sau obligaţiuni.2.

120 59.69 3 39.760 57. 182.000 29. – Strategii financiare ale firmei.400 48.000 1. Impozitul pe profit (16%) 5.480 69.000 a) Simularea finanţării proprii Anii 1. Amortizare 3.000 2 44.320 67.000 26. Marja costurilor independente 2.93 5 45. b) Leasing: redevenţe anuale constante de 20.000 22. Amortizare 3. Costul finanţării Costul finanţării este cel mai adesea utilizat pentru alegerea între două surse de aceeaşi natură62: de exemplu.760 51.2.360 87.160 21.000 75. în privinţa beneficiului pe acţiune.000 4. de acţiuni) 1 30.000 14. numărul total de acţiuni emise fiind de 900.000 20.000 3.000 21. 77 .000 20.40.000 25.000 14.51 2 34. Rezultatul net global (planul de investiţii + 5) 7.40.840 80.000 39.2.80 2 34. Rezultatul net (3-4) 6.000 2. alegerea între două împrumuturi. Rezultatul net (3-4) 6.000 16.000 16.240 11.000 3. Brăila.600 8.000 4.120 65.000 lei din creşterea capitalului social prin emiterea a 400 de acţiuni noi.520 18.760 111.92 4 42.320 74. Beneficiul pe acţiune (6: Nr.840 72. diferenţele sunt semnificative între cele două moduri de finanţare.000 20.000 16.000 3.00 În concluzie.000 16. Se cere analiza celor două modalităţi de finanţare pornind de la următoarele previziuni (în lei): Beneficiul net prevăzut din activităţile anuale prin planul de investiţii Marja costurilor independente de finanţare prevăzute prin planul de investiţii 1 40.000 5 54.040 15. Rezultatul net global (planul de investiţii + 5) 7.2.880 15.80 4 42.480 138.07 b) Simularea financiară prin leasing Anii 1. mai avantajoasă este finanţarea prin leasing. cu valoarea nominală de 100 lei.000 2.000 150.760 55.000 4 51. pag. 2000. Rezultatul înainte de impozitare (1-2) 4. Editura EVRIKA.000 23.960 63.000 20.000 4. Marja costurilor independente 2. Beneficiul pe acţiune (6: Nr.000 16.000 2.000 30.Finanţarea IMM-urilor Exemplu: Întreprinderea A S.000 42. Pentru a determina costul unei surse de finanţare se compară capitalul pus la dispoziţia întreprinderii şi ansamblul 62 Ariton.000 10.000 20.960 127. Impozitul pe profit (38%) 5.000 18.52 3 39.000 lei pe o durată a 5 ani (cu amortizare liniară) şi trebuie să aleagă între următoarele două modalităţi de finanţare: a) Finanţare proprie: . două modalităţi de leasing etc. Deci.360 78. D.A.240 11.000 19.000 lei din calculul fondului de rulment.640 24. de acţiuni) 1 30.000 45.96 5 45. . Rezultatul înainte de impozitare (1-2) 4.400 96.000 34.000 3 48. are un plan de investiţii de 80.000 lei.680 19. 4.

000 56. 1.cota impozitului pe profit 16%.000 Economia de impozit prin dobândă 5=16%*2 960 960 960 960 960 4. Muştea-Ştefan.050 14. Exemplu: Întreprinderea B S.000 – 2.040 5.200 18.. – Decizia de finanţare în leasing.016 11.000 Capitalul pus la dispoziţie este tot 47.durata: 5 ani.dobândă anuală: 12%.000 Dobânda 2=12%*1 6.000 80.000 20.008 47.000 Amortizarea 3 50..000 50. Capitalul pus la dispoziţia întreprinderii este în acest caz de 50. adică 2. C. Andreica.27 1+ t (1 + t )2 (1 + t )3 (1 + t )4 (1 + t )5 2. În aceste condiţii. Muştea-Ştefan. 3. 2.024 12.400 1.volumul creditului : 50.000 Anuitatea 4 6.008 65. Editura Cibernetica MC.500 = + + + + ⇒ t ≈ 12. luând în considerare şi economiile de impozit care ar putea fi realizate.600 12.000 50. pag.880 Vărsăminte reale 6=4-5 15. . integral.800 Vărsămintele reale 6=4-5 5.400 11.500 lei.Finanţarea IMM-urilor sumelor pe care va trebui să le plătească.000 6.000 10. 2003.500 lei. pe întreaga perioadă63.040 55.000 10. M. rambursarea împrumutului integral la scadenţă Suma datorată la începutul perioadei 1 50.600 2.050 14.000 50. 2. 86.016 11.024 12. 5. I.000 6. R.040 75. costul creditului este: 15. .200 68.000 10.040 5.800 3.032 13.000 30.000 Economia de impozit prin dobândă 5=16%*2 960 768 576 384 192 2.000 50. Bucureşti.032 13. 63 78 . Costul unei surse de finanţare este definit prin raport între capitalul pus la dispoziţia întreprinderii şi ansamblul sumelor real plătite în contrapartidă.cheltuielile ocazionate de obţinerea împrumutului: 5% din valoarea împrumutului.000 Anuitatea 4=2+3 16. rambursarea împrumutului prin amortizare constantă (în lei) Anul 0 1 2 3 4 5 Suma datorată la începutul perioadei 1 50.000 Amortizarea 3 10.rambursarea se realizează prin două metode: 1.000 6.200 Anul 0 1. şi costul creditului va fi: Andreica.000 50.000 6.000 10.800 13.000 30. .000 4.500 = 47.040 5. . Dobânda 2 6.500 lei.000 6. .000 40.A..000 50.000 6. 4.130 Cheltuielile ocazionate de obţinerea împrumutului reprezintă 5% din valoarea împrumutului.000 14. prin amortizare constantă a împrumutului pe toată perioada.000 6.000 10. trebuie să aleagă între două împrumuturi în următoarele condiţii: .000 lei. la scadenţa împrumutului.

000 lei (dobânda 13% rambursabilă în 4 ani prin amortizări constante).238 + + + ⇒ Pl a = 55.000 60.780 60.2. Exemplu: Pentru finanţarea unei investiţii de 80.000 lei.000 22.08)4 64 Ariton. întreprinderea are de ales între: .*16 % 2.514 15. 1.120 * plata iniţială.400 2.000 15. generate de sursele de finanţare posibile.950 79. Valoarea actualizată a plăţilor este următoarea: 19.817 lei. Brăila.238 66.000 - 7.000 45.Finanţarea IMM-urilor 5. – Strategii financiare ale firmei. Calculul plăţilor reale în cazul: autofinanţare + împrumut. Plăţile reale Rentabilitatea unui proiect de investiţii fiind demonstrată.500 1. amortizabilă liniar în 4 ani.000 lei + împrumut 60. 47.514 15. indicele de actualizare fiind de 8%. necesită adesea actualizarea lor care se realizează la costul capitalului.500 = 4.000 + 2 3 (1 + 0.000* 19.2.08) (1 + 0. D.152 17.800 20. pag.900 16. În evaluarea plăţilor reale cele mai mici se ia în calcul şi economia de impozitare legată de sursa de finanţare considerată64.400 9. Compararea plăţilor reale. Editura EVRIKA. Criteriul plăţilor reale permite analiza formulelor mixte de finanţare.000 15.040 + + + + ⇒ t ≈ 11. Pl a = 20.3. În acest caz întreprinderea va fi proprietara bunului şi deci îl va putea amortiza.800 5.850 3.08) (1 + 0. realizând economii la plata impozitului prin amortizările contabilizate şi prin dobânzile aferente împrumutului.040 5.876 14.000 lei. 184. este logică finanţarea sa dintr-o resursă care va necesita în contrapartidă plăţile reale cele mai mici. 2000.040 5.autofinanţare 20.Redevenţe anuale constante de 28. Calculul este prezentat în tabelul de mai jos: Suma datorată la început de an 1 Amortizare împrum ut 3 Economia de impozit prin îndatorar e 5=2*16% Economia de impozit prin amortizare contabilă 6=amortiz.000 15.45% . pentru costul capitalului se poate lua ca referinţă rata practicată de către piaţa financiară.876 14.040 5.900 1.950 19.400 2.08) (1 + 0.400 2.500 15.leasing pe 4 ani .850 18.152 17. fiind deci preferat primului 2 3 4 1 + t (1 + t ) (1 + t ) (1 + t ) (1 + t )5 împrumut. de exemplu: autofinanţare + creditare parţială + leasing. prin autofinanţare. 79 .600 An Dobânda Anuitatea Plăţile reale 0 0 1 2 3 4 2 4=2+3 7=4-5-6 20. .040 55.000 30. Adesea.000 15.248 936 624 312 3.

Impozitul Fluxul de lichidităţi 1 30. 42.720 14.200 2 35.200 352 15.000 10.008 15.Impozitul (16%) .000 21.000 1 30.08) (1 + 0.2.000 9.100 2.000 21.280 18.000 21.397 .000 26.009 .08) (1 + 0.000 3 25.Dobânda .08 )4 Cazul 2: leasing Anii + Marja costurilor independente .000 3.4.000 22.000 4.896 15.000 800 4.000 6. 2 3 (1 + 0.000 + + + + ⇒ Fa = 32.686 3 42.000 21.000 lei.000 5.Amortizări contabile Rezultatul înainte de impozitare .480 Valoarea actualizată a fluxurilor de lichidităţi este: 4.66 lei.08) (1 + 0. 35.000 21.08 ) (1 + 0.950 20.000 25.000 7.000 25.08) (1 + 0.000 21. se evaluează fluxurile de lichidităţi suplimentare pe care întreprinderea le poate spera în urma realizării proiectului şi a modului de finanţare.900 20.000 1.08 ) (1 + 0.000 lei. cazul 1 (autofinanţare + împrumut) este preferabil leasingului.000 4. 4.000 18.08 )4 În concluzie.600 8.000 4 25.848 12.400 14.400 3 42.000 21.042 Valoarea actualizată a fluxurilor de lichidităţi este: 6.000 lei pentru fiecare exerciţiu.000 3. Anii + Marja costurilor independente prevăzută în planul de investiţii .050 4.000 21.204 4 47.Finanţarea IMM-urilor 2.08) (1 + 0.150 1.848 2 35.000 25.554.000 4.520 18.204 26.000 1. 80 . Anul Redevenţa Economia de impozit prin leasing Plăţile reale 1 25.280 4 47.000 17.800 20.000 2 25.000 5. Astfel.000 2.480 + + + ⇒ Fa = 36.Rambursarea împrumutului = Fluxul de lichidităţi 0 -20.000 2.Redevenţe Rezultatul înainte de impozitare .08) (1 + 0.042 Fa = −20.000 Pl a = + + + ⇒ Pl a = 69. să presupunem în exemplul anterior că marja conturilor independente de modalitatea de finanţare va fi de 30.81 lei.464 15. 2 3 (1 + 0.850 20.000 20. Fluxurile de lichidităţi excedentare generate de proiectul de investiţii Ţinând seama de plăţile reale legate de sursa de finanţare.200 8.08 ) (1 + 0.000 25. Calculul plăţilor reale în cazul leasingului.000 25.000 12. Cazul 1: autofinanţare + împrumut. Fa = 2 3 (1 + 0.08)4 Rezultă că primul caz: autofinanţare + împrumut este preferabil leasingului.18 lei.2.000 lei şi 47.686 20.000 4.

) şi se încheie cu încasarea venitului realizat din vânzarea produselor. pentru o cifră de afaceri anuală dată. Durata necesarului de finanţat apare între data plăţii a materiilor prime şi data încasării de la clienţi. Acest dublu decalaj se menţine permanent ca urmare a continuităţii activităţii şi generează un necesar de finanţat care este acoperit în special. pag.Finanţarea IMM-urilor CAPITOLUL 5. de durata creditului acordat clienţilor. obligaţii sociale etc. comercializarea (vânzarea) produselor finite (ce implică şi cheltuieli de distribuţie). motiv pentru care figurează în activul imobilizat. – Finanţele întreprinderii. şi în final încasarea clienţilor. ciclul de exploatare generează un dublu decalaj al încasărilor şi plăţilor: un decalaj legat de durata ciclului de exploatare. Bucureşti.1. a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate. 65 Onofrei. plata materiilor prime. nivel al creanţelor care se reînnoieşte. INSTRUMENTE DE PREVIZIUNE A ACTIVITĂŢII IMMURILOR 5. utilizarea în producţie a materiilor prime. de durata procesului de producţie. 2004. este un mijloc indispensabil funcţionării IMM-urilor. trebuind a fi finanţat. Deoarece este imposibilă calcularea tuturor valorilor necesarului de fond de rulment al exploatării de-a lungul unei perioade. salarii. ţinând seama de întârzierile de plată surprinde următoarele etape: aprovizionarea cu materii prime (situaţie în care poate apărea o perioadă de stocaj a acestora). 81 . Editura Economică. al creanţelor de exploatare şi al datoriilor de exploatare se modifică în mod constant în cursul perioadei de analiză. un decalaj legat de întârzierile de plată. Necesarul de finanţat al ciclului de exploatare Ciclul de exploatare65 reprezintă ansamblul operaţiunilor succesive care încep cu aprovizionarea elementelor necesare desfăşurării activităţii (materii prime. În concluzie. un mijloc economic de aceeaşi factură ca şi investiţiile. prin întârzierile de plată pe care furnizorii întreprinderilor le acceptă.1. Ciclul de exploatare. Derularea ciclului de exploatare a unui produs. Necesarul de finanţat este constituit dintr-un: anumit volum al stocurilor. mărfuri etc. se determină nivelul mediu la necesarul de finanţat relativ al operaţiunilor de exploatare. Necesarul de finanţat al ciclului de exploatare este în general numit „necesar de fond de rulment al exploatării” şi creşte pe măsură ce activitatea se dezvoltă. Necesarul de finanţat legat de ciclul de exploatare se modifică la o anumită dată. M. 75-77. Necesarul de finanţat depinde de: • durata ciclului de exploatare. Finanţarea ciclului de exploatare 5. obţinerea produselor finite (situaţie în care poate apărea o perioadă de stocaj ce implică şi cheltuieli de stocaj). • evoluţia altor elemente aferente exploatării: TVA.1. nivelul stocurilor. Se constată astfel că. care depinde la rândul său de viteza de rotaţie a stocurilor. • durata creditului obţinut de la furnizori. materiale.

000 17.000 lei în al patrulea. după caz.000 lei finanţare prin împrumut pe termen lung şi restul prin credite pe termen scurt. (4) resursele temporare ( Re s temp ) se determină astfel: Re s temp i = TR i − Re s perm i .000 lei în al treilea şi 9. Activul său imobilizat este de 30.000 80.000 = 62.000 lei finanţare prin împrumut pe termen lung şi restul prin credite pe termen scurt. 66 în acest caz sunt asimilate nevoilor permanente şi partea fixă din cadrul activelor circulante. (2) informaţiile sunt date în aplicaţie. În continuare.L.000 lei în primul trimestru.000 10.000 + 44. 10.000 lei şi o parte variabilă (ciclică) al cărei nivel se prezintă astfel: 12. se defineşte fondul de rulment normat ( FRNor ) fondul de rulment care este egal cu necesarul de fond de rulment al exploatării mediu.000 Trimestrul 4 70.000 lei. unde: = capitaluri proprii. unde: TR i = total resurse aferente trimestrului i .000 12.000 lei finanţare prin împrumut pe termen lung şi restul prin credite pe termen scurt conduce la următoarele concluzii: Nevoi permanente66 (1) Nevoi temporare (2) Total nevoi Resurse permanente (3) Resurse temporare (4) Total resurse Trimestrul 1 70.L.000 9.000 22.000 82. Determinarea FRNor permite întreprinderii să evite problemele trezoreriei durabile. Costul finanţărilor ( Dob ) se determină astfel: Dob = C impr × R d an (%) . Nev perm = 30. c) 20.000 Trimestrul 3 70.000 lei iar activul său circulant este constituit dintro parte fixă (permanentă) de 40.000 (1) nevoile permanente ( Nev perm ) se determină astfel: Nev perm = AI nete + AC perm . 14. Rezultă: Re s perm = 60% × AI nete + D tml = 60% × 30.000 Trimestrul 2 70. propunem un exemplu de finanţare a ciclului de exploatare prin trei strategii diferite. a) Strategia de finanţare concretizată în 44.000 84.000 79.000 62.000 80.000 84. Ştiind că rata anuală a dobânzii la împrumuturile pe termen lung este de 8% iar la creditele bancare pe termen scurt este de 14% şi că dobânda se plăteşte anual. poate adopta trei strategii diferite de finanţare a activelor sale circulante de exploatare.: a) 44. Întreprinderea ”Z” S.000 20. unde: C impr = capitalul împrumutat pe termen lung sau scurt. i = 1 ÷ 4 . b) 64.000 lei finanţare prin împrumut pe termen lung şi restul prin credite pe termen scurt. ea trebuind să finanţeze necesarul de fond de rulment al exploatării mediu cu capitaluri permanente.000 62. care reprezintă 60% din activele imobilizate nete. analizaţi următoarele variante de finanţare a activelor circulante pentru întreprinderea ”Z” S.000 62.000 = 70.000 lei în al doilea.R.000 79.000 82.R.000 62. (3) resursele permanente ( Re s perm ) se determină astfel: Re s perm = CP + D tml .000 lei. CP D tml = datorii pe termen mediu şi lung.000 + 40. unde: AI nete = activele imobilizate la valoarea netă.000 18.Finanţarea IMM-urilor În aceste condiţii. 60% din activul său imobilizat este finanţat din capitalurile proprii.000 14. AC perm = activele circulante permanente. 82 .

000 38. 1 1 Dob tr 1 = 20.000 79.000 80.000 80.000 × 14% × = 1.000 -3.190 lei.000 × 14% × = 700 lei. Dob tr 2 = 18. pentru împrumutul pe termen lung: Dob = 44.000 41.600 lei .000 14. 4 4 1 1 Dob tr 3 = 46. pentru creditele bancare pe termen scurt. Dobânda globală ( Dob gl ) este de 7.000 79.610 lei. după caz.000 79.000 46. 83 .215 lei. pentru creditele bancare pe termen scurt.000 Trimestrul 2 70.000 (1) Re s perm = 60% × AI nete + D tml = 60% × 30.000 2. Dob tr 2 = 0 lei.000 14.695 lei.000 38. Dob tr 4 = 17. dobânda se determină pentru fiecare trimestru.540 lei.000 82.000 82. pentru creditele bancare pe termen scurt.000 12.000 82. Dob tr 2 = 42.000 lei finanţare prin împrumut pe termen lung şi restul prin credite pe termen scurt conduce la următoarele concluzii: Nevoi permanente Nevoi temporare Total nevoi Resurse permanente (1) Resurse temporare Total resurse Trimestrul 1 70.Finanţarea IMM-urilor R d an (%) = - Rata dobânzii la împrumuturile pe termen lung sau scurt. astfel: 4 4 1 1 Dob tr 3 = 22.000 × 14% × = 630 lei.000 82. 1 astfel: Dob tr 1 = 0 lei.055 lei. dobânda se determină pentru fiecare trimestru. - Dobânda globală ( Dobgl ) este de 5.000 80.000 0 82.000 Trimestrul 2 70.000 lei finanţare prin împrumut pe termen lung şi restul prin credite pe termen scurt conduce la următoarele concluzii: Nevoi permanente Nevoi temporare Total nevoi Resurse permanente (1) Resurse temporare Total resurse Trimestrul 1 70.000 × 14% × = 595 lei.000 lei.000 × 14% × = 1.000 = 38.000 -2.000 84.000 × 8% = 3.520 lei. b) Strategia de finanţare concretizată în 64.000 82.000 38.000 = 82. Dob tr 3 = 2.000 44.000 12. Dob tr 4 = 41.435 lei.000 × 14% × = 70 lei.000 Trimestrul 3 70.000 lei pentru împrumutul pe termen lung: Dob = 20. Dob tr 4 = 0 lei.000 10.000 9.120 lei.000 9.000 79.000 Trimestrul 4 70.000 × 14% × = 1.000 38.000 × 14% × = 1.000 10.000 82.000 82.000 × 14% × = 770 lei.000 Trimestrul 4 70. c) Strategia de finanţare concretizată în 20.000 42. Totalul dobânzii la 4 4 creditele pe termen scurt este de 6.655 lei.000 84. Dobânda globală ( Dob gl ) este de 6.000 84. dobânda se determină pentru fiecare trimestru. Totalul dobânzii la 4 4 creditele pe termen scurt este de 2. Totalul 4 dobânzii la creditele pe termen scurt este de 70 lei. 1 1 astfel: Dob tr 1 = 44.000 + 64.000 + 20.470 lei.000 Trimestrul 3 70.000 84.000 (1) Re s perm = 60% × AI nete + D tml = 60% × 30.000 × 8% = 5. pentru împrumutul pe termen lung: Dob = 64.000 80.000 × 8% = 1.

1. 12.000 5.1. 60.1. trebuie să aleagă împrumutul pe termen lung de 64.1. necesarul de fond de rulment mediu din anul curent ( N ) este de 12. Fluxul zilnic al componentei Fluxul anual al componentei .Finanţarea IMM-urilor În concluzie.2.2.A. CA N = cifra de afaceri în anul N .000 = 16. 5. Metoda analitică de determinare a fondului de rulment normat (evaluarea componentă cu componentă) Metoda analitică de determinare a fondului de rulment normat se aplică utilizând informaţiile perioadelor anterioare sau informaţiile previzionate pe baza informaţiilor financiar-contabile ale perioadelor anterioare. Fondul de rulment normat pentru anul următor ( FRNorN + 1 ) prin metoda globală se determină cu FRNorN ajutorul formulei: FRNorN + 1 = × CA N + 1 . să se determine fondul de rulment normativ prin metoda globală.000 FRNorN + 1 = × 80.000 lei.un coeficient de structură ( CS ): x x x Vr * CS = × 360 ⇒ × 360 * CS = × 360 ⇒ CA Fluxul anual al componentei x CA Fluxul anual al componentei x CS = CA 84 .2. 5.R. CA N + 1 = cifra de afaceri în anul N + 1. Metoda sintetică de determinare a fondului de rulment normat (metoda globală) Pentru a arăta modul de determinare a fondului de rulment normat prin metoda globală. o componentă a necesarului de fond de rulment de exploatare se descompune astfel: . întreprinderea ”Z” S.000 lei.L.000 lei.000 lei iar cifra de afaceri în acelaşi an de 60. unde: CA N FRNorN = fondul de rulment normat în anul N .într-o viteză de rotaţie ( Vr ): x x Vr = = × 360 . Ştiind că pentru anul următor ( N + 1 ) nu sunt prevăzute schimbări şi că este previzionată o cifră de afaceri de 80. propunem următorul exemplu: La întreprinderea ”X” S. Prin această metodă. Această evaluare poate fi realizată în mod global sau componentă cu componentă. este suficientă cunoaşterea cifrei de afaceri a exerciţiului şi a unui coeficient de proporţionalitate.2. Fondul de rulment normat Pentru a evalua fondurile de rulment normat ale exerciţiului dat.000 lei . aceasta obţinând câştig din diferenţa dintre rata dobânzii pe termen scurt şi rata dobânzii pe termen lung. pentru a reduce dobânda plătită.

200 lei.68 7. Pentru determinarea fondului de rulment normat se calculează viteza de rotaţie şi coeficientul de structură pentru fiecare componentă a necesarului de fond de rulment de exploatare.000 5.000 3.11 6.00 40.775 lei. valoarea stocului iniţial de materii prime de 2. aprovizionări cu materii prime în cursul exerciţiului de 7. care apoi se centralizează în următorul tabel: Elemente componente ale fondului de rulment normat Stocul de materii prime Stocul de produse finite Stocul de mărfuri Clienţi Furnizori Salarii Contribuţii sociale TVA de plată Total 67 Viteza de rotaţie ( Vr ) 107.000 2. în unităţi monetare şi în procente.400 lei.048 0.53 40. Editura Didactică şi Pedagogică.000 Se mai cunosc următoarele informaţii: cifra de afaceri de 162.00 25.34 9.000 lei. salariile se plătesc pe data de 15 a lunii următoare.93 30. contribuţiile sociale şi TVA de plată se plătesc pe data de 25 a lunii următoare.800 4. TVA aplicată cumpărărilor şi vânzărilor este 19%.36 3. aprovizionări cu mărfuri în cursul exerciţiului de 25.000 lei.000 45.157 1.96 22.152 În zile cifră de afaceri ( zCA ) Activ Pasiv 5. 144-148.clienţi Disponibilităţi 25.200 lei.70 27.contribuţii sociale Datorii fiscale pe termen scurt . R. pag.35 15.furnizori Datorii sociale pe termen scurt .000 Total activ 45. propunem următorul exemplu67: Se dă următorul bilanţ de la întreprinderea ”Z” S.400 lei.200 1. N. Bărbuţă-Mişu.500 lei.materii prime .239 0. 2008.000 4.000 Pasiv Capitaluri proprii Datorii pe termen mediu şi lung Datorii comerciale pe termen scurt .Finanţarea IMM-urilor Pentru prezentarea acestei metode.53 12. 85 .16 3.08 5.salarii .000 7. la cost de achiziţie.236 0.R.produse finite .000 1. – Finanţarea şi gestiunea financiară a întreprinderi.200 3. valoarea stocului iniţial de produse finite de 1..134 0. valoarea rulajului cheltuielilor sociale în cursul anului de 21.000 lei. Bucureşti. costul de producţie al produselor finite obţinute în cursul exerciţiului de 14.083 0.TVA de plată Credite bancare curente Total pasiv 18.L.mărfuri Creanţe . Să se calculeze fondul de rulment normat exprimat în zile cifră de afaceri.000 8.200 800 3.30 59.00 Coeficientul de structură ( CS ) 0. valoarea stocului iniţial de mărfuri de 4.92 Stroe.80 32.000 16.: lei Activ Active imobilizate Stocuri .190 0. valoarea rulajului salariilor personalului în cursul anului de 38. la cost de achiziţie.

400 + 4.157 . 7. Ca Mpc = S i + Ca Mp a − S f .400 lei.400 + 25.780 CS Cl = = = 1. 13.200 + 1.300 7.53 zile. unde: Cp Pfv = costul de producţie al produselor finite vândute în cursul exerciţiului.70 zile. CS Mf = Mfv = = 0 . costul de achiziţie al materiilor prime consumate.780 CA + TVA c 192.400 + 7.700 lei. 25. CA 162. Cp Pfv 13. Sf = stocul final de materii prime. 2 2 Cp Pfv = S i + Cp Pfr − S f .19 .200 = 7.200 25.000 = cifra de afaceri.400 1.800 = 13.400 CA 162. VrMp = Ca Mpc 2.200 Sm Mp = i = = 2.000 Sm Mf = i = = 4.300 lei.000 − 1.000 Durata medie a creditului acordat clienţilor ( Dm Cl ) şi coeficientul de structură ( CS Cl ): Cl + E pr + E s Dm Cl = × 360 . 2 2 Si = stocul iniţial de materii prime. Ca Mpc = 2.500 VrPf = × 360 = 40 .700 CA 162.400 lei.000 + 19% × 162.048 .000 192. VrPf = Cp Pfv S + S f 1. unde: Ca Mp a = costul de achiziţie al materiilor prime achiziţionate. 162. E pr Es = efecte scontate şi neajunse la scadenţă.800 Dm Cl = × 360 = × 360 = 12 . TVA c = taxa pe valoarea adăugată colectată. Cp Pfr = costul de producţie al produselor finite obţinute în cursul exerciţiului.500 − 2.800 6.800 Sm Pf = i = = 1.200 lei.200 + 14. Ca Mfv S + S f 4.700 × 360 = 107 .000 − 4. CA Viteza de rotaţie pentru stocul de produse finite ( VrPf ) şi coeficientul de structură ( CS Pf ): Sm Pf × 360 .400 CA 162.000 Viteza de rotaţie pentru stocul de mărfuri ( VrMf ) şi coeficientul de structură ( CS Mf ): Sm Mf VrMf = × 360 . CS Pf = = = 0 .53 zile. CS Mp = = = 0 . Ca Mp c Sm Mp = Ca Mp c = Sm Mp stocul mediu de materii prime.000 = 25.000 86 . Ca 4. Cl = valoarea efectelor de primit de la sfârşitul exerciţiului. unde: CA + TVA c = valoarea clienţilor de la sfârşitul exerciţiului. 6.083 .500 lei.400 + 2.Finanţarea IMM-urilor Viteza de rotaţie pentru stocul de materii prime ( VrMp ) şi coeficientul de structură ( CS Mp ): VrMp = × 360 . S + S f 2. 2 2 Ca Mfv = S i + Ca Mfc − S f = 4. Cp Pfv = 1.30 zile.400 VrMf = × 360 = 59 .

3.780 − 6.000 ) = 6. 45 + 15 = 30 zile.675 Ap + TVA d 38. 162. Ap + TVA d = valoarea furnizorilor de la sfârşitul exerciţiului. TVA d = taxa pe valoarea adăugată deductibilă. CA 162.000 Viteza de rotaţie ( VrTVA p ) şi coeficientul de structură ( CS TVA p ) pentru taxa pe valoarea adăugată de plată: R TVA p TVA − TVA c d .780 lei. CA RS = rulajul creditor al salariului la sfârşitul exerciţiului.000 Viteza de rotaţie ( VrS ) şi coeficientul de structură ( CS S ) pentru salarii: D max S + D min S VrS = . 2 R CS S = S .96 zCA.000 VrS = Viteza de rotaţie ( VrCs ) şi coeficientul de structură ( CS Cs ) pentru contribuţiile sociale: D max Cs + D min Cs 55 + 25 R 21. TA zCA = 5 . TVA c = 19% × CA = 19% × 162. unde: componenta din activ a necesarului de fond de rulment (stocul de materii prime. Fz = valoarea efectelor de plată de la sfârşitul exerciţiului.236 . E pl Ap = valoarea aprovizionărilor. 162.34 + 9 .152 . 2 2 CA 162. ( ) CS TVA p = R TVA p CA n = 30.500 + 25.200 CS S = = 0 . VrTVA p = 25 zile .500 + 19% × 32. CS Cs = Cs = = 0 . 2 D max S = durata maximă.000 Totalul activ exprimat în zile cifră de afaceri ( TA zCA ) se determină astfel: TA zCA = ∑ Vri × CS i .000 3.93 zile.Finanţarea IMM-urilor Durata medie a creditului primit de la furnizori ( Dm Fz ) şi coeficientul de structură ( CS Fz ): Fz + E pl Dm Fz = × 360 . D min S = durata minimă.500 38.000 Dm Fz = × 360 = × 360 = 27 .239 . TVA d = 19% × Ca Mp a + Ca Mfc = 19% × (7. clienţi). 32. mărfuri. produse finite.134 . i i =1 = Totalul pasiv exprimat în zile cifră de afaceri ( TPzCA ) se determină astfel: 87 .16 + 3.175 lei.000 = 30. corespunzătoare salariului din prima zi a lunii. CS TVA p = = CA CA Taxa pe valoarea adăugată colectată este cea aferentă vânzărilor reflectate în cifra de afaceri iar taxa pe valoarea adăugată deductibilă este cea aferentă aprovizionărilor de materii prime şi mărfuri.35 + 15 .675 CS Fz = = = 0 . corespunzătoare salariului din ultima zi a lunii. 38.175 = 0 .775 VrCs = = = 40 zile.11 = 32 .

elaborarea situaţiei generale a plăţilor în cursul exerciţiului.1. Fondul de rulment normat exprimat în zile cifră de afaceri ( FR Nor zCA ) se determină astfel: FR Nor zCA = TA zCA − TPzCA = 32 .68 + 7 . propunem următorul exemplu68: Să se întocmească bugetul de trezorerie pentru întreprinderea ”X” S. rezultatul şi variaţiile de stoc. contribuţii sociale. elaborarea situaţiei încasărilor din vânzări în cursul exerciţiului. Pentru construirea bugetului de trezorerie se parcurg următoarele etape: 1.2. unde: componenta din pasiv a necesarului de fond de rulment (furnizori. pe o perioadă de 1 an. N. elaborarea situaţiei plăţilor în cursul exerciţiului pentru cumpărări. din producţia imobilizată. 4.2. 360 360 Fondul de rulment normat exprimat în procente ( FR Nor (%) ) se determină astfel: FR Nor zCA 4. 2008. TVA de plată).Finanţarea IMM-urilor TPzCA = ∑ Vrj × CS j . 121-131. Bugetul de trezorerie grupează numai încasările şi plăţile efective. 88 .08 + 5.518 lei.79% . .000 FR Nor = FR Nor zCA × = 10 . întocmit lunar. salarii.80 = 22 . pag.veniturile din provizioane. Pentru TVA de plată se efectuează un calcul separat pentru a stabili: .04 × = 4. Sumele corespunzătoare operaţiilor de vânzare-cumpărare se vor lua la totalul facturat (adică inclusiv TVA-ul aferent).36 + 3 .04 zCA.92 zCA.aplicarea regulii de decalaj cu o lună pentru unele cheltuieli plătibile. R. Bărbuţă-Mişu. cunoscând următoarele: 68 Stroe. . elaborarea bugetului de trezorerie pentru exerciţiul respectiv. 5. Fondul de rulment normat exprimat în unităţi monetare ( FR Nor ) se determină astfel: CA 162. pe durata unui an.000 j=1 m j = 5..A. Editura Didactică şi Pedagogică. Bugetul de trezorerie 5.cheltuielile cu amortizările şi provizioanele.96 − 22 . – Finanţarea şi gestiunea financiară a întreprinderi. Bucureşti. Pentru explicarea modului de întocmire a bugetului de trezorerie. Elaborarea bugetului de trezorerie Necesarul de surse de finanţare pe termen scurt se stabileşte cu ajutorul bugetului de trezorerie. 2. elaborarea situaţiei TVA (cifre arbitrare) în cursul exerciţiului.luna de exigibilitate pentru TVA în funcţie de livrări sau încasări. TPzCA = 6 .518 FR Nor (%) = = = 2 . Astfel nu vor luate în calcul: . în cadrul acestuia nu se iau în calcul veniturile neîncasabile şi cheltuielile neplătibile. cotele-părţi din subvenţii virate la rezultat.92 = 10 . CA 162. 3.

TVA este reglată pe data de 25 a lunii următoare. vânzările sunt uniforme în timp. TVA de plată – 50 lei.000 lei.000 lei. dobânzile plătite pentru creditele primite sunt în valoare de 600 lei pe an. din care 800 RON clienţi externi.000 lei. Ştim că. 50% din valoarea clienţilor se încasează pe loc. vânzarea integrală a lunii decembrie care se va încasa în februarie. Încasările lunare de la export se realizează în totalitate la 60 de zile din momentul facturării. În ipoteza vânzărilor uniforme în timp.Finanţarea IMM-urilor cifra de afaceri anuală previzionată este de 72. Încasările lunare de la export se realizează în totalitate la 60 de zile din momentul facturării. dacă notăm cu x vânzarea lunară din anul precedent va rezulta: 20% × x + 30% × x + 20% × x = 4.A.400 lei pe an. datorii faţă de personal 1.600 lei. în momentul vânzării.200 ⇒ 70% × x = 4. cheltuielile anuale de funcţionare sunt repartizate uniform în timp.000 lei. rambursarea anuală a datoriilor financiare – 6.000 lei. alte impozite şi taxe sunt în valoare de 1. aprovizionările cu materii prime (repartizate uniform în timp) se realizează lunar în valoare de 3. disponibilităţi – 500 lei.000 lei. furnizori – 3. pentru anul N-1: clienţi – 5. adică 3. 89 . care se va încasa în ianuarie.500 lei. adică 1. din care: 1. Astfel.300 lei. reglat trimestrial pe data de 25 a lunii următoare finalizării fiecărui trimestru. serviciile şi lucrările anuale executate de terţi (repartizate uniform în timp) sunt în valoare de 12.000 lei. iar în februarie 20% din vânzarea lunii decembrie. datorii financiare – 30. din care 800 lei reprezintă furnizori de servicii. în ianuarie se va încasa: 20% din vânzarea lunii noiembrie şi 30% din vânzarea lunii decembrie.975 lei. detaliată astfel: 4. fără TVA (repartizată uniform în timp).000 lei. durata medie a creditului acordat de furnizori fiind de 60 de zile. Elaborarea bugetului de încasări (1) în coloana de Total.200 lei pe an. Încasările lunare pentru vânzările autohtone se realizează (conform analizei realizate de departamentul financiar) astfel: 50% pe loc. (2) vânzările lunare interne din anul N vor fi de 5. impozitul pe profit – 100 lei.200 ⇒ x = 6. TVA 19%.000 lei. În aceeaşi ipoteză a vânzărilor uniforme. astfel: cheltuielile cu personalul: 1. alte informaţii extrase din Bilanţul întreprinderii ”X” S. în ianuarie se vor încasa clienţii externi de 400 lei iar în februarie la fel. TVA 19% iar restul la export. de 5. 30% la 30 de la sfârşitul lunii iar restul de 20% la 60 de zile de la sfârşitul lunii.200 lei. din care 60.950 lei. amortizarea mijloacelor fixe este de 2. în momentul vânzării. Salariile sunt reglate pe data de 15 a lunii următoare iar cheltuielile sociale pe data de 25 a lunii următoare. Aceasta înseamnă că suma de 4. deci suma de 800 lei reprezintă vânzarea integrală din luna noiembrie care se va încasa în februarie şi de asemenea.200 lei reprezintă: 20% din vânzarea lunii noiembrie. durata medie a creditului acordat de furnizori fiind de 30 de zile. fără TVA. Vânzările lunare interne. creanţe la bugetul de stat – 1.000 lei. rezultatul exerciţiului – 2. 30% la 30 de la sfârşitul lunii iar restul de 20% la 60 de zile de la sfârşitul lunii.100 lei reprezintă salariile personalului şi 500 lei reprezintă contribuţiile sociale. TVA 19%. rândul Bilanţ se preia suma de la clienţi din Bilanţul anului N-1. 1.000 lei reprezintă valorificarea producţiei în ţară. Acestea se încasează astfel: 2. din care 450 lei reprezintă contribuţii sociale. impozitul pe profit este de 16%. 30% din vânzarea lunii decembrie care se va încasa în ianuarie şi 20% din vânzarea lunii decembrie care se va încasa în februarie. fără TVA.200 lei clienţi interni şi 800 lei clienţi externi. adică 50% se încasează pe loc. inclusiv TVA vor fi de 5.200 lei.000 lei.

Prestările de servicii şi execuţiile lucrărilor. Vânzările lunare de la export în valoare de 1. (7) TVA de plată se determină ca diferenţă între TVA colectată şi TVA deductibilă. ceea ce înseamnă că aprovizionările lunii noiembrie vor fi plătite în ianuarie iar cele aferente lunii decembrie în februarie.400 lei furnizori pentru stocuri şi 800 lei furnizori de servicii. ceea ce înseamnă că serviciile din luna decembrie se vor plăti în luna ianuarie. În ipoteza aprovizionărilor uniforme în timp.000 lei. Sumele corespunzătoare din Bilanţ aferente lunii decembrie vor fi astfel plătite în luna ianuarie.190 lei se vor încasa în luna martie. 3. inclusiv TVA vor fi de 3. inclusiv TVA din luna ianuarie. 2. Elaborarea bugetului TVA (5) TVA colectată reprezintă TVA aferentă vânzărilor lunare. adică 20% în luna martie. în luna ianuarie se va plăti TVA de plată aferentă lunii decembrie.570 lei. din bilanţ 4. Ştim că durata medie a creditului acordat de furnizorii pentru stocuri este de 60 de zile. Vânzările la export. 1. Achiziţiile lunare de lucrări şi servicii în valoare de 1. (8) reglarea TVA se referă la plata efectivă a TVA de plată. cu menţiunea că la export cota de TVA este 0%.000 lei. Întrucât reglarea TVA se realizează pe data de 25 a lunii următoare. adică 30% în luna februarie iar restul de 1. Elaborarea bugetului de cumpărări (3) în coloana de Total. inclusiv TVA din luna ianuarie. adică după 1 lună. adică achiziţiile lunii ianuarie vor fi plătite în luna martie. Durata medie a creditului acordat de furnizorii de servicii este de 30 de zile.200 lei. în valoare de 1. Acelaşi algoritm se aplică şi pentru celelalte luni. adică după 2 luni.Finanţarea IMM-urilor în luna ianuarie. Acestea se plătesc în totalitate la 60 de zile. Elaborarea bugetului general de plăţi (9) datoriile faţă de personal.190 lei se vor plăti în luna februarie. în valoare de 1. detaliată astfel: 2. Cumpărările lunare de stocuri. (4) cumpărările lunare de stocuri din anul N vor fi de 3. 90 . în valoare de 800 lei (valoarea din bilanţ). fără TVA. (6) TVA deductibilă reprezintă TVA aferentă cumpărărilor lunare din Bugetul de cumpărări. rezultă că suma de 2. fără TVA se plătesc în totalitate la 30 de zile din momentul facturării.000 lei. se reglează astfel: salariile lunii decembrie sunt plătite pe data de 15 ianuarie iar contribuţiile sociale aferente salariilor din luna decembrie sunt plătite până pe data de 25 a lunii ianuarie.190 lei.785 lei. rândul Bilanţ se preia suma de la furnizori din Bilanţul anului N-1. din Bugetul de vânzări. fără TVA se realizează în totalitate la 60 de zile din momentul facturării. de 3.200 lei pentru fiecare lună care se încasează în ianuarie şi respectiv februarie.400 lei din bilanţ reprezintă aprovizionările lunilor noiembrie şi decembrie în valoare de 1. Acelaşi algoritm se aplică şi pentru celelalte luni.

000 lei.Finanţarea IMM-urilor (10) rambursarea anuală a datoriilor financiare fiind de 6. ceea ce înseamnă că dobânda lunară va fi de 50 lei.800 lei. Total venituri ( TV ) = 18. Impozitul pe profit ( I / Pr ) va fi: I / Pr = 16% × Prb = 16% × 150 = 24 lei. - Lunile în care se va plăti acest impozit în anul N vor fi: aprilie. 5. cheltuielile de personal trimestriale = 1. rezultă că rambursarea lunară va fi de 500 lei. (11) dobânzile anuale ce trebuie plătite pentru împrumuturile primite sunt în valoare de 600 lei. alte impozite şi taxe. (17) soldul de la sfârşitul fiecărei luni se determină prin însumarea soldului de la începutul fiecărei luni cu încasările şi apoi scăderea plăţilor. Pentru determinarea impozitului pe profit trimestrial trebuie să recurgem la calculul următor (calculăm pentru primul trimestru.200 lei pe an.000 lei. cu menţiunea că suma rezultată va fi identică şi pentru celelalte): vânzări trimestriale = 6. totalul corespunzător fiecărei luni. 2. În luna ianuarie se va plăti impozitul pe profit existent în bilanţ. Elaborarea bugetului de trezorerie (14) soldul de la începutul lunii ianuarie reprezintă soldul de la sfârşitul lunii decembrie şi se preia din datele din bilanţul anului N-1. 12 Total cheltuieli ( TCh ) = 17.000 lei. cumpărări de materii prime trimestriale69 = 4.000 − 17.000 × 3 = 12. dobânzi aferente creditelor primite. iulie şi octombrie. (12) alte impozite şi taxe sunt în valoare de 1. înregistrate într-un trimestru = 100 × 3 = 300 lei. (13) impozitul pe profit se reglează pe data de 25 a lunii următoare a fiecărui trimestru.600 × 3 = 4. pe lună fiind de 100 lei.000 lei. Profitul brut ( Prb ) va fi: Prb = TV − TCh = 18.850 lei. plătite într-un trimestru = 50 × 3 = 150 lei.000 × 3 = 18. totalul corespunzător fiecărei luni.850 = 150 lei. (16) plăţile se preiau de la Bugetul general de plăţi. ce reprezintă impozitul pe profit de plată aferent trimestrului IV al anului N-1.400 amortizarea trimestrială = × 3 = 600 lei. 69 în ipoteza că tot ce se achiziţionează într-un trimestru se şi consumă. (15) încasările se preiau de la Bugetul de încasări. 91 .

950 1.000 1.190 6.190 1.785 1.950 1.950 5.190 1.950 1.975 2.950 5.975 2.975 2.000 6.000 1.interni .000 6.externi Noiembrie .000 4.interni .975 2.interni .000 400 2.950 1.950 5.785 2.975 6.000 1.000 6.externi Ianuarie (2) .785 2.externi August .190 1.interni .785 1.950 1.950 1.785 2.975 2.360 5.000 6.190 1.950 5.975 2.785 1.785 2.950 1.975 2.950 5.950 1.000 6.975 2.externi Februarie .externi Iunie .950 1.190 1.interni .interni .000 6.190 1.950 1.externi Octombrie .190 1.975 Februarie 1.975 Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Bilanţ 2.975 400 6.950 1.interni .165 4.950 5.000 6.190 1.975 2.165 2.000 6.785 1.400 3.785 1.interni .975 1.interni .interni .975 2.000 6.950 1.190 1.785 1.785 2.785 1.975 2.000 3.190 1.975 2.785 2.190 1.950 5.190 1.600 1.950 5.Finanţarea IMM-urilor 1.950 1.950 5.600 12.000 92 .000 6.000 1.000 6.interni .950 1.000 6.200 800 6.interni .950 5.externi Decembrie .950 1.950 1.000 6.950 5.interni .000 88.950 5. Bilanţ (1) .960 400 6.000 1.000 1.785 2.190 1.000 6.000 6.190 1.950 5.800 Ianuarie 3.950 1.785 2.externi Mai .975 2.950 5.950 5.950 5.190 1.975 2.externi Aprilie .000 6.000 2.975 2.975 2.externi Elaborarea bugetului de încasări Total 5.000 6.785 1.400 75.975 2.950 5.785 2.190 1.200 400 1.190 1.externi Total .975 2.785 1.190 1.interni .950 5.000 1.externi Iulie .975 2.000 1.000 1.190 1.950 1.000 1.975 2.785 1.950 1.950 1.950 1.975 2.785 2.950 5.externi Septembrie .950 5.785 1.975 2.000 6.950 1.950 5.000 6.190 1.190 1.190 1.950 5.375 5.externi Martie .785 2.000 6.

190 1.570 1.570 1.190 1.190 4.190 4.190 4.190 1.190 1.570 1.200 1. Bilanţ (3) .570 1.190 1.190 3.190 1.760 3.190 93 .760 3.190 1.servicii Decembrie .570 1.servicii Octombrie .Finanţarea IMM-urilor 2.190 1.570 3.190 4.570 3.570 1.190 60.200 800 2.servicii August .stocuri .stocuri .stocuri .760 3.190 4.760 3.570 1.570 3.stocuri .760 3.080 Ianuarie 2.760 3.570 3.190 4.servicii Mai .570 1.760 3.570 1.servicii Total .stocuri .240 15.190 1.140 1.stocuri .190 1.760 3.570 2.190 4.servicii Septembrie .190 4.190 1.760 3.190 1.servicii Elaborarea bugetului de cumpărări Total 3.190 1.190 1.190 1.760 3.190 1.760 3.190 8.570 3.570 3.760 3.servicii Ianuarie (4) .570 3.200 2.570 1.190 1.570 3.stocuri .190 4.760 3.stocuri .760 3.760 3.570 1.570 3.570 1.190 4.stocuri .760 3.570 1.stocuri .200 1.190 4.190 1.390 1.570 1.190 1.stocuri .servicii Iulie .760 3.stocuri .570 3.190 4.570 3.stocuri .000 1.570 1.servicii Februarie .570 1.570 3.570 3.000 1.servicii Noiembrie .570 3.760 3.190 4.760 3.servicii Iunie .570 3.570 3.760 3.200 1.570 3.760 3.570 1.190 4.570 Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Bilanţ 3.400 800 4.190 4.570 1.190 1.190 4.servicii Aprilie .570 3.570 1.190 4.190 4.570 1.760 3.190 1.760 3.570 1.570 3.servicii Martie .190 4.190 4.330 7.570 1.570 3.190 4.320 45.570 1.stocuri .200 800 Februarie 1.190 4.

575 6.100 500 500 50 Iulie 4.200 3.760 190 1.581 Septembrie 2.081 Iulie 3.581 6.600 1.105 Martie 4.760 190 1.000 50 1.950 7.950 7.224 2.200 7.807 6.057 Noiembrie 2.200 7.600 1.760 190 1. Elaborarea bugetului de trezorerie Sold la începutul lunii (14) Încasări (15) Plăţi (16) Sold la sfârşitul lunii (17) Ianuarie 500 6.575 Februarie 2.600 1.100 500 500 50 Noiembrie 4.200 1.331 6.200 7.760 190 1.855 Aprilie 3.600 1.807 Decembrie 1.950 7.100 500 500 50 August 4.760 190 1.224 100 100 100 24 7.600 1.100 500 500 50 Decembrie 4.200 1.224 100 100 100 24 7.Finanţarea IMM-urilor 3.contribuţii sociale Rambursare lunară a împrumuturilor (10) Dobânzile lunare plătite pentru împrumuturi (11) Alte impozite şi taxe (12) Impozit pe profit (13) Total Ianuarie 2.760 190 1.950 7.600 1.581 Mai 3.100 500 500 50 Septembrie 4.200 7.081 6.224 100 100 4.105 6.760 190 1.331 Octombrie 2.200 7. Furnizori Reglarea TVA de plată Datoriile faţă de personal (9) .500 1.100 500 500 50 Martie 4.300 2.831 6.224 3.760 190 1.224 2.300 100 100 100 24 7.050 450 500 50 Februarie 2.950 7.600 1.855 6.331 6.760 190 1.950 7.100 500 500 50 Octombrie 4.390 190 1.200 7. Elaborarea bugetului general de plăţi.375 4.830 7.100 500 500 50 Mai 4.salarii . Elaborarea bugetului TVA TVA colectată (5) TVA deductibilă (6) TVA de plată (7) Reglarea TVA de plată (8) Ianuarie 950 760 Februarie 950 760 Martie 950 760 Aprilie 950 760 Mai 950 760 Iunie 950 760 Iulie 950 760 August 950 760 Septembrie 950 760 Octombrie 950 760 Noiembrie 950 760 Decembrie 950 760 Bilanţ 190 50 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 4.200 2.760 190 1.200 3.831 August 2.600 1.600 1.950 7.950 7.600 1.950 7.581 6.360 4.557 94 .200 2.830 4.200 5.057 6.100 500 500 50 Iunie 4.331 Iunie 3.950 7.200 3.100 500 500 50 Aprilie 4.600 1.100 500 500 50 100 100 4.

Finanţarea IMM-urilor

5.2.2. Echilibrarea bugetului de trezorerie
În ţările cu economie de piaţă dezvoltată, există, în mod obişnuit două pieţe pentru obţinerea creditelor pe termen scurt (părţi componente ale pieţei monetare): - Piaţa interbancară unde intervin numai instituţiile de credit, trezoreria publică, banca naţională, organismele a căror activitate principală este gestionarea pe seama clientelei a portofoliilor de valori mobiliare, primind în acest scop fondurile conforme mandatului acordat. Aici se formează rata dobânzii de referinţă, care este rata minimă a dobânzii adoptată de bancă, ajustată un procentaj în plus pentru creditele tradiţionale cum ar fi scontul şi creditele de trezorerie prin contul curent. - Piaţa titlurilor de creanţă negociabile unde întreprinderile au posibilitatea de a efectua operaţii financiare pe termen scurt între ele, fără a trece prin instituţiile bancare. Principalele finanţări pe termen scurt se pot asigura prin: - mobilizarea efectelor comerciale; - factoring: întreprinderea are posibilitatea de a apela la o întreprindere ce are ca activitate de bază gestionarea creanţelor comerciale pe termen scurt. Această operaţie se poate realiza, fie prin cesionarea creanţelor, fie prin înlocuirea creditorului iniţial. De astfel de servicii pot beneficia întreprinderile mici pentru care operaţiunea de scontare clasică este prea scumpă şi care nu au mijloace eficiente de a gestiona creanţele la clienţi. Întreprinderea de factoring este remunerată printr-un comision, determinat sub forma unui procent care se aplică asupra totalului sumelor facturate; - creditele de trezorerie prin contul curent (cont curent cu sold debitor), în funcţie de o serie de criterii (mărimea întreprinderii şi a cifrei de afaceri, situaţia financiară, volumul sumelor transferate sau circulate prin banca etc.). În plus, numărul de zile pentru contul curent cu sold debitor este limitat; - creditele de trezorerie cu destinaţie exactă şi care sunt acordate contra unor garanţii (credit pentru campaniile agricole, credite pentru export etc.), cele mai adesea ele contribuind la finanţarea achiziţiilor de materii prime sau a prelucrării lor sau la stocajul produselor finite şi a mărfurilor. Costul creditelor constituie un criteriu important în selectarea tipului de credite pe termen scurt. Elementele constitutive ale costului sunt: a) rata nominală care poate fi rata anunţată de bancă (rata de scont, rata pentru sold debitor etc.) sau fixată de întreprindere în funcţie de piaţa monetară. Rata fixată de către bancă variază de la o întreprindere la alta şi se determină pornind de la rata dobânzii de referinţă la care se adaugă majorări ţinând seama de natura creditului şi categoria întreprinderii. Întreprinderile fac obiectul unei clasificări în patru categorii pe baza mai multor criterii dintre care cel mai important este mărimea cifrei de afaceri şi apoi altele cum ar fi sectorul de activitate, performanţele financiare.

95

Finanţarea IMM-urilor

b) comisioanele care au rolul de a remunera munca băncilor în funcţie de riscul asumat. Există mai multe tipuri de comisioane care nu se determină în acelaşi mod, astfel: • comisioane fixe care sunt independente de cuantumul şi durata operaţiunii, variind numai de la o bancă la alta (de exemplu: comisionul pentru scontare);

• comisioanele proporţionale cu cuantumul operaţiunii (de exemplu: comisionul pentru soldul debitor al contului curent); •
comisioane proporţionale cu cuantumul şi durata operaţiunii (de exemplu: comisionul de andosare).

Principalele plasamente pe termen scurt pe care le poate realiza o întreprindere sunt:

- depozite a căror cuantum şi durată sunt destul de variabile; - valori mobiliare de plasament prin intermediul diverselor fonduri de investiţii care au ca obiect gestionarea valorilor mobiliare putând fi specializate în diferite domenii. Cheltuielile de intrare şi ieşire sunt mici sau nu există, de obicei. În fiecare zi lucrătoare se determină valoarea lichidativă a acţiunii ca raport între valoarea activelor şi numărul titlurilor de proprietate (părţi sociale sau acţiuni) emise de societatea comercială vizată. Participarea la astfel de fonduri este remunerată prin dividende sau dobânzi. Plasamentul reprezintă oarecare risc, dar caracteristica acestor plasamente este marea lor lichiditate; - împrumutul acordat altei întreprinderi; - plata furnizorului, renunţând la creditul acordat în scopul obţinerii unui scont prin efectuarea plăţii în avans faţă de termenul convenit cu furnizorul;

-

gestionarea directă a unui portofoliu de valori mobiliare.

96

Finanţarea IMM-urilor

BIBLIOGRAFIE

1. 2. 3. 4. 5. 6.

7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20.

21. 22. 23. 24. 25.

Adochiţei, M. – Finanţele întreprinderii, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000. Ana, Gh. I. – Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor, Editura Economică, Bucureşti, 2001. Andreica, M., Andreica, C., Muştea-Ştefan (Şerban), I., Muştea-Ştefan (Şerban), R. – Decizia de finanţare în leasing, Editura Cibernetica MC, Bucureşti, 2003. Andreica, M. – Leasing – cale de finanţare a investiţiilor pentru IMM, Editura CRIMM, Bucureşti, 1997. Ariton, D. – Finanţele întreprinderii, Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”, Galaţi, 2002. Ariton, D., Mişu, N., Bleoju, G. – Decizia financiară – factor cheie a creşterii economice, lucrare publicată în Progrese în teoria deciziilor economice în condiţii de risc şi incertitudine, Volumul II, Editura Performantica, Iaşi, 2007. Avare, P., Legros, G., Lemonnier, P. – Gestiune şi analiză financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2000. Bărbuţă-Mişu, N. – Finanţarea şi performanţa întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009. Bărbuţă-Mişu, N. – Finanţele întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009. Berceanu, D. – Politicile financiare ale firmei, Editura Universitatea Craiova (EUC), Craiova, 2001. Bistriceanu, Gh. D., Adochiţei, M. N., Negrea, E. – Finanţele agenţilor economici, Editura Economică, Bucureşti, 2001. Bowlin, O. D., Martin, J. D., Scott, D. F. – Guide to Financial Analysis, McGraw-Hill Book Company, 1980. Brealey, M., Stewart, M., Richard, A. – Principles of Corporate Finance, Editura Mc GrawHill, 2003. Brezeanu, P. – Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă, Editura Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 1999. Brezeanu, P. – Sisteme financiare internaţionale, Editura Cavallioti, Bucureşti, 2003. Bucătaru, D. – Capitalurile firmei, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 1999. Ciotei, C. N. – Finanţe: finanţe publice, finanţele întreprinderii, monedă-credit, Editura Expert, Bucureşti, 2000. Colasse, B. – Gestion financière de l`entreprise: problématique, concepts et méthodes, Press Universitaires de France, 1993. Dragotă, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragotă, M. – Management financiar, Vol. II, Editura Economică, Bucureşti, 2003. Dragotă, M. – Decizia de investire pe piaţa de capital. Criterii de selecţie bazate pe politica de finanţare. Guvernanţă corporativă. Factori determinanţi ai structurii capitalului, Editura ASE, Bucureşti, 2006. Eiteman, D. K, Stonehill, A. I., Moffett, M. H. – Multinational Business Finance, Eleventh Edition, Pearson Education Inc., Boston, 2007. Eros-Stark, L., Pântea, I. M. – Analiza situaţiei financiare a firmei. Elemente teoretice. Studii de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2001. Eun, C. S., Resnik, B. G. – International Financial Management, Fourth Edition, Published by McGraw – Hill/Irwin, New York, 2007. Florea, Ş. – Gestiunea şi managementul activităţii financiare din întreprinderi, Editura Victor, Bucureşti, 1997. Ginglinger, E. – Les financement des entreprises par les marches de capitaux, Presse Universitaires de France, Paris, 1991.

97

R. V. B. Keown. 36.. Bucureşti. M. 2003. 2003. New Jersey. A. 7th edition. Sandu. S. 2005. E. Editura ASE. Editions d`Organisation. Tribuna Economică. 9. 2003. 2004. W. – Finanţe – Teoria pieţelor financiare. Ross. Pike. Bucureşti. Westerfield. Petre. Ramage. Jones. I. Editura Economică. 41. Editura Economică. 36. C. Editura Economică. v. N. Thomson High Holborn House. S. – Finanţele publice. 2006. 38. Editura Economică.. – Corporate Finance Theory. – Fundamentals of Corporate Finance. – Alternative privind finanţarea IMM – creditul bancar versus leasing. 15. Editura Economică. F. 1999. Bucureşti. 56. 53... F. 34. 2003. Tudose.. Jaffe. Bucureşti. 2003. 2000.A. Myers. J. P. London. N.. – Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii. – Corporate Finance Essentials. – Administrarea afacerilor. S. nr. Hoanţă. Weston. 2006. T. 27. N. B. B. Alexandru. W. 98 .. Bucureşti. S. – Corporate Finance: Theory and Practice. 52. Gh. W. Addison Wesley Educational Publishers Inc. – Gestiunea financiară a întreprinderii.. I. 40. Wunder. M. E. 31.. – Corporate Finance. 28. Secăreanu. I. 42. Gestiunea şi Contabilitatea Firmei. R. 2002. Stroe. Editura Cartea Universitară. A.. Pratt. Contabilitatea. Editura CECCAR. Ross. R. 1993.. Petty J. nr. C. R. 1998. 2002. McGraw-Hill. B. – Gestiunea financiară a întreprinderii. S. M. L. R. Amsterdam. Bucureşti. Optimizarea structurii financiare. T. A. Unites States. O. P. 55. Sandu. A. McGraw-Hill. Bucureşti... – Finanţele întreprinderii. Ed. P. 2003. Bucureşti. – Analyse et diagnostic financier. Megginson. Brigham. – Principles of Corporate Finance. Finanţele firmei. T. Bucureşti. New Jersey. – Corporate Finance and Investment Decisions and Strategies. 29. 32.. K. 30. 47. Prentice Hall International Inc. R. analiza şi gestiunea financiara. 1996. Bucureşti. Jordan. 35.. Editura Universitară. Ross. M. – Basic Financial Management. Heale. E. 2006.E. – Forfetarea. McGraw-Hill. Expertiza şi Auditul Afacerilor.. Bărbuţă-Mişu. Manolescu. Levente. 2006. F. finanţele întreprinderilor. Stewart. – Finanţele întreprinderii. 2002. Richard. 2004. Theory and International Comparisons. W. Note de curs şi aplicaţii. Stancu. v. Jordan. 49. – Cost of Capital. Editura Economică. 1997. 33. McGraw-Hill International Edition. – Factoringul – modalitate de ameliorare a lichidităţii întreprinderii. M. W. Stroe. Hoanţă. 46. Governance and Business Cycles. – Factoringul. 1999. 48. Molico. Editura Expert. D. 37. A. 45. 3. Ilie. Ilie. – Finanţele întreprinderii. 50. Nişulescu. – Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere. Tudorache. New York. o variantă a instrumentelor de finanţare a exportului.. – Gestiunea finanţelor firmei. 51. 2001. – Finanţele firmei. Westerfield. – Gestiunea capitalurilor întreprinderii. Gh. 54. Toma. Krainer. Paris. Editura Economică. Prentice Hall. Bucureşti. Editura Meteor Press.. – Finanţe manageriale. J.. John Wiley & Sons Inc. 43. Bucureşti.S. J.. – Formarea capitalurilor firmelor private. 39. Westerfield.Finanţarea IMM-urilor 26. Ilie.. – Finanţarea şi gestiunea financiară a întreprinderii. Halpern. Aplicaţii şi studii de caz. 44. 2000. Biblioteca digitală A. Estimation and Applications. Gh. Bucureşti.. Bucureşti. 57. nr. alternativă modernă de finanţare. 9. V.. R. Bucureşti. Lumby. R. Fifth Edition. Fundaţiei "România de mâine". Molico. – Finanţarea întreprinderii. 2007. Bucureşti. – Corporate Finance. Editura Economică. Elsevier. Editura Economică. Teodorescu. 2008. 2004. Editura Didactică şi Pedagogică. V. Onofrei.. Bucureşti. Fifth Edition. B. Teodorescu. C. D. Pleter. 2003. 2004. 2006.

Linkopening and Santa Clara Country. – Financial Management and Policy. Logique et politique. 2006. Vernimmen. Prentice Hall. 99 . – Gestiunea financiară a întreprinderii. nr. 2002. 1989. New Jersey. C. J. – Leasingul – tehnică de finanţare pe termen lung. G. Linkoping University. Zackrisson. Editura Didactică şi Pedagogică. Van Horne. 61. 62.Finanţarea IMM-urilor 58. – Financial Systems and Financing of High Technology Small Firms: the Cases of Sweden. 17. 59. 4. Revista finanţe publice şi contabilitate. Tulvinschi. Bucureşti. – Finance d`entreprise. 2003. 3e édition. Dalloz. 2000. M. 60. P. Vintilă. v. M.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful