Lituania

Lituania este o țară baltică în Europa de Nord. Capitala țării este Vilnius. Granița de vest a țării o constituie Marea Baltică. În nord se învecinează cu Letonia, în sud-est cu Belarus, în sud cu Polonia iar în sud-vest cu Rusia prin exclava sa Kaliningrad, obținută în urma redefinirii multor granițe în Europa la începutul perioadei numită a Cortinei de fier. Peste 80% din populația Lituaniei este de etnie lituaniană și vorbește lituaniana, înrudită cu limba letonă. Printre alții aici locuiesc ruși, polonezi și bieloruși. Este membră a Uniunii Europene.

Istorie
Lituaniei/ pagina de manual Istoria Lituaniei În antichitate, teritoriul Lituaniei a fost locuit de triburi proto-baltice. Aceștia le-au ținut piept vikingilor într-o serie de invazii începând din sec.V. Lituania a intrat in istoria europeană când pentru prima dată a fost menționată întrun manuscris medieval german, cronica Quedlinburg din 14 februarie 1009. Pământurile Lituaniei au fost unite de Mindaugas în 1236, încoronarea oficială a acestuia ca rege al Lituaniei având loc în 6 iulie 1253. În perioada timpurie a lui Gediminas au fost ocupate teritorii care astăzi fac parte din Belarus Ucraina, Rusia și Polonia. La sfârșitul secolului al XIV-lea, Lituania era cea mai mare țară din Europa.

Populația
Este de cca 3 milioane de locuitori. Lituanieni reprezintă cca 83,4%, polonezii 6,7%, rușii 6,3%, alți 3,6%. Religia predominantă este romano-catolicismul cu 79%, ortodoxismul rus 4,1%, protestanți 1,9%, altele 5,5%, atei 9,5%. Limba oficială este lituaniana, cu 82%, apoi rusa 8%, polonerza 5,6%, altele 4,4%.

Economie
Lituania prezintă resurse minerale importante(turbă, roci de construcție:calcar, cretă, nisipuri marțifere, domolită, ghips). Industria este dezvoltată și diversificată:industria alimentară(lactate, bere, conserve de pește), constructoare de mașini(autovehicule, nave maritime, cinescoape, ascensoare, mecanică fină), chimică(mase plastice, fire și fibre sintetice,

hârtie, celuloză) și textilă. Agricultura este specializată pe creșterea animalelor(bovine, porcine), însă se practică și cultura plantelor: secară, orz, ovăz, sfeclă de zahăr, cartofii, inul, cânepă și legume.

Patrimoniu mondial
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Lituania: Centrul vechi istoric din Vilnius (1994) Istmul Neringa (Courland) (2000) Situl arheologic de la Kernavė (2004) Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Lituaniei) (2005)

Republica Lituania Lietuvos Respublika Drapel Deviză: „Tautos jėga vienybėje!” „Puterea națiunii stă în unitate!” Imn: Tautiška Giesmė Capitală (și cel mai mare oraș) Vilnius Limbi oficiale Lituaniană Sistem politic Republică parlamentară Președinte Dalia Grybauskaitė Prim-ministru Andrius Kubilius Independență - față de Imperiul Rus și Germania declarată: 16 februarie 1918 recunoscută: 12 iulie 1920 pierdută: 1940 .

- față de Uniunea Sovietică declarată: 11 martie 1990 recunoscută: 4 februarie 1991 Suprafață Total 65.278 USD[2] PIB (nominal) estimări 2011 Total 40.761 (locul 123) Recensământ 2001*1+ 3.323 USD[2] 36 (mediu) 0.200 km² (locul 123) Apă (%) Populație Estimare 2011 3.972 Densitate PIB (PPC) 50.3 loc/km² estimări 2011 1.483.783 (ridicat) (locul 44) Litas +370 Monedă Prefix telefonic Domeniu Internet Fus orar - .210.333 miliarde USD[2] Pe cap de locuitor Gini (2003) IDU (2010) 12.lt1 EET (UTC+2) EEST (UTC+3) Ora de vară (ODV) .35 Total 59.825 miliarde USD[2] Pe cap de locuitor 18.

Aici au construit un fort și apoi au continuat drumul pe râu până în Paraguayul actual. un navigator italian. În 1526.780. În februarie 1536. Țara ocupă cea mai mare parte în sudul Americii de Sud și are forma unui triunghi cu baza la nord și vârful la Punta Dungeness. de la nord la sud.808. este ca mărime a doua țară sud-americană (după Brazilia) și a opta țară din lume. Coastele argentiniene au o lungime de 4990 km. care fusese numit guvernator militar al întregului ținut de la sudul lui Rio de la Plata. a oprit în estuar în căutare de provizii și apoi a urcat în sus pe râul Parana până aproape de actualul oraș Rosario. Istoria Argentina a fost populată înainte de sosirea exploratorilor spanioli. Împreună cu Insulele Malvine și celelalte insule din sudul Atlanticului are o suprafață totală de 2. a pus piatra de temelie a orașului Buenos Aires. Cinci mai târziu a fost nevoit să părăsească Buenos Aires. Argentina include și Țara de Foc.Argentina Argentina este o republică federală din America de Sud. Capitala este la Buenos Aires. navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis. la sud cu Oceanul Atlantic și Chile. Existau triburi nomade care se ocupau în special cu agricultura. extremitatea sudică a continentului. El a încercat să cucerescă noi teritorii dar nu a reușit din cauza lipsei alimentelor și a împotrivirii triburilor băștinașe. Sebastian Cabot.400 km². Se învecinează la nord cu Bolivia și Paraguay. Cabot a rămas patru ani și a descoperit importante cantități de argint.602. În februarie 1516. Suprafața țării este de 2. Colonizarea regiunii a fost începută în 1535 de soldatul spaniol Pedro de Mendoza. la est cu Brazilia. Uruguay și Oceanul Atlantic.400 km². Lungimea teritoriului. este de aproximativ 3330 km iar lățimea maximă este de aproximativ 1384 km. căutând un traseu spre Indiile de est a acostat în estuarul Rio de la Plata și a revendicat noile teritorii în numele Spaniei. la vest cu Chile. cel mai mare oraș argentinian. Mendoza. . care cuprinde jumătatea estică a Insulei Mari a Țării de Foc și numeroase insule vecine (ca de exemplu Isla de los Estados. Sistemul hidrografic a fost denumit Rio de la Plata (râul argintului).

Ei au fost însă alungați de cetățenii orașului în luna august. conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului și.În 1537. mai târziu. În 1814. Din cauza politicii comerciale restrictive colonizarea regiunii La Plata a fost încetinită în următorii o sută de ani. Acest lucru a avut o importanță deosebită deoarece coloniștii spanioli au căpătat încredere în forțele lor și s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenței. ei au alungat guvernul viceregal și au instalat un consiliu guvernamental provizoriu în numele lui Ferdinand al VII-lea. Santa Fe a fost fondată în 1573 iar în 1580 se reia construcția orașului Buenos Aires. a fondat Asuncion (capitala actuală a Paraguayului) care a fost prima așezare permanentă din regiunea La Plata. În 1776 teritoriile ocupate în prezent de Argentina. Pe 9 iulie ei au proclamat independența față de Spania și au declarat formarea Provinciilor Unite din America de Sud. De la această bază. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte. José de San Martin (1778-1850) În martie 1816 reprezentanții diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman. În scurt timp relațiile cu reprezentanții regelui au fost rupte și s-a început campania de cucerire a independenței. În 1807 englezii au atacat din nou Buenos Aires-ul dar au fost respinși de locuitori. Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărțită în 14 provincii în 1813. Domingo Martinez de Irala. În 1620. Bolivia. spaniolii au cucerit treptat teritoriile dintre râurile Parana și Paraguay. a fost construită în 1553 de spaniolii veniți din Peru. Unii dintre delegați susțineau ideea creării unei monarhii constituționale alții a unui . întreaga regiune La Plata a fost subordonată viceregelui din Peru pentru administrare. Santiago del Estero. În iunie 1806. care fusese instalat pe tronul Spaniei. a dat lovituri decisive legilor spaniole în Chile și Peru. unul dintre locotenenții lui Mendoza. Mișcarea revoluționară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon. Buenos Aires a fost atacat de flota britanică sub comanda amiralului Riggs Popham. Pe 25 mai 1810. prima așezare permanentă din Argentina. Viceregele nu s-a impotrivit acestui atac neautorizat de guvernul englez și orașul a fost ocupat de britanici. Paraguay și Uruguay s-au separat de Peru și s-a constituit Viceregatul Rio de la Plata.

Relațiile cu Japonia și Germania au fost rupte de abia în ianuarie 1944. Chile. generalul și-a extins autoritatea și în celelalte Provincii Unite care se vor denumi apoi Confederația argentiniană. În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte al Republicii Argentina. În mai 1862. În perspectiva războiului iminent cu Germania. Argentina a devenit una dintre marile puteri din America de Sud. făcând progrese economice și sociale remarcabile. În iulie 1944 SUA acuză Argentina că ajută puterile axei. În 1829 generalul Juan Manuel de Rosas a fost ales guvernator al provinciei Buenos Aires. Conducătorul juntei era colonelul Juan Domingo Peron. țara declară război Germaniei și Japoniei. Susținător al federalismului. Brazilia) pentru stabilirea granițelor. După 1936 mișcările cu caracter fascist capătă amploare. S-a declanșat un război între cele două state în 1859. În primul război mondial a rămas neutră dar a avut un rol important ăn aprovizionarea cu alimente a aliaților. Criza economică din 1929 a avut repercusiuni serioase în Argentina. Argentina și Chile au fost singurele țări care au refuzat să rupă relații cu puterile Axei. o juntă militară autointitulată „Colonei” îl destituie pe președintele Pedro Ramirez în 24 februarie 1944. la Conferința Pan-Americană pentru apărare de la Rio de Janeiro. Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat în 1852 de un grup revoluționar condus de genralul Justo Urquiza. Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituție și și-a proclamat independența în 1854. În ianuarie 1942. guvernul continuă să ofere adăpost agenților germani. De abia pe 27 martie 1945. Buenos Aires-ul a fost desemnat capitala republicii. Monumentul Naţional al Steagului (Monumento Nacional a la Bandera) din Rosario . Pacea s-a instalat în 1820 dar problema a rămas nerezolvată. Între 1865 și 1902 Argentina a participat la numeroase războaie cu vecinii săi (Paraguay. În primul deceniu al secolului XX.sistem federal guvernamental. dar Republica Argentina a învins și în octombrie 1859 Buenos Aires a aderat la federație. În ciuda manifestărilor de simpatie cu aliații. Neînțelegerile dintre cele două facțiuni au culminat cu războiul civil din 1819.

Alte râuri sunt: Uruguayul. la granița cu Bolivia. În Anzii Patagonieni se găsesc numeroase lacuri de munte. podișuri și câmpii. în apropierea căruia s-a construit stațiunea turistică San Carlos de Bariloche. În Munții Anziexistă și foarte multe lacuri glaciare. cel mai mare afluent al Paranei. de tip stepă. În centrul Argentinei se găsește lanțul muntos Sierra de Córdoba cu cel mai înalt vârf Champaqui (2880m). cele care se varsă în Oceanul Pacific și apele de interior.Argentina devine. este cea mai productivă zonă agricolă a țării. Rio Salado și Rio Negro. Granița de vest traversează Anzii. Geografie Relief Argentina cuprinde o diversitate de forme de relief: munți. În partea de nord. care formează pe o porțiune granița cu statul Uruguay. Patagonia are pe suprafața ei numeroase râuri. Anzii Cordilieri au numeroase vârfuri cu înălțimi de până la 6400 m. La est de lanțul Anzilor se găsesc suprafețe aproape plane ale căror înălțimi variază treptat de la 600 m până la nivelul mării. întinzându-se pe aproximativ 1600 km în sudul lui Gran Chaco. În nord se întinde câmpia denumită Gran Chaco. afluent al Paranei. se află cascadă Iguazú o atracție turisitică. Rio de la Plata este estuarul format la confluența dintre râurile Parana și Uruguayul. în sudul Pampasului. Cel mai mare râu al Argentinei este Parana. Rio Colorado. . Pe râul Iguazú. membră a Națiunilor Unite cu ajutorul SUA. După 1946 în Argentina au avut loc numeroase frământări sociale din cauza dictaturilor militare care s-au succedat la conducerea țării și care au încercat să oprime mișcările democratice din țară. Cel mai înalt vârf este Aconcagua (6960 m). câmpia lipsită de copaci. în lunile următoare. cel mai mare lanț muntos din America de Sud. Pampasul. terenul este arid. care o traversează din nord spre porțiunea centrală a țării. Hidrografie Râurile din Argentina se clasifică în trei bazine : râurile care se varsă în Oceanul Atlantic. Paraguayul. cel mai renumit fiind lacul alpin Nahuel Huapi. În Patagonia. au înălțimi până la 3600 m. Anzii patagonieni care formează granița naturală dintre Argentina și Chile.

moderate iarna și umede tot anul. Pădurile-galerii și zonele umede: râurile nordice (în special Paraná) au sute de kilometri de maluri puternic împădurite. Provinciile Mesopotamiei sunt călduroase vara. În Pampas se pot întâlni în special ierburi sau arbori rezistenți la secetă ca eucaliptul. Cea mai spectaculoasă zonă umedă este Esteros del Iberá. exceptând o zonă mică în partea de nord unde este de tip tropical și în Gran Chaco unde este de tip subtropical. o plantă înrudită cu mirtul.Climă În emisfera sudică. Argentina a desemnat conform Convenției Ramsar 17 zone umede (mai mult de 40. Ținuturile înverzite: pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse. sicamorul și acacia. în zona pampusului și Buenos Aires clima este moderată spre caldă și umedă tot timpul anului. păduri dense de conifere cu frunze căzătoare. Clima este de tip temperat în cea mai mare parte a țării. Din 1992. anotimpurile sunt inversate. unde nopțile sunt mereu reci și deseori chiar geroase. Astfel. ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși. a cărui floare este unul dintre simbolurile naționale ale Argentinei. Speciile importante de plante sunt guayobo colorado. În partea subtropicală a provinciei Chaco. fiind friguroasă iarna. .in nord ploile sunt abundente în timp ce în sud climatul este arid. dar clima variază în funcție de latitudine și altitudine. mamifere și reptile. și ceibo. În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute. Cea mai mare parte din nord-vestul Argentinei are veri calde și umede și ierni blânde și uscate. Precipitațiile variaza in functie de regiune. păduri-galerii și păduri de roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert.000 de km2) ca fiind de importanță internațională. Patagonia Argentiniană are verile blânde în jumătatea nordică și răcoroase în cea sudică. Floră Flora Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale. pe când în zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare (numită monte) de arbuști pitici și ierburi. unde insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări. excepție făcând altitudinile ridicate. stepe întinse și chiar puțină tundră.

cresc în Parque Nacional Iguazú. dar selva subtropicală se găsește în provincia Misiones. Argentina nu are păduri tropicale propiu-zise. care da fructe comestibile. berze și păsări cu corn. unele pietre fiind acoperite de mușchi (plantă) și licheni. printre care cormorani. egrete. Văile râurilor sunt. Mai mult de 90 de specii diferite de copaci. În canioanele de la baza muntelui se întâlnește cactusul cardón. Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar. Faună Păsări Mlaștinile din Iberá găzduiesc 344 de specii. O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuști (exp: quebracho copacul ce rupe topoare). Puna: în ținuturile înalte din nord-vest. În Anzii Patagonezi se întâlnește destul de des condorul. pe când specii de păsări care nu zboară (choike) se găsesc în stepele din nord-vest și din Patagonia. printre care și ceibo și lapacho (face flori de un roz-aprins). Pădurile de foioase și conifere: în regiunea lacurilor patagoneze (de-a lungul graniței chiliene). arbuștii de tola și tufișurile de ichu formează o pătură subțire deasupra solului stâncos. stepa patagoneză constă în petice de iarbă intercalate cu arbuști spinoși. Pampusul și pădurile-galerii sunt pline de păsări mici: tero (negâțul sudic) și bandurria(ibisul cu gât alb). iar versanții estici ai Anzilor sunt acoperiți de păduri de roșcove.Pădurile subtropicale — Aflată aproape în totalitate sub Tropicul Capricornului. De-a lungul coastei trăiesc albatroși cu . trăiesc în provincia Misiones. În zonele umede din puna se găsesc păsări migratoare precum lișițe. în schimb. pădurile veșnic verzi sau cu frunze căzătoare sunt create majoritar din anumite specii de Nothofagus (fag sudic). cum ar fi tucanul. rațe sau flamingo. cum ar fi calafate. specii tropicale. acoperite de pășuni abundente. gâște. bâtlani. Stepa patagoneză — ca și puna.

de-a lungul coastei patagoneze. petrei uriași și cormorani cu gât negru. specie comună pentru zona subtropicală. o cornută cu subspecii nordice și vestice. elefanții-de-mare sudici și focile cu blană. și pudú. dorado și surubí (somonul din Paraná). dar și pentru biban și peștii pejerrey. Reptile Există trei varietăți de șerpi veninoși yarará. Cel mai mare carnivor din Argentina este puma. dar rar întâlnită în Patagonia. iar în provinciile Chubut și Santa Cruz pinguini Magellan. Tapirul subtropical. se întâlnește în zona nordică (subtropicală). . o căprioară pitică. Faună marină Râurile Patagoniei sunt vestite pentru păstrăv și somonul atlantic. care trăiește doar în pădurile subtropicale. Mamifere Cel mai reprezentativ mamifer terestru este guanaco (o rudă a lamei domesticite din Patagonia). balene nordice și delfini. maimuța urlătoare și capibara de râu. Alte mamifere notabile sunt maimuța capucin. răspândit peste tot. Paraná și alte râuri nordice sunt gazda peștilor boga. balene cu cocoașă. Pe plajele nisipoase și pe insulele stâncoase. înrudit cu calul. În zonele umede din nord-est se găsesc două specii de crocodili yacaré (caimani). Alte mamifere rumegătoare sunt huemul andin. își duc existența leii-de-mare sudici.sprâncene negre. În apele de lângă Peninsula Valdéz se întâlnesc orci.

șuncă sărată. costiță (costillas) și alte feluri de carne. cât și cârnați puțin picanți (chorizo). fleică (vacio). gustări sau deserturi. În unele zone se folesește carnea de capră.Demografie Cultură Fotbaliști renumiți Lionel Messi Gonzalo Higuain Carlos Tevez Diego Maradona Zabaleta Kun Aguero Javier Zanetti Angel Di Maria Mâncare și băutură Bucătăria argentiniană are multe feluri de mâncare. . carne de pui sau de porc și ardei copți. Puchero. este o tocană cu carne de vită fiartă. caracteristice acestei țări. De obicei se prepară cu chimichurri marinade pe bază de usturoi și nu foarte picant și poate include. Specific Patagoniei este mielul suculent. o altă mâncare specifică Argentinei. de asemenea. de obicei fript la proțap. cartofi și alte legume. un grătar mixt care cuprinde atât măruntaie (achuras). Mâncarea specifică argentiniană este parrillada. Majoritatea argentinienilor prefera carnea de vită.

Tradițiile spaniole și basce se disting clar în feluri precum creveți cu usturoi (gambas al ajillo) sau inele de calmar (rabas). boia și ardei iuți. cum ar fi de căprioară sau cerb (venado). între anii 1850- . În meniurile argentiniene găsim feluri de mâncare cu carne de vânat. cârnați și legume asortate cu chimion. În Buenos Aires și alte câteva orașe există restaurante de sushi. struț (ñandú) și guanaco. Aproximativ 90% din populație este de origine europeană. Santa Ana. O mică parte a populației este metisă. Patrimoniul mondial UNESCO Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Argentina: Parcul național „Los Glaciares“ (1981) Parcul național Iguazu (1984) Cele 4 așezăminte misionare iezuite pentru guarani de la San Ignacio Mini.În Argentina. mâncarea picantă este neobișnuită. mistreț (jabalí). Nuestra Señora de Loreto și Santa Maria Mayor (1983. 1984) Peninsula Valdés (1999) Picturile murale din peștera “Cueva de las Manos”. Rio Pinturas (1999) Parcurile naturale Ischigualasto și Talampaya (2000) Ansamblurile de clădiri iezuite din zona Córdoba (2000) Quebrada de Humahuaca (2003)Populație Provinciile Argentinei Populația Argentinei era în 2001 de aproximativ 37. dintre care o treime trăiesc în sau lângă Buenos Aires. Merluciul (merluza) este unul dintre cei mai buni pești oceanici gătit în Argentina. Cu toate acestea în nord-vestul țării se mănâncă o tocană cu mămăligă în care se pun o mulțime de cărnuri diferite.816 persoane. Datorită imigrării masive.384. Aceasta tocană picantă poartă numele de locro.

România. 600. majoritatea din Hong Kong. Imigranții spanioli au predominant galicieni și basci. Structura etnică Asemănător altor zone de colonizare precum Canada. Portugalia și Regatul Unit al Marii Britanii. După sosirea coloniștilor spanioli. iar Chubut Valley înregistrează o populație semnificativă cu ascendență galeză. imigrații au provenit și din Franța (mai ales din Bearn și noordul Țării Bascilor). 89% din populație trăiește în zone urbane. Danemarca.000 dintre argentinieni (1. 86. cum ar fi Bolivia sau Paraguay.6%) s-au declarat a fi amerindieni. italieni dar și francezi. Există o comunitate numeroasă de armeni . aproape 25 de milioane de argentinieni au în diferite grade descendență italiană. dar și un număr tot mai mare de imigranți asiatici. Italienii au sosit inițial în cea mai mare parte din regiunile Piemont. Australia sau Statele Unite ale Americii. Veneto și Lombardia. sosind din Rusia. Majoritatea imigraților europeni au emigrat din Italia și Spania. dar numai 10% din populația actuală ar fi pur indigenă. Taiwan sau Coreea. astfel o mare parte din suprafața țării este puțin populată. ruși. Est-europenii au fost de asemenea numeroși. polonezi. evrei. irlandezi. Mai puțini ca număr dar totuși semnificativi.4% din populația țării având descendență europeană.608. ucraineni. . iar mai apoi din Campania și Calabria. Argentina găzduiește și numeroși rezidenți din țările vecine. La ultimul recensământ național. Ungaria. fie ai imigranților europeni din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Germania și Elveția.1940 au sosit în Argentina aproximativ 6. Lituania și din Europa Centrală (în special din Polonia. Argentina a fost întrecută doar de Statele Unite ale Americii în ceea ce privește numărul imigranților. timp în care populația țării s-a dublat la fiecare două decenii. englezi.2 milioane de europeni au emigrat în Argentina de la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocului secolului al XX-lea. germani. scandinavi. reprezentând aproximativ 60% din populația țării. Un număr important de emigranți au provenit din țările balcanice (Bulgaria și Muntenegru). Argentina este considerată o țară a imigranților. Irlanda. Croația și Slovenia). Ucraina. Cea mai mare parte a argentinienilor sunt descendeți fie ai populațiilor din epoca colonizării. peste 6. Suedia.000 de imigranți spanioli. Studii recente realizate de cercetători ai Universității din Buenos Aires (UBA Universidad de Buenos Aires) au demonstrat că 56% din argentinieni au material genetic de la popoarele precolumbiene. iar peste 4% din argentinieni au origine arabă sau est-asiatică. Grecia. Aproximativ 8% din populație este metisă.

Siria și Liban.” Recensământul național de stat a fost criticat deoarece datele istorice au fost culese folosind originea națională a populației în dauna celei rasiale. Deși puțini ca număr.Puțini dar în creștere. Conform lui David Levinson. bolile și căsătoriile interetnice au redus numărul acestora.000 de copii născuți în marile orașe argentiniene. în special în Buenos Aires. Au urmat chinezii și coreenii. . Majoritatea comunității evreiești din Argentina este formată din evrei așkenazi. incluzând fostul președinte Carlos Menem. Comunitatea evreiască argentiniană este a cincea ca mărime din lume. dintre care cei mai numeroasă este populația Mapuche. conform „Anchetei Complementare a Populațiilor Indigene” 2004-2005 se ridică la aproximativ 600.000. lucru ce a condus la subestimarea numărului de afro-argentinieni și metiși. afroargentinienii au fost constrânși să-ți parăsească pămâturile. formată majoritar din imigranți din Palestina. fiul unor imigranți sirieni din provincia La Rioja. Majoritatea sunt creștini aparținând de Bisericilor Ortodoxă Orientală și Catolică Orientală (Maronită).4% din totalul populației). Chiar dacă ignorați pe scară largă și retrogradați spre slujbe inferioare. iar războiul. Astăzi. Statul istoric al acestora a fost complicat de reducerea influenței pe care o aveau în economie odată cu regimul Peron și naționalizarea companiilor britanice după 1940. Anglo-argentinienii s-au aflat adesea în poziții influente în transportul feroviar. în principal evrei sirieni. industrie și agricultură. iar afroargentinienii de astăzi sunt descendenți ai sclavilor liberi si ai sclavilor care au scăpat din Bolivia. „Afro-argentinienii sunt în jur de 50. Populația indigenă recunoscută oficial în țară. Recensământul din 1887 din Buenos Aires a fost ultimul în care negrii au fost coniderați o categorie separată. Argentina nu a important un număr mare de sclavi. Paraguay și Brazilia. aproape toți locuind acum în Buenos Aires. Primii argentinieni-asiatici au avut descendență japoneză. Ca parte a programului de europenizare de la sfârșitul anilor 1980. chinezii sunt comunitatea cu cea mai mare creștere. Identitatea africană a fost definită ca fiind inferioară. afro-argentinienii continuă să existe ca o comunitate distinctă în Buenos Aires. în mod disproporționat. imigranții englezi au jucat un rol foarte important în contrucția statului modern argentinian. populațiile din Asia de Est s-au stabilit în Argentina. în timp ce 15-20% sunt grupuri de sefarzi. iar mai recent de războiul Falklands din 1982.cu 100. venind inițial ca turiși și mai apoi stabilindu-se în Argentina dupa anul 1886. oficial procesul de imigrare al japonezilor a început în 1912. cu mici minorități musulmane și evreiești. Mulți au dobândit un statut social ridicat în afaceri sau politică. Argentina este țara gazdă a uneia dintre cele mai numeroase comunități arabe din lume.000 (aproximativ 1.

sună mai mult ca și „j”. O altă diferență față de spaniola clasică este utilizarea pronumelui la persoana a doua singular vos (exp: vos hablás în loc de tú hablas). . Limba Limba oficială este spaniola.000 de aplicații au fost prelucrate în cadrul programului. Religia Din punct de vedere istoric. 90% din populație este de religie catolică. Spaniola-argentiniană este cunoscută pentru tendința sa de yeísmo: grupul „ll” și sunetul „y" . Cei mai mulți imigranți ilegali provin din Bolivia și Paraguay. apariția gauchoului este obligatorie. Cardinalul Antonio Quarracino (1923-1998) a fost un susținator fervent al dictaturii dintre anii 1976 și 1983 care a condus „ Războiul Murdar” și opozant al homosexualității. Argentina este o țară romano-catolică. până în momentul de față peste 670. călărețul legendar al pampasului. argouri dar și cuvinte împrumutate din alte limbi (exp: engleza). Vocabularul argentinian include de asemenea regionalisme. aceștia continuă să se simtă legați de spiritul gauchoului.echivalente cu „i”. accentele standard a limbii spaniole diferă de cele ale altor țări. Gaucho Deși cei mai mulți dintre argentinieni trăiesc în mediul urban. În 2005. Grupuri mai mici provin din Peru.Imigrația ilegală a fost o problemă recentă a demografiei Argentinei. Guvernul argentinian estimează faptul că aproximativ 750. În festivalurile populare.000 de locuitori nu dețin acte oficiale și a lansat un program numit „Țara Mare” (Patria Grande) pentru a încuraja imigranții ilegali să își reglementeze statutul. deoarece acesta susținea distribuirea gratuită de prezervative și legalizarea avortului. că ar trebui „aruncat în mare cu capul înainte și cu o piatră de moară legată de gât”. Ecuador și România. și de calitățile sale ideale în ceea ce privește politețea. țări vecine Argentinei în partea de nord. Ginés Gonzáles García. episcopul militar Antonio Baseotto a spus despre ministrul Sănătății. Biserica acționând de obicei ca o forță conservatoare. Deasemenea se vorbesc italiana și engleza. generozitatea și independența. Datorită intonației italiene.

Argentina are una dintre cele mai mari comunități evreiești din lume din afara Israelului.000 locuitori.Până la reforma constituțională din 1994. Monedele au valori de 5. președintele și vicepreședintele erau obligați să fie romano-catolici. 50$ și 100$). Biserica oficială nu îi recunoaște pe „sfinții” neoficiali ca gauchoul Antonio Gil din provincia Corrientes sau Difunta Correa (o femeie din secolul al XIX-lea) din provincia San Juan. Bancnotele (de câte 2$. dar în ultimele decenii s-a dezvoltat mult industria extractivă (datorită zăcămintelor de cărbune și petrol) și industria manufacturieră (prelucrarea produselor petroliere. textilă. Alte orașe importante sunt Cordoba. Guvernul fostului președinte Néstor Kirchner a provocat deschis Vaticanul atunci când l-a demis din funcție pe episcopul Antonio Baseotto. și Mar de Plata. Argentina este o republică federală condusă de un președinte asistat de un consiliu de miniștri. La Plata. și să sprijine Biserica Catolică. Puterea legislativă este formată de un congres național constituit din Senat și Camera Deputaților. Economie Economia argentiniană se bazează în primul rând pe agricultură. Protestantismul evanghelic s-a extins în Argentina mai mult decât oriunde altundeva în America Latină. 20 și 50 de centavos. Cel mai mare oraș este capitala Buenos Aires cu o populație de aproximativ de 12. 10. chimică. un district federal care cuprinde zona orașului Buenos Aires și câteva suburbii. orașul-port Rosario. Conform Constituției din 1853. au imprimate pe ele personaje istorice ale secolului al XIX-lea. Într-un număr ceva mai mic există și rituri protestante standard (anglican sau luteran). Mendoza.000. care are ca subdiviziuni 100 de centavos. 20$. Simbolul utilizat în Argentina pentru peso este $. alimentară). 10$. un sector argentinian în Antartica și căteva insule în Oceanul Atlantic. Valuta Moneda națională este peso-ul (cu codul ISO4217 ARS). Exportul . Organizarea administrativă și politică Argentina este formată din 23 de provincii. 5$. Cu toate acestea mii de pelerini vizitează altarele lor.

chimicale. lubrifianți. cereale. Importurile constau în echipamente tehnologice. lână). metale.Argentinei se bazează pe produsele agricole (carne. .

.

BIBLIOGRAFIA .

Argentina REPÚBLICA ARGENTINA Drapel Deviză: En Unión y Libertad În unitate și libertate Imn: spaniolă "Himno Nacional Argentino" (Spaniolă) "Imnul Național Argentinian" .

096 1.000 $ Pe cap de locuitor 14.8 loc/km² PIB (PPC) - estimări Total 537.281.087 $ .200.000.1% 14.Capitală (și cel mai mare oraș) Buenos Aires 34°36′S 58°23′V Limbi oficiale Spaniola (de facto) Sistem politic Republică federală Președinte Cristina Fernández de Kirchner Independență 9 iulie 1816 Suprafață Total 2.631 (locul 31) Recensământ 2010 Densitate 40.117.810 km² (locul 8) Apă (%) Populație Estimare 2012 41.791.

Monedă Peso argentinian Prefix telefonic Domeniu Internet .3 .ar +54 Fus orar UTC .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful