Agricultura_ecologica

1

CAPITOLUL4

EC OGIA PL TELOR LEGU OL AN MICOLE

Culturile legumicole sunt agroecosisteme specifice în care productivitatea biologică, foarte ridicată, este dependentă de măsura în care omul cunoaşte, promovează şi conduce prin mijloace biologice, tehnice şi economice interacţiunea dintre plantele legumicole şi mediul lor de cultură (Butnariu H. şi colab., 1990). Mediul de cultură al plantelor este determinat de factorii ecologici, care pot fi: climatici, edafici, geografici, orografîci, biotici (Braun-Blanquet, 1954) şi agrotehnici. Dintre factorii abiotici (climatici, geografici, orografîci, edafici) de cea mai mare însemnătate pentru plante, de care depinde optimul ecologic sunt cei climatici (lumina, căldura, regimul apei şi aerului). Factorii geografici şi orografîci influenţează indirect agroecosistemul prin variaţia factorilor climatici şi edafici. Pentru a se obţine producţii mari este necesar ca întregul complex de factori pedoclimatici să se găsească permanent într-o relaţie optimă. Factorii de viaţă ai plantelor se află într-o strânsă corelaţie între ei, şi schimbarea unuia atrage după sine şi schimbarea celorlalţi factori. Cerinţele plantelor legumicole faţă de factorii de mediu s-au format în mod lent, în decursul filogenezei speciei, şi sunt foarte bine consolidate. în cultură, cu cât se asigură condiţii de mediu mai apropiate de cele în care s-au format filogenetic plantele, cu atât creşterea şi dezvoltarea plantelor, deci şi productivitatea va fi mai mare. Aprecierea cotei efectului factorilor de mediu asupra plantelor permite realizarea modelelor sistemelor ecologice, o treaptă de perspectivă în direcţia modernizării producţiei legumicole şi în cea legată de automatizarea dirijării factorilor de mediu (Voican.V., 1984).

1

2

4.1. RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU LUMINA

4.1.1. Radiaţia solară Poziţia geografică a ţării noastre (44-48° latitudine nordică şi 21-28° longitudine estică) face ca teritoriul său să beneficieze de 6ondiţii relativ bune de radiaţie solară. Radiaţia solară ajunge la suprafaţa terestră în special sub formă de lumină şi căldură. Cantitatea de radiaţii, ajunsă la nivelul solului este dependentă de unghiul de incidenţă al razelor, durata de strălucire a soarelui, nebulozitatea specifică locului, distanţa de la pământ la soare şi efectul atmosferei (densitatea radiaţiilor ajunse în atmosferă este micşorată datorită fenomenului de absorţie exercitat de către vaporii de apă şi de componentele gazoase ale atmosferei). Din această cauză, radiaţia totală suferă modificări de la sub 100-200 cal/cm2 în timpul iernii până la peste 600-700 cal/cm2 în timpul verii.

4.1.2. însemnătatea luminii pentru cultura plantelor legumicole Lumina reprezintă unica sursă de energie pentru procesul de fotosinteză. Lumina este unul din factorii limitativi, deoarece asupra variaţiei sale cantitative şi calitative se poate interveni într-o măsură mai mică (Bâiaşa, M., 1973). Factorul lumină exercită o puternică influenţă asupra creşterii, structurii anatomice, transpiraţiei şi nutriţiei minerale a plantelor şi condiţionează parcurgerea stadiului de lumină la plante. Numeroase fenomene fiziologice ale metabolismului plantelor sunt direct legate de cantitatea şi calitatea luminii (sinteza clorofîlei, mişcarea plastidelor în plasma celulelor frunzelor, închiderea şi deschiderea stomatelor, fotoperiodismul, formarea elementelor de rod, sinteza enzimelor şi a vitaminelor etc). Pentru cultura plantelor legumicole, regimul de lumină prezintă o importanţă deosebită în procesele de eşalonare a producţiei, de cultivare a plantelor în sere, solarii şi răsadniţe, de creştere a calităţii produselor şi de mărire a capacităţii de păstrare (Maier I., 1969). Când se analizează cerinţele plantelor legumicole faţă de factorul lumină, trebuie avute în vedere următoarele aspecte: -plantele legumicole dau producţii mari la unitatea de suprafaţă, unele dintre acestea chiar într-o perioadă scurtă. Aceasta presupune un proces de fotosinteză intens cu începere din primele faze de creştere;

2

3 -cu .uri...e. ::or,a« precum n; procucerea nsacurior penru acestea se execută şi în unele luni când intensitatea luminii este mai mică, insuficientă pentru creşterea normală a plantelor neadaptate la astfel de condiţii; -culturile legumicole sunt intensive, necesitând o desime mare a plantelor pe unitatea de suprafaţă, fapt ce determină scăderea cantităţii de lumină primită de fiecare plantă; -cantitatea, calitatea şi epoca de livrare a producţiei nu depind numai de intensitatea luminii, ci şi de durata timpului de iluminare; -pentru obţinerea unor producţii de calitate superioară, la unele culturi legumicole (sparanghel, conopidă, andive, ţelină de peţiol, etc), lumina într-o anumită perioadă a creşterii nu numai că nu este necesară, dar poate fi chiar dăunătoare (Daskalov, 1965). în procesul de producere a răsadurilor de legume cunoaşterea variaţiei luminii solare, atât în ceea ce priveşte durata de strălucire a soarelui cât şi a intensităţii, prezintă o deosebită importanţă pentru reglarea celorlalţi factori de vegetaţie, în special a temperaturii şi umidităţii care sunt în strânsă corelaţie cu lumina. Astfel, în condiţiile deficitului de lumină procesele fiziologice care determină creşterea şi dezvoltarea răsadurilor suferă dereglări care pot aduce prejudicii calităţii răsadurilor (etiolare, alungire, rezistenţă scăzută la condiţiile din teren şi la atacul bolilor şi dăunătorilor). Referitor la importanţa factorului lumină pentru producţia legumicolă interesează în mod deosebit următoarele aspecte: intensitatea, calitatea, durata perioadei de iluminare, sursele de lumină, cerinţele plantelor legumicole faţă de acest factor în diferite perioade şi faze de creştere şi posibilităţile de îmbunătăţire a regimului de lumină.

4.1.3. Intensitatea luminii în condiţiile din ţara noastră, intensitatea luminii poate să ajungă în lunile de vară de la 30-40 mii lucşi până la 100 mii lucşi, pe când iarna aceasta are valori mult mai scăzute, fiind de 8-10 mii lucşi (tabelul 4.1.). intensitatea luminii, la orele 12(klx) la Bucureşti (după Indrea D.,1974) Luna Noiembrie Decembrie Ianuarie Zile înnorate liber seră 13,0 9,0 8,0 6,5 10,0 8,0 Zile senine liber 34,0 22,0 15,0

seră 17,0 14,0 16,0

3

4

Din determinările făcute în serele din ţara noastră s-a constatat că pentru cultura tomatelor, de exemplu, există condiţii optime de lumină în perioadele: 20 februarie-20 aprilie şi 10 septembrie-15 octombrie. După 20 aprilie până la 10-15 septembrie lumina este în exces. în această perioadă se intervine prin aerisire şi opacizarea sticlei de pe sere, în scopul reducerii efectului de seră. Nivelul optim al intensităţii luminii, în această perioadă, este de circa 20000 lucşi, deci nivelul maxim al opacizării nu va trebui să depăşească această limită. De la 15 octombrie până la 20 februarie lumina este insuficientă, situaţie în care mugurii florali cad fără să se deschidă, iar florile formate nu leagă fructe. La o intensitate a luminii până la 50 mii lucşi, procesul de fotosinteză se desfăşoară după o curbă ascendentă. Dacă se depăşeşte această limită, fotosinteză are un nivel aproximativ constant până la 100 mii lucşi. Plantele legumicole asimilează cel mai bine când intensitatea luminii este de 20-30 mii lucşi. La o intensitate corespunzătoare a luminii transformările chimice din celule se petrec cu o viteză foarte mare, creşterea şi dezvoltarea plantelor având un ritm intens. Intensitatea luminii determină principalele schimbări în climatul general din oricare zonă geografică. Ea prezintă amplitudini mari în timpul unei zile şi de la un anotimp la altul, pe de o parte datorită nebulozităţii, iar pe de altă parte, datorită poziţiei pe care o are soarele pe bolta cerească. In timpul zilei, intensitatea luminii este maximă la amiază, când în regiunile nordice este maximă şi fotosinteză, spre deosebire de regiunile sudice unde la amiază intensitatea fotosintezei scade, maximum fiind atins aici dimineaţa şi seara. Intensitatea luminii variază şi în funcţie de relief, anotimp, expoziţia terenului, apropierea acestuia de masive de vegetaţie lemnoasă sau de suprafeţe mari de apă. In cursul lunilor de iarnă intensitatea luminii este mult mai slabă decât în timpul lunilor de vară. De asemenea, versanţii sudici sunt luminaţi mai puternic de soare decât cei nordici. La plantele pretenţioase la lumină, insuficienţa luminii determină o prelungire exagerată a perioadei de vegetaţie, în dauna fructificării. Dar nu numai lipsa luminii, ci şi intensitatea prea puternică a acesteia dăunează plantelor, în sensul că în astfel de cazuri 4

ţelina şi măcrişul. în stabilirea bilanţului energetic şi radiaţiei şi. care necesită o iluminare de 4000-6000 lucşi. ridichile de lună.40 microni reprezintă regiunea razelor ultraviolete. -nepretenţioase: ceapa pentru frunze.10 microni şi 0. bârnele. fasolea şi sparanghelul.0. 1973. în funcţie de pretenţiile faţă de intensitatea luminii. iar aproximativ jumătate din această energie se află în spectrul vizibil. mărarul. procesul de fotosinteză se reduce iar respiraţia creşte. pătlăgelele vinete. -puţin pretenţioase la lumină: spanacul. 1969 şi Bălaşa. Domeniul spectrului solar cuprins între lungimile de undă de 0. pepenii verzi. -plante care nu au nevoie de lumină la formarea organelor comestibile: andivele.15 şi 4.4. asmăţuiul.76 microni poartă denumirea de regiunea vizibilă a spectrului solar (fig. 4.1.4. castraveţii. Ea se compune din următoarele culori reprezentate prin lungimea de undă: -violetă 0. adică între 0.40 microni şi 0. Calitatea luminii Elementele distribuţiei spectrale a radiaţiei solare sunt importante în schimbul termic din sere.mai ales joacă un rol esenţial în procesele intime de creştere a plantelor. în regiunile sudice. mazărea. 5 . In condiţiile din ţara noastră efectul negativ al excesului de lumină se manifestă în perioada de vară în primul rând prin supraîncălzirea serelor ca urmare a efectului de seră.76 microni alcătuieşte regiunea razelor infraroşii. Aşa se explică de ce vara. fotosinteză este mai intensă în zilele înnorate.40 şi 0. ciupercile.B..44 microni. care necesită o iluminare de 8000 lucşi. reventul. cu prioritate în fotosinteză (Mânescu. morcovul.1).40 microni . pătrunjelul. plantele legumicole se grupează astfel: -pretenţioase la lumină: tomatele. După Maier. putând fi cultivate cu succes primăvara devreme sau iarna.5 frunzele se ofilesc. pepenii galbeni. conopida etc.0 microni.75 microni. ardeiul. sfecla pentru frunze. Domeniul spectrului solar cuprins între 0. Radiaţia solară în proporţia de 99% se găseşte între lungimile de undă de 0. comparativ cu cele senine. iar domeniul cu lungimea de undă dincolo de 0. sparanghelul. 1977). şi coiab.

51 microni .565 microni . 0. Există deosebiri între compoziţia luminii directe şi a celei difuze în sensul că lumina difuză conţine mai multe radiaţii roşii şi ea este mai puternic absorbită de către plante.0.620 microni.595 microni. 6 .49 microni .620 microni . 0. înălţimea soarelui faţă de orizont determină intensitatea luminii prin schimbarea între radiaţiile difuze şi cele directe. 0.51 microni.595 microni .0.760 microni.0.49 microni.565 microni.44 microni .0.0. 0. 0.6 -indigo -albastră -verde -galbenă -portocalie -roşie 0.0.

radiaţia ultravioletă este de circa 20 ori mai mare vara ca iarna. In procesul de asimilare a C02.70 microni. spanacul. însă în cantitate mare provoacă distrugerea celulelor şi a ţesuturilor. Radiaţiile albastre. varza şi alte plante reacţionează negativ prezentând simptome de etiolare. Cunoaşterea reacţiei plantelor la calitatea luminii permite cultivatorului să influenţeze una sau alta din laturile procesului de creştere şi dezvoltare. compoziţia spectrului prezintă variaţii zonale. deoarece aşa cum s-a arătat. formează frunze mici şi lipsite de turgescenţă.1 . Cele galbene şi verzi.40-0. în funcţie de poziţia soarelui 7 . ceea ce contribuie la reuşita culturilor forţate şi protejate cu mase plastice. de la o zi Ia alta şi chiar în cursul aceleiaşi zile. Ele determină sinteza substanţelor proteice aproximativ în aceiaşi raport cu glucidele. cu lungimea de undă 0. Mişcarea cloroplastelor în plasma celulară şi schimbarea poziţiei frunzelor se desfăşoară mai intens sub acţiunea radiaţiilor albastre şi violete. influenţând formarea noilor organe ale plantelor. Castraveţii şi tomatele suportă mai bine lumina săracă în radiaţii albastre şi violete.5 ori. în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că radiaţiile roşii şi portocalii influenţează în mod pozitiv creşterea plantelor legumicole. piferitele radiaţii ale spectrului solar acţionează în mod diferit asupra proceselor fiziologice din plante. Radiaţiile ultraviolete sunt necesare pentru sinteza unor vitamine. violete şi galben-verzui condiţionează formarea organelor vegetative ale plantelor. Astfel.7 Fig. cu lungimea de undă de 0.Spectrul radiaţiilor electromagnetice (a) şi vizibile (b) (după Mănescu B.60-0.50 microni. 4. în lipsa radiaţiilor albastre. iar primăvara mai mare ca toamna. 1977) Compoziţia luminii variază foarte mult de la un anotimp la altul. la rândul ei. şi colab.. Aceste radiaţii sunt absorbite mai mult de către plantele de semiumbră şi umbră. cele mai active radiaţii sunt cele din partea roşie-oranj a spectrului. determină intensificarea transpiraţiei. anuale şi diurne. Radiaţiile infraroşii absorbite de către frunze uneori au efect dăunător. pentru că ele se transformă în căldură care. determinând mai ales sinteza glucidelor în frunze. favorizează atât creşterea dar mai ales înflorirea la unele specii legumicole (tomate). salata. Aceste radiaţii influenţează creşterea şi formarea rezervelor în plante. Radiaţia violetă este mai mare vara decât iama de circa 5 ori iar cea calorică de 2.

care permite trecerea razelor ultraviolete (Butnariu. speciile legumicole au cerinţe diferite faţă de lungimea zilei. durata de iluminare diferă în cursul anului. unde lumina naturală este filtrată de materialele de acoperire (sticlă. Durata perioadei de iluminare Durata de iluminare prezintă o deosebită importanţă pentru viaţa plantelor legumicole. iar masele plastice rigide sunt mai puţin transparente pentru radiaţiile infraroşii şi cele din domeniul roşu îndepărtat. spanacul. pătlăgelele vinete. în vederea creşterii şi fructificării. La schimbarea duratei de iluminare. ca şi la folosirea luminii artificiale. creşterea intervalului până la înflorire. Ca şi intensitatea luminii.8 faţă de orizont.H.5. lungimea perioadei de vegetaţie. Ca rezultat al adaptării din cursul dezvoltării lor filogenetice. ridichea de lună. -de zi scurtă(8-12 ore): fasolea. atât pentru radiaţiile ultraviolete cât şi pentru cele roşii şi inflaroşii. practică sensibilitatea la radiaţiile ultraviolete a răsadurilor scoase din serele de sticlă fără o prealabilă adaptare şi necesitatea de a obişnui plantele cu lumina completă înainte de plantare. Foliile de polietilenă şi PVC sunt mai transparente decât sticla. mase plastice). plantele perene. reacţia generală a plantelor se exteriorizează prin apariţia unor însuşiri cu totul noi. unde calitatea luminii depinde de sursa acesteia. Sub raportul pretenţiilor faţă de lungimea zilei plantele legumicole se grupează astfel: -de zi lungă (14-16 ore): plantele legumicole din grupa verzei. castraveţii. Se cunoaşte din . în prezent. ceapa. ardeii. 4. cicoarea. Sticla reţine în mare măsură radiaţia ultravioletă. neînflorirea. 1990). Compoziţia spectrului este modificată în spaţiile acoperite. mărarul. care reţin unele radiaţii influenţând asupra raportului dintre radiaţiile cu diferite lungimi de undă. tomatele. morcovul. 8 . există preocupări pentru modificarea calităţii luminii prin folosirea sticlei şi a peliculelor fotoselective (colorate).. în sensul că iarna lungimea zilei este redusă scăzând până la 8 ore şi 30 minute iar în lunile de vară ajunge la 15 ore şi 30 minute. prin descoperirea răsadniţelor sau aducerea lor în solarii acoperite cu folie de polietilenă. modificarea habitusuîui etc. pepenii. şi colab.1. ceea ce presupune o mai redusă capacitate de izolare termică.

Reacţia fotoperiodică poate fi substituită la unele specii (spanac. anotimpurile cele mai favorabile pentru creştere şi fructificare sunt primăvara şi toamna. -orientarea serelor. -alegerea celor mai corespunzătoare epoci de înfiinţare a culturilor. cunoaşterea reacţiei plantelor la fotoperioadă este necesară la stabilirea perioadei de cultură ca şi a duratei de iluminare în eventualitatea folosirii luminii artificiale suplimentare. solariilor şi răsadniţelor şi alegerea unghiului de înclinaţie al acoperişului serelor. îmbunătăţirea regimului de lumină în legumicultura se poate realiza pe două căi: prin mărirea intensităţii luminoase şi prin micşorarea acesteia. în prezent. -răritul plantelor în cazul unor desimi prea mari. Posibilităţile de dirijare a luminii în culturile legumicole Lumina fiind un factor cosmic nu poate fi dirijată de către om. ca rezultat al selecţiei. folosirea de pelicule de mase plastice rezistente la acţiunea razelor ultraviolete etc. în practica productivă. mai mult prin procedee indirecte de folosire raţională a luminii solare şi de suplimentare a luminii naturale cu lumină artificială (Indrea D.1. există soiuri mai puţin sensibile (neutre) din punct de vedere fotoperiodic. -reglarea judicioasă a distanţelor dintre rânduri de plante şi dintre plante pe rând.9 -indiferente la durata de iluminare (neutre). mărar) de temperaturi în timpul nopţii scăzute (5-10°C) sau foarte ridicate de 32-37°C (Ciailahian. Plantele de zi lungă s-au format în zonele temperate unde anotimpul cel mai favorabil pentru înflorire şi fructificare este vara când zilele sunt lungi.. Mărirea intensităţii luminii se poate realiza prin următoarele căi: -amplasarea culturilor legumicole cu pretenţii mari faţă de acest factor pe terenuri cu expoziţie sudică. Se poate vorbi despre îmbunătăţirea regimului de lumină.6. 4. care trebuie să fie de 30-40° la serele care au acoperişul cu o singură pantă şi 25-30° la serele cu două pante. 1938). Pentru plantele de zi scurtă care s-au format în regiunile sudice.). curăţirea geamurilor la sere şi răsadniţe. ceea ce a permis extinderea arealului de cultură a diferitelor specii legumicole pe aproape tot globul. -înlăturarea factorilor care determină umbrirea plantelor (distrugerea buruienilor. reducerea la maxim posibil a profilelor de schelet şi 9 . deoarece în timpul verii suferă din cauza temperaturilor ridicate şi a secetei. 1974). iar la salată prin tratamente cu giberelină.

folosirea sticlei speciale "Thermex" fotosensibilă. jaluzele confecţionate din şipci de lemn sau material plastic montate în afara construcţiilor. perdele din ţesături textile sau materiale plastice amplasate în interiorul serelor. fapt ce determină întârzierea înfloritului. mocirlă sau spumă de defecţie de la fabricile de zahăr).10 vopsirea acestora în alb pentru a evita umbrirea. care are posibilitatea de a deveni opacă când creşte intensitatea luminii. -dirijarea temperaturii în funcţie de intensitatea luminii. Din punct de vedere legumicol. -umbrirea serelor şi a ramelor de răsadniţă prin diverse procedee ş:i t pur: de instalaţii. -folosirea soiurilor specializate pentru cultura în sere. printre care se numără: cretizarea (stropirea acoperişului şi a pereţilor de sticlă cu o suspensie de cretă. apariţia şi frecvenţa brumelor. o importanţă practică o prezintă variaţia temperaturii în timpul unui an. -acoperirea inflorescenţelor de conopidă cu una-două frunze din rozeta plantei în vederea evitării deprecierii calitative a inflorescenţelor sub influenţa luminii. -iluminarea suplimentară a răsadurilor cu lămpi de diferite tipuri. a plantelor de sparanghel şi cicoare de grădină.2. Micşorarea intensităţii luminii se poate face prin: -înfiinţarea culturilor primăvara devreme sau din toamnă a legumelor de zi lungă (rezistente la frig). pânză de apă colorată (ecran) ce se prelinge continuu pe acoperişul serei. RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU CĂLDURA Sursa principală de căldură necesară pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor este radiaţia solară. care sunt mai puţin sensibile la insuficienţa luminii. care în zona spectrală de 620-26000 nm are efect caloric. Pentru speciile legumicole mai puţin pretenţioase la căldură se consideră în general că perioada activă de vegetaţie începe când în aer şi sol se stabilizează o temperatură de cel puţin 10 . humă. 4. atunci când intensitatea luminii este mai redusă şi ziua mai scurtă. perioada când solul nu este îngheţat şi se poate lucra. alegerea sticlei sau a foliei de material plastic de acoperire cu transparenţă ridicată sau cu o coloraţie convenabilă pentru anumite culturi. -muşuroirea peţiolurilor frunzelor de ţelină şi cardón. a bulbului fals la feniculul de Florenţa în vederea etiolării organului de consum.

. după care nu se mai menţine proporţionalitatea.în jur de 2600°C în sudul şi centrul Moldovei. de la 0°C la 30-35°C. pe teritoriul ţării noastre se prezintă astfel: . castraveţi. prezintă o creştere de 1. fasole) data când se înregistrează temperaturi egale sau superioare valorii de 10°C . optimă şi maximă.1-1. Această dinamică rămâne valabilă numai între anumite valori ale temperaturii. respectiv 15°C pentru pepeni. 11 . Respiraţia. "la creşterea temperaturii cu 10°C. Nivelul temperaturii influenţează întreaga gamă a proceselor biologice ce au loc în plante. M.2800 -3000°C în Câmpia Română şi Dobrogea. Temperatura influenţează atât reacţiile chimice cât şi pe cele fotochimice. intensitatea ridicată a procesului de fotosinteză duce la acumularea unei cantităţi mari de substanţă uscată în plantă. constituie un factor ecologic la fel de complex ca şi lumina. Tocmai de aceea.11 5°C. iar reacţiile fotochimice se intensifică la 1.2.5-1. 4. însă intensificarea respiraţiei determină un consum ridicat de substanţe fotosintetizate anterior. proces fiziologic complex. la creşterea temperaturii cu 10°C.2 ori". pepeni. Astfel. Regimul termic prezintă asupra producţiei legumicole o importanţă hotărâtoare. până la temperatura de 30-35°C.2000 -2200 °C în Câmpia Transilvaniei şi Podişul nordic al Moldovei. Pentru caracterizarea potenţialului termic al teritoriului ţării noastre s-a ţinut cont de următoarele aspecte: data medie a ultimului îngheţ de primăvară.. la mai multe specii legumicole. corespunzător legii lui Van't Hoff. stadiul de vernalizare constituie o etapă obligatorie pentru dezvoltarea plantelor.2600 -2800°C în Câmpia de Vest. alături de fotoperiodism. 1977). iar pentru culturile termofile (tomate.1. viteza reacţiilor chimice creşte de 2-3 ori. . şi colab. prezintă o intensificare de 2. . procese de care depind în primul rând creşterea plantelor şi producţia biologică.2. la acestea se remarcă şi fenomenul de termoperiodism. resimţită sub formă de căldură sau frig. deoarece determină arealul de cultură al speciilor şi soiurilor în câmp neprotejat. Deci plantele legumicole sunt la fel de dependente faţă de temperatură ca şi de lumină. rezultă că fiecare specie are o temperatură minimă. prima zi cu temperaturi medii zilnice egale sau mai mari de 15°C (Voinea.6 ori în cazul ridicării temperaturii cu 10°C. în acest sens. vinete. Importanţa căldurii pentru cultura plantelor legumicole reiese din relaţia care există între fotosinteză şi respiraţie.5 ori. Suma anuală a temperaturilor medii zilnice egale sau mai mare de 15°C. Analizând curba de variaţie a intensităţii fotosintezei. Astfel. ardei. Însemnătatea căldurii pentru cultura plantelor legumicole Radiaţia calorică. data stabilizării temperaturii medii a aerului egală sau mai mare de 10°C. Fotosinteză.

deci cel mai mare ritm de acumulare. măcriş.19°C. spanac. t = temperatura optimă pe faza de vegetaţie. Temperatura optimă când se înregistrează cel mai mare raport între asimilaţie şi dezasimilaţie. Markov (1931) a elaborat următoarea formulă: T0 = t±7°C în care: T0 = temperatura optimă de creştere vegetativă. usturoi şi ţelină. dar dacă acestea se ridică între 7-14°C faţă de optim. pentru: sfeclă pentru masă. ridichi şi hrean (tab.22°C. marulă. la: cartof timpuriu. Temperatura maximă când raportul dintre asimilaţie şi dezasimilaţie devine iarăşi 1/1. sunt foarte mult încetinite şi se află în raport de 1/1. mai ales a luminii a conţinutului în C02 din atmosferă şi a umidităţii din sol şi atmosferă. . Pentru stabilirea temperaturii optime pe perioade şi faze de creştere. Temperatura optimă este caracteristică fiecărei specii legumicole. respectiv de creştere sau depozitare a rezervelor în organele adaptate în acest sens. deci nu se acumulează nimic. pentru: castraveţi. mazăre. vinete. morcov.25°C. în funcţie de regimurile optime de temperatură ale speciilor legumicole. pentru: varză. După Markov şi Haev (1953). tomate. salată.13°C. Dacă temperatura scade sub acest nivel plantele pier. iar la temperaturi mai mari dezasimiiaţia creşte iar asimilaţia scade şi în scurt timp plantele mor. care constituie organele comestibile ale acestor plante. plantele încep să sufere. fasole şi dovlecei. 12 . La oscilaţii de ± 14°C şi mai mari faţă de optim. În general plantele legumicole şi mai ales speciile termofile suportă greu oscilaţiile mari de temperatură. Variaţiile de ± 7°C faţă de temperatura optimă nu sunt dăunătoare. dar variază între anumite limite. la: ardei. plantele legumicole stagnează în vegetaţie şi după câteva zile pier. mărar. ceapă de tuns şi revent. temperaturile optime pentru faza de creştere vegetativă la speciile legumicole sunt următoarele: . păstârnac. cicoare. Abaterile de ± 14°C faţă de optim indică la fiecare specie temperaturile minime şi maxime de vegetaţie. pepeni galbeni şi pepeni verzi. asimilaţia şi dezasimilaţia.2).12 Temperatura minimă: în prezenţa acesteia ambele procese ale metabolismului. pătrunjel. sparanghel. .4. în cursul diferitelor faze de creştere. . precum şi în funcţie de prezenţa şi intensitatea celorlalţi factori de mediu. . ceapă ceaclama şi din arpagic.16°C.

2 Regimul optim de temperatură la plantele legumicole pe perioade şi faze de vegetaţie (°C) Specia Perioadele Sămânţa Înflorire Fructificare şi maturare a fructelor 32 29 26 Creşterea răsadului Creştere vegetativă cotiledoanelorApariţia Creştere generativă Acumularea substanţelor de rezerva 25 25 22 22 19 19 fazele Castraveţi. etc) şi de 25°C la cele termofile (pepeni. precocitatea şi nivelul producţiei. în general. ţelină 25 32 18 23 22 29 15 20 19 26 12 17 13 . grăbeşte răsărirea plantelor. se influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor. Prin modul în care sunt dirijate temperaturile în primele faze de vegetaţie.). 1975). ardei. 1a 10. trebuie acordată o atenţie deosebită temperaturii în perioada de producere a răsadurilor. în momentul plantării. Astfel. pepeni galbeni şi verzi Tomate. vinete. N. bame etc. Temperatura optimă. varză. usturoi. Aceasta este de 18°C pentru plantele mai rezistente la frig (spanac.. răsadurile de tomate timpurii au deja diferenţiate primele trei inflorescenţe (Stan. Diferenţierea conului de creştere şi apoi a primilor muguri floriferi au loc. Temperatura optima de creştere vegetativa Tabelul 4. sparanghel ceapă.13 Manifestarea relaţiilor plantelor legumicole cu factorul căldură începe încă din faza de germinare a seminţelor. fasole şi dovlecei Sfeclă. datorită faptului că diferenţierea mugurilor floriferi la tomate începe încă din primele faze de vegetaţie.13 zile după răsărire. salată. în această fază.

iar în timpul nopţii până la 14°C (Voican. Aprecierea temperaturii optime. salată. precum şi temperaturilor minime şi maxime biologice.. păstârnac.2). cu efect asupra creşterii conţinutului în zahăr al frunzelor şi tulpinilor. în practică se constată adesea perturbări în dezvoltarea mugurilor floriferi şi legarea fructelor. dacă temperatura în timpul zilei este de cel mult 18°C. precum şi limite sub sau supra optime (tab. în practică trebuie să se acorde o atenţie deosebită temperaturii minime letale.4. Dintre acestea. revent Varză. scăzute în faza de răsad se observă o activitate mai intensă a catalazei. este demn de reţinut faptul că la plantele tinere de tomate se menţine capacitatea de fructificare chiar la o lumină cu intensitatea de 3000 lucşi şi o fotoperioadă de 9 ore. care se datoresc temperaturilor necorelate corespunzător cu o intensitate insuficientă a luminii.14 Cartof. se apreciază că problema principală este de a stabili cu exactitate momentul şi stadiul de dezvoltare în care mugurii sunt sensibili. existând o temperatură optimă. Înfiinţarea culturilor legumicole. măcriş. ridichi. cicoare. In acest sens. Acesta face ca la plantarea în câmp. 1976). 14 . Plantarea răsadurilor în câmp se va face după ce condiţiile de temperatură vor evolua deasupra nivelului minim biologic. 1975). pătrunjel. mărar. cunoscut şi sub denumirea de "zero biologic". hrean Modul de apreciere 16 23 9 16 16 14 23 13 t°C 20 t+7 6 t-7 13 t±0 13 t±0 11 t-2 20 t+7 Utilizând temperaturi mai.. pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor legumicole în câmp sau spaţii protejate. precum şi limitele la care lumina şi temperatura devin insuficiente. răsadurile să suporte mai uşor temperaturile mai scăzute. V. Temperaturile mai coborâte în faza de răsad determină o sporire a numărului de muguri floriferi în inflorescenţe şi o scădere a numărului de frunze până la prima inflorescenţă (Stan N. mazăre. morcov. prin semănat direct în câmp se va face în funcţie de nivelul temperaturii din sol şi aer. Deoarece stagnarea dezvoltării se manifestă prin diferenţierea necorespunzătoare a mugurilor floriferi. care trebuie să fie superioară temperaturii minime de germinaţie şi a celei minime letale a speciei. spanac. care survin accidental primăvara devreme. se referă la fiecare perioadă şi fază a creşterii şi dezvoltării.

-rezistente la căldură: castraveţii.1974).. unele din acestea se pretează la semănatul din toamnă pentru a obţine producţii timpurii. pătrunjelul.. pătlăgele vinete. datorită tulburărilor metabolice. se cultivă în mod obişnuit prin producerea răsadurilor. suportă temperaturi de 30°C până la 40°C (Meier. pepenii galbeni. temperatura de 10°C într-o perioadă lungă poate deveni letală (castraveţi. care suportă cu uşurinţă geruri de -10°C.2 Reacţia plantelor legumicole la variaţia temperaturii Pentru înţelegerea măsurilor tehnice de protejare a culturilor. -semirezistente la frig : cartoful la care temperaturi sub 0°C cauzează distrugerea plantelor. se pretează la cultura forţată în sere şi răsadniţe şi la cea protejată cu mase plastice. -rezistente la frig: morcovul. Aceste specii pot rămâne iarna în câmp fără măsuri speciale de protecţie. brumele târzii de primăvară şi cele timpurii de toamnă. ia culturile din sere şi adăposturi acoperite cu mase plastice. temperaturile de 3-5°C duc la moartea plantelor (excepţie tomate). Speciile pretenţioase la căldură pot fi distruse chiar la emperaturi pozitive scăzute (3-5°C). -pretenţioase la caldură: tomatele. pepenii verzi etc.15 Temperatura maximă biologică poate fi depăşită în timpul verii. Pornind de la cerinţele plantelor faţă de căldură. deoarece la scăderea temperaturii de la 25°C la 5°C s-a constatat că activitatea catalazei se reduce de 28 ori. varza de Bruxelles. în special. La temperaturi scăzute pozitive are loc un schimb redus de substanţe şi o degradare a proteinelor (Indrea D. gerul din timpul iernii pot produce pagube mari culturilor legumicole. păstârnacul. plantarea în câmp are loc după trecerea pericolului brumelor târzii de primăvară sau se iau măsuri de protejare. ardeii.. leuştean etc. spanacul etc. dacă asemenea temperaturi se menţin câteva zile (4-5).). 15 . tarhon. asimilează bine la temperatu:ri moderate.. pepeni.2.care suportă temperaturi de 0°C. Se produce un dezechilibru între asimilaţie şi dezasimilaţie. speciile legumicole se grupează în mai multe categorii şi anume: -foarte rezistente la frig: speciile perene(sparanghel. ştevie. Temperaturile scăzute. se acumulează astfel produşi intermediari de dezasimilaţie cu acţiune toxică asupra celulelor. castrveţii etc. în timp ce activitatea oxidazei scade în proporţie de 14 ori faţă de nevelul iniţial.se dezvoltă la temperaturi de 25-30°C. 4.1969). salata. măcriş. revent. pătlăgele vinete). o perioadă mai scurtă rezistă la -20°C şi chiar -27°C. este necesară cunoaşterea reacţiei plantelor legumicole la variaţiile de temperatură şi mai ales la temperaturi extreme.

O altă consecinţă a potenţialului termic diferit este durata de vegetaţie a culturilor. plantele se regenerează şi dau producţii normale.3. a scos în evidenţă o întârziere de 5 săptămâni la tomatele din solarii (începând de la 20. care măresc efectul dăunător al gerului. "seceta fiziologică". ardeiul şi bamele se găsesc în ţara noastră la limita nordică a arealului lor de cultură în câmp. de 4 săptămâni la fasolea de grădină în câmp (de la 1. frunze). Şi colab. datorită creşterii temperaturii în timpul zilei. gulii. Dacă sunt însoţite de secetă determină ofiliriea plantelor. ridichi de lună. Zonarea culturilor legumicole presupune cultivarea plantelor. "descălţarea plantelor". pierderea viabilităţii polenului etc.06 în nord).8°C dacă sunt călite şi dacă îngheţul se produce lent. au loc o serie de fenomene: decălirea. spanac. La salată şi spanac plantele călite rezistă la îngheturi de -18°C pe când cele necălite pier de -2°C. înfiinţarea culturii se poate face mai devreme şi producţia este mai timpurie. În cazul în care leziunile se produc la nivelul vaselor conducătoare şi a cambiului plantele pier sau rămân nedezvoltate (Indrea D..16 Speciile rezistente la frig (varză. reduc intensitatea fotosintezei.. etc. peste nivelul maxim.2. emiterea prematură a tulpinilor florifere la salată. 4.1969). formarea rădăcinilor spongioase la ridichi . Din punct de vedere. În zonele cu potenţial termic ridicat. în diferite judeţe ale ţării. Valorificarea potenţialului termic natural prin sortiment şi sisteme de cultură După Butnaru H. atunci când plantele nu sunt acoperite cu zăpadă sau alte materiale (paie. cu posibilităţi de valorificare mai bună. intensifică respiraţia şi au efect nefavorabil asupra plantelor legumicole. pătlăgelele vinete. spanac. Un studiu efectuat asupra perioadei de obţinere a producţiei. valorificarea potenţialului termic natural al ţării noastre prin sortiment şi sistem de cultură se poate face prin zonarea culturilor legumicole şi înfiinţarea culturilor de epoci diferite în funcţie de zonă. durata de vegetaţie este mai scurtă. gerul cauzează leziuni în zona medulară a hipocotilului.-3°C. morcov. aceste leziuni se pot cicatriza ulterior. apariţia arsurilor pe frunze şi fructe (ardei şi tomate). Temperaturile prea ridicate... datorită faptului că apa nu poate fi absorbită din solul îngheţat . sfeclă) pot rezista la îngheţ de -5°C.05 în sud la 25. cu precădere în zonele în care se realizează potenţialul termic necesar obţinerii unor producţii economice.06 la 1. La culturile care iernează în câmp (salată.07) şi 2-3 16 . pleavă.(1990). În iernile lipsite de zăpadă. pepenele galben. ceapă verde).

. . . . încălzirea aerului.evitarea răcirii solului prin irigarea excesivă. Timiş.aerisirea solului prin lucrări profunde şi când este nevoie superficiale.modelarea terenului în straturi înălţate pentru încălzire. curent electric). 4. aburi. adăpostite de vânturile dominante reci. . . cu soluri uşoare sau mijlocii şi apa freatică la adâncime mai mare. Dintre măsurile directe care urmăresc îmbunătăţirea cultură amintim: . Sporirea rezistenţei rezistenţei plantelor se poate realiza prin folosirea soiurilor rezistente la frig. Această situaţie face ca speciile terofile şi producţiile timpurii de legume să fie concentrate în special în Câmpia de sud şi de vest a ţării.mulcirea cu gunoi de grajd sau alte materiale şi fertilizarea cu cantităţi mai mari de îngrăşăminte organice. Olt. călirea plantelor.17 săptămâni la varză şi ridichi.2. evacuarea excesului de umiditate şi evaporarea apei. 17 temperaturii în mediul de .alerea terenurilor cu expoziţie sudică. omogenizarea mecanică a aerului. în judeţele din nordul ţării şi zonele mai reci: Teleorman. . . Arad (Ştefan Al. fertilizarea culturilor cu îngrăşăminte fosfatice şi potasice. care se caracterizează printr-un potenţial termic mai ridicat.4. care sporesc rezistenta plantelor la temperaturi extreme. În zonele mai reci se cultivă în special speciile de legume mai rezistente la temperaturi scăzute. 0971).încălzirea construcţiilor pentru cultură şi producerea răsadurilor cu surse de natură organică (gunoi de grajd) sau tehnică (apă caldă. . Măsuri pentru îmbunătăţirea regimului de temperatură Îmbunătăţirea regimului de temperatură şi prevenirea daunelor cauzate de temperaturile extreme se poate realiza pe două căi: sporirea rezistenţei plantelor legumicole la variaţiile mari de temperatură şi îmbunătăţirea temperaturii în mediul de cultură.mulcirea terenului cu mase plastice transparente.stabilirea momentului optim pentru înfiinţarea culturilor (depăşirea perioadei cu îngheţuri şi brume târzii de primăvară în cazul speciilor termofile) şi adoptarea măsurilor pentru protejarea provizorie a plantelor în momentele critice survenite după înfiinţarea culturilor.măsuri de combatere a brumelor şi îngheţurilor prin: perdele de fum. irigarea de pretecţie.

Reducerea excesului de căldură prin lucrări tehnlogice şi tehnice: -irigarea ori de câte ori este nevoie pentru răcirea solului. biologică. folosirea colectoarelor solare şi a bacteriilor fotovoltaice. se asigură sporirea producţiei cu 10-12% la culturile de castraveţi şi verdeţuri şi se poate devansa înfiinţarea culturilor cu 15-20 zile faţă de serele şi solariile neîncălzite.vara. protejate şi de producere a răsadurilor. Compensarea consumurilor de energie în legumicultură prin surse energetice nefavorabile Pornind de la necesitatea econimisirii într-o măsură cât mai mare a surselor tradiţionale de energie. Pe această 18 artificial şi sursă suplimentară pentru serele şi răsadniţele încălzite pe cale . utilizând diverse tipuri de colectoare solare la care în perioada de insolaţie agentul termic ajunge la valori de 86-89°C. Energia solară transmisă pe sol. Folosirea raţională a terenului şi a posibilităţilor naturale: -alegerea suprafeţelor cu expoziţie nordică. -menţinerea aparatului foliar al plantelor pentru umbrirea părţilor comestibile. 4. reprezintă o preocupare de o deosebită importanţă.2. -mulcirea solului cu produse reflectorizante. în straturi cu taluzuri inegale şi plantarea răsadurilor pe versantul nordic al stratului înălţat. extinderea folosirii energiei neconvenţionale în legumicultură şi anume: anergia solară.iarna şi 7 kwh/cm²/zi. Energia solară constituie unica sursă de căldură pentru serele.5. în medie însumând 0.. -irigarea prin aspersiune pentru răcorirea plantelor. Folosind energia solară la încălzirea serelor şi solariilor. răsadniţele şi solariile neîncălzite tehnică. eoliană. -aerisirea puternică. liberă şi forţată a construcţiilor pentru culturi forţate. -programarea culturilor în sere în raport cu evoluţia temperaturii etc. căldură reziduală etc.18 În cazul excesului de căldură se folosesc măsuri pentru înlăturarea acestuia şi măsuri pentru prevenirea lui. este utilizată în legumicultură prin intermediul "efectului de seră".8 kwh/cm²/zi. -modelarea terenului pe direcţia E-V. -reducerea excesului de lumină prin umbrirea acestor construcţii. geotermală.

Pentru producerea căldurii biologice se folosesc: gunoiul de grajd. ceea ce permite folosirea lor la încǎlzirea serelor prin intermediul conductelor radiatoare. Spre deosebire de stocarea cǎldurii de origine solarǎ. este utilizată la producerea răsadurilor în solarii şi sere –solar cu substratul încălzit pe cale biologică şi pentru încălzirea solului din sere pentru culturile de castraveţi. Cu ajutorul energiei mecanice obținutǎ prin conversia energiei cinetice a vânturilor pot fi acționate pompe cu piston. stocarea energiei potențiale a apei în rezervoare de înǎlțime se poate face pe durate nelimitate și în condiții tehnice și de cost mult mai modeste. Prin această metodă se poate reduce cu până la 40% consumul de combustibil. Energia solară poate fi utilizată la pomparea apei necesară irigării culturilor sau pentru ale scopuri tehnologice şi uscarea legumelor. Apele geotermale provin de la adâncimi mari de 1500-2000 m și au temperaturǎ ridicatǎ. 40-50 litri combustibil convenţional pe m² de colector. mecanice sau combinat (cel mai economic). pepeni galbeni. pătlăgele vinete şi ardei gras. care se recirculă şi care captează razele infraroşii încălzind sera. De asemenea. amplasate alături de spaţiile de încălzire necesită o suprafaţă mare.. paiele. prin dublarea pereţilor şi dirijarea unei soluţii de sulfat de cupru. deșeurile agricole etc. Căldura biologică constituie unica sursă de căldură pentru răsadniţele cu încălzire biologică.9 kwh/m2 de suprafațǎ 19 . pentru ridicarea și stocarea apei din puțuri în rezervoare de înǎlțime și ulterior utilizarea acesteia pentru irigat. este ncesar sǎ fie dedurizate. Energia eolianǎ. 1990). care necesitǎ condiții speciale și se poate realiza pe durate relativ mici de timp. care în amestec cu gunoiul de grajd degajǎ o cantitate însemnatǎ de cǎldurǎ. Colectoarele solare. La o vitezǎ a vântului de circa 11m/s se obține o energie de 3. Există însă posibilitatea de a realiza o baterie solară pe acoperişul serelor. în general. O altǎ cale de folosire a cǎldurii biologice în legumiculturǎ o constituie utilizarea biogazului obț inut din dejecț iile de la animale. cu dublu efect. de obicei echivalentă cu suprafaţa încălzită şi din această cauză sunt încă greu de folosit. electrice. operație costisitoare care devine eficientǎ numai dacǎ suprafața serelor depǎșește 10 ha (Butnariu H.19 cale se poate ecomonisi anual. Energia eolianǎ poate fi folositǎ și la producerea energiei electrice. Deoarece acestea au un conținut mare de sǎruri corozive. Biogazul se folosește pentru producerea energiei termice. peste 80°C.

cu crustǎ sau pe cele care stagneazǎ apa.03% CO2. AERUL CA FACTOR DE VEGETAŢIE ÎN LEGUMICULTURÃ 4. Energia rezidualǎ rezultatǎ la rǎcirea diverselor instalații sau cea înmagazinatǎ în apa de la turnurile de rǎcire din cadrul centralelor termonucleare poate fi folositǎ la încǎlzirea serelor. trebuie asiguratǎ o cantitate mai mare de oxigen. deoarece plantele legumicole respirǎ atât prin pǎrțile aeriene cât și prin rǎdǎcini. Compoziția aerului atmosferic este în mod obișnuit alcǎtuitǎ din 78% N. pe o duratǎ de cel puțin 3500 ore.3. Aprovizionarea organelor aeriene ale plantelor cu oxigen se realizeazǎ în mod normal. La noi în țarǎ pe circa 50% din suprafața țǎrii intensitatea vântului este de peste 3 m/s. rǎsadnițelor și solariilor. în care cresc și se dezvoltǎ organele aeriene ale plantelor. În sol însǎ oxigenul este folosit nu numai de cǎtre plante ci și de microorganisme și deci în anumite condiții poate deveni insuficient. atât din aer cât și din sol. Principalele procese vitale se desfǎșoarǎ normal numai în prezența oxigenului. Oxigenul este strict necesar chiar din primele faze de creștere ale plantelor. cât și în sol unde se gǎsește sistemul radicular. ceea ce determinǎ asfixierea rǎdǎcinilor.1. 21% O2. sǎ se desfǎșoare normal. o deosebitǎ importanțǎ prezintǎ aerul. Alǎturi de ceilalți factori de vegetație.20 mǎturatǎ de palele motorului eolian. regimul de aer și gaze exercitǎ o influențǎ deosebitǎ asupra plantelor legumicole.3. deoarece cantitatea de oxigen din atmosferǎ este suficientǎ pentru viața plantelor. bioxidul de carbon. Intensitatea procesului de respirație nu depinde numai de cantitatea de oxigen 20 . Pe solurile tasate. pentru ca procesele metabolice. 1983). Plantele legumicole au nevoie de un regim favorabil de aer și gaze atât în atmosfera de deasupra solului. Împortanț a aerului pentru plantele legumicole Printre factorii de vegetație care condiționeazǎ creșterea și dezvoltarea plantelor legumicole. 1974). asigurând o energie potențialǎ de 400 Mwh/an (Toma. 0. Aerul mai conține gaze rare Ar. He și Ne precum și alte gaze și particole de impurificare. ce se desfǎșoarǎ deosebit de intens în aceste faze. gazele și particulele nocive ce se pot acumula în aerul atmosferic (Indrea. 4. plantele legumicole duc lipsǎ de oxigen. În faza de germinație a semințelor și de rǎsad. Oxigenul. Dintre aceste gaze importanțǎ deosebitǎ prezintǎ pentru cultura plantelor: oxigenul.

2% timp de 6 ore zilnic) sporul a fost de 30% iar la tomate (0.13% poate sǎ dubleze activitatea fotosintezei. fasolea și mazǎrea reacționeazǎ negativ la o slabǎ aerisire a solului. Umiditatea nu trebuie sǎ depǎșeascǎ anumite limite în scopul evitǎrii deprecierii produselor supuse pǎstrǎrii. În spațiul de pǎstrare temperatura se va menține și la valori mai coborâte (fǎrǎ a atinge valori negative).18% timp de 9 ore zilnic) s-a înregistrat un spor de 26% (Croset. cǎldurǎ. ca și administrarea directǎ a CO2 prezintǎ o importanțǎ deosebitǎ pentru cultura plantelor legumicole. în timpul pǎstrǎrii semințelor. se întâlnește în special în cazul rǎsadnițelor. Concentrația scǎzutǎ de CO2 acționeazǎ ca o barierǎ care limiteazǎ acțiunea favorabilǎ a celorlalți factori: luminǎ. În aceste condiții. a CO2 solid și arderea metanului. inhibǎ dezvoltarea rǎdǎcinilor și germinarea semințelor. ci și de interacțiunea dintre acesta și factorii umiditate. micșorând pierderile prin respirație. 1967). Concentrația de CO2 din sol este mai mare decât în aerul atmosferic.03%. la castraveți (0. apǎ. Conținutul în CO2 din atmosferǎ este în medie de 0. deoarece participǎ direct în procesul de fotosintezǎ. Creșterea conținutului aerului peste 1%.02 și chiar 0. În aceste construcții îmbogǎțirea aerului în CO2 se poate realiza prin diverse metode: folosirea bioxidului de carbon lichefiat în butelii. în perioada de maximǎ activitate fotosinteticǎ poate sǎ scadǎ la 0. toate mǎsurile capabile sǎ ducǎ la sporirea concentrației de CO2 din aer: fertilizarea cu îngrǎșǎminte organice. Aceastǎ interacțiune prezintǎ importanțǎ și în faza de repaus. pentru ca procesul de respirație al produselor respective sǎ fie încetinit. încǎlzirea cu biocombustibil. a petrolului sau a propanului cu ajutorul diferitelor tipuri de instalații. aceasta atinge valori între 0. Experimental s-a demonstrat cǎ o creștere a CO2 din atmosferǎ pânǎ la 0. dar o concentrație de 3-4% poate fi utilǎ la pǎstrarea unor legume aflate în faza de repaus. Bioxidul de carbon din aer și sol prezintǎ o deosebitǎ importanțǎ pentru metabolismul plantelor verzi. a materialului sǎditor și a produselor legumicole. 21 . în funcție de conținutul solului în substanțǎ organicǎ. la cultura de salatǎ (0. Îmbogǎțirea aerului din sere în CO2. Tomatele.06-0. Insuficiența oxigenului în sol și creșterea concentrației de CO2 stânjenește respirația la nivelul rǎdǎcinilor și absorbția mineralǎ. Creșterea conținutului de CO2 peste 1% devine dǎunǎtor pentru plante în timpul vegetației. dar s-a constatat cǎ în spații închise. ceapa. vinetele.01%.47%.21 existentǎ în aer sau sol. O astfel de scǎdere se produce și atunci când atmosfera este foarte calmǎ și nu existǎ curenți (minim 0. temperaturǎ și luminǎ.12% timp de 8 zile) a asigurat un spor de producție de 56%.5 m/minut) care sǎ împrospǎteze aerul la suprafața frunzelor. hranǎ.

se datorește urmǎtorilor factori poluanți: .000 particule/cm3 și valori maxime absolute de 4 milioane/cm3. În împrejurimile marilor uzine au fost semnalate concentrații de 0. Tot în cadrul construcțiilor pentru producerea rǎsadurilor și a culturilor forțate poate sǎ aparǎ și bioxidul de sulf. -chimizarea intensǎ și fǎrǎ control a culturilor. deoarece prin descompunere degajǎ amoniac care este dǎunǎtor plantelor. solariile și serele solar cu substratul încǎlzit pe cale biologicǎ se degajǎ amoniacul care.190 cm3/m3 la compușii fluorului. pulberile metalice etc.3. când pentru încǎlzirea substratului se folosește biocombustibilul. Impuritǎțile din atmosferǎ pot avea dimensiuni foarte reduse (circa 1nm) și sunt foarte numeroase. Atmosfera este poluatǎ și de produse naturale cum ar fi: cenușa vulcanilor.2.002%). La culturile din sere nu se recomandǎ folosirea pentru fertilizare a gunoiului de grajd proaspǎt. De aceea pentru aceste construcții este obligatorie aerisirea chiar și în perioadele cu temperaturi mai scǎzute. deșeurile radioactive. Alte gaze. 4. Efectul poluǎrii atmosferei asupra plantelor legumicole Poluarea aerului în proporții din ce în ce mai îngrijorǎtoare.005-0.degajarea de cǎtre întreprinderile industriale a diferitelor substanțe poluante. -arderea combustibililor în domeniul casnic. În afarǎ de oxigen și bioxid de carbon. Pulberile de la fabricile de ciment au 22 . acetilena și azotul. În rǎsadnițele. -eliminarea gazelor arse din diferite motoare. polenul plantelor.1% dǎuneazǎ plantelor. oxizii azotului. hidrocarburile gazoase și particolele solide. La acestea se mai adaugǎ: compușii fluorului. oxidul de carbon.001-0. Principala sursǎ de poluare a atmosferei o formeazǎ produsele de combustie: oxizii sulfului.8-2. iar în proporție de 3-4% devine nociv. care este dǎunǎtor plantelor chiar și în concentrații reduse (0. în orașele mari s-au înregistrat valori medii de 147.22 solariilor și serelor-solar destinate producerii rǎsadurilor. Astfel. în legumiculturǎ se folosesc în diverse scopuri și alte gaze cum ar fi de exemplu: etilena. pulberile rezultate din diverse arderi. praful ridicat de vânturi și furtuni etc. În jurul centrelor industriale aceștia pot fi întâniți pe o razǎ de de 20-30 km de sursǎ. în concentrație de 0. Poluanții se întâlnesc în atmosferǎ sub formǎ gazoasǎ de pulberi și de aerosoli.54 cm3/m3 aer la bioxidul de sulf și 0. -acumularea deșeurilor industriale.

La noi în țarǎ.23 atins depuneri de pânǎ la 400 mg/m2/zi (Palade.3. Prin folosirea petrolului drept combustibil se degajǎ în atmosferǎ bioxidul de sulf (adesea pânǎ la 5% din totalul cantitǎților de petrol arse). Cǎlan etc. 23 . folosirea în culturǎ a speciilor care manifestǎ o rezistențǎ relativǎ fațǎ de diferiți poluanți (tab.). de prevenire a poluǎrii. 1974). culturile legumicole de la Mamaia Sat sunt afectate de uzinele de la Nǎvodari. același fenomen se semnaleazǎ în zonele Birsești-Tg.Jiu. fum și hidrocarburi. poluarea atmosferei provoacǎ mari pagube culturilor legumicole. Turda.4. Deoarece problemele specifice ale producției legumicole impun amplasarea culturilor în apropierea marilor orașe. Efectele poluǎrii aerului asupra plantelor legumicole sunt cu atât mai mari cu cât acționezǎ simultan mai multe substanțe care au de obicei acțiune distructivǎ sinergicǎ. Fațǎ de cele menționate se impune respectarea mǎsurilor prevǎzute prin lege.

3 .sf eclă. salata Ceapă.sf ecla.fasole.spanac. 1986).castr aveti Ardei.ceapă.morcov.dovlecel. a eliminării deșeurilor radioactive sau a avariilor la reactoarele nucleare.a nghinare.țelină Castraveti.05 mg/m3 pentru ozon (Krug.003 mg/m3 pentru fluor.morcov.pepeni Gradul de sensibilitate Nijlociu de rezistente Ceapă.ridic hi.salată. sparanghel Varza.dovleac.macriș.păstîrnac Tabelul 4.15mg/m3 pentru clor. 0.morcov.ridichi.dovlecel.vinete.usturoi.. 0.001-0. ridichi.tomate Gradul de sensibilitate a plantelor legumicole față de unii poluanți ai aerului (după Ionescu Al. vinete Castraveti. salată.12 mg/m3 pentru SO2. tomate Fasole.spanac el. Substanțele radioactive care se acumulează uneori în atmosferă ca urmare a exploziilor nucleare. se consideră în generalca limetă maximă la o expunere permanentă următoarele valoriȘ 0.tomate Cicoare.cicoare. 24 . 1982) Valorile limite pentru diferiți poluanți depind de sensibilitatea speciei și durata de acțiune.praz.mazăre Sensibile Ardei.ceapă.salată.s fecla roșie Morcov Ardei.ridichi fasole.spanac.devlecel. Astfel. varză. Ceapă.mazăre.pătlăgele.țeli nă.cicoare.tomate.pătrunj Fasole.10.24 Produsul poluant Bioxidul de sulf (SO2) Rezistente Castraveti.fasole.usturoi.05-0.praz Fluorul și compușii lui PAN (peroxiacetat ul de nitril ) Clorul și compușii săi Ozonul (O3) Varză. 0.

în special a stigmatului. Vânturile puternice și uscate accentuează seceta solului și a atmosferei și împiedică polenizarea prin deshidratarea elementelor florifere. Pulberile radioactive se depun libere sau prin intermediul precipitațiilor pe plante și sol și uneori sunt încorporate de plante prin absorbție. împiedică polenizarea cu ajutorul insectelor. scutură fructele.25 sunt poluanții cei mai periculoși pentru plante și om. Prin spălare. Evitarea pe cât posibil a amplasarii în aceste zone a suprafețelor mari cultivate cu plante legumicole. Măsuri tehnice de micșorare a emanațiilor de agenți poluanți. întorc tulpinele plantelor legumicole cucurbitacee. Indirect vânturile au acțiune nefavorabilă asupra plantelor legumicole deoarece 25 . acestea fiind apoi consumate de om și animale (Butnariu. Organizarea teritorială pentru combaterea poluării. menționează că vânturlie ca fenimen atmosferic. zvântă aparatul foliar al plantelor. influențează creșterea și dezvoltarea plantelor legumicole. 1990). prelucrare și păstrare mai ândelungată se reduce gradul de contaminare. Efectul vânturilor asupra plantelor legumicole Calcatin și Homuțescu (1964). Protecția culturilor legumicole împotriva efectelor nefaste ale poluării atmosferei se poate realiza parțial prin: • • • Supravegherea permanentă a gradului de poluare. • • • Irigarea prin aspersiune a culturilor legumicole amplasate în astfel de zone. Produsele proaspete contaminate nu pot fi expuse spre vânzare și consumare de către om și animale. Legumele din sere și solarii sunt mai puțin expuse contaminării. Părțile aeriene ale legumelor din câmp sunt cele mai expuse contaminării cu substanțe radioactive. Vânturile puternice au o acțiune nefavorabilă asupra plantelor legumicole deoarece rup frunzele și tulpinele. 4. Crearea de perdele de protecție și zone verzi între surse de poluare și culturile legumicole.3. iar în perioada cu temperaturi excesive răcesc plantele.3. împiedică înmulțirea agenților patogeni. deteriorizează sistemele de susținere. Curenții slabi de aer au o influență favorabilă deoarece după ploaie.

Dar acestea sunt costisitoare. efectul lor resimțindu-se pe o distanță de 25-30m (Mănescu B. 4. în cazul în care nu dispunem de adăpostire naturală. care prezintă avantajul că fiind ușoare și mobile se pot muta o dată cu schimbarea direcției vânturilor. CERINȚ ELE PLANTELOR LEGUMICOLE FAȚ Ă DE APĂ Cantitatea de apă necesară pentru desfășurarea normală a proceselor metabolice în 26 .4. În cazul serelor. În partea nordică perdelele de protecție se amplasează la 3-3. serele și adăposturile acoprite cu plastic se amplasează pe locurile cele mai adăpostite de vânt în mod natural. coceni de porumb. pentru a forma un adăpost cât mai bun.estică la circa 15-20m. Perdele de protecție pentru săsadnițe și adăposturi joase vor avea înălțimea de 2. tulpini de flaorea-soarelui etc.26 contribuie la deteriorarea plasticului și la scăderea temperaturii din interiorul construcșiilor pentru culturile forțate și protejate cu mase plastice. Când se plantează perdelele de protecție se are în vedere ca atunci când acestea ajung la înălțimea maximă să nu umbrească sera.5-3m. care aruncă umbra. 1972). Sau prin amplasarea de arbori cu creștere rapidă și talie diferită. este necesară apărarea acestora de acțiunea vânturilor prin construirea de perdele de protecție artificiale din stuf. Pentru protejarea construcțiilor se pot folosi și perdele de protecție din panouri de plastic. Deși protejarea pe cale artificială a construcțiilor pentru culturi forțate și protejate cu mase plastice necesită cheltuieli suplimentare.. cu cât vântul are o intensitate mai mare. Pentru serele acoperite cu sticlă sau material plastic. răsadnițele. De aceea.5m de seră pentru ca să se poatăcircula ușor cu mijloacele de transport iar cea sudică sau sud. aceste perdele trebuie să fie cat mai înalte cu condiția ca ele să fie amplasate astfel încât să nu le umbrească. cu atât temperatura interioară scade mai mult și trebuie consumat mai mult combustibil pentru a menține temperatura optimă. Distanța de la perdelele de protecție. până la sere se determină după formula: În care: H=înălțimea perdelei de protecție care umbrește. α=unghiul reprezentând înălțimea soarelui la meridian la data 1 decembrie. Protejarea construcțiilor implică cheltuieli suplimentare.

0 93.4 91.5 75. ca materie vie a celulelor nu se poate desfășura decât daca ea conține o anumită cantitate de apă.9 92.0 90. Însemnătatea apei pentru plantele legumicole În plante. Datorită apei. 27 . loboda. 80-85% . fasolea și mazărea de grădină. Activitatea vitală a protoplasmei. 1984).5 95.. morcovul. la nivel optim. se menține în plante prin doua procese ce se coordonează reciproc: procesul de absorție si cel de eliminare a apei (Maximov.4. Organele de consum la unele specii legumicole cum suntȘ salata.4 Conț inutul în apă al câtorva specii legumicole (după Maier.27 plante legumicole se asigură. 40-45% . mărarul. Cele mai mari valori pe litoralul Mării Negre (Voican V. prin irigații. 1961) Specia Varză albă Conopidă Gulie Tomate Pătlăgele vinete Ardei Castraveț Pepene galben Pepene verde %apă 92. Starea de saturare.7 95. pe baza regimului de precipitații specific fiecărei zone și se completează.4). spanacul.în celulele meristematice ale conurilor de creștere și în organele de reproducere.0 Conținutul în apă al diverselor organe ale plantelor legumicole este variabil. 4. Plantele legumicole conțin în medie 1015% substanțe organice. 0. în principal. castraveții.0 90. Celula vegetală funcționează normal numai dacă este saturată cu apă. pătrunjelul pentru frunze. Alături de umiditatea din sol.în frunzele tinere. aparent staționară. umiditatea relativă a aerului prezintă mare importanță.în semințe. țesuturile plantelor își păstrează turgescența. care este condiția fundamentală pentru menținerea stării fizice și fiziologice a plantelor. Sub formă lichidă se află în celulă.6 92.5-1% substanțe minerale și 85-90% apă (tab.8 96.3 96. 1951).în frunzele îmbătrânite.0 Specia Sparangel Morcov Sfeclă de masă țelină Ridichi de lună Ceapă Spanac Salată cartof %apă 94.1.0 97.7 90. Umiditatea relativă are valori de circa 60% în timpul verii și peste 80% iarna. 60-65% . iar în stare gazoasă în spațiile intercelulare. atât la cultura legumelor în câmp cât si la cea protejată. apa se găsește în stare lichidă și gazoasă.0 88. 4.0 95.4 92. Tabelul 4. fiind de: 98-99% .

ridichile.. 4. Creșterea concentrației soluției solului mărește presiunea osmotică a acestuia. 28 . 1973). Apa este și ”motorul” mecanismului privind schimbul de substanțe care are loc la nivelul celular. ea îndeplinește și alte funcții în viața plantelor. Cerinț ele plantelor legumicole faț ă de umiditatea solului ș i a atmosferei Majoritatea speciilor legumicole se caracterizează prin cerințe mari față de umiditatea solului. Sărurile minerale nu pot fi absorbite de către plante în soluții foarte diluate. În general.. 1969). productivitatea transpirației. depreciindu-se astfel calitățile comerciale. coeficientul de valorificare a apeiconsumate (Bălașa. motiv pentru care asigurarea unei cantități optime trebuie să contribuie la compensarea integrală a consumului specific și a pierderilor prin transpirație. De mare utilitate pentru producția legumicolă sunt aspectele privind: coeficientul de transpirație. Motiv pentru care cantitatea de apă absobită de către plante este mult mai mare decât necesarul pentru funcțiile de nutriție. iar potențialele față de umiditatea atmosferică sunt într-o oarecare măsură în concordanță cu acestea. din care cauză absorția apei de către plante este mult îngreunată (Davidescu D. Excesul de umiditate se elimină continuu prin procesul fiziologic de transpirație. Ea dizolvă și gazele. Apa dizolvă și transportă sărurile minerale din sol. bilanțul hidric.4. 1963). in scopul menținerii în stare de turgescență a celulelor și asigurarea condițiilor optime de desfășurare a proceselor fiziologice și biochimice de creștere și dezvoltare. Îsi pierd ușor turgescența în lipsa apei. Apa este necesară creșterii și servește într-o mică măsură și ca substanță nutritivă în procesul de fotosinteză (Grumeza. Dar.2. fenomen ce se realizează prin intermediul tensiunii superficiale și care ușurează absorbția și fixarea diferitelor substanțe în celulă. concentrația soluției solului este scăzută. sparanghelul etc.28 păstârnacul. cu o intensă activitate fiziologică și cu un conținut mare de apă (88-95%). Răsadurile sunt plante tinere cu meristeme active. În asemenea cazuri ele capătă aspectul de ofilire.

usturoiul. mazărea.sistemul radicular. salata. Cerinț ele plantelor legumicole faț ă de activitatea solului. usturoiul. Grupa a IV-a . Geupa a III-a .foarte pretențioase: spanacul. ardeii. țelina. astfel: . spanacul. . legumele din grupa verzei. citat de Grumeza (1969).cuprinde plante care se caracterizează printr-o capacitate redusă de absorție a apei datorită sistemului radicular slab dezvoltat și printr-un consum neeconomic al apei datorită aparatului foliar care este expus unei evaporări puternice. pepenii verzi și galbeni. În funcție de consumul de apă și capacitatea de absorție a apei. grupează speciile legumicole. ceapa și mărarul. 29 . cât și în lateral: tomatele. felul. Cele mai reprezentateive plante din această grupă sunt: legumele din grupa verzei. Daskalov (1965) și Bălașa (1973). atât în profunzime. Grupa a II-a . împarte plantele legumicole in următoarele grupe: Grupa I . dovlecelul și dovlecelul comestibil. castraveții. salata.cerințele față de umiditatea solului se modifică la aceeași specie în cursul perioadelor și fazelor de vegetație.cuprinde plante cu o capacitate mare de absorție a apei și cu un consum ridicat de apă (cartoful timpuriu și sfecla roșie). Trummer A.). fasolea de grădină. . etc. pătrunjelul.desimea plantelor la unitatea de suprafață.cuprinde plantele cu un consum redus de apă datorită posibilității acestora de a-și micșora transpirația și care au un sistem radicular bine dezvoltat. dimensiunile și repartizarea lui în sol.29 La stabilirea necesarului pentru umiditatea din sol și atmoasferă trebuie avute în vedere următoarele: .pretențile plantelor legumicole față de factorul umiditate sunt variabile de la o specie la alta și chiar de la soi la soi.tehnologia aplicată culturilor. morcovul. (1952). sub raportul cerințelor față de apă. . prazul. . ridichile de lună.plantele din această grupă se caracterizează printr-un consum de apă mic datorită suprafeței reduse a aparatului foliar și printr-o capacitate mică absorbție ca urmare a asistemului radicular slab dezvoltat (ceapa. ridichele de lună.

textura solului. special și trasant la castraveți. sistemul lor radicular explorand un volum mare de sol. gradul de aprovizionare al solului ca substante minerale și apă etc. În stimulării creșterii și fructificării plantelor este necesar ca stratul superficial al solului să aibă un anumit grad de umiditate și să se ia măsuri ca aceasta să nu scadă sub o anumită valoare.pretențioase: castraveți. Tabelul 4. tomatele.5 Cerinţele plantelor legumicole faţă de umiditate în funcţie de perioada şi faza de vegetaţie Perioada Sămânţă Faza Embrionară Repaus Germinaţie Răsad De acumulare substanţelor rezervă Repaus Formarea rilor floriferi Înflorire Fructificare Cerinţele faţă de umiditate -La începutul fazei moderate şi apoi mari -Către sfârşitul fazei moderate şi apoi reduse -Reduse -Mari -Moderate a Mari de -Reduse mugu. dovlecelul și dovlecelul comestibil.puțin pretențioase: pepeni verzi și galbeni. fasolea. moderate Creştere vegetativă Creştere generativă Majoritatea plantelor legumicole au cea mai importantă parte a sistemului radicular răspîndit către suprafața solului. Dimensiunile sistemului radicular depind in primul rând de specie (profund si bine dezvoltat la sfeclă. slab dezvoltat și special la ceapă etc. trebuie menționat faptul că soiurile precoce au nevoie de o cantitate mare de umiditate comparativ cu cele tardive. 30 . morcovul. ardeii. vinetele. Multe specii legumicole însa. mai ales cele cultivate în câmp.5). Referitor la pretențiile soiurilor față de umiditate. pătrunjelul. extrag o cantitate apreciabilă de apă și substanțe hrănitoare din straturile mai profunde ale solului.-Mari -Moderate -Mari şi apoi. mazărea.30 . la maturare.). Cerințele plantelor legumicole față de umiditate variază și în funcție de perioada și faza de creștere (tabelul . . cartoful. bamele. acolo unde activitatea microorganismelor și schimbul de substanțe nutritive sunt mai active.

3. Astfel. în timp ce la plante provenite din semințe semănate direct în câmp. se înțelege o perioadă de timp.4. plantele de varză sau tomate provenite din răsad sunt mai pretențioase fața de umiditate decat cele provenitedin semanat direct în câmp. fasole 60-70%. aa=cantitatea de apă absorbită de plantă în unitatea de timp. bine aprovizionată cu materie organică. productivității și calității și calității producției. în general. În afară de umiditatea solului pentru viața plantelor legumicole prezintă importanță și umiditate relativă a aerului. varză. spanac. salată. Acest fapt se explică prn aceea că în timpul transplantării răsadurilor se rupe radacina principală și se formează rădăcini noi în straturile superficiale ale solului. apare seceta. Influienț a deficitului ș i a excesului de umiditate asupra plantelor legumicole Pentru aprecierea deficitului și a excesului de apă la plantele legumicol se are în vedere bilanțul hidric: Bh=at/aa în care: Bh=bilanțul hidric. rădacinile pătrund mai adânc în sol și aprovizionează plantele mai bine cu apă. Deficitul de umiditate (când valoarea bilanțului hidric este mai mare de 1) are urmari grave asupra cresterii plantelor legumicole. Nevoia de apă a plantelor legumicole creste și atunci cand culturile se efectuează pe terenuri cu fertilitate mai ridicată. La plantele mature și în condiții optime de creștere și de umiditate. tomate 50-60%. ardei. at=cantitatea de apă transpirată de pantă în unitatea de timp. dovlecelul și dovleacul comestibil 45-55%. pepeni galbeni și verzi. Prin secetă. cartoful. Cerințele plantelor legumicole față de aceasta variază foarte mult. mai mult sau mai puțin îndelungată. principalele specii legumicole au urmatoarele pretenții față de umiditatea atmisferică: castraveți 90-70%. conopidă. Astfel. plipsită de precipitații și însoțită de regulă de creșterea de creșterea temperaturii și de scăderea 31 . Când lipsa de umiditate devine acută și prelungită. 4. mazărea 70-80%.31 Cerințele plantelor legumicole față de umiditate variază și în funcție de tehnologia aplicată. bilanșul hidric are o valoare egală cu unitatea (Bh=1). țelină 80-90%. vinete. Cerinș ele plantelor legumicole faț ă de umiditatea atmosferică. legumele pentru rădăcini tuberizate.

-masuri tehnologice care au drept scop retinerea sau eliminarea excesului de apa din sol. morcovi. Alternanța de perioade de secetă cu perioade de umiditate excesivă. căderea florilor și a fructelor. gulii. deoarece umplerea capilarelor din sol cu apă determină eliminarea aerului și deci și a oxigenului necesar procesului de respirație. Excesul de umiditatedin sol impiedicăaerisirea acestuia.4. nivelul apei freatice si proprietatile fizico-chimice ale solului privind capacitatea de retinere a apei. cat și a celei din sol. crăparea și imprimarea unui gust neplăcut). Din cauza excesului de umiditate. Apa abundentă provenită din ploi torențiale spală polenulși împiedică polenizarea.4.). are ca rezultat crăparea fructelor a altor organe comestibile (tomate.32 umidității relative a aerului. varză etc. înrăutățește regimul de căldură și stânjenește desfășurarea proceselor microbiologice din sol. Prin eliminarea aerului din sol este stânjenită și activitatea microorganismelor aerobe și ca urmare se acumulează CO2 și acizi organici toxici pentru plante. ofilire. polenizarea defectuasă. Excesul de umiditate determina și prelungirea perioadei de vegetație și scăderea conținutului în substanță uscată a produselor. Excesul de umiditate din sol (când bilanțul este mai mic de 1) și atmosfera influiențează negativ vegetația plantelor legumicole. 4. Seceta atmosferică este fenomenul natural caracterizat prin temperaturi ridicate si umiditate relativă a aerului scazută (20-30%). Plantelor legumicole reacționează la seceta atmosferică și a solului prin: prin marirea transpirației. plantele legumicole pier într-un interval de timp mult mai scurt decât ăn cazul deficitului. 32 . slabirea rezistenței la atacul bolilor și dăunătorilor. lignificarea. scaderea producției și deprecierea calității produselor (pierderea frăgezimii. Deci seceta poate fi atmosferica si pedologică. deci determină întârzierea recontatului și scăderea rezistenței produselor la păstrare. scaderea facultății de germinație a polenului. Mijloace de îmbunătăț ire a regimului de umiditate Îmbunătățirea regimului de umiditate la plante legumicole se poate realiza prin: -alegerea judicioasa a zonei si a terenului de cultura avandu-se in vedere regimul de precipitatii. Seceta solului începe din momentul în care umiditatea din sol se apropie de coeficientul de ofilirie. Moartea plantelor se datorează asfixierii rădăcinilor.

roca. -lucrarile cu caracter general (combaterea crustei si a buruienilor. -drenarea terenului si folosirea tehnologiei de cultura a plantelor legumicole pe teren modelat. varsta. 33 . -protejarea terenului prin perdele de protectie si culise care imbunatatesc regimul umiditatii relative a aerului si micsoreaza pierderile de apa prin evaporare.5. 450-500 t/ha la tomate. timp de 1-2 minute. se intervine prin aerisiri atunci cand umiditatea relativa este prea ridicata. 4. -particule minerale de diverse marimi in diferite stadii de transformare chimica. sere sau spatii protejate cu mase plastice asigura o folosire deosebit de intensiva a terenului. Cerintele plantelor legumicole fata de sol Solul constituie pentru majoritatea plantelor legumicole atat suportul lor material cat si cea mai importanta sursa de hrana.1.este posibila numai la o aprovizionare corespunzatoare a plantelor cu elemente hranitoare si asigurarea unor relatii optime intre toti factorii factorii de mediu. chimism etc. 600-700 t/ha la castraveti (in sere. cultura cu sol). relief. pentru reglarea umiditatii. Dupa Weawer si Clemens (1938). structura. un sol are 5 componente.33 -lucrarile de baza ale solului. In cazul culturilor legumicole din sere sau a celor protejate cu mase plastice.5. -irigarea culturilor. ridicarea temperaturii in sere. in special a uniditatii relative a aerului. Diferitele tipuri de sol existente se deosebesc intre ele prin textura. In ciupercarii. Valorificarea la un nivel corespunzator a potentialului genetic presupun e cunoasterea aprofundata a particularitatilor nutritiei minerale a speciilor legumicole. SOLUL SI HRANA Cultura plantelor legumicole in camp. Obtinerea unor productii de 300 t/ha la castraveti. udarea cu furtunul la culturile de tomate sau folosirea metodei de udare prin picurare. vegetatie si difera de la o zona la alta. in faza de formare a ciupercilor se mentine o umiditate relativa de 9095% prin pulverizarea straturilor de apa si udarea potecilor sau chiar a peretilor. 80-150 t/ha la tomate (in sere. 4. Tipurile de sol sunt determinate de clima. Atunci cand umiditatea relativa este scazuta se fac sprituiri cu instalatia de aspersiune. cultura fara sol) etc. Numeroase specii legumicole au un potential biologic foarte ridicat. ingrasarea solului). in raport cu solul fiziologic pe care il joaca fiecare macro si microelement in parte.

2mm.01 mm. Tabelul 4. -atmosfera solului care ocupa spatiile libere. Excesul de saruri ca si cel de umiditate are efect nefavorabil asupra nutritiei. In vederea cresterii fertilitatii solului seimpune cunoasterea tuturor factorilor.02 -0. fara deficit de aer si exces de saruri. calcar sunt mai bogate in saruri minerale. avand particule minerale mai mari. gresii. Ømai mare de 2mm.01 -0. .6 Clasificarea texturala a solurilor (dupa Plesa si Florescu.2 . pietrisuri. Textura si structura solului. -microorganismele vegetale si animale. In vederea stabilirii structurii solului in fractiuni granulometrice: -pietris -nisipgrosierØ= 2-0. -solutia solului cu diverse saruri. dar au o aeratie mai buna. tara noastra se determina urmatoarele In tabelul 4. atat cu caracter fizic cat si biochimic. Ø= 0. Ø= 0. sunt mai levigate.002 mm.34 -materia organica in diverse stadii de humificare. ce o influenteaza. limitand capacitatea plantelor de a asimilasubstantele hranitoare.002 mm.02 mm. -nisip fin -praf I -praf II -pietris praf si nisip. Prin textura solului sau compozitia granulometrica se intelege proportia in care intra in alcatuirea solului particulele elementare de diferite marimi. Ømai mic de 0. marne.6 se prezinta clasificarea texturala a solurilor dupa continutul in argila. prezinta o capacitate de retinere a apei mult mai redusa. 1968) Textura solului Nisipoasa Nisipoasa coeziva Nisipo-lutoasa Luto-nisipoasa Argila (%) 0-5 5-10 10-20 15-30 34 Praf (%) 0-10 5-15 10-20 10-35 Nisip (%) Peste 90 80-90 60-80 40-70 Ø= 0. Fertilitatea solului reprezinta rezultanta propritatilor solului legate de alcatuirea granulometrica a acestuia si de capacitatea lui de a pune la dispozitia plantelor in cantitati suficiente substante nutritive si apa. Solurile formate pe argile.0. prezinta o troficitate mai buna in timp ce solurile formate pe nisipuri.

praf grosier 4-10%. capaciatea de schimb cationic. Solurile lutoase au proprietati intermediare. Majoritatea solurilor din tara noastra au un continut de nisip grosier redus.25 mm in Ø si microstructura cu agregate mai mici de 0. intre cele nisipoase si argiloase. Dupa Anstett (1968). Sunt neaerate. bogate in elemente nutritive. plastice si aderente. necesita un consum mare de apa la udarea culturilor si se pierde o insemnata cantitate din elementele nutritive prin levigare. eficienta ingrasamintelor aplicate. Deci. ea influenteaza structura. Sunt sarace in elemente nutritive si au o capacitate redusa de retinere a acestora. sunt bine aerate. fapt ce duce la o eficienta redusa a ingrasamintelor usor solubile. in general. motiv pentru care trebuie luate masuri pentru imbunatatirea ei. sunt cele mai indicate pentru cultura plantelor legumicole. bulgaroasa. argila coloidala 10-15%. textura reprezinta una dintre cele mai importante insusiri ale solului. substante humice 6-8% si carbonat de calciu 0-4%. praf fin 812%. se deosebeste macrostructura solului care este reprezentata prin agregate mai mari de 0. nu sunt recomandate pentru culturile legumicole deoarece nu sunt economice. amplasarea culturilor legumicole trebuie sa se faca pe soluri in a caror compozitie intra: nisip grosier 40-50%. cu exceptia solurilor din sudul si sud-estul Olteniei.35 Lutoasa Luto-argiloasa Argilo-lutoasa Argiloasa 25-35 35-35 40-50 Peste 50 15-40 20-45 20-50 20-45 30-55 20-45 10-30 5-30 Solurile nisipoaseau o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mare pentru apa. nuciforma. a celor din nord-vestul Crisanei si din Delta. De mentionat ca prin lucrarile de nivelare executate inainte de construirea serelor. Se incalzesc usor si se racesc repede. solida si gazoasa. au in schimb o capacitate de retinere a apei mica. temperatura. stratul fertil de la suprafata in buna parte este inlaturat si astfel textura solului se inrautateste.25 mm in Ø. De obicei. Soluri argiloase au o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mica pentru apa. Structura solului poate fi: glomerurala. 35 . foarte coezive. nu sunt coezive si nici plastice. Nu sunt indicate pentru legumicultura. se lucreaza intr-un interval mare de umiditate. In general. Sunt reci si se lucreaza bine numai intr-un interval mic de umiditate. rezistenta solului la arat etc. ele au permeabilitate buna pentru apa si un raport favorabil intre fazele: lichida. prismatica si lamelara. rezerva de substante nutritive. Sunt. nisip fin 8-12%. Structura solului este data de modul de reunire a particulelor elementare in agregate structurale. au in schimb o mare capacitate de inmagazinare a apei.

mazarea. spanacul. reventul. mangolul. pastranacul. Concentratia solutiei solului variaza in functie de tipul de sol. In cazul solurilor cu agregate mai mari (peste 2-4 mm in Ø).7). Solutia solului se compune din substante in stare de dispersie molecular ionica si coloidala. amendamentele 36 . brojba. spanacul. fasolea oloaga. dovlecelul. natura ingrasamintelor. 1956) Gruparea solurilor Soluri mijlocii Soluri usoare Speciile legumicole Toate speciile legumicole cu exceptia spranghelului Fasolea oloaga. Tabelul 4. salata de capatana. varza de Bruxelles. Clasificarea plantelor legumicole dupa pretabilitatea fata de tipul de sol (dupa Becker-Dillingen. sparanghelul. aportul freatic. varza alba. tomatele. iar dupa aratura solul trebuie lasat sa se aeriseasca inainte de pregatirea patului germinativ. varza de frunze. varza creata. varza chinezeasca. brojba. varza de frunze. gulia. varza alba. de natura organic sau mineral si chiar de gaze. solurilor brune si rendzinelor. trebuie ca aratura sa nu se faca la aceeasi adancime in fiecare an. mazarea. morcovul. Soluri grele andiva. spatiile dintre acestea sunt excesive. reventul. este necesar sa se foloseasca o rotatie rationala sis a se reduca la minimum lucrarile solului. ridichile. salata de camp. scortonera. activitatea microorganismelor. Soluri umede (turbarii) tomatele. sfecla rosie. calitatea apei de irigat. varza rosie. schimbul prin difuziune al aerului este inlocuit de curentii de aer ce duc la pierderea apei din sol. climat. Structura glomerulara este caracteristica orizontului A al cernoziomurilor. De asemenea. lichida si gazoasa. Este necesar sa se cunoasca bine cerintele sau gradul de pretabilitate a speciilor legumicole pentru tipuri de sol (tabelul 4. patrunjelul de radacina.7. andiva.36 Un sol cu o structura glomerulara prezinta conditii foarte bune pentru cresterea si dezvoltarea plantelor. gulia. ridichile. telina de radacina. reventul. sa se execute periodic o afanare Profunda (sub straturile compacte). Un asemenea sol are un raport optim intre fazale solida. cicoare creata Conopida. varza creata. castravetii. mangolul. napul. Bobul. cicoarea creata. Pentru a mentine sau a imbunatatii structura solurilor destinate culturilor legumicole pe care se aplica irigarea cu cantitati mari de apa. prazul. bobul.

Reactia solului conditioneaza in mare parte patrunderea in radacini a cationilor si anionilor din Solutia solului. Acidifierea solului influienteaza totodata activitatea multor 37 . prin folosirea unor cantitati mari de ingrasaminte. este necesar sa se asigure substantele nutritive necesare unei cresteri si dezvoltari normale a plantelor si pentru mentinerea in sol a unei anumite cantitati si proportii intre subsantele nutritive Reactia solului constituie unul dintre factorii important care conditioneaza regimul de nutritive al plantelor. Reactia solului are un rol foarte important in solubilizarea si accesibilitatea pentru plante a elementelor nutritive si in primul rand a substantelor cu fosfor si a microelementelor. 25004500 ppm la cele cu tolerant ridicata (spanac. La culturile din sere.telina. La culturile legumicole in sere se are in vedere in mod deosebit concentratia ionului de Na+ . conopida). acide (pH mai mic de 7). care daca este prea mare determina reducerea fotosintezei. aredi. poate influenta concentratia solutiei solului. in functie de texura solului si sub influenta apelor de irigatie s-a constatat o crestere a continutului de saruri ceea ce a dus la reducerea accesibilitatii apei si a substantelor nutritive din sol pentru plante. Intervalul concentratiei optime nu este acelasi pentru toate speciile legumicole. Acesta este cuprins intre 1500-3000 ppm la speciile cu tolerant slaba (fasole. sparanghel. Reactia solului exprima conventional prin simbolul pH. o crestere a respratiei si o diminuare efectiva a productiei.37 aplicate. varza. Solutia solului constituie sursa directa de aprovizionare a plantelor cu substante nutritive. in special continutul acesteia in saruri solubile. ridichi). cu atat solul se considera mai fertile. ea are efact daunator asupra cresterii si dezvoltarii plantelor legumicole. si basic (pH peste 7). scaderea productiei de legume. Cand Solutia solului are un continut excesiv de saruri solubile cu character foarte acid sau foarte alcalin. Reactia solului este determinate de proportia dintre ionii de hydrogen si cei de oxidril din Solutia solului si de proportia dintre coloizii cu character acid si cei cu character basic pe de alta parte. Din punct de vedere practice intereseaza in special intervalul la care se realizeaza o productie maxima. reducerea activitatii microorganismelor din sol. Cu cat acestea contine o gama mai larga si o cantitate e substante nutritive cat mai apropiata de cerintele plantelor legumicole. sfecla) Calitatea apei folosita la irigare. 2000-4000 ppm la cele cu tolerant medie ( tomate. Din acest punct e vedere solurile pot fi: neuter (pH=7). degradarea proprietatilor fizice ale solului. Prin aplicarea unei fertilizari rationale.

cand fosforul devine neutilizabil prin combinarea lui cu fierul si aluminiul. Capacitatea tampon reprezinta o alta proprietate a solului de care depinde regimul nutritive. Reventul. Aurelia Ghidia. Majoritatea prefer soluri cu reactive neutral sau usor acida (pH 6. Deci in functie de capacitatea de tamponarea a solului se vor allege si ingrasamintele ce vor fi utilizate.0) si chiar usor alcalina (pH 7. Cu) dar si a unor macroelemente ca urmare a actiunii antagonice dintre ionii de Ca++ si alti ioni. Fiecare specie legumicola poate fi cultivate doar in cadrul unor “limite de favorabilitate” ale aciditatii (fig 4. in special la solurile din sere. Ele incep sa sufere cand valoarea pH-ului depaseste 8.2) In cadrul fiecarii specii exista. Capacitatea de tamponare a solului este cu atat mai mare cu cat capacitatea de schimb cationic a acestuia este mai mare. sau pot fi create soiuri care reactioneaza in mod diferit in ceea ce priveste reactia solului. Speciile legumicole au pretentii diferite fata de reactia solului. Cresterea continutului in materie organic din sol. Fata de reactia solului cele mai pretentioase plante legumicole sunt cele de la care se consuma radacinile si bulbii. bacteriile nitrificatoare fiind aerobe sunt foarte sensibile la reactia acida (Manoiu Al. Reactia alcalina determina o blocare a absorbtiei microorganismelor (B. Asa de exemplu. Plantele legumicole nu suporta nici o reactive prea alcalina a solutiei solului. Cultivarea plantelor legumicole pe soluri cu reactive necorespunzatoare determina scaderea productiei.7-7. macrisul.5).5.38 microorganism din sol cu rol important in desfasurarea unor procese biochimice. Ea reprezinta insusirea solului de a se opune tendintelor de a-I modifica reactia. Majoritatea plantelor legumicole nu pot suporta un pH sub 5. pana la 6-8% asigura acestora o capacitatea tampon ridicata.. 1974). Mn. ardeiul si tomatele pot fi cultivate sip e soluri cu reactive mai acida. zn. adica cu cat contine mai multe particule coloidale (organice si minerale). In cazul solurilor cu reactive acida se indica folosirea ingrasamintelor cu reactive alcalina si invres. Valoarea pH 4 5 6 7 8 38 . Aceasta insusire are o deosebita importanta practica deoarece plantele nu suporta variatii prea mari ale reactiei solului.

39 Starea de aciditate Foarte puternic acid Starea de alcalinitate Ardei Cartof Revent Tomate Nap Dovlecel Castravete Salata de capatana Dovlea Praz Spanac Sparanghel Sanac de camp Varza alba Varza creata Varza rosie Conopida Scortonera Morcov Sfecla rosie Telina de radacina Varza de Bruxelles Fasole Ceapa Cicoare 39 Slaba Potrivita Saturata Bogata Puternic acid Acid Slab acid Neutru Alcalin .

Mn. Zn). de apa si de activitatea sistemului radicular.O).Cerintele plantelor fata de reactia solului. K). sarace in humus.Ca. Mo.0001%. Mg.Mg). Pentru a imbunatati regimul de nutritive al plantelor legumicole. Marea majoritate a elementelor nutritive sunt luate de catre plante din Solutia solului.Cu..Si). din sol (N si elemente din cenusa). Prelevarea de catre plantele legumicole a elementelor minerale. N. din apa (O. Azotul prezinta importanta deosebita pentru cresterea si dezvoltarea plantelor legumicole. 4. metale cationi (K. -dupa raportul cantitativ: macroelemente (0. Continutul de nitrati in legume (mg No3/Kg substanta proaspata) (dupa Krug si colab.001-0.. Este legat de procesul de fotosinteza si de activitatea enzimelor. se desfasoara in raport cu cresterea si dezvoltarea lor. Actiunea lui asupra plantelor depinde de prezenta celorlalte elemente. Nutritia minerala a plantelor legumicole si roulul fiziologic al elementelor minerale. metaloizi anioni (N.S.5.2.2.S. Tabelul 4.Ce. intervale optime de pH (Dupa Beker Dilingen si Avdonin) Valoarea capacitatii tampon este foarte slaba sau practic nula la solurile nisipoase. 1986) 40 . Participa la alcatuirea proteinelor. P.P. ele se pot clasifica dupa mai multe criterii: -dupa sursa: din aer (C. -dupa criteriul chimic. Ca. O.8.H). este absolute necesar sa se cunoasca rolul pe care il indeplinesc diferitele elemente nutritive in cresterea si dezvoltarea plantelor.01-10%-C. Fe. microelemente (0. diurnal sau pe intreaga perioada de vegetatie. Bo. ultramicroelemente (elemente radioactive).40 Mazare Hrean Ridiche Porumb Fig 4.

Ca si Mg. este acumularea acestuia sub forma minerala in partile comestibile ale plantelor care apoi sunt consumate de catre om. Fenomene ale excesului de fosfor se intalnesc foarte rar in productie.8) Fosforul stimuleaza fructificarea si sporeste precocitatea plantelor. limbul mic. Frunze clorotice cu nervurile roscate. Insuficienta de potasiu scade mult productia in special la legumele pentru radacini. organele comestibile (capatani. retinerea apei in complexul coloidal cu efecte favorabile asupra rezistentei la temperaturi scazute si seceta. Tulpina este scurta si subtire. frunze de culoare inchisa cu nuanta violacee pe partea inferioara. determina rezistenta plantelor la seceta si temperaturi scazute. Carenta se evidentiaza prin cresteri slabe. Stimuleaza sinteza azotului. tempereaza efectele negative ale excesului de azot. Influenteaza pozitiv calitatea produselor. Cea mai grava consecinta a unei nutritii excesive cu azot. Frunzele de la baza cad usor datorita translocarii azotului in organele mai tinere ale plantei. a proteinelor si lipidelor.care reduce acumularea substantelor de rezerva.41 specificare Legume Frunze Legume radacini specia Spanac Salata Sfecla rosie Ridichi Morcov Legume fructe minim 345 380 150 260 30 Valoare maxim 2850 3520 5690 1200 800 Fasole 80 800 Mazare 10 120 Castraveti 20 300 Tomate 10 100 Atat carenta cat si excesul de azot au consecinte grave asupra cantitatii si calitatii productiei. celei 41 . Potasiul ajuta sinteza hidratilor de carbon. fructe de dimensiuni reduse si calitate inferioara. radacini) au tesuturi laxe si un continut redus de substanta uscata. Carenta se manifesta la plante legumicole prin cresteri slabe. prelungeste perioada de vegetatie.dar putin ramificata. In raport cu lastarii radacina este foarte lunga.(tabelul 4. Consumul specific de apa creste si scade rezistenta plantelor la boli si daunatori. Impreuna cu K. bulbi. Excesul de azot determina o crestere bogata.stanjeneste inflorirea si formarea fructelor. ceea ce reduce rezistenta la boli si pastrare.

castraveti si tomate . insa nervurile frunzelor raman verzi. Are influenta favorabila asupra formarii radacinilor si a nodozitatilor la plantele leguminoase. In cantitate insuficienta determina reactia excesiv acida a solului. care este accentuata pe solurile sarace si cu reactie acida. Na si K in exces accelereaza carenta de Mg. Regleaza metabolismul apei celulare. iar marginea se curbeaza in sus. provoaca moartea plantelor. care trec in forme insolubile. participand la desfasurarea normala a proceselor biochimice din celule. fiind un element toxic. dezvoltarea insuficienta a tesuturilor mecanice. Ingrasamintele cu N atenueaza carenta in Mg. varza. Plantele se ofilesc si cresterea sistemului radicular este stanjenita. manganul. Radacina este scurta. molibdenul.9). Carenta se manifesta prin aparitia unor pete clorotice intre nervuri si la marginile frunzelor.Varfurile tulpinii si ale radacinii pier. efect anihilat de prezenta calciului. impedicand asimilarea sa . Microelementele –borul. In cantitate insuficienta produce perturbarea proceselor biochimice catalizate de enzimele cu Mg . In exces. cuprul. 42 . groasa cu culoare galbuie. Carenta se manifesta prin rasucirea frunzelor tinere care devin rigide. intra in compozitia a numeroase enzime hidrolizante si respiratorii. Joaca rol de tampon. desi se absorb in cantitati foarte mici. Mg. care mai tarziu capata o coloratie galben-bruna si se mortifica. In cantitate excesiva determina reactia excesiv bazica a solului. Determina scaderea calitatii fructelor. Magneziul participa direct la formarea clorofilei. apoi cafeniu. Frunzele mature capata nuante caracteristice fiecarei specii.nefavorabila multor specii legumicole si schimbarea raportului Ca. Produce perturbarea proceselor biochimice din celula precum si stagnarea cresterii plantelor. favorizand absortia sa. zincul si fierul. au influenta foarte mare asupra cresterii si fructificarii plantelor legumicole. Carenta in Mg determina aparitia clorozei specifice. Cerintele se manifesta specific pentru fiecare specie in parte (tabelul 4. slabirea rezistentei plantelor la temperaturi scazute si seceta. cu limbul decolorat in verde galbui. K.42 din grupa cepei.Tulpina ramane mica si apoi devine rigida. N. provoaca perturbari in aprovizionarea plantelor cu alte elemente minerale si aparitia clorozei ca urmare a faptului ca plantele nu pot absorbi Fe si Mg. Contribuie la mentinerea starii active a protoplasmei. Calciul influenteaza mult productia de legume prin efectul de neutralizare a aciditatii sucului celular in plante si a aciditatii solului. respiratia si sinteza hidratilor de carbon. deoarece are actiune antagonica fata de Mg.

Sistemul radicular creste incet.34 kg/ha Molibdenul influenteaza activitatea bacteriilor fixatoare de azot. numeroase radacini laterale au culoare bruna.6 kg/ha 12 kg/ha foliar: foliar: 1. Carenta se maifesta prin ofilirea. Este regulator al formarii clorofilei. clorozarea si mortificarea frunzelor tinere. regleaza procesele de diferentiere celulara. Contribuie la procesele chimice ale nitratilor. ajuta procesul de fosforizare si pe cele metabolice.6 kg/ha radicular: 1. ascorbinoxidaza.lungi si de culoare alba.1 kg/ha Molibden Conopida Salata Spanac Zinc Fasole Speciile Modul de administrare a microelementelor radicular: 2. decolorarea si apoi uscarea fructelor la tomate. aparitia putregaiului la sfecla si brunificarea inflorescentelor la conopida. mortificarea varfurilor de cretere la lastari si radacini. Tabelul 4. La sfecla apare „boala petelor galbene „. influenteaza metabolismul proteinelor si imbunatateste gospodarirea apei. Carenta provoaca boala „petelor uscate”. fecundarea si dezvoltarea semintelor.1 kg/ha foliar: 0.9 Speciile legumicole cu cerinte mari fata de microelemente Specificare Bor Conopida Gulii Varza Telina Sfecla rosie Microelemente Cupru Mangan Salata Mazare Sfecla rosie Fasole Morcov Castraveti Spanac Salata Ceapa Ridichi Spanac Ceapa radicular: radicular: 7.33 kg/ha radicular: 6-16 kg/ha foliar: 0. Cuprul influenteaza actiunea unor enzime ca: fenoloxidoza.3 kg/ha foliar: 0. Influenteaza sinteza vitaminelor C si B1.43 Borul are rol in imbunatatirea transportarii si gospodaririi hidrantilor de carbon. favorizeaza inflorirea. pe frunzele tinere apar pete de culoare deschisa care apoi se brunifica dar nervurile raman de culoare verde. Mareste rezistenta radacinilor impotriva bacterilor. decolorarea si uscarea fructelor tinere. incetineste cresterea radacinilor. citocromoxidoza. radacinile laterale sunt subtiri . Manganul influenteaza asimilatia si folosirea judicioasa a hidratilor de carbon.5 kg/ha 2. Carenta se maifesta prin: aparitia bolii ”petelor albe” ofilirea si decolorarea frunzelor tinere si a varfurilor de crestere a lastarilor. La mazare apare cloroza marginala si intre nervurile frunzelor. Carenta duce la rasucirea frunzelor tinere (in special a 43 . Carenta se manifesta in special pe solurile alcaline cu continut ridicat in fier si in conditii de seceta. catalaza.

Situatia carentei fierului este mult mai frecventa la culturile legumicole pe nisipuri. dar nervurile raman verzi. La o carenta accentuata are loc mortificarea frunzelor pe margine. Consumul de elemente minerale este in raport cu productia obtinuta dar si cu insusirile specifice ale plantelor legumicole. frunzele clorozate nu cad imediat. Se acumuleaza in special in varfurile de crestere. Frunzele sunt mici si groase. Solubilitatea fierului in solutia solului are loc in functie de raportul Fe: Ca. perioada de 44 .5. Radacinile sunt scurte. frunzele capatand culoare galbuie. → specii legumicole cu consum mijlociu: tomatele. Desimea mare si productia biologica foarte ridicata care se inregistreaza la culturile legumicole. In functie de consumul de elemente minerale. spanacul. respectiv de pH. sparanghelul. Zincul constituie partea componenta a unor enzime si in cantitate insuficienta influenteaza fotosinteza si metabolismul hidratilor de carbon. →specii legumicole cu consum foarte mic: ridichea de luna si castravetele. reprezentand consumul specific (tabelul 4.iar cresterea radacinilor este putin franata. ramificate si brunificate.10). culturi in sere. dar mai cu seama la cultura hidroponica.44 marginilor). Fierul este componentul enzimelor respiratorii si participa la sinteza clorofilei. telina. varza de Bruxelles. asigura una dintre cele mai intensive metode de folosire a terenului.3. La conopida apare boala numita „chircirea inimii” iar la mazare se ingalbenesc frunzele. Carenta se manifesta in special pe solurile calcaroase si in cazul folosirii dozelor mari de fosfor.Cerintele plantelor legumicole fata de elementele minerale Marea majoritate a plantelor legumicole prezinta cerinte foarte mari fata de elementele minerale. 4. → specii legumicole cu consum mic : salata. Consumul de elemente minerale este mult mai mare la cultura din sera decat la cea din camp. Cantitatea de substante nutritive extrase din sol se raporteaza la 1 tona de produs si este variabila de la o specie la alta. speciile legumicole se pot grupa astfel: → specii legumicole cu consum mare sau foarte mare:varza de capatana. Carenta provoaca decolorarea varfurilor frunzelor si apoi a mezofilului. deoarece in acest caz cresterea vegetativa este mult mai luxurianta. gulia. ceapa. Carenta se manifesta prin ingalbenirea mezofilului frunzelor.

5-9.4-0. Cantitatea totala de substante extrase din sol de catre plantele legumicole in cursul unei zile depinde atat de lungimea perioadei de vegetatie cat si de recolta biologica sau recolta utila.0 5.0 6.6-4. speciile cu perioada de vegetatie mai lunga extrag din sol o cantitate mai mare decat cele cu o perioada de vegetatie mai scurta.0 3.0-3.7-7.9-2. K) precum si o serie de microelemente strict necesare desfasurarii normale a proceselor fiziologice.0 2.2-3.0 1.6-2.3 0.6 3.9 3.0 4 0. deoarece au un sistem radicular mai slab dezvoltat.0 6. Cu exceptia sparanghelului. cartofului timpuriu.7 4.8 0.5-6. In acest caz.7 5.0-6. in mod deosebit.0-7.6-1.7 2. intre lungimea perioadei de vegetatie si cantitatea de elemente nutritive extrase din sol exista o corelatie directa.2 2.5 7.7-2. principalele macroelemente nutritive (N.10 Consumul specific de elemente minerale la principalele culturi de legume Cultura Ardei Tomate de camp Tomate de sera Varza alba Varza rosie si creata Conopida Gulie Morcov Patrunjel Telina radacina Productia comerciala (t/ha) 25 40 100 40 30 25 20 30 20 25 Consumul specific (kg) la tona de produs comercial N P2O5 K2O CaO MgO 4. castravetilor. Din acest motiv substratul nutritiv trebuie sa contina in cantitate.5 1. deoarece sistemul radicular al acestora este inca slab devoltat si nu poate explora un volum mare de sol.6-3.5 1.0-6.8-10.45 vegetatie mai lunga iar productia este mult mai maredecat in camp.6 4 0.5 1 3.8 6.6 8.4 5. in general.2 45 .7 3.5 0.5 0.0-8. pe langa elementele de baza se va tine cont si de Mg si Ca.5 2.0-4.0 8.5 3.0 0.2 4. Rasadurile sunt mai pretentioase fata de hrana decat plantele mature.0 4 0.8-8. In sensul ca.5-9.0 1. Absenta sau excesul de elemente nutritive in substrat influenteaza nefavorabil cresterea si dezvoltarea rasadurilor.0-5.0 6 0.7 4. Speciile legumicole au cerinte mari fata de elementele minerale in primele faze de crestere.8 4. salatei si spanacului.4 5.2-7. In faza de rasad plantele legumicole manifesta cerinte sporite fata de regimul de nutritie.6 0.0-4.8 5.8-1. P. proportii si forme usor asimilabile pentru plante.4 5. cu o mai mica capacitate de absorbtie.3 0.0 8. Tabelul 4.0-5.0-1.4-1.3-3.0-5.0-6.2 0.0 0.

0 1.3 1.5 6. La morcov la care sistemul radicular are un ritm rapid de crestere in adancime si mai lent lateral.0 0.5-7.4 1. prazul.7-3.0 3.0 4 12.0 10 3.0 15 2.6-3.7 2. a ingrasamintelor cu un grad ridicat de solubilizare (cele pe baza de azot).0 5.0-3.7 0.0 1.4-0.5 1.5 0.8 1. de care specialistul trebuie sa tina cont. La castraveti la care radacinile cresc mai mult lateral si mai putin in profunzime.0 5. Pentru evitarea supraconcentrarii solutiei solului se recurge la distribuirea faziala.7 2 0.0-6.5 1.8-0. concretizat prin cresterea concentratiei solutiei solului este daunator plantelor legumicole.0-4.2 0.5-6.7-3.5-5. cu cat sistemul radicular este mai puternic.9-2.2-1.8 0. 46 .5 5 30 40 3.5 1.8 2. ingrasamintele faziale trebuie administrate cat mai aproape de plante.0 4.5 4. Ritmul de crestere a sistemului radicular lateral sau in profunzime.0-2.0 1.2-3. in straturile superioare ale solului.5 2.0 - 3 3 2.0-3.4 0.7 15 1.3 0. speciile legumicole care au un sistem radicular slab si localizat in stratul superficial al solului (ceapa. prezinta de asemenea importanta pentru nutritia plantelor.0 4. Produse cu solubilitate lenta (superfosfatul) se administreaza odata cu pregatirea de baza a solului.3 2.0 250 1. Aceste cerinte se explica si prin faptul ca la speciile amintite consumul de elemente minerale se realizeaza intr-un interval scurt de timp.4 2.8 5. pretind ca solul sa fie bine aprovizionat cu elemente minerale.0-10.8 1.9 1. desi extrag cantitati mai reduse de elemente nutritive.0 13-20 2.6-4.0-1.46 Ridiche de luna Ridiche de iarna Ceapa bulbi Praz Fasole verde Mazare verde Castravete Castravete sera Salata Spanac Hrean Sparanghel Sfecla rosie 10 5 20 6 25 3.5-4.4-4. Excesul de elemente nutritive. usturoiul.0-9. Problema dirijarii nutritiei minerale este foarte complexa si insumeaza o serie de aspecte in cadrul relatiei plantelor legumicole cu substratul de cultura.3-2.0 25 5.5-13. elementele nutritive trebuie sa fie distribuite intre randurile de plante.0-5. Astfel.1 2 1. de exploatare a unui volum mai mare de sol cu atat cerintele fata de abundenta substantelor nutritive din sol sunt mai mici si invers.7 3 1 La plantele mature .0-4.).0 0.0 10 4.0 7.3-5.7-5.2-7.4-1.0 30 3.5 1. ridichile de luna etc.0-1.5-5.0-12 7. in mai multe etape.4-2. deci cu o capacitate mai mare de absorbtie.3 0.5 10 10 1.

47 47 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful