NERVII CRANIENI Nervul olfactiv I Nervul olfactiv face parte din analizorul olfactiv.

Receptorii olfactivi sunt situaţi la nivelul petei galbene a mucoasei nazale. Sunt neuroni bipolari şi constituie primul neuron al căii olfactive. Axonii acestor celule bipolare străbat lama ciuruită a osului etmoid şi ajung în bulbul olfactiv unde fac sinapsă cu cel de-al doilea neuron reprezentat de celulele mitrale ale bulbului olfactiv. Axonii celulelor mitrale se proiectează central la nivelul hipotalamusului, a hipocampului şi la nivelul lobului frontal. Aceşti centri terţiari olfactivi sunt intim legaţi de viaţa emoţională, de memorie şi de viaţa instinctuală a fiinţei umane.  Explorarea olfacţiei se face cu ajutorul substanţelor mirositoare cunoscute. Bolnavul are ochii închişi, examinatorul apropie de fiecare nară în parte olfactometrul care injectează într-un timp limitat un volum cunoscut de amestec de aer cu substanţe odorante.  Semiologia olfactivă cuprinde examenul acuităţii olfactive şi a halucinaţiilor olfactive. Nervul olfactiv I
 

1-Tulburari de acuitate olfactivă

Hipo/anosmia înseamnă diminuarea respectiv absenţa mirosului.  Parosmia înseamnă confundarea diverselor mirosuri reale.  Cacosmia este perceperea tuturor mirosurilor ca fiind neplăcute sau dezagreabile.  Anosmia bilaterală apare frecvent în rinitele alergice sau virale (virusul gripal distruge epiteliul senzorial care este înlocuit cu un epiteliu respirator). Anosmia complică 5-10 % din traumatismele craniene. Frecvent definitivă, este legată de contuzia bulbului olfactiv sau secţiunea nervului olfactiv la nivelul lamei ciuruite a etmoidului. Anosmia poate însoţi o fractură a etajului anterior cranian sau o fistulă a lichidului cefalo-rahidian a cărei localizare este facilitată când anosmia este unilaterală. Anosmiile tumorale sunt date de procesele expansive ale etajului anterior al craniului: meningioame olfactive, meningioame ale aripei mici a sfenoidului şi excepţional de glioame frontale.

Nervul olfactiv I Anosmiile congenitale sunt rare, dar importante. Sindromul Kallmann este un defect de migrare neuronală, pentru care a fost clonată gena X-linkata (KAL). Se caracterizează prin anosmie congenitală şi hipogonadism hipogonadotropic. Afecţiunile hipotalamice şi ale bulbului olfactiv se datorează lipsei migrării de la nivelul placardei olfactive a neuronilor olfactivi receptori şi a neuronilor sintetizatori de hormon eliberator de gonadotropina. De asemenea, anosmia poate apare şi în cadrul albinismului. Celulele receptoare există, dar sunt hipoplazice, nu au cili şi nu proemină deasupra celulelor înconjurătoare de susţinere.  Hiposmia poate fi generată de administrarea agenţilor neurotoxici (de exemplu, amfetamine, cocaina topic, aminoglicozide, tetraciclina, intoxicaţia alcoolo-tabagică, etc), de unele afecţiuni endocrine: sindromul Cushing şi hipotiroidismul şi de diabetul zaharat. Vârstnicii şi cei cu stări carenţiale prezintă hiposmie.  Parosmia şi cacosmia se întâlnesc în fazele de instalare sau regresie a anosmiei sau în unele crize epileptice.  Exacerbarea olfacţiei, hiperosmia, poate exista în timpul ciclului menstrual, a stărilor alergice, în hipertiroidism şi în timpul crizelor migrenoase.

1

Acest tabel este aşezat la 5 m de pacient. Nervul optic II   Aparţine analizatorului vizual. De la chiasma optică pornesc mai departe bandeletele optice. Pentru distanţă se foloseşte optotipul. Aici. EEG are un rol important în susţinerea diagnosticului de epilepsie iar consultul psihiatric în susţinerea diagnosticului de psihoză. Conurile sunt elemente receptoare pentru culori şi sunt localizate cu predilecţie în regiunea centrală. celulele senzoriale. cele de la jumătatea inferioară retiniană. Axonii acestor neuroni formează un fascicol răsfirat. denumit radiaţiile Gratiolet. tomografii computerizate. paranoia. fibrele care provin din jumătatea nazală a fiecărei retine se încrucişează iar fibrele care provin din jumătatea temporală a fiecărei retine rămân de aceiaşi parte (îşi continuă traiectul omolateral). celulele bipolare şi celulele multipolare. ouă clocite. etc). rinite cronice atrofice. se află două regiuni distincte: macula lutea sau pata galbenă cu o depresiune în centru numită fovea centralis sau zona vederii clare diurne. Primul neuron al căii optice este celula bipolară a retinei. Constituie de asemenea un simptom important al crizelor epileptice parţiale senzoriale olfactive. care înconjoară pedunculii cerebrali ajungând până la nivelul corpilor geniculaţi laterali unde fac sinapsă. pe faţa ei interioară. şi care conţine numai celule cu conuri şi este lipsită de vase sanguine. Se evaluează aproape şi la distanţă.  2 . coriză. Cei doi nervi optici se unesc pe linia mediană. Aici se află al treilea neuron al căii optice. acesta trebuind să citească cu fiecare ochi în parte literele sau semnele de pe optotip. imagini prin rezonanţă magnetică. În partea posterioară a retinei vizuale. A doua regiune este papila nervului optic. a cărui axon converge spre papila optică şi formează nervul optic care pătrunde în cavitatea craniană prin gaura optică. Dendritele acestor celule bipolare sunt în legătură cu celulele senzoriale cu conuri şi bastonaşe.  Structura retinei vizuale. situată în vecinătatea maculei şi este regiunea prin care părăsesc retina fibrele nervului optic. Nervul optic II  Al doilea neuron al căii optice este celula multipolară. înaintea hipofizei şi formează chiasma optică. maculară a retinei. Bastonaşele sunt elemente receptoare pentru alb-negru şi sunt dispuse pe întreaga retină. Există în boli psihice: schizofrenia.Nervul olfactiv I 2-Halucinaţiile olfactive Au originea corticală şi sunt sub forma de senzaţii neplăcute diverse ca miros de păr ars. care merge în profunzimea lobilor temporal şi parietal şi se termină pe cele două buze ale scizurii calcarine ale lobului occipital. benzină.Acuitatea vizuală (AV) reprezintă capacitatea de a percepe şi diferenţia forma. polipi. În jurul ariei 17 se află ariile 18 şi 19 care sunt arii vizuognostice unde se elaborează integrarea percepţiilor elementare vizuale. mişcarea şi culorile obiectelor. câmpul vizual (CV) şi fundul de ochi (FO). psihozele alcoolice. Leziunile traumatice sau tumorale cranio-cerebrale se pot evidenţia prin radiografii. Nervul optic II  Semiologia vizuala studiază: acuitatea vizuală (AV). sinuzite. din exterior (spre coroidă) spre interior (spre corpul vitros) este formată din stratul pigmentar.  Stabilirea etiologiei presupune un examen ORL pentru a exclude cauzele locale otorinologice (obstrucţii nazale. la nivelul ariei 17: pe buza superioară a scizurii calcarine ajung fibrele care pornesc de la cadranele superioare ale retinei iar pe buza inferioară.

bolnavul nu-şi dă seama de pierderea vederii.  Pierderea bruscă a vederii la un singur ochi este de obicei dată de leziunea nervului optic. câmpurile 18 şi 19. Disociaţia cromatică între alb şi culori. se notează dacă pacientul deosebeşte lumina de întuneric. hipertensive  -leziuni compresive: tumori ale etajului anterior cranian şi tumori hipofizare. apreciem distanţa de la care vede degetele noastre. hemoragia preretiniană. fracturi de bază de craniu cu interesarea canalului optic  -nevrită ( papilita nervului optic) diabetică. Nervul optic II  In leziunele occipitale. apare agnozia vizuală în care deşi bolnavul are vederea păstrată. angiopatii retiniene aterosclerotice. sau tromboza de venă centrală. Pe acest semicerc se plimbă un cursor alb. care este un semicerc metalic gradat în 180 de grade. Apare în leziuni ale lobului occipital de natură vasculară. Nu trebuiesc uitate în diagnosticul diferenţial cauzele oculare: dezlipirea de retină. verde şi albastru. intoxicaţie cu metanol. este importantă în depistarea unor sindroame incipiente ale căilor optice. Dacă nu poate. Două linii perpendiculare împart CV în patru cadrane două temporale (superior şi inferior) care sunt percepute de hemiretina internă. Amaurosis fugax (cecitate monoculară tranzitorie) este de natura vasculară şi in cazuri rare de migrenă. În mod normal câmpul vizual este mai strâmt în segmental nazal: 60° (în segmentele superior şi inferior are câte 65° iar în cel temporal 90°).  Pierderea bruscă a vederii la ambii ochi poate fi cauzată de: ischemie retiniană bilaterală la un pacient cu un sindrom de arc aortic.  3 . AV este zero şi există cecitate sau amauroză. Edemul papilar poate fi însoţit de episoade de cecitate brusc instalată. este cel mai frecvent congenitală şi interesează cel mai frecvent culorile roşu şi verde (daltonism). nu recunoaşte cu ajutorul vederii obiectele din jur şi nu înţelege semnificaţia lor. ischemie simultana de lobi occipitali bilaterali. frecvent ischemică. virotică. şi două cadrane nazale (superior şi inferior) percepute de hemiretina externă. cristalin. tumorală.  Cecitatea corticală are FO normal. iar punctele obţinute se unesc printr-o linie. tabagică. Nevritele optice pot fi de următoarele etiologii:  -leziuni ischemice: ocluzia arterelor centrale ale retinei. umoare apoasă) şi în leziuni ale căilor optice.  Discromatopsia este o tulburare de vedere pentru culori. Nervul optic II  Cimpul vizual CV este spaţiul perceput de un ochi menţinut în poziţie fixă. Scăderea AV înseamnă ambliopie.  -boli degenerative eredo-familiale: atrofia optică ereditară Leber.  Nervul optic II Ambliopia apare în leziuni ale globului ocular (cornee. obstrucţia venei centrale a retinei. apare în boala Schilder (leucoencefalita periaxială difuză) etc. roşu. eredoataxia Pierre Marie. uremică. Câmpul vizual se măsoară în cel puţin patru axe. diabetice. Daca nu percepe mişcările mâinii de la 25 cm. Câmpul vizual se determină cu ajutorul campimetrului. temporală. ce se poate aşeza în diferite planuri.Daca bolnavul nu vede nici literele mari de pe optotip. traumatică. nevrita optică din scleroza multiplă. când nu există o discromatopsie congenitală. luetică. nazală. reflexul fotomotor normal şi se asociază frecvent cu halucinaţii vizuale şi tulburări psihice.

glioame. Arterele sunt colorate în roşu deschis. Nervul optic II  Patologic există:  Staza papilară (face parte din triada care defineşte sindromul de hipertensiune intracraniana: cefalee. care are o culoare roşiatică. Staza începe cu hiperemia ei. mai bine conturată decât cea nazală. În leziunile bandeletei optice. scotomul şi îngustarea concentrică a câmpului vizual.  Nervul optic II  Scotoamele sunt pete oarbe în câmpul vizual. venele sunt dilatate şi înoată în edem. arahnoidite opto-chiasmatice (diagnosticul se face prin CT cranian sau IRM). Marginea temporală este de obicei.  Hemianopsia heteronimă binazală este rară. Pot fi centrale şi periferice. Ele provin din artera centrală a retinei.  Hemianopsia este pierderea unei jumătăţi de câmp vizual. arahnoidite optochiasmatice.Modificările importante ale CV sunt hemianopsia. Nervul optic II  Hemianopsia heteronimă bitemporală exprimă o leziune mediană a chiasmei dată de un adenom hipofizar. cu un contur bine delimitat. traumatismele cerebrale. vărsături de tip central şi stază papilară). au un traiect mai sinuos şi o coloraţie roşie mată mai închisă. uşor ovalar. meningiom de tubercul selar. craniofaringiom. Scotomul central se datorează unei leziuni maculare sau a fibrelor papilo-maculare ale nervului optic sau ale nervului optic retrobulbar (se întâlneşte în scleroza în plăci. deci câmpul temporal al unui ochi şi nazal al celuilalt. meningioame de nerv optic. papila proemină în corpul vitros din cauza edemului. În centru papila prezintă o mică înfundare mai decolorată. în glaucom sau prin dublă hemianopsie. tumori de ventricul III. Apare în leziunile retiniene. meningioame olfactive sau de aripă sfenoidală). în leziunile radiaţiilor optice şi scoarţei occipitale. Se datoresc unor leziuni ale căilor optice controlaterale retrochiasmatice. leziunea putând fi de la chiasmă şi până la cortexul occipital.  Îngustarea concentrică a câmpului vizual duce în formele avansate la vedere tubulară. 4 .  Hemianopsiile laterale omonime sunt amputarea aceleaşi jumătăţi drepte sau stângi ale câmpului vizual a fiecărui ochi în parte. procesele expansive intracraniene. Venele sunt aproape o dată şi jumătate mai largi decât arterele. Se examinează papila nervului optic şi vasele retiniene.  Examenul fundului de ochi normal arată papila nervului optic de forma unui disc plat. fiind dată de o lezare bilaterală a părţilor laterale ale chiasmei optice: scleroza carotidelor. În migrenă apare uneori un scotom scânteietor. cu ajutorul căruia se luminează prin intermediul pupilei fundul de ochi. gliom de chiasmă. Cauzele sunt accidentele vasculare cerebrale. ramură a arterei oftalmice.  Examenul fundului de ochi (FO) se face cu oftalmoscopul. cu marginile net delimitate de restul retinei. marginile sunt şterse. vederea maculară este păstrată. tulburările de vedere interesează atât vederea maculară cât şi cea periferică.  În leziunea unilaterală a nervului optic se produce la început scăderea acuităţii vizuale iar când leziunea este avansată. intoxicaţia alcoolo-tabagică sau în compresiunea intraorbitară sau intracraniană a nervului optic prin tumori orbitare. denumită excavaţie fiziologică. bolnavul îşi pierde complet vederea la ochiul respectiv. Vasele sanguine pornesc prin mai multe trunchiuri din mijlocul papilei şi se ramifică pe întregul fund de ochi. Reflexul fotomotor nu se produce în jumătatea oarbă a retinei (reacţia hemianoptică Wernicke) când leziunea este pe bandelete şi se produce când leziunea este pe radiaţii sau scoarţă.

dreptul intern şi dreptul inferior şi ridicătorul pleoapei superioare şi conţine fibre parasimpatice constrictive ale pupilei. micul oblic. în funcţie de intensitatea deficitului. Apariţia unei paralizii de nerv oculomotor comun cu afectare pupilară. deci dreptul intern drept. scleroză multiplă.  Nervul III inervează dreptul superior. rezumându-se la o midriază paralitică şi/sau să cuprindă un singur muşchi extrinsec sau mai mulţi. Ei au nucleii în peduncul cerebral iar nervul VI care inervează dreptul extern are nucleul de origine în punte.Uneori se asociază hemoragii peripapilare. Deci papilita este expresia directă a nevritei optice. cu deviaţia constantă oculară în toate direcţiile privirii.  Diplopia este vederea dublă a unui obiect unic. de chiasmă sau bandeletă optică.  Cele trei semne caracteristice paraliziei oculomotorilor sunt: diplopia (binoculară). arsenic.  Papilita are aspect oftalmoscopic asemănător stazei papilare dar acuitatea vizuală este precoce afectată. vertical şi oblic. Se asociază tulburări de vedere ce merg până la amauroză. Nervii oculomotori .doi asigură mişcările de lateralitate pe orizontală: dreptul extern (este abductor) şi dreptul intern (este adductor). strabismul divergent la ridicarea pleoapei de către examinator. midriază paralitică unilaterală.oculomotor comun III. Nervul IV inervează muşchiul marele oblic. Exemplu: pareza nervului VI drept antrenează un strabism convergent maxim la privirea spre dreapta. tumori hipofizare. compresiune şi dilacerare a nervului optic. tumori de nerv optic. Cei trei pătrund în orbită prin fanta sfenoidală. decolorată. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Sunt şase muşchi oculomotori:  .patru asigură mişcările pe verticalitate: doi sunt ridicători: dreptul superior şi micul oblic şi doi sunt coborâtori: dreptul inferior şi marele oblic. alcool metilic.  .  Atrofia optica prezintă.  5 . care este congenital. fără diplopie. intoxicaţia cu chinină. în timp ce staza este bilaterală. fiind determinată de intoxicaţia acută cu alcool metilic.  Paralizia completă a nervului III prezintă ptoza pleoapei superioare. Diplopia orizontală arată paralizia dreptului intern sau a dreptului extern. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Strabismul este variabil în raport cu direcţia privirii: este maxim în câmpul de acţiune al muşchiului paralizat. ceea ce contrastează cu modificările importante existente la fundul de ochi. intervenind în motricitatea oculară extrinsecă şi intrinsecă. o papilă excavată. globul ocular drept fiind sub acţiunea exercitată de antagonistul muşchiului paralizat.oculomotor comun III. Atrofia optică poate fi secundară. în afara de abducţie şi mişcarea în jos şi în afară. traumatisme cranio-orbitare cu contuzie. Strabismul paralitic este diferenţiat de cel neparalitic. ca ultim stadiu al stazei sau papilitei. Paralizia incompletă poate fi pură intrinsecă. care se mişcă orizontal. oftalmoscopic. Diplopia verticală desemnează pareza ridicătorilor sau coborâtorilor globilor oculari. Nervii oculomotori . Diplopia monoculară este frecvent de cauză oftalmologică iar cea binoculară evidenţiază de obicei o paralizie oculomotorie. cu imobilitatea globului ocular pentru toate direcţiile. boli degenerative. strabismul şi limitarea mişcărilor globilor oculari. Vederea este mult timp păstrată. cu marginile bine conturate. mişcările în vederea monoculară fiind normale în toate direcţiile. Apare în scleroza în plăci şi în leucoencefalita periaxială difuză (boala Schilder). Nevrita este frecvent unilaterală.  Limitarea mişcărilor globilor oculari se evidenţiază cerând bolnavului să urmărească degetul examinatorului. menţinând capul în poziţie fixă. Limitarea mişcării va apare de partea muşchiului lezat. la aprecierea vaselor cerebrale în ateroscleroza cerebrală şi în diabetul zaharat. Poate fi primitivă: în tabes.  Examinarea FO ajută la stadializarea HTA. şi cu vasele îngustate.

 Topografia oftalmoplegiilor: oftalmoplegiile pot fi provocate de leziuni la diferite segmente ale traiectului nervilor oculomotori:  1) Paraliziile intranevraxiale interesează nucleii sau fibrele acestor nuclei la nivelul trunchiului cerebral.  2) Leziunile segmentului endocranian au mai frecvent următoarele cauze:  -la nivelul sinusului cavernos. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Encefalopatia carenţială tip Gayet-Wernicke este o polioencefalită acută superioară hemoragică.oculomotor comun III. tromboflebitei sinusului cavernos. determinând manifestari piramidale. traumatică sau infecţioasă. fistulelor carotido-cavernoase posttraumatice. asociază oftalmoplegia cu ataxia şi confuzia mentală. osteoame. Nervii oculomotori . ridică suspiciunea de anevrism al poligonului Willis. senzitive sau cerebeloase.  Paraliziile oculare neurogene trebuie diferenţiate de:  -miastenie (determină frecvent paralizii oculare bilaterale. imposibilitatea mişcării de abducţie şi o diplopie orizontală omonimă foarte jenantă care antrenează vertij şi cefalee.  Glioamele şi ependimoamele de trunchi cerebral. Frecvent interesează şi structurile învecinate. meningite bazale -sindromul hipertensiunii intracraniene ( HIC) dă mai frecvent pareza de VI. fiind o complicaţie a alcoolismului şi a denutriţiei severe cu carenţă de vitamina B1.oculomotor comun III.  Nervii oculomotori . sindrom cerebelos şi mişcări involuntare.  -sindromul Millard Gubler (protuberanţial) asociază omolateral paralizie de nerv oculomotor extern şi nerv facial periferic şi hemiplegie controlaterală. Nervii oculomotori . patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  -anevrisme ale poligonului lui Willis. paralizia nervilor oculomotori III. prin blocarea sinapsei neuro-musculare).  3)Leziunile segmentului exocranian cuprind afecţiunile orbitei de natură tumorală.  AVC de trunchi cerebral realizează sindroame alterne:  -sindromul Weber (peduncular) care prezintă paralizia omolaterală a perechii III şi hemiplegie controlaterală.  -tumori care afectează fanta sfenoidală: meningioame ale aripii mici sfenoidale.oculomotor comun III. tumorilor (adenom hipofizar. se produce datorită anevrismelor arterei carotide interne. fracturi ale bazei craniului. mai ales când este însoţită de durere. fiind adesea însoţite de exoftalmie. meningiom hipofizar. IV. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Nervii oculomotori . care realizează un tablou clinic similar cu cel anterior prezentat. la un pacient altfel sănătos.indiferent de gradul acesteia. tuberculoamele.  Paralizia nervului VI interesând muşchiul drept extern induce un strabism convergent.   6 . la urcatul şi coborâtul scărilor.oculomotor comun III. encefalitele de trunchi cerebral şi scleroza multiplă constituie afecţiuni mai frecvente ce pot determina oftalmoplegii. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Paralizia de IV prezintă diplopie verticală la privirea în jos. asimetrice şi variabile în timp. VI şi a ramurii oftalmice a trigemenului. interesând pe lângă paralizia oculomotorilor şi nervii II şi ramura oftalmică a V. metastaze).  -sindromul de calotă pedunculară prezintă paralizie de oculomotor comun.

morbul lui Pott. apoi ganglionul cervical superior. Midriaza unilaterală apare în leziuni ale arcului reflex iridoconstrictor. este simetric egală cu cea opusă şi cu reflexele păstrate. Există în leziuni medulare C8-D1: tumori. La lumină apare mioza.-miopatie oculară (este o distrofie primitivă a muşchilor oculomotori. în leziuni ale ganglionului simpatic cervical inferior şi în sindromul latero-bulbar Wallenberg (vascular).  Nervii oculomotori .  Semnul Argyll-Robertson este păstrarea reflexului de convergenţă cu abolirea reflexului fotomotor. meningita tbc. Reflexul fotomotor se examinează pentru fiecare ochi în parte: se acoperă ochii bolnavului cu palmele şi se descoperă pe rând fiecare ochi.oculomotor comun III. Pupilotonia sau sindromul Adie reprezintă pupile miotonice la lumină. cu atropină. Asociat cu anizocoria sau mioza bilaterală. encefalitelor. cu debut în copilărie sau adolescenţă. însoţit de edem şi exoftalmie). neoplasm de dom pleural. care se decontractă foarte lent: timp de o jumătate de oră la întuneric. inflamaţii. angajări ale lobului temporal. De aici prin nervii ciliari lungi se distribuie irisului (fibrele irido-dilatatoare) şi muşchilor ciliari. De aici fibrele merg prin ramul comunicant anterior în ganglionul cervical inferior. etilism. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Examenul şi semiologia pupilei  Simpaticul este iridodilatator şi are originea în măduva cervico-dorsală C8-D1. rotundă de 3-4 mm. hemoragiilor şi infarctelor pretectale.  Mioza unilaterală asociată cu enoftalmie şi micşorarea fantei palpebrale formează sindromul Claude Bernard Horner. difterie.  Reflexul de convergenţă: bolnavul urmăreşte un obiect îndepărtat care se apropie de globii oculari: apare mioza şi contracţia drepţilor interni. cuprinzând bilateral musculatura extrinsecă).  Parasimpaticul este iridoconstrictor şi provine din nucleul peduncular Edinger Westphal. face sinapsă în ganglionul ciliar şi prin nervii ciliari scurţi ajunge la iris şi muşchii ciliari. intră în cavitatea craniană şi prin ramul oftalmic al nervului trigemen la ganglionul ciliar. Se însoţeşte de areflexie achiliană şi rotuliană şi are un caracter congenital. plexul pericarotidian. leneş sau abolit.  Semnul Argyll-Robertson inversat este păstrarea reflexului fotomotor cu abolirea reflexului de convergenţă şi se întâlneşte în encefalita epidemică. cu debut acut. Reflexul poate fi normal. dureroasă. adică în leziuni ale oculomotorului comun. tumorilor de epifiză.  7 . apoi merge pe traiectul nervului III. traumatisme. fiind indus de adenopatii cervicale. coma uremică. sub 2 mm.oculomotor comun III. Nervii oculomotori . care indică o leziune de deficit simpatic. botulism. pupila este centrală. centrul cilio-spinal Budge. exoftalmie şi lărgirea fantei palpebrale şi reprezintă iritaţia simpaticului cervical. în leziuni pedunculare sau leziuni iritative ale fibrelor pupilo-dilatatoare din simpaticul cervical (hipertiroidie. Normal. leziuni pontine. traumatisme cranio-cerebrale.oculomotor comun III.  Mioza bilaterală apare în intoxicaţia cu opiacee. adenopatii cervicale). Nervii oculomotori .  Inegalitatea pupilară sau anizocoria există în tabes. în sindromul inferior de plex brahial. cuprinde midriază. este caracteristic luesului nervos. Midriază înseamnă un diametru peste 5 mm iar mioză.  Sindromul Poufour de Petit este sindromul inversat al sindromului Claude Bernard Horner. afecţiuni pulmonare de vârf. tabes. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Reflexele pupilare sunt reflexul fotomotor şi reflexul de convergenţă.  -miozita orbitară (este o paralizie unilaterală. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Midriaza bilaterala apare în intoxicaţia cu beladonă.

Fibrele senzitive sunt grupate în trei ramuri importante: oftalmic. girusul postcentral.  Ramura V2 sau nervul maxilar intră în craniu prin gaura rotundă şi asigură sensibilitatea tegumentelor infraorbitare. conjuctiva globului ocular şi corneea. tumori pontine sau leziuni cerebeloase care comprimă puntea. senzitivă şi motorie. aici aflându-se protoneuronul sensibilităţii.Nervii oculomotori . regiunii temporale anterioare. Endocranian inervează dura mater din fosa cerebrală anterioară. arcada dento-alveolară inferioară. dă fibre senzitive pentru limbă. primele două ramuri sunt senzitive. inervează arcada dento-alveolară superioară. fibrele radiculare părăsesc protuberanţa la nivelul şanţului dintre protuberanţă si pedunculul cerebelos mijlociu. regiunea temporală. Majoritatea axonilor care iau naştere din nuclei senzitivi ai nervului V se încrucişează pe linia mediană şi urcă prin fascicolul cvintotalamic ataşat la panglica lui Reil (lemniscul medial) până la nucleul ventral postero-medial din thalamus. ultima este mixtă. genio-maseterină. regiunile mentonieră. de accidente vasculare cerebrale mai frecvent ischemice decât hemoragice. temporală.1. pleoapa superioară.  8 . există în suferinţa mezencefalică generată de tumorile talamice. sinusul longitudinal superior.  Paralizia mişcărilor de lateralitate (sindromul Foville) corespunde unei leziuni protuberanţiale şi constă în imposibilitatea mişcărilor globilor oculari spre dreapta sau. are originea în nucleul masticator situat în partea laterală a calotei pontine. punte si mezencefal.oculomotor comun III. Nervul trigemen V Este un nerv mixt senzitivo-motor. adică imposibilitatea ridicării sau coborârii globilor oculari.2).  Asociaţi celor trei ramuri ale trigemenului se află trei ganglioni: cel oftalmic se află în orbită cu ramul V1.  Rădăcina motorie. Etiologia poate fi accidentul vascular cerebral. partea dorsală a nasului. pinealoame. mai subţire. cauzată de leziuni ale structurilor oculogire. buzei superioare. de tumorile trunchiului cerebral. pleoapei inferioare. piramidei nazale. terminându-se în nucleii terminali ai trigemenului din bulb. de unde axonii ultimului neuron ajung la lobul parietal (ariile 3. mucoasa nasului şi dura mater din fosa cerebrală mijlocie.  Ramura V3 sau nervul mandibular intră în craniu prin gaura ovală şi inervează senzitiv tegumentele buzei inferioare.  Paralizia mişcărilor de verticalitate (sindromul Parinaud). mucoasa bolţii palatine şi mucoasa jugală. Aceste trunchiuri nervoase senzitive se termină în ganglionul lui Gasser situat la nivelul vârfului stâncii temporalului. asociată în forma completă cu paralizia convergenţei. Tegumentele unghiului posteroinferior al mandibulei sunt inervate de ramurile cervicale C2-C3. respectiv stânga şi se asociază de regulă cu o hemiplegie controlaterală. planşeul bucal. ganglionul sfeno-palatin este situat în fosa pterigo-maxilară cu ramul V2 şi ganglionul otic din fosa zigomatică este situat pe ramul V3. Nervul trigemen V  Ramura V1 sau nervul oftalmic intră în craniu prin fanta sfenoidală şi asigură sensibilitatea pielii regiunii frontale până la vertex. maxilar şi mandibular. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Patologia mişcărilor asociate (conjugate) ale globilor oculari constă în paralizia de verticalitate sau lateralitate a globilor oculari. cortul cerebelului. Axonii acestor neuroni traversează unghiul pontocerebelos şi pătrund în punte pe faţa antero-laterală. segmentul anterior al coasei creierului.

a tonusului şi a troficităţii muşchilor masticatori.  Semiologic: Leziunile nervului trigemen duc la tulburări senzitive. Se aşează un apăsător pe arcada dentară inferioară. Reflexul corneean este un reflex mucos: calea aferentă ţine de trigemen. sindromul pseudobulbar şi scleroza laterală amiotrofică. bolnavul având gura întredeschisă.  -hemiatrofia facială progresivă (prin lezarea fibrelor simpatice cervicale). trofice şi ale reflexelor. Nervul trigemen V  Examenul funcţiilor vegetative şi trofice se face ţinând cont de faptul că nervul trigemen primeşte numeroase aferenţe vegetative de la nervii VII şi IX: fibre parasimpatice şi fibre simpatice de la lanţul ganglionar simpatic cervical. calea eferentă de nervul facial iar centrul reflexului este în punte. se percutează cu ciocanul pe apăsător şi ca răspuns se obţine o contracţie a maseterului cu ridicarea mandibulei.  În leziunile trigemenului întâlnim:  -keratita neuroparalitică (ulceraţii corneene şi keratită prin distrugerea ramurii oftalmice. burţii anterioare a digastricului. 9 .  Reflexul maseterin ţine numai de trigemen (calea aferentă şi cea eferentă) iar centrul reflex este în punte. Examenul sensibilităţii se face pentru cele trei modalităţi superficiale şi pentru sensibilitatea profundă vibratorie. se stimulează marginea laterală a corneei şi nu partea centrală pentru a nu se produce reflexul condiţionat de clipire la ameninţare. În paraliziile bilaterale mandibula este cazută şi apar tulburări grave de masticaţie. milohioidianului. peristafilinului extern şi muşchiului ciocanului.tulburări vasomotorii respective: paloarea şi congestia feţei (dependente de fibrele vegetative simpatice şi parasimpatice). În leziunile unilaterale. Se pot asocia tulburări ale sensibilităţii de ordin subiectiv. Reflexul este diminuat sau abolit în leziuni ale nervului trigemen sau ale nervului facial.  . De asemenea. Excitaţia corneei se face cu o bucaţică de vată bine efilată. a forţei segmentare.  Din punct de vedere senzitiv bolnavul prezintă hipoestezie în tot teritoriul inervat de trigemen sau în teritoriul limitat la una din ramuri în leziunile parţiale. Ca răspuns se obţine un clipit. temporali. examinandu-se în aceleaşi condiţii ca şi pentru sensibilitatea generală. la vederea excitantului. proiecţia înainte şi înapoi şi mişcările de lateralitate.Nervul trigemen V Fibre motorii asigură inervaţia muşchilor maseterini. Examenul funcţiei reflexe presupune cercetarea a două reflexe: reflexul cornean şi maseterin. la deschiderea gurii bărbia deviază de partea bolnavă prin acţiunea muşchiului pterigoidian extern de partea opusă. Din punct de vedere etiologic se descriu două tipuri de nevralgie de trigemen: esenţială şi secundară.  -tulburări secretorii lacrimale şi salivare (prin interesarea fibrelor parasimpatice ale nervilor facial şi glosofaringian). punctele de emergenţă ale trigemenului pot fi dureroase la presiune: supraorbitar. suborbitar şi mentonier. dureri nevralgice. motorii. pterigoidieni. Reflexul este diminuat sau abolit în leziuni ale nervului trigemen şi exagerat în leziuni bilaterale ale fasciculului geniculat din ateroscleroza cerebrală. Rezultă următoarele mişcări ale mandibulei: ridicarea şi coborarea ei. frecvent întâlnită în neurotomia gaseriană). cu exacerbări paroxistice ce apar în nevralgia de trigemen. bolnavul privind de partea opusă ochiului de examinat.  Nervul trigemen V  Explorarea funcţiei motorii presupune evaluarea motilităţii active.

în miastenie debutul apare uneori prin paralizia masticatorilor. trece în unghiul ponto-cerebelos. congestia ipsilaterală a feţei. neurinom de acustic.  Etiologia poate fi o compresiune microvasculară. paralizia bilaterală de trigemen poate fi intâlnită în cursul siringomielobulbiei şi frecvent în scleroza laterală amiotrofică. examinarea LCR.  -nevralgia postherpetică. străbate canalul lui Fallope din stânca temporalului (cu cele 3 porţiuni: labirintică. tumori infiltrative ale bazei craniului. crizele dureroase sunt mai lungi. poate fi un proces expansiv intracranian al fosei cerebrale posterioare (meningiom.   10 . muşchii obrazului. sunt mai afectaţi bărbaţii cu vârste între 20-40 ani. senzitivo-senzoriale şi vegetative. tumori.  -durerea atipică a feţii: durerea este persistentă iar pacienţii sunt mai tineri. Este declanşată prin masticaţie. gome sifilitice. mai des V2 sau V3. simptomele secundare vegetative sunt mai manifeste. spălatul dinţilor. colesteatom. tuberculoame. ai buzei superioare şi ai aripei nasului. în regiunea amigdaliană şi a vălului palatului. Nervul trigemen V  Clinic. supuraţii ale celulelor etmoidale şi ale cutiei timpanului ca şi de fracturi ale bazei craniului.  In cazul suspicionării unei nevralgii secundare de trigemen se fac CT şi IRM cerebrale. sprâncenarul. apă rece. Poate apare ticul dureros al feţei (spasmul musculaturii feţei). bărbiei şi pielosul gâtului. se angajează în canalul auditiv intern (împreună cu nervul VIII). malformaţie arterio-venoasă.  Diagnosticul diferenţial se face cu:  -nevralgia glosofaringiană: durerile sunt situate la baza limbii. durerea este strict limitată la una sau mai multe rădăcini ale nervului V.  -la nivelul juxtaprotuberanţial şi al ganglionului Gasser paralizia poate fi determinată de tumori ale unghiului ponto-cerebelos. orbicularul ploapelor.  Nervul facial emerge din trunchiul cerebral la nivelul şanţului bulbo-pontin. intrând în loja parotidiană unde se divizează în cele 2 ramuri motorii terminale: un ram superior (temporo-facial) care inervează muşchii frontali. angiografia vaselor cerebrale. bărbierit. de intensitate insuportabilă. Inaintea găurii stilo mastoidiene facialul dă ramura senzitivă care inervează zona RamsayHunt (peretele posterior al conductului auditiv extern şi conca pavilionului urechii).  -migrena “în ciorchine”: durerea este orbitală. timpanică şi mastoidiană) şi părăşeşte craniul prin gaura stilo mastoidiană. în 3% din cazuri. şi un ram inferior (cervico-facial) care se distribuie la muşchii buzei inferioare. encefalite de trunchi cerebral. Este fulgerătoare. unele procese apicale ale stâncii temporale) sau o tromboflebită a sinusului cavernos.Cea mai frecventă afecţiune este nevralgia trigeminală sau nevralgia facială sau ticul dureros al feţei. Nervul trigemen V  Cauzele paraliziei nervului trigemen sunt multiple: -la nivelul trunchiului cerebral paralizia poate fi determinată de un proces vascular (mai frecvent trombotic). lăcrimare. meningite de diverse etiologii.  -durerea de origine dentară apare în malocluzie sau în abcesul dentar. vorbit. Nervul facial VII  Este un nerv mixt cu fibre motorii.  -uneori paralizia nervului trigemen poate apare în cadrul unei poliradiculonevrite primitive cu disociaţie albumino-citologică. cu durata de câteva secunde până la 1/2 minut. sau un simptom al sclerozei multiple sau.

Dacă cerem bolnavului să deschidă puternic gura şi să întoarcă buza inferioară observăm contracţia pielosului gâtului de partea sanatoasă (semnul pielosului descris de Babinski). Când bolnavul priveşte în sus. pleoapa inferioară e căzută şi în uşor ectropion. Când bolnavul strânge bine pleoapele. comisura bucală de partea parezei faciale este coborâtă. p.Cele trei porţiuni ale nervului facial din canalul lui Fallope se comportă astfel: porţiunea labirintică se termină în unghi drept la nivelul ganglionului geniculat (senzitiv).  Axonii neuronilor senzitivi şi senzoriali din ganglionul geniculat ajung la nucleii bulbari (nucleii tractului solitar) şi asigură:  -inervaţia senzitivă a zonei Ramsay-Hunt  -inervaţia gustativă a limbii.aguezie) şi halucinaţiile gustative. porţiunea timpanică şi porţiunea mastoidiană din care se desprind succesiv nervul muşchiului scăriţei. Este o deplasare sinergică normală a globilor oculari (semnul Charles Bell). cohleo palpebral). ceea ce explică faptul că în paralizia facială de tip central asimetria facială apare numai în etajul inferior al feţii. submaxilare şi sublinguale. Gura e deviată de partea sănătoasă. reflexele (cornean. deschiderea palpebrală e lărgită (lagoftalmie) din cauza paraliziei orbicularului pleoapelor. unde se detaşează marele nerv pietros superficial. caracterizată prin ştergerea pliurilor şi şanţurilor feţei şi frunţii de partea bolnavă (datorită hipotoniei musculare). ochiul de partea bolnavă rămâne deschis şi se observă cum globul ocular se duce în sus şi în afară. a cărei lezare induce scăderea secreţiei lacrimale. care conţine fibre secretorii pentru glandele submaxilare şi sublinguale şi fibre gustative pentru 2/3 anterioare ale limbii. ceea ce permite scurgerea lacrimilor pe obraz (epiphora). nazo palpebral. m. Paralizia orbicularului buzelor duce la tulburări în pronunţarea consoanelor b. Nervul facial VII  Bolnavul nu poate încreţi fruntea.  Semiologic se examinează muşchii mimicii. vârful nasului este uşor deviat.  Aceste semne statice se accentuează cu ocazia mişcărilor automate (râs. nu poate fluiera. ochiul de partea paralizată pare că este mai ridicat decât cel de partea sănătoasă (semnul Negro). înaintea V-ului lingual. Nervul facial VII  Nucleii motori sunt în punte. genele de partea lezată par mai lungi din cauza tonicităţii scăzute a muşchilor orbiculari (semnul genelor Souques). Nucleul facial inferior primeşte fibre de la emisferul cerebral opus prin intermediul contingentului geniculat din fasciculul piramidal iar nucleul facial superior primeşte fibre de la ambele emisfere cerebrale. narina respectivă este turtită şi nu prezintă mişcări în timpul respiraţiei.  Nucleii vegetativi sunt pontini şi bulbari şi asigură inervaţia parasimpatică a glandelor lacrimale. plâns) şi a mişcărilor active. bolnavul nu poate sufla. nazale. sensibilitatea în teritoriul auricular.  Examinarea reflexelor nervului facial se face astfel:  11 . Când închide pleoapele. Nervul facial VII  Paralizia facială unilaterală periferică determină asimetria facială. clipitul lipseşte de partea bolnavă. Masticaţia e jenată prin acumularea alimentelor între arcada dentară şi obrazul de partea paralizată. optico palpebral. care atenuează în mod normal sunetele foarte puternice (în cazul paraliziei apare pseudohiperacuzia dureroasă) şi nervul coarda timpanului. gustul (hipo. nu se poate încrunta de partea paralizată. fiind însoţită şi de hemipareză de aceeaşi parte cu pareza facială).

Etiologic pot exista neurinoame de acustic. fasciculul geniculat. Paralizia este controlaterală leziunii şi interesează motilitatea în jumătatea inferioară a hemifeţei: ştergerea şanţului nazo-genian.  Paralizia facială tip central există frecvent în leziuni vasculare. infecţioase. Asimetria facială dispare în timpul plânsului sau râsului bolnavului. asimetria orificiului bucal la deschiderea gurii.  În sindromul de unghi ponto-cerebelos paralizia de VII este totală şi însoţită de paralizii ale nervilor V şi VIII. fiind interesate concomitent fibrele cortico-spinale şi cortico-nucleare.  -Diplegia facială (paralizia facială periferică bilaterală) – bolnavul -prezintă un facies inexpresiv. arahnoidită pontocerebeloasă. Tulburările de vorbire şi masticaţie sunt accentuate. acru (acid acetic). Se însoţeşte de hemiplegii sau hemipareze de aceeaşi parte cu paralizia facială. meningite bazale şi tumori infiltrative ale bazei craniului. amar (chinina). procese tumorale.  Nervul facial VII Diagnosticul topografic al paraliziei VII La nivelul punţii întâlnim leziuni vasculare (sindromul altern Millard–Gubler: ipsilateral există paralizie facială periferică şi paralizie de nerv oculomotor extern la care se asociază hemiplegia controlaterală). Nervul facial VII  -Paralizia facială tip central este determinată de afectarea căii cortico-nucleare.  -Reflexul cornean este diminuat sau abolit de partea paraliziei faciale (a fost descries la studiul nervului V).  -Reflexul cohleo-palpebral înseamnă închiderea pleoapelor la un excitant sonor puternic. poliomielita anterioară acută ascendentă. tumorale. în poliradiculonevrite. reflexul lipseşte de partea paraliziei faciale. sărat (sare). Diplegia facială apare mai frecvent în cursul poliomielitei anterioare acute.-Reflexul nazo-palpebral – percuţia rădăcinii nasului are ca răspuns în mod normal închiderea pleoapelor bilateral. abcese cerebeloase. ochii sunt larg deschişi.   12 . fără posibilitatea de a închide pleoapele (bolnavul doarme cu ochii deschişi). Sunt abolite numai mişcările voluntare. de partea paraliziei faciale reflexul nu se produce.  Forme clinice si topografice  In raport cu aspectul clinic şi intensitatea leziunii putem întâlni diferite forme:  -Paralizia faciala uşoară –semnele clinice sunt discrete şi se pun în evidenţă cu ocazia mişcărilor voluntare.  -Reflexul optico-palpebral presupune închiderea pleoapei în urma excitaţiei luminoase. buzele sunt depărtate. coborârea comisurii bucale. semnul pielosului pozitiv. traumatisme de fosă cerebrală posterioară.  -Reflexul bucal – percuţia buzelor determină contracţia orbicularului buzelor. Examenul gustului se face cu ajutorul celor patru substanţe gustative: dulce (zaharul). encefalitice. In paralizia facială se obţine numai închiderea pleoapei de partea sănătoasă. colesteatoame. Nervul facial VII  Leziunea nervului intermediar a lui Wriesberg duce la tulburări de gust în 2/3 anterioare ale limbii. sunt psihogene şi se observă în stările delirante dar şi în sindroamele nevrotice. motilitatea mimicii emoţionale rămâne conservată. diluate sau fin pulverizate.  Anumite modificări ale gustului de obicei dezagreabile. meningioame.  Halucinaţiile gustative sub formă de crize apar în descărcările epileptice. posttraumatice.

Cauzele mai frecvente sunt neurinomul de acustic şi traumatismele craniene.  Examenul obiectiv foloseşte:  1)Acumetria fonică investighează nivelul auditiv al bolnavului prin rostirea cu voce şoptită şi cu voce tare a unor cuvinte şi cifre. examenul neurologic nu evidenţiază decât această paralizie facială tip periferic. Dendritele culeg excitaţiile specifice de la celulele senzoriale ale organului Corti iar axonul formează nervul cohlear care iese din stâncă prin conductul auditiv intern. paralizia nervului facial este completă şi însoţită de paralizia nervului acustico-vestibular.  Calea auditivă este de fapt mult mai complexă. 42. realizând o dedublare şi o largă ramificare a căilor acustice provenind de la fiecare ureche în parte şi astfel o leziune în sistemul nervos central produce rareori o diminuare a auzului. Aici se află al doilea neuron. Bolnavul poate acuza zgomote în urechi sau scăderea auzului (hipoacuzie uni sau bilaterală). aria 22.  Cele mai frecvente paralizii faciale periferice sunt “a frigore” sau idiopatice sau criptogenetice. Nervul acustico vestibular VIII  un nerv senzorial dublu. În cele ale urechii interne auzul scade pentru vocea şoptită şi mai ales pentru vocea tare. fiind determinată de plăgi sau tumori ale glandei parotide. Axonul său se termină în scoarţa temporală. timpanele şi glandele parotide sunt normale. în canalul spiral din baza lamei spirale a melcului osos.  2)Acumetria instrumentală foloseşte diapazonul aplicat pe mastoidă. Nervul acustico vestibular VIII  Examenul clinic se bazează pe datele subiective furnizate de bolnav şi pe axamenul obiectiv. Paralizia se instalează rapid sau se completează în mai puţin de 48 de ore. gândire şi memorie. 52. Normal sunetul diapazonului menţinut în vecinătatea urechii  13 . Bolnavul nu trebuie să vadă faţa examinatorului pentru a nu descifra de pe buze cuvântul rostit.La nivelul stâncii temporalului. Auzul este ultima achiziţie senzorială pe scara filogenetică şi la om are o importanţă deosebită. ariile 41. fiind auzită de la aproximativ 50 m. Nervul facial VII  La nivelul primului cot al conductului lui Falollope la nivelul ganglionului geniculat poate apare zona zoster (zona Ramsay Hunt): paralizia facială periferică se însoţeşte de dureri în pavilionul urechii şi apar erupţii veziculoase zosteriene în conductul auditiv extern şi pe pavilionul urechii. Este un diagnostic prin excludere: examenul general este normal. înconjurate de o arie de asociaţie auditivă. pe care blonavul trebuie să le repete. format din nervul acustic şi nervul vestibular.  La ieşirea din gaura stilo-mastoidiană paralizia facială este exclusiv motorie. unde se află al treilea neuron al căii auditive. Frecvent se observă hiperacuzie dureroasă şi tulburări ale gustului. Vorbirea şoptită se transmite numai aerian şi se percepe de la aproximativ 6 m iar vocea tare se transmite atât aerian cât şi osos. respectiv la nivelul conductului auditiv intern şi al primei porţiuni a conductului lui Fallope. Sunt precedate de dureri mastoidiene. Aici se află protoneuronul caii auditive.  Nervul acustic are originea în nucleul spiral Corti situat în urechea internă. In leziunile urechii externe şi medii scade auzul pentru vocea şoptită. Se măsoară timpul cât este perceput sunetul produs de acesta. fiind legat de limbaj. al cărui axon după încrucişare (această încrucişare pe linia mediană constitue corpul trapezoid) se flectează în sus alcătuind lemniscul lateral care se termină în ganglionul geniculat intern. traversează unghiul ponto-cerebelos şi intră în şanţul bulbo-pontin în punte unde face sinapsă cu nucleii acustici pontini.

Halucinaţiile auditive paroxistice aparţin crizelor epileptice. Deci transmiterea aeriană este de trei ori mai mare decât cea osoasă. Pentru a le diferenţia se recurge la efectuarea probelor Weber. a duratei de percepţie osoasă a vibraţiilor diapazonului plasat pe mastoidă sau vertex. Vibraţia este percepută de partea surdă în caz de surditate de transmisie şi de partea sănătoasă în caz de surditate de percepţie. în secunde. În stările psihotice bolnavul aude voci cu care conversează sau voci care conversează între ele. streptomicină. În unele cazuri acestea sunt asociate. după ce nu mai este auzit. salicilaţi. infecţiile otice. sindromul de hipertensiune intracraniană. Leziunile urechii interne şi a nervului cohlear dau hipoacuzii sau surdităţi de percepţie. pot fi observate şi în cadrul encefalopatiei metabolice. zgomote de maşini. ateroscleroza). Nervul acustico vestibular VIII  Halucinaţiile auditive există în leziunile lobului temporal şi în boli psihice. cauzată de leziuni ale urechii externe şi medii. În rare cazuri aceste zgomote în urechi sunt determinate de sufluri ale malformaţiilor arteriale şi venoase. Durata normală este în jur de 20 de secunde.  Audiometria vocală presupune studiul procentului de cuvinte auzite (inteligibile) pentru o anumită intensitate. alcool. leziunile vasculare (HTA. care se integrează sau nu într-un sindrom confuzional.   14 .  Potenţialele evocate auditive ale trunchiului cerebral permit depistarea surdităţii copilului şi a deosebirii între surditatea endocohleară (cohleea este urechea internă) şi cea retrocohleară. Halucinaţiile auditive durabile.  Sindromul auditiv iritativ cuprinde acufene (sunete grave) sau tinitus (sunete înalte) percepute de bolnav ca pocnituri. Dacă conducerea aeriană este mai slabă decât conducerea osoasă acest lucru indică o surditate de transmisie. conducerea aeriană a sunetelor este compromisă iar conducerea osoasă de aceeaşi parte este accentuată şi prelungită. modificări în articulaţia temporo-mandibulară.  În surditatea de transmisie. tutun. de percepţie sau mixte.  Proba Schwabach constă în măsurarea.  Cauzele pot fi traumatismele craniocerebrale. toxicele (chinină. nevroza. Este cea mai folosită şi testează atât calea osoasă cât şi cea aeriană.  Proba Weber constă în plasarea diapazonului pe frunte sau vertex. O durată mai mică semnifică o leziune de percepţie iar o durată mai mare indică o leziune de transmisie. Nervul acustico vestibular VIII Leziunile urechii externe şi medii produc hipoacuzii sau surdităţi de transmisie. Nervul acustico vestibular VIII  3) Audiometria tonală testează capacitatea auditivă a unui subiect prin emiterea electronică a unor tonuri cuprinse între 0 şi 125 decibeli. CO). de nerv auditiv şi trunchi cerebral să fie normală.este perceput un timp de trei ori mai lung decât sunetul aceluiaşi diapazon pus pe mastoidă.  Proba Rinne constă în aplicarea diapazonului în vibraţie pe mastoidă şi. Schwabach şi Rinne.  Sindromul auditiv deficitar realizează hipoacuziile sau surdităţile de transmisie. ţârâituri. este adus în faţa urechii de aceeaşi parte. Potenţialele evocate auditive corticale permit studiul semnalelor auditive la nivelul cortexului auditiv cu condiţia ca transmiterea influxului auditiv la nivel cohlear. traumatismele sonore profesionale sau neprofesionale.

neuropatie senzitico-motorie. inervează muşchii regiunii superioare a faringelui (constrictorul superior al faringelui. cu debut brusc. sindrom cerebelos. Fibrele senzitive ale acestui nerv se distribuie la mucoasa linguală în treimea posterioară. caracter de junghi arzator sau lancinant.  Semiologia leziunilor nervului glosofaringian  Leziunea unilaterală a nervului determină paralizia constrictorului superior al faringelui. Nervul glosofaringian IX  Uneori în teritoriul nervului IX apar fenomene dureroase.  Nervul acustico vestibular VIII Nervul acustico vestibular VIII Nervul acustico vestibular VIII Nervul acustico vestibular VIII Nervul glosofaringian IX Este alcatuit din fibre sensitive.  Originea aparentă a nervului glosofaringian se află în şanţul retro-olivar. citostatice). mai rar meningita bacteriană. manifestări cardiace. Ea poate apare ca formă primitivă sau ca formă secundară.În surditatea de percepţie. Apare în leziuni traumatice (fractura de stâncă). întreruptă de perioade de remisiune. iar fibrele motorii. iar când ajunge la baza limbii se imparte în mai multe ramuri. Pierderea progresivă bilaterală a auzului: infecţii. Durerile se localizează la baza limbii şi în istmul bucofaringian şi au particularitatea de a iradia spre unghiul mandibulei şi urechea omolaterală. a urechii medii şi tubei auditive. nervul IX mai conţine şi fibre vegetative parasimpatice cu originea reală în nucleul salivator inferior din bulb. muşchiul stilo-faringian şi stilo-glos). Ele inervează glanda parotidă. boala Refsum. toxice (aminoglicozide. asigurând sensibilitatea gustativă. cu jenă în deglutiţia alimentelor solide. osteo-articulare. Examenul LCR se evidenţiază o proteinorahie importantă. toxice. durată scurtă.  Boala Refsum este o boală genetică cu transmisiune autozomal recesivă. este afectată atât conducerea aeriană cât şi cea osoasă de partea interesată. tumorale (neurinomul de nerv acustic). în partea posterioară a palatului moale şi în faringe. surditate. Asigură sensibilitatea mucoasei regiunii faringiene. Reflexul faringian este diminuat sau abolit.  Surditatea de tip mixt este rezultanta interesării urechii medii şi interne şi există în unele otite şi în otoscleroză. amigdaliene. anosmie. Reflexul constă în constricţia faringelui şi senzaţia de greaţă la atingerea  15 . prin lezarea urechii interne şi a nervului auditiv. care îşi au originea reală în ganglionii superiori şi inferiori din apropierea găurii jugulare. ondulantă. tulburări metabolice. cutanate. Nervul acustico vestibular VIII  Pierderea acută bilaterală a auzului poate fi de etiologie virală. etc. clinic pacienţii prezintă deficite senzoriale multiple: tulburări vizuale. Evoluţia este progresivă. Nervul părăseşte cutia craniană prin gaura ruptă posterioară.  Pierderea acută unilaterală a auzului este dată de un proces infecţios: oreion sau altă infecţie virală. este cauzată de deficitul osidazei acidului fitanic. infecţioase. colagenoze. Pierderea lent progresivă unilaterală a auzului poate fi dată de un proces înlociutor de spaţiu: neurinom sau meningiom de unghi ponto-cerebelos.  În afara fibrelor senzitive şi motorii. Apare hipoestezia sau anestezia în treimea posterioară a limbii. Nevralgiile glosofaringiene primitive se manifestă cu dureri foarte violente. care realizează cadrul clinic a nevralgiei glosofaringiene. precum şi din fibre motorii cu originea reală în nucleul ambiguu din bulb.

muşchii vălului palatului.  Originea aparentă este în şanţul retroolivar bulbar. împreună cu nervii IX şi XI. reflexul de vomă.  Nevralgia glosofaringiană secundară este descrisă mai jos. Nervul pneumogastric sau vag X  Este un nerv mixt. cel de tuse. hipotonia şi asimetria vălului.  Principalele funcţii reflexe la care participă vagul sunt: reflexul de deglutiţie pentru lichide. Nervul pneumogastric sau vag X  Fibre viscerosenzitive au protoneuronii în ganglionul plexiform. reglarea reflexă a respiraţiei. tusea. peretele posterior al conductului auditiv extern şi o mică zonă tegumentară situată înapoia pavilionului urechii (aceste teritorii de inervaţia sensitivă sunt atribuite mai multor nervi). axonii acestor protoneuroni se termină în nucleul fasciculului solitar din bulb şi inervează mucoasa laringelui.  Reflexul velopalatin se obţine prin atingerea vălului palatului şi se determină astfel contracţia reflexă cu ridicarea vălului. visceromotor şi senzitiv. pe fondul carora pot apare exacerbări. XII. De cele mai multe ori durerea se produce cu ocazia unor activităţi motorii cum sunt masticaţia. o parte din mucoasa faringelui. mai ales pentru alimente solide.  Din punct de vedere motor vegetativ (fibrele visceromotorii având originea în nucleul dorsal al vagului) asigură inervaţia viscerelor toracale şi abdominale. reglarea reflexă a funcţiilor secretorii hepatobiliare şi gastrointestinale. Nervul glosofaringian IX Leziunea bilaterală a nervului IX generează tulburări grave de deglutiţie. strănutul şi mai ales deglutiţia (în special deglutiţia lichidelor prea calde sau prea reci). a motricităţii gastrointestinale şi a vasomotricităţii. durerile devenind mai atenuate însă continue.  Fibrele somatosenzitive îşi au originea în ganglionul jugular. Uneori.  Fibrele sensitive cuprind fibre somatosenzitive şi viscerosenzitive. vălul palatului.  În leziunile iritative sau paralitice ale nervului glosofaringian apare o hiper sau hipofuncţie a glandei parotide. axonii se termină în bulb. reflexul sinusului carotidian. amigdaliene sau ale trompei Eustachio. Nevralgia glosofaringiană secundară asociază şi paralizii ale nervilor cranieni învecinaţi: X.  Frecvenţa crizelor dureroase este foarte variată. Nervul părăseşte cutia craniană prin gaura ruptă posterioară. Excitând faringele sănătos cu un vârf nu prea ascuţit sau cerând bolnavului să exprime vocalele “e” sau “a” se observă că peretele posterior al faringelui bolnav eate tras de partea sănătoasă (semnul perdelei descris de Vernet). şi muşchii laringelui cu acţiune asupra abductorilor corzilor vocale (nervul laringeu superior). Fibrele somatomotorii îşi au originea în nucleul ambiguu şi inervează constrictorii mijlociu şi inferior ai faringelui (cu rol în deglutiţia lichidelor). Cauza cea mai frecventă o constituie neoplasmele rinofaringiene (ale cavum-ului). semnul perdelei Vernet şi abolirea reflexului faringian.mucoasei faringelui. precum şi dificultăţi de vorbire. somatomotor. în nucleul senzitiv dorsal al vagului şi asigură sensibilitatea inimii şi a sinusului carotidian.  16 . La examenul neurologic se pun în evidenţă tulburările de sensibilitate. XI. crizele dureroase din nevralgia primitivă se metamorfozează.

tumori bulbare.  Leziunea nervului spinal (ramura externă) determină paralizia trapezului şi a sternocleidomastoidianului. poliomielită. Leziunile bilaterale duc la tulburări accentuate în flexia capului. În situ vârful limbii prezintă o deviaţie spre partea sănătoasă. La ieşirea din craniu nervul spinal se împarte în două ramuri: ramura internă care fuzionează cu vagul (şi inervează muşchii intrinseci ai laringelui. ies din craniu prin gaura condiliană anterioară şi se distribuie muşchilor limbii.  Paralizia unilaterală a nervului hipoglos duce la hemiatrofie linguală. hipoton şi lueta este trasă de partea sănătoasă. Fibrele ieşite din bulb şi măduvă se asociază şi formează nervul spinal. Vocea devine nazonată. Nervul hipoglos XII  Este un nerv motor cu originea în bulb. când bolnavul priveşte de partea opusă leziunii.Paralizia nervului vag se traduce clinic prin tulburări motorii. Nervul pneumogastric sau vag X  Leziunea unilaterală duce la hemiparalizia velopalatină. vălul palatului este căzut. Nervul spinal XI  Este un nerv motor cu originea în bulb (partea inferioară a nucleului ambiguu) şi măduva spinării (segmentul C1-C5. cu voce bitonală.  17 .  Sindroamele bulbare din cadrul sclerozei laterale amiotrofice. costituind nervul recurent sau nervul laringeu inferior) şi ramura externă care inervează muşchiul sternocleidomastoidian şi muşchiul trapez (cu rol în ridicarea umărului). Bolnavul nu poate ridica umărul de partea leziunii. În paralizia unilaterală a sternocleidomastoidianului. Modificările respiratorii sunt discrete. omoplatul este îndepărtat de linia mediană. care părăseşte cavitatea craniană prin gaura ruptă posterioară (împreună cu glosofaringianul şi vagul). trapezul de partea leziunii nu se contractă. hemoragii bulbare. sfârşesc întotdeauna prin tulburări respiratorii şi circulatorii. În paralizia trapezului umărul este căzut. Când bolnavul efectuează protruzia limbii (în afara cavităţii bucale). manifestate sub forma de bronhoplegie şi tahicardie.  Paralizia nervului recurent determină o voce stridentă. poliradiculonevrită. sensitive şi vegetative.  Paralizia bilaterală a hipoglosului determină atrofia globală a limbii cu jenă în masticaţie.  În leziunile nervului spinal extern se produc atrofii ale acestor doi muşchi şi fibrilaţii musculare în teritoriul respectiv. la care examinatorul se opune. Fibrele hipoglosului ies din bulb prin şanţul preolivar. prin paralizia corzilor vocale. neuronii motori ai coarnelor anterioare). urmate de anoxie şi bronhopneumonie. deglutiţie şi disartrie (tulburări în pronunţarea lingualelor). muşchiul este hipoton. Paralizia unilaterală a laringelui duce la tulburări de fonaţie.  În leziunile nervului vag reflexul velopalatin este diminuat sau abolit de partea leziunii. lăţit şi atrofiat. apar tulburări de deglutiţie a lichidelor.  Funcţiile respiratorie şi cardiovasculară prezintă perturbări grave în leziunile bilaterale ale nervului vag. la palpare nu se mai simte coarda acestui muşchi. siringobulbie. care poate merge până la afonie. În mişcarea de flexie a capului pe spate. vârful limbii arată leziunea fiind deviat de partea bolnavă prin acţiunea muşchiului genioglos de partea sănătoasă. capul fiind în uşoară extensie. lichidele refluează pe nas.  În leziunile bilaterale apar tulburări grave de deglutiţie pentru lichide şi disfonie. bitonală. cu imposibilitate de a cânta. cu acţiune în special asupra adductorilor corzilor vocale. limba este încreţită şi apar fibrilatii linguale.

paralizia acestor nervi cranieni poate apare în poliradiculonevrită. tumorile bulbare. XI.X.  La nivelul bazei craniului. X. De asemenea. procese supurative. fie izolat fie simultan. caracterizat prin paralizia nervilor IX. 18 . cauzele paraliziilor acestor nervi sunt: scleroza laterală amiotrofică (SLA). în care sunt interesaţi nervii IX-XII  -sindromul paralitic unilateral de nervi cranieni (Garcin) I-XII. traumatisme. de diferite afecţiuni: adenopatii. sindromul Garcin apare cel mai frecvent în fibrosarcomul de bază de craniu.XI.Etiologia paraliziilor de nervi bulbari IX. leziunile vasculare. tumori. tumori infiltrative. poliomielita. Acestea pot determina următoarele sindroame:  -sindromul de gaură ruptă posterioară.  La nivel bulbar. abcese.  -sindromul de gaură condiliană anterioară. scleroza multiplă. caracterizat prin paralizia nervului XII  -sindromul de răspântie condilo-ruptă posterioară. XII  Vecinătatea lor face ca de cele mai multe ori să fie lezaţi simultan.  În regiunea latero-cervicală superioară nervii cranieni pot fi atinşi. cauzele paraliziilor pot fi fracturi. siringomielia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful