TIMPUL LIBER Clarificări conceptuale ale timpului liber şi ale agrementului Serviciile au un aport important în crearea condiţiilor pentru

petrecerea timpului liber şi în folosirea acestuia. Prin diversificarea ofertei de servicii, în mod special a ofertei de servicii turistice se produc efecte benefice asupra dimensiunilor şi modului de utilizare a timpului liber şi pentru creşterea calităţii vieţii populaţiei, în special în condiţii de stres accentuat ce caracterizează civilizaţia modernă.1 În acest sens dezvoltarea activităţilor care privesc petrecerea plăcută, agreabilă a timpului liber la locul destinaţiei turistice, şi anume a serviciilor de agrement reprezintă o cerinţă majoră în practicarea unui turism modern. Timp liber - concept şi structură Primele încercări de a defini timpul liber au fost înregistrate încă din antichitate şi reflectau anumite idei filozofice. Aristotel, în lucrarea “Politika”, scria: „Noi muncim ca să avem timp liber” 2. În aprecierile altor analişti, „Timpul liber este preferabil muncii, este ţelul celor care muncesc”3. Dezvoltându-şi ideile, Aristotel a făcut un pas mai departe prin conturarea laturii calitative a modului de petrecere a timpului liber. „Capacitatea de a utiliza corect timpul liber este temeiul întregii vieţi omeneşti. Natura ne cere nu numai să muncim bine, ci şi să trândăvim la fel”, considera filosoful grec 4. În opinia lui Miller şi Robinson, timpul liber se referă la acea periodizare a timpului aflată la dispoziţia individului, după munca necesară sau alte activităţi şi obligaţii ce trebuie îndeplinite; acesta trebuie să fie consumat după opţiunea individuală. Timpul de odihnă reprezintă acea parte din timpul liber destinată activităţilor angajate în scop de odihnă, care prin procese recreative şi activităţi vesele poate sau nu să fie atinsă.

1 2

Ioncica, Maria, Economia serviciilor teorie şi practica, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003,p.70 Sellin,T., Recreation în the Age of Automation, The Annals of the American Academy of Political and Social Science, vol.313, Philadelphia, p.208 op.cit de Cosmescu,I. Turismul, fenomen complex contemporan, Ed. Economica, Bucuresti, 1998, p.16 3 Miller,N.,Robinson, D., The Leisure Age.Its Challenge to Recreation, Woedsworth Publ. Comp., Blemont Calif., 1963, p.497, op. cit.de Cosmescu, I., Turismul, fenomen complex contemporan, Ed. Ecomonica, Bucuresti, 1998 p.16 4 Sellin,T., op. cit., p.208

1

Timp liber Timp pentru odihnă Timp pentru recreare

Fig. nr. 1.1. - Relaţia timp liber - odihnă - recreare (după Cosmescu, I, op. cit. p. 2022) Timpul liber este perioada de timp rămasă după efectuarea muncii şi este constituit din timpul relativ constrâns (timpul pentru somn, activităţi personale şi gospodăreşti, sarcini sociale diferite) şi recrearea5. Recrearea este o activitate voluntară săvârşită fără constrângere şi care are ca rezultat revitalizarea trupului şi a minţii. Se poate defini ca o activitate în afara muncii, destinată plăcerii, savurată în timpul odihnei. Recrearea este concepută ca o refacere a individului prin folosirea timpului de odihnă într-un asemenea mod, încât să restaureze sau să reconstruiască ceea ce s-a consumat în procesul muncii şi să adapteze cunoştinţele şi calităţile personale în direcţia unei vieţi cât mai depline şi mai mulţumitoare. Sociologul Joffre M. Dumazadier defineşte recrearea drept un ansamblu de activităţi cărora individul li se dedică în mod liber, de bunăvoie şi cu plăcere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra şi a-şi satisface nevoile estetice, fie pentru aşi îmbogăţi informaţia sau a-şi completa în mod dezinteresat formaţia, pentru a-şi lărgi şi dezvolta participarea socială voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-a eliberat de obligaţiile profesionale, sociale şi familiale.6 Recrearea se desfăşoară în timpul odihnei, dar nu ocupă toată perioada de odihnă. Înţelegând relaţia ca de la întreg la parte, se apreciază că există şi unele activităţi care, deşi angajate în timpul liber, nu au nimic în comun cu recrearea (timpul pentru cultul religios, studiul individual, „vizitarea soacrei” etc.). Aparţin, de asemenea, acestei categorii: crima, drogurile, răsfăţul şi alte activităţi antisociale. Recrearea este constructivă, pozitivă, având un scop precis. Dacă în odihnă accentul cade pe elementul timp, recrearea se referă la elementul conţinut, la modul cum este cheltuit timpul de odihnă, este modul de comportament ce umple acest timp.7 Activităţile de recreare pot îmbrăca forme variate, de la cele active până la cele pasive. Recrearea presupune joaca individuală, jocurile colective,
5 6

Dinu, Mihaela, Geografia turismului, Ed. Didactica şi Pedagogica, Bucuresti, 2002, p.30 Dumazedier,J.M., Vers une civilisation du loisir, Ed. Du Seuil, Paris, 1978, p.45-46 op. cit. de Ioncica, Maria, Economia serviciilor teorie şi practica, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003, p.67-68 7 Cosmescu,I, Turismul fenomen complex contemporan, Editura Economica, Bucuresti, 1998, p.22-23

2

sporturi, relaxare, distracţie, arte, hobby-uri, practicarea unor hobby-uri în orele libere. Activitatea de recreare poate fi desfăşurată la orice vârstă a individului, fiind condiţionată de elementul temporal, condiţia şi atitudinea persoanei, circumstanţele ambientale etc. Modalităţile de utilizare a timpului liber şi activităţile corespunzătoare diferă, în funcţie de dimensiunile şi localizarea acestuia (timpul liber propriu-zis zilnic, săptămânal, din concediul de odihnă etc.). Se remarcă astfel că timpul liber zilnic este folosit pentru autoinstruire, activităţi distractive, întâlniri, iar timpul liber de la sfârşitul săptămânii va fi folosit pentru practicare turismului, activităţilor sportive, vizionări de spectacole ş.a. În cazul concediului de odihnă, de pildă, acesta este destinat în special turismului, tratamentelor balneare, în scopuri culturale etc.8 Durata timpului liber este determinată şi de dimensiunile componente ale bugetului de timp al indivizilor. Latura cantitativă al bugetului de timp este determinată de dimensiunea elementelor componente, iar aspectul calitativ, de conţinutul activităţii individului sau grupurilor sociale, privite prin prisma scopurilor şi mijloacelor, necesităţilor, aspiraţiilor şi intereselor acestora, ale condiţiilor în care se desfăşoară activitatea umană.9 Evoluţia timpului liber şi funcţiile acestuia Cu toate că o dată cu apariţia muncii se poate afirma că se confirmă şi existenţa timpului liber din punctul de vedere al sociologilor, istoria dezminte acest fapt, întrucât nu în toate societăţile şi în toate perioadele timpul liber a fost clar relevat. În societăţile preindustriale nu exista timp liber, munca fiind intensă în anumite sezoane şi redusă ca intensitate în altele. Astfel, în perioadele propice desfăşurării lucrului, timpul de muncă se întinde pe toată durata zilei. În cursul lunilor de iarnă, această muncă era uneori înlocuită cu o luptă pentru supravieţuire care era de obicei dificilă, deoarece oamenii aveau de înfruntat frigul, bolile, multe suferinţe. Această perioadă de inactivitate nu se poate suprapune cu timpului liber, pentru ca nu prezintă nicio proprietate în înţelesul modern al acestuia.10 În afara acestor activităţi specifice perioadelor respective, ritmul de viaţă este întrerupt la sfârşit de săptămână sau cu ocazia sărbătorilor religioase şi ceremoniilor (pentru creştini, de pildă). Dar duminicile erau destinate activităţilor bisericeşti, iar sărbătorile presupuneau un efort, o cheltuială de hrană şi energie. Distracţiile populaţiei erau legate de ceremonii, însă acestea reprezintă expresii ale cultului şi nu fac parte din timpul liber propriu-zis.11 Pentru ca timpul liber să devină posibil de desfăşurat, este necesar ca
8 9

Ioncica, Maria, op.cit., p.70 Angelescu, Coralia, Jula,D., Timpul liber - condiţionări şi implicaţii economice, Ed. Econonica, Bucuresti, 1997, p.26 10 Dumazedier, J., Sociologie empirique du loisir- critique et contre critique de la civilisation du loisir, Editions du Seuil, Paris, 1974, p.24 op. cit. de Angelescu, Coralia, Jula, D. Timpul liber - condiţionări şi implicaţii economice, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p.28 11 Dumazedier. J., op. cit, p. 24

3

5 11.0 1900 50 22 7 3 12 6 procente 100 43. somn etc.0 8. iar între 30-50% din această productivitate a fost transformată în activităţi de timp liber. să nu ocupe întregul timp disponibil.0 30. legate de biserică..5 24. p.0 6.0 (Sursa: Angelescu. D. de doi factori importanţi.0 14. Nu se include şi timpul fiziologic de bază (repaus.0 9.0 5. în principal. Structura bugetului de timp în anii 1800. Productivitatea muncii. cit. 1900 şi 2000 Anii Durata medie a vieţii Timp fiziologic de bază (somn. silvicultură.0 11. industrii extractive) şi secundar (industriile prelucrătoare şi construcţiile). repaus etc. îndeosebi în sectoarele primare (agricultură. deoarece acesta se menţine cu o pondere relativ constantă în bugetul de timp. din punct de vedere istoric. şi anume: durata medie a vieţii şi productivitatea muncii. Astfel. evoluţia timpului liber a fost influenţată.).0 26. ceremonii etc. 4 .5 2000 72 31 8 6 8 19 100 43.5 14.productivitatea muncii să permită apariţia unei secvenţe temporale în afara muncii suficientă pentru ca acele activităţi impuse de comunitate. a crescut în cursul ultimilor 125 de ani cu un ritm mediu anual de cca. Coralia.. Această ascendenţă a productivităţii muncii în ţările dezvoltate a avut ca efect o creştere a veniturilor disponibile şi a puterii de cumpărare. repaus etc.0 11. la circa 70-72 de ani în anul 2000. Jula.1. 3-4%.) Copilăria şi şcoala Timp pentru transport Timp de muncă Timp liber 1800 36 15 5 2 11 3 100 43. Tabelul 1. op. 32) Durata medie a vieţii s-a dublat în ultimii 200 de ani. de la 35-36 ani în jurul anului 1800.) Copilăria şi şcoala Timp pentru transport Timp de muncă Timp liber Durata medie a vieţii Timp fiziologic de baza (somn. dar şi în ramuri ale sectorului terţiar (transporturi).

nr.) se menţine la acelaşi nivel. Dar o dată cu aceste evoluţii s-a mărit mobilitatea spaţială a populaţiei. În ultimele două secole. ca pondere în totalul bugetului de timp. incluzând şi durata inactivă ulterioară pensionarii.) O dinamică interesantă a cunoscut. Fig 1. Dorin Jula. Structura bugetului de timp in anul 2000 Tim p libe r 26% 44% 11% 8% 11% Tim p de m uncă Tim p de trans port Copilăria şi şcoala Tim p fiziologic de bază tim p de m uncă 8% 41% 14% 6% 31% tim p de transport copilăria şi şcoala tim p fiziologic de bază (Sursa: după Coralia Angelescu. dar numai ca pondere în bugetul total de timp. această secvenţă a bugetului de timp a cunoscut 5 . timpul destinat transportului şi deplasărilor. op. Coralia. Reducerea timpului de muncă între anii 1800-2000 a fost atât în termeni absoluţi.31 19 2000 15 0 tim p libe r 8 6 8 11 2 5 1800 3 40 60 80 Copilăria şi şcoala Timp pentru muncă 20 Timp fiziologic de baza Timp pentru transport Timp liber Fig. în decursul a două secole.4. 1. de la 31% la 11%. nr. după cum se poate observa în fig. crescând astfel distanţa deplasării. cât şi în cei relativi.6. 1. 1. fig. cit. în decurs de două secole. de la 11 ani la 8 ani. Viteza de deplasare a crescut şi a avut ca efect a îmbunătăţirea considerabilă a infrastructurii de transport. Acest fapt se explică prin natura activităţilor umane specifice secvenţei respective de timp. cit. repaus etc. înţelegând timpul liber în sens larg. şi fig. Structura bugetului de timp în anul 1800 Fig. op. 1.4. circa 43%.7. 1. Jula. nr.) Doar timpul fiziologic de bază (somn. Repartiţia bugetului de timp în anii 1800 şi 2000 (după Angelescu.7.6. D.

cit.12 Cei mai mulţi analişti prevăd pe termen mediu şi lung o creştere a timpului liber sau cel puţin a timpului petrecut în afara muncii. 31 13 J. În ceea ce priveşte o analiza prospectivă asupra timpului liber. Însă spre sfârşitul deceniului VII şi începutul deceniului VIII ale secolului trecut a existat o altă părere. oamenii petrec mai mult timp la locul de muncă şi solicită mai puţin timp liber. Astfel. 1962. de Coralia Angelescu. Histoire du confort. 1971 op.K. iar durata vieţii active va fi de 30 de ani. Ed.6 ore în 1941 la 41 de ore în 1965. The New Industrial State. în anul 1962.o puternică creştere în dinamica sa. timpul liber creşte până la cca. Boston. pe măsură ce veniturile cresc. timp liber cumulat în decursul vieţii. considera că pentru un orizont de prognoză mai lung (pentru anul 2100). Dorin Jula în Timp liber. de la 40. p. Paris. Dorin Jula în Timp liber. 3 ani în 1800. J.cit. condiţionări şi implicaţii economice. repartizate în 40 de săptămâni a cate 30 de ore de muncă. care afirma că în ultimul sfert al aceluiaşi secol durata medie a săptămânii de lucru în industrie a crescut uşor. a lui J. Evoluţia menţionată apare şi mai evidentă în expresie matematică: de la aprox. Galbraith. Fourastie. Fourastie. op. de Coralia Angelescu.K.13 12 J. Presses Universitaires de France. Houghton Mifflin. p. condiţionări şi implicaţii economice. Galbraith. 31 6 . 19 ani la sfârşitul secolului XX. durata anuala a muncii va atinge nivelul de 1200 de ore faţă de 2000-2200 de ore în prezent.

All Beck. evidenţiind statutul agrementului ca şi componentă de bază a serviciilor turistice. misiunea sa fiind ca respectivul grup să-şi îndeplinească obiectivele. fără să fie preocupaţi de respectivele activităţi. Prin această definiţie se remarcă atât varietatea activităţilor de animare şi multitudinea planurilor pe care acţionează. capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună-dispoziţie. de care aceştia să fie conştienţi că le au la îndemână şi că la a căror desfăşurare pot să participe activ sau să aleagă o viaţă sedentară. precum şi de odihnă activă pentru reconfortare14. N. evenimentelor şi formelor oferite de unităţi. Concomitent cu apariţia serviciilor de agrement. 2003 p. Ed. staţiuni sau zone turistice. să stabilească relaţii între ei. N Economia turismului.. Hotelul. Economia turismului. se poate constata că noile nevoi de consum şi noile exigenţe privind calitatea componentelor turistice aduc îmbunătăţiri privind consumul timpului liber. precum şi faptul că agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor de odihnă activă a turiştilor. Obiectivul principal al unui program de animaţie este de a propune turiştilor o serie de activităţi. Animatorul trebuie să fie abil astfel încât să motiveze turiştii să participe la diferite activităţi. Ed. cât şi pe organizatorii de vacante care sunt staţiunile şi agenţii economici. 17 Lupu N.a celor de agrement. Bucuresti. Neacsu. Bucuresti. 350 16 Lupu. op. 2001.SERVICII DE AGREMENT ŞI DIVERTISMENT PENTRU TIMP LIBER În prezent. deoarece asigură odihna activă a turiştilor prin satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului.P. dacă simt nevoia. p. cit de Snack. Expert. Ed. să lase o impresie şi o amintire favorabile15. Bucuresti. p. motivaţi de un imbold comun. Ed. 1988.. stimulând apariţia şi dezvoltarea unor servicii specifice .O. Baron. N. Turiştii trebuie să fie conştienţi că activităţile există şi. O. Tigu. Astfel. Gabriela Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism. Economie şi management. să participe la ceea ce nimic nu îi poate împiedica16. unei împliniri. 17 Animatorul turistic este persoana care coordonează activităţile unui grup de turişti. cu unicul scop de a face acestora sejurul cât mai plăcut şi mai amuzant şi de a-i ajuta să-şi recupereze forţele. Neacşu. divertismentul.6. p. Serviciile de agrement fac parte din categoria de bază a produsului turistic. 91. favorizând în acelaşi timp relaţiile interumane. N. ca urmare a satisfacerii nevoilor turiştilor legate de oferirea posibilităţii de a avea o viaţă de o vacanţă mai activă. Lupu. creând cadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber. 7 . op. p. timpul liber nu este apreciat doar ca un timp rezidual în raport cu timpul de munca ci acesta este folosit în scopul lărgirii orizontului de cunoaştere. 91-94. înainte de a reveni la viaţa cotidiană. Bucuresti. 2001. Agrementul se defineşte ca fiind ansamblul mijloacelor. Serviciile de agrement contribuie astfel direct la realizarea calităţii vieţii. 14 15 Snack. cit. Baron. 148 Stanciulescu. All. de plăcere. Expert. se dezvoltă un alt concept la fel de important şi anume animatorul turistic. P. Serviciilor de agrement le sunt specifice o serie de funcţii care privesc atât pe turist. echipamentelor. Gabriela. nu doar fizice cât şi cele psihice. să dea senzaţia unei satisfacţii.

cum ar fi cea de schi. vânătoare. un Ghost Train şi o Black Hole. Inaugurat în 1896. agrementul devine o importantă sursă de încasări. 2004. al cărei circuit se desfăşoară integral pe întuneric. dar cel mai mare şi mai interesant se află nu pe continentul propriu-zis. alpinism. nr. Baron. Datorită competiţiei existente pe piaţă se stimulează cu ajutorul activităţilor de agrement procesul de dezvoltare. Blackpool Pleasure Beach este considerat. Neacşu. E lumea ta!”. în Anglia.O.350 8 . măsurând 1675. rollercoaster-ul Big One.cit. ci dincolo de Marea Mânecii. o centrifugă uriaşă (Flying Machine) şi o replică modernă a Corabiei lui Noe. revenirea acestuia. în ceea ce priveşte spectaculozitatea echivalentul britanic al americanului Kennywood Park (Pittsburgh). 13. Agrementul poate să devină motivaţia principală a unei calatorii anume. prin stimularea creşterii circulaţiei turistice.18 18 Snack.Agrementul vizează destinderea şi reconfortarea fizică. echitaţie etc. Pentru copii. s-a construit separat parcul tematic Beaver Creek. lăudându-se totodată cu două carusele. diversificare şi individualizare a produselor turistice. Prin creşterea gradului de atractivitate. cu versiuni mai mici ale tuturor instalaţiilor. comunicarea şi sporirea volumului de cunoştinţe. în care se exercită forţe de 3-4 G) durează două minute şi treizeci de secunde. redând înfricoşător toată istoria vikingilor). Prezenţa animaţiei şi varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumită zonă şi asigură. Anglia.5 metri lungime şi 63. op. divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor turistului. Viteza maximă înregistrată pe circuit este de 119 km/h. Mândria parcului de la Blackpool rămâne. Cea mai nouă atracţie este Valhalla (cu o lungime de 650 de metri. este construit din oţel. totuşi. inclusiv a rollercoaster-ului din lemn. el conservă încă un montagne russe din lemn (Big Dipper). satisfacţia psihică prin activităţi cultural distractive şi instructive-educative. de creştere a atractivităţii staţiunilor turistice prin diversificarea şi dezvoltarea mijloacelor de agrement. agrementul reprezintă un factor de competitivitate. a fost inaugurata în 2000 şi a costat 15 milioane de lire sterline. de cele mai multe ori. Simultan. N. de creştere a eficientei economice a activităţii de turism. iar o călătorie extremă (curbe de 65 de grade. Sursa: „Descoperă. Această situaţie se remarcă şi în cazul parcului de distracţii Blackpool Pleasure Beach din Yorkshire. pescuit. Din punctul de vedere al organizatorilor de turism.7 metri înălţime. Valhalla este considerată cea mai mare instalaţie tip rollercoaster. Inaugurat în 1994. p. atrăgând după sine apariţia unor noi tipuri de vacanţă. pe traseu se află trei garnituri în mişcare. amuzamentul.P. Europa nu este lipsită de parcuri de distracţii.

montan (de vara şi de iarna). ritmul este întotdeauna dictat de cel mai lent dintre participanţi. Neacsu. Se folosesc schiuri late care asigură o aderenţă sporită. pe anumite trasee putându-se schia chiar până spre vară. porturi de agrement şi cluburi nautice. sunt la dispoziţie trasee de până la 1700 m lungime. pe trasee mai uşoare (în staţiunea de bază: Panorama. Farnham.N. În funcţie de categoria în care se încadrează fiecare individ (expert. Cum coborârea diferă semnificativ de una normală. majoritatea instructorilor te obligă la o sesiune speciala de antrenament. 9. se distribuie cu Ziarul Financiar Activităţile de agrement deşi sunt eterogene şi dinamice. unde pe o suprafaţă de 2000 km2 se află zone ideale pentru practicarea acestui tip de schi extrem. nr. Zăpada este abundentă şi uscată. În cadrul turismului de litoral se remarca forme specifice de agrement şi anume: sporturi nautice.20 martie. Invermere. cu o multitudine de forme particulare. Vârsta minimă pentru participare este de 19 ani. mai precis în Munţii Purcell din British Columbia. Radium Hot Springs) înaintea aventurii propriu-zise.Heli-schi Heli-schiul s-a născut în Canada. dată fiind forţa de torsiune suplimentară care poate apărea în timpul coborârii. durata zborului este de până la 90 de minute iar participanţii sunt în general în număr de cinci. startul fiind dat la altitudinea de 2900-3000 m. Într-o zi de schi se pot efectua intre opt şi zece coborâri. iar clima blândă. op. mai ales. E lumea ta!”. cei care vin de la nivelul mării au nevoie de 2-3 zile pentru acomodare. avansat sau intermediar) şi pe care este obligat să o înscrie într-un formular special. 2004. cu o diferenţă de nivel cuprinsă între 700 şi 1200 de metri. Baron.cit. p. Când se schiază în grup. Sezonul se deschide pe 15 decembrie şi durează până în luna aprilie. iar legăturile sunt altele decât cele obişnuite.O. iar formularul conţine prevederi foarte stricte care exonerează organizatorii de răspunderea legala în caz de accidente (inclusiv cele de elicopter).P. Elicopterele folosite sunt A-Star B3. Coppercrown. SURSA: Revista “Descoperă. 19 Snack. balnear şi în oraşe (pe trasee turistice). înainte de a căpăta permisul de schiat. Paradise şi mai ales Jumbo alcătuiesc împreună cea mai faimoasă locaţie din lume pentru „schiatul din elicopter”.356-357 9 . fără furtunile care sunt frecvente în Munţii Stâncoşi. se pot grupa în funcţie de mai multe criterii şi anume19:  Cel mai frecvent organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral. Din pricina altitudinii mari şi a nivelului redus de oxigen. Cauldron. talazoterapia. Sezonul de vârf este considerat a fi intervalul 1 februarie . Eyebrow Forster.

săniuţe. animaţie culturală. animaţie comercială. discotecă etc. 93 22 Minciu. animaţie recreativă.. Pentru turismul balnear. în care turistul se comportă ca un simplu spectator (vizitarea obiectivelor turistice. sub atenta supraveghere a personalului hotelului 21. participarea la anumite evenimente culturale. Tipurile de animaţie proprii unităţilor de cazare sunt cea recreativă.amenajarea plajelor pentru cura helio-marină activă etc. mountain bike etc. alpinism. op. prin implicarea turistului în diferite programe de divertisment (sporturi.  După sezonul turistic. concursuri. cit.).  Prestaţiile de agrement se grupează şi după scopul avut în vedere în competitive şi ca scop în sine. îndreptată spre destinderea şi petrecerea unui sejur agreabil (spectacole. deoarece acestea sunt realizate cu ajutorul societăţilor comerciale turistice şi cu administraţiile locale.de vară: drumeţii.  Una dintre modalităţile de structurare cele mai expresive şi complete împarte prestaţiile turistice în funcţie de conţinutul acestora în: animaţie de pură deconectare. cit. concursuri). cea orientată spre realizarea 20 21 Minciu. p. alcătuită dintr-o serie de activităţi plăcute prin care copiii pot să se joace. de dansuri etc. parcuri de distracţii. turnee ale ansamblurilor teatrale. Ed.281-284 Lupu. şi pasive. pentru tineri. cinema. Serviciile organizate la nivelul staţiunilor pot fi centre de echitaţie. pentru adulţi şi pentru vârsta a treia. servicii organizate la nivelul staţiunilor şi servicii organizate de terţi20. şi de iarnă: sporturi de sezon diverse. op. hotel. sportive)22. 2001. cu preţ unic. speologie. Economia turismului. bob. cu preţ mediu şi de lux. p.  În funcţie de preţ.) şi agrement în aer liber (grădini publice. patinaj etc. se disting agrement închis (club. N. Uranus.  Un alt criteriu folosit este vârsta şi se evidenţiază servicii de agrement pentru copii. centre sportive. Rodica.  O alta modalitate de structurare a serviciilor de agrement are drept criteriu numărul de participanţi şi se remarcă agrement individual şi animaţie de grup. muzicale. complexe sportive etc. cluburi de vacanţă etc. Bucuresti. Serviciile organizate la nivelul staţiunilor au un grad mai mare de complexitate şi diversificare. prestaţiile de agrement se grupează în active. serviciile de agrement se împart în gratuite. Rodica. jocuri). schi. să convieţuiască şi să participe la jocuri alături de alţii de vârsta lor. poate cea mai importanta.  În funcţie de modalitatea de participare a vizitatorilor.  În funcţie de spaţiul de desfăşurare. agrement de vară (sporturi nautice) şi agrement permanent.281-284 10 . se evidenţiază agrement de iarna (sporturi de iarnă). Printre serviciile organizate de terţi se numără parcuri de distracţii. Pentru agrementul montan se disting activităţi specifice pentru cele doua sezoane . teatru. activităţile de agrement vor fi în concordanţă cu nevoile specifice persoanelor de vârsta a treia. stadioane. p. animaţie sportivă care are la bază interesul pentru cultura propriului corp (hotelurile îşi creează propriile săli de gimnastică) şi animaţia infantilă. La aceste modalităţi de clasificare a serviciilor de agrement se adaugă şi următoarele:  După nivelul de organizare se disting servicii organizate de unităţile de cazare şi/sau alimentaţie.

structura şi specificul locaţiilor în cauză. Bucuresti. rezervaţii şi cazinouri. p. p. tematice (planetariu. 283-284 11 . pelerinaje. congrese etc. 2004.). editia a III-a revazuta. de slăbire.) şi a unor activităţi mai deosebite. participarea la evenimente culturale. de înfrumuseţare. cu un grad de risc mai ridicat. golf. educarea şi dezvoltarea anumitor cunoştinţe ale turistului. Animaţia culturală se referă la acele activităţi care presupun formarea. Animaţia recreativă se constituie din vizitarea parcurilor de loisir: generale (cu echipamente de distracţie. Animaţia culturală se prezintă sub formă de vizite la muzee şi case memoriale. Animaţia orientată spre realizarea unei depline forme fizice se referă atât la posibilitatea efectuării de cure (balneare. aşteptările şi aspiraţiile turiştilor. expoziţii. animaţie gastronomică şi cea profesională23. vizitarea edificiilor de natură religioasă. Astfel. competiţii sportive etc. Concluzionând. 90-91 Minciu. înot. vizitarea unor obiective istorice etc. oraşele ca Las Vagas. Animaţia-spectacol are o multitudine de forme de manifestare şi priveşte diversitatea peisagistică. din povesti etc. cea culturală. folclorice.unei depline forme fizice. drumeţiile. întâlnirile cu rudele şi prietenii etc. 23 24 Lupu. spectacole de teatru. a unui personal cu pregătire de specialitate. cu personaje îndrăgite din benzi desenate. N. Animaţia de pură deconectare se referă la acele activităţi prin care se evadează din cotidian. şi anume: sărituri cu paraşuta şi deltaplanul. vizitarea diverselor obiective turistice. plimbările prin natură. volei. evenimente de artă. film. Animaţia profesională se referă la târguri. Atlantic City atrag un număr impresionant de vizitatori şi formează un nou tip de vacanţă. precum şi la practicarea diferitelor sporturi (tenis. precum şi de profilul. frumuseţea florei şi a faunei. Strategia de dezvoltare a serviciilor de agrement trebuie să ţină seama de motivaţiile. se poate afirma că dezvoltarea activităţilor de agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit desfăşurarea unei activităţi utile şi eficiente. Rodica. iar în categoria acestora intră băile de soare şi mare.). zoologie). muzică. care pune accent pe latura morală a personalităţii individului. sejururi de învăţare a unor limbi străine. Ed. fitness etc. desfăşurarea activităţilor de agrement presupune existenţa unor echipamente adecvate. Economia turismului. op. Uranus. Parcuri de distracţii precum Disneyland. burse de studii. river rafting etc.. animaţie-spectacol. Animaţia gastronomică generează activităţi de divertisment legate de expoziţii şi concursuri de natură culinară şi circuite pe aceasta temă. Acest tip de animaţie se adresează unui public avizat24. cit. Animaţia comercială presupune folosirea timpului liber pentru efectuarea unor cumpărături uzuale sau specifice. Aceasta necesită adoptarea unei strategii adecvate privind dezvoltarea unei reţele comerciale şi asigurarea unei game sortimentale care să ţină cont de cerinţele şi nevoile turiştilor. Animaţia recreativă este practicată de un număr mare turişti şi nu de puţine ori aceasta reprezintă chiar motivaţia principală a călătoriei. schi etc. precum şi a unor programe care să fie pe placul turiştilor.

în urma derulării consumului turistic. oamenii să dobândească un plus de cunoştinţe.26 Se remarcă faptul că serviciile sunt antrenate într-o proporţie însemnată în crearea condiţiilor pentru petrecerea timpului liber. Dinu Marin. p. Maria. cât şi în folosirea propriu-zisă a acestuia. el trebuie conceput astfel încât. p. în condiţiile contemporane.Conţinutul şi tipologia serviciilor turistice Prin specificul său. dezvoltarea acestui tip de activităţi fiind una dintre cele mai importante consecinţe ale creşterii dimensiunii timpului liber. chiar deprinderi noi. turismul aparţine structural sferei sectorului terţiar. iar altele vor fi destinate unor trebuinţe specific turistice. Serviciile turistice trebuie văzute şi tratate pornind de la conceptul şi evoluţia timpului liber. p. Datorită faptului că timpul de muncă se reduce ca o consecinţă a creşterii productivităţii muncii şi a perfecţionării proceselor de producţie. 147 Angelescu. Acest fapt duce la transformarea într-o constantă a timpului de odihnă pasivă şi creşterea solicitărilor faţă de formele odihnei active. Diversitatea şi eterogenitatea serviciilor turistice. tendinţele în evoluţia acestora. hrana.70 28 Florina Bran. O parte dintre aceste activităţi satisfac pe de o parte nevoi de bază cum ar fi odihna. 1998. op. un fenomen de masă. Serviciul turistic trebuie să creeze condiţiile pentru refacerea capacităţii de muncă. dinamica sub impulsul aceloraşi grupe de factori . Economia turismului şi mediului inconjurartor. concomitent cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber. totodată. Jula. Astfel. Turismul a devenit. prin punerea accentului în ultima perioadă pe serviciile de animaţie. 236-240 27 Ioncica. diversificarea ofertei de servicii şi în special a ofertei turistice. Economică. se va amplifica dimensiunea timpului liber. a progresului ştiinţific şi tehnic.cauza confirmă apartenenţa turismului la acest sector25. Numai în felul acesta prestaţia turistică îşi conturează un conţinut concordant cu exigenţele vieţii moderne. cit. simulate şi de efectele negative ale concentrării urbane. astfel încât cel de la sfârşitul săptămânii şi vacanţa să rămână într-o proporţie cât mai mare pentru practicarea turismului.I. informaţii... Tamara Simon. cit. în economie. între care poluarea şi 25 26 Cosmescu. precum şi a promovării pe scară largă. D. Creşterea secvenţei din timpul liber dedicată practicării turismului va depinde direct de dimensiunea timpului liber săptămânal şi anual şi indirect de mărimea timpului liber cotidian. cat şi pentru creşterea calităţii vieţii populaţiei27. op. are efecte atât asupra dimensiunilor şi modului de utilizare a timpului liber. Coralia. trăsăturile comune cu ale celorlalte activităţi ale terţiarului. Aceasta din urmă condiţionare rezultă din modul în care se asigură posibilitatea unei distribuţii echilibrate a numărului de ore disponibile zilnic pentru celelalte activităţi de timp liber. p. cit. 68-69 12 . op. Conţinutul şi caracteristicile serviciilor turistice Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu aceasta. Ed. Bucureşti. cu cerinţele turismului contemporan28.

a creşterii rolului în formarea şi educarea indivizilor. Totodată. op. Marketingul în turism. Bucureşti. să răspundă criteriilor odihnei active. 232 31 Rodica Minciu.. Acest lucru se va concretiza în faptul că organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor vacanţe. a fi rezultatul asocierilor interdependenţelor dintre atractivitatea unei zone şi facilităţile sau serviciile oferite cumpărătorului. Nicolescu. altele sunt specifice numai turismului. nefavorabile ale suprasolicitării nervoase. Un alt element ce argumentează caracterul turismului de activitate prestatoare de servicii îl constituie modul de definire al produsului turistic şi corespunzător. cât şi nota sa de specificitate. op. Odihna activă reprezintă. Aprecierea turismului ca activitate de prestări servicii rezultă atât din conţinutul acesteia. Turismul reprezintă unul dintre domeniile terţiarului. bunurilor şi serviciilor. activitatea având un conţinut complex şi luând. 218-219 13 . de fapt. Produsul turistic este considerat. eficient. p. p. expresie a receptivităţii şi adaptabilităţii turismului la schimbările intervenite în structura nevoilor de consum. Se remarcă importanţa deosebită a serviciilor prin faptul că în crearea şi în individualizarea produselor turistice accentul cade pe servicii29.  Nestocabilitatea se referă la faptul că serviciile turistice nu pot fi stocate 29 30 Rodica Minciu. serviciul turistic se concretizează numai în momentul întâlnirii cererii cu oferta turistică. de deconectare. Editura Sport-Turism.cit. resursele luând forma diferitelor produse numai prin intermediul prestărilor de servicii specifice . folosit în tratamentul de ameliorare a efectelor negative. alimentaţie. iar produsul turistic este în fapt unitatea organică a efectelor resurselor. unde nu se operează cu servicii pure. cu posibilităţi multiple de desfăşurare a unor activităţi recreative menite să diversifice şi să sporească atractivitatea ofertei. Conţinutul particular al produsului turistic. forma unei asocieri de elemente cu caracter diferit. În perioada contemporană se manifestă un proces continuu de îmbogăţire a conţinutului prestaţiei turistice cu noi tipuri de activităţi. fiecare componentă având trăsături proprii. astfel. aranjamente turistice. 1975. mecanisme specifice de funcţionare şi intrând în proporţii variabile în alcătuirea ofertei turistice.. Aceste preocupări îşi măresc dimensiunea o dată cu transformarea turismului într-unul de masă. Din rândul caracteristicilor de ordin general31 se remarcă:  Caracterul imaterial al prestaţiei. din elementele ce-i conturează un specific distinct de alte prestări care aparţin sectorului terţiar. al ofertei. influenţează diferit realizarea efectului global.găzduire. 216-217 E. poate chiar singurul. imprimându-i o multitudine de forme de manifestare30. modul său de determinare demonstrează atât caracteristica turismului de activitate prestatoare de servicii. cu creşterea frecvenţei de petrecere a timpului liber în afara reşedinţei permanente.stresul. transport. agrement. cât şi din particularităţile serviciului turistic. p. aşa cum s-a arătat. un procedeu modern. Unele din particularităţile serviciilor turistice sunt comune tuturor componentelor terţiarului.cit.

cazare. serviciile turistice cunosc ritmuri de creştere superioare evoluţiei de ansamblu a fenomenului turistic. în vederea unui consum în viitor se remarca atât existenţa unor avantaje în desfăşurarea activităţii ca urmare a eliminării cheltuielilor şi dificultăţilor legate de distribuţia fizică. Pe de altă parte..  Prestaţiile turistice manifesta şi o puternică fluctuaţie sezonieră. Printre caracteristicile specifice pot fi menţionate32:  Personalizarea serviciului atât la nivelul grupului. astfel. alimentaţie. cât şi anumite dificultăţi legate de asigurarea echilibrului ofertă-cerere şi realizarea efectivă a serviciilor. fiind rezultatul oscilaţiilor cererii turistice şi al concentrării acesteia în anumite perioade. 32 Rodica Minciu. încetând să existe din momentul încheierii acţiunii acestuia. Individualizarea serviciilor se regăseşte în caracterul unicat al vacanţelor. cât şi la nivelul individului face ca motivaţiile. tratament) şi a resurselor umane. fiind strâns legată de prezenţa şi participarea lucrătorului. Prestarea serviciilor turistice rămâne un domeniu în care prezenţa lucrătorului continuă să fie importantă atât prin specificul activităţilor.  Serviciile turistice deţin o pondere mare în cheltuielile cu munca vie. Astfel. dar şi la schimbările comportamentale. Dacă acestea nu sunt îndeplinite.  Serviciile turistice se caracterizează printr-un dinamism ridicat. pătrunderea progresului tehnic se face mai lent şi cu eforturi mari. care generează un complex de probleme privind organizarea producţiei şi comercializării lor. prezenţa atât a prestatorului. cât şi datorită psihologiei consumatorului turist. Astfel. Faptul ca prestaţiile turistice se exteriorizează sub forma unor activităţi impune.  O altă caracteristică generală se referă la intangibilitatea serviciilor. simultaneitatea execuţiei şi consumării serviciilor. turistul prezintă neîncredere şi reţineri cu privire la achiziţionarea serviciului turistic. este necesară o bună cunoaştere a nevoilor pieţei şi o riguroasă delimitare a sferelor de acţiune. cât şi a consumului serviciilor. Din această cauză apar consecinţe negative asupra gradului de utilizare a capacităţilor producţiei turistice (de transport. cât şi a beneficiarului în acelaşi loc. datorită faptului că acelaşi producător nu îşi poate oferi serviciile simultan pe mai multe pieţe.şi păstrate în vederea unui consum ulterior. Astfel. prezentând avantaje notabile în realizarea „confortului psihologic“ al turistului şi reduce sensibil posibilităţile de copiere ale acestora. de corectitudinea şi modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile. Apar însă probleme legate de asigurarea calităţii serviciilor şi de standardizare a acestora. dar şi asupra satisfacerii nevoilor turiştilor. calitatea serviciului. apar efecte nefavorabile la nivelul volumului activităţii realizate. nevoile foarte variate ale cererii.cit. Comercializarea serviciilor presupune contactul nemijlocit între producătorul-prestator şi consumator. Deosebit de sensibile la mutaţiile înregistrate în dezvoltarea economico-socială. op.  Serviciile sunt inseparabile de persoana prestatorului. deoarece nu pot fi percepute cu ajutorul simţurilor. p. realizarea lui corespunzătoare depind de nivelul pregătirii acestuia.  Simultaneitatea atât a producţiei.219-223 14 . pentru realizarea lor efectivă. precum şi comportamentul diferit al turiştilor faţă de fiecare componentă a prestaţiei să fie satisfăcute.

Aceasta presupune înlocuirea unor elemente care intră în proporţii diferite în alcătuirea produsului final. Existenţa unei multitudini de posibilităţi de combinare şi substituire a elementelor care alcătuiesc produsul permite realizarea unei game largi de produse turistice. locul şi momentul acţiunii. Această caracteristică este dependentă de structura complexă a serviciului turistic. datorită faptului ca prestaţia turistică este rezultatul diferitelor combinaţii între elemente decurgând din condiţiile naturale şi antropice specifice fiecărei ţări sau zone şi serviciile furnizate de organizatori. determinată de specificul prestaţiei. forma de turism.  O altă caracteristică se referă la substituibilitatea serviciilor turistice.  În relaţie foarte strânsă de eterogenitate se află caracteristica ce se referă la participarea unui număr mare de prestatori la realizarea produsului turistic. Principalele prestaţii şi succesiunea acestora ar putea fi următoarele:  Propagandă Informare Contractarea aranjamentului Relaţii publice Transport pe ruta ducere Cazare şi auxiliare Alimentaţie şi auxiliare Agrement Transport pe ruta întoarcere 15 .Serviciile turistice se caracterizează şi prin complexitate.  Consumul serviciilor turistice se efectuează într-o ordine riguroasă.  Prestaţiile turistice sunt eterogene.

realizate de agenţii de specialitate. 5. transferul turiştilor şi bagajelor la hotel sau de la un mijloc de transport la altul. reprezentanţi. cazarea şi serviciile suplimentare oferite de unităţile hoteliere. 1996. 4. agrementul în varietatea formelor sale. de-a lungul tuturor momentelor călătoriei este necesară prezenţa activităţii de relaţii publice. în cazul în care comportă utilizarea mai multor mijloace de transport. contractarea aranjamentului. 172) acţiunile de propagandă şi informare turistică. 3.1. 6. 8. 16 . menite a asigura climatul favorabil desfăşurării consumului turistic şi revenirea turistului. a minimului de servicii solicitate şi stabilirea programului de desfăşurare a acţiunii. 2. dar şi prin intermediul materialelor publicitare.Fig. 7. p. 1. Editura Economica. Florina Bran. transportul turiştilor pe ruta de întoarcere. Economia turismului şi mediului înconjurător. Schema de derulare a prestaţiei turistice (după Ion Istrate. Bucureşti. birouri de turism. alimentaţia şi prestaţiile auxiliare acesteia. 2. transportul. prin contact direct. Anca Gabriela Roşu. dar şi anumite facilităţi de care beneficiază turistul pe durata deplasării.

1989). de a întări şi de a educa voinţa. dezvoltării voinţei şi a obţinerii unor performanţe. formării de caracter şi asupra umanismului. prolificitatea culturală (tehnicile de cultivare a corpului. care însemnă „a te distra”.. cuvântul „sport” vine din latinescul „deportare”. 1989) făcând o comparaţie între „joc” şi „sport” evidenţiază câteva dintre caracteristicile sportului: importanţa acordată rezultatului. un joc unde scopul este cultura corpului prin exerciţii de un asemenea fel încât îl obligă pe om la o luptă triplă: contra lui însuşi. controlată. de formare morală prin formare corporală” (Bernard. jocul trăieşte în prezentul imediat. până la diferite jocuri de societate. responsabilităţii. 1989) M. În jocuri. contra naturii lucrurilor.SPORTUL CA ELEMENT DE TIMP LIBER CONCEPTUL DE SPORT În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX. alături de „progres”. distracţie.. În alte lucrări ale sale insistă. organizarea instituţională etc. În secolul al XIX-lea. 17 . curajul.. fiecare dintre formele particulare. în sport ele au un grad mare de stabilitate şi generalitate. în timp ce în sport regulile sunt funcţionale şi au o extensie socială. mai exact... practicată într-un mod competitiv. asupra eticii. extensivă. în Anglia începe să fie folosită expresia „to sport”. Bouet (citat de Bernard. În limba franceză a secolului al XII-lea cuvântul „de sport” desemna modalităţile de a petrece plăcut timpul. Definiţia lui G.). Prouteau (citat de Bernard 1989) defineşte spoitul ca „. G. Etimologic. exuberantă. Acelaşi autor evidenţiază diferenţele esenţiale dintre joc şi sport: • Jocul este prin excelenţă o activitate spontană.. datorită lui Thomas Arnold. Magnane. este neutră la judecăţi valorice şi surprinde mai complex fenomenul sportiv: „O activitate de loisir unde efortul fizic este dominant. în joc ele se referă mai ales la ceea ce nu e este permis. sau. (Bernard. confruntarea cu riscul şi din ce în ce mai mult avantaje materiale. gândită.. contra altora. sportul însă este organizat în timp şi organizează timpul. tehnologia legată de performanţele sportive. iniţiativa şi disciplina. Un secol mai târziu. conceptului de sport i se adaugă înţelesul de competiţie ludică care oferă satisfacţii specifice jocului. pe când sportul înseamnă confruntarea dură cu realitatea (competiţia) în limitele unor forme foarte precise. regulile pot fi inventate pe loc. în timp ce sportul. Pierre de Coubertin defineşte sportul drept „cultura intensivă a efortului muscular făcută în scopul progresului şi care poate merge până la risc”.. 1998) cuvântul SPORT este definit drept „complex de exerciţii fizice şi de jocuri practicate în mod metodic. „a te amuza”. dar şi înţelesul de „formare corporală şi morală. în cadrul unor reguli precise şi exigenţe convenţionale”. presupune o conduită intensivă. începând de la conversaţie. În plan temporal. • În joc domină fictivul şi imaginarul. reglementate ale acestei activităţi” dar şi „totalitate de exerciţii fizice şi de jocuri practicate metodic şi sistematic în vederea întăririi organismului. comportând reguli şi instituţii specifice şi susceptibilă de a se transforma într-o activitate profesională”. cu scopul de a dezvolta. Dacă atât în joc cât şi în sport respectarea regulilor este obligatorie.

În joc, persoana poate fi singură, în sport există totdeauna cel puţin trei părţi implicate (sportive, adversar şi arbitru), a patra este publicul. • Jocul are o notă de amuzament, pe când sportul se constituie în conduite ce stau sub semnul valorilor sociale. Bernard (1989) consideră că analiza fenomenului sportiv trebuie să vizeze cu necesitate şi alte aspecte, printre care: • practica socială de loisir, fie ca activitate, fie ca spectacol; • tehnica motrice, cu normele sale de exerciţii pentru dobândirea deprinderilor necesare ajungerii la randament; • instituţia cu structurile şi organizaţiile specifice determinate de profilul societăţii căreia îi aparţin; • în fine, sportul este un mit, în măsura în care societatea îi conferă o valoare intrinsecă, proiectând asupra lui aspiraţiile şi nostalgiile sale. (Bernard, 1989) Fenomenul de practicare al exerciţiilor fizice uimeşte prin varietatea activităţilor. Prin sport, oamenii se relaxează, sunt deconectaţi de la probleme cotidiene apăsătoare de la alte surse de stres. Eliberată de gânduri negre, mintea lor, devine mai creativă, asociaţiile mentale devin mai bogate, se nasc noi strategii de rezolvare a problemelor iar procesele cognitive au de câştigat. „Minte sănătoasă în corp sănătos” are o acoperire largă când e vorba de dezvoltarea personalităţii în ansamblu. Prin optimizarea somatică (mai bună circulaţie sanguină, reglarea ritmului cardiac, echilibru hormonal, întărirea musculară, evitarea supraponderalităţii etc.), sportul contribuie şi la o mai înaltă preţuire a concepţiei generale de sine (Alfennann şi Stoll, 2000). Nu întâmplător, ideea legăturii strânse dintre dezvoltarea motrică şi dezvoltarea intelectuală este atât de preţuită în creşterea şi educarea copiilor. În „Manifestul despre sport” Consiliul Internaţional pentru Educaţie Fizică şi Sport de pe lângă UNESCO face diferenţieri între sportul de performanţă, sportul şcolar, sportul în timpul liber şi adaptat. În această triplă ipostaziere a sportului, elevul poate practica toate formele: în şcoală în cadrul lecţiilor de educaţie fizică şi sportivă (cerc sportiv), sub îndrumarea pedagogului; în lecţia de antrenament sub îndrumarea antrenorului în vederea obţinerii performanţelor şi în timpul liber, în mod independent sau asistat de un mentor. În „Declaraţia prin consens” elaborată la cel de-al II-lea „Simpozion Internaţional privind educaţia fizică, condiţia fizică şi sănătatea” desfăşurat la Torino în mai 1992 - termenii care definesc activitatea de educaţie fizică şi sport în relaţie cu calitatea vieţii sunt următorii: • Activitatea fizică - orice mişcare realizată cu ajutorul muşchilor scheletici care determină o creştere substanţială a consumului energetic în repaus; • Activitatea fizică din timpul liber - acceptată ca o activitate extraprofesie; • Exerciţiu fizic - formă de activitate fizică de timp liber efectuat în mod obişnuit prin repetarea de-a lungul unei perioade de timp (antrenament) cu obiectiv extern sau intern specific; • Sport în competiţie - sport competiţional; • Sport pentru toţi - asimilat cu recrearea şi activitatea fizică ocupaţională; • Sănătatea pozitivă - bucuria de a trăi;

18

Sănătatea negativă - asociată cu morbiditatea; Morbiditatea - orice abatere de la buna stare fizică sau psihică; Starea de bine - concept holistic care poate fi definit sau descris din diverse perspective: fizic, psihic, material, conjunctural etc. Din această perspectivă sunt studiate şi implicit mai binecunoscute efectele biologice ale activităţii fizice; • Condiţie fizică direcţionată spre performanţă - definită prin termenii capacităţii de performanţă sau în activităţi ocupaţionale; depinde de abilităţi motrice, putere şi capacitate cardio-respiratorie, forţă musculară, putere, rezistenţă, dimensiuni şi compoziţie corporală, motivaţie şi status nutriţional; Condiţie fizică direcţionată spre sănătate - reprezintă componente ale condiţiei fizice asupra cărora nivelul obişnuit de activitate fizică are efecte favorabile sau nefavorabile şi se raportează la status-ul de sănătate. Se caracterizează prin: masa corporală raportată la înălţime, compoziţia corporală, distribuţia ţesutului adipos subcutant, adipozitatea viscerelor abdominale, densitatea oaselor, forţa şi rezistenţa musculaturii abdominale şi dorso-lombare, funcţionalitatea inimii şi a plămânilor, tensiunea arterială, VO2 max, metabolismul glucozei şi a insulinei, profilul lipidic şi lipoproteic sanguin, raportul lipide-hidraţi de carbon oxidaţi (Ifrim, M., 1986) • Mediul social - format din relaţii sociale, valori sociale, apartenenţă la organizaţii • Atribute personale - stil de viaţă, vârstă, sex, statutul socio-economic Miniştrii sportului din Uniunea Europeană reuniţi la Padeborn (Germania, 2001) au căzut de acord asupra necesităţii recunoaşterii unei „specificităţi” a sportului. Dacă se doreşte păstrarea eticii şi a rolului social al sportului, specificitatea sportului va trebui luată în considerare în primul rând în aplicarea regulilor concurenţei şi a pieţei interioare, în luarea măsurilor privind televiziunea şi protecţia sportivilor minori. Sportul este definit astfel în articolul 2 al Cartei Europene a Sportului: „Sport înseamnă toate formele de activitate fizică menite, printr-o practicare organizată sau nu, să exprime sau să amelioreze condiţia fizică şi confortul spiritual, să stabilească relaţii sociale sau să conducă la obţinerea de rezultate în competiţii de orice nivel”. Sportul este un termen polisemantic. De multe ori activitatea fizică, exerciţiul fizic şi sportul sunt utilizate ca sinonime în literatură sau mai ales în mass-media. În domeniul „sport” ştiinţele de graniţă sau de conjunctură se situează la confluenţa formelor şi fenomenelor studiate. Autorii A. Dragnea şi S. Mate-Teodorescu (2002) amintesc de caracterul multidisciplinar şi pluridisciplinar al ştiinţelor care se situează în (Ifrim, M. 1986) domeniul hipercomplex denumit „teoria spoitului”. În concepţia aceloraşi autori obiectul de studiu al teoriei sportului este constituit din „activitatea sportivă cu subsistemele sale, care include antrenamentul ca proces de dezvoltare şi competiţia ca formă de valorificare a capacităţii de performanţă, relaţiile de reglare şi principiile care stau la baza acestora”. Substratul biologic precum şi latura psihologică specifice omului (şi implicit şi sportivului) sunt posibile numai pe baza nivelului social de existenţă şi din acest motiv tripla ipostază a cercetărilor asupra sportului şi sportivului este obligatorie. Particularitatea esenţială a spoitului este competiţia, iar corolarul acesteia este
• • •

19

victoria. Această caracteristică îl deosebeşte de educaţia fizică unde aspectele educative ale exerciţiului fizic sunt primordiale. Mihai Epuran (1996) citându-l pe O. Grupe, aminteşte de patru categorii de sporturi: • sportul pentru tineret; • spoitul pentru toţi; • sportul de competiţie; • sportul de înalt nivel (profesionist). Dacă de referim la competiţia sportivă care presupune obţinerea unui rezultat, constatăm că ea se particularizează pentru fiecare ipostază a sportului: • În sportul pentru toţi competiţia se încheie odată cu victoria. Fiecare întâlnire are oarecum o existenţă de sine stătătoare, chiar dacă se pot efectua clasamente sau decerna premii; • În educaţia fizică, competiţia se încheie odată cu victoria, dar aici ea lasă urme în perspectivă, prin valenţele educative (dezvoltarea biologică şi socializarea elevului); În sportul de performanţă competiţia nu se limitează numai la obţinerea victoriei din concursul respectiv, sportivul sau echipa sunt incluşi într-un sistem competiţional în care toţi participanţii sunt adversari în timp (tur, retur, campionat etc.) şi în care au relaţii de rivalitate directe sau indirecte. Acest ultim sistem generează o serie de demersuri specifice atât în plan orizontal cât şi vertical, efectuate de sportivi şi staff-ul tehnic. Putem spune că, în acest caz, competiţia se desfăşoară şi între concursuri. (Roman, 2007) Activităţile sportive pot fi clasificate în funcţie de efectul lor fiziologic (R. Manno, 1996): a) activităţi sportive cu efect predominant şi masiv anaerob, cu durata cuprinsă între 10 secunde şi 1 minut (atletism, sprinturi scurte, ciclism 20 m., nataţie 100 m., 200 m., patinaj viteză, slalom schi); b) activităţi sportive cu efect predominant aerob, cu o durată mai mare de 3 minute (atletism marş, nataţie 400 m., 800 m., patinaj fond, schi fond, ciclism şosea, caiac-canoe, canotaj 2000 m.); activităţi sportive cu alternanţa proceselor aerobe-anaerobe (lupte, judo, baschet, box, volei, handbal, polo, rugby, hochei, fotbal, tenis); d) activităţi sportive bazate pe putere şi îndemânare: • pe bază de forţă (haltere); • pe bază de impulsie (atletism greutate, disc, ciocan, suliţă); • pe bază de propulsie (atletism 100 mp. 110 mg. Bob frânare, ciclism viteză, atletism înălţime, săritura în lungime); • activităţi bazate pe îndemânare cu intervenţia grupelor musculare importante (patinaj artistic, gimnastica ritmică şi artistică, schi alpin, sărituri în apă, scrimă); • activităţi bazate pe îndemânare cu intervenţia musculaturii în scop direcţional şi postural (echitaţie, pilotaj bob, tir cu arcul); • activităţi bazate pe îndemânare cu intervenţia redusă a musculaturii (tir, cârmaci la canotaj, talere).
20

priveşte analiza intervenţiilor musculare care se dezvoltă 21 . b) sporturi de situaţie .se bazează pe caracterul imprevizibil al situaţiei.O altă clasificare care înglobează aproape toate ramurile sportive poate fi: a) sporturi de prestaţie . tir cu arcul. 2007) A. dar se deosebesc atât prin formă cât şi conţinut de procedeele şi elementele de concurs. Aceste reacţii se referă la procesele metabolice implicate şi la efectele de adaptare ale exerciţiilor efectuate. care însă nu se confundă strict cu ramura de sport practicată. Aceste exerciţii sunt de apropiere pentru perfecţionarea tehnicii sau tacticii (coordinative) sau de dezvoltare a capacităţii specifice de efort (condiţionale). c) sporturi tehnico-combinative . Exemple: sărituri în înălţime prin procedee necompetiţionale. riscante. canoe). Tehnica de execuţie este în general stereotipă. • exerciţii cu efort predominant aerob. c) Exerciţii cu caracter specific. Abilităţile tehnice şi tactice îndeplinesc un rol predominant (sporturi de luptă. cu competiţii în condiţii standardizate (haltere. la gimnastică exerciţii cu ajutor uman sau cu aparate. Controlul motor constituie factorul determinant (gimnastică. favorizând transferurile pozitive de deprinderi b) Exerciţii cu caracter mixt sau intermediar. destul de puţin instituţional vizate în ciuda faptului că se bucură de o mare răspândire. Renato Manno (1996) clasifică exerciţiile după următoarele structuri: a) Structura mişcării. • exerciţii cu efort predominant mixt (aerob-anaerob). ciclism pistă. O afinitate mai mare sau mai mică a exerciţiului cu concursul îl clasifică în exerciţiu simplu special sau de competiţie. se bazează pe analiza reacţiilor interne provocate de încărcătură în condiţii de competiţie şi antrenament. care sunt constituite pe baza asemănării cu caracterele spaţiale ale procedurilor tehnice. sărituri. (Roman. este determinată prin intermediul parametrilor cinematici şi dinamici. lărgirea bagajului de deprinderi motrice ale sportivilor. fond. tir cu arma. Dragnea (1992) clasifică exerciţiile fizice în trei categorii: a) Exerciţii pentru pregătire generală care respectă următoarele criterii: favorizează dezvoltarea multilaterală. d) sporturi la ţintă mobilă şi fixă . • exerciţii cu efort predominant anaerob-lactacid. Ele pot fi sintetizate în: • exerciţii cu efort predominant anaerob-alactacid. Putem astfel să definim modele biomecanice ale performanţei şi ale pregătirii b) Structura încărcăturii. • exerciţii cu efort predominant plastic (anabolic). aruncări în atletism. e) sporturi extreme. joc pe teren redus cu număr redus de sportivi. alergări pe distanţe mai mici decât cele de concurs. nataţie. care pot fi deduşi din efortul competiţional în comparaţie cu efortul de antrenament.talere. cu reguli schimbate.se bazează pe execuţia cât mai elegantă şi mai sugestivă a unui număr de figuri în care arbitrul are un rol determinant. dezvoltă calităţile motrice de bază. semifond. canotaj. Structura topografică. datorat prezenţei unui adversar. rezistenţă şi parţial viteză) şi a mecanismelor metabolice. patinaj artistic).bazate pe dezvoltarea maximă a aptitudinilor condiţionale (forţă. jocuri sportive colective şi individuale).

spate. condiţii diferite) Pornind de la analizele efectuate după aceste criterii. sparing-partner condiţionat în box) • elemente necunoscute de aplicat • condiţii psihologice ale situaţiei (realizarea unui obiectiv propus în situaţii variate de stres psihic. Aceste elemente nu pot fi definite cu maximă obiectivitate. dar joacă un rol important în obţinerea performanţelor. aciclice şi combinate f)după natura efortului fizic: exerciţii fizice statice. fizică e) după caracterul succesiunii mişcărilor componente: exerciţii fizice ciclice. cu alegere. b) după poziţia faţă de „aparate”: exerciţii fizice la aparate. Nivelul de previzibilitate pate fi condiţionat de următoarele elemente: • elemente cunoscute aplicate • elemente cunoscute prin anticipaţie. a calităţilor motrice combinate şi complexe d) după influenţa asupra componentelor antrenamentului sportiv: exerciţii pentru pregătirea tehnică. care desemnează o orientare a elementelor situaţiei tehnico-tactice. dinamice şi combinate. repetarea unei tehnici. Studiul se poate efectua cu ajutorul electromiografiei. membre inferioare etc. îndemânării. necunoscute (învăţarea unei combinaţii. pe aparate c) după influenţa asupra dezvoltării calităţilor motrice: exerciţii pentru dezvoltarea vitezei. forţei. muşchiul ocupă poziţia centrală în cadrul acestor exerciţii. membre superioare. având la bază stimulentul determinant care constituie componenta agonistică Gheorghe Cârstea (1999) propune clasificarea exerciţiilor fizice după scopurile educative urmărite: a) după ponderea asupra dezvoltării unor segmente-grupe musculare: exerciţii pentru trunchi. care ocupă locul central în dezvoltarea aptitudinilor motrice. Pe lângă articulaţii şi pârghii osoase. tactică. În funcţie de modul în care se realizează contracţia musculară în cadrul exerciţiilor se pot deosebi următoarele tipuri de exerciţii: • exerciţii izometrice utilizate în exerciţiile fizice statice (nu se modifică distanţele dintre capetele musculare) • exerciţii izotonice concentrice (exerciţii fizice dinamice în care muşchiul se scurtează) • exerciţii izotonice excentrice (exerciţii fizice dinamice în care muşchiul se lungeşte) • exerciţii izotonice pliometrice (exerciţii fizice dinamice în care capetele 22 . Structura situaţională. Aceste tipuri de exerciţii sunt folosite cu precădere pentru dezvoltarea forţei. cu aparate. rezistenţei. prin capacitatea lui de contractare şi întindere.pe baza datelor biomecanice descrise anterior. exerciţiile de antrenament pot fi împărţite în: • exerciţii generale (care nu au asemănare directă cu prestaţia sportivă) • exerciţii specifice (de iniţiere şi dezvoltare) • exerciţii competiţionale (reproducerea efectivă sau simultană a condiţiilor probei oficiale.

• durata. nefiind o componentă importantă a stilului de viaţă al românilor. • amplitudinea mişcării (cm. prezintă interes numai prin vizionările de la televiziune şi. 23 . Practicarea sportului nu sprijină timpul liber în afara domiciliului. înotul şi gimnastica pentru întreţinere constituie preocupări ale persoanelor aparţinând elitelor (economice. prin participarea pe stadioane. Se iau în considerare: • direcţia mişcării. adică lungimea drumului (de obicei exprimată prin mărimea unui arc de cerc) între poziţiile extreme ale unui segment sau corp care oscilează. Nu există o tradiţie în sensul practicării sportului. exerciţiul fizic şi sportul sunt utilizate ca sinonime în literatură sau mai ales în mass-media. Substratul biologic precum şi latura psihologică specifice omului (şi implicit şi sportivului) sunt posibile numai pe baza nivelului social de existenţă şi din acest motiv tripla ipostază a cercetărilor asupra sportului şi sportivului este obligatorie. • tempoul. în mică măsură. Particularitatea esenţială a sportului este competiţia. Practicarea anumitor sporturi precum schiul. 2007). iar corolarul acesteia este victoria. se mişcă. în primul rând). medii. (Roman. M. adică intervalul de timp în care se desfăşoară un act motric sau o succesiune de acte motrice de aceeaşi natură sau de natură diferită. iar în prezent. adică viteza de succesiune a actelor motrice sau a acţiunilor motrice. se exprimă prin spaţiul parcurs per unitate de timp S/T sau prin număr de repetări per unitate de timp N/T şi reprezintă un raport sau coeficient. Sportul. Forma exerciţiului fizic este dată de modul în care se succed mişcările. (1986) domeniul hipercomplex denumit „teoria sportului”. m sau grade). Dragnea şi S. submaximale. g) după intensitatea efortului fizic: exerciţii fizice maximale. • sistemul de dispunere faţă de adversari şi parteneri. formarea unor obiceiuri de acest tip este împiedicată de lipsa unor amenajări corespunzătoare şi de nivelul de trai scăzut care nu permite procurarea unui minim de echipament. ca spectatori la unele întreceri sportive. Autorii A. relaţiile de reglare şi principiile care stau la baza acestora”. în natură. • viteza de execuţie De multe ori activitatea fizică. care include antrenamentul ca proces de dezvoltare şi competiţia ca formă de valorificare a capacităţii de performanţă. Această caracteristică îl deosebeşte de educaţia fizică unde aspectele educative ale exerciţiului fizic sunt primordiale. În concepţia aceloraşi autori obiectul de studiu al teoriei sportului este constituit din „activitatea sportivă cu subsistemele sale.musculare se îndepărtează după care se apropie în timp foarte scurt). În domeniul „sport” ştiinţele de graniţă sau de conjunctură se situează la confluenţa formelor şi fenomenelor studiate. excentrice sau pliometrice). Mate-Teodorescu (2002) amintesc de caracterul multidisciplinar şi pluridisciplinar al ştiinţelor care se situează în Ifrim. • ritmul (cadenţa) reprezintă numărul de repetări a actelor motrice pe parcursul unei execuţii îndelungate şi uniforme. Acest tip de exerciţii se mai numeşte „exerciţiu pliometric” • exerciţii combinate (exerciţii fizice cu combinaţii între contracţii izometrice şi contracţii izotonice concentrice.

iar între anii 1991-1993 se aduc tot felul de îmbunătăţiri. „Resurse umane a) Dezvoltarea cursurilor de antrenament de către forurile corespunzătoare urmate de diplome de calificări. Aceste cursuri trebuie să răspundă nevoilor participanţilor la sport şi recreare.) b) Cei implicaţi în conducerea şi supervizarea activităţilor sportive trebuie să aibă calificarea necesară acordând atenţie deosebită protecţiei şi sănătăţii celor faţă de care sunt răspunzători”. animatorilor calificaţi”. în scopul promovării sportului ca factor important în dezvoltarea umană. pentru: 1. printr-o participare organizată sau nu. trebuie să fie promovată pentru toate categoriile de populaţie prin asigurarea facilităţilor corespunzătoare şi a programelor de orice fel. forme de manifestare şi practicanţi. inclusiv abuzul de medicamente”.2. Art. c) să asigure oricui este interesat şi are calităţile necesare. de diferite nivele şi discipline. prin protejarea sportului. impresari etc. „Dezvoltarea participării: practicarea sportului. în care se fac precizări clare cu privire la sport în general şi la „Sportul pentru toţi” în special. Articolele 1. cod. precum şi prin asigurarea instructorilor.CONCEPTUL „SPORT PENTRU TOŢI” Carta Internaţionale a Educaţiei Fizice şi Sportului a fost ratificată de către UNESCO în 1978 la Paris. demnitatea umană şi siguranţa celor care participă la sport. vor lua măsurile necesare pentru aplicarea principiilor expuse în Codul Eticii Sportive. să exprime sau să amelioreze condiţia fizică şi confortul spiritual. 9. oficiali. 6. manageri. Art. prilejul de a-şi îmbunătăţi nivelul de performanţă în sport şi de a atinge nivele de realizări personale şi nivele de performanţă recunoscute public. în privinţa „Sportului pentru toţi” este incontestabil faptul că mişcarea 24 . 2.6. 1: „Guvernele. toate formele de activitate fizică menite. 2. îmbunătăţirii stării sănătăţii şi a performanţei. antrenori. b) să asigure posibilitatea fiecăruia de a participa la sport şi recreare fizică într-un mediu sigur şi sănătos în cooperare cu organizaţiile sportive corespunzătoare. fie ea în scopul destinderii şi recreării. a permite oricărui individ să practice sport şi mai ales: a) să asigure posibilitatea ca toţi tinerii să primească o instruire în domeniul educaţiei fizice şi să aibă prilejul de a dobândii deprinderi sportive de bază. directori acreditaţi. care să cuprindă toate aspectele de promovare sportivă trebuie să fie încurajate. În 1993. sportivilor. bărbaţi şi femei. Consiliul Europei elaborează o nouă Cartă Europeană a Sportului şi elaborează de asemenea Codul Eticii Sportive.9 sunt concludente în acest sens. faţă de exploatarea în scopuri publice. şi să fie destinate atât celor ce lucrează voluntar cât şi profesioniştilor (lideri. Sportul este definit astfel: „se înţelege prin sport. Art. Art. să apere şi să dezvolte bazele morale şi etice ale sportului. organizatorilor. să stabilească relaţii sociale sau să conducă la obţinerea de rezultate în condiţii de orice nivel”. Se constată că s-a impus nevoia definirii sportului şi chiar a delimitării anumitor domenii ale fenomenului sportiv în funcţie de scop.

Spania şi Portugalia. din copilărie până la bătrâneţe. rolul asociaţiilor sportive şi domeniile de colaborare dintre ele. alături de stat. ca funcţie autonomă numai organizarea competiţiilor sportive. origine naţională sau socială. Statul creează condiţii care să asigure accesul fiecărui cetăţean la activităţi fizice şi sportive pentru sănătate. cultură populaţiei. În Occident. în diverse moduri şi proporţii. culoare. „Sportului pentru toţi” este domeniu de importanţă naţională cu rol deosebit în strategiile care privesc . educaţie şi recreare. ca: Franţa. sex. înţelegându-le nevoile şi motivaţiile. iar în unele cazuri. Conform cu „Declaraţia universală a drepturilor omului”. în realitate aceste două tipuri de organizare a sportului nu sunt chiar atât de divergente. activitatea sportivă este considerată ca fiind expresia iniţiativei libere şi autonome a cetăţenilor. amenajarea teritoriului. educaţie. legile privitoare la sport determină cadrul juridic în care poate fi practicat sportul la nivel naţional. ca activitate socială de interes general având drept scop creşterea potenţialului biologic al populaţiei. a resurselor umane şi la crearea de structuri care să permită organizarea şi dezvoltarea Sportului pentru toţi. protecţie socială. Diversitatea legislaţiilor sportive se explică prin faptul că ele se bazează pe o concepţie de tip liberal sau intervenţionist şi pe diverse combinaţii ale acestora. Statul îşi asumă răspunderea promovării şi dezvoltării sportului. În statele cu o cultură liberală. în ţările care au adoptat acest model. o zonă de responsabilitate independentă prin muncă voluntară şi liberă asociere. precum şi a persoanelor fizice cu preocupări în domeniul social şi al calităţii vieţii. Ea este una din trăsăturile primare şi una din condiţiile existenţiale ale omului. prerogativele statului. chiar şi administrarea şi controlul lui. Ea oferă posibilitatea practicării sportului tuturor cetăţenilor. Rolul recunoscut statului este acela de a crea condiţiile necesare practicării sportului şi de a ajuta mişcarea sportivă să-şi dezvolte propria capacitate autonomă de iniţiativă. Statul favorizează cooperarea permanentă şi efectivă între autorităţile publice.„ fiecare om trebuie să aibă neconvenţional la toate drepturile şi libertăţile proclamate. sportul se dezvoltă pretutindeni fără vreo formă de intervenţie din partea statului. ca manifestare a societăţii civile. avere. Guvernele sunt responsabile pentru organizarea şi dezvoltarea „Sportului pentru toţi”.este o necesitate. Promovarea şi dezvoltarea ei sunt. astfel încât populaţia în majoritatea sa. recunoscându-i-se. fără nici un fel de discriminare de rasă. În statele „intervenţioniste” sportul este considerat un serviciu public. administrativ-organizatorice şi financiare se obligă la asigurarea resurselor materiale. în acelaşi timp. încredinţate mişcării sportive. importanţa socială. mediu. sociale şi sanitare atribuind mişcării sportive. promovarea şi menţinerea condiţiei fizice şi a sănătăţii. Statul. liberalismul şi intervenţionismul în sport fiind adesea moderate de consecinţele pe care le au asupra lor diferite curente politice ce se succed la 25 . să profite de efectele benefice ale exerciţiilor fizice. În lume „Sportul pentru toţi” se dezvoltă în mod diferit. organizaţiile neguvernamentale. persoane juridice de drept public şi privat. religie.sănătate. prin măsuri legislative. Societatea civilă şi-a creat. conform obiectivelor propriei politici sportive. limbă. naştere şi convingere”.

conducerea statului.Federaţia Internaţională Sportul Pentru Toţi.Comitetul Internaţional Olimpic . Ştiinţă şi Cultură. Ziua mondială a mersului. Pe plan mondial. tineri. congrese internaţionale şi mondiale. Recreare şi Sport.Comitetul Internaţional pentru Educaţie Fizică. bazele practice ale Sportului de Masă nu erau în concordanţă cu principiile democraţiei. FIE . neglijându-se obiectivul real al domeniului. FISPT . Ziua Olimpică. dezvoltarea „Sportului Pentru toţi” susţinută de o serie de organisme: C. Deşi au existat acţiuni.). precum şi datorită rolului sportului în învăţământ. ca şi în toată Europa de Est. până în anul 1990 Sportul pentru Toţi s-a desfăşurat sub denumirea de Sportul de Masă fiind coordonat de Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport. şi au unele elemente şi principii comune cum ar fi: • voluntariatul şi asociaţiile sportive sunt considerate fundamentale pentru promovarea şi dezvoltarea sportului. CIO .Comitetul Sportiv Internaţional al Muncii.Asociaţia Internaţională pentru Organizaţii Naţionale ale Sportului. Comitetul de Dezvoltarea Sportului (CDDS) al Consiliului Europei monitorizează Deciziile Comitetului Miniştrilor. omiterea sportului din textele constituţionale nu înseamnă nicidecum o subestimare a lui şi nu împiedică promulgarea de legi importante în favoarea acestuia şi recunoaşterea valorii lui umane şi sociale. adulţi). BSAA Asociaţia Balcanică Sportul Pentru Toţi. În anul 1990 România aderă la Carta Internaţională a Educaţiei Fizice şi Sportului şi la Carta Europeană.Consiliul I şi Comisia de dezvoltare a Sportului. promovând ideea sportului pentru toţi şi democratizarea structurilor sportive suple în baza unei strategii naţionale. moment în care preia şi termenul de „Sportul Pentru Toţi”. • recunoaşterea necesităţii intervenţiei statului în sport. . UNESCO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie.Federaţia Internaţională de Educaţie Fizică. obligatoriu şi formal. cursuri de formare specialişti. Festivalul Mondial al Jocurilor şi Sporturilor Tradiţionale. datorită valorii sociale a sportului. structuri.factor de progres social şi al creşterii calităţii vieţii”. activităţi de mare anvergură (Challenge Day. CIEPSS . cercetare ştiinţifică (testul EUROFIT pentru copii.Comisia de Dezvoltare a Sportului. conferinţe. sindicale şi diferite departamente. convenţiile şi acordurile europene semnate şi de România. IANOS . dar organizat şi susţinut financiar în cea mai mare parte de organizaţiile politice.Consiliul Internaţional pentru Educaţie Fizică şi Ştiinţa Sportului.Asociaţia Internaţională pentru Condiţia Fizică şi Sport. Totuşi. având dese ori caracter forţat. 26 . Jocurile Mondiale ale Sportului Pentru Toţi. • este recunoscută autonomia de organizare a activităţii sportive. În România. din cauza resurselor financiare importante necesare pentru promovarea lui. CSIT . TAFISA . În perioada 1990-1991 se realizează o serie de studii şi anchete sociale ale căror rezultate stau la baza elaborării „Strategiei de Organizare şi Dezvoltare a Mişcării „Sportul pentru Toţi” . Caracterul de activitate voluntară a sportului este menţionat doar în constituţiile câtorva ţări din Europa Occidentală de prin anii 1970.E. ICSSPE .Comisia Sportul pentru Toţi. bază materială. Aceste organisme desfăşoară şi organizează activităţi ca: adunări. Programul SPRINT proiect de sprijinire a ţărilor din Europa de Est susţinut de Consiliul Europei .

b) Comisia pentru organizarea activităţilor sportive. în subordonarea MECTS-ului. g) Comisia economică financiară şi bază materială. Federaţia Română „Sportul Pentru Toţi” preia strategia şi programele Direcţiei Programe Sportive pentru public şi face demersurile necesare pentru promovarea „Sportului Pentru Toţi” ca activitate socială de interes naţional. coordonare. 27 . servicii) pentru practicarea activităţilor fizice sportive. având personalitate juridică şi autonomie organizatorică. bazată pe libera alegere de practicare a activităţilor fizice şi sportive de către orice persoană. Aceste structuri iau fiinţă în ideea democratizării sportului şi apropierii cât mai rapide de modul de organizare şi abordare a sportului pentru toţi pe plan internaţional. în limita competenţelor şi scopurilor proprii. Obiective Federaţiei Române „Sportul Pentru Toţi” sunt: • Instituirea unei strategii în care parteneriatul între structurile guvernamentale şi societatea civilă este absolut necesar. bază materială. care funcţionează ca instituţie publică. În cadrul federaţiei sunt constituite un număr de 7 comisii centrale consultative şi executive de specialitate pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin: a) Comisia pentru sprijinirea practicării exerciţiului fizic pentru atragerea şi formarea de instructori. • Asigurarea condiţiilor necesare (resurse umane. în cadrul organizat sau în mod independent. Conceptul Sportul Pentru Toţi este definit astfel: „activitatea socială de interes naţional. ca mijloc de dezvoltare a personalităţii umane şi ca factor de integrare socială. interesele şi preferinţele fiecăruia. Spre deosebire de alte federaţii care au rolul de organizare şi susţinere a sportului de performanţă. c)Comisia pentru propagandă. f) Comisia de coordonare a sportului feminin. Federaţia Română Sportul Pentru Toţi. • Formarea de mentalităţi favorabile şi atitudini pozitive şi active faţă de activităţile corporale. în funcţie de capacităţile.” Federaţia Română „Sportul Pentru Toţi” este organismul naţional de specialitate în domeniu. manageriat. în condiţiile legii şi îşi desfăşoară activitatea în baza planurilor şi bugetului propriu.Apar structuri noi. Federaţia Română „Sportul Pentru Toţi” promovează sportul ca factor responsabil al stării de sănătate a populaţiei. pentru ca fiecare să contribuie la organizarea şi dezvoltarea Sportului pentru Toţi. Federaţia Română a Sportului pentru Handicapaţi se înfiinţează în 1990 iar în 1992. într-un mediu curat şi sigur. într-un mediu curat şi sigur. d) Comisia pentru activitate metodică cercetare şi documentare. pentru asigurarea accesului oricărei persoane la practicarea activităţilor fizice sportive. bazată pe principii democratice. al cărui rezultat final trebuie să fie sănătatea şi starea de bine. Programele elaborate şi lansate de federaţie au ca scop crearea condiţiilor care să garanteze dreptul la mişcare a fiecărui cetăţean şi să asigure accesul oricărei persoane la practicarea exerciţiilor fizice. în cadru organizat sau în mod independent. organism guvernamental. e) Comisia de coordonare a turismului pentru toţi. publicitate şi relaţii cu publicul.

tradiţiilor. participări ale capitalului privat. • Trecerea 28 . asigurări sociale etc. organism consultativ pe lângă Secretariatul General al Guvernului României. etnii. • Autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale. tipuri profesionale. jocuri de noroc. donaţii. aplicate pe criteriul priorităţilor. • Monitorizarea aplicării Programului Naţional este asigurat de Comitetul Activităţilor Fizice Sportive pentru Sănătate. condiţiilor. nevoi şi preferinţele populaţiei. nevoilor şi preferinţelor populaţiei. diaspora).). • Finanţarea este asigurată în principal de la bugetul de stat şi bugetele locale.de la centralizare şi ofertă centralizată la realizarea de programe locale bazate pe tradiţii. Grupuri ţintă: • Populaţie. grupe defavorizate. acţionându-se pentru trecerea treptată la diversificarea finanţării (sponsorizări. Educaţie şi Recreare. • Persoane juridice de drept public şi privat. taxe şi cotizaţii. • Agenţi economici. elaborate pentru diferite structuri populaţionale (categorii de vârstă. Modalităţi de realizare: • Programul naţional se realizează prin subprograme.

interschimbabili. social şi psihologic. după anumite criterii. Sănătatea pozitivă este asociată capacităţii de a resimţii bucuria de a trăi şi de a face faţă solicitărilor vieţii. Federaţia Internaţională de Medicină Sportivă. Pentru a spune că cineva beneficiază de o sănătate pozitivă. cu mortalitatea prematură. morbiditatea. Activitatea fizică sistematică poate să menţină şi să îmbunătăţească structura diverselor ţesuturi şi organe. promovarea şi/sau redobândirea sănătăţii. să se afle la polul său pozitiv. Acesta este motivul pentru care în ţările dezvoltate. Ea poate fi direcţionată spre oricare dintre cele două obiective. Gorgos C. mai puţin moartea. Că sportul. dezvoltarea fizică ş. fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un continuu. ajută la menţinerea. 1980) Sănătatea este considerată a fi o condiţie umană cu dimensiuni de ordin fizic. acceptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi înscrisă în preambulul constituţiei acestui for internaţional. Factorii biologici care exercită o influenţă hotărâtoare asupra unor indicatori ai stării de sănătate sunt: natalitatea şi fertilitatea. Sănătatea negativă este asociată cu morbiditatea şi în caz extrem. socială şi psihologică. Există un număr din ce în ce mai mare de dovezi şi argumente care sprijină ideea că activitatea fizică prestată în timpul liber. este nevoie ca fiecare dintre componentele sănătăţii: fizică. mintală şi socială. performanţa sau sănătatea. cu un pol pozitiv şi altul negativ (sănătate pozitivă.a.CONCEPTUL DE SĂNĂTATE Definirea conceptului de sănătate. factori de mediu. Condiţia fizică raportată la starea de sănătate se referă la acele componente ale condiţiei fizice. care descrie o stare de sănătate pozitivă a indivizilor şi include bună-starea fizică. mortalitatea. Factorii principali care influenţează starea de sănătate sunt numeroşi şi complecşi: factori biologici. factori sanitari. termenii de „fitness” (condiţie fizică) şi de „healtlh” (sănătate) sunt cvasi-similari. sănătate negativă). are efecte favorabile asupra dezvoltării fizice a individului şi a comunităţii este deja un lucru bine cunoscut. Condiţia fizică reprezintă capacitatea de a executa un lucru muscular în mod satisfăcător. subliniază faptul că prin sănătate trebuie înţeleasă „o completă bunăstare fizică. Morbiditatea poate fi definită ca fiind orice abatere. Beneficiile activităţii fizice asupra sănătăţii publice au fost evaluate şi recunoscute de mai multe organisme internaţionale. să amelioreze funcţiile şi să contracareze deteriorările care tind inerent să apară datorită inactivităţii (sedentarismului) şi înaintării în vârstă. dar numai. factori sociali etc. factori ecologici. activitatea fizică în general. Starea de bine este un concept holistic. cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. factori demografici. Ea nu semnifică doar simpla absenţă a bolilor. de la bună-starea fizică sau psihică. subiectivă sau obiectivă. Consiliul Europei.. asupra cărora nivelul obişnuit de activitate fizică are efecte favorabile 29 . socială şi psihologică a acelei persoane. care nu constă numai în absenţa bolii sau infirmităţii” (Coroi V.

lombopatii. mersul alert îndeplineşte aceste condiţii minime. În practică aceasta înseamnă executarea frecventă. de îmbunătăţire ale funcţiilor tuturor aparatelor şi sistemelor. .bolile pulmonare mai mare de are pe minut.fracturi musculatura se atrofiază mai lent o dată cu vârsta provo-cate prin cădere scade masa totală de grăsime şi din jurul viscerelor.. Multe forme de activităţi de recreare activă includ exerciţii viguroase. . majoritatea adulţilor fac progrese. . . . Aparatul. Dacă mersul este completat cu alte activităţi în vederea exersării musculaturii. timp de cel. Întotdeauna aceste activităţi asigură efecte sanogenetice cu condiţia ca ele să fie executate în mod regulat şi cu o pregătire adecvată.ateroscleroză. Ea se caracterizează prin: • abilitatea de a efectua cu vigoare activităţi zilnice. contribuind şi la calitatea percepută a vieţii.cardiopatie ischemică. obezitate diabet ateroscleroză metabolismul glucidelor metabolismul grăsimilor 30 . încredere în sine şi independenţă în plan fizic şi psihologic. • se măreşte cantitatea de sânge existent în vase. de împiedicare a apariţiei bolilor. O capacitate fizică adecvată prin practicarea cu regularitate a activităţilor corporale se traduce printr-o performanţă fizică crescută. hipertensiune • sângele devine mai fluid şi circulă mai uşor prin arterială vene. • să impună un consum energetic substanţial mai mare. susţinute. cronice.sau nefavorabile şi care se raportează la statutul de sănătate. • o prezenţă a trăsăturilor şi capacităţilor asociate cu un risc minor de îmbolnăvire prematură şi de dezvoltare a stărilor asociate cu inactivitatea fizică obişnuită (Pate R. puţin 20-30 de minute.R. • să impună o sarcină mai mare decât ceea obişnuită. Caracteristicile fundamentale ale activităţilor corporale pentru a asigura condiţia fizică sunt următoarele: • să angajeze grupe musculare mari. sistemul sau funcţia Adaptări funcţionale Efecte profilactice faţă de: cardiovascular pulmonar muşchii scheletici ţesutul adipos • creşte cantitatea de sânge pe care o poate împinge .creşte forţa şi rezistenţa musculară. • profilactice. inima. La majoritatea adulţilor. 1988). Efectele sanogenetice ale activităţilor corporale sunt: • funcţionale. exemplificată în tabelul de mai jos. creşte capacitatea muşchiului de a prelua grăsimile din sânge şi a le utiliza pentru procurarea de energie. creşte capacitatea muşchiului de a prelua glucoza din sânge. Între aceste efecte funcţionale şi profilactice există o strânsă legătură. (zilnic) a unor exerciţii ritmice.plămânul devine capabil să ventileze o cantitate .

activitatea corporală. care ne plasează sub un mare risc de îmbolnăvire. sedentarism. stresul ei pot favoriza apariţia diverselor boli. la nominalizarea unor aşa numiţi factori de risc. se îmbunătăţeşte coordonarea mişcărilor şi echilibrul. de aceea. înlăturându-se constipaţia. se îmbunătăţeşte viteza de reacţie şi promptitudinea răspunsurilor la diverşi stimuli. alimentaţia iraţională. social se instaurează „starea de bine „ şi bucuria de a trăi Sportul ca mijloc de influenţare a factorilor de risc pentru sănătate Viziunea şi acţiunea preventivă asupra sănătăţii presupune luarea unor măsuri. cuantificare şi urmărire trebuie făcută sistematic şi periodic. Dar adăugându-li-se inactivitatea fizică. a căror identificare. Pentru aceasta a fost nevoie să se stabilească modalităţile prin care se pot identifica din timp persoanele ce prezintă cel mai mare risc de îmbolnăvire. sistemul sau funcţia imunitatea procese digestive sistemul nervos funcţii cognitive Adaptări funcţionale se întăreşte capacitatea sistemului imunitar de a răspunde la o agresiune microbiană se îmbunătăţeşte tranzitul intestinal. Sportul ca mijloc de modelare corporală Spre deosebire de alte epoci. Factorii de risc sunt primari şi secundari. Deşi sunt foarte virulenţi aceşti factori de risc prezintă avantajul că depind în mare măsură sau complet de dorinţa noastră de ai face inofensivi. fie anumite caracteristici sau comportamente: fumat. b) Factorii secundari de risc sunt caracteristici personale sau comportamentale care nu se pot plasa singure sub riscul îmbolnăvirii. Comportamentul psihoeficacitatea profesională. conceptul de corp uman un mai reprezentată astăzi un simplu „suport material” în care sălăşluieşte spiritul individului. alimentaţie excesivă etc. constituie practic „medicamentul” cel mai accesibil şi mai eficient în lupta cu aceşti factori de risc. S-a ajuns. Concepţia actuală despre corp tinde să-l transforme pe acesta într-un 31 . El reprezintă din ce în ce mai mult o componentă importantă a personalităţii umane. iar din altă perspectivă factori de risc sunt ce pot fi influenţaţi şi factori de risc asupra cărora nu se poate acţiona în nici un fel. obezitatea. De menţionat este faptul că efortul. Efecte profilactice faţă de: Infecţii cancerul de colon fracturi prin cădere fracturi prin cădere depresie şi anxietate se ameliorează imaginea despre propria persoană. a) Factorii primari de risc sunt reprezentaţi de acele caracteristici personale sau comportamentale.Aparatul. comportamentul familial. Prin factori de risc se înţelege fie istoricul (antecedente familiale).

Atâta timp cât există o înţelegere corectă a necesităţii influenţării fizice al propriului organism şi atâta timp cât se folosesc modalităţi optime de producere a unor modelări corporale. Însă o analiză a relaţiilor particulare corp-persoană. sau dacă ne interesează mai degrabă motivele care duc la involuţia trupească (lumească) de-a lungul vieţii fiinţei umane? Această întrebare este justificată. atunci când (sau dacă) se acceptă modelarea lui după unele idei sau modele pe care le propune cultura contemporană. în funcţie de caracteristicile şi potenţialele fizice individuale şi în funcţie de cultura şi cerinţele societăţii în care trăim.univers de interes major al omului contemporan. 1995). „lunch-hour surgery1” care reprezintă procedee inofensive sau foarte puţin ofensive cum ar fi: întinderea ridurilor cu ajutorul laserului. La prima vedere. Nu este locul aici de a analiza relaţiile dintre oameni şi corpurile lor şi nici ale modalităţilor diferite de existenţă a corpului uman. dar niciodată aşa cum sunt ele mediatizate astăzi. imagine care să-i servească la normele şi regulile sociale. Moda impune un singur model pe care toată lumea îl acceptă. ca un ceva cu care să ne construim viaţa aşa cum vrem şi dorim”. Jeffords. precum un obiect pe care-l putem perfecţiona sau sculpta. care este interesat de o imagine fizică cât mai apropiată de ideal. când „interesul nu este reprezentat de corp ca un sălaş. ca pe un simplu fetiş. tratament medicamentos 32 . aşa cum este el reflectat şi prezent. De-a lungul istoriei au mai fost prezentate corpuri perfecte. Totuşi există diferite modele de a exista a corpului uman şi concepţii diferite ale indivizilor de a convieţui şi a înţelege această relaţie. O modalitate de manipulare a prezenţei fizice a indivizilor este reprezentată de operaţiile estetice. ca pe un obiect. prin diferite modalităţi. Din ce în ce mai mulţi oameni îşi fac reparaţii estetice numite sugestiv de americani. Aşa că. relaţia individ . La început operaţiile estetice au avut rol reparatoriu în urma unor vătămări corporale iremediabile. mai târziu ele au trezit interesul marilor vedete în scopul de aşi remedia defectele estetice. Dacă doreşti să fi modern eşti obligat să-ţi modifici propriile caracteristici conform modei. (Glassner. poate părea fără sens. s-au dublat din 1992. Dutton. lipo-absorbţia a crescut cu 200% în rândul femeilor. Viaţa în sine solicită corpul. zi de zi. Asociaţia Americană a Operaţiilor Plastice şi Reconstituirilor Estetice a raportat că în ultimii 5 ani operaţiile de mărire a sânilor au crescut de 3 ori (Rogers 1999). fiind chiar puternic mediatizată prin programele comerciale ale televiziunilor şi prin lumea Internetului. Astăzi chirurgia estetică stă la îndemâna oricui. Operaţiile estetice în general. 1992. iar în rândul bărbaţilor s-a triplat. 1994. un habitat al spiritului şi al personalităţii psihice ci interesul este reprezentat de corp ca apariţie ideală. această concepţie este lăudabilă. Întrebarea este dacă ne interesează propriul corp. având în vedere contextul epocii industriale în care muncile grele sunt automatizate. ar fi de interes. o reflexie filozofică asupra imaginii unui corp uman perfect construit.corp este percepută şi poate fi analizată ca o simplă relaţie instinctuală.

acceptă aceste procedee reparatorii artificiale (Hooks 1992. nu toata lumea. stă faptul. lene. respectiv. Silueta şi agreabilitatea reprezintă simbolurile unei femei de succes: statut socio-economic stabil. prietenii. popularitatea. rezultatele obţinute măresc încrederea în forţele proprii. înseamnă că te interesează propriul corp şi că ai puterea să-ţi „şlefuieşti” propria viaţă. prostia şi animalismul. de conexiunile dintre perfecţiunea estetică şi evoluţia etică a persoanei. putere. Marcia Millman. dezordine interioară. că 69% dintre femeile de televiziune sunt slabe.. de fapt. În sprijinul acestei idei. iar celelalte se situează între cele două categorii (MarzanoParisoli. pentru că o prezenţă plăcută şi atractivă o ajută să-şi câştige mult mai uşor locul de muncă. şi are acum o reală conotaţie etică. posibil de observat de oricine. relaţiile şi posibilii parteneri doriţi. 2001). lipsă de voinţă. Ideea de cult al corpului feminin şi masculin a devenit din ce în ce mai puternică.antilipidic. 1996). frumuseţea şi căldura căminului. Adevărata faţetă a modelului ideal este reprezentată. indivizii ce nu se pot apropia de acest ideal şi cei ce nu sunt interesaţi să-şi menţină sub control fizicul depreciat. Pe lângă aceasta antrenamentul regulat şi conştient nu este o activitate neutră ci stimulatoare. „Într-o societate ce idolatrizează modelul ideal. lipsa controlului de sine şi al voinţei. statutul. Dacă în trecut muşchii erau asociaţi cu insensibilitatea. Din acest motiv. Cu toate acestea. Pentru orice femeie înfăţişarea este foarte importantă. Dietele şi activităţile fizice sunt cele mai bune căi de a-ţi dirija propriul corp şi implicit propria-ţi viaţă. acum o femeie slabă simbolizează încredere în sine. Excesul de greutate corporală reflectă inadaptabilitate morală sau personală. indiferent de rasă şi etnie. în lucrarea sa „Such a Pretty Face” subliniază faptul că obezitatea produce dezgust în cultura contemporană şi simbolizează lăcomie. doar 5% sunt plinuţe. egoism. Valoarea socială a femeii este asociată cu prezenţa fizică. şi este un semn al disconfortului emoţional moral şi spiritual. acuzele şi criticile la adresa corpurilor inestetice devin tot mai acerbe. Aceştia vor fi de regulă cei ce nu pot şi nu doresc să urmeze diete şi să practice sportul în scopul menţinerii unei prezenţe fizice agreabile. în filmele de succes şi în reclamele comerciale ale televiziunilor ca un simbol al siguranţei de a deveni ceea ce ţi-ar plăcea să fi şi o modalitate fără de care nu poţi obţine succes. devin dezapreciaţi” (Hannaford 1985). Dacă în trecut o femeie obeză era asociată cu maternitatea. M. Controlul şi puterea de supraveghere a înfăţişării fizice este considerată o activitate etică. Corpul musculos este prezentat din ce în ce mai des în mass-media. Să fii musculos. fără de care nu se poate ajunge la o integritate morală. O persoană de succes trebuie să-şi menţină condiţia fizică şi silueta chiar dacă este pusă în situaţia de a apela la dietă şi exerciţii fizice. bani şi afecţiune.M. iar persoanele neîngrijite sunt încadrate în mediocritate şi inferioritate 33 . acum muşchii sunt un simbol al atitudinii corecte în faţa vieţii. libertate şi control. cu silueta şi cu concepţia de apariţie publică. Conotaţia termenilor „musculos” şi „slabă” s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. independenţă şi control de sine. Deci corpul ideal nu este doar estetică ci şi etică. slabă.

se ajunge uneori la diete stricte şi la antrenamente severe. 34 . nu sunt numai negative ci şi periculoase. ca o interpretare docilă. consecinţe patologice. Bărbie este imaginea perfectă pe care Rogers o exprimă prin „poţi să fi ceea ce vrei să fi. au pătruns până şi în jucăriile copiilor. „Capacitatea de a-ţi controla conflictele interne şi propria-ţi viaţă publică. modelele pot fi diferite în funcţie de deosebirile dintre culturi şi societăţi. Suntem cu toţii supuşi presiunilor sociale ce ne cer să demonstrăm calităţi obiective conforme cu energia reglată de normele sociale. „naturaleţea” corpului este iluzorie. este interesant de observat că noţiunile şi imaginile de slab. Consecinţele acestor situaţii. Convingerea că avem puterea să ne corectăm neajunsurile fizice. În acest context. profilul intelectual şi etic reprezintă de fapt scopul real al vieţii. au fost înlocuite cu Bărbie şi cu Ken care reprezintă fata de carieră şi băiatul plin de succes. că corpul uman există şi este înţeles separat de interpretarea socială a realităţii. Orice persoană. iar presiunea psihică asupra victimelor poate avea. A fi în stare să-ţi controlezi aspectul fizic. Acest fel de activitate fizică te învaţă cum să acţionezi asupra tuturor grupelor musculare cu o precizie tehnologică care să-ţi permită „sculptarea” dorită a întregului corp. Ken pe de altă parte este imaginea exactă a ceea ce se înţelege prin” poţi să fi orice vrei să fi. întârzie fenomenul de uzură fizică şi morală şi înlătură frica de aţi asuma responsabilităţi care să te ajute să-ţi atingi idealurile” (Loland. atâta timp cât eşti un bodybuilder şi om de succes” (Rogers 1999). Prin implementarea ideii de acceptare a remodelării propriul corp după capriciile modei şi nu după paternul cultural. Astfel. devine dificilă cu atât mai mult cu cât. produsă doar de cultură. argumentarea necesităţii construcţiei sociale a corpului. bodybuilding-ul a ajuns în ţările vest-europene un fenomen foarte semnificativ în acest sens. din ce în ce mai mulţi oameni sunt convinşi că corpurile lor sunt doar nişte simple obiecte pe care le pot modela sau reconstrui după bunul lor plac. Păpuşile bebe. ce duc unele persoane la repulsie faţă de alimentaţie sau la consum înrăit de exerciţii fizice şi anabolizante. Reuşita modelării noastre fizice în concordanţă cu cerinţele modei fac dovada practică şi evidentă a puterii noastre de autocontrol. Noţiunea de „naturaleţe corporală” presupune. atâta timp cât eşti subţire şi atractivă”. Chiar dacă se acceptă analiza lui Foucault (1997) asupra corpului. pentru a trăi nu are doar dorinţe şi nevoi contextuale istorice şi culturale ci şi numeroase nevoi şi dorinţe sociale. Sportul ca mijloc de autocontrol Ansamblul de reguli morale ce privesc capacitatea de autocontrol. reprezintă punctul culminant al construcţiei sociale a omului modern. Consecinţă a acestui fapt este că. respectiv subţire a top-modelelor şi corpolent respectiv musculos al bodybuilderilor. Nu este surprinzător faptul că aceste două imagini reprezintă pentru diferiţi indivizi un criteriu de evaluare proprie. Cu toate că aceste consecinţe privesc o mică parte a populaţiei. în întruchiparea sa. ne încurajează să dorim un corp ideal.etică. totuşi. 1999).

se referă la unele interviuri cu bodybuilderi şi. dar este de asemenea o consecinţă a comportamentului unei persoane foarte bolnave. în particular. În analiza sa despre anorexie. Corpul ideal. în studiul ei sociologic despre sportivi şi atitudinile faţă de corpul lor. ale cărui nevoi şi dorinţe sunt controlate şi negate. Corpurile lor devin din ce în ce mai slabe ajungând la un schelet acoperit numai cu piele. „este ca şi când ar fi un fel de putere spirituală a gimnasticii. chiar dacă scopul lor nu este numai utopic. este mult prelucrat pentru că trebuie să fie „acceptat de societate”. Corpul anorexic nu este numai un corp docil. Adevăratul scop al bodybuilderilor şi al anorexicilor este puterea de control asupra propriului corp şi dorinţa lor de a stârni admiraţia celorlalţi. 1990-1995). Nina Loland (1999). la fel ca şi mâncarea pentru anorexici. extra large”. aproape ca un Dumnezeu care ne spune să ne supunem scopului lui pentru a deveni mari. bodybuilderii şi anorexicii se ghidează de fapt după valorile culturale dominante. cu oroare. Creşterea masei musculare poate fi văzută ca un fel de „megarexie” şi astfel obsesia creşterii masei musculare este de fapt cealaltă faţă a aceleiaşi probleme. Aşa cum persoanele anorexice vor să scadă în greutate fără să aibă importanţă starea corpului lor. Scopul bodybuilderilor este de asemenea utopic şi poate deveni periculos în special când ei încep să ingereze substanţe anabolizante. Bodybuilderii şi persoanele anorexice îşi modelează propriile corpuri pentru a fi acceptaţi. Bodybuilderii sunt ahtiaţi după creşterea masei musculare şi a tonusului musculaturii pectorale. Grăsimea este văzută ca prim duşman. 1993). cu unul dintre cei mai mari. în special. triumful suferinţei. în care se poare citi. pentru că în mintea lor corpul real este sursa tuturor durerilor şi problemelor. Dar adevăratul corp nu este acceptat. El simte că nu are altă alegere decât să încerce constant să-şi crească masa musculară. „Am aflat cum să fac ceea ce nimeni 35 . ei şi le folosesc ca pe o modalitate de a-şi controla propriile vieţi. dăunătoare organismului. declara o tânără fată anorexică. Corpul lor musculos este modalitatea lor de a subscrie „directivelor” culturale a corpului perfect (Connell. care vorbeşte despre corpul său ca despre ceva care îl face să se simtă în vârful ierarhiei mărimilor. comportamentul lor este exact opusul anorexicilor.Atât persoanele anorexice cât şi bodybuilderii sunt nişte victime a unui control extrem al corpurilor lor în încercarea de a ajunge la imaginea corpului perfect (Bordo. Hilde Bruch (1982) explică faptul că oamenii anorexici refuză mâncarea chiar dacă sunt flămânzi. Şi exact aşa de mare şi frumos este corpul meu”. tot aşa şi bodybilderii vor să-şi mărească masa musculară fără să ia în considerare că sunt deja prea mari. În acest sens. În astfel de context anorexicii vor să piardă din greutate fără să aibă importanţă cât sunt de slabi. Foamea este văzută ca cel mai mare duşman în timp ce corpurile devin stranii şi ciudate. Acţionând asupra corpului lor. pe de altă parte. „Vreau ca oamenii să mă privească şi să vadă ceva special”. În prezent sunt din ce în ce mai multe fete care duc război cu propriile lor corpuri în numele unor idealuri extreme şi periculoase. Corpurile lor trebuie să nege foamea şi să transforme alimentaţia într-o activitate care este perfect planificată fără a fi naturală. numit „extra.

Nu mulţi pot să fie în vârf. Eu pot să slăbesc cât de mult sau cât de puţin vreau. Pe de altă parte „extra. Psihanaliştii se străduiesc să creeze medii de reabilitare emoţională unde nevoile să fie pe de-a. Construcţia fizică a corpurilor este văzută ca o modalitate de a ajunge la succes. 1974). Opinia noastră este că trebuie să ne controlăm. dar numai în măsura în care consecinţele acestui lucru sunt constructive. Prin construirea propriului corp bodybuiderii îşi demolează propria personalitate şi nu mai sunt în stare să simtă propriile nevoi şi senzaţii. joggingul. Se pare că efortul fizic intră în competiţie cu perceperea stărilor anxioase şi schimbă optica asupra greutăţilor socio-profesionale pe care individul le are de înfruntat. Via . Avantajele practicării sistematice a activităţilor corporale Practicarea sistematică a activităţilor corporale previne şi combate stresul psihic. Studii efectuate pe studenţi şi adulţi sănătoşi au arătat o scădere remarcabilă a 36 . primul scop al psihanaliştilor este a-i face pe pacienţi să primească. Dar negarea nevoilor primare o atrage după ea pe cea a autenticităţii. fără să afecteze integritatea psihică şi fizică a individului. dar care poate fi acceptat aşa cum este. Poate numai unul şi acela sunt Eu”. cât şi exerciţiile fizice rapid instituite produc o scădere considerabilă a stării de anxietate şi o persistenţă a stării mai bună pe o durată de 4-6 ore. pe o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată de timp.ntregul acceptate şi recunoscute.altcineva nu poate. de a atrage atenţia. Efectul este mult mai pronunţat în cazul existenţei unei încărcături nervoase accentuate. Aceasta înseamnă că sunt mai bună decât toată lumea”. de a obţine dragostea şi în final de a iţi construi o identitate masculină. ciclismul. În funcţie de personalitatea şi capacitatea individuală de a reacţiona la stimulii din mediul înconjurător. gimnastica aerobică. reprezintă mijloace eficiente de scădere a tensiunii psihice. dansul.megarexia ei ţintesc spre idealuri hipermasculine pentru că muşchi sunt văzuţi ca un semn al masculinităţii (Glassnerl992) Rezultatul este pierderea identităţii personale şi o goliciune interioară pe care nimeni nu o poate satisface. Exerciţiile fizice practicate ritmic. Prin aspectul lor mare bodybuilderii cred despre ei însuşi că sunt mari. Aceste fenomene au în comun ideea că trupul nostru natural este ceva imperfect. să perceapă şi să accepte nevoile naturale a propriilor lor corpuri (Selvini Palazzolil. antrenamentele fizice de durată. cu intensitate mare sau moderată. urcatul scărilor) prestat 15-45 minute zilnic. să ne influenţăm corpul şi să-l schimbăm în funcţie de cerinţele societăţii contemporane. Persoanele anorexice şi bodybulderii trebuie să fie ajutaţi prin psihanaliză să-şi dezvolte perceperea corectă a propriei corporalităţi. Se obţine un efect euforic care intervine în micşorarea stării de anxietate. se asociază cu scăderea importantă a stării de tensiune psihică. Durerea foamea şi oboseala sunt în mod frecvent negate. extra large” spune: „Gândiţi-vă la piramide. unde nevoile şi apetiturile fizice pot fi cunoscute şi acceptate ca senzaţii proprii. Efortul aerobic (mersul pe jos. Într-un asemenea context este important de subliniat că în psihanaliza tratamentului atât al dependenţei de exerciţii cât şi al dereglărilor alimentare.

Se pare că un rol deosebit în realizarea acestei stări de bine şi de relaxare îl joacă creşterea temperaturii corpului din timpul activităţii fizice. utilizarea medicaţiei ca metodă combativă a tensiunii şi agitaţiei psihice. 37 . după participarea la programele de practicare a exerciţiilor fizice. S-a observat că aceasta apare la 17-70% din alergătorii de fond. inclusiv comoditatea. Efortul fizic acţionează asupra sistemului nervos central şi prin inducerea aşanumitei stări de bine (relaxare). Cumularea efectelor antidepresiv. dar şi prin măsurătorile electrofiziologice care au demonstrat o scădere a activităţii măduvei spinării şi a sincronizării dintre cele două emisfere cerebrale. Cercetări recente privitoare la efectele exerciţiilor fizice practicate sistematic au demonstrat reducerea stărilor tensionale şi implicit a mecanismelor iniţiatorii şi agravante ale aterosclerozei coronariane. din diverse motive. Senzaţia de relaxare a fost evidenţiată nu numai prin relatările sportivilor. sunt însă unele persoane care preferă efortului fizic.simptomelor de depresie în rândul acestora. antianxios şi relaxant ale exerciţiilor fizice contribuie la crearea unui climat interior propice împiedicării apariţiei sau agravării leziunilor sclerotice. Din păcate.

1991). adaptării la necesitatea conformării la 38 . Procesul de socializare prin sport este complex şi de o mare diversitate. Totodată. care dă o anume orientare modului sănătos de viaţă. fără limită de vârstă. considerat normal în respectiva cultură... având finalităţi formative. în funcţie de consecinţele neintenţionale ale comportamentului individual latent sau manifest şi în dependenţă de condiţiile specifice în care sportul este organizat şi practicat. politice şi economice. în funcţie de valenţele lor de ordin moral. printr-o serie de mecanisme şi agenţi (familia. ea se adresează tuturor categoriilor sociale. cât şi asupra minţii. Iluţ P. culturale. cunoscând o creştere cantitativă şi calitativă cu atât mai însemnată. Această formă diversificată a sportului poate avea şi are semnificaţii pozitive dar şi negative.SPORTUL CA MIJLOC DE SOCIALIZARE Practicarea exerciţiului fizic şi a sportului nu este limitată. Această practică devine o necesitate în ceea ce priveşte trebuinţa de mişcare şi de manifestare a potenţialelor psihomotrice ale individului. Sportul poate avea un impact asupra asumării de roluri. Sportul este un mediu ce contribuie la procesul de socializare la fel ca familia. Procesul de socializare se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi şi facilitează tranziţia de la un rol la altul a individului pe toată durata ciclului vieţii. alţii îl privesc ca spectatori. Majoritatea investigaţiilor în acest sens demonstrează influenţa pozitivă a sportului asupra personalităţii şi sănătăţii celor ce îl practică. 1996). valori şi comportamente care îi fac apţi să participe ca membrii ai societăţii în care trăiesc” (Anshel M. atitudini. colegii şi prietenii. fiind practicată nu numai instituţionalizat şi cu caracter de loisir. Activitatea sportivă pătrunde tot mai mult în viaţa de zi cu zi.a. ci constituind chiar o profesiune pentru tot mai mulţi oameni. În societatea modernă sportul şi activităţile fizice ocupă un loc tot mai important. estetic şi cultural.. şcoala. care influenţează participarea la activităţi fizice. Avantajul sportului faţă de alţi factori socializatori constă în influenţa pe care acesta o exercită atât asupra corpului. condiţia fizică şi starea de sănătate. cu cât oferta varietăţilor moderne de exprimare este mai variată. transmite bagajul cultural existent noilor generaţii. „Socializarea este procesul prin intermediul căruia indivizii dobândesc deprinderi. comunităţile şi mass-media. prin faptul că unii practică sportul. fiind influenţat de politicile sportive specifice fiecărei ţări.). socializarea este şi procesul determinant în formarea personalităţii şi a identităţii de sine” (Rotariu T. Una dintre semnificaţiile pozitive a sportului este efectul său de socializare. astfel încât prin efectele mişcării şi prin contactele sociale oferite de diverse sporturi contribuie la dezvoltarea personalităţii. alţii citesc despre sport sau frecventează manifestările sportive. „Societatea. pretinzându-le un anumit comportament. care devin participanţi activi sau pasivi la acest fenomen social.H. Sportul implică din ce în ce mai mulţi oameni. şcoala. Acesta este definit ca o combinaţie a condiţiilor sociale. mass-media ş. Socializarea se desfăşoară în cadrul mediului social.

întăririi respectului de sine şi a identităţii eu-lui şi solidarităţii. se pune întrebarea: cât de mult şi în ce mod pot fi sportul şi activitatea fizică un mediu de socializare? Contactele sociale sunt acelea care contribuie în mare măsură la acest proces. datorită complexităţii lui şi a interacţiunii dintre multiplii factori de socializare. atitudini valori şi comportamente prin intermediul practicării exerciţiului fizic. pentru că sportul este o activitate liberă. Adică măsura în care indivizii dobândesc deprinderi. Prin sport se poate promova un comportament pro-social de ajutare a semenilor.norme. de fapt. Sage (1989) afirmă. Problema este a afla explicaţia cauzală sau poate chiar mecanismele acestui proces. cu efecte pozitive asupra învăţării fair-play-ului. foarte diversificat încercându-se o clarificare a problemelor principale. Ea poate fi însă depăşită de alte influenţe personale sau de mediu. Este un mediu de socializare alături de alţi agenţi socializatori cum ar fi: familia. în relaţia dintre fizic şi psihic. jocurile şi sporturile oferă „un mediu propice pentru însuşirea atitudinilor. şcoala. pentru că toate contactele sociale contribuie la acest proces. Dar esenţa problemei constă. comunitatea. prietenii. observabili doar pe lungi perioade de timp. Acest aspect este evident. că joaca. În literatura de specialitate din domeniul sociologiei sportului. Sportul şi activitatea fizică se desfăşoară într-un ambiant care permite ca acest proces să aibă loc.H. iar activitatea fizică şi sportul includ în ele contactele şi relaţiile sociale şi se desfăşoară în sensul acceptării principiilor sociale. calităţi care să îi facă apţi să participe ca membri ai societăţii în care trăiesc. Pe baza ideilor şi investigaţiilor care tratează socializarea prin sport şi pentru sport. Fără îndoială. socializarea omului este ajutată de sport şi de activitatea fizică. pe care o 39 . Dificultatea aprecierii factorilor şi măsurării evoluţiei socializării este evidentă pentru că procesul însuşi este prea complex şi depinde de numeroşi factori funcţionali. Experienţa sportivă poate deveni un agent de socializare a rolului adultului. Se pune însă o altă problemă: în ce măsură sportul şi activitatea fizică pot fi un mediu favorabil socializării. în lucrarea sa. prezentate în literatura de specialitate. această problemă este abordată şi investigată. atitudinile şi comportamentele individuale şi sociale învăţate în cadrul activităţii fizice se transferă şi în alte sfere ale vieţii. mass-media etc. Socializarea presupune dezvoltarea valorilor morale sau a judecăţii morale. nimeni netăgăduind unitatea dintre aspectele psihice şi fizice ale omului. Se consideră că valorile culturale. Se consideră că prin implicarea oamenilor în activitatea fizică se dezvoltă atributele sociale pozitive ale personalităţii. colegii. Aprecierea acestui fapt este însă foarte dificilă. The Effects of Physical Activity on Children. cât şi a evoluţiei procesului într-o lungă perioadă de timp. Întrebarea este dacă mişcarea în sine este cea care ajută la dezvoltarea calităţilor individuale recunoscute ca importante în societate sau dacă tocmai caracterul social al sportului şi al activităţii fizice este acela care favorizează dezvoltarea socializării individului consumator de sport. valorilor şi comportamentelor socialpersonale apreciate pe plan cultural şi că ceea ce se învaţă prin activitate fizică se transferă şi în alte sfere ale vieţii”. G. care exercită un efect mai imediat la vârsta adultă.

Furnham (1990) introduce printre efectele sportului şi ale activităţilor recreative socializarea şi schimbarea modului de viaţă. 1992). Consiliul Europei. Se consideră că sportul este doar o posibilitate. pentru că nu toate modificările pot fi demonstrate cu uşurinţă.S. II) dezvoltă ideea nevoii de sociabilitate. 1996. sentimentul de apropiere. iar efectele sunt minimale. ea poate fi depăşită însă de alte influenţe personale sau de mediu.T. iar performanţa şi miza sa sunt complet diferite de performanţele şi miza activităţilor vitale. verificarea performanţelor proprii. Demersul privind modificările privind socializarea individului este mai dificil. Digel (1985) în M. întrucât ele se desfăşoară pe perioade de timp îndelungat. Sportul fiind o activitate organizată după regulamente precise. Experienţa sportivă poate deveni un agent de socializare a rolului adultului. sunt grupurile care practică sportul în 40 . vol. Sportul este o joacă ce se realizează în timpul liber. linear de socializare. Orlick (1986) subliniază aportul sportului.în M. G. Din punct de vedere sociologic. A.H. pentru că acestea pot deveni un câmp de educare a comportamentului cetăţenesc şi democratic. ci sub forma unor procese socialmente construite.S. De obicei. forme de sancţionare. sisteme de comunicare. aceste grupuri sunt neformate în sport. Consiliul Europei. în special al celui de echipă. care toate contribuie la armonia dintre membrii echipei.. Kaschuba (1989 . controlată de legi naturale inalterabile. pentru că îşi canalizează agresivitatea în jocul sportiv. care exercită un efect mai imediat la vârsta adultă. atmosfera de prietenie. prin tipare diferite de interacţiune cu diverşi indivizi ce pot influenţa substanţial funcţionarea personalităţii. dispune de legi şi regulamente specifice. pentru că sportivii trebuie să lucreze împreună şi să construiască coeziunea care se bazează pe buna comunicare. T. El susţine că „Lumea socială a sportului nu se prezintă ca o entitate dată. întărirea unităţii dintre minte şi trup. Acelaşi G. principii generale şi ideologii.H. deoarece îşi are propria bază sociologică în societate. identificări de roluri. Sage (1986) consideră că există „mai multe modalităţi potenţiale prin care participarea sportivă poate sluji drept cale a mobilităţii sociale” Unii teoreticieni susţin că personalitatea poate fi modelată prin sport şi exerciţiu fizic. Sage (1988) consideră că sportul organizat acoperă o zonă socio-culturală foarte intensă. sportivii nu sunt influenţaţi de anarhism şi sunt mai puţin înclinaţi spre violenţă. II) este cel care pune accentul pe socializarea politică pe care o asociază cu sportul şi activitatea fizică. sportul este privit ca o instituţie socială (Ikulayo. Sportul influenţează într-o oarecare măsură socializarea politică. care pot fi transformate de agenţi umani” şi care pot „extinde conştientizarea ordinii şi schimbării sociale”. 1996. la cooperare. o şansă de socializare oferită de situaţiile întâlnite în activitatea sportivă şi nu reprezintă un efect direct. de emoţii care sunt în acelaşi timp corporale şi mentale. respectul reciproc. explicat prin necesitatea unui contact social şi emoţional foarte apropiat. care nu se creează decât în anumite grupuri şi în anumite situaţii. din proprie decizie.T.desfăşurăm în mod voluntar. vol. relaţii culturale şi sociale. Scopurile practicării lui sunt trăirea de noi experienţe.

Intrarea într-o nouă poziţie socială şi un nou rol se mai numeşte şi resocializare. privit ca mediu social de contacte. Weiss (1986) menţionează importanţa valorilor morale care proclamă faimoasa cerinţă a fair-play-ului. Cratty (1967) găseşte o altă sursă de socializare. munca în echipă etc. sunt importante nu numai sănătatea şi buna condiţie fizică. fireşti. preferând sportul cu caracter privat. oboselii şi confuziei. adaptabilitatea socială. În activitatea sportivă şi de sport propriu-zis.R. arbitri sau oricine face parte din regula jocului) bazată pe fraternitate sportivă. Telama (1992) subliniază importanţa unui contact social lărgit. Iluţ (1996) opinează că „socializarea se întinde pe tot parcursul vieţii. în lucrările lor. Problema pe care o ridică este „dacă sportivul are tendinţa să se comporte în conformitate cu tiparele judecăţii morale celei mai elevate chiar şi atunci când convenţiile sau strategiile succesului ar încuraja comportamentele alternative”. Numeroşi autori. neoficiale (care de multe ori sunt mai bune) construite în cadrul sportului. când acesta se desfăşoară mai degrabă în mod inconştient. ci şi relaţiile. sau la vârsta adolescenţei. adversarul nu trebuie privit (şi în activitatea sportivă nici nu este privit) ca un duşman. Situaţia în care activitatea celorlalţi motivează individul pentru o performanţă superioară poate avea ca rezultat o schimbare de comportament. Astfel sportul devine un model social de contacte.mod neorganizat. simţul răspunderii sociale. prin dorinţa şi abilitatea de a conlucra în rezolvarea unor sarcini importante. şi anume „activitatea socială”. au abordat problema activităţii fizice şi a efectelor ei cauzale pozitive de socializare prin sport. Beneficiari importanţi ai resocializării prin sport şi activităţi fizice sunt indivizii cu probleme speciale cum ar fi delicvenţi. prietenia. psihice etc. contactele nu sunt rezultate naturale. de a dezvolta empatia. anxietăţii. care refuză statutele şi ierarhiile. M. Schimbările conceptuale ale sportului recreativ se datorează într-o oarecare măsură şi acestui fapt. ci ele trebuie cultivate pentru a genera succes prin dobândirea unor calităţi precum cooperarea. adversari. tensiunii şi stresului. Pe de altă parte. Ca şi în sport. Rotariu şi P. Când aceste efecte benefice sunt dovedite. comportamentul altruist. de a ajuta alţi oameni. procesul de socializare prin sport devine mai complex decât la vârsta copilăriei. precum şi a mâniei. persoane cu diferite handicapuri (fizice. mai ales la vârsta adultă. adică de 41 . ceea ce constituie una din condiţiile esenţiale ale jocului. ci ca „un camarad” (Bunting. Aceste tendinţe contribuie la socializarea prin sport şi activitatea fizică. Ea este de regulă precedată sau acompaniată de desocializare. T. al cărui principal scop sunt contactele sociale. Aceste calităţi se dezvoltă în activitatea sportivă prin sporturile de echipă. Pentru a face carieră în orice profesiune. de influenţare a personalităţii indivizilor asupra respectului de sine.) La maturitate. datorită elementului competitiv. pe criterii tradiţionale. recunoscută nu numai în lumea sportului. Cavadini (1990) consideră sursă de socializare capacitatea de tolerare a celorlalţi (coechipieri. ele pot fi considerate ca surse pentru socializarea indivizilor participanţi activi la sport şi la activităţi fizice. când uneori aceasta se practică din dorinţa de a impresiona. depresiei. 1989).

au şansa să cunoască. B. cu precădere că mai ales oamenii ezitanţi. Gerontologii susţin că modul de viaţă determină longevitatea în proporţie de cel puţin 35%. iar aceasta poate contribui la dezvoltarea conceptului global de sine şi de facilitare a contactelor sociale. sunt îmbunătăţite contactele de comunicare şi se contribuie la igiena socială. V. contactele sociale sunt influenţate favorabil. în cadrul activităţilor fizice sau grupurilor sportive. ceea ce conduce uneori la depresie. Consiliul Europei.J.. în consecinţă. II) a cercetat sportul practicat în cluburi. 1996. Ca o consecinţă. Shephard (1990) au examinat implicaţia terapeutică a exerciţiului fizic. iar factorii genetici în proporţie de 65%. A constatat că acolo contactele sunt mai frecvente. deoarece transferul nu se face automat şi este nevoie de educaţie socială chiar şi la adulţi. cu privire la exerciţiul fizic. Sutherland şi C. randamentul salariatului şi angajamentul său. timizi. Sonstroem (1984) constată. vol. alţi oameni. şi au constatat efectele sociale pozitive de implicare în grup datorate modificărilor favorabile a imaginii corporale.în M.T.L. de renunţarea la normele şi conduitele ataşate acestui statut şi rol”.J. Având în vedere abundenţa de date oferite de practică şi de constatările cercetătorilor. şi autoaprecierea. Toate acestea sunt considerate o pregătire a emancipării sociale. chiar dacă nu sunt suficient susţinute ştiinţific.) şi cum se pregătesc pentru aceasta. 42 .ieşirea dintr-un anumit status şi rol şi. Kirkcaldy şi R. Cooper (1990) discută raportul dintre condiţia fizică şi absenteism. • influenţarea situaţiei sociale după pensionare. Tucker (1990) arată că o bună condiţie fizică poate reduce în mod semnificativ riscul dereglării psihice la adulţii de ambe sexe. să comunice cu ei într-un mediu în care nivelul inferior de autoapreciere nu joacă un rol important.D. se formează noi relaţii. La vârsta a treia influenţele exerciţiului fizic se fac simţite în special pe două planuri: • întârzierea afectării tuturor funcţiilor şi a tendinţei spre îmbolnăvire..” Digel (1985 . lipsiţi de ambiţie etc. Pensionarea este un exemplu de desocializare şi resocializare. Exerciţiul fizic practicat în mod regulat poate stimula funcţionarea emoţională astfel încât factorii de stres să fie mai uşor toleraţi.. ceea ce semnifică socializarea anticipată care „se referă la modul în care indivizii îşi reprezintă viitoarea lor situaţie socială (. se poate pleda în favoarea acceptării ideii că sportul şi activitatea fizică au influenţe pozitive asupra socializării. care prin pierderea statutului social poate produce diverse tulburări legate de izolarea socială. anxietate etc.S.

Transmiterea valorilor în cauză este favorizată şi de mijloacele de comunicare în masă (radio.modul elaborat prin care instituţiile educogene politice şi administrative acţionează corelat şi deliberat pentru a satisface interesul omului de pe stradă. „Old boys” etc. până la activitatea competiţională de diferite niveluri (în cadrul colectivelor de muncă. reviste sunt editate pentru uzul practic. regulamentele. prin repetarea lor stăruitoare şi abilă. concepţiile despre activităţile corporale recreative precum şi formularea obiectivelor acestui gen de activităţi. şi reţine informaţia şi sensul care vizează adeziunea. 43 . care desfăşoară o activitate deosebită de informare şi promovare a programelor privind „bucuria mişcării”.ACTIVITĂŢI CORPORALE DE TIMP LIBER ŞI DE SĂNĂTATE Activităţile corporale recreative reprezintă orice activitate fizică organizată sau nu. Iniţiativa în valorificarea constructivă a timpului liber de care dispune aparţine individului. convingerea şi atitudinea lui faţă de problematica activităţilor corporale. În cazul absenţei acestui interes. analizează. 4 dirijat M. O altă trăsătură a activităţilor corporale recreative o constituie marea varietate de forme de adresare celor interesaţi. Acestea vizează: • menţinerea şi întărirea sănătăţii şi calitatea organismului.modul personal în care omul modern înregistrează.practica colectivităţii din care face parte individul (urbană. antecedentele ei.. Toate acestea constituie elemente informale care se transmit pe căi diferite: 1 2 3 tradiţional incidental selectiv . Tot mai multe cărţi.familie. într-un studiu cuprinzător. Flexibilitatea deosebită rezidă din faptul că se poate practica începând cu unele jocuri în jurul locuinţei. programe recepţionate şi urmate de tot mai multă lume. . în care se arată modul concret în care acest gen de activitate acţionează şi se dezvoltă. cu scopul promovării valorilor exerciţiului fizic în rândul celor mai diverse categorii sociale.) şi din faptul că activităţile corporale recreative îşi pot modifica programele. loc de muncă. rurală. grade de pregătire fizică. gusturi diferite.V. armată. O altă caracteristică este faptul că activităţile corporale recreative pot achiziţiona valori din domeniul sportului sau al experienţelor cotidiene. Epuran (2001) prezintă. mai mult sau mai puţin sistematică. dozarea efortului în funcţie de dorinţele de moment ale participanţilor. . zonală) . Internet). . vecini. Nu puţine sunt programele de gimnastică de întreţinere şi recuperare de exemplu.practica familială. el poate fi stârnit prin bogăţia şi diversitatea informaţiilor.conjuncturile favorabile întâlnite pe traseul evoluţiei sale cetăţeneşti: şcoală. O caracteristică însemnată a acestor activităţi corporale o constituie caracterul ei opţional şi facultativ. broşuri. loc de muncă etc. varietate ce vine în întâmpinarea cerinţelor unor grupuri sociale de vârste. T. presă scrisă. în condiţii de concediu. într-un spaţiu special amenajat sau improvizat. al influenţelor şi resurselor mediului înconjurător .

recomandând în acelaşi timp adaptarea parametrilor de intensitate. Practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului în lupta cu bătrâneţea este bine să înceapă în tinereţe. reprezentând o verigă importantă a perfecţionării Oamenii în vârstă. Organizarea incorectă a regimului de muncă şi odihnă. Activităţile corporale rămân. ci şi calităţile morale şi voliţionale. abuzurile. fiziologia şi medicina sportivă de azi afirmă că ea este aptă să practice sistematic exerciţiile fizice. depunerile nedorite şi repartizarea neuniformă a ţesutului adipos. în esenţă. menţinerea sau formarea obişnuinţei de practicare sistematică a exerciţiilor corporale. cu atât rezultatele vor fi mai bune. Însă alegerea şi volumul mijloacelor. Se poate afirma că apelul la mişcare. efectul pe care condiţiile civilizaţiei tehnice le-au generat sau le amplifică. organizarea şi metoda trebuie să se deosebească foarte mult de activitatea desfăşurată de cei tineri. surmenajul. mărirea tonusului vital general. Chiar dacă se începe această activitate la vârste înaintate. • instruire fizică recreativă. nu există contraindicaţii pentru a începe 44 .menţinerea dezvoltării armonioase a organismului. la care funcţiile vitale scad. un important factor de profilaxie şi recuperare la scară de masă. îmbunătăţirea ţinutei. Faţă de concepţia începutului de secol XX. au nevoie să practice exerciţiile fizice mai mult decât în tinereţe. Având în vedere rolul educativ şi social al femeii. Cu cât practicarea exerciţiilor fizice va fi începută mai devreme. fiind mama şi educatoarea viitoarelor generaţii. în calitate de practică activă. • • • Activităţile corporale la femei Activitatea corporală feminină cunoaşte astăzi o dezvoltare din ce în ce mai mare. • contribuţia la înlăturarea unor efecte negative ale lipsei de activitate fizică sau ale activităţii unilaterale. durată şi complexitate a efortului la structura şi funcţionalitatea organismului feminin. Femeile se antrenează şi participă la competiţii alături de bărbaţi. în parte. dimensiunile afective emoţionale şi estetice ale indivizilor şi colectivităţilor. Aşa se explică de ce pentru tot mai multe ţări activitatea corporală reprezintă interes naţional. care vor trebui să primească o educaţie modernă din care educaţia fizică şi sportul nu pot lipsi sub nicio formă”. dar şi un mediu optim pentru dezvoltarea personalităţii umane nu numai în ceea ce priveşte calităţile şi aptitudinile fizice. efecte care contribuie într-un fel sau altul la deteriorarea fiinţei umane. un factor puternic în vederea pregătirii pentru viaţă şi muncă. În principiu. • menţinerea atitudinii şi conduitei pozitive în colectivitate. se poate ajunge totuşi la reversibilitatea unor procese: se pot înlătura atrofierea musculară. diferitele boli subminează forţele organismului. vine să contracareze. menţinerea dezvoltării psihomotorii. când se considera dăunătoare participarea sistematică a femeii la activităţile fizice. Doctorul Roger Bannister subliniază: „Femeia are un rol social şi educativ extrem de important. participarea ei la activităţile de educaţie fizică şi sport este o necesitate vitală.

activitatea corporală la bătrâneţe, dar acum putem conta doar pe menţinerea tonusului general şi îmbunătăţirea stării generale. Ţinând seama de o serie de particularităţi legate de îmbătrânirea fiziologică, exerciţiile fizice trebuie adaptate riguros la posibilităţile vârstei. Se va acorda o atenţie deosebită odihnei active prin alternarea diferitelor activităţi. Mijloacele culturii fizice pentru persoanele de vârstă înaintată sunt variate şi adaptate la modificările datorate etăţii. Aceste modificări apar la început la nivelurile sistemul nervos, cardio-vascular şi al aparatului respirator, din această cauză capacitatea de adaptare a organismului scăzând. Modificările sistemului nervos, ale aparatului musculo-ligamentar, ale metabolismului au repercusiuni asupra capacităţii de muncă, înfăţişării externe, mişcărilor încetinite şi ţinutei defectuoase a omului vârstnic. Aptitudinea pentru mişcări intense cu caracter de viteză forţă şi rezistenţă scade. De aceea se recomandă exerciţiile fizice de o intensitate moderată, executate fără ca respiraţia şi circulaţia să fie intensificate brusc. Oboseala apare mai devreme, iar restabilirea forţelor este încetinită. Ţinând seama de aceste modificări datorate vârstei, activităţile corporale trebuie practicate de cel mult două trei ori pe săptămână. În timpul şedinţelor trebuie să existe una - două pauze de 3-5 minute. Se vor evita schimbările bruşte de poziţii, în special aplecările puternice. Menţinerea poziţiilor care îngreunează ritmul normal al respiraţiei vor fi excluse pentru că provoacă senzaţii neplăcute ca: zgomot în urechi, ameţeală, afluxul sângelui către creier, datorate creşterii tensiunii arteriale. Se exclud, de asemenea, exerciţiile însoţite de reţinerea respiraţiei, încordări musculare foarte mari, coordonări complicate, amplitudini prea mari. Mişcările simple, accesibile, plastice, line, cu amplitudine treptat crescândă, care favorizează respiraţia, şi care provoacă senzaţia de plăcere, sunt cele mai indicate. Cea mai bună formă de organizare a activităţilor fizice pentru persoanele în vârstă sunt şedinţele de grup. Grupele sunt constituite în funcţie de pregătirea fizică generală şi totodată pe diferite ramuri de sport (gimnastică, petanque, golf, turism etc.). În această organizare practicanţii pot fi supravegheaţi îndeaproape de medicul şi animatorul sportiv, înlăturându-se astfel riscurile. Activităţile corporale la persoanele cu dizabilităţi Kinetoterapia este terapia prin mişcare în scopul corectării mecanismelor deficitare ale motricităţii. Ea are multiple posibilităţi de acţionare asupra aparatului neuro-mio-artro-kinetic. Din acest punct de vedere, kinetoterapia este implicată, cu toate valorile sale, în elementul esenţial al domeniului ei, „boala”, putându-se distinge: • valoarea profilactică, kinetoprofilaxia, • valoarea terapeutică, kinetoterapia, • valoarea de recuperare medicală, kinetoterapia de recuperare. Din punctul de vedere al implicării kinetoterapiei în afecţiunile aparatelor şi sistemelor, precum şi al modului în care aceste sisteme îşi exercită influenţa asupra aparatului neuro-mio-artro-kinetic, putem considera că activităţile fizice adaptate îşi aduc o reală contribuţie şi fac parte din arsenalul de mijloace care o servesc. Aprecierea abaterilor de la starea normală de sănătate este, de fapt, o inventariere a
45

stării pacientului la începutul, pe parcursul şi la sfârşitul procesului de recuperare funcţională, apreciind disfuncţiile şi cauzele acestora, restantul funcţional, influenţele psiho-socio-profesionale asupra pacientului, pronosticul. În funcţie de această evaluare, trebuie în final să se impună programul de recuperare, precum şi refacerea şi adaptarea permanentă a acestuia la noile capacităţi dobândite. Aceasta va impune gradul de adaptare a jocurilor şi sporturilor de loisir şi de recuperare alese. În cazul copilului şcolar, aria la care ne vom referi este definită de abaterile de la normal în dezvoltarea fizică ale copilului. Semnalarea prezenţei acestor abateri şi implicit evaluarea atitudinilor deficitare şi ale deficienţelor fizice presupun, în primul rând, cunoaşterea atitudinii corecte a corpului uman (atât global, cât şi segmentar, parametrii optimi ai dezvoltării fizice armonioase şi parametrii optimi ai capacităţii de efort). Cunoaşterea acestor elemente face posibilă alegerea acelor activităţi corporale de loisir şi de recuperare care se pliază mai bine pe nevoile personale.

46

TIMPUL LIBER ŞI CALITATEA VIEŢII Pe măsură ce lumea modernă şi-a îmbogăţit dimensiunile vieţii cotidiene, a conştientizat tot mai mult timpul liber ca resursă existenţială cu rol în calitatea vieţii. În epocile premoderne, timpul liber era localizat în zilele de sărbători religioase şi în cele de odihnă stabilite pe baza religiei (duminica la creştini, sâmbăta la evrei etc.). Schimbarea naturii, structurii şi organizării muncii moderne neagricole şi implicit schimbările concepţiei despre muncă au extins timpul liber. În contextul general ale urbanizării treptate a vieţii moderne, durata muncii a fost limitată convenţional şi a fost redusă sub presiunea acţiunilor revendicative ale organizaţiilor profesionale, sindicale şi politice, ceea ce a dus la creşterea mărimii segmentului de timp liber. Este un timp liber complementar celui de muncă rezultat din reorganizarea muncii, implicit din scăderea timpului de lucru. În această ipostază, timpul liber are funcţia de odihnă. Treptat, la schimbarea concepţiei despre muncă se adaugă schimbarea celei despre viaţă, ceea ce a avut profunde implicaţii în sfera vieţii extraprofesionale. Timpul liber devine un segment al vieţii cu relativă autonomie, dobândind funcţii suplimentare. Circulaţia ideilor şi a normelor specifice vieţii moderne, sprijinită de mijloacele de comunicare în masă, face ca această perspectivă să fie adoptată de tot mai mulţi indivizi. În analiza de faţă adoptăm perspectiva timpului liber ca segment cu relativă autonomie, cu rol important în calitatea vieţii. Timpul liber este în egală măsură rezultat al transformării altor segmente de viaţă şi factor determinant al transformărilor concepţiei despre aceasta, o dată ce acest segment a fost ,,descoperit” şi a început să fie consumat conform preferinţelor şi necesităţilor fiecăruia, după eliberarea de orice angajament. În funcţie de tipul de societate, variază raportul dintre ipostaza de timp liber rezultat al unor transformări şi cea de timp liber determinant al unor transformări. Rămâne valabil faptul că rolul timpului liber în calitatea vieţii depinde de importanţa acordată lui în raport cu natura, mărimea şi dificultatea obligaţiilor profesionale, cu modul în care individul face faţă acestora şi cu nevoia resimţită mai mult sau mai puţin intens de a avea timp liber. Dar rolul timpului liber în calitatea vieţii depinde şi de sistemul de valori de viaţă. Cultura timpului liber imprimă şi determină o anumită mentalitate cu privire la acesta ca segment de viaţă cu relativă autonomie, dar şi influenţează modalităţile de petrecere a sa. Ea este rezultat şi determinant al unei „industrii” a timpului liber care oferă posibilităţi şi facilităţi de petrecere a acestuia pentru o diversitate de preferinţe. După 1989, transformările societăţii româneşti au influenţat cultura timpului liber uneori pozitiv, alteori negativ, iar în unele direcţii insuficient. Un început de formare a unei culturi a timpului liber s-a produs începând cu deceniul şase al secolului XX; migraţia masivă spre oraşe şi transformarea unui mare număr de oameni, veniţi din mediul rural, în salariaţi urbani, au avut implicaţii profunde, inclusiv asupra începutului formării unei culturi a timpului liber. Noul
47

staţiunile turistice etc. sensul acesteia. Plăcerea de a petrece timpul liber este rezultatul îngustării şi uşurării . prin simpla deplasare a indivizilor în locurile şi familiile de origine sau prin deplasarea navetiştilor. fenomenul a avut loc concomitent cu transformările mediului rural. este efectul unei anumite oferte de posibilităţi şi facilităţi de petrecere a timpului liber. el s-a eliberat treptat de constrângerile valorilor şi normelor vieţii rurale tradiţionale (chiar dacă vor mai fi reminiscenţe ale acestora) şi.vrea să se simtă bine”. cinematografele. Noile mentalităţi şi comportamente de timp liber au fost modelate de specificul regimului politic.individ urban a trecut de la munca agricolă la munca urbană salarială organizată întrun program precis delimitat. mai ales pentru bărbaţi. conform căreia achiziţionarea de bunuri şi mulţumirea generată de aceasta sunt dominante ale existenţei. care restrânge aria activităţilor extraprofesionale. . iar în anii ‘80 au intervenit problemele economice care au început să fie resimţite de populaţie. ci şi rezultatul mentalităţii ţărăneşti rurale.. atunci se ajunge la uniformizarea mărimii timpului 48 . fără posibilitatea oficială de a desfăşura şi alte activităţi aducătoare de venit.. Noua mentalitate cu privire la rolul timpului liber (a te simţi bine) şi unele modalităţi de petrecere a acestuia apar şi la sate.obligaţiilor profesionale” (8 ore zilnic) şi. Comportamentul achizitiv predominant a fost un unul de tranziţie de la cel rural tradiţional la cel urban şi a fost nu numai rezultatul nevoii reale de înzestrare a locuinţei. în general austeră. Săptămâna de lucru de şase zile şi menţinerea de multe ori forţată a locurilor de muncă cu programul de opt ore cel puţin zilnic au limitat mărimea timpului liber şi au introdus un control al acestuia. în afara domiciliului încep să atragă zonele de agrement. Dacă se adaugă şi ocuparea exclusiv la un loc de muncă.. noul individ urban îşi creează el însuşi modelele de petrecere a timpului liber: ascultarea muzicii. vizionarea programelor de televiziune. Trăind laolaltă. şi rezultatul imitaţiei. a exercitat un anumit control asupra duratei acestuia şi a impus restricţii de ordin cultural. este necesar să se sublinieze şi faptul că statul comunist a acordat o atenţie limitată timpului liber. consumul de alcool devin principalele modalităţi de petrecere a timpului liber la domiciliu. la serviciu sau în blocurile de locuinţe. implicit al societăţii în ansamblu. sunt imitate comportamentele de timp liber. Conştientizarea timpului liber şi a ideii de plăcere a petrecerii timpului liber marchează parcurgerea a încă trei etape în procesul urbanizării şi modernizării. începe să descopere plăcerea timpului liber. după o perioadă de comportament achizitiv în vederea înzestrării noii gospodării urbane. respectiv apartamentul din bloc. Fără a nega spiritul emancipator cu specific comunist care a fost promovat. în fond. ne referim la o anumită degajare de unele responsabilităţi prin cooperativizarea agriculturii.obligaţiilor profesionale” pentru noul individ urban. fără modele şi fără să ştie ce să facă cu timpul liber. Conştientizarea existenţei timpului liber a venit aproape inerent ca urmare a specificului şi duratei . ca urmare a noului mod de locuire în mediul urban. prin faptul că o parte a membrilor familiei s-au mutat în oraşe unde îşi au serviciul şi locuinţa. la o anumită relaxare a vieţii. întâlniri şi petreceri cu prieteni şi rude. necunoscute până atunci în mediul rural de provenienţă.

există fenomene care frânează această dezvoltare: mediul urban are încă sechele ale organizării spaţiului din perioada anterioară. După acest moment de referinţă. Tipul de apartament în bloc. ele fiind menţionate uneori şi parţial în studiile cercetătorilor. cu spaţii reduse şi număr de camere uneori insuficient. ci dimpotrivă. obligaţiilor familiale gospodăreşti le revine rolul hotărâtor în mărimea timpului liber (în corelaţie cu caracteristicile sociodemografice). dar cu acelaşi efect. a derapat de multe ori spre consumul de alcool şi spre comportamente violente şi gălăgioase. Noul individ urban. Mai puţin evidentă. Durata timpului liber prin reducerea săptămânii de lucru şi posibilităţile ceva mai numeroase de petrecere a timpului liber sunt principalii factori care contribuie la o continuare a formării culturii acestuia. În acest cadru. precum şi activităţile organizate mai ales pentru tineri în casele de cultură au fost formele cele mai evidente de orientare a petrecerii timpului liber. precum şi lipsa de interes pentru dezvoltarea unei industrii a timpului liber. iar îmbunătăţirile posibile nu au fost făcute decât în mică măsură: resursele financiare insuficiente au fost deseori invocate şi sunt reale în mare măsură: a lipsit însă şi evaluarea corectă a importanţei dezvoltării unei industrii a timpului liber atât din perspectivă strict economică (sursă de venit şi sursă de locuri de 49 . tendinţa a fost de stagnare a acestui proces şi chiar de o depăşire a migraţiei interne spre oraşe de migraţia spre mediul rural. în funcţie de vârsta şi de preocupările membrilor familiei. Mărimea şi conţinutul programelor de televiziune. de relaxare fără zgomote puternice. Din păcate. asupra unor comportamente şi atitudini nu au lipsit. Suprafaţa apartamentelor. Toţi aceşti factori. sunt sursă de disconfort prin comportamentele violentgălăgioase. În consecinţă. În ciuda faptului că s-a dorit în mod deosebit un conţinut educativ al modalităţilor de petrecere a timpului liber.dedicat obligaţiilor profesionale. dar au fost trecute sub tăcere. a fost şi reţeaua puţin diversificată de servicii comerciale şi turistice. Se adaugă lipsa spaţiilor de recreare din vecinătatea blocurilor. în final. au frânat formarea unei culturi a timpului liber şi au distorsionat mentalităţile asupra rolului timpului liber şi modalitatea de a-l petrece. În cele mai multe blocuri au fost constrânşi să locuiască oameni diferiţi prin educaţie. eliberat de obligaţiile locului de muncă. copiii. dezrădăcinat. ceea ce a făcut convieţuirea extrem de dificilă. calitatea construcţiilor şi spaţiul redus dintre blocuri accentuează lipsa posibilităţii de odihnă. cărora familiile nu ştiu să le ofere modele de petrecere a timpului liber. Restricţiile de ordin cultural şi o anumită orientare de petrecere a timpului liber au fost făcute prin instituţiile şi serviciile destinate acestuia. societatea nu se mai află într-un proces de urbanizare masivă şi rapidă. prin preocupări. Acesta era tabloul societăţii româneşti la sfârşitul anului 1989 din perspectiva timpului liber. alături de alţii nemenţionaţi pentru a nu extinde prea mult analiza asupra a ceea ce s-a întâmplat. care nu are ce să facă după orele de servici. efectele negative ale modului de viaţă asupra petrecerii timpului liber şi. nu a permis petrecerea timpului liber la domiciliu în mod diferenţiat. posibilităţile extrem de limitate de a petrece o parte a concediului/vacanţei în alte ţări etc. a unor amenajări de joacă pentru copii.

nu-şi pot aminti şi explica tot ceea ce au citit. Televiziunea contribuie şi ea la schimbarea modului de viaţă rural. discoteci şi diverse tipuri de restaurante. Televizorul. ca urmare. în a urmări punctul de vedere al autorului sau succesiunea unei argumentaţii. ci şi datorită mentalităţilor. este mentalitatea tipică a unei societăţi sărace. de investiţii mici urmate de profituri rapide şi mari. Există. Iniţiativa în domeniul timpului liber şi nu numai a fost lăsată în seama sectorului particular. noii investitori particulari provin dintr-o societate şi din straturi sociale ce nu cunoşteau acumularea treptată prin pricepere. menţinută în izolare şi lipsă de perspectivă. care are nostalgia oraşului. computerul sau cartea în timpul liber Studiile realizate în SUA demonstrează că majoritatea tinerilor întâmpină mari dificultăţi în întelegerea unui text ce depăşeşte nivelul gimnaziului. Copiii nu pot înţelege (pătrunde semnificaţia). îmbrăcăminte şi. posibilitatea vizionării mai multor programe de televiziune până la ore târzii din noapte determină familiile tinere să nu se mai culce devreme precum ţăranul tradiţional. statul în faţa computerului şi declinul abilităţii de a citi? Un studiu făcut pe un grup de 500 de copii între 9 şi 10 ani a indicat faptul că toţi au declarat că prefera să se uite la televizor sau să folosească computerul în scop recreativ. a eliminării unei mentalităţi reziduale din perioada când o astfel de problemă nu s-a pus. este nevoie să se apeleze şi la cercetările de teren privitoare la modalităţile concrete de petrecere a timpului liber. ei nu au avut capacitatea de a evalua perspectivele sectorului de activitate corespunzător. oare. complexitatea cercetării nu a permis însă abordarea timpului liber în detaliu. reacţia şi iniţiativa lor fiind expresia stării generale a societăţii: hrană. În mediul rural. în a trage concluzii dincolo de faptele simple. Statul nu s-a implicat în dezvoltarea industriei timpului liber şi. cât şi din perspectiva funcţiilor timpului liber şi a posibilelor efecte negative ale unor modalităţi defectuoase de petrecere a acestuia. răbdare. la modul în care populaţia percepe posibilităţile de petrece a timpului liber. corespunzător. ori în a-şi prezenta propriile argumente. cercetarea Diagnoza calităţii vieţii a cuprins şi întrebări referitoare la aceste aspecte. procesul continuu de sărăcire a populaţiei au întărit aceste mentalităţi şi au defavorizat procesul de dezvoltare a unei culturii a timpului liber şi. situaţia generală la nivelul 50 . iniţiativele se reduc la baruri. o legatura între vizionarea TV. a unei industrii a acestuia.fenomenului timp liber” în societatea românească. în primul rând. ei s-au manifestat în acest mod nu numai datorită lipsei de capital. Degradarea situaţiei economice. Această categorie de populaţie este interesată de petrecerea timpului liber în afara domiciliului şi ei îi sunt adresate iniţiativele în acest sens.muncă). înzestrarea gospodăriei.. precum şi datorită preocupării aproape exclusive de a menţine ceea ce exista şi mai puţin de a se construi ceva nou. din păcate. în ceea ce priveşte timpul liber. sacrificii pe termen lung. Aceasta este. reducerea drastică a fluxului migrator intern spre mediul urban a determinat rămânerea în sate a unui strat de populaţie mai tânără. perseverenţă. ceva mai târziu. Pentru o imagine completă asupra . decât să citească. de fapt. dar întreprinzătorii particulari au fost interesaţi. cu ocupaţii agricole şi neagricole.

ale cartii îndeosebi). practic. Mulţi gânditori acuză raritatea canalelor TV (în afara celor de desene animate) destinate în mod special copiilor de vârstă şcolară. astfel. indiferent de durata vizionării) arată că. de pedagog national. ceea ce are ca efect că. în timp ce procentul celor care citesc cărţi scade dramatic. un produs deviat de la modelul uman definit prin cultura scrisă şi vorbită şi transformat prin televiziune în homo videns. familia şi şcoala concurează televiziunea şi previn încă instalarea ei ca un mediator absolut al structurarii modelului valoric al copiilor. Televiziunea apare. Tabloul lecturii este chiar sumbru: copiii şi tinerii din zilele noastre nu mai citesc decât subtitrarea filmelor difuzate la TV sau „titlurile zilei” din cadrul jurnalelor de ştiri TV. în postura de principal promotor al valorilor succesului. nu pretind niciun efort. prin excelenţă etico-morale. creativitatea (67%). Un număr impresionant de studii efectuate în ultimii patruzeci de ani în mai multe ţări converg spre concluzia că televiziunea reuşeşte să impună în scurgerea istorică a generatiilor şi a tipologiilor culturale ale identitatii umane o nouă generaţie . de parinte şi de învatator sau profesor. Majoritatea celor mici percepe televiziunea ca pe un reper după care îşi orientează viaţa şi chiar modul de a gândi lumea. 80% dintre emisiunile vizionate de copii sunt adresate. Indicatorul „audienţă cumulată” (toţi cei care privesc la TV în decursul unei săptămâni. toţi tinerii sunt în contact cu televizorul. Urmărirea emisiunilor TV şi navigarea pe Internet sunt mai provocatoare.cea a cărei formare este mediată în principal de televiziune (de semnele televiziunii şi mai puţin de semnele culturii scrise. creste cu televizorul. devenită cvasi-atotputernică în zilele noastre. a ajuns a fi un incubator şi o pepinieră în care cresc la scară planetară exemplarele unei noi linii în evoluţia speciei umane . mai relaxante. respectiv 79%. Aproape două treimi dintre elevi apreciază că televiziunea este importantă sau foarte importantă pentru viaţa lor. în proporţie de 65%. de fapt. Televiziunea. Astfel. Totuşi. fizic şi simbolic. unde s-a generalizat ritualul zilnic al vizionării TV sau al activităţii în faţa monitorului computerului. spun copiii. adolescenţilor şi tinerilor. de doica.şi exercita succesiv sau simultan rolul de tetina şi mama.tuturor societăţilor occidentale. în medie. Şcoala deţine încă o influenţă semnificativă în cultivarea unor valori civice şi socio-profesionale ca libertatea de expresie (49%). competenţa (61%). ca realizare de imagine în care valorile materiale sau sclipirile spectaculare le eclipsează pe cele intelectuale.ca rol principal acela de mediator cultural . generozitatea). rezultând un tablou confuz de valori. Chiar şi în România este uşor de constatat că nici copiii şi nici tinerii crescuţi cu TV şi calculator nu mai citesc cărţi.video-copiii. Televiziunea preia . cum îi numeşte Sartori. comportamentul activ (49%). sunt considerate ca fiind învăţate de la familie. Este evidentă predilecţia copiilor pentru canalele TV comerciale. Datele anchetelor releva acest fenomen istoric inedit: copiii şi adolescentii de astazi au devenit şi în România prima generatie care. patriotismul (53%). iar lectura se reduce preponderent la fragmente literare cerute/recomandate de programele şcolare. adulţilor. 51 . cultura civică (82%). familia şi cultura cartii. şi de aceea le preferă. valori fundamentale ca adevarul şi respectul (compasiunea. Acesta s-a instalat de mai mult timp ca membru central al familiei ca furnizor de modele culturale şi stiluri de viata mai puternic decât scoala.

Cercetători din Olanda (Universitatea Leyden) au identificat principalele mecanisme prin care televiziunea subminează lectura: . al lucrurilor citite. prin confruntarea cu o experienţă cu totul diferită. dimpotrivă. aşa cum declara chiar directorul general al TF1. cel al derulării imaginilor. Cercetările mai arată. Astfel. faţă de tinerii crescuţi în faţa micului ecran sau în faţa monitorului. în timp ce grupul care a lecturat textul a descris mai mult dialogul povestirii şi a dat în mod semnificativ mai multe informaţii despre conţinutul textului şi despre personaje.Funcţia principală a programelor de televiziune este de a pregăti creiere disponibile pentru publicitate. Ei sunt abordaţi. . ci captivată şi susţinută prin stimuli externi. răbdare şi tenacitate în decodarea semnificaţiilor. dezvoltarea atenţiei.dependenţa de televizor/calculator micşorează timpul pe care indivizii sunt dispuşi să-l petreacă spre a găsi răspunsul la problemele pe care trebuie să le rezolve şi. De altfel. aşteaptă ca înţelesurile să fie primite de-a gata.televiziunea anulează satisfacţia pe care o produce lectura. atenţia nefiind dirijată din interior. . Cu toate că mulţi adulţi se uită astăzi la televizor sau stau în faţa calculatorului mai mult decât citesc cărţi. Diferenţa dintre copii şi aceştia este însă semnificativă. ca ritmul în care se primesc informaţiile să fie rapid. încep să se 52 . . şi astfel inhibă dezvoltarea abilităţilor necesare citirii.cititul înseamnă concentrarea minţii. copiii şi tinerii adolescenţi aşteaptă ca lectura să le pună la dispoziţie şi imaginile. în funcţie de capacitatea de înţelegere a textului. atunci se plictisesc. Aşadar. trebuie să construiască. ca cititul să fie comod. Dacă aşteptarile le sunt înşelate. înlocuind-o cu plăcerea facilă a micului ecran. Această activitate necesită răgaz pentru reflecţie. ca viitori buni consumatori. îngreunează sau descurajează desfăşurarea unei activităţi precum cititul. Cei care au văzut povestea la televizor au descris efectele vizuale şi acţiunea personajelor. să se imagineze înţelesul cuvintelor. ceea ce-l face pe individ să găsească cititul ca fiind prea dificil. . de televiziune în ansamblu şi în special de publicitate. relaxant şi pasiv. ci de incapacitatea de a înţelege sau a lega sensul cuvintelor în frază. Obişnuiţi cu televizorul.lectura presupune un ritm mai lent sau mai rapid. susţine o atitudine pasivă. în timp ce televiziunea.lectura eliberează imaginaţia. prezintă avantajul că. publicitatea îi pregăteşte temeinic pe copii şi pe adolescenţi pentru o societate a consumului. impunând un ritm foarte alert. că în cazul în care o primesc de la televizor. căci altfel îşi pierd rabdarea. parcurgând aceeaşi carte. nu este vorba de o lipsă de maturizare ideatică. depăşeşte de cele mai multe ori capacitatea omului de a procesa informaţia. copiii procesează informaţia în mod diferit decât atunci când o lecturează. oferind imaginile de-a gata (deja formate). iar televizorul. obişnuinţa de a citi a fost substituită de vizionarea TV sau de navigarea pe Internet şi pentru cei mai mulţi adulţi. . Anchetele au arătat că peste 51% dintre copii şi tineri urmăresc cu regularitate publicitatea TV. cel mai puternic canal TV din Franţa. atunci când citesc o carte. de asemenea.vizionarea solicită un efort mental inferior celui cerut de lectură. Televizorul blochează procesul imaginativ. înţeleg din conţinutul acesteia cu mult mai mult decât percep tinerii generaţiei TV/Internet. ca atare.

Timpul liber şi religia Situarea frecventării bisericii în cadrul preocupărilor de timp liber necesită unele consideraţii. profesionale şi performanţele intelectuale sunt din în ce mai slabe.tulburări de somn. cei care apelează excesiv la vizionarea TV sau la activităţi recreative asistate de calculator sunt predispuşi şi altor riscuri precum: .apatie şi dezinteres pentru lectură. nu acelaşi lucru este să citeşti un text pe ecran cu a uita de sine. Concluzionând. ei trebuie să selecteze activităţile recreativ-distractive sănătoase şi utile pentru copii şi să-i orienteze spre ele. De pildă. .probleme de atenţie cu sau fără hiperactivitate. părinţilor.tulburări de limbaj. Adulţii. După opinia unor cercetători. . a imaginaţiei. voinţei. indiferent de utilizarea lor. fără să priceapă sensul. Astfel.creşterea gradului de irascibilitate. există un timp liber creat de religie. anxietate. au sarcina de a organiza şi supraveghea timpul liber al acestora. religia este producătoare de timp liber. . Asadar. Pentru copiii şi tinerii societăţii tehnologiei moderne. porninduse de la faptul că introduce restricţii asupra activităţilor asociate cu munca în anumite zile. calculatorul. cartea se pare că este un lucru plictisitor.efect hipnotic şi dependenţă. .deficienţe de învăţare. În cazul computerului însă. fenomen care îngreunează înţelegerea şi însuşirea semnificaţiei lucrurilor citite. lăsându-te absorbit în spaţiul virtual al jocurilor video. Totodată. iar rezultatele şcolare. principalii factori de îndrumare. analiza trebuie particularizată în functie de modul în care este utilizat. pentru a le asigura o dezvoltare adecvată şi armonioasă. folosirea Internetului ca resursă pentru educaţie se bucură de un sprijin aproape universal din partea elevilor. proporţional cu timpul acordat vizionării TV şi a jocurilor pe calculator. constituie un important factor de stres pentru creierul uman. De altfel. Prin prisma celor prezentate anterior.gândească la altceva sau pur şi simplu citesc alunecând peste litere şi cuvinte. Impactul negativ are o intensitate mult mai mică atunci când calculatorul este folosit ca instrument pentru informare şi cercetare sau pentru învăţare. . agresivitate. Din această perspectivă. motivaţiei. de a face conexiuni. iar frecventarea 53 . părinţi şi/sau profesori. . de a gândi. consiliere şi educare ai copiilor. se poate ajunge la concluzia că structura corticală a celor care au crescut cu televizorul ca baby-sitter va defavoriza în mod decisiv capacitatea de a citi. se poate afirma că. scade capacitatea de a mai adânci înţelesurile ascunse dincolo de rândurile parcurse prin citire. incapacitatea de a citi a omului de astăzi nu se datorează atât indispoziţiei pe care ei ar arăta-o faţă de această activitate care cere un efort mai mare decât o vizionare TV. instituţiilor. urmări şi înţelege. studenţilor.afectarea capacităţii de memorare. ca şi televizorul. impulsivitate. fiindcă nu o mai poate citi. Prin urmare. profesorilor. . cât mai cu seamă unei nedezvoltari normale a cortexului.

La procesele înnoitoare şi transformatoare ale societăţii româneşti a existat şi o reacţie a tradiţiei şi a tradiţionaliştilor mai ales. Funcţiile religiosului sunt cea umană (satisface anumite necesităţi ale naturii umane. Diagnoza calităţii vieţii nu poate aduce precizări cu privire la semnificaţia frecventării bisericii nici pentru cei care o fac rar.). celelalte preocupări luate în considerare sunt fără îndoială specifice timpului liber. conştiinţă împăcată.bisericii poate fi considerată o preocupare de timp liber. precum curiozitate.a. ceea ce a generat incertitudine. exaltare ş. frecventarea bisericii este făcută exclusiv în momente sau situaţii dificile. comuniune. În societatea modernă. ce se situează deasupra vieţii concrete. însoţite şi de fenomene negative. mai ales la persoanele cu studii postliceale (de la 11% în anul 1992. pentru a se cere ajutorul Divinităţii. la 28% în anul 1999) şi la persoanele cu studii superioare (de la 11% în anul 1992. angoasa sunt amplificate de transformări profunde. laică. ci tot ca pe o obligaţie. Există fără îndoială şi indivizi pentru care frecventarea bisericii este asociată cu anumite sărbători (religioase) şi. teamă. sentimentul neputinţei. toate acestea favorizând o anumită creştere a practicilor religioase. Rezultatele cercetării arată că doar circa 25% dintre persoanele intervievate merg des la biserică la sfârşitul săptămânii. Dar indivizii profund religioşi şi practicanţi nu percep frecventarea bisericii doar ca pe o acţiune benevolă desfăşurată în timpul rămas disponibil după îndeplinirea obligaţiilor ocupaţionale şi gospodăreşti familiale. teama. care s-au manifestat inclusiv prin practicile religioase mai frecvente. nici pentru cei ce o fac frecvent. În general. Asocierea acestor funcţii cu cele ale timpului liber este dificilă. considerarea frecventării bisericii ca preocupare de timp liber poate fi făcută totuşi cu multe rezerve. Apelul către divinitate a venit firesc în acest context. funcţia morală (aşează moravurile pe temelii ce nu sunt lipsite de arbitrar) şi cea ideologică. Dacă asociem natura benevolă a preocupărilor de timp liber cu practicile religioase benevole. securitate. Rezultatele cercetării. frecventarea a început să crească începând cu anul 1991. Dacă ne raportăm la natura şi funcţiile fenomenului religios. atunci din nou apropiem frecventarea bisericii de timpul liber. materiale. care a permis manifestările libere ale religiei şi bisericii. În acelaşi sens au influenţat procesele profunde de schimbare ale societăţii româneşti. Se mai poate asocia funcţia timpului liber de dezvoltare a personalităţii cu practicile religioase care pot întregi personalitatea umană. Este evident că nu ne referim la sectele ale căror norme şi reguli intră în contradicţie cu reglementările statului modern laic şi nici la statele organizate şi guvernate pe baze religioase (statele islamice). Dacă frecventarea bisericii ridică anumite probleme abordată ca preocupare de timp liber. îndatorire a fiinţei umane. Sensul acestor practici venite dinspre biserică este acelaşi. practicile religioase (inclusiv frecventarea bisericii) sunt benevole. de multe ori. devenind simple ritualuri prin care se asigură destinderea. prezenţa în mijloacele de comunicare în masă şi mai ales la televiziune a diferitelor momente religioase şi a unor emisiuni cu teme de profil. 54 . Creşterea poate fi explicată prin contextul specific societăţii româneşti de după 1989. la 19% în anul 1999). În alte cazuri. în contexte istorice în care nesiguranţa. religia se doreşte a fi o soluţie. practicile religioase sunt golite de semnificaţia originară.

Cu toate acestea. şi efectul dezvoltării afacerilor din zona aşa-numită „de leisure” . de oameni) a fost şi cauza. cu studii de la medii în sus.Veniturile şi importanţa acestora în opţiunea de a consuma timpul liber prin întâlniri şi petreceri Nimeni n-are timp liber. În serile când ora 22. întotdeauna partea care merge prost o va influenţa negativ pe cealaltă. În practică. întâlniri. ajungând la aproape o treime din clasa de mijloc. E aglomerat: multă lume se îndreaptă de la birou spre casă. concediile s-au scurtat. în afara orelor de somn.00. abonamente la piscină sau bilete la concerte. În centrul Capitalei. cu aspiraţii personale şi profesionale bine definite. furnizorii de servicii de leisure nu au de ce se plânge: cei care ies în oraş s-au înmulţit considerabil în ultimii ani. maşinile adunate în intersecţie nu trec de la primul verde al semaforului. într-o seară de joi.00 îl prinde la birou. pe lângă programul de la serviciu. O ecuaţie pe care statisticile o prezintă cam aşa: în medie 3 ore libere pe zi. Din nefericire. uneori nu e nici atât. telefoane. Până la ideal însă apar piedici. Cam la aceeaşi oră. Managerul respectiv munceşte 12-14 ore pe zi. sau că vineri seară va merge într-un club. oamenii fac ceea ce şi-au scris în agendă că au de făcut: teren. aşa cum era ea înţeleasă acum o generaţie sau două. Expansiunea clasei de mijloc (care. 21 zile de concediu pe an şi cheltuieli de 3. modul prin care un manager de 27 ani se răzbună pe situaţie este să se gândească la faptul că mâine seară la aceeaşi oră se va întoarce acasă după două ore de tenis. şansele să ajungă acolo cresc foarte mult. indiferent că este vorba de vânzarea de credite. în weekend sau în serile când pot să ies mai devreme de la serviciu?“. iar alţii iau cina în oraş. reprezintă targetul preferat al tuturor marketerilor.cheltuielile cu petrecerea timpului liber. Totuşi. dar are o metodă sigură să se 55 . Ideea de bază este nu să te întrebi neputincios „Cand am eu timp să merg la film?”. două-trei ore libere. alţii transpiră la sală. A avea aceste două-trei ore de timp liber pe zi nu înseamnă să renunţi la carieră. dar cel puţin la fel de multă lume iese de la film. adică să le pese din ce în ce mai mult de timpul lor liber”. Dar dacă oamenii şi-ar trece în agenda. ci „Ce vreau să fac atunci când am timp liber. cam cu 70-100% pe an. făcând şi programare la teatru. nu toţi aceştia reuşesc să iasă seara sau în weekend în oraş sau pur şi simplu să se relaxeze acasă. piaţa timpului liber din România a crescut şi s-a rafinat în ultimii ani. Cu alte cuvinte. Numărul celor care ies în oraş a crescut mult în ultimii patru-cinci ani. la ora 22. cu venituri peste medie. legate mai ales de orele suplimentare de muncă. Dacă nu există un echilibru între viaţa particulară şi cea profesională. conform estimărilor dintr-un articol al Business Magazin înseamnă 4-5 mil. de la concert sau se îndreaptă către un club. că vor să vadă vineri seara un spectacol de teatru şi trec asta în agendă. de la teatru.3 miliarde de euro pe an. semnări de contracte. sociologii şi psihologii spun că zilnic ar trebui să ne rămână. Cei cu vârsta de 24-40 de ani. iar serile lungi petrecute la serviciu par să excludă noţiunea de relaxare după muncă. iar cei care se relaxează astfel sunt în principal cei ce câştigă peste medie şi ating nivelul profesional care să le permită să nu mai fie sclavii serviciului. ci pur şi simplu să te organizezi mai bine. „Astfel de consumatori alcătuiesc clasa mijlocie din Romania şi ei tind să se dezvolte pe modelul actual european. Teoretic.

din cele peste 7 mil. Există o relaţie direct proporţională între veniturile unei persoane şi disponibilitatea sa de a-şi folosi constructiv timpul liber. Venituri şi timp liber. sunt şi alte afaceri care se bazează pe timpul liber al consumatorilor . Cel puţin în România. ies cam în două seri pe săptămână în baruri/cluburi.4 mil. iar vara încerc să ies măcar un weekend pe lună din Bucureşti”. vânzările de echipamente sportive. tocmai ca să simt că trăiesc”.3 miliarde de euro.).pensiunile şi hotelurile. conceptul de „home entertainment” include sistemele de home cinema. Fără să meargă la cursuri de „time management”. Cele 6. Evident. care a ajuns în 2006. însă extragerea unui procent exact care să arate cât din hoteluri este ocupat de segmentul business şi cât de turismul de recreare ori cât din echipamentele sportive sunt cumpărate de sportivii amatori şi cât de cei profesionişti. numărul abonamentelor TV aproape s-a dublat din 2000 până în 2005 (de la 3. când toate casele din România vor avea cablu şi veniturile vor fi mai mari la nivelul întregii populaţii.conform unui studiu AC Nielsen. la 2 mld. ştiu însă sigur că. construită în jurul familiei. Veniturile reduse nu sunt singurul motiv pentru preferinţa acordată televizorului.8% din venituri pe „recreare şi cultură” şi pe mersul la restaurante.5 ore zilnic. euro (faţă de 1. Conform aceluiaşi for. În schimb. cafenele.9 mil.000 de restaurante. Este vorba de societatea atomizată. puţină lume iese cu prietenii. după ce trag atâta de mine. Food service. îşi va petrece mult prea multe seri la birou: „Merg la tenis de două ori pe săptămână . cafenele.000 lei pe lună în sus. indicele de sociabilitate e încă scăzut la noi. Spre exemplu. În timp însă. Datele Institutului Naţional de Statistică arată că românii cheltuiesc în medie lunar 4. într-o familie cu venituri de la 4.în serile când reuseste să se rupă de servici. proporţiile se schimbă: categoria care îşi permite la noi să aloce 33% din venituri pentru recreare este acum cam de 15% din populaţia ţării. a spectacolelor (teatru şi film). fast-food-uri şi baruri din 56 . estimată de „Business Magazin” la 3. numărate de statistică. la 5.cam 2. vânzarea de carte şi segmentul din FMCG. atunci timpul liber va reprezenta maxim 10% din venituri. e mai dificilă. „trade-off”-ul se va face prin scăderea progresivă a timpului de vizionare TV şi prin creşterea cifrei de afaceri a restaurantelor. deoarece încă mai sunt gospodării în Romania. agenţii de turism sau baze sportive să crească în ultimii ani cu cel puţin două cifre pe an: vedeta este de departe piaţa de food service. sociologii spun că este vorba şi de o problemă de sociabilitate. dacă avem o familie în care veniturile sunt de 3. încerc să recuperez prin «investiţii» în timpul liber. Tendinţa de a comprima timpul petrecut la birou şi a rupe câteva ore pentru sine a făcut ca afacerile cu restaurante. ce nu posedă abonament TV. a bazelor sportive şi a tot ce înseamnă „home entertainment” .am abonament -. el a înţeles că dacă nu îşi programează ieşirile.3 mld. Categoriile cu venituri mici stau acasă şi preferă televizorul ca modalitate de recreare . a pieţei agenţiilor de turism. cheltuie cât mai mult: „Nu am calculat nici în valori absolute. nici în procent cât cheltui cu timpul meu liber.000 lei pe lună şi mai bine de jumatate din bani vor merge pe facturi şi mancare. adică aproape două treimi din întreaga piaţă de leisure.revanşeze . euro în 2004). Estimarea a luat în calcul cifra de afaceri cumulată a pieţei de food service. o reminiscenţă a perioadei comuniste. conform „Euromonitor”. iar creşterea probabil va continua.

e selectiv. pe când Parisul. biletele fiind achiziţionate cu minim o săptămână înainte. nu foarte mulţi. sunt caracterizaţi prin veniturile reduse şi apetenţa pentru piese interesante. mergând des la teatru. după cum arată un studiu „Euromonitor” . Cea mai bună dimensiune a profitabilităţii în restaurante este. adică nota pe care o plătesc consumatorii.000 (cu toate acestea. Tendinţa de scădere a numărului de spectatori la cinema se înregistrează însă în toată lumea (cu excepţia Marii Britanii). mulţumită faptului că oamenii iau din ce în ce mai mult masa în oraş. Capitala are un restaurant la 2. spre care îi atrage tema sau titlul lor. Dimensiunile culturale ale timpului liber au cunoscut o creştere importantă în ultimii ani. câştigând notorietate suplimentară). iar în 2009 cifra de afaceri a sectorului a ajuns la 2.„Consumer Services in Romania”. să se hotărască marţi să meargă vineri) îi va fi mai uşor să înţeleagă cât de mult a crescut fenomenul teatral: majoritatea teatrelor au funcţionat prima lună cu casa închisă. Mersul la teatru a avut o cădere în anii ‘90. statele Uniunii Europene înregistrând în 2003 cu 115 milioane de spectatori mai puţin faţă de 2004 (ceea ce reprezintă o scădere de 11. euro.000 de locuitori. Cu toate acestea. „tranzacţia”. creşterea numărului de spectatori se resimte la toate teatrele. de exemplu. România şi Polonia sunt ţările care au cunoscut însă cea mai mare scădere a numărului de spectatori de cinema în 2005 faţă de 2004. Afacerile cu restaurante. „cu o adevărată criză în anii ‘96-’99”. care absorb cea mai mare parte a bugetelor de timp liber. în limbaj profesional. scăderea fiind de 29% în ambele ţări. Tinerii şi studenţii. În 2003. au avut creşteri cel puţin atractive în ultimii ani. iar Statele Unite sau Japonia au înregistrat scăderi între 6 şi 9% ale numărului de spectatori la film. iar actuala generaţie face şi altceva decât teatru clasic (cântă. cel între 25-40 de ani. în Europa a fost sesizat cel mai mic număr de spectatori (892 milioane) de la începutul deceniului. tendinţă care se menţine încă. Teatru sau film? Cui i s-a întâmplat să vrea să mearga la teatru de când a început stagiunea 20010-2011 (mai precis. astfel că tranzacţia medie la o masă de restaurant este de 30 de euro (fiind luată în considerare o masă de trei persoane). Pentru nişte oameni care lucrează de ani de zile în domeniul restaurantelor. iar cel al restaurantelor a crescut de la 800 la peste 1.9 mld. are unul la 300 de locuitori . aici fiind vorba de persoane atrase de un actor mare sau de o piesă celebră. diferenţa dintre consumatorii de azi şi cei din urmă cu 10 ani este enormă. la vederea acestor date. Între 2003 şi 2006 s-au schimbat şi alte lucruri: numărul meselor luate acasă a scăzut cu peste 25%. Un alt segment. faţă de 15-18 euro cât era în 2003. având în vedere că Parisul este una din principalele capitale turistice ale lumii). un alt segment este cel al spectatorilor de 40-65 ani.comparaţia rezistă însă doar până la un punct. dar cea mai pregnantă revenire este cea a teatrului. aceasta a crescut considerabil în ultimii ani.România au avut cifre de afaceri în 2008 de 2 mld. euro. joacă în filme. În fine. Deşi un consumator urban de film s-ar intreba. dar cu toate acestea foarte activ. Creşterile afacerilor din această zonă i-au uimit până şi pe întreprinzători: cei care au început să dezvolte lanţuri de restaurante sau cafenele cu doi-trei ani în urmă s-au trezit că planurile iniţiale au fost depăşite înainte de termene. de ce 57 . aspect motivat de faptul ca oamenii s-au plictisit de TV şi de faptul că s-au schimbat generaţiile de actori.4%).

cifra suna normal: „S-au ieftinit şi au crescut foarte mult vânzările de DVD-playere. dezvoltată de Asociaţia Naţională de Fitness.5 mil. Vânzările de cărţi au crescut în anii 2004 şi 2005. reprezentantul Fitness Academy. văzând că în ultimii ani apetitul pentru vacanţele de weekend a crescut (pentru unii.000 de euro. Sportul sau măcar activităţile de fitness sunt invocate de o categorie destul de restrânsă a celor care izbutesc să nu muncească peste program. de achiziţionare a unui sistem home cinema sau măcar a unui DVD-player. mult mai accesibilă în ultimul timp. e preferat şi de agenţiile de turism. la fitness. de circa două ori şi jumătate în 2005 faţă de 2004. există o explicaţie: „Societatea este mai stratificată. Statul acasă nu exclude socializarea: invitarea prietenilor şi urmărirea unui film la sistemul home cinema atrage creşteri în două segmente: sistemele audiovideo (piaţă estimată în 2004 la 620 mil. Ca urmare. de care mai toată lumea susţine că se va apuca „în curând”. pasionaţii de sport merg mai ales la săli de fitness. lectura fiind modul de relaxare preferat de o treime din consumatori. dulciuri şi ceai. joacă tenis sau fotbal. Deocamdată. euro) şi segmentul FMCG aferent pieţei de „home entertainment” . Acasă se şi citeşte cel mai mult. Aceştia din urmă. au crescut vânzările de DVD-uri. pentru că tenisul este un sport mai scump. A face sport e mai ales o ocupaţie amânată pentru viitor. Conform lui Eugen Driga. euro. de 1 Iunie.cafea. cifra totală de afaceri înregistrată în 2005 de cele mai importante 22 de edituri fiind în jurul valorii de 21. au început să lanseze pachetele de weekend. Vânzările au avut de câştigat şi de pe urma lansării unor blockbustere. iar terenurile. la preţuri cuprinse. de Crăciun. în funcţie de categoria de confort al hotelului. Principalul motiv care a dus la scăderea numărului de spectatori de cinema este posibilitatea. care includ două-trei nopţi de cazare. persoanele cu venituri mai mari îşi permit să meargă des la film în sălile renovate din mall-uri sau din oraş. Numărul celor care joacă însă tenis este deocamdată mai mic în valoare absolută.trebuie să facă rezervare la film şi să meargă să ia bilete mai devreme. când acestea se vând cu preţuri în jurul a 100 de euro”. Vacanţe de weekend. În mişcare. regulat sau sporadic. Sălile de fitness au avut o bună creştere numerică începând cu 2004. unde vânzările sunt estimate la 300 de milioane de euro. dar şi a promovării. an în care s-au dezvoltat şi francize precum Fitness Academy. pe fondul declinului cinematografelor de stat şi al închirierii de casete video. cu venituri medii şi peste medie. Aceasta face ca profitul celor care îşi deschid baze sportive să nu fie deloc de neglijat: investiţia într-un teren. între 70 şi 250 de euro/persoană. insuficiente (mai ales iarna). Programul de acasă. de aproximativ 7. Foarte multă lume are acum un astfel de player şi se fac reduceri de preţ cu toate ocaziile: de Paşte. o poţi recupera în doi-trei ani dacă îl închiriezi doar pentru joc şi nu faci şi cursuri de iniţiere. Acelaşi segment de consumatori. un român din 25 ai Bucureştiului şi unul din 50 ai mediului urban merg. sunt destul de scumpe. 58 . trei mese pe zi şi diverse activităţi de divertisment. Pentru vânzătorii de echipamente. aceste vacanţe au început să ţină locul concediilor anuale). unde biletele sunt mai scumpe”. dar şi de hotelieri.

cu buget şi organizare specifice. Pachetele „mai ieftine”. de clienţi care se grăbesc sau care au cumpărat suficiente vacanţe încât să devină clienţi fideli ai unei agenţii) şi înseamnă weekenduri . în zonele Bran . ci îşi fac singuri programele. sunt cel mai des procurate din agenţii (aşadar. Dacă nu cumva e vorba în cazul lor doar de o iluzie optică şi. Între cei care merg la munte mai des şi cei care preferă să combine weekendurile în ţară cu city-break-uri (vizite de weekend în oraşe europene). Sociologii susţin însă că. care preferă sejururi de odihnă. respectiv circa 70-100 euro pe weekend. unul în străinătate se întinde pe 2-4 zile.Moeciu. Cei cu venituri mici nu solicită acest gen de pachete de la agenţii. să facă sejururi culturale sau cu obiective precise . dispuşi să se deplaseze mult ca să vadă oraşele.Aceste pachete se vând fie cu rezervare. ca să poată mai apoi să-şi savureze mai bine timpul liber. care diferenţiază cele două categorii de clienţi prin faptul că la munte merg predominant familiştii (cu copii. dar şi familişti (pachete mai scumpe). fie chiar de la recepţia hotelului. iar în city-breakuri merg tinerii cu venituri medii şi peste. la preţuri cuprinse între 25-30 de euro pe noapte. cu vârstnici. Dacă nu ne recunoaştem în niciuna din ipostazele de mai sus. mai devreme sau mai târziu. de fapt. cel mai probabil fiindcă ne-am afla în plină ascensiune pe scara profesională şi nu ne-am permite să tratezăm timpul liber ca pe o categorie aparte în viaţa noastră.mai ales pachete de 2-3 stele. dar persoanele cu venituri mai mari le cumpără de la agenţiile de turism. deoarece dacă un weekend la munte în România dureaza în medie 1-2 zile. aceştia nu fac decât „să tragă tare acum”. întâlniri. cumpărate predominant de tineri. Structura clientelei face ca raportul munte Romania/citybreak extern să fie de 1 la 2-3. 59 . diverse evenimente. diferenţa apare tot la nivelul veniturilor. cu venituri medii şi peste medie. sociologii ne-ar încadra în acel segment de persoane care sunt confiscate aproape complet de munca lor. Sinaia şi Predeal.concerte. „workaholicii” îşi revin şi încep să pună preţ pe viaţa personală. mai statice decât scurtele vacanţe în afara ţării). Clienţii acestui segment sunt tineri (care cumpără pachete mai ieftine). Problema timpului apare şi aici.

Paintball-ul este un sport interesant. ploaia sau căldura? O explicaţie „ştiinţifică”. Când adrenalina începe să crească. dezvoltă abilităţi de lideri şi se distrează. paintball-ul a devenit un fenomen internaţional. cum putem să simţim libertatea când depunem efort fizic şi înfruntăm vântul. Este în acelaşi timp o oportunitate de a uita de responsabilităţile cotidiene şi de a regăsi gustul distracţiei. El a apărut la începutul anilor ‘80 având ca 60 . ŞI ESCALADĂ Paintball-ul. preţul scăzut la care este supus acest sport ne determină să alegem paintball-ul. „injectorul de adrenalină” al vieţii trăite pe margine. Pur şi simplu se întâmplă. nu poţi să nu te îndrăgosteşti de fiorul jocului! Paintball-ul este ideal pentru teambuilding. Paintball-ul reprezintă una dintre cele mai noi. un mod activ şi plăcut de petrecere a timpului liber. Din ce în ce mai multe firme practică acest sport ca o modalitate de sudare a echipelor şi de detensionare a conflictelor. baschetului sau schiului în ţara noastră. în locul tradiţionalelor picnicuri. cu o mare răspândire în Lume. foarte importante. nu poate fi oferită. Libertatea este înainte de toate o stare de spirit şi se reflectă în maniera şi capacitatea noastră de a interpreta şi a înţelege aspectele lumii ce ne înconjoară. eliberându-se în acelaşi timp de stres. Entuziaştii au format echipe. marile companii descoperă beneficiile participării personalului şi conducerii lor la astfel de jocuri. la fel de fals. dar mereu apar noi terenuri de joc şi organizaţii. paintballul este mai mult decât un simplu sport şi în orice formă sau latură s-ar regăsi. cele mai tari senzaţii sportive. au întemeiat ligi şi au organizat campionate ale jocului. oferind totodată o experienţă de neuitat angajaţilor. desigur. de la cea pur recreaţională la cea competitivă. Jocul de paintball este deocamdată departe de a avea popularitatea fotbalului. al senzaţiilor „tari”. ca şi activităţile sportiv-recreative şi de timp liber. sincer. Preţul unui joc de paintball este accesibil şi poate fi jucat de întreaga familie. Din ce în ce mai mult. Amploarea pe care au luat-o sporturile extreme în România. este o simbioză aproape perfectă între om şi natură.ACTIVITĂŢI SPORTIV-RECREATIVE ŞI DE TIMP LIBER: PAINTBALL. condiţiile economice. Ceea ce-l deosebeşte de celelalte sporturi este echipamentul necesar: nu se găsesc puşti şi proiectile cu vopsea la prea multe sporturi tradiţionale. iar reculul psihologic pozitiv este de-a dreptul impresionant. Ambianţa mediului şi capacitatea fizică a practicantului de paintball sunt. MOUNTAIN BIKE. domneşte mitul sportului extrem. câştigă încredere în ei înşişi. în care jucătorii învaţă despre spiritul de echipă. Cu toate acestea. Fiind vorba despre libertate şi paintball. Pe de altă parte. Noţiuni introductive despre paintball De la introducerea sa în anii 80’. ne putem întreba: cum ne poate ajuta paintball-ul să ne simţim liberi.

Paintball-ul nu este violent. care vor pune în aplicare strategii foarte bune de orientare a echipei şi care vor planifica şi comunica se vor impune destul de uşor şi rapid în faţa adversarilor. pentru a-şi reîncărca armele şi pentru o mică gustare sau o răcoritoare. Deşi se vorbeşte uneori despre paintball ca fiind un joc „de război”. cu fabricări de echipamente adiacente. Este un joc de supravieţuire. iar ulterior a fost vândută pentru utilizarea în jocul de paintball. Jocurile au de obicei o limită de timp de 20 până la 60 minute. sigur veţi realiza foarte rapid că terenul de luptă nu este acel loc sigur pe care filmele de cinema îl realizează pentru a te face invincibil. aţi încercat acest sport. veţi încerca să eliminaţi şi jucătorii adverşi ajutaţi de arme (cu aer comprimat) numite arme paintball. Între jocuri. oameni care provin din toate profesiile şi câştigă încredere în propria lor persoană odată cu punerea în aplicare a aptitudinilor de a conduce şi a se descurca în acest joc. toţi jucătorii de paintball au în comun dragostea pentru aventură şi un puternic spirit competitiv. jucătorii pot lua o pauză pentru a-şi verifica echipamentul.James Hale de la Daisy Manufacturing. tinerii sau vârstnicii pot concura de la egal la egal. În timp ce veţi încerca să capturaţi steagul. Milioane de oameni (bărbaţi şi femei). Indiferent că sunt studenţi. practică paintball-ul în peste 40 de ţări. Actualmente a devenit un sport organizat pe echipe. Jucătorii de paintball sunt costumaţi cu haine de camuflaj numai datorită faptului că jocul se desfăşoară în pădure şi nu trebuie să fie văzuţi de adversari. acesta promovează gloria învingătorului. profesionişti sau pensionari.instrumente de folosinţă pistoale folosite la marcatul vitelor în urma unei discuţii între un broker şi un fermier despre încercarea de a se marca unul pe altul cu pistoale. 1970 . Obiectivul (celui mai comun joc dintre variantele oferite de paintball) este de a captura steagul echipei adverse. forţa fizică sau caracterul. toată lumea se va simţi bine şi întotdeauna va exista un următor joc. împărtăşind în acelaşi timp şi poveştile lor despre emoţiile victoriei sau despre obişnuitele glume pe seama înfrângerilor suferite. Aceasta puşcă originală cu vopsea a fost fabricată şi folosită la marcarea copacilor şi a vitelor. Paintball-ul este un sport unde bărbaţii. Jocul se desfăşoară cu arme pe bază de gaz care pot trage (împuşca) capsule cu gelatină biodegradabilă. femeile. De la acea mică discuţie s-a dezvoltat rapid o industrie vastă. terenuri pentru practicarea jocului şi turnee recunoscute. Aceste lucruri ne-au determinat să prezentăm cât mai multe informaţii obligatorii şi necesare persoanelor care în activităţile sportive. a inventat şi brevetat ceea ce a devenit apoi prima puşcă de paintball. sub numele Nelson. în ciuda aparenţelor pe care le poate întâlni un neexperimentat. recreative şi de timp liber se hotărăsc să folosească paintball-ul. Scurt istoric al paintball-ului. vopsea netoxică. A 61 . de toate vârstele şi categoriile sociale. depinzând de mărimea câmpului şi de numărul de jucători. Oamenii joacă paintball în toată lumea. Acei jucători care vor acorda atenţie simţurilor personale. dar în acelaşi timp protejându-l pe cel propriu. Indiferent că veţi câştiga sau veţi pierde. O dată ce aţi experimentat. Inteligenţa şi determinarea (voinţa) reprezintă atuuri cu mult mai importante decât înălţimea.

a capturat toate steagurile. Thailanda şi Filipine..ESPN şi Paintball Sports au transmis Campionatele Mondiale ESPN de Paintball desfăşurate în Orlando. Airgun Designs şi Worr Game Products au organizat prima şi cea mai mare conferinţă de certificare tehnică de până atunci.International Paintball Players Association) ca o asociaţie non . 1983 .Primul joc de paintball s-a desfăşurat cu 12 jucători care concurau unii împotriva celorlalţi. Austria. dezvoltării şi siguranţei sportului numit paintball. se organizează competiţii în Canada. din Toronto. S-au deschis primele terenuri de paintball în aer liber în Toronto. 1996 .Canalul de sport ESPN a filmat şi transmis cupa organizată de Revista competiţiilor şi evaluărilor jocului de paintball (PCRI . Era prima dată când ESPN transmitea un joc de paintball.Warpig a construit pentru prima dată un site Internet pentru paintball. Coreea.fost de asemenea folosită pentru marcarea zonelor periculoase şi a celor care urmau a fi distruse. Italia. 1992 . scrise de actualii jucători.Caleb Strong deschide primul teren acoperit de paintball. 1994 .Primul Campionat National de NSG a costat 14. 1984 . Charles Gaines şi alţi nouă participanţi. iar seriile Pro . Belgia.. Canada. Rusia. 1998 . Florida. Maryland.Paintball Competitions and Ratings Magazine) a NPPL. 27 iunie 1981 . N. Anglia. Robert Gurnsey. 1988 . Venezuela.Focus International a organizat cea mai mare competitie de paintball pe teren acoperit. Noiembrie 1984 . Suedia. Noua Zeelandă. Africa. de către Caleb Strong. “DC Cup”. precum şi în alte publicaţii naţionale. Grecia. Statele Unite. au fost publicate în “Sports Illustrated”. New York. 1991 .profit dedicată învăţării. Danemarca. PMI (Pursuit Marketing Inc. Canada. Printre jucători s-au numărat: un angajat al bursei de pe Wall Street. Danemarca şi alte ţări din Europa. pentru marcarea copacilor care urmau a fi tăiaţi.A fost fondată Asociaţia Internaţională a Jucătorilor de Paintball (IPPA .Jocul de paintball ajunge în Franţa. Germania. Scoţia.A fost înfiinţată Liga Naţională Profesionistă de Paintball (NPPL National Professional Paintball League).C.Am ale NPPL au participat la competiţii sportive în Reno. la Buffalo. Olanda. precum şi în alte oraşe din SUA. Irlanda. în suburbia Washington D. sub numele de Jocurile Puşcaşilor.000 $. PCRI. Hayes Noel. Iniţial aceste pistoale au fost folosite de serviciul forestier. la centrul Skydome. Boston. magazine.S-a deschis primul teren acoperit de joc din Anglia. Bowie. câtă iscusinţă! Aprilie 1982 .Charles Gaines înregistrează pe piaţă jocul de paintball sub numele de Jocul National de Supravieţuire (NSG .Se inaugurează terenuri de joc. unul dintre actualii proprietari ai PMI Northeast. 1993 . 1996 . Învingătorul. Brazilia.Jocul de paintball ajunge în Australia. autorul documentarului “Pumping Iron”. cu scopul de a pregăti magazinele de paintball şi proprietarii 62 .Primul teren în aer liber a fost înfiinţat în Rochester. 1985 . Franţa. fără să tragă nici o împuşcătură. Norvegia. Australia. Jocul consta în capturarea steagului.) a fost compania care comercializa şi distribuia produsele necesare pentru paintball. Articolele despre primul joc. Y. folosind pistoale Nel-spot 007.National Survival Game). New York. 1982 . Ritchie White. Israel.

primul club din ţară a apărut în anul 2001. la iniţiativa mai multor cluburi de paintball s-au pus bazele unui Campionat Naţional şi a unei Ligi Naţionale de Paintball (LPS).S. 17-18 Iunie . până la momentul respectiv. 23-24 Septembrie Braşov. 2006 . Apariţia primilor jucători şi a primelor cluburi în România este legată de dezvoltarea. Practicarea paintball-ului în păduri. 19-20 August . iar pentru ca noii jucători să intre în competiţie şi să capete experienţă. 18-19 Mai Sibiu. a unui regulament competiţional solid (şi perfectibil) şi cel mai important atragerea mass-media. Alba. Datorită succesului obţinut sa decis continuarea popularizării şi promovarea acestui sport pentru a putea oferi unui număr cât mai mare de oameni o alternativă reală la oferta existentă în acest domeniu. În prezent. În acest sens. generează izolare şi stagnare. Iată de ce prezenţa unor terenuri amenajate în interiorul oraşului. la Constanţa.ului latura sportivă) ca sport de către Agenţia Naţională pentru Sport. oameni care iubesc paintball-ul.Pentru 2006 Liga de Paintball Sportiv (L. Braşov şi Deva). în toamna anului 2004. a paintball-ului european. în anii ‘90. şi 2 turnee locale.de terenuri în tehnologia armelor cu vopsea. Braşov şi Deva. 63 . cu preponderenţă urbane. dar s-a reuşit impunerea unui standard pentru terenuri. studenţilor şi companiilor oferă posibilitatea ieşirii din stadiul primar de dezvoltare în care se află la ora actuală acest sport în ţara noastră. Liga de Paintball Sportiv militează pentru o legislaţie şi reglementari clare şi accesibile atât pentru jucători cât şi pentru operatorii şi comercianţii de paintball şi doreşte creşterea accelerată a paintball-ului recreaţional şi sportiv până la nivelul avansat la care se practică el în străinătate precum şi recunoaşterea paintball-ului (mai exact a speedball. Liga de Paintball Sportiv are ca obiective promovarea paintball-ului sportiv în zone special amenajate. Bucureşti. anul acesta se evoluează în două divizii: novici şi amatori. Începutul a fost greu. majoritatea oraşelor mari din ţară au unul sau mai multe cluburi private.Bucureşti. departe de ochii lumii. fiind urmat aproape imediat de unul la Ploieşti şi unul la Bucureşti. În urma acestor evenimente. Calendarul competiţional 2006 a arătat astfel: 1-2 Aprilie . şi derularea într-un cadru organizat a Campionatului Naţional de Paintball Sportiv. popularizarea lui în rândul liceenilor. Sibiu. un număr mare de oameni s-au arătat interesaţi de fenomenul paintball şi datorita campaniei susţinute în vederea informării şi prezentării tuturor detaliilor legate de acest sport.Constanta.) a organizat 6 turnee de bază. cu un aer militar.P. Practic. Încă de la prima ediţie a Campionatului Naţional de Paintball (2005) au participat 18 echipe din cele patru oraşe în care s-au organizat cele 6 turnee ale campionatului (Bucureşti de 3 ori. Constanţa. Iaşi şi Suceava. Şi-au arătat intenţia de a se alătura echipe şi operatori de paintball din Cluj. Liga de Paintball Sportiv (LPS) a fost fondată în noiembrie 2004 de către un grup relativ numeros pentru momentul respectiv de jucători şi cluburi din Constanţa.Deva. Timişoara.

Calitatea bilelor variază în funcţie de producător. Bila iese din pistol cu o viteză de 20-50 m/sec. Aceste bile cu vopsea sunt formate din gelatină. Echipamentul de paintball. valori monitorizate şi reglate pentru maximum de siguranţă. o bilă cu vopsea este ca un balon mic de apă. Dar. ele au o viteză maximă de 300 de picioare pe secundă (9. Arma propriu-zisă de paintball (marker sau pistol) Arma are un trăgaci care dirijează bila cu vopsea. Ca şi în tenis sau fotbal. încapsulat în gelatină. În principiu. uneori numită şi marker sau marcator. ea explodează la impact şi lasă o pată de vopsea de 6 inch (13 cm). Pistoalele pot fi semiautomate sau foc cu foc. Apoi. la fel şi conţinutul acestora. Când este proiectată de către arma de paintball folosită în joc. Piesa cea mai importantă a jocului este chiar bila cu vopsea (paintball).68 de inch (1. De obicei preţul unei astfel de bile îl ajută pe jucător să-şi facă o idee despre calitatea acesteia. „Paintball” în traducere liberă înseamnă bilă cu vopsea.21-22 Octombrie . proiectează la distanţă bilele cu vopsea (paintball) cu ajutorul aerului comprimat. Arma propriu-zisă (Marker). Bila de vopsea (paintball). este de a mări viteza de deplasare a bilei cu vopsea. biodegradabilă şi solubilă în apa (ceea ce înseamnă ca se va spăla de pe piele şi haine). După cum arată şi numele. este netoxică. seamănă cu pilulele cu gel sau cu perlele de ulei de baie. Pistolul. spre deosebire de aceste sporturi tradiţionale.144 cm/s) sau 205 mile/h (329 kilometri/h). aceste bile sunt recipiente mici cu vopsea. care este de mai multe culori. balonul este elementul central al jocului. Sarcina armei de paintball. Bilele cu vopsea au o arhitectură extrem de simplă. Capsula rămâne întreagă dacă o ţii în mână sau dacă o scapi de la o distanţă mică. la paintball se folosesc zeci sau chiar sute de “baloane” în acelaşi timp. Sunt formate dintr-un miez plin cu lichid colorat. chiar în 64 . “Vopseaua”. astfel încât aceasta cade din încărcător pe ţeava pistolului. De fapt.7 cm) în diametru. care cântăreşte câteva grame şi măsoară 0. are loc ieşirea unei mici părţi din gazul comprimat pe ţeavă.Bucureşti. denumit şi marker.

cu sisteme diferite de tragere. Există mai multe tipuri de pistol. Gazul comprimat împinge bila din spate. dar ceea ce au în comun este limitarea puterii şi a distanţei la care acestea pot bate. bila este propulsată înainte. Modele de pistoale de paintball Alte modele de arme folosite în paintball sunt cele de genul carabinelor. 65 . a puştilor.spatele bilei cu vopsea. armele de paintball sunt de o mare varietate. Unele sunt reprezentate de pistoale (cu mâner sau pat) ce folosesc vopseaua expediată prin mici cartuşe de 12 g de CO2 care trebuie să fie schimbate după 15-25 de împuşcături (focuri). dar ideea de bază este aceeaşi pentru toate tipurile. Pistoalele (markerele) sunt de mărimi şi forme variate. o armă de paintball poate trimite o bilă cu vopsea la aproximativ 45 de metri. şi datorită gradientului de presiune creat între aerul comprimat şi aerul din atmosferă. Pistol de paintball complet echipat După cum am mai afirmat. prevăzute cu mânere sau pat pentru umăr şi cu butoiaşe mai mari. Trăgând în direcţie verticală.

de CO2. fiind capabile să suporte sute de focuri.Modele de arme de paintball de tip carabină Acestea sunt armate cu butelii mai mari. reîncărcabile. 66 .

adică de fiecare dată când vrei să împuşti trebuie mai întâi să armezi arma folosindu-te de o pompă şi apoi să acţionezi trăgaciul. Armele din clasa celor cu mâner reprezintă armele de bază folosite. Pentru a trage un alt foc trebuie armată din nou arma şi trebuie acţionat trăgaciul ori de câte ori vrei să împuşti. Arma propriu-zisă de paintball are ataşat şi un încărcător (rezervor care ţine bilele cu vopsea) denumit în general „magazia de bile” şi care are drept scop asigurarea încărcării ţevii cu bile (proiectile). marea majoritate a terenurilor pentru joc nu acceptă folosirea acestora. următoarea bilă este automat introdusă pe ţeava armei cu ajutorul aerului comprimat. Această „magazie de bile” este detaşabilă şi are o capacitate de 200 .Armă de paintball de tip carabină dotată cu butelie de CO2 mare Unele arme de paintball sunt activate prin pompare. După tragerea bilei. odată cu dezvoltarea paintball-ului constructorii de arme au introdus pe piaţă mai multe forme de încărcător: 67 . dar după prima împuşcătură arma va reactiva automat cocoşul şi de aici puteţi acţiona trăgaciul ori de câte ori veţi dori să împuşcaţi. Un alt exemplu de arme cu vopsea sunt cele semiautomate adică prima dată când vrei să împuşti trebuie să armezi cocoşul. Bilele cu vopsea nu vor produce accidente prin lovire atâta timp cât procedurile de siguranţă sunt respectate. Încărcătorul (magazia de bile). totuşi. încărcătorul este standard pentru foarte multe modele de arme.300 de bile. Deşi există şi arme total automate. În general.

care poate fi dioxid de carbon (CO2). La începuturi. Butelia de gaz a unei de arme de paintball Aceste butelii de gaz sunt ataşate armei propriu-zise de paintball şi cu conţinutul unei asemenea butelii se pot trage aproximativ 300 de bile. Gazul respectiv este depozitat în cartuşe mici sau într-un rezervor mai mare. azot (N2) sau aer obişnuit comprimat. Sistemul de propulsie al armei de paintball se bazează pe gazul comprimat. Acest gaz. butelia de gaz poate avea mai multe forme: Modele de butelii de gaz a unei de arme de paintball Masca de protecţie. La fel ca şi încărcătorul (magazia de bile).Modele de încărcător al unei de arme de paintball Butelia de gaz. asemănător celor folosite la umplerea sifoanelor. fie foloseau doar ochelarii de protecţie ca echipament de bază. 68 . mulţi jucători fie nu foloseau deloc echipament de protecţie pentru ochi.

dintr-un motiv sau altul. jucătorii de paintball poartă măşti de protecţie pentru faţă şi căşti. urechile. oferind protecţie completă feţei. până la ieşirea din suprafaţa de joc în zona de siguranţă delimitată de organizator. Jucătorii eliminaţi părăsesc zona de joc cu masca de protecţie pe faţă şi cu mâinile sus pentru a evita alte lovituri suplimentare. uşoare şi permit chiar folosirea fără probleme a ochelarilor de vedere. o distanţă mai mică facilitând accidentele. ochilor în principal şi urechilor.Masca de protecţie este construită din plastic dur şi are rol de a preveni orice incident. trebuie atenţionat arbitrul. Mască de protecţie pentru paintball Masca de protecţie se poartă OBLIGATORIU pe toată durata jocului. 69 . sunt ergonomice. Distanţa minimă dintre adversari este recomandată a fi de aproximativ 7 metri. În cazul apariţiei unei probleme de vizibilitate. nu poartă masca de protecţie şi nici în alte eventuale persoane pătrunse accidental în zona de joc sau împrejurimile acesteia. acesta oprind jocul până la rezolvarea problemei. Mai nou. nasul şi gura şi au o acurateţe vizuală de 91%. Participanţii la joc nu trebuie să tragă în adversarul care. Acestea protejează ochii.

Când bila cu vopsea atinge corpul dumneavoastră. pentru a fi mai greu reperat de către adversari şi pentru a vă proteja hainele de vopseaua din bile. 70 . dar nu obligatoriu. şi peste aceasta un combinezon în culori de camuflaj.Modele de măşti de protecţie pentru paintball Combinezonul. De aceea este bine. să purtaţi o vestă de protecţie. veţi simţi o mică înţepătură.

Combinezon de protecţie pentru paintball Definiţii în jocul de paintball. El trebuie să semnalizeze orice incident. 71 . ARBITRUL: Oficialul şi antrenorul pentru fiecare echipă . accidente sau penalizări). În această zonă este obligatoriu să purtaţi echipamentul de protecţie. ZONA DE JOC: Zona unde jocul poate fi practicat.el este responsabil pentru respectarea următoarelor reguli: 1. ZONA DE SIGURANŢĂ: Este zona unde jucătorii îşi pot da la o parte ochelarii de protecţie şi să-şi încarce armele. 2. accidentare sau orice necesitate de verificare a vopselei. El trebuie să se asigure că jocul poate începe şi să comunice acest lucru Judecătorului. Este localizată numai în afara zonei de joc. să înţelegeţi şi să vă asumaţi toate riscurile înainte de a intra pe terenul de joc! DEFINIŢII: JUDECĂTORUL: Oficialul care dă semnalul de start sau de oprire a jocului sau de întrerupere a jocului (verificarea vopselei. Este obligatoriu să citiţi şi să înţelegeţi toate regulile generale.

Tehnologia şi în acest domeniu este în progres astfel încât este greu să ştii tot În general. Chiar dacă joci cu o armă închiriată încearcă să o cunoşti cât mai bine pentru că este singurul tău prieten pe terenul de joc (cei din echipa ta pot fi eliminaţi înaintea ta şi rămâi singur). Nu încerca să ştergi vopseaua de pe tine. Asigură-te că îţi cunoşti bine arma. culoarea vopselei bilelor şi culoarea steagului. jocul are foarte mult de suferit din cauza celor care nu joacă corect. numit căpitan. 6. Bilele cu vopsea sunt special făcute ca să nu producă durere mare şi să se spargă la impact. înregistrările video. 3. Deşi nu este considerat un sport extrem. Sunt conştient că este responsabilitatea mea să 72 . înceţoşa sau murdări şi sunt de acord cu faptul că aceşti ochelari de protecţie vor trebui purtaţi tot timpul pe teren şi nu-i voi îndepărta sub nici un motiv. 1. să fie încărcată şi în stare de funcţionare. 2. 2. să fie folosite în scopuri promoţionale. Dacă nu ştii ceva despre armă sau echipament mai bine întrebi decât să ajungi în teren şi să nu ştii ce să faci. etc. Certific vârsta minimă de 18 ani pe care o dovedesc prin act de identitate (pentru minori paragraful 7). Reguli principale ale jocului de paintball. apoi jucătorii se împart în echipe şi îşi aleg o culoare care să-i reprezinte. Sunt conştient că echipamentul de protecţie pentru ochi se poate aburi. 4. Probabil vei avea ocazia să-ţi iei revanşa în runda următoare.TERENUL NIMĂNUI: Zona unde jucătorii eliminaţi trebuie să aştepte până când jocul se va sfârşi. 5. Înţeleg că dacă nu port echipamentul sau îl port defectuos şi nu-mi protejează corpul pot suferi accidente. deci este obligatoriu să fie respectate toate regulile de siguranţă prevăzute în această zonă. Începutul jocului constă în prezentarea regulilor de către organizatori. vom prezenta în cele ce urmează regulile unui club de paintball din Baia-Mare: 1. Nu ezita să pui întrebări despre ceea ce nu ştii. Trebuie purtată mai ales masca. Nu modifica puterea de tragere a armei peste limita normală. Prudenţa în astfel de cazuri poate să te scutească de probleme mari sau chiar de accidente destul de grave. 3. Pentru o imagine mai clară. rezultatele jocurilor. 4. Bilele tale vor lovi mai tare şi poate şi adversarii vor răspunde în acelaşi mod. în nici o zonă unde pot fi lovit de bilele cu vopsea. este să porţi în permanenţă echipamentul protector. O bilă cu vopsea are o viteză destul de mare încât să provoace orbirea în cazul în care loveşte ochiul fără protecţie. Paintball-ul este un joc care se practică pe un teren special amenajat şi strict delimitat. Sunt de acord ca pozele. Deşi se ia foarte uşor. 7. numele. cât şi să nu tragă prea tare. CĂPITANUL: Fiecare echipă trebuie să aibă un lider al ei. Nu te teme de loviturile bilelor. Prima regulă şi cea mai importantă. când te afli în spaţiul de joc sau în apropierea acestuia. fiecare organizator de paintball are stipulate o serie de reguli pe care fiecare participant la joc trebuie să le respecte. comentariile. Acest teren este situat în incinta zonei de joc. acest joc nu este nici balet aşa că poţi să te aştepţi la senzaţii “tari” în timpul jocului.

pălărie) sau amenajărilor din teren el este obligat să plătească după cum urmează: a) echipament: mască pierdută sau total avariată _________ USD. În conformitate cu specificul jocului. Fiecare minor trebuie însoţit de un tutore legal care îşi asumă responsabilitatea sub semnătură pentru jucătorul minor conform acestui regulament. jucători. Toţi jucătorii trebuie să folosească aceste dispozitive sub aceste circumstanţe. Reprezentanţii S. Armele de paintball trebuie să aibă un dispozitiv de blocare. Reguli obligatorii în incinta terenului de paintball. ansamblu armă pierdut sau total avariat _________ USD. Este interzis accesul în terenul de joc în stare de ebrietate. terenul a fost special amenajat astfel încât să imite teatrul unor operaţii militare ceea ce presupune asumarea riscului şi răspunderii individuale a jucătorului pentru orice accidentare datorată terenului. au obligaţia de a prezenta regulamentul. 7. Este interzisă lovirea intenţionată a persoanelor sau obiectelor care nu se află în incinta terenului de joc. 8. fiind astfel exoneraţi de orice obligaţie cauzată de o eventuală accidentare a jucătorului ce a luat la cunoştinţă sub semnătură de instructajul efectuat. ______________________. 9. 12. în orice moment. terenul şi echipamentul de joc. În cazul în care jucătorul face modificări la reglajele de presiune ale armei se percepe o amendă de _________ (fiecare jucător poate cere oprirea jocului. Pentru persoane sub 16 ani. ansamblu armă. În cazul în care jucătorul aduce stricăciuni sau pierderi echipamentului pus la dispoziţie (mască. încărcător _________ USD .port ochelarii de protecţie şi îmi asum răspunderea consecinţelor în cazuri contrare. Este obligatoriu pentru fiecare persoană (arbitrii. altfel penalizarea va fi: ELIMINARE. fabricat special pentru 73 . Nerespectarea aceste reguli duce la întreruperea definitivă a jocului şi la sancţionarea jucătorului. În cazul în care observă orice acţiune neobişnuită sau suspectă în timpul jocului jucătorul are obligaţia să o aducă la cunoştinţa organizatorilor. 10. spectatori) să poarte ochelari de protecţie atunci când aceştia sunt expuşi în mod direct acţiunilor din câmpul de joc în timp ce jocurile sunt în plină desfăşurare sau atunci când sunt expuşi unei zone în care armele sunt folosite. butelie CO2 _________ USD. 11. 6. Fiecare sistem de ochelari de protecţie trebuie să includă o mască de faţă complet aprobată şi un dispozitiv de protecţie a urechilor.C. pălărie pierdută sau total avariată _________ USD (valorile exprimate în USD vor fi calculate în lei la cursul BNR al zilei). ce va fi inserat în ţeavă de fiecare dată exceptând momentul când vă aflaţi pe terenul de joc sau în raza de tragere. 5. Jucătorul este de acord să practice acest joc potrivit regulilor care i-au fost explicate şi să urmeze indicaţiile organizatorilor. pentru verificarea presiunii armelor de către organizatori). arma de paintball _________ USD. combinezon pierdut sau total avariat _________ USD. combinezon. b) amenajări teren: conform lucrări similare pe piaţă. Purtarea echipamentului de protecţie este atât responsabilitatea cât şi obligaţia fiecărui jucător.

(de exemplu: cât timp a mai rămas. în afara aprobării şi sub directa supervizare a unui arbitru. Pe terenul de joc nu au voie să fie mai multe persoane decât numărul dinainte anunţat de jucători. Ceasul. Când arbitrii sunt siguri că jocul poate începe.). va fi ELIMINAT din joc. Jocurile nu vor fi amânate pentru jucătorii întârziaţi sau pentru defecţiuni la echipament. Toate sistemele de ochelari de protecţie fac obiectul inspecţiei de siguranţă şi de aprobare. Nerespectarea purtării ochelarilor de protecţie sau îndepărtarea temporară. De asemenea el poate elimina orice jucător care părăseşte zona de start înainte ca semnalul de începere să fie dat. Un jucător care nu strigă oprirea jocului pentru verificarea vopselei asupra unui jucător în momentul în care a observat că acesta a fost lovit (fără ca jucătorul în cauză să ştie) comite o infracţiune. Nerespectarea acestor indicaţii duce la ELIMINARE. arbitrul va decide care jucător este eliminat atunci când jucătorii implicaţi nu sunt de acord cu ordinea în care ei au fost marcaţi. În acest caz jucătorul trebuie să strige: “VERIFICAREA VOPSELEI”. Verificarea poate fi cerută de către orice jucător activ în orice moment în timpul jocului. Un jucător este ELIMINAT din joc atunci când este marcat cu vopsea în orice loc al corpului sau echipamentului. inclusiv ridicarea deasupra sau lăsarea dedesubtul ochilor sau în alte condiţii decât cele aprobate va avea ca rezultat: ELIMINAREA jucătorului. el trebuie să strige “SUNT ELIMINAT” pentru a-i anunţa pe ceilalţi jucători că a fost eliminat. STARTUL JOCULUI.fiecare model de ochelari de protecţie. OCHELARII DE PROTECŢIE TREBUIE PURTAŢI ÎN FUNCŢIE DE ZONELE CARE AVERTIZEAZĂ ACEST LUCRU! Un jucător activ care îşi descoperă ochii intenţionat (suficient pentru a fi rănit) în timpul unui joc. Penalizare: ELIMINARE. etc. Arbitrul va elimina orice jucător care nu este împreună cu echipa sa la locul începerii jocului şi în momentul când semnalul de începere a fost dat. timpul de joc nu este oprit pentru verificarea vopselei. dar jucătorii nu sunt obligaţi să răspundă superfluu şi/sau la cererile care sunt pentru distragerea atenţiei. Acest semnal va anunţa începutul jocului. Se poate întâmpla ca o echipă să înceapă jocul cu un număr mai mic de jucători decât cel anunţat. locaţia steagurilor. Este obligatoriu ca în acest caz jucătorul să strige: “VERIFICARE DE VOPSEA”. aşezarea jucătorilor activi. De asemenea nici judecătorii nu vor răspunde la întrebări privitoare la situaţia jocului. Numărătoarea inversă şi semnalele “jocul poate începe” vor fi anunţate ambelor echipe simultan. ei ridică mâna dreaptă pentru a-l anunţa pe Judecător. după aceasta Judecătorul trebuie să dea un semnal folosind o trompetă. Verificarea vopselei din partea neutră: un judecător va efectua o verificare 74 . Penalizare: ELIMINARE. Dacă doi sau mai mulţi jucători sunt marcaţi simultan. Dacă un jucător este lovit. Acest sistem nu trebuie stricat sau deteriorat.

Toţi jucătorii trebuie să respecte acest lucru şi să oprească focul imediat. Atunci când nu se încetează focul şi/sau deplasarea spre un jucător neutru. În cazul în care se refuză părăsirea jocului. un jucător marcat cu vopsea de către colegii de echipă sau de către el însuşi. el este obligat să se arunce la pământ cu faţa în jos.“neutră” a vopselei dacă în timpul verificării. constituie infracţiune. sau 2. el trebuie să semnaleze neutralitatea jucătorului pentru toţi cei aflaţi pe teren: 1. de înregistrare) PĂRĂSEŞTE JOCUL” (de exemplu: nr. Când un judecător efectuează o verificare neutră. ridicând o mână sus deasupra capului jucătorului. Împuşcarea unui alt jucător aflat la o distanţă foarte mică şi împuşcarea intenţionată în zone neprotejate (cap. jocul continuă. Penalizarea: ELIMINARE. El este obligat să se arunce la pământ şi să strige “OPRIŢI JOCUL”. Pentru fiecare jucător care este conştient sau nu. Un jucător care ascunde sau şterge intenţionat o marcare cu vopsea comite o infracţiune. Penalizarea: ELIMINARE şi adversarul rămâne în joc. şi semnalizează neutralitatea jucătorului tuturor celor din teren. să-şi acopere faţa sau capul cu mâinile şi să strige: “OPRIŢI JOCUL” atâta timp cât este necesar pentru ca jocul să fie oprit. este eliminat. 6 roşu părăseşte jocul). judecător. arbitrilor sau judecătorilor în incinta sau în afara terenului sunt interzise. certuri. strigând “Acest jucător este neutru”. până când arbitrul strigă că jucătorul care e verificat este neutru. Un jucător nu are voie să tragă intenţionat în direcţia capului altui jucător de la o distanţă mai mică de 5 metri. Împuşcarea intenţionată a unui arbitru. arbitrul sau judecătorul trebuie să strige: “CULOAREA NUMARUL (nr. Un jucător care cere o verificare a vopselei asupra lui însuşi rămâne în joc numai până când un judecător efectuează o verificare a vopselei asupra lui. În timpul jocului. penalizarea va fi: ECHIPA DESCALIFICATĂ. că încalcă regulile. şi nu părăseşte jocul. Dacă în timpul jocului masca de faţă a unui jucător este din întâmplare dată la o parte şi acesta se află în zona de joc. el va expune jucătorul la loviri care să interfereze cu activitatea normală a jocului. inclusiv contactul direct sau încercarea de a pune mâna pe arma adversarului se penalizează cu ELIMINAREA. Orice argumente. Un 75 . Această penalizare nu se aplică dacă se va demonstra că au fost respectate condiţiile acceptate de regulament care prevede o distanţă minimă împuşcării. Un jucător devine neutru numai când judecătorul se apropie îndeajuns ca să atingă jucătorul strigând “Acest jucător este neutru”. Comportamentul agresiv. Dacă un jucător s-a accidentat pe teren în timpul unui joc el trebuie să respecte regulile de la “mască pierdută” (vezi paragraful anterior). abuzuri sau limbaj obscen folosite împotriva jucătorilor. Penalizarea este: ELIMINARE. Penalizarea: ELIMINARE. Dar. gât) sunt interzise şi se penalizează. spectator sau jucător deja eliminat este interzisă.

jucătorii respectivi trebuie să părăsească terenul fără să semnalizeze verbal sau în alt fel coechipierii. Dacă un joc este oprit pentru o urgenţă şi arbitrul conduce această urgenţă toţi jucătorii trebuie să rămână pe loc până când localizarea lor exactă a fost adusă la cunoştinţa judecătorului din teren. sponsor. Dacă acest lucru se va întâmpla va atrage după el o penalizare împotriva echipei cu care persoana joacă în acel moment. Dacă încălcarea regulilor menţionate mai sus are loc în altă parte. La dispoziţia arbitrului jocul poate fi repornit sau reprogramat ulterior. Un jucător eliminat trebuie să părăsească terenul cât se poate de rapid şi pe drumul cel mai scurt.arbitru are voie să oprească jocul pe întreg terenul în cazul unei accidentări. Nu se poate transfera steagul de la un jucător eliminat la unul activ. comite o infracţiune. ARBITRUL POATE FLUIERA O SINGURĂ DATĂ (UN FLUIERAT SCURT). Imediat ce s-a determinat că un jucător a fost marcat acesta trebuie să-şi ridice arma deasupra capului şi să părăsească terenul imediat în asemenea fel încât să nu interfereze cu jocul care se desfăşoară în continuare. verbal sau vizual cu coechipierii. el nu trebuie să vocifereze sau să creeze situaţii jenante ce nu îşi au locul. Un jucător eliminat care comunică. etc. Penalizarea: ÎNCĂ UN JUCATOR AL ECHIPEI RESPECTIVE VA FI ELIMINAT! Jucătorii eliminaţi nu pot pasa echipamentul sau muniţiile coechipierilor. Penalizarea: AMBII JUCĂTORI ELIMINAŢI ŞI STEAGUL RETURNAT. Strategiile şi purtătorii de steaguri în paintball. Orice jucător care primeşte echipamentul pasat va primi. jucători de rezervă. Se va permite jucătorului să anunţe că este lovit dacă se va elimina singur din joc. DACĂ JUCĂTORUL SE ELIMINĂ SINGUR. În afara anunţului auditiv în momentele în care se anunţă că sunt eliminaţi. Jucătorul eliminat care nu merge direct către exteriorul terenului. să gesticuleze sau să transmită orice informaţie care ar aduce un plus de cunoaştere jucătorilor activi aflaţi în teren.) să vorbească intenţionat. Dacă va fi eliminat de arbitru. Steagul poate fi transferat între jucătorii activi. rămânând să asiste la joc/luptă comite o infracţiune. Este interzis oricăror persoane asociate cu o echipă care joacă în momentul respectiv (antrenor. el poate anunţa o singură dată că este eliminat. de asemenea. jucătorii adverşi. când se produce ceea ce s-a interzis mai sus. punctele de penalizare vor fi îndreptate spre echipa persoanei. răniri sau a unei urgenţe (de exemplu: fulgerare sau trăsnet). Penalizarea: ELIMINARE. jucătorii eliminaţi sau spectatorii. urmând direcţiile date de arbitru. SE VA PENALIZA PRIN PUNCTE ECHIPA ÎN ACEL JOC/LUPTĂ. Dispozitivul de blocare al ţevii trebuie activat atunci când jucătorul a trecut în afara terenului de joc. Purtătorul de steag trebuie să ţină steagul la vedere astfel încât să fie văzut atât 76 . penalizare: ELIMINARE. Acesta trebuie să înregistreze şi timpul exact scurs de la începutul jocului.

5. dar nu trebuie să folosească steagul ca scut sau să-l ascundă intenţionat. Penalizarea: STEAGUL ESTE RETURNAT. 8. 4. Verificarea vopselei (strigat de un jucător): pentru a anunţa cererea pentru verificarea vopselei de către arbitru sau Judecător. 77 . Un fluier va suna pentru a anunţa sfârşitul jocului. un purtător de steag eliminat sau pentru orice verificare cronografică. Înainte de aceasta. ____ părăseşte jocul!. Ridicarea unui braţ al arbitrului deasupra capului unui jucător: pentru a anunţa că jucătorul este neutru pentru verificarea vopselei sau alte motive şi deci acesta nu poate fi o ţintă. 2. Toate focurile trebuie sistate la semnalul de sfârşit de joc iar jucătorii din teren trebuie să activeze dispozitivele de blocare a ţevilor. 9. 10. 3. “Eliminat” (strigat de un jucător): pentru a anunţa un jucător eliminat. Acest jucător este neutru: pentru a anunţa că jucătorul este neutru şi nu poate fi o ţintă. “Afară”. Nr. steagul este ridicat. Pentru a marca orice accident.2 baze cu steag. SEMNALELE: 1. arbitru sau Judecător): pentru a anunţa un accident sau rănire ce a avut loc pe teren. timpul pentru joc a expirat. să-şi scoată banderola şi să-şi ridice mâinile deasupra capului pentru a semnaliza faptul că este eliminat şi să părăsească imediat terenul. se opreşte jocul sau se anunţă rejucarea acestui joc. Ridicarea braţului drept deasupra capului unui arbitru: pentru a anunţa Judecătorul că jocul poate începe/fi oprit. Jocuri de paintball Capturarea steagului . 6.de arbitri cât şi de ceilalţi jucători din teren. Un purtător de steag eliminat trebuie să lase steagul imediat. să se anunţe “AFARĂ!”. Un fluierat mic. acesta fiind dat de Judecător. El poate purta steagul în mână sau în jurul gâtului. 2. Sunet de fluier: pentru a marca începutul şi sfârşitul jocului. după strigătul “Opriţi jocul”. Semnalele în jocul de paintball SEMNALUL DE SFÂRŞIT AL JOCULUI: Semnalul de sfârşit de joc va fi sunat dacă: 1. 7.Opriţi jocul. Penalizarea: JUCĂTOR ELIMINAT ŞI STEAGUL RETURNAT LA STAŢIA CENTRALĂ. urmat de un fluierat scurt (strigat de un jucător. pentru a anunţa jucătorul că încalcă regulile şi acesta trebuie să părăsească terenul de joc. fiecare arbitru trebuie să ridice mâna dreaptă în faţa Judecătorului pentru a-i acorda acestuia libertatea de a anunţa sfârşitul jocului.

2 baze cu steag. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. Timp sugerat: 30 minute. 4. pentru a apăra steagul propriu şi o forţă ofensivă pentru a captura steagul echipei adverse şi a-l aduce în baza proprie. Dacă se joacă varianta cu arma legată. Forţa ofensivă trebuie să fie mai numeroasă decât cea defensivă. . Tactici: Desemnaţi un număr corespunzător de jucători care să-l păzească pe căpitan la baza unde se află steagul.2 echipe egale numeric. 3. Împuşcaţi-l pe căpitan . Căpitanul nu-şi poate părăsi baza. acest grup trebuie să stea tot timpul cu Căpitanul. 3. Reguli: 1. să-şi indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse.echipele sunt duse la bazele proprii.2 echipe egale numeric. 5. Datorită acestui lucru. Echipa trebuie împărţită astfel: o forţă defensivă. .2 steaguri care sa fie arborate în bazele respective.. 5. Altă tactică este de a avea toată echipa pe poziţie de apărare şi să se aştepte cealaltă echipă indiferent de cât timp ar dura. Dacă un jucător este eliminat în timp ce poartă steagul. Pentru a câştiga jocul: eliminaţi căpitanul echipei adverse. el trebuie să lase steagul acolo unde a fost lovit sau să îl agaţe de cel mai apropiat obiect (nu de alt jucător). . 2. 4. Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. prin cuvinte sau gesturi. forţa ofensivă trebuie să acţioneze rapid şi să revină înainte ca adversarul să aibă timp să vă cucerească. 2. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. 78 . Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. Pentru a câştiga jocul: capturaţi steagul echipei adverse şi aduceţi-l la baza proprie. Echipa cu cel mai mult calm câştigă de obicei. să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. Toţi jucătorii trebuie să înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început.un membru al fiecărei echipe e ales Căpitan. Probabil că şi ei încearcă acelaşi lucru. . Toţi jucătorii trebuie să-si înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu şi nu pot părăsi baza decât atunci când jocul a început. prin cuvinte sau gesturi. Tactici. Reguli: 1. Timp sugerat: 30 minute.

este important să fie exploatată imediat. . Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. prin cuvinte sau gesturi. 2. să-şi indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. e bine să vă infiltraţi cât mai aproape de adversar pentru a culege informaţii despre poziţiile adversarilor. înainte ca apărarea să se reorganizeze. 5. acesta va asigura succesul în acest gen de joc. Timp sugerat: 30 minute. . Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. Deoarece apărătorii vor şti că atacul vine şi vor avea o mulţime de jucători stând de gardă. Reguli: 1. amplasându-vă steagul. Toţi jucătorii trebuie să-si înceapă jocul de la baza unde se afla steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. Dacă este posibil un atac în valuri. Tactici: 79 . prin cuvinte sau gesturi. Reguli: 1. Pentru a câştiga jocul: Echipa care va reuşi să elimine toţi jucătorii din echipa adversă având cel puţin un jucător neeliminat va fi desemnată câştigătoare.Apără obiectivul . TERO .Echipa care atacă va fi desemnată câştigătoare dacă elimină toţi jucătorii adverşi (capturează obiectivul). 2.“Apărătorii” trebuie să aibă restricţie la limitele bazei cu steag. “Atacatorii” pot ataca din orice loc al terenului.Alegeţi o zonă unde vă puteţi apăra pentru a numi baza.2 baze. “Apărătorii” nu pot părăsi baza cu steag sau ariile unde au fost limitaţi. .Echipa care se apără va fi desemnată câştigătoare dacă nu pierde obiectivul în 30 minute sau elimină toţi jucătorii adverşi. . Va fi fixată o limită de timp de 30 de minute. SWAT vs. 3.O echipă este numită “Atacatori” şi cealaltă “Apărători”.2 echipe egale numeric. dar este foarte dificil de organizat. să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. 3. Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. 4. Toţi jucătorii trebuie să înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început. Tactici: Forţele atacatoare trebuie să fie agresive pentru a câştiga. Timp sugerat: 30 minute. Pentru a câştiga jocul: . De îndată ce se provoacă o slăbire a apărării adverse.

Loviturile primite în scut nu duc la eliminarea “iepuraşului”. maxim 20 pentru fiecare. Jucătorii care au fost loviţi şi la impact bila s-a spart şi cei care au rămas fără muniţie părăsesc terenul. Pentru a câştiga jocul: Câştigă ultimul jucător rămas nelovit. . Reguli: 1. Reguli: 1. Timp sugerat: 20 minute 80 . Jucătorii au număr egal de bile. la semnalul arbitrilor. Timp sugerat: 1 oră. forţa ofensivă trebuie să acţioneze rapid şi să revină înainte ca adversarul să aibă timp să vă cucerească. Echipa a cărei membri comit această faptă este descalificată.O persoană este aleasă ca “iepure”. 3. Deathmatch individual . 5. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie să comunice prin cuvinte sau gesturi poziţia şi intenţiile adversarilor. Jucătorii au număr egal de bile.Echipa trebuie împărţită astfel: o forţă defensivă. dacă la terminarea limitei de timp este în viaţă. Timp sugerat: 30 minute.2 echipe egale numeric se confruntă pe terenul convenit ca suprafaţă de joc. 2.Nu există echipe. Vânătoarea de iepure . . Pentru a avea un oarecare avantaj. fie un număr mai mare de bile şi un scut. 2. 3. Fiecare echipă pleacă din baza sa. Reguli: 1. 2. Datorită acestui lucru. Pentru a câştiga jocul: Câştigă echipa care rămâne cu cel puţin un combatant în viaţă cu muniţie disponibilă.Câştigă iepurele. Forţa ofensivă trebuie să fie mai numeroasă decât cea defensivă. dacă în limita de timp elimină iepurele. “iepuraşul” fie primeşte un număr nelimitat de bile. din acelaşi punct al terenului. “Iepuraşul” are avans 5 minute la plecarea în teren. Arma şi bilele adversarului eliminat din joc pot fi folosite.Câştigă vânătorii. Fiecare este pe cont propriu. 3. fiind consideraţi morţi. pentru a apăra steagul propriu şi o forţă ofensivă pentru a captura steagul echipei adverse şi a-l aduce în baza proprie. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie să comunice prin cuvinte sau gesturi poziţia şi intenţiile adversarilor. Pentru a câştiga jocul: .2 sau mai mulţi jucători se confruntă pe terenul convenit ca suprafaţă de joc. Vânătorii pleacă în grup. acestea sau markerele nefiind transmisibile. 4. Deathmatch pe echipe . Vânătorii au un număr limitat de bile. ceilalţi fiind “vânătorii”. 4.

Dacă “salvatorul” este eliminat. Pentru a câştiga jocul: . să estimaţi numărul de “terorişti” şi să organizaţi o ambuscadă. Reguli: 1. Salvează ostaticul .Se alege o baza în care trebuie adus “ostaticul” de către “salvatori” denumita “sanctuar”. . pentru echipa “preşedintelui” nu sunt luate în considerare loviturile de la centură în sus excepţie făcând capul. Reguli: . . “Ostaticul” nu poate fi mutat din zona aleasă. Aceştia vor trage la întâmplare către locuri de ascuns mai probabile pentru a-l scoate pe iepure afară din ascunzătoare. “Teroriştii” au 5 minute avans pentru a duce “ostaticul” într-una din cele 2 zone de detenţie.Una din echipe desemnează unul dintre membri ca fiind “preşedintele”. protejând “preşedintele” care este neînarmat.Trebuie salvat “ostaticul” pe cât de repede posibil şi apoi plecaţi repede de acolo. Timp sugerat: 30 minute. . Una dintre acestea va fi comunicata “salvatorilor”. braţele şi arma .2 echipe egale numeric.Câştigă “salvatorii” dacă reuşesc să escorteze “ostaticul” până la “sanctuar”.Spre deosebire de celelalte strategii. . . dar are voie sa anunţe poziţia în care se află. Acest lucru le dă prilejul să joace câteva jocuri. 81 . “Teroriştii” nu cunosc care dintre arii a fost indicată. .Dacă “ostaticul” este lovit de membrul unei echipe. şi de asemenea nu are voie să evadeze. Majoritatea jucătorilor preferă această variantă pentru că nu dispun de destula muniţie pentru un joc “Capturează steagul”. Formaţi-vă câţiva jucători pe postul de “cercetaşi”. Vânători: Formaţi o linie de-a lungul terenului şi înaintaţi. “ostaticul” rămâne pe loc. . care devine “ostatic”. Poate părăsi zona numai în compania unui “salvator”. Nu sta într-un loc prea mult timp.2 baze amplasate la extremele terenului de joc.Tactici: Iepure: Mişcă-te continuu. Acest joc este un mod minunat de a încheia o zi de paintball.Echipa “preşedintelui” trebuie să traverseze terenul de la o bază la cealaltă. fără a-şi face probleme de muniţie. aceasta pierde. 3. mai ales dacă jucaţi varianta cu limitare de muniţie.2 echipe: “salvatori” şi “terorişti”.“Teroriştii” selectează un “salvator”.se consideră că aceştia au “veste antiglonţ”. 2.Trebuie să localizaţi “ostaticul”. Tactici: . Escorta preşedintelui .Se desemnează 2 arii de detenţie a “ostaticului”. . Evită grupurile mari de vânători.

Cea mai bună tactică este să staţi împreună.2 baze cu steag. 3 jucători au 63 bile cu vopsea. 2 jucători pot avea 42 bile cu vopsea. Tactici: . Timp sugerat: 30 de minute. Dacă un jucător este eliminat în timp ce poartă steagul. acoperire sau numărul de jucători. Pentru a câştiga jocul: capturaţi steagul echipei adverse şi aduceţi-l la baza dumneavoastră. Obiective: 82 . . . legat de mână sau de gât. Jucătorii nu au voie să-şi împrumute mingile de vopsea.Echipa a cărei membri comit aceasta faptă este descalificată. . să-şi indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. Toţi jucătorii trebuie să-şi înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început. Timp sugerat: 30 minute. acesta trebuie să rămână vizibil tot timpul şi trebuie cărat în mână. Se recomandă un teren cu suprafaţă considerabilă. Jocuri speciale de paintball Misiune imposibilă Echipa din care faceţi parte se află într-o misiune de recunoaştere destul de avansat în teritoriul inamic. el trebuie să lase steagul acolo unde a fost lovit sau să îl agaţe de cel mai apropiat obiect (nu de alt jucător).Echipa preşedintelui are un avans de 2 minute la plecarea din baza. Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. 2. 4. acestea sau markerele nefiind transmisibile. .Un jucător are 21 bile cu vopsea.fiecare jucător are la dispoziţie 21 bile cu vopsea.Jucătorii au număr egal de bile.Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie să comunice prin cuvinte sau gesturi poziţia şi intenţiile adversarilor. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. . prin cuvinte sau gesturi. Limita poate fi schimbată în funcţie de mărimea terenului de joc. Reguli: 1. 3.. Blackjack . . 5. când. Când un jucător şi-a terminat mingile de vopsea el este eliminat din joc. la un moment dat şoferul vă spune că trebuie să oprească imediat. deoarece camionul militar este foarte “pe zero” cu combustibilul.2 steaguri care să fie arborate în bazele respective. Echipa “teroriştilor” pleacă din o a treia bază (necunoscută de membrii echipei preşedintelui) la semnalul arbitrului. Când un jucător poartă steagul. 6.2 echipe egale numeric. .

Când un jucător a terminat muniţia este eliminat din joc. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. Reguli: 1. se va da un semnal de start şi echipei adverse pentru a şti că jocul a început. să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse.jucătorii au dreptul doar la câte 30 de bile cu vopsea. . Timp sugerat: 30 de minute. Reguli: 1. Există 25 de oameni care au făcut buncăre. . 2. acoperire sau numărul de jucători. 2.2 steaguri care să fie arborate în bazele respective. 4. Jucătorii loviţi sunt eliminaţi. Limita poate fi schimbată în funcţie de mărimea terenului de joc. Reguli: 1. Toţi jucătorii trebuie să înceapă jocul de la baza unde se află steagul propriu (sau punctul desemnat a fi punct de pornire) şi nu pot părăsi această zonă decât atunci când jocul a început. turnuri care pot avea un larg câmp vizual. să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. 3. 83 . 2. lăsând în urma şoferului un 10 metri Dacă aveţi noroc veţi supravieţui şi veţi părăsi zona în viaţă. Limita poate fi schimbată în funcţie de mărimea terenului de joc. 3. o mulţime de baricade şi găuri de vulpe. prin cuvinte sau gesturi. prin cuvinte sau gesturi. Pune steagul. acoperire sau numărul de jucători. Timp sugerat: 30 de minute. jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. Este un joc greu de câştigat. acoperire sau numărul de jucători. Jucătorii care au fost loviţi sunt eliminaţi din joc. Jucătorii nu-şi pot împrumuta mingi de vopsea. Dacă un jucător este eliminat în timp ce poartă steagul. bucură-te şi plânge-ţi morţii Sunt necesare următoarele: . Pentru a câştiga trebuie să capturaţi combustibilul de la adversari. el trebuie să lase steagul acolo unde a fost lovit sau să îl agaţe de cel mai apropiat obiect (nu de alt jucător). Timp sugerat: 30 de minute. 5. Obiective: Capturaţi cât mai multe buncăre posibil fără a pierde turnul de control al propriei echipe.Rapoartele serviciilor de informaţii spun că în apropiere se află o forţă ostilă ce deţine 45 galoane de combustibil. Caută şi distruge Acesta este un joc de arme cu forţă mare de distrugere. echipa ta va trebui să fie în alertă nu numai pentru supravieţuire. Limita poate fi schimbată în funcţie de mărimea terenului de joc.2 echipe egale numeric. .2 baze cu steag. jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie.

să aveţi timp să reîncărcaţi arma. verdele şi negrul sau stilul camuflaj vânătoresc este cel mai bun. în mediile urbane (case.Cea mai bună tactică este de a sta împreună. Acoperirea. 8. şi să limitaţi posibilitatea de mişcare a inamicului. legat de mână sau de gât. . jocul s-a terminat. prin cuvinte sau gesturi. Jucătorii care sunt eliminaţi nu au voie. Orice lovitură ratată înseamnă implicit şi sunetul emis de armă. un look războinic”. şi anume: în zonele de pădure. . Cea mai buna strategie este aceea să trageţi cu viteze diferite. 10. iar inamicilor dumneavoastră s-ar putea să le pese pentru localizare. sclipi. Asigurarea victoriei. după cum urmează. o alta componenta importantă este vizorul. 9. respectiv Armonizarea echipamentului cu mediul înconjurător. Puteţi spera să prindeţi o privire furişă sau să reuşiţi să-l faceţi să fugă. Cel mai important lucru privind aceste „ascunzişuri” este să nu vă expuneţi direct focului. grădini. Jocul se va termina când purtătorul de steag înfige steagul în zona adversarului şi jucătorul este găsit curat (neîmpuşcat). bolovani) şi obstacolele făcute de om (genţi de maşini. Camuflajul. Dacă purtătorul de steag a fost lovit (împuşcat) înainte ca acesta să ajungă la baza adversă şi timpul nu a expirat în timpul verificării. judecătorul va elimina purtătorul de steag şi va muta steagul în afara bazei la aproximativ 25 de paşi (în direcţia din care a venit) şi jocul va continua. Cel puţin un arbitru trebuie să dea un semnal scurt pentru a întrerupe jocul pentru verificarea vopselei.6. Zidurile naturale (copacii căzuţi.Mişcaţi-vă continuu. Camuflajul înseamnă să ai o poziţie bună atunci când vrei să eviţi o confruntare directă şi nu neapărat o „atitudine. apoi ceva mai încet de data aceasta ţintind. Tactici: . să indice orice intenţii sau localizări ale membrilor echipei adverse. vizorul poate luci.Încercaţi să împuşcaţi purtătorul lor de steag şi folosiţi-vă de agitaţia din tabără lor. intuind distanţele şi abaterile. Acomodaţi-vă cu arma. vehicule vechi) sunt cel mai bun exemplu. Strategii folosite în jocul de paintball Conform aceloraşi texte avute în vedere la documentarea acestei lucrări. 7. etc). Când un jucător poartă steagul. acesta trebuie să rămână vizibil tot timpul şi trebuie cărat în mână. Dacă purtătorul de steag este curat. Şi nu în cele din urmă camuflajul se poate sintetiza în: lipsa mişcării şi absenţa culorilor prea luminoase. 84 . tragând câteva salve succesiv. jocul de paintball se bazează pe următoarele strategii în obţinerea victoriei. Camuflajul se adaptează situaţiilor particulare î care se desfăşoară jocul. Pentru a câştiga: Înfigeţi steagul în baza adversă. alegeţi îmbrăcămintea particulară locului. nu staţi într-un loc pentru mai mult timp. Acoperirea cea mai bună este aceea care va permite o vedere bună asupra ţintei şi împrejurimilor cu condiţia să fiţi de neatins. se poate aburi şi îngreuna vederea.

Comunicarea creşte eficienţa grupului. Când vă deplasaţi folosiţi toate acoperirile posibile. verificaţi de două ori dacă aveţi alte posibilităţi de atac. Spre exemplu. nu veţi şti niciodată când va fi necesar. Deplasarea laterală ţintind întotdeauna spre ţinta aleasă este soluţia cea mai bună iar păşirea în lateral face ca ochirea să nu fie dificilă. Deplasarea în paintball constă într-o deplasare rapidă şi inteligentă inspectând toate locurile.armaţi şi fiţi gata de atac. Fiţi gata întotdeauna de atac . Situaţiile neplăcute pot fi “îmbunătăţite” dacă toţi ştiu ce au de făcut. dacă vreţi să vă schimbaţi acoperirea fiţi siguri că coechipierul va coopera. Cooperarea. se va evita alergarea în linie dreaptă care poate aduce surprize neplăcute. pentru tacticile generale stabilind cine lucrează cu cine. Planificarea înainte de joc este esenţială. fiind mult mai bine decât să trageţi la întâmplare. 85 . Asiguraţi-vă ca fiecare ştie ce are de făcut în aşa fel ca reacţia să fie promptă şi potrivită. Un grup cu jucători mai slabi în ceea ce priveşte “ochirea” care comunică efectiv este mult mai periculos decât un grup cu buni ţintaşi care nu ştiu unii de alţi şi nu îşi cunosc mişcările.Deplasarea.

cam aşa ar putea înţelege profanii. îşi poate depăşi limitele prin forţe proprii. ciclismul este mai mult decât un simplu sport şi în orice formă sau latură s-ar regăsi.MOUNTAIN BIKE-UL Noţiuni introductive despre mountain bike Omul şi bicicleta. capacităţile dezvoltate se conservă foarte bine. foarte importante. un start pe care îl regăsim în majoritatea activităţilor. „transformarea eficientă a lucrului mecanic” îl poate transporta pe om mai repede şi mai departe. Mersul pe bicicletă se poate învăţa în ore sau zile şi se poate perfecţiona în luni şi ani. Vei fi surprins dacă după ani de zile vei lua o bicicletă şi după câteva încercări firave vei prinde din nou echilibrul. Pe de altă parte domneşte mitul sportului extrem. bineînţeles. nu mai uiţi întreaga viaţă. „încredere”. Omul a creat şi perfecţionat unelte şi maşini secole de-a rândul pentru a-şi uşura munca. acel start. necruţând. ciclistul. Ceea ce ne depărtează de ciclism şi ne face să ridiculizăm uneori ciclismul sub toate aspectele lui. transpirând din greu şi tânjind după încă o picătură de apă . Este adevărat: pentru a propulsa bicicleta înainte trebuie să cheltuim energie. atunci când spunem că „Începutul este întotdeauna mai greu”. al senzaţiilor „tari”. „sănătate”. cu toate acestea factorul psihologic este cel mai puternic şi determinant. Dacă am încercat să luăm startul şi am renunţat. Bicicleta este una dintre acestea. Adevărul este că se uită. dintr-un motiv sau altul ai renunţat. ciclismul montan şi ciclismul în general = fals. la fel de fals. este categoric un indiciu al faptului că mersul pe bicicletă are latura sa naturală şi poate fi unul ce conclude că practicarea ciclismului nu poate fi dăunătoare organismului. „Zborul” pe două roţi. gustând praful sau noroiul drumurilor. la nivelul solului cu o viteză minimă devine posibil! Limita fizică este ceea ce îi sperie pe cei mai mulţi dintre noi. „injectorul de adrenalină” al vieţii trăite pe margine. a creşte productivitatea sau în scopuri recreaţionale. Căţărând munţii pe două roţi. fie ele chiar lipsite de o latură fizică. este o simbioză aproape perfectă între om şi maşină (bicicleta). Ambianţa mediului şi capacitatea fizică a ciclistului sunt desigur. din momentul în care. omul învăţă greu şi uită extraordinar de uşor. din orice motiv atunci acest start ratat poate face diferenţa între ciclismul ca utilitate sau simplă curiozitate şi ciclismul recreativ pe care îl putem practica cu plăcere. „Forţă”. Acest aspect al conservării. dar oricât de puţin ai progresat. iar reculul psihologic (pozitiv) este de-a dreptul fantastic. este un aspect subiectiv. înfruntând vântul şi ploaia ivite din senin. cu siguranţă unul pozitiv şi sănătos şi constituie modalitatea prin care omul. sunt departe de a fi un aspect 100% natural dar sunt. „libertate” şi „motivaţie” sunt cuvinte ce stau mereu alături de ciclişti. Când în anii ‘80 ciclismul montan (mountain bikeing) şi-a făcut simţită 86 . Cu toate acestea. de la cea pur recreaţională la cea competitivă. Se spune că odată ce ai învăţat „să te dai” cu bicicleta.

Preţul bicicletei este accesibil. şi pe lângă asta câştigi încredere în tine. însă. influenţat de cele mai diverse aspecte de la apelul la o viaţă sportivă şi activă până la configuraţia geografică şi infrastructura drumurilor. Amploarea pe care au luat-o sporturile extreme în România. au fost de departe cele mai numeroase şi cele mai populare de-a lungul timpului şi reprezintă fără îndoială cea mai reuşită formă a ciclismului. o replică la viaţa sedentară şi nocivă pe care este obligat să o trăiască omul modern. Cine nu auzit de Turul Franţei. o astfel de excursie de câteva zile. Activitatea sportivă implică mult mai multe aspecte decât cele menţionate aici. numite „curse”. Cele mai semnificative progrese se pare că au fost făcute în secolul XIX iar cel mai important eveniment s-a produs în 1885 când a fost folosit pentru prima dată lanţul pentru transmisie. bicicleta putând fi utilizată de întreaga familie. Istoria ciclismului se leagă inevitabil de bicicletă. Mountain bike-ul ca activitate de timp liber se confundă cu drumeţiile în aer 87 . sa produs un salt tehnologic care avea să aducă ciclismului un plus binemeritat de popularitate. iar istoria bicicletei este una care se adânceşte în negura timpului. ciclismul este remarcabil reprezentat prin competiţiile de velodrom. activitatea sportivă. aici regăsind cea mai perfectă „fuziune” între ciclist şi bicicletă. Impulsul tehnologic a fost enorm. astfel nu este de mirare că sau făcut încercări de stabilire a unui record de viteză. dacă este atent planificată poate reprezenta o experienţă constructivă. ca şi activităţile sportiv-recreative şi de timp liber. şi care se datorează în principal industriei auto. preţul scăzut la care este supus acest sport ne determină să alegem mountain bike-ul. Trebuie menţionat faptul că bicicleta este cel mai rapid mod prin care omul se poate deplasa prin forţe proprii. noi concepte şi noi tehnologii au făcut ciclismul mai atractiv. Ceea ce totuşi susţine ciclismul este. De asemenea. care în 1996 a devenit probă olimpică. În cele din urmă nu putem uita competiţiile BMX. posibilităţile de a merge pe munte în weekend-uri şi în concedii. considerat ca fiind una dintre cele mai solicitante competiţii sportive? Competiţiile de acest gen. Excursiile pe bicicletă sunt tot mai populare.prezenţa în America de Nord. condiţiile economice. Dincolo de a fi obositoare. Nu putem să nu menţionăm ciclismul montan (mountain bike) sub toate formele sale de la downhill la crosscountry. Cu o prezenţă dominantă în Europa. De-a lungul timpului bicicleta a cunoscut un declin semnificativ de popularitate. declin care este remarcabil şi astăzi în unele zone. Aceste încercări care implicau biciclete modificate special au determinat atingerea unor viteze de sute de kilometrii! Ciclismul recreaţional a câştigat în popularitate în ultimele decenii ale secolului trecut. cu performanţele lor deosebite. ca să nu mai vorbim de aportul fizic. Alegând un traseu şi parcurgându-l pe bicicletă poţi deveni mai receptiv şi poţi descoperi aspecte pe care altfel le-ai fi ignorat. ciclismul recreaţional a devenit o modalitate de petrecere a timpului liber. şi care fără îndoială este latura cea mai entuziasmantă a ciclismului şi am spune noi şi cea mai naturală.

Baronul von Drais a inventat o „maşină de mers” cu ajutorul căreia se putea deplasa prin grădinile regale cu viteză sporită. Cadrul care unea cele doua roţi avea o şa. Toată maşinăria era din lemn.Ch. vehiculul a primit numele „dandy-horse” sau „hobbyhorse”. Scurt istoric al bicicletei Mersul pe bicicletă pare acum un lucru banal. pentru a lua curbele. Datorită asemănării cu un cal. Cum s-a ajuns însă aici? Putem afirma că totul porneşte de la roată. care era puţin mai mare decât cea din spate. Propulsia se realiza prin mişcarea picioarelor pe sol.. Este vorba despre un mecanism simplu.liber specifice prin apariţia bicicletei. Se pare că utilizarea roţii în scopul deplasării îşi are originile în Mesopotamia. Posibilitatea de a lua curbele prin orientarea stânga/dreapta a roţii din faţă a fost pentru prima oară realizată în 1817. Velociped cu pedale fixate direct pe roata din faţă Făcut tot din lemn. Practic. aparent la îndemâna şi înţelegerea oricui. acest model a venit cu ceva nou: pedale fixate direct pe roata din faţă.un vehicul cu doua roţi de lemn. dar care erau în linie (roata din faţă nu putea vira). trebuia să te apleci pe o parte. în mileniul IV Î. mai târziu roţile fiind şi din fier. ca în familia Flinstone. La sfârşitul secolului XVIII. apare conceptul de velociped („picior iute” în traducere din limba latină) . 88 .

cu atât se parcurgea o distanţă mai lungă la fiecare pedalare. bicicleta se răsturna în faţă. Această maşinărie a fost şi prima care a purtat oficial numele de bicicletă. Modelul a fost o atracţie între anii 1880 . pentru mai multă siguranţă.Bicicleta din lemn este înlocuită de cea construită în totalitate din metal. dar era şi foarte periculoasă! Prima „bicicletă” Toată greutatea fiind în partea din faţă. la orice oprire bruscă sau la lovirea roţii de o piatră. Şi nu numai că era foarte scumpă.1890 . 1870 . noua invenţie arăta foarte ciudat: roata din faţă. La începutul anilor 1860. Având pedalele fixate tot pe roata din faţă. deşi costa foarte mult echivalentul salariului mediu al unui muncitor pe şase luni.Maşina de mers inventată de baronul von Drais În 1839-1840. După aproximativ 20 ani. era mult mai înaltă în comparaţie cu cea din spate. Datorită materialelor folosite (în principal lemn) . primele utilizări ale pedalelor sunt menţionate în Scoţia. a fost inventată tricicleta cu 89 . fără lanţ între roţi. este introdus un sistem de frânare pe roata din spate. Şi a devenit tot mai mare. Iar cel ce mergea pe ea cădea de pe roata înaltă exact în cap! De aceea.1890.acest strămoş al bicicletei purta numele de „bone-shaker” (scuturătorul de oase). pe măsură ce constructorii şi-au dat seama de un lucru foarte clar: cu cât era roata mai mare. roţile fiind prevăzute cu cauciucuri foarte tari. pe care era fixată şi şaua. un sistem pedalier este conceput cu aplicare direct pe roata din faţă.

preoţii. sau oamenii mai bogaţi. prin amplasarea roţii mici în faţă şi cu acţionarea pedalelor pe roata din spate. Bicicleta cu roata înaltă în spate Ambele modele nu au rezistat însă prea mult. s-a inventat un nou model şi mai interesant: bicicleta cu roata înaltă în spate. care erau mai cu seamă folosite de doamne sau de domni respectabili.roţi înalte în spate. Tricicleta De asemenea. a fost adusă în 1887 de un medic veterinar irlandez. apărând în plus pedalele legate prin lanţ şi pneuri în loc de cauciucuri. La sfârşitul secolului XIX. s-au adus modificări formei bicicletei. special construită pentru femei. Roţile erau în continuare din cauciuc masiv. deoarece în scurt timp s-a trecut din nou la cele două roţi egale. Proaspăta inovaţie. deoarece le dădea un aer de superioritate şi eleganţă. este realizat sistemul de angrenare prin care forţa este transmisă din pedale la roata din spate prin intermediul unui lanţ. Cu ea se plimbau însă şi doctorii. O parte din invenţiile tehnice utilizate astăzi în industria auto au fost gândite iniţial pentru triciclete. Mai târziu. În aceeaşi perioadă s-au dezvoltat tricicletele. pe numele sau John Boyd Dunlop. ce făcea mersul mult mai confortabil. pentru a elimina riscul „căderii în cap”. Tot el a inventat 90 .

prima semicursieră inventată. rând pe rând. 91 . Diverse descoperiri şi principii utilizate în industriile auto ori moto au fost preluate la biciclete. pentru a putea merge mai comod cu bicicleta. la comanda ciclistului. unde pune bazele unei companii de biciclete care va avea un aport deosebit de însemnat la dezvoltarea bicicletei ca mijloc de locomoţie şi ca activitate sportivă. modelul acesta fiind. suspensiile s-au perfecţionat. în 1910. pentru o mai mare rezistenţă la traseele de concurs foarte denivelate. În anii ‘60 s-au dezvoltat primele biciclete cu mai multe viteze (prima oară 3.doi ani mai târziu pneurile pentru automobile. bicicleta nu a mai suferit mari schimbări faţă de modelele dinainte. Îmbunătăţirea calităţii bicicletelor a continuat pe parcursul secolului XX. adaptată drumurilor grele: acest model va fi cunoscut drept „mountain bike”. Apoi. iar în 1890 a înfiinţat una dintre cele mai mari companii producătoare de pneuri din lume: DUNLOP. Mai mult. Trecând în secolul douăzeci. Au apărut.încet de la fustă şi corset la o îmbrăcăminte mult mai lejeră. mai întâi la roata din faţă. mai joasă. exact ca la bicicletele de azi). apoi 10). În plus. un constructor din statul american Massachusetts. la finele secolului XIX. apoi la cea din spate.englezul Major Taylor . vorbim despre unul dintre modelele care a fost foarte apreciat la vremea lui. pe măsură ce creştea cererea pentru bicicletele pentru curse. coarnele ghidonului au fost îndoite. Iver Johnson. suspensiile. Începuseră să apară primele forme instituţionalizate de asociere a bicicliştilor. bicicleta ajunsese un vehicul foarte popular. Astfel.sudând cele trei bare ale cadrului în formă de triunghi. iar metalul greu din care era făcut cadrul şi tuburile a fost înlocuit de alte metale mult mai uşoare. Prima semicursieră inventată La începutul anilor ‘70 se dezvoltă o bicicleta robustă. Astfel. Revenind la bicicleta cu pneuri (pneul este format din cauciuc şi cameră. femeile au trecut încet . a făcut o bicicletă specială pentru un ciclist celebru în acea vreme . de fapt. Germanul Ignaz Schwinn emigrează în Chicago.

de parcat. un lucru atât de simplu. Bicicleta. de asemenea. tandem. amatori şi sportivi. de mişcare. ca autorităţile din România să înţeleagă beneficiile bicicletei şi să sprijine utilizarea ei. reuşeşte să îmbine extrem de multe utilităţi. city. La ora actuală. este uşor de manevrat. Există reţele de drumuri speciale pentru biciclişti. Structura de bază a unei biciclete de tip „mountain bike” Având în vedere faptul că pe piaţa din ţara noastră au apărut o multitudine de firme care comercializează biciclete de tip mountain bike. Milioane de oameni merg pe bicicletă. este sănătoasă şi ecologică. considerăm primordială prezentarea structurii şi a ansamblelor unei biciclete de acest tip în scopul corectei informări a cititorilor. cât şi ca mijloc de agrement. de cărat în orice loc. cursiere. Cadrul şi sistemul de rulare a unei biciclete de tip mountain bike. pe şosea sau pe drumuri de munte. Sperăm să fie folosită şi în România din ce în ce mai mult. avem pe piaţă numeroase tipuri de biciclete: moutain bike. să satisfacă un mare număr de nevoi umane: de deplasare. cadrul şi sistemul de rulare a unei biciclete de tip mountain bike are în componenţă următoarele: 92 . similar maşinilor ori motocicletelor.Primul model de mountain bike La originea acestui concept de produs se afla Gary Fisher şi Charles Kelly (după alte surse. BMX. bicicleta de munte o datorăm producătorului american Marin). iar bicicleta s-a impus atât ca mijloc de locomoţie. Sperăm. la serviciu. După cum se poate vedea şi în imaginea următoare. în vacanţe şi zilele libere. hibrid.

6. Furcile cu suspensie cu cursă integrală prezintă braţe telescopice de înălţimea braţului central. Braţul central al furcii (3) se fixează în interiorul cadrului cu bile fixate în poziţie de piuliţe conice speciale. Butucul (10) prezintă un anumit număr de găuri (de regulă 36 sau 32) care fixează capătul spiţelor. Furca (2. la exterior. aer sau ulei. Anumite modele de furci. Cadrul cu suspensie pe spate este prevăzut cu un punct articulat de îmbinare a părţilor şi un arc spiralat între două puncte de prindere. Furcile fără suspensie sunt o singură piesă. de regulă furcile fără suspensie. 12. Anvelopa (13) şi camera formează împreună un ansamblu denumit pneu. 9. 4.1. Acestea se fixează în găurile prevăzute în jantă cu ajutorul 93 . care se introduce în interiorul furcii. O furcă cu suspensie poate să includă sisteme de reglarea a cursei. 5. 3. 10. cadru metalic braţ telescopic al furcii braţ central al furcii punte a furcii ghidon mâner al ghidonului pipă de prindere a ghidonului 7. prezintă un braţ central (3) scurt şi necesită o pipă specială cu braţ. 3. 4) se prezintă cu sau fără suspensie. 8. Furcile includ una sau mai multe punţi (4) de care se ataşează braţele. 5a. Între anvelopa (13) şi janta (12) se fixează camera de aer care prezintă o supapă de umflare. 4) prezintă braţe telescopice care culisează presând la interior un arc. 13. şa bară de susţinere a şeii manetă şi şurub de fixare a şeii butuc al roţii faţă ax central al roţii jantă anvelopă Cadrul şi sistemul de rulare al unei biciclete de tip mountain bike Cadrul (1) poate prezenta diferite forme şi dimensiuni. 11. 2. 3. Furca cu suspensie (2.

manetă a frânei. 13. 6. subansamblul foilor (4). lanţ de angrenare. pedalele (7) şi braţele pedalelor (8) formează împreună sistemul de angrenare. ax al braţelor pedalelor. sistemul de angrenare şi frânare a unei biciclete de tip mountain bike are în componenţă următoarele: 1. braţ al pedalei. 8. braţ al frânei. schimbător foi. Ansamblul roţii (10. manetă a schimbătorului. un filet exterior invers pentru fixarea blocului de pinioane (1B). Sistemul de angrenare şi frânare al unei biciclete de tip mountain bike Blocul de pinioane (1). 15. 16. 12. 5.5). Butucul pe spate prezintă pe o parte. braţ al schimbătorului spate. Şeaua (7) se montează pe o bară (8). Acestea se fixează în poziţie cu conuri înfiletate pe ax. Butucul (10) atât pe faţă cât şi din spate adăposteşte două lagăre speciale pentru bile sau rulmenţi. punct în care se permite reglarea înclinaţiei faţă-spate a acesteia şi pe cadru prin intermediul barei care pătrunde în cadru şi este fixată în poziţie printr-un şurub prevăzut cu manetă (9). 13) se fixează pe cadru respectiv pe furcă cu piuliţe înfiletate pe ax. 10. bloc compact de pinioane. 14. 11. 7. ansamblul foilor. cablu al frânei. 9. 2. lanţul (6). saboţi de frână. schimbător pinioane. pedală. cablu al schimbătorului. schimbătoarele (3. Sistemul de angrenare şi frânare a unei biciclete de tip mountain bike. 94 . 3. tub flexibil de ghidare al cablurilor de frână şi al cablurilor schimbătoarelor. 4.niturilor cu filet interior. După cum se poate vedea şi în imaginea de mai jos. 11. 12.

cu un anumit număr de pinioane (roţi cu colţi). Manetele schimbătoarelor (13) pot prezenta mai multe forme constructive. Spre exemplu un raport de 2:1 va asigura pentru fiecare rotaţie completă a foi. Foaia şi pinionul prezintă un anumit număr de colţi (pini) care „agaţă” lanţul. 13) fixate pe ghidon. Blocul de pinioane (1) este o structură compactă. Cablurile sunt ghidate prin tuburile flexibile (14) şi suporţi prevăzuţi pe cadru. începând de la schimbătorul clasic tip pivot şi continuând cu manetele rotative şi cele combinate. separabilă. Frânele cu braţ pot fi frâne în „B” cu braţ scurt sau frâne în „V” cu braţ lung (mai eficiente la frânare. Frânele (11) se prezintă cel mai adesea ca frâne cu braţ care acţionează prin presarea a doi saboţi (10) pe jantă şi frâne pe disc care acţionează prin presarea mecanică sau hidraulică a plăcuţelor pe un disc metalic fixat pe tambur. Manetele de frână (12) se acţionează prin strângerea spre ghidon. 95 . Frânele şi schimbătoarele sunt acţionate manual prin intermediul manetelor (12. totul a fost proiectat şi testat. raport care dă eficienţa preluării rotaţiei aplicate foi prin intermediul pedalelor. Sistemul de angrenare. Ansamblul foilor (4) şi braţul pedalei (8) corespunzătoare formează de regulă ca un bloc compact neseparabil. Compartimentul axului din interiorul cadrului conţine bile sau rulmenţi fixaţi în poziţie de capace prevăzute cu filet exterior. Numărul de colţi a foii şi a pinionului se constituie într-un raport. Schimbătorul pinioanelor (3) este prevăzut cu două arcuri: unul între braţ şi schimbător cu rol în poziţionarea lanţului pe pinion şi un al doilea în punctul de fixare a suportului roţilor de ghidare cu rolul de a menţine lanţul întins. Acesta este responsabil cu transmiterea forţei mecanice aplicată de ciclist pe pedale spre roată prin intermediul angrenajul foaie-lanţ-pinion. necesită o forţă de acţionare mai scăzută). Manetele schimbătoarelor (13) prezintă trepte marcate pentru fiecare viteză.Sistemul de angrenare se montează pe partea dreaptă a bicicletei. La acţionarea acestora se întind cabluri de oţel care acţionează asupra frânelor sau a schimbătoarelor. În cazul frânei pe disc butucul trebuie să fie prevăzut cu un suport special pe care se fixează discul. Prezintă compartimente pentru bile şi doi clicheţi cu arc care prin pătrunderea în interiorul a unor trepte împiedică rotaţia blocului şi antrenează roata. în decursul anilor. Frânele se fixează pe cadru şi pe furcă pe suporţi special prevăzuţi. o rotaţie dublă a roţii prin intermediul pinionului. de diferiţi fabricanţi pentru a obţine un maxim de performanţă. Începând de la înălţimea şi lungimea cadrului şi terminând cu pasul filetului axului. Ansamblul sistemului de angrenare este partea majoră şi critică a fiecărei biciclete. Axul braţului pedalelor (9) fixează braţele pedalelor (8) prin presarea lor şi fixarea cu şuruburi pe acesta. Modul de funcţionare a unei biciclete de tip „mountain bike” Nu doar simpla interconectare a componentelor unui mountain bike este ceea ce o face „să meargă” ci mai ales compatibilizarea şi interconectarea lor inteligentă.

Pentru teren neaccidentat. Amortizoarele sunt recomandate în principal în cazul în care estimaţi că veţi merge mult pe teren accidentat (inclusiv piatra cubică). Tipuri de biciclete mountain bike În urma studierii principalelor site-uri cu privire la bicicletele mountain bike am observat ca majoritatea autorilor clasifică bicicletele mountain bike după elementele de bază (cadru şi formă). Şeaua constituie principalul punct de sprijin pentru ciclist şi poate constitui şi un ultim punct de amortizare a şocurilor. Frânele pe disc sunt mai eficiente pentru că acţiunea directă asupra unui disc metalic. genţi etc. Trenul de rulare. Acesta asigură punctele de contact cu solul. Varianta fără amortizoare se numeşte de obicei „rigidă”. Desigur. este recomandabilă o bicicletă rigidă. Furca are rol în menţinerea direcţiei şi poate prezenta suspensie. plasat pe butuc. pinion mic) însemnă o eficienţă ridicată ceea ce permite atingerea unei viteze sporite. poate fi şi pe furcă şi în cadru (full suspension). conduce la diminuarea considerabilă a forţei de acţionare necesare. şi mai ales pentru coborâri.Schimbătoarele au rolul de plasa lanţul pe o altă foaie sau alt pinion în sensul modificării raportului. Amortizorul poate fi plasat în cadru sau doar pe furcă. Ghidonul se montează pe furcă prin intermediul unei pipe care împreună cu ghidonul amortizează şocurile transmise în partea superioară a cadrului. putem să alegem varianta cu amortizor sau fără. sau pentru urcări. Sistemul de frânare. În ceea ce priveşte alegerea cadrului. ce acţionează asupra roţii. deşi opţiunile se pot referi şi la alte componente (şa. Lungimea braţelor şi suprafaţa de contact a saboţilor influenţează direct eficienţa frânării şi forţa necesară la acţionarea manetelor de frână. Cadrul şi furca. ca să comparaţi senzaţia. întotdeauna suiţi-vă pe bicicletă şi faceţi o tură mică. În principiu. aderenţa şi preiau cea mai mare parte din şocurile apărute la rulare prin proprietăţile elastice ale pneului şi a jantei spiţate. Cadrul susţine furca. Încercaţi mai multe biciclete. Întinderea cablului dă măsura drumului manetei şi a forţei necesare la acţionare. Trenul de rulare este format în principal din cele două roţi.). Între manete şi braţe forţa de frânare este transmisă prin intermediul cablurilor. cât şi a efectelor forţei inerţiale. Un raport mai mare (foaie mare. sau altfel spus. care la rândul ei fixează roata din faţă şi ghidonul. Cadrul cu suspensie integrează un arc care se constituie ca un absorbant al şocurilor interpus între ciclist şi roata din spate. frâne. Un raport mai mic (foaie mică. Sistemul de frânare are rolul de a asigura reducerea vitezei atunci când acest lucru este necesar. Frânele cu braţe acţionează asupra jantei pe care o stâng într-o structură tip cleşte formată din braţe şi saboţi. Cadrul. ceea ce permite urcarea rampelor. scheletul bicicletei are dublul rol de a se constitui ca o punte de montare şi susţinere a pieselor componente şi ca un absorbant secundar al şocurilor rezultate în cadrul rulării. pinion mare) însemnă o eficienţă mai mică dar o rezistenţă mai scăzută la înaintare. Trebuie sa vă simţiţi 96 . prin scurtarea braţului forţei de rotaţie.

ce le permite să încalece pe şa mai uşor.bine pe bicicletă. să aveţi o poziţie comodă a spatelui şi a braţelor. Cadrul de femei are o formă specifică. acestea se ajustează şi prin poziţia ghidonului.about.com) 97 . dar dacă v-aţi cumpărat un cadru prea mic de la început. Sperăm să vedem din ce în ce mai multe fete/femei. nu mai este nimic de făcut! Pe bicicleta de tip mountain bike nu merg însă doar tineri masculi feroce. a şeii. şi să nu uităm de copii! Producătorii nu i-au uitat. există modele şi pentru ei. Desigur. Modele de mountain bike pentru femei (după http://mountainbike.

Au roţi mai mari şi rapoarte între foaia de angrenaj şi pinioane care favorizează viteza. cauciucurile nu au cameră). de regulă este primul MTB al fiecăruia dintre noi. pe care le vedeţi la competiţiile de şosea.Mai avem câteva categorii de biciclete mountain bike care trebuie menţionate: „bicicletele de curse” (cursierele). foarte uşoare. relaxare) Tipul de mountain bike cel mai des întâlnit. 98 . Modele de biciclete de curse Sunt clasicele la care mulţi dintre cei ce iubesc bicicleta şi au o anumită vârstă au visat. roţile au baieuri (practic. În general. poate fi „hardtail” sau „full suspension” şi este departe de orice fel de idee de competiţie. Mountain bike tip MTB Rando (plimbare. sunt acele balerine zvelte.

) sau a sistemelor de transmisie (angrenaj.Mountain bike tip MTB Rando Greutatea acestor biciclete se învârte în jurul a 13-17 kilograme. iar materialul de referinţă pentru construcţia cadrului este duraluminiul. iar greutatea lor se înscrie la categoria “muscă”. între 8-11 kilograme. ghidoane. în alegerea pieselor fiabilitatea fiind cel mai important criteriu. frâne în „V” sau discuri. iar acum suntem martorii unui „boom” al fibrei de carbon. Acum 10-15 ani materialele folosite pentru construcţia cadrului acestui mountain bike erau: crom-molibden (acum căzut în desuetudine). punându-se accentul pe confort şi plăcerea de a pedala şi mai puţin pe randament şi nervozitate. celelalte două materiale rămânând atu-ul unor constructori mai mici. duralul. Unghiurile cadrului sunt relaxate. Mountain bike tip MTB Cross-Country (XC) Sunt de fapt cele mai uşoare mountain bike-uri. Furcile telescopice sunt de tipul arc-elastomer. fiind folosită atât în construcţia cadrelor cât şi a perifericelor (pipe. 99 . tija şa. cu o cursă de 60-100 mm iar în cazul full-urilor. schimbător pinioane. fibra de carbon şi titanul. Acestea pot fi de tip „hardtail” sau „full suspension”. Un astfel de mountain bike poate avea între 21 şi 27 de viteze. suspensia spate este gestionată de un amortizor arc-ulei. şa etc. butuci roţi). apoi a urmat o perioadă în care duralul părea preferatul tuturor constructorilor de cadre.

27 de viteze. 12-13. asemănătoare cu cele de XC RACE. Furcile şi amortizoarele sunt pe aer-ulei şi de cele mai multe ori dotate cu blocatoare („lock-aut”). Tot aici trebuie amintit despre mountain bike-urile de XC MARATON. ar fi de spus că diferă de la „hardtail” la „full”. dar ca puncte de referinţă avem 71-72 grade pentru unghiul de atac (direcţie). amortizoare şi pipe mai lungi decât media. rezultând astfel un mountain bike cu un comportament nervos. la XC nefiind nevoie de mai mult. roţi din materiale uşoare („light”). Un tip de bicicletă din ce în ce mai des folosit este BMX-ul.garda la sol (distanţa dintre butucul pedalier şi sol).Pentru construcţia cadrelor de XC se folosesc ultimele tehnologii de „manipulare” a materialelor de calitate aeronautică. sunt concepute noi sisteme (sau reactualizate cele vechi) de suspensie anti-bob (care nu „pompează” la pedalat) iar constructorii de cadre lucrează împreună cu fabricanţii de amortizoare pentru realizarea unor cadre şi amortizoare dedicate care încă din faza de proiectare sunt gândite să lucreze numai împreună (Specialized Epic şi Fox Brain). 100 .5 inch . Cursa este limitată la 80-100 mm. Modele de mountain bike . dar cu o cursă mai mare la ambele capete ale amortizoarelor (100-130 mm) şi adaptate unor curse de durată mai mare în timp.MTB Cross-Country (XC) Referitor la unghiurile cadrelor de XC. cu puţine spiţe. pneuri tubeless şi pedale „clipless”.

cât manevrabilitatea. pe orice teren.deoarece nu mersul pe bicicletă este principala utilizare. veţi vedea tipi care fac nişte chestii incredibile cu aceste biciclete.Este vorba despre acele biciclete mici. Probabil că aceasta categorie se apropie cel mai mult de spiritul original al MTB-ului iar ţările unde există un cult pentru mountain biking acest tip de bicicletă este cel mai bine vândut. putem spune că este vorba despre un mountain bike care se comportă bine în orice situaţie. pe lângă skateri şi rolleri. cu forme deosebite. mountain bike pe care putem urca muntele pe drumul forestier pentru ca apoi să îl coborâm pe o potecă sinuoasă şi 101 . roţile mai mici (20 inch) . şi tot mai frecvent şi în România. Mountain bike tip BMX Prin toată lumea. aparent „de jucărie”. Au o foaie şi un pinion. Mountain bike tip MTB All mountain /Enduro/ Trail bike cu suspensie numai faţă Sintetizând. Mountain bike tip MTB All mountain/ Enduro/Trail bike Mountain bike-ul cel mai performant. MTB-ul pe care ar trebui să-l aibă toţi cei care iubesc ieşirile la munte şi excursiile în aer liber. prin pieţe. foarte rezistente. conceput să se comporte excelent în orice situaţie.

Bicicleta are cadrul din duraluminiu. Mountain bike tip MTB 4X-Dual Mountain bike-ul de 4X/dual. furcă telescopică hidraulică de 100-130 mm şi frâne pe disc.10 inch. Cursa suspensiilor faţă la acest tip de bicicletă mountain bike este limitată la 80-100 mm. Modele de mountain bike tip MTB All mountain /Enduro/Trail bike . constructorii folosesc pentru construcţia cadrului acestui tip de mountainbike duraluminiul uşor. un tub superior lung combinat cu o pipă medie şi cadrul special construit pentru o bună manevrabilitate pe sectoarele descendente. cu o greutate de pană în 14 kilograme. Trail bike-ul anului 2005 a fost un „full suspension”.spate este de până la 150 mm iar ca echipament obligatoriu avem frâne pe disc şi anvelope de minim 2. Cursa suspensiilor faţă .abruptă. 102 . Având în vedere greutatea sa redusă.full suspension Referindu-ne la unghiuri şi dimensiuni. poate fi un „hardtail” super uşor sau un „full”.70 de grade. avem unghiul de atac la 69 .

nu exploziv ca 103 . atât în creşterea performanţei. Cunoştinţe minime necesare pentru practicarea mountain bike-ului ca şi activitate sportiv-recreativă şi de timp liber Pregătirea psihică pentru practicarea mountain bike-ului. Mountain bike tip MTB 4X Dual . iar după colţ observi că greul abia începe! Acest fenomen apare şi în alte ramuri sportive sau activităţi recreative cum ar fi alergarea. cadrele fiind mici. joggingul sau schiul de fond. în general atunci când ne propunem să parcurgem distanţe mai lungi. Cine a urcat serpentine cu mountain bike-ul ştie care este sentimentul care te cuprinde când crezi că te apropii de vârful pantei.Specificitatea acestui tip de mountain bike constă în faptul că are un angrenaj cu o singură placă cu 36-40 dinţi şi pinioane de cursieră. Anvelopele cu care este dotat acest model de mountain bike au un profil inspirat direct din BMX RACING.„Full” Geometria cadrului unui astfel de mountain bike. unde efortul este consumat gradual. „respiră” acceleraţie pură şi manevrabilitate. În mersul cu bicicleta. cu şaua joasă şi rulmentul pedalier cât mai jos pentru stabilitate maximă pe viraje. cât mai ales în scăderea ei. compacte. psihicul îşi poate aduce aportul în mod semnificativ.

O bicicletă cu cadru şi furcă specială de munte nu este deloc potrivită pentru oraş şi cu atât mai puţin pentru şosea. Totuşi unele dintre aceste magazine comercializează piese şi ansamble mai avansate pentru cei interesaţi de un plus de performanţă şi dornici să simtă aerul de munte. că acest subcapitol este de fapt un rezumat al mai multor materiale extrase de pe site-urile prezentate la bibliografia acestui capitol. veţi avea şi o bicicletă mai uşoară şi mai uşor 104 . înainte de organizarea unui asemenea traseu de petrecere a timpului liber să ne transpunem mental în faţa pantelor. Aceasta abordare ne va furniza rezerve de energie pe parcurs. adică: unde şi când vei dori să foloseşti bicicleta respectivă. Din păcate. cu excepţia câtorva magazine de specialitate apărute relativ recent. şi apoi vom propune câteva sfaturi necesare la achiziţionarea unei biciclete de tip mountain bike. în situaţii de epuizare. Trebuie să menţionăm. înainte de a cumpăra o bicicletă ne vom întreba ce anume ni se potriveşte. pe lângă banii salvaţi. Puţinele magazine specializate sau adaptat pieţei şi vând în cea mai mare parte echipamente „low-tech” (tehnologie ieftină) care fiind mai accesibile se vând mai bine. Dacă veţi face astfel. Unde şi când. sau cel mult blazarea. Aceasta depinde în principal de doi factori: „unde şi când?” şi bugetul disponibil. componentele cu care sunt echipate acestea sunt în general de o calitate prea scăzută pentru a oferi performanţa şi fiabilitatea necesară pe teren accidentat. Aceste tehnici ne pot ajuta în depăşirea situaţiilor dificile şi sunt deosebit de utile pentru toţi cei ce vor să îşi petreacă timpul liber cu ajutorul mountain bike-ului. încă de la început. căutaţi să investiţi într-un echipament de calitate. În cadrul acestei secţiuni vom încerca să prezentăm câteva aspecte legate de magazinele care comercializează acest tip de bicicletă. slaba calitate le face contra-recomandate din punct de vedere al siguranţei. să anticipeze greutăţile care îi pot apărea. datorită preţului scăzut. Din punct de vedere al bugetului disponibil . Biciclete sunt uşor de achiziţionat în marea majoritate a magazinelor din ţara noastră. în condiţii de maxim de efort. Biciclistul trebuie să îşi pregătească psihicul. Este foarte util. Este uneori chiar mai bine să amplificăm dificultatea traseului pe care ni-l propunem să-l parcurgem decât să îl minimalizăm.activităţile sportiv recreative avertizăm cititorii că pregătirea unei ieşiri mai lungi cu o bicicletă de tip mountain bike nu trebuie să cuprindă doar antrenamentul fizic. Alegerea unei biciclete de tip mountain bike.într-o cursă de 100 metri Având în vedere subiectul prezentei cărţi . la fel cum deplasarea pe teren accidentat nu va fi deloc plăcută cu o bicicletă de tip cursieră. mai mult. faţă de situaţia în care vom subaprecia efortul şi astfel vom obţine abandonul.cât acesta vă permite. Desigur. dar niciodată mai mult decât vă este necesar. Nu cumpăraţi frâne pe disc decât dacă plănuiţi să coborâţi pante abrupte şi nu investiţi în pinioane cu opt sau nouă viteze dacă nu aveţi unde se vă căţăraţi.

foilor. Atenţie la tipurile de manete de frână! Alegeţi mărimea potrivită: Trei degete pentru adulţi. celelalte pot fi de proastă calitate în scopul menţinerii costului total al bicicletei la un preţ scăzut. schimbătoarelor şi lanţului conduce la uzura prematură şi excesivă o acestor piese îngreunând în acelaşi timp operaţia de reglare. Pericolul care poate apărea la bicicletele gata asamblate. implică o greutate suplimentară şi prin acţiunea de balans contribuie la creşterea rezistenţei la înaintare. Sistemul de angrenare. Ghidonul trebuie să fie suficient de lat pentru lăţimea umerilor iar pipa de prindere de o lungime potrivită astfel încât să vă permită o poziţie corectă a braţelor şi a spatelui! Alegeţi frânele potrivite! Datorită eficienţei şi uşurinţei în manipulare cele mai recomandate sunt frânele în „V”. O drastică scădere a performanţelor. Preferaţi jantele de aluminiu mult mai uşoare şi potrivite pentru activităţi recreaţionale. Jantele duble mai grele se recomandă doar unor aplicaţii solicitante precum downhill. Frânele pe disc mai eficiente. Cadrul constituie în cea mai mare proporţie masa bicicletei. felul pinioanelor şi foilor trebuie să fie potrivit tipului respectiv de bicicletă.de manevrat. Totuşi. Atenţie. În general bicicletele gata asamblate comercializate în România conţin una sau două piese de calitate. dacă aţi cumpărat o bicicletă gata asamblată înainte de a urca pe ea şi a face „prima tură” asiguraţi-vă că toate şuruburile sunt bine strânse şi scaunul este reglat potrivit înălţimii dumneavoastră! Nu cumpăraţi cadre cu suspensie pentru oraş! Majoritatea specialiştilor din ţara noastră susţin că acele cadre cu suspensie cu care sunt construite bicicletele ieftine sunt de proastă calitate iar arcurile îşi pierd rigiditatea în timp. dar mult mai scumpe. Mai mult o furcă de proastă calitate este un atentat la siguranţa dumneavoastră! Cursele mari de peste zece centimetrii ale unei suspensii sunt rezervate aplicaţiilor solicitante precum downhill. Furca cu suspensie nu este recomandată în mare măsură din aceleaşi motive cu cele de mai sus. se produce din „împerecherea eronată” a componentelor ansamblului de angrenare. Cursele mici (mai mici de 6 cm) sunt în general cele mai recomandate pentru aplicaţiile recreaţionale. Pe lângă faptul că vă vor fi nefolositoare. 105 . Pentru aplicaţii generale preferaţi anvelopele cu bandă de mijloc (care prezintă o suprafaţă proeminentă continuă pe mijloc). un număr mai mare de viteze nu însemnă neapărat şi o performanţă mai ridicată! Numărul de viteze. fiind recomandate aproape exclusiv pentru activităţi sportive. Alegerea şi combinarea nepotrivită a pinioanelor. Alegerea unui cadru de aluminiu reduce considerabil masa bicicletei însă acesta nu prezintă proprietăţile de elasticitate şi durabilitate a unui cadru de oţel. Cadrele cu suspensie sunt potrivite pentru munte şi într-o mai mică măsură pentru bicicletele de oraş. două degete pentru copii. Anvelopele trebuie alese cu grijă.

ghidon (reach-ul). Este indicat să vă alegeţi cadrul în funcţie de lungimea picioarelor. un cadru se măsoară de la punctul cel mai inferior din zona pedalelor (partea inferioară a ţevii prin care intră axul de pedale) până la cel mai înalt punct al ţevii în care se introduce tija de şa. adică aproximativ 2-5 cm. Picioarele sunt relativ strânse. mărimea cadrului este mai puţin importantă datorită lipsei acelei ţevi transversale implicate în măsurătorile anterioare. În general însă.54 cm). există mai multe moduri de a merge pe bicicletă. sistemul de iluminare este necesar şi obligatoriu atât pentru semnalizare atunci când se circulă pe şosea cât şi iluminarea drumului pe timp de noapte. astfel încât bicicleta să fie menţinută în poziţie verticală între coapse. distanţa ar trebui să fie de circa 4 inch (aprox. standard). Sunt mai multe aspecte care trebuie avute în vedere când discutăm despre mărimea unei biciclete.pentru o bicicletă de şosea (sau hibrid). geometria cadrului poate induce diferenţieri. Cadrele sunt cunoscute în general pentru mărimea lor în inch (1 inch = 2. ci de la ţeava superioară a cadrului. 10 cm). Valoarea poate fi şi mai mare. mai multe tipuri de utilizări. mărimea jenţilor este de asemenea mai mică (20 inch. Măsura în funcţie de care se va lua decizia este distanţa de la partea superioară a cadrului şi zona de îmbinare a picioarelor. modalităţile de măsurare putând fi diferite de la producător la producător. Alegerea anvelopelor a camerelor şi a jantelor trebuie făcută respectând indicii corespunzători de mărime. în funcţie de stilul de utilizare a bicicletei: . După cum se ştie. Mărimea unei biciclete depinde de scopul pentru care vă cumpăraţi bicicleta.pentru un mountain bike. 106 . de „bărbaţi”.în general mărimea cadrelor este mai mică. nu se măsoară de la şa. care pleacă de sub şa până sub ghidon. . În plus. Atenţie. Marea majoritate a cadrelor pleacă de pe la 13-14 inch (pentru trial) până pe la 21-24 inch pentru MTB. pentru bicicletele clasice. Deşi activităţile recreative sau de timp liber nu sunt recomandate a se desfăşura pe timp de noapte. dacă sunteţi orientaţi către coborâri (downhill) sau credeţi că veţi merge pe teren foarte accidentat. Cele mai importante însă ar fi mărimea cadrului şi distanţa: şa . cu ambele tălpi pe sol şi cadrul între picioare. Forma bicicletei. Nu apare ca o problemă în sine. calitatea diferitelor componente şi nu în ultimul rând mărimea sa . Mărimea dată de furnizor nu este o măsură standard.toate sunt în funcţie de scop. . În general.Acestea vă vor asigura o aderenţa bună pe terenuri accidentate iar când sunt bine umflate banda de mijloc constituie principalul punct de contact permiţându-vă o bună înaintare pe asfalt. Mărimea cadrului este considerată de mulţi ca fiind alegerea fundamentală. Sistemul de iluminare. Această distanţă („clearance”) ar trebui să aibă următoarele valori orientative. această distanţă ar trebui să fie de circa 1-2 inch. . deoarece la acest tip de biciclete. înălţimea adecvată a cadrului se măsoară în felul următor: se încalecă bicicleta.BMX & freestyle .la bicicletele „de damă”.

pentru limita inferioară. De asemenea. În aceasta poziţie. şi vice-versa. Modele de căşti de protecţie pentru mountain bike Ochelarii speciali sunt recomandaţi pentru aţi proteja ochii de vânt sau insectele rătăcite prin aer. ar trebui să nu vedeţi butucul de faţă din cauza ghidonului (ochii. de la centrul cercului descris în secţiune de ţeava prin care intră axul de pedale. braţele şi picioarele trebuie să fie puţin flexate. Pentru aceasta. Îmbrăcămintea de biciclist. ghidonul şi butucul pe faţă ar trebui să se situeze în acelaşi plan). chiar în condiţii de viteză. şeaua se coboară. cu ambele picioare pe pedale şi mâinile pe ghidon. Ca regulă empirică de potrivire a acestei distanţe se utilizează următorul procedeu: vă aşezaţi pe şa. este esenţială pentru controlul bicicletei. O poziţie incomodă poate induce dureri şi o stare generală de disconfort. este bine să nu ajungeţi cu piciorul perfect întins atunci când sunteţi cu pedala corespunzătoare în poziţia cea mai de jos a cursei. În această poziţie. distanţa până la ghidon ar trebui redusă. Din păcate. se poate doar înlocui. practic de la linia definită de ax. În orice caz. dar îi poţi înlocui cu succes cu ochelarii de soare. Atenţie însă la alegerea materialului în special pentru hainele pe care le îmbraci imediat pe corp: bumbacul este un izolator termic excelent 107 .De asemenea. Alegerea echipamentului adecvat pentru mountain bike Chiar pentru activităţi recreaţionale echipamentul de protecţie pentru mountain bike ar trebui să includă minim o cască simplă de protecţie şi mănuşi. Pentru coborâre sau teren accidentat. Distanţa până la ghidon este al doilea element foarte important în ergonomia mersului pe bicicletă. Dacă braţele sunt prea întinse. se poate „lucra” din pipă (acea ţeava care leagă ghidonul de ţeava superioară a furcii). pentru coborârea centrului de greutate şi îmbunătăţirea manevrabilităţii. se mai poate măsura. Pentru activităţi recreaţionale poţi opta pentru o îmbrăcăminte sport uşoară. pipa nu este reglabilă.

Ciclistul trebuie să poată manipula sticla cu o singură mână. şapcă. Materialele textile sunt bune izolatoare împotriva vântului însă oferă o izolaţie termică deficitară. pantaloni de ciclism scurţi. Aceasta trebuie să fie uşoară şi să asigure o priză bună cu pedala. Flacoanele care se găsesc acum pe biciclete din comerţ au fost proiectate iniţial pentru cursele de şosea şi erau destinate băuturilor reenergizante. Alegerea încălţămintei este foarte importantă. Dacă bugetul vă permite şi sunte-ţi un împătimit al mountain bike-ului vă recomandăm achiziţionarea unei perechi de încălţări speciale pentru mountain bike: Modele de încălţăminte pentru mountain bike Pentru transportul bagajelor. într-o tură pe munte cu mountain bike . 108 . Hidratarea este una dintre acţiunile pe care un ciclist este nevoit să o execute constant. ochelari de ciclism. mănuşi de ciclism de vară.Îmbrăcămintea de biciclist: tricou de ciclism cu mânecă scurtă. Pe munte nu se pleacă fără echipamentul adecvat. Iată o lista ideală a echipamentului pentru o tura de ciclism montan pentru mai multe zile: Tricou de ciclism cu mânecă scurtă Pantaloni de ciclism scurţi .însă absoarbe transpiraţia şi o menţine în bună proporţie. şosete. iar dopul este special proiectat a permite deschiderea lui cu gura. pentru a permite alimentarea din mers.ul vă recomandăm rucsacul.

Îmbrăcămintea pentru vreme rea: (este necesară şi în turele mai scurte deoarece pe munte condiţiile meteorologice se pot modifica brusc) tricou de ciclism cu mânecă lungă. pantaloni şi căciuliţă fleece (Polartec).Genunchierele. Genunchiere (a).Casca de biciclist este un articol de protecţie elementar şi obligatoriu pentru turele montane. cotiere (c) Îmbrăcămintea de schimb şi de bivuac: tricouri şi pantaloni uşori de bumbac. Pentru dormit se pot folosi bluza. oalele pentru gătit şi cutiile pentru alimente. c. rezistente şi cu volum redus. lenjerie şi şosete de schimb. Echipamentul de bivuac: sacul de dormit şi salteaua izolatoare sunt necesare în zone în care nu sunt cabane sau în cazul în care cazarea este prea scumpă. ciorapii de lână. bluză. La fel şi primusul (cu benzină sau gaz). Este de preferat ca sacul şi cortul să fie uşoare. hanorac şi suprapantaloni impermeabili (Gore Tex). Cortul este considerat echipament colectiv.semibocanci de munte uşori (Gore Tex). tibierele şi cotierele sunt folositoare pe majoritatea traseelor. ciorapi de lână. tibiere (b). a. . pantalonii şi căciuliţa fleece (Polartec). Îmbrăcămintea minimă de biciclist pentru vară . sandale sau tenişi. mănuşi de ciclism de iarnă. pantaloni de ciclism lungi. 109 . b.

o cutie de film foto) şi o lumânare. spiţe şi şuruburi de diferite tipuri. Cel care transportă sculele va rămâne ultimul pe traseu (mai ales la coborâre). bricheta sau mai bine chibrituri în cutie impermeabilă (de ex. Un lanţ de rezervă. cabluri de schimbător şi de frână . Se vor evita genţile de bicicletă (coburile) la turele pe trasee dificile deoarece 110 . crema de protecţie solară. Trusa de igienă personală va conţine: săpun. lanterna (preferabil lampa frontală).de rezervă. vaselină şi alte piese se vor lua pentru toată echipa. cana şi bidonaşul . lingura. un set de petice şi lipici. prosop. Trusa medicală este obligatorie şi trebuie să conţină un minim necesar acordării primului ajutor. hârtie igienică. pompă. Trusa de scule face parte din echipamentul comun dar este mai bine ca fiecare membru să aibă asupra lui cameră de rezervă.Îmbrăcămintea minimă de biciclist pentru vreme rea Individuale vor fi briceagul. un spray lubrifiant. pasta şi periuţa de dinţi. Transportul echipamentului este de preferat să se facă în mod egal şi la bună înţelegere de câtre toţi membrii echipei. De asemenea. farfuria (gamela). etc. bateriile şi becurile de rezervă.

bea un suc sau apă minerală. nu fă sprinturi aiurea . Tu şi cu bicicleta nu sunteţi un tot unitar ci mai degrabă o simbioză. 10. aleg să-şi petreacă timpul liber în compania mountain bike-ului. Alege-ţi partenerii de tură în aşa fel încât să fie o tură „de la egal la egal amical”. nu se dă nici o cupă diseară.nu o transforma în silnicie şi chin. cu atât mai mult nu poţi face competiţie cu o maşină de stradă. provocând căzături. Încearcă să faci din tură cele mai frumoase clipe din zi . Majoritatea site-urilor studiate ne recomandă ca odată urcat în şaua mountain bike . să nu uităm: 1. Dacă echipamentul este de calitate. 5. Pauză la drum lung nu înseamnă numai odihnă. Învaţă să convieţuieşti cu MTB-ul tău.Când urci ţine mâinile relaxate pe ghidon . tot vina ta este pentru că i-ai cerut mai mult decât putea el. mic şi uşor. chiar dacă se rupe sau nu îi ţin frânele.rişti să cedeze sau să te arunce ca un cal când îţi este lumea mai dragă. nu e concurs. Din ce în ce mai mulţi copii. cercetează-i nevoile şi tratează-l cu respect. conlucraţi şi amândoi trebuie să fiţi compatibili şi să vă puteţi ajuta unul pe celalalt. Nu poţi face raliu cu o maşină de formula I şi nici invers. Ţine mâinile pe ghidon tot timpul.vor funcţiona ca un fel de amortizoare pentru restul corpului.nu uita că mersul pe bicicletă înseamnă un efort de durată. 12. 6. dă-i ce-i trebuie când îi trebuie şi îţi va întoarce asta înmiit.nu fă risipă de energie strângând fără rost ghidonul (în plus. 7. Clipele astea îţi pot da însă odihna şi liniştea necesară după o săptămâna de muncă. susţinut . Totdeauna e vina TA.cu ele nu va luneca nici chiar o mână care transpiră uşor . Ghid de conduită pentru mountain bike Născut pentru a oferi un nouă modalitate de recreaţie. 13. 3. învaţă să-l asculţi şi mai ales să-l auzi. mai apropiat de teren) a condus treptat la apariţia unei noi forme de sport şi la infiltrarea sa treptată prin modele hibride în bicicletele de oraş şi şosea. Fii totdeauna stăpân pe direcţie dar ţine coatele uşor flexate (moi) . 8. tineri. adulţi şi chiar vârstnici. Trebuie să ştii care sunt limitele tale şi care sunt limitele bicicletei tale.Mănuşile ajută . 2. 4. mountain bike .legăturile se pot desprinde şi pot bloca roata. 14.ului. când vei ajunge sus nu te vor mai durea palmele şi încheieturile). 11. pentru a ajunge la timp şi întreg acasă.Respiraţia regulată (poţi să îţi faci tu însuţi un sistem de regularizare a respiraţiei) . ci şi ieşire din ritm. Nu cere mountain bike-ului ceea ce nu îţi poate da . atunci este suficient un rucsac de 30-40 litri.Fă pauzele odată cu ceilalţi.menajează-ţi inima. indiferent de vârstă şi de durata turei pe care ne o propunem. 9.aşa vei rezista la un drum mai lung.ul (impropriu tradus bicicleta de munte. 111 .

frânarea fiind mult mai eficientă. 28.o pană în vârful muntelui se poate repara repede şi uşor dacă ai cu ce. asta ar fi o aterizare bună dar dacă ajungi pe pământ întreg şi călare pe bicicletă continuându-ţi drumul înseamnă că ai făcut un pas înainte! 20.. 18.Când ai de abordat o pantă foarte abruptă aceasta poziţie. 26. 17.Înainte de a pleca la munte e bine să exersezi poziţia asta pentru că este una dintre cele mai utile poziţii pe bicicleta.Mănuşile te protejează de bătături şi nu îţi lunecă mâna chiar dacă transpiri. nu frâna în aer. 24.de aia ai 18.Nu pleca nepregătit . leviere mici (din plastic sau metal). 19. Când treci un prag. Ai nevoie doar de un set de petice.Dacă ai obosit mai bine las-o mai încet dar nu te opri decât odată cu ceilalţi. aceasta fiind în dreptul abdomenului.Când vrei să te opreşti brusc fie şi pe şosea. 21. datorită mutării centrului de greutate mult în spate şi mai jos. Asta nu implica o poziţie împietrită .. în plus te protejează de crengi sau spini ce pot apărea în cale.Când sari. mutarea centrului de greutate în spate va împiedica bascularea datorită blocării roţii de faţă. păstrează mâinile moi dar ferme pe ghidon şi încearcă să aşezi cu grijă bicicleta pe sol .toate intră într-o borsetă mică sau într-o geantă de şa. 22. permite frânei de spate să preia o parte din sarcina frânei de faţă. în timpul „zborului” aşează-te într-o poziţie joasă cu şezutul în spatele şeii. mutarea centrului de greutate odată cu înaintarea va face ca bicicleta să se lipească de potecă scutindu-te de neplăcerea „zborului”. 16. 24 sau 27 de viteze ca să poţi alege rapoarte astfel încât efortul să fie cât de cât constant şi să îţi permită să păstrezi cadenţa. 21.O şa bună poate face diferenţa dintre plăcere şi chinul de a sta la masă seara când toţi povestesc aventurile de peste zi.coatele şi umerii trebuie să lucreze suplu astfel încât şocurile să nu-ţi ajungă la cap şi să nu-ţi afecteze atenţia şi concentrarea. dar dacă nu ai cu ce . 27. ea poate fi o piedică serioasă în calea de întoarcere. o culme sau o săritoare unde nu vrei să sari. set imbusuri . Ei sunt de neînlocuit în pădure când alternanţa lumină/umbră este atât de rapidă că ochiul nu are timp 112 . e bine să aterizezi pe roata de spate fără însă a te lăsa pe spate pentru a nu bascula. 25. Când pe o coborâre rapidă iţi apar denivelări mari pe care nu le poţi sări aceasta poziţie îţi permite să „descarci” roata de faţă şi să treci fără a risca să te trezeşti în nas.astfel încât să nu trăncăne. Dacă ajungi în aer din greşeală nu te panica.15.Picioarele trebuie să se mişte într-un ritm relativ constant (cadenţa să fie cam aceeaşi) .Când cobori ţine ferm ghidonul şi totdeauna ţine un deget pe maneta de frână (arătătorul de regulă). 23. iar coborârea posibilă acolo unde aveai dubii.Ochelarii de soare sunt şi ei necesari şi chiar e indicat să aveţi din cei speciali pentru bicicletă care protejează şi de soarele lateral (care poate fi deranjant sau chiar fatal la o coborâre mai serioasă).

mai apropiat de teren) a condus treptat la 113 . animale. 29. orice cale de comunicaţie (potecă. ceea ce impune conduita preventivă în special la coborâri.La coborâre. Pe poteci se va circula numai în zonele cu trafic redus de drumeţi şi li se va acorda prioritate acestora.mijloc de recreare sau activitate de timp liber Mountain bike-ul folosit drept mijloc de recreare sau activitate de timp liber. accesibile mountain bike-erilor. pot fi întâlnite pe neaşteptate obstacole (gropi. şanţuri.să se acomodeze.). 5. acum beneficiem de multe trasee marcate. drum de tractor. să se circule preventiv. echipament. Născut pentru a oferi un nouă modalitate de recreaţie. Pe drumurile forestiere trebuie circulat cu atenţie la traficul auto forestier şi la corhănitul buştenilor.). autovehicule etc. de exemplu: 1. în special drumeţii. fiind vorba. să nu se circule în afara căilor de comunicaţie sau pe cele sensibile (cu risc de degradare). Sunt valabile principiile codului etic internaţional pentru mountain biking. 30. în caz de accident salvamontul e mai dificil de alertat (neexistând acoperire GSM în multe zone montane) şi intervenţia poate dura mult. conduită.) din orice masiv montan este deschisă pentru mountain biking. majoritatea specialiştilor recomandă o documentare prealabilă cu privire la starea traseului propus iar la drumeţii lungi în zone la mare depărtare de localităţi.ul (impropriu tradus bicicleta de munte. la drumeţiile cu bagaje mai mari. 4. Casca poate face diferenţa dacă seara te întorci acasă sau te aduc alţii! Mountain bike-ul . impunând practicanţilor de mountain bike să fie totdeauna pregătiţi să facă faţă unor condiţii meteo dificile. Dacă până nu demult. Trebuie ţinut cont că. etc. impune respectarea regulilor în ceea ce priveşte pregătirea sub toate aspectele: antrenament. de drumuri nedestinate circulaţiei publice. pe drumurile de munte. sunt recomandabile precauţii suplimentare. zonă de frontieră etc. să se manifeste grijă faţă de natură. pe munte sau în oraş. căruţe. În cazul în care ne hotărâm să ne petrecem timpul liber la munte nu trebuie să uităm că vremea la munte este schimbătoare şi se poate strica oricând şi foarte rapid. 2. cunoştinţe. în ţara noastră nu existau marcaje specifice mountain bike-ului. drum forestier. 3. deoarece. să nu se sperie animalele. faţă de localnici şi faţă de cei din jur în general. datorită dezvoltării rapide a acestuia. în general. mountain bike . din nou sunt folositori pentru că protejează ochii de curenţii de aer care i-ar face să lăcrimeze tăind astfel din plăcerea coborârii. să se respecte celelalte categorii de utilizatori. drum de care. Practic. excepţiile fiind foarte puţine (rezervaţii ştiinţifice cu regim sever. Totuşi.

apariţia unei noi forme de sport şi la infiltrarea sa treptată prin modele hibride în bicicletele de oraş şi şosea. 114 .

dezvoltând unele din numeroasele sale ramuri până la nivelul de discipline sportive distincte. . printre ele şi escalada sportivă.ESCALADA Noţiuni introductive de alpinism şi escaladă Escalada sportivă este un sport pe care puţini români îl practică. iar acest fenomen tinde să devină în scurt timp. temerară . cuprinzând o gama variata de aspecte. Treptat-treptat.lea. Astfel stând lucrurile. s-a ajuns ca o mişcare alpină deosebit de variată. de la simpla năzuinţă de a urca o culme la diversele forme de practicare din zilele noastre.a.escalada sportivă.cursele montane: întreceri de cros desfăşurate într-un teren muntos. consacrate. Alpinismul). ajungând în numai 200 de ani la diversificarea fabuloasa din zilele noastre. alpinismul a evoluat rapid. ziua în care geologul Horace Benedict de Saussure a urcat pe Mont Blanc fiind însoţit de medicul Jacques Balmat. Cel mai bun exemplu ar fi escalada sportivă care reprezintă „arta de a te căţăra natural”. numărul admiratorilor şi practicanţilor acestui sport este în continuă creştere. Data „naşterii” alpinismului este 3 august 1787. În practicarea alpinismului şi a escaladei sportive se întâlnesc enorm de multe 115 . .şi-a adăugat şi o componenta sportivă competiţională. În plus. cu numeroase porţiuni stâncoase. un mijloc educaţional-cultural. extrem de puţini îl înţeleg şi despre care aproape nimeni nu scrie. Această evoluţie ascendentă s-ar putea reprezenta grafic printr-o curbă care plecând de la zero (momentul apariţiei omului) urcă lin până către sfârşitul secolului al XVIII. fără a folosi mijloacele artificiale decât pentru asigurare. nu şi pentru înaintare.schi-alpinismul: consta din parcurgerea în principal pe schiuri (minim 80% din traseu) a unei rute din zona montană. pentru a se avânta brusc. Dintre toate acestea. însumând diferenţe de nivel semnificative. Au apărut astfel: . Printre domeniile cu evoluţie vertiginoasă şi destul de recentă se află şi alpinismul şi escalada sportivă. în cadrul căreia sportivii parcurg în alergare trasee de lungime dată. Se împlinesc însă mai bine de două decenii de când alpinismul clasic cunoscut publicului exclusiv ca o activitate expediţionară. escalada sportivă este însă cea mai variată disciplină (ca probe. perfect încadrabile în matricea unor sporturi moderne. sa fie privită de la înălţimea piscurilor himalayene şi redus la modul “popular” de percepţie: urcarea cu orice preţ pe vârful muntelui. cu multe ramuri (n. evoluţia escaladei în lume permiţând realizarea unei asemenea previziuni Relaţia om-munte a cunoscut de-a lungul timpului o evoluţie continuă. stiluri şi posibilităţi de practicare) şi totodată cea care s-a păstrat cea mai aproape de esenţa înaintării pe verticala: căţărarea. cu urcuşuri şi coborâşuri. Ca şi celelalte activităţi umane. şi în România. au apărut câteva ramuri ale alpinismului clasic care au păstrat o parte din regulile sale şi au introdus altele.

Este recomandabil un control medical amănunţit efectuat cel puţin o data pe an. orizontale: brâne. fapt care ne determină să afirmăm că nu sunt cunoscute de cei care se hotărăsc să practice escalada în cadrul activităţilor sportiv recreative sau de timp liber. vegetaţia neputând prinde decât în crăpături şi pe formele de relief orizontale. vom încerca să prezentăm cât mai multe date obligatorii şi necesare persoanelor care în activităţile sportive. tavane. munţii Rodnei. hotărârea şi capacitatea de analiza în situaţii critice. Stratificaţia rocii poate fi orizontală. îmbinate cu prezenţa de spirit. calcaroasă . Suprafaţa peretelui este golaşă. surplombe. Având în vedere afirmaţia anterioară. masivul Ceahlău. fisuri. munţii Ciucaş. Aceste date prezentate în paginile anterioare nu sunt prezentate în literatura de specialitate a domeniului nostru. abrupţi (denumiţi „pereţi”) caracterizaţi printr-un unghi de înclinaţie de peste 45 grade. De asemenea. care doresc să practice escalada sportivă ca formă de petrecere a timpului liber. rapidă şi sigură. diedre. Orice persoană care practică aceste activităţi montane trebuie să fie sănătoasă fizic şi mai ales psihic. Escalada se efectuează alternativ.masivul Făgăraş. conglomerat . Escalada se practică pe versanţi stâncoşi. nivel de pregătire fizică. Roca din care este alcătuit peretele poate fi: cristalină . înclinată. sau verticală. fiecare va fi cap de coardă pe rând cu condiţia ca valoarea partenerilor să fie egală. indiferent de vârstă. depitonare a traseului sau accident. fiind alcătuit din diferite forme de relief care pot fi de două tipuri: verticale: creste ascuţite. fiecare partener parcurgând câte o lungime de coardă. turnuri. Scopul final al acestui capitol se vrea a fi un mini ghid destinat tuturor persoanelor. muchii. Este indicat să se păstreze întotdeauna o rezervă de timp pentru cazuri neprevăzute ca: înrăutăţirea vremii. hornuri. 116 .masivul Bucegi. compactă şi solidă (ideală pentru căţărare) sau putredă şi dezagregată sub acţiunea intemperiilor (foarte periculoasă deoarece se rupe uşor sub sarcină). colţi.riscuri care pot fi reduse la minimum. În caz contrar. folosind un echipament de bună calitate şi o tehnică de căţărare corespunzătoare. Microrelieful este complex. masivul Retezat. cel mai experimentat sau în formă conduce echipa şi poartă toată răspunderea. masivul Rarău.munţii Piatra Craiului. Foarte importantă este cunoaşterea propriilor noastre limite şi a posibilităţilor fizice. Prudenţa şi îndrăzneala trebuie să fie într-un bun echilibru. sex. Straturile pot fi înclinate către perete ca o scară sau către vale ca ţiglele unui acoperiş. Roca poate fi sănătoasă. Traseul se va alege întotdeauna în funcţie de capacitatea echipei. Cheile Bicazului. Echipa de doi este cea mai uzuală. Intrarea în traseu se va face numai cu condiţia ca ambii parteneri să fie echipaţi corespunzător. recreative şi de timp liber se hotărăsc să practice escalada sportivă.

se va întinde cealaltă mână după a patra priză. Multe prize ţin numai dacă sunt folosite într-un anumit fel. Siguranţa unei prize nu depinde de mărimea ei. Căzând. se rămâne totuşi în două prize. Mişcările trebuie să fie ritmice. Regula celor trei puncte. Stând cu picioarele pe două prize solide. având în vedere efortul mare pe care îl reclamă orice traseu. lichenii şi mâzga. dacă în timpul mişcării una din cele trei prize cedează. În cazul în care nu putem trece un pasaj dificil nu trebuie să ne risipim forţele. care este locul următor de odihnă. rămânând într-o singură priză. ci să revenim la punctul de plecare sau să ne autoasigurăm într-un piton 117 . 3. cu atenţie şi îngrijit. acest bloc poate tăia coarda. În cazul folosirii unui astfel de bloc instabil pentru tracţiune cu ambele mâini se poate întâmpla să rămânem cu el în braţe. fără să se încalece. Se poate întâmpla ca un bloc sau o lespede foarte mare să se disloce brusc fără vreun semn premergător. Pasajul care urmează escaladat trebuie examinat cu privirea. 5. calculate şi prevăzute ordinea lor. căţărătorul poate mişca un picior pentru a-l muta pe priza următoare. recunoscute de toţi specialiştii domeniului. 7. Aplicată corect. mişcările cu anticipaţie. Persoana ce escaladează trebuie să aibă în permanenţă trei puncte de sprijin pentru trei din membrele sale. 1. fluide. Fiecare priză trebuie încercată dacă rezistă sau nu. 4. Numai după ce am examinat toate aceste aspecte părăsim locul sigur pe care ne aflam şi parcurgem fără prea multă şovăială pasajul respectiv până la locul unde ne putem odihni şi examina pasajul următor. Escalada trebuie să se facă cu economie de forţă. Mai periculoase decât iarba sunt muşchii. căderea este sigură. Escalada trebuie să se desfăşoare calm. asigură o economie substanţială de energie contribuind la securitatea căţărătorului şi la succesul acţiunii. Numai după ce se convinge de soliditatea ei şi se ţine bine de ea. în acest timp el rămâne din nou în trei puncte de sprijin: două prize de mână şi o priză de picior. poate strivi pe coechipierul aflat mai jos sau îi poate accidenta pe eventualii spectatori aflaţi la baza peretelui. fără contracturi. fără smuncituri şi sărituri. 6. cu cheltuială de energie fizică şi psihică. ţinându-se cu o mâna de a treia priză. posibilităţile de asigurare. în special la apăsare şi nu la tracţiune (trăgând de ele. ies ca un sertar). urmările pe care le poate avea alunecarea sau căderea. ce stau la baza escaladei sunt următoarele: 2. conform anumitor reguli. Iarba rezistă slab la tracţiune şi în plus poate fi smulsă cu tot cu bucata de pământ pe care a crescut.Principiile ce stau la baza escaladei Escalada constă dintr-o serie de mişcări. Explicaţia acestei reguli este că. Principalele 10 principii. Deosebit de fragile sunt prizele de iarbă care apar de obicei pe brânele dintre doi pereţi.

în speţă „scale de dificultate”. V+. ca şi la pârtiile de schi.din respectivul pasaj. Mâinile servesc pentru menţinerea echilibrului şi sunt folosite pentru tracţiune în pasajele dificile unde se depăşeşte verticala. stă la baza unui bun stil. căci depinde de greutatea în sine. 11. s-au propus clasificări diverse. IV. III. Singura modalitate de eliberare de aceste reticenţe o constituie antrenamentul. Nu este acelaşi lucru (din punct de vedere psihologic) să ataci un pasaj de gradul VI sau VII. lipit de stâncă în pasajele de perete. altă tehnică sau altă poziţie de echilibru. S-au încercat foarte multe modele. de lungime. care preiau întreaga greutate a corpului. Aşadar o manşă de 15 metri cu gradul VII+ şi un traseu de 5 lungimi de coardă în care fiecare porţiune de câte 15 metri e la fel de grea ca şi manşa amintită e dat tot 118 .sau nimic. E destul de greu să caracterizezi într-un unic element dificultatea unui traseu. IV+. Pentru a putea fi comparate şi pentru a putea cei interesaţi să ştie cam la ce să se aştepte într-un anume traseu. din contra. centrul de greutate al corpului se află în general în afara punctelor de sprijin. Caracteristica de bază este că această scală de dificultate dă ca şi „grad de dificultate” a unui traseu gradul celui mai dificil pasaj. în timpul odihnei. IV-. după cum vom arăta în paginile următoare. etc. Escalada în sprait. Când auzi „un traseu de gradul . se poate cota şi un anumit pasaj sau o lungime de coardă dintr-un traseu dar şi traseul pe ansamblu. Totuşi. 10. din contra. centrul de greutate este bine să se afle în interiorul perimetrului determinat de punctele de sprijin. o cotare unică este necesară. elegant şi sigur. trebuie depărtat corpul de perete în special pe muchii şi creste sau. omul se inhibă în faţa unui loc periculos. etc. De fapt. Escalada se face pe picioare. Ea cotează traseele de alpinism sau escaladă cu cifre romane şi fiecare grad cu + sau . etc. 9. 8. adică avem de exemplu III-. V. Dar regulile sunt diferite după fiecare sistem. datorită poziţiei sale nesigure în spaţiu. Întotdeauna trebuie păstrată o rezervă de forţă şi evitată mergerea până la epuizare. III+. Instinctiv. cu picioarele depărtate. după care putem găsi altă variantă de căţărare. la 1 metru de pământul ferm sau la câţiva zeci de metri deasupra văii. Clasificarea gradelor de dificultate în alpinism şi escaladă Traseele de escaladă pot fi mai uşoare sau mai grele. 10. V-..” referirea e la tot traseul. de condiţiile meteo. Escalada se adaptează la forma stâncii şi la caracteristicile pasajului. La ora actuală este tot mai răspândită şi acceptată pe plan internaţional aşanumita „SCALĂ UIAA” adoptată de Uniunea Internaţională a Asociaţiilor de Alpinism. În mişcare. Astfel.. Cel ce atacă un pasaj dificil trebuie să se elibereze de toate reţinerile datorate unei poziţii expuse (de exemplu: un pasaj surplombant). fisuri. Poziţia de sprait asigura un echilibru mai stabil împiedicând o răsucire nedorita a corpului în jurul unei axe verticale. altă succesiune de prize.

echipamentului şi a antrenamentului intens şi special pe care îl făceau unii căţărători au apărut trasee de gradul VI dar evident mai grele ca restul cotate ca fiind de gradul VI. a fost vedeta escaladei sportive pe stâncă. la limita dintre turism şi alpinism) şi până la gradul VI. Această scală UIAA este de fapt „Scala Welzenbach extrapolată”. mai lungi. Era clar că trebuiau acceptate noi grade. Scala Welzenbach era o scală care propunea 6 grade de dificultate. de la I (traseu foarte uşor. În ţara noastră cotarea e destul de nesistematică. teoretic deschisă la partea superioară. cu lungime de obicei mică dar dificultate mare. Caracteristica de bază a scalei româneşti este că. căci de fiecare dată. deoarece au apărut tot mai multe trasee noi şi nimeni nu mai făcea omologări şi nici măcar nu se ţinea o evidenţă. 6B. 2B. în România se folosesc la ora actuală în paralel şi sistemul clasic românesc (pentru traseele clasice de alpinism) şi sistemul UIAA (pentru traseele clasice care au fost escaladate la liber şi pentru traseele noi de escaladă sportivă). la noi se ia dificultatea de ansamblu a traseului. Mai demult exista o procedură foarte riguroasă de cotare şi omologare. Astfel. 3A. 4B. spre noi grade. chiar dacă ştii că ai forţă şi treci pasaje de VIII dar nu ai antrenament general fizic şi psihic foarte bun nu 119 . De aceea. chiar dacă mergi în stil de escaladă sportivă. Tot în această perioadă au apărut traseele moderne. înainte de a ataca Himalaya. nu prea mai avea aplicare deoarece se orienta după dificultatea de ansamblu şi punea accent şi pe lungimea traseelor. A scris şi cartea „Der siebente Grad” (Gradul VII). care se definea ca cea mai mare dificultate pe care o poate trece un alpinist experimentat şi bine antrenat. Astfel. în mod clasic. echipate cu spiţuri. s-a spus că s-a atins limita posibilului şi totuşi a venit cineva şi mai bun. la care scala românească. 1B. Sunt trasee pe care le fac 2-3 oameni din lume. Dar Reinhold Messner. Pentru fiecare s-a încercat o anumită definiţie şi criterii de încadrare. 5B. şi primul care a reuşit să obţină recunoaşterea gradului VII a fost Reinhold Messner. Încet-încet s-a recunoscut şi gradul VIII şi IX şi X iar acum la „bouldering” se vorbeşte şi de gradul XI. 2A. 4A. pe care cei de acum îl cunoaştem mai ales ca şi as al Himalayei. un traseu nu putea avea gradul 6 dacă nu avea o diferenţă de nivel de minim 300 metri. 6A. dar pe la începutul anilor ‘80 sistemul s-a blocat. axată pe alpinism. 3B. la „rotpunkt”. Această dualitate este într-un fel benefică: în cazul traseelor clasice. Scala a rezistat multe decenii dar cu timpul. ca şi în alte domenii. sau în ultimii ani autor de expediţii extreme prin pustiuri de gheaţă sau nisip. XII. un traseu scurt dar foarte greu e cotat la fel sau mai slab decât unul cu pasaje nu prea grele dar foarte lung. În România avem o scală cu 1A. primul cuceritor al Everestului fără oxigen. 5A. datorită perfecţionării tehnicii. primul om care a urcat toţi cei 14 optimiari. Erau trasee cu pasaje de 5 şi 6 dar nu li se puteau da decât gradul 4B căci aveau numai 2-3 lungimi de coardă. Aşa că scala Welzenbach a ajuns scala UIAA actuală. gradul românesc îţi dă o privire de ansamblu asupra efortului total necesar şi în consecinţă. gândite numai pentru escalada liberă („rotpunkt”). spre deosebire de scala UIAA.ca şi VII+.

Pereţi. A . pelerină. hornuri şi creste. B . B . III+ iar 6A şi 6B cu VI-. În plus.Pereţi şi creste cu porţiuni de căţărare pe stâncă. Prin urmare. gradul UIAA îţi spune la ce să te aştepţi. Dar la trasee lungi sau la cele clasice. la fel dacă ai obosit sau se strică vremea. 120 . apar diferenţe substanţiale. sau cu un coechipier insuficient verificat. În schimb. încât să necesite şi cotaţie în scala românească şi în scala UIAA. Gradul 3. Predomina căţărarea liberă. A . totul e o dificultate tehnică. nu ai probleme de orientare. dar dacă vrei să mergi „rotpunkt” dai de pasaje unde fără experienţă şi antrenament special foarte bun. În România avem totuşi noroc că 3A şi 3B echivalează cu III-.” Prezentarea gradelor de dificultate FRAE pentru traseele clasice de alpinism şi escaladă Gradul 1. Şi de aceea nu e aşa mare diferenţa între dificultatea fiecărui pasaj şi dificultatea de ansamblu. deci e o paralelă între scale. Diferenţa e doar. că cele două scale se referă la lucruri uşor diferite: scala românească dă dificultatea de ansamblu iar cea UIAA dă pasajele cele mai grele. cu echipament precar. În anumite porţiuni este necesară asigurarea în coardă a unor participanţi.Văi şi creste. A . Într-un traseu clasic de 4B/VIII+ ştii că dacă mai prinzi un piton sau pui scăriţe mergi lejer. etc. creste sau hornuri cu mai mult de două lungimi de coardă.. apă. VI. de acces şi retragere iar parcurgerea traseului nu durează ore multe. VI+ etc. Gradul 2. la trasee relativ scurte escaladate la liber şi cu dificultate constantă nu prea e diferenţă. unde încerci şi cazi până reuşeşti să treci sau dacă nu renunţi şi te dai jos fără probleme.Hornuri stâncoase şi tancuri izolate. Săritorile de pe parcurs sunt uneori dificile.Văi şi bârne de abrupt. aşa cum am amintit. B . III.te prea bagi într-un traseu de 6B căci probabil e de căţărat multe ore şi nu e voie să fii neantrenat. în această categorie se încadrează traseele cu caracter turistic şi de introducere în alpinism a începătorului. de escaladă sportivă. Trasee lungi combinate cu bârne. Unele obstacole mai înclinate se trec artificial cu ajutorul pitoanelor. caracteristice gradului 2. căci deşi mergi în stil de căţărare sportivă eşti de fapt în sfera alpinismului. cu pasaje de scăriţe. Dificultate medie Caracter general: trasee uşoare care cer cunoaşterea tehnicii de căţărare liberă. Dificil Caracter general: începe să se practice căţărarea prin aderenţă sau prin opoziţie. La traseele scurte moderne. Tancurile sunt cu diferenţe de nivel mici. fără mâncare. Hornurile sunt scurte şi prezintă asperităţi bune pentru ramonaj. Uşor Caracter general: drum de munte cu aspect turistic greu. e altceva şi gradul UIAA îţi este suficient deoarece acolo nu e alpinism. combinate cu pasaje uşoare.Văi de abrupt şi hornuri. fără espadrile şi carbonat de magneziu nu prea treci.

Cel mai recomandabil echipament este cel omologat UIAA. Regulile de bază ale securităţii în alpinismul clasic şi în escalada sportivă 1. A . treceri de surplombe. regruparea să se facă după un pasaj dificil şi nu înainte. Se trec hornuri spălate şi feţe stâncoase.Trasee lungi. înclinate şi netede. 5.Trasee cu puncte de trecere dificile. A . B . 7. B .Se trec tavane. traversări. dar dificile. Prizele sunt mici şi rare iar distanţele dintre pitoane sunt şi ele mari. Se folosesc pitoanele de expansiune în lipsa fisurilor necesare baterii pitoanelor. Dacă este posibil. Gradul 5. Pentru a nu se depăşi limita rezistenţei echipamentului sunt necesare după prima regrupare cel puţin două pitoane intermediare la cca. Traseele sunt în general scurte. A . Extrem de dificil Caracter general: trasee foarte dificile şi foarte lungi. Platformele de regrupare sunt mici sau inexistente.Se trec succesiuni de surplombe care cer manevre de corzi şi cunoaşterea tehnicii de căţărare artificială. sau lungi. 4. Căderea în alpinismul clasic reprezintă întotdeauna un pericol foarte mare pentru cel ce cade chiar cu cea mai bună asigurare. 3. Accentuat dificil Caracter general: apar pasaje dificile. Gradul 6.Gradul 4. Cel ce asigură trebuie să fie capabil în orice clipă de a rezista unei forţe de 10 KN (~1 tonă) indiferent de înălţimea de cădere a partenerului. În traseele de escaladă sportivă echipate cu spiţuri care respectă cotele şi modalităţile de plantare elaborate de UIAA. B . foarte dificile. Aceste valori sunt oferite prin calculul matematic al factorului de cădere şi a forţei de şoc. pentru a se trece pasajul respectiv cu un factor de cădere cât mai 121 . Pentru a te căţăra la un nivel de securitate maximal se recomandă ca distanţa dintre două puncte de asigurare intermediară să fie de maxim 45 metri 6. 2. uşoare şi uneori întrerupte de porţiuni greu de trecut. această regulă nu mai este valabilă. cu succesiuni de obstacole care cer un efort susţinut. Regrupările sunt incomode.Trasee de minimum patru lungimi de coardă cu treceri directe de surplombe şi cu traversări expuse. mai ales dacă starea pitoanelor nu permite acest lucru. se trec surplombe. Niciodată nu trebuie riscat. fisuri deschise. Pitoanele intermediare sunt mai importante în prima jumătate a lungimii de coardă decât în a doua.Se folosesc scăriţe în loc de prize de picior. Foarte dificil Caracter general: trasee lungi şi foarte înclinate. 2 metri şi la 10 metri deasupra regrupării. Traseul are minimum 300 metri altitudine.

apoi se strânge coarda de la 122 . 8. o vom trage prin inel până la mijlocul ei. 9. nu te baza niciodată 100% pe un piton intermediar. 12. întrucât valorile forţei de şoc sunt prea mari pentru om şi pentru material. 14.Toate asigurările statice sunt interzise. 13. Cele mai multe accidente au loc la coborâre. cum am fi tentaţi. Pentru rapel este indicat un piton cu inel. Autoasigurarea în regrupare trebuie făcută cât mai scurtă.5 metri. se poate folosi un piton normal echipat cu o buclă din cordelină. 10. apropierii unei ploi sau a nopţii. De obicei însă. oboselii.mic.Nu se face rapel după bucle găsite.Nu te juca cu viaţa partenerului. În lipsă. În cazul folosirii a două pitoane se utilizează o cordelină pentru repartizarea uniforma a efortului. care permite o recuperare mai uşoară a corzii. Înălţimea maximă de cădere într-un piton intermediar se calculează ca diferenţa de nivel între el şi pitonul de mai sus minus 1. Alte metode de asigurare decât cele acceptate de UIAA (optar. Capetele corzii se înnoadă. Cel mai simplu punct de fixare al corzii îl constituie un copac sau mai rar. adică dublul lungimii). semicabestan. pot fi ţinute numai printr-o asigurare dinamică. 16. Rapelul în alpinismul clasic şi în escalada sportivă Rapelul reprezintă coborârea prin alunecare de-a lungul unei corzi.Căderile grele. un colţ de stâncă. cu un factor mare de risc. datorită euforiei. 17. rapelul se face după un piton. De aceea. GRIGRI) sunt absolut interzise. Cel mai bine este să se echipeze colţul cu o buclă de cordelină.Nu folosiţi corzi statice în traseele de escaladă sportivă sau alpinism. plăcuţă Sticht. chiar aparent noi. frigului. singura care apără omul şi materialul de supraîncărcare. Dacă folosim două corzi. 15. la cel puţin două pitoane şi cu o buclă de chingă omologată de UIAA.O coardă uzată sau care a suportat numărul de căderi pentru care a fost testată trebuie scoasă din uz. Acest rezultat a fost dovedit experimental în 1997 de Clubul Alpin Elveţian în cooperare cu UIAA. există o serie de reguli ce trebuie respectate pentru eliminarea tuturor riscurilor. 11. totul înmulţit cu trei (nu cu doi. Pregătirea rapelului cere prevedere. Dacă avem o singură coardă la dispoziţie. Cea mai importantă regulă este rezervarea unui interval de timp suficient pentru pregătirea rapelului. le înnodăm şi tragem corzile prin inel până când nodul ajunge lângă inel. Corzile statice pot fi folosite numai în traseele de escaladă cu asigurare de sus (top-rope). Fii tot timpul atent. experienţă şi conştiinciozitate.Orice piton intermediar (chiar şi cel mai sigur în aparenţă) poate fi smuls. coordonează-te cu mişcările lui când îl asiguri.

În general. Cu cealaltă mână. Gâtul trebuie ferit de atingerea corzii. pentru ca recuperarea să se facă cu uşurinţă. Coborârea în rapel se face cu viteză constantă.corpul se lasă uşor spre spate.capete spre piton în bucle largi şi se aruncă cu o mişcare largă. în aşa fel încât să nu rămână agăţată pe parcurs. firele trebuie menţinute tot timpul paralele. . se trage de firul apropiat de stâncă. În timpul rapelului trebuie evitată răsucirea corzilor. în aşa fel încât recuperarea să se facă fără probleme. această mâna nu trebuie să servească decât pentru menţinerea echilibrului. în cazul corzii duble se trage de firul cu nod. În acest caz efortul este mare. Recuperarea se face trăgând constant şi fără grabă. . Există pericolul ca prin tragerea corzii să fie dislocate pietre şi astfel capătul corzii poate lovi în cădere un coechipier. Înainte de a porni în rapel trebuie verificat dacă capetele corzii ajung până la o platformă de regrupare şi dacă şurubul carabinierei în care se află dispozitivul de frânare a fost închis. La recuperare se trage de capătul care vine mai lesne. O greşeală frecventă pe care o fac începătorii este de a frâna cu mâna care conduce coarda. fără smucituri.întreaga greutate a corpului este preluată prin frecarea corzii. iar picioarele se sprijină pe perete.picioarele se ţin depărtate pentru a evita răsucirea laterală în jurul axei corpului. coechipierul ajuns jos încearcă să afle dacă se poate recupera cu uşurinţă coarda. trăgând de celalalt fir. acesta apasă inelul către perete. cel rămas sus schimbă dispoziţia corzii. .coarda trece prin ambele mâini. ceea ce nu trebuie să ne alarmeze. În caz contrar.mâna care ţine firele venind de la pitonul de rapel are rolul de a conduce coarda. Ca dispozitiv de frânare se utilizează „optul de rapel”. pentru a nu solicita peste măsură pitonul de rapel. La rapelul peste surplombe corpul rămâne liber atârnat în coardă şi începe să se rotească. blocând coarda. Tehnica rapelului: . Înainte de coborârea ultimei persoane. cea dinspre vale. nu e recomandabilă coborârea în salturi. 123 . lin. în mână nu se simte practic nici un efort. Viteza trebuie să fie moderată pentru a nu ne „arde” mâinile prin frecarea corzii. frânarea se face fără nici un efort deosebit. Dacă rapelul se face după un piton. cealaltă mână având rolul de frână (cea care ţine firele libere dinspre vale): .

Optul de rapel Coarda de rapel se trece prin urechea mare şi peste urechea mică. În caz de pierdere a optului, se va utiliza nodul semicabestan.

124

Echipament minim obligatoriu în practicarea alpinismului şi escaladei sportive Coarda Coarda reprezintă cel mai important material tehnic, de calitatea şi folosirea ei corectă depinzând securitatea şi viaţa membrilor echipei. La achiziţionarea unei corzi, unul din principalele criterii este eticheta UIAA care atestă faptul că produsul respectiv respectă normele de calitate şi securitate impuse de Uniunea Internaţională a Asociaţiilor de Alpinism. Conform normelor UIAA se face deosebirea între o coardă simplă şi o semicoardă. Orice coardă cu eticheta UIAA este marcată la capete: - cu cifra 1 pentru coarda simplă; - cu 1/2 pentru semicoardă; - cu două zerouri intersectate pentru corzile gemene. Coarda simplă îşi găseşte utilizarea prioritar în escalada sportivă, în traseele uşoare de alpinism şi în turele de escaladă pe gheaţă. Semicoarda se foloseşte exclusiv în traseele alpine dificile şi lungi şi în turele de escaladă mixtă (gheaţă şi stâncă), coarda introducându-se alternativ în buclele echipate. Corzile gemene se folosesc împreună exact ca o coardă simplă nefiind acceptate totuşi în escalada sportivă. Coarda simplă atestată de UIAA (vezi figura următoare) are următoarele caracteristici: - diametrul: variază între 10 şi 12 milimetri; - lungimea: 50 metri; - alungirea statică: variază între 6,5-8%; - forţa de şoc maximă suportată: 9.000-10.000 N (~920 - 1.000 kilograme); - numărul minim de căderi normate: 6; - forţa de rupere: 25.000 N (~2550 kilograme); - greutate: 65-77 grame/metru.

125

Corzi simple atestate de UIAA Corzile care nu sunt atestate de UIAA nu au aceleaşi calităţi ca cele omologate dar în general sunt relativ bune. O fabrică mică nu va investi pentru omologarea corzilor pe care le produce întrucât costurile sunt foarte mari. Eticheta UIAA este garantul calităţii, dar lipsa ei nu înseamnă neapărat că putem cataloga coarda respectivă ca fiind de slabă calitate. Testele UIAA sunt efectuate cu greutăţi de 55 kilograme pentru semicoardă, respectiv 80 kilograme pentru coarda simplă şi pentru o pereche de corzi gemene, simulându-se căderi cap de coardă de 5 metri înălţime cu factor de cădere 2. Se foloseşte exclusiv o metoda de filare statică. Corzile de calitate sunt impregnate hidrofug şi au denumirea comercială „superdry”. Durata de viaţă a unei corzi este o problemă încă incomplet elucidată, datorită mulţimii de factori care influenţează acest aspect: manevrele, stilul de căţărare, căderile suferite şi gravitatea lor, tipul rocii (de exemplu: gresia accelerează uzura prin abraziune). În general, o coardă este apreciată în funcţie de numărul de căderi normate UIAA. Astfel, o coardă ce rezistă la 6 căderi are o durată de viaţă de 400 ore de folosire. Firma Edelrid recomandă folosirea corzii pentru o perioadă de 2 ani pentru căţărătorii „de duminică” şi de 1 an pentru utilizările intense. Durata de utilizare garantată de firma producătoare este de 5 ani, dacă nu se depăşeşte durata de folosire exprimată în ore. De asemenea, trebuie precizat că
126

ci doar cu apă călduţă. Coarda nu se spală cu detergenţi. unde se merge mult la scăriţe. ea este folosită în foarte multe momente ale activităţilor alpine: la pregătirea unui rapel (prin consolidarea a două pitoane). unde înălţimile de cădere sunt de obicei mici iar peretele de obicei este vertical sau surplombant. coarda respectivă trebuie scoasă urgent din uz.foarte bună aderenţă la stâncă. Bocancii sunt foarte apreciaţi pentru turele cu pasaje artificiale. dar unde intervin muchii. Pentru alpinism. Totuşi. Multe persoane folosesc cordelina la filat în pasajele mai dificile ale unei ture turistice alpine (săritori). de căderi de pietre. nu trebuie călcată cu piciorul. surplombe). . Pentru depozitare se recomandă strângerea corzii sub forma din poza prezentată anterior şi păstrarea într-un loc perfect uscat şi la întuneric. în lipsa espadrilelor se folosesc bocanci cu talpă rigidă (dacă e posibil „Vibram”) care trebuie să corespundă perfect piciorului. Din familia corzilor face parte şi cordelina. la acţiunile de salvare (prin confecţionarea unor noduri de blocare Prusik). etc. De asemenea espadrilele trebuie să se închidă bine pentru a evita pierderea lor în timpul escaladei. Dacă mantaua prezintă strangulări sau uzură pronunţată. . trebuie avută o mare grijă. deoarece rezistenţa cordelinei este mult mai mică decât cea a corzii. Aceste măsuri preventive pot fi corecte sau un lux inutil. parcurşi (lungimile de căţărare plus lungimile de rapel). Coarda trebuie tratată cu blândeţe.materialul îmbătrâneşte în depozit chiar dacă nu este folosit. însă în alpinism.formă ergonomică adaptată după laba piciorului. deoarece dacă săritoarea este verticală. rezistă la căderi corzi utilizate destul de intens. cu stânca mai puţin dificilă din punct de vedere tehnic. Accesoriu indispensabil. coarda nouă poate ceda chiar şi la un rapel! Cercetările în domeniu au demonstrat că rezistenţa la forfecare peste margini ascuţite se reduce la 50% după circa 5000 m. la trasul rucsacului în pasajele dificile (hornuri. Încălţămintea Se folosesc espadrile speciale pentru căţărare.greutate redusă. de murdărie şi de căldura excesivă. astfel încât să strângă puţin. După fiecare folosire.talpă flexibilă. 127 . uscându-se la aer. Trebuie ferită de muchii ascuţite. Espadrilele trebuie să aibă următoarele caracteristici tehnice: . în bătaia vântului. Această metoda este foarte riscantă. coarda se verifică metru cu metru. ori cel ce filează nu o va putea frâna datorită diametrului scăzut (în jur de 4-6 milimetri). Espadrilele se achiziţionează de obicei cu un număr mai mic decât cel normal. . În escalada sportivă. În general rezistenţa este de 200-400 kilograme. căderea va fi liberă şi ori se va rupe cordelina.

Modele de espadrile speciale pentru căţărare Scaunul („hamul”) Scaunul („hamul”) este confecţionat din chingă de cel puţin 5 centimetri lăţime. cu scop de asigurare a sprijinului. Desenul lor înclinat ajută să facă acest angrenaj al hamului uşor accesibil pentru căţărător. Modelele omologate de UIAA sunt cele mai recomandabile. Partea verde care susţine elementul de literă prelungit în jos. Reglajele acestui tip de cataramă pot să se facă cu o singură mână. aceasta denumire poate trezi confuzii întrucât hamul presupune pe lângă prezenţa scaunului şi existenţa unei veste ce se poartă peste piept. Greutatea corpului este distribuită pe întreaga suprafaţa a benzii magnetice. Verificaţi să aveţi suficientă libertate de mişcare şi confort. aceste suprafeţe sunt întărite pentru a creşte trăinicia acestora. Buclele rigide ajută să se păstreze orice alte angrenaje sau obiecte sunt agăţate de acestea. „nodul de cravată” trebuie să suporte întreaga să suporte şi să reziste la presiunea corzii. Când urcăm. cădem sau atârnăm pe coardă. De aceea. Scaunul (vezi foto) trebuie să corespundă perfect cu dimensiunile utilizatorului. Cataramele doubleback se blochează în mod automat. El este partea ce mai solidă a hamului. Dacă jenează în părţile laterale ale corpului înseamnă că scaunul este prea mare. dispozitiv de care se pot ancora (lega) alte obiecte necesare căţărătorului. aceste modele numindu-se scaune reglabile. Scaunul trebuie bine strâns pentru a repartiza uniform efortul în caz de soc. Banda magnetică cu rezistenţă mare de-a lungul muchiilor brâului şi a inelelor de picior. La achiziţionare este recomandabilă o probă în suspensie. Angrenajul buclelor flexibile din spate are rol de a reduce presiune de pe inelul 128 . departe de corpul căţărătorului. Deşi între căţărători scaunul este cunoscut cu denumirea de „ham”. Mărimile variază în funcţie de lungimea taliei (L-XXL) iar greutatea scaunului este de aproximativ 300-400 g. Catarama „Doubleback” este patentată de către firma Petzl. Anumite modele sunt prevăzute cu cureluşe pentru reglarea şi ajustarea în funcţie de grosimea piciorului.

Puteţi să trageţi o coardă prin acest dispozitiv al hamului sau să prindeţi un săculeţ. Componentele unui scaun (ham) pentru căţărare Ham multilateral ajustabil Orice cădere liberă poate evolua astfel ca momentul „prinderii” omului în coardă să coincidă cu poziţia lui orizontală. curelele elastice din spate pot să fie cu uşurinţă date jos fără a scoate hamul. Cingătoarea hamului este proiectată cu fante pentru a accepta suportul de angrenaj modular CARITOOL. Ham ultra-uşor pentru căţărări 129 .de compensare din spatele hamului. Pentru a detaşa parţial inelele de picior.

hamuri. etc. una din cele mai importante firme de echipament sportiv de alpinism şi escaladă. fiecare formă având o folosire specifică: pentru a conecta un dispozitiv la un ham.. Conform normelor UIAA sarcina de rupere minimă a unei carabiniere este de 20 KN pe direcţia axei longitudinale şi 7 KN pe direcţia axei transversale. Sistemul Keylock .Interfaţa de uşă de corp nu are nici o un cârlig care ar putea produce vreo defecţiune pe ancore. 7 kN axa scurtă. mici sau pară mare-conturată sau D-shaped. gheaţă). Firma Petzl. 7 kN desfacere. există diferite forme de carabiniere (4): simetrice. Greutatea unei carabiniere variază între 55-90 g. De asemenea. 15 kN desfacere. Manual . Căţărătorii trebuie să fie conştienţi de riscurile apărute prin această decizie. Forma uzuală este cea trapezoidală. 2. 3. corzi.. readucând corpul în poziţia verticală. pentru a ataşa un scripete. care evită încărcarea clapetei.carabiniera se închide în mod automat şi este recomandat pentru căţărătorii începători. Carabiniere cu deschidere mare tip pară Putere: 25 kN axa lungă. Greutate: 90 g Carabiniere semicirculare Putere: 15 kN axa lungă. etc. Fără vestă există posibilitatea ca şocul prinderii să echivaleze cu o forţă ce rupe de jos în sus o grindă aşezată pe două reazeme. centrul de greutate va acţiona ca un cuplu mecanic în jurul nodului. oferă trei tipuri de sisteme de închidere a carabinierelor: 1. Greutate: 92 g 130 .necesită utilizatorul pentru a închide carabiniera şi este recomandat pentru ambianţele murdare (noroi. În escalada sportivă nu se foloseşte vesta. Automat .Ham cu bucle de picior ajustabile Ham cu bucle de picior elastice Dacă este folosită şi o vestă. Grinda reprezintă coloana vertebrală . 15 kN axa scurtă. Carabinierele Carabinierele se confecţionează din duraluminiu sau oţel. Pentru a se evita deschiderea involuntară a clapetei se folosesc carabiniere cu filet. Ele îşi găsesc utilizări la dispozitivele de asigurare şi la rapel. însă de câţiva ani eliminarea vestei începe să afecteze şi alpinismul..

Greutate: 60 g 131 . 9 kN desfacere. 10 kN axa scurtă. Greutate: 55 g Carabinieră triunghiulară Putere: 25 kN axa lungă. Modele de carabiniere din duraluminiu Carabinieră semicirculară Putere: 25 kN axa lungă. Greutate: 150 g Carabinieră rapidă ovală Putere: 25 kN axa lungă. Greutate: 85 g. 10 kN axa scurtă. Diametru: 10 mm. Diametru: 10 mm. 10 kN axa scurtă.Carabiniere cu frână Putere: 25 kN axa lungă. 10 kN axa scurtă.

Buclele Buclele folosesc la prelungirea lanţului de asigurare în scopul micşorării forţelor de frecare rezultate din contactul corzii cu carabinierele sau prin prezenţa unghiurilor datorate schimbărilor de direcţie pe linia traseului. Greutatea sa este de aproximativ 100 de grame şi se poate utiliza pentru corzi de la 8 la 13 mm. cu urechi.11 cm .17 cm . Majoritatea buclelor rezistă până la forţe de 21-22 KN şi sunt confecţionate din chingă cu secţiune tubulară sau plină.bucla medie. dar şi pentru asigurare în trasee. Lungimea unei bucle poate avea trei valori (după normele UIAA): . Anumite modele sunt tratate pentru a se încălzi mai greu la frecările cu coarda. dreptunghiular) şi grosimi. Optul de rapel Se confecţionează din duraluminiu anodizat (rezistenţă sporită la frecări) şi are multiple forme (normal. trebuie îndepărtat cât mai rapid de pe coardă după rapel. Trebuie menţionată şi existenţa unor bucle de lungime mai mare (50-70 cm) 132 . pentru a evita deteriorarea ei din cauza căldurii excesive. Orice model ar fi. . Lungime: 232 mm. Deschidere: 60 mm. Greutate: 455 g Optul de rapel Optul de rapel este folosit după cum sugerează şi numele sau ca dispozitiv de frânare prin frecare la coborâre. .bucla mare.bucla mică.25 cm . optul de rapel.Conector direcţional cu închizător automat Putere: 25 kN axa lungă.

ieşirea pitonului.care îşi găsesc utilizarea sub tavane sau în zonele sinuoase. Întrucât solicită destul de puternic pitoanele. protejând coarda. Dispozitivul GRIGRI cu mâna. Absenţa caştii predomină în escalada sportivă. În momentul când se depăşeşte această valoare critică a rezistenţei echipamentului şi a corpului uman începe să scape coarda permiţând celui ce asigură să oprească căderea prin frânare Fig. buclele sau carabinierele trebuie neapărat înlocuite pentru a evita eventualele surprize neplăcute.). Dispozitivul GRIGRI Acest dispozitiv reprezintă cea mai sigură metodă de asigurare în acest moment. pitonul. Totuşi. în momentul când se încearcă reuşita la rotpunkt (în stil liber) a unui traseul clasic de alpinism. Anumite modele au şi o ventilaţie foarte scăzută 133 . Buclele fiind foarte elastice (au alungiri procentual mult mai mari decât coarda) absorb şi ele o parte din forţa de şoc. deoarece în majoritatea cazurilor orientarea peretelui este verticală sau surplombantă şi riscul de a „încasa” pietre este foarte mic. Numeroase accidente s-au produs datorită pietrelor prăvălite din zonele superioare ale traseelor iar altele se produc prin lovirea capului de stâncă în timpul căderii necontrolate (ruperea unei prize. rolul ei fiind de a absorbi maximum de energie. deformându-se până la rupere.56. carabinierele şi implicit securitatea celui ce cade. Deci. etc. Casca Casca este un obiect foarte important în practicarea alpinismului. combinată cu greutatea exercitată asupra capului. domeniul exclusiv de utilizare este escalada sportivă. În vocabularul curent un lanţ de asigurare format din 2 carabiniere şi o buclă poartă numele de buclă echipată. După o cădere puternică. Omologat de UIAA. cu respectarea valorilor de şoc impuse prin normele UIAA. Dezavantajul principal al caştii este limitarea spaţiului vizual. GRIGRI-ul nu este recomandabil în traseele pitonate clasic ci în cele pitonate cu spiţuri (pitoane forate). casca este foarte recomandabilă. GRIGRI-ul se blochează automat la şoc şi rămâne blocat suportând sarcini de până la 9 KN.

care implicit contribuie la transpiraţia excesivă a zonei protejate. se poartă într-un săculeţ specific. cu chingi de legătura sub bărbie şi la ceafă. acel praf care asigură aderenţa sporită mâinilor în pasajele dificile de escaladă sportivă. Modele de cască Săculeţul pentru carbonatul de magneziu Carbonatul de magneziu. cu o bună ventilaţie. 134 . Acesta se confecţionează din materiale textile impermeabile şi au diferite forme şi modele ergonomice. poziţionate stabil pe cap. În prezent ne stau la dispoziţie modele omologate cu greutatea între 250 şi 500 grame.

pentru pitoanele confecţionate din otel dur: 135 . cu diferite forme şi profile. Există enorm de multe tipuri de pitoane. în fisuri transversale:9-12 KN. Materialul din care se produc pitoanele este oţelul moale şi oţelul dur. Totodată săculeţul trebuie închis pentru a preveni pierderea carbonatului de magneziu în momentele când căţărătorul stă aşezat pe platforma de regrupare. Modele de pitoane clasice Piton colţ (tabără) Piton lamă (tabără) Piton în V Piton mixt • • Piton universal Ele pot suporta următoarele sarcini: pentru pitoanele confecţionate din oţel moale: în fisuri longitudinale: 6-10 KN.Modele de săculeţ pentru carbonatul de magneziu Săculeţul trebuie să fie dotat cu cureluşă de închidere pentru a nu permite intrarea umezelii în contact cu carbonatul de magneziu (în caz de ploaie). clasice: pitoane ce pot fi plantate doar în fisurile naturale ale stâncii prin batere cu ciocanul. unele săculeţe sunt prevăzute cu o centură ajustabilă sau cu o minicarabinieră pentru hamurile dotate cu o ureche specială de prindere a săculeţului. Pitoanele se împart în două grupe: I. Pitoanele Pitoanele stau la baza tehnicii de asigurare. Opţional.

pentru plantare este forată o gaură cu o bormaşină (sau în lipsă cu o foreză de mână). - Plasarea unui spiţ de expansiune Plasarea unui spiţ cu cimentare rapidă Începând cu ultimul deceniu se folosesc cu precădere pitoane forate. Modalităţile mecanice de plasare a spiţurilor sunt prezente în figurile de mai jos. Pana se despică prin batere. 136 . O variantă a pitonului forat este pitonul de expansiune. La alte modele diblul se fixează în gaură folosind un adeziv special (spiţuri cu cimentare rapidă). forate: pitoane ce pot fi plantate în orice loc. multe trasee fiind pitonate de sus în jos. în fisuri transversale:15-20 KN. În concluzie. Spiţurile cu cimentare rapidă Petzl suportă până la 50 KN (recordul absolut de rezistenţă al spiţurilor). Un piton forat în stâncă compactă suportă 25 KN. în rapel. fixând mai bine diblul. în gaură se bate un diblu de metal cu filet pe interior care la capăt are o pană de metal. putem afirma cu certitudine ca pitoanele forate rezistă mult mai bine decât cele clasice. în funcţie de modelul diblului. Pentru traseele vechi se încearcă repitonarea sau măcar plantarea pitoanelor forate în regrupări sau în pasajele cheie. II. ce reprezintă un piton clasic prevăzut însă cu o pană de metal ca la pitonul forat pentru o mai bună fixare. În final se înfiletează pitonul folosindu-se şuruburi sau piuliţe.în fisuri longitudinale:10-15 KN. Pitoanele forate se numesc în mod uzual spiţuri.

Rezistenţa penei variază bineînţeles în funcţie de mărime. Modele de friend Principiul său de funcţionare se bazează pe 4 came excentrice. Odată poziţionată în locul potrivit. menţinute în poziţie deschisă prin arcuri spirale aflate pe ax. semilună cu aşezare pe trei puncte. Pentru legarea în coardă se foloseşte nodul în opt prezentat în imaginea următoare. Principalul atu al friendului este uşurinţa de plasare şi recuperare şi totodată posibilitatea de plantare în fisurile surplombante. Pana se plasează în aşa fel încât ambele suprafeţe de sprijin să fie în contact cu peretele. Astăzi se recurge la folosirea cablurilor de oţel care înlocuiesc cu succes buclele de cordelină. Deseori stânca trebuie curăţată de pământ şi pietricele.legarea în coardă. 137 .Punctele de asigurare demontabile Punctele de asigurare demontabile au apărut în două regiuni pe care natura nu le-a înzestrat cu prea multă stâncă: nordul Angliei şi turnurile de gresie ale Elbei. Fabricat în 7 mărimi. o faţă convexă şi alta concavă. Concepute iniţial pentru a nu deteriora locurile frecventate. au apărut dispozitive bazate pe principiul excentricelor. etc. manevrează 4 tiranţi subţiri. Cunoştinţe minime necesare pentru practicarea alpinismului şi escaladei sportive Asigurarea . O traversă acţionată cu degetele. secţiune hexagonală. până se trage puternic în sensul efortului probabil. Dimensiunea potrivită a penei se alege având la îndemână un set compus dintr-o scară judicioasă de mărimi. strângând camele pentru dimensiunea fisurii. La recuperare. are utilizare largă şi s-a bucurat de o apreciere deosebită. iar cele mici ajutându-ne cu un piton. Cel mai vestit aparat este friendul. cu condiţia amplasării corecte. penele mari trebuie lovite cu vârful piramidal al ciocanului. Pentru fisurile largi. inventat de americanul Ray Jardine. Treptat-treptat tehnica a evoluat şi după câţiva ani au apărut penele din plastic şi aliaje de aluminiu. Atenţie la posibila distrugere a cablului în punctul unde pătrunde în pană. Amplasarea corectă a „noilor pitoane” pretinde multă îndemânare şi imaginaţie. Formele penelor sunt foarte diverse: secţiune trapezoidală pentru fisuri cu feţe neparalele. ele aveau scopul de a înlocui cu succes pitoanele prin noduri înţepenite în crăpături sau piuliţe prin care se trecea o bucată de cordelină.

Nodul în opt sau nodul de mijloc dublu este considerat şi regele nodurilor datorita rezistentei şi folosiri dese acestui nod de către speologi. carabiniere. dispozitiv de frânare.Asigurare. Dezavantaje: din chingă se desface.Se poate solicita în toate direcţiile şi plasa pe parcursul corzii.Este sigur şi flexibil. .Nodul în opt (nodul de mijloc dublu) Se recomandă trecerea corzii prin cele două puncte de legătură ale scaunului pentru a se evita solicitarea la cădere într-un singur punct (inelul de chingă).Dacă partea direct solicitată a corzii trece prin interiorul nodului. Frânarea se face cu mâna. Asigurarea se execută dinamic (prin frânare treptată) şi nu static (prin blocarea corzii) deoarece se pot depăşi uşor limitele de rezistenţă ale echipamentului. recomandându-se începătorilor purtarea unei mănuşi de piele pentru 138 .Multifuncţional. Avantaje: . . . pitoane.Uşor de realizat. . .Legare în coardă. Polden a avut loc un accident foarte stupid: nodul bulin s-a desfăcut la cădere şi un sportiv italian a căzut aproape de lângă top-ul panoului artificial (~20 m. Utilizare a acestui tip de nod: . .) alegându-se cu paralizie generală definitivă.Amaraje. dezavantajul său constând în faptul că la solicitare puternică se strânge tare iar după aceea se desface cu greutate. obţinem un spor de rezistenţă de 10%. oricât de solid ar părea. nod. . persoana care se caţără este asigurată prin coarda ţinută de coechipier. . Rezistenţa corzii: la solicitare normală cu nodul opt: 55% din rezistenţa corzii.Uşor de realizat prin urmărire. Metode de asigurare Împotriva căderii. Folosirea altor noduri de legare în coardă (de exemplu: nodul bulin) este interzisă de UIAA începând cu anul 1992. Eficienţa asigurării depinde de o serie de factori ce alcătuiesc lanţul de asigurare: ham.Greşelile sunt vizibile şi se pot uşor depista. când la Cupa Mondială din St. coardă. . Nodul în opt este un nod foarte solid.Se poate desface mai uşor.

rolul cel mai important fiind deţinut de mâna aflată după dispozitivul de frânare.opt-ul de rapel. Cele mai cunoscute dispozitive de frânare sunt: .evitarea arsurilor. Plăcuţa Sticht Aceasta metodă de frânare destul de răspândită. Plăcuţa Sticht În bucla corzii se introduce o carabinieră cu filet care la rândul ei este legată de 139 . însă necesită foarte mare atenţie în cazul căderilor grele a capului de coardă. . Prin gaură se va trece coarda de asigurare. formând astfel o buclă.).(~200 kg. Opt-ul de rapel Metoda de asigurare cu opt-ul de rapel aplică modelul nodului de rapel.placuţa Sticht.dispozitivul GRIGRI. Opt de rapel Forţa de frânare este cu atât mai mare cu cât mâna care frânează se află mai aproape de opt sau dacă se frânează cu ambele mâini. . .nodul semicabestan. Este o metodă destul de sigură. Dimensiunea găurii trebuie să corespundă cu diametrul corzii folosite. Mâna poate bloca coarda până la sarcini de 2 KN. foloseşte o plăcuţă (cu o gaură ovalizată) confecţionată din duraluminiu.

Filetul carabinierei trebuie să se afle în partea mâinii ce frânează. acest tip de nod prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje • Este cea mai sigură metodă de asigurare (chiar cu o singură mână). În caz de solicitare.ham. Mâna poate bloca coarda până la sarcini de 2. coarda este gâtuită în plăcuţă. plăcuţa se apropie de carabinieră. Nodul semicabestan Este un nod de asigurare a capului de coarda sau a secundului în timpul unei escalade sau a unui rapel dirijat. Această metodă a fost inventată de Werner Munter. • Este extrem de uşor de manevrat. • Se poate ţine blocat timp nelimitat fără ca cel care asigură să obosească. Distanţa dintre plăcuţă şi carabinieră trebuie menţinută constant la circa 10 cm. 140 .5 KN (aproximativ 250 kg). Dezavantajul acestei metode este faptul că la solicitare puternică (cădere cap de coardă). Nod semicabestan Cu o mână se conduce coarda şi cu cealaltă se frânează. După materialele conferite de Clubul de Speologie Rhinolophus din Lupeni. Coarda formează în carabinieră un nod semicabestan care are tendinţa de a frâna coarda prin frecare în caz de solicitare. Forţa de frecare este cu atât mai mare cu cât mâna care frânează se află mai aproape de plăcuţă sau dacă se frânează cu ambele mâini. un colaborator al UIAA în probleme de tehnică a securităţii. obţinându-se astfel efectul de frână. Mâna poate bloca coarda până la sarcini de 3 KN (aproximativ 300 kg). Forţa de frecare este cu atât mai mare cu cât mâna care frânează se află mai aproape de carabinieră sau dacă se frânează cu ambele mâini. Se foloseşte numai o carabinieră cu filet (cu formă ovalizată) atârnată în ham sau în piton. • Este un aparat foarte simplu.

Dispozitivul GRIGRI La căderile importante forţa de şoc depăşeşte uşor 3-4 KN iar în cazul folosirii opt-ului de rapel. • Coborârea poate fi oprită cu mâna. • Asigură coborârea.Etapele de formare a nodului semicabestan După o perioadă de practică. Este recomandat numai în traseele pentru escalada sportivă echipate cu pitoane forate (spiţuri). • Răsuceşte coarda. deci la fracţionări necesită lonje de asigurare. 141 . se blochează la şoc şi începe să scape coarda de la valori ale forţei de şoc mai mari de 9 KN (pentru a nu fi depăşite normele suportate de echipament) permiţând asigurătorului să execute frânarea căderii. Acest tip de nod prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje: • Este un nod simplu şi nu necesită decât o carabinieră. Dezavantaje • Pentru acest tip de nod se folosesc numai carabiniere cu şurub în formă de pară suficient de mari nu trapezoidale! • Uzează coarda foarte tare. plăcuţei Sticht sau a semicabestanului mâna nu mai poate ţine sarcina şi începe În final căderea mai poate fi oprită prin frânare dar există riscul ca spaţiul de cădere să crească periculos datorită unei frânări slabe din partea coechipierului ce se teme să nu îşi ardă mâinile. Acest risc nu există cu un dispozitiv GRIGRI. • Se foloseşte numai în lipsa de coborâtor. nodul semicabestan se poate realiza doar cu o singură mâna. • Forţa este cu atât mai mare cu cât mâna care frânează este mai aproape de carabinieră (sau se frânează cu ambele mâini). dar nu asigură blocare. întrucât solicită mult mai mult pitoanele la cădere decât celelalte metode de asigurare. Omologat de UIAA.

întrucât primul nu blochează coarda ci reprezintă o modalitate de asigurare dinamică. rapel pe un fir. 142 • . Nod cabestan În numeroase momente poate apărea necesitatea de blocare a corzii: autoasigurare. blocare a corzii după o cădere a partenerului pentru acordarea primului ajutor. Trebuie să fim foarte atenţi pentru a nu confunda nodul semicabestan cu cel cabestan.GRIGRI Este foarte recomandabilă purtarea unei mănuşi de piele (mai ales la începători) pentru evitarea arsurilor mâinii şi implicit a urmărilor măririi distanţei de cădere. Etapele de formare a nodului cabestan După o perioadă de practică. folosit în special la escaladă. nodul cabestan se poate realiza doar cu o singură mână! Acest tip de nod prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje Este cel mai avantajos nod de autoasigurare. Se foloseşte nodul cabestan şi o carabinieră cu filet. Nodul cabestan Nodul cabestan este un nod de autoasigurare.

Nodul Prusik are proprietatea de a se bloca în sarcină. corzii. Nodul Prusik prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje . când se impune economisirea Dezavantaje Reduce cu 40% rezistenţa corzii.Trebuie păstrat raportul între diametrele cordelinei şi a corzii %. Este un nod de autoasigurare autoblocant. Pentru ca nodul să funcţioneze corect.Se mută şi se desface greu. Dezavantaje .• • • Este un nod simplu şi uşor de făcut. • Nodul Prusik Nodul Prusik reprezintă un nod cu ajutorul căruia se poate urca pe coarda fixă şi este de fapt un nod de ancoră înfăşurat în dublu. chiar cu o singură mână. Poate fi folosit la fracţionarea balustradelor. trebuie să ţinem cont de raportul dintre diametrul cordelinei şi cel al corzii. ce se realizează cu ajutorul unei cordeline şi este folosit în special la urcare pe coardă. acest nod serveşte la legarea a două corzi.Se execută greu pe corzi argiloase sau umede. putând înlocui cu succes un blocator.Nu necesită decât o bucată de cordelină cu diametrul de minim 4 milimetri. . Se desface şi se mută uşor pentru reglarea autoasigurării. .Sigur şi simplu de executat. Se foloseşte la autoasigurare la rapel. .Blochează în ambele sensuri de solicitare. Nodul Prusik se blochează în ambele sensuri de solicitare. Nodul de legare a două corzi După cum sugerează şi numele său. dar el se mai poate utiliza şi ca nod de prelungire a unei corzi precum şi la legarea la 143 . Un exemplu de caz în care folosirea lui este esenţială: căderea capului de coardă (sau a secundului) într-un pasaj surplombant. . capul de coardă va folosi nodul Prusik să urce pe coarda blocată de secund până la pitonul pe care s-a căzut. Etapele de formare a nodului Prusik Nereuşind să ajungă la perete. iar din acest punct poate relua escalada.

după care pe capătul corzii de sus se execută un nod opt pentru asigurare. Acest tip de nod prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje: Avantaje: se execută uşor prin urmărire ca la nodul în opt. se face nodul opt simplu. Nod de legare a două corzi Este foarte practic pentru instalarea unor tope-rope-uri mai lungi. pentru plasarea unui rapel mai lung. etc.ochiurile hamului. Cu capătul celeilalte corzi se realizează nodul prin urmărire. se va introduce coarda prin carabinieră cu clapeta curbată. Plasarea buclelor echipate Coarda trebuie să alunece uşor prin carabiniere şi peste muchiile stâncoase pentru ca escalada să decurgă normal. Pe capătul corzii ce vine de sus. Dezavantaje: se strânge sub sarcină. ceea ce înseamnă că trebuie prevăzută direcţia pe care o va lua coarda după trecerea capului de coardă dincolo de piton. în funcţie de poziţia carabinierei. În nici un caz coarda nu trebuie să facă o buclă care ar putea duce la blocarea ei punând capul de coardă în imposibilitatea de a continua escalada. De fapt. 144 . fără piedici. Dacă o singura buclă nu satisface condiţia de trecere uşoară a corzii se vor folosi două sau chiar mai multe bucle aşezate în lanţ. capul de coardă va introduce în acesta carabiniera cu clapeta plată (clapeta fiind orientată spre direcţia de urcare până la următorul piton). Ajuns la piton. lăsat special mai lung. De obicei o buclă echipată are cele două carabiniere plasate cu clapetele spre sensuri opuse. Mai exista o variantă a acestui nod care se numeşte triplu opt. se pot folosi şi bucle mai lungi. Un unghi nepotrivit poate produce o frecare destul de mare. Bineînţeles. Principala condiţie pentru circulaţia nestânjenită a corzii este de a o trece corect prin carabiniere. acest nod se poate executa prin urmărirea unui nod în opt. După aceea. folosind unul din cele două procedee prezentate în figura 73. mai ales în cazul în care coarda trece prin mai multe pitoane.

Erori ce se pot produce prin plasarea incorectă a carabinierelor Organizarea platformei de regrupare Asigurarea ideală se bazează pe minim două puncte fixe solidarizate între ele. prezentând şi gravele erori ce se pot produce prin plasarea incorectă a carabinierelor în pitoane sau prin incorecta pregătire a buclei (ambele carabiniere au clapeta orientată spre acelaşi sens). 145 . care să reziste la solicitări în jos.Procedee de plasare a buclelor echipate Procedeul de introducere a corzii trebuie exersat intens mai ales de către începători întrucât în acel moment potenţialul de cădere este maxim. Sensul de trecere a corzii prin carabinieră faţă de verticală este interior spre exterior. Desenele următoare sunt destul de sugestive. lateral şi chiar în sus. Carabiniera cu clapeta plată se introduce în piton cu clapeta orientată spre direcţia în care se va urca pentru a se evita decarabinarea în caz de cădere laterala a capului de coardă. mai ales când nu putem prevedea direcţia lor probabilă. Prin plasarea corectă a primei carabiniere în piton se asigură automat şi trecerea corectă ca direcţie a corzii prin cea de-a două carabinieră.

Pentru parcurgerea unei lungimi de coardă cu o echipă formată din două persoane se procedează în felul următor: Triunghiul forţelor . Unghiul favorabil este cuprins între 00 şi 600. iar la „slab” că slăbeşte şi devine mai liberă. dar în nici un caz nu va depăşi 1200. . întrucât şocurile datorate căderii capului de coardă pe o buclă de 60 de centimetri este fatală. Comenzi de coardă Înţelegerea dintre membrii unei echipe se face prin comenzi scurte şi clare. deoarece încărcarea sistemului ar deveni mai dezavantajoasă decât cu un singur punct! Cel mai bine este să se folosească o buclă lungă de chingă care permite carabinierei suficientă mobilitate.La dislocarea unei pietre se strigă „piatră” pentru a-l avertiza pe coechipier. Secundul nu trebuie să răspundă comenzii căci capul de coardă vede sau simte dacă a fost înţeles: dacă a cerut filaj. .Capul de coardă îl întreabă pe secund dacă este gata să îl asigure. Autoasigurarea este practică şi în timpul căţărării pentru odihnă. va simţi imediat că se întinde coarda. Nu trebuie consumată toată coarda întrucât sunt necesari câţiva metri buni 146 . Orice persoană odată ajunsă în regrupare trebuie să se autoasigure utilizând o buclă de chingă omologată (22 KN) şi 2 carabiniere. Secundul trebuie să îl ţină la curent pe capul de coardă cu lungimea corzii rămasă disponibilă pentru ca acesta să se îngrijească la timp de găsirea unui loc de regrupare. Dar atenţie! Este obligatorie realizarea unei articulaţii prin încrucişarea unuia dintre fire pentru a se forma un sistem de prindere al carabinierei la cedarea unui punct de asigurare. După ce primeşte răspunsul afirmativ.Solidarizarea a două puncte fixe se face prin „triunghiul forţelor” urmărind repartizarea judicioasă a efortului. capul strigă „fiiil!”. Dacă nu mai are nevoie de tracţiune.Dacă are nevoie de tracţiune de coardă. dar în nici un caz nu trebuie reîncepută căţărarea cu autoasigurarea plasată. capul pleacă anunţându-l pe secund „am plecat”. capul strigă „slaaab!”.

Ajuns în regrupare. secundul strigând „gata” în momentul când coarda este întinsă. Palma se înţepeneşte cu degetul mare strâns într-un loc în care fisura se îngustează. Escalada se desfăşoară cu precădere în forme de relief verticale. 147 . în hornuri. acestea sunt: Tehnica de escaladă liberă (Rotpunkt) Escalada liberă este escalada cu prize naturale. după care strigă „am regrupat”. Secundul nu va urca până la cap ci se va opri cu vreo 2-3 pitoane mai jos. Secundul comunică „am plecat” şi începe să escaladeze cerându-i capului să fileze. Numai în caz de nevoie (se termină buclele echipate înainte de parcurgerea completă a lungimii sau se ratează din neatenţie regruparea) se va efectua o regrupare dificilă în pitoane intermediare. Picioarele se pot şi ele înţepeni în fisură. Anumite comenzi vocale se pot substitui cu semnale prin coardă. în diedre şi pereţi. Tehnici de escaladă Tehnicile de escaladă sunt diferite în funcţie de conformaţia terenului şi conform majorităţii site-urilor accesate. capul de coardă se autoasigură în minimum două puncte. fără folosirea mijloacelor artificiale pentru înaintare. pitoanele şi celelalte mijloace artificiale nefiind folosite decât pentru asigurare. întrucât capul de coardă regrupează într-un singur piton. Pentru escalada liberă este necesară o lăţime egală cu cel puţin grosimea unui deget.. care poate să varieze de la câţiva milimetri până la 10-15 centimetri.pentru frânarea unei căderi grele a capului de coardă iar în regrupare sunt necesari 23 m de coardă pentru autoasigurarea în cel de-al doilea piton. să slăbească. Fisurile de ordinul milimetrilor se pretează la baterea pitoanelor. etc. însă este preferabil să căutăm pentru ele prize în afara fisurii căci în caz de scăpare a mâinii riscam să rămânem cu ele prinse în fisură. rezultând astfel o priză excelentă (cheie de mână). iar o lungime de coardă nu trebuie să depăşească 40 m. ceea ce înseamnă că secundul nu mai trebuie să asigure şi se poate pregăti de plecare. ţinându-se cont de faptul că poziţiile sunt extrem de incomode. Fisurile ceva mai largi permit introducerea mâinii. Capul de coardă trece coarda prin dispozitivul de asigurare. Astfel deosebim tehnica de escaladă în fisuri. cele orizontale fiind folosite pentru traversări. iar după aceea strigă „poţi să pleci”. În general trebuie plecat în traseu cu corzi de 50 m. stabilite de comun acord de coechipieri. Degetul poate fi înţepenit într-o fisură cu muchia vie şi care se îngustează (cheie de deget). Capul de coardă trage la el restul de coardă disponibilă. Escalada în fisuri Tehnica de escaladă în fisuri depinde de dimensiunea fisurii.

astfel încât faţa să fie îndreptată spre partea mai netedă. care face imposibilă o escaladă 148 . Când fisura se lărgeşte. şezuta şi genunchii pentru sprijin prin frecare. De la caz la caz. escalada într-o astfel de fisură este dificilă şi obositoare şi în plus. = a curăţa coşul. Escalada în interior prezintă două dezavantaje majore: prize rotunjite. care oferă prize mai bune. deşi instinctiv omul se simte mai în siguranţă la interiorul hornului. al lipsei de libertate de mişcare. Cele mai uşoare de escaladat sunt hornurile de circa 1 metru lărgime. Cu cât hornul este mai îngust.Cu cât priza de mână în fisură este mai nesigură. se alege poziţia astfel încât faţa să fie îndreptată către peretele mai accidentat. Oricum. Aceste blocuri se folosesc drept prize. ramonaj = escaladă interioară). Ca în fisurile largi. Uneori poate fi mai avantajoasă poziţia de sprait. descrise anterior. în hornuri se folosesc nu numai mâinile şi picioarele dar şi umerii. spatele. un horn se escaladează. în timp ce cealaltă mână şi celalalt picior folosesc prize situate în afara fisurii. totodată şi câmpul vizual mai redus. Escalada în hornuri Hornul este definit ca o fisură suficient de largă că să permită intrarea întregului corp al căţărătorului. pericolul înţepenirii. mai ales dacă ambii pereţi ai hornului oferă prize suficiente. trecându-se o buclă în jurul lor. Se alege poziţia cu jumătatea stângă sau dreaptă a corpului în fisură. locuri de odihnă sau de regrupare. Dacă hornul se lărgeşte. în care putem „ramona” (ramoner . Se mai poate încerca înţepenirea ambelor mâini alăturate cu palmele orientate spre sensuri opuse. în hornuri se află blocuri încastrate. trebuie remarcat că spre deosebire de escalada în perete. ea oferă spaţiu pentru o jumătate a corpului astfel încât se poate înţepeni umărul şi antebraţul. În concluzie. cu atât mai mult se indică a nu se înţepeni picioarele în fisură. uneori umede. pe cât posibil. bogat în prize. ramonajul nu mai este posibil şi nu mai rămâne decât spraitul sau escalada în perete. câmpul vizual este limitat.fr. iar spatele către peretele neted. folosind presiunea în opoziţie a picioarelor. sau ca puncte de asigurare. În acest caz poate fi favorabilă trecerea prin „fereastră” (prin spatele blocului) dacă spaţiul permite. fiindcă odată angajaţi va fi dificil a o mai schimba. mâinilor şi spatelui. pe de altă parte. acoperite cu licheni şi muşchi. Adeseori. la muchiile exterioare. cu atât escalada este mai dificilă. vom alege poziţia cu ambele picioare pe peretele din fata sau cu o mâna în faţă şi una la spate. precum şi piciorul prin opoziţia călcâiului şi a genunchiului. Uneori blocurile încastrate mai mari formează surplombe greu de trecut prin exterior. pe de o parte. mai mici sau mai mari. În general. mâzgoase. ci a se căuta prize laterale. Aceasta poziţie trebuie aleasă la timp.

în sens restrâns. Escalada pe perete Spre deosebire de sensul larg al cuvântului. bavareza este o spectaculoasă metodă de escaladă aplicabilă în diedre cu fisura clară şi cu muchiile vii. cât şi a palmei aplicate pe placă. iar cu picioarele se face sprait pe pereţii diedrului. Ordinea mişcărilor depinde de împrejurări şi poate fi mână. hornuri sau diedre. Cu cât placa se apropie de verticală. care oferă posibilităţi de fixare a pitoanelor şi prize pentru escalada liberă. o faţă stâncoasă lipsită de fisuri. Dacă diedrul nu prezintă fisură. se trece la o tehnică de escaladă în perete. cu atât se aplică o tehnică apropiată celei de escaladă în hornuri. paşii se fac aducând al doilea picior lângă primul sau prin încrucişare. folosindu-l pe cel neted pentru sprijinirea prin frecare a umărului sau spatelui. Bavareza Denumită şi tehnica de escaladă în opoziţie. Prizele de mână pot fi (şi sunt de obicei) deasupra nivelului ochilor. cu prize mici. dar pot fi şi dedesubt (prize întoarse). Escalada pe plăci se bazează mai mult pe frecare. cursivă. cu atât va trebui să se facă apel la o tehnică mai rafinată şi la un simţ dezvoltat al echilibrului.mână. Dacă nu dispunem decât de o singură priză de picior. Un perete neted. iar prizele sunt mai mici şi mai rare. Echilibrul corpului este menţinut prin tracţiune cu ambele mâini prinse de muchia fisurii şi presiune cu picioarele pe peretele opus al diedrului. Atât tracţiunea cu mâinile. trebuie făcută schimbarea 149 . De obicei. mână-picior. se folosesc mâinile înţepenite în fisură. intersecţia celor doi pereţi este marcată de o fisură. picior-picior sau alternativ mână-picior. lipsit de prize. ca o carte deschisă. perete se numeşte. Cu cât unghiul este mai ascuţit. cât şi presiunea cu picioarele se fac aproximativ perpendicular pe linia fisurii. care permite folosirea optimă a prizelor de picior prin opoziţia picioarelor desfăcute. Escalada în diedre Un diedru este format de doi pereţi de stâncă care se întâlnesc sub un anumit unghi. o mână şi un picior le vom înţepeni în fisură. întrucât pereţii divergenţi oferă mai puţine posibilităţi de opoziţie. se numeşte placă. Spraitul împiedică de asemenea răsucirea corpului lateral. tehnica variază după unghiul diedrului.elegantă. sigură şi eficientă. atât a picioarelor pe asperităţile şi prizele mici ale stâncii. respectiv peretele diedrului. cu cât unghiul se deschide. În traversări se aleg de preferinţă prize de mână nu prea înalte. la nivelul ochilor sau prize întoarse aflate mai jos. Dacă unul din pereţii diedrului este neted. Tehnica cea mai eficace de escaladă este tehnica de sprait. Tehnica de escaladă în fisura din diedru seamănă cu cea expusă anterior şi variază după lăţimea fisurii. iar pentru cealaltă mână şi celalalt picior vom căuta prize în peretele din faţă. De la caz la caz. ne vom întoarce cu faţa către peretele opus. Spraitul în diedru este mai dificil decât într-un horn.

piciorului, rămânând pentru moment numai în prizele de mână, ceea ce nu ne putem permite decât în caz de prize foarte solide. Schimbarea piciorului se face cu multă atenţie şi în nici un caz printr-o săritură. Revenind la poziţia de sprait, trebuie să insistăm asupra economiei de forţă pe care o realizăm prin ea. În sprait se trec adesea cu uşurinţă pasaje care, cu altă tehnică sunt extrem de dificile şi obositoare. Astfel, se pot trece, ieşind mult în afară, chiar şi surplombe mai mari, fără ajutorul scăriţei şi al altor mijloace artificiale. De regulă, nu se folosesc genunchii drept sprijin dar şi această regulă admite excepţii, în special dacă lipsesc prizele de mână sau dacă prizele sunt slabe, la ieşirea pe o prispă (treaptă) situată deasupra unui pasaj vertical sau surplombant. Ieşirea pe o astfel de prispă se poate face prin ridicare în braţe. Mai dificil este de escaladat o prispă situată deasupra nivelului capului. În acest caz, se prinde cu ambele mâini marginea prispei, se ridică picioarele pe perete cât mai sus posibil şi cu o mişcare rapidă se va smuci cotul în sus astfel încât să se preseze cu palma puternic în jos; apoi cu altă mişcare rapidă se efectuează ridicarea şi cu a doua mână, în aceeaşi poziţie şi astfel, în final, se ajunge ca ambele braţe să fie întinse. Tehnica de escaladă artificială Escalada artificială începe din momentul în care se folosesc pitoanele drept prize de mână sau de picior. Deşi fiecare persoană e liberă să stabilească limita dintre escalada liberă şi artificială, totuşi trebuie să căutăm ca prin antrenament să împingem această limită cât mai departe posibil. Deşi este clar că numai escalada liberă cere maximum de artă şi oferă maximum de satisfacţii, pe de alta însă, nici trecerea unor surplombe sau tavane cu mijloace artificiale nu este de neglijat. Autotracţiunea de coardă (autofilarea) este avantajoasă faţă de tracţiunea directă la piton, prin economia de forţă care se realizează. Pentru autotracţiune se trece coarda prin bucla echipată plasată în pitonul aflat deasupra noastră, apoi cu o mână se trage de firul care ne leagă de secund, ajutândune să urcăm către piton. Autotracţiunea nu se poate face decât la un singur piton sigur şi situat suficient de sus, cel puţin la nivelul pieptului; în caz contrar riscăm să extragem pitonul din stâncă. Pentru a preveni acest pericol este preferabilă utilizarea scăriţei. Autotracţiunea o poate aplica şi secundul în escalada sa. Folosirea scăriţelor apare necesară în pasajele artificiale ale traseelor extreme sau în trecerea directă a surplombelor sau tavanelor cu anvergura mare, deşi tendinţa actuală este de a reduce pe cât posibil utilizarea lor. De obicei, se merge cu două scăriţe de persoană, dar în prezent majoritatea persoanelor folosesc doar una, deoarece a două scăriţă este absolut necesară doar în traseele de extremă dificultate. Urcând în scăriţă din treaptă în treaptă vom avea grijă să o îndepărtam de perete cu piciorul întins pentru a putea introduce mai uşor celalalt picior în treaptă. Pentru ca scăriţele să nu se agaţe în pasajele de escaladă liberă, ele se strâng
150

treaptă cu treaptă şi se prind cu o cordelină de ham. Reguli de securitate în alpinism şi escaladă sportivă Regulile de securitate în alpinism şi escaladă sportivă redate de Mastacan „Kobe” Florian, considerăm că sunt oportune pentru prezentate şi respectate în scopul asigurării securităţii depline în timpul acestor tipuri de activităţi. 1. Căderea în alpinismul clasic reprezintă întotdeauna un pericol foarte mare pentru cel ce cade chiar cu cea mai bună asigurare. Niciodată nu trebuie riscat, mai ales dacă starea pitoanelor nu permite acest lucru. În traseele de escaladă sportivă echipate cu spituri care respectă cotele şi modalităţile de plantare elaborate de UIAA, această regulă nu mai este valabilă. 2. Secundul trebuie să fie capabil în orice clipă de a rezista unei forţe de 10 KN (~1 tonă) indiferent de înălţimea de cădere a capului de coardă. 3. Cel mai recomandabil echipament este cel omologat UIAA. 4. Pentru a nu se depăşi limita rezistenţei echipamentului şi a corpului uman sunt necesare după prima regrupare cel puţin două pitoane intermediare la cca. 2 m. şi la 10 m. deasupra regrupării. 5. Pitoanele intermediare sunt mai importante în prima jumătate a lungimii de coardă decât în a doua. 6. Dacă este posibil, regruparea să se facă după un pasaj dificil şi nu înainte, pentru a se trece pasajul respectiv cu un factor de cădere cât mai mic. 7. Autoasigurarea în regrupare trebuie făcută cât mai scurtă, la cel puţin două pitoane consolidate şi cu o buclă de chingă omologată de UIAA. 8. Alte metode de asigurare decât cele acceptate de UIAA (opt, plăcuţă Sticht, semicabestan, GRIGRI) sunt absolut interzise. 9. Toate asigurările statice sunt interzise, întrucât valorile forţei de şoc sunt prea mari pentru om şi echipament. 10.Căderile grele, cu un factor mare de risc, pot fi ţinute numai printr-o asigurare dinamică, singura care apără omul şi echipamentul de supraîncărcare. 11.Orice piton intermediar (chiar şi cel mai sigur în aparenţă) poate fi smuls; nu te baza niciodată 100% pe un piton intermediar. 12.Nu se face rapel după bucle găsite, chiar aparent, noi. 13.Nu se folosesc corzi statice în traseele de escaladă sportivă sau alpinism. Corzile statice pot fi folosite numai în traseele de escaladă cu asigurare de sus (top-rope). 14.coardă uzată sau care a suportat numărul de căderi pentru care a fost testată trebuie scoasă din uz 15.Înălţimea maximă de cădere într-un piton intermediar se calculează ca diferenţa de nivel între el şi pitonul de mai sus minus 1,5 m., totul înmulţit cu trei (nu cu doi, cum am fi tentaţi, adică dublul lungimii). Acest rezultat a fost dovedit experimental în 1997 de Clubul Alpin Elveţian în cooperare cu UIAA.
151

16.Nu te juca cu viaţa partenerului. Fii tot timpul atent şi coordonează-te cu mişcările lui când îl asiguri. Căderile în alpinism şi escaladă sportivă Forţa de şoc şi factorul de cădere Forţa de şoc reprezintă efortul cu care este solicitată coarda în timpul căderii. Solicitarea corzii începe după parcurgerea distanţei de cădere liberă; din această clipă coarda începe să se întindă, efortul din coardă creşte şi atinge valoarea maximă când devine egal cu forţa de frânare. Dacă forţa de şoc este mică căderea se termină în acest punct deoarece lucrul mecanic necesar reţinerii corpului ce cade a fost realizat de coardă prin alungire. Dacă forţa de soc depăşeşte aceste praguri urmează o nouă fază în care coarda alunecă prin dispozitivul de frânare cu forţă constantă până când întreaga energie de cădere este absorbită prin frecare. Energia de cădere este egală cu produsul dintre greutatea căţărătorului şi înălţimea de cădere. Ea este absorbită de coardă şi de dispozitivul de frânare. Rezumând cele spuse mai sus rezultă că forţa de şoc este egală cu forţa de frânare iar cantitatea de coardă ce alunecă prin dispozitivul de frânare este proporţională cu energia de cădere. Valoarea forţei de şoc variază în funcţie de cinci factori: 1. greutatea corpului ce cade; 2. caracteristicile de alungire a corzii; 3. factorul de cădere; 4. factorul de frecare; 5. amortizarea corpului celui ce cade şi a celui ce asigură. Pentru cel ce cade este hotărâtoare înălţimea de cădere; pentru cel ce asigură este hotărâtor factorul de cădere. Definim factorul de cădere ca fiind raportul dintre lungimea de cădere şi lungimea corzii de la asigurător până la căţărător. Factorul de cădere maxim este egal cu 2 şi se realizează în cazul unei căderi libere fără piton intermediar şi fără frânare. Conform testelor UIAA forţa de şoc poate depăşi 12 KN (limita suportabilă a corpului uman). Valoarea de 2 a factorului de cădere poate fi întâlnită numai după prima lungime de coardă, în căderea capului de coardă peste regrupare. Atenţie la pitoanele din regrupare care pot ceda la un asemenea şoc. După punerea primei bucle de asigurare factorul de cădere va scădea constant şi va rămâne sub 2. Între timp ce se întâmplă cu pitonul pe care se cade? Eşti pe perete, coarda şi hamul sunt bine legate, pitoanele intermediare sunt bine plantate, buclele sunt corect puse, deci te simţi în siguranţă. Gândul unei eventuale căderi nu te sperie. Dar orice cădere generează o mare cantitate de energie. Foarte multe accidente au avut loc în urma cedării punctului intermediar de asigurare datorită greşitei estimări a forţei de şoc ce acţionează asupra acestuia. Dacă se cade pe un piton intermediar cu o forţă de şoc x, iar cel ce filează foloseşte o forţă de frânare y pentru a opri căderea, asupra pitonului va acţiona suma celor două forţe x+y.
152

Prima îţi dă un moment de a te pregăti înaintea căderii şi chiar de a te împinge uneori din perete. Niciodată nu trebuie riscat în mod conştient. nu vei păţi mai nimic într-o cădere de secund. Dacă toate condiţiile de securitate sunt îndeplinite. 153 . problema e un pic mai complicată. Se recomandă încordarea muşchilor şi reţinerea respiraţiei pentru mărirea capacităţii de rezistenţă şi de elasticitate a corpului. chiar cu câteva milisecunde înainte de a se întâmpla. o mare atenţie trebuie acordată. Totuşi. julituri sau zgârieturi. Posibilele accidente apar în căderile capului de coardă. cea mai sigură metodă de a evita rănirile este prinderea cu ambele mâini de coarda de asigurare. cele pe care le prevezi. O mare atenţie trebuie acordată şocurilor statice care deşi sunt produse la înălţimi mici de cădere pot provoca leziuni ireversibile (paralizie) sau chiar moarte. De remarcat că o cădere într-un pasaj vertical sau surplombant este mai puţin periculoasă decât o cădere în teren înclinat şi cu pitoane rare. Pentru cea de-a doua categorie. 2. capul de coardă are de înfruntat mai multe riscuri şi de aceea nu trebuie să atace pasaje mai dificile decât cele pe care ştie că le poate trece în siguranţă. Şocurile statice pot avea loc când se folosesc corzi statice sau la incorecta folosire a buclelor de autoasigurare. cele pe care nu le prevezi („surpriza”). prevenind astfel căderea cu capul în jos. De multe ori acest lucru generează lipsa de reacţie. te poţi prinde cu ambele mâini de coardă iar corpul tău e pregătit de impact pe măsură ce coarda se alungeşte. niciodată nu trebuie sa te afli cu coarda după picioare (mai ales în traversări). dacă înălţimile de cădere nu sunt mari. accidente nu vor surveni. datorate de obicei ruperii unei prize. Faţă de secund. Indiferent de evenimentul ce produce căderea. Întrucât loviturile în zona capului sunt cele mai periculoase. Cum în România traseele sub 3A nu prea sunt bine pitonate. Căderea este mult mai periculoasă deoarece corpul tău este deja în cădere în timp ce creierul primeşte informaţia. Astfel îţi poţi asigura o poziţie în care capul nu este ameninţat. O atenţie deosebită trebuie acordată pereţilor înclinaţi în care o cădere te poate pune în situaţia să te freci de perete.Sunt două tipuri de căderi: 1. fiind posibile totuşi câteva vânătăi.

în primul caz folosind coarda dinamică iar în cel de-al doilea folosindu-se o coardă statică. iar în cel deal doilea 18 KN. Cum limita suportabila a corpului uman este 12 KN. având în primul caz un piton intermediar plasat la 0. forţa de şoc este de 7 KN. în traseele de căţărare nu se folosesc niciodată corzi statice.2 m. 2. 154 . De aici rezultă următoarele reguli: 1. neexistând piton intermediar.2 m Din figura anterioară se observă că în cazul unei căderi cap de coardă de înălţime 1. când se revine în poziţia de căţărare (după o pauză în care s-a stat atârnat în piton folosind autoasigurarea) prima grija a căţărătorului este de a scoate autoasigurarea din piton.Cădere cap de coardă de înălţime 1. O cădere cap de coardă de înălţime 10 m. concluzia este mai mult decât evidentă.2 m de regrupare iar în cel de-al doilea caz având plasate două pitoane intermediare după primii 4 m (vezi imaginea alăturată). factorul de cădere este 2. Conform testelor UIAA în primul caz.

Cădere cap de coardă de înălţime 10 m Concluzia este următoarea: plasând cât mai multe bucle. Oboseala poate genera şi ea accidente. reducem drastic factorul de cădere. De multe ori. Vara. ninsoare) imediat trebuie luată decizia de abandonare a traseului. Dacă condiţia fizică nu îţi permite. O zi de pauză după un traseu greu este oricând binevenită. 155 . Evitarea căderilor Cel mai bun mijloc pentru evitarea căderii este studierea pasajului ce urmează a fi parcurs. ploaie. în vederea cunoaşterii posibilităţilor de căţărare. În caz de stricare bruscă a vremii (vânt puternic. Continuarea traseului pe stânca udă poate genera mai mult ca sigur o cădere. Este bine să ştim cât de cât linia traseului din cărţile de specialitate sau de la cunoscători ai zonei. ceaţă. Decăţărarea poate fi uneori foarte dificilă şi poate conduce la o cădere. de asigurare şi de retragere. în caz de averse torenţiale. înainte de pierderea forţelor. nu încerca să faci mai mult de un traseu pe zi. trebuie aşteptată trecerea ploii iar după aceea trebuie pregătită coborârea prin rapel. Retragerea trebuie făcută din timp. capul de coardă intră în pasaj fără a-l studia şi are surpriza de a constata că nu a ales direcţia bună şi a părăsit traseul său că nu mai rezistă fizic să ajungă până la următorul piton. în caz de dificultate neprevăzută.

3. 2. reluarea uşoară a desfăşurării corzii) 156 . strangularea corzii pentru oprirea unei căderi. slăbirea lejeră a corzii.Nu lăsaţi coarda să ruleze în spatele piciorului Tehnici de bază ale asiguratorului în escaladă Tehnici de bază privind folosirea corzii Tehnici de bază privind folosirea corzii (1.

157 . iar pentru a elimina situaţiile neplăcute prezentate în figura 81 b. asiguratorul va trebui să se poziţioneze ca în figura 81 a. asiguratorul trebuie să fie sigur că are o greutate mai mare decât cel care este pe perete. sau în caz contrar să se ancoreze de baza peretelui. adică dedesubtul căţărătorului şi cât mai aproape de peretele pe care acesta îl escaladează.Poziţia asiguratorului faţă de dispozitivele proprii Conexiunea corectă între dispozitivul de prindere al asiguratorului şi carabina de care este prinsă coarda Asiguratorul faţă de perete şi căţărător Pentru a se asigura o poziţie corectă din punct de vedere al siguranţei.

a b Asiguratorul faţă de perete şi căţărător 158 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful