Prin definitie, lombosacralgia este un simptom dureros localizat pentru care nu se poate stabili întotdeauna o relatie directa între

importanta pe care o acorda bolnavul acestei suferinte si modificarile anatomo-patologice ale coloanei vertebrale. Manifestarile somatice depind de etiopatogenia bolii, cât si de interpretarea psihologica a mesajului nociceptiv. Participarea deloc neglijabila a acestor componente psiho-somatice explica ameliorarile spectaculoase realizate prin mijloace care la prima nu au nimic în comun cu presupusul substrat etiopatogenic al durerii. Durerea lombosacrata localizata sau asociata cu un sindrom radicular constituie peste 50% din cazurile care se prezinta în serviciile de medicina fizica. Aceeasi suferinta reprezinta în toate tarile o incapacitate temporara de munca si are costuri sociale foarte mari. Studiile arata ca durerea la nivelul coloanei vertebrale atinge circa 80% dintre adulti, dar doar 20% dintre cazuri ajung sa aiba o patologie vertebrala adevarata. Incidenta ei creste cu varsta, femeile intre 40-60 de ani fiind mai des afectate decat barbatii. Acesti pacienti nu sunt numai obisnuitii serviciilor de fizioterapie, ci îi gasim si la reumatologie, medicina interna, neurologie, neurochirurgie, ortopedie. Aceasta dispersie între diferitele servicii medicale de specialitate se poate explica pâna la un anumit punct prin diversitatea factorilor etiopatogenici care participa la declansarea durerii lombo-sacrate. Pe de alta parte, lipsa unei educatii sanitare corecte în acest domeniu. Discopatia lombara se caracterizeaza prin durere de spate localizata in regiunea lombara intr-un anumit moment al vietii lor. Studiile actuale subliniaza faptul ca discopatia vertebrala apare la persoane din ce in ce mai tinere. Spondiloza dorso-lombara (dorsolombartroza), reprezinta localizarea procesului degenerativ sau a unei anomalii de dezvoltare la nivelul coloanei dorsale si lombare, atât în sectorul discosomatic cât si interapofizar; pot exista si la acest nivel manifestari de osteofitoza difuza. Este localizata frecvent la nivelul articulatiilor diartrodiale, mobile care prezinta cartilajul articular ca element important al articulatiei cu evolutie spre impotenta functionala articulara in final. Spondiloza dorso-lombara face parte din reumatismul cronic degenerativ, bolnavii afectati de aceasta boala nu se mai vindeca doar se incearca o stabilizare a starii lor de sanatate. Artroza interapofizara dorso-lombara poate avea un rasunet clinic important datorita vecinatatii unui element anatomic important, radacina nervoasa, de aici frecventa nevralgiilor determinate de artroza interapofizara. Prezenta unor simptome suparatoare la un bolnav cu spondiloza poate tine de o alta leziune concomitenta sau de asa zisa decompensare vertebrala: insuficienta musculaturii dorso-lombare la care se poate adauga un grad mai mare sau mai mic de osteoporoza. Cauzele durerii lombare se datoreaza în general: - atitudinilor posturale incorecte adoptate timp prelungit, - miscari ale corpului si exercitii efectuate într-un mod incorect, - tensiunea musculara excesiva derivata din stresul fizic si psihologic, - scaderea tonusului muscular (abdominal, lombar si dorsal) datorate sedentarismului, - greutate corporala crescuta (obezitatea fiind vazuta azi ca maladia secolului nostru! afectand un numar din ce in ce mai mare de persoane) . Afectarea discului intervertebral este denumita de unii autori hernie de disc, iar de altii discopatie. Ultimul termen, cu înteles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomo-clinica, deoarece discul nu sufera doar prin herniere, existînd o întreaga patologie discala, diferita de hernia de disc, care determina suferinte ale coloanei lombare. Pe de alta parte, coloana lombara trebuie privita ca un tot unitar, care cuprinde pe lînga segmentul vertebro-discal si tesuturile moi adiacente (muschi, ligamente, fascii), care se pot constitui adesea în sediul unei suferinte. Probabil din acest motiv, ultimele monografii vorbesc despre ceea ce autorii anglo-saxoni denumesc "low back pain".

Aceasta denumire desemneaza durerea lombara inferioara de cauza mecanica, generata de suferinta atât a tesuturilor moi lombare, cât si a structurilor vertebrale (disc, ligamente intracanaliculare, articulatii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr-un proces degenerativ. Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolata, durerea lombosacrata cu algii referite pe membrul inferior, cât si durerea lombosacrata cu algie iradiata, radiculara. La subiectii tineri artroza dorso-lombara survine pe o cifoza consecutiva epifizitei vertebrale (boala Scheuermann), la femeia dupa menopauza complica cifoza cu hiperlordoza lombara (sindrom trofostatic), iar la vârstnici se întâlneste cifoza senila, prin osteoporoza difuza a coloanei. Importanta acestora este ca cel putin o data în viata fiecare dintre noi simtim un disconfort dorsal. La adult, durerile de spate sunt una dintre principalele probleme ale acestei vârstei, si pot deveni o sursa de neplaceri continue pentru multi dintre acestia. Tratamentul herniilor de disc lombare trebuie sa fie complex dar totusi unitar din punct de vedere al conceptiei, in ciuda preferintei de a opta pentru unul dintre mijloacele care ne stau la indemana, in raport cu diferitele specialitati care au inceput sa aiba pretentii de independenta. Desi nu toata lumea este de acord, tratamentul fizical-kinetic este cel mai judicios tratament al lombosacralgiilor atunci când acestea nu sunt contraindicate si nu se afla într-un stadiu ce impune tratamentul neuro-chirurgical. În aceasta categorie intra urmatoarele lombosacralgii: - Discopatiile vertebrale - Sindrom lombosciatic - Hernia de disc lombara/Hernia de disc lombare operata - Pelvispondilitei reumatismale Corectitudinea conduitei terapeutice depinde, in primul rand, de corectitudinea indicatiei, iar accasta se va pune in raport cu vârsta bolnavului, profesiunea acestuia, etiologia afectiunii, activitatile sportive pe care le practica, momentul de la producerea accidentului, precum si cu tipul si gravitatea manifestarilor clinice. Ţinând cont de aceste indicatii terapeutice si de particularitatile fiecarui caz în parte se poate adopta un tratament conservator sau unul chirurgical. Scopul acestui tratament fiind de a mentine functia trunchiului, a membrului inferior afectat si independenta individului. Evolutia si prognosticul sunt benigne; cu toate acestea simptomele necesita masuri terapeutice care sa contribuie la ameliorarea starii bolnavului si la preîntâmpinarea complexarii lui sub raport psihic. Evolutia spondilozei dorso-lombare este lenta, leziunile degenerative ale coloanei vertebrale accentuându-se cu vârsta. Prognosticul e în general favorabil. Una din complicatiile spondilozei dorso-lombare o constituie si sindroamele de compresiune medulara, care se traduc la nivelul membrului inferior printr-o diminuare a sensibilitatii profunde iar la nivelul membrului superior printr-un tablou amiotrofic sau senzitivo-motor. Evolutia depinde de: -combaterea factorilor de risc, - controlul posturii ortostatice, - evitarea eforturilor fizice, - conditii meteorologice nefavorabile, - diagnosticul si tratamentul corect în puseurile de acutizare, - terapia de întretinere condroprotectoare în perioadele de acalmie, - profilaxia secundara a recidivelor, - supraveghere medicala periodica cu respectarea indicatiilor terapeutice conservatoare sau chirurgicale.

in cazul afectiunilor partial reversibile sau ireversibile. s-a constatat ca mobilizarea precoce este superioara ca rezultate. mentinerea sau promovarea mobilitatii articulare. Examinarea clinico-functionala trebuie sa se efectueze atent si precoce la orice pacient. Kinetoterapia detine un rol fundamental în realizarea obiectivelor stabilite în cadrul asistentei medicale complexe. refacerea fortei si rezistentei musculare. O întelegere clara a anatomiei coloanei. clinica si functionala) initiala instituirii programului terapeutic si pe tot parcursul derularii acestuia. decelarea cauzelor durerii dorsolombare si abordarea terapeutica pentru a îmbunatati îngrijirea pacientului. promovarea circulatiei arterio-venolimtatice. care pornesc de la consideratia ca stabilitatea coloanei vertebrale nu se datoreste nici conformatiei extremitatilor articulare osoase. de compensatie. prin kinetoterapie si masaj. . Metodele de recuperare sunt recuperarea.Probleme apar numai în formele cu deficit neuromotor accentuat si incapacitate temporara de munca crescuta si variaza de la caz la caz. nici formatiunilor capsulo-ligamentare. motrice si psihice sau al reeducarii functiilor secundare. redobândirea controlului motor si a functionalitatii regiunii afectate. dupa examinarea completa a pacientului. pentru a surprinde toate modificarile existente. . si anume: . dupa evaluarea corecta si completa (etiopatogenica. Kinetoterapia si masajul aplica mijloacele kinetologiei medicale cu scopul recuperarii somatofunctionale. imobilizarii prelungite care se soldeaza cu atrofii musculare. ci grupelor musculare periarticulare. Pe de alta parte. NOŢIUNI DE ANATOMIE FUNCŢIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE . . stabilitatii si mobilitatii. care reprezinta elemente pasive insuficiente de sustinere. studii de laborator relevante. Masajul ca mijloc tehnic depinde de starea clinica a pacientului si de existenta unor contraindicatii privind aplicarea unor altor tehnici terapeutice. . refacerea coordonarii miscarilor. o prezentare pertinenta a anamnezei si examinarii. Întreaga asistenta medicala a acestui tip de patologie a aparatului locomotor are ca scop final independenta fizica. în contextul respectarii indoloritatii.

Actiune: daca ia punct fix pe coloana cervico-dorsala actiunea de ansamblu este de adductie (aduce scapula spre linia mediana). ambele au actiune de rotatie. Suprafetele articulare dintre corpurile vertebrale sunt mijloace de unire între discurile intervertebrale si ligamentele vertebrale logitidinale anterior si posterior. prezinta o portiune centrala plina cu lichid (nucleu pulpos) si un inel fibros periferic. c Muschiul trapez se insera pe linia nucala superioara. formata prin suprapunerea unor piese osoase numite vertebre. · legatura dintre membre. coloana lombara are 5 vertebre. creasta sacrala mediana. Inervat de nervul toraco-dorsal din plexul brahial. prin intermediul fasciei toraco-lombare fibrele converg spre axila prin trei tipuri de fascicule: superioare orizontale. reprezentând o patrime din înaltimea corpului vertebrei. în principal a vervului sciatic al carui radacini ies la nivelul lombar inferior. Pentru a evita aparitia acestor modificari patologice trebuie evitata flexia vertebrala în transportul obiectelor grele. Planul I prezinta cel mai supeficial plan si cuprinde: c Muschiul latisim (dorsal mare) cel mai lat muschi al corpului situat în partea postero-inferioara a trunchiului. portiunea orizontala duce scapula spre linia mediana. Ansamblul functioneaza în conditii etanse ca un amortior fibro-hidraulic. la batrâni se reduce prin deshidratare. Discurile intervertebrale (fibrocartilaje) au forma unor lentile biconvexe. rotatie interna si extensie usoara. Muschii regiunii posterioare a trunchiului Regiunea posterioara a trunchiului prezinta numerosi muschi asezati pe mai multe planuri. de înaltime variabila. în contractie unilaterala portiunea superioara . Se insera pe fata externa a ultimelor 3-6 coaste prin digitatii încrucisate cu ale oblicului extern. Fibrele inelului fibros sunt astfel puse în tensiune suportând si presiuni orizontale si verticale. ale vertebrelor lombare. coloana sacrala are 5 vertebre. procesele spinoase C7-T12 ligament nucal si ligamentul supraspinos toracal. Este necesara o mare atentie în flexia vertebrala lombara în cadrul diferitelor tehnici corporale. Inevatie nervul accesor si ramuri din plexul cervical. compresiunea elementelor nervoase situate în canalul rahidian.daca ia punct fix pe humerus ridica toracele-muschi inspirator. Simptomatologia apare mai ales în flexie când discul este comprimat si nucleul este împins posterior comprimând elementele nervoase de la acest nivel. Coloana vertebrala este segmentul anatomic al aparatului locomotor ce asigura: · mobilitatea/stabilitatea trunchiului. Presiunile exercitate asupra corpurilor vertebrale actioneaza mai întâi asupra discurilor. pe procesele spinoase ale ultimelor 5-6 vertebre toracale. Coloana vertebrala are urmatoarele regiuni: coloana cervicala are 7 vertebre. portiunea ascendenta îl coboara.Coloana vertebrala reprezinta o coloana lunga mediana si posterioara. aceasta se va realize prin flexia coapselor si a genunchilor. fasciculul inferior ascendent se termina pe portiunea interna a spinei scapulei. Cei mai profunzi se ataseaza numai pe vertebre si sunt formati din fascicule scurte de fibre musculare. mijlocii oblice descendente si inferioare aproape verticale. Actiune: daca ia punct fix pe coloana vertebrala. Nucleul tinde sa redirectioneze aceasta presiune în toate directiile spatiului. portiune descendenta ridica umarul. creasta iliaca. de aceea cu vârsta se scade în înaltime. · protectia maduvei spinarii. De aici fibrele converg spre centura scapulara astfel: fasciculul superior descendent se termina pe marginea posterioara a claviculei si acrimion. daca ia punct fix pe scapula în contractia bilaterala realizeaza extensia coloanei cervicale dorsale. coloana toracala are 12 vertebre. fenomenul putând ajunge la hernie de disc (hernia nucleului). fasciculul mijlociu orizontal se termina pe spina scapulei. coboara bratul ridicat-adductie. Este cel mai important segment al aparatului locomotor de care sunt legate toate celelalte segmente. Urmarile sunt: tensionarea cronica sau brutala a ligamentelor vertebrale logitudinale posterioare având ca echivalent clinic lumbago. coloana coccigiana are 4-5 vertebre.

c Muschiul dintat posterior si superior se insera pe procesele spinoase C7-T3 si respectiv pe fata externa a primelor 5 coaste.imprima o miscare de rotatie a scapulei în jurul unui ax ce trece prin unghiul lateral al scapulei. Acesti muschi se contopesc inferior într-o masa comuna ce se ataseaza printr-o aponevroza de procesele spinoase ale ultimelor vertebre lombare. Sunt inervati de ramuri dorsale ale nervilor cervicali. iar cei superficiali sunt lungi. inervat de nervul muschiului romboid din plexul cervical si nervul din plexul brahial. unghi ce ramâne fix. daca ia punct fix pe coloana cervicala. Planul III este reprezentat de muschiul erector spinal (extensorul coloanei vertebrale) ce ocupa santurile costovertebrale. inervat de nervii intercostali 2-5. Actiune: coboara coastele-expirator. respectiv pe procesele transverse în regiunea toracala. Ei lucreaza aproape în permanenta în ortostatism. Ei au un brat scurt de pârghie deci o putere scazuta de a efectua o extensie a coloanei vertebrale. Planul II muscular cuprinde: c Spleniusul capului se întinde de la procesele spinoase C6-T7 pâna la jumatatea laterala a liniei nucale superioare si mastoida. iar în contractie unilaterala realizeaza înclinarea laterala si rotatia capului si gâtului de partea contractiei. Cei mai profunzi sunt scurti.creasta iliaca. nervul dorsal al scapulei din plexul brahial. . Din aceasta masa comuna se desprind mai multe coloane musculare. c Muschiul romboid se insera pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T4 si respectiv pe marginea mediala a scapulei. Unghiul superior se ridica. plecând din pozitia orizontala. ridica scapula (sinergic cu trapezul). Portiunea sa toracala prezinta doua feluri de fascicule: costale ce se insera pe procesele costiforme ale vertebrelor lombare si coaste si transversale ce se insera pe procele accesorii în regiunea lombara. c Spleniusul gâtului se insera pe apofizele spinoase T5-T7 si respectiv pe apofizele transverse C1C3. Actiune: ridica coastele-inspirator. c Muschiul sacrolombar este un muschi care se desprinde din masa comuna. fara realizarea miscarilor capului. roteste scapula în jurul unui unghi lateral (rotatie interna. Portiunea sa cervicala (muschiul transversar al gâtului) se insera pe apofizele transverse ale vertebrelor dorsale superioare ti pe cele ale vertebrelor cervicale inferioare. c Muschiul dintat posterior si inferior se insera pe procesele spinoase vertebrale T11-L2 respectiv pe ultimele 4 coaste.realizeaza înclinare laterala de partea contractiei si rotatie de partea opusa. Un prim fascicul se termina pe ultimele 6 coaste. Actiune: daca ia punct fix pe scapula tractioneaza lateral coloana dorsala. Portiunea sa cefalica se numeste micul complex. Sunt sinergici cu muschii sternocleidomastoidian si semispinalul capului de partea opusa si antagonisti cu muschiul sternocleidomastoidian si semispinalul capului de aceeasi parte. fasciculele mijlocii înclina coloana vertebrala de partea lor. Muschii spatelui formeaza patura musculara profunda a regiunii posterioare a trunchiului. aceasta fiind posibil deoarece au fiziologia muschilor tonici capabili de a lucra un timp îndelungat fara a obosii. Este inervat de nervul ridicatorului scapulei din plexul cervical. În ortostatism acestia mentin verticalitatea coloanei vertebrale reechilibrând în fiecare moment micile variatii de pozitie ale vertebrelor. încruciseaza toate coastele succesiv pâna ajunge în regiunea cervicala. fata posterioara a sacrului. având insertie pe apofizele transverse T3. c Muschiul ridicator al scapulei se insera pe procesele transverse C1-C5 respectiv pe unghiul superior al scapulei. inervat de nervii intercostali 9-12. Muschii componenti sunt asezati pe straturi. fasciculele inferioare intervin în actiunea de catarare. Între cei doi muschi se formeaza triunghiul intersplenic. Actiune: identica cu cea a speniusului capului. creasta sacrala mediana. Actiune: daca ia punct fix pe coloana dorsala. unghiul inferior se apropie de linia mediana. daca ia punct fix pe coloana dorsala-adductor si ridicator al umarului. Actiune: daca se ia scapula drept punct fix are actiune identica cu cea a spleniusului gâtului (înclina coloana vertebrala de partea lui). C4 si se termina pe apofiza mastoida. sinergic cu muschiul ridicator al scapulei). dar au o mare precizie de actiune. în contractie bilaterala realizeaza extensia capului pe gât (antrenând de asemenea extensia coloanei cervicale). c Muschiul lung dorsal uneste bazinul cu fata posterioara a coastelor si cu procesele transverse ale vertebrelor.

Dispozitia muschilor transversospinali de fiecare parte a proceselor spinoase formeaza un dispozitiv asemanator cu frânghiile unui catarg pe fata posterioara a coloanei ce actioneaza global asupra coloanei vertebrale cu fixarea ei în extensie. mai ales muschiul iliocostal. sunt situati posterior de ligamentele intertransversale si mai dezvoltati în regiunea cervicala si lombara. Daca se contracta pe o singura parte.de aici ia nastere al doilea fascicul care se termina pe primele 6 coaste. . lateral de micul drept posterior.muschiul marele drept posterior al capului. c Muschiul semispinal ocupa planul cel mai superficial. daca se contracta bilateral în acelasi timp determina extensia vertebrala. realizeaza extensia capului pe gât. Actiunea lor contribuie în deosebi la echilibrarea corpului în ortostatism. multifizi si muschii rotatori. . în continuare luând nastere un al treilea fascicul care se termina pe apofizele transverse ale ultimelor 4 vertebre cervicale. Actiune: extensia vertebrala. Actiune: înclinare laterala a coloanei vertebrale.muschiul micul drept posterior al capului se insera pe tuberculul posterior al atlasului si sub linia nucala inferioara. din anterior spre posterior determina rotatia vertebrala de partea opusa contractiei. Aceasta activitate predomina acolo unde coloana vertebrala prezinta punctul cel mai convex posterior si se completeaza cu actiunea altor muschi care sunt plasati acolo unde coloana vertebrala prezinta punctele cele mai convexe anterior: muschiul lung al gâtului. El face parte din planul IV (muschiul semispinal al capului) dar fuzioneaza cu portiunea cefalica a muschiului spinal. care se insera pe apofizele spinoase C7 T1 si respectiv pe apofizele transverse C4 T4 pâna la baza occipitalului. are actiune de înclinare laterala. rotatorii lungi. În contractie unilaterala având ca punct fix coloana cervicala. În regiunea cefalocervicala acopera rotatorii capului. ei leaga radacina proceselor transverse cu radacina proceselor spinoase sau cu lamelele arcurilor vertebrale imediat supraiacente: rotatorii scurti. de fiecare parte a ligamentului interspinos. de la interior spre exterior determina înclinarea laterala. pentru etajul cervical si psoasul pentru etajul lombar. Acesti muschi au în principal o actiune de extensie care o completeaza pe cea realizata de planurile profunde. . luând ca punct fix coloana cervicala. Muschiul transvers al gâtului are o actiune de înclinare a gâtului.muschiul oblic superior al capului se insera pe vârful procesului transvers al atlasului si sub linia nucala inferioara. sau sar o vertebra. c Muschii interspinosi leaga o apofiza spinoasa de urmatoarea. Are fascicule ce sar peste patru vertebre între punctul de origine si cel de insrtie. Actiune: în contractia bilaterala. cefalica. Ea se întinde de la apofizele spinale T1-T10 pâna la T11-L2. Muschiul marele complex. având ca punct fix capul prin fibrele transversare redreseaza lordoza cervicala. c Muschiul spinal cu localizarea cea mai mediala prezinta trei portiuni: toracala. se insera pe procesul spinos al axisului si respectiv sub linia nucala inferioara. c Muschii rotatori sunt cei mai profunzi. . cervicala. el adauga la actiunea de extensie o mica actiune de înclinare laterala si de rotatie de partea contractiei. Au deasemenea si o actiune de rotatie. Inervatie acesti muschi sunt inervati de ramurile ventrale. Portiunea toracala a muschiului spinal este responsabila de extensia regiunii dorsale.muschiul oblic inferior al capului se insera pe apofiza transversa a atlasului si pe partile laterale ale procesului spinos al axisului. În contractie bilaterala realizeaza extensia coloanei cervicale si redreseaza de asemenea gâtul pe trunchi. c Muschii rotatori ai capului: . Fibrele musculare sunt oblice de jos în sus. Planul IV este reprezentat de muschiul transversospinal subîmpartit în trei grupuri: semispinal. Planul muscular cel mai profund este planul V si cuprinde: c Muschii intertransversari leaga o apofiza transversara a unei vertebre de urmatoarea apofiza.

Actiunea oblicului superior: extensia. scotoame). ce are drept consecinta hernierea . bolii Scheuermann. cu hernierea cel mai frecvent laterala a nucleului pulpos. micul si marele drept determinând rotatia capului de partea contractiei. în pozitie dreapta sau aplecat.manifestari neurologice sau sindromul Barre-Lieou determinate de compresia directa asupra arterelor vertebrale sau iritarii filetelor nervoase periarteriale de catre osteofitele posterioare: cefalee occipitala. · Discopatia/spondiloza dorsala poate fi primitiva sau secundara unor tulburari de statica. daca se contracta simultan si unilateral determina înclinarea laterala a capului de partea respectiva (mai ales micul oblic). alunecarii corpilor vertebrali (listezis). În schimb ridicarea ambelor membre inferioare activeaza puternic si drepti. înclinarea laterala. cu rol în postura si miscarea lui. spasmului musculaturii vecine. Toti sunt inervati de ramura dorsala a primului nerv cervical-nervul suboccipital. Actiunea primilor trei muschii: daca se contracta simultan si bilateral determina extensia capului pe atlas si axis. si oblicii. ca si în respiratie. mai ales la baieti. se contracta doar oblicii. doar la persoanele nevrotice se înregistreaza o slaba activitate. oblicii sunt relaxati sau cel mult înregistreaza o slaba activitate. destinderii ligamentelor paravertebrale. regleaza permanent pozitia capului pe gât. aparitiei osteofitelor anterioare sau posterioare. Modificarile clinice sunt determinarea aparitiei unor leziuni la nivelul discului intervertebral. Acesti muschi actioneaza la cel mai profund nivel al capului si gâtului. În ortostatism musculatura abdominala este relaxata. Simptomele clinice apararute sunt dominate de durere care poate fi localizata în zona afectata sau poate iradia de-a lungul radacinilor interesate. În decubit dorsal musculatura este relaxata. vertij. care ramâne "un paznic" permanent al zonei inghinale. Au si actiune de rotatie. Boala Scheuermann sau epifizita vertebrala este o suferinta care apare la adolescenti. Împreuna cu muschii din regiunea anterioara profunda a gâtului (prevertebrali). Sediile de electie ale spondilozei sunt zonele cu cea mai mare mobilitate: C5. L3-5. tulburari motorii sau de sensibilitate în zonele corespunzatoare. T8. Musculatura abdominala este alcatuita din dreptii abdominali. cu exceptia partii inferioare a oblicului intern. cu respiratia oprita. interapofizare (mai ales la C2-C3 si C3 -C4). care comprima cel mai adesea radacinile nervoase si îngusteaza gaurile de conjugare. ETIOPATOGENIA SI TABLOUL CLINIC AL DISCOPATIILOR Spondiloza sau spondilartroza este frecventa. rotatia capului de partea contractiei. Uneori se poate acompania de manifestari neurologice: alterarea reflexelor osteotendinoase. nu si dreptii. Musculatura abdominala Cel de-al doilea sistem muscular al trunchiului este musculatura abdominala. procesul degeneraiv poate interesa atât articulatiile disco-vertebrale (când apare durere la flexia anterioara a coloanei) cât si cele interapofizare (caracterizata de exacerbarea durerii la extensie). muschii oblici si transvers. · Discopatia/spondiloza cervicala: afecteaza articulatiile disco-vertebrale (mai ales la nivelul C5C6). ameteli. iar micul oblic determinând rotatia capului de partea opusa a contractiei. Musculatura abdominala are un rol important în determinarea presiunii pozitive intraabdominale important element ajutator al coloanei în stabilizarea trunchiului. pe când ridicarea unui membru activeaza predominant respectiva parte a peretelui abdominal. tulburari vizuale (diplopie. În timpul efortului. în timpul tusei sau al expiratiei fortate. La semnele generale de artroza se pot adauga si unele particulare: . Apare ca urmare a unui conflict de crestere discovertebral. Ridicarea capului (considerata ca o miscare de tonifiere a musculaturii abdominale) determina activitate numai în dreptii abdominali. nistagmus. ! Simptomele mentionate pot fi accentuate de miscarile de rotatie ale capului.

nucleului pulpos al discului vertebral în portiunea spongioasa a corpurilor vertebrale. spondiloza hiperostozanta sau boala Forestier Rotes-Querrol este o suferinta asupra careia au existat mult timp controverse: unii o încadrau în spondilartropatiile seronegative. Simptomele clinice sunt discrete. Ultimul termen. Pe de alta parte. Clinic apar dureri vertebrale. caracterizat prin afectarea sensibilitatii în zona perineala. deoarece discul nu sufera doar prin herniere. guta. care determina suferinte ale coloanei lombare. în timp ce alti o considerau o artropatie degenerativa. iar în timp pot apare cifoza si modificarile degenerative. Herniile de disc lombare Afectarea discului intervertebral este denumita de unii autori hernie de disc. tulburari sfincteriene si de dinamica sexuala. cu înteles mai larg. durerea vertebrala este principalul simptom al bolii. · Discopatia/spondiloza lombara este foarte frecventa. În functie de teritoriul de iradiere. de grupele musculare interesate se poate aprecia radacina asupra careia se exercita compresia. clasificare care este si astazi de un mare interes practic si pe care o prezentam în continuare. poate apare asa numitul sindrom "de coada de cal". Probabil din acest motiv. Ea poate fi localizata (lumbago) sau poate iradia pe traiectul diferitelor radacini nervoase interesate (lombosciatica). Suferintele coloanei lombare sunt reprezentate de un grup de afectiuni cu caracteristici clinice care iau permis lui De Seze cu mai multi ani în urma sa alcatuiasca o clasificare pe faze si stadii a asanumitei hernii de disc lombare. diferita de hernia de disc. care cuprinde pe lînga segmentul vertebro-discal si tesuturile moi adiacente (muschi. de afectarea reflexelor osteotendinoase (rotulian si achilean). pare mai apropiat de realitatea anatomo-clinica. obezitatea si alte afectiuni metabolice. Daca se produce hernierea mediana a discului intervertebral la nivelul coloanei lombare. ultimele monografii vorbesc despre ceea ce autorii anglo-saxoni denumesc "low back pain". si în acest caz. Hiperostoza idiopatica vertebrala difuza. S-a pus si problema unui exces de retinol în geneza bolii. ligamente. Faza I . coloana lombara trebuie privita ca un tot unitar. Spre aceasta din urma varianta înclina astazi cele mai multe observatii. care se pot constitui adesea în sediul unei suferinte. Boala apare la vârstnici si este de 2 ori mai frecventa la barbati. iar de altii discopatie. Se asociaza deseori cu diabetul zaharat. fascii). existînd o întreaga patologie discala.

• sindrom vertebral dinamic cu: .de întrerupere În acest stadiu se manifesta. La examenul obiectiv vor apare hipoesteziile pe traiectul unei radacini. . pe lînga semnele si simptomele prezente în stadiul 1 si 2. În acelasi timp. . determinînd dureri lombare cronice intermitente. . De cele mai multe ori. Pareza. Vom constata astfel ca bolnavul nu poate sta pe vîrfuri în paralizia radacinii S1. .semnul Lassčgue pozitiv de partea afectata. pe care o comprima. nu trece de genunchi. .indice degete-sol înalt.scolioza lombara. care de obicei este calmata de repaus.sau bilaterale • durerile au caracter mecanic • durerea nu coboara pe membrele inferioare. respectiv paralizia care se instaleaza. pe care doar o atinge. dar fara sa apara semne neurologice. cu ruperea inelului fibros si cu protruzia postero-centrala a nucleului pulpos. De aceea în acest stadiu bolnavii acuza durere pe traiectul radacinii. Faza a IV-a Este faza modificarilor de tip degenerativ. determinînd un lumbago acut sau supraacut de tip discogen.contractura musculara paralombara. • caracter mecanic al durerii. Aceasta faza are trei stadii: Stadiul 1 . cu aparitia discartrozei si a artrozei interapofizare. la încetarea efortului si la repaus. L2). fara a o comprima sau leza în vreun fel. Faza a II-a Este faza de leziune a discului.compresiv Materialul herniat ajunge la radacina nervoasa. a carui manifestare clinica se prezinta astfel: Subiectiv • debut brusc • dureri lombosacrate uni.diminuarea lordozei lombare. si semnele rezultate din sectionarea unor axoni din radacina. L4. S1. diminuarile sau disparitiile unor reflexe osteotendinoase: reflexul rotulian în afectarea radacinii L4 si reflexul achilian în afectarea radacinii S1. aceste dureri dispar. Stadiul 3 . Obiectiv • deformare lombara cu diminuarea lordozei lombare fiziologice • adesea fara scolioza • limitarea dureroasa a flexiei trunchiului (indice Schöber mic) • semnul Lassegue pozitiv bilateral. Din acest motiv simptomatologia va apare unilateral. sau a întregii radacini prin conflictul cu discul herniat. care va intercepta în calea sa o radacina nervoasa. L3. Subiectiv • durere lombo-sacrata unilaterala. dupa vîrsta de 40 de ani. de tip postural.iritativ Discul herniat ajunge la radacina. sau daca o face. Stadiul 2 . Obiectiv • sindrom vertebral static cu: . Odata cu vârsta. se obiectiveaza prin prezenta deficitului motor în neuromiotomul respectiv. • iradiere în membrul inferior de-a lungul unui dermatom (L5.indice Schöber mic. Acum se adauga la simptomatologie paresteziile pe traiectul durerii. Faza a III-a Se mai numeste si faza radiculara si apare prin protruzia postero-laterala a discului herniat. pentru a reapare în conditii variate de solicitare a segmentului lombar.Este faza de instabilitate discala cu usoara laxitate a nucleului pulpos în inelul fibros. nucleul pulpos se deshidrateaza si devine friabil. sau ca nu poate sta pe calcîie în paralizia radacinii L5.

posterioare) !Aprecierea aliniamentului în plan orizontal (centura scapulara + pelvina) !Evaluarea alinierii segmentelor : anterior. Simptomatologia apare de obicei brusc. psihogena). ü impotenta functionala (locala/ la distanta). ale umerilor. EVALUAREA CLINICO-FUNCŢIONALĂ Anamneza: La anamneza este foarte important sa se obtina informatii despre durere: ü sediul (difuza .localizata). ü aspecte caracteristice cauzei (miogena. cu noduli de miogeloza si puncte trigger paralombare si parasacrate. cu pseudo-sciatica (durere difuza în membrul inferior. neurogena. dupa un efort fizic cu ridicare de greutati. ü intensitatea. • lombalgie cronica. osoasa. Inspectia si palparea rahisului: ►regional ► în totalitate: în ortostatism. trece prin urmatoarele repere: ►apofiza spinoasa a proeminentei (C7). Este asanumita "sciatica a vîrsticului". ►de-a lungul apofizelor spinoase ale coloanei dorso . Evaluarea aliniamentului si posturii: !Aprecierea liniei gravitatiei -firul cu plumb ► în plan frontal (înclinarile laterale) ► în plan sagital (deviatiile antero . bazinului. ü elemente declansatoare sau de accentuare. tulburari de statica vertebrala). • stenoza de canal vertebral. mult mai putin diagnosticata. . ü durata. Acestei faze i se potriveste termenul generic de discopatie lombara. profil posterior. ü momentul aparitiei. ü dismorfisme regionale (asimetrii toracice. sezand. viscerala. în clinostatism. a caror activare are un net caracter psihoemotional si meteorotrop. Pentru deviatiile laterale: firul cu plumb (corespunzând axei de simetrie a corpului) fixat la nivelul protuberantei occipitale. articulara. fiind însotita de limitarea mobilitatii coloanei lombare în special pe înclinatiile laterale. lumbago de tip musculo-ligamentar. cu semnul Lassčgue negativ. În aceasta faza vom putea întîlni urmatoarele aspecte clinice: • fara acuze subiective. fara caracter dermatomal). 60-70% din subiecti sînt purtatori ai unei discopatii lombare de faza IV asimptomatice. • lumbago acut dupa 40 de ani. • sciatica prin prinderea radacinii în procesul degenerativ de la nivelul foramenului. ü iradiere in regiunile limitrofe sau la distanta.lombare ►pliul interfesier. care sînt intens dureroase. ►între condilii femurali interni ►între maleolele interne ►spatiul dintre calcâie Pentru deviatiile antero-posterioare: firul cu plumb se fixeaza la nivelul tragusului si trece prin urmatoarele repere: ►anterior de umar. Examinarea se face cu subiectul în ortostatism cu notarea reperelor anatomice. de la simpla lombalgie cu scialalgie pîna la sindromul de coada de cal.inelul fibros sufera si el modificari importante în urma repetatelor solicitari mecanice la care a fost supus. vasculara. se poate manifesta polimorf.

Palparea regiunii rahidiene: Modificarile cutanate (pliu cutanat dureros-manevra de rulare-pensare) Se palpeaza: -punctele dureroase/ puncte trigger: paravertebrale. spinele si unghiurile omoplatilor. punctele Valleyx (paravertebral. -flexie . unghiul sacro-vertebral. interscapulare. în jurul unui ax transversal. -miscari de alunecare pe axe paralele ale corpurilor vertebrale.0 cm) ►Schober inversat ( distanta sa scada în extensie sub 3 cm) ►degete-genunchi (înclinatii laterale) Æ BILANTUL MUSCULAR DORSO-LOMBAR Evaluarea neurologica: Elemente urmarite: ► sensibilitatea exteroceptiva în teritoriul dermatomal ►ROT ►proba Laseque (HDL) ►proba Romberg (dg.relieful si tonusul musculaturii paravertebrale.reperele osoase (apofize spinoase. fosetele sacrate): . fesier. -miscari de apropiere si îndepartare între 2 vertebre ale coloanei vertebrale. -înclinatii laterale .►lateral de marele trohanter.în jurul unui ax sagital. pe membrul inferior) .diferential în ICVB). contracturi sau retracturi musculare Evaluarea mobilitatii rahisului: Se realizeaza prin► testing articular analitic ► teste globale (pasiv/activ) Urmareste mobilitatea în toate cele trei planuri de miscare Relatia dintre doua vertebre este asigurata prin: ►articulatia disco-vertebrala ► articulatiile apofizare posterioare Testing articular: Articulatia disco-vertebrala permite urmatoarele miscari: -rotatie în jurul unui ax vertical.extensie. puncte tender. etc Obiectivele tratamentului de recuperare în herniile de disc: • • • • • Combaterea durerii Corectarea dezechilibrelor musculare între agonisti si antagonisti Restabilirea controlului adecvat al miscarii Profilaxia recidivelor . > 5 cm) ►degete-sol (flexie. ►lateral de maleola tibiala. interspinoase. apofizare. transverse. punctele Arnold. Bilantul articular dorso-lombar: Valori normale: c extensia: 20-30 grade c flexia: 80-90 grade (50° din coloana dorsala si 40° din coloana lombara) c rotatia: 30-45 grade c înclinatiile laterale: 20-35 grade Indici de mobilitate: ►Schober (flexie . > 5 cm) ►Ott (flexie .

se actioneaza si asupra circulatiei venoase de întoarcere profunda. etc. fiind suficiente de obicei 2-4 zile. Are un bun efect decontracturant. Asociind la aceasta manevra blânda unele manevre mai puternice. rulat-cernut. Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenti electrici în discopatiile lombare sînt: antialgic.). Media frecventa sub forma curentilor interferentiali este mai putin eficienta în acut. cu suferinte musculotendinoase. recomandîndu-se regim hipocaloric la bolnavii cu plus ponderal. cu efect folosit în patologia venoasa. miofasciale sau cu manifestari vasculo-vegetative. vibromasaj. la membre). De exemplu. profilactic sau terapeutic si recuperator. masaj manual reflex. o secretie histamina si acetilcolina care vor produce o vasodilatatie periferica. dar efectul lor în formele discogene este moderat. Curentul galvanic este foarte mult folosit în sciatalgii sub forma galvanizarilor simple longitudinale sau a ionogalvanizarilor cu CaCl2 cu polul pozitiv paralombar si polul negativ pe laba piciorului.În formele cu hipotrofii si tulburari vasculo-vegetative este rezervat masajul trofic. locala (hiperemia pielii). Electroterapia În herniile de disc lombare. scuturari. masaj sub apa. acvatice. § În formele hiperalgice se evita folosirea tehnicilor de masaj. EFECTELE MASAJULUI c Efectele circulatorii se evidentiaza la nivelurile capilar. etc. în timp ce automasajul reprezinta aplicarea acestor proceduri de catre o persoana asupra propriului corp (de exemplu: efleuraj. fara a putea înlocui celelalte forme de tratament. În ceea ce priveste circulatia limfatica. . hormonale. • Tratament medicamentos • Tratament fizical 1. cum sunt presiunile. Masajul . Curentii diadinamici (CDD) au efecte spectaculoase în lumbago nediscogen. are un efect antialgic comparabil cu al curentilor diadinamici. electroterapia are doar efect adjuvant. venos si limfatic. în asa-numitele posturi delordozante: decubit dorsal sau lateral cu membrele inferioare flectate. 2.În formele subacute se poate efectua masaj sedativ sacro-fesier si de-a lungul membrului inferior. masorul). bule de gaze. În cazul folosirii medicatiei antiinflamatorii. . etc. . frictiuni.). usurând astfel munca inimii. de catre o persoana mai mult sau mai putin calificata (de regula.) induc. Masajul . anumite proceduri (ex. aplicat cu polul negativ pe punctul dureros. Alimentatia va cuprinde toate principiile alimentare. ceea ce exprima o activare circulatorie cu consecinte metabolice la care intervin si alte mecanisme (nervoase. Ultrasunetul se foloseste în formele subacute sau cronice recidivante. hiperemiant.efleurajul mai energic. frictiunile) activeaza circulatia limfei în sens centripet. combatând astfel staza limfatica. manevrele de efleuraj sprijina. De retinut ca anumite proceduri de masaj (efleuraj. etc. alunecari profunde pe membre.anatomofiziologie. electrice. În formele comune se recomanda repaos relativ.Mijloace de tratament • Tratament igieno-postural Repaosul absolut se recomanda în suferintele acute. stimuleaza circulatia venoasa de întoarcere. decontracturant. frictiuni. pe pat tare. de regula. local. efecte. tapotament. bineînteles cu limitele respective (accesibilitatea automasajului se circumscrie. cea superficiala. se indica regim hiposodat. jet de aer cald. Curentul Träbert.) aplicate la om în scop igienic. manevre Masajul reuneste o serie de manevre manuale si/sau instrumentale (mecanice. În formele cu tulburari de sensibilitate exista risc de arsura locala. antiinflamator.

contribuind astfel la cresterea eficientei mecanice. mecanic (vibromasajul). framântatul. Manevrele fundamentale include: 1. uree. ca si prin efectul mecanic direct. trigliceride. masajul favorizeaza eliminarea unor cataboliti de uzura. etc. electric (electromasajul). . ceea ce duce la o crestere a eficientei (probabil si prin mecanisme de tip placebo). Daca ne referim la diverse alte forme de masaj. etc. manevra de masaj (netezirea) se executa blând un timp mai îndelungat. care la rândul lor declanseaza reactii de raspuns la nivelul unor organe si tesuturi. mai ales la nivel muscular. acid uric. care nu pot lipsi în efectuarea acestei terapii. vibratiile fine) care excita receptorii pielii si în acest fel informeaza anumiti centri nervosi. Manevrele fundamentale exercita influente diferite la nivelul tegumentelor. Manevrele fundamentale de masaj manual Tehnica aplicarii masajului are la baza o serie de manevre fundamentale sau principale. glucoza. creatinina. etc. etc. masajul manual ramâne superior. în special la sportivi (acid lactic. ceea ce ofera posibilitatea aplicarii diferitelor procedee de masaj în functie de obiectivele terapeutice urmarite. circulator si nervos. etc. ceea ce va provoca o linistire a sistemului nervos central si o relaxare a musculaturii scheletice. pe cai reflexe (aferente-eferente). la nevoie. el creând ambianta organica si psihica dintre cel masat si masor.) care activeaza metabolismul astfel: mobilizeaza grasimile din stratul celular subcutanat. Manevrele usoare (efleurajul) au efecte linistitoare. sa poata efectua. tapotamentul. acizi grasi liberi si alti nutrienti. c Efecte reflexe. ale curentului electric sau efectele mecanice ale diverselor aparte (în special vibromasatoare).c Efectele musculare rezultate ca urmare a aplicarii anumitor manevre de masaj (framântatul. ceea ce provoaca o veritabila anestezie locala. efleurajul (netezirea). efectele apei calde. stimuleaza cresterea agentilor nutritivi si în acelasi timp favorizeaza eliminarea unor cataboliti nocivi. Fara a diminua eficienta masajului instrumental.) pe cale mecanica (directa) si reflexa (indirecta) si care activeaza circulatia din muschi. 3. în special la nivel muscular. prin vosoconstrictia periferica pe ca o induce. a unor proceduri (ex. decontractante asupra muschilor. frictiunea. contribuind la arderea acestora si scaderea tesutului subcutanat în exces. hidromasajul (masajul cu jet de apa. dar si de reactivitatea individuala. vibratiile energice. se stimuleaza elasticitatea si forta de contractie a fibrelor musculare. si diminuarea temperaturii locale. Asocierea acestor proceduri de masaj cu gheata (masaj cu gheata) diminueaza senzatiile dureroase posttraumatice. de asemenea. cum ar fi cel reflex (masajul periostal sau pe anumite zone cutanate refelxogene). masajul subacvatic). nocivi pentru organism (acid lactic. vom adauga acestor efecte ale manevrelor propriu-zise de masaj.) c Efectele metabolice sunt urmarea unor proceduri stimulative (baterea sau tapotamentul. fosfati. efleurajul. sistemelor muscular. De aceea consideram necesar ca fiecare sportiv sa aiba cunostinte de masaj. Multa vreme s-a acordat atentie efectelor mecanice ale masajului si mult mai târziu a fost pusa în evidenta actiunea reflexa a masajului. un masaj colegului (în special în cadrul competitiilor sportive) si bineînteles sa se poata automasa. peroxizi lipidici. peroxizi lipidici. masajul contribuie efectiv la mentinerea calitatii epidermului. efectele depinzând de manevrele folosite. de ritmul si intensitatea lor. Tot prin mecanisme reflexe masajul influenteaza favorabil si sfera endocrinometabolica. Pentru realizarea acestui efect. Tot prin efecte metabolice si într-o mai mica masura prin stimularea secretiei sudorale (ca urmare a deschiderii porilor glandelor sudoripare). 2.). Prin activarea circulatiei locale se induce un aport crescut de oxigen. osteoarticular. mai ales când masajul foloseste unele unguente relaxante (crema relaxanta Decontractil. Se întelege ca prin aceste efecte.).

sensul netezirilor. dar poate fi executata si pe toata lungimea membrelor superioare sau inferioare. Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului. Frictiunea Manevra fundamentala de masaj. De obicei se efectueaza segmentar. si care se executa. când timpul nu ne permite sa o aplicam. reprezentând tehnica denumita masaj în pieptene. dupa netezire. dar poate fi alternata cu alte manevre fundamentale de masaj folosite. se face de la extremitate în sus. totodata. degetele fiind flexate si departate. atunci când se maseaza zone mai întinse si plane. la nivelul trunchiului se urmareste sensul de întoarcere a circulatiei venoase catre inima. una dupa alta. efecte deosebite pentru persoanele nervoase. realizând. asigurând conditii functionale normale pentru grupele musculare respective. Din punct de vedere tehnic. aceasta manevra se poate executa în mai multe modalitati: . Consta în alunecarea usoara a mâinilor masorului pe suprafata corpului. Tehnica aplicarii netezirilor prezinta mai multe modalitati: • cu fata palmara a mâinilor. în sens centripet. de contractura musculara. în axa longitudinala a membrelor. Netezirea se face în mod obisnuit în linie dreapta. de la suprafata. actionând în special asupra pielii. la ceafa si gât sensul manevrei este de la cap spre umar si omoplati. glucoza si fosfati macroergici si în acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor din musculatura. ce rezulta din actiunea mecanica a procedurii. brat. realizându-se o netezire a tegumentelor. Se îmbunatatesc conditiile trofice ale pielii. si scurteaza timpul de reînnoire a epidermului prin accelerarea turnoverului diferitelor straturi ale acestuia. Efleurajul Efleurajul sau netezirea este o manevra de introducere. coapsa). adica de la extremitatea distala catre extremitatea proximala a segmentului care este masat. când se maseaza pe zone mai mici si rotunde. de-a lungul grupelor de muschi în functie de structura anatomica a regiunii. se favorizeaza îndepartarea lichidelor din spatiile intracelulare. Netezirea mentine supletea si elasticitatea pielii prin împiedicarea procesului de mineralizare a fibrelor elastice. asa cum s-a mai spus. pe zone anatomice delimitate (ex. micsorând fenomenele dureroase. care faciliteaza hemodinamica. îmbunatateste aportul de oxigen. Hiperemia activa. prin activarea schimburilor metabolice. 2. frictiunea consta în apasarea si deplasarea tegumentelor si tesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde. Efleurajul se poate efectua cu ambele mâini deodata sau folosindu-se alternativ. antebrat. atunci când se maseaza suprafete mici. tapotamentul. 1. Sensul directiei efleurajului depinde de topografia circulatiei venoase si limfatice sau grupelor musculare din zona masata. apropiate sau departate.4. gamba. fenomen ce apare la persoane mai în vârsta. întotdeauna. cu care începe orice sedinta de masaj. • cu fata palmara a degetului mare. emotive. pentru zonele paroase. tesuturilor conjunctive subcutanate. si conditiile de adaptare mai buna la alte manevre fundamentale mai puternice. 5. La membre. utilizându-se ambele mâini. efecte foarte utile în tratamentul edemelor reziduale dupa traumatismele aparatului locomotor. • prin cuprinderea între degetul mare si celelalte degete. cu degetele întinse. Un alt efect important al efleurajului este îmbunatatirea circulatiei de întoarcere venoasa si limfatica. de tensiune psihica. • cu fata palmara a vârfurilor a doua sau trei degete. în limita elasticitatii lor. dar si actiunea reflexa ce produce vasodilatatie activa prin mecanisme vasomotorii nervoase si umorale. Ea are o actiune calmanta. nervilor periferici si vaselor venoase si limfatice. si constituie manevra de încheiere în majoritatea situatiilor. • cu fata dorsala a mâinilor. vibratiile.

sub forma de unguente. de asemenea. tehnica indicata pentru îmbunatatirea elasticitatii si contractilitatii musculaturii. • cu "radacina" mâinii sau cu partea dorsala a pumnului strâns. executându-se longitudinal pe directia fibrelor musculare. Este accesibila regiunilor întinse si plane (spatele. în special. lombele. Aplicarea ei se poate face dupa mai multe modalitati tehnice: • cu palma. prin influentarea favorabila a factorilor lipolitici. baza degetului mic. duce la eliminarea de histamina. tesuturilor moi subcutanate si straturilor musculare de suprafata (muschii pielosi ai fetei). bradikinina. Mentine în conditii normale • . hematoame organizate sau inflamatii locale. tehnica potrivita pentru masarea tendoanelor. Ea produce. • cu doua degete. cum este treimea inferioara a bratelor). Ea produce o accelerare a preceselor de regenerare si cicatrizare. exercitând astfel presiuni asupra ei. dar este contraindicata în procesele inflamatorii si hemoragice acute. favorizeazând circulatia locala si resorbtia edemelor dupa traumatisme. pe partea dorsala a mânilor si picioarelor). • într-o maniera simpla. care are efecte stimulante puternice. Alaturi de netezire. când este executata într-un ritm lent si prelungit. marind elasticitatea tisulara. când se maseaza zone mai mari. manevra care se repeta de mai multe ori. spatiile interosoase. mai ales la persoanele în vârsta când aceste procese sunt încetinite. dupa care se trece la portiunea urmatoare. bratele. 3. cu exercitarea compresiunilor asupra lor. când se aplica pe suprafete mici (ex. Sensul frictiunii poate fi linear sau circular Frictiunea în sens linear este adecvata zonelor sarace în tesuturi moi si mai putin suple (articulatiile si regiunile cu tendoane. muschi) de pe planurile dure.cu fata palmara a degetelor mâinii. procedura se poate executa cu mâinile aplicate în bratara. Frictiunea creste procesul de mobilizare a tesutului adipos din hipoderm. Degetele sau mâinile se aplica pe tegumente având un unghi între 30-700. musculatura fiind prinsa între degete si palme. frictiunea contribuie la mentinerea supletii si elasticitatii tegumentelor prin prevenirea depunerii sarurilor de calciu în fibrele elastice. coapsele). acetilcolina. prin îmbunatatirea conditiilor trofice locale. baza degetului mare sau cu eminenta hipotenara. fasciilor sau a muschilor mai subtiri. toracele. medius si inelar) sau cu vârful degetului mare. cu cele trei degete ale mâinilor (index. Aceasta manevra de masaj se adreseaza. prin ridicarea partilor moi (tegumente. prin ridicarea si apucarea partilor moi între degete si "radacina" mâini cu stoarcerea lor. îmbunatatind excitabilitatea si contractilitatea muschilor. Framântarea Denumita si petrisaj. afecte analgezice locale. Aceasta procedura este utila acolo unde exista procese aderentiale dupa traumatisme. cu atât forta de patrundere este mai mare). • cu marginea cubitala a mâinii. în functie de forta pe care dorim sa o impunem manevrelor (cu cât unghiul este mai mare. Intensitatea manevrelor trebuie sa fie adaptata sensibilitatii tegumentelor si tesuturilor moi subcutanate. Este un masaj de stimulare a musculaturii prin excitarea proprioceptorilor de la nivelul muschilor si tendoanelor. Frictiunea îmbunatateste permeabilitatea cutanata pentru diverse medicamente. prin micsorarea sensibilitatii terminatiilor nervoase si scaderea tensiunii nervoase. prin mecanismul reflexelor antidromice. Framântarea este o manevra de masaj care se adreseaza tesuturilor situate în profunzime si mai ales musculaturii. respectiv cu policele si indexul. în aplicatiile locale pe piele. • la nivelul membrelor superioare si inferioare. • cu eminenta tenara. atunci când se aplica pe zone cu sensibilitate mai mare. pentru evitarea aparitiei senzatiilor dureroase. framântarea în cuta. producând o scadere cantitativa a straturilor de grasime. Frictiunea. la persoanele de vârsta a 3-a. framântarea este o manevra fundamentala de masaj.

Tapotamentul se foloseste si ca manevra de masaj în pregatirea sportivilor între probe sau în pauza dintre reprize. Miscarile se efectueaza din articulatiile pumnilor. si o activare a circulatiei cu hiperemie si cresterea temperaturii locale. micsorându-se în acest fel volumul stratuli adipos. Aceasta manevra se foloseste în afectiunile aparatului locomotor unde sunt prezente dureri sau contracturi musculare. • cu dosul mâinilor. si reprezinta a manevra deosebit de puternica ce se poate aplica pe zone cu musculatura bine dezvoltata si mai putin sensibile (zonele lombara si fesiera). Se obtine un efect predominant excitant. nu pot fi aplicate un timp prea îndelungat. Din punct de vedere tehnic. atât pentru refacerea dupa antrenamente sau competitii. degetele fiind apropiate. în comparatie cu manevrele mecanice. nu pot produce miscari oscilatorii si presiuni uniforme. miscarile de lovire efectuându-se din articulatia pumnului.elasticitatea muschilor si favorizeaza în acest mod profilaxia leziunilor musculare. Reprezinta o modalitate de aplicare a baterii adecvata pentru anumite regiuni (toracele si abdomenul). loviturile aplicându-se cu primele falange. de asemenea. ele se efectueaza din articulatiile pumnului. a palmei sau a ambelor mâini. cotului sau umarului. Aceste efecte ale procedeului sporesc utilitatea tapotamentului în hipotoniile si hipotrofiile musculare prin inactivitate. Miscarile mâinilor si antebratelor se efectueaza din articulatiile pumnilor si ale coatelor. • cu palma si degetele usor flexate (formând o adâncitura pe fata palmara). În acelasi timp. cu partea cubitala. Vibratiile Vibratiile reprezinta o manevra de masaj care consta în executarea unor miscari oscilatorii pe o regiune mai restrânsa. flexate si departate. efectele se produc în tesuturile moi superficiale sau mai profunde. . Este procedeul denumit batatorit. realizându-se tapotamentul în ventuza. ea se poate executa dupa mai multe modalitati: • când se face cu fata palmara a mâinilor si a degetelor întinse poarta numele de plescait. degetele fiind usor flexate. • alta modalitate tehnica este percutatul. Procedura favorizeaza factorii lipolitici si mobilzarea adipocitelor din tesuturile subtegumentare. prin aplicarea pe tegumente a degetului mare. Baterea provoaca. care se produc frecvent la sportivii de performanta. Vibratiile manuale nu sunt perfect ritmice. prin activarea circulatiei în vasele sanguine si limfatice se îmbunatatesc schimburile nutritive (aport de oxigen. ceea ce o face mai agreabila pentru pacient. este una din tehnicile recomandate pentru recuperarea hipotrofiilor musculare datorita inactivatatii si care ramân dupa traumatismele aparatului locomotor. Din punct de vedere tehnic. producând o deplasare foarte mica a tegumentelor si a tesuturilor subcutanate. • tocatul este procedeul care foloseste marginea cubitala a mâinilor. Avantajul consta în faptul ca mâna masorului este moale. Tapotamentul (baterea) Tapotamentul sau baterea este o manevra fundamentala ce consta în aplicarea pe tegumente a unor serii de loviri scurte si ritmice reprezintând unul din cele mai intense procedee de masaj. • cu pumnul incomplet închis. De asemenea. 5. cât si în pregatire. astfel încât se asigura o elasticitate a loviturii si evitarea aparitiei senzatiei de durere. glucoza. mâinilor. 4. prin actiunea asupra receptorilor de la nivelul pielii si a tesuturilor subcutanate conjunctive. mâinile lasându-se sa cada liber pe regiunea de masat. calda si se muleaza mai bine pe suprafata tratata. deoarece sunt dificil de executat si obosesc mâna masorului. ceea ce duce la o crestere a tonusului muscular. prin stimularea proprioceptorilor de la nivelul muschilor si tendoanelor. Este unul din procedeele cele mai usoare de tapotament. În functie de intensitatea si ritmul tapotamentului. care se executa cu vârful degetelor. adenozintifostat) si favorizeaza eliminarea catabolitilor rezultati din activitatea musculara. Este o procedura frecvent utilizata în masajul la sportivi. o crestere a excitabilitatii neuromotorii. a 2 degete. degetele cazând libere pe suprafata tegumentelor.

exista o serie de alte procedee care cuprind: 1. folosindu-si greutatea trunchiului în executarea apasarilor asupra zonei de masat). tragând capul în sus. manevrele se fac cu pacientul culcat pe spate. precum si în combaterea oboselii musculare dupa efort. Manevra are ca obiectiv realizarea unei întinderi în limitele fiziologice ale diferitelor componente atât ale articulatiei. folosind o priza deasupra articulatiei si una dedesubtul acesteia. Procedeul trebuie facut cu atentie. Vibratiile cu oscilatii mai mari. cu membrele superioare în extensie.cu fata în jos. Cernutul se executa cu ambele mâini asezate pe partile laterale ale segementului membrului.Actiunea vibratiilor depinde de intensitatea manevrelor. Pentru trunchi. articulatiilor si tesuturilor periarticulare. tragând în sensul axei longitudinale a segmentului unde se afla articulatia. mai profunde. cu efecte asupra circulatiei din zona masata. pacientul fiind culcat în decubit ventral . de o parte si de alta a segmentului membrului. Ele se efectueaza cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplica de o parte si de alta a coloanei vertebrale. c Tractiunile si tensiunile se adreseaza. precum si efecte asupra ramificatiilor nervoase cu realizarea scaderii sensibilitatii. cu apucarea subiectului peste brate si tragerea lui în sus. reduc sensibilitatea tegumentelor si tesuturilor subcutanate. îmbunatatindu-se mobilitatea articulara. Presiunile se pot face pe anumite zone de periost. Pe lânga manevrele fundamentale si secundare de masaj manual folosite în mod obisnuit de catre masorul care aplica procedura sau de catre persoana care se automaseaza. imprimându-se partilor moi miscari laterale similare cernutului prin sita. La nivelul coloanei cervicale. manevra se întrerupe. c Presiunile constau în apasari pe unele zone ale corpului si se aplica la sfârsitul sedintelor de masaj partial. astfel masorul exercitând presiunile cu mai putin efort. c Cernutul si rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite parti ale corpului. în contracturile musculare ce apar în spasmofilie. 2. îndeosebi de sportivi. a tesuturilor moi. Aceste procedee se adreseaza în special musculaturii membrelor. Pentru membre. hidromasajul. masajul reflex. În cazul în care apar senzatii dureroase în zona de aplicare. care au forma cilindrica (membrele superioare si inferioare). manevra se efectueaza tot sezân sau stând. în ambele sensuri. . mai puternice produc o activare a circulatiei sanguine în zona masata. care dupa o faza de ischemie trece într-o faza de hiperemie. mai exista o serie de manevre secundare sau ajutatoare care pot fi utilizate pe lânga primele. în automasajul membrelor. cât si a elementelor periarticulare. având efecte de relaxare musculara. Vibratiile sunt procedee indicate în hipertoniile musculare. fara variatii bruste de intensitate. tractiunea se face din pozitia sezând sau stând. realizându-se o rulare. Tractiunea se foloseste mai ales pentru articulatiile degetelor. Datorita faptului ca se pot executa destul de usor. 3. Manevrele secundare de masaj manual În afara manevrelor fundamentale de masaj. în artrozele cervicale si lombare. de descongestionare locala si de îmbunatatire a supletii tesuturilor. evintându-se provocarea senzatiei de disconfort. Rulatul se face cu ambele mâini plasate lateral. în special. cu o intensitate medie. folosind priza pe frunte si pe ceafa. de jur împrejurul regiunii masate. cu degetele îndoite. Presiunile sunt contraindicate la batrâni si copii deoarece exista riscul producerii de acceidente osoase (fisuri). Tractiunea se face cu ambele mâini. cu degetele întinse. cu efecte descongestionante. produc o senzatie de încalzire si relaxare musculara. masajul instrumental. sunt folosite. fine. vertical. la sportivi. mai prelungite. au un efect calmant. Cele superficiale.

Se executa o frictiune profunda transversala cu 2 degete. Masajul transversal profund realizeaza înlaturarea aderentelor fibroase dupa traumatisme ale aparatului locomotor. Presiunea se exercita timp de 2-3 minute pe fiecare punct. Manevra se poate repeta de 2-3 ori pe un punct. Pacientul. nevralgiile. deasupra careia exista 4-6 dusuri rozeta din care cade. Masajul transversal profund Masajul transversal profund. pe o masa de masaj. în puncte situate pe periost. Punctele de presiune se aleg dupa gradul de sensibilitate la apasare. Presiunea ramâne constanta în tot timpul sedintei. apoi se trece pe alte puncte dureroase la palpare. Durata procedurii este de 10 minute. Dus-masaj consta în executarea unui masaj manual pe o anumita parte a corpului. Presopunctura reprezinta un procedeu terapeutic derivat de la acupunctura. 2. în afectiuni ale aparatului locomotor sau viscerale. dezbracat. de la distanta. Prin mobilizarea transversala a tesuturilor moi se refac zonele de clivaj si alunecare fiziologica a muschilor si tendoanelor.ex. în ploaie. pe zone reflexogene Head. tegumentare sau periostale. Masajul reflex Masajul reflex se bazeaza pe influenta reflexa.4. Are o actiune trofica locala producând hiperemie si analgezie la locul de aplicare. prin palparea cu 2 degete a zonei traumatizate si evidentierea punctului dureros. ea putându-se repeta la interval de 1-2 zile. perpendicular pe directia fibrelor musculare sau ligamentare. Exista doua metode de aplicare a hidromasajului si anume: dus-masajul si dusul subacval. 1. Masajul periostal combate fenomenele congestive. Nu se recomanda în stadiul acut si în afectiunile inflamatorii ale aparatului locomotor. Pentru a obtine efecte de durata se executa 3-4 sedinte.. realizarea relaxarii musculare.ex. fascii. • în afectiuni ale sistemului nervos periferic . Acest procedeu are ca efect reducerea fenomenelor dureroase. 3. tegumente. presopunctura. tendinitele si entesztele. Hidromasajul consta în asocierea în acelasi timp a manevrelor de masaj cu o procedura de hidroterapie. cu ajutorul policelui sau a mediusului.. . Ea consta în efectuarea de presiuni cu un singur deget. consta în utilizarea frictiunii pentru a realiza mobilizarea tesuturilor moi între ele. Presopunctura se foloseste în: • afectiuni musculare . miozitele de effort. care se afla sub jetul unor dusuri calde ce actioneaza vertical. sau masajul Cyriax. interesând tesuturile ligamentare si musculare. Eficienta acestui procedeu nu atinge în aceeasi masura gradul de eficienta realizat prin acupunctura. masajul periostal. tendoane. Masajul periostal poate fi folosit în tratamentul sechelelor dupa afectiuni traumatice ale aparatului locomotor. se afla asezat în decubit dorsal sau decubit ventral. masajul cu bule gazoase în apa. masajul cu jet de aer cald. Ea se bazeaza pe diagnosticul exact al leziunii. fiind însotita de frictiuni circulare. În aceasta categorie intra: 1. de contractura si le atenueaza pe cele dureroase. Dezavantajul metodei consta în faptul ca pacientul are dureri pe durata aplicarii presiunii. dupa aplicarea acestuia pe zone de proiectie dureroase. de obicei cu policele. Masajul periostal consta în executarea unor presiuni puternice. acolo unde acesta nu este acoperit de parti moi. • în afectiuni ale tendoanelor . masajul cu gheata. 6. 5.ex. pe puncte folosite în acupunctura. prin aplicare pe zona de proiectie periostala învecinata zonei afectate. fibre musculare. tesuturi.PSII. • în contracturile musculare din artroze . degetele pastrând contact permanent cu pielea. micsorarea tonusului muscular. interesate de traumatism.

În cazul dus-masajului. în zone ale corpului cu straturi mari de tesut celuloadipos si muscular. fesele. Pe partea anterioara a corpului se procedeaza la fel. • calmarea fenomenelor dureroase. asupra zonei de tratat. cu crioterapia. Dusul subacval are urmatoarele efecte: • realizeaza o hiperemie profunda în zona de aplicare ce favorizeaza procesele de resorbtie. iar sensul de aplicare este centripet. • realizeaza un confort deosebit pentru pacient. la 30 cm de corp. care printr-un furtun cu sorb absoarbe apa din vana. în diferite forme ale reumatismului abarticular. coapsa. în functie de sensibilitatea regiunii tratate. netezirea. într-o baie la temperatura de 370-380. dupa care o proiecteaza printr-un furtun prevazut la capat cu o duza cilindrica. Efectele procedurii constau în: • producerea unei vasoconstrictii locale cu scaderea consumului de oxigen si a metabolismului. Dusul subacval este a doua forma de aplicare a hidromasajului si consta în aplicarea unui dus cilindric asupra unui segment sau pe tot corpul pacientului. exceptând abdomenul. jetul cilindric de apa se proiecteaza la un unghi de 350 fata de suprafata tegumentelor. presiunea jetului de apa fiind mai agreabila.apa la o temperatura de 380. La nivelul articulatiilor se poate proiecta perpendicular. ajungându-se în regiunea lombara si interscapulovertebrala). Masaj local cu gheata este un procedeu care îmbina una din manevrele fundamentale de masaj. . fesa. Durata procedurii este de 5-15 minute. unde se foloseste sensul orar si presiune mai mica. Durata proceduri este de 5-10 minute si de obicei se face partial (pe spate. Se începe cu partea posterioara a unui membru inferior (gamba. decât prin masaj manual. apoi la membrele superioare. • este mai putin obositor pentru persoana care în executa. cizme de cauciuc pentru persoana care aplica procedura). • echipament de protectie (manusi. • relaxarea musculaturii. Dezavantajele procedurii constau în faptul ca necesita masuri de protectie deosebite: • o instaltie perfecta a compresorului electric (priza în pamânt) si a vanei. pe lânga efectele masajului (mecanice) se adauga si cele ale agentului termic reprezentat de dusul rozeta. El produce o vasodilatatie puternica favorizând: • procesele de resorbtie. în profunzime. • diminuarea extensibilitatii colagenului cu prevenirea formarii edemului. • diminuarea conducerii nervoase. Avantajele dusului subacval sunt: • permite o relaxare optima a musculaturii sub actiunea factorului termic si a presiunii hidrostatice. • actiune analgezica. care se proiecteaza pe zona de masat poate fi reglata la 1-6 atmosfere. • permite un masaj mai eficient. Aceasta consta în folosirea cuburilor de gheata cu care se face efleuraj pe zona de tratat timp de 3-7 minute. Aceasta presiune se realizeaza cu ajutorul unui compresor electric. pe torace. • favorizeaza înlaturarea proceselor aderentiale dupa afectiuni inflamatorii sau traumatice ale aparatului locomotor si stimuleaza activitatea motorie a unor viscere abdominale. abdomen sau membre). articulatiile soldurilor. • produce relaxarea musculara. se trece la celalalt membru inferior. tot în sens centripet. cum sunt lombele. Nu se aplica pe zonele mamare si scrotale. Duza este plasata sub apa. Presiunea dusului. de la o înaltime de 60 cm. care se afla sub apa. manevra care se repeta la interval de 2 ore. deoarece aceasta este reglabila în functie de sensibilitatea zonei tratate. Aceasta procedura este folosita în tratamentul artrozelor de la nivelul coloanei vertebrale sau membrelor. • realizarea unei miorelaxari cu reducerea contracturii. în diverse sechele dupa traumatismele aparatului locomotor si în masajul sportiv.

Exercitiul 3 . leziunile musculare fibrilare.Decubit dorsal cu bratele ridicate pe lînga cap în sus. apoi se repeta. Discurile intervertebrale suporta presiuni foarte mari.Decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii. Mobilitatea este asigurata prin sumarea miscarilor în fiecare segment mobil al coloanei. Kinetoterapia Mobilitatea trunchiului este asigurata de coloana vertebrala prin care se realizeaza miscarile de flexieextensie lateralitate stânga-dreapta si rotatie. articulatiile interapofizare si structurile moi conexe) realizeaza miscarea la fiecare nivel. La stabilitatea totala a trunchiului. Aceste functii sunt de fapt îndeplinite de coloana si masele musculare ale trunchiului. cât si dinamica. În stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare. Dupa doua saptamîni. cu genunchii mult departati: se apleaca mult înainte. Astfel. Eficacitatea tratamentului este conditionata de aplicarea sa cât mai prompta. cel mai cunoscut fiind programul Williams. etc. se salta usor sacrul de pe pat. în functie de raportul dintre suprafata discului si grosimea lui.Decubit dorsal. În subacut începe adevaratul program de kinetoterapie. acestor exercitii li se adauga cele din faza a II-a. cu mîinile sub cap: se trage un genunchi la piept cît mai mult. ligamente. discul intervertebral. genunchii flectati la 900. atât statica. stabilitatea corpului.Ca la exercitiul 2. Sub raportul kineticii întregului corp. PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A II-A Exercitiul 7 . PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I Exercitiul 1 . Exercitiul 5 . flexibilitatea lui. în cea dorsala fiind de 4 ori mai limitata. încercînd atingerea lui cu fruntea. Astfel. astfel încît sa atinga cu mîinile solul de sub scaun. coloana cervicala are un raport de 6. se contracta abdominalii. Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori. Segmentul mobil al coloanei sau unitatea functionala (complexul a doua vertebre adiacente. pe trei faze. apoi ambii. se procedeaza apoi la fel cu celalalt.În sezînd pe scaun. mobilitatea cea mai buna este în coloana cervicala. trunchiul joaca un rol important decât al propriei capacitati de miscare. Exercitiul 6 . cronic sau de remisiune completa. Exercitiul 4 . acum se vor aplica si tehnici de asuplizare a trunchiului inferior. Obiectivele kinetoterapiei sînt diferite în functie de stadiul suferintei: acut. cât si pe practicienii kinetologi. Stabilitatea intrinseca a coloanei este realizata de vertebre. 3. în functie de pozitia trunchiului si încarcarea cu greutati. cu genunchii flectati. iar cea dorsala de 22. iar cea extrinseca este data de musculatura. se mentine aceasta pozitie 4-5 secunde. coloana lombara de 13. Studierea celor mai eficiente exercitii pentru tonifierea musculaturii trunchiului a preocupat mereu atât pe cercetatorii fiziologi. talpile pe pat: se apleaca ambii . talpile pe pat: se împinge lomba spre pat. Exercitiul 2 . repetîndu-se de 2-3 ori pe zi. Trunchiul asigura. cum sunt contuziile. sezând si ortostatica. cu atât mobilitatea în segmentul respectiv va fi mai mare. Pe lînga tehnicile de relaxare.Decubit dorsal. Redam în continuare pe scurt exercitiile care alcatuiesc programul Williams. cea intrinseca contribuie într-un procent foarte redus. dar concomitent cu ambii genunchi. se revine. apoi se repeta. se revine. Mobilitatea controlata a membrelor ar fi posibila fara participarea trunchiului superior la miscarile membrului brahial si a trunchiului inferior la miscarile membrului pelvian. Cu cât acest raport va fi mai mic. apoi celalalt. discuri.Decubit dorsal: se trage un genunchi cu amîndoua mîinile la piept. exercitii care se executa diferentiat. entorsele.Masajul cu gheata se foloseste în diverse afectiuni ale aparatului locomotor de natura traumatica. subacut. În stadiul cronic se poate începe si tonifierea musculaturii slabe. asadar. Pricipalul rol al trunchiului este de a determina posturile de baza ale întregului corp: decubit. în functie de evolutia afectiunii.

încât sa "priveasca" picioarele.se realizeaza contractia statica a musculaturii abdominale. dar cu genunchii tot mai putin flectati. seproduce o basculare posterioara a pelvisului. Exercitiul 11 . se apropie treptat calcîiele de perete. coloana ramânând dreapta. corpul aplecat pe coapsa ridicata la 900. ca si însusirea unor metode de "înzavorîre" a coloanei lombare în timpul efortului fizic. Exercitiul 14 . rotare genunchi stînga-dreapta.genunchi spre dreapta. ridicare de genunchi la piept. sa reprezinte punct fix pentru scaleni si sternocleidomastoidieni. o suita de exercitii care poarta denumirea de "membre inferioare pe trunchi" si care se executa din decubit dorsal. Exercitiul 5: contractii puternice abdominale din diverse pozitii: decubit dorsal cu genunchii flectati. apoi spre stînga. urmarind constientizarea pozitiei corecte a coloanei lombare si bazinului. daca flexia CF nu este completa.Decubit dorsal: calcîiul drept se aseaza pe genunchiul stîng. apoi se inverseaza. pîna se atinge cu genunchiul drept planul patului. Exercitiul 13 . pentru cresterea actiunii statice a abdominalilor. . dreptii abdominali scurtându-se. pîna ating patul. Musculatura flexoare . sprijin si pe sol cu mîinile: se întinde genunchiul de sprijin. se salta usor sacrul de pe pat. talpile pe pat: se împinge lomba spre pat. daca este completa. în special cu ridicare de greutati. spatele perfect drept. se contracta abdominalii. pentru ca acesta. În aceasta perioada se fac si exercitii din atîrnat: cu fata sau cu spatele la spalier. cu sau fara genunchii flectati: se ridica în asa fel capul. în sprijin pe mâini si vârful picioarelor. din decubit ventral.Decubit dorsal: se executa bicicleta cu bazinul mult basculat. se ridica sau se coboara lent trunchiul mentinut drept. din atârnat.Decubit dorsal. programul de kinetoterapie urmareste prevenirea recidivelor. Exercitiul 9 . bascularea membrelor inferioare. la rândul lui. PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A III-A Exercitiul 12 . Exercitiul 10 . cu membrele inferioare întinse (sau flectate).În ortostatism: genuflexii cu mîinile în sprijin pe spatarul scaunului. se executa flexia bratelor: musculatura abdominala este obligata sa se contracte static anti-gravitatie. genunchii flectati la 900. musculatura abdominala se contracta static pentru a fixa toracele. la perete. mentinînd contactul lombei cu acesta. În stadiul de remisiune completa. Exercitiul 8 . aducând genunchiul la piept cu ajutorul bratelor. din sezând sau din ortostatism.Decubit dorsal: se ridica alternativ cît mai sus cîte un membru inferior extins. pîna ajung sa fie complet întinsi. se executa o abductie cît mai interna a soldului drept. Tipuri de exercitii dinamice: Exercitiul 1: combinarea miscarilor de trunchi cu ale membrelor inferioare sau doar ale unuia dintre ele: din decubit dorsal se combina flexia coloanei cu flectarea membrelor inferioare. taloanele la 25-30 cm de acesta: se aplica sacrul si lomba aplatizate pe perete. din ortostatism.flexia capului se poate combina cu flexia unui sold. executînd si o balansare care trebuie sa întinda psoas-iliacul. calcîiele ramînînd pe sol.flexia Tipuri de exercitii statice: Exercitiul 1: suita de exercitii "cap pe trunchi" din decubit dorsal. pentru a preveni bascularea anterioara a bazinului. Exercitiul 4: din pozitia ventrala.rigida: din pozitia culcat sau sezând. cifozari lombare cu picioarele pe o bara. cu ambele membre concomitent sau cu câte unul alternativ: se face flexia soldului cu genunchiul flectat (sau întins). Exercitiul 2: suita de exercitii "trunchi pe membre inferioare".În ortostatism.Pozitia de "cavaler servant". treptat se executa aceleasi miscari lombare si ale bazinului. Exercitiul 3: de fapt.

Exercitiul 4: suita de exercitii tip "membre inferioare pe trunchi": din decubit ventral se extinde câte un membru inferior aproximativ la 15 grade. combinata cu flexia coloanei toraco-lombare. din sprijin cu mâinile pe bara. ortostatica sau ventrala cu sprijin pe bazin se executa coborâri-ridicari de trunchi cu coloana dreapta. pelvisul se înclina anterior datirita tensiunii exercitate de ligamentul iliofemural. cu genunchii flectati si cu picioarele fixate. se repeta apoi acelasi exercitiu cu piciorul stâng. Musculatura extensoare . grup de exercitii de "cadere în fata". cu lordozare lombara accentuata musculatura extensoare toraco-lombara actoineaza sinergic cu flexorii CF. rigida. iar extensorii toraco-lombari actioneaza dinamic. extensia producându-se mai ales în zona toracala. care tinde sa flecteze coloana. cu genunchii flectati. asa ca pelvisul va bascula anterior cât permit extensorii coloanei toraco-lombare si flexorii articulatiei coxo-femurale a membrelor inferioare care sta pe sol. respectiv din pozitie ortostatica se duce piciorul drept înainte.Exercitiul 2: grup de exercitii "pelvis si coloana lombara pe trunchiul superior si membre inferioare": din decubit dorsal cu genunchii flectati se basculeaza puternic bazinul spre spate.si aici erectorii toraco-lombari actioneaza sinergic cu extensorii soldului. se executa extensia coloanei (activitate dinamica a erectorilor. lupând împotriva gravitatiei. rigida.respectiv flexia coloanei fara miscarea pelvisului sau a membrelor inferioare.extensia Tipuri de exercitii statice: Exercitiul 1: grup de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare": din pozitiile în sezând. Exercitiul 5: suita de exercitii "coloana pe pelvis" . Tipuri de exercitii dinamice: Exercitiul 1: tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si membre inferioare": din decubit dorsal. Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis. si ca nu este vorba doar de flectarea coloanei cervicale. care se executa din decubit dorsal. mentinând spatele perfect drept. Exercitiul 6: suita de exercitii prin combinarea miscarii "membre inferioare pe pelvis" cu "extensia coloanei" . pelvis si coloana lombara pe trunchi superior": în decubit ventral se ridica (extinde) alternativ câte un membru inferior peste 15 grade. în care erectorii toraco-lombari sunt activati concomitent cu extensorii soldului. musculatura abdominala lucreaza sincron cu extensorii soldului. extensorii toraco-lombari si flexorii soldului opus actioneaza static pentru a bloca tendiinta de balansare posterioara a pelvisului prin extensorii membrului inferior ridicat. extensorii toraco-lombari în contractie statica luptând contra gravitatiei. pelvis si coloana lombara pe trunchiul superior": din decubit dorsal sau din atârnat se executa flexia CF. Exercitiul 3: suita de exercitii tip " trunchi (coloana arcuita) pe membrele inferioare": se executa din decubit dorsal. daca extensia depaseste 15 grade. Exercitiul 2: suita de exercitii de tip "atârnat la bara cu îndoirea bratelor". sau. Exercitiul 3: de fapt. se arcuieste spatele. Flexia si extensia . pelvis pe membrele inferioare". Exercitiul 5: tip de exercitii "coloana pe pelvis": din decubit ventral. cu sau fara genunchii flectati. în timp ce extensorii soldului lucreaza izometric. musculatura erectoare se contracta pentru a lupta contra gravitatiei. gradul de flectare fiind variabil: sa se observe ca ridicarea nu se face cu coloana dreapta. delordozând. ridicând de pe sol toracele cu sprijin în umeri. Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis. pelvis pe membre inferioare": se executa din decubit dorsal. corpul "cazând" în fata. fixând pelvisul) cu bratele spre spate. daca se flecteaza genunchii si CF se reduce posibilitatea saltarii pelvisului si lombei. Exercitiul 3: suita de exercitii "membre inferioare pe pelvis. ligamentul iliofemural blocheaza extensia CF peste 15 grade. pelvisul este basculat înaite. în timpul acestor exercitii extensorii actioneaza static pentru a mentine pozitia dreapta a coloanei. miscarea se face din solduri (flexie-extensie). Exercitiul 2: grup de exercitii "membru inferior pe pelvis. scurtându-se. cu sau fara flexia genunchiului.

Exercitiul 2: grupaj de exercitii tip "coloana pe pelvis. În timpul acestei lateroflexii. apoi bascularea înapoi a pelvisului cu flexia capului face posibila cifozarea toracolombara Exercitiul 3: deseori retractura ischiogambierilor limiteaza flexia trunchiului: în aceste cazuri se indica exercitii speciale de întindere a ischiogambierilor. este o combinare a exercitiului 2 de la exercitii statice pentru flexie cu exercitiul 2 de la exercitii statice pentru extensie.Miscarea de lateroflexie Tipuri de exercitii statice: Exercitiul 1: suita de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare" prin aplecarea laterala a trunchiului mentinut drept. Se combina tipurile de exercitii aratate separat la flexia si extensia coloanei . din pozitia calare pe o bancheta. se apleaca trunchiul spre o parte sau alta . astfel. cu abductia sau adductia soldului de sprijin. se apleaca într-o parte si în alta trunchiul. Exercitiul 3: prin fandari laterale. se ridica un sold si se lateroflecteaza lomba. Exercitiul 4: suita de exercitii tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior" combina actiunea lateroflexoare a ridicatorilor soldului afectat cu aceea a abductorilor soldului opus. cu mâinile sprijinite pe o bara la înaltimea umerilor. din ortostatism. care se realizeaza prin miscari succesive de flexie-extensie de trunchi. pelvis si coloana lombara pe trunchi superior". bratul opus miscari este în abductie. Au mare importanta în programele de asuplizare a coloanel. se asociaza activitatea adductorilor soldului de deasupra si a abductorilor soldului de dedesubt. miscarea se executa din CF (flexie-extensie). din pozitii speciale. c Tipuri de exercitii dinamice. realizându-se din ortostatism. pentru ca sa mentina coloana dreapta. cu cadere laterala a trunchiului".c Tip de exercitiu static: coloana ramâne rigida. Tipuri de exercitii dinamice: Exercitiul 1: suita de exercitii tip "coloana pe pelvis". Exercitiul 3: grupaj de exercitii tip " membre inferioare pe pelvis.vom completa cu câteva miscari combinate ale trunchiului si membrelor. Exercitiul 5: "miscare simultana a trunchiului si a unui membru inferior" se executa din decubit dorsal. Rotatorii coloanei . Flexorii laterali ai coloanei . Exercitiul 2: grup de exercitii tip "miscari laterale ale bratului si membrului pelvian. sa nu cedeze sub propria-i dreutate. care solicita supletea coloanei.si în acest tip de exercitii musculatura lateroflexoare actioneaza sincron cu adductoriisi abductorii soldului. realizând tipul "trunchi pe membrele inferioare". celalalt membru inferior mobilizându-se odata cu trunchiul. respectiv miscarea laterala în bloc a membrelor inferioare si bazinului. în care lateroflexorii actioneazî concomitent cu abductorii-adductorii soldului. care necesita pozitii în care pelvisul sa fie fixat.pelvis pe membre inferioare".Miscarea de rotatie Tipuri de exercitii dinamice: . musculatura opusa de pe partea superioara actioneaza prin contractie statica contra gravitatiei. din decubit dorsal sau lateral. sau din pozitia în sezând. se realizeaza contractia puternica a musculaturii lateroflexoare pe partea opusa. apoi respectivul membru inferior se extinde. lordozând concomitent coloana. sa nu se curbeze pe partea care se apleaca. cu caderea corpului pe partea respectiva (mâinile în solduri). cu un picior pe o banca joasa. aceste exercitii se executa din ortostatism. în care musculatura lateroflexoare de pe partea inferioara se contracta pentru a mentine trunchiul drept. Exercitiul 2: tot din patrupedie. Exercitiul 6: suita de exercitii din pozitia de cadere pe o parte. în timp ce coloana se cifizeaza puternic. Exercitiul 1: din patrupedie se ridica un genunchi spre abdomen. din pozitie de decubit sau din atârnat (mâinile prind o bara a spalierului) . bascularea pelvisului înainte cu extensia capului realizeaza o extensie a trunchiului. în care se coboara sau se ridica pelvisul. poate fi facuta pasiv sau activ.

Exercitiul este un lant kinetic închis. ca niste aripi. cu mâinile în solduri. ducând un brat peste corp. cu picioarele desfacute: se ridica trunchiul cu rotarea într-o parte. trunchiului superior cu scheme Kabat asimetrice ale extremitatilor superioare: "Despicatul" ("choping"): o mâna apuca antebratul opus. Odata cu "despicatul". se mobilizeaza membrele superioare. pentru accentuarea rotarii. Exercitiul 4: "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si pe membre inferioare": din pozitia în atârnat (pentru a bloca trunchiul superior). executându-se o diagonala. cu bratele în cruce si genunchii flectati. bratul încrucisând corpul spre partea de rotatie. Scheme pentru trunchiul superior: Se combina miscarile capului. Kinetoterapeutul face priza pe frunte si pe palma dreapta. amelioreaza mobilitatea trunchiului si. din decubit dorsal. "Ridicarea" ("lifting") . flexori si extensori Toate aceste exercitii se bazeaza pe secventa "coloana pe pelvis. creste forta în membrele superioare si gât. cu mainile pe solduri. Concomitent. mâinile la ceafa: se ridica trunchiul (fara flectarea coloanei cervicale) si se roteaza. cu mâinile la ceafa: extensie cu rotarea trunchiului. Exercitii combinate pentru rotatori. Membrele superioare se prind ca în "despicat". Exercitii de facilitare Pentru activarea musculaturii trunchiului se poate realiza în cadrul unor scheme de facilitare. ca si a extensorilor soldului din pozitia mahomedana. Exercitiul 3: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei.realizeaza extensia trunchiului cu rotatie. cu picioarele în sprijin pe sol sau pe bara. de asemenea. cât si din sezând. · Exercitiu: activarea circumductorilor coloanei cu flexorii si extensorii soldului din pozitia "sezând calare pe o banca". "Despicatul". gambele fixând bine banca: se fac rotatii de trunchi. pornindu-se de la membrele superioare sau inferioare. desigur. care previne rotatia pelvisului: se face extensia "vertebra dupa vertebra". pacientul roteaza si flecteaza capul si umerii. Spre deosebire de "despicat" si "ridicare".exista 4 tipuri de astfel de scheme: . pelvis pe membre inferioare": din ortostatism si decubit dorsal (picioarele îndepartate) se executa rotatii într-o parte si într-alta. Exercitiul 4: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei si sodurilor din decubit ventral. cu rotatia trunchiului. se executa miscari dintr-o parte într-alta. cu genunchii flectati si picioarele sub bara. Exercitiul 1: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei cu rotatorii soldului din decubit dorsal. Exercitiul 2: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei si soldurilor din culcat. Exercitiul 3: "coloana pe pelvis. · Variante: aceeasi miscare din ortostatism. Exercitii de circumductie a coloanei Se realizeaza pe secventa "coloana pe pelvis. Exercitiul 2: "membre inferioare.inversul "despicatului" . membrele nu sunt prinse între ele. antrenând si pelvisul.Exercitiul 1: suita de exercitii "coloana pe pelvis" care se realizeaza rotând trunchiul din posturi care blocheaza pelvisul: calare pe o banca. pelvis pe membre inferioare". gâtului. ca si "ridicarea" se executa din decubit dorsal. asistentul va contra miscarea membrelor superioare si extensia capului (priza pe occiput). Spre exemplu "despicarea spre dreapta" combina D1E a membrului superior drept cu D2E a membrului superior stâng. pelvis si coloana lombara pe trunchi superior": din decubit dorsal. se executa rotarile din pelvis si coloana lombara. Exercitiul activeaza oblicii abdominali. miscarile fiind contrate de catre kinetoterapeut. sau: din atârnat cu mâinile de doua inele si picioarele pe sol se executa rotatii ale întregului corp. cu ridicarea umarului respectiv pelvisul pe sol. Exercitiul pune în tensiune musculatura postero-superioara a trunchiului (extensorii si rotatorii). Schemele "bilaterale" sunt executate cu membrele superioare. în patrupedie. pelvis pe membre inferioare". dar urmeaza diagonalele Kabat pe flexie (D1F si D2F) ale membrelor superioare.

3. spre exemplu: D1F pentru membrul superior drept+D2F pentru membrul superior stâng sau D1E cu D2E. de exemplu: D2F cu D2E. • Asimetrice. • Reciproce. cât si a structurilor vertebrale (disc. pediculi vertebrali) afectate printr-un proces degenerativ. extensia trunchiului inferior spre dreapta cu D1E membrului inferior drept si D2E membru inferior stâng. ligamente intracanaliculare. erectorii si rotatorii trunchiului inferior. Cresterea activitatilor functionale: antrenarea schemelor trunchiului superior sau/si inferior ajuta la mobilizarea trunchiului (rostogolire) la hemiplegici. în cazul schemelor pe membrele inferioare diagonala pe flexie a soldului tonifica flexorii trunchiului. • Încrucisate. radiculara. genunchii putând fi extinsi sau flectati. care sa creeze un brat de pârghie lung. si în ETI membrele inferioare sunt în contact unele cu altele. cât si durerea lombosacrata cu algie iradiata. Cresterea fortei musculaturii trunchiului: mibilizarile membrelor superioare si inferioare cu rezistenta cresc fluxul de activare a musculaturii slabe a trunchiului. Sub raport clinic. O formula mai avansata este combinarea genunchiului extins cu sodul flectat si a genunchiului flectat cu soldul extins. durerea lombosacrata cu algii referite pe membrul inferior. Schemele asimetrice promoveaza flexia si extensia trunchiului. Diferenta consta în faptul ca. care combina diagonalele în acelasi sens. care combina aceeasi diagonala în aceeasi directie pentru ambele membre superioare. 4. Cresterea fortei musculaturii extremitatilor: fluxul de activare se face de la trunchi si membrul sanatos spre cel cu musculatura slaba. "Flexia trunchiului inferior" (FTI) combina schemele flexoare asimetrice bilateral. caci are un rol important. articulatii vertebrale posterioare. Rezistentele opuse de catre kinetoterapeut trebuie sa se faca prin prize. Spre exemplu. Sunt activati în mod deosebit rotatorii trunchiului. spre exemplu: D2F. spre exemplu. "Extensia trunchiului inferior" (ETI) combina. Scheme pentru trunchiul inferior: Schemele "bilaterale" sunt executate pe membrele inferioare dupa aceleasi tipare ca si pentru membrele superioare. Scopurile exercitiilor de facilitare prin schemele trunchiului superior sau inferior: 1. Kinetoterapia si masajul sunt orientate atât ca obiectiv. o alta diagonala D2E. 2. cât si ca mijloace tehnice de terapie recuperare în functie de starea clinica a pacientului. scazând tonusul în hipertonia musculaturii posterioare. Schemele trunchiului inferior tonifica musculatura abdominala inferioara. Diferentiem astfel 4 perioade ale durerilor din HDL: . rotatia intra ca o componenta în toate schemele.• Simetrice. iar diagonala pe extensie tonifica extensorii trunchiului. Aceasta schema faciliteaza flexia trunchiului (SB D2E) sau extensia trunchiului (SB D2F). "Rotatia trunchiului inferior" combina scheme bilaterale asimetrice flexoare si extensoare. iar diagonalele pe extensie tonificau flexorii trunchiului. si în FTI. Promovarea mobilitatii. Durerea lombara inferioara (low back pain) de cauza mecanica. este generata de suferinta atât a tesuturilor moi lombare. Promovarea unui echilibru în tonusul muscular al trunchiului: se poate întari tonusul antagonistului în cazul unui dezechilibru între el si agonist. dar si rotatia. dar în directii opuse. Acestea maresc stabilitatea trunchiului. 5. limitata de durere: membrul afectat este mobilizat concomitent cu cel sanatos în cadrul schemelor bilaterale. în care un membru superior executa o diagonala. dat fiind ca antreneaza miscarile opuse ale membrelor superioare (flexie-extensie si abductie-adductie). De fapt. includem: durerea lombosacrata izolata. ca si musculatura membrelor inferioare. în care se executa aceleasi diagonale. daca pentru membrele superioare diagonalele pe flexie întareau extensorii trunchiului. flexia trunchiului inferior spre dreapta combina D2F membru inferior drept cu D1F membru inferior stâng. iar celalalt.

se caracterizeaza prin dureri intense lombosacrate. în conditiile unei forte musculare. se poate deplasa prin camera. durerea fiind suportabila daca nu îsi mobilizeaza coloana. prezinta contractura lombara.c Perioada acuta. cu prevenirea complicatiilor neurologice si cresterea calitatii vietii. pot persista contracturi paravertebrale. cu sau fara iradiere. bolnavul se poate misca în pat fara dureri. cu sau fara blocada. în care durerile din decubit au disparut. între perioadele de boala evidentiate clinic. Orice tratament kinetic la nivelul regiunii lombare presupune refacerea functionalitatii acestui segment. c Perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana. durerile fiind moderate. considerând cauza lombosacralgiei mecanice ca nevindecabila. astfel încât nu îl mai forteaza sa adopte autoblocarea lombara. poate sa stea pe un scaun un timp mai mult sau mai putin limitat. potential putându-se deci repeta oricând puseul dureros. stabilitati si miscari controlate la acest nivel. în ortostatism ti mers durerile pot aparea dupa o perioada mai lunga de timp. c Perioada de remisiune completa. bolnavul nu îsi poate calma durerile nici în decubit. . c Perioada subacuta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful