MARIA HARBĂDĂ

–2012-

CUPRINS
INTRODUCERE
TITLUL I. DREPTUL DE PROPRIETATE IN CONDITIILE ECONOMIEI DE PIATA Importanta cunoasterii problemei dreptului de proprietate in conditiile economiei de piata 1.1. Proprietatea si dreptul de proprietate 1.1.1. Dreptul de proprietate 1.1.2. Continutul dreptului de proprietate si caracteristicile sale 1.1.3. Posesiunea si efectele juridice produse de ea 1.2. Dobandirea si trasmiterea dreptului de proprietate 1.2.1. Accesiunea 1.2.2. Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva 1.2.3. Hotararea judecatoreasca, testamentul, traditiunea si ocupatiunea 1.3. Bunurile 1.3.1. Notiuni generale 1.3.2. Clasificarea bunurilor 1.4. Patrimoniul 1.5. Regimul juridic al bunurilor apartinind domeniului public.Dreptul de proprietate publica(dominiala) 1.6. Apararea dreptului de proprietate publica prin revendicare 1.6.1. Definitie si importanta 1.6.2. Caracterele actiuni in revendicare Intrebari si teste a)Intrebari b)Teste TITLUL II. NOTIUNI DE TEORIE GENERALA A OBLIGATIILOR CIVILE Importanta cunoasterii problemei obligatiilor civile II.1. Definitia obligatiei si elementele componente II.1.1. Definitia obligatiei II.1.2. Elementele rapoatului juridic obligational II.2. Izvoarele obligatiei civile II.2.1. Contractul – cel mai important izvor de obligatii civile II.2.2. Delictul sau faptul ilicit cauzator de prejudiciu II.2.3. Imbogatirea fara justa cauza II.2.4. Vointa unilaterala ca izvor de obligatii II.2.5. Alte izvoare de obligatii prevazute de lege II.3. Efectele obligatiei II.3.1. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului II.3.2. Garantii speciale personale II.3.3. Garantii speciale reale II.4. Stingerea obligatiei II.4.1. Notiuni generale II.4.2 Moduri de stingere a obligatiei II.5. Transmiterea obligatiei II.5.1. Cesiunea de creanta II.5.2. Subrogatia in drepturile creditorului Intrebari si teste a)Intrebari b)Teste TITLUL III. DIFERITE CONTRACTE SPECIALE - CELE MAI IMPORTANTE CATEGORII DE ACTE JURIDICE CIVILE Importanta cunoasterii problemei contractului civil III.1. Notiuni generale privind contractul civil III.1.1. Notiunea si trasaturile contractului civil

2

III.1.2. Clasificarea contractelor civile III.2. Desfiintarea contractelor civile III.2.1. Anularea III.2.2. Revocarea III.2.3. Rezolutiunea III.2.4. Rezilierea III.3. Diferite categorii de contracte speciale reglementate expres in Noul Cod Civil III.3.1. Contractul de vanzare (art. 1650 - 1740 din NCC) III.3.2. Contractul de mandat (art. 2009 - 2012 NCC) III.3.3. Contractul de schimb (art. 1763 - 1765 din NCC) III.3.4. Contractul de locatiune (art. 1777 - 1823 din NCC) III.3.5. Contractul de antrepriza (art. 1851 - 1873 din NCC) III.3.6. Contractul de asigurare (art. 2199 - 2213 din NCC) III.3.7. Contractele reale (art. 2144 - 2170; art. 2171 - 2183; art. 2103 - 2143 din NCC) III.3.8. Tranzactia (art. 2267 - 2278 din NCC) III.3.9. Contractul de asigurare - cel mai important contract aleatoriu (art. 2199 - 2241 din NCC) III.3.10. Contractele de societate civila (art. 1881 - art. 1954 din NCC) Intrebari si teste a)Intrebari b)Teste TITLUL IV. MOSTENIREA (SUCCESIUNEA) Ș I LIBERALITĂȚ ILE: DONAȚ IA Ș I TESTAMENTUL (art. 953 - 1163 din NCC) Importanta cunoasterii problemei succesiunii(mostenirii) IV.1. Notiunea mostenirii si caracterele juridice ale transmisiunii succesorale IV.1.1. Notiunea mostenirii si felurile ei IV.1.2. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale IV.1.3. Data si locul deschiderii succesiunii IV.2. Conditiile generale ale dreptului la mostenire IV.2.1. Mostenirea si importanta ei in viata si activitatea oamenilor IV.2.2. Conditiile generale ale dreptului la mostenire IV.3. Liberalităț ile: Donaț ia ș i Testamentul - Moș tenirea testamentară ș i regimul său juridic IV. 4. Rezerva succesorala IV.4.1. Notiunea de rezerva succesorala si cotitatea disponibila IV.4.2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale IV.4.3. Mostenitorii rezervatari si intinderea rezervelor IV.5. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor IV.5.1. Consideratii generale IV.5.2. Conditii pentru ca sotul supravietuitor sa mosteneasca IV.5.3. Drepturile succesorale speciale ale sotului supravietutor IV.6. Limita dreptului de a dispune asupra mostenirii IV.6.1. Interdictia incheierii unor pacte asupra succesiunii viitoare a)Notiunea de pact asupra unor succesiuni nedeschise b)Mostenirea contractuala IV.6.2. Interdictia substitutiilor fideicomisare – limita a dreptului de a dispune asupra mostenirii a) Substitutia fideicomisara – dezvotarea institutiei si justificarea opririi acestora b) Caracterele juridice ale fideicomisare c) Sanctiunea nerespectarii interdictiei substitutiei fideicomisare Intrebari si teste a)Intrebari b)Teste IV.7. Partajul succesoral în Noul Cod Civil( art.1143-1145 ; art. 1155-1163 Ncc) IV.7.1. Notiuni generale IV.7.2. Cadrul legal de reglementare IV.7.3. Conditii de fond si de forma pentru realizarea partajului succesoral IV.7.4. Masa partajabila IV.7.5. Formele partajului succesoral IV.7.6. Desfiintarea partajului IV.7.7. Partajul de ascendent IV.8. Partajul de ascendent
Intrebari si teste a)Intrebari

3

C. mun. proc. civ. – Ordonanta de Urgenta a guvernului • Plen. civ.J. – Justitia Noua • lit. D. – Codul de procedura penala • C. Sup.sectia • S. civ. pen. -.b)Teste LISTA DE ABREVIERE • alin. – decizia civila • Dec. – opera citata • O. – Legalitatea populara • M. R. civ. pen. – Codul civil • C. –colegiul civil • Conf. – punctual • R. – Sectia civila 4 .S. – editura • H. cit. – Monitoerul Oficial • op.N. – Hotarirea Consiliului de ministri • J. fam. – decret • dec. Of. – Codul penal • Col. – Plenul tribunalului suprem • Pct. – Codul familiei • C.alineatul • art. de indrumare – decizia de indrumare • disp.M.U. D. – Codul de procedura civila • C.—litera • L. -. proc.G. – Codul muncii • C. – Revista Romana de Drept • Rev. P. Of. – articolul • B. Trib. – Buletinul Oficial • C. – dispozitia • Edit. Civ. – Curtea Suprema de Justitie • D. – revista • S. – Culegere de decizii • C. – conform • C.

Dreptul Civil reglementeaza raporturile patrimoniale de natura economica ce contin drepturi si obligatii evaluabile in bani. Universul Juridic. editia a III-a. Dreptul civil constituie o ramura importanta a sistemului dreptului roman. in conditiile actuale. respectiv cadrul normativ(legal) si institutional specific. Drept Civil. NOUL COD CIVIL. p.3 Obiectivele disciplinei de drept civil II 1. 1970. Sanilevici. Bucuresti. 2011. precum si rapoturile personale nepatrimoniale lipsite de continut economic. Vezi. titularii de drepturi si obligatii fiind persoanele fizice si persoanele juridice. p. Raporturile patrimoniale si raporturile personale nepatrimoniale care alcatuiesc obiectul de reglementare al dreptului civil sunt fundamentate pe independenta patrimoniala si egalitatea partilor2. Gheorghe Buta. Edit. Dreptul civil se individualizeaza.4 Vezi R. citata. Partea generala.Cuza” Iasi. Titlul I abordeaza dreptul de proprietate: • Publica si privata. caracteristic. fiind “dreptul comun” in relatia sa cu alte ramuri de drept inrudite.INTRODUCERE Relatiile sociale . sub urmatoarele aspecte: • definitie si caractere 1 2 R. 45-70. cu insusirile ei proprii. care se reduc in esenta la predarea unui lucru. Sanilevici. se aplica regulile incidente ale dreptului civil. Dreptul civil . Daca o ramuta de drept nu prevede norme specifice pentru a reglementa un aspect al raporturilor juridice proprii. inclusiv statul. Universitatii “Al. revazuta si adaugita.I.5 3. Noul Cod Civil si unitatea dreptului privat. bazata pe initiativa libera si economia de piata. prin care este individualizata persoana in familie si societate. In functie de natura raporturilor reglementate. se constituie(definesc) ramurile de drept si institutiile juridice. din ratiunile mentionate are in preocuparile sale multiple si variate materii de reglementat. in vol. 5 . circuitul de valori materiale si spirituale(interne si internationale) precum si legaturile interumane sunt reglementate si ordonate prin variate norme obligatorii care alcatuiesc sistemul de drept al unui stat. in activitatea economico-sociala “bazate pe echivalenta prestatiilor. deosebeste de alte ramuri ale dreptului prin natura specifica a relatiilor sociale. Majoritatea relatiilor patrimoniale care se creeaza intre subiectele de drept. In societatea democrata. p. executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu in schimbul unei sume de bani”1 sunt relgementate de normele Dreptului Civil. reglementate si prin metoda particulara de reglementare. op. bazata pe proprietate publica si privata.COMENTARII.

• continutul. • conditii de validitate. izvoarele dreptului . 6 . norma juridica. • partajul de ascendent. • conditii generale ale dreptului la mostenire. • izvoarele obligatiilor civile. contractul civil. 135 Constitutie) si regimului lor juridic. cauze de ineficienta a testamentului). 4. 3. sistemul dreptului. elementele obligatiei civile. • mostenirea testamentara (testamentul. raspunderea juridica si altele . felurile testamentului. • drepturile succesorale ale sotului supravietuitor. al Dreptului civil. care sunt adaptate le cerintele acestui domeniu cercetat.• formele dreptului de proprietate publica si privata ( conform art. prezentind: • definitia si clasificarea contractelor civile. astfel: • notiunea mostenirii si caracterele juridice ale transmiterii succesorale. Titlul III reda distinct de alte acte juridice. Titlul II se refera la elementele definitorii ale obligatiilor civile si anume: • definitia obligatiei civile. Titlul IV indica notiunile generale privind mostenirea (succesiunea) și liberalităț ile .donaț ia și testamentul. sistemul juridic. In desfasurarea materiei care face obiectul de prezentare (cercetare) al acestei carti se opereaza cu conceptele fundamentale ale dreptului cum ar fi: notiunea dreptului. • efectele. raportul juridic. • apararea dreptului de proprietate prin mijloacele dreptului civil (actiunea in revendicare). • partajul succesoral. • rezerva succesorala. • executarea • tipuri de contracte reglementate expres in Codul Civil. 2.

555 . Dreptul de proprietate publică (domenială) • Apărarea dreptului de proprietate prin acţiunea în revendicare 7 .TITLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ (Art.952 din NCC) SUMAR • Proprietatea şi dreptul de proprietate • Dobândirea şi transmiterea dreptului de proprietate • Bunurile  Noţiuni generale  Clasificare bunurilor • Patrimoniul • Regimul juridic al bunurilor aparţinând domeniului public.

2011. 2 . în vol. . p. Marilena Uliescu. importanta dreptului de proprietate se amplifica. 1 . Comentarii. 18/1991 precum şi în alte acte normative. Laura Dănescu. Codul civ. 555 . nu poate fi conceputa cultura juridica a viitorilor specialisti in administratia publica si in general in economie.952 NCC.Codul Civil adnotat. 46 si art. 136 Costitutie) . București. 2011.Pentru aspectele noi din Noul Cod Civil. Noul Cod Civil.TITLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE IN ECONOMIa DE PIATA Importanţa cunoaşterii problemei dreptului de proprietate în condiţiile economiei de piaţǎ Intr-o societate organizata pe baza principiilor economiei de piata.art. în vol. Universul Juridic. fara cunoasterea celor mai importante aspecte ale acestei institutii centrale ale Dreptului civil. care insumeaza norme juridice cuprinse in legea fundamentala româna ( art. Dreptul de proprietate: publica1 si privata2 este cel mai important drept subiectiv civil de natura patrimoniala. Totodata. fie prin transmisiunE succesorală cu efecte dupa moartea titularului bunurilor. frecventa actelor juridice civile referitoare la acest drept fundamental si litigiile in acest domeniu crescind considerabil. se constata ca circulatia bunurilor imbile ( terenuri si constructii) si a bunurilor mobile ce constituie obiecte ale dreptului de proprietate apartinind persoanelor fizice si juridice se realizeaza pe doua căi principale: acte juridice civile a caror efecte se produc in timpul vietii oamenilor care incheie aceste acte. 92 136 . 135 . Larisa Popovici.148. Dreptul de proprietate privată în Noul Cod Civil. Pentru aceste considerente .44. p. ediția a III-a revăzută și adăugită. in Legea fondului funciar nr. care are continut economic.I .Referitor la reglementarea actuală a proprietății private. 8 . Dreptul de proprietate în configurarea Noului Cod Civil. evaluabil in bani.

exclusiv si perpetuu. pe care şi le însuşesc. în limitele prevăzute de lege. consacrat prin reguli de drept. putinţa de a poseda. se numeşte proprietate. Proprietatea privată(art. înăuntru şi cu ajutorul acestor forme sociale. un raport social. 167-170. Pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii. de a folosi.(art. Folosinţa unui bun înseamnă prerogativa pe care o are proprietarul de a obţine foloasele legate de acel bun pentru îndeplinirea nevoilor sale. Proprietatea si dreptul de proprietate (art.555-857 Ncc)  Conţinutul dreptului de proprietate şi caracteristicile sale A fi proprietarul unui bun înseamnă a avea dreptul de a poseda. p. raportul social pur şi simplu devenind raport juridic. . care conferă anumitor persoane sau colectivităţi organizate de persoane în condiţiile legii.Proprietatea este. Posesiunea implică din partea unei persoane exercitarea directă şi nemijlocită a oricărei acţiuni materiale asupra unui bun. 9 . In societatea cu economie de piata domina dreptul de proprietate privată (drept fundamental). 555 Ncc) a. de a dispune de un lucru.I. aflat la locul aşezării lui permanente. 1 A se vedea si . Maria Harbădă.2.op.551-554 Ncc) Între oameni se stabilesc relaţii de muncă în cadrul cărora ei produc bunuri.1 b. in mod absolut.1.cit. Însuşirea de către oameni a diferitelor bunuri ale naturii. proprietatea ca raport social se transformă în drept de proprietate. folosi şi dispune de acel lucru. aşadar. I.

În situaţia când bunul se găseşte în păstrarea altei persoane (depozit. dreptul de proprietate rămânând însă proprietarului său. posesiunea. cu un cuvânt de ai determina regimul juridic. în folosinţă etc. închiriere) posesiunea şi folosinţa pot aparţine şi unui neproprietar. adică de a-şi însuşi bunul pentru el ori de a se folosi de dreptul respectiv ca de-al său. proprietarul unei case posedă. de a da bunul în gaj. titularul îl poate realiza direct fără concursul altor persoane. de către o anumită persoană îndrituită să exercite asupra unui lucru sau dreptului respectiv actele de folosinţă şi de putere ca proprietar sau ca titular al unui drept real. Dacă lipseşte această intenţie nu avem o posesiune. • Dreptul de proprietate este un drept absolut. Aşadar. în sensul că proprietarul are singur folosinţa şi stăpânirea bunului său.. El este un drept perpetuu. gaj. Dispoziţia cu privire la un bun echivalează cu putinţa de a transmite dreptul de proprietate asupra unei persoane.c. ci o detenţiune precară. şi un drept alienabil ceea ce înseamnă că se poate înstrăina. se foloseşte. dispune de aceasta. Astfel. 916 – 952 Ncc) Posesiunea constă în stăpânirea unui lucru sau în folosirea unui drept. în înţelesul că nu se stinge prin neîntrebuinţare. 10 . O persoană posedă. • Fiind un drept real.  Posesiunea şi efectele sale juridice (art. • Dreptul de proprietate este un drept exclusiv. Toate persoanele sunt obligate să se abţină de la orice încălcare care ar putea aduce atingere exerciţiului dreptului de proprietate de către titularul său. Din partea deţinătorului trebuie să existe intenţia de a se considera proprietar. fără a aştepta intervenţia altei persoane. folosinţa şi dispoziţia asupra bunului ce formează obiectul unui drept de proprietate nu sunt elemente inseparabile. când deţine material un lucru sau când se foloseşte efectiv de un drept (posesiunea se aplică şi bunurilor incorporale).

adică sa nu aibă loc prin violenţă. Acest viciu constă în aceea că deţinerea materială a bunului sau folosirea dreptului se face la intrevale nenormale. Viciile posesiunii sunt deci : • • • • • discontinuitatea. violenţa. paşnică. 1 Vezi şi. duce la dobândirea dreptului de proprietate. după trecerea unui anumit termen. Neîndeplinirea uneia din condiţiile arătate face din ea o posesiune viciată.trei ani). creând în favoarea posesorului o prezumţie de proprietate. posesiunea utilă.Condiţiile posesiunii sunt : să fie continuă. Discontinuitatea este un viciu absolut. În anumite condiţii. p. clandestinitatea precaritatea.77. Beleiu.(Exemplu : un teren arabil este lucrat. ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie exercitată pe acuns. căci de odată ce încetează posesiunea se consideră a fi utilă. şi să fie exercitată sub nume de proprietar.. Gh.cit. adică fără efect din punct de vedere juridic. la doi.op. Posesiunea1 care îndeplineşte condiţiile de mai sus se cheamă posesiune utilă. în sensul că poate fi invocat de oricine şi temporar. 11 . publică.

Posesiunea utilă este presupusă de asemenea până la dovada contrară. uzufructuarii. 1858 C. • Precaritatea este mai mult decât un viciu al posesiunii. Ultima fiind şi la mâna detentorilor. un caracter personal. depozitarii etc. c) posesorul de bună credinţă are dreptul să culeagă fructele şi veniturile bunului ce-l posedă. căci prezenţa sa înseamnă lipsa elementului intenţional (psihologic) al posesiunii. Cel care a început prin a poseda cu titlu precar este presupus că posedă astfel până la dovada contrară. putând fi deci invocată numai de către cel împotriva căruia posesorul deţine bunul şi foloseşte dreptul de violenţă. Aceasta înseamnă că elementul intenţional nu tebuie dovedit de către deţinătorul bunului sau de cel care foloseşte dreptul. În acest caz. • Clandestinitatea este de asemenea un viciu relativ şi temporar. b) poate conduce în anumite condiţii la dobândirea dreptului de proprietate. Efectele posesiunii sunt : a) creează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea posesorului. 12 . deoarece afectează însăşi existenţa acesteia. ea apărând ca o detenţiune precară. civ. În condiţiile stabilite de lege. fiind de asemenea un efect al posesiunii. încât acesta nu este în situaţia de a o cunoaşte. se spune că posesiunea nu este exercitată sub nume de proprietar. Apărarea posesiunii se face pe cale acţiunilor posesorii. ci de cel care formează pretenţii contrare. nefiind obligat să le restituie decât din ziua chemării în judecată de către proprietar. Deosebim două feluri de acţiuni posesorii : • în complângere • în reintegrare (reintegrând). Sunt detentori precari: locatarii. Schimbarea detenţiunii precare într-o posesiune utilă se numeşte intervertirea posesiunii şi are loc în condiţiile stabilite de art. constând în aceea că posesiunea este exercitată în ascuns de adversar.• Violenţa se manifestă ca un viciu relativ şi temporar. are mai mult.

• In privinta modurilor de dobandire a dreptului de proprietate. Editia a III-a. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate. alin.) sau prin moştenire. În asemenea cazuri ne găsim în faţa unui mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. 1 si alin. sau deoarece dreptul de proprietate ia naştere independent de dreptul de proprietate al fostului proprietar. donaţia. Universul Juridic. etc. în Noul Cod civil. p 92-136. alin. revazuta si adaugita. Din acest motiv.1 și alin.3. aceasta confiscarea. 13 . Dreptul de proprietate in configurarea Noului Cod Civil. în ambele cazuri posesiunea s-a pierdut. asa cum apreciaza doctrina recenta a dreptului civil. Dobândirea şi transmiterea dreptului de proprietate De regulă. deoarece el n-a existat înainte. 557. în privința noutăților în problema modurilor de dobândire a dreptului de „are o reglementare complet nouă în Noul Cod civil”1 • • proprietate.posesiunea încetează şi se pierde. schimbul etc. I. În aceste cazuri noul proprietar este un succesor în drepturi al noului proprietar. Comentarii. care l-a lăsat în păstrarea primului. asemenea moduri de dobândire a dreptului de proprietate se numesc moduri derivate. cineva pierde un bun mobil sau cineva a vândut casa altcuiva. • uzucapiunea și așa cum se afirmă în doctrina nouă a dreptului civil.2 NCC) care sunt adăugate la modurile menționate anterior1. Sunt însă cazuri când un bun oarecare nu a mai aparţinut altui proprietar.2). Noul cod civil reglementează hotărârea judecătorească și actul administrativ (art. Bucuresti 2011. De exemplu. sunt: • accesiunea imobiliară și accesiunea mobiliară. s-au mai adaugat in Ncc hotararea judecatoreasca si actul administrativ (art 557. dreptul de proprietate se dobândeşte prin transmiterea din partea unei persoane către altă persoană. 1 Ne referim la Marilena Uliescu. cu ajutorul actelor juridice (vânzareacumpărarea.Când posesorul pierde bunul sau nu mai are intenţia să îl păstreze pentru sine chiar dacă ar continua să îl deţină .

este necesară. Această individualizare se face prin separarea lor de alte bunuri asemănătoare. Comentarii. prin acte juridice. Când se transmite însă dreptul de proprietate asupra unor lucruri determinate prin caractere generice. in vol. În legătură cu transmiterea dreptului de proprietate.”1  In acelasi sens. 1 Idem . va dobândi dreptul de proprietate asupra acestei cantităţi în momentul când. dreptul civil se preocupă şi de instituţia transcrierii. Spre exemplu. Cu privire la dobandirea dreptului de proprietate. inscrierea in Cartea funciara este considerat un mod de dobandire a dreptului de proprietate privata. a considerat ca hotararea judecatoreasca este un mod de dobandire a dreptului de proprietate. Moduri de dobandire a dreptului de proprietate privata in Noul Cod Civil. p 137-164. atunci cand aceasta este constitutiva sau declarativa de proprietate( art.888 Ncc). după acordul părţilor sau concomitent. 557 din Ncc. este suficient numai consimţământul părţilor. in conditiile art. de la care fac excepţie operaţiunile privind anumite bunuri mobile ca vânzările de maşini agricole şi altele. o dată cu predarea. persoana căreia i se transmite dreptul de proprietate asupra unei cantităţi de grâu. cantitatea respectivă de grâu a fost separată de rest şi de regulă predată. chiar in lipsa unei prevederi exprese din Codul civil. Noul Cod Civil.• In aceasta problema si in concordanta cu Ncc s-a afirmat ca „ aceasta noua reglementare a fost preluata din doctrina care. afară de cazul când părţile au comvenit altfel prin contractul încheiat ori când prin lege se dispune altfel. în principiu transcrierii. Transmisiunea bunurilor mobile nu este supusă. p 96. Pentru transmiterea proprietăţii asupra bunurilor determinate individual. Mirela Bojana. fără vreo altă formalitate. sau a drepturilor reale imobiliare. pe lângă consimţământul părţilor. în registre publice. 14 . Transcrierea este operaţia de îregistrare şi copiere a actelor de transmitere a proprietăţii imobilelor. in mod constant. şi individualizarea bunurilor ce se transmit.

folosind frauda. aceasta neavând altă funcţie decât aceea de a face ca anumite acte juridice să fie opozabile terţelor. Adaosurile de pământ smulse brusc de ape şi alipite la un teren vecin se numesc avulsiuni şi ele trec asupra proprietarului terenului la care au fost alipite. precum şi alte vieţuitoare (iepuri. pentru a nu se crea dificultăţi în circuitul civil cum ar fi . • Accesiunea mobiliară. Transmiterea în sine a bunurilor prin acte juridice nu este influenţată de transcriere. care formează un tot în care în chip necesar unul din ele este mai important decât celălalt. Orice construcţie. Accesiunea poate fi imobiliară sau mobiliară. plantaţie sau lucrări făcute pe un teren sunt presupuse până la proba contrarie. ne găsim în faţa accesiunii mobiliare. dacă n-au fost revendicate în termen de un an. cu condiţia ca acesta să nu fi împiedicat pe cel cu care vine în concurs să transcrie. precum şi accesoriile ce se încorporează la acest lucru potrivit principiului accesoriul urmează principalul.de exemplu .vânzarea aceluiaşi bun mai multor persoane. Proprietarul terenului la care s-au alipit devine şi proprietarul acestora. albine) ce se aşează pe un fond (teren) aparţin proprietarului fondului. a fi făcută de proprietarul acestui teren. în acelaşi timp sau succesiv. Aceasta poate îmbrăca diferite forme : • 15 lucrurile unite nu se pot separa (adjuncţiunea). • Accesiunea imobiliară. . Transcrierea poate fi invocată cu efect de către cel care a transcris priumul. În cazul în care se unesc două lucruri mobile. căprioare. Pământurile adunate pe nesimţite la malurile şi gurile apelor curgătoare se numesc aluviuni.Rolul transcrierii este acela de a face cunoscută terţelor persoane situaţia juridică a bunurilor transmise. Printre modurile originale de dobândire a dreptului de proprietate cunoscute deptului civil din România se numără şi accesiunea şi uzucapiunea care reprezintă: a) Accesiunea dă dreptul proprietarului unui lucru să dobândească tot ceea ce produce acesta. Animalele şi păsările semisălbatice.

din care provin.a. piatra de var faţă de cariera de piatră sau benzina faţă de ţiţei. Spre deosebire de fructe.) sunt fructe civile. Fructele pot fi :    fructe naturale propriu zise. Aşa este. materiei. aşa încât cel ce pretinde că o persoană este de rea-credinţă va trebui să dovedească acest lucru.1 Buna-credinţă se presupune până la proba contrarie. decât din ziua în care a cunoscut că bunul nu este al său. Buna-credinţă este convingerea posesorului că are asupra bunului ce posedă un drept de proprietate. 125-126 16 . produsele sunt lucruri care se obţin prin scăderea substanţei. Fructele şi produsele aparţin proprietarului bunului din care provin în baza accesiunii.ş. dobânzi etc. Tot ceea ce produce un lucru în mod periodic.• obiectul nou a luat fiinţă prin aplicarea muncii la un material străin fără două corpuri s-au amestecat (confuziunea) consimţământul proprietarului acestuia (specificaţiunea) • Pentru fiecare din aceste forme ale accesiunii mobiliare există reguli specifice după care se stabileşte dreptul de proprietate asupra bunului nou creat. 1 Vezi şi . fructe industriale fructe civile. op. Elena Iftimie. p. cit. Posesorul de bună credinţă nu are această obligaţie. pe baza unui titlu translativ de proprietate pe care îl consideră valabil.. În situaţia în care o persoană a posedat cu rea-credinţă bunul unei altei persoane. Veniturile băneşti rezultate din bunuri (chirii. ea trebuie să restituie odată cu bunul şi toate fructele percepute. Recoltele sunt fructe industriale. fără ca substanţa lor să scadă se numesc fructe. de exemplu. Astfel ierburile şi în genere tot ceea ce produce pământul fără intervenţia omului sunt sunt fructe naturale propriu-zise.

pentru posesorul de bună-credinţă şi care stăpâneşte bunul cu just titlu. care îl invocă. posesiunea începută putând fi continuată. (exemplu: situaţia în care caz se vorbeşte de întreruperea prescripţiei. Posesiunea trebuie să fie neviciată. 17 . constituie motive de suspendarea prescripţiei. Fiind un obstacol temporar. În acest caz nu interesează dacă posesorul este de rea-credinţă şi stăpâneşte bunul fără just titlu. dar care nu provine de la adevăratul proprietar. în timp ce buna credinţă se prezumă tot timpul cât durează posesiunea. • Dovada justului titlu este în sarcina celui care îl invocă. Efectul anterior al posesiunii este înlăturat şi se impune de proprietar etc. În general timpul cerut pentru prescrierea ei (adică pentru ca posesiunea să se transforme în proprietate) este de 30 de ani.b) Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este un mijloc de dobândire a proprietăţii asupra unui bun imobil. Un act juridic translativ de proprietate nul nu poate constitui un just titlu. printr-o posesiune prelungită. suspendarea prescripţiei are ca efect încetarea cursului prescripţiei iar din momentul dispariţiei evenimentului ce a provocat această suspendare prescripţia îşi reia cursul. Acest act juridic anulabil nu poate fi opus ca just titlu celui îndreptăţit a cere anularea sa. Se numeşte just titlu orice act juridic translativ de proprietate valabil încheiat. • Sunt anumite situaţii care împiedică definitiv cursul prescripţiei. Un act juridic translativ de proprietate anulabil poate constitui just titlu. datorită minorităţii sau altor câtorva împrejurări. În acest să înceapă o nouă posesiune. De aceea se spune că reauacredinţă care survine nu împiedică uzucapiunea de 10 până la 20 ani. Termenul de prescripţie este scurtat de la 10 la 20 ani .după anumite distincţii prevăzute prevăzute de Codul civil . în ipoteza în care anulabilitatea nu i-a fost cunoscută posesorului de bună credinţă. • posesorul pierde posesiunea lucrului mai mult de un an sau când bunul este reclamat Împiedicarea vremelnică a curgerii termenului de prescripţie.

Pierderea proprietăţii are loc în următoarele situaţii : • prin înstrăinarea de bună voie a bunului.Suspendarea are efecte numai în raporturile dintre posesor şi o anumită persoană determinată. • când un terţ dobândeşte un lucru mobil de la altcineva. în timp ce întreruperea este opozabilă tuturor. posesiunile pot fi unite. testamentul. deci efect retroactiv. altul decât în cazul unui dar manual. tradiţiunea este un mod de transferare a dreptului de proprietate în următoarele cazuri: • când contractul are ca obiect un lucru nedeterminat numai în genere (de ex: se vinde 7 kg grâu dintr-o cantitate de 1000kg grâu. • prin distrugerea lucrului. rolul ei fiind asigurarea împlinirii prescripţiei pentru care este necesar însă ca ambele posesiuni să nu fie viciate. posesiunea unei persoane poate fi unită cu a unei alte persoane care obţine bunul de la prima persoană. Această unire se numeşte joncţiunea posesiunilor. Posesorul poate renunţa la prescripţie numai după ce acesta s-a împlinit. adevăratul proprietar. • Tradiţiunea. • Ocupaţiunea constituie posibilitatea de a-şi însuşi bunuri ce nu aparţin nimănui: vânatul. Cu toate acestea. C. 18 . Prin împlinirea termenului posesorul devine proprietarul bunului chiar în ziua când a început să curgă prescripţia. Ea are.în baza unei autorizaţii legale . şi ocupaţiunea . constă în predarea efectivă a lucrului şi nu este decât un mod de executarea convenţiei de transmitere sau constituire a unui drept real. tradiţiunea. • În anumite condiţii stabilite de lege. Printre modurile de dobândire a dreptului de proprietate se mai numără hotărârea judecătorească. individualizarea şi determinarea se vor face numai cu prilejul tradiţiunii).de pe un fond străin etc. Astfel. peştele prins .

cele mai dintre ele fiind următoarele: • • importante Bunurile mijloace de producţie şi bunurile obiecte de consum. 19 . ADNOTAT. BUNURILE (Cartea a III-a. Există mai multe criterii de clasificare a bunurilor. dar reprezintă totuşi o valoare apreciabilă în bani cum ar fi: opera literară. • prin uzucaparea acestuia de către o altă persoană. in Vol. În sens economic. 149. Bunurile corporale care au existenţă materială. serviciul pe care debitorul a promis să-l facă etc. În accepţiune juridică. un bun este orice lucru care este util. 1 Cu privire la unele aspecte in problema bunurilor din Ncc. Oana Ureche. p. • prin confiscare.I –Codul CIVIL. bunurile sunt lucrurile care pot constitui obiectul unei apropieri individuale ori colective şi care pot fi exprimate într-o valoare bănească. 2011. b) Clasificarea bunurilor A. Administrarea bunurilor altuia. vegetale) Bunurile încorporale sunt.• prin accesiunea sau încorporarea bunului la alt bun. servind satisfacerii nevoilor oamenilor (animale. I.cale care n-au decât o existenţă abstractă.alegerea unei forme de administrare.535-550 din Ncc)1 a) Noţiunea Art.535 Ncc prevede ca sunt bunuri lucrurile corporale sau necorporale care constituie obiectul unui drept patrimonial. art. • prin nereclamarea bunului pierdut în termenul stabilit de lege. aparţinând altei persoane.4. Cu privire la bunuri se stabilesc drepturi şi obligaţii civile.

în timp ce bunurile nedivizibile. etc. etc.). Dreptul de proprietate asupra bunurilor certe se transmite de regulă. în cazul în care bunurile au pierit ca urmare a unui caz de forţă majoră sau fortuit. Efectele produse de operaţiile juridice care au de obiect aceste bunuri diferă după cum ele fac parte dintr-o categorie sau alta. cerealele etc.) de bunurile determinate doar prin caracterele lor generice sau bunurile de gen (banii. în afară de cele legate strict de personalitatea umană. 20 . De aceea. prin simplul acord de voinţă şi independent de predarea lucrului. în timp ce bunurile nefungibile înlătură posibilitatea unei asemenea substituiri (exemplu: tabloul “Carul cu boi” pictat de Nicolae Grigorescu).).  prin cel privitor la bunurile nefungibile se transmite numai dreptul de folosinţă (comodatul). O altă clasificare a bunurilor constă în deosebirea bunurilor determinate individual sau certe (o casă.Printre bunurile incorporale se numără şi drepturile. combustibilul. În situaţia bunurilor determinate prin caractere generice. Bunurile principale pot fi utilizate independent de orice alt bun (un automobil.). pieirea unor astfel de bunuri înainte de a fi predate exonerează pe debitor de răspundere.un automobil.). C. şi anume:  prin împrumutul având drept obiect bunuri fungibile se transmite însăşi dreptul de proprietate . După un criteriu asemănător celui al clasificării de mai sus. o dată împărţite. un imobil. fără să-şi piardă valoarea economică (o stofă etc. soluţia este contrară. Primele se pot înlocui unele cu altele (grâul. bunurile se mai divid în : fungibile şi nefungibile.). Primele sunt privite în lumina însuşirii lor specifice. înlătură posibilitatea de a mai fi folosite ca atare (un animal etc. în timp ce secundele sunt văzute prin prisma caracterelor comune ale întregii categorii de bunuri respective. B. • Bunurile divizibile sunt cele care se pot împărţi.

Consecinţa juridică a acestei clasificări este exprimată în regula : accesoriul urmează regimul principalului. spre deosebire de primele. Există şi situaţia inversă când bunuri imobile prin natura lor .). sunt cu toate acestea.• Bunurile accesorii. Astfel dacă vioara a fost închiriata pentruun concert. se numesc mobile sau mişcătoare (animalele. • Bunurile scoase din circuitul civil general. Acest criteriu de clasificare a bunurilor reprezintă cea mai importantă sistematizare a acestora în economia de piaţă. vâslele luntrii). • Bunurile consumptibile sunt cele care se consumă de la prima întrebuinţare (exemplu: alimentere). în aceiaşi măsură în care îl formează cele aflate în circuitul civil general. D. Acestea din urmă sunt bunuri care. deşi prin natura lor ar trebui să se afle în stăpânirea cuiva. amintim şi categoria bunurilor vacante. sunt destinate să servească acestora (arcuşul unei viori. în opoziţie cu bunurile al căror proprietar nu poate fi identificat.etc. Bunurile care se pot mişca dintr-un loc sau altul. nu au cu toate acestea un proprietar (moştenirea în timpul vacanţei succesorale). fie prin forţa lor proprie. sunt totuşi în anumite condiţii. Există unele situaţii când bunurile. Legată de această împărţire a bunurilor. în vreme ce bunurile neconsumptibile nu-şi pierd fiinţa decât printr-o întrebuinţare îndelungată (exemplu:îmbrăcămintea). se subânţelege că a fost închiriat şi arcuşul nepurtându-se percepe o sumă suplimentară pentru el. fie cu ajutorul unei energii străine. cum sunt bunurile proprietate publică prevăzute de articolul 135 din Constituţie încât nu pot forma obiectul actelor juridice civile. Noul Cod civil român clasifică bunurile în urmatoarele 2 categorii( art. • Bunurile apropriate sunt cele care se află în stăpânirea unei persoane. obiecte de mobilier. 21 . deşi mobile prin natura lor. bunuri imobile (prin destinaţia sau prin obiectul lor care se aplică). 536 Ncc):  mobile  imobile.

♦ subrogaţia reală . Banii fac de asemenea parte din categoria juridică a bunurilor. având o valoare economică. ♦ transmiterea deodată a activului şi pasivului succesoral. care justifică dreptul printr-un şir neîntrerupt de giruri. E. după cum bunul este mobil sau imobil. Legislaţia noastră cuprinde reguli deosebite privitoare la anumite operaţii juridice. în mod expres.5. Titlurile de valoare care se prezintă sub forma:  titluri la purtător. care se caracterizează prin faptul că poartă indicarea precisă a persoanei îndreptăţite să ceară plata.bunuri mobile (prin anticipaţie şi determinarea legii) Aceste situaţii sunt prevăzute de Codul civil.  titlu la ordin. F. In doctrina actuala din domeniul Dreptului Civil se apreciaza ca „Noul Cod civil da expresie conceptului modern privind dezmembramintele dreptului de proprietate potrivit caruia drepturile reale asupra bunului altuia sunt consecinta 22 . În circuitul civil. în baza căruia executarea obligaţiei cuprinsă în el nu poate fi pretinsă decât de posesorul titlului. Patrimoniul Noţiunea de patrimoniu desemnează totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane. banii sunt un mijloic de stingere a obligaţiilor. a cărui proprietate se transmite prin simpla sa predare. Pe baza acestui concept juridic se explică urmatoarele notiuni juridice: ♦ gajul general al creditorilor chirografari.  titlu nominativ. evaluabile în bani. I. ♦ dezmembramintele dreptului de proprietate. sau respectiv ansamblul drepturilor şi obligaţiilor unei persoane.

Bucuresti 2011. Noul Cod Civil: Comentarii. Ed.874 Ncc). oraşului. Dreptul de proprietate in configurarea Ncc.dezmembrarii atributelor care alcatuiesc continutul juridic al dreptului de proprietate”. b) dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica (art..  Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate publica3 Art. Proprietatea publica si Regimul sau juridic 2 În conformitate cu prevederile art. DREPTUL DE PROPRIETATE IN CONFIGURAREA Noului Cod civil. Marilena Uliescu. Din acest text de lege rezultă ca subiecte ale dreptului de proprietate publică sunt: ♦ unităţile administrativ-teritoriale. comunei. în alin. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publică sunt prevăzute în Constituţie. Marilena Uliescu. 136 alin.6.1 I. titularul acestui drept real este o persoana juridica de drept privat respectiv o institutie publica care realizeaza o activitate in scopul unui interes public. 136 Constituţie se 1 Marilena Uliescu.cit.867-870 Ncc). Ed. Universul Juridic. Astfel. Univ. c) dreptul de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica (art. Editia a III-a revazuta si adaugita.p. 2011.109-115 23 . proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale şi anume. in Vol. p.4 al art. op. Noul Cod civil: COMENTARII. ♦ statul. 2 In aceasta problema. p 92-136 3 Cu privire la acest aspect.866 Ncc reglementeaza drepturile reale constituite in vederea exercitarii dreptului de proprietate publica prin intermediul altei persoane si anume: a) dreptul de administrare (art.Juridic.871873 Ncc).123. Bucuresti. municipiului şi judeţului.in Vol. legi organice şi legi ordinare. 3 Constituţie.

859 enumeră bunurile ce alcătuiesc obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publică. monumentele. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. căile de comunicaţie. si anume:       24 drumurile mari şi mici. cuvetele lacurilor de interes public. ţărmurile Mării Negre. Enumerarea făcută de Constituţie bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate publică nu este exhaustivă. spaţiul aerian. să poată deveni obiectul dreptului de proprietate publică. • Noul Cod civil în art. adăugirile către mal pe locurile de unde s-a retras apa mării. malurile unde trag vasele averile vacante. Legea fondului funciar în art. potrivit legii. albiile râurilor şi fluviilor. marea teritorială. Legea fondului funciar creează posibilitatea ca. • Adaptând criteriul apartenenţei la domeniul public a tuturor bunurilor care prin natura lor sunt destinate uzului ori interesului public. plajele. parcuri publice. apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public. ansamblurile arheologice şi istorice. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. sunt de domeniul public ori care prin natura lor. 5 enumeră categoriile de terenuri ce formează obiectul dreptului de proprietate publică: „terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public. porturi şi aeroporturi. fundul apelor maritime interioare şi ale mării teritoriale.prevede ca „Bogăţiile de orice natură ale subsolului. inclusiv plajele. monumentele naturii. . prin schimbarea destinaţiei sale. ţărmurile. terenurile pentru nevoile apărării şi pentru alte folosinţe care. precum şi uliţele care sunt în sarcina statului fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare. un bun ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate privată. terenurile cu destinaţie forestieră. căile de comunicaţie. sunt de uz sau interes public”. porturile naturale sau artificiale. deoarece pot constitui obiect al acestui drept şi „alte bunuri stabilite de lege”. precum şi alte bunuri stabilite de lege. pieţe. terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale.

)1 • În funcţie de întinderea utilităţii şi interesului public. cărţile unei biblioteci publice. totuşi ele alcătuiesc obiectul acestui drept atunci când ele sunt accesoriu al terenurilor ce fac obiectul proprietăţilor publice. aparţine statului. 323 si urm. sau de interes local. • Potrivit Ncc . caz în care proprietatea asupra sa. 859 Ncc. aparţine comunelor.). prefecturilor. oraşelor. în regim de drept public. “Graphix”. pe de o parte. „bunurile de proprietate publică sunt 1 Cu privire la cadrul normativ actual pentru proprietatea publica si anume. potrivit art. în unele legi speciale se foloseşte expresia de „domeniu public”astfel că cei doi termeni folosiţi de legiuitor sunt identici din punct de vedee juridic.Textele Codului civil anterior privind enumerarea bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publică au fost considerate ca lipsite de claritate şi imprecise. Codul Civil pe intelesul tuturor. un bun ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate publică poate fi clasificat ca fiind bun „de interes naţional. p 93-100. • Clădirile nu sunt prevăzute de lege ca făcând obiectul dreptului de proprietate publică. Obiectul dreptului de proprietate publică îl pot alcătui şi bunurile mobile cu condiţia ca aceste bunuri să fie destinate a servi folosinţei publice. documente de arhivă puse la dispoziţia publicului etc. deoarece erau incluse printre aceste bunuri şi unele ce puteau alcătui obiect al dreptului de proprietate privată. biblioteci şi muzee publice etc. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. p 213-217. să se supună regimului juridic prevăzut de lege pentru aceste bunuri (exemplu: tablourile dintr-un muzeu. p. primăriilor. art. Edit. 25 .Romano. Codul Civil pe intelesul tuturor. iar pe de altă parte. 2011. şi atunci când ele sunt afectate uzului public (clădirile ministerelor. caz în care proprietatea. 1993. Pentru aspectele din Ncc . municipiilor judeţelor sau unităţilor administrativteritoriale”. în regim de drept public. 2 In aceasta problema. 2011. 136 alin 5 din Constituţie.2 • Dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprietate privată prezintă caractere juridice distincte care le conturează un regim juridic propriu.dupa caz au fost considerate bunurile de interes naţional sau de interes local. Aceste bunuri. Eugeniu Safta.Într-adevăr. Iasi. adică prin funcţia lor să fie indispensabile serviciului şi utilităţii publice. de asemenea. În legătură cu obiectul dreptului de proprietate publică.

dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. în condiţiile legii. 26 .861 Ncc.  Bunurile ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publică fiind scoase din circuitul civil. dacă legea nu dispune altfel. bunurile ce fac obiectul proprietăţii publice. înseamnă că ele nu pot fi înstrăinate prin transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea de drepturi reale.  inchirierea acestor bunuri.  Cu toate acestea. dispoziţiile din Legea nr. Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil. 215/2001 cu privire la administraţia publică locală prevăd că „bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile. În acest sens şi prevederile art. în art. potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. imprescriptibile şi insesizabile”. nici posesia de bună credinţă.”  Stingerea dreptului de proprietate publica are loc daca bunul a pierit ori a fost trecut in domeniul privat daca a incetat uzul sau interesul public. dispun că “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile si imprescriptibile si insesizabile. pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. neputând fi opuse proprietarului nici (uzucapiunea) şi după caz. 5 din Constituţie.  Legea fondului funciar. 5 alin. Aceasta înseamnă că bunurile ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publică nu pot fi dobândite de nici o altă persoană. În dezvoltarea prevederilor constituţionale. 215/2001 dă dreptul consiliilor locale şi judeţene să hotărască cu privire la următoarele probleme:  concesionarea bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate publică. Legea nr. 2 prevede că terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil.  gestionarea lor.inalienabile”.

12/1994.. Propretatea publică şi proprietatea privată – actualul cadru legislativ. situaţie pe care literatura juridică şi jurisprudenţa o prezintă sub forma maximei: proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului. p. în S.. Alături de ele contribuie şi mijloacele nespecifice ale dreptului civil şi anume:  acţiuni rezultate din contracte. 27 . cit. nr.I. 2 Vezi.215-233 (Cap. III. dreptul de proprietate şi alte drepturi reale.211-227. op.1-197. Apărarea dreptului de proprietate prin acţiunea în revendicare a) Definiţie şi importanţă Prin acţinea în revendicare. Drept civil. în S. p.. b) acţiunea în revendicare (acţiunea peţitorie).27-33.D. de asemenea. care poate fi: a) acţiunea posesorie. şi indirect apărării proprietăţii.. Premise pentru trecerea României la economia de piată într-un stat de drept. Acţiunea în revendicare). Actami.a. 1 Vezi şi.R. Paul Mircea Cosovici.D. destinată apărării posesiei.43-44. în S.7. Ne vom referi în cele ce urmează la acţiunea în revendicare care este cel mai important mijloc de drept civil pentru apărarea dreptului de proprietate2.. Constantin Stătescu. Reflecţii în legătură cu necesitatea intepretării corecte şi unitae aa dispoziţiilor Codului Penal privind infracţiunile contra proprietăţii. nr. Ion P.D. de asemenea. p. 3/1992. Liviu Beceru.  acţiuni din imbogăţirea fără justă cauză ş. nr.R.717-773. p. cum ar fi acţiunea în justiţie. p. Teofil Pop.  acţiuni pentru repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite. 1994.1/1992. nr.3/1992. Rolul practicii judiciare a Curţii Supreme deJustiţie în consolidarea statului de drept. Eugeniu Safta Romano.330. în Revista “Dreptul”.cit.R. în mod special. op. Bucureşti. poate cere restituirea acesteia de la cel la care se gaseşte. proprietarul care a pierdut posesia lucrului. p.  acţiunea în anulare. Marilena Uliescu. p. Ed. Apărarea proprietăţii şi a dreptului de proprietate prin mijloacele dreptului civil1. Acţiunea în revendicare Normele dreptului civil contribuie la apărarea dreptului de proprietate prin mijloace specifice. Filipescu.

 Obiectul acţiunii în revendicare îl constituie bunurile imobile şi mobile determinate individual de care reclamantul a fost deposedat şi care nu pot fi înlocuite cu alte bunuri de valoare egală ori prin compensaţie bănească. Prin acţiunea în revendicare se apără dreptul de proprietate în timp ce prin acţiunile posesorii se apără posesia. restituirea lui şi recunoaşterea adevăratului titular al proprietăţii. ce imprimă acţiunii acelaşi caracter real şi se deosebeşte de acţiunile personale (ca de exemplu: acţiunea derivând din contractul de locaţie. obiectul acţiunii în revendicare îl pot forma doar bunurile imobile şi cele mobile determinate. reclamantul având sarcina să dovedească titlul său de proprietate. b) Caracterele acţiunii în revendicare  Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie. 28 . posesia acestora din urmă pierzându-se datorită relei credinţe. Ea constă în dreptul proprietarului bunului – ce a fost deposedat nelegal – de a cere în justiţie de la posesorul neîndreptăţit al acestuia.  Prin această acţiune se pot cere şi despagubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate. prin care se apără dreptul de proprietate şi se pune în discuţie coexistenţa dreptului de proprietate.  Temeiul juridic al revendicării îl constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv şi pe care titularul său urmează să-l dovedească printr-un titlu legal. Acţiunea în revendicare este mijlocul direct de apărare a proprietăţii prin intermediul normelor dreptului civil. ea întemeindu-se şi apărând însuşi dreptul de proprietate care prin natura lui este un drept real. Literatura juridică şi practică dreptului civil au subliniat ideea că. după dictonul “actori incumbi probatio”. printr-un capăt de cerere subsidiar revendicării. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală. contractul de depozit prin care se cere restituirea lucrului şi au ca temei dreptul e creanţă născut din contract).

El poate fi contract de vânzare-cumpărare a bunului.  dacă persoana ce revendică bunul de la o alta. 29 . Drept civil. Ed. Bucureşti.. certificat de moştenitor ş. Eugeniu Safta Romano.356-358.53-58. p. p. operează o prezumţie simplă3. în raport de probele administrate în cauza respectiva.M.cit. contract de schimb al bunului. Teoria şi practica judiciară au subliniat aspectele comlplexe ale problemei enunţate şi care presupun o rezolvare diferită. să prezinte titlul scris asupra acestei calităţi. p. În practică sunt examinate cele două posesii – a reclamantului şi a pârâtului.a.. Ed. 4 P. p.216. operează o prezumţie legală. P.. potrivit careia „ Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la persoana sau de la alta persoana care il detine fara drept” Doctrina juridica a subliniat consecinţa rezultată din examinarea practicii judiciare. iar “posesia acestuia constituind dovada prescripţiei lor”4. p. vor clarifica pe adevăratul titular al dreptului de proprietate. legislaţie. probele administrate . op. contract de donaţie ce are ca obiect bunul aflat în litigiu. op. cit. Drepturile reale. obligaţii.M. c) Revendicarea bunurilor mobile În cazul bunurilor mobile. dintre care mentionam:  dacă este vorba de bunuri imobile acţiunea se justifică obligatoriu de către reclamant (deci proprietarul deposedat de bun) prin dovedirea titlului său de proprietate..  acordându-se preferinţa “celui a cărui posesie îndeplineşte în mai mare măsură condiţiile cerute2. Filipescu. ALL.54. Cosmovici. 57. Actami. din circulaţia juridică a bunurilor nu se uzitează încheierea de înscrisuri. 1994.P. care poate fi răsturnată prin proba contrarie. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. totodată. Bucureşti. 3 Idem. Sa apreciat că în asemenea cazuri. 2 P.Condiţia cerută pentru exercitarea acţiunii în revendicare este ca cel ce revendică proprietatea unui bun aflat în stăpânirea altei persoane. 563 Ncc. op. Drept civil.M. 1 I.cit. Cosmovici.art. în sensul că. Cosmovici. posesorul bunului are o situaţie mai bună1. de regulă. conf. nu posedă un titlu asupra lui.

563566 Ncc) Dispoziţiile Noului Cod Civil – care reprezintă legea-cadru a raporturilor juridice civile – reglementează expres acţiunea în revendicare in conformitate cu disp. sau de la un neguţător care vinde asemenea lucruri. 30 . 1730 C. prevăd: “Dacă posesorul actual al lucrului furat sau pierdut la cumpărat la bâlci sau la târg sau la o vindere publică. si la restituirea fructelor produse de bun pana la inapoierea acestuia catre proprietar. art. se referă la creanţele privilegiate pe care le are proprietarul asupra mobilelor. şi anume:  este o acţiune reală ca însuşi dreptul de proprietate pe care îl ocroteşte. De asemenea. în condiţiile stipulate în această normă juridică.civ. avand urmatoarele caracteristici.1 Din analiza vastei cazuistici a instanţelor civile în această problemă. dar în special a literaturii de specialitate. d) Cadrul legal pentru reglementarea acţiunii în revendicare ( art. 1 Disp.credinta sau detentorul precar va fi obligat la cerere . întrucât se poartă asupra existenţei dreptului de proprietate. 566 Ncc. 1909 C. art. a rezultat că acţiunea în revendicare prezintă utilitate deosebită în apărarea proprietăţii. 563si art. Posesorul de rea. disp. art.civ.  are caracter petitoriu. proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce l-a costat”.

Efectele juridice ale exproprierii sunt: a) Multiple si complexe b) Prevazute expres numai in NCC c) Prezente in domeniul drepturilor reale si in cel al drepturilor de creante 31 . in actuala reglementare? 5. Care sunt atributele dreptului de proprietate care-i alcatuiesc continutul juridic? 3. Cum poate fi definit dreptul de proprietate publica si care sunt caracterele sale juridice? 6.Intrebari si teste a) Intrebari : 1. in NCC: 1. exercitata de buna- credinta si in mod public? 4. Care sunt mijloacele legale de aparare a dreptului la proprietate ? 8. dreptul de proprietate publica se diferentiaza de dreptul de proprietate privata? 7. Prin ce moduri se poate dobindi dreptul de propreitate in Romania. Care este actul normativ ce reglementeaza dreptul de proprietate asupra terenurilor (proprietate funciara) ? b) Teste Confiscarea este. a) Sanctiune cu caracter exceptional b) Mod de stingere a dreptului de proprietate c) Exclusiv sanctiune de drept civil 2. Ce efecte produce posesia indelungata a bunului imobil. Ce este dreptul de proprietate in Ncc si care sunt formele sale prevazute de Constitutie? 2. Sub aspectul regimului juridic.

3. Inscrierea in Cartea Funciara a bunurilor imobile are semnificatia: a) Modului de dobandire a dreptului de proprietate b) Corespunde efectului constitutiv al intabularii 32 . daca legea civila nu o interzice 5. 480 din Codul civil anterior c) Atributele dreptului de proprietate sunt in continuare: posesia. asemanator reglementarii din codul anterior 10. Dispozitia (jus-abutendi). atributul dreptului de proprietate are urmatoarele forme in Ncc: a) Dispozitia materiala b) Dispozitia conventionala c) Dispozitia juridica 6. Perpetuitatea dreptului de proprietate este: a) Caracter nou. Limitele exercitarii dreptului de proprietate privata sunt stabilite: a) De oricare dintre partile actului juridic civil b) Prin efectul legii si avand in vedere chiar continutul juridic al dreptului de proprietate c) Numai prin conventie. caracteristicile juridice ale dreptului de proprietate sunt: a) Caracterul absolut b) Caracterul exclusiv c) Caracterul perpetuu 8. in NCC: a) Are o reglementare complet noua fata de cea din codul anterior b) Curgerea termenului de uzucapiune este suspendat de viciile de posesie c) Este caracterizata in doctrina actual ca fiind prescriptia achizitiva. Dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune imobiliara. Continutul juridic al dreptului de proprietate este: a) Complet diferit fata de reglementarea lui din Codul civil anterior b) Acelasi cu cel din textul art. prevazut in Codul civil actual alaturi de caracterele absolute si exclusive b) Consacrat de doctrina dreptului civil si introdus ulterior in NCC c) Dintotdeauna reglementat expres in legea civila 9. In NCC. folosinta si dispozitia 7. Intre modurile de stingere a dreptului de proprietate intalnim si: a) Abandonarea unui bun mobil sau imobil b) Pieirea bunului c) Exproprierea 4.

intinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor are in vedere: a) Proprietatea suprafetei si a subfetei lui b) Terenurile de orice natura. jus-fruendi). fara a se consuma substanta acestora 16. de fiecare zi) b) Dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul ce-i apartine c) Dreptul proprietarului de a culege fructele produse la anumite intervale de timp. printr-o negatie c) In legislatia contraventionala 15. In NCC. suportat de proprietar b) In noua reglementare si in sarcina altei persoane care si-l asuma .33/1994 c) NCC 13. din punct de vedere juridic: a) Relatia dintre proprietar si bunul sau b) Dreptul de a apropria si stapani bunul c) Atribut al dreptului de proprietate 17. are urmatoarele semnificatii: a) Asemanatoare termenului folosit in vorbirea curenta(obisnuita. Riscul pieirii bunului este: a) Ca regula generala. izvoarele si lacurile aflate pe teritoriul respectiv 14. Cel mai energic si mai eficient mijloc de aparare a dreptului de proprietate este: a) Actiunea negatorie b) Actiunea in revendicare c) Actiunea confesorie 33 . ca atribut al dreptului de proprietate. de bunul sau. daca legea nu dispune altfel c) Se poate asuma prin conventie de catre o anumita persoana 12. Sediul materiei pentru reglementarea exproprierii este alcatuit din: a) Constitutie b) Legea nr. Posesia (jus-posidendi) reprezinta. In legislatia romana confiscarea este reglementata: a) In legislatia penala b) In NCC. Folosinta(jus-utendi.c) Fara importanta in domeniul modurilor de dobindire a dreptului de proprietate privata(motiv pentru care NCC nu-l trateaza impreuna cu aceste moduri) 11. indiferent de destinatia lor c) Apele de suprafata si albiile acestora care apartin proprietarului terenului pe care se formeaza sau curg apele.

Moduri de dobandire a servitutilor sunt: a) Prin titlu . in care includem orice conventie si testament b) Prin uzucapiune c) Prin destinatia stabilita de proprietar 25. Dreptul de usufruct este caracterizat prin urmatoarele trasaturi: a) Este un drept real b) Este un drept absolut c) Este un drept de folosinta 21. se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: a) Sunt opozabile tuturor( erga omnes) b) Sunt prescriptibile c) Este cunoscut numai titularul lor 20. Dreptul de proprietate face parte din categoria urmatoarelor drepturi subiective civile: a) Relative b) Nepatrimoniale c) Absolute 19. Dreptul de usufruct se poate constitui in urmatorul mod: a) Pe cale succesorala b) Prin uzucapiune c) Prin vointa omului 22. Drepturile subiective civile din categoria carora face parte si dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate publica se dobandeste prin urmatoarele moduri: a) Pe cale naturala b) Pe cale conventionala c) Prin expropriere pentru cauza de utilitate publica 26.Clasificarea servitutilor evidentiaza urmatoarele categorii: a) Servitutile fortate b) Servitutile legale c) Servitutile conventionale 24.18. Uzufructuarul are urmatoarele drepturi: a) Sa-i ceara proprietarului sa-i dea bunul b) Sa culeaga fructele bunului c) Sa se foloseasca de bunul respectiv conform intereselor sale 23. Actiunea in revendicare se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: 34 .

Dreptul de proprietate este definit in urmatorul act normativ: a) Codul civil b) Constitutie c) Legea fondului funciar( Legea nr. Regimul juridic al bunurilor proprietate publica prevede: a) Inchirierea b) Instrainarea lor prin acte juridice civile c) Concesionarea acestora. 18/1991) 31.a) Este o actiune posesorie b) Este o actiune reala c) Are caracter petitoriu 27. Uzucapiunea constituie: a) Mod de dobandire a proprietatii b) Atribut al dreptului de proprietate c) Mod de stingere a obligatiei civile 32. Dreptul de proprietate privata apartine: a) Persoanelor fizice b) Persoanelor juridice c) Statului roman 35 . Deptul de proprietate este un drept: a) De creanta b) Fundamental c) Absolut 28. in conditiile legii 30. Dreptul la actiunea in revendicare este: a) Inprescriptibil in toate situatiile b) Dreptul proprietarului de a-si revendica bunul de la posesor sau de la alta persoana care il detine fara drept c) Inprescriptibil cu exceptiile prevazute de lege 33. Titularii dreptului de proprietate publica sunt: a) Statul b) Cetatenii c) Unitatile administrativ teritoriale 29.

gestiunea de afaceri . 1164-1649 Ncc) SUMAR • Definiţia obligaţiei şi elementele componente • Izvoarele obligaţiei (art 1165 Ncc) - contractul – cel mai important izvor de obligatii civile faptul ilicit cauzator de prejudicii imbogatirea fara justa cauza actul unilateral ca izvor de obligatii .plata nedatorata - alte izvoare de obligatii prevazute de lege( acte sau fapte care dau nastere unor obligatii) • Efectele obligaţiei • Stingerea obligaţiei • 36 Transmiterea si transformarea obligaţiilor .TITLUL II NOŢIUNI DE TOERIE GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR CIVILE (art.

p .1164-1649 Ncc)1 Importanţa cunoaşterii noţiunilor de teorie generalǎ a obligaţiilor civile Teoria generală a obligaţiilor reprezintă un domeniu de importanţă majoră pentru ramura dreptului civil. Garantarea obligatiilor. alte izvoare special prevăzute de lege).II . 1 Cu privire la interpretarea noilor texte civile in materie. de către alte acte normative. reglementată. îmbogăţirea fără justă cauză. Semnificaţia deosebită a obligaţiei. • Efectele obligaţiei civile. 2011. sub aspectele generale. 37 . • Izvoarele obligaţiilor (contractul. şi anume: • Definiţia şi elementele obligaţiei civile.ADNOTAT. CODUL CIVIL. voinţa unilaterală. pentru teoria şi practica dreptului civil impune cu necesitate cunoaşterea variatelor aspecte ale acestei instituţii centrale a dreptului civil. iar sub celelalte aspecte particulare. de către Codul Civil. Mihai Dudoiu. una dintre părţi numită “creditor” o determină pe cealaltă numită “debitor”. NOŢIUNI DE TEORIE GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR CIVILE (art. delictul civil sau faptul ilicit cauzator de prejudicii. in Vol.199-207. • Stingerea obligaţiei civile. Obligaţia civilă constituie raportul juridic dintre două sau mai multe persoane fizice sau persoane juridice. ori între aceste două categorii distincte de subiecte ale dreptului. să execute o prestaţie pozitivă sau negativă.TITLUL II.

Creditorul este îndreptăţit să-I pretindă debitorului transmiterea unui drept . Drept civil-Obligaţii..I.12-13 38 .1164 Ncc). şi cu atât mai mult în economia de piaţă. op. de asemenea Eugeniu Safta-Romano.1 a) Definiţia obligaţiei Anteproiectul Codului civil francez definea obligaţia subliniind ideea că debitorul angajează patrimoniul său în raportul obligaţional. Prin obligaţie se înţelege legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului. Legislaţia civilă alcătuită din numeroase acte normative mai vechi şi mai noi ce completează Codul civil. rezultă că elementele obligaţiei sunt: • Subiectele. iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata. 1. o deosebită importanţă teoretică şi practică. bazate pe independenţa şi egalitate juridică a subiectelor lor. (art. nu defineşte obligaţia. 1 În acest sens. Curs teoretic şi practic. raporturi patrimoniale. vezi Constantin Stătescu. adică persoanele fizice şi juridice între care s-a stabilit raportul juridic şi care sunt cel puţin două: pe de o parte “creditorul” sau subiectul activ. “Interlom” Piatra Neamţ. Teoria generală a obligaţiilor civile constituie o trăsătura juridică a relaţiilor economicosociale de această natură. săvârşirea unei fapte sau abtinerea de la săvârşirea unei fapte. Edit. Corneliu Bârsan. iar “debitorul” sau subiectul pasiv are obligaţia de a transmite dreptul .În consecinţă această lacună a legii a fost complinită de către autorii de drept. de a săvârşi fapta sau de a se abţine de la săvârşirea ei. vol.II. Definiţia obligaţiei şi elementele componente În sistemul dreptului român. cit. p. iar pe de altă parte “debitorul” sau subiectul pasiv. Ea prezintă în faza de tranziţie. .dreptul civil reprezintă dreptul comun pentru ramurile sale care au obiect principal de reglementare. 1993. b)Elementele raportului juridic obligaţional Din examinarea definiţiei.

Caracteristica acestui drept este că el constituie un element activ în patrimoniul creditorului. dacă nu s-ar fi obligat să n-o facă. • Obiectul obligaţiei. 2 Referitor la acest aspect drept din materia obligatiilor. 39 . în acelaşi timp. Executarea silita a obligatiilor. a unui actor de a nu juca aceeaşi piesă şi pe scena altui teatru decât a aceluia cu care a încheiat un contract etc. organe la care creditorul se adresează în cazul în care debitorul său nu execută obligaţia asumată de bună voie. în puterea sau dreptul creditorului de a pretinde executarea obligaţiei. dar altul decât trasmiterea dreptului de proprietate sau a altui drept real (de pildă obligaţia croitorului de a confecţiona o îmbrăcăminte sau executarea unui transport).• Conţinutul raportului obligaţional. Codul civil. în obligaţia care îi corespunde şi care trebuie îndeplinită de debitor. 1 Dreptul de creanţă mai este numit şi drept personal. sau “a nu face” înţelegem cazul în care debitorul se abţine de la o anumită acţine. Constrângerea debitorului2 se face prin intermediul instanţelor judecătoreşti. Prin “a face” se înţelege îndeplinirea unui fapt oarecare. ADNOTAT. ce poate consta fie într-o prestaţie (“a da” ceva sau “a face” ceva). dar. iar elementul pasiv stabileşte datorie în sarcina debitorului. el constituie şi un element pasiv în patrimoniul debitorului. si constă în puterea pe care legea o recunoaşte creditorului de a sili pe debitor să-şi execute obligaţia sa. 2011. obligaţia cumpărătorului de a nu ridica o casă înaltă pe locul cumpărat. Prin cuvintele “a da” se înţelege de regulă trasmiterea dreptului de proprietate sau a altui drept real de la debitor la creditor. Elementul activ sporeşte bunurile creditorului. pe care normal ar fi putut-o săvârşi. • Constrângerea este ultimul element al obligaţiei. care constă pe de o parte. în cazul când el nu o face de bună voie. p 151-152. de exemplu. Prin “abstenţine”. Ruxandra Frangeti . Corneliu Popa. putere care se numeşte drept de creanţă1 iar pe de altă parte. in vol.

II. b) delictul sau faptul ilicit cauzator de prejudicii (art. modifica.1345-1348).2. 1324-1329 Ncc). Dacia.198-250 40 . Anghel. sau în raporturile dintre acestea şi cetăţeni. 1968. societăţi comerciale). Raspunderea juridica civila.cel mai important izvor de obligaţii civile.cit. e) alte izvoare special prevăzute de lege. Sache Neculaescu. Bucuresti. Rolul contractului este tot atât de important în raportul dintre persoanele juridice (regii autonome.Izvorele obligaţiei civile( art.cit. Prin contract înţelegem acordul de voinţă. Mircea N. dintre două sau mai multe persoane.II. 2011. p. 14-17 (cap. Noul Cod Civil. d) voinţa unilaterală (art. Popa. Francisc Deak. transmite sau stinge un raport juridic (de exemplu contractul de vânzare-cumpărare. fiind deci principal izvor de obligaţii. Contractul este actul juridic cel mai important şi instrumentul de bază al activităţii economicosociale a persoanelor.Constantin Raspunderea juridica in dreptul RSR.1349 Ncc). op.Izvoarele obligatiilor) Vezi Ion M.p. *Pentru aspectele noi din actualul Cod civil in acest domeniu. de închiriere. 1970. produs cu intenţia de a naşte. La baza contractului stă înţelegerea liberă şi constanta a părţilor egale. Stiintifica. Marin F.1166-1323 Ncc).158-256 ( Titlul V – Fapta ilicita ca izvor de obligatii). p. Ncc. b) Faptul ilicit cauzator de prejudiciu2 1 2 In acest sens vezi. Edit.24 si urm. COMENTARII. Eugeniu Safta-Romano. enumera izvoarele din care iau naştere obligaţiile si anume1: a) contactul (art. juridice si care este ingradita numai de interdicţia de a aduce atingere legii. Eugeniu SaftaRomano. Cluj Napoca. 1165-1395 Ncc) Prin izvoarele sau temeiurile obligaţiilor se înţeleg faptele sau actele care fiind conforme legilor dau naştere acestora. Vom examina distinct fiecare din izvoarele enumerate: a) Contractul. c) îmbogăţirea fără justă cauză (art. p. op. Reflectii privind solutiile Ncc in materia raspunderii civile in vol. Edit. de muncă etc.).

drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”. 41 . prin actiunile ori inactiunile sale.” Principiul înscris în acestă normă juridică civilă.  In actualul cod civil este instituita raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte conform art. Faptul ilicit este fapta intenţionată a omului care cauzează altei persoane un prejudiciu. Dispoziţiile art. fiind obligat sa le repare integral. indiferent dacă ea este rezultatul unei fapte neglijente sau intenţionate. care devine debitorul persoanei prejudiciate numită creditor. stă la baza răspunderii delictuale. fără intenţie. fapta ilicită producătoare de pagube fiind delict sau fapt ilicit cauzator de prejudicii. 1349 Ncc. constituie temeiul legal în materie şi în conformitate cu ele: “Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere.1349 Ncc si legilor speciale aplicabile in aceste cazuri Asemănător răspunderii contractuale şi răspunderea delictuală presupune un raport obligaţional între autorul faptei ilicite. (2).1349 aratand ca repararea prejudiciului se face atat in cazul savarsirii unor delicte sau cvasidelicte civile. „Cel care avand discernamant. din neglijenţa sau imprudenţa sa. Debitorul are obligaţia legală să acopere integral paguba. incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate.Obligaţiile pot izvorî şi dintr-un fapt juridic cauzator de prejudicii pentru o altă persoană. Codul civil stabileşte regula răspunderii pentru faptele ilicite culpabile in art. acestea din urma avand in vedere faptele ilicite neintentionate ale omului ( savarsite din culpa). El se diferenţiază de cvasidelict care presupune fapta ilicită săvârşită din culpa autorului ei.

În cazul răspunderii contractuale. Ea constituie regula în materia răspunderii civile delictuale.).1349 ale Ncc. deoarece creditorul are îndatorirea să probeze vinovăţia autorului faptei şi paguba suferită de el. ori forţa majoră sau cazul fortuit. Bucuresti 2011 42 . In materia raspunderii civile delictuale. Reflectii privind solutiile Ncc. care au discernământ sunt astfel răspunzătoare pentru pagubele cauzate altora. dar poate avea şi un caracter negativ.). vătămarea fizică a unei persoane. care are ca rezultat prejudiciul.1357-1371 Ncc. invocând vinovăţia creditorului (victima prejudiciului). spargerea unui geam etc. Pentru aplicarea normelor juridice din domeniu răspunderii delictuale sunt necesare următoarele condiţii:  să existe un prejudiciu. în timpul nopţii se pot produce accidente etc. astfel că.Dispoziţiile art. omisiunea de a pune indicatoare de iluminat pentru o stradă aflată în reparaţii. sub urmatoarele aspecte 1: • Răspunderea pentru fapta proprie. puşi sub interdicţie prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă. debitorul este prezumat în culpă. Noul Cod Civil. Persoanele cu capacitate de exerciţiu deplină. are un caracter pozitiv (exemplu. reglementează expres instituţia răspunderii delictuale.Numai în aceste condiţii debitorul poate la rândul lui face dovada că prejudiciul nu este datorat faptei sale şi în scopul de a fi exonerat de acestă 1 In aceasta problema. dimpotrivă. rezultând dintr-o inactivitate. având sarcina probei pentru a fi exonerat de răspundere. fiind exceptaţi incapabilii totali. vinovăţia persoanei este comisivă. deci minorii sub 14 ani. in vol. Sache Neculaescu. fiind omisivă (exemplu. debitorul nu are obligaţia să dovedească. În ceea ce priveşte persoanele juridice (morale) ele răspund întocmai ca şi persoanele fizice. Universul Juridic. De obicei.  vinovăţia autorului sub forma intenţiei sau culpei.). dacă nu se dovedeşte că au lucrat cu discernământ şi alienaţii şi debilii mintali. În situţia răspunderii delictuale. Comentarii. (art.

Cadrul legal pentru acest aspect al răspunderii delictuale îl reprezintă dispoziţiile art. iar pe de altă parte. (Autorul subliniază că în fapt este vorba de comitenţi şi prepuşi).cit. cit. definind aceasta forma de raspundere delictuala.răspundere. instituită de prevederile art.Vezi. raspunderea indirecta. cei care îi supraveghează. 1000 al.cit. p. doctrina si practica dreptului civil. 43 . Fundamentul acestei răspunderi îl constituie prezumţia de vinovăţie a persoanelor care nu au supravegheat diligent pe cei aflaţi în grija lor. cit. va răspunde pentru faptele lor produse în perioada internării. 3 C.142 Vezi şi. op. Această răspundere delictuală indirectă se referă la următoarele persoane:  părinţii pentru prejudiciul produs de copiii lor minori care locuiesc cu ei.. pe temeiul prezumţiei sale de culpă. în faptul că aceste persoane care săvârşesc fapte ilicite prejudiciabile. ori s-a produs un caz fortuit sau de forţă majoră1. Popa. • Răspunderea pentru fapta altuia şi anume. 14 şi urm. nu au venituri proprii care să fie antrenate în repararea pagubei cauzate alteia. În situaţia minorilor care se află internaţi într-o şcoală. civ.4 1 2 Vezi. arată că sunt răspunzători: “Stăpânii şi comitanţii de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat”.  Se cere pentru răspunderea delictuală existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs. op. Francisc Deak. Anghel. Ion M. p.. pentru care răspund.  învăţătorii. 3 În această problemă a se vedea. p. trebuie să dovedească că paguba s-a datorat faptei culpabile a autorului ei2. a unor persoane aflate în supravegherea sa. Marin F.p. Eugeniu Safta-Romano. Eugeniu Safta-Romano op. cei ce educă sau învaţă pe minori precum şi meseriaşii pentru prejudiciul produs de minori şi de ucenici (indiferent dacă sunt minori sau majori3).1373Ncc . cel ce angajează. Maria Harbădă. că a exercitat un drept legitim al său. Această cerinţă face că victima prejudiciului suferit de ea.  pentru faptele produse de prepuşi (angajaţi) în perioada exercitării atribuţiilor profesionale va răspunde comitentul (unitatea).206-218 4 Art.1372-1380 Ncc. op.

instituită de art.207. dar sub supravegherea ei. Fundamentul acestei răspunderi civile îl constituie prezumţia lipsei de supraveghere încât cel în cauză nu se poate exonera de răspundere. astfel că “cel ce culege beneficiile muncii prepuşilor săi.  proprietarul unei clădiri este ţinut răspunzător pentru paguba ce a produs altor persoane din cauza ruinei edificiului (imobilului) sau datorită vechimii sale. daca ne aflam in situatia de a cunoaste pe cel care l-a indemnat ori l-a determinat pe altul sa-l cauzeze un prejudiciu.M. cu buna stiinta. răspunderea comitentului pentru fapte culpabile a angajatului său este sub acest aspect asemanatoare celorlalte forme pe care le îmbracă răspunderea indirectă (pentru fapta altuia) unde prezumţia de culpă poate fi relativă şi poate fi răsturnată prin dovezi admise de lege. F. Astfel. a tainuit bunuri ce provenea dintr-o fapta ilicita ori a tras foloase 1 2 Ibidem.1349 alin.cit.În literatura juridică s-a fundamentat răspunderea comitentului pentru faptele prepuşilor “pe ideea riscului-profit”1. Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau.p.2 În această ultimă situaţie. ori din cauza prăbuşirii acesteia datorată unui viciu de construcţie.Deak. op. 3 Forţa majoră şi cazul fortuit au fost definite în literatura juridică (vezi I. la data savarsirii faptei prejudiciabile. 142) 44 . Stanciu Carpenaru. operează în următoarele cazuri:  pentru animalele domestice sau sălbatice aflate doar în proprietatea sau în folosinţa persoanei. dupa imprejurari.3 Ncc. putea sa cunoasca. • Răspunderea pentru lucruri si pentru pagubele cauzate de animalele care sunt în proprietatea sau paza unei persoane.  In actuala lege civila este reglementata raspunderea altor persoane in art. cit. l-a ajutat in orice fel sa-l pricinuiasca sau. ca prepusul a actionat fara nici o legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. si in conformitate cu Ncc. p. 1376 si art. Sache Neculaescu. fără de împrejurarea în care el poate invoca vinovăţia victimei sau a unui terţ ori forţa majoră sau cazul fortuit3. 1369 Ncc. p. trebuie să suporte şi consecinţele activităţii acestora”. op. Anghel. 210 Pentru opiniile exprimate in doctrina actuala.

În vechea reglementare. Teoria şi practica dreptului civil au subliniat situaţia specială a prejudiciilor cauzate de unele lucruri (altele decât construcţiile. vinovăţia propietarului acestor lucruri.din prejudicierea altuia. fapt care atrage raspunderea solidara a acestora cu autorul faptei.  Este interesanta reglementarea actuala cuprinsa in art. doctrina si jurisprudenta dreptului civil prezentau acestui izvor de obligaţii pornind de la principiul moralei care nu îngăduie nici unei persoane să-şi sporească patrimoniul în mod nemeritat. obiectele căzute de la etaj ş. 45 . Fundamentul acestei răspunderi este prezumţia lipsei de supraveghere a proprietarului. ori forţa majoră. exemplu: explozia gazelor. în condiţiile arătate. practica şi teoria dreptului au extins răspunderea şi la situaţia altor lucruri aflate în propietatea sau în paza unor persoane. ne aflam in situatii de exonerare a raspunderii pentru repararea prejudiciului daca ne situam in una din imprejurarile mentionate.) şi unde creditorul. Temeiul acestei răspunderi îl reprezintă prezumţia culpei propietarului sau paznicului lucrului de a nu-l fi utilizat diligent. intrucat legea nu reglementa distinct de alte izvoare.a.1345-1348 Ncc). dar în condiţiile progresului tehnico-ştiinţific din ultimii ani. nu poate fi înlăturată de către proprietar. imbogatirea fara justa cauza. (art. decât dacă invocă în favoarea sa cazul fortuit. 1375 si art.care este victima prejudiciului suferit. remarcand ca in actuala lege este reglementat in mod expres. în detrimentul alteia.. ca izvor de obligaţii. reglementează răspunderea civilă pentru faptele animalelor şi edificiilor (construcţiilor). În mod tradiţional.1376. nu are obligaţia de a proba. conform cerinţelor legii. c) Îmbogăţirea fără justă cauză (art. Prezumţia de culpă instituită de Ncc.si Ncc. în dispoziţiile art. scoţându-l din culpă doar dovada cazului fortuit sau al forţei majore.1376).1380 Ncc cu privire la raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri atunci cand acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei insasi ori a unui tert sau este urmarea unui caz de forta majora.

dec. personal si revocabil prin care o persoana. 1979.85) şi Eugeniu SaftaRomano op. Ea are loc în conformitate cu regula îmbogăţirii fără justă cauză1. îndreptăţeşte pe cel păgubit în acest mod.S. fără ca acesta din urmă să-l fi însărcinat în vreun mod (exemplu reparaţia casei proprietarului vecin căreia o anumită intemperie i-a distrus ferestrele. Ncc.Este un procedeu mai rar întâlnit în practica dreptului. se crează un raport juridic obligaţional între cel vinovat de acestă situaţie şi victima prejudiciului. p.1034 Ncc îl defineste in sensul unui act unilateral. pe care literatura dreptului civil a numit-o “acţiune în restituirea îmbogăţirii”. acesta din urmă fiind îndreptăţit să ceară restituirea valorii cu care a fost diminat avutul său. care stă la baza acestei legiuiri. 46 . care îşi are justificarea numai dacă nu există un mijloc legal la îndemâna celui păgubit. reglementează în mod expres acest izvor de obligaţii. În categoria actelor juridice unilaterale de voinţă se mai înscriu: 1 Întrcât C. 1601 din 11 sept. (Vezi Trib. dar ea se deduce di reglementarea distinctă a unor acte juridice unilaterale care sunt generatoare de obligaţii civile.. p. cit. si îl permite sa fie invocat în justiţie de cei care au fost prejudiciaţi prin îmbogăţirea nemeritată a altora.Constatam ca. • plata nedatorată (art. în următoarele două cazuri: • gestiunea de afaceri (art 1330 Ncc) produsă de situaţia când o persoană (garantul) înfăptuieşte din iniţiativă personală lucrări utile sau o anumită acţiune pentru patrimoniul altei persoane (geratul) care este proprietarul lucrării. la restituirea ei. numita testator. acoperişul şi altele). nr. d) Actul juridic unilateral . nu reglementează îmbogăţirea fără justă cauză. civ. dispune.ca izvor de obligaţii( art. prin intermediul “acţiunii civile în justiţie în repetenţiune”.1324-1326 Ncc) Codul civil român nu reglementează voinţa unilaterală ca izvor de obligaţii. în Repertoriul în materie civilă 1975-1980. in una dintre formele cerute de lege pentru timpul cand nu va mai fi in viata.civ.1341 Ncc) făcută din eroare unei persoane. literatura juridică şi practica judiciară au considerat-o “un izvor distinct de obligaţii ce se deduce din principiul echităţii. dacă acest lucru are loc.Această restituire are loc pe calea acţiunii civile în justiţie. 140. Ea constă în acţinea civilă pe care o promovează o persoană care s-a îmbogăţit fără temei în aceste condiţii. Este cazul testamentului pe care dispozitiile art.Sup.

p. Ncc.În cazul imposibilităţii totale sau parţiale. 190-219 In aceasta problema si Cornel Popa. 47 .3 Efectele si executarea obligatiilor civile Efectele obligaţiei privesc drepturile recunoscute de lege creditorului de a urmări şi obţine de la debitorul său cu ajutorul constângerii statale executarea prestaţiei la care acesta din urmă s-a îndatorat. pentru a ajunge la destinaţie şi pentru a se întoarce răspunsul acceptării ei de către destinatar. şi care este “îndatorirea stabilită de lege de a presta mijloacele necesare traiului (hrană. I. in vol II: Codul Civil ADNOTAT . f) Alte izvoare de obligaţii prevăzute de lege Ne referim la acele izvoare de obligaţii. Executarea silita a obligatiilor. de executare a obligaţiei.1 Dispoziţiile legale reglementează mijloace specfice pentru executarea ei care pot fi privite sub următoarele aspecte: • executarea directă sau în natură a obligaţiei. Ruxandra Frangeti.• promisiunea publică de recompensă. 5135 Ncc.Ea operează în cazul când executarea în natură este imposibilă.Este situaţia. reglementată de prevederile art. Cuza. Este si cazul obligaţiei legale de întreţinere.a. • Problema efectelor obligaţiilor îmbracă şi alte aspecte care prezintă o mare utilitate teoretică şi. 2011. Ed. • executarea indirectă sau prin echivalent a obligaţiei asumate de către debitor. Dreptul familiei si starea civila. întocmai cum a fost ea prevăzută de părţi. 2003. distanţa dintre anumite lucrări sau plantaţii ş. creditorul poate fi dezdăunat de către debitor.151-152. motiv pentru care ea îmbracă forma unui echivalent bănesc al prestaţiei stipulate de părţi. II. Iasi. • oferta de contract încheiată între absenţi şi când ofertantul se obligă să o menţină pe o anumită dutată de timp. îmbrăcăminte. practică. îndeosebi. reglementează si obligaţia proprietarilor vecini în legătură cu zidul sau şanţul comun. locuinţă)”2. măsurilor legale pe care 2 1 Maria Harbădă. altele decât contractul sau delictul şi pe care legea le prevede în mod direct. p. Universitatii « Al.

Ipoteca este o garanţie specială reală stabilită de lege (art. Garantarea obligatiilor. şi Eugeniu Safta-Romano. în virtutea faptului că este proprietarul bunurilor ce-i alcătuiesc patrimoniul.cit. • pretinde moştenitorilor debitorului de a întocmi un inventar al tuturor bunurilor ce-i alcătuiesc masa succesorală.creditorii le pot lua pentru a conserva patrimonoul debitorului şi în scopul de a-şi apăra drepturile lor. Totodată. Importanţa problemei garantiilor obligatiilor civile1 enumerate ne obligă la o scurtă prezentare a lor. 2011. in vol. vol II.  Garanţiile speciale ale obligaţiilor contractuale. Codul Civil. a) Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului lor pot fi prezentate sub următoarele aspecte:  Dreptul de gaj general. poate înstrăina oricare dintre ele.  Folosirea de către el a acţiunilor oblice. Adnotat.a. • poate cere înscrierea unei ipoteci2 sau transcrierea unui act juridic prin care se dobândeşte de către debitor un drept real asupra unui bun. a)Dreptul de gaj general îl are creditorul asupra tuturor bunuilor debitoruli său şi cu care acesta răspunde pentru obligaţiile asumate prin contract ( care este întregul patrimoniu). prin: • punerea de sigilii la moartea debitorului pentru a nu fi înstrăinate sau risipite bunurile ce alcătuiesc patrimoniul debitorului şi rămase după moartea sa. 1 2 Cu privire la aceasta problema. 48 . creditorul prin dreptul de gaj general nu are un drept de preferinţă în ce priveşte îndestularea sa înaintea altor creditori ai debitorului. • intervenţia în procesele debitorului ş. op. p. Creditorii care au un drept de gaj general sunt creditorii chirografori.  Utilizarea acţinii pauliene. în favoarea creditorului.1746-1814). p 199-207.Dar creditorul cu dreptul de gaj general poate lua măsuri de conservare sau de ocrotire a patrimoniului debitorului său.Creditorul pentru a fi îndestulat în pretenţiile sale rezultate din contractul cu debitorul. 12 si urm.A se vedea.

şi anume: revocarea unei donaţii pentru ingratitudine ş. vor fi excluse din categoria acţiunilor pe care le poate exercita creditorul în locul debitorului său următoarele: • acţinule privitoare la drepturile extrapatrimoniale ( sau nepatrimoniale).a. substitui debitorului lor în operaţiunile de administrare a patrimoniului acestuia. • acţiunile privitoare la drepturi patrimoniale a căror exercitare presupune o apreciere personală din parte debitorului. fiind inactiv şi nepăsător. Acţiunea oblică este acţiunea pe care creditorul o formulează în justiţie. Constantin Crişu. • cele al căror obiect este insesizabil ca : pensia de întreţinere. în locul debitorului.Acţiunea oblică poate fi exercitată de către oricare dintre creditori. Tratat de acţiuni civile în justiţie. în situaţia în care acesta neglijează să-şi apere drepturile sale legitime.art.1562-1565 Ncc)3 1 Vezi. Aşadar. Literatura şi practica dreptului civil1 au scos în evidenţă faptul că unele acţiuni nu pot fi totuşi exercitate de către ei. exercitarea drepturilor părinteşti ş.Edit.30-35 (Autorul o mai numeşte şi acţiune îndirectă sau subrogatorie) 2 3 2 aspectele noi din actualul Cod . răsfrângându-şi efectele asupra tuturor creditorilor. ceea ce ar avea ca efecte reducerea solvabilităţii sale şi prejudicierea intereselor creditorului. deoarece au un caracter pur personal care le exceptează de la acţiunea oblică2. Bucuresti p. filiaţia. op. Teorie şi practică judiciară. a. a. de asemenea. în numele debitorului său. cit. 1 Pentru 49 . • să existe în sarcina debitorului o creanţă certă. dreptul de a încheia un contract de închiriere a unei locuinţe. Academiei 1987. În vederea exercitării de către creditor în locul debitorului a unei acţiuni se cer întrunite următoarele condiţii: • debitorul să neglijeze exercitarea dreptului său. • creditorul să aibă un interes legal şi serios pentru a introduce în justiţie o acţiune oblică. determinată şi lichidă. cum ar fi: acţiunea de divorţ.b) Folosirea acţiunilor oblice. obligaţia de a plăti impozitele ş.199-207 Actele de administrare a patrimoniului cuprind printe altele. Creditorii nu se pot. c)Acţiunea revocatorie sau pauliana. p. iar neglijenţa debitorului să fie de natură a-l face pe acesta insolvabil. Mihai Dudoiu .

Acţiunea pauliană este acţiunea prin intermediul căreia creditorul urmăreşte revocarea actelor făcute de către debitorul său în paguba drepturilor sale. şi în condiţiile arătate. Exercitarea acţiunii pauliene de către creditor se poate realiza cu îndeplinirea următoarelor condiţii2: • creditorul să fi suferit o pagubă personală.Această acţiune se fondează pe executarea cu bună credinţă a contractelor. încât creditorul nu-şi va putea onora creanţa.fiind suficientă doar prezentarea actului respectiv care va fi revocat la cererea creditorului interesat.Cele cu titlu gratuit nu sunt supuse acestei cerinţe. care să-l prejudicieze pe creditor. În comparaţie cu acţiunea oblică. în numele său propriu. Urmatoarele precizări se impun asupra celor menţionate: creditorul prejudiciat prin actele frauduloase ale debitorului său. • actele care privesc drepturi sesizabile. • să existe un act fraudulos al debitorului. În acest scop creditorul are determinat prin lege dreptul său personal de a ataca actele păgubitoare ( frauduloase ) ale debitorului său. frauda trebuie probată. debitorul ar deveni insolvabil. pentru ca efectele legale ale acţiunii pauliene să se producă.În situaţia în care este în discuţie un act cu titlu oneros. nu va putea utiliza acţiunea pauliană decât împotriva actelor juridice ale debitorului care-i reduc patrimoniul. Acţiunea pauliană nu se poate exercita de către creditor pentru următoarele categorii de acte ale debitorului: • actele care au ca efect lipsa de îmbogătire a debitorului. Îndeplinirea condiţiilor la care ne-am referit este obligatorie. cum se întâmpla in situaţia când acesta a refuzat acceptarea unei donaţii. • să existe o complicitate la săvârşirea acestui act fraudulos din partea terţului dobânditor al bunului debitorului. aceasta nu se exercită de către creditor în numele debitorului ci. • actele care se referă la drepturi strict personale ale debitorului. ca urmare a actelor frauduloase ale debitorului său. 50 .

1 2 Mihai Dudoiu. astfel că ele au caracter accesoriu( urmând regula după care accesoriul urmează regimul principalului). răspunde şi altă persoană. a) Garanţii speciale ale obligatiilor contractuale1 Mijloacele legale prin care este apărat creditorul de insolvabilitatea debitorului său şi care urmăresc să-l stimuleze pe acesta din urmă în onorarea obligaţiei asumate.199-200 51 . 2011. vor fi readuse în patrimoniul acestuia. • plata unei datorii care nu este exigibilă ( deci nu este ajunsă la termen.II: Codul Civil. la scadenţă). • să fie lichidă (să fie precis determinată).Pentru aceasta este necesar să existe o creanţă anterioară actului fraudulos al debitorului. care la data actului să îndeplinească următoarele condiţii: • să fie certă (deci să existe). Adnotat. Garanţiile speciale se împart in două categorii: A. aceste garanţii speciale nu pot exista decât pe lângă o obligaţie principală.• contractarea unor noi obligaţii. p. motiv pentru care el va deveni solvabil pentru a onora creanţa datorată. • să fie exigibilă( ajunsă la scadenţă). in vol. Ca efect al acţinii pauliene bunurile care au format obiectul material al actului fraudulos al debitorului. Garanţii personale2 Constau în aceea că alături de debitor pentru a exercita obligaţia asumată. Garantarea obligatiilor. Însa.199-207 Idem p. constituie garanţii speciale ale obligaţiilor contractuale. Efectul acţiunii pauliene constă în revocarea actelor frauduloase ale debitorului.

se obligă faţă de creditorul unei obligaţii.În consecinţă aceste bunuri dau posibilitatea creditorului de a-şi acoperi cu prioritate creanţa din valoarea lor. să plătească în locul debitorului. obligatia garantata sa fie valabila”.În caz contrar. fidejusorul poate opune creditorului beneficiul discuţiunii – ca excepţie care-l apără de răspundere. p. insa este obligatoriu ca. in orice situatie. obligaţia asumată. decât atunci când el a încercat mai întâi executarea debitorului personal. 52 . înaintea altor creditori ai debitorului. dacă debitorul nu execută corect. ca si pe oricare alte persoane tinute pentru el. sunt prevazute in art. în situaţia în care acesta devine insolvabil sau refuză să-şi execute obligaţia. constand in urmatoarele: a) gajul ( sau amanetul ). 3 Idem. 2323-2499 Ncc. Este necesară sublinierea că vor fi executate bunurile cu care s-a garantat o creanţă. „Fideiusiunea poate avea ca obiect o datorie viitoare sau conditionala. Garanţiile reale si privilegiile-(acestea din urma sunt preferential acordate de lege unui creditor in considerarea creantei sale). libereaza pe fideiusor. În aceste împrejurări fidejusorul este un debitor subsidiar. O garanţie insemnata ramane fideiusiunea. Remiterea de datorie consimtita in favoare fideiusorului nu libereaza pe debitorul principal. câtă vreme debitorul nu a fost primul chemat la executarea datoriei sale.199. la termenul stabilit.3 Art. 1633 Ncc reglementeaza expres FIDEIUSIUNEA aratand ca remiterea de datorie facuta debitorului principal. b) ipoteca.În consecinţă el nu poate fi urmărit de creditorul debitorului. B Garanţii reale pentru asigurarea indeplinirii unei obligatii patrimoniale Ele constau în aceea că unul sau mai multe bunuri sunt afectate de către debitor sau altă persoană în vederea garantării unei obligaţii. fără a-şi putea îndestula creanţa. care constă într-un contract accesoriu prin care o terţă personă numită fidejusor.

c) dreptul de retenţie.  Stingerea dreptului de retentie( conform art.  Persoana care are în depozit un bun şi anume.4. poate de asemenea să reţină în stăpânirea lui acel bun.În caz de neexecutare. prin ipotecă creditorul dobândeşte un drept de preferinţă şi de urmărire asupra imobilului ipotecat.Acest bun rămâne în posesia debitorului sau a unei terţe persoane dar indisponibilizat până la executarea debitului către debitor. Câteva aspecte se impun a fi prezentate. construcţie sau teren pentru garantarea creanţei creditorului. dacă a efectuat cheltuieli materiale pentru conservarea bunului. în legătură cu acel bun. a) Gajul sau amanetul este un contract accesoriu prin care debitorul sao o terţă persoană remite creditorului sau unei terţe persoane un bun mobil drept garanţie a datoriei sale. decât în situaţia în care cealaltă parte execută obligaţia asumată faţă de creditor. până când proprietarul sau posesorul bunului îi va restitui acele cheltuieli. Stingerea obligatiilor ( art. sens în care sunt utilizate diferite moduri reglementate de lege. din valoarea pe care o prezintă bunul respectiv. depozitarul.1615-1634 Ncc) a) Noţiuni generale Stingerea obligaţiei reprezintă încetarea raportului obligaţional dintre creditor şi debitor.2495-2499) da drept unei persoane de a nu preda bunul care se află in detenţia sa. 2499 Ncc) II. În fapt. b) Ipoteca este şi ea un contract accesoriu prin care debitorul sau o terţă persoană afectează un bun imobil. el are posibilitatea legală de a se îndestula cu prioritate faţă de alţi creditori. 53 . c) Dreptul de retenţie (art.

op.9-67. plata ca mijloc de stingere a obligaţiei. 54 . Art. Legea prevede ca remiterea de datorie este totala daca nu se stipuleaza contrariul. În conformitate cu prev.n1615 Ncc sunt:  Plata  Compensatia  Confuziunea  Remiterea de datorie  Imposibilitatea de executare  Alte moduri expres nepravazute de lege. cit. Francisc Deak. cit..cit. ea constă într-o iertare a datoriei şi se înfăptuieşte prin restituirea de către creditor. p. conform naturii actului prin care aceasta se realizeaza. Marin F. Stefan Rauschi. Remiterea de datorie poate fi expresa sau tacita .p. trebuie efectuată la termenul convenit de părţi şi la locul stipulat de ei sau arătat în lege1.Anghel. 283. • Remiterea de datorie duce şi ea la încetarea obligaţiei atunci când creditorul renunţă gratuit de a-şi mai valorifica creanţa de la debitorul său.355-356. Ion Dogaru.cit.. p. Julietta Manoliu. Vol I.1629-1633 Ncc ne arata ca remiterea datoriei are loc atunci cand creditorul il elibereaza pe debitor de obligatia sa. De asemenea.Contractul.199-207. p. 1984. debitorului său a titlului original în care era stipulată acea obligaţie.. Miron N. Iasi..Drept Civil. op.b) Modurile de stingere a obligaţiilor prevazute de art. cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Popa-op. Codului civil. op.9. • Imposibilitatea fortuita de executare a obligaţiei duce la stingerea datoriei atunci când obiectul obligaţiei constă în predarea unui bun cert care a pierit 1 Ion M. Mihai Dudoiu. Asadar. • Plata ( pură şi simplă ) care este cel mai obişnuit mod de stingere a obligaţiei ca urmare a îndeplinirii prestaţiei asumate de către debitor (indiferent că este vorba despre obligaţia de “ a da “ sau “ a face “ ceva).pentru detalii in problema aspectelor noi din actualul cod civil. Costin.

deoarece. de neprevăzut şi de neevitat de el. Pentru practica dreptului civil este importanta dovada imposibilitatii de executare care va reveni in toate cazurile debitorului.Ele duc la exonerarea de răspundere a peroanei care datorită lor nu execută obligaţia sa.cantitate şi calitate ca bunul pierit.Ea trebuie în mod concret invocată de persoanele interesate pentru a produce efecte. banii etc. Teoria şi practica dreptului civil au subliniat ideea că in cazul pieirii bunurilor de gen3. Dispozitiile art.sunt în acelaş timp. reglementeaza imposibilitatea fortuita de executarea atunci cand obligatia nu mai poate fi executata din cauza unei forte majore. • Compensaţia se produce şi ea ca un mijloc legal distinct de stingere a obligaţiei dacă două persoane. . Forţa majoră este de asemenea un eveniment independent de voinţa debitorului. produse inainte ca debitorul sa fue pus in intarziere. fără culpa debitorului nu se produce ca efect stingerea obligaţiei. prin natura lor. exterior condiţiilor de activitate şi viaţă ale sale (exemplu: cutremur.1616-1623 Ncc au in vedere compensatia daca ne aflam in situatia unor datorii reciproce care se pot stinge prin compensatii pana la concurenta celei mai mici dintre ele.debitor şi creditor. inundaţii etc. aceste bunuri pot fi înlocuite de altele de acelaş fel. 3 Bunuri de gen sunt: cerealele. în aceste calităţi una faţă de cealaltă.). a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora.fără vina debitorului. prin caz fortuit1 sau forţă majoră2 şi mai înainte ca debitorul să fi fost pus în întârziere.1634 Ncc. Art. 1 2 Cazul fortuit constă în prducerea unui eveniment independent de voinţa debitorului.daca ele nu au valoare egală se compensează obligaţiile până la nivelul valorii celei mai mici. În anumite împrejurări.dacă valoarea lor este egală se sting prin compensaţie în mod complet .În consecinţă cele două oblogaţii se sting astfel: . chiar obligaţia “ de a face” poate deveni imposibil de executat. 55 .

• Confuziunea duce la stingerea datoriei dacă aceeaşi persoană înfăptuieşte atât calitatea de creditor cât şi pe cea de debitor şi practic este întâlnită în domeniul succesoral când creditorul îl moşteneşte pe debitor şi invers4. Art.1624-1628 Ncc prevad ca atunci cand in cadrul aceluiasi raport obligational, calitatile de creditor si debitor se intrunesc in aceeasi persoana, obligatia se stinge de drept prin confuziune.  Aceasta nu opereaza daca datoria si creanta se gasesc in acelasi patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite. II.5. Transmiterea si transformarea obligaţiilor (art.1566-1614 Ncc)2 Transmiterea obligaţiilor se face prin două modalităţi: a) Cesiunea de creanţă, care permite valorificarea ei înainte de scadenţă; b) Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei.Ea imbracă următoarele forme: • Subrogaţia legală, care operează ope legis, potrivit art.1593 (alin.2). • Subrogaţia Convenţională civilă, consimţită de creditor.Conform art. 1593, alin.3 Ncc.,ea trebuie să fie expresă şi nu presupune consimţământul debitorului; • Subrogaţia consimţită de debitor şi reglementată de prevederile art.1107, alin.2 C. civ. poate avea ca obiect doar datorii pecuniare; c) Novatia (art.1609-1614 Ncc) are loc atunci cand debitorul contracteaza fata de creditor o obligatie noua, care inlocuieste si stinge obligatia initiala. • Novatia se produce si in situatia in care un debitor nou il inlocuieste pe cel initial, care este eliberat de creditor, stingandu-se astfel obligatia initiala.In aceasta imprejurare, novatia opereaza si fara consimtamantul debitorului initial;

4 2

Vezi, Eugeniu Safta-Romano, op. cit. p.20 şi urm. In aceasta problema reglementata in Ncc, Corina Ionescu, Aspecte noi privind transmiterea si transformarea obligatiilor, in Vol II Codul Civil.Adnotat, 2011, p 153-155.

56

• Novatia are loc si atunci cand , ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit celui initial, fata de care debitorul este liberat, stingandu-se astfel obligatia veche.
 Cu privire la proba novatiei, legea noua arata in mod expres ca novatia nu se

prezuma, intentia de a nova trebuie sa fie insa neindoielnica.

57

Întrebări şi test de autoevaluare a)Întrebări 1.Ce este obigaţia civilă in Ncc şi care sunt elementele sale componente? 2.Care sunt izvoarele obligaţiilor civile? 3.În ce act normativ este reglementat delictul civil si in ce mod este prezentat in Ncc, raportul civil delictual? 4.În ce condiţii intervine răspunderea pentru fapta altuia şi care este textul legal pentru reglementarea acestei forme de răspundere civilă? 5.Când intervine răspunderea proprietarilor pentru bunurile si lucrurile pe care le au in proprietate? 6.Care sunt efectele obligaţiilor civile? 7.În ce constă drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului? b) Test de autoevaluare 1)Dreptul de gaj general recunoscut creditorului are in vedere: a)unele bunuri ale debitorului; b)toate bunurile debitorului; c)întregul patrimoniu al debitorului. 2)Garanţiile reale ale obligaţiilor contractuale sunt: a)garanţii personale; b)garanţii reale; c)dreptul de retenţie.
2) Stingerea obligaţiei civile are loc prin urmatoarele modalitati:

a)plata ( pură si simplă );
58

b)voinţa unilaterală. c)statul. 6)Răspunderea pentru fapta proprie constituie. c)formă a răspunderii civile delictuale. c)compensaţie. 3) Sunt modalităţi de transmitere a obligaţiunilor. c)contractul. b)subrogaţia convenţională civilă.b)remiterea datoriei. b)persoanele juridice. 59 . 5)Cel mai important izvor de obligaţii civile în condiţiile economiei de piaţă este: a)delictul civil. a)regula în materia răspunderii civile. urmatoarele: a)subrogaţia legală. b)excepţia în domeniul răspunderii civile. c) poprirea 4)Subiectele raportului juridic obligaţional sunt: a)persoanele fizice.

1166-2278 Ncc).Izvoarele obligatiilor . Cap.ICONTRACTUL – art. 2013-2038 Ncc) b)mandatul fara reprezentare (art. 2039-2071Ncc)  Contractul de depozit 60 .TITLUL III CONTRACTUL – PRINCIPAL IZVOR DE OBLIGAŢII CIVILE (CARTEA A V-A Ncc : Despre obligatii . SUMAR • Noţiuni generale privind contractul civil • Desfiinţarea contractelor civile  Nulitatea  Revocarea  Rezoluţiunea  Rezilierea • Diferite contracte speciale reglementate expres în Codul Civil actual  Contractul de vânzare  Varietati ale vanzarii : ..vanzarea cu optiune de rascumparare  Contractul de schimb  Contractul de locaţiune  Contractul de antrepriză  Contractul de mandat :a) mandatul cu reprezentare (art.vanzarea mostenirii -vanzarea cu plata pretului in rate . TITLUL II.

 Tranzacţia  Contractul de asigurare  Contractul de societate 61 .

TITLUL III DIFERITE CONTRACTE SPECIALE-CELE MAI IMPORTANTE IZVOARE DE OBLIGATII CIVILE Importanţa cunoaşterii problemei contractului civil – principal izvor de obligaţii Doctrina şi jurisprudenţa din domeniul dreptului civil consideră contractul cel mai important act juridic civil şi totodată. Principiul bunei-credinte in negocierea si incheierea contractului. deşi acestea prezintă şi caracteristici comune acestei specii de act juridic civil. principal izvor de obligaţii civile. in Vol. p. • Desfiinţarea contractelor civile (nulitatea. 1 In problema contractelor speciale reglementate de Ncc.120-127 62 . Autonomia de voinţă a părţilor (principiul libertăţii contractului) permite persoanelor fizice şi persoanelor juridice – participante la contract. să hotărască în mod liber şi conştient asupra aspectelor pe care le implică acest act juridic civil. În activitatea economico-socială el apare în forme variate şi multiple care sunt diferite unele faţă de altele. întrucât acestea nu sunt prevăzute expres în Codul Civil. rezoluţiunea şi rezilierea) .1 Teoria şi practica dreptului civil au realizat şi o altă categorie de contracte civile care sunt denumite contracte nenumite. Toate aceste categorii de contracte civile constituie cele mai importante instrumente juridice (mecanisme juridice) ale economiei de piaţă. Cunoaşterea subiectului propus în acest capitol impune aprofundarea următoarelor aspecte : • Noţiuni genrale privind contractul civil . Una dintre consecinţele principiului libertăţii contractului constă în creerea unor categorii variate de acte juridice civile. din rândul cărora se evidenţiază contractele speciale . 2011. prevăzute expres în Codul Civil. revocarea.2 –Codul Civil Adnotat. Horatiu Dan Dumitru.

Juridic. a) Noţiunea si trăsăturile contractelor civile Contractul civil este un acord de voinţă intrevenit între două sau mai multe persoane fizice. Univ. contractul real şi contractul solemn. b) Clasificarea contractelor in Ncc In Ncc. O cutie a pandorei. art. El comportă anumite trasături proprii care îl deosebesc de alte izvoare de obligaţii civile si anume: • existenţa acordului de voinţă care. sau juridice. • • • • 1 contractul cu titlu oneros şi contractul cu titlu gratuit. pe toată durata existenţei ei. Acestea stabilesc prin acordul lor de voinţă cum şi când trebuie sa fie executate prestaţiile. Cu privire la principiul fortei obligatorii a contractului. p. Dumitru Dobrev.1. EDIT. în limitele permise de lege.251-261 63 .• Tipuri (categorii) de contracte civile speciale sau numite reglementate expres în Codul civil român. cu scopul de a da nastere. consecinţele care decurg din neexecutarea lor etc. in NccIMPREVIZIUNEA. • principiul autonomiei de voinţă. III.1171-1177 enumara următoarele categorii de contracte: • contractul sinalgmatic si contractul unilateral . conform căruia părţile contractante au libertatea de a hotarî singure natura şi conţinutul contractului pe care vor să-l încheie. contractul consensual. contractul de adeziune .Noţiuni generale privind contractul civil. contractul comutativ şi contractul aleatoriu. a căror executare se poate obţine la nevoie prin coerciţie statală1. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. in Vol. • contractul nu dă naştere numai unei obligaţii civile ci stabileşte şi conduita reciprocă a părţilor în legatură cu obligaţia care a luat fiinţă.NOUL COD CIVIL: COMENTARII. dacă a fost realizat in limitele prevăzute de lege este suficient a da naştere la obligaţii. 2011.

64 . contractul nu poate fi desfiinţat decât prin modalităţile reglementate de lege. p 139-146. • revocarea. care absolută sau relativă.Consacrarea legislativa a teoriei impreviziunii in contracte. • rezoluţiunea.1246 Ncc. Nulitatea contractului ( art. 2011. • pe baza principiului potrivit căruia se presupune că în contractul bilateral. b) desfiinţează înţelegerea dintre ele.1246-1265 Ncc)1 Potrivit art.2.Codul Civil Adnotat. Constituind legea părţilor.2. noutatea in reglementarea actuala a acestor acte juridice.: „Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii. doar pentru viitor. a) Nulitatea este un mod de desfiinţare a contractelor lovite de nulitatea Revocarea nu poate fi făcută decât prin acordul de voinţă a părţilor. • rezilierea. Alexandru Iorgulescu. pentru cazul neîndeplinirii obligaţiilor reciproce. Aceasta operează pe calea unei acţiuni în rezoluţiune. 1 In privinta impreviziunii in contracte. ea neavând efecte retroactive. părţile au înţeles întotdeauna desfiinţarea lui în situaţia în care una dintre ele nu-şi execută obligaţiile sale. instanţa poate hotărî desfiinţarea actului în urmatoarele moduri: • pe baza unei clauze rezolutorii expres înscrisă în contract. in vol. în legatură cu care. Toate efectele produse anterior revocării se menţin. daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune”. Laura Retegan. c) Rezoluţiunea desfiinţează actul cu efect retroactiv ca urmare a executării imputabile debitorului a obligaţiilor ce-i revin.• contractul incheiat cu consumatorii III. şi care sunt: • nulitatea.

1666 Ncc. pentru ca drepturile reale imobiliare se transferă numai prin intabulare.1650-1278 Ncc). inclusiv faţă de părţi. fie pe cale judecătorească. Se poate face fie pe cale comvenţională. Pe cale comvenţională. Legea impune ca o condiţie de validitate a contractului. III. • Conform art.l650 din Ncc defineste astfel vânzarea : vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau . dupa caz. 45 din Legea nr. forma autentică. 18/1991 privind fondul funciar. • Pentru ca vânzarea-cumpărarea să devină opozabilă faţă de terţi. Unele (categorii) de contracte civile reglementate expres în Codul civil a) Contractul de vânzare (art.3. se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa-l plateasca. părţile având posibilitatea să decidă în sarcina cui vor cădea aceste cheltuieli. iar pe cale judecătorească. reglementeaza : diferite contracte speciale( art. în unele situaţii expres prevăzute de aceasta.1762 Ncc) Art. cheltuielile vânzării vor cădea în sarcina cumpărătorului. *In actualul Cod civil. În concordanţă cu acest text de lege. rezilierea necesită existenţa unui acord de voinţă a părţilor în acest sens. prin vanzare se poate transmite deasemenea un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept. in Titlul IX. 65 . aceasta având caracter constitutiv de drepturi.d) Rezilierea este un mod de desfiinţare a contractelor cu prestaţiuni succesive numai pentru viitor.  Cartea a V-a din Ncc privitoare la OBLIGATII. presupune executarea culpabilă a obligaţiilor asumate de către una din părţi. Dispozitia legală este supletivă. vânzarea terenurilor agricole se face numai prin act autentic.1650. care este cerută spre exemplu de prevederile art. este necesară transcrierea actului în registrul de publicitaţie al cărţii funciare.

1672 si 1719 Ncc. se poate face prin exercitarea dreptului de preemţiune". dreptul de preemţiune pentru coproprietarii vecini se consideră stins. • Legiuitorul a rezervat anumitor persoane dreptul de a cumpăra: astfel art. capacitatea de a contracara. care revine coproprietarilor. în favoarea unei persoane fizice sau juridice. art. inclusiv a statului. 18/1991 prevede că "înstrăinarea de terenuri agricole în extravilan. 31 din Legea nr. 20 şi art. 39. • Potrivit art. “Instituirea dreptului de preemţiune constituie o îngrădire a dreptului de dispoziţie. şi apoi proprietarilor vecini. obiectul determinat şi cauza licită. • Vânzarea este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece art. Obligaţia ce revine titularului dreptului de preemţiune este aceea de a se pronunţa asupra exercitării acestui drept în 30 zile de la data primirii comunicării. nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de zece ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii.1650.18 alin. deoarece titularul dreptului de proprietate funciară nu poate înstrăina terenul agricol decât în condiţiile prevăzute de lege”. stabilesc obligaţii atât pentru Vânzător cât şi pentru Cumpărător. Dreptul de preemţiune se stabileşte prin: • lege • convenţia părţilor. care se întâlnesc la orice contract şi anume: consimţământul. 18/1991. 66 . După trecerea acestui termen. sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare. 48 din Legea nr. terenul atribuit conform art. 1. Sancţiunea încălcării dreptului de preemţiune constă în anularea actului de vânzare-cumpărare. Preemţiunea constituie dreptul de care se bucură o persoană de a fi preferata altei persoane la cumpărarea unui anumit bun.• Pentru validarea contractului de vânzare sunt necesare aceleaşi elemente. dacă este cazul. art. prin vânzare.

C. • Sa predea bunul. B. • Sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului.. predarea bunului se va face la domiciliul vânzătorului.1716-1718. in vol2. art.Codul Civil Adnotat. în conformitate cu prevederile legale în materie. Obligaţiile principale ale vânzătorului în conformitate cu prevederile art. Urmatoarele aspecte au in vedere obligaţia de garanţie : A. În cazul când părţile nu şi-au exprimat voinţa în această problemă.1707 si art.cit p 162 67 . vanzatorul este obligat sa repare bunul pe cheltuiala sa inauntrul termenului de garantie oferit cumparatorului »2 Vom prezenta câteva elemente specifice fiecarei forme de garanţie a vânzătorului pentru cunoaşterea exactă a celui mai important instrument juridic al distribuţiei produselor care este Contractul de Vânzare-Cumpărare şi de dobândire. op. sunt următoarele: • să transmită către cumpărător dreptul său de proprietate asupra lucrului vândut. garantia contra evictiunii . • Totodata să conserve bunul cumpărătorului până la predarea lui efectivă şi să predea bunul cumpărtorului. garantia pentru buna functionare a bunului vandut care este o noutate « in materia garantiilor oferite de vanzator si in baza dispozitiilor art. nu este translativă de proprietate ci doar are rolul de a muta detenţia materială a acestuia. 2011. Prevederile Noului Cod civil arată în mod expres că nimeni nu poate transmite către o altă persoană mai multe drepturi decât are el însuşi. ceea ce implică cerinţa ca vânzătorul să fie proprietarul acestuia. • Vânzătorul are obligaţia de garanţie. p 156. conf. art. contractul de vanzare in lumina Ncc. de la vânzător către cumpărător. care în principiu. la locul stipulat de părţi prin contract.1716- 1718 din Ncc.1672 din Ncc. Alexandra Hopulete. »1 Astfel : » in eventualitatea unei defectari. garantia contra viciilor lucrului vandut . 1 2 Alexandra Hopulete. 1695.de către persoanele fizice şi persoanele juridice a bunurilor necesare lor şi familiilor acestora.

Ne referim de fapt la promovarea în justiţie împotriva 1 Idem. 68 . ofera in principal o rearanjare si reforumulare a dispozitiilor legale aplicabile contractului de vanzare. Ca si in cazul celorlalte contracte. el n-ar mai fi incheiat contractul. semnalate in practica pentru care nu existau norme exprese. »1 A. evicţiunea reprezintă pierderea parţială sau totală a proprietaţii sau posesiei bunului de către cumpărător ca efect al valorificării de către un terţ în faţa instanţelor judecătoreşti a dreptului asupra acelui bun ce formează obiectul contractului. Conform noii legi civile. unde "evictus" însemna "înfrângere". Asemenea situaţie înlătură dreptul dobândit de cumpărător prin acel contract şi presupune următoarele aspecte specifice: • Obligaţia vânzătorului de a nu-l tulbura el însuşi pe cumpărător. daca ar fi cunoscut evictiunea. nu modifica radical materia contractului de vanzare. Asa cum apreciaza doctrina de specialitate : » Prevederile Noului Cod Civil. Noul Cod Civil. Transpusă în planul Contractului de Vânzare. • Referitor la rezolutiunea contractului. Odata cu rezolutiunea. Ncc prevede ca se poate cere de catre cumparator rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte acestuia indeajuns de insemnata incat. vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator impotriva evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a bunului vandut. în scopul Obligaţia vânzătorului de a-l apăra el personal pe cumpărător împotriva de a poseda paşnic şi liniştit posesia bunului vândut de el. p 156. reglementand totodata si anumite situatii. Garanţia împotriva evicţiunii Etimologic evicţiune provine din dreptul roman. • acţiunilor făcute de terţi. cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit.

În acest scop şi în conformitate cu prevederile art. pot include în contract clauze de agravare. cât şi tulburarea cumpărătorului în exercitarea dreptului de proprietate"1. Codul Civil. • cheltuielile de judecată. • Vânzătorul are obligaţia legală faţă de cumpărător de a repara prejudiciul suferit de el în situaţia în care acţiunea civila a terţului. ocazionate de eventualul litigiu la care ar participa cumpărătorul învins. Protectia partii defavorizate intr-un raport contractual. în vederea apărării sale de către acesta.Adnotat. împotriva sa a fost admisă şi el a fost totuşi învins. Prejudiciul ar fi reprezentat în condiţiile arătate de următoarele elemente: • preţul achitat de cumpărător vânzătorului şi bunul pentru care l-a achitat i-a fost luat de terţ. p 142-146 69 . în acel proces în care el este chemat de terţ. in vol. părţile contractante. cumpărătorul are dreptul de a-l chema în garanţie pe vânzător. El nu va fi lipsit de obligaţia sa de a restitui preţul cumpărătorului.cumpărătorului a unui proces civil şi care ar avea ca obiect o pretenţie asupra acelui bun (exemplu: pretinderea unei servituţi sau ipoteci asupra acelui lucru. • cheltuielile suportate de cumpărător pentru încheierea contractului.. În baza autonomiei de voinţă. Autorii de drept civil în problema garanţiei vânzătorului împotriva evicţiunii au susţinut că "vom înţelege prin evicţiune atât pierderea totală sau parţială a proprietăţii bunului vândut. 1 In materia contractului si in concordanta cu Ncc. a se vedea Cornel Popa.II. Ruxandra Frangete . sau chiar pretinderea dreptului de proprietate asupra lui). Într-o asemenea situaţie vânzătorul are obligaţia legală de a se alătura cumpărătorului pentru a-i apăra titlul. de atenuare şi chiar de exonerare a ei de anumite obligaţii pe care în caz contrar el le are prin Lege. 2011. şi în domeniul obligaţiei de garanţie pe care o are vânzătorul. 1705 Ncc. atunci când folosinţa bunului dobândit de el este tulburată prin fapta proprie şi intenţionată a vânzătorului.

îmbracă mai multe forme care. ceea ce înseamnă că. • cumpărătorul să nu fi produs modificări esenţiale. rezultă că pentru viciile aparente. care îl fac practic impropriu pentru destinaţia pentru care a fost cumpărat ori îi reduc considerabil valoarea de întrebuinţare. încât viciul să poată fi constatat după vânzare. Garanţia vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului vândut. după cum am menţionat şi nu pentru împrejurări care survin ulterior vânzării.2. în conformitate cu prevederile Noului Cod civil pot să fie afectate de viciile ascunse 1 In Ncc se arata in mod expres ca :” este ascuns acel viciu care. 70 . sau să-i reducă substanţial valoarea.  Din interpretarea textelor legale existente în această materie. vânzătorul nu răspunde pe motiv că ele puteau fi observate de cumpărător1. ori reducerea proporţională a preţului vânzarii. art. în situaţia în care bunul vândut prezintă defecte ascunse vederii cumpărătorului.1707 Ncc. În consecinţă şi în acord cu legea. îmbunătăţiri asupra acelui bun. • Vânzarea-cumpărarea de bunuri. nu putea fi descoperit. în momentul încheierii contractului. el are dreptul de a cere în justiţie desfiinţarea vânzării-cumpărării care se mai numeste redhibiţiune.Dacă evicţiunea are o cauzpă anterioară vânzării răspunde vânzătorul. ascuns privirilor cumpărătorului. alin. În consecinţă. fara asistenta cu specialitate de catre un cumparator prudent si diligent”. B. vânzătorul are obligaţia legală de a transmite cumpărătorului posesia paşnică(liniştită) dar şi utilă. la data predarii. În spiritul dispoziţiilor Noului Cod civil. astfel ca dobânditorul dacă le-ar cunoaşte nu ar mai achiziţiona acel bun. viciul care afectează bunul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a putea cere în justiţie răspunderea vânzătorului: • să facă bunul impropriu destinaţiei lui obişnuite. • să fie anterior vânzării sau să se datoreze unei cauze anterioare actului. • să fie dosit.

Madalina Mitau.  În cazul schimbului de terenuri efectuat în conditiile art. c) Contratul de locaţiune (art.52 din aceeaşi lege dispune că efectele contractului de schimb se produc faţă de terţele persoane.1777-1835 Ncc)2 1 2 Pentru detalii.care să atragă răspunderea vânzătorului pentru ele (excepţie făcând doar vânzarea silită). Simona Chirica. Pentru detalii.II: Codul civil.1 reglementeaza vanzarea cu plata pretului in rate si rezerva proprietatii . • B) Contractul de donatie (art. ci in Cartea a IV-a : » Despre mosteniri si liberalitati b) Contractul de schimb( art. 71 . 51 alin. dupa caz. p 388-395 Ncc.1763-1765 Ncc) Dispoziţiile art. Adnotat 2011. 1755-1762 Ncc sub titlul : » Alte varietati de vanzare » Vanzarea cu obtinere de rascumparare.art. transmite sau. iar in lipsa de stipulatie contrara .172-185. art. *Constatam ca legea noua in mod expres dispune ca prevederile de la vanzare se aplica si contractului de schimb. 18/1991. • Astfel prev. inclusiv între părţile contractante numai în momentul în care s-au făcut modificările necesare în documentele cadastrale şi în registrul agricol. se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul”. adică schimbul de terenuri între persoanele juridice şi între persoanele juridice şi persoanele fizice. in Vol.2 din Legea nr. p. 1011-1033 Ncc) in actuala legislatie civila nu mai este reglementat impreuna cu contractele speciale. partile suporta in mod egal cheltuielile pentru incheierea contractului de schimb. Codul civil pe intelesul tuturor 2011. Noutati privind materia contractului de locatiune in viziunea Noului Cod civil .1763 din Ncc definesc schimbul in sensul "contractului prin care fiecare dintre părţi denumite copermutanti.

defineşte Contractul de locaţiune ca o vânzare de folosinţă a unui bun.încheindu-se valabil. utilajele si alte asemenea bunuri destinate b) Animalele si constructiile de agricultura • Acest tip de Contract de închiriere este în principiu. deoarece prevederile art. 1838 Ncc. in schimbul unui pret. constând în forma scrisă sub sanctiunea nulitatii absolute. deci a unui drept de creanţă. • transferă dreptul de folosinţă al lucrului şi nu dreptul de proprietate care rămâne în continuare la titularul său. • sinalogmatic. numite locatar.(Timpul este un element specific şi deosebit de important la acest contract). folosinta numai pentru o anumita perioada. Contractul de arendă sau de locaţiune a terenurilor agricole. legea noua obliga arendarul sa depuna un exemplar al 72 . • este un contract special cu executare succesivă în timp. locatiunea fiind contractul „prin care o parte numita locator se obliga sa asigure celeilalte parti. deoarece ambele părţi contractante au interese proprii patrimoniale.Ncc. fără a fi necesare alte formalităţi impuse de lege ca situaţia contractelor solemne( vezi donaţia). denumit chirie” Trăsăturile caracteristice ale acestui tip de contract ni-l prezintă a fi: • bilateral.1777 Ncc. reglementat de prev. un contract consensual.astfel: masinile.1836-1850 şi vizeaza urmatoarele categorii de bunuri: a) Terenurile cu destinatie agricola. • comutativ. • Totodata. • cu titlul oneros. dar are şi caracterul unui contract solemn. sub sanctiunea unei amenzi civile stabilite de instanta de judecata. prin simplul acord de voinţă al părţilor. cer îndeplinirea unor formalităţi. • consensual. art. Legislaţia civilă actuala reglementează şi unele forme (variante) ale Contractului de inchiriere şi anume: A.Art.

contractului la consiliile locale in a carei raza teritoriale se afla bunurile agricole arendate pentru a fi inregistrat intr-un registru special, tinut de secretarul consiliului local. Daca bunurile arendate sunt situate in raza teritoriala mai multor consilii locale, cate un exemplar al contractului se depunde la fiecare consiliu local in a carei raza teritoriala se afla bunurile arendate. • În consecinţă, Contractul de arendă-ca variantă a Contractului de închiriere, încheiat doar prin acordul de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea cerinţelor de formă înscrise în art.1838 Ncc este nul sau anulabil, potrivit alin.1 din acest articol. Acest tip de contract se încheie pe durată determinată, dar legea noua dispune si cu privire la arendarea facuta pe durata nedeterminata , caz in care arendarea se considera a fi facuta pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor.
B. Contractul de închiriere a locuintelor, reglementat de prev.

Pe care

art,1824-1835Ncc., este o alta varianta a Contractului de locatiune. Si poate fi incheiat fara determinarea duratei sau dimpotriva pe durate determinate (art.18511880 Ncc). e) Contractul de antrepriză În condiţiile economice actuale, antrepriză este considerată o problemă importantă, în mod deosebit în domeniul construcţiilor.Din acest motiv, unele aspecte se impun prezentate. Definiţia contractului de antrepriză Noul Cod civil reglementează expres acest tip de contract special în prevederile art.1851-1880, la care se adaugă şi unele acte normative , impuse de condiţiile actuale. Codul civil foloseşte pentru a desemna părţile mai mulţi termeni, şi anume:-lucrător, meseriaş, întreprinzător, arhitect, care de fapt este antreprenorul, iar cealaltă parte –beneficirul care este clientul. Contractul de antrepriză este:
73

“Contractul în care una din părţi, numită antreprenor, se obligă ca prin riscul sau, sa execute o anumita lucrare materiala ori beneficiara, in schimbul unui pret.” În privinţa elementelor definitorii faţă de alt contract, cum ar fi contractul de vânzare-cumpărare, menţionăm că preţul poate fi determinat (obligatoriu stabilit de la început) în lucrările de mare amploare şi determinabil (putând chiar să-l reducă sau mărească), prezumându-se că la încheierea contractului, clientul a acceptat preţul practicat de anteprenor. Importanţa contractului El are o importanţă deosebită în practică, deoarece stă la baza executării lucrărilor de instalaţii, reparaţii la construcţii, executarea de construcţii ş.a. • Deosebit de utile sunt aceste contracte şi la prestările de servicii, cum ar fi: confecţionarea sau repararea lucrărilor de uz personal, ori uz casnic etc. • În lipsa unor reglementări speciale, normele juridice aplicabile antrepriei sunt oportune şi lucrărilor intelectuale: meditaţii, consultaţii profesionale (în afară de tranzacţii juridice). f)Contractul de mandat ( art.2009-2012 Ncc) Contractul de mandat este reglementat de prev. art. 2009-2012 Ncc şi este în principiu gratuit, prin natura sa şi nu prin esenţa sa. În conf. cu art. 2009 Ncc. mandatul este un contract „prin care o parte numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama ceilalte parti numita mandant”. Caracterele juridice ale acestui contract sunt: • Este un contract consensual; • Contract unilateral;

74

Este un contract gratuit sau oneros daca partile convin sa fie contract oneros

( art 2010 Ncc) si in actuala reglementare, mandat este cu sau fara reprezentare, conform art.2011 Ncc;

Deşi este de regulă, un contract consensual, încheindu-se doar prin acordul

de voinţă al părţilor, el poate deveni uneori contract solemn (formal), fiind necesară, pentru validitatea lui, o anume formă cerută de lege. Este cazul reglementat în prev. art. 2013 Ncc si anume: „(1) Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, autentica, ori sub semnatura privata, sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar” Când este vorba de înstrăinare, ipotecare sau de facerea unor acte ce trec peste administraţia ordinară, mandatul să fie special”. Practica judiciară a statuat în sensul că, forma autentică a mandatului este cerută în scopul de a îndeplini acele acte juridice pentru care legea cere această condiţie. În mod obişnuit Contractul de Mandat este desemnat prin cuvântul procură, iar regulile care îl guvernează se aplică şi altor situaţii, între care, raportului dintre persoana juridică şi organele sale conf. art. 2009 Ncc, corelat cu art.2013 si art 2039 Ncc. Condiţii de validitate Sunt cele reglementate prin disp. art. , la care se adaugă în unele situaţii, forma autentică. În consecinţă, se impun evidenţiate unele aspecte particulare ale contractului de mandat si anume:

Capacitatea părţilor. În anumite situaţii, cum se întâmplă în mandatul

executorului testamentar, capacitatea necesară este ca pentru actele de dispoziţie, adică capacitatea deplină de exerciţiu. În alte împrejurări este suficientă pentru asumarea calităţii de mandator. Capacitatea de exerciţiu restrânsă, adică a minorului de 16 ani, deoarece el acţionează pe riscul mandantului (persoana care este reprezentată în actele juridice de alta numită mandatar)
75

orice tip de contract civil. în cele mai frecvente situaţii să se dea consimţământul expres sau tacit. conf. cel puţin determinabil). conform cerinţelor din art. fără a mai produce efecte judiciare. conştient şi neviciat de niciunul dintre viciile care afectează de altfel. 966-968 C. civ. • Obiectul contractului de mandat îl formează doar actele juridice cu care îl insărcinează mandantul pe mandatar. care este inexistent din punct de vedere judiciar2. economice-sociale. art. Regula la încheierea acestui tip de contract este consensualismul. eroarea asupra persoanei mandatarului duce la nuliatea actului încheiat. încheierea de contracte civile). Un contract de mandat poate avea ca obiect unul sau mai multe acte juridice. Fiind un contract între anumite persoane. fiind suficient. nu şi faptele materiale. 76 . interogatoriul inculpatului sau părţilor dintrun litigiu civil.2267-2278 Ncc) In actuala lege civila in mod expres sunt aratate cate domenii in care nu este acest contract special si anume: *asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor. ci trebuie făcute de titular personal. pentru ca acel contract să îşi producă efectele. civ. orice act juridic poate forma obiectul contractului de mandat (exemplu. *cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna conform legii. 948 C. pentru a se încheia convenţia părţilor.• Consimţământul valabil al părţilor. care trebuie însă determinate (sau în alte situaţii. Consimţământul trebuie sa fie dat în condiţii valabile. Forma mandatului este cerută numai în unele situaţii arătate în lege şi pe care practica judiciară le-a clarificat după cerinţele vieţii actuale. De regulă. liber. făcându-l nul. posibil şi ilicit. declaraţia de recunoaştere a unui copil) care nu pot fi realizate prin reprezentarea titularului lor de către mandatar. g)Tranzacţia (Art.. • Cauza contractului să fie licită şi morală. declaraţia de martori. excepţie făcând doar actele juridice cu caracter personal (exemplu: testamentul.

18/1991 cere forma autentică pentru schimbul sau vânzarea. dupa care este „contractul prin care partile previn sau sting un litigiu. deci capacitatea de exerciţiu. • Consensual.motiv pentru care ne vom referi doar la aspectele care particularizează acest tip de contract civil şi îl diferenţiază de alte tipuri. prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta” Asa dar. Condiţiile de validitate trebuiesc prezentate prin prisma regulii generale înscrise în art.2267 alin. în legătură cu acest drept.2013 Ncc care arată că forma scrisă a tranzacţiei este cerută ad. 46 din legea nr.. • intenţia părţilor să se manifeste în scopul de a stinge între ei conflictul. 1079 Ncc. validate. 77 . • existenţa unor concesii reciproce. definitia data de prev. art. Caracterele juridice ale tranzacţiile sunt: • Este un contract sinalogmatic (bilateral). modificarea sau stingerea unor raporturi juridice „diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti” Analiza elementelor esenţiale ale contractului de tranzacţie evidenţiază următoarele particularităţi: • acest drept să fie litigios sau îndoielnic. nasterea. Excepţie de la caracterul consensual al acestui tip de contract civil este concesia părţilor în legătură cu un teren agricol. tranzactia are drept efect. • Contract cu titlu oneros (ambele părţi rămân avantajate patrimonial).2 Ncc) Tranzacţia este reglementata in Cartea a V-a Ncc.2267. inclusiv in faza executarii silite. art.„ Se poate insa tranzactiona asupra actiunii civile derivand din savarsirea unei infractiuni” (art. probationem şi nu ad. a)capacitatea părţilor este cea necesară pentru Renunţarea la un Drept.in unele cazuri in conf. disp.art. • Comutativ (întrucât se cunosc pretenţiile de la început). deaorece.

2158-2170 Ncc) II. ( art.2146-2157 Ncc) B) Mutuarea sau împrumutul de consumaţie. h) Contractele reale cuprind trei categorii de contracte. fiind scoase din circuitul civil. 2171-2183 Ncc). orice bun cu excepţia celor care nu se află în comerţ.2103. III. cu o dobândă negociabilă în condiţiile pieţei. Contractul de depozit. iar efectele juridice produse de fiecare dintre ele purtând amprenta acestor caracteristici. ele poartă denumirea de împrumutător şi împrumutat. i)Contractul de asigurare ( art. Practica judiciară a evidenţiat aspectele problemei. IV. băncile române acordă împrumuturi pe termen lung sau scurt. un loc important ocupă contractul de credit sau contractul de împrumut bancar care este o variantă a contractului de împrumut. Împrumutul care apare sub două forme: ( art. între care: • este înscris autentic. şi anume: I. părţile fiind desemnate prin termeni specifici. 2199-2241 Ncc) 78 . de regulă.b) Obiectul material al tranzacţiei este. subliniindu-se interdicţia tranzacţie în scopuri ilicite. Contractul de cont curent În faza de trecere la economia de piaţă.2137 Ncc) Sechestrul conventional. în frauda terţilor ori cu încălcarea normelor imperative. în contractul de comodat.( art. reglementat prin art. încât nu se poate face o convenţie în legătură cu ele. Astfel.2144-2170Ncc) A) Comodatul sau împrumutul de folosinţă. ( art. Cu ajutorul acestui instrument juridic care este contractul de credit. în contractul mutual. Contractul de credit prezintă mai multe caracteristici. părţile se numesc comodant şi comodatar. ( art. 2138-2143 Ncc) Contractele reale prezintă unele trăsături distincte. în cazul împrumutului. • constituie titlul executor.

după cum prestaţia la care se obligă părţile contractante este sau nu cunoscută din momentul încheiere. A. ci depinde de un eveniment incert. în prezent.” j)Contractul de societate ( art. • contracte aleatorii în care prestaţia depinde de un eveniment viitor şi incert. 1881-1954 Ncc) Câteva aspecte se impun a fi prezentate cu toate că.” Părţile contractante-persoane fizice şi persoane juridice. care înseamnă hazard(zaruri.Contractele aleatorii sunt unul dintre categoriile de contracte speciale. clasifică contractele civile în două categorii. depind de un eveniment incert. pot pune în comun atât aport material care va alcătui fondul societăţii civile. 1881 Ncc prevad: “Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga sa coopereze la . din momentul acordului lor de voinţă.conform prevederilor art. De altfel dispoziţiile C. întâmplare).În viziunea art. contractul este aleatoriu în cazul în care părţile încheie o “ convenţie reciprocă ale cărei efecte. civ. Noţiune Disp. sau pentru una sau mai multe dintre ele. nesigur. Contracte civile în care întinderea prestaţiei uneia sau ambelor părţi nu este stabilită chiar din momentul încheierii lor. şi anume: • contractele comutative. alin 2. cât şi aportul în muncă. art..1173.în privinţa beneficiilor şi pierderilor pentru toate părţile. a cărui denumire provine din cuvântul latinesc “alea”. contractul de societate civilă reglementat de prevederile art.1881-1954 prezintă importanţă datorita utilitatii sale.Ncc. 79 . la care prestaţia este cunoscută de părţi. poartă denumirea de contracte aleatorii.

se pot creea societăţi agricole În acest sens. art. Contactul de societate civilă este caracterizat şi prin aceea că este necomercial.  Este un contract civil cu scop lucrativ. alin. 1.66. art.  în domeniul agricol pe baza unui cadru legal nou adecvat acestui scop.1.  comutativ.18/1991 a fondului funciar dispun înfiinţarea unor forme de asociere de tip privat. final.).  consensual.  meseriaşii care împreună doresc să-şi realizeze profesia. cum ar fi:  construirea de case sau mai multe apartamente. Caracterele juridice Contractul de societate civilă prezintă următoarele caractere juridice care îl diferenţiază de alte contracte de drept civil. alin. lit. C. cum ar fi: Legea nr.1. Parte (sau părţi) în Contractul de societate civilă poate fi şi persoana juridică de drept public sau privat dar numai în conformitate cu principiul specialităţii.83.  alte construcţii (exemplu: case de odihnă. 13. art.31/1990 privind Societaţile comerciale. alin.  intuitul persone. Domeniul său de activitate2 urmăreşte scopuri necomerciale. Societatea civilă se mai poate creea pentru domeniul agricol şi pe baza altor norme juridice actuale.36/1991 privind Societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură. ce aduce părţilor un folos patrimonial.  Societatea civilă are un caracter sinalagmatic (sau bilateral şi chiar multilateral). nefiind încheiat în scopul de a efectua acte de comerţ.28 alin.97. prevederile art. 1. în bani sau în alte profituri materiale.1 din Legea nr.26 alin.a.  cu executare succesivă.b şi art. 80 .B. în conformitate cu art.  are titlul oneros. garaje ş. din Legea nr. art.

În domeniul societaţii civile este exclusă participarea sa. ca în alte acte juridice civile. • Funcţionarea Societăţii Civile Dispoziţiile art. Ea poate exista până la termenul dispus de ele şi în lipsa acestuia pe toată viaţa. transformându-se eventual. deoarece există riscul unor eventuale pierderi la care el nu poate să-i facă faţă. datorită faptului că. afară de cazul când părţile au prevăzut o altă dată. ea nu se poate încheia între cei doi soţi. • Capacitatea părţilor trebuie să fie întocmai ca pentru actele de dispoziţie. astfel că. De asemenea. Raporturile dintre asociaţi şi societatea civilă. dar nu de esenţa ei.1889 Ncc stipuleză că Societatea civilă îşi începe existenţa şi deci.Totuşi. nici acesta. societatea civilă ar putea afecta comunitatea de bunuri. Întrucât. nu poate fi reprezentat în contract sau asistaţi în baza legii.Condiţiile de validitate ale contractului de societate civilă sunt cerinţe esenţiale.1882 Ncc.Acest tip de contract este cunoscut din dreptul roman. deşi părţile contribuie şi cu aport în muncă. şi până astăzi s-a păstrat o trăsătură caracteristică ce constă în lipsa personalităţii sale juridice. Aceasta a făcut pe autorii de drept civil să aprecieze că. societatea civilă nu dobândeşte în mod automat personalitate juridică. întro societate comercială. dar are şi unele particularităţi determinate de specificul acestui tip de contract civil. 81 . este imposibilă participarea interzisului la acest tip de contract civil. funcţionază de la data încheierii contractului. adică capacitatea deplină de exerciţiu. • Ineresul pentru a infăptui scopul comun arătat în contract. (analizate şi cu alte prilejuri). din raţiuni de ordin practic ea poate dobândi această personalitate. constituite pe baza unui astfel de contract sunt bazate pe: • Bună credinţă. Această lipsă este de natura societăţii civile. reglementat de prevederile art. D.

putând fi revocat doar pentru cauze legitime. El (sau ei ) vor încheia în numele societăţii. stipulat în contract. pot cere daune de la ea. Dacă ei nu au efectuat anumite cheltuieli pentru societate. Împărţela foloaselor şi pierderilor între asociaţi Împărţeala se face la încetarea societăţii civile sau chiar în cursul funcţionării ei.Asociţii răspund faţă de societate pentru faptele şi actele lor şi evident pentru pagubele cauzate acesteia. atribuţiile concrete ale fiecăruia. Pentru cazul în care aceştia nu prevăd asupra împărţelii. Aceste cauze de încetare sunt: • expirarea termenului prevăzut de părţi. redactat ulterior. oricare dintre aceştia pot efectua actele de gestiune necesre funcţionării normale a societăţii civile înfiinţate de ei.1938 Ncc). precum şi neînţelegeri grave. În raporturile cu terţii. Regula este că. sau printr-un act adiţional la contract. deoarece Nu are personalitate juridică. 82 . • denunţarea contractului de una din părţi în caz de neexecutare a obligaţiei de către cealaltă parte contractantă. acte juridice. • Încetarea contractului de societate ( art. va răspunde asociatul contractant cu aceasta. În cazul când sunt desemnaţi mai mulţi administratori şi în contract nu sunt stabilite în mod expres. Societatea nefiind subiect de drept civil şi deci este inexistentă pentru ei (existând doar pentru asociaţi).În acest scop ei pot determina unul sau mai mulţi administratori. • Administrarea societăţilor civile Prin acordul lor de voinţă exprimat liber în contractul de societate civilă. problema împărţirii foloaselor şi pierderilor se face în conformitate cu acordul de voinţă al asociaţilor. părţile pot conveni asupra modului de administrare a societăţii.1930 Ncc si art. ele se distribuie proporţional cu valoarea aportului social adus de fiecare dintre ei.

• Punerea sub interdicţie a unui asociat. ocazie cu care activul şi pasivul ei. • Insolvabilitatea.• pierderea fondului social. • Moartea sau declararea morţii prezumate ( afară de cazul în care s-a stipulat în contract continuarea societăţii şi cu moştenitorii asociatului decedat). se împart între asociaţi în mod proporţional cu aportul lor. • îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită societatea civilă. Ca efect al încetării societăţii civile se lichidează patrimoniul social. 83 . • In participatie .  Formele societare in baza art 1889 Ncc sunt : • Simpla .

celeilalte părţi). 2.) Obiectul contractului de mandat îl formează: a) bunurile imobile. În care act normativ este reglementat contractul de vânzare-cumpărare şi cum poate fi definit? 5. In acceptiunea Ncc. Care sunt categoriile de contracte civile reglementate de normele Codului civil? 3. b) bunurile mobile. Ce este contractul de donaţie şi care este forma de încheiere a acestui tip de contract civil? 7. b) forma autentică. ce este contractul şi care sunt trăsăturile sale caracteristce? 2. c) consimţământul părţilor. Caracteristica contractelor reale constă în: a) tradiţiunea lucrului ( predarea lui efectivă de către una din părţi. Prin ce modalităţi legale poate fi desfiinţat contractul civil? 4. În ce constă obligaţia de garanţie a vânzătorului? 6.• Întrebări şi teste a) Întrebări 1. Care sunt caracterele juridice ale contractului de mandat in actualul cod civil ? b)Teste 1. 84 .

5.) Tranzacţia este un contract special: a) reglementat expres în Codul civil. distinct de contractul de locatiune. c) nenumit. b) creat de practica judiciară (jurisprudenţa). c) prestaţia este determinată de părţi ulterior încheierii contractului.c) actele juridice pe care mandatarul se obliga sa le incheie pe seama mandantului 3. convenite de părţi. 4. 7) Caracterele juridice ale contractului de societate civilă sunt: a)contract cu scop lucrativ ( aduce părţilor un folos patrimonial ). c) diferite. b) variantă a contractului de închiriere. 6. b)are caracter comutativ c)contract cu executare succesivă. b) prestaţia este cunosctă de părţi din momentul acordului de voinţă. 85 . c) contract special reglementat in Noul Cod Civil.) Contractele aleatorii sunt contractele în care: a) întinderea prestaţiei uneia sau ambelor părţi depinde de un eveniment incert.) Domeniul de acţiune al contractului de societate civilă are în vedere scopuri: a) comerciale. b) necomerciale.) Contractul de arendă este: a) contract de locaţiune a terenurilor agricole.

b) mandatul clasic reglementat in toate sistemele de drept. b) reglementat in legea speciala referitoare la asigurarea persoanelor si bunurilor. In Ncc. c) mandatul fara reprezentare. c) creatia practicii judiciare din domeniul Dreptului civil. Contractul de asigurare este: a) reglementat expres in Ncc impreuna cu alte categorii de contracte speciale. felurile mandatului sunt: a) mandatul cu reprezentare. 9.8. 86 .

1163 Ncc) SUMAR • MOSTENIREA LEGALA • Noţiunea moştenirii şi caracacterele juridice ale transmisiunii succesorale • Condiţiile generale ale dreptului la moştenire • Rezerva succesorală • Drepturile suuccesorale ale soţului supravieţuitor • Interdicţia încheierii unor pacte asupra succesiunii viitoare – limita dreptului de a dispune asupra moştenirii • Interdicţia substituţiilor fideicomisare – limită a dreptului de a dispune asupra moştenirii • Partajul succesoral 87 .953.art.TITLUL IV SUCCESIUNEA (MOŞTENIREA) (CARTEA a IV-a Despre Mostenire Si Liberalitati.

moştenirea este legală şi testamentară. Bunurile succesorale se transmit moştenitorilor fie în temeiul legilor fie pe baza voinţei celui care lasă moştenirea exprimată prin testament. În consecinţă şi în conformitate cu art 955 Ncc. Prezentarea aspectelor teoretice şi practice pe care le implică instituţia moştenirii (succesiunii) impune cercetarea următoarelor probleme: • Consideraţii generale referitoare la moştenire (noţiune şi caractere juridice). • Partajul succesoral (Împărţeala moştenirii) 88 . 953-1163 Ncc) Importanţa cunoaşterii problemei succesiunii Prin moştenire sau prin succesiune se înţelege transmisiunea patrimoniului unei persoane decedate la una sau mai multe persoane în viaţă. art.TITLUL IV SUCCESIUNEA (MOŞTENIREA) (Cartea a IV-a: Despre mostenire si liberalitati. • Rezerva succesorală. • Condiţiile generale ale dreptului la moştenire. • Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor. • Interdicţia încheierii unor pacte asupra succesiunii viitoare..limită a dreptului de a dispune asupra moştenirii.

R. de bunurile sale în favoarea uneia sau mai multor persoane.IV. Intervine numai atunci când de cujusul nu a dispus prin testament ori donaţiuni de bunuri viitoare.1. p. Codul Civil pe intelesul tuturor. 1Persoana decedată. Aşa cum am amintit înainte.” Edit. sunt denumite generic “ succesori” sau “ moşenitori”. in masura in care cel care lasa mostenitea nu a dispus altfel prin testament. 955 alin. 2011. persoanele desemnate să moştenească. se numeşte “de cujus”.Astfel prevederile art. p. în temeiul legii. “Moştenirea şi devaluţiunea ei în dreptul R. fie în temeiul voinţei celui care lasă mostenirea exprimată prin testament.5-7 3 Cu privire la interpretarea normelor Ncc in materia mostenirii. “Drept civil-succesiuni” Edit. patrimoniul lui de cujus. care reprezintă manifestarea voinţei celui care lasă moştenirea. se mai numesc “moştenitori” sau “erezi”.Fundatiei “Chemarea. fie în temeiul legii. Noţiunea moştenirii şi caracterele juridice ale transmisiunii succesorale a) Notiunea moştenirii şi felurile ei Prin moştenire sau succesiune se înţelege transmisiunea patrimoniului unei persoane decedate la una sau mai multe persoane în viaţă.1966. p.S. p. a cărei patrimoniu se transmite prin succesiune. Cel care dispune de patrimoniul său. prin testament. Iaşi.368-453 89 . Deci moştenirea este legală şi testamentară A)Moştenirea este legală3când transmisiunea din cauză de moarte (mortis causa) are loc în temeiul legii. Academiei-Buc. Persoanele care dobândesc. cit. se numeşte testator.8 2 Dumitru Macovei. Aceştia pot culege întreaga moştenire.1din Ncc arată că: “ Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala.”. Persoanele care dobîndesc integral sau parţial patrimoniul celui care a lăsat moştenirea. B) Moştenirea este testamentară în cazul în care transmisiunea moştenirii are loc pe baza testamentului.2 Bunurile succesorale se transmit moştenitorilor. op. prescurtare a expresiei romane “is de cujus succesione agitur” (cel despre a cărui moştenire este vorba). deasemenea Dumitru Macovei. ea mai fiind şi moştenire ab intest (moştenire fără testament).caz în care 1 Vezi: Mihail Eliescu. în temeiul unui testament se numesc legatari.19. 1993.

b) Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale sunt: • Transmisiunea succesorală este o transmisiune pentru cauză de moarte (mortis causa). fără a se putea vorbi de o derogare de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale. potrivit legii (art. • Transmisiunea succesorală este o transmisiune universală. Curtea Supremă de Justiţie.Aceasta se produce numai la încetarea din viată a unei persoane fizice.devin legătari universali. Întreaga moştenire este guvernată de aceleaşi norme juridice. odată cu activul se transmite şi pasivul moştenirii. ca în cazul transmisiunii prin acte juridice între vii. anume determinate.1994.01.970-974 Ncc). Având ca obiect o universalitate juridică. sau bunuri singulare.Obiectul e îl constituie patrimoniul persoanei decedate. fară să se facă distincţie după natura şi originea bunurilor moştenirii. • Succesiunea legală poate coexista odată cu succesiunea testamentară. De la caracterul unitar al transmisiunii succesorale se admit şi unele excepţii şi anume: • în cazul drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor. el are un drept special asupra mobilelor. adică totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică şi care au aparţinut defunctului. decizia civ. Patrimoniul este privit ca un tot unitar ceea ce înseamnă că moştenirea are un caracter universal. în Buletinul Jurisprudenţei pe anul 1994 (cu privire la cheltuielile de inmormantare 90 . constatată nemijlocit sau declarată judecătoreşte. dacă acesta vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori decât descendenţii. caz în care se numesc legatari particulari. 79/13.1 • Transmisiunea succesorală este o transmisiune unitară. obiectelor aparţinând 1 Vezi. • Transmisiunea poate privi întreg patrimoniul sau numai o fracţiune din patrimoniul defunctului şi nu un bun specific determinat.

indiferent de locul unde s-ar afla această mişcătoare. în cazul în care există mai mulţi moştenitori cu vocaţie la intreaga moştenire. neputând fi limitată la o parte a moştenirii. având bunuri situate în străinătate. cazul în care cel care lasă moştenirea a dispus prin testament numai de o parte din bunurile sale. restul urmând să fie diferite în temeiul legii. în virtutea dreptului de acrescământ(dreptul de adăugire). in ordine si dupa regulile stabilite in titlul II din Cartea a IV-a a Legii : • sotului supravietuitor • rudele defunctului. ascendentilor si colateralelor acestuia dupa caz. transmisiunea succesorală a dreptului de autor este cârmuită de normele stabilite privind drepturile de autor. Datorită caracterului indivizibil. • în cazul în care cujusul este un cetăţean român. de renunţarea unuia sau a unora dintre ei profită moştenitorii acceptanţi. • Moştenirea testamentară poate coexista cu moştenirea legală. si anume descendentilor. mostenirea se cuvine. succesiunea va fi reglementată în ceea ce priveşte imobilele de legea situării lor. Aceasta înseamnă că acceptarea sau renunţarea la moştenire are caracter indivizibil. • In cazul în care patrimoniul defunctului cuprinde şi dreptul de autor. fară a suporta concursul celorlalţi moştenitori. iar în bunurile mobile de legea naţională a defunctului. nu constitue o excepţie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale. Patrimoniul succesoral este considerat un tot indivizibil şi în consecinţă transmisiunea succesorală va fi şi ea indivizibilă. În dreptul român. In conformitate cu art. sau un cetăţean străin avănd bunuri situate pe teritoriul ţării noastre. 91 . Transmisiunea succesorală este o transmisiune indivizibilă.gospodăriei casnice şi asupra darurilor de nuntă aflate în patrimoniul soţului care a decedat.963 din Ncc.

notarul care autentifica un contract de donatie are obligatia sa inscrie de indata acest contract in registrul national notarial. tinut in format electronic. 18/1991. transmite irevocabil dreptul său de proprietate asupra unui bun determinat. prevad : "Donatia se incheie prin inscris autentic.1012 Ncc). încât lipsa acesteia va provoca nulitatea absolută a actului juridic respectiv şi poate fi invocată oricând.  Dispoziţiile înscrise în art. efect care este subsecvent încheierii contractului de donaţie. 1 din Legea nr. Solemnitatea actului de donaţie este o condiţie de validitate a. de orice persoană interesată.1 al art. • Potrivit art. 47 alin. Dispoziţiile art. 1011 Ncc care prevăd expres forma autentica acestui act juridic trebuie corobarate cu dispoziţiile art. cele deghizate si darurile manuale.IV. 46 din Legea nr. inclusiv din oficiu de către instanţa de judecată. 1707 Ncc.  Legea civila actuala nu include in categoria donatiilor aratate la alin. persoanele fizice ce nu au naţionalitate română. mentionat si donatiile indirecte. unei alte persoane numită donatar. deci implicit nu pot dobândi terenuri în proprietate nici prin donaţii. potrivit legii » (art. Liberalitatile : DONATIA SI TESTAMENTUL a) Contractul de donaţie este acel contract unilateral – în principiu gratuit – şi solemn. care îl acceptă.2. sub sanctiunea nulitatii absolute". 92 . prin care o persoană numită donator. precum şi persoanele juridice care nu au naţionalitate română şi sediul în România nu pot dobândi terenuri în proprietate. 18/1991 conform cărora înstrăinarea terenurilor prin acte între vii se face prin contract solemn. prin acte între vii. • Donaţia este un contract translativ de proprietate. Conform legii noi si « in scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui interes legitim.

pentru timpul cand nu va mai fi in viata( art. 1047 reglementeaza si testamentele privilegiate . Ncc prin dispozitiile art. prin care o persoana numita testator. razboaie sau alte asemenea imprejurari exceptionale. prenumele. Este o dovadă de grijă a unuia faţă de celălalt pentru evitarea unor moştenitori cu care să ajungă la conflicte judiciare.1034-1099 Ncc) Testamentul este un act unilateral . sub pavilionul Romaniei. in cursul unei calatorii maritime 93 . Actuala lege civila reglementeaza doar doua dintre formele testamentului ordinar: cel olograf si cel autentic. b) in fata comandantului vasului sau a celui care il inlocuieste. personal si revocabil. în acest caz actul respectiv va cuprinde dispoziţia expresă cu privire la acesta şi persoana va fi moştenitoare daca soţii nu au copii. face testamentul numai pentru acel bun.1034 Ncc).b) Testamentul (art. Este obligatoriu ca testamentul să cuprindă: numele. catastrofe. semnat si datat de testator in situatia testamentului olograf. in forma autentica sau poate fi scrisa in intregime. domiciliul. menţiunea că testatorul este sănătos psihic şi ce bunuri lasă moştenire. in caz de epidemii. conditii in care nu mai este reglementat testamentul mistic sau secret. aceştia îşi pot lăsa testamente reciproce. Testamentul poate fi revocat de cel care l-a întocmit. Testamentul se poate face in fata notarului public. Persoana care face testamentul şi are în vedere un anumit bun pentru o anumită persoană. daca testatorul se afla la bordul unui vas. dispune in una dintre formele cerute de lege. care se intalnesc in situatiile speciale si anume: a) in fata unui functionar competent al autoritatii civile locale. în mod expres în sensul unei menţiuni pe testamentul anterior sau prin întocmirea unui alt testament pentru că valabil este cel cu data mai recentă.

IV. ori a celui care il inlocuieste. după caz. cu vocaţie succesorală reciprocă au murit în aceiaşi împrejurare.sau fluviale. 1 A se vedea: Francisc Deak. daca testatorul este militar sau .I. Data morţii cuprinsă în certificatul de deces sau în hotărîrea judecătorească declarativă de moarte face dovada până la proba contrară. cat timp dispunatorul este internat intr-o institutie sanitara in care notarul public nu are acces. fara a avea aceasta calitate este salariat ori presteaza servicii in cadrul fortelor armate ale Romaniei si nu se poate adresa unui notar public. cit.1 Dovada morţii şi a datei acesteia se face.  In conditiile Ncc testamentele privilegiate se intocmesc obligatoriu in prezenta a doi martori si se semneaza de testator. in fata medicului de garda.În cazul în care mai multe persoane.op. medicului sef. p. in lipsa acestuia. 38. Data şi locul deschiderii succesiunii Succesiunea se dechide în clipa morţii celui care lasă moştenirea. 2005. Ed. Persoana care pretinde moştenirea trebuie să dovedească moartea. drept de autor. d) in fata directorului. cu certificatul de deces sau cu hotărârea judecătorească declarativă a morţii.52 din Ncc). cei intereseţi pot folosi orice mijloc de probă pentru a dovedi adevărata dată a morţii (ziua. Bucureşti. Univ. al institutiei sanitare sau al medicului sef al serviciului. dovada clipei morţii fiecăruia dintre aceste persoane este dificil de făcut. ora. drept de moştenire”. Stanciu Carpenaru. Deoarece moartea este un fapt material.3. 1983. Harbada. ori.Cuza Iasi. c) in fata comandantului unitatii militare.Tipografia Universităţii. “Drept civil-Contractele speciale.Drept civil. Testamentul intocmit la bordul unei aeronave este supus acelorasi conditii.p10-15 • De asemenea M. « Al. de agentul instrumentator si de cei doi martori. precum şi data morţii celui pe care vrea să-l moştenească. p » 94 . Când hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită în hotărîre ca fiind cea a morţii (art . minutul). deasemenea Dumitru Macovei.

cit.Dacă nu se poate stabili că una a supravieţuit celeilalte. În raport de data deschiderii moştenirii. p. care stabileau. ce era în vigoare la data confecţionării lui. chiar dacă cel care lasă moştenirea făcuse un testament după principiile altei legi.45-“Terenurile proprietate privată. (Legea fondului funciar. În cazul în care apare un comflict în timp al unor legi succesorale succesive. indiferent de titularul lor sunt si rămân în circuitul civil”). capacitatea lor de a moşteni precum şi drepturile ce li se cuvin asupra moştenirii. art.2). Dumitru Macovei. fiind obligate să le înstrăineze în timp de un an de la data dobândirii. se determină. a abrogat Legea 58/1974 şi Legea 59/1974. acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta( art. se marchează ziua in care începe starea de indiviziune între aceştia şi păna la care retroactivează efectul declarativ al împărţelii moştenirii. În acest sens sa decis că. sub sancţiunea treceri în mod gratuit a acestora în proprietatea statului şi administrarea “Agenţiei pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală”. legea aplicabilă pentru stabilirea chemării la moştenire este existenţa la momentul deschiderii moştenirii.2“Persoanele ce nu au cetăţenie română şi domiciliu în România. legea aplicabilă. art. op.957 din Ncc). Pentru rezolvarea diferitelor aspecte privind o moştenire nu este suficient să se stabilească data deschiderii ei.1.1 Legislaţia în vigoare.18/1991. Stabilirea datei deschiderii moştenirii are o importanţă practică deosebită. ca dreptul de proprietate asupra terenurilor se dobândeşte numai prin moştenire legală ( art. Când sunt mai mulţi moştenitori. în funcţie de această dată. Se va aplica legea în vigoare la data deschiderii moştenirii. Acest moment marchează data până la care retroactivează acceptarea succesiunii sau renunţarea la aceasta. 10-14 95 .47 alin. nr. ci mai trebuie precizat şi locul unde este 1 Vezi. elaborată după Revoluţia din 1989. 47 alin. cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege (art. precum şi persoanele juridice care au naţionalitate română şi sediul în România – dobândesc în proprietate terenuri prin mostenire. se stabilesc moştenitorii defunctului.45. Ele pot fi dobândirte şi înstrăinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaţia civilă.

mostenirea se deschide la locul din tara aflat in circumsrptia notarului public. Atunci cand in patrimoniu succesoral nu exista bunuri situate in Romania. fie că sunt necontencioase. nu intereseaza locul unde a decedat cel care lasă mostenirea. cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa se afle bunuri mobile. dovedit cu certificatul de deces sau cu hotararea judecatoreasca declarativa de moarte ramasa definitiva. deoarece aici pot fi obţinute informaţii cu privire la mostenitori si bunurile defunctului. locul deschiderii mostenirii este in circumsriptia notarului public celui dintai sesizat . În cazul în care cel care lasă mostenirea nu avea domiciul în ţară. p. in Vol.: Locul deschiderii succesiunii este locul ultimului domiciliu al celui care lasă moştenirea.considerată deschisă. a celui ce lasa mostenirea. Bogdan Patrascu . ci ultimul său domiciliu. În caz de litigiu. 297-323 96 . fie că sunt contencioase. încât. Procedura succesorală notarială este de competenţa Notarului public de la Biroul Notarial. locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului public celui dinati sesizat.954 din Ncc.1 Stabilirea ultimului domiciliu al defunctului ca loc al deschiderii mostenirii. Prin stabilirea locului deschiderii moştenirii. Continuitate si discontinuitate in reglementarea optiunii succesorale. celui dintai sesizat. Ncc. mostenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Editia a III-a revazuta si adaugita. 954 alin. 1 Vezi . în raza căruia cel care lasă moştenirea a avut ultimul domiciliu. Noul Cod Civil. se determină şi instanţa judecătorească competentă să rezolve litigiile privind moştenirea. se justifică prin aceea că în acest loc se vor rezolva mai usor problemele puse de deschiderea moştenirii. În principiu. În conformitate cu prevederile art. Universul Juridic. Bucuresti 2011.3. conform art. Stabilirea locului deschiderii succesiunii prezintă importanţă practică pentru determinarea organelor competente să rezolve diversele probleme pe care le ridică moştenirea. Comentarii. dovada ultimului domiciliu al lui de cujus-fiind vorba de stabilirea unui fapt material se va putea face prin orice mijloc de proba admis de lege. cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa existe cel putin un bun imobil al celui care lasa mostenirea. In cazul in care in patrimoniul succesoral nu exista bunuri imobile.

privind validitatea sau executarea dispoziţiilor  oamenilor Persona decedata despre a carei mostenire este vorba. după efecturea împărţelii moştenirii. 97 .  cererile făcute de moştenitori sau împotriva acestora. precum şi cele referitoare la cererile legatarilor sau ale creditorilor celui care lasă moştenirea vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea împotriva altuia. ce se vor soluţiona de către instanţa locului unde este situat imobilul. civ. 5 C. se numeste autor. Conform art.4. (modificat prin Legea 18). • • împotriva testamentar.957-962 din Ncc) Mostenirea si importanta ei in viata si activitatea cererile privitoare la moştenire. Nu sunt de competenţa instanţei de judecată de la locul deschiderii succesiunii: • cererile privitoare la bunurile mişcătoare cuprinse în succesiune (acţiuni reale imobiliare). IV. abreviere din formula dreptului roman “ is de cujus succesioni is (rebus) agitur” ( cel despre a carui mostenire/ bunuri/ este vorba). 14 din Codul de proc.litigiile privind moştenirea se rezolvă de către instanţa judecătorească de la ultimul domiciliu al celui care lasă moştenirea. civ. sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al celui care lasă moştenirea: • cererile testamentare. potrivit legii generale în materie de competenţă teriorială conţinută în art. proc. Condiţiile generale ale dreptului la moştenire (art. vor fi soluţionate de instanţa domiciliului pârâtului. defunct sau de cujus.

notiunea de mostenire sau succesiune (uneori ereditate) se intrebuinteaza nu numai in sensul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice catre una sau mai multe persoane in fiinta. I. ea fiind de fapt.Personele care dobindesc patrimoniul defunctului se numesc mostenitori sau succesori. Masa succesorala trebuie sa fie stabilita fara adaugirile si imbunatatirile aduse de mostenitori bunurilor ramase de la defunt. .adnotat. Edit. Tot astfel. impropri in dreptul nostru. eventualele modificari ulterioare neavind nici o influenta. in locul notiunii de mostenire legala. in acest din urma caz. Deci. vol. p. p. deci in sens de masa succesorala. 165-184 98 . In cadrul dreptului de mostenire. care inceteaza la moartea mandantului titular de libret (de cujus). despagubirile acordate sau pretinse pentru moartea prin accident a unei persoane nu fac parte din masa succesorala lasata. In literatura de specialitate.5-32 *Pentru detalii Codul Civil. fara semnificatia din dreptul roman. Dumitru Macovei Drept Civil. 2011. persoanele despagubite putind valorifica dreptul la despagubire potrivit regulilor care guverneaza respunderea civila delictuala. utilizeaza si termenul de eredere. Fundatiei “Chemarea” Iasi. in lipsa unui act de ultima vointa (testament). Intrucit clauza de imputernicire inscrisa in libretul CEC reprezinta un mandat. trebuie totusi sa avem in vedere ca folosirea ei este pur conventionala. care are avantajul de a preciza ca regulile devolutiunii legale se aplica intocmai in cazul persoanei decedate fara testament (ab intesto mori). uneori se foloseste (din dreptul roman) notiunea de mostenire sau succesiune ab intestat. erezi. in mod frecvent. Succesiuni. inclusiv competenta teritoriala a instantelor judecatoresti. mostenirea se 1 Vezi. daca rapotul de mandat nu a fost dublat de un act juridic care anihileaza obligatia de a da socoteala. 1993. coerezi. suma inscrisa in libret la data motii luiface parte integranta din mostenire ca si obligatia mandatarului de a da socoteala mostenitorilor cu privire la sumele ridicate in temeiul clauzei de imputernicire. dar si pentru desemnarea a insusi patrimoniului transmis din cauza de moarte. 1 Folosind aceasta notiune. iar codul civil.

atit timp cit nu sia exercitat dreptul de optiune. cind defunctul. 963-983). prin acte de ultima vointa cuprinse intr-un testament. 362-363 99 . trebuie precizat ca ele nu se exclud recipric. p. Prin testament nu se pot institiu mostenitori. a patrimoniului sau catre mostenitorii legali si testamnetari si. constind in incetarea calitatii de subiect de drept a persoanei decedate si marcind momentul transmiterii.1100-1163).va imparti in conformitate cu legea. 1 In aceasta problema si. 2 al art. ci numai legatari. Persoana chemata la o succesiune (legala sau testamentara). de drept. dispune de patrimoniul sau. in titlul I : « Dispozitii referitoare la mostenire in general(art. 2011. momentul in care incep sa se aplice majoritatea dispozitiilor legale cu privire la mostenire si la drepturile si obligatiile mostenitorilor. ea putind fi insa inlaturata – in tot sau in parte – prin testament lasat de de cujus. asemanator mostenitorilor legali.titlul IV : « Transmisiunea si partajul mostenirii » (art. mostenirea legala poate coexista cu cea testamentara. Codul Civil pe intelesul tuturor. rudelor de singe din cele 4 (patru) clase de mostenitori si sotului supravietuitor. ci. ceea ce justifica denumirea lor de mostenitori (testamentari). iar cealalta parte prin mostenire legala. care insa pot dobindi bunurile succesorale nu numai cu titlu particular. *In legatura cu cele doua feluri ale mostenirii prevazute in art. dimpotriva. * O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire testamentara. 955 din Ncc. 984-1099) . Deci. tiltlu III : « Liberalitatile » (art. Cartea a-IV-a : » Despre mostenire si liberalitati ». 955 din Ncc. conform alin. Prin deschiderea succesiunii se intelege consecinta juridica principala a mortii unei persoane fizice. In dreptul nostru mostenirea legala este regula. se numeste succesibil. succesiunea este testamentara.1 Dreptul la mostenire este reglementat in codul civil. implicit. dar si cu vocatie universala sau cu titlu universal. persoane denumite mostenitori legali sau erezi. pentru momentul cind nu va mai fi in viata.

Faptul juridic care determina aparitia dreptului de mostenire il constituie moartea naturala ( art.954 Ncc). In Literatura juridica actuala s-a aratat ca : < Ncc cuprinde, ca noutate, si o definitie a succesibilului « persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a putea mosteni, dar care nu si-a exercitat inca ,dreptul de optiune succesorala »1
 Condiţiile generale ale dreptului la mostenire sunt prezentate in Ncc, sub

titlul “Conditiile generale ale dreptului de a mosteni ”,Ncc reglementeaza : a) capacitatea de a mosteni a persoanei care exista in momentul deschiderii succesiunii. Legea noua aduce noutatea din alin. 2 al art.957 Ncc, cu privire la faptul ca, in situatia mortii mai multor persoane, si daca nu se poate stabili ca una a supravietuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta ; b) nedemnitatea succesorala a unei persoane care nu-l poate mosteni pe defunct, Legea noua reglementand 2 categorii de nedemnitate si anume :  nedemnitatea de drept care poate fi constatata oricand la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiul de catre instanta de judecata, ori de catre notarul public, pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea ;  nedemnitatea judiciara prevazuta de art.959 Ncc, pentru urmatoarele cazuri : - persoana condamnata penal pentru savarsirea cu intentii, impotriva celui care lasa mostenirea a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei ; - persoana care e cu rea credinta a ascuns a alterat a distrus sau a falsificat testamentul defunctului ;
1

Pentru detalii, Bogdan Patrascu, Continuitatea si Discontinuitate in reglementarea optiunii succesorale, in Vol. Noul cod Civil comentarii.Editia a III-a revazuta si adaugita, Universul juridic, Bucuresti 2011, p.308 (coordonator Marilena Uliescu).

100

- persona care , prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul. c) vocatia la mostenire care inseamna conditia potrivit careia pentru a mosteni, o persoana trebuie sa aiba calitatea ceruta de lege, sau sa fi fost desemnata de catre defunct prin testament( sa aiba chemare la mostenirea defunctului in virtutea legaturii de rudenie cu acesta sau prin vointa testatorului).
 Nedemnitatea succesorala, in sistemul Ncc,( art.958-961), este

specifica numai mostenirii legale si este de drept sau judiciara, in ambele cazuri putand fi inlaturate efectele sale, in mod expres, prin testament sau printr-un act autentic notarial, de catre cel care lasa mostenirea.
 Mostenirea este legala in cazul in care transmiterea mostenirii

are loc in temeiul legii la persoanele, in ordinea si in cotele determinate de lege.
• Sunt chemate la mostenire, in temeiul legii, rudele defunctului si,

alaturi de ele, sotul supravietuitor, iar in lipsa lor – daca defunctul nu a dispus nici prin testament de bunurile mostenirii – statul. Rudele defunctului cu vocatie succesorala legala ganeral nu sunt chemate toate impreuna si deodata la mostenire, legiuitorul instituind o anumita ordine de chemare concreta la mostenire. In acest scop, legea foloseste doua criteii tehnico-juridice – clasa de mostenitori si gradul de rudenie – cu ajutorul carora determina vocatia concreta de mostenire a rudelor, stabilind trei principii de baza ale devolutiunii legale: • principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali; • principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa; • principiul egalitatii intre rudele din aceeasi calsa si de acelasi grad chemate la mostenire.
101

 Reprezentare succesorala este un beneficiu al legii in virtutea caruia un mostenitor legal de un grad mai indepartat – numit reprezentant – urca in gradul, locul si drepturile ascendentului sau – numit reprezentat – care este decedat la deschiderea mostenirii, pentru a culege partera care i s-ar fi cuvenit acestuia din mostenire, daca s-ar mai fi aflat in viata (art.965-969 Ncc). Utilitatea reprezentarii consta in faptul ca, prin efectele pe care le produce, inlatura unele consecinte injuste ale principiului proximitatii gradului de rudenie si ale principiului egalitatii intre rudele de acelasi grad. Potrivit art.966 Ncc., reprezentarea succesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor defunctului si in privinta descendentilor din frati si surori ale defunctului. Conform legii noi, aceasta opereaza in toate cazurile, fara a deosebi dupa cum, reprezentatii sunt rude de acelasi grad, ori de grade diferite in raport cu defunctul. IV. 5 Rezerva succesorală (art. 1086- 1090 din Ncc) a) Notiunea de rezerva succesorala si cotitatea disponibila Dreptul la succesiune a mostenitorilor legali ar fi foarte fragil si uneori chiar iluzoriu, daca cel care lasa mostenirea ar fi liber, fara nici o ingradire, sa dispuna de bunurile sale.1 Consecintele unei asemenea libertati nelimitate, s-ar face simtita, in cazul actelor cu titlu gratuit privind bunurile mostenirii, deoarece, prin natura lor, aceste acte nu fac sa intre, in patrimoniul dispunatorului, o contravaloare a bunurilor iesite din acest patrimoniu.

1

In aceasta problema si , Bogdan Patrascu,. op. cit. , p. 297 si urm.

102

la rindul ei. prin acte cu titlu oneros sau gratuit.Pentru acest motiv. Eruzii rezervatari vor veni la mostenire. chemati imperativ de lege. Cotitatea disponibila. mostenirea va fi numai in parte testamentara. nu si actelor juridice cu titlu oneros. in masura rezervei. averea succesorala se divide in doua parti: • rezerva • cotitate disponibila In acest caz. cel care lasa mostenirea poate dispune de bunurile sale proprii asa cum va dori. Rezerva succesorala este acea parte a mostenirii care este sustrasa actelor cu titlu gratuit ale celui care lasa mostenirea. in temeiul vointei de cujus-ului. a dispus prin testament de tot avutul sau. cel care lasa mostenirea. In cazul in care exista numai mostenotori legali nerezervatari. atit prin acte cu titlu oneros. iar pentru rest legala. dreptul celui care lasa mostenirea de a dispune cu titlu gratuit este limitat la partea lui succesorala. Cand exista mostenitori rezervatari. in prezenta mostenitorilor rezervatari. in sensul ca ei beneficiaza de o parte din mostenire – numita rezerva succesorala – asupra careia. chiar daca cel despre a carui succesiune este vorba. care excede rezervei succesorale si care poarta numele de cotitate disponibila. legea protejeaza pe anumiti erezi legali. nu poate face acte cu titlu gratuit. cit si prin acte cu titlu gratuit. iar legatarii. vor culege legatele lor numai in masura cotitatii disponibile. Rezerva succesorala este sustrasa numai actelor cu titlu gratuit (donatii si legate) ale dispunatorului. el putind face acter cu titlu oneros. b) Caracterele juridice ale rezervei succesorale 103 . este partea de mostenire asupra careia cel care lasa mostenirea poate dispune liber. Asadar.

globala. exceptional. 1969. Al.760/1969. • mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura. Maria Harbada. Deci. se cuvine unui mostenitor legal si de care. • erezii rezervatari nu pot face acte de acceptare sau de renuntare cu privire la rezerva cit timp mostenirea nu s-a deschis.149 1 Pentru detalii.. cel care a renuntat la mostenire nu poate sa ceara partea sa de rezerva. adica ea constituie o masa de bunuri pe care legea le atribuie unui grup de mostenitori. si nu simpli creditori ai unor valori. nu poate dispune prin acte cu titlu gratuit. • rezerva este colectiva. inseamna ca: • rezerva succesorala poate fi pretinsa numai de mostenitorii care au vocatie si care vin efectiv la mostenire.1 Intrucit rezerva succesorala este o parte a mostenirii. ea constituie o parte a mostenirii pe care legea o defere ereziilor rezervatari. ar fi lovite de nulitate. 1 2 Francisc Deak si Stanciu Carpenaru. Asemenea acte ar constitui pacte asupra unei mosteniri nedeschise si. impotriva vointei libere a celui care lasa mostenirea.Rezerva succesorala este acea parte din mostenire.Supr. p. Drept civil. Desi rezerva este o parte a mostenirii. . care in puterea legii. p. Univ. in Culegere de decizii.I Cuza. ei sunt proprietari ai acestor bunuri. deci. dec. Iasi. p 104 . cit. Ed. 466 Trib. 2005.nr. sotului supravietuitor i se atribuie rezerva in mod individual. ci o parte din mostenirea pe care el ar fi lasat-o daca nu ar fi facut liberalitati( donatii si legate). nascut la data deschiderii succesiunii – in persoana mostenitorilor rezervatari – iar nu un drept dobindit de la de cujus pe cale succesorala. adica au dreptul sa culeaga bunurile din mostenire. op. potrivit legii. cel care lasa averea succesorala.1 Din aceasta definitie rezulta in primul rind ca rezerva succesorala este o parte a mostenirii. totusi dreptul la rezerva este un drept propriu. Trebuie remarcat ca rezerva succesorala nu este o parte a mostenirii efective pe care o lasa de cujus.

Acesta indisponibilitate este insa relativa si partiala. Partea din mostenire care reprezinta rezerva succesorala este lovita de indisponibilitate. Supr.  Caracterul indisponibil al rezervei impune si interdictia exheredarii mostenitorilor rezervatari. ea priveste numai actele cu titlu gratui nu si cele cu titlu oneros. conditii. au calitatea de mostenitori rezervatari:  sotul supravietuitor  descendentii  ascendentii privilegiati 1 2 Trib. iar pe de alta parte. sarcini.civ. p. dec. care ar leza drepturile mostenitorilor rezervatari. 1969. nu poate fi atinsa si trebuie lasata mostenitorilor rezervatari in deplina proprietate.  Indisponibilitatea rezervei este partiala sub dublu aspect: pe de o parte ea loveste numai o parte a mostenirii rezerva si nu cotitatea disponibila. in Culegere de decizie. impartirea sau administrarea bunurilor ce o alcatuiesc.nr.. S. Legiuitorul a prevazut prin dispozitii imperative ca rezerva succesorala. Caracterul indisponibil al rezervei presupune ca sunt interzise dispunatorului orice acte de natura sa atinga bunurile ce alcatuiesc aceasta parte din mostenire. 2011. 1 c) Mostenitorii rezervatari si intinderea rezervelor2 Potrivit diapozitiilor Codului civil actual( 1087). 105 .  Indisponibilitatea rezervei este relativa deoarece dreptul de a dispune al celui care lasa mostenirea este limitat numai in prezenta mostenitorilor rezervatari.149. clauze. p 362-363. cit si orice dispozitii.. In aceasta problema si Codul Civil pe intelesul tuturor. 760/ 1969. fara sarcini sau restrictii privitoare la devolutiunea. ca parte a mostenirii. cit priveste rezerva succesorala.• rezerva este indisponibila.

1086 din Ncc este : “partea din bunurilor mostenirii la care mostenitorii rezervatari au dreptul in virtutea legii. ci si pe cei din afara casatoriei si din adoptie. trebuie sa intelegem nu numai pe cei din casatorie.  Daca defunctul nu a dispus prin liberalitati de diferenta dintre cotitatea disponibila ( art. *Sotul supravietuitor beneficiaza de o cotitate disponibila speciala astfel :  Liberalitatile neraportabile facute sotului supravietuitor care vine la mostenire in concurs cu alti descendenti decat cei comuni lor. art. stranepoti etc. 1086-1089. nepoti. aceasta diferenta revine descendentilor. iar de aceasta mostenire va beneficia sotul supravietuitor. 106 . Nu intereseaza daca nepotii vin la mostenire in nume priopriu sau prin reprezentare. 319/ 1994 referitoare la drepturile succesorale. prin copii. drepturile acestuia in materia succesiunii sunt prezentate in mod distinct de alti mostenitori in art.A) Rezerva succesorala a sotului supravietuitor Dupa abrogarea legii nr. Asa cum prevede doctrina civila prin copii trebuie sa intelegem descendentii de orice grad: copii. ale sotului supravietuitor. B) Rezerva succesorala a descendentilor Cu privire la rezerva succesorala. chiar impotriva vointei defunctului. 970-974 Ncc.1089 din Ncc) si cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor( art1090 Ncc). nu pot depasi un sfert din mostenire si nici partea descendentului care a primit cel mai putin . In problema rezervei succesorale a sotului supravietuitor aceasta este prezentata impreuna cu ceilalti mostenitori legali de art. De asemenea.  Aceste prevederi aratate anterior se aplica in mod corespunzator atunci cand descendentul mentionat de lege a fost dezmostenit direct. manifestata prin liberalitati ori dezmosteniri”.

in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor. ca o lupta necurmata intre principiul coservarii bunurilor in familie si indreptatitele pretentii la mostenire ale sotului supravietuitor. Este partea din bunurilor mostenirii care nu este rezervata prin lege si de care defunctul putea dispune in mod neigradit prin liberalitati. li s-ar fi cuvenit ca mostenitori legali. 970-974 Ncc) a) Generalităţi Alaturi de rudele din casatorie.1086-1090 Ncc) aratand ca. i s-ar fi cuvenit mostenitorului legal. definita de art 1089 din Ncc. din afara casatoriei si din adoptie. * Cotitatea disponibila . in consecinta si rezerva ascendentilor privilegiati este de jumatate din cota succesorala care.1 Art. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor( art. rezerva este aceeasi pentru cele 3 categorii de rezervatari aratati. deoarece ei sunt straini de mostenire. • Evolutia istorica a reglementarii Recunoasterea vocatiei succesorale a sotului supravietuitor se infatiseaza de-a lungul veacurilor. IV. 1088 din Ncc dispune ca intinderea rezervei succesorale este de jumatate din cota succesorala care in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor. Rezerva ascendentilor privilegiati care sunt tatal si mama defunctului (art. descendentii nedemni sau renuntatori nu se iau in consideratie.976-981 Ncc). legea civila cheama la mostenire pe sotul supravietuitor.6. C. Aceste pretentii isi 1 107 . Intrucat legea civila actuala trateaza rezerva succesorala si cotitatea disponibila (art.Pentru a stabili cuantumul rezervei succesorale se au in vedere acei descendenti care vin efectiv la mostenire.

avea vocatie la mostenirea sotului ei. Din acest din urma punct de vedere. prin efectul casatoriei cum manu. in cazul in care. • cota sa este de trei patrimi din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii sau cu colateralii ordinari. mostenea intreaga avere. ci in cea de fiica. cit si cu fratii sau surorile defunctului ori cu descendentii acestora. • Intinderea drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor Ncc • cind sotul vine in concurs cu copii ai defunctului sau cu descendenti ai acestora. devenea loco filea. In orinduirea scavagista. sotul supravietuitor. la Roma. fiind chemat de pretor la mostenire prin bonorum possesion . in mod normal. dupa cum se va vedea. Mai tirziu.regasesc temeiul in locul pe care. in epoca dreptului clasic. sotul supravietuitor il ocupa in afectiunea sotului. caci in acest caz numai conservarea bunurilor in familie nu mai avea obiect. • in lipsa de rude in grad succesibil. barbatul nu putea mosteni pe sotia sa. aceasta insa. el are chemare la o patrime din mostenire • sotul supravietuitor are drept la o treime din mostenire daca vine in concurs atit cu parintii defunctului sau cu unul dintre ei. in epoca celor XII table. nefiind ruda cu ea. precum si in supravietuirea dupa moarte a obligatiei de intretinere dintre acestia. pornindu-se de la ideea ca femeia este mai inapta decit barbatul de a-si procura cele de trebuinta pentru trai. 108 . drepturile vaduvei sarace au fost mai des si mai usor recunoscute decit cele ale vaduvului in nevoie. insa numai in lipsa oricarei rude. • in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati. dar nu in calitate de sotie. adica numai inaintea fiscului. sotul supravietuitor este chemat la o jumatate din mostenire. sotului supravietuitor i se cuvine intreaga mostenire. apoi restul se imparte intre ceilalti mostenitori. Impartirea succesiunii se face astfel: mai intii se stabileste partea cuvenita sotului supravietuitor. potrivit dreptului comun.

iar potrivit Ncc. art. Cel care lasa mostenirea nu poate sa aduca atingere acestei rezerve prin libertatile sale intre vii sau din cauza de moarte. • nu are alta locuinta proprie. Sotul supravietuitor . sa raporteze donatiile primite de la defunct. pentru a beneficia de acest drept.973 Ncc sotul supravietuitor are din momentul deschiderii mostenirii un drept de abitatie asupra casei in care a locuit. sotul este insa sezinar.  Sotul supravietuitor este mostenitor regulat. care nu raspund de pasivul mostenirii decit cu bunurile din mostenire. c) Drepturile succesorale speciale ale sotului supravietuitor • Dreptul de abitatie Potrivit art. daca nu au acceptat-o sub beneficiu de inventar. Legea il obliga . ci numai descendentilor. si in mostenitori neregulati.  Sotul supravietuitor datoreaza rapotul. daca aceasta face parte din mostenire si el nu are o alta locuinta proprie. 1126 este mostenitor sezinar. iar intrucit acestea ar fi excesive. caci legea ii acorda aceasta calitate. ascendentilor si sotului supravietuitor. Mostenitor regulat. iar rezerva sa este de 12 din masa succesorala. ele sunt supuse reductiunii. trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: • la data deschiderii mostenirii a locuit in casa (apartamentul) care formeaza obiectul dreptului de abitatie. care raspund pentru datoriile si sarcinile mostenirii chiar cu propriile lor bunuri. 109 . sezina nu apartine tuturor mostenitorilor.b) Conditii pentru ca sotul supravietuitor sa mosteneasca  Sotul supravietuitor este mostenitor rezervatat. daca vine in concurs cu descendentii si nu a fost scutit de aceasta obligatie.  Sotul supravietuitor in Ncc. Codul civil ii imparte pe cei care vin la mostenire in mostenitori regulati. adica sa le inapoieze mostenirii.

 Este un drept strict personal.  Acest drept este coferit de lege sotului supravietuitor cu titlu gratuit. pe timpul cit se bucura de acest drept. • Caractere juridice Dreptul de abitaie al sotului supravietuitor se caracterizeaza prin urmatoarele:  este un drept real si are ca obiect casa de locuit. neputind fi cedat sau grevat in favoarea unei alte persoane. 974 Ncc consta IV. potrivit art. nu este obligat sa plateasca chirie mostenitorului care a dobindit proprietatea casei. dar inalienabil.• casa face parte din mostenire. Interdicţia încheierii unor pacte asupra succesiunii viitoare – limită a dreptului de a dispune asupra moştenirii a) Noţiunea de pact asupra unor succesiuni nedeschise 110 . fiind proprietate excusiva sau comuna. Titularul dreptului va avea si dreptul de a se servi de terenul aferent. in totalitate sau in parte.7. • nu devine prin mostenire proprietarul exclusiv al locuintei. impreuna cu sotul supravietuitor sau cu altul al defunctului. • Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor .  este un drept temporar care dureaza pina la executarea iesirii din indiviziune sau pina la recasatorirea sotului supravietuitor.

nici nu se opreşte fie-sa a nu-l moşteni de a muri fără carte” . nici o adeverinţă. iar Codul lui Calimach opreşte tocmelile pentru primirea sau lepadarea moştenirii unei rude care se află în viaţă. Legiuirea Caragea admite pactele asupra unei moşteniri viitoare. Pactele succesorale constituiau unul din mijloacele juridice. Fiicele înzestrate renunţau irevocabil la moştenirea tatălui. 111 . ca unele care înlesneau păstrarea neîmbucătăţită a moşiilor în mâinile familiilor senioriale. Pravila lui Matei Basarab dispune prin glava 277 ca: “tatăl cându-ş mărită fata şi sa tocmeşte cu dânsa ca zestrea ce I-au dat să fie pentru toate lucrurile ei şi mai mult să n-aibă treabă în bucatele lui. acea tocmeală nu are nici o putere. pater familis putea să recompenseze ascultarea. de vreme ce tastatorul îi îngăduie deopotrivă să instituie moştenitori. Orânduirea feudală a fost favorabilă pactelor succesorale. La începutul evului mediu. oprirea pactelor succesorale mai ales pentru prohibirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare. decât odată cu deplină biruinţă a burgheziei. Prin dispoziţie testamentară. să pedepsească împotrivirea şi să revină oricând asupra acestor măsuri. încă din timpul vieţii părinelui sau seniorului. oprirea acestor pacte nu a avut niciodată un caracter general. să exherdeze sau să revoce dispoziţiile sale din cauză de moarte. fiind cunoscută încă din orânduirea sclavagistă. Opreliştea pactelor asupra unei succesiuni viitoare nu a putut fi reintrodusă. de pildă. fiul mai mare era contractual instituit moştenitor unic. prin contract.Codul civil român a împrumutat din Codul Napoleon. În dreptul roman. cu ajutorul cărora se asigura menţinerea orânduirii feudale.Marile descoperiri geografice de la sfârşitul veacului al XV-lea. în felul acesta ereditatea era irevocabil asigurată fiului întîi născut. economia feudală se înfăţişa ca o economie naturală. au dat impuls comerţului şi au dus decaderea economiei naturale. cu titlul de normă generală. de teama că ele să nu înlesnească menţinerea sau renaşterea aşezărilor proprii orînduirii feudale. Legiuitorul francez de la 1804 a oprit asemenea pacte.Regula prohibiţiei faptelor asupra moştenirilor viitoare are un lung trecut.

C. cu caracter revocabil. Prin excepţie sunt oprite atât renunţarea la moştenirea viitoare (art. cât timp moştenirea nu este deschisă. civil). 112 . Fiind acte juridice irevocabile.Urmatoarele condiţii sunt necesare şi totodată suficiente ca un act juridic să alcătuiască un pact asupra unei succesiuni viitoare. Aplicarea sancţiunii se justifică prin accea că asemenea pacte contravin legilor de comveţuire socială. adică o convenţie. Potrivit dispoziţiilor legale. iar nu un drept actual şi născut. trebuie ca aceasta să nu facă parte dintre pactele care. cât si acceptarea unei asemenea moşteniri. • în sfârşit. este ca dreptul ce se dobândeşte sau la care se renunţă să fie un drept succesoral. şi anume: • să fie în principiu un pact. un act juridic bilateral sau multilateral. ori o fracţiune sau un bun singular din acea moştenire • condiţia principală ce se cere îndeplinită pentru a ne afla în faţa unui pact asupra unei succesiuni viitoare. eventual o simpla expectativă. pentru a ne afla în faţa unui pact asupra unei succesiuni viitoare nule ca atare. pactul asupra unei succesiuni nedeschise. nul ca atare. • pactul să aibă drept obiect o moştenire nedeschisă în momentul încheierii lui. deşi aceste acte juridice sunt unilaterale. codul civil în vigoare. este lovit de nulitate absolută. actul de opţiune nu poate avea efect. în chip excepţional sunt permise de legiuitor. deoarece. ele trezesc dorinţa morţii celui care lasă moştenirea. b)Moştenirea contractuală Deşi pactele asupra unei moşteniri viitoare sunt oprite. consacra donaţia de bunuri viitoare adică a bunurulor pe care donatorul le va lăsa la moartea sa.702. ele aduc atingere dreptului celui care lasă moştenirea de a dispune de bunurile care îi aparţin până în ultima clipă a vieţii sale.

fiind prin esenţă revocabil. prin esenţa lor. bunurile viitoare astfel donate nu devin indisponibile în mâinile donatorului.) activ la deschiderea 113 . căci. Această facultate îşi găseşte o ţărmurire potrivit căreia sunt opriţi să-şi facă prin acelaşi act. ci se stinge prin moartea aceluia care a făcut donaţia. în înţelesul că. spre deosebire de asemenea pacte. nu numai cu titlu oneros. prin actiunea oblică. cu menţiunea donaţiei de bunuri viitoare. dar si cu titlu gratuit. o astfel de donaţie este revocabilă porin însăşi esenţa ei. Revocarea poate fi expresă sau tacită şi trebuie să se facă prin înscris autentic sau în formă testamentară. deşi alcătuieşte o donaţie mortis causa. de creditorii donatorului.1030 Ncc) Se admite într-adevăr că asemenea donaţii nu pot fi făcute între soţi în timpul căsătoriei prin înscris autentic în formele prevăzute pentru donaţii de bunuri prezente. ( art. Titlul de succesibil. revocabile. Revocarea tacită rezultă din orice dispoziţie incompatibilă sau contrară. Donaţiile de bunuri viitoare între soţi sunt. Acesta le poate înstrăina. donaţii mutuale şi secrete. consimţită între soţi. nu constuie propriu –zis o derogare de la oprirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare.Dreptul de revocare este exclusiv personal.1030 Ncc. iar pe de altă parte că nu trece asupra moştenitorilor acestuia. făra însă a putea aduce atingere rezervei de care se bucură soţul supravieţuitor.• Donaţia de bunuri viitoare între soţi ( art.  Donaţia de bunuri viitoare între soti. dobândit prin donaţia de bunuri viitoare. dar rezultă din aceea că dreptul de moştenire nu se poate naşte decât dacă are un subiect succesiunii. pe de altă parte nu poate fi exercitat. Donaţia de bunuri viitoare între soţi devine caducă prin predecesul donatorului.Soluţia nu este prevăzută în Cod.

cit. dincolo de hotarul vieţii sale.p. adică au încercat să statornicească ordinea succesivă.993-1000 Ncc) a) Substituţia fideicomisară – dezvoltarea instituţiei şi justificarea opririi acesteia. Legea civilă romană nelimiteaza dreptul omului de a dispune pentru cazul morţii sale şi prin faptul că opreşte substituţiile fideicomisare. care au acelaşi obiect şi urmează să se execute succesiv.1 b.307 114 . ci au încercat să supună voinţei lor şi moştenirile ce vor lăsa urmaşii şi urmaşii acestora. 1 M. Istoria ne dovedeştecă proprietarii nu s-au mulţumit să-şi rânduiască trecerea avutului catre proprietarii succesori.8.Pentru a ajunge la aceste rezultate.IV. dispunătorii au folosit substituţia. doua sau mai multe liberalităţi. din generaţie în generaţie. op. Interdicţia substituţiilor fideicomisare – limită a dreptului de a dispune asupra moştenirii (art. Dispoziţiile de ultima voinţă se rezumă într-o proiectare a voinţei proprietarului. Prin substituţie înţelegem dispoziţia prin care un terţ este chemat să primească o liberalitate în lipsa unei persoane sau după aceasta.) Caracterele juridice ale substituţiei fideicomisare Substituţia fideicomisară nu este nulă decât dacă sunt cumulativ întrunite anumite condiţii:  dispunătorul să fi făcut unor persoane deosebite. Eliescu.

căci substituţia oprită. p. la moartea dispunătorului. 1956. adică la data când dreptul eventual al legatarilor se preface într-un drept actual şi născut acel element obiectiv a substituţiei fideicomisare. desemnat de catre dispunător.faptul ca doua sau mai multe persoane sunt chemate să dobândească succesiv. substituţia fideicomisară reducându-se la substituţie vulgară.) Sancţiunea nerespectării interdicţiei substituţiilor fideicomisare Nulitatea nu ar fi acoperită nici prin renunţarea la legat a unuia din cei doi legatari succesivi. cel de-al doilea gratificat rămâne beneficiarul unei liberalităţi directe1. Col civil. dacă în timpul vieţii testatorului unul din cele două legate ar deveni caduc. liberalitatea să fi fost făcută cu oblogaţia pentru instituitul grevat de a conserva bunurile primite şi de a le transmite unui substituit. cealaltă liberalitate va fi menţinută. nemairămânând decât una singură. ce este coiexistenţa a două liberalităţi dispare. în Culegere de decizii. primil gratifivcat dobândeşte un legat liber de sarcina oricărei substituţii. I. căci.  dreptul substituitului să se nască la moartea celui instituit În consecinţă: •ceea ce caracterizează o substituţie fideicomisară este. 1838. ne permite să o deosebim de două operaţii juridice asemănatoare pe care codul le reculnoaste ca fiind valabile. nr. renunţarea nu ar avea obiect. 115 . fără contraechvalent aceleaşi bunuri. c.Sup. 1 Trib. Pentru acelaşi motiv. din cauze care în sunt proprii. dacă una din liberalităţi este nulă. iar dacă cel predecedat este instituitul.367-370.150. Acest prim caracter al substituţiei fideicomisare. vol. trăgând după sine de la deschiderea moştenirii nulitatea ambelor liberalităţi. Dacă cel care moare este substituitul. în primul rând. în acest caz. dec. Nulitatea va fi înlăturată.

Această soluţie rămâne valabilă şi în cazul în care instituitul ar fi un legatar universal. I . solutia este aceeasi. eventual. în Studii şi cercetări juridice. dacă aceasta a fost executată. “Unele probleme privitoare la prescripţia extinctivă” . Prin efectul nulităţii. Col civ. 116 . Nulitatea fiind absolută sancţiunea în constatarea ei este imprescriptibilă. IV. vol.Supr. dec. nr 91.1 Oricare din cei interesaţi va putea invoca nulitatea: moştenitorii legali sau. 1688. Ceea ce se stinge însă prin prescripţia de trei ani este acţiunea în restituirea obiectului liberalităţii. p..9. 2 Trib. iar în lipsă statul. nr. 1143-1163 Ncc) Legea prevede ca nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. mostenitorii pot cere oricand iesirea lor din indiviziune. nr.260. 1 Mihai Eliescu . bunul sau bunurile ce alcătuiau obiectul dublei liberalităţi se cuvin moştenitorilor legali2. în Culegere de decizii. în ordinea chemării lor succesorale.1 1956. căci în aceiaşi măsură este nul şi legatul universal. statul. iar substuituţia prohibită ar fi numai parţială. PARTAJUL SUCCESORAL( art.In cazul în care cel puţin una din cele două liberalităţi este sub condiţie. . precum şi instituitul şi substituitul. chiar si atunci cand exista conventii sau clauze testamentale. care prevad altfel. condiţia este decăzută. 1955. p. 193. iar la data când moştenirea se deschide.

c) Partajul de ascendent (art.Conform legii. b) Partajul judiciar care se realizeaza in fata instantei civile daca mostenitorii nu ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor succesorale . proportional cu cota succesorala ce ii revine fiecaruia. 1160-1163 Ncc) Ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti. * Partajul de ascendent poate fi lovit de nulitate absoluta daca nu au fost avuti in vedere toti descendentii care indeplinesc conditiile pentru a mosteni .  Plata datoriilor (art.  Daca intre bunurile succesorale se afla imobile. partajul succesoral poate fi : a) partajul voluntar. conditiilor si regulilor prevazute de lege pentru acest act juridic. mostenitorii universali si cu titlu universal. contribuie la plata datoriilor si sarcinior mostenirii. 117 .  Forma in care se realizeaza partajul de ascendent este urmatoarea : a) prin donatie si in acest caz el nu poate avea ca obiect decat bunurile prezente * Prin testament cu respectarea formelor . el insemnand iesirea din indiviziune prin buna invoiala. Aceasta se face conform Ncc. in timpul vietii acestuia.1155-1159 Ncc). Regula in aceasta materie este ca . in forma si prin actul pe care partile il stabilesc de comun acord.  Daca este cazul bunurile mostenirii pot sa faca obiectul unor masurii observatorii.  Raportul donatiilor este obligatia pe care au intre ei sotul supravietuitor si descedentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea legala de a readuce la mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport de catre defunct. conventia de partaj trebuie incheiata in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute. atunci cand toti mostenitorii sunt prezenti si au capacitate de exercitiu deplina. fie in nume propriu. fie prin reprezentare succesorala . in total sau in parte la cererea persoanelor interesate conform legii.

Nu pot fi cuprinse printre bunurile existente si nu pot face parte din masa de calcul a rezervei anumite bunuri si anume: • drepturi viagere. 118 . • creantele sub conditie suspensiva nu au valoare actuala. decoratiunile. dobindind prin efectele asigurarii un drept propriu. dreptul de uz sau de abitatie. acestea inceteaza prin moartea titularului. afara de cazul cind ar poseda o valoare patrimoniala. caci pina la implinirea conditiei nu se poate sti daca de cujus este creditor. pensia de intretinere si renta viagera. caci acesta din urma. chiar daca ar fi dispus de ele prin legat sau donatie de bunuri viitoare. • capitalul unei asigurari pe viata contractata de catre de cujus in favoarea unui tert. cum sunt mormintele si concesiunile in cimitire. diplomele si alte amintiri de familie. cu clauza de reintoarcere. • hirtiile de familie. • bunurile lipside de valoare patrimoniala. a). mostenitorii negasindu-l in plasamentul succesoral. in caz de predeces al donatorului nu vor intra in socoteala. • bunurile care nu au facut parte niciodata din patrimoniul lui de cujus in timpul vietii acestuia. • bunurile primite de catre de cujus prin donatie. cum ar fi: • o creanta al carei debitor ar fi fara indoiala nesolvabil. portretele. ci apartin rudelor in aceasta calitate. se vor aplica regulile de la reductiunea liberalitatilor excesice pentru partajul respectiv. precum uzufructul. • bunurile care prin natura lor nu fac obiectul unei transmisiuni succesorale. precum fructe civile si naturale ajunse la scadenta sau percepute dupa deschiderea mostenirii. daca prin partajul de ascendent se incalca rezerva succesorala a vreunui descendent sau a sotului supravietuitor.*In conditiile Ncc. Stabilirea valorii bunurilor existente Prin bunurile existente in patrimoniul lui de cujus intelegem bunurile ce-i apartin la deschiderea mostenirii.

In principiu. din punct de vedere al rezervei. bunurile existente nu sunt privite in individualizarea lor.capitalul ce i se cuvine se formeaza si se transmite direct. la diminuarea sau chiar desfiintarea cotitatii disponibile si. Daca se aplica ordinea stabilita se ajunge pe de o parte. trebuie pretuite caci. Un interes practic exista in cazul in care mostenirea este insolvabila. la data mortii sale. la data deschiderii succesiunii.  Partajul succesoral (art. Potrivit art. Trebuie aratat ca ordinea operatiilor nu prezinta nici un interes in cazul cind mostenirea este solvabila. fara a trece prin patrimoniul lui de cujus. 849 scaderea pasivului succesoral trebuie sa se faca dupa reunirea fictiva a donatiilor. Partajul succesoral este o modalitate prin care moştenitorii îşi realizează dreptul de a ieşi din indiviziune. Scaderea pasivului succesoral Prin aceasta a doua operatie. se stabileste activul net al mostenirii. Cu aceste exceptii. deci cu bunurile care nu mai erau in patrimoniul lui de cujus. rezultatul va fi identic. b). in toate situatiile posibile.1143-1145 Ncc) In art. Pretuirea se face dupa valoarea acestor bunuri de la data cind mostenirea se deschide. indiferent care va fi ordinea acestor operatii.1100-1163 Ncc reglementeaza expres transmisiunea si partajul mostenirii. adica valoarea pasivului este mai mare decit valoarea activului succesoral. Aşadar bunurile succesorale se transmit către succesorii de cujusului. la satisfacerea creantelor creditorilor cu bunuri donate. 119 . Se obtine astfel activul brut. ci numai ca valori active ale unei universalitati. pe de lata parte. afară de cazul când acesta a făcut o împărţeală de ascendent. bunurile aflate in patrimoniul lui de cujus. vor fi scazute din valoarea bunurilor mostenirii toate obligatiile existente in patrimoniul lui de cujus.

potrivit cotei-părţi la care are dreptul fiecare. actele juridice privind un anume bun nu pot fi făcute de către un singur succesor. în sensul că bunurile stăpânite pe cote-părţi sunt trecute. neputând fi determinate decât prin împărţeala. În persoana fiecăruia din ei patrimoniul se transmite pentru cota (fracţiunea) succesorală aferenta lui. doar dacă.în stare de indiviziune. până la împărţeala care este abstractă. contrare”. bunurile cuprinse în această cotă. În consecinţă. 120 . Art. potrivit întinderii acestora. potrivit cărora orice dispoziţie a testatorului prin care coindivizarii ar fi obligaţi să rămână în indiviziune. acesta va fi retroactiv valabil. Partajul pune capăt indiviziunii succesorale. În cazul în care bunul înstrăinat va intra în lotul succesorului care a făcut acest act. porţiunea fiecăruia. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii.. bunul va intra în lotul altui succesor. ci numai cu consimţământul unanim al celorlalţi succesori. Aceasta normă juridică este imperativă şi se corelează cu alte dispozitii. Indiviziunea succesorala ia sfârşit prin partaj. la fel ca şi convenţia coindivizarilor al cărui obiect ar fi renunţarea la dreptul de a cere împărţeala. Dreptul exclusiv asupra cotei individuale din masa bunurilor indivize avute pana la partaj devine acum un drept exclusiv asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor. iar bunurile aflate până la acest moment în indiviziune trec in proprietatea exclusivă a coindivizarilor. în proprietatea exclusiva a fiecăruia dintre coindivizari. astfel: ”Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Fiecare este proprietar exclusiv doar asupra porţiunii indivize aferente lui din fiecare bun succesoral. Partajul succesoral este operaţia juridică prin care încetează starea de indiviziune. actul va fi desfiinţat cu efect retroactiv. • În situaţia în care un succesor a făcut un act de înstrăinare fără consimţământul celorlalţi succesori valabilitatea acestui act va depinde de rezultatul partajului. permite oricărui copărtaş să ceară oricând împărţeala. • Dreptul de a cere încetarea indiviziunii este imprescriptibil.1143 Ncc. sunt nule.

indiferent dacă a fost cetăţean român sau străin.1143 Ncc. timp de 30 de ani. a) Cadrul legal de reglementare Partajul succesoral este reglementat potrivit art. Indiviziunea succesorală ia sfârşit prin împărţeală. civ. o posesie utilă pentru sine. 19 şi 159 pct. civ. • Imprescriptibilitatea dreptului de a cere împărţeala moştenirii poate fi paralizat în cazul în care unul dintre coindivizari exercita. fără a stabili fondul dreptului de proprietate. proc. adresând cererile lor altor organe notariale. este permis totuşi şi partajul de folosinţă. proc.Cu toate că partajul succesoral are ca efect încetarea definitivă a stării de indiviziune. prin uzucapiune.36 din 1995 referitoare la notarii publici şi activitate notarială este reglementată procedura succesorală notarială. Acest partaj are ca obiect doar folosinţa. împărţeala fructelor şi chiar a posesiei bunurilor indivize. Si art. Aceste dispoziţii au caracter imperativ (art. Conform principiului stabilit prin art..) şi deci moştenitorii nu pot deroga prin înţelegerea lor expresă sau tacită. fiecare dobândind un drept de folosinţă potrivit coteipărţi care i se cuvine asupra bunurilor indivize.1 din Legea nr. 14 C. 2 C. El va putea opune celorlalţi coindivizari dobândirea proprietăţii exclusive asupra acestor bunuri. art. c) Condiţii de fond şi de forma cerute pentru realizarea partajului succesoral 121 . asupra unor bunuri aflate în indiviziune. Prin dispoziţiile Legii nr. 145 Dreptul de a cere încetarea indiviziunii este imprescriptibil.36 din 1995 prevede că procedura succesorală notarială se efectuează de notariatul de stat în a cărui rază teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu.

Tratat de drept succesoral. 1156 Ncc. căci el nu înlocuieşte în indiviziune pe autorul său. cesionarul cu titlu particular nu are acest drept. • Capacitatea necesara pentru a cere partajul Partajul nu are în dreptul civil român caracter translativ. prin intermediul acţiunii oblice. 1997. în principiu. Cu toate acestea.1 Partajul mai poate fi cerut şi de alte persoane îndreptăţite de lege şi anume:  creditorii personali ai copărtaşilor potrivit art. Edit.  cesionarii de drepturi succesorale vor putea cere sau continua împărţeala în calitate de succesori în drepturi universali sau cu titlu universal ai comoştenitorilor. însă ei pot cere împărţeala sau pot să continuie actiunea de partaj pornită de comoştenitorul debitor.. datorită efectelor pe care le poate avea asupra patrimoniilor coindivizarilor. situaţii în care ei nu exercită un drept propriu ci chiar dreptul debitorului lor.• Persoanele care pot cere partajul Includem în această categorie în primul rând copărtaşii legali şi testamentari care se află în indiviziune. Însă. în baza art. căci legatarii cu titlu particular dobândesc de la data deschiderii succesiunii un drept privit ”ut singuli”. în cazul apărării unor interese generale. dintre moştenitorii testamentari doar legatarii universali şi cei cu titlu universal au această posibilitate.  procurorul. pen. este asimilat. Bucureşti. „Actami”. 45 C. ci declarativ şi prin urmare. nu au dreptul. prin această operaţiune copărtaşii nu înstrăinează şi nici nu dobândesc drepturi noi. nefiind succesor în drepturi.149 122 . ca parte alăturată sau ca parte principală. pr.. ei pot cere împărţeala. să scoată în vânzare partea indiviză din imobilele succesorale ce se cuvin debitorului lor. p. atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară actelor de înstrăinare şi deci pentru a cere sau pentru a lua parte la 1 Francisc Deak.

129 al. Minorii până la vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti nu vor putea cere împărţeala sau să participe la ea decât prin reprezentanţii lor legali1. fam.cit. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani va putea cere personal împărţeala şi va putea participa la ea. 1 2 Art. 11 al. deci capacitatea deplină de exerciţiu. deşi nu au existat în masa succesorală la data deschiderii succesiunii. conform art. însă numai cu încuviinţarea prealabilă2 a persoanelor desemnate de lege a-i încuviinţa actele juridice la care participă. 4 A se vedea în această problemă şi D. interesele celor lipsiţi de capacitate sau cu capacitate restrânsă. Dacă partajul se face prin act juridic. în principiu. indiferent de vârsta minorului. Se cere o participare actuală şi activă a reprezentantului legal care trebuie citat alături de cel ocrotit.. 3 din Decretul nr. p. De asemeni. Macovei. fam. • Obiectul partajului  Bunurile care fac obiectul partajului Patrimoniul succesoral cuprinde drepturile şi obligaţiile. op.3 O asemenea încuviinţare nu este necesară dacă împărţeala se efectuează prin intermediul instanţelor judecătoreşti. 123 . atunci. bunurile asupra cărora poartă drepturile reale alcătuiesc. în acest caz.partaj copărtaşii trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina. deşi existau în patrimoniul celui despre a cărui moştenire este vorba. 37-48 Ncc. Drepturile şi obligaţiile între comoştenitori vor forma obiectul partajului. 147 C. la data deschiderii succesiunii4. 1158 Ncc. Dar partajul nu are ca obiect toate aceste elemente deoarece drepturile şi obligaţiile lui de cujus faţă de terţi se divid între moştenitori în momentul deschiderii succesiunii. 97. 31/1954 şi art. 2 C. este necesară încuviinţarea autorităţii tutelare (art.). 3 Art. după cum pot exista bunuri care nu formează obiect al partajului. obiectul partajului. deoarece. sunt ocrotite prin formalităţile cerute în mod expres de lege pentru această formă a partajului. precum şi bunurile celui ce lasă moştenirea. Există bunuri care sunt supuse partajului.

instituţia raportului donaţiilor este studiată alături de partaj. la masa succesorală. a bunurilor şi a sumelor de bani primite cu titlu gratuit de la cel despre a cărui moştenire este vorba. de drept. şi în codul civil alături de ea. De aceea. Formele raportului succesoral sunt: • raportul donaţiilor şi • raportul datoriilor. Nu pot fi cuprinse în masa succesorală elementele pasivului succesoral care se împart de drept între comoştenitori. de altfel. în proporţie cu partea succesorală a fiecăruia.) În practica dreptului succesoral. 124 . fiind reglementată. se împart. d) Masa partajabilă  Compunerea masei partajabile În principiu. în momentul deschiderii succesiunii. constând în readucerea de către anumiţi moştenitori. împreună cu actiunea de partaj se formulează şi o cerere privind raportul donaţiilor.1146-1154 Ncc. Astfel sunt creanţele ce au aparţinut defunctului care. din chiar momentul deschiderii succesiunii. ca şi datoriile acestuia. între moştenitori. Raportul donatiilor ( art. masa succesorală supusă partajului cuprinde elementele ce formează activul succesoral. Sunt şi unele elemente active existente la deschiderea succesiunii în patrimoniul succesoral care nu sunt cuprinse în masa supusă partejului. deci numai elementele active care au existat în patrimoniul defunctului la moartea acestuia. Raportul succesoral este o operaţie care precede partajului succesiunii.

Sunt scoase din masa supusă partajului anumite bunuri care prin natura lor nu sunt susceptibile de partaj, cum ar fi bunurile ce reprezintă amintiri de familie, mormintele, servituţiile şi dependinţele, curţile, locurile de trecere care rămân în proprietate forţată. În masa succesorală supusă partajului, pe lângă elementele active aflate deja în patrimoniul defunctului în momentul deschiderii succesiunii intră şi unele elemente active care nu existau în patrimoniul defunctului dar care vor fi dobândite ulterior. Din această categorie fac parte: • fructele produse de un bun succesoral după data deschiderii succesiunii,
• fructele unui bun individ culese doar de unul dintre comoştenitori care

urmează să fie aduse la partaj1. Practica judiciară a distins între fructele naturale, civile şi industriale2. Astfel, s-a statuat că atât fructele naturale cât şi cele civile se dobândesc în momentul culegerii şi devin ale proprietarului în virtutea dreptului de accesiune; dobândind din momentul culegerii o existenţă de sine stătătoare, urnează ca fiecare proprietar este îndreptăţit să le culeagă potrivit cotei sale de proprietate.3 Fructele civile, reprezentând sume de bani ( de exemplu din chirii), deci un drept de creanţă, se cuvin tuturor copartajanţilor şi se acrdă numai pe ultimii 3 ani, în cadrul termenului de prescripţie. Diferit de acestea, fructele industriale provin de pe un teren cultivat de mai mulţi coindivizari se vor include în masa partajabilă, cel care le-a cules trebuind să le împartă cu ceilalţi. Acţiunea acestora din urmă este imprescriptibilă dacă fructele există în materialitatea lor, iar dacă nu există, echivalentul lor reprezintă un drept de creanţă ce nu poate fi valorificat decât în termenul de prescripţie de 3 ani.

1

Moştenitorul care a cules frutele produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiunii este obligat, la cererea celorlalţi moştenitori, să le aducă la masa de împărţit. (Trib..Supr., s. Civ., dec.nr. 1078/1980, în R.R.D. nr. 1/1981, p. 67). 2 Dreptul de acţiune privind cererea de aducere la masa succesorală a fructelor, ca şi cererea de partaj, ester imprescriptibilă. (T.S., s. civ., dec. nr. 164/1974, în C. D. 1974, p. 70). 3 Vezi şi Trib..Supr., s. civ., dec. nr. 737/1979, în C. D. 1979, p. 18.

125

Consideră că aceasta trebuie să fie soluţia – a împărţirii fructelor naturale şi industriale – chiar şi dacă unul dintre comoştenitori a muncit terenul personal, ceilalţi închiriindu-l sau arendându-l1. Sunt deasemenea elemente active intrate în patrimoniul succesoral ulterior morţii titularului următoarele: • bunurile intrate în masa succesorală ca efect al subrogaţiunii reale • bunurile aduse în masa succesorală ca efect al reducţiunii liberalităţilor excesive • bunurile readuse în masa succesorală ca efect al raportului. O problemă foarte dezbătută în practica judiciară şi literatură a fost aceea în privinţa construcţiei ridicată de de cujus pe terenul altcuiva; practica judecătorească s-a pronunţat în sensul că dreptul constructorului pe terenul altuia este un drept de creanţă, statuând că între copărtaşi obiectul împărţelii este valoarea construcţiei, iar nu însuşi dreptul de proprietate asupra ei.2 Există o interesantă opinie doctrinară potrivit căruia dreptul constructorului pe terenul altuia alcătuieşte un drept de proprietate rezolubică atipică.3 În situaţia în care de cujus edificase o construcţie pe un teren aparţinând altei persoane, în masa partajabilă va intra dreptul de a folosi construcţia, precum şi dreptul de a primi despăgubire din partea proprietarului terenului – reprezentând valoarea de circulaţie a construcţiei – în cazul în care acesta şi-ar exercita dreptul de accesiune imobiliară. În masa partajabilă intră şi bunurile necuprinse în certificatul de moştenitor, dacă se face dovada că aceste bunuri au aparţinut defunctului, nefiind necesar să se anuleze certificatul de moştenitor.
1

Până în 1990 s-a decis constant că fructele industriale produse pe un teren cultivat în exclusivitate de un copropietar, aparţin numai acestuia, arendarea, darea în plată sau închirierea fiind considerate forme de exploatare a omului şi interzise de lege. 2 Tribunalul Suprem, S. Civ., dec. nr. 1378/1986, în R.R.D. nr. 5/1987, p. 62; T.S. completul de 7 judecători, dec. nr. 37/1986, în C.D. 1986, p.27, unde se vorbeşte de „dreptul de proprietate pe care defunctul l-a avut asupra construcţiei şi dreptul de folosinţă asupra terenului respectiv”, deci un drept de superficie. 3 Vezi, C. Bârsan, Regimul juridic al construcţiilor edificate pe terenul proprietatea altei persoane, , în R.R.D. nr. 5/1985, p. 33.

126

Pentru o dreaptă împărţire a bunurilor ce formează masa succesorală, de o importanţă deosebită este stabilirea valorii lor. În legătură cu acest aspect, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în numeroase speţe. Determinarea valorii bunurilor supuse partajului se face, de regulă, prin expertiză. În practică se subliniază în mod constant că, dacă nu există un acord al părţilor cu privire la valoarea bunurilor supuse partajului, judecătorii sunt datori să explice părţilor consecinţele ce decurg din neluarea în calcul a valorii de circulaţie a bunurilor1 şi să administreze, la cerere, toate probele necesare stabilirii acestei valori.2 În litigiile având ca obiect partajul se are în vedere valoarea bunurilor din momentul împărţelii şi nu valoarea existentă în momentul naşterii stării de indiviziune. În acest mod, diminuarea valorii prin uzură ca şi sporul de valoare – în lipsa unei convenţii contrare şi în măsura în care nu este rezultatul activităţii vreunuia din coproprietari – se impută asupra drepturilor tuturor copartajanţilor ori, deopotrivă, profită tuturor, iar nu numai unuia dintre ei. Când în masa succesorală este prevăzut şi un teren, pentru determinarea valorii lui reale, se ţinea seama de anumite criterii3 cum ar fi: • categoria de folosinţă şi clasa; • calitatea; • importanţa socio-economica; • diferenţiat după cum sunt construibile sau arabile; • natura şi proprietăţile solului; • gradul de fertilitate; • relieful;
1

Luarea în considerare a valorii bunurilor din momentul partajului face ca diminuarea valorii prin uzură fizică sau morală, ca şi sporul de valoare dobândit de bunuri care se impune asupra drepturilor tuturor ori, după caz, să profite tuturor, asigurându-se astfel deplina egalitate a acestora. În situaţia în care uzura sau sporul de valoare sunt determinate de activitatea unuia dintre copărtaşi, diminuarea valorică a bunurilor sau sporul de valoare influienţează numai dreptul acelui copărtaş. T.S., s. civ., dec. nr. 1474/1987, în R.R.D. nr. 4/1988, p. 67. 2 Tribunalul Suprem, s. civ., dec. nr. 1376/1984, în C. D. 1987, p. 34; vezi şi Dumitru Macovei, „Drept civil. Succesiuni”, edit. Fundaţia „Cheman”, Iaşi, 1994, p.1. 3 În practica Instanţei Supreme, în această problrmă, vezi şi T.S., s. civ., dec. nr. 13/1975, în C. D. 1975, p. 68; repertoriul pe anii 1975-1980, p. 149.

127

S. pentru a se asigura egalitatea părţilor. • amplasamentele construcţiilor.• existenţa pânzei de apă freatică. prevăzut în actul normativ în vigoare la data partajului şi nu acel existent la data contractării. ţinând seama de elemente concrete ca: • suprafaţa construită.. în Deciziile C. dec. p. Despre modul de partajare . • eventualele procese de degradare. Deleanu. 1990-1991. Civ. 128 . dar numai orientativ şi numai dacă există o asemenea necesitate. Atunci când se are în vedere o construcţie edificată în regie proprie. Dreptul nr. civ. civ. J. 2465/27. nr. S. 58. .. În problema construcţiilor.D. 91. p. • numărul de nivele. în Rev. nr. În efectuarea evaluării. în R.a unei locuinţe construite sau cumpărate cu sprijinul statului. p. S.11. în principiu. iar nu un simplu drept de creanţă reprezentând valoarea avansului şi ratelor de împrumut achitate2. la stabilirea valorii actuale de circulaţie. J. la masa indiviză supusă împărţelii trebuie să se treacă locuinţa la valoarea ei de circulaţie. 1 2 Trib. expertul se poate conduce după normele legale în vigoare. 2/1985. 476/1984. Pentru locuinţele construite cu sprijinul statului. S. trebuie să se aibă în vedere criterii cum sunt: • materialele din care este construită clădirea. 155. Celorlalte construcţii. 10/1991.. la împărţeala construcţiilor se ţine seama de valoarea de circulaţie de la data efectuării ei. • condiţii climaterice. • starea şi vechimea construcţiei. În această problemă vezi şi S.. în practica judiciară s-a decis1 în mod constant că. dec.R. Supr. • finisajul construcţiei.1992. valoarea de circulaţie urmează a se stabili pe baza preţului de vânzare a locuinţelor din fondul locativ de stat.. li se va stabili valoarea de circulaţie prin expertiză3. În cazul în care locuinţa construită cu sprijinul statutului nu a fost achitată integral. 3 Vezi şi C. • soliditatea clădirii. nr. în afara celor construite cu sprijinul statului.

există unele excepţii şi anume. datorită naturiii sau destinaţiei lor specifice. asupra cărora cel care lasă moştenirea a dipus printr-o clauză înscrisă pe libret în favoarea unei anumite persoane. la care se adaugă valoarea manoperei de prelucrare pentru fiecare bijuterie în parte. De la regula potrivit căreia obiectul împărţelii îl formează ansamblul bunurilor şi valorilor de orice fel care se află în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii. acestea pot forma obiect de desocotire între moştenitori. 129 . şi de preţul pieţei la data evaluării. Anterior anului 1990. ca şi obligaţiile. deoarece legatarul dobândeşte proprietatea lor chiar din momentul deschiderii succesiunii. • preţurile practicate în acea localitate pentru imobilele similare. cum ar fi buteliile de gaze lichefiate sau bunuri care se procurau în condiţii speciale sau care nu se găseau în comerţ. • bunurile individual determinate de care defunctul a dispus prin legate cu titlu particular. care se împart de drept. cum ar fi mormintele de familie. • adăugirile şi îmbunătăţirile aduse de către moştenitori unor bunuri succesorale. ţinându-se seama de numărul de carate ale aurului. unele bunuri din patrimoniul succesoral care nu intră în masa indiviză supusă partajului. • există unele bunuri care nu pot fi împărţite în natură şi nici valoric.C. între comoştenitori în proporţie cu partea lor succesorală şi deci nu sunt cuprinse în partaj. • sumele depuse la C.E.• finisajele. Din această categorie fac parte: • creanţele defunctului. La evaluarea unor bijuterii de mare preţ se are în vedere preţul fixat da Banca Naţională a României. în măsura în care bunurile în cauză nu cad în lotul moştenitorului care le-a făcut. instanţele au recurs la criteriul valorii de circulaţie pentru evaluarea unor bunuri supuse partajului.

ei au deschisă numai calea acţiunii în împărţeala definitivă în cadrul căreia vor soluţiona şi chestiunile referitoare la folosinţa bunurilor supuse împărţelii. poate fi. de folosinţă provizorie şi definitiv. iar refuzul unuia sau mai multora dintre ei de a consimţi neputând fi considerat abuz de drept. fără ca la împărţeala definitivă să se mai restituie fructele şi fără a se da socoteală pentru cele culese. fiecare devenind proprietarul anticipat asupra porţiunii de folosinţă convenite. la solicitarea unuia dintre copărtaşi.e) Formele partajului succesoral Partajul succesoral poate fi. urmează ca. Acest act are ca scop păstrarea disciplinei de sistematizare şi de construcţie. conf. fiecărui coindivizar i se atribuie cota respectivă din masa d e împărţit în măsura stabilită prin învoială. amiabil) şi judecătoresc. Cererea de împărţeală a folosinţei are ca temei juridic învoiala copărtaşilor care nu poate fi suplinită prin autorizaţia de împărţire a folosinţei eliberată de către organele administraţiei de stat. în acest sens. În cazul în care cerinţele legii sunt îndeplinite. Art. care se vor împărţi potrivit normelor legale. împărţeala de folosinţă constituind o facultate şi nu o obligaţie pentru copărtaşi. fără însă a se putea substitui voinţei copărtaşilor. cu excepţia fructelor produse înainte de încheierea convenţiei. iar din punct de vedere al caracterului său. din punct de vedere al căilor de realizare. în cazul în care copărtaşii nu se înţeleg să se încheie o convenţie.1144 Ncc) 130 .  Partajul voluntar ( împărţeala moştenirii prin bună învoială. convenţional (voluntar. Partajul de folosinţă al unui bun nefiind reglementat de lege.

Aceasta deoarece partajul are ca efect declarativ şi deci. nu este vorba de o înstrăinare în sensul textului de lege menţionat. 1144 alin. Dacă în masa partajabilă sunt cuprinse terenuri. Se poate conveni asupra împărţelii şi în faţa instanţei de recurs. Partajul moştenirii prin bună învoială poate avea loc în cadrul procedurii succesorale notariale. partajarea voluntară a acestuia este valabilă deoarece dispoziţiile art.Partajul voluntar este o modalitate de împărţeală a moştenirii care poate fi realizată. nu sunt aplicabile partajului. fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi speciale. când instanţa va consemna învoiala părţilor prin hotărârea dată. deci ea se poate face în cazul în care există înţelegere între toţi copărtaşii care trebuie să fie prezenţi. pentru soliditatea împărţelii. În cazul în care în masa indiviză există bunuri imobile se cere. sancţiune aplicabilă şi în cazul vicierii consimţământului vreunuia dintre comoştenitori. chiar şi numai de către unii dintre copărtaşi. 2 Ncc . formă autentică. majori. ei „pot împărţi între dânşii oricum ar voi. 92. sub sancţiunea nulităţii absolute. se consideră că moştenitorul a fost proprietarul bunului ce i-a căzut în lot şi deci. dar ea poate interveni şi în cursul judecării unei acţiuni de ieşire din indiviziune. retroactiv de la deschiderea succesiunii. advaliditatem. după caz cu autorizaţia autorităţii tutelare. forma scrisă. iar cei minori să fie prezenţi sau asistaţi. de către copărtaşii înşişi. 18/1991 care impune forma autentică pentru înstrăinarea terenurilor prin acte între vii. cu condiţia de a nu se aduce nici o atingere drepturilor celorlalţi copărtaşi astfel cum ele au fost stabilite de prima instanţă. alin. în principiu. 131 . dacă toţi moştenitorii sunt prezenţi şi majori.. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege atrage nulitatea actului de împărţeală. oricând. Prin urmare. 2 din Legea nr. actul autentic în faţa organelor notariale sau înscrisul sub semnătură privată se va întocmi pentru a servi ca mijloc de probă. împărţeala voluntară nefiind supusă nici unei reguli de formă înseamnă că ea se poate face şi verbal. Conform art. fără îndeplinirea vreunei formalităţi”.

Actul de împărţeală voluntară. nu se înţeleg şi nu pot ajunge la împărţeala moştenirii prin bună învoială. se va face un supliment de inventar. o sultă. el se va completa cu un partaj judecătoresc. 1 Dacă însă.1 • în cazul în care un copărtaş fiind minor sau interzis. Sup. potrivit art. fără ca în prealabil să fi sesizat notariatul sau să fi încercat o împărţeală prin bună învoială. dacă nu a fost act de împărţeală. Comoştenitorii se pot adresa direct justiţiei pentru efectuarea partajului.  Partajul judiciar Partajul judiciar este o modalitate de împărţeală a moştenirii utilizată în situaţiile în care comoştenitorii. Când partajul voluntar are ca obiect numai o parte din indiviziune. anterior introducerii acţiunii în instanţă avusese loc un partaj voluntar. p. nr. nr. 132 . comoştenitorii pot combina împărţeala prin bună învoială cu cea judecătorească. încheiat cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la capacitatea de exerciţiu. iar dacă a fost omis un bun de la împărţeală. împărţeala nu-i este opozabilă. iar restul uzufructului şi. eventual.R. 729 C. Trib. Sent.Împărţeala prin bună învoială poate avea ca obiect dreptul de proprietate asupra bunurilor indivize(împărţeala definitivă) sau numai folosinţa acestor bunuri. Civ. precum şi în cazurile în care această formă de învoială este obligatorie. Partajul voluntar nu este admis atunci când legea cere ca el să se facă pe cale judecătorească. Împărţeala prin bună învoire prezintă avantajul că poate fi făcută repede şi fără cheltuieli. 82. permiţând în acelaşi timp comoştenitorilor să-şi împartă bunurile succesorale cum socotesc mai potrivit. în R. în cursul procedurii succesorale notariale ori în afara acesteia. 1401/1985.. este anulabil. cererea va fi respinsă ca inadmisibilă căci. Dacă un copărtaş a fost omis. 5/1986. dec.civ acţiunea de împărţeală poate fi cerută printre altele.. autoritatea tutelară nu a încuviinţat împărţeala prin bună învoială.D. Comoştenitorii se pot înţelege şi în sensul ca unii dintre ei să dobândească nuda proprietate asupra unor bunuri imobile. deci.

82-84 şi 112 C.151. În ipoteza în care printre comoştenitori sunt unii care vin din reprezentare succesorală. iar pe ceilalţi să-i lase mai departe în indiviziune. Col. 1357/1967. trebuie să cuprindă numele defunctului. nr. proc. Dec. Prin aceasta trebuie rezolvate orice pretenţii reciproce dintre moştenitori cu privire la masa succesorală. nr. S. nr. cerinţa este îndeplinită dacă instanţa a efectuat partajul până la tulpini. civ.D. datoriile şi creanţele moştenitorilor faţă de defunct pentru a se putea face lichidarea lor( art.. A se vedea Trib. cel lipsă putând oricând o acţiune de împărţeală.R.. pierdere de timp. dobânditorii de tulpini putând rămâne mai departe în indiviziune. civ. Sup. numele şi calitatea moştenitorilor. 1143 Ncc. proc. Răspunsul este că oricâte inconveniente ar avea acţiunea de ieşire din indiviziune(cheltuieli... nr.). civ. bunurile rămase de pe urme lui. 66.1 Cererea de ieşire din indiviziune se va introduce la instanţa ultimului domiciliu al defunctului( art. 603/1943). dec.2 Dacă în procesul de partaj sunt prezentaţi coindivizarii instanţa nu poate să procedeze la ieşirea din indiviziune numai faţă de unii dintre ei. p.Punerea în mişcare a procedurii partajului judiciar se face pe calea introducerii unei acţiuni în justiţie. cota-parte cuvenită fiecăruia. 673/1982.). în R. („nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune”). formarea uneori a unor loturi inconvenabile) dat fiind principiul înscris în art. 1 2 Vezi Trib. instanţa trebuie să procedeze la împărţeală. p..D. inclusiv bunurile ce trebuie să fie raportate de moştenitori sau cele care revin prin reducţiune. 2 din Legea nr. Supr. pe lângă menţiunile obişnuite ale oricărei acţiuni în justiţie (art.R. 14 C. 133 . 3/1982. Creditorii comoştenitorilor coindivizari precum şi dobânditorii de drepturi reale asupra unor bunuri determinate din masa succesorală.1/1968. Partajul nu produce efecte când are loc fără participarea unuia dintre coindivizari. Civ. odată investită. Cererea de ieşire din indiviziune. în R. au dreptul de a interveni la împărţeală. În practică s-a discutat dacă pârâtul s-ar putea opune la admiterea acţiunii de împărţeală..

ci vor trebui să arate precis după ce criterii au făcut aprecierea dacă bunurile succesorale pot fi uşor împărţite în natură. judecătorul delegat în camera de chibzuire. prin această încheiere se va desemna un judecător care se va ocupa de formarea loturilor. Dacă copartajanţii sunt de acord.Practica judiciară s-a preocupat şi de cazul a două sau mai multe succesiuni succesive. în Rev. ca orice hotărâre judecătorească. . cota parte ce i se cuvine fiecăruia bunurile supuse împărţelii şi eventual datoriile şi creanţele moştenitorilor faţă de defunct. J. p. S. 1930/1993. nr. va forma loturile.. este admisibil 3 2 C. Procedura de judecată cuprinde două faze şi anume: admiterea în principiu a acţiunii şi desăvârşirea împărţelii. indicând necesitatea examinării separate a fiecăreia3. operându-se reducţiunea liberalităţilor excesive şi raportul donaţiilor. civ. fie ţinând seama de părerea unuia sau mai multor experţi si prezenţa părţilor este obligatorie şi la lucrările experţilor. Acţiunea de ieşire din indiviziune. dar. S.2 Prin încheierea interlocutorie de admitere în principiu a acţiunii se constată că apare şi calitatea de copărtaşi a părţilor. nr. în prezenţa părţilor. Organul de jurisdicţie va face împărţeala în natură. Deoarece statuează asupra tuturor chestiunilor legate de fondul litigiului. Dreptul nr.88. doar în cauzele complexe este necesară pronunţarea unei încheieri de admitere în principiu. S.). pentru a se putea forma masa bunurilor succesorale şi a se respecta principiul egalităţii între moştenitori în privinţa actelor de libertăţi supuse reportului şi rezerve succesorală în privinţa liberalităţilor excesive. fie singur.. putându-se trece direct la soluţionarea în fond. dec. dec. etc. iar aceştia nu au dreptul să se pronunţe în termeni generali. avându-se în vedere starea fizică în care acestea se găseau la data deschiderii succesiunii( C. în cauzele mai simple. J. p. prin pronunţarea hotărârii. 2-3/1991. fiind o acţiune complexă presupune şi soluţionarea cererilor de raport şi reducţiune. se alcătuieşte masa indiviză ce formează obiectul împărţelii. În faza a doua. De reţinut că. la data efectuării împărţelii. 134 . 753/1990. încheierea de admitere în principiu a acţiunii trebuie motivată. în Buletinul Jurisprudenţei 1994. când instanţa are suficiente elemente probatorii. iar inegalitatea părţilor se va compensa printr-o sultă de bani. de asemenea. 71. Egalitatea în drepturi a părţilor şi echitatea partajului nu poate fi realizată decât în condiţiile stabilirii valorii de circulaţie a bunurilor indivize.

257/1982.2 În cazul când împărţeala în natură nu este posibilă sau ar pricinui o scădere simţitoare a valorii unui bun ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică.. să depună sumele cuvenite celorlalţi copărtaşi. se vor forma atâtea loturi de câte ori intră partea cea mai mică în totalul moştenirii. a se dispune numai în cazul în care împărţeala nu se poate realiza prin celelalte modalităţi. vânzarea bunurilor constituie o excepţie de la regula împărţelii în natură. După terminarea operaţiilor de formare a loturilor. nr.. 3 Trib. nr. 588/1992. dec. se poate ataca şi încheierea de admitere în principiu deoarece numai în acest mod se asigură finalitatea urmărită prin reglementarea recursului. civ. odată cu exercitarea dreptului de recurs împotriva încheierii de scoatere în vânzare. În cazul în care nu se constată criterii de preferinţă în favoarea vreuneia dintre părţi şi aceasta insistă în atribuirea bunului. sumele obţinute se vor distribui de către instanţă copărtaşilor. ea trebuind să fie temeinic justificată..10/1992.p 297 si urm. în R. instanţa va trebui să procedeze ca atare. nr. dec.R. cota parte stabilită prin încheierea cu admitere în principiu4. S..cit. După vânzare. dacă se va obţine un preţ mai mic. J. pentru aspecte actuale din Ncc.. pronunţând o hotărâre finală de rezolvare a pricinii. republicată. în Rev. adică. Sup. când nu există un asemenea acord copartajanţii cerând împărţirea bunurilor. el va suporta diferenţa de preţ. p. cu citarea părţilor. op. 90. 135 . 1 Trib. p. 2 C. 52. 4 Dacă s-a luat măsura vânzării prin licitaţie publică. S. dec. instanţa.3 Dacă judecătorul este chiar unul dintre copărtaşi. aşadar. 7/1980. Sup. S. proporţional cu cota parte ce i se cuvine fiecăruia. în caz contrar. el va fi obligat ca în termen de 30 de zile libere de la data adjudecării definitive. 204/1980. Dreptul nr. civ. sancţionarea nerespectării acestui termen va fi vinderea bunului în contul său. va proceda la atribuirea loturilor sau la tragerea la sorţi a loturilor.1 Judecătorul delegat va trebui să formeze atâtea loturi câţi moştenitori cu drepturi egale există. instanţa are posibilitatea de a hotărî ca împărţeala să se facă prin tragere la sorţi. precum şi tonele şi impozitele legale.. nr. iar ceilalţi să-şi primească în bani echivalentul cotelor... instanţa de judecată va putea hotărî vânzarea care se face prin bună învoială sau prin licitaţie publică.D.Bogdan Patrascu.ca întreaga masă partajabilă – chiar dacă este posibilă împărţirea – să fie atribuită numai unuia dintre ei. vânzarea prin licitaţie publică a unui bun supus împărţelii constituie o modalitate in extremis de lichidare a stării de indiviziune ce urmează.

cu atât mai mult astăzi. se va alege această modalitate. când se produc modificări arhitectonice). evitarea îmbunătăţirii peste măsură a unui imobil. când dreptul la libera circulaţie este garantat(art. • Când un coindivizor nu are domiciliul în localitatea în care se află situat imobilul nu poate. ţinând seama de interesele părţilor în proces. în interesul siguranţei circuitului civil. nu ne duce automat la atribuirea imobilului unui alt coindivizar „ de vreme ce primul folosise timp îndelungat imobilul şi nu avea altă locuinţă”. posibilitatea valorificării economice. formându-se unităţi locative distincte. • Faptul că un copărtaş nu posedă permis de conducere auto nu constituie un impediment atribuirea în lotul său a autoturismului care face parte din masa partajabilă. folosinţa de către un coindivizar timp îndelungat al unui bun. • Dacă obiectul partajului îl reprezintă un imobil (construcţie) care prin modificări cuinore poate fi comod partajat în natură. faptul că în cazul unei locuinţe coindivizarul a locuit şi locuieşte în ea şi a investit sume de bani pentru repararea şi amenajarea ei şi alte asemenea criterii. La atribuire se vor lua în consideraţie drept criterii: disproporţia cotelor-părţi. ocupaţia copărtaşilor. 136 . strâns legate de situaţia concretă în care se găsesc copărtaşii. autorizaţia impusă de Legea nr. • Când bunurile nu sunt comod partajabile în natură ieşirea din indiviziune se realizează prin atribuirea bunului copărtaşului celui mai îndreptăţit. această modalitate va fi stabilită de instanţă. 50/1991. 25 din Constituţie). dacă părţile sunt de acord (urmând a se obţine. • Dacă unul dintre copărtaşi a vândut un bun al succesiunii. eventual. Aplicarea acestui criteriu va trebui să fie corelată fără absolutizarea vreunuia dintre ele. natura bunului.Dacă cei interesaţi în sistarea stării de indiviziune nu sunt de acord cu modul de împărţeală. Faptul că unuia dintre copărtaşi i se cuvine o cotă parte mai mică. este preferabil ca bunul să cadă în lotul vânzătorului. prin al însuşi să ducă la respingerea cererii de a i se atribui acel bun.

18/1991 a fondului funciar. de reclamanţi şi de pârâţi.  prin crearea posibilităţilor pentru ei ca înainte de adjudecarea definitivă să cumpere la preţul maxim oferit. sumele obţinute vor fi împărţite între copărtaşi. Aceeaşi soluţie se impune şi pentru situaţia în care vânzarea are loc prin bună învoială între copărtaşi sau la licitaţie publică şi iese câştigător unul dintre coindivizari (coproprietarul este primul îndreptăţit să invoce dreptul de preempţiune). potrivit cotelor lor. • În cazul în care instanţa a dispus vânzarea la licitaţie publică a bunurilor indivize. rămasă irevocabilă. încât dreptul de preempţiune trebuie respectat. Sistarea stării de indiviziune trebuie făcută astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtaşilor. ajungându-se la soluţia extremă a vânzării prin bună învoială sau licitaţie publică. 137 . • Dacă un terţ urmează să dobândească terenul agricol prin licitaţie.• În cazul în care nu se constată criterii de preferinţă în favoarea vreuneia dintre părţi iar aceasta insistă în atribuirea bunului. • Când masa partajabilă cuprinde un teren agricol din extravilan. conform Legii nr. atunci se află în faţa unei vânzări. Finalizarea partajului are loc prin pronunţarea de către instanţa de judecată a unei hotărâri care este supusă apelului şi recursului. să satisfacă actualele nevoi ale copărtaşilor. Hotărârea de partaj. constituie titlu executoriu şi este susceptibilă de executare silită. În cadrul procesului de partaj. Modalităţile practice de executare pot fi diverse:  prin participarea titularilor dreptului de preempţiune la licitaţie. părţile au o dublă calitate. • Dacă partajul în natură nu este posibil şi nici atribuirea. sunt necesare câteva precizări. în raport cu cota ce le revine. trebuie respectat dreptul de preemţiune care nu acţionează pentru împărţeala terenului între copărţaşi deoarece nu ne aflăm în prezenţa unei vânzări. instanţa are posibilitatea de a hotărî ca împărţeala să se facă prin tragere la sorţi. iar hotărârea de sistare a stării de indiviziune profită tuturor şi deci este echitabil ca părţile să fie ţinute a suporta deopotrivă cheltuielile de judecată.

între moştenitori nu există o stare de indiviziune. care va elibera la cererea moştenitorilor. Codul civil reglementează această instituţie aparte a dreptului succesoral prin art. existând şi în vechile noastre legiuiri. p. Art. împărţeala se numeşte de ascendent deoarece nu o pot face decât ascendenţii. anterioare Codului civil din 1864 si mentinuta si in Ncc. proprietarul bunului sau bunurilor anume determinate şi atribuite.Hotărârea judecătorească definitiva se comunică din oficiu notariatului de stat competent. 7/1980. 108/1980. 52.3 • Împărţeala de ascendent derogă de la dreptul comun. între vii sau mortii in cauza.D. în R. prin care un ascendent împarte în tot sau în parte. mama şi ceilalţi ascendenţi pot face împărţeala bunurilor lor între fii şi ceilalţi descendenţi”. Codul Civil pe intelesul tuturor. bunurile sale între eventualii săi moştenitori din clasa descendenţilor. fără a mai fi cazul a se efectua un partaj succesoral. raporturi de împărţeală. nr. 453 Ncc.2 • Partajul de ascendent îşi produce efectele de la data deschiderii succesiunii dispunătorului.. în atare situaţie. 138 . ci fiecare dobândeşte un drept de proprietate exclusivă asupra bunurilor. Împărţeala de ascendent este un mod special de a dispune cu titlu gratuit. iar împărţeala. creînd între ei.R. certificat de moştenitor. 794 C. prin acel act. civ. Sup. p.1160-1163 Ncc)1 Împărţeala de ascendent este actul juridic.. mama.. adică tatăl. În consecinţă. S. dec. iar această reglementare este cunoscută încă din dreptul roman. 2011. iar de la această dată fiecare dintre descendenţi devine.  Partajul de ascendent ( art. 1160 Ncc. civ. 3 Trib. rezultă numai din 1 2 Referitor la interpretarea noului cadru legal in aceasta materie. trece asupra lor împărţită.. în loc să fie rezultatul convenţiei copărtaşilor. în temeiul acelei hotărâri şi în conformitate cu dispozitivul ei. în temeiul împărţelii de ascendent. bunicii şi numai în favoarea descendenţilor. prevede: ”Tatăl. nr. moştenirea în loc să se transmită asupra moştenitorilor în stare de indiviziune.

ei rămân moştenitori legali.  obiectul împărţelii.. dispunătorul făcând repartiţia prin atribuire. ca orice testament. susceptibilă de revocare (art. elementul precumpănitor fiind aici împărţeala. Art. dispune că o asemenea împărţeală ”. nu poate avea ca obiect decât bunurile prezente”.. dispune:”Donatia se incheie prin inscris autentic.1051Ncc. aceştia nu sunt prefăcuţi în legatari.). un teren este atribuit numai unuia sau unora dintre descendenţi. dacă printr-un partaj de ascendent făcut prin testament. Împărţeala prin act între vii nu poate îmbrăca forma unei donaţiuni de bunuri viitoare deoarece art. • Împărţeala prin act de liberalitate între vii trebuie făcută în formele prevăzute pentru donaţii1 şi să fie acceptată expres de toţi donatorii (art. • Împărţeala de ascendent este un act juridic solemn care.). Donaţia împăţeală produce efecte din ziua când acceptarea din partea donatorilor a fost comunicată ascendentului donator. fiind. ea va produce efecte numai de la data decesului ascendentului. Persoanele care au dreptul să facă împărţeala de ascendent sunt:  1 părinţii. 1011 Ncc..  modul de efectuare. în funcţie de aptitudinile fiecărui descendent.voinţa ascendentului împărţitor. Indiferent că este făcută prin donaţie sau prin testament împărţeala de ascendent trebuie să îndeplinească anumite condiţii de fond referitoare la:  persoane. sub sancţiunea nulităţii absolute. deci raporturile de împărţeală se nasc între descendenţi. 1020 Ncc. 139 .1030-1033 Ncc. deşi ei au rămas străini de actul de împărţeală. sub sanctiunea nulitatii”. • Împărţeala prin act pentru cauză de moarte trebuie făcută în una din formele de testament prevăzute de lege.. • Acest mod de partajare a moştenirii se foloseşte frecvent datorită avantajelor practice pe care le oferă şi anume se evită eventualele litigii între descendenţi cu privire la alcătuirea şi repartizarea loturilor. trebuie să fie făcută în una din formele prevăzute în mod expres de lege.

). • În ceea ce priveşte efectele acestei împărţeli va trebui să distingem după cum împărţeala de ascendent s-a făcut pe calea unei donaţii sau prin testament. Împărţeala de ascendent trebuie să fie efectivă. în R. fără a încălca rezerva celorlalţi descendenţi. pe unii dintre descendenţi. p. care pot şi voiesc să vină la moştenirea pe care acesta o va lăsa. Prin împărţeala de ascendent trebuie să se asigure egalitatea între descendenţi. situaţie în care bunurile existente la data deschiderii succesiunii şi care n-au fost împărţite anticipat. • În ceea ce priveşte modul de efectuare a partajului de ascendent acesta trebuie să constituie cel puţin din punct de vedere intelectual un singur act şi să fie făcut cu concursul sau sub influenţa ascendentului dispunător.110-113. 1 Vezi R. Împărţeala de ascendent poate fi făcută numai între copii şi ceilalţi descendenţi ai dispunătorului. adică să se materializeze în formarea tuturor loturilor. Ascendentul care face o asemenea împărţeală a bunurilor între moştenitorii lor prezumtivi. prin acest mod de împărţeală. Dispunătorul este îndreptăţita avantaja. dar numai în limitele cotităţii disponibile. Descendenţii au dreptul de a ataca1 actul de împărţeală făcut de ascendent când ar rezulta că prin acesta s-ar fi vătămat în partea sa legitimă. nr. 1160-1163 Ncc.1/1974. • Partajul de ascendent nu poate avea ca obiect decât bunurile prezente şi care aparţin în mod exclusiv dispunătorului. în materia partajului de ascendent. vom arăta că actul împărţelii de ascendent produce efecte diferenţiate în timpul vieţii ascendentului şi după decesul său. se vor partaja potrivit dreptului comun (art. ceilalţi ascendenţi. 140 .D. Petrescu. • Referindu-ne la împărţeala pe calea donaţiei. Acest partaj poate fi total sau parţial.R. S. sub sancţiunea nulităţii absolute. toţi descendenţii trebuie să fie cuprinşi în împărţeală. trebuie să aibă capacitatea de a dispune prin donaţie sau testament. Unele soluţii ale T.

între descendenţi se nasc numai raporturi de împărţeală. După moartea ascendentului donator împărţeala devine o adevărată împărţeală a a moştenirii. revocabilă. ea putând fi revocată ca orice dispoziţie testamentară. astfel că raporturile dintre descendenţi vor fi cârmuite de regulile rezultate din împărţeală. • La fel ca orice act juridic. Descendenţii donatori sunt succesori în drepturi cu titlu particular. pentru motivele expres prevăzute în dreptul comun. La decesul ascendentului. bunurile care au făcut obiectul acestor împărţeli se transmit către descendenţi divizate potrivit voinţei ascendentului. chiar în timpul vieţii ascendentului donator. la raporturi între descendenţi. astfel că bunurile care au făcut obiectul împărţelii trec irevocabil din patrimoniul ascendentului în cel al descendentului donator (şi nu ca moştenitor).Din momentul încheierii actului de împărţeală. astfel că ei nu sunt ţinuţi răspunzători pentru datoriile ascendentului donator cu excepţia cazului când le-a impus sarcina de a plăti datoriile existente în momentul încheierii donaţiei. între ascendent şi descendent ia naştere raportul de donaţie. împărţeala de descendent va fi nulă. susceptibilă de a fi atacată cu acţiune pauliană. Împărţeala de ascendent dă naştere. la moartea ascendentului. aceasta nu produce nici un efect în timpul vieţii ascendentului. Acele bunuri ale ascendentului care nu au format obiectul împărţelii de ascendent se transmit în indiviziune descendenţilor şi vor face obiectul unui partaj. descendenţii au dreptul de opţiune succesorală putând deci accepta ori renunţa la succesiune. în sensul că ei au unii faţă de ceilalţi calitatea de copărtaş. caducă. 141 . anulabilă. Aşa fiind. În calitate de moştenitor. iar descendenţii devin moştenitori păstrându-şi însă calitatea lor de donatori. • În ceea ce priveşte împărţeala de ascendent realizată prin testament.

la data deschiderii succesiunii. a  Partajul de ascendent este reglementat in art. fiind deci. Din modul de redactare al acestui text rezultă că fiecare coerede este prezumat că a moştenit singur şi imediat – rezultă că efectul declarativ al partajului ne apare ca o ficţiune legală. 1160-1163 Ncc si are ca subiect ascendentii si descendentii. Codul Civil pe intelesul tuturor. „In doctrina actuala se afrima ca partajul poate fi facut doar cu respectarea dreptului mostenitorilor rezervatari. 142 .  Formele de realizare ale partajului de ascendent sunt: • Donatia • Testamentul. în tot sau în parte. împărţeala va fi ineficace principiului partajului în natură. adica cu respectarea rezervei succesorale”1 D. Efectele partajului succesoral  Efectul declarativ Partajul succesoral are in vedere efectul declarativ al împărţelii.” Aceasta înseamnă că prin partaj nu se produce un transfer de drepturi între copărtaşi. p. fiecare coerede fiind socotit că dobândeşte bunurile sub condiţia suspensivă ca acesta să cadă în lotul său. de strictă interpretare. fără motiv legitim. fiecare dintre aceştia fiind considerat că a dobândit aceste drepturi direct şi nemijlocit de la defunct. şi că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. pentru atingerea rezervei succesorale sau pentru înlăturarea. sau care i-au căzut prin licitaţie. ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti.453 În literatura juridică s-a încercat a se explica caracterul declarativ al partajului. dispunând că „ fiecare coerede este prezumat că a moştenit singur şi imediat toate bunurile care compun partea sa.2 1 2 In aceasta problema. Astfel. prin aplicarea principiilor privitoare la efectul declarativ al condiţiilor. 2011.De asemenea. cu respectarea stricta a cerintelor legale pentru cele 2 categorii de acte juridice.

pentru a justifica dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţia achizitivă deoarece actul de împărţeală nu constituie un just titlu. în mod expres.  Convenţia să fie cu titlu oneros. în urma partajului. 143 . copărtaşii nu au exerciţiul acţiunii în rezoluţiune. deoarece în lipsa acestui efect. Ieşirea din indiviziune constituie o concretizare a acestor drepturi indivize.Din efectul declarativ al partajului3 decurg următoarele consecinţe:  Actele de înstrăinare sau grevare consimţite de unul dintre copărtaşi cu privire la anumite bunuri din indiviziune vor fi sau nu valabile după cum acele bunuri au căzut sau nu în lotul copărtaşului care le-a consimţit. printr-o convenţie. acţiunea rezolutorie va fi admisă pentru neexecutare. Din această consecinţă rezultă că scopul urmărit de lege. dacă unii din ei nu execută împărţeala deoarece nu sunt între ei succesori în drepturi. operaţie neprohibită prin nici un text şi conformă cu efectele ei. ci toţi au un singur autor şi anume pe defunct. copărtaşul nu va putea invoca dispoziţiile art. copărtaşul primeşte un 3 Împărţeala nu are caracter translativ şi nu reprezintă o înstrăinare. Un act juridic produce efectul declarativ al partajului şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:  Să fie o convenţie între copărtaşi iar dacă unul dintre copărtaşi moşteneşte pe altul şi astfel încetează indiviziunea. Dacă copărtaşii. şi-au prevăzut acest drept sau în caz de neplată a preţului bunului dobândit prin licitaţie publică. un copărtaş incorect ar fi putut aduce atingere drepturilor celorlalţi prin înstrăinări sau grevări care ar fi fost opozabile acestora.  Nu trebuiesc respectate regulile privind opozabilitatea faţă de terţi a drepturilor reale imobiliare dobândite prin moştenire.  În principiu.557 Ncc. ci doar o individualizare şi o materializare a unor drepturi indivize. prin instituirea efectului declarativ al împărţelii a fost asigurarea egalităţii dintre copărtaşi. Se admite că acest caracter oneros decurge din împrejurarea că.  În cazul când bunurile cuprinse în lotul său se află un bun imobil care nu a aparţinut defunctului. nu ne aflăm în faţa unei împărţeli.

Aceasta înseamnă că un copărtaş în lotul căruia a intrat un anumit bun indiviz va putea înlătura. Regula diviziunii de drept a creanţelor urmează să se aplice în raporturile externe dintre moştenitorii şi debitorii defunctului. în schimbul dreptului său de coproprietate. Efectul declarativ al împărţelii se produce faţă de toate bunurile care compun masa indiviză.  Actul să pună capăt indiviziunii faţă de toţi copărtaşii – nu se cere însă ca actul să privească toate bunurile. fiecare moştenitor are dreptul să constrângă pe debitorii defunctului să – i plătească partea ce i se cuvine. el având caracter declarativ chiar dacă se referă numai la un bun sau la o parte din bunurile indivize.anumit bun în proprietate exclusivă. fiind opozabilă terţilor fără notificarea sau acceptarea debitorului. • Efectul declarativ se produce între copărtaşi şi în raporturile dintre fiecare copărtaş şi succesorii în drepturi ai celorlalţi copărtaşi. în sensul că priveşte împărţeala proprietăţii şi nu numai împărţeala folosinţei sau a fructelor.  Actul trebuie să pună capăt definitiv indiviziunii. invocând efectul declarativ. corporale sau incorporale. iar norma privind efectul declarativ al partajului se va aplica în raporturile interne dintre comoştenitori. În relaţiile dintre moştenitori.  Actul să atribuie în proprietate exclusivă bunuri care anterior erau indivize1. În raporturile copărtaşilor cu terţii. iar drepturile dobândite asupra creanţei în timpul indiviziunii de succesorii în drepturi ai oricărui copărtaş vor depinde de rezultatul împărţelii. atribuirea creanţei prin partaj unuia dintre ei este declarativă de drepturi. 144 . urmează să distingem dacă o adjudecător este un copărtaş o adjudecător este un terţ. pretenţiile succesorului în drepturi al unui alt copărtaş – de 1 Întrunesc aceste condiţii:  Împărţeală în natură  Împărţeala cu sultă  Dacă bunul indiviz nu se poate împărţi în naturăşi este scos la licitaţie. indiferent că acestea sunt mobile sau imobile. iar plăţile făcute de debitor în timpul indiviziunii diferiţilor erezi sunt liberatorii.

ca ipotecă constituită de un copărtaş în timpul indiviziunii să-şi păstreze valabilitatea indiferent de lotul în care va intra bunul ipotecat. pentru a atrage obligaţia de garanţie a copărtaşilor. Prin tulburare se înţelege orice împiedicare adusă exerciţiului dreptului de proprietate.exemplu ale unui cumpărător sau creditor ipotecar – căruia acest din urmă copărtaş îi consimţise anumite drepturi al unui alt copărtaş – de exemplu ale unui cumpărător sau creditor ipotecar – căruia acest din urmă copărtaş îi consimţise anumite drepturi cu privire la acel bun. de exemplu. Asemănător materiei vânzării-cumpărării. Dacă nu s-ar fi admis această obligaţie. tulburarea trebuie să fie de drept. deoarece s-ar fi ajuns la situaţia inevitabilă ca unul dintre ei să fie învins. aşa încât copărtaşii pot renunţa la el şi să convină asupra caracterului translativ al împărţelii. efectul declarativ a fost extins şi la raporturile dintre copărtaş şi proprii săi succesori în drepturi ai aceluiaşi copărtaşi în raporturile dintre dintre copărtaşi şi alte terţe persoane decât succesorii în drepturi ai celorlalţi copărtaşi. Obligaţia de garanţie între copărtaşi  În scopul asigurării egalităţii între copărtaşi prin raporturile dintre ei. Ei vor putea conveni. coerezii sunt datori garanţi unul către altul numai pentru tulburările şi evicţiunile ce preced dintr-o cauză anterioară împărţelii. • În practica judiciară. Se confirmă astfel caracterul de ficţiune al efectului declarativ. Efectul declarativ al împărţelii nu are caracter imperativ. iar nu doar de fapt ( de pildă când cineva trece pe terenul copărtaşului fără încuviinţarea lui dar fără a 145 . se cer a fi întrunite anumite condiţii:  Copărtaşul a suferit o tulburare sau o evicţiune. fără ca ceilalţi să fie ţinuţi a-l despăgubi. În această situaţie. principiul egalităţii dintre copărtaşi ar fi fost înfrânt.

orice micşorare a dreptului de proprietate. Garanţia încetează când o evicţiune a fost exceptată anume.  Cauza evicţiunii să fie anterioară împărţelii. copărtaşul are. 146 . II. spre deosebire de situaţia în care ar introduce o acţiune prin care pretinde recunoaşterea unei servituţi de trecere). cuprinse în loturile celorlalţi copărtaşi. sau când evicţiunea a fost cauzată de greşeala eredelui. III. Efectele obligaţiei de garanţie între copărtaşi sunt: I.pretinde că are o servitute de trecere. de drept. precum şi pentru garantarea plăţii sumelor datorate între copărtaşi din împărţeală. fiecare copărtaş este obligat în proporţie cu partea sa să se despăgubească pe copărtaşul care a fost păgubit prin efectul evicţiunii: partea contributivă a copărtaşului insolvabil se va împărţi între copărtaşul garantat şi ceilalţi copărtaşi. Cu toate că legea pare a se referi doar la garanţia contra evicţiunii. Dacă din clauză specială şi expresă copărtaşii au convenit că nu îşi datorează garanţie ori dacă evicţiunea s-a produs din culpa copărtaşului. se admite că obligaţia de garanţie între copărtaşi funcţionează şi împotriva viciilor. Ca şi în materia vânzării – cumpărării copărtaşii vor fi ţinuţi să suporte paguba rezultată din evicţiune dacă aceasta are o cauză posterioară împărţelii( de pildă. dacă după partaj imobilul este atribuit unui copărtaş pentru cauză de utilitate publică). un drept de ipotecă asupra imobilelor care au făcut obiectul împărţelii. Dacă evicţiunea s-a produs. Pentru garantarea împărţelii. Prin evicţiune se înţelege în sens strict deposedarea cuiva prin judecată. ne aflăm în faţa unor simple tulburări de fapt care nu dau loc la garanţie. printr-o clauză expresă a actului de împărţeală. iar în sens larg. garanţia nu va opera. proporţional cu partea fiecăruia. Copărtaşul tulburat în exerciţiul drepturilor sale va chema în judecată pe ceilalţi copărtaşi spre a-l apăra în proces împotriva terţilor.

Al. creditorul va avea dreptul să ceară desfiinţarea împărţelii prin intermediul unei acţiuni pauliene simplificate. Maria Harbada. Cărpenaru. Opoziţia poate fi făcută în ambele forme de împărţeală: voluntară sau judecătorească. ca nu cumva împărţeala cu viclenie în vătămarea drepturilor lor.. intervenţia creditorului se va manifesta printr-o opoziţie la împărţeală. Iasi. op. cit. 1 St. Univ. Art. el neputând pretinde ca aceasta să se facă potrivit intereselor sale. nu pot însă să atace o împărţeală săvârşită. I. p. Drept civil. adică ei au un drept de opoziţie la împărţeală. op. cit. afară dacă s-a făcut în lipsă şi fără să se ţină seama de opoziţia lor. aceasta neputând ceda drepturilor sale unor terţe persoane şi nici nu are dreptul de a încasa sumele de bani ce i se cuvin din moştenire. pot pretinde să fie prezenţi la împărţeală. adică valorează poprire. 2005 147 . existând o prezumţie de fraudă. Prin urmare. ■ partea de moştenire ca revine moştenitorului debitor devine indisponibilă. altfel aceasta nu va fi valabilă. iar dacă nu se ţine seama de opoziţia poate fi făcută şi partajul se efectuează în lipsa creditorului oponent. 160-161. acte de care comoştenitorii să ia cunoştinţă. Ed. Aceasta produce următoarele efecte1: ■ creditorul oponent trebuie să fie chemat la împărţeală de către comoştenitori.◙ Dreptul creditorilor de a interveni în protejarea succesiunii Pentru a proteja creditorii personali ai copărtaşilor. Cuza. Macovei. p. vezi şi D. legea le permite acestora să intervină la împărţeală. 1156 Ncc arată : Creditorii unuia dintre coîmpărţitori. ■ creditorul oponent chemat la împărţeală are numai dreptul să supravegheze regularitatea împărţelii. de asemenea. pot dar să vină cu speţele lor. iar pentru a fi valabilă.. este suficient să se facă anumite acte din care să rezulte intenţia creditorului de a interveni la împărţeală. 97.

astfel :  Legatele se reduc inaintea donatiilor . f. cu anumite caracteristici.Creditorii moştenitorilor vor putea obţine desfiinţarea împărţelii. de donatiile renumeratorii si in masura in care nu sunt excesive. *Rezerva succesorala si cotitatea disponibila se calculeaza in functie de valoarea stabilita si nu se va tine seama de cei care au renuntat la mostenire. caz in care vor fi reduse mai intai celelalte legate . în două cazuri şi anume: I. nu se va tine seama in stabilirea rezervei succesorale de darurile obisnuite. când comoştenitorii au făcut împărţeala în grabă. nici de sumele cheltuite pentru intretinere sau pentru formarea profesionala a descendentilor. cu exceptia celor obligati la raport. el poate fi desfiinţat potrivit regulilor în materie de ineficacitate1. II. 148 .  Donatiile se reduc succesiv. in ordinea inversa a datei lor. Desfiinţarea partajului Pentru că partajul este un act juridic. incepand cu cea mai noua. afara daca testatorul a dispus ca anumite legate vor avea preferinta. constatarea simulaţiei. C) Reductiunea liberalitatilor excesive care are loc in concordanta cu art.  Legatele se reduc toate deodata si proportional. Legea stabileste o ordine de reductiune. 1 Împărţeala poate fi desfiinţată în urma unei acţiuni în nulitate sau în urma unei acţiuni pauliene. chiar dacă n-au făcut opoziţie. avandu-se in vedere valoarea la data deschiderii mostenirii a bunurilor donate . a parintilor sau a sotului si nici de cheltuielile de nunta. pentru a paraliza când împărţeala moştenirii a fost simulată şi creditorul cere posibilitatea de intervenţie a creditorilor.1091 din Ncc.

Înstrăinările consimţite de copărtaşi după împărţeală. împreună cu fructele de la data cererii în anulare sau – dacă nulitatea este absolută – de la data împărţelii. împărţeala nu va fi anulată. un copărtaş va putea cere anularea dacă:  consimţământul dat la împărţeală a fost viciat prin dol sau violenţă. Dacă ulterior descoperirii dolului sau încetării violenţei şi-a înstrăinat în total sau în parte cota. dobânditori ai unor bunuri mobile copărtaşul. ci se va face un supliment de împărţeală pentru obiectul omis. nulitatea absolută a împărţelii poate interveni destul de rar şi anume când s-au încălcat reguli imperative. deşi Împărţeala nu s-a făcut cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru conform legii trebuia făcută pe cale judecătorească  ocrotirea incapabililor. Efectul declarării nulităţii împărţelii sau a anulării acesteia este desfiinţarea ei cu efect retroactiv şi renaşterea stării de indiviziune.  nu a participat la împărţeală şi aceasta s-a făcut prin bună învoială. precum şi drepturile reale constituite în favoarea terţilor sunt retroactiv desfiinţate sub rezerva drepturilor recunoscute proprietarului aparent. copărtaşul ce invocă viciul de consimţământ nu va mai putea cere anularea împărţelii dacă un comoştenitor a fost în eroare asupra alcătuirii masei succesorale. când împărţeala unui teren agricol s-a făcut prin vânzarea acestuia către un terţ şi nu s-a respectat forma autentică a actului impus de Legea fondului funciar nr. Indiviziunea renăscută în urma desfiinţării împărţelii.Astfel. va putea înceta printr-o nouă împărţeală făcută cu respectarea dispoziţiilor legale. 18/1991. Astfel. înstrăinător va trebui să restituie valoarea pe care bunul o avea la data înstrăinării. Copărtaşii vor trebui să restituie bunurile primite în temeiul împărţelii. 149 . Nulitatea relativă a partajului va interveni în cazul în care s-a făcut cu încălcarea drepturilor copărtaşilor. de pildă. Asemănător situaţiei terţilor de bună – credinţă.

150 .

Intrebari si teste a) Intrebari: 1) In ce conditii persoana poate mosteni patrimoniul succesoral? 2) Precizati in ce imprejurari mostenirea este legala si in ce conditii mostenirea este testamentara? 3) Care sunt drepturile succesorale ale sotului supravietuitor? 4) La ce data se deschide succesiunea? 5) Care este locul deschiderii mostenirii (succesiunii) ? 6) In ce conditii de fond si de forma se realizeza partajul succesoral? 7) Definiti testamentul si precizati care sunt felurile acestui act juridic unilateral de vointa? a) Teste: 1) Mostenitorii universali sunt persoanele care dobindesc: a) o anumita fractiune (cota) din mostenire. 151 . b) intregul patrimoniu succesoral. c) un anumit bun.

b) bunurile succesorale aflate in patrimoniul persoanei la moartea sa. 36 din 1995 5 ) Obiectul partajului succesoral este alcatuit din: a) drepturile si obligatiile lasate de defunct in patrimoniul sau. 6) Dovada mortii persoanei care lasa un patrimoniu succesoral se face cu: a) ceritificatul de deces. 152 . b) hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte ramasa irevocabila. 4) Partajul succesoral este reglementat prin: a) Codul de procedura civila. c) orice mijloc de proba. b) principiului proximitatii gradului de rudenie. b) ascendentii privilegiati. b) Noul cod civil c) Legea Nr. 3) Din categoria mostenitorilor rezervatari fac parte: a) descendentii. c) sotul supravietuitor. c) bunurile cuprinse in certificatul de mostenitor.2) Principiile generale aplicabile devolutiunii succesorale legale sunt: a) principiul prioritatii clasei de mostenitori. c) principiul impartirii succesiunii intre rudel de acelasi grad in parti egale (pe capete).

153 . c) oricarui act juridic civil. b) testamentului. 8) Dupa criteriul izvorului vocatiei succesorale. b) legala. mostenirea poate fi: a) conventionala. in temeiul: a) legii.7) Succesiunea se transmite mostenitorilor la moartea celui care o lasa. c) testamentara.

Iasi. Popescu – Drept civil. I. Hyperion. Fr. Maria Harbădă – Introducere în drept. 2005 7. 1993 9. Introducere în dreptul civil. Julieta Manoliu. Zane” Iaşi.L. Ştefan Rauschi – Drept civil. Gh.I. Lumina Lex. 1994 4. Fundaţiei „Chemarea”. Beleiu – Drept civil român.Cuza” Iaşi. 1999 154 . Universităţii “Al. Edit. Iaşi. Edit. Suceava. Tudor R. Iaşi. Fundaţiei “Chemarea”.I. Dumitru Macovei – Drept civil. St. Al. Edit. Maria Harbada. Univ. Fundaţiei „Chemarea”. Edit. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. Cărpeanu – Contracte civile şi comercial. Mihai Jacotă – Drept român. Succesiune.R. Deak. Fundaţiei Academice “Gh. Maria Harbădă – Elemente de drept pentru învăţământul economic universitar. Bucureşti. vol. 2002 5. Subiectele dreptului civil. Bucureşti. Paul Mircea Cosmovici – Drept civil.I. Cuza.BIBLIOGRAFIE 1. 1991 12. Contractul. Universităţii „Ştefan cel Mare”. 1999 8. Edit. Elena Iftimie – Introducere în teoria şi practica dreptului. 1993 10. Edit. Ştefan Rauschi – Drept civil. 1993 3. Iaşi. 1996 6. 1984 11. vol. Edit. Edit. Edit. ACL Bucureşti. 1993 2.. Bucureşti. Edit. Iaşi.Drept civil.

Garantarea obligatiilor. Mirela Dojana. 1993 16. p. Bucuresti. in vol. in vol. Curs teoretic şi practic. p. Piatra Neamţ. Mirela Dojana. Codul Civil. Comentarii. Moduri de dobandire a dreptului de proprietate privata in Noul Cod Civil. Comentarii. Edit. revazuta si adaugita. „Graphix”. Dreptul de proprietate in configurarea noului Cod Civil.13. „Interlom”. 2011. COMENTARII. in vol.Mihai Dudoiu. „Graphix”. Eugeniu Safta-Romano – Contracte civile. Iaşi. p. 2011. Bucuresti. Editia a III-a .137-164 19. Universul Juridic. Noul Cod Civil. 2011 17.II. Adnotat. Edit. 1993 15. 1993 14. Coordonator Marilena Uliescu. Noul Cod Civil.199-207. Iaşi. 92-136 18. Eugeniu safta-romano – Dreptul de proprietate privată şi publică în România. Universul Juridic. Noul Cod Civil. 155 . I. 2011 20. Eugenia Safta-Romano – Drept civil – Obligaţii. Marilena Uliescu. Vol. Codul Civil pe intelesul tuturor. Edit.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful