You are on page 1of 58

Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul.

- Mamă! Mamă! Unde e Raiul?, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. Avea atâta treabă în gospodărie!

Şi-atunci, s-a dus la tata, să-l întrebe. - Nu ştiu…, caută-l singur, îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă…

- Unde? Unde e Raiul?, îi întrebă copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat… Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi…

Ce lume urâtă…, îşi spuse pentru sine puştiul.

Şi acolo. ce stă într-o colibă. în pustie.Ca să-l găseşti. ce-l privea demult. ai să găseşti un om singur. trebuie să părăseşti satul acesta…. .. se-auzi glasul unui bătrân. El o să-ţi spună unde este Raiul. după ce ai să mergi cale de o zi.

către pustie.Zis şi făcut. când părinţii lui nu se sculaseră încă. . iar în urma paşilor lui satul fusese acoperit de nisip. soarele răsărise. Şi a doua zi de dimineaţă. În curând. îşi luă o trăistuţă cu câteva merinde şi plecă furişându-se printre casele adormite.

Ce te aduce pe-aici. . îl iscodi acesta pe micul călător. într-adevăr. . Mare îi fu mirarea bătrânelului ce locuia acolo de mulţi ani. copilule?. ca prin minune. către seară.Merse ce merse şi. din pustia întinsă ţâşni o colibă.

. şi cineva mi-a spus că tu ştii cum trebuie să ajung. . răspunse copilul.Vreau să găsesc Raiul.

îl privi adânc. Mâine în zori o să plecăm împreună către Rai.Acum hai să mănânci ceva şi să te culci.Bătrânul tăcu. că oi fi obosit. . apoi îi spuse: .

nici n-a dormit. A stat aşa. el. Iar către zori. pustia primea în pântecul ei două siluete. ce se porniseră la drum. aşteptând ziua. copilul. . Bătrânul ştia. De fapt.Noaptea trecu repede… De data asta. n-avu nici un vis. cu ochii deschişi.

întrebă copilul. este aceasta?. . către seară. puştiul văzu cum se ridică nişte ziduri de piatră şi o clădire mare. cu o cruce în vârf. dintre nisipuri.Merseră ce merseră şi.Ce .

De-aici începe poteca către Rai. spuse bătrânul...Aceasta este o mănăstire.. bătrânul mănăstirii îl primi pe micuţul care nu ştia nimic de rosturile de acolo. . Şi-apoi.

copilul le făcea cu răbdare şi sârg pe toate. ai să mături şi mai încolo om vedea.Deocamdată să faci curat. Şi timpul trecea. trecea. .Şi ce-am să fac aici?. . întrebă copilul..

Şi-apoi tăcu. când bătrânul mănăstirii îl întrebă pe neaşteptate: .Dar iată că vine o zi.Mi-e foarte bine. închizându-se în sine. după mult timp. . Am de toate. cum îţi e? .Cum merge. răspunse puştiul.

aşa ai tăcut… Spune-mi cinstit.Parcă ai ascunde ceva în suflet. Îţi lipseşte ceva? . până la capăt.Bătrânul îi simţi liniştea şi îl iscodi în continuare. . totul.

. şi nu poate să se mişte. se hotărî într-un târziu puştiul să răspundă.Mie….De ce nu vine şi el la masă?.. întins pe o cruce. tot aşa. privindu-l pentru prima dată pătrunzător pe bătrân. şi nimeni nu-i duce de mâncare. ce stă legat. nimic. dar este acolo. . cu barbă şi plete. în clădirea aia mare. un Frate de-al nostru. ridică puştiul ochii din pământ.

Părintele simţi că trebuie să tacă. Aşa că lăsă liniştea să vorbească. .

Acolo vei ajunge şi tu. dispăru. . care tocmai se aşezase pe umerii puştiului. . dacă nu faci treabă cum trebuie. se-auzi vocea monahului.Îngerul tăcerii.

aşa i-am dat noi canon. se-auzi vocea unui monah.. pentru că nu a măturat cum trebuie şi n-a făcut curat ca lumea.Da. acolo l-am lăsat noi să stea. care stătea în apropiere şi care auzise discuţia. .

păcatul ăl bun s-a strecurat în inima copilului.Dintr-o dată. spune povestea. . Era primul pas către Rai. ce se numea IUBIRE.

copilaşul se strecură nevăzut la bucătăria mănăstirii. . fură ceva de mâncare şi. intră în biserică şi o puse jos. către seară.Mai târziu. la picioarele Fratelui atârnat de cruce. fără să fie observat de nimeni.

. îi zice puştiul. Un zâmbet avea pe buze şi. Hai. mângâindu-l pe puşti pe frunte. acesta nu-şi dădu seama că biserica toată se umplu de o lumină nemaivăzută şi că uşile ei se ferecaseră pe dinăuntru. vino să mănânci!.Hai. uitându-se îngrijorat în stânga şi în dreapta. . că nu ştie nimeni! Şi Fratele coboară.

ca şi când s-ar fi cunoscut demult. cum nu mai făcuse puştiul niciodată în viaţa lui.Apoi. au început să râdă şi să glumească. Era atât de fericit că-şi găsise un prieten! .

.PRIETENIA Dar el nu ştia că urcase a doua treaptă a Raiului:PRIETENIA.

Azi aşa.Unde-i copilul? Ce face? De ce lipseşte seara mereu dintre noi? Apoi. . însă fraţii ceilalţi din mănăstire au început să se întrebe: . au început să-l caute prin toată mănăstirea. mâine aşa. curioşi.

.Numai biserica nu fusese controlată. pentru prima oară nu i-au putut deschide uşile. spre mirarea lor. şi-atunci s-au repezit spre ea dar.

în clipa aceea. după zidurile groase ale bisericii. o lumină puternică i-a orbit. aşteptând până noaptea târziu. când copilul a ieşit. au stat aşa.Atunci au încercat să se uite pe gaura cheii şi. Nemaiştiind ce să facă. . înfricoşaţi.

se repeziseră ei ca un stol de păsări negre asupra lui.. .Ce-ai făcut înăuntru?.

Minţi! Spune ce-ai făcut?. l-au întrebat din nou călugării furioşi.N-am făcut nimic. .Am furat mâncare şi am dus-o Fratelui ce stătea pe cruce. . răspunse copilul înspăimântat. răspunse puştiul tremurând. ..

. . .Cel ce stă legat de cruce şi nimeni nu-i dă de mâncare. nedumeriţi. monahii.A coborât şi-a mâncat..Şi ce-a făcut Fratele?. au întrebat tulburaţi călugării. răspunse puştiul. pentru prima dată.Care Frate?. răspunse dintr-o suflare puştiul. au întrebat. .

toţi cei din jurul copilului au căzut în genunchi.Şi. în clipa aceea. .

să tremure şi. aflând toate acestea. la rândul lui.Mare fu apoi spaima pe bătrânul mănăstirii. Egumenul începu şi el. cu lacrimi în ochi. îi spuse copilului: .Spune-i Fratelui cel Mare că îl rog să mă primească şi pe mine la masă… .

poţi să iei cât vrei. răspunse copilul bucuros.Da.. .Am să-i spun!. dar acum pot să iau mâncare de la bucătărie? . răspunse tremurând egumenul.

Şi seara din nou coborî peste mănăstire. de data aceasta cu mâncarea luată de la bucătărie. din nou. Ca de obicei. îl mângâie şi biserica se umplu de lumină. . Fratele cel Mare coborî de pe cruce.Hai să mănânci!. se îndrepta vesel spre biserică. . iar puştiul. îi strigă el. Şi. uşile se ferecaseră ca de la sine. mai vesel ca oricând.

îi spuse el. puştiul şi-a adus aminte de rugămintea egumenului. din mănăstire. de-aici. ar dori şi el să-l primeşti la masă. . printre lacrimile de râs. -Frate. bunicul cel mare.Apoi câte glume şi câtă veselie în jurul celor doi! Dar.

îi spuse. faţa Prietenului său mai mare se întristă. într-un târziu. jos.Vezi firimiturile astea. de pe masă?. Privea undeva. pentru prima oară. Fratele cel Mare.Şi. Sunt cu mult mai puţine decât păcatele lui… Nu poate să vină. . .

fruntea lor s-a descreţit şi-au început să râdă şi să glumească. copilul şi-a luat la revedere de la Fratele cel Mare şi s-a dus spre chilia egumenului. Într-un târziu. Şi apoi. rămase uimit copilul. unde acesta îl aştepta tremurând. fu răspunsul scurt al Fratelui.Nu!..Nu poate să vină?. . . din nou.

răspunse copilul. .A zis că nu te poate primi!. întrebă înspăimântat egumenul. . .De ce?. întrebă acesta.Ce-a zis Fratele?. . gâtuit de emoţie..Mi-a spus că ai mai multe păcate decât toate firimiturile de pâine căzute pe masă.

într-un hohot de plâns. se prăbuşi în genunchi. egumenul.Şi atunci el. . spune-i că-l rog din tot sufletul meu să mă ierte! .Spune-i să mă ierte.

Şi. se agăţă de copilaş. Acesta îl privi surprins şi-i spuse: .Bine. am să-l rog din nou şi mâine! . cu un gest disperat.

.Grea noapte pentru egumen! Cu zvârcoliri şi gemete de pocăinţă.

.Copilul însă dormi liniştit.

din nou. . treaba obişnuită prin mănăstire. Dar toţi se făceau că lucrează. Aşteptau seara.Şi. căci ea putea să aducă iertarea.

copilul la bucătărie. şi-i umplu cu mâna tremurândă vasul.Poţi. .. . cu nevinovăţie. Apoi. cu paşi mici. îi spuse monahul. copilul intră din nou în biserică. ca să nu răstoarne prea-plinul de mâncare.Pot să iau mâncare?. întrebă.

. îndreptându-se spre el.Hai să mâncăm!. Mare . spuse el Fratelui cel Mare.Hai!. câte glume au urmat! . răspunse acesta. Şi câte jocuri.

Apoi. în mijlocul veseliei.Te roagă egumenul să-l ierţi… şi să-l primeşti şi pe el la masă… Tristeţea se aşeză între ei. copilul privi singur firimiturile de pâine de pe masă: erau parcă mai multe… . De data aceasta. copilul îşi aduse brusc aminte: .

. Mare .Am înţeles…. spuse copilul. nu se poate. răspunse Fratele cel Mare.Da. nu se poate… .

cu curaj. .Şi atunci.Dar Tu nu te gândeşti că acum mănânci din mila lui?. copilul. îi spuse. pentru prima oară. păcatul cel bun coborî din nou în inima copilului şi acesta îndrăzni… .

după o lungă tăcere. Fratele cel Mare. . Acesta îi văzu din nou inima lui bună. spuse.Şi sufletul Prietenului său mai mare fu mişcat din nou. spune-i că peste opt zile am să-l primesc la masă… .Bine.

în multă pocăinţă. pentru bătrân. copilul îi spusese! Şi cele opt zile trecură. mai ales. în post şi rugăciune şi.Ce bucurie pe egumenul mănăstirii. Pentru el. când. târziu în noapte. .

dis-de-dimineaţă clopotele băteau.A opta zi. . întrebă nedumerit copilul.De ce?. .

care deja se pregăteau Domnul pentru înmormântare.. i-au spus călugării.Bătrânul a plecat la Domnul. Şi atunci copilul văzu! .

Pe masă nu mai era nicio firimitură. .Vedea cum. Mare egumenul. la masa Prietenului său cel Mare. cu lacrimi în ochi. Mâncaseră dimpreună. chiar el. Mântuitorul îl iertase. stătea fericit.

. prin mănăstire.Am văzut Raiul! striga fericit copilul..

Am văzut Raiul!. repeta el. . pentru fiecare monah în parte..

E PLIN DE IERTARE..Nu se poate! strigau aceștia. .Cum arată? . murmură copilul. .

Fragment din textul "Basmul din Carpați". publicat în cartea lui DAN PURIC.com . “Despre Omul Frumos" Muzica: Ennio Morricone ''Gabriel's oboe'' from ''The Mission'' andonia_lifecare@yahoo.