Al doilea volum din romanul "Moromeţii'" a apărut dupa 12 ani faţă de primul, în anul 1967, reluând personajele principale

, adăugându-le altele noi, urmărindu-le evoluţia destinului până în deceniul al şaselea. Drama lumii taranesti este tema celui de-al II-lea volum al "Morometilor", scris dupa ce prozatorul se familiarizase (in "Risipitorii") cu procedee epice noi. La inceput idee mare a cartii (disparitia unei civilizatii stravechi) nu se vede limpede. Stilul este eseistic si, obisnuiti cu personajele din primul volum, acceptam cu greu ipostaza lor (mediocra social) de acum. Cand pe scena cartii reapare Ilie Moromete, lucrurile se schimba. El este si aici, personajul unei proze superioare. Indata ce, iesit dintr-o lunga, mediocra, amortire, isi recapata placerea de a medita, de a ironiza, statura lui ia proportiile fabuloase pe care le stim. Ea sta, insa, sub semnul unui hotarat tragism. In spatele replicilor formulate cu aceeasi dezinvoltura, se simte ca multumirea eroului nu mai e aceeasi, loturile in parte refacute, nu-i mai dau siguranta dinainte. Rolul lui de stapan absolut in familie ii fusese retras, feciorii plecati la Bucuresti nu se mai intorc, iar cand tatal, hotarat sa refaca unitatea pierduta a familiei, ii cheama cu o nefireasca duiosie, refuzul lor ia forme neasteptate. Moromete incearca atunci sa-si recastige fiul ce-i mai ramasese (Niculaie), si el nedreptatit. Constrans de fonciire, de cotele impovaratoare, Moromete ii solicita, acum, bani, speriat ca intr-o zi si acestia ii vor fi refuzati. Este evident ca autoritatea lui nu mai are asupra cui se exercita, si in iluzia personal ca mai poate face ceva, ca nai poate trai ocolit de evenimente, sta maretia tragica a acestui batran taran idealist. Marin Preda a reuşit, totuşi, să dea celor două volume o unitate de reconstituire a imaginii vieţii ţăranului român înainte şi după al doilea război mondial. Acţiunea primului volum se sfârşeşte înainte cu trei ani de începerea războiului, când "timpul nu mai avea răbdare" cu oamenii, iar Moromete se schimbase, aşa cum autorul prevăzuse în prezentarea personajului principal, că numai "nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva". Din Moromete cel cunoscut de ceilalţi, rămăsese "doar capul lui de humă arsă", nu mai era văzut stând ceasuri întregi pe stănoaga de la drum, nici "nu mai fu auzit răspunzând cu multe cuvinte la salut . Autorul începe volumul al doilea cu o întrebare, la care n-are cine sa-i răspundă: "în bine sau în rău se schimbase Moromete?". Dar toţi ceilalţi ţărani îşi schimbaseră atitudinea, "cei care îl duşmăneau (...) se . potoliră", Tudor Bălosu deveni "chiar binevoitor faţă de vecinul său", iar Ilinca amuţise, "nu i se mai auzea deloc gura prin faţa casei", iar când muri, Ilie Moromete nu se duse la înmormântarea ei, "dar asta nu miră pe nimeni . Moromete se apucase de negoţ, câştigase bani buni, "poli galbeni îi umpleau buzunarele", dar pe Niculae nu-l mai lasă la şcoală. Avea acum un alt cuvânt, "beneficiu", pe care-l folosi şi când îi răspunse băiatului: "Şi ce beneficiu o să am eu, ma, de pe urma ta, dacă te las să te duci mai departe

cunoscut ca "Bloc-Algiu". cu intenţia de a-i aduce înapoi acasă. băieţii care fugiseră la Bucureşti cu oile şi cu ani nu se aleseseră cu nimic. Anii '50 aduc în viaţa satului schimbări profunde. pentru familia care însemna tot rostul lui în viaţă. După un moment de tăcere semnificativă din partea celor trei flăcăi. provocate de "evenimente pline de viclenie" şi Siliştea-Gumeşti este acum "o groapă fără fund din care nu încetau să mai iasă atâţia necunoscuţi". rugându-i să se întoarcă acasă. pentru casa lui risipită. cu Dumitru lui Nae şi cu locan nu mai vorbise de multă vreme. fară nici un respect şi el lasă fruntea în jos şi nu zice nimic". fiind un loc "unde ajungeau în cele din urmă cei care cădeau jos". Moromete este îngândurat. Destrămarea familiei continuă cu moartea lui Nilă în război. Personajele nou introduse de . care nu observară cum pe chipul încordat "ca de lemn" al tatălui "se rostogoliră broboane de sudoare". Era în anul în care începuse războiul şi încercarea nereuşită a Iui Moromete de a-şi aduce acasă fiii izvorăşte din dragostea lui dureroasă pentru copii. cu Cocoşilă "nu se mai împăcase nici până azi". insalubră şi plină de şobolani. cu hârtia în mână. să-l asulte cu atenţie. Catrina îl ameninţă că îl părăseşte şi că se va duce la "ailaltă în vale". care acum dădeau pentru prima oara detalii despre viaţa lor în Capitală şi puseseră şi o lotogralie. precum şi cu sfârşitul tragic al lui Paraschiv. nemulţumită că Moromete nu trecuse casa pe numele ei şi nici nu-i dăduse înapoi pogonul de pământ pe care i-1 datora. pentru că o să le spună "o singura dată" şi le propune să uite cu toţii de greşelile pe care fiecare dintre ei le-au făcut. Marin Preda semnalează prin Niculae schimbările ce se produsesem cu tatăl său. Ilie Moromete plecă la Bucureşti să-şi vadă feciorii. Mâna mea asupra voastră nu mai există". Cu prietenii vechi rupsese legătura. iar Niculae observă că oamenii nu-l mai ascultă ca altădată: "îl vezi cum îi ia altul vorba din gură.la şcoală?". din cauza tuberculozei. în bătălia de la Cotul Donului. din care. Autoritatea lui llie Moromele scade atât în familia sa. mama şi fetele încercau să ghicească "şi ceea ce în scrisoare nu se spunea". Le vorbeşte cu acelaşi glas autoritar de altădată celor trei băieţi. Moromeţii primiră o scrisoare de la băieţii mai mari. "spuneai una şi el asculta şi ai fi zis că înţelegea. cuvânt pronunţat ameninţător de către tată. Achim era singurul care "reuşise totuşi în comerţ" şi avea un mic magazin de "Consum alimentar". anunţată de scrisoarea neagră: "Moromete rămase nemişcat în pridvor. llie Moromete le strigă "cu un glas înalt": "Mi-am luat mâna de pe voi. Paraschiv lucra acum ca sudor la tramvaie. pierduseră tot şi îşi găsiseră serviciu la "ucebe". Nilă era portar la un bloc. adunaţi în odăiţa lui Nilă. ca să te pomeneşti pe urma că răspunsurile pe care ţi le dădea veneau din altă parte". cât şi în sat. paralizat parcă de mişcarea nevăzută a aripilor morţii care se opriseră şi deasupra casei lui". deoarece acum pusese la loc pogoanele vândute şi ar avea pământ de muncit pentru fiecare dintre copii.

ţăranul Gheorghe.S. Conflictele sunt numeroase şi greu de aplanat: pe aria de la Cotigeoaia se iscă o agitaţie agresivă pentru ca s-a zis că "baza de recepţie" nu primeşte grâu cu "corpuri străine" (neghină). Căzut la pat. el îşi exprimă crezul său de viaţă. venetici şi oameni pripăşiţi în sat. care "se dă la fund". vorbeşte o limbă "nouă" despre "umanism". Ultimele capitole reprezintă cele mai frumoase pagini din literatura română care ilustrează moartea unui ţăran.cel care.R. de intrigi pusă la cale de oportuniştii de profesie. care ameninţă cu o bâta "ascuţirea luptei de clasă". Zdroncan . parcă cu o profunda înţelegere a propriei existenţe: "Domnule. despre căutarea "eului" său.. speriat de ameninţările celor veniţi să strângă cotele. îşi pedepseşte rudele. Nae Cismaru instiga oamenii să fugă de pe arie. doi. nu mai este ţărancă. dar n-o pricepe. prezentaţi cu ironie. buna funcţionare a primelor forme colective de muncă. "a început să tragă. epicul este .autor întruchipează prostia. o moarte lentă. fără zbucium. fără dramatism. Moromete avea acum aproape de 80 de ani. Acestea sunt noile personalităţi ale satului.. Bilă îl loveşte cu "goga' pe Nae Marinescu. care este. zice doctorul. promovaţi din raţiuni politice. în timp ce acesta descărca din căruţă grâul netreierat. o dată ajuns la putere. în volumul al doilea. de.. ei nu sunt ţăranii autentici.. lipoveanul Adam Fântână. Şi alaltăieri dimineaţa. reprezentantul A. Vasile al Moaşei. şi din ziua aia n-a mai cunoscut deloc pe nimeni. Marin Preda pierde din coerenţa narativă.preşedintele consiliului popular ("mai prost decât ceilalţi"). Insă într-o noapte.secretarul sfatului şi unul din cei 13 copii ai lui Traian Pisică..". împuţinat la trup.. lipsită de codul spiritual al ţăranului adevărat. înainte să se lumineze. Toate aceste întâmplări atrag după sine destituirea activistului Niculae Moromete. (. moldoveanul Mantaroşie ("nenorocitul ăla"). ocupă acum locurile importante: Bilă -. "avea slăbiciunea asta ca nu-i venea neam sa stea acasă. se arunca în râu şi se îneacă. ca Gae.) o lua cu ciomagul în mână pe lângă garduri". răsufla rău de tot. Niculae se orientează cu dificultate în ţesătura. Niculae Moromete ajunge activist de partid şi crede acum într-o "nouă religie a binelui şi a răului". şi ea.. pe care Moromete o acultă. Ouabei.U. după spusele Ilincăi.". îşj continuă studiile şi ajunge inginer horticultor. nu se mai putea ţine pe picioare..L. dar pe urmă chiar dacă îl ţineai se făcea greu ca un pietroi . ambiţia celor obscuri de a veni la putere şi de a schimba lumea. Isosică. pentru funcţii. Plotoagă . "mergea el. trei paşi. eu totdeauna am dus o viaţă independentă!".şi se lăsa în jos". fară patetism. Trimis cu sarcină de la "judeţeană" ca să supravegheze strângerea cotelor şi predarea lor către stat. dur i s-a scurs viaţa. însuşit prin tradiţie. Ultima oara a fost adus acasă cu roaba.. asistentă medicală. chipul lui era aureolat de o lumină. spunându-i doctorului. Se va însura cu Mărioara Iui Adam Fântână. venită ca un firesc al vieţii: "bătrânul nu şuieră de vreo boală. a murit. aşa. între care se dă o luptă acerbă pentru putere. ci o lume fals-rurală.

miscat mai mult de instincte. complecsi ca stare morala. taraneasca. discursul despre destrămarea satului tradiţional. a tipologiei. Marin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu. Sub influenta probabil si a romanului american (Steinbeck. Judecat in ansamblu "Morometii" e un mare roman prin originalitate. previzibil. se simte străin. nu mai este esenţa epicului. Problema timpului. cata deosebire! Sufletul rural este acolo rudimentar. intai. in masura prin aceasta sa-si reprezinte si sa traiasca in modul lor caracteristic marile drame ale existentei . răbdător sau nu cu oamenii. o dezbate. el nu creează o lume nouă. Faulkner) Preda prezinta niste tarani inteligenti si ironici. si profunzimea creatiei. ci acum este importantă ideea. faţă de care autorul. ci o comentează.dispersat. ca la Slavici si Rebreanu. totusi. el poate sa auda si alte glasuri ce vin din interiorul lui. si face din taranii sai indivizi cu o viata psihica normala. apti prin aceasta de a deveni eroi de proza moderna. fragmentat şi sinuos. Tipologia este. ca şi Moromete. obsedat de acumulare in ordine materiala si numai dupa ce acest proces s-a incheiat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful