DEFINIREA TULBURARILOR DE LIMBAJ

Alois Gherguț (2005, p. 178) definește tulburările de limbaj ca disfuncții intervenite în recepționarea, înțelegerea, elaborarea și realizarea comunicării scrise și orale din cauza unor afecțiunii de natură organică, funcțională, psihologică sau educațională, care acționează asupra copilului mic în perioada apariției și dezvoltării limbajului. Guțu definea tulburările de limbaj ca fiind toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestările verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuală, atât sub aspectul reproducerii cât şi al prceperii, începând de la dereglarea diferitelor componente ale cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (Keleman,2011,p 62). Logopedia a apărut ca necesitate de a cunoaște particularitatile limbajului si procedee specifice de educare a lui. Din această perspectiva logopedia poate fi definită ca fiind o disciplină teoretică izvorată din necesitatea de a elucida complexele probleme ale limbajului si pe de alta parte, este o disciplină cu un pronunțat caracter practic rezultat din necesitățile immediate ale comunicării interumane, a necesității de educare a limbajului, a înțelegerii și al stabilirii relațiilor specific umane(Verza ,1982, p. 11). Tulburările de limbaj pot fi clasificate după mai multe criterii : din perspectiva anatomică, fiziologica, etiologica, linvistică, patologica, din perspectiva dezvoltării etc.O clasificare care surprinde simltan mai multe criterii, respectiv anatomic, fiziologic, etiologic lingvistic și psihologic identifica urmatoarele categorii: a) tulburări de pronunție: dislalia, rinolalia și dizartria ; b) tulburări de ritm și fluența a vorbire: bâlbâiala, tahilalia, bradilalia, logonevroza, aftongia si tulburările pe bază de coree; c) tulburări de voce: afonia, disfonia și fonastenia; d) tulburări ale limbajului citit-scris: dislexia-alexia și disgrafia-agrafia; e) tulburări poliforme : afazia si alalia; f) tulburări de dezvoltare ale limbajului: mutism psihogen, electiv, sauvoluntar si intarziere in dezvoltare generala a vorbirii (Gherguț, 2005, p 178)

1

p. s. p 24) . p 58) precizează că dislalia reprezintă circa 90% din totalul tulburarilor de vorbire. Boșcaiu (1973. simptomele cele mai importante ale tulburărilor dislalice sunt:  denaturarea aspectului exterior. Verza(2003) clasifică dislaliile în următorul fel: a) în funcţie de etiologie:  dislalie funcţională. Froschels (Paunescu. p. 2011. p. (1999).  dislalie periferică.rotacism când sunetul este denaturat sau omis şi pararotacism când este substituit. E.sigmatism şi parasigmatism. c) în funcţie de gradul de complexitate sau dominanţa dislaliei faţă de alte tulburări distingem:  dislalia primară  dislalia secundară. definitie sugerata desigur de tratatul de logopedie a lui E. 63) precizează că la tratare dislaliilor trebuie ținut cond de natura defectului și personalitatea copiilor. Rinolalia 2 . şi Jurcău.  dislalie mecanică sau organică b) în funcţie de zona afectată:  dislalie centrală sau dizartria. parapitacism (ibidem.66). Guţu (1975. p. fonetic sau aspectul calitativ al fonemelor.2011. N. Emilia Boscaiu ( 1973.pitacism. d) în funcţie de simptomatologie După Jurcău.  gradul de extindere al dislaliei sau aspectul cantitativ.Dislalia Termenul de ”dislalie” a fost oficializat la primul Congres de logopedie și foniatrie de la Viena din anul 1924 în care se precizează că dislalia este pronunțarea gresită a unui sunet sau inlocuirea unui sunet prin altul. p 65). pp 65-66) Tipul dislaliei este dat de sunetul afectat ca in urmatoarele cazuri: r. 116) o defineşte ca: o tulburare de vorbire caracterizată prin incapacitatea totală sau parţială de a emite şi articula corect unul sau mai multe sunete în combinaţii fluente ale vorbirii (apud Keleman.1984.  alterarea unui anumit fonem sau aspectul fonematic.  structura articulatorie deficitară sau aspectul morfo-structural (Keleman.

cu întreaga activitate dar mai ales cu vorbirea. Bâlbâiala poate fi definită Legry ( 1934. 2011. 3 . Pentru tratarea rinolaliei este necesara terapie bazata pe gimnastica linguala si palatala. p 288-289) întâlnim:  dezorganizarea activităţii copilului.Rinolalia apare prin amplificarea sau diminuarea rezonanței sunetului în cavitațile supraglotice (Paunescu. apud Lăscuş.apud Peter.285) tulburarea are repercursiuni negative asupra dezvoltării limbajului (vorbire neinteligibilă. 39). închidere în sine). p.  permanentă stare de încordare şi de nelinişte în legătură. imitația. tulburari neuro-endocrine. caracterizată prin expulzarea suflului prin cavitatea bucală in cursul pronunțării sunetelor nazale.Prognosticul aceste tulburări este în general favorabil depinzând de momentul (vârsta) la care se începe tratamentul. p. p. 67). funcţia comunicativă este afectată. 1973. dupa parerea lui Moldovan (2006. fiind insoțită mai adesea de tulburări mai adânci emotiv nervoase. Emilia Boșcaiu (1973. pp. 80-81) clasifică rinolalia distingând urmatoarele afecțiuni: -rinolalia deschisa . 2001) prin tulburări spastice ale ritmului şi fluenţei vorbirii ce apar în urma spasmelor musculaturii organelor de vorbire şi a tulburărilor de natură afectiv-volitivă(apud Keleman. Printre explicațiile etio-patologice surprinse de Boșcaiu (1973.În cazul in care intalnim simtome din ambele forme aceasta sugerează o forma mixtă(Boșcaiu. (Boșcaiu. Dupa Peter(2010. 1973. duce la negativism. care se formeaza prin combinarea rinolaliei inchise cu cea deschisa. 1984. 66). traumatisme la naștere. Printre problemele de natura psihica care apar concomitent cu balbaiala . instabilitate. întarzieri în dezvoltarea psiho-fizică generală. Pot aparea doua forme de bâlbâială: primară sau clonică si secundară sau tonică . timiditate. pp 89-90) întalnim :componenta ereditară. p. de tipul tulburării (Keleman. boli infecto-contagioase si mai ales metabolismul calciului. 2010. p 82) precizează că această tulburare este una dintre cel mai grave tulburări de vorbire și apare mai mult la băieți decât la fete. 81). Bâlbâiala Boșcaiu(1973. caracterizata prin scurgerea suflului prin căile nazale in cursul pronunțării orcărui sunet. de susţinerea pe care o are copilul din partea familiei. 82).2010. p. -rinolalia inchisă. p. -rinolalia mixta.

p. fuziuni de cuvinte. indiferent de nivelul mintal sau de antecedentele şcolare şi de metodologia folosită. p 68). iar alexia şi agrafia sunt tulburări lexico-grafice totale în învăţarea deprinderilor de citit-scris (Keleman. prima caracterizându-se prin fluenţei vorbirii caracterizată prin vorbirea prea accelerată (Stănică &Vrăşmaş. exprimată fie prin substituiri. p.fonaţia. tulburări de concentrare a atenţiei. omisiuni.(apud Keleman. 2011. fie prin perturbaţii în desemnarea literelor sau dispunerea anarhică în pagină.  manifestarea nevoii acute de a fi ocrotit. 66). p 65) Dizartria Dupa Verza(2003) dizartria este definită ca o tulburare de pronunţie destul de gravă determinată de deficienţe ale inervaţiei organelor de vorbire fiind o denaturare mai extinsă care afectează: structura fonetică. mutismul electiv se manifestă prin 4 . greu de urmărit (Keleman. fonastenia este determinată de supraefort vocal.  emotivitate crescută.  negativism. care la copii apare mai ales în urma manifestărilor prea zgomotoase . anxietate. 1994) iar a doua prin ritmului şi fluenţei vorbirii caracterizată vorbire încetinită. 68). ritmul şi fluenţa vorbirii (ibidem . Printre tulburările de limbaj mai întâlnim afoniasi si disfonia caracterizate prin lipsa totală sau parţială a vocii ca urmare a vibraţiei insufuciente sau a totalei neparticipări a coardelor vocale în vorbire. Dislexo-grafia Dislexo-disgrafia este definită ca o incapacitate sau dificultate parţială de a învăţa scrierea şi citirea prin mijloace pedagogice obişnuite. Trahilalia si bradilalia Aceste doua tulburari sunt legante de ritmul și fluența vorbirii. afazia este o tulburare complexă de limbaj caracterizată prin pierderea parţială sau totală a vorbirii (motorie) sau a capacităţii de înţelegere a celor din jur (senzorială) datorată unor leziuni la nivelul scoarţei cerebrale. nesiguranţă. 2011.  apariţia înstrăinării şi a izolării sociale ce apar ca urmare a dorinţei de a evita situaţiile în care trebuie să vorbească sau atitudinii neînţelegătoare a celor din jur. 2011. inversiuni de litere şi silabe.Aceste tulburări pot fi intalnite și separat dar cel mai adesea digrafia este asociată cu dislexia.

educarea auzului fonematic. Pentru prevenirea și corectarea tulburărilor de vorbire Gherguț(2005. şi care nu formează încă propoziţii simple. principiul parteneriatului in intervenția terapeutică.pierderea temporară a vorbirii. retardul de limbaj este privit de Păunescu(1984. organele fonoarticulatorii sunt normal constituite iar dezvoltarea intelectuală este corespunzătoare vârstei cronologice (apud Keleman. principiul exercitiilor de scurta durată. principiul utilizarii autocontrolului auditiv și principiul acțiunii minime precum și metode si procedee generale utilizate în activitatea logopedică : gimnastica generală.deşi auzul este bun. pp 184-186) prezintă o serie de principii logopedice respectiv :principiile intervenției timpurii. 5 . gimnastica respiratorie.2011. principiul respectării particularitatilor de varstra si individuale. pp 67-69). educarea personalitații. aproape totdeauna alterate ca pronunţie. gimnastica fonoarticulatorie. principiul utilizarii sunetelor ajutatoare. p 9) o întârziere în apariţia şi dezvoltarea vorbirii copilul care până la vârsta de 3 ani foloseşte un număr redus de cuvinte. uneori şi a auzului ca urmare a unor factori stresanţi foarte puternici.

BIBLIOGRAFIE Boşcaiu. Bucureşti: Editura Medicală Verza. (1982). Ce este logopedia? Bucureşti: Editura ştiinţifică şi enciclopedică 6 . E. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniţele de copii. (2011). Suport curs – Defectologie şi logopedie. Tulburări de limbaj la copil. Iaşi: Editura Polirom Păunescu. Sinteze de psihopedagie specială. Bucureşti: Editura didactica şi pedagogică Chelemen. (1984). Oradea: suport curs nepublicat Gherguţ. E. C. (1980). A. (2005). I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful