NERVII CRANIENI Nervul olfactiv I Nervul olfactiv face parte din analizorul olfactiv.

Receptorii olfactivi sunt situaţi la nivelul petei galbene a mucoasei nazale. Sunt neuroni bipolari şi constituie primul neuron al căii olfactive. Axonii acestor celule bipolare străbat lama ciuruită a osului etmoid şi ajung în bulbul olfactiv unde fac sinapsă cu cel de-al doilea neuron reprezentat de celulele mitrale ale bulbului olfactiv. Axonii celulelor mitrale se proiectează central la nivelul hipotalamusului, a hipocampului şi la nivelul lobului frontal. Aceşti centri terţiari olfactivi sunt intim legaţi de viaţa emoţională, de memorie şi de viaţa instinctuală a fiinţei umane.  Explorarea olfacţiei se face cu ajutorul substanţelor mirositoare cunoscute. Bolnavul are ochii închişi, examinatorul apropie de fiecare nară în parte olfactometrul care injectează într-un timp limitat un volum cunoscut de amestec de aer cu substanţe odorante.  Semiologia olfactivă cuprinde examenul acuităţii olfactive şi a halucinaţiilor olfactive. Nervul olfactiv I
 

1-Tulburari de acuitate olfactivă

Hipo/anosmia înseamnă diminuarea respectiv absenţa mirosului.  Parosmia înseamnă confundarea diverselor mirosuri reale.  Cacosmia este perceperea tuturor mirosurilor ca fiind neplăcute sau dezagreabile.  Anosmia bilaterală apare frecvent în rinitele alergice sau virale (virusul gripal distruge epiteliul senzorial care este înlocuit cu un epiteliu respirator). Anosmia complică 5-10 % din traumatismele craniene. Frecvent definitivă, este legată de contuzia bulbului olfactiv sau secţiunea nervului olfactiv la nivelul lamei ciuruite a etmoidului. Anosmia poate însoţi o fractură a etajului anterior cranian sau o fistulă a lichidului cefalo-rahidian a cărei localizare este facilitată când anosmia este unilaterală. Anosmiile tumorale sunt date de procesele expansive ale etajului anterior al craniului: meningioame olfactive, meningioame ale aripei mici a sfenoidului şi excepţional de glioame frontale.

Nervul olfactiv I Anosmiile congenitale sunt rare, dar importante. Sindromul Kallmann este un defect de migrare neuronală, pentru care a fost clonată gena X-linkata (KAL). Se caracterizează prin anosmie congenitală şi hipogonadism hipogonadotropic. Afecţiunile hipotalamice şi ale bulbului olfactiv se datorează lipsei migrării de la nivelul placardei olfactive a neuronilor olfactivi receptori şi a neuronilor sintetizatori de hormon eliberator de gonadotropina. De asemenea, anosmia poate apare şi în cadrul albinismului. Celulele receptoare există, dar sunt hipoplazice, nu au cili şi nu proemină deasupra celulelor înconjurătoare de susţinere.  Hiposmia poate fi generată de administrarea agenţilor neurotoxici (de exemplu, amfetamine, cocaina topic, aminoglicozide, tetraciclina, intoxicaţia alcoolo-tabagică, etc), de unele afecţiuni endocrine: sindromul Cushing şi hipotiroidismul şi de diabetul zaharat. Vârstnicii şi cei cu stări carenţiale prezintă hiposmie.  Parosmia şi cacosmia se întâlnesc în fazele de instalare sau regresie a anosmiei sau în unele crize epileptice.  Exacerbarea olfacţiei, hiperosmia, poate exista în timpul ciclului menstrual, a stărilor alergice, în hipertiroidism şi în timpul crizelor migrenoase.

1

cele de la jumătatea inferioară retiniană. paranoia. pe faţa ei interioară. sinuzite. În jurul ariei 17 se află ariile 18 şi 19 care sunt arii vizuognostice unde se elaborează integrarea percepţiilor elementare vizuale. etc).  2 . fibrele care provin din jumătatea nazală a fiecărei retine se încrucişează iar fibrele care provin din jumătatea temporală a fiecărei retine rămân de aceiaşi parte (îşi continuă traiectul omolateral).  Structura retinei vizuale. Nervul optic II   Aparţine analizatorului vizual. Conurile sunt elemente receptoare pentru culori şi sunt localizate cu predilecţie în regiunea centrală. celulele senzoriale. psihozele alcoolice. Aici. rinite cronice atrofice.  Stabilirea etiologiei presupune un examen ORL pentru a exclude cauzele locale otorinologice (obstrucţii nazale. EEG are un rol important în susţinerea diagnosticului de epilepsie iar consultul psihiatric în susţinerea diagnosticului de psihoză. mişcarea şi culorile obiectelor.Acuitatea vizuală (AV) reprezintă capacitatea de a percepe şi diferenţia forma. Primul neuron al căii optice este celula bipolară a retinei. În partea posterioară a retinei vizuale. imagini prin rezonanţă magnetică. Acest tabel este aşezat la 5 m de pacient. polipi. celulele bipolare şi celulele multipolare. tomografii computerizate. Se evaluează aproape şi la distanţă. ouă clocite. se află două regiuni distincte: macula lutea sau pata galbenă cu o depresiune în centru numită fovea centralis sau zona vederii clare diurne. benzină. înaintea hipofizei şi formează chiasma optică. la nivelul ariei 17: pe buza superioară a scizurii calcarine ajung fibrele care pornesc de la cadranele superioare ale retinei iar pe buza inferioară. maculară a retinei. A doua regiune este papila nervului optic. Există în boli psihice: schizofrenia. din exterior (spre coroidă) spre interior (spre corpul vitros) este formată din stratul pigmentar. a cărui axon converge spre papila optică şi formează nervul optic care pătrunde în cavitatea craniană prin gaura optică. Nervul optic II  Al doilea neuron al căii optice este celula multipolară. Cei doi nervi optici se unesc pe linia mediană. şi care conţine numai celule cu conuri şi este lipsită de vase sanguine. Axonii acestor neuroni formează un fascicol răsfirat. Aici se află al treilea neuron al căii optice. câmpul vizual (CV) şi fundul de ochi (FO). situată în vecinătatea maculei şi este regiunea prin care părăsesc retina fibrele nervului optic. denumit radiaţiile Gratiolet. Nervul optic II  Semiologia vizuala studiază: acuitatea vizuală (AV). coriză.Nervul olfactiv I 2-Halucinaţiile olfactive Au originea corticală şi sunt sub forma de senzaţii neplăcute diverse ca miros de păr ars. care merge în profunzimea lobilor temporal şi parietal şi se termină pe cele două buze ale scizurii calcarine ale lobului occipital. Leziunile traumatice sau tumorale cranio-cerebrale se pot evidenţia prin radiografii. Bastonaşele sunt elemente receptoare pentru alb-negru şi sunt dispuse pe întreaga retină. Pentru distanţă se foloseşte optotipul. Constituie de asemenea un simptom important al crizelor epileptice parţiale senzoriale olfactive. care înconjoară pedunculii cerebrali ajungând până la nivelul corpilor geniculaţi laterali unde fac sinapsă. acesta trebuind să citească cu fiecare ochi în parte literele sau semnele de pe optotip. De la chiasma optică pornesc mai departe bandeletele optice. Dendritele acestor celule bipolare sunt în legătură cu celulele senzoriale cu conuri şi bastonaşe.

Disociaţia cromatică între alb şi culori. Nervul optic II  In leziunele occipitale. reflexul fotomotor normal şi se asociază frecvent cu halucinaţii vizuale şi tulburări psihice. frecvent ischemică. Pe acest semicerc se plimbă un cursor alb. câmpurile 18 şi 19. ce se poate aşeza în diferite planuri. În mod normal câmpul vizual este mai strâmt în segmental nazal: 60° (în segmentele superior şi inferior are câte 65° iar în cel temporal 90°). nevrita optică din scleroza multiplă. nu recunoaşte cu ajutorul vederii obiectele din jur şi nu înţelege semnificaţia lor. hemoragia preretiniană. temporală. uremică. Câmpul vizual se măsoară în cel puţin patru axe. apreciem distanţa de la care vede degetele noastre. Nu trebuiesc uitate în diagnosticul diferenţial cauzele oculare: dezlipirea de retină.  Pierderea bruscă a vederii la ambii ochi poate fi cauzată de: ischemie retiniană bilaterală la un pacient cu un sindrom de arc aortic. iar punctele obţinute se unesc printr-o linie. Amaurosis fugax (cecitate monoculară tranzitorie) este de natura vasculară şi in cazuri rare de migrenă. Nervul optic II  Cimpul vizual CV este spaţiul perceput de un ochi menţinut în poziţie fixă. se notează dacă pacientul deosebeşte lumina de întuneric. sau tromboza de venă centrală.  Pierderea bruscă a vederii la un singur ochi este de obicei dată de leziunea nervului optic. Dacă nu poate.  -boli degenerative eredo-familiale: atrofia optică ereditară Leber. apare în boala Schilder (leucoencefalita periaxială difuză) etc. tumorală.  Discromatopsia este o tulburare de vedere pentru culori. este cel mai frecvent congenitală şi interesează cel mai frecvent culorile roşu şi verde (daltonism). intoxicaţie cu metanol. Două linii perpendiculare împart CV în patru cadrane două temporale (superior şi inferior) care sunt percepute de hemiretina internă. hipertensive  -leziuni compresive: tumori ale etajului anterior cranian şi tumori hipofizare. luetică. este importantă în depistarea unor sindroame incipiente ale căilor optice. bolnavul nu-şi dă seama de pierderea vederii. care este un semicerc metalic gradat în 180 de grade. traumatică. angiopatii retiniene aterosclerotice. Apare în leziuni ale lobului occipital de natură vasculară. AV este zero şi există cecitate sau amauroză. ischemie simultana de lobi occipitali bilaterali. Edemul papilar poate fi însoţit de episoade de cecitate brusc instalată.  Cecitatea corticală are FO normal. Câmpul vizual se determină cu ajutorul campimetrului. când nu există o discromatopsie congenitală. obstrucţia venei centrale a retinei. şi două cadrane nazale (superior şi inferior) percepute de hemiretina externă. umoare apoasă) şi în leziuni ale căilor optice. apare agnozia vizuală în care deşi bolnavul are vederea păstrată. Daca nu percepe mişcările mâinii de la 25 cm.Daca bolnavul nu vede nici literele mari de pe optotip. cristalin. fracturi de bază de craniu cu interesarea canalului optic  -nevrită ( papilita nervului optic) diabetică.  3 . diabetice. Scăderea AV înseamnă ambliopie. nazală. Nevritele optice pot fi de următoarele etiologii:  -leziuni ischemice: ocluzia arterelor centrale ale retinei. virotică. roşu. verde şi albastru. tabagică.  Nervul optic II Ambliopia apare în leziuni ale globului ocular (cornee. eredoataxia Pierre Marie.

Apare în leziunile retiniene.  Nervul optic II  Scotoamele sunt pete oarbe în câmpul vizual. uşor ovalar. denumită excavaţie fiziologică. craniofaringiom. Cauzele sunt accidentele vasculare cerebrale. arahnoidite optochiasmatice. gliom de chiasmă. scotomul şi îngustarea concentrică a câmpului vizual. bolnavul îşi pierde complet vederea la ochiul respectiv. în leziunile radiaţiilor optice şi scoarţei occipitale. Se examinează papila nervului optic şi vasele retiniene. meningioame de nerv optic. Venele sunt aproape o dată şi jumătate mai largi decât arterele. au un traiect mai sinuos şi o coloraţie roşie mată mai închisă. Reflexul fotomotor nu se produce în jumătatea oarbă a retinei (reacţia hemianoptică Wernicke) când leziunea este pe bandelete şi se produce când leziunea este pe radiaţii sau scoarţă. Scotomul central se datorează unei leziuni maculare sau a fibrelor papilo-maculare ale nervului optic sau ale nervului optic retrobulbar (se întâlneşte în scleroza în plăci. arahnoidite opto-chiasmatice (diagnosticul se face prin CT cranian sau IRM).  Hemianopsia este pierderea unei jumătăţi de câmp vizual. 4 . procesele expansive intracraniene. tulburările de vedere interesează atât vederea maculară cât şi cea periferică. Se datoresc unor leziuni ale căilor optice controlaterale retrochiasmatice. ramură a arterei oftalmice. Pot fi centrale şi periferice. fiind dată de o lezare bilaterală a părţilor laterale ale chiasmei optice: scleroza carotidelor. În migrenă apare uneori un scotom scânteietor. deci câmpul temporal al unui ochi şi nazal al celuilalt.  Examenul fundului de ochi (FO) se face cu oftalmoscopul.  Hemianopsiile laterale omonime sunt amputarea aceleaşi jumătăţi drepte sau stângi ale câmpului vizual a fiecărui ochi în parte. marginile sunt şterse. leziunea putând fi de la chiasmă şi până la cortexul occipital. meningioame olfactive sau de aripă sfenoidală). Staza începe cu hiperemia ei. venele sunt dilatate şi înoată în edem.Modificările importante ale CV sunt hemianopsia. care are o culoare roşiatică. intoxicaţia alcoolo-tabagică sau în compresiunea intraorbitară sau intracraniană a nervului optic prin tumori orbitare. Arterele sunt colorate în roşu deschis.  În leziunea unilaterală a nervului optic se produce la început scăderea acuităţii vizuale iar când leziunea este avansată. În leziunile bandeletei optice. Nervul optic II  Patologic există:  Staza papilară (face parte din triada care defineşte sindromul de hipertensiune intracraniana: cefalee. cu un contur bine delimitat. cu marginile net delimitate de restul retinei. Marginea temporală este de obicei. papila proemină în corpul vitros din cauza edemului. vederea maculară este păstrată. Vasele sanguine pornesc prin mai multe trunchiuri din mijlocul papilei şi se ramifică pe întregul fund de ochi. vărsături de tip central şi stază papilară). mai bine conturată decât cea nazală. meningiom de tubercul selar. traumatismele cerebrale. Nervul optic II  Hemianopsia heteronimă bitemporală exprimă o leziune mediană a chiasmei dată de un adenom hipofizar.  Examenul fundului de ochi normal arată papila nervului optic de forma unui disc plat. cu ajutorul căruia se luminează prin intermediul pupilei fundul de ochi.  Hemianopsia heteronimă binazală este rară.  Îngustarea concentrică a câmpului vizual duce în formele avansate la vedere tubulară. Ele provin din artera centrală a retinei. În centru papila prezintă o mică înfundare mai decolorată. glioame. tumori de ventricul III. în glaucom sau prin dublă hemianopsie.

 5 . Diplopia verticală desemnează pareza ridicătorilor sau coborâtorilor globilor oculari. fără diplopie. vertical şi oblic.  Limitarea mişcărilor globilor oculari se evidenţiază cerând bolnavului să urmărească degetul examinatorului. Apare în scleroza în plăci şi în leucoencefalita periaxială difuză (boala Schilder). Se asociază tulburări de vedere ce merg până la amauroză.  Diplopia este vederea dublă a unui obiect unic. în funcţie de intensitatea deficitului. menţinând capul în poziţie fixă. Exemplu: pareza nervului VI drept antrenează un strabism convergent maxim la privirea spre dreapta.patru asigură mişcările pe verticalitate: doi sunt ridicători: dreptul superior şi micul oblic şi doi sunt coborâtori: dreptul inferior şi marele oblic. alcool metilic. cu imobilitatea globului ocular pentru toate direcţiile.  Cele trei semne caracteristice paraliziei oculomotorilor sunt: diplopia (binoculară). boli degenerative. Nevrita este frecvent unilaterală. globul ocular drept fiind sub acţiunea exercitată de antagonistul muşchiului paralizat. Cei trei pătrund în orbită prin fanta sfenoidală. Limitarea mişcării va apare de partea muşchiului lezat. Deci papilita este expresia directă a nevritei optice. midriază paralitică unilaterală. în afara de abducţie şi mişcarea în jos şi în afară. şi cu vasele îngustate. tumori de nerv optic. arsenic. Ei au nucleii în peduncul cerebral iar nervul VI care inervează dreptul extern are nucleul de origine în punte. traumatisme cranio-orbitare cu contuzie. strabismul şi limitarea mişcărilor globilor oculari.  Nervul III inervează dreptul superior. micul oblic. fiind determinată de intoxicaţia acută cu alcool metilic.oculomotor comun III. intoxicaţia cu chinină. decolorată. o papilă excavată. mişcările în vederea monoculară fiind normale în toate direcţiile. rezumându-se la o midriază paralitică şi/sau să cuprindă un singur muşchi extrinsec sau mai mulţi. Diplopia orizontală arată paralizia dreptului intern sau a dreptului extern. cu marginile bine conturate. intervenind în motricitatea oculară extrinsecă şi intrinsecă. Paralizia incompletă poate fi pură intrinsecă. tumori hipofizare. Atrofia optică poate fi secundară. care se mişcă orizontal.  Papilita are aspect oftalmoscopic asemănător stazei papilare dar acuitatea vizuală este precoce afectată. scleroză multiplă. Diplopia monoculară este frecvent de cauză oftalmologică iar cea binoculară evidenţiază de obicei o paralizie oculomotorie.  . Nervii oculomotori . Vederea este mult timp păstrată.  Examinarea FO ajută la stadializarea HTA.doi asigură mişcările de lateralitate pe orizontală: dreptul extern (este abductor) şi dreptul intern (este adductor). Strabismul paralitic este diferenţiat de cel neparalitic.oculomotor comun III. ca ultim stadiu al stazei sau papilitei. compresiune şi dilacerare a nervului optic. Apariţia unei paralizii de nerv oculomotor comun cu afectare pupilară. care este congenital. Nervii oculomotori .Uneori se asociază hemoragii peripapilare. la aprecierea vaselor cerebrale în ateroscleroza cerebrală şi în diabetul zaharat.  Paralizia completă a nervului III prezintă ptoza pleoapei superioare. ceea ce contrastează cu modificările importante existente la fundul de ochi. Nervul IV inervează muşchiul marele oblic. de chiasmă sau bandeletă optică. deci dreptul intern drept.  Atrofia optica prezintă. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Strabismul este variabil în raport cu direcţia privirii: este maxim în câmpul de acţiune al muşchiului paralizat. Poate fi primitivă: în tabes. dreptul intern şi dreptul inferior şi ridicătorul pleoapei superioare şi conţine fibre parasimpatice constrictive ale pupilei. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Sunt şase muşchi oculomotori:  . cu deviaţia constantă oculară în toate direcţiile privirii. oftalmoscopic. strabismul divergent la ridicarea pleoapei de către examinator. în timp ce staza este bilaterală.

Nervii oculomotori .  -sindromul de calotă pedunculară prezintă paralizie de oculomotor comun. meningite bazale -sindromul hipertensiunii intracraniene ( HIC) dă mai frecvent pareza de VI. care realizează un tablou clinic similar cu cel anterior prezentat. tuberculoamele.  AVC de trunchi cerebral realizează sindroame alterne:  -sindromul Weber (peduncular) care prezintă paralizia omolaterală a perechii III şi hemiplegie controlaterală. se produce datorită anevrismelor arterei carotide interne.oculomotor comun III. senzitive sau cerebeloase. la un pacient altfel sănătos. prin blocarea sinapsei neuro-musculare). metastaze). fiind o complicaţie a alcoolismului şi a denutriţiei severe cu carenţă de vitamina B1. tumorilor (adenom hipofizar.  Nervii oculomotori . interesând pe lângă paralizia oculomotorilor şi nervii II şi ramura oftalmică a V. encefalitele de trunchi cerebral şi scleroza multiplă constituie afecţiuni mai frecvente ce pot determina oftalmoplegii.  Paraliziile oculare neurogene trebuie diferenţiate de:  -miastenie (determină frecvent paralizii oculare bilaterale. osteoame.oculomotor comun III. sindrom cerebelos şi mişcări involuntare. tromboflebitei sinusului cavernos. traumatică sau infecţioasă. la urcatul şi coborâtul scărilor. Frecvent interesează şi structurile învecinate.  Topografia oftalmoplegiilor: oftalmoplegiile pot fi provocate de leziuni la diferite segmente ale traiectului nervilor oculomotori:  1) Paraliziile intranevraxiale interesează nucleii sau fibrele acestor nuclei la nivelul trunchiului cerebral.  -sindromul Millard Gubler (protuberanţial) asociază omolateral paralizie de nerv oculomotor extern şi nerv facial periferic şi hemiplegie controlaterală.indiferent de gradul acesteia.  2) Leziunile segmentului endocranian au mai frecvent următoarele cauze:  -la nivelul sinusului cavernos. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  -anevrisme ale poligonului lui Willis. fiind adesea însoţite de exoftalmie. fracturi ale bazei craniului. IV. determinând manifestari piramidale. Nervii oculomotori .   6 . mai ales când este însoţită de durere. VI şi a ramurii oftalmice a trigemenului. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Nervii oculomotori . paralizia nervilor oculomotori III.oculomotor comun III.oculomotor comun III. asimetrice şi variabile în timp. asociază oftalmoplegia cu ataxia şi confuzia mentală.  Glioamele şi ependimoamele de trunchi cerebral. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Encefalopatia carenţială tip Gayet-Wernicke este o polioencefalită acută superioară hemoragică. fistulelor carotido-cavernoase posttraumatice.  -tumori care afectează fanta sfenoidală: meningioame ale aripii mici sfenoidale. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Paralizia de IV prezintă diplopie verticală la privirea în jos. meningiom hipofizar.  3)Leziunile segmentului exocranian cuprind afecţiunile orbitei de natură tumorală. ridică suspiciunea de anevrism al poligonului Willis.  Paralizia nervului VI interesând muşchiul drept extern induce un strabism convergent. imposibilitatea mişcării de abducţie şi o diplopie orizontală omonimă foarte jenantă care antrenează vertij şi cefalee.

etilism. care se decontractă foarte lent: timp de o jumătate de oră la întuneric. cu debut acut. Asociat cu anizocoria sau mioza bilaterală. intră în cavitatea craniană şi prin ramul oftalmic al nervului trigemen la ganglionul ciliar. encefalitelor.  Semnul Argyll-Robertson inversat este păstrarea reflexului fotomotor cu abolirea reflexului de convergenţă şi se întâlneşte în encefalita epidemică.  Mioza bilaterală apare în intoxicaţia cu opiacee. cu debut în copilărie sau adolescenţă. traumatisme.oculomotor comun III. apoi merge pe traiectul nervului III. Pupilotonia sau sindromul Adie reprezintă pupile miotonice la lumină. pupila este centrală. rotundă de 3-4 mm. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Examenul şi semiologia pupilei  Simpaticul este iridodilatator şi are originea în măduva cervico-dorsală C8-D1. hemoragiilor şi infarctelor pretectale. face sinapsă în ganglionul ciliar şi prin nervii ciliari scurţi ajunge la iris şi muşchii ciliari. în leziuni pedunculare sau leziuni iritative ale fibrelor pupilo-dilatatoare din simpaticul cervical (hipertiroidie. adenopatii cervicale). leziuni pontine. este simetric egală cu cea opusă şi cu reflexele păstrate. tumorilor de epifiză. Midriaza unilaterală apare în leziuni ale arcului reflex iridoconstrictor.  Sindromul Poufour de Petit este sindromul inversat al sindromului Claude Bernard Horner. morbul lui Pott. tabes. De aici prin nervii ciliari lungi se distribuie irisului (fibrele irido-dilatatoare) şi muşchilor ciliari. adică în leziuni ale oculomotorului comun.  Reflexul de convergenţă: bolnavul urmăreşte un obiect îndepărtat care se apropie de globii oculari: apare mioza şi contracţia drepţilor interni. cu atropină. difterie. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Reflexele pupilare sunt reflexul fotomotor şi reflexul de convergenţă. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Midriaza bilaterala apare în intoxicaţia cu beladonă. Nervii oculomotori .  7 .-miopatie oculară (este o distrofie primitivă a muşchilor oculomotori. traumatisme cranio-cerebrale. plexul pericarotidian. care indică o leziune de deficit simpatic. angajări ale lobului temporal.  Nervii oculomotori .  Inegalitatea pupilară sau anizocoria există în tabes. afecţiuni pulmonare de vârf. Normal. cuprinzând bilateral musculatura extrinsecă). apoi ganglionul cervical superior. este caracteristic luesului nervos. Reflexul fotomotor se examinează pentru fiecare ochi în parte: se acoperă ochii bolnavului cu palmele şi se descoperă pe rând fiecare ochi.  Semnul Argyll-Robertson este păstrarea reflexului de convergenţă cu abolirea reflexului fotomotor. dureroasă. leneş sau abolit.oculomotor comun III. Se însoţeşte de areflexie achiliană şi rotuliană şi are un caracter congenital.oculomotor comun III.  Parasimpaticul este iridoconstrictor şi provine din nucleul peduncular Edinger Westphal. Midriază înseamnă un diametru peste 5 mm iar mioză. în sindromul inferior de plex brahial.  Mioza unilaterală asociată cu enoftalmie şi micşorarea fantei palpebrale formează sindromul Claude Bernard Horner. meningita tbc. inflamaţii. De aici fibrele merg prin ramul comunicant anterior în ganglionul cervical inferior. botulism.  -miozita orbitară (este o paralizie unilaterală. în leziuni ale ganglionului simpatic cervical inferior şi în sindromul latero-bulbar Wallenberg (vascular). Nervii oculomotori . neoplasm de dom pleural. cuprinde midriază. exoftalmie şi lărgirea fantei palpebrale şi reprezintă iritaţia simpaticului cervical. Există în leziuni medulare C8-D1: tumori. coma uremică. centrul cilio-spinal Budge. fiind indus de adenopatii cervicale. La lumină apare mioza. Reflexul poate fi normal. însoţit de edem şi exoftalmie). sub 2 mm.

1. există în suferinţa mezencefalică generată de tumorile talamice.oculomotor comun III. inervează arcada dento-alveolară superioară. mucoasa bolţii palatine şi mucoasa jugală. Fibrele senzitive sunt grupate în trei ramuri importante: oftalmic. Nervul trigemen V Este un nerv mixt senzitivo-motor. mucoasa nasului şi dura mater din fosa cerebrală mijlocie. Endocranian inervează dura mater din fosa cerebrală anterioară. regiunii temporale anterioare. aici aflându-se protoneuronul sensibilităţii. piramidei nazale. regiunile mentonieră. regiunea temporală.  Paralizia mişcărilor de verticalitate (sindromul Parinaud). de unde axonii ultimului neuron ajung la lobul parietal (ariile 3. adică imposibilitatea ridicării sau coborârii globilor oculari.  Paralizia mişcărilor de lateralitate (sindromul Foville) corespunde unei leziuni protuberanţiale şi constă în imposibilitatea mişcărilor globilor oculari spre dreapta sau. fibrele radiculare părăsesc protuberanţa la nivelul şanţului dintre protuberanţă si pedunculul cerebelos mijlociu. terminându-se în nucleii terminali ai trigemenului din bulb. ultima este mixtă. segmentul anterior al coasei creierului. pinealoame. arcada dento-alveolară inferioară. genio-maseterină. mai subţire.  Ramura V3 sau nervul mandibular intră în craniu prin gaura ovală şi inervează senzitiv tegumentele buzei inferioare. de tumorile trunchiului cerebral.  Rădăcina motorie. cauzată de leziuni ale structurilor oculogire. maxilar şi mandibular. Axonii acestor neuroni traversează unghiul pontocerebelos şi pătrund în punte pe faţa antero-laterală. Aceste trunchiuri nervoase senzitive se termină în ganglionul lui Gasser situat la nivelul vârfului stâncii temporalului.  8 . Tegumentele unghiului posteroinferior al mandibulei sunt inervate de ramurile cervicale C2-C3. pleoapa superioară.  Asociaţi celor trei ramuri ale trigemenului se află trei ganglioni: cel oftalmic se află în orbită cu ramul V1. planşeul bucal. buzei superioare. are originea în nucleul masticator situat în partea laterală a calotei pontine. Nervul trigemen V  Ramura V1 sau nervul oftalmic intră în craniu prin fanta sfenoidală şi asigură sensibilitatea pielii regiunii frontale până la vertex.  Ramura V2 sau nervul maxilar intră în craniu prin gaura rotundă şi asigură sensibilitatea tegumentelor infraorbitare. conjuctiva globului ocular şi corneea. tumori pontine sau leziuni cerebeloase care comprimă puntea. respectiv stânga şi se asociază de regulă cu o hemiplegie controlaterală. partea dorsală a nasului. temporală. sinusul longitudinal superior. senzitivă şi motorie. punte si mezencefal. dă fibre senzitive pentru limbă. ganglionul sfeno-palatin este situat în fosa pterigo-maxilară cu ramul V2 şi ganglionul otic din fosa zigomatică este situat pe ramul V3. Etiologia poate fi accidentul vascular cerebral.Nervii oculomotori . asociată în forma completă cu paralizia convergenţei. cortul cerebelului. de accidente vasculare cerebrale mai frecvent ischemice decât hemoragice. Majoritatea axonilor care iau naştere din nuclei senzitivi ai nervului V se încrucişează pe linia mediană şi urcă prin fascicolul cvintotalamic ataşat la panglica lui Reil (lemniscul medial) până la nucleul ventral postero-medial din thalamus. primele două ramuri sunt senzitive. pleoapei inferioare. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Patologia mişcărilor asociate (conjugate) ale globilor oculari constă în paralizia de verticalitate sau lateralitate a globilor oculari.2). girusul postcentral.

proiecţia înainte şi înapoi şi mişcările de lateralitate. Examenul sensibilităţii se face pentru cele trei modalităţi superficiale şi pentru sensibilitatea profundă vibratorie.  Nervul trigemen V  Explorarea funcţiei motorii presupune evaluarea motilităţii active. bolnavul având gura întredeschisă. Ca răspuns se obţine un clipit. Reflexul corneean este un reflex mucos: calea aferentă ţine de trigemen. se stimulează marginea laterală a corneei şi nu partea centrală pentru a nu se produce reflexul condiţionat de clipire la ameninţare. În paraliziile bilaterale mandibula este cazută şi apar tulburări grave de masticaţie.  Reflexul maseterin ţine numai de trigemen (calea aferentă şi cea eferentă) iar centrul reflex este în punte. la vederea excitantului. peristafilinului extern şi muşchiului ciocanului. milohioidianului. examinandu-se în aceleaşi condiţii ca şi pentru sensibilitatea generală. Rezultă următoarele mişcări ale mandibulei: ridicarea şi coborarea ei. Nervul trigemen V  Examenul funcţiilor vegetative şi trofice se face ţinând cont de faptul că nervul trigemen primeşte numeroase aferenţe vegetative de la nervii VII şi IX: fibre parasimpatice şi fibre simpatice de la lanţul ganglionar simpatic cervical. Se aşează un apăsător pe arcada dentară inferioară. cu exacerbări paroxistice ce apar în nevralgia de trigemen. calea eferentă de nervul facial iar centrul reflexului este în punte. 9 .  Semiologic: Leziunile nervului trigemen duc la tulburări senzitive. Se pot asocia tulburări ale sensibilităţii de ordin subiectiv. Examenul funcţiei reflexe presupune cercetarea a două reflexe: reflexul cornean şi maseterin.  Din punct de vedere senzitiv bolnavul prezintă hipoestezie în tot teritoriul inervat de trigemen sau în teritoriul limitat la una din ramuri în leziunile parţiale. pterigoidieni. motorii. la deschiderea gurii bărbia deviază de partea bolnavă prin acţiunea muşchiului pterigoidian extern de partea opusă.  -tulburări secretorii lacrimale şi salivare (prin interesarea fibrelor parasimpatice ale nervilor facial şi glosofaringian).  În leziunile trigemenului întâlnim:  -keratita neuroparalitică (ulceraţii corneene şi keratită prin distrugerea ramurii oftalmice. frecvent întâlnită în neurotomia gaseriană). temporali. dureri nevralgice.Nervul trigemen V Fibre motorii asigură inervaţia muşchilor maseterini. Excitaţia corneei se face cu o bucaţică de vată bine efilată. burţii anterioare a digastricului. sindromul pseudobulbar şi scleroza laterală amiotrofică.  -hemiatrofia facială progresivă (prin lezarea fibrelor simpatice cervicale). se percutează cu ciocanul pe apăsător şi ca răspuns se obţine o contracţie a maseterului cu ridicarea mandibulei. trofice şi ale reflexelor. a tonusului şi a troficităţii muşchilor masticatori. Reflexul este diminuat sau abolit în leziuni ale nervului trigemen şi exagerat în leziuni bilaterale ale fasciculului geniculat din ateroscleroza cerebrală.tulburări vasomotorii respective: paloarea şi congestia feţei (dependente de fibrele vegetative simpatice şi parasimpatice). De asemenea. a forţei segmentare. suborbitar şi mentonier. Din punct de vedere etiologic se descriu două tipuri de nevralgie de trigemen: esenţială şi secundară.  . bolnavul privind de partea opusă ochiului de examinat. punctele de emergenţă ale trigemenului pot fi dureroase la presiune: supraorbitar. În leziunile unilaterale. Reflexul este diminuat sau abolit în leziuni ale nervului trigemen sau ale nervului facial.

ai buzei superioare şi ai aripei nasului.  In cazul suspicionării unei nevralgii secundare de trigemen se fac CT şi IRM cerebrale. spălatul dinţilor. trece în unghiul ponto-cerebelos. colesteatom. unele procese apicale ale stâncii temporale) sau o tromboflebită a sinusului cavernos. Este fulgerătoare. crizele dureroase sunt mai lungi. neurinom de acustic. bărbierit.  -nevralgia postherpetică. durerea este strict limitată la una sau mai multe rădăcini ale nervului V. congestia ipsilaterală a feţei. orbicularul ploapelor. senzitivo-senzoriale şi vegetative. intrând în loja parotidiană unde se divizează în cele 2 ramuri motorii terminale: un ram superior (temporo-facial) care inervează muşchii frontali. bărbiei şi pielosul gâtului. străbate canalul lui Fallope din stânca temporalului (cu cele 3 porţiuni: labirintică. tumori. Poate apare ticul dureros al feţei (spasmul musculaturii feţei).  Nervul facial emerge din trunchiul cerebral la nivelul şanţului bulbo-pontin.  Etiologia poate fi o compresiune microvasculară. mai des V2 sau V3. în regiunea amigdaliană şi a vălului palatului.   10 .Cea mai frecventă afecţiune este nevralgia trigeminală sau nevralgia facială sau ticul dureros al feţei.  -durerea atipică a feţii: durerea este persistentă iar pacienţii sunt mai tineri. sunt mai afectaţi bărbaţii cu vârste între 20-40 ani. în miastenie debutul apare uneori prin paralizia masticatorilor.  Diagnosticul diferenţial se face cu:  -nevralgia glosofaringiană: durerile sunt situate la baza limbii. simptomele secundare vegetative sunt mai manifeste. Inaintea găurii stilo mastoidiene facialul dă ramura senzitivă care inervează zona RamsayHunt (peretele posterior al conductului auditiv extern şi conca pavilionului urechii). şi un ram inferior (cervico-facial) care se distribuie la muşchii buzei inferioare. angiografia vaselor cerebrale. supuraţii ale celulelor etmoidale şi ale cutiei timpanului ca şi de fracturi ale bazei craniului. sau un simptom al sclerozei multiple sau. encefalite de trunchi cerebral. Este declanşată prin masticaţie. muşchii obrazului. Nervul facial VII  Este un nerv mixt cu fibre motorii. meningite de diverse etiologii. poate fi un proces expansiv intracranian al fosei cerebrale posterioare (meningiom. vorbit. gome sifilitice. Nervul trigemen V  Clinic. de intensitate insuportabilă. se angajează în canalul auditiv intern (împreună cu nervul VIII). lăcrimare.  -la nivelul juxtaprotuberanţial şi al ganglionului Gasser paralizia poate fi determinată de tumori ale unghiului ponto-cerebelos.  -durerea de origine dentară apare în malocluzie sau în abcesul dentar. examinarea LCR. sprâncenarul.  -uneori paralizia nervului trigemen poate apare în cadrul unei poliradiculonevrite primitive cu disociaţie albumino-citologică. malformaţie arterio-venoasă. apă rece. cu durata de câteva secunde până la 1/2 minut. tuberculoame. paralizia bilaterală de trigemen poate fi intâlnită în cursul siringomielobulbiei şi frecvent în scleroza laterală amiotrofică. Nervul trigemen V  Cauzele paraliziei nervului trigemen sunt multiple: -la nivelul trunchiului cerebral paralizia poate fi determinată de un proces vascular (mai frecvent trombotic). tumori infiltrative ale bazei craniului. timpanică şi mastoidiană) şi părăşeşte craniul prin gaura stilo mastoidiană.  -migrena “în ciorchine”: durerea este orbitală. în 3% din cazuri.

Când bolnavul priveşte în sus.  Nucleii vegetativi sunt pontini şi bulbari şi asigură inervaţia parasimpatică a glandelor lacrimale. optico palpebral. caracterizată prin ştergerea pliurilor şi şanţurilor feţei şi frunţii de partea bolnavă (datorită hipotoniei musculare). gustul (hipo. Masticaţia e jenată prin acumularea alimentelor între arcada dentară şi obrazul de partea paralizată. Când închide pleoapele. narina respectivă este turtită şi nu prezintă mişcări în timpul respiraţiei. unde se detaşează marele nerv pietros superficial. Nervul facial VII  Paralizia facială unilaterală periferică determină asimetria facială. nazale. genele de partea lezată par mai lungi din cauza tonicităţii scăzute a muşchilor orbiculari (semnul genelor Souques). clipitul lipseşte de partea bolnavă.  Aceste semne statice se accentuează cu ocazia mişcărilor automate (râs. pleoapa inferioară e căzută şi în uşor ectropion. Când bolnavul strânge bine pleoapele. Gura e deviată de partea sănătoasă. plâns) şi a mişcărilor active. ochiul de partea paralizată pare că este mai ridicat decât cel de partea sănătoasă (semnul Negro). nu poate fluiera.  Examinarea reflexelor nervului facial se face astfel:  11 .Cele trei porţiuni ale nervului facial din canalul lui Fallope se comportă astfel: porţiunea labirintică se termină în unghi drept la nivelul ganglionului geniculat (senzitiv). înaintea V-ului lingual. care conţine fibre secretorii pentru glandele submaxilare şi sublinguale şi fibre gustative pentru 2/3 anterioare ale limbii.  Semiologic se examinează muşchii mimicii. Nervul facial VII  Bolnavul nu poate încreţi fruntea. m. reflexele (cornean. Este o deplasare sinergică normală a globilor oculari (semnul Charles Bell). Paralizia orbicularului buzelor duce la tulburări în pronunţarea consoanelor b.  Axonii neuronilor senzitivi şi senzoriali din ganglionul geniculat ajung la nucleii bulbari (nucleii tractului solitar) şi asigură:  -inervaţia senzitivă a zonei Ramsay-Hunt  -inervaţia gustativă a limbii. care atenuează în mod normal sunetele foarte puternice (în cazul paraliziei apare pseudohiperacuzia dureroasă) şi nervul coarda timpanului. cohleo palpebral). sensibilitatea în teritoriul auricular. bolnavul nu poate sufla. a cărei lezare induce scăderea secreţiei lacrimale. ceea ce explică faptul că în paralizia facială de tip central asimetria facială apare numai în etajul inferior al feţii. Dacă cerem bolnavului să deschidă puternic gura şi să întoarcă buza inferioară observăm contracţia pielosului gâtului de partea sanatoasă (semnul pielosului descris de Babinski). submaxilare şi sublinguale. comisura bucală de partea parezei faciale este coborâtă. porţiunea timpanică şi porţiunea mastoidiană din care se desprind succesiv nervul muşchiului scăriţei. Nucleul facial inferior primeşte fibre de la emisferul cerebral opus prin intermediul contingentului geniculat din fasciculul piramidal iar nucleul facial superior primeşte fibre de la ambele emisfere cerebrale. nu se poate încrunta de partea paralizată. Nervul facial VII  Nucleii motori sunt în punte. p. deschiderea palpebrală e lărgită (lagoftalmie) din cauza paraliziei orbicularului pleoapelor. nazo palpebral.aguezie) şi halucinaţiile gustative. ceea ce permite scurgerea lacrimilor pe obraz (epiphora). vârful nasului este uşor deviat. ochiul de partea bolnavă rămâne deschis şi se observă cum globul ocular se duce în sus şi în afară. fiind însoţită şi de hemipareză de aceeaşi parte cu pareza facială).

Se însoţeşte de hemiplegii sau hemipareze de aceeaşi parte cu paralizia facială. encefalitice. Nervul facial VII  Leziunea nervului intermediar a lui Wriesberg duce la tulburări de gust în 2/3 anterioare ale limbii. în poliradiculonevrite.  În sindromul de unghi ponto-cerebelos paralizia de VII este totală şi însoţită de paralizii ale nervilor V şi VIII. Nervul facial VII  -Paralizia facială tip central este determinată de afectarea căii cortico-nucleare. Diplegia facială apare mai frecvent în cursul poliomielitei anterioare acute. procese tumorale.  Halucinaţiile gustative sub formă de crize apar în descărcările epileptice. ochii sunt larg deschişi. traumatisme de fosă cerebrală posterioară. sunt psihogene şi se observă în stările delirante dar şi în sindroamele nevrotice. meningite bazale şi tumori infiltrative ale bazei craniului.-Reflexul nazo-palpebral – percuţia rădăcinii nasului are ca răspuns în mod normal închiderea pleoapelor bilateral.  Paralizia facială tip central există frecvent în leziuni vasculare. buzele sunt depărtate. fără posibilitatea de a închide pleoapele (bolnavul doarme cu ochii deschişi).  -Reflexul cornean este diminuat sau abolit de partea paraliziei faciale (a fost descries la studiul nervului V).  Nervul facial VII Diagnosticul topografic al paraliziei VII La nivelul punţii întâlnim leziuni vasculare (sindromul altern Millard–Gubler: ipsilateral există paralizie facială periferică şi paralizie de nerv oculomotor extern la care se asociază hemiplegia controlaterală). acru (acid acetic). tumorale. Sunt abolite numai mişcările voluntare. poliomielita anterioară acută ascendentă.  -Reflexul cohleo-palpebral înseamnă închiderea pleoapelor la un excitant sonor puternic. diluate sau fin pulverizate. Examenul gustului se face cu ajutorul celor patru substanţe gustative: dulce (zaharul). amar (chinina). motilitatea mimicii emoţionale rămâne conservată. Paralizia este controlaterală leziunii şi interesează motilitatea în jumătatea inferioară a hemifeţei: ştergerea şanţului nazo-genian. meningioame. reflexul lipseşte de partea paraliziei faciale.  -Reflexul optico-palpebral presupune închiderea pleoapei în urma excitaţiei luminoase.  -Reflexul bucal – percuţia buzelor determină contracţia orbicularului buzelor. abcese cerebeloase. sărat (sare). fasciculul geniculat. de partea paraliziei faciale reflexul nu se produce. fiind interesate concomitent fibrele cortico-spinale şi cortico-nucleare.  -Diplegia facială (paralizia facială periferică bilaterală) – bolnavul -prezintă un facies inexpresiv. Tulburările de vorbire şi masticaţie sunt accentuate. posttraumatice.   12 . Asimetria facială dispare în timpul plânsului sau râsului bolnavului. In paralizia facială se obţine numai închiderea pleoapei de partea sănătoasă.  Forme clinice si topografice  In raport cu aspectul clinic şi intensitatea leziunii putem întâlni diferite forme:  -Paralizia faciala uşoară –semnele clinice sunt discrete şi se pun în evidenţă cu ocazia mişcărilor voluntare.  Anumite modificări ale gustului de obicei dezagreabile. coborârea comisurii bucale. arahnoidită pontocerebeloasă. semnul pielosului pozitiv. asimetria orificiului bucal la deschiderea gurii. colesteatoame. infecţioase. Etiologic pot exista neurinoame de acustic.

pe care blonavul trebuie să le repete. Este un diagnostic prin excludere: examenul general este normal. aria 22. format din nervul acustic şi nervul vestibular.  Nervul acustic are originea în nucleul spiral Corti situat în urechea internă. Dendritele culeg excitaţiile specifice de la celulele senzoriale ale organului Corti iar axonul formează nervul cohlear care iese din stâncă prin conductul auditiv intern. paralizia nervului facial este completă şi însoţită de paralizia nervului acustico-vestibular.  La ieşirea din gaura stilo-mastoidiană paralizia facială este exclusiv motorie. Auzul este ultima achiziţie senzorială pe scara filogenetică şi la om are o importanţă deosebită. Cauzele mai frecvente sunt neurinomul de acustic şi traumatismele craniene. Nervul facial VII  La nivelul primului cot al conductului lui Falollope la nivelul ganglionului geniculat poate apare zona zoster (zona Ramsay Hunt): paralizia facială periferică se însoţeşte de dureri în pavilionul urechii şi apar erupţii veziculoase zosteriene în conductul auditiv extern şi pe pavilionul urechii. În cele ale urechii interne auzul scade pentru vocea şoptită şi mai ales pentru vocea tare. Paralizia se instalează rapid sau se completează în mai puţin de 48 de ore. Normal sunetul diapazonului menţinut în vecinătatea urechii  13 . Frecvent se observă hiperacuzie dureroasă şi tulburări ale gustului. examenul neurologic nu evidenţiază decât această paralizie facială tip periferic. Sunt precedate de dureri mastoidiene. respectiv la nivelul conductului auditiv intern şi al primei porţiuni a conductului lui Fallope. înconjurate de o arie de asociaţie auditivă. Bolnavul poate acuza zgomote în urechi sau scăderea auzului (hipoacuzie uni sau bilaterală).  Calea auditivă este de fapt mult mai complexă. ariile 41. traversează unghiul ponto-cerebelos şi intră în şanţul bulbo-pontin în punte unde face sinapsă cu nucleii acustici pontini. fiind auzită de la aproximativ 50 m.  2)Acumetria instrumentală foloseşte diapazonul aplicat pe mastoidă. In leziunile urechii externe şi medii scade auzul pentru vocea şoptită. Vorbirea şoptită se transmite numai aerian şi se percepe de la aproximativ 6 m iar vocea tare se transmite atât aerian cât şi osos. Bolnavul nu trebuie să vadă faţa examinatorului pentru a nu descifra de pe buze cuvântul rostit. în canalul spiral din baza lamei spirale a melcului osos. fiind determinată de plăgi sau tumori ale glandei parotide. fiind legat de limbaj. gândire şi memorie. Axonul său se termină în scoarţa temporală. Nervul acustico vestibular VIII  un nerv senzorial dublu. realizând o dedublare şi o largă ramificare a căilor acustice provenind de la fiecare ureche în parte şi astfel o leziune în sistemul nervos central produce rareori o diminuare a auzului.  Cele mai frecvente paralizii faciale periferice sunt “a frigore” sau idiopatice sau criptogenetice. 52.La nivelul stâncii temporalului. 42. unde se află al treilea neuron al căii auditive. al cărui axon după încrucişare (această încrucişare pe linia mediană constitue corpul trapezoid) se flectează în sus alcătuind lemniscul lateral care se termină în ganglionul geniculat intern.  Examenul obiectiv foloseşte:  1)Acumetria fonică investighează nivelul auditiv al bolnavului prin rostirea cu voce şoptită şi cu voce tare a unor cuvinte şi cifre. Se măsoară timpul cât este perceput sunetul produs de acesta. Aici se află protoneuronul caii auditive. timpanele şi glandele parotide sunt normale. Aici se află al doilea neuron. Nervul acustico vestibular VIII  Examenul clinic se bazează pe datele subiective furnizate de bolnav şi pe axamenul obiectiv.

Nervul acustico vestibular VIII Leziunile urechii externe şi medii produc hipoacuzii sau surdităţi de transmisie. O durată mai mică semnifică o leziune de percepţie iar o durată mai mare indică o leziune de transmisie. în secunde.  Potenţialele evocate auditive ale trunchiului cerebral permit depistarea surdităţii copilului şi a deosebirii între surditatea endocohleară (cohleea este urechea internă) şi cea retrocohleară.  Proba Schwabach constă în măsurarea. sindromul de hipertensiune intracraniană. CO). conducerea aeriană a sunetelor este compromisă iar conducerea osoasă de aceeaşi parte este accentuată şi prelungită. Schwabach şi Rinne. Dacă conducerea aeriană este mai slabă decât conducerea osoasă acest lucru indică o surditate de transmisie. care se integrează sau nu într-un sindrom confuzional. modificări în articulaţia temporo-mandibulară. Deci transmiterea aeriană este de trei ori mai mare decât cea osoasă. streptomicină. Nervul acustico vestibular VIII  3) Audiometria tonală testează capacitatea auditivă a unui subiect prin emiterea electronică a unor tonuri cuprinse între 0 şi 125 decibeli.  Proba Rinne constă în aplicarea diapazonului în vibraţie pe mastoidă şi. infecţiile otice.  În surditatea de transmisie. după ce nu mai este auzit.   14 . Este cea mai folosită şi testează atât calea osoasă cât şi cea aeriană. ţârâituri.  Cauzele pot fi traumatismele craniocerebrale.  Audiometria vocală presupune studiul procentului de cuvinte auzite (inteligibile) pentru o anumită intensitate. cauzată de leziuni ale urechii externe şi medii. În stările psihotice bolnavul aude voci cu care conversează sau voci care conversează între ele. Vibraţia este percepută de partea surdă în caz de surditate de transmisie şi de partea sănătoasă în caz de surditate de percepţie. este adus în faţa urechii de aceeaşi parte. În rare cazuri aceste zgomote în urechi sunt determinate de sufluri ale malformaţiilor arteriale şi venoase.  Sindromul auditiv deficitar realizează hipoacuziile sau surdităţile de transmisie. zgomote de maşini. ateroscleroza). Halucinaţiile auditive durabile. În unele cazuri acestea sunt asociate. Leziunile urechii interne şi a nervului cohlear dau hipoacuzii sau surdităţi de percepţie. salicilaţi.este perceput un timp de trei ori mai lung decât sunetul aceluiaşi diapazon pus pe mastoidă. traumatismele sonore profesionale sau neprofesionale. leziunile vasculare (HTA. Pentru a le diferenţia se recurge la efectuarea probelor Weber.  Sindromul auditiv iritativ cuprinde acufene (sunete grave) sau tinitus (sunete înalte) percepute de bolnav ca pocnituri. alcool. a duratei de percepţie osoasă a vibraţiilor diapazonului plasat pe mastoidă sau vertex. Durata normală este în jur de 20 de secunde. de percepţie sau mixte. nevroza. toxicele (chinină.  Proba Weber constă în plasarea diapazonului pe frunte sau vertex. tutun. de nerv auditiv şi trunchi cerebral să fie normală. pot fi observate şi în cadrul encefalopatiei metabolice. Nervul acustico vestibular VIII  Halucinaţiile auditive există în leziunile lobului temporal şi în boli psihice. Halucinaţiile auditive paroxistice aparţin crizelor epileptice. Potenţialele evocate auditive corticale permit studiul semnalelor auditive la nivelul cortexului auditiv cu condiţia ca transmiterea influxului auditiv la nivel cohlear.

Nervul glosofaringian IX  Uneori în teritoriul nervului IX apar fenomene dureroase.În surditatea de percepţie. anosmie. boala Refsum. este afectată atât conducerea aeriană cât şi cea osoasă de partea interesată. prin lezarea urechii interne şi a nervului auditiv. iar fibrele motorii. citostatice). mai rar meningita bacteriană. caracter de junghi arzator sau lancinant. tulburări metabolice.  Pierderea acută unilaterală a auzului este dată de un proces infecţios: oreion sau altă infecţie virală. inervează muşchii regiunii superioare a faringelui (constrictorul superior al faringelui. Reflexul constă în constricţia faringelui şi senzaţia de greaţă la atingerea  15 . tumorale (neurinomul de nerv acustic). a urechii medii şi tubei auditive. etc. cu jenă în deglutiţia alimentelor solide. Fibrele senzitive ale acestui nerv se distribuie la mucoasa linguală în treimea posterioară. care realizează cadrul clinic a nevralgiei glosofaringiene. Examenul LCR se evidenţiază o proteinorahie importantă.  Boala Refsum este o boală genetică cu transmisiune autozomal recesivă. precum şi din fibre motorii cu originea reală în nucleul ambiguu din bulb. osteo-articulare. este cauzată de deficitul osidazei acidului fitanic. colagenoze. cu debut brusc. care îşi au originea reală în ganglionii superiori şi inferiori din apropierea găurii jugulare. Apare în leziuni traumatice (fractura de stâncă). cutanate. Durerile se localizează la baza limbii şi în istmul bucofaringian şi au particularitatea de a iradia spre unghiul mandibulei şi urechea omolaterală. Nervul acustico vestibular VIII  Pierderea acută bilaterală a auzului poate fi de etiologie virală. asigurând sensibilitatea gustativă. muşchiul stilo-faringian şi stilo-glos). durată scurtă. Evoluţia este progresivă. ondulantă. neuropatie senzitico-motorie. Nevralgiile glosofaringiene primitive se manifestă cu dureri foarte violente. Pierderea lent progresivă unilaterală a auzului poate fi dată de un proces înlociutor de spaţiu: neurinom sau meningiom de unghi ponto-cerebelos. Ea poate apare ca formă primitivă sau ca formă secundară. Reflexul faringian este diminuat sau abolit. în partea posterioară a palatului moale şi în faringe. Apare hipoestezia sau anestezia în treimea posterioară a limbii. nervul IX mai conţine şi fibre vegetative parasimpatice cu originea reală în nucleul salivator inferior din bulb. întreruptă de perioade de remisiune. toxice.  Originea aparentă a nervului glosofaringian se află în şanţul retro-olivar. clinic pacienţii prezintă deficite senzoriale multiple: tulburări vizuale. toxice (aminoglicozide. infecţioase. Ele inervează glanda parotidă. Asigură sensibilitatea mucoasei regiunii faringiene.  Semiologia leziunilor nervului glosofaringian  Leziunea unilaterală a nervului determină paralizia constrictorului superior al faringelui.  În afara fibrelor senzitive şi motorii.  Surditatea de tip mixt este rezultanta interesării urechii medii şi interne şi există în unele otite şi în otoscleroză. manifestări cardiace. sindrom cerebelos. amigdaliene. surditate. Pierderea progresivă bilaterală a auzului: infecţii. Nervul părăseşte cutia craniană prin gaura ruptă posterioară.  Nervul acustico vestibular VIII Nervul acustico vestibular VIII Nervul acustico vestibular VIII Nervul acustico vestibular VIII Nervul glosofaringian IX Este alcatuit din fibre sensitive. iar când ajunge la baza limbii se imparte în mai multe ramuri.

reflexul de vomă. muşchii vălului palatului. visceromotor şi senzitiv. XII. Cauza cea mai frecventă o constituie neoplasmele rinofaringiene (ale cavum-ului).  Frecvenţa crizelor dureroase este foarte variată.  Principalele funcţii reflexe la care participă vagul sunt: reflexul de deglutiţie pentru lichide. reglarea reflexă a respiraţiei. pe fondul carora pot apare exacerbări. La examenul neurologic se pun în evidenţă tulburările de sensibilitate. Nervul pneumogastric sau vag X  Fibre viscerosenzitive au protoneuronii în ganglionul plexiform. hipotonia şi asimetria vălului.  Originea aparentă este în şanţul retroolivar bulbar. precum şi dificultăţi de vorbire.  Fibrele somatosenzitive îşi au originea în ganglionul jugular. Uneori. Nervul pneumogastric sau vag X  Este un nerv mixt. somatomotor. mai ales pentru alimente solide. axonii acestor protoneuroni se termină în nucleul fasciculului solitar din bulb şi inervează mucoasa laringelui. XI. Fibrele somatomotorii îşi au originea în nucleul ambiguu şi inervează constrictorii mijlociu şi inferior ai faringelui (cu rol în deglutiţia lichidelor). De cele mai multe ori durerea se produce cu ocazia unor activităţi motorii cum sunt masticaţia. axonii se termină în bulb. vălul palatului. Nervul părăseşte cutia craniană prin gaura ruptă posterioară. peretele posterior al conductului auditiv extern şi o mică zonă tegumentară situată înapoia pavilionului urechii (aceste teritorii de inervaţia sensitivă sunt atribuite mai multor nervi).  Fibrele sensitive cuprind fibre somatosenzitive şi viscerosenzitive. o parte din mucoasa faringelui. şi muşchii laringelui cu acţiune asupra abductorilor corzilor vocale (nervul laringeu superior). semnul perdelei Vernet şi abolirea reflexului faringian. amigdaliene sau ale trompei Eustachio. reglarea reflexă a funcţiilor secretorii hepatobiliare şi gastrointestinale. strănutul şi mai ales deglutiţia (în special deglutiţia lichidelor prea calde sau prea reci). împreună cu nervii IX şi XI.  În leziunile iritative sau paralitice ale nervului glosofaringian apare o hiper sau hipofuncţie a glandei parotide. cel de tuse. Excitând faringele sănătos cu un vârf nu prea ascuţit sau cerând bolnavului să exprime vocalele “e” sau “a” se observă că peretele posterior al faringelui bolnav eate tras de partea sănătoasă (semnul perdelei descris de Vernet). Nervul glosofaringian IX Leziunea bilaterală a nervului IX generează tulburări grave de deglutiţie. durerile devenind mai atenuate însă continue. tusea. crizele dureroase din nevralgia primitivă se metamorfozează.  Reflexul velopalatin se obţine prin atingerea vălului palatului şi se determină astfel contracţia reflexă cu ridicarea vălului. reflexul sinusului carotidian.mucoasei faringelui.  16 .  Nevralgia glosofaringiană secundară este descrisă mai jos. Nevralgia glosofaringiană secundară asociază şi paralizii ale nervilor cranieni învecinaţi: X. a motricităţii gastrointestinale şi a vasomotricităţii.  Din punct de vedere motor vegetativ (fibrele visceromotorii având originea în nucleul dorsal al vagului) asigură inervaţia viscerelor toracale şi abdominale. în nucleul senzitiv dorsal al vagului şi asigură sensibilitatea inimii şi a sinusului carotidian.

ies din craniu prin gaura condiliană anterioară şi se distribuie muşchilor limbii. prin paralizia corzilor vocale. la palpare nu se mai simte coarda acestui muşchi. hemoragii bulbare. deglutiţie şi disartrie (tulburări în pronunţarea lingualelor). sfârşesc întotdeauna prin tulburări respiratorii şi circulatorii. Nervul pneumogastric sau vag X  Leziunea unilaterală duce la hemiparalizia velopalatină. costituind nervul recurent sau nervul laringeu inferior) şi ramura externă care inervează muşchiul sternocleidomastoidian şi muşchiul trapez (cu rol în ridicarea umărului). Paralizia unilaterală a laringelui duce la tulburări de fonaţie. vârful limbii arată leziunea fiind deviat de partea bolnavă prin acţiunea muşchiului genioglos de partea sănătoasă. Leziunile bilaterale duc la tulburări accentuate în flexia capului. apar tulburări de deglutiţie a lichidelor. care poate merge până la afonie. vălul palatului este căzut.  Sindroamele bulbare din cadrul sclerozei laterale amiotrofice. limba este încreţită şi apar fibrilatii linguale. Bolnavul nu poate ridica umărul de partea leziunii.  Leziunea nervului spinal (ramura externă) determină paralizia trapezului şi a sternocleidomastoidianului.Paralizia nervului vag se traduce clinic prin tulburări motorii. sensitive şi vegetative.  În leziunile nervului spinal extern se produc atrofii ale acestor doi muşchi şi fibrilaţii musculare în teritoriul respectiv. La ieşirea din craniu nervul spinal se împarte în două ramuri: ramura internă care fuzionează cu vagul (şi inervează muşchii intrinseci ai laringelui. hipoton şi lueta este trasă de partea sănătoasă. manifestate sub forma de bronhoplegie şi tahicardie.  În leziunile nervului vag reflexul velopalatin este diminuat sau abolit de partea leziunii. neuronii motori ai coarnelor anterioare). cu imposibilitate de a cânta. Când bolnavul efectuează protruzia limbii (în afara cavităţii bucale). trapezul de partea leziunii nu se contractă.  Paralizia bilaterală a hipoglosului determină atrofia globală a limbii cu jenă în masticaţie. În paralizia unilaterală a sternocleidomastoidianului. la care examinatorul se opune. cu acţiune în special asupra adductorilor corzilor vocale. poliradiculonevrită. tumori bulbare. Modificările respiratorii sunt discrete. În situ vârful limbii prezintă o deviaţie spre partea sănătoasă.  Paralizia nervului recurent determină o voce stridentă. urmate de anoxie şi bronhopneumonie.  Paralizia unilaterală a nervului hipoglos duce la hemiatrofie linguală. bitonală. În mişcarea de flexie a capului pe spate. cu voce bitonală. În paralizia trapezului umărul este căzut. lichidele refluează pe nas. muşchiul este hipoton. capul fiind în uşoară extensie. Fibrele ieşite din bulb şi măduvă se asociază şi formează nervul spinal. Nervul hipoglos XII  Este un nerv motor cu originea în bulb. lăţit şi atrofiat. care părăseşte cavitatea craniană prin gaura ruptă posterioară (împreună cu glosofaringianul şi vagul).  Funcţiile respiratorie şi cardiovasculară prezintă perturbări grave în leziunile bilaterale ale nervului vag.  17 . când bolnavul priveşte de partea opusă leziunii. Nervul spinal XI  Este un nerv motor cu originea în bulb (partea inferioară a nucleului ambiguu) şi măduva spinării (segmentul C1-C5. Fibrele hipoglosului ies din bulb prin şanţul preolivar. omoplatul este îndepărtat de linia mediană. Vocea devine nazonată.  În leziunile bilaterale apar tulburări grave de deglutiţie pentru lichide şi disfonie. poliomielită. siringobulbie.

X. cauzele paraliziilor pot fi fracturi. traumatisme.Etiologia paraliziilor de nervi bulbari IX. caracterizat prin paralizia nervului XII  -sindromul de răspântie condilo-ruptă posterioară. siringomielia. paralizia acestor nervi cranieni poate apare în poliradiculonevrită.  La nivelul bazei craniului. poliomielita. leziunile vasculare. scleroza multiplă. în care sunt interesaţi nervii IX-XII  -sindromul paralitic unilateral de nervi cranieni (Garcin) I-XII.  În regiunea latero-cervicală superioară nervii cranieni pot fi atinşi.X. abcese.  La nivel bulbar. tumori. procese supurative. fie izolat fie simultan.XI. Acestea pot determina următoarele sindroame:  -sindromul de gaură ruptă posterioară.  -sindromul de gaură condiliană anterioară. 18 . de diferite afecţiuni: adenopatii. caracterizat prin paralizia nervilor IX. De asemenea. tumorile bulbare. sindromul Garcin apare cel mai frecvent în fibrosarcomul de bază de craniu. XI. cauzele paraliziilor acestor nervi sunt: scleroza laterală amiotrofică (SLA). tumori infiltrative. XII  Vecinătatea lor face ca de cele mai multe ori să fie lezaţi simultan.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful