.

.

.

Ele pot inhiba atat reabsorbtia Na+ din lumenul tubular catre interiorul celulelor peritubulare. cu alterari in secretia hormonului natriuretic si a peptidului natriuretic atrial. diureticele sunt medicamente care cresc debitul urinar. reabsorbtia Na+. diuretice care inhiba mecanismului simport Na+-Cl-. . cele mai eficace sunt cele care sunt capabile sa creasca. poate permite o utilizare clinica rationala. cum ar fi: locul de actiune. In acelasi timp. reabsorbtia unor grupe de 2 ioni: Na+-Cl.Diureticele sunt medicamente.angiotensina. Din punct de vedere clinic. un deficit al Na+ in organism ar putea activa sistemul nervos simpatic si sistemul renina. Astfel. tinind cont de mai multe criterii. sub actiunea ATP-azei Na+/K+ membranare. deoarece cresterea diurezei sub influenta acestora are loc mai mult prin cresterea fluxului sanguin renal). ele inhiband in principal reabsorbtia Na+ din lumenul tubilor renali in interstitiu. care cresc debitul urinar. care inhiba anhidraza carbonica sau care actioneaza printr-un mecanism osmotic. am putea imparti diureticele in 2 clase: diuretice care cresc filtrarea glomerulara si diuretice care scad reabsorbtia tubulara a unor ioni si a apei. ar creste tensiunea arteriala. In cadrul acestora. Cunoasterea mecanismelor moleculare de actiune ale acestei clase de substante. si excretia sodiului (Na+). datorita gradientului electrochimic. se produce si o hipertrofie a celulelor epiteliale renale. cu evitarea eventualelor greseli terapeutice. cele care impiedica reabsorbtia sarii si apei pot fi numite si diuretice saluretice. ceea ce va determina reflex declansarea mecanismelor compensatorii. Acestea din urma sunt cele mai eficace. in acelasi timp. diuretice care blocheaza receptorii aldosteronici. cu scaderea ulterioara a tensiunii arteriale si a natriurezei. Trecerea ionilor de Na+ din lumenul tubular in citoplasma celulelor tubulare epiteliale se poate realiza prin mai multe mecanisme.aldosteron. cum ar fi: reabsorbtia pasiva a Na+ la nivelul polului luminal. diuretice care inhiba canalele de Na+ de la nivelul epiteliului renal. cat si trecerea ulterioara a sodiului catre lichidul interstitial. dar si pe cea a clorului (Cl-). in timp ce o scadere a Na+ se poate solda cu o reducere a volumului plasmatic. influentarea excretiei potasiului (K+). dupa mai multe criterii. atat de mult folosita. Clasificarea diureticelor a fost facuta de-a lungul timpului. Aceasta enzima actioneaza pe intreg nefronul si poate fi inhibata de digitalice (fapt fara mare importanta clinica. cuplat cu un anion organic (anion fosfat sau glucoza). tradusa uneori printr-o decompensare cardiaca. am putea vorbi despre diuretice care inhiba mecanismul simport Na+. similaritatea mecanismului de actiune cu al altor diuretice. Astfel. dar astazi se impune din ce in ce mai mult sa tinem cont de mecanismele lor de actiune moleculare. Daca ar fi sa se tina seama doar de fiziologia nefronului. Clasificarea lor a fost facuta de-a lungul timpului. Prin definitie. eficacitatea.K+-2Cl-.(tot printr-un mecanism simport). Consecutiv. reabsorbtia ionilor de Na+ prin schimb cu K+ sau cu H+. O pozitivare a balantei Na+ in organism poate duce la o crestere a volumului plasmatic. reabsorbtia unor grupe de 4 ioni: Na+ -K+ -2Cl(printr-un mecanism simport care permite trecerea tuturor acestor patru ioni in interiorul celulei).

Acest schimb ionic utilizeaza energia rezultata prin actiunea pompei de Na+ de la nivelul membranei bazolaterale. bumetanid. toti cei 4 ioni vor patrunde in interiorul celulei. pot creste eliberarea de renina (prin intermediul prostaciclinei) si pot . Furosemidul poate avea si o oarecare actiune inhibitoare a anhidrazei carbonice (fapt care nu este valabil pentru bumetanid si piretamid).la nivelul situsului transmembranar. ele fiind denumite si diuretice de ansa. aceste diuretice inhiba si reabsorbtia calciului (Ca2+) si magneziului (Mg2+) la nivelul spatiilor intercelulare ale AH ascendente. mecanism transportor situat la nivelul membranei luminale a celulei epiteliale. Astazi. In administrare acuta. prin care aceste diuretice blocheaza mecanismul simport. tripamid (au la baza un nucleu sulfonamidic). diureticele de ansa nu determina in general o hipocalcemie importanta. este unanim acceptat ca la nivelul segmentului ascendent al AH fluxul Na+. la nivelul membranei luminale a celulei epiteliale. dar datorita faptului ca ionii de Ca2+ sunt reabsorbiti activ in TCD. situata la nivelul AH ascendente.(intensitate mare de actiune): furosemid.DIURETICE DE ANSA Inhibitorii mecanismului simport Na+-K+-2Cl. in timp ce la nivelul membranei bazolaterale exista atat canale pentru K+. care asigura efluxul acestor ioni catre spatiul interstitial. O parte din aceste medicamente pot avea si efecte aditionale la nivelul tubului contort proximal (TCP).la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle (AH). situata la nivelul membranei bazolaterale a celulei. Toti inhibitorii mecanismului simport cresc excretia urinara de K+ si hidrogen (H+). Eficacitatea lor s-ar explica prin faptul ca aproximativ 25% din Na+ filtrat este reabsorbit la nivelul AH ascendente. Potentialul membranei bazolaterale este mai scazut decat cel al membranei luminale.K+. care asigura transportul K+ din celula catre lumen. care urmeaza aceastei portiuni a AH. dar se presupune ca ele s-ar atasa de locul in care se fixeaza Cl. Aceste medicamente blocheaza mecanismul simport Na+-K+-2Cl.din lumen in celula epiteliala este mediat printr-un mecanism simport pentru toti acesti ioni. Baza moleculara. nu este pe deplin cunoscuta. prin anularea diferentei de potential transepitelial (potential pozitiv la nivelul lumenului datorita retrodifuziei ionilor de K+). piretamid. azosemid. blocand astfel capacitatea rinichiului de a concentra urina si eliminand un volum crescut de urina diluata. acidul etacrinic (derivat al acidului fenoxiacetic). creandu-se o diferenta de potential de aproximativ 10 mV intre lumenul tubular si spatiul interstitial. in timp ce administrarea cronica a acestor diuretice scade excretia de acid uric. crescand eliminarile urinare de bicarbonat (HCO3-) si fosfati. Tratamentul prelungit cu aceste diuretice poate determina hipomagneziemie semnificativa. In afara inhibarii reabsorbtiei Na+. nu poseda aceeasi capacitate de reabsorbtie. sodiul va fi transportat din celula catre spatiul interstitial prin intermediul unei ATP-aze Na+/K+. exista doar canale pentru K+. care va trece in sens invers. cat si pentru Cl-. dar si prin faptul ca tubul contort distal (TCD). Mai departe. prin care se produce o hipertonie a interstitiului medularei. Consecutiv acestuia. De retinut ca.Cl-. Diureticele de ansa pot creste rata filtrarii glomerulare printr-un mecanism destul de putin elucidat (probabil prin interventia anumitor prostaglandine). la schimb cu K+. Aceste medicamente inhiba procesele. K+ si Cl. din spatiul interstitial catre interiorul celulei. diureticele de ansa cresc excretia de acid uric.

pot interfera cu actiunea diuretica a acestor medicamente. indusa de administrarea acestor medicamente. tulburari digestive. Au mai fost semnalate reactii alergice si reactii de fotosensibilizare. mai ales la bolnavii cu sindrom nefrotic (SN) sau cu ciroza hepatica. Administrarea orala scade riscul afectarii urechii interne. cu reducerea sintezei renale de prostaglandine. Interactiunea este semnificativa. in cazul unor pacienti cu insuficienta renala acuta. Mai pot apare hipomagneziemie (cu eventuale aritmii). digitalicele (cresc riscul aritmiilor). litiul (cresc nivelul plasmatic al litiului). propranololul (creste nivelul plasmatic al acestuia). Alte reactii adverse sunt determinate de modificarile balantei electrolitilor: hiponatremie asociata cu hipotensiune sau chiar colaps. ceea ce contribuie la ototoxicitatea. mai ales la pacientii aflati sub tratament cu tonicardiace). in tratamentul edemelor nefrotice. iar la pacientii cu boli hepatice pot determina aparitia encefalopatiei hepatice. Pot produce si episoade tromboembolice. mai rar hipocalcemie. in tratamentul intoxicatiilor acute medicamentoase. Cresterea excretiei de K+ si H+ se traduce prin alcaloza hipokaliemica. facilitand astfel eliminarea drogului. deprimarea maduvei hematopoietice. anticoagulantele (scad activitatea anticoagulantelor). Majoritatea diureticelor din aceasta clasa pot interactiona cu: aminoglicozidele (sinergism in ototoxicitate). care inhiba ciclooxigenaza. . fosfodiesteraza si prostaglandin–dehidrogenaza. Aceste medicamente pot determina hiperglicemie. Diureticele de ansa induc sinteza renala de prostaglandine. pot fi utile in tratamentul hipercalcemiilor. antiinflamatoarele nesteroidiene.v. Nu exista in schimb suficiente dovezi. diureticele tiazidice (sinergism de activitate) sau cu amfotericina B (potential nefrotoxic). daca ele se utilizeaza in doze mari si pe perioade lungi de timp sau in asociere cu alte substante ototoxice. spre deosebire de administrarea rapida i. Dozele mari pot influenta compozitia electrolitilor din endolimfa urechii interne. care participa la actiunea renala a acestor medicamente. furosemidul si acidul etacrinic pot scadea glicoliza si inhiba adenilatciclaza.avea efecte vasculare directe (cresterea capacitantei venoase sistemice si scaderea presiunii de umplere a ventriculului stang). parestezii. In afara de efectele diuretice. se poate dezvolta hipopotasemia (insotita de aritmii. al edemelor si ascitei din ciroza hepatica. Utilizarea clinica a diureticelor de ansa este extrem de vasta: in tratamentul edemului pulmonar acut. cresterea nivelului plasmatic al LDLcolesterolului si trigliceridelor. Daca se administreaza in asociere cu solutii saline izotone. hiperuricemie (in foarte putine cazuri se poate ajunge la guta). al insuficientei cardiace cronice si al hipertensiunii arteriale (HTA). Astfel. iar in lipsa unei diete bogate in K+. care sa ateste ca administrarea acestor tipuri de diuretice ar putea preveni necroza renala.

in insuficienta cardiaca. exista un mecanism simport. Scad fluxul plasmatic renal. nu se pot folosi in urgente hipertensive sau in edemul pumonar acut. In schimb. se folosesc ca tratament cronic in edeme. Din cauza latentei lungi. in timp ce TCP si AH ar reprezenta doar un loc secundar de actiune. Datorita posibilitatii lor de a concentra urina. si tiazidele cresc excretia K+ si a H. care asigura transportul unui ion de sodiu si a unuia de clor din lumenul tubular catre interiorul celulei. aceste substante cresc excretia urinara de Na+ si Cl-. politiazida. Datorita acestei actiuni.de la nivelul membranei bazolaterale catre spatiul interstitial. bogata in Na+. devine alcalina (dozele mari inhiba si anhidraza carbonica). In consecinta. dar eficacitatea lor este moderata. urina are un caracter acid. Tinand cont de structura lor chimica. care va fi transportat apoi pasiv prin canalul pentru Cl. Cu exceptia metolazonei si indapamidei. La nivelul acestei membrane bazolaterale. se mai numesc si tiazide. K+ si saraca in Ca++. tiazidele pot inhiba fosfodiesteraza. scad consumul mitocondrial de O2 si scad eliminarea renala a acizilor grasi. la doze mari. triclormetiazida. crescand excretia HCO3.+.TIAZIDE Inhibitorii mecanismului simport Na+-Cl-: hidroclorotiazida. care asigura trecerea K+ din interiorul celulei catre interstitiu. in afara de canalele pentru clor. Urina eliminata este izo. exista si canale pentru potasiu. la nivelul TCD. diureticele tiazidice reprezinta un punct de plecare in tratamentul diabetului insipid nefrogen. tiazidele stimuleaza reabsorbtia Ca++ in tubul contort distal. In schimb. reducand volumul urinar cu peste 50%. meticlotiazida. in functie de dozele utilizate: la doze mici. situata la nivelul membranei bazolaterale. dar cu efect semnificativ la cei cu insuficienta renala (pe care o pot agrava). Ca atare. se produce si un influx de Cl-. la schimb cu K+. in bolile hepatice. iar administrarea cronica ii scade excretia. cresc excretia de Mg++. PH-ul urinar este diferit. Mecanismul pare a fi legat de scaderea nivelului de sodiu in celulele tubulare cu cresterea schimbului Na+/Ca++ la nivelul membranei bazolaterale si deci trecerea calciului in spatiul interstitial in proportii crescute. metolazona. Unele tiazide pot inhiba anhidraza carbonica. tiazidele s-au dovedit utile in tratamentul litiazei urinare datorate hipercalciuriei precum si in tratamentul adjuvant al hipocalcemiilor si osteoporozei. odata cu Na+. Na+ este transportat catre spatiul interstitial prin intermediul unei ATP-aze Na+/K+. fara consecinte pentru efectul diuretic. Tiazidele nu impiedica capacitatea rinichiului de a concentra urina. In afara de efectele diuretice. hidroflumetiazida. Latenta efectului este de 1–2 ore.Ulterior. quinetazona. clorotiazida.sau hiperosmolara. Ca si diureticele de ansa.si fosfatului. La nivelul membranei luminale a celulei epiteliale a TCD. in principal. indapamida. Prin mecanismul simport. clortalidona. Aceste diuretice actioneaza. care faciliteaza trecerea Na+ catre interstitiu. bendroflumetiazida.probabil actionand prin competitie cu Cl.la nivelul locului de fixare pe proteina transportoare. Administrarea acuta a tiazidelor creste excretia acidului uric. iar durata sa de 12 – 24 ore. Diureticele tiazidice inhiba simportul Na+-Cl. majoritatea diureticelor din aceasta clasa sunt ineficace in .

situat la nivelul membranei bazolaterale. Influxul Na+ in celula va determina depolarizarea membranei luminale. daca filtrarea glomerulara este mai mica de 30–40 ml/min.catre interstitiu. De retinut ca aceste canale de Na+. O interactiune medicamentoasa. gastrointestinal. nu . creat de ATP-aza Na+ /K+ situata la nivelul membranei bazolaterale. hipercalcemie. situata la nivelul membranei luminale a celulei intercalare. litiului. Pot fi utile ca adjuvante in tratamentul nefrolitiazei calcice si al osteoporozei. care poate avea consecinte grave este asocierea tiazidelor cu chinidina (ambele pot genera torsada varfurilor). ceea ce va determina o secretie a K+. care intra in functiune ca urmare a diferentei de potential create.Ulterior. Cl. Locul de actiune al acestor diuretice este la nivelul TCD si a tubilor colectori. Bicarbonatul acumulat in celula intercalara va fi transportat in interstitiu printr-un mecanism antiport. Trecerea H+ in lumen (cu acidifierea urinii) se face prin intermendiul unei pompe protonice H+-ATP-aza. Mai pot determina scaderea tolerantei la glucoza si agravarea unui diabet zaharat coexistent. de aceea pot fi utilizate in monoterapie sau in asociere in tratamentul antihipertensiv. Ambele medicamente sunt baze organice si sunt transportate la nivelul TCP printr-un mecanism specific. Aceasta pompa asigura efluxul Na+ catre interstitiu la schimb cu K+care va patrunde in celula epiteliala. hipopotasemie. fiind destul de bine tolerate. Anhidraza carbonica de la nivelul celulelor intercalare stimuleaza formarea acidului carbonic(H2CO3) din dioxid de carbon (CO2) si apa (H2O) . Tiazidele scad TA la pacientii cu HTA. diureticelor de ansa si vitaminei D.O alta directie terapeutica ar fi utilizarea lor in tratamentul intoxicatiei cu brom. situate la nivel renal.in aceasta celula. hiponatremie. S-a semnalat si o crestere a incidentei disfunctiei erectile. cresterea nivelului plasmatic al LDL-colesterolului si trigliceridelor. hipomagneziemie. acid care care va disocia ulterior in proton (H+) si bicarbonat (HCO-3). au fost semnalate dupa utilizarea lor reactii adverse la nivelul SNC. hematologic sau dermatologic.va parasi celula intercalara prin intermediul unor canale pentru clor situate la nivelul membranei bazolaterale ce asigura transportul Cl. la nivelul tubilor colectori exista si celule intercalare de tip A a caror activitate va fi si ea inhibata de aceste medicamente. In afara celulelor principale. va crea o diferenta de potential intre lumen si interiorul celulei. alcaloza metabolica.bolile renale. dinspre interiorul celulei catre lumenul tubular prin intermediul canalului pentru K+ aflat la nivelul membranei luminale. care este mai putin intens decat la diureticele de ansa. Cele mai serioase reactii adverse sunt determinate de dezechilibrul hidroelectrolitic. datorita unui gradient electrochimic. insulinei si cresc eficacitatea anestezicelor. Ei determina o crestere destul de mica a excretiei de sare (NaCl) si sunt utilizati mai curand in asociere cu alte diuretice care determina o crestere a eliminarii urinare a K+. hipocloreremie. In foarte putine cazuri. mai precis la nivelul canalelor pentru Na+ de la nivelul membranei luminale a celulei epiteliale a TCD si a TC. care va introduce la schimb Cl. diazoxidului. Tiazidele scad eficacitatea anticoagulantelor. Aceste canale permit patrunderea Na+ in celula. hiperuricemie si rareori cu deshidratare. agentilor uricozurici. putand evolua cu hipotensiune. digitalicelor. INHIBITORI AI CANALELOR PENTRU NA+ Triamterenul si amiloridul sunt inhibitori ai canalelor pentru Na+ de la nivelul celulelor epiteliului renal.

eficacitatea clinica a diureticelor antialdosteronice este direct proportionala cu nivelul aldosteronului endogen. care permite trecerea Na+ din lumen in celula epiteliala. hirsutism. Prin blocarea canalelor de Na+ va avea loc o hiperpolarizare a membranei luminale. Cu cat nivelul aldosteronului este mai ridicat. Se formeaza astfel un complex spironolactona–receptor. impotenta. Spironolactona si substantele din aceasta clasa inhiba competitiv legarea aldosteronului de receptor. ca si activarea pompei de Na+. care nu va mai fi capabil sa determine sinteza proteinelor AIPs. care permite iesirea Na+ in spatiul interstitial la schimb cu K+. ceea ce va determina o crestere a reabsorbtiei acidului uric la nivelul TCP. Aldosteronul se fixeaza de receptorul mineralocorticoid. latenta efectului este lunga (2-3 zile). aflate in stare inactiva la nivelul membranei bazolaterale sau determina cresterea numarului acestor pompe. Cele mai importante efecte raman cresterea conductantei pentru Na+ la nivelul membranei luminale.sunt insa identice cu canalele de Na+ voltaj dependente de la nivel neuronal sau miocitar. care au o mare afinitate pentru aldosteron. La nivelul celulei epiteliale din TCD si TC. situata la nivelul membranei bazolaterale. H+. care patrunde in interiorul celulei. cu atat efectul acestor diuretice va fi mai puternic. Ca2+ si Mg2+. Deoarece TCD si TC au o capacitate limitata in reabsorbtia diferitilor ioni. deoarece concentratiile crescute de spironolactona pot interfera biosinteza hormonilor steroidieni. care va patrunde in celule. se va produce un transport al NaCl in interiorul celulei. o reactie adversa destul de grava. numite proteine induse prin aldosteron. ele nu influenteaza hemodinamica renala. DIURETICE CU ACTIUNE ANTIALDOSTERONICA Dintre diureticele cu actiune antialdosteronica. Consecutiv. in anumite conditii. se utilizeaza spironolactona. hiperpotasemia. exista receptori citoplasmatici. ulterior se formeaza un complex hormon – receptor.(aproximativ 2% din totalul filtratului glomerular). stimuleaza pompele de Na+. ceea ce va permite o secretie a K+si H+ in lumenul tubular. Aceste proteine au mai multe actiuni: activeaza sau determina cresterea numarului canalelor de Na+ situate la nivelul membranei luminale. Ca si blocantele canalelor pentru Na+. cu scaderea eliminarilor urinare de K+. respectiv in nucleu si va determina sinteza unor proteine specifice (AIPS ). La pacientii . Spironolactona poate fi cauza de ginecomastie. situat la nivelul membranei bazolaterale. Spre deosebire de triamteren si amilorid. canrenona si canrenoatul de K. Aceste ultime 2 clase de diuretice (inhibitori ai canelelor pentru Na+ si antialdosteronice) sunt cunoscute si ca diuretice economizatoare de K+si pot determina. tulburari menstruale. Actiunea lor diuretica este slaba sau foarte slaba. blocarea canalelor de Na+ din aceasta zona terminala a nefronului va produce doar o crestere extrem de mica a eliminarii urinare de Na+ si Cl. stimuleaza enzimele mitocondriale cu cresterea productiei de ATP. scaderea libidoului. Efectele spironolactonei asupra excretiei urinare sunt similare celor produse de inhibitorii canalelor pentru Na+. iar durata este de ordinul zilelor (3-5 zile).

datorita potentarii efectelor. ceea ce poate duce la o crestere a pH-ului urinar la aproximativ 8. Proportia de Na+ excretat nu va depasi 5%. Dintre diureticele economizatoare de K+. au fost evidentiate 2 tipuri de anhidraza carbonica (una de tip IV. Na+ care a patruns in celula va fi transportat catre interstitiu. dar si pe cea a HCO-3 la nivelul TCP. Inhibarea anhidrazei carbonice este rapid asociata cu o crestere a excretiei urinare a HCO-3 la aproximativ 35% din totalul filtratului. prin intermediul unui mecanism simport aflat la nivelul membranei bazolaterale. prin intermediul anhidrazei carbonice intracitoplasmatice. Datele din literatura sugereaza ca. Poate fi considerata un diuretic de prima alegere in ciroza hepatica. scad reabsortia Na+. Inhibitorii anhidrazei carbonice pot creste si excretia fosfatului. care asigura in acelasi timp si un eflux al HCO-3 catre interstitiu. la schimb cu Na+. H+ va fi secretat catre lumen prin intermediul unui mecanism antiport. Poate fi utilizata cu succes in tratamentul hiperaldosteronismului primar sau in cazul edemelor refractare asociate unui hiperaldosteronism secundar (IC. fara sa aiba un efect in ceea ce priveste excretia Ca2+ si Mg2+. in timp ce excretia K+ va putea ajunge pina la 70%. Pe linga aceste efecte. anhidraza carbonica este implicata si in secretia H+ la nivelul tubilor colectori. s-au semnalat cazuri de cancer de san (nu este demonstrata insa inducerea malignitatii prin spironolactona). situata in citoplasma acestor celule). situata la nivelul membranei luminale si a celei bazolaterale. sunt medicamente cu o structura sufonamidica. ciroza. impreuna cu HCO-3. care vor patrunde in celule. spironolactona poate reduce mortalitatea si morbiditatea pacientilor cu insuficienta cardiaca clasa III si IV NYHA. La nivelul membranei bazolaterale. inhibitori ai anhidrazei carbonice. impiedicarii autolimitarii efectului diureticelor de ansa. metazolamida. si una de tip II. se formeaza in final H+ si HCO-3. cea mai folosita este spironolactona. Aceasta pompa asigura un influx al K+ in celula la schimb cu Na+ . diclorfenamida. situat la nivelul membranei luminale. asocierea fiind utila. in conditiile asocierii la terapia standard. De regula. situate la nivelul membranei bazolaterale. poate sa apara si o inhibare a secretiei H+ si a amoniului. au mai fost descrise si canale pentru K+ care asigura un eflux al acestuia catre spatiul interstitial.la nivelul lumenului AH. In afara implicarii ei in reabsorbtia NaHCO3 de la nivelul TCP. La nivelul celulelor epiteliale ale TCP. care prin intermediul unei alte anhidroze carbonice (de data aceasta de la nivel luminal) se va transforma in CO2 si H2O. Na+ mai poate ajunge in spatiul interstitial si prin intermediul unei ATP-aze Na+ -K+. ascite severe. Inhibitorii de anhidraza carbonica. Aceasta este indicata in tratamentul edemelor sau al HTA. care va patrunde in celula epiteliala. in aceasta situatie ea se asociaza cu diureticele de ansa sau cu tiazidele. INHIBITORI AI ANHIDRAZEI CARBONICE Acetazolamida.aflati in tratament cronic cu spironolactona. SN). precum si riscului mic de a produce tulburari ale potasemiei. cu acidoza metabolica. H+ de la nivelul lumenului va forma. Inhibarea acestor mecanisme la nivelul TCP duce la cresterea concentratiilor Na+ si Cl. acid carbonic. Ulterior. In interiorul celulei TCP. prin inhibarea celor 2 tipuri de anhidraze. Efectul inhibarii .

Dupa locul. In acest fel. al ansei Henlé: . inerte din punct de vedere farmacologic. ele vor retine un echivalent osmotic de apa. diureticele osmotice.sau postoperator) ca si in tratamentul pacientilor cu edem cerebral inainte sau dupa neurochirurgie. la nivelul segmentului terminal. CAPITOLUL . atat de diferite. Administrarea lor se face de regula in doze suficient de mari.Clasificarea diureticelor 2. dar in final cu rezultate in general comparabile. Desi acetazolamida ar putea fi indicata in tratarea edemelor. este esentiala pentru alegerea substantei celei mai adecvate diferitelor situatii clinice si pentru evitarea eventualelor greseli terapeutice. DIURETICE OSMOTICE Glicerina.1. sunt substante hiperosmolare. cortical. aceste medicamente declanseaza un feed back tubuloglomerular. ele limiteaza osmoza apei in spatiul interstitial si scad concentratia Na+ in lumen. in controlul presiunii intraoculare din glaucom (pre. in tratarea sindromului provocat de dezechilibrele electrolitice aparute la pacientii dializati.anhidrazei carbonice este autolimitat. din cauza eficacitatii diuretice reduse. isosorbidul. cu o rata mare de filtrare glomerulara si care nu se reabsorb tubular.1. Inhiband reabsorbtia proximala a Na+. totusi. manitolul. Se sugereaza ca ele ar actiona la nivelul TCP. cu scaderea fluxului renal si a filtrarii glomerulare. crescand astfel volumul urinar. care cresc osmolaritatea plasmei si a fluidului tubular. care poate duce ulterior la cresterea rezistentei arteriolei aferente. ureea. * Intelegerea acestor complexe mecanisme moleculare de actiune ale diureticelor. Fiind substante care nu se reabsorb. Manitolul ar putea fi utilizat la pacientii.2 2.1. mecanismul de actiune si structura chimica: DIURETICE DE TP TIAZIDE (DE ANSA TERMINALA) Inhiba reabsorbtia de Na+. utilizarea ei in monoterapie nu este indicata. probabil datorita acidozei metabolice. care urmeaza sa fie supusi unor interventii chirurgicale pe cord. determinind mobilizarea apei din tesuturi.

Antagonistii de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10 h). . al ansei Henlé: Acizi carboxilici (furosemid. ANTIALDOSTERONICE Inhiba reabsorbtia de Na+ prin schimb cu H+ si K+. la nivelul tubului contort distal. DIURETICE CARE RETIN K+: Antialdosteronice competitive si de efect.1. piretanid. 2. formarea de H+ si reabsorbtia de Na+ si KHCO3. indacrinona. DIURETICE DE ANSA (ASCEDENTA) Inhiba reabsorbtia de Na+. prin schimb cu H+: Sulfonamida heterociclica: acetazolamida.Dupa intensitatea efectului diuretic: EFICACITATE MARE Diuretice de ansa (tip furosemid).Dupa durata actiunii: DURATA SCURTA (< 6h) Diuretice de ansa (2-6 h) DURATA MEDIE (6-24 h) Tiazide: Hidroclorotiazida. antrenand un coeficient osmotic de apa si re-alizand o diureza apoasa. fara reabsorbtie tubulara si cresc presiunea osmotica a urinei tubulare. politiazida). meticlotiazida (12-24 h). ciclopentiazida (6-12 h). Amilorid). Antagonisti de efect ai aldosteronului (Triamteren. Canrenona). acid etacrinic. indapamida). EFICACITATE SLABA Inhibitorii anhidrazei carbonice. ciclotiazida. EFICACITATE MEDIE Tiazide si inrudite. Substante inrudite (sulfamide heterociclice: clopamida. bumetanid. prin doua mecanisme: Antagonisti competitivi ai aldosteronului (Spironolactona. 2. clortalidona. cu o concentratie de Na+ redusa. INHIBITORII ANHIDRAZEI CARBONICE Inhiba anhidraza carbonica .Dupa efectul asupra K+: DIURETICE CARE ELIMINA K+: Puternic: tiazide si inrudite.urea. inhibitorii anhidrazei carbonice. stimulata fiziologic de aldosteron. DIURETICE OSMOTICE Sunt filtrate glomerular.3.1. Mediu: diuretice de ansa. Manitol. la nivelul segmentului ascendent. meticlotiazida. ciclopentiazida.2. amilorid (24 h).Tiazide (benzotiadiazine: hidroclorotiazida.4. Antagonistii aldosteronului.1.izosorbitul 2.

potasiu. Tiazidele sunt de asemenea folosite ca antihipertensive. bogata in sodiu. ca urmare a micsorarii volumului plasmatic.1. iar pH-ul urinar este acid pentru dozele mici si alcalin pentru dozele mari. Au efect diuretic de intensitate mare -. .Proprietati farmacologice 3. CAPITOLUL -. care inhiba reabsorbtia sarii fara apa la nivelul segmentului de dilutie al ansei Henle ascendente.2.compusi cu nucleu sulfonamidbenzoic (furosemid. Sunt diuretice cu actiune de intensitate moderata. aceste diuretice diminueaza tendinta crescuta de formare a calculilor renali la bolnavii cu hipercalciurie idiopatica. . 3 3.1. Antagonistii competitivi ai aldosteronului: spironolactona.Diureticele de ansa In aceasta grupa sunt cuprinse medicamente apartinand celor 2 categorii chimice: . ciroza.compusi cu nucleu ariloxiacetic (acidul etacrinic si indacrinona). O doza obisnuita de tiazide administrata pe cale orala. La doze mici urina are pH acid prin stimularea schimburilor Na+/H+ in tubul contort distal ca urmare a cresterii concentratiei ionilor de sodiu in lumenul tubular. dar saraca in calciu. In diabetul insipid nefrogen. de unde denumirea de diuretice cu prag inalt. Urina eliminata sub efectul acestor medicamente este hiperosmolara sau cu osmolaritate normala. boli renale cronice. uneori chiar 24 de ore. clopamida. inhiband mecanismul simport de transport al grupelor de 2 ioni. care nu raspund la vasopresina. bumetanida si piretanida). la un bolnav hidratat normal. care se instaleaza cu o latenta relativ mare si persista pe o perioada relativ lunga de timp. Tiazidele sunt folosite pentru tratamentul retentiei hidrosaline moderate din insuficienta cardiaca cronica. indapamida..1. Ele sunt considerate ca diuretice de prima alegere in hipertensiunea arteriala datorita efectului durabil si bland. 3. politiazida. Na+/Cl-. poate creste de 3 ori volumul urinar si cantitatea ionilor de sodiu si clor eliminati prin urina. iar insuficienta renala se poate chiar agrava.Diureticele tiazidice Diureticele tiazidice cuprind un grup de medicamente cu strucura de sulfonamide benzotiadiazinice. clor. dar la doze mari tiazidele inhiba anhidraza carbonica. Efectul medicamentului incepe la 1-2 ore de la administrare si se mentine 8-12 ore in functie de preparat. cu scaderea consecutiva a filtrarii glomerulare si cresterea reabsorbtiei sarii. Datorita micsorarii eliminarii calciului. posibil prin scaderea filtrarii glomerulare. Sulfonamide heterociclice: clortalidona. tiazidele pot atenua poliuria si polidipsia.1. ceea ce explica alcalinizarea urinei produsa de aceste doze. Efectul diuretic al tiazidelor scade foarte mult in conditii de insuficienta renala apreciindu-se ca dispare la un clearance al creatininei endogene mai mic de 30ml/min. actionand prin cresterea diurezei si probabil prin vasodilatatie.DURATA LUNGA (> 24 h) Tiazide: ciclotiazida.

.1. sinergism cu mercuriale si saluretice (ceea ce sugereaza mecanisme diferite de actiune). la care se asociaza. Riscul dezechilibrelor electrolitice este comparativ mare. pentru amilorid si triamteren. influenteaza in mica masura efectul diuretic. de aceea sunt numite diuretice de ansa.CH . Principalul mecanism de actiune este impiedicarea reabsorbtiei tubulare prin modificarea mecanismelor de transport responsabile de absorbtia sodiului si a clorului. R1 Radicalul R conditioneaza actiunea diuretica.CH2 -. Hg . potenteaza efectele mercuriale. care potenteaza efectul diuretic. utilizabile din ce in ce mai putin. datorita medicamentelor moderne foarte active. CH 2 . sau OH ori Cl care imbunatatesc toleranta locala si toxicitatea. o crestere a filtratului glomerular. ca mecanism secundar. Ca o dovada a acestui mecanism este oprirea efectului diuretic prin dimercaptopropanol. sau unei actiuni contrare aldosteronului la nivelul tubului contort distal si canalului colector -. considerand intensitatea mare a actiunii diuretice.1. Efectul diuretic este dependent de doza si are o durata relativ scurta.Diureticele antialdosteronice Diureticele antialdosteronice.Diureticele xantice Xantinele sunt substante diuretice cu efect redus.Actioneaza predominant la nivelul portiunii ascendente largi a ansei Henlé. absenta tulburarilor hidroelectrolitice.Diureticele mercuriale Sunt compusi organo-mercuriali caracterizati chimic prin gruparea mercuri-propil. R1 de obicei o grupare metil. Diureticele de ansa cresc in mod caracteristic fluxul sanguin renal. 3. prezenta efectului atat in acidoza cat si in alcaloza. cu formare de mercaptide. substanta care blocheaza atomul de Hg al diureticului. legandu-se de gruparile sulfhidril care intra in compozitia enzimelor. 3. Principalul sistem enzimatic afectat este cel al succindehidrogenazei.5. Au o toxicitate redusa. Ele provoaca salureza si inhiba atat procesul de concentrare cat si pe cel de diluare a urinei.3.4.R2 ? O -. R2 poate fi teofilina. denumite si diuretice care economisesc potasiul isi datoresc efectul antagonismului competitiv fata de aldosteron -. Actiunea diuretica a xantinelor se caracterizeaza prin diureza predominant apoasa.1. chiar dupa administrare prelungita. 3. Conditia activitatii compusului mercurial este reactivitatea atomului de Hg fata de gruparile sulfhidrilice. Utile in special pentru cazurile care necesita o diureza modesta. R -. Diureticele mercuriale influenteaza enzimele mitocondriale din celulele tubilor proximali. Se produce astfel o blocare a sistemului de transport a ionilor. pentru spironolactona -.

1. Dozele de diuretic sunt stabilite in functie de importanta retentiei lichidiene si de raspunsul la stimularea diurezei. in mai mica masura. Oboseala. Triamterenul si amiloridul blocheaza canalele de sodiu ceea ce scade atat reabsorbtia tubulara a sodiului. Probabil efectul maxim se exercita la nivelul tubului colector unde micsoreaza diferenta de presiune coloid-osmotica intre lumenul tubului colector si medulara renala. De asemenea pot fi utile in faza precoce a insuficientei renale acute si in unele intoxicatii medicamentoase. Intensitatea efectului diuretic al acestor medicamente creste semnificativ in cazul cresterii cantitatii de aldosteron din organism. 3. scad presarcina. Inhiband anhidraza carbonica scade formarea de acid carbonic din bioxid de carbon si apa. Alte diuretice din acest grup. iar pH-ul urinar este alcalin.1. Unele diuretice sunt larg folosite ca antihipertensive.Indicatii Diureticele saluretice sunt indicate pentru tratamentul edemelor in insuficienta cardiaca. tinand seama de influentarea greutatii corporale (ca indicator al retentiei hidrosaline) si a simptomelor de congestie. inlatura staza si congestia.Diureticele inhibitoare ale anhidrazei carbonice Principalul diuretic inhibitor al anhidrazei carbonice este acetazolamida. in . Diureticele antialdosteronice se utilizeaza in cazul starilor de hiperaldosteronism. valorile inalte ale creatininei. deoarece importanta acestor schimburi este redusa din punct de vedere cantitativ (raportat la totalitatea ionilor de sodiu reabsorbiti tubular). cum sunt triamterenul si amiloridul au efect invers aldosteronului. dar creste mult cu cresterea cantitatii de aldosteron din organism. In insuficienta cardiaca diureticele se asociaza. ceea ce are drept consecinta scaderea disponibilului de ioni de hidrogen (produsi prin disocierea acidului carbonic) pentru schimburile Na+/H+ de la nivelul tubului contort distal si. dar mai ales diureticelor de ansa. Ele pot fi crescute sau scazute. Efectul lor este slab in mod obisnuit.7. CAPITOLUL . medicatiei tonicardiace. ciroza. urina devenind alcalina. de regula. cat si eliminarea potential-dependenta a ionilor de potasiu si hidrogen.Urina eliminata sub efectul acestor medicamente este bogata in sodiu si clor. In aceasta situatie de obicei diureticele antialdosteronice se asociaza diureticelor tiazidice. nu se reabsorb tubular si se elimina ca atare prin urina impreuna cu echivalentul osmotic de apa. hipotensiunea. sindromul nefrotic.1. in special furosemidului. este prezent si in lipsa aldosteronului. respectiv edemul pulmonar si periferic. dar saraca in potasiu. insuficienta renala cronica. Efectul diuretic este slab.Diureticele osmotice Diureticele osmotice sunt substante coloid-osmotice care nu traverseaza peretii capilarelor sanguine in general (sunt retinute in patul vascular) dar filtreaza glomerular. Ele normalizeaza volemia.4 4. In hiperaldosteronismul primar (boala Conn) se utilizeaza in monoterapie si se prefera spironolactona. dar prin scaderea eliminarii ionilor de H+ creste pH-ul urinar. 3. la nivelul tubului contort proximal.6.

ca vasodilatator si diuretic. constipatie. La ciroticii cu ascita si edeme folosirea diureticelor (in deosebi un diuretic tiazidic in asociatie cu spironolactona sau triamteren) este oportuna. gluconat de calciu. Pentru corectare se administreaza clorura de amoniu (NH4Cl) sau clorura de calciu (CaCl2). hipotensiune. Astfel tiazidele dimunueaza uneori calciuria. la bolnavii cu regim hiposodat strict. greata. cu o compozitie diferita de aceea a lichidului extracelular. parestezii. Diureticele antialdosteronice pot cauza hiperkaliemie. care apare uneori sub tratament diuretic. obliga la reducerea dozei sau la intreruperea temporara a administrarii. Pierderea acuta de sodiu poate aparea in urma unei saluraze abundente provocata de diuretice cu actiune intensa. Simptomele de hiperkaliemie sunt slabiciune. desi efectul lor este in general slab. eventual suplimentarea cu clorura de sodiu (la nevoie intravenos). In edemul pulmonar acut. duce la hiponatriemie. care beau apa multa. reprezinta un factor de autolimitare a efectului diuretic.2. 4. agravand manifestarile de hiperparatiroidie. anorexie. Hipokaliemia este periculoasa la cirotici. au diureza apoasa deficitara si sunt tratati cu saluretice (mai ales tiazide). uneori valori crescute ale ureei si creatininei serice. Homeostazia calcica poate fi tulburata prin unele diuretice. diureticele pot fi deosebit de utile. hipotensiune. Cand congestia este marcata se recurge la furosemid. Tratamentul consta in reducerea aportului de apa (500 ml/zi). Hipocloremia cu alcaloza. somnolenta. acidul . intreruperea medicatiei diuretice. chiar letargie. Pentru corectare este necesara liberalizarea dietei. Ea se caracterizeaza prin somnolenta. cu somnolenta si hipotensiune. hiporeflexie si. in cazurile severe. turgor scazut. Pierderea cronica de sodiu prin tratament diuretic prelungit la bolnavii cu dieta restrictiva. se injecteaza intravenos furosemid. parestezii. in situatiile extreme se recurge la hemodializa. aritmii ectopice. hiporeflexie. In acest caz este necesara suplimentarea clorurii de sodiu. in afara de tonicardiac. glucoza si insulina. slabiciune musculara. In timpul tratamentului diuretic este necesara masurarea periodica a potasiemiei si corectarea eventualelor indepartari de la valoarea fiziologica. in functie de valoarea deficitului de sodiu. acido-bazice si lichidiene. eventual administrarea de manitol si glucocorticoizi. Controlul starilor de congestie usoara se realizeaza obisnuit printr-un diuretic tiazidic. Hiponatriemia cronica de dilutie poate aparea la cardiacii cu edeme cronice. La bonavii cu sindrom nefrotic si diureza redusa sau cu edeme mari. 1-2 doze/zi. modificari electrocardiografice caracteristice. Invers.la ciroza cu ascita si edeme. care actioneaza intens si rapid. poate determina aparitia de dezechilibre ale homestaziei ionice. furosemidul. chiar fibrilatie ventriculara si oprirea inimii. cand se administreaza concomitent clorura de potasiu si la bolnavii cu insuficienta renala. Urina abudenta eliminata.conditiile unei presiuni venoase normale. Riscul este mare cand asemenea diuretice se asociaza intre ele. Semnele clinice -. cu conditia ca diureza sa nu fie fortata excesiv. administrat oral de 2 ori pe saptamana.Alte indicatii ale diureticelor sunt la bolnavii cu sindrom nefrotic. bradicardie.Reactii adverse Majoritatea reactiilor adverse produse de diuretice se datoresc eliminarii excesive de electroliti si apa. natriemie normala. unde poate contribui la declansarea comei hepatice. Tratamentul se face cu bicarbonat de sodiu.

1.25-1 mg/zi.Diureticele tiazide potenteaza: . CAPITOLUL . cu contractia excesiva a volumului plasmatic. de aceeasi durata.5-10 mg/zi.hipoglicemiantele (prin hiperglicemie) . azotemia si creatininemia tind sa creasca.Asocierea diureticelor hipokaliemiante cu cele hiperkaliemiante. .Nefrix) este una din cele mai utilizate tiazide care are ca unitate doza de 25mg. Dozele utile sunt de 1-6 mg/zi. Se produce deshidratare. Se administreaza in doze de 2. In ultima vreme au aparut o serie de medicamente diuretice a caror structura chimica nu . efectul incepe dupa o ora de la administrare este maxim dupa 2-4 ore si se mentine 8-12 ore. 0. dar doza utila este mai mica -. Ciclotiazida (Anhydron) si politiazida (Renese) sunt diuretice tiazidice cu efect prelungit -.1.3.cardiotonicele (prin hipokaliemie) . restul parametrilor fiind aceeasi ca in cazul hidroclorotiazidei. filtrarea glomerulara diminueaza.etacrinic si triamterenul cresc eliminarea de calciu. Aceasta insuficienta renala functionala impiedica efectul diuretic si poate agrava starea bolnavilor renali. Doza utila este de 25-50mg de 1-2 ori/zi.Diureticele tiazide antagonizeaza: . Butizida (Eunerphan.clorura de amoniu (prin hiperamoniemie) . 4.5 5. tahicardie. In cazul diureticelor osmotice supradozarea provoaca marirea excesiva a volemiei. apoi intermitent. negativarea balantei calciului. Thiazidil) actioneaza timp de 12-24 ore.antiaritmicele (prin hipokaliemie). Ciclopentiazida (Navidrex) are efect asemanator.1.litiul (prin hipokaliemie) .Diuretice inhibitoare ale reabsorbtiei de sodiu 5. Meticlotiazida (Enduron.Interactiuni . scaderea presiunii arteriale si venoase. corecteaza kaliemia si fenomenul de autolimitare a efectului.Efectele diureticelor (diuretic. Cand este folosita ca diuretic.uricozuricele (prin hiperuricemie) . cu supraincarcarea circulatiei si tulburari hemodinamice consecutive. cate 3 zile/saptamana. avand potenta mai mare. putand provoca -. natriuretic si antihipertensiv) sunt antagonizate de: antiinflamatoare steroidiene si nesteroidiene (prin scaderea biosintezei de PG vasodilatatoare). Deoarece miscarea lichidiana produsa de diuretice nu este de tip fiziologic. . folosirea abuziva a acestora creeaza un dezechilibru manifestat in cantitatea de apa mobilizata din tesuturi si cea eliminata urinar. se administreaza la inceput zilnic. peste 24 ore. Saltucin) care are ca unitate de doza 5mg.Tiazidele Hidroclorotiazida (Esidrex. mai ales la batrani .

Leodrine 18 25-100mg o data/zi Indapamida* Indapamid. Tertensif 24-36 2. la un bolnav hidratat normal. Renese 24-48 0. uneori. O doza obisnuita de furosemid de 40mg administrata pe cale orala. iar pH-ul urinar este acid.2.este tiazidica dar care au toate proprietatile diuretice ale tiazidelor.Diuretice “de ansa” Furosemidul (Furosemid. Fusid. a caror durata de actiune este mai lunga de 24 de ore. poate creste de 5 ori volumul urinar si cantitatea ionilor de sodiu si clor eliminati prin urina in decurs de 4 ore. clor si calciu. Thiazidil 12-24 2.5-4mg o data/zi sau la 2 zile Quinetazona Aquamox. se adauga un efect diuretic tipic tiazidic. Saluretin 24 100mg o data/zi sau la 2 zile Ciclopentiazida Navidrex 8-12 0. potasiu. inclusiv mecanismul de actiune. Aceste medicamente sunt numite uneori false tiazide. Salurex). Nefrix 8-12 25-50mg o data sau de 2 ori/zi Hidroflumetiazida Hydrenox. Laxis. indapamida s. Fluitran 24 1-4mg o data/zi sau la 2 zile 5. Saluric 6-12 500mg de 2 ori/zi Clopamida* Brinaldix 24 20-60mg odata/zi Clorexolona Nefrolan 48 25-100mg o data/zi sau la 2 zile Clortalidona Hygroton. iar alteori sunt considerate pur si simplu tiazide.1. In . Favone 12-18 50-100mg odata/zi Butiazida Eunerphan.5mg odata sau de 2 ori/zi Benztiazida Exna. impuse de evolutia bolii. bogata in sodiu. la efectul vasodilatator.5-5mg o data/zi Meticlotiazida Enduron. alteori sunt considerate diuretice de tip tiazidic.5mg) actioneaza in hipertensiunea arteriala in principal prin vasodilatatie si numai la doze mai mari. este un diuretic cu efect foarte intens.. Zaroxolyn 12-24 5-20mg o data/zi Politiazida Drenusil. un efect vasodilatator mai intens decat al tiazidelor utilizate ca diuretice. Urina eliminata sub efectul acestui medicament este hipotona. Pentru indapamida se considera spre exemplu ca la dozele obisnuite (2. Principala lor diferenta farmacologica fata de tiazidele adevarate este durata lunga a efectului diuretic la care se adauga. desi au alta structura chimica. Saltucin 8-12 5-15mg odata/zi Clortiazida Diurilix. Naturetin 6-12 2. clopamida. un derivat sulfonamibenzoic. Hydromox 18-24 50-100mg o data/zi Triclormetiazida Esmarin.a.25-10mg o data/zi Ciclotiazida Anhydron 24-36 1-6mg o data/zi Hidroclorotiazida Esidrex. Astfel sunt clortalidona.5-10mg o data/zi Metolazona Diulo. durata efectului si dozele uzuale (compusii notati cu * nu au structura tiazidica) Diureticul Durata efectului (ore) Doza terapeutica uzuala (pentru efectul diuretic) Denumirea internationala Denumirea comerciala Bendroflumetiazida Aprinox. In tabelul de mai jos am prezentat principalele diuretice tiazidice si inrudite. Aceste medicamente sunt considerate de preferat in tratamentul de fond al hipertensiunii arteriale atat prin durata lunga a efectului cat si prin intensitatea efectului vasodilatator. acesta se produce cu o latenta scurta si este de durata scurta.

Furosemidul administrat intravenos este unul din medicamentele de prima alegere pentru tratamentul crizei hipertensive. Aceasta face ca furosemidul administrat pe cale orala sa fie unul din medicamentele antihipertensive de prima alegere pentru tratamentul cronic al hipertensiunii arteriale. poate grabi eliminarea toxicului din organism (cu conditia ca toxicul sa se elimine din organism prin excretie urinara). Bolnavii cu insuficienta renala necesita uneori doze mari de furosemid . La bolnavii renali se poate utiliza chiar in stadii avansate de insuficienta renala. Hipopotasemia este de obicei frecventa iar uneori poate fi grava. Efectul medicamentului incepe la 20-60 de minute dupa administrarea orala si la 3-15 minute dupa administrarea intravenoasa. Frecvent Furosemidul impune suplimentarea aportului alimentar in potasiu. care inhiba sinteza de prostaglandine. prin cresterea diurezei. altfel putand produce grave dezechilibre hidroelectrolitice si chiar colaps. este maxim dupa 2-3 ore in cazul administrarii orale si dupa 15-30 de minute in cazul administrarii intravenoase si dureaza aproximativ 4-6 ore dupa administrarea orala si 2-5 ore dupa administrarea intravenoasa. ca de altfel toate diureticele de ansa. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. in formele moderate si severe de boala. O alta indicatie majora a furosemidului o reprezinta tratamentul insuficientei cardiace cronice. si este probabil datorata in principal scaderii cantitatii de sodiu din organism. in formele usoare de hipertensiune arteriala. Se poate administra singur. La bolnavii cu insuficienta cardiaca. uneori poate produce scaderi usoare ale tensiunii arteriale resimtite de bolnav sub forma unor stari de lesin sau de neputere care uneori apar dupa fiecare doza in cursul unui tratament cronic. Si in cazul administrarii orale furosemidul determina insa o scadere a tensiunii arteriale dar aceasta se instaleaza lent. sau in diverse asociatii antihipertensive. Administrat pe cale orala efectul furosemidului este mai putin brutal. dupa 2-4 saptamani de tratament. cu exceptia edemului inflamator. uneori chiar mai mult. . hipopotasemia poate agrava o intoxicatie digitalica (Furosemidul nu se administreaza in intoxicatia digitalica). apreciindu-se ca acesta este inca prezent la bolnavii al caror clearance al creatininei endogene este de 10 ml/min. In fine Furosemidul poate fi util uneori in tratamentul unor intoxicatii medicamentoase cand.prezenta edemelor diureza poate creste pana la 10 l pe 24 de ore. dozele mari fiind utilizate desigur numai in cazuri care raspund foarte greu la medicament. Este posibil ca aceasta eficacitate mare pe care o are furosemidul la bolnavii cu insuficienta renala avansata sa fie corelata cu faptul ca medicamentul creste fluxul plasmatic renal. sa prezinte un important risc de dezechilibre electrolitice. de asemenea efectul diuretic al Furosemidului se mentine si in stadii avansate de insuficienta renala. Efectul creste cu doza dupa o relatie doza/efect al carei grafic are o panta abrupta. scad usor efectul diuretic al Furosemidului. iar in situatii de insuficienta renala acuta se poate administra chiar in perfuzie intravenoasa in tentativa de a forta reluarea diurezei. si pe un interval foarte larg de doze. De asemenea furosemidul este indicat in tratamentul tuturor formelor de edem. hepatice sau renale. Este util in tratamentul edemelor cardiace. ca tratament de prima intentie. Efectul foarte intens face ca Furosemidul. Totusi. Efectul diuretic foarte intens si foarte rapid al Furosemidului administrat intravenos face ca medicamentul sa scada brusc volemia si tensiunea arteriala ceea ce permite utilizarea medicamentului pentru tratamentul urgentelor hipertensive. Practic furosemidul se poate administra in doze cuprinse intre 20mg si 2g pe 24 de ore.

poate determina diminuarea intensitatii efectului diuretic in principal prin dezvoltarea unei hiperaldosteronism secundar. Foarte rar Furosemidul poate determina de asemenea cresterea uricemiei (dar extrem de rar determina guta). Dozele uzuale sunt de 3-6mg/zi pentru Piretanida si 1mg/zi pentru Bumetanida. Unat) si Azosemidul (Luret). Administrarea regulata. se impune prudenta in asocierea furosemidului cu alte medicamente care pot afecta auzul. insuficientei cardiace sau hipertensiunii arteriale se prefera de obicei diureticele cu eficacitate moderata. dar nu prin intensitatea de actiune. cu o potenta de 40 de ori mai mare decat a furosemidului. Piretanida (Perilen) si Bumetanida (Burinex) au de asemenea proprietati asemanatoare furosemidului. deoarece sub influenta diureticului litemia poate creste. fara pauze. sau ca tratament cronic pentru edeme. hipertensiunea arteriala sau insuficienta cardiaca. Acidul etacrinic (edecrin). Bolnavii care primesc preparate de litiu trebuie supravegheati. cand se administreaza pe cale intravenoasa. au proprietati asemanatoare Furosemidului. la bolnavii cu edeme refractare. Furosemidul se utilizeaza cel mai adesea ca tratament de urgenta pentru edemul pulmonar acut si pentru criza hipertensiva. Este posibila. realizeaza un efect sinergic. La nevoie aceste doze se cresc insa pana la obtinerea raspunsului terapeutic scontat. Se apeleaza la Furosemid cel mai adesea atunci cand eficacitatea diureticelor cu activitate moderata nu este suficienta sau cand bolnavii prezinta contraindicatii pentru diureticele cu eficacitate moderata. Efectul curarizantelor si miorelaxantelor poate fi potentat. Pentru torasemid nu au fost semnalate fenomene ototoxice sau afectarea pancreasului. Alte dezechilibre electrolitice sunt posibile dar apar mult mai rar. Furosemidul nu se amesteca cu alte medicamente si cu solutii acide. Torasemidul (Presaril. permitand evitarea dozelor mari cu risc toxic. Totusi. O reactie adversa caracteristica Furosemidului o reprezinta producerea unei surditati trecatoare sau definitive. scaderea calcemiei. In tratamentul cronic al edemelor. daca se impune administrarea de clorura de potasiu. La doze mari creste insa semnificativ riscul de surditate. Toresamidul are un timp de injumatatire lung de pana la 6 ore si implicit o durata lunga de actiune. cum sunt spre exemplu antibioticele aminoglicozidice. Torem. dar diureticul poate favoriza ischemia miocardica si cerebrala si provoaca uneori aritmii. Asocierea de diuretice antialdosteronice creste semnificativ efectul diuretic al Furosemidului si micsoreaza riscul dezechilibrelor potasiului. de obicei la bolnavii cu insuficienta renala. pe de alta parte elimina mai greu furosemidul din organism. In principiu disfunctiile electrolitice sunt produse de intensitatea diurezei.uneori fiind necesara chiar administrarea de clorura de potasiu ca medicament. Aceasta apare insa foarte rar si numai la doze foarte mari. spre exemplu. nu de marimea dozei. Este de preferat masurarea periodica a potasiemiei la bolnavii in tratament cronic cu Furosemid. Asocierea cu hidroclorotiazida (sau alte diuretice tiazidice). La bolnavii in tratament discontinuu cu Furosemid. pe de o parte necesita doze mari de furosemid. de tipul tiazidelor. care. este de preferat ca aceasta sa se administreze in zilele in care nu se administreaza furosemid. Dozele obisnuite de Furosemid sunt de 20mg pentru o data pe cale intravenoasa sau 40mg pentru odata pe cale orala. un derivat de acid fenoxiacetic fara asemanare structurala cu . care sunt in general mai bine suportate. In cazuri extreme de insuficienta renala severa se poate ajunge pana la 1-2g furosemid pe zi administrate in perfuzie intravenoasa. in aceeasi seringa (poate precipita).

Se foloseste in edemele cardiace. Se leaga in proportie mare (90%) de proteinele plasmatice. Obisnuit se asociaza cu teofilina (2:1) care determina o crestere a proprietasilor diuretice ale substantei de baza. Acidul etacrinic are aceleasi indicatii ca furosemidul.v. Acidul etacrinic provoaca rareori (dar mai frecvent decat furosemidul) surditate trecatoare sau definitiva. sau profund i. jena sau dureri abdominale. Teofilinetilendiamina (Miofilin) asemanatoare ca actiune cu teofilina se administreaza oral 400-600mg/zi sau i. 5. Ca efecte secundare: fenomene iritative gastrice si de excitatie centrala. Se administreaza in formule magistrale.m. voma. riscul dezechilibrelor hidroelectrolitice este relativ mare.20g sare de sodiu si 0.3. Mai prezinta actiune vasodilatatoare. inhibarii reabsorbtiei sarii fara apa din portiunea ascendenta a ansei Henlé. Teotard) are efect diuretic maxim dupa 2-3 ore. In urgente -. 5. sub forma de tablete a 0. sau injectabil i. in general fara a depasi 150mg/zi (in doua prize). nu se asociaza cu alte medicamente ototoxice (antibiotice aminoglicozidice). Se administreaza sub forma de injectii. are proprietati farmacologice similare acestuia. folosirea in timpul sarcinii trebuie evitata. Efectul diureticului incepe la 1-2 ore dupa administrare si inceteaza dupa 12-24 ore.v. folosind obisnuit doze mai mici.. Cresterea diurezei se datoreste. disfagie. 50-100mg o data la 2 zile sau 2-4 zile/saptamana. Diureticele mercuriale. Este in parte metabolizat. chiar hemoragii intestinale -. fiind prezenta chiar pentru o filtrare glomerulara redusa.5-1mg/kg).10g. Ca si pentru furosemid.furosemidul.v. Gama dozelor active este mare. Timpul de injumatatire este de 60 minute. excita sistemul nervos central. sunt mai frecvente si uneori severe. antispastica. inclusiv deficitul acut de sare. se face intermitent -.1. nu mai sunt practic folosite din cauza toxicitatii mari si a ineficacitatii in administrare orala. incepand cu 50mg si crescand progresiv pana la obtinerea efectului dorit. Reactiile adverse sunt asemanatoare celor provocate de furosemid. Se elimina prin urina (circa 2/3) si prin bila (restul de 1/3).4. 1-2ml de 1-2 ori/saptamana. in principal. Acidul etacrinic se absoarbe repede si total din tubul digestiv.Diuretice xantice Teofilina (Afonilum. stimuleaza direct cordul. Efectul este neglijabil in afara retentiilor. Actiunea diuretica este intensa si de scurta durata. Se administreaza oral. anorexie. diaree. fiole a 2ml (0. . Doza unica i. dar tulburarile digestive -. oral 100300mg/zi. de obicei in asociere cu glucoza (Teoglucin). 100-600mg/zi. care actioneaza in principal prin cresterea circulatiei renale.Diuretice mercuriale Mercurofilin (novurit) este un diuretic activ mai putin toxic decat alte diuretice mercuriale. desi foarte active. hepatice sau renale sub forma de injectii sau drajee.10g teofilina).1. tratamentul de intretinere. Datorita actiunii intense. greata. este putin activa si limitat folosita. Aminofilina. de exemplu in edemul pulmonar acut -. se injecteaza intravenos edecrinat de sodiu 50mg (0.

Acetazolamida se utilizeaza putin ca diuretic. cate 4ml/minut. din grupul sulfamidelor.Diuretice osmotice Manitol (mannitol). introduse intravenos. Este utila in situatii selectionate in care este nevoie de alcalinizarea urinei. creste diureza prin mecanism osmotic. Este folosita si pentru scaderea presiunii intraoculare in glaucomul acut. in solutie 10-25%. deoarece importanta acestor schimburi este redusa din punct de vedere cantitativ (raportat la totalitatea ionilor de sodiu reabsorbiti tubular).5-2g/kg. Introdusa in perfuzie intravenoasa. greata. Manitolul. dar prin scaderea eliminarii ionilor de H+ creste pH-ul urinar.1. Efectul diuretic este slab. Blocajul renal. sub forma de solutie 30% in glucoza 5%. cu dezvoltarea edemului pulmonar. 40-80g (fara a depasi 1. mergand pana la decompensare.7 7.CAPITOLUL . voma. ca diuretic osmotic. ceea ce are drept consecinta scaderea disponibilului de ioni de hidrogen (produsi prin disocierea acidului carbonic) pentru schimburile Na+/H+ de la nivelul tubului contort distal si. Daca diureza indusa este importanta. In caz de soc trebuie completat volumul plasmatic. Daca diureza obtinuta este nesatisfacatoare.1. Pentru aceasta este indicat in edemul cerebral. urina devenind alcalina. Inhiband anhidraza carbonica scade formarea de acid carbonic din bioxid de carbon si apa. injectat intravenos.1. inaintea interventiilor pe creier. provoaca expansiunea lichidului extracelular. la nivelul tubului contort proximal. in exces. CAPITOLUL . in mai mica masura. este necesara supravegherea ureei din sange si a ionogramei plasmatice.5g/kg pe zi).Diuretice care determina cresterea cantitatii filtrate de Na si/sau Cl 7.1. din grupul inhibitorilor de anhidraza carbonica. poate fi utila pentru combaterea de urgenta a edemului cerebral. .1. Manitolul creste osmolaritatea plasmei si mobilizeaza activ apa din tesuturi si din alte compartimente lichidiene.Diuretice inhibitoare ale schimbului de ioni de hidrogen 6. ca si inaintea unor interventii oftalmologice.1. in criza de glaucom acut congestiv. pentru a inlocui eventualele pierderi excesive de apa si electroliti.Sulfamide diuretice Acetazolamida (Ederen. tratamentul trebuie oprit. insuficienta cardiaca decompensata constituie contraindicatii. ca structura chimica. de asemenea. Diamox) face parte. anuria. Doza utila este de 1. cresterea volemiei si supraincarcarea circulatorie. pot provoca cefalee.6 6. introduse in decurs de 3060 minute. continuand eventual pe cale orala cu 20g de 2-5ori/zi. Solutiile concentrate de uree. iar ca mecanism de actiune. Presiunea arteriala se poate ridica si functia inimii este ingreunata. poate fi utila in criza acuta de glaucom si uneori in tratamentul micului rau epileptic. Ureea actioneaza. un polialcool derivat de manoza.

reduce secretia de aldosteron. . ureea are gust neplacut si produce la multi bolnavi greata si voma.2. producand repede autolimitarea efectului. Creste eliminarea apei si a clorurii de sodiu.1. 7. 7.1. si se elimina impreuna cu un echivalent de sodiu si de apa. Pierderea de sodiu duce. isonal) este un diuretic osmotic. Mecanism: apa in cantitate mare inhiba secretia de ADH (feed-back negativ). prin hipervolemie. Este indicata in edeme hepatice sau nefrotice. iar local irita vena si pot fi cauza de flebita si tromboza. rezultand din absorbtia inegala a celor 2 ioni in intestin.1.4. in doza de 11. potenteaza actiunea mercurialelor. Albumina umana mobilizeaza apa extravasculara in vase si in consecinta.Diuretice acidifiante Diuretice cu efect redus. iar intensitatea sa depinde de concentratia hormonului.Diuretice vegetale Ceaiuri din produse vegetale diuretice: cozi de cirese (Stipites cerasorum). Actiunea este redusa. coada calului (Equisetum arvense) etc. Idrolattone.Diuretice fiziologice Apa este diureticul fiziologic. In organism ionul de amoniu este metabolizat iar excesul de clor rezultat produce acidoza. la acidoza si la autolimitarea efectului prin interventia mecanismelor compensatoare care elimina clorul cu amoniul format de rinichi. Clorura de amoniu (Diurocard). Verospiron) este un compus 17spirolactosteroidic.Diuretice care retin potasiul Spironolactona (Spironolactone. pentru reducerea presiunii intracraniene sau intraoculare. folosit pe cale orala. 7. Are actiune diuretica relativ slaba. mai redusa. flavone. 7.5. Se administreaza oral 1-2g de 4-5 ori/zi. Actiunea diuretica -. dupa cateva zile.1. insuficienta hepatica si renala. Se utilizeaza in asociere cu diureticele mercuriale sau cu acidifiant (pentru schimbarea pH-ului urinar in infectii). Clorura de calciu are actiune similara. saponozide. Administrata oral. Substituentii de plasma au o actiune similara cu cea a albuminei. Este contraindicata in prezenta insuficientei hepatice sau renale avansate si in conditii de deshidratare. Clorul se absoarbe in cantitate mare si calciul in cantitate mica. inrudit cu Aldosteronul. Efectul diuretic este conditionat de prezenta aldosteronului.5g/kg. Mecanismul consta in scaderea secretiei de hormon antidiuretic hipofizar. matasea de porumb (Stigmata maydis). Folosirea la bolnavii cu accidente hemoragice cerebrale impune multa prudenta.confuzie. Sunt contraindicate in acidoza. Se foloseste in special pentru a mentine o diureza crescuta in calculoze renale. Aldactone. insa de intensitate mai mica. principii active ce actioneaza in sens diuretic: saruri de K+. Provoaca uneori neplacere abdominala. Izosorbidul (hydronal. natriureza reprezentand sub 5% din filtratul glomerular.3. Efectul apare la bolnavii cu hipoproteinemie. Ceaiurile diuretice au efect prin apa ingerata la care se adauga si o slaba actiune diuretica a unor uleiuri volatile pe care le contine ca si prin sarurile de potasiu. slaba. de scurta durata.

Spironolactona. somnolenta.Cresterea diurezei se face lent si este durabila -. Actiunea este de tip competitiv -. Timpul de injumatatire plasmatic este de 14 ore. Alte reactii adverse. raspunsul este minim dupa 3-4 zile de tratament si se mentine 2-3 zile dupa oprirea acestuia (4). la inceput 100mg de 3 ori/zi. in prezenta acidozei -. Insuficienta renala acuta si insuficienta hepatica grava sunt alte contraindicatii. scade secretia ionilor de potasiu si hidrogen in lumenul tubular. eruptii cutanate. insotita uneori de hipotensiune. Efectul diuretic al Spironolactonei este micsorat de catre Acidul Acetilsalicilic si diferite antiinflamatorii nesteroidiene. Spironolactona actioneaza la nivelul celulelor epiteliale din portiunea terminala a tubului contort distal si al sistemului colector din corticala rinichiului. la diabetici. Indicatia principala o reprezinta edemele cu hiperaldosteronism secundar rezistente la alte diuretice (Tiazide. datorita analogiei structurale cu aldosteronul. de asemenea. un compus pteridinic. Amilorid) si suplimentarea potasiului in timpul tratamentului cu Spironolactona pot fi cauza de crestere periculoasa a potasiemiei. crescand eventual pana la 600mg/zi. ca si scaderea natriemiei (mai ales la cirotici). Asocierea cu alte diuretice ce retin potasiul (Triamteren. sunt activi. hirsutism la femei. Perindopril. Actiunea are acelasi mecanism ca si Spironolactona. intretinerea efectului necesita obisnuit 100mg de 2 ori/zi. este micsorat influxul ionilor de sodiu din urina in celulele tubulare si. In aceste conditii. Unii metaboliti isi pastreaza efectul diuretic. Spironolactona creste efectul medicamentelor antihipertensive. provoaca cresterea diurezei si corecteaza tendinta de hipokaliemie si hipomagneziemie. spironolactona poate provoca cresterea potasiemiei. are actiune diuretica asemanatoare Spironolactonei. Este indicat indeosebi in edemele si ascita ciroticilor si in edemele nefrotice. la cirotici . in forma microcristalina utilizata. situatii in care riscul hiperkaliemiei este crescut. dar mai ales la cirotici si in sindromul nefrotic. sunt: ginecomastie (la dozele mari). se absoarbe relativ bine din intestin. spironolactona trebuie folosita cu prudenta. Efectul se instaleaza in circa 2 ore si se mentine 7-10 ore. greata si alte tulburari digestive. asociindu-se . eficacitatea este maxima dupa 2-3 zile de tratament. in doze mici. Ca urmare. canrenona. Lizinopril. Trandolapril) obliga la controlul potasiemiei si este contraindicata in prezenta insuficientei renale. dar biodisponibilitatea ei sistemica este de numai 25% (dupa primul pasaj hepatic). la cardiaci. apoi ca tratament de intretinere. asociata hidroclorotiazidei sau Furosemidului. Parte din metaboliti -. respectiv activarea de catre acestea a canalelor si pompelor membranare ale sodiului. Este metbolizata in majoritate in ficat. Captopril. Triamterenul se administreaza oral. impotenta sexuala la barbati si amenoree. Este necesara prudenta in insuficienta renala cronica. Ramipril. Epurarea este incetinita la bolnavii cu ciroza si la uremici (dozele necesare sunt mai mici). secundar. la inceput 10-50mg de 4 ori/zi. o data la 2 zile. acidul canrenoic -. Cilazapril. rare. Este impiedicata comanda genica a unor proteine induse de aldosteron. Spironolactona. Triamterenul (Dyrenium). 10-25mg de 1-4 ori/zi (individualizat). care impiedica sinteza prostaglandinelor. periculoasa la bolnavii cu insuficienta renala. Furosemid). Spironolactona se administreaza oral. Ca efecte nedorite. Quinalapril. Enalapril. Spironolactona este contraindicata la bolnavii cu hiperkaliemie. Asocierea cu inhibitori ai enzimei de conversie (Benazepril.

Canrenona (Phanurane). doza utila fiind de 15-20mg/zi. fiole 10mg/ml-2ml. atunci cand acestea nu mai sunt eficace din cauza hiperaldosteronismului secundar. CAPITOLUL . Au fost semnalate cateva cazuri de insuficienta renala acuta pentru asociatia triamterenindometacina. 40mg. dar poate fi injectat. 40mg. Aldactone Pro Injectione. cpr. la diabetici. Midamor. uscaciunea gurii si senzatie de sete. Canrenoatul de potasiu (Aldadiene Potassium. fiind util in edemele rezistente cu hiperaldosteronism secundar. cresterea azotemiei. Nu se asociaza Spironolactona. 40mg). anemie megaloblastica (mai ales la cirotici). Nu se asociaza cu alte diuretice care retin potasiul. in injectii lente sau in perfuzii. slabiciune. cpr. Amiloridul se absoarbe partial din intestin. voma. Exista preparate care cuprind. De asemenea nu se administreaza la bolnavi cu alergie la Amilorid si la Acid Acetilsalicilic. Efectul se instaleaza in 2 ore de la administrarea orala si se mentine 24 ore. iar asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie impune prudenta si este contraindicata in prezenta insuficientei renale. Salurex -. hipotensiune ortostatica. Ca reactii adverse poate provoca hiperkaliemie (se controleaza potasiul in sange) si rareori -. in conditii de hiperaldosteronism secundar si pentru combaterea hipokaliemiei. 40mg. Este indicat. Triamterenul si sarurile de potasiu. Timpul de injumatatire mediu este de 21 ore. crampe musculare. 40mg. Fusid -. in starile de acidoza. In cazul administrarii repetate efectul este maxim dupa cateva zile de tratament. Insuficienta renala grava si hiperkaliemia contraindica medicamentul.Medicamente diuretice inregistrate in Romania Furosemid (Furosemid -. Ca reactii adverse au fost semnalate: tulburari gastrointestinale (anorexie. fiole 20mg/2ml. Se administreaza oral. Are aceleasi indicatii si contraindicatii. Furosil -. cpr. Modamide) are proprietati diuretice asemanatoare triamterenului. Lasix -. cpr. Este epurat prin metabolizare si prin eliminare renala. 200-800mg/zi. Folosirea la copii trebuie evitata. ameteli. la cirotici. crampe musculare. voma. parestezii. un metabolit activ al spironolactonei. cpr. greata. Datorita riscului de hiperkaliemie trebuie folosit cu prudenta la bolnavii cu insuficienta renala. Soludactone) are proprietati similare Spironolactonei. . constipatie sau diaree). un diuretic tiazidic si Triamteren. are acelasi efect diuretic si o potenta similara. dureri abdominale. Este contraindicat in prezenta hiperkaliemiei si in timpul sarcinii.Tiazidelor sau Furosemidului. in asociatie cu o tiazida sau cu Furosemid. Se administreaza oral. in edemul cerebral posttraumatic sau postoperator. in parezele sau ileusul paralitic. pentru cresterea efectului acestora. oboseala.1.8 8. Amiloridul (Arumil. greata. in aceeasi forma farmaceutica. Are aceleasi indicatii si contraindicatii ca Spironolactona. Asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie (care poate fi utila in insuficienta cardiaca) impune prudenta din cauza riscului hiperkaliemiei. Se introduce intravenos. Trebuie folosit cu prudenta la bolnavii cu insuficienta renala. in timpul tratamentului cu triamteren nu se administreaza clorura de potasiu.

New York. Furosemid 20mg). 2. 9. Fiziologie umana. larg folosite pentru eliminarea excesului de sare si apa in starile edematoase.5mg). 4. cpr.. 50mg). 9. Med. Memo-Med . -..5mg. 250ml.2. diuretice saluretice -.Bibliografie 1. 20%. 2. Agenda medicala.film. Bucuresti. 3. R. 1.Editura Minesan (editia XII). Dodrescu I. 1997. 100mg. Bucuresti. ed.5mg). 7. 2004.1. 25mg. (red) -.film. Candiori R. -. In aceasta categorie sunt incadrate obisnuit medicamentele care determina eliminarea unei urine abudente.perf. Buligescu L. Edit.5mg. (Triamteren 25mg. 2. Cristea A. Diureticele moderne in tratamentul ascitei din ciroza hepatica. sol.9 9. prin rinichi si sunt utile in tratamentul edemelor. ALL.5mg. (Amilorid 5mg. Indapamid -. Med. CAPITOLUL . Diurex cps. cps. (Spironolactona 50/100mg.R. 50mg. bogate in sare -. 500ml). 2002. -. Note de curs. Indapamid (Impamid -. Haulica I. drj. Farmacologie. Triampur Compositum cpr. Farmacologie. cpr.N. 8. Ed. 25mg. 100mg). 1980. 2004. 2. Bucuresti.Bucuresti. Verospiron -. 1983. -. Cristea A. Ele actioneaza predominant la nivelul rinichiului. Bucuresti. cpr. Cragoe E. -.J. -. cpr. . Hidroclorotiazida 12. a II-a. Stroescu V. 20mg/ml-10ml. Spironolactona (Aldactone -. Editura Didactica si Pedagogica. pharmacology and medicine.A. 1. Farmacologie Generala. Editura Didactica si Pedagogica.Concluzii Medicamentele diuretice sunt substante capabile sa creasca procesul de formare a urinei marind in acest fel diureza.). -. drj. Hidroclorotiazida 50mg). In concluzie medicamentele diuretice cresc excretia de apa si electroliti.2004 6. Combinatii: Diursan cpr. Manitol (Manitol -. Spironolactona -. 50mg.5mg.Hidroclorotiazida (Nefrix -. Tertensif -.inj. Tertensif SR -. 5. cpr. Diuretics: chemistry. cps. Ed. sol. Fulga I..A.N.Ghid farmacoterapic. Wiley. Med int (Buc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful