NICU I. AUR MĂDĂLINA ANDREI CEZAR C.

GHERASIM

GEOGRAFIE ECONOMICĂ ŞI POLITICĂ UNIVERSALĂ EdiŃia a II-a

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

NICU I. AUR MADĂLINA ANDREI CEZAR C. GHERASIM

GEOGRAFIE ECONOMICĂ ŞI POLITICĂ UNIVERSALĂ
EdiŃia a II-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2004

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României AUR, NICU I. Geografie economică şi politică universală / Nicu I. Aur, Mădălina Andrei, Cezar C. Gherasim, - Ed. a II- a. - Bucureşti: Editura FundaŃiei România de Mâine, 2004 288 p.; 20,5 cm ISBN 973-725-169-5 I. Andrei, Mădălina II. Gherasim, Cezar C. 911.3:338(100)(075.8) 32.01:913 (100)(075.8)

Densitatea populaŃiei ………………………………….80 www..6. Mobilitatea teritorială a populaŃiei ……………………...1. Coli tipar: 18 Format: 16/61 x 86 Editura şi tipografia FundaŃiei România de Mâine Splaiul IndependenŃei nr. 3. Sect. Cornelia PRODAN Bun de tipar: 13. Bucureşti.4. 1.4. 6. 1.. 2. resursele şi dezvoltarea durabilă …………………………………… 2.4.P.2.. PopulaŃia. Rolul geografiei economice şi politice universale în formarea specialiştilor din domeniul relaŃiilor internaŃionale şi al studiilor europene …………………. 2.43...2. Resursele energetice: rolul şi clasificarea ……………. Conceptul de resurse şi clasificarea acestora ………….7. O.3. Dinamica populaŃiei …………………………………… 2.. 1. 11 11 16 20 23 25 26 30 34 39 42 43 55 68 68 69 70 75 82 86 .5.. 313. Metode folosite în cercetările de geografie economică şi în geografia politică ………………………………….© Editura FundaŃiei România de Mâine. Obiectul de studiu al geografiei..12.1. principiile şi metodele de cercetare ale geografiei ………………………………………………. Obiectul. 83.. 2. 3. 3. PopulaŃia.5. Principiile şi metodele cercetării geografice şi ale geografiei politice ………………………………. Telefon/fax: 410. Resursele energetice ……………………………………….3.SpiruHaret. 3.3. 2.ro CUPRINS Partea I GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ 1.. Industria energiei electrice ………………………………. al geografiei umane şi interrelaŃiile cu alte ştiinŃe …………………………. Structura populaŃiei ……………………………………. Industria carboniferă …………………………………. 2.. RepartiŃia geografică a populaŃiei …………………….. 2004 Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor: Jeanina DRĂGAN Georgiana GÂRJOI Coperta: Stan BARON. Resursele umane ale Terrei.2. 2.. 3.1. Industria petrolului …………………………………….. 1. EvoluŃia numerică a populaŃiei ………………………. Industria gazelor naturale ……………………………… 4.2004.. resursele şi dezvoltarea durabilă …………… 3.

3. Metalurgia neferoaselor ………………………………. 4.7... 7.2.. RepartiŃia geografică a producŃiei de energie electrică .. Industria alimentară …………………………………… 10. Industria celulozei şi a hârtiei …………………………. 11. Culturile vegetale …………………………………… 11. Peisajele rurale. Geografia transporturilor ……………………………. Industria chimică …………………………………………..1.1.2.. 12. 7. blănăriei şi marochinăriei ………………………………………..4. Industria carbochimică ………………………………… 6.2... 8.. 12.3.. Industria petrochimică ………………………………… 6.1. peisajele agrare şi regiunile agricole ……………………………………………… 12. Conceptul geografic de regiune industrială şi factorii care contribuie la gruparea industriei ……. Industria materialelor de construcŃii ……………………..1. EvoluŃia şi rolul energeticii ……………………………..4. vânătoarea şi pescuitul ………. Tipuri actuale de agricultură …………..…………… 11.. Industria metalurgică şi de echipamente ….2. Conceptul geografic de servicii ……………………. Geografia agriculturii …………………………………… 11. ProducŃia de energie electrică bazată pe sursele reînnoibile …………………………………………….. 7. 9.4. 11.7.2. 9.2.. 6. Rolul şi funcŃiile pădurii ………………………………..1. RepartiŃia geografică a pădurilor ……………………….6.1. 5. încălŃămintei.. Industria textilă ……………………………………….1. Industria de medicamente ……………………………...3. ProducŃia de energie electrică bazată pe combustibili … 4.2. 11. 6....2.……………. Industria de echipamente ……………………………… 6.3. 5.. Premisele dezvoltării agriculturii …………………… 11. Industria uşoară şi alimentară …………………………… 9. 86 87 91 95 102 102 108 111 124 124 125 125 126 127 128 129 130 130 130 133 136 136 137 140 140 142 144 149 149 150 156 156 156 159 169 173 178 181 188 188 193 200 .5.. Principalele grupări industrial – urbane ……………. 10. 11.. Industria produselor clorosodice ……………………….5. 9..1.3. Industria metalurgică feroasă (siderurgică) ……………. Creşterea animalelor.1. 6.3.. Regiunile industriale ……………………………………..... Rocile folosite în construcŃii …………………………. Prelucrarea industrială a materialelor de construcŃii …. 8. ImportanŃa economică a agriculturii ………………. Exploatările forestiere şi industria de prelucrare a lemnului ……………………………………………… 8.2. EvoluŃia în timp şi spaŃiu a practicilor agricole …….3. 7. Geografia serviciilor ……………………………………. Geografia turismului ……………………………….. 12. Industria acidului sulfuric ……………………………. 10. 4. 6.… 5. Industria pielăriei. 5.4. 6. RepartiŃia geografică a pădurilor şi a industriei de prelucrare a lemnului …………………………………. Industria îngrăşămintelor chimice …………………….6.

1.. „Lumea a treia” şi mişcările fundamentaliste …………. statul şi frontierele naŃionale …………….. 4. 4.3. Metodele analizei şi ale acŃiunii geopolitice …………. Extinderea geografică a economiei ……………………. 1. Transnistria ……………………………………………. Geografia politică contemporană ……………………… 2. Orientul Apropiat. Elementele de bază ale economiei mondiale …………. Primele încercări de abordare a problematicii geografiei politice ……………………………………..5....8.. 5.. EvoluŃia economiei mondiale …………………………. Crima organizată – de la local la global ………………. Geopolitica şi geostrategia problemelor actuale ………. rolul crescând al Extremului Orient …………………………………………………. geografia graniŃelor.4..1..1.5.2. Structura teritorială a economiei mondiale ……………. 2. Conflicte şi ameninŃări la începutul secolului al XXI-lea ...5. Geografia politică după al doilea război mondial …….1.3. 5... iredentismul şi separatismul …………………………………………. 1. 5. Geopolitici regionale ………………………………….7.7. 2. Cecenia. 6.. subnaŃiunile.2. Conceptul de stat ………………………………………..Partea a II-a GEOGRAFIE POLITICĂ UNIVERSALĂ 1. MinorităŃile etnice. Geopolitică şi geostrategie ………………………………. 5...3. 3. problema palestiniană …………….3. Drogurile şi securitatea naŃională ……………………… 6.2. Structura teritorială a economiei mondiale …………….. Geografia politică din perioada de tranziŃie spre civilizaŃia industrială şi epoca marilor descoperiri geografice până la jumătatea secolului al XIX-lea ……. 6.Kosovo.1. Globalizarea şi statul ………………………………….. 6... Geografia politică de la apariŃie până la abordările actuale …………………………………………………….. Geografia politică. 1. 3..6. Geopolitică şi globalizare ……………………………. geopolitica şi geostrategia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la al doilea război mondial …………………………….4.5. 5. Timor. 2.. 1.1. 3.2.. Globalizarea...4. Europa şi Rusia – probleme şi aspiraŃii ……………….… 6. Procesul de globalizare şi consecinŃele sale …………… 4... Taylor ………………………. Geopolitică şi geoeconomie …………………………… 6. 2. 2.… 5. Geografia statului şi a naŃiunii. 6. 5. a mărilor şi oceanelor ……………………… 3. Geopolitica şi obiectul său de studiu …………………. 1.. 207 207 209 210 215 220 223 223 226 228 229 230 232 232 232 244 246 246 248 251 251 252 252 254 255 256 257 260 260 261 262 263 265 268 268 269 . frontierelor.2. Focare de conflict . 6. Elementele fundamentale ale statului …………………..2. „Actorii” nestatali …………………………………….3. 6. China – o mare putere.6. Geopolitica mişcărilor naŃionaliste şi fundamentaliste . SituaŃia unor Ńări centrale şi semiperiferice în concepŃia lui Peter J.4... 5..

. 8.. Harta politică a lumii din Antichitate până în 1642 (începutul istoriei moderne) …………………………… 8.. 8.6.. Harta politică a lumii după cel de-al doilea război mondial ………………………………………………. Principalele probleme ale geografiei politice contemporane …………………………………………. Anexe ………………………………………………………….2. 8.3... ONU şi principiile dreptului internaŃional ……………. 8.2.. Harta politică a lumii după 1989 ………………………. 7..9. Harta politică a lumii în perioada interbelică ………….. EvoluŃia hărŃii politice a lumii …………………………….4. nivelul de dezvoltare economică şi ariile de decizie politică ……………………………………. Harta politică a lumii în perioada modernă (1642 – 1914) …. Gruparea statelor după modul de asociere militară. 7..1.. 8. Marile ansambluri economice şi politice mondiale …….5. Uniunea Europeană ……………………………………. 7.6. 8.1.. 270 271 271 272 274 274 276 277 278 278 279 283 PARTEA I GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ ..

.

la rândul lor. geografia economică. geografia cultu-rală etc. de la o abordare relativ restrictivă a relaŃiei om-mediu la analiza complexă a tuturor aspectelor geografice ale existenŃei umane. biosfera. în special în secolul al XX-lea. OBIECTUL. geografia aşezărilor. geo-grafia istorică. cât şi antropic). Obiectul de studiu al geografiei. Apărută mai târziu. b) studiul interrelaŃiilor dintre om şi mediul geografic (atât natu-ral. descrierea şi analiza factorului uman. Geografia este o ştiinŃă unitară care studiază două domenii: partea naturală a mediului geografic (geografia fizică) şi partea antro-pică (geografia umană).1. c) o sinteză regională care combină primele două elemente într-o proporŃie variabilă.1). . Un rol fundamental în dezvoltarea geografiei umane l-a avut şcoala franceză. Elisée Reclus şi Karl Ritter) şi-a extins considerabil sfera de acŃiune. PRINCIPIILE ŞI METODELE DE CERCETARE ALE GEOGRAFIEI 1. geografia umană cuprinde o serie de ramuri: geografia populaŃiei. Geografia umană presupune evidenŃierea următoarelor elemente: a) răspândirea teritorială. două sau mai multe discipline de sine stătătoare (fig. În ansamblu. unele dintre acestea cuprinzând.1. al geografiei umane şi interrelaŃiile cu alte ştiinŃe Geografia este ştiinŃa care studiază mediul format prin întrepă-trunderea geosferelor externe (litosfera. prin influenŃa şi acŃiunea umană (materializată în individualizarea antroposferei).. geografia umană (prin contribuŃiile hotărâ-toare ale lui Friederich Ratzel. ea analizează acest mediu de la suprafaŃa globului terestru ca pe un sistem care realizează schimburi de energie şi substanŃă cu mediul cosmic şi cu mediul teluric (interiorul Pămân-tului). geografia socială. pedosfe-ra). geografia politică. în primul rând Paul Vidal de la Blache şi Jean Brunhes. hidrosfera.

repartiŃiei. dobândind o nouă perspectivă sub influenŃa cuceririlor din tehnologie şi informatică privind stocarea. Palander. analiza spaŃială prin folosirea teledetecŃiei şi a înre-gistrărilor satelitare din cartografie. structuralismul. comerŃul şi serviciile de informatică. Localizarea resurselor. au fost lansate conceptele glo-balizării şi mondializării. sociologice. dezvoltarea geografiei economice a contribuit la substituirea analizelor descriptive. de transporturi şi servicii. pentru studierea regio-nală a aspectelor economice. distribuŃiei şi consumului de bunuri şi servicii. a locurilor centrale. consultanŃă. transferul şi manipularea băncilor de date. geodemografice şi geo-ecologice. 1998) • Geografia economică este ramura geografiei umane care stu-diază sursele de existenŃă şi care operează cu modelele spaŃiale ale producŃiei. Weber. Componentele geografiei umane (după George Erdeli şi colab. a început utilizarea metodelor cercetării operaŃionale. conducând la identificarea factorilor şi la înŃele-gerea dinamicii proceselor ce afectează diferenŃierea spaŃială a acti-vităŃilor economice asupra mediului geografic. geografia economică evoluează la confluenŃa unor importante curente filosofice (pozitivismul. 1. locul de prelucrare şi de distribuire. localizarea şi dinamica factorilor economici. . Von Thünen. a interacŃiunii şi opŃiunii spaŃiale din economie (I. În a doua jumătate a secolului al XX-lea. exploatarea resurselor naturale. conexiunea lor teritorială cu componentele geografico-fizice.. schimbului şi consumului de bunuri mate-riale. În ultimele decenii. Losch). Launhard. Geografia economică are ca obiect de studiu aspectele spaŃiale ale producŃiei. uma-nismul). Christaller. matematice. examinarea unor activităŃi legate de reŃeaua mijloacelor de transport şi comunicaŃii.Fig. industriale. O etapă distinctă în dezvoltarea geografiei economice s-a conturat prin apariŃia teoriilor geografice despre poziŃia teritorială a activităŃilor agricole. producŃia diverselor bunuri.

geopolitica abordează proble-mele la scară internaŃională. cu frontierele şi graniŃele sale. Dacă. Există. rezultat din oferta factorilor de mediu. • Geografia politică este ramura geografiei umane care studiază efectele teritoriale ale acŃiunii politice. metodă. cu unele adăugiri) În ultimele două decenii se manifestă un interes tot mai crescut în ceea ce priveşte diviziunile politice mai mici (cele din interiorul statelor). 2000. jocul de putere dintre acestea.a.2) şi a abordărilor multiple din sfera ştiinŃelor geografice şi sociale. a evoluŃiei structurilor disipative ş. iar geografia politică efectuează cerce-tarea la nivel 1 Între ştiinŃele moderne. Totuşi.a. propusă de Fr. Dacă geografia politică studiază interacŃiunea dintre om şi mediu. în ideea creării unei ştiinŃe proprii care să analizeze statul ca o realitate spaŃială) analizează necesităŃile spaŃiale ale unui stat. a relaŃiilor dintre procesele politice şi mediul geografic. care se comportă ca o entitate izolată şi independentă. fapt ce implică evaluarea interacŃiunii dintre procesele politice şi organizarea spaŃială. . „actorul” principal este individul sau statul. o delimitare strictă a obiectului geografiei economice este dificilă din cauza numeroaselor interrelaŃii cu celelalte ramuri ale geografiei umane (fig. geopolitica studiază cu precădere interacŃiunea dintre state. cazul geopoliticii este aproape singular: controversată. În mod tradiŃional.Ratzel. acŃiunile autorităŃilor care au impact asupra activităŃilor economice ş. geografia politică se ocupă cu studiul statului. chiar Uniunea InternaŃională de Geografie a interzis dezbate-rea sub egida sa a unor astfel de probleme – fapt datorat şi incapacităŃii unor geografi de a face distincŃie între geografia politică şi geopolitică. relaŃia dintre politică şi resurse. Componentele şi interrelaŃiile geografiei umane (după George Erdeli şi colab. a suportat un tratament represiv (ca reacŃie împotriva şcolii germane de geopolitică). efectele reprezentării politice în finanŃele publice. uneori. Prin urmare. geopolitica1 (termen introdus în 1899 de Rudolf Kjellen ca o dezvoltare a analizei organice asupra statului. în geografia politică. intră în sfera acestei ramuri a geografiei umane. desfigurată sau redusă la calitatea de termen. tendinŃa greşită de folosire a acestor termeni ca sinonime..cercetare. 2. al relaŃiilor acestor unităŃi teritorial-politice cu diferite alte unităŃi. „actorul” este numai statul. a dinamicii fenomenelor. cu morfologia şi caracteris-ticile statului. Dacă geografia politică examinează condiŃiile de existenŃă spaŃială a statului. în geopolitică. preocupare. Fig. în geografia electo-rală.

a crizelor pe care o traversează. Acest principiu a fost introdus în geografie de Alexander von Humboldt. area-lului). noŃiuni). Prin termenul de geostrategie este definit un concept geopolitic militar referitor la planificarea spatială a unor acŃiuni menite să asi-gure apărarea sau securitatea unui stat. Forma care concretizează principiul repartiŃiei spaŃiale este harta. Este cel mai vechi şi atât de necontestat. adică de la regional la general şi. geopolitică şi geostrategie sunt complexe. termenul de geopoli-tică a revenit în spaŃiul public. de apă pentru irigaŃii etc. frecvent. . Geopolitica şi geostrategia sunt mai mult nişte practici ale puterii decât nişte cunoştinŃe. După 1980.mondial. într-o manieră mult mai insistentă. încât se confundă cu geografia (a fost folosit pentru prima dată de geografi. în sfera cunoaşterii interzise. care încerca să explice raporturile dintre fenomenele geo-grafice pe baza comparaŃiei. Raporturile între geografia politică.B.Cohen.Mahon. Este un concept specific şcolilor geopolitice anglo-saxone.1. constituite după un model academic.T. iar în ultimul timp. aşezarea geografico-fizică şi aşezarea geografico-umană. utilizează: a) Principiul repartiŃiei spaŃiale (al extensiunii suprafeŃei. apoi cale de transport şi mai târziu resursă de hidroenergie. iar geografia economică. reacŃionară. piscicolă. acelaşi element geografic îşi poate schimba rolul (Dunărea în ultimii 2000 de ani a fost linie de apărare.Mackinder. prin care se fundamentează politica pactelor de agresiune”. concepte. În mod obişnuit se iau în considerare trei elemente ale aşezării geografice: aşe-zarea pe glob. fiind la rândul său.J. Principiile şi metodele cercetării geografice şi ale geografiei politice Principiile cercetării geografice reprezintă totalitatea elemente-lor teoretice fundamentale (legi. a raporturilor şi corelaŃiilor dintre ele. jocul forŃelor care modelează lumea şi echilibrele sau crizele care decurg de aici. motivaŃiilor şi calculelor lor. rezistenŃa la dezinformările din mass-media impun necesitatea culturii geopolitice şi reînnoirea gândirii academice. în unele Ńări. Acest principiu presupune obŃinerea generalizărilor plecând de la parte la întreg. fapt ce duce la cunoaşterea fenomenelor analoage. H.) b) Principiul cauzalităŃii În prezentarea acestui principiu se porneşte de la precizarea că el este legat de principiul conexiunii universale a fenomenelor. prin aplicarea legităŃilor generale ale fenomenelor şi proceselor geografice la nivel teritorial. Anumite elemente ale gepoliticii şi geografiei politice se întrepătrund. Unii autori au considerat geopolitica drept „o teorie antiştiinŃifică. c) Principiul integrării geografice A fost introdus de Karl Ritter (contemporan cu Alexander von Humboldt). unele modele matematice. legat în special de unele acŃiuni militare maritime2.Spykman. 1. După al doilea război mondial. 1. Punctul maxim a fost atins în 1989-1990. iar geografia nu poate fi concepută în afara repartiŃiei teritoriale). factor generator pentru altele. cunoaştere şi transformare a realităŃii obiective. În esenŃă. N. iar metodele repre-zintă modul de studiere.J. celelalte două se axează asupra studiului „acto-rilor”. El defineşte legătu-rile indisolubile ale fenomenelor şi proceselor geografice. În condiŃii geopolitice diferite. supusă oprobriului public.2. Principiile geografice Fiecare ştiinŃă se ghidează după anumite principii.2. Geopolitica este obiect de studiu atât al geografiei politice. prin turbulenŃa generală provocată de prăbuşirea comunismului. Ele atribuie o importanŃă mai mare reprezentărilor. geopolitica a fost aruncată. în sens invers. local sau regional. Analiza poziŃiei geografico-umane exprimă alegerea laturilor amplasării teritoriale a căror influenŃă s-a resimŃit în evoluŃia unităŃii respective şi care poate căpăta o însemnătate deosebită în viitor. orice fenomen are la bază o cauză generatoare. cât şi al politologiei şi constituie un instrument folosit în politica externă a unui stat. ÎnŃelegerea lumii în care trăim. oferind posibilitatea studierii repartiŃiei la nivel planetar sau regional. acest principiu exprimă relaŃia dintre cauză şi efect. 2 ReprezentanŃi ai geostrategiei pe plan mondial: A. naŃional şi local. Prima sesizează desfăşurarea puterilor în raport cu spaŃiul. S.

translaŃia raporturilor dintre puteri pe planul relaŃiilor economice şi al creşterii interdepen-denŃei globale. apare ca expresie a integrării regionale a acestora. economică. politică. marile puteri au un interes vital în statornicirea unei ordini economice mondiale în care să nu existe bariere în calea comerŃului. constituind o latură a principiului integrării geografice. sunt excluse argumentele ce decurg ca urmare a ocupării mili-tare. Statele Unite a devenit centrul unei mari regiuni econo-mice a lumii. so-cială. Expansiunea economică (împreună cu propulsorul ei intern. Bucureşti. clan. relaŃia om-teritoriu. principiul integrării geografice cere urmărirea corelaŃiilor sau a conexiunilor pe aria respectivului obiect. mijloacele economice prevalând tot mai mult asupra mijloacelor militare şi ideologice în lupta pentru dominaŃie. care permite studierea faptelor (geografice) în condiŃionarea lor naturală. urmărindu-se formarea lui în timp. popoarele trebuie să dispună de libera lor voinŃă. inimă a pământului românesc. 4 Ion Conea. prezentând o importanŃă capitală prin determinarea dimensiunilor conceptului despre trib. cât şi naŃionalitatea. Transilvania. b) Principiul istorismului cere ca orice fapt geografic actual să fie analizat şi explicat pe baza tratării istorice.2. Principiile geografiei politice Fiind o ramură a geografiei umane. creează grupări regionale care erodează rolul statului. pe planul al doilea. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Regiunea cu o ascensiune spectacu-loasă este AsiaPacific. să-şi hotărască singure soarta conform intereselor lor. iar aspectele locale se inserează în regional şi global. Invocarea dimensiunii etnografice este justificată în măsura în care se referă la teritoriul cuprins prin dinamismul demografic firesc al unui neam. 3 . Editura Didactică şi Pedagogică. înnoirea tehnologică) devine dimensiunea preponderentă a puterii geopolitice. c) Principiul naŃionalităŃilor şi al autodeterminării popoarelor s-a născut din ideea că atât omul ca persoană individuală. iar stăpânirea unei părŃi din piaŃă. Cucerirea de noi pieŃe de desfacere devine un obiectiv geopolitic fundamental. strămutărilor de populaŃie. formaŃiunile lingvistico-culturale fără elementul etnic sunt simple concepte teoretice. Globalismul şi protecŃia intereselor naŃionale intră în raporturi contradictorii. „ansambluri geo-economice”). o pondere şi un rol evident dobândesc: a) Principiul regionalismului. În mod deosebit. care adesea capătă expresii geopolitice. fiindcă grupul uman-social este o formaŃiune complexă. fenomen sau proces şi a rolului fiecărui element şi al tuturor împreună. deseori. geografia trebuie să se limiteze la explicarea evolutivă a stării prezente”3. măsurilor administrative de modificare a actelor de identitate4. cu aspiraŃii în prezent şi pentru viitor. Rasa nu poate fi un criteriu sigur de analiză. Sunt evidente procesele susŃinute şi stimulate de progresele în comunicaŃia globală şi de accentuarea confruntării geo-economice.2. Ca ştiinŃă integrativă. deznaŃionalizării. în cadrul cărora graniŃele naŃionale trec. pag. modul diferenŃiat în care procesele economice afectează anumite regiuni ale globului şi pentru construirea unui model spaŃio-temporal al economiei mondiale. care mai cuprinde Canada şi Mexicul. nr. Integrarea geografică oferă o privire de ansam-blu asupra obiectului cercetat şi facilitează explicarea fenomenelor. mai importantă decât stăpânirea unui teritoriu. Analiza con-textului istoric este necesară geografiei politice pentru a surprinde re-laŃiile politico-economice spaŃiale. d) Principiul etnic permite analiza elementului (etnic) în grupul uman. diferenŃierea suprafeŃei terestre şi organizarea spaŃială. deci într-un tot unitar. ParticularităŃile etnice au multiple urmări de ordin psihologic şi material în plan geopolitic. Aceste grupări („comu-nităŃi economice”.Dacă principiul metodologic al repartiŃiei spaŃiale precizează poziŃia şi întinderea teritorială a obiectului studiat. 1977. „Pentru a evita suprapunerea cu istoria. 133-134. culturală. Geografia are un caracter integrativ. naŃionalitate şi naŃiune şi a ariei lor de răspândire.1/1941. Ioan Donisă. geografia politică utilizează aceleaşi principii metodologice. cu rădăcini în trecut. deoarece ocupă un spaŃiu vast şi de formă neregulată. Cu alte cuvinte. ca persoană colectivă. Activitatea transnaŃională a corporaŃiilor şi a altor forŃe nonsta-tale accentuează rolul prioritar crescând al puterii economice. o a doua putere economică a lumii este Uniunea Europeană. determină schim-bări fundamentale geopolitice. 1. în „Geopo-litică şi geoistorie”. instituirii de relaŃii coloniale. geografia are rolul de a evalua starea unor structuri.

justificare sau condamnare a politicilor. Limita etnografică nu s-a putut şi nu poate fi trasată atât din cauze de ordin economic şi politic. geometrică sau linia de referinŃă. 6 NaŃionalitate – a) Comunitate de oameni cu aceleaşi caractere naŃio-nale. Metodele geografiei reprezintă un ansamblu de reguli. 1958. Bucureşti. 1622-1650) a introdus-o cu fermitate. limita etnografică. explica şi evalua sursele poli-ticii externe a unei naŃiuni sau caracterul ei adecvat. Bernhard Varenius (geograf danez. a popoarelor şi chiar a triburilor sedentare prezintă avantaje net superioare în raport cu limitele artificiale.). când teritoriul cuprinde alte naŃionalităŃi. a naŃionalităŃilor6. Bucureşti. clasificarea şi abstracti-zarea materialului faptic. locuind pe teritoriul unui stat multinaŃional sau ca minorităŃi. 1. În materie de delimitări de state. apă-rută pe baza unităŃii de limbă.A. De altfel. indicând ce este mai bine pentru o Ńară. b) Totalitatea trăsăturilor specifice unei naŃiuni.T. şi-au revenit după distrugerile suferite în timpul războiului. Plebiscitul este un element fundamental al dreptului popoarelor. Metoda inductivă Această metodă constă în abordarea realităŃii prin studiul singularului şi particularului pentru găsirea trăsăturilor comune care exprimă generalul. 528). limita naŃiunilor5.3. S. f) Principiul plebiscitului se bazează pe consultarea populaŃiei. se ajunge astfel la cunoaşterea particularului şi. iar apariŃia ComunităŃii Economice Europene a fost un semnal că Ńările sprijinite de S. motiv pentru care este considerat o expre-sie a sufragiului universal.e) Principiul limitei etnografice. cât şi datorită infiltraŃiei în zonele de frontieră a unor elemente etnice străine. În aceste planuri erau incluse măsurile privind convertibilitatea va-lutelor. Editura Academiei Române. metoda deductivă permite utilizarea unor judecăŃi care pleacă de la premise ce conŃin generalul.T. locuitorii sau reprezentanŃii lor au fost chemaŃi ca «martori».) au acŃionat pentru realizarea unei ordini economice mondiale care să permită factorilor de producŃie să circule liber între Ńările industrializate. DicŃionar de geografia populaŃiei. cetăŃe-nie (după DicŃionarul limbii române moderne. pe baza cunoaşterii teoriei. istoriceşte constituită. c) Calitatea unui individ de a aparŃine unei naŃiuni. de teritoriu. 1968. Unitatea geografică teritorială nu poate fi admisă în fixarea limitelor. Metoda analizei NaŃiune – comunitate stabilă de oameni. pag. derivate. efectuând. crearea unei Bănci Mondiale. norme şi procedeee de cunoaştere şi ele depind de natura domeniului cercetat. g) Principiul interesului naŃional (al raŃiunii de stat). fie prin introducerea principiu-lui sectoarelor. Respectarea principiului limitei etnogra-fice se face cu uşoare abateri impuse de situaŃia zonei frontierei şi de interesele primordiale. cu puŃin înainte de terminarea războiu-lui mondial. geografia aşezărilor umane şi geografia economică. înfiinŃarea unei AgenŃii interna-Ńionale privind reducerea tarifelor la bunurile manufacturate (G. În toate zonele populate. „metoda este totalitatea procedeelor care conduc raŃiunea la aflarea sau demonstrarea adevărului. Geografie teoretică.A. 7 Vasile S. 310. care serveşte ca mijloc de propunere. pe teri-toriul unui stat naŃional. Limita etnografică înlesneşte dezvoltarea naŃiunii în cadrul ei firesc. fie prin ocuparea unei regiuni considerate res nullus. Acest principiu se foloseşte pentru a descrie. Ionica Soare. După al doilea război mondial. Editura N’Erga.Cucu. Principiul plebiscitului „s-a aplicat sub diferite forme în probleme ce interesează delimitările de frontieră (în sec. XIII şi XIV. 8 Vintilă Mihăilescu. pe baza acesteia. Metoda deductivă Dacă metoda inductivă ajută ordonarea. EvoluŃia Japoniei a confirmat aceeaşi tendinŃă. este şi un instrument al acŃiunii politice. caracter naŃional. se pot formula concluzii asupra calităŃii unor fapte individuale. În regiunile în mare parte nelocuite s-au aplicat limita astrono-mică. Metoda inductivă este una din căile principale de abordare a realităŃii geografice. manifestată în particularităŃile specifice ale culturii.A. de viaŃă economică şi de factură psihică. statele occidentale (îndeosebi S. economice şi ale apărării naŃionale. tehnica este o indicaŃie concretă”8. fiind o limită de drept.U. este superior celorlalte principii. 5 . să exprime voinŃa lor”)7. pag.A. a genera-lizării şi abstractizării. iar în secolul al XVII-lea.U. un procedeu de natură politică aplicabil în orice împrejurare şi în toate problemele ce interesează ordinea internă a statelor şi ordinea internaŃională. Metode folosite în cercetările de geografie economică şi în geografia politică După Vintilă Mihăilescu. totodată. împreună cu Marea Britanie şi-au coordonat acŃiunile privind crearea unei astfel de „ordini” economice deschise. … metoda este o indicaŃie abstractă. 101.U. această metodă a fost utilizată încă din Antichitate. pag. Editura Academiei Române. În geografie. pe opinia şi voinŃa publică. pentru delimitările frontierelor în Argonne şi în alte părŃi ale FranŃei. numeroase generalizări şi clasificări.

de nedeterminare şi de întâmplare. h) Metoda statistico-matematică David Harvey arată că matematica „asigură mijloacele pentru formularea viguroasă şi simplă a argumentelor”. structurilor disipative. metoda cartografică face uz şi de alte reprezentări grafice: profile. folosind metoda sintezei. Fiind o copie simplificată a realităŃii. cartograme ş. a fractalilor. harta este o imagine bidimen-sională. datorită nonconfor-mismului şi efervescenŃei pe care le produc în lumea ştiinŃifică. Potrivit acestei metode. procesului sau sistemului real. redau o anumită interacŃiune sau o evoluŃie spaŃio-temporală. această aplicare a dus la individualizarea geografiei istorice. a analizelor cantitative. Introducere în geografie ca ştiinŃă. relaŃiile şi chiar unele legi.Această metodă constă în descompunerea obiectelor. prin acestea. iar „cea dintâi pagină de geografie a fost un plan sau o hartă”9. a metodelor matematice. fiecare fapt geografic trebuie studiat în devenirea lui. o reprezintă modelul. harta serveşte atât pentru efectuarea cercetării. cognitive. Metoda istorică Simion MehedinŃi cerea aplicarea metodei istorice în geografie. micşorată şi generalizată a suprafeŃei terestre. Metoda cartografică Harta şi globul geografic s-au născut încă din Antichitate. Harta redă.7 . I. exprimând o mare doză de incertitudine. fenome-nelor şi proceselor studiate în părŃile lor componente pentru observa-rea şi cunoaşterea în detaliu a caracteristicilor şi funcŃiilor pe care le au. În afară de globuri geografice şi de hărŃi. Bucureşti. poate fi surprins rolul fiecărui component. În geografia contemporană un rol im-portant are o formă aparte a modelării. London. cât şi pentru reprezentarea rezultatelor acesteia. psihologice şi de sistematizare. Modelarea constă în construirea unei reprezentări a obiec-tului. care au o dinamică diferită. Analiza trebuie să rămână la nivelul entităŃilor care reprezintă părŃile componente ale sistemului şi subsistemelor economice şi al raporturilor dintre ele. vol. i) Metoda modelelor Una dintre modalităŃile de folosire a limbajului matematic şi. Complexitatea. o multitudine de informaŃii din sfera geografiei economice şi politice. mai ales. Modelele au funcŃii normative. pag. diagrame.a. precum şi surprinderea legăturilor funcŃionale. Metoda comparativă Fundamentarea metodei comparative în geografie aparŃine lui Alexander von Humboldt. Studierea fenomenelor geografice a fost confruntată dintotdeauna cu un număr mare de variabile. pag. dar numai sinteza duce la reconstrucŃia mintală a obiectului descompus în părŃi. constructive. Geografia recurge la analiză datorită cerinŃelor cu-noaşterii. într-o formă sinte-tică. David Harvey. Analizele constitutive şi modelarea matematică reprezintă o cale metodologică deosebit de utilă în studiile geografice privind diagnosticarea şi organizarea teritorială. a formei urbane are o arie de aplicativitate care creşte de la un an la altul. Teoria bifur-caŃiei. inclusiv al omului în cadrul mediului geografic. Terra. Această metodă constă în compararea diverselor fapte de acelaşi gen pentru a descoperi asemănările şi deosebirile dintre ele. reconstituindu-se astfel evoluŃia procesului. a obiectelor. Prin analiza funcŃională. Explanation in Geography. În geografie. Mode-lele matematice 9 10 Simion MehedinŃi. modelarea matematică. Metoda istorică aplicată în geografie permite analiza fenomenelor şi proceselor în evoluŃia lor temporală. Simion MehedinŃi sublinia importanŃa folosirii în geografie a metodei comparative. haosului. cantitatea extremă de interacŃiuni şi interferenŃe între elementele unei entităŃi scapă raŃionalismului clasic. 1931. dar cu menŃinerea numai a părŃilor şi proprietăŃilor caracteristice şi mai importante. cu atât mai mult cel geografico-economic sau geografico-politic.. Simion MehedinŃi menŃiona că harta este „un al doilea ochi al geografului”. marele geograf a dorit să sublinieze că prima formă de redare a rezultatului observaŃiei geografice a fost harta şi abia mai târziu a apărut descrierea prin cuvinte. ară-tând că prin aceasta se poate ajunge la descoperirea unor forme intermediare. care ilustrează un anume aspect geografic. iar statistica „asigură mijloacele pentru analiza datelor şi verificarea ipotezelor care se sprijină pe aceste date”10. . Metoda sintezei Sinteza duce la reconstrucŃia mintală a obiectului descompus în părŃi prin analiză. Dacă globul geografic este o reprezentare fidelă a realităŃii. 339. proceselor şi fenomenelor aflate pe ea. Geografia face uz în perma-nenŃă de metoda sintezei.121. logice. 1969. Geografia caută şi stabileşte cu exactitate locul şi importanŃa fiecărei părŃi componente în cadrul sistemului sau subsiste-mului studiat. uşor accesibile. modelul permite studierea părŃilor şi a proprietăŃilor.

Rolul geografiei economice şi politice universale în formarea specialiştilor din domeniul relaŃiilor internaŃionale şi al studiilor europene Geografia economică şi geografia politică s-au impus ca ramuri ale ştiinŃei (ale geografiei umane). crearea ComunităŃii Economice Europene (în 1957) şi deschiderea progresivă a graniŃelor au făcut să crească puternic ponderea acestor pieŃe în întreaga activitate.primare (extracŃia şi exploatarea resurselor naturale – minerale. Geografia politică. depen-denŃa unei Ńări faŃă de celelalte Ńări a sporit. în acest sens. sociale. Liberalizarea pieŃelor mondiale. acceptarea solidarităŃilor dintre Ńări. asamblate etc. s-a accentuat latura aplicată a geografiei economice.4.folosesc simbolurile şi formulele pentru a reprezenta realitatea. la constituirea unor structuri economice şi sociale integrale şi corect proporŃionate. dar şi transregională. evaluează interacŃiunea dintre procesele politice şi organizarea spaŃială.cuaternare (cercetare. ramură a geografiei umane. toate Ńările suportă constrângeri din exterior. politici macro-economice de reglementare conjuncturală destinate să amortizeze ampla-sarea ciclurilor economice şi. la optimizarea exploatării resurselor. Geografia modernă este o disciplină a dinamicii fenomenelor. . conceperea unor instituŃii novatoare. pe de altă parte. de antrenare a unui număr tot mai mare de state şi de activităŃi în sistemul economic contemporan. Astăzi. a-i prognoza evoluŃia viitoare prin calcularea efectelor pe care le-ar avea variaŃia fiecărui factor. Locul statului diferă de la o Ńară la alta. O recesiune în Ńara unui partener comercial are repercusiuni inevitabile asupra celor-lalte Ńări şi.). mondializarea este o realitate ce nu poate fi ocolită. Modelele ajută la depăşirea fazei intuitive în descrierea şi înŃelegerea realităŃilor geografico-economice şi geopolitice şi la stăpânirea complexităŃii. . capacitatea de a participa la îndeplinirea dezideratelor dezvoltării. a-i caracteriza dinamica. politice şi culturale. Mondializarea se manifestă printr-o integrare tot mai accentuată a economiilor naŃionale şi a întreprinderilor de amploare regională. Geografia economică cuprinde mai multe subramuri: • Geografia resurselor • Geografia agriculturii • Geografia industriei • Geografia serviciilor Geografia economică studiază o serie de activităŃi: . s-au abordat conceptual manifestările cu caracter obiectiv generate de expansiunea economică. . scopul său fiind acela de a sesiza legi ale dinamicii. politici microeconomice care să susŃină sectoare considerate prioritare. relaŃiile dintre politica publică şi dezvoltarea resurselor. a influenŃelor pe care teritoriul respectiv le are asupra compor-tamentului politic uman şi. studiază gruparea statelor şi relaŃiile globale. repartiŃiei şi funcŃionării spaŃiale a proceselor sau fenomenelor pentru a fi utilizate în practica dezvoltării şi a relaŃiilor internaŃionale. diviziunile politice. ÎnŃelegerea şi aplicarea conceptului novator al globalizării con-stituie un proces de intensă aprofundare a interdependenŃelor econo-mice. să evite recesiunile. mai ales. FuncŃiilor ireductibile ale statului li s-au adăugat politici structurale cu obiective pe termen lung privitoare la competitivitate. fiind determinat de suma unor opŃiuni politi-ce. turism. construite.. După al doilea război mondial. de informatică etc. Geografia economică contribuie la organizarea şi modelarea optimă a spaŃiului geografic. pe de o parte. iar marjele de manevră ale politicilor economice se cer analizate. forestiere. dintre individ sau comunitatea umană şi suprafaŃa terestră unde aceasta trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea. comerŃ.). necesitatea unei integrări mai strâns bazate pe un proiect politic. constrângerile exercitate de me-diul internaŃional asupra fiecărei Ńări s-au intensificat. consultanŃă. agricole). politici sociale de protecŃie şi de redistribuire. coeziunea socială etc. În ultimele decenii s-a manifestat un interes deosebit pentru aplicarea teoriei localizării. şi a dezvoltării dura-bile. a influenŃelor pe care le au deciziile politice asupra teritoriului respectiv. iar conjunctura interna-Ńională determină tot mai mult conjunctura naŃională. Asocierea cunoştinŃelor de geografie economică cu cerin-Ńele viitoarei profesiuni contribuie la formarea unei gândiri economice fundamentate şi active în planul realităŃilor prezente şi viitoare.secundare (producŃia diferitelor bunuri materiale – manufactu-rate. relaŃiile dintre procesele politice şi modul geografic. 1. . Toate acestea indică interdependenŃa crescândă dintre politic şi eco-nomic. relaŃie privită prin prisma. în general. bancare). fabricate. reŃeaua industrială.terŃiare (servicii de transport. în special.

3).a. diminuarea resurselor de apă. RESURSELE ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ Pentru problemele de geografie economică şi politică. Fertilitatea generală a populaŃiei femi-nine în vârsta de reproducere (convenŃional între 1549 de ani) este determinată de: . decăderea industriei pescuitului. Trei forŃe sunt decisive pentru dimensionarea dezvoltării umane: inovaŃia şi influenŃarea economiei. Creşterea proiectată a populaŃiei. Redimensionarea creşterii economice prin distribuŃia echilibrată a resurselor naturale. pag. în totalitatea sa.3. mobilitatea. populaŃie ocupată. al dece-selor (M) sau ca efect al imigrărilor (I). studiul populaŃiei reprezintă primul element de referinŃă. mortalitatea.structura pe grupe de vârstă. 2. EvoluŃia numerică a populaŃiei depinde de valoarea unor indica-tori: fecunditatea. creează noi subsisteme.intervalul dintre naşteri. Fluxurile N şi M schimbă stările populaŃiei. PopulaŃia mondială este o sumă de populaŃii naŃionale. ori al emigrărilor (E). supravegherea impactului activităŃilor economice asupra mediului ş. nupŃialitatea. dintr-o Ńară sau alta. exacerbând toate celelalte probleme de mediu sociale şi politice11. de intrări şi ieşiri care îi modifică starea (fig. Editura Tehnică. Învelişul uman este cel mai dinamic component al mediului geografic. poate să afecteze mult mai direct progresul economic şi pacea pe Terra. . populaŃia umană este privită ca resursă fizică şi intelectuală. RESURSELE UMANE ALE TERREI.1. . natalitatea. 3. a materiilor prime ş. POPULAłIA. sporul natural. scăderea suprafeŃei de teren agricol pe persoană. . Fecunditatea este capacitatea fiziologică a femeii.a. măsurată prin numărul de copii. nu se pot obŃine fără utilizarea eficientă a resurselor umane. cuplului sau populaŃiei. 11 Lester Brown. fertilitatea. câteva tendinŃe clare legate de mediu modelează viitorul civilizaŃiei. în Starea Lumii 2000. decât orice altă tendinŃă. Fertilitatea este manifestarea efectivă a fecundităŃii femeii. Totodată. o sumă de generaŃii aflate în conexiune. divorŃialitatea.vârsta căsătoriei. dar mai ales pentru categoriile de populaŃie activă economico-social. în următoarea jumătate de secol. 2000. creşterea moderată a populaŃiei şi interconectarea (care creează atât probleme. Toate activităŃile umane. Fig. La începutul secolului al XXI-lea. a cuplului sau a unei populaŃii de a procrea (de a naşte copii vii). iar acestea.2. Bucureşti. Dinamica populaŃiei PopulaŃia umană este un sistem deschis în care fluxurile sunt date de naşteri şi decese. energetice. prin prisma resurselor alimentare. procesele şi fenomenele sunt analizate şi apreciate după implicaŃiile pozitive sau negative asupra populaŃiei. Sistemul populaŃiei se intersectează cu alte sisteme. accentuarea laturilor calitative ale producŃiei. scăderea suprafeŃelor de pădure şi dispariŃia unor specii de animale şi plante. creşterea populaŃiei. Provocările unui nou secol. cât şi şanse). relaŃii şi conexiuni. PopulaŃia ca sistem deschis Conceptul de dinamică a populaŃiei semnifică procesul general de schimbare a numărului acesteia ca urmare a naşterilor (N).

culturali.6 28. avort etc.4 19. Somalia 47. Guineea 47. inclusiv sterilizare. Un model cultural. datorită unei proporŃii însem-nate din populaŃia Terrei care este tânără (aptă de reproducere).2 15.8 20.1 11.5 19.măsurile de politică demografică. prin aceasta se încearcă realizarea controlului creşterii populaŃiei pe calea folosirii deliberate a contracep-Ńiei şi a altor metode artificiale.6 La scară continentală.1 19952000 22. tendinŃa generală este de scădere: în Ńările dezvoltate ale Europei. .3 19901995 23. 1000 – constantă ce indică persoane.5 18. de regulă.6 15.latinesc.9 20.3 45. este planifi-carea familială (planning familial). n – numărul născuŃilor vii în perioada calculată.3 24.6 42. .9 10. precum şi de unele culte religioase ce se opun (în virtutea unor principii morale) la orice formă de control artificial al naşterilor. .0 23.6 33.proporŃia celibatarilor. fertili-tatea.9 33.2 15.2 în Belgia. Tabelul 1 EvoluŃia indicelui natalităŃii în perioada 1975 – 2000 şi estimări până în anul 2010 (‰) 19751980 Indice mediu pe Glob Africa America Latină America de Nord (fără Mexic) Asia Europa Oceania 28.3‰ şi. de tradiŃie şi de politica demogra-fică.9 25. unităŃi administrative sau locali-tăŃi).8 27.rata de divorŃialitate.5 13.2‰. 13.8 21.factorii sociali. Contro-lul naşterilor este considerat ca un ajutor esenŃial în atingerea unor nive-luri scăzute ale ratei de creştere a populaŃiei.1 16. liberă de către cuplu a numărului de copii şi eşalonarea naşterilor. fiind măsurată pe baza raportului dintre numărul total al născu-Ńilor vii şi numărul populaŃiei totale (numărul mediu) al anului respectiv. genetici. Conceptul de planificare familială înseamnă determinarea conştientă. politice şi religioase ale femeilor.6 27.4 14.8 30. iar în Ńările aflate în curs de dezvoltare (Ńările arabe.1 13. Indicele sau rata natalităŃii se calculează cu relaŃia: N= n ⋅ 1000 P în care : N – natalitatea. iar Africa – cei mai înalŃi. Aceasta are totuşi efecte scăzute.8 19851990 26. • Natalitatea (N de la adj.1 29. a unei Ńări. în ultima jumătate de secol.1 15. proporŃia naşterilor la 1000 de Valorile acestui indice sunt influenŃate de factori social-econo-mici-culturali. economici.3‰ – tabelul 1).1 38.3 17.6‰.9 19801985 27. cele din Africa) depăşeşte 45‰ (Afganistan 50. este sub 12‰. în special în anumite state.0 12. . religioşi.. P – numărul populaŃiei medii în acelaşi interval. natalis – de naştere) este un fenomen demografic reprezentat prin frecvenŃa naşterilor la o populaŃie (mondială. Danemarca.8‰ în perioada 1995-2000).rata de nupŃialitate.5‰. Coreea de Sud şi Japonia. Americii de Nord şi Asiei. continentală. respectiv. a scăzut de la 5 la 3. determinat de numeroşi factori. Fertilitatea este influenŃată de condiŃiile de viaŃă social-cultural-eco-nomice. La nivel mondial.9 39.4 44. • Mortalitatea .5 10.6 14.9 20002010 19. psihologici. Con-ceptul de planificare familială este privit cu suspiciune de guvernele unor Ńări slab dezvoltate economic. psihologici.7 19. Niger 50. Europa şi America de Nord au cei mai mici indici (10. Acest indice este de peste 7 în Coasta de Fildeş şi Malawi şi sub 1.

cu o asistenŃă medicală de calitate: Japonia 4‰.6 10.9 6.3 7. Italia. în Asia şi Australia.5 19952000 8.3 7. Malawi 139‰ şi Guineea Bissau. războaie ş. Tabelul 2 EvoluŃia indicelui mortalităŃii în perioada 1975-2000 şi estimări până în anul 2010 (‰) 19751980 Indice mediu pe Glob Africa America Latină America de Nord (fără Mexic) Asia Europa Oceania 11. iar ratele cele mai înalte se găsesc în Africa intertropicală (tabelul 2). după ce a avut loc naşterea vie (încetarea postnatală a funcŃiilor vitale fără posibilitate de resuscitare)”.1 19851990 9. iar cea mai mare în Afganistan (20.a. Cele mai mari areale cu mortalitate redusă sunt în vestul şi sudul Europei. iar cele mai mari în Africa: Mali 154‰.9‰).9‰). nivelul activităŃii sanitare. al doilea vârf revenind grupelor de peste 65 de ani. Suedia 5‰.7 8. calculată pentru un an sau o perioadă.5 7. starea de sănătate. pe rolul acesteia în schimbările ce au loc în populaŃie şi influenŃa mediului asupra ei. ca număr al populaŃiei medii anuale (numărul de persoane la 1 iulie al anului calendaristic respectiv). Studiile geografice se axează pe stabilirea unor modele spaŃiale ale mortalităŃii. Emiratele Arabe Unite (2.7 19801985 10. America de Nord.6 7.9 19901995 9. este un eveniment definit la ONU.4 8.).2‰).3 7.2 8.7 7.8 8. Cele mai mici valori ale acestui indice se înregistrează în Ńările dezvoltate economic.5 9. evenimente negative (calamităŃi naturale. Mortalitatea infantilă (mortalitatea nou-născuŃilor până la împli-nirea vârstei de un an) se calculează cu formula: Mo = mo ⋅ 1000 n în care: Mo – rata de mortalitate infantilă.3 14. Mortalitatea cea mai redusă este în Kuweit (2. soldul) natural al populaŃiei. astfel: „dispariŃia definitivă a oricărei evi-denŃe a vieŃii în orice moment de timp.6 6.5 10.5 8.3‰) şi Sierra Leone (22.8 7.6 8.3 11. exprimată în valori relative (‰).0 17.5 10.5 12.5 8. n – numărul naşterilor vii în anul calendaristic dat. 1000 – constanta ce indică proporŃia deceselor la 1000 de persoane. Mortalitatea este influenŃată de nivelul de trai.7 8. m – numărul absolut al deceselor în decursul unei perioade calendaristice (de obicei.6 8.3 7. de obicei.3 16. mortalitatea generală a scăzut până la 9‰. notat cu M (de la latinescul mortuus-mortul). ne oferă bilanŃul (sporul.Decesul.9 8. Germania 6‰.8‰).4 6. • Soldul (bilanŃul) natural al populaŃiei DiferenŃa dintre numărul născuŃilor vii şi totalul deceselor.6 Pe ansamblul planetei. Olanda 7‰. mo – decesele sub vârsta de un an. care se calcu-lează cu relaŃia: .7 8. Mortalitatea este frecvenŃa deceselor pe o perioadă determinată în cadrul unei populaŃii sau categorii de populaŃie. FranŃa.3 11.9 13.7 11.7 20002010 8. nordul şi sudul Africii.6 14.8 10. Mozambic 143‰. P – numărul populaŃiei expuse riscului de deces luat. mortalitatea este bimodală: mortalitatea infantilă reprezintă un vârf. Danemarca. un an). Costa Rica (3. Indicele sau rata mortalităŃii se calculează cu relaŃia: M= m ⋅ 1000 P în care: M – indicele de mortalitate. După vârstă.

2 18.9 11. iar în Ńările foste socialiste.H. eradicarea unor maladii şi a provocat o creştere deosebit de accentuată a populaŃiei începând cu secolul al XVIII-lea.5 14. BilanŃul natural este negativ într-o serie de Ńări europene: Germania.50 1600 0.8 20.4 6.H. M – mortalitatea.80 3019 1. Grecia.6 19. în Ńări precum: Oman. România.5 18. Siria.9 2. 1000 d.2 20002010 11. Tabelul 4 EvoluŃia numerică a populaŃiei Terrei şi ritmul mediu anual de creştere (%)* Anul 8000 î. 5000 î.2 24. astfel s-a declanşat creşterea demografică modernă (tabelele 4 şi 5). EvoluŃia numerică a populaŃiei Numărul şi repartiŃia geografică a populaŃiei Terrei reprezintă rezultatul unei îndelungate evoluŃii.0 27.7 3.2 11. Liberia.54 22.45 1175 0.6 19952000 13.3 13. Tabelul 3 Indicele soldului natural al populaŃiei în perioada 1975-2000 şi estimări până în anul 2010 (‰) 19751980 Indicele mediu pe Glob Africa America Latină America de Nord (fără Mexic) Asia Europa Oceania 17.4 7. 1650 1750 1850 1900 1950 1960 1970 1987 1999 2025 Numărul populaŃiei Ritmul mediu anual (%) (milioane de locuitori) 5 100 250 400 550 725 0.85 5000 1.1 18.1 4..40 . Fazele de creştere intensă a populaŃiei sunt în strânsă concor-danŃă cu progresele din sistemele de producŃie.65 6000 1.3 12.2 19801985 17. sporul) natural.4 6.1 16. Kenya (tabelul 3).2.7 19851990 17.6 3.7 15.6 8.2 -1.85 3697 2.2 -1.1 21. 1 d.2 24.1 28. Ungaria ş.8 3.7 11.0 10. Ucraina. RevoluŃia industrială a generat o creştere a productivităŃii muncii în agricultură. 1000 – constantă ce indică populaŃia celor rămaşi în viaŃă la 1000 de persoane.S n = (N − M) ⋅ 1000 în care: Sn – soldul (bilantul.1-2‰ şi aceasta pe fondul unei natalităŃi foarte reduse şi al unei mortalităŃi în jur de 11 ‰ cauzată de îmbătrânirea populaŃiei. Niger.3 28.6 25.6 5.4 19901995 14.50 2516 0. Rusia. Italia. În Africa şi Asia se înregistrează cei mai mari indici ai sporului natural (între 25-35‰). începută o dată cu apariŃia omului. N – natalitatea. extinderea activităŃilor secundare şi terŃiare.60 8000 1.H.8 0.a.2 11. de condiŃiile social-economice şi sanitare.3 7.H. în celelalte state europene este între 0.

natalitatea avea valori de 45‰. începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.) au avut ca urmare scăderea numărului populaŃiei. Dacă. ce s-a mani-festat pe întregul glob până la mijlocul anilor ’60. în Europa secolelor XVI-XVII.0 3. 1996 (cu unele modificări) Tabelul 5 Dinamica miliardelor de locuitori ai Terrei Numărul miliardelor 1 2 3 4 5 6 Anul atingerii a încă unui miliard 1830 1930 1960 1974 1987 1999 Intervalul necesar (ani) Sute de mii de ani 100 30 14 13 12 Tabelul 6 PopulaŃia mondială după anul 1900 Anul 1900 1920 1940 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 1999 Milioane de locuitori 1600 1815 2150 2516 2751 3019 3336 3697 4080 4447 4854 5295 5702 6000 Numeroase evenimente şi fenomene. de-a lungul timpului: bolile (ciuma. regiuni.0 19801989 6. inundaŃiile ş.0 3. programelor în domeniul sănătăŃii (tabelul 6). invaziile. foametei şi conflictelor militare). holera etc. creşterea s-a accentuat după al doilea război mondial datorită. în principal. ciuma neagră. Tabelul 7 Ratele medii de creştere demografică pe mari regiuni şi în România (‰) Continente. care a generat un recul al populaŃiei. au determinat o nouă creştere demografică (a doua „revoluŃie demo-grafică”).0 19601969 10 8.0 19701979 8. mai ales spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Industrializarea şi urbanizarea Occidentului au produs o agravare a condiŃiilor de viaŃă. În secolul al XX-lea. numărul locuitorilor planetei a crescut de 4 ori mai repede decât în secolul al XIXlea.20 * Sursa: Raportul FNUAP. datorită ameliorării tehnicilor agricole. tifosul. ritmul de creştere s-a mărit prin scăderea mortalităŃii infantile şi îmbunătăŃirea bazei alimentare. variola. Creşterea bruscă a populaŃiei Terrei a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.0 5. progresele medicinii.0 19901999 3.0 . războaiele şi unele hazarde naturale (cutremurele. Un rol important în procesul de creştere a populaŃiei l-au avut introducerea vaccinurilor la începutul secolului al XIX-lea şi comba-terea variolei.2050 9800 1.a. După 1945 a început a treia „explozie demografică”. migra-Ńiile. iar după aceasta. iar mortalitatea atingea 35‰ (datorită epidemiilor. Creşterea spectaculoasă a numărului locuitorilor este exprimată metaforic prin sintagma „explozie demo-grafică”.). numai în Ńările slab dezvoltate (tabelul 7). Ńări łări dezvoltate Europa 19501959 13 8.

totodată. – natalitate şi mortalitate în echilibru. care. diferitele forme ale navetismului sau migraŃiei pendulare. pe distanŃe mai mari sau mai mici. În mai multe state europene. se referă la modificările demografice produse asupra populaŃiei prin progresul economic. guvernele pătrund într-un domeniu neexplorat în privinŃa raportului populaŃie-mediu-resurse. ale lucrătorilor sezonieri. între uni-tăŃile administrative. deplasările sezoniere.3. ale persoanelor dintr-o localitate în alta. Conceptul de mobilitate a populaŃiei Dacă naşterea.1. decesul. iar Africa. turismul. indiferent de durata absenŃei din localitatea de origine.0 18 28 26 20 21 14 16 13 În secolul al XX-lea. ele îmbrăŃişează o viziune sistemică. Europa. Se apreciază că un locuitor al Terrei din 5 este chinez. deplasările turiştilor. tendinŃele divergente în alimentaŃie şi venituri. apoi pe analiza raportului dintre numărul locuitorilor şi economie. înregistrează o creştere redusă în comparaŃie cu alte regiuni ale Terrei.migraŃie internă. cu şi fără schimbarea domi-ciliului stabil. ale navetiş-tilor. SUA şi Rusia. În acest concept nu intră nomadismul actual. social şi cultural. populaŃia Chinei a crescut cu peste 700 de milioane de locuitori. care a crescut de 8 ori. este cuprins în conceptul de mobilitate spa-Ńială a populaŃiei.3. La sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul noului secol au apărut şi alte aspecte care nu pot fi explicate cu ajutorul acestei teorii. O evoluŃie explozivă a avut populaŃia Braziliei şi a Mexicului. migraŃia popoarelor. se manifestă tendinŃa de scădere lentă a populaŃiei. În acest concept se includ şi nomadismul (ca formă istorică de mobilitate). constituită din totalitatea deplasărilor însoŃite de schimbarea definitivă a domiciliului în cadrul unei Ńări. . pro-cesul deplasărilor populaŃiei în teritoriu.0 21 28 30 21 21 13 16 17 7. Într-un mod simplificat. creşterea numărului celor din mediul rural lipsiŃi de pământ. .0 22 28 28 24 22 17 16 19 10 7. America Latină şi Asia – o creştere spectaculoasă. Dintre acestea. ca urmare a războaielor şi a scăderii fertilităŃii. în esenŃă. – populaŃia creşte rapid. căsătoria şi divorŃul sunt evenimente cuprinse în conceptul general de mişcare naturală a populaŃiei. În raport cu graniŃele politice ale unei Ńări. care cuprinde totalitatea depla-sărilor însoŃite de schimbarea definitivă a domiciliului între două Ńări. Dacă teoriile despre populaŃie au fost centrate multă vreme în jurul raportului dintre numărul locuitorilor şi resursele alimentare. divizarea lumii din punct de vedere demografic. înso-Ńită de schimbarea domiciliului obişnuit între două unităŃi adminis-trativ-teritoriale. creşterea populaŃiei şi con-flictele. MigraŃia populaŃiei este o formă a mobilităŃii geografice. mortalitate redusă datorită îmbunătăŃirii con-diŃiilor de viaŃă. excursiile. Mobilitatea teritorială a populaŃiei 2. iar a Ńărilor Maghrebului de 5 ori. de 6 ori decât a Europei şi de 7 ori decât a Americii Latine. a Indiei cu 600 de milioane. ele se referă la: capacitatea de susŃinere a unei populaŃii numeroase. – rată mare a natalităŃii. Asia are o populaŃie de 5 ori mai mare decât a Africii.0 1. menŃionăm teoria „tranziŃiei demografice”. Din anul 1900 şi până astăzi.America de Nord Fosta URSS łări în curs de dezvoltare Africa de Nord şi Orientul Apropiat Africa subsahariană America Latină şi Caraibe Asia (fără China) China România MONDIAL 18 17 19 26 21 27 19 13 23 17 13 12 14 25 25 27 22 23 21 20 11 9. teoria „tranziŃiei demografice” cuprinde trei etape: – rate mari de natalitate şi mortalitate – populaŃia creşte lent sau ră-mâne constantă. profesional. India. comerŃul cu sclavi. unul din 6 este indian şi unul din doi trăieşte într-una din următoarele 4 Ńări: China. şi modificarea unor caracteristici de ordin social. invaziile. iar Japonia şi-a triplat populaŃia. 2. migraŃia poate fi: .migraŃie internaŃională (externă). ca urmare a influenŃei diferiŃilor factori de ordin social-economici. astăzi. dar la un nivel scăzut – cazul sta-telor dezvoltate (avantajele economice şi sociale corelate cu o mortalitate infantilă scăzută determină diminuarea dorinŃei oamenilor de a avea familii numeroase).

au plecat în zonele tempe-rate ale ambelor emisfere. Suprapopularea12 printr-un spor natural ridicat. Australia. E – numărul persoanelor plecate (emigrate). cauzată de reducerea cererii pe piaŃa forŃei de muncă. populaŃiile s-au deplasat dintr-o regiune în alta. din fostele colonii.a. numărul şi structura populaŃiei. migraŃia poate fi bazată pe 12 Suprapopulare – stare de dezechilibru determinată de un excedent numeric al populaŃiei faŃă de resursele utilizate sau potenŃial existente într-un areal la un moment dat. În urma celui de-al doilea război mondial. de regulă agricultori. chinezi. Bucureşti. constituie astăzi o caracteristică a unor teritorii şi Ńări în curs de dezvoltare (Africa Subsahariană. Po – populaŃia Ńării. pe marile plantaŃii tropicale au migrat negri. E – emigranŃi. Pentru evenimentele migraŃiei internaŃionale se folosesc sintagmele: persoane imigrate (într-o Ńară) şi persoane emigrate (dintr-o Ńară). în condiŃiile culesului şi vânatului. ratele şomajului. Fiind un sistem deschis. 1999. o locuinŃă mai bună.309). se calcu-lează cu relaŃia: ∆M = I – E în care: ∆M – migraŃia netă. precum şi caracteristicile individuale. 2.2. europenii au furnizat cea mai mare parte a contingentelor de migranŃi. a căror ecuaŃie este : Pt = Po +(N – M) + (I – E) în care: Pt – populaŃia totală. această parte a mişcării generale a unei populaŃii se compune din două tipuri de mişcări: naturală şi migratorie. fără capacitatea de utilizare a excedentului de forŃă de muncă. i-au determinat pe oameni să caute resurse în afara ariei antropogenezei. ca şi a unor foste Ńări socialiste. N-M – sporul (soldul) natural. aproximativ 50 de milioane de europeni. M – mortalitatea. declinul resurselor. loc de muncă ş. Din 1850 până în 1914. până în anul 1945. la scară naŃională. reducerea cererii pe piaŃa forŃei de muncă etc. pozi-Ńia profesională în cadrul comunităŃii. vârsta. . pot fi influenŃate (uneori profund) de migraŃia externă şi de cea internă. motivele acestui fenomen geodemografic se explică într-un mod simplificat (venituri. N – natalitatea. modificarea pieŃei muncii. pag. DicŃionar de geografie umană. Din secolul al XVI-lea până în 1914. sau a unei unităŃi administrative. I-E – sporul (soldul) migratoriu. Marile descoperiri geografice şi politica de cucerire a unor teri-torii au produs puternice fluxuri migratorii. I – numărul persoanelor sosite (imigrate). persoane sosite. acestea au fost migraŃii pentru muncă. migraŃiile au avut un caracter masiv şi au fost orientate spre America de Nord. În secolele XVII-XIX. dependenŃa de familie. unităŃii administrative într-un anume moment. (George Erdeli şi colaboratorii. Europa de Nord-Vest. Frecvent. Premisele fenomenului sunt generate de factori precum: sporul natural al populaŃiei. în mare parte. I – imigranŃi. Suprapopularea unor teritorii şi imposibilitatea satisfa-cerii consumului de hrană. soldul migratoriu) este diferenŃa dintre persoanele sosite (imigrate) şi persoanele plecate (emigrate).). MigraŃiile sunt adesea rezultatul unor insatisfacŃii.). starea de sănătate. Asia de Sud etc.În cadrul migraŃiei interne se folosesc expresiile: persoane plecate. unele fluxuri de migranŃi s-au orientat spre Australia şi Brazilia. răspândirea s-a făcut lent. Argentina şi statele din zona Golfului Persic. MigraŃia netă (sporul.3. Candidatul la emigraŃie speră să găsească în altă parte condiŃii mai bune. Editura Corint. Cauzele mobilităŃii teritoriale a populaŃiei. hinduşi şi indonezieni. nivelul calificării. din arii populate mai dens spre arii nepopulate sau mai slab populate. MigraŃia internaŃională Încă din timpuri străvechi. În acelaşi timp. fără a se avea în vedere: schimbarea stării civile.

temporare (navetism). o politică economică orientată greşit. Cauzele de ordin religios (persecuŃiile). Europa de Vest.3. iar de imigrare: SUA şi Canada. 2. FranŃa ş. dar ele nu implică schimbarea defintivă a domiciliului. poli de atracŃie (desco-perirea unor resurse. • După cauză şi scop. ocupaŃia. număr de participanŃi (volum) şi spaŃiu de desfăsurare. migraŃiile pot fi: . Argentina. Germania.4.3.3. ConsecinŃele migraŃiilor MigraŃia populaŃiei se clasifică în funcŃie de scop. . dar de cele mai multe ori se integrează în noua civilizaŃie şi cultură. Uneori. Se apreciază. epuizarea unor resurse. de obicei din Ńările în curs de dezvoltare şi din Europa de Est spre Ńările dezvoltate. de distribuŃia în teritoriu a locurilor de muncă.migraŃiile refugiaŃilor (populaŃia pleacă din regiunile în care a trăit în alte regiuni unde are mai multă libertate şi este lipsită de primejdii).migraŃiile economice (deplasarea oamenilor din regiunile sărace spre cele cu terenuri roditoare şi/sau spre Ńările dezvoltate). conflicte interetnice şi religioase. unităŃii administrativ-terito-riale sau a arealului. poluare. . construcŃii. MigraŃiile pot fi determinate şi de disponibilizarea forŃei de muncă. Ńara gazdă decide condiŃiile privind sănătatea. 2. acestea. necesitatea schimbării statutului social şi profesional etc. India. De multe ori. Alteori.a. războaiele ş. • După durată. musulmană. imigranŃii îşi limitează pentru un timp relaŃiile cu populaŃia Ńării care i-a adoptat. cala-mităŃi naturale. de ritmul de creştere a populaŃiei.a. După anul 1978. trăind în mari comunităŃi după normele civilizaŃiilor cărora le-au aparŃinut (chineză.). amerindiană sau europeană). moralitatea şi vârsta imigranŃilor. după un timp. Israel. Indochina. fiind determinate de ni-velul de dezvoltare economică al localităŃii. aşa cum a fost popularea cu negri a plantaŃiilor din America). Canada. Australia. regiunile şi Ńările de emigrare în prezent sunt: Caraibe. Căile de comunicaŃie. tensiunile rasiale. încălcarea drepturilor unor minorităŃi etnice. cataclismele. aptitudini şi alte caracteristici. raporturile devin dificile şi are loc segregarea. transporturile şi similitudinile de factură culturală favorizează migraŃiile. • După numărul persoanelor. îndeosebi spre SUA. migraŃiile sunt: . O formă a migraŃiei internaŃionale este migraŃia oamenilor de ştiinŃă şi a lucrătorilor cu înaltă calificare. Mexic. Europa de Est. sunt migraŃii pentru muncă. poluarea mediu-lui. că emigrarea nu este o soluŃie. în anumite anotimpuri sau luni ale anului). unele Ńări dezvoltate au limitat imigraŃia şi au încurajat reîntoarcerea în Ńările de provenienŃă. restructurarea şi retehnologizarea industriei. durată. indiană. Mobilitatea internă Aceasta este o formă a mobilităŃii populaŃiei care se desfăşoară între graniŃele aceleiaşi Ńări. Africa de Vest. determină formarea fluxu-rilor de migranŃi. Zonele. .migraŃiile forŃate (oamenii s-au deplasat cu forŃa pentru a cuceri teritorii. cei care migrează sunt selectaŃi pe criterii de vârstă. o săptămână. consti-tuindu-se cartiere de migranŃi temporari (ghetouri). restructurarea şi retehnologizarea unor ramuri şi subramuri ale economiei. apariŃia unor locuri de muncă. cauze. de cele mai multe ori. migraŃiile pot fi: . transporturi ş. Aceste deplasări se pot desfăşura pentru o perioadă (de o zi. au populat teritoriul respectiv.a.definitive (cu schimbarea domiciliului). maladiile. cu deplasarea de la domiciliu la locul de muncă într-o altă localitate. Cauzele migraŃiilor interne sunt multiple. naŃionalitatea şi mentalităŃile din Ńara în care au ajuns (fapt care ar însemna asimilarea). Tipuri de migraŃii. alteori s-a deplasat populaŃia autohtonă în alte regiuni.atracŃie şi atunci este selectiv pozitivă sau motivată de respingere (împingere în afară) ce tinde să fie una selectiv negativă. în principal. TendinŃa principală a acestei forme de mi-graŃie în etapa contemporană constă în deplasarea populaŃiei din mediul rural spre cel urban. imigran-Ńilor le surâde mai degrabă ideea să se reîntoarcă în Ńările originare decât să adopte limba.

Quito 3.4 56.5 430 644 319 168 95 320 700 580 950 300 350 725 Continentul Africa America de Nord America de Sud Asia Europa Oceania Media mondială 42. pot crea conflicte şi inechităŃi. pot suplini un deficit de forŃă de muncă.0 4. MigraŃiile străvechi au contribuit la popularea continentelor şi la valorificarea unor resurse de sol. remigraŃie (întoarcerea în sate a persoanelor care în perioada socialistă au migrat spre oraşe).. altitudine (tabelul 8).6 În zonele de câmpie se află cele mai mari grupări industriale şi cele mai productive regiuni agricole ale planetei. .8 11. sau invers pentru a lucra.1 20. Circa 56% din populaŃia Terrei se află sub 200 m. retromigraŃie.individuale (cuprind persoane care pleacă din mediul rural în oraşe. vestimentaŃie.a.9 2..2 72. panta. Ńara cu trepte de relief în proporŃii aproape egale ca întindere. aşeză-rile stabile ajung la peste 1.. şi este organizată de autorităŃi.8 56. influenŃa repartiŃia teritorială a populaŃiei ş. În România. în cazul în care are direcŃia de la locul de destinaŃie la locul anterior.5 2.1.9 17.pe grupe organizate (ale crescătorilor de animale. ape şi faună pe care le oferea mediul. de origine. viaŃa pastorală se desfăşoară la 4.5 11.a. prin altitudine. locuire etc.geografici Atât permanentizarea.7 68. accesibilitate ş.4. Pamir.8 6.a. MigraŃiile antice au determinat formarea unor popoare din Europa şi Asia. migraŃie inversă (orientată dinspre regiuni prospere spre zone mai puŃin prospere ca rezultantă a neomogenităŃii forŃei de muncă şi a reîntoarcerii emigranŃilor – uneori a persoanelor pensionate sau care au înregistrat un eşec).2 2.9 4. b) Latitudinea influenŃează repartiŃia populaŃiei prin diferenŃie-rile climatice implicate în resursele de hrană.3 7. modul de organizare economică şi socială. lucrătorilor în construcŃii. exod de inteligenŃă.500aşezărilor a conti<200 1500500 1000 2000 umane nentului (m) 32.). populaŃia stabilă şi aşeză-rile umane permanente urcă până la 5. altitudine.5 24. iar o serie de oraşe-capitală s-au format în zonele înalte (La Paz peste 3400 m.4 4. a) Relieful.5 7.3 3. vânătorilor. În Podişul Tibet şi în MunŃii Anzi.000 m.0 750 46. migraŃia se numeşte repatriere.3 15. grupele de războinici.424 m). care constă în migraŃia oamenilor de ştiinŃă şi a lucrătorilor de înaltă calificare spre Ńările dezvoltate. MigraŃiile sunt desemnate şi prin sintagmele: migraŃie a compe-tenŃelor (brain drain.000 m şi peste. În Tibet. transfer invers de compe-tenŃe).800 m.7 4.9 1. migraŃie de revenire sau migraŃie de reîntoarcere. în pelerinaj ş.000 m.8 23.5 23.).000 m. iar cele temporare până la 2.8 13. sau deplasările individuale cu scop turistic. expozi-Ńia versanŃilor.a. La peste 2.9 4. scade densitatea populaŃiei. perscarilor.000 m trăiesc doar 90 de milioane de oameni. cât şi atracŃia sau respingerea populaŃiei pot fi cauzate de caracteristicile unor componente ale mediului. Tabelul 8 RepartiŃia populaŃiei în altitudine (%) Altitudinea (m) Altitudinea Altitudinea medie a medie 10001500 >2000 200. O dată cu creşterea altitudinii.9 33. Addis-Abeba 2. capătă utilizări economice diferite. RepartiŃia geografică a populaŃiei Actuala înfăŃişare a răspândirii populaŃiei este rezultatul unui proces lung şi complicat. natura suprafeŃei topografice.0 0. de invadatori ş. iar nivelul populării a fost condiŃionat de mai mulŃi factori. 2.a.9 0. Astăzi. migraŃiile pot suprapopula sau depopula unele teritorii.0 11. Aşezările umane stabile cele mai .0 22. Factori fizico . Anzi ş.1 4. care pot fi grupaŃi în următoarele categorii: 2. cu munŃi de altitudine mijlocie şi puternic umanizaŃi.8 8.4.2 24. în trecut – colonizatorii.5 0.

precum şi. . tehnologici şi istorici RepartiŃia populaŃiei în teritoriu poate fi influenŃată de: . ascensiunea şi declinul unor civilizaŃii.a. 2. Regiunile aride. iar atracŃia lor asupra populaŃiei a fost variabilă şi specifică. d) CondiŃiile climatice sunt diferite în raport cu latitudinea şi cu altitudinea. Ńărmurile şi depresiunile atrag populaŃia. sănătatea. turismul şi au oferit resurse de hrană. densitatea şi activităŃile oamenilor. e) Apele.5.decolonizarea. văile marilor râuri au fost leagăne ale civilizaŃiilor (egip-teană. aport migratoriu ş. f) VegetaŃia a influenŃat răspândirea teritorială a populaŃiei într-un mod diferit de celelalte componente geografice. g) Fertilitatea solurilor a influenŃat direct şi puternic sedentari-zarea. de hidrocarburi). profunde modificări ale potenŃialului de materii prime şi resurse de hrană. indirect.2. chineză. .a. descoperirile geografice. ele influenŃează tipul constructiv al locuinŃei. . se consideră că densitatea rezultă din raportul dintre numărul locuitorilor la un moment dat şi suprafaŃa ocupată.raporturile dintre state. hindusă. Succesiunea şi amplitudinea oscilaŃiilor climatice determină nemijlocite transformări ale structurii şi evoluŃiei societăŃii omeneşti. lemn pentru construcŃii. nord-vestul Europei. sudestul Braziliei. hrana. structură. .3.căile de comunicaŃie şi comerŃul. h) Resursele subsolului (combustibil. 2. energie (recent. . comerŃul şi alte aspecte economice au sporit din Antichitate şi până astăzi puterea de atracŃie a mărilor şi oceanelor şi au determinat (în zonele cu relief şi climă favorabile) o concentrare puternică a populaŃiei (nord-estul SUA. Regiunile cu o slabă fertilitate a solurilor sunt şi astăzi slab populate. Râurile. fructe. adăpost pentru faună. Factorii social . migraŃiile. evoluŃie numerică. vestimenta-Ńia. . conflictele sociale. războaiele. câmpiile. Din Antichitate şi până astăzi. sumeriană. precum şi discontinuităŃi în repartiŃia teritorială. declinul unor activităŃi.şomaj. sau pentru irigaŃii. . hidrografic etc. având un rol depoluant. Stepele au favorizat formarea solurilor fertile pentru cultură şi hrană pentru animale. mlăştinoase. getodacă). epuizarea unor resurse. c) DistanŃa faŃă de Ńărmul mărilor şi oceanelor Resursele de hrană. sunt evitate. climatul.economici. estul şi sud-estul Chinei ş. Densitatea populaŃiei Expresia repartiŃiei geografice diferenŃiate a populaŃiei este densitatea (tabelul 9).4. pădu-rile. iar aşezările umane s-au înfiripat şi au crescut destul de repede. pe când văile râurilor. Aproape ½ din populaŃia Terrei este concentrată până la o distanŃă de 200 km de Ńărmuri. Modul de îmbinare a caracteristicilor componentelor mediului natural diferă de la o regiune la alta.) care se schimbă permanent şi la care se adaugă raporturile cu resursele şi cu mediul. migraŃiile. climatic. Factorul demografic Sistemul demografic prezintă o serie de caracteristici (natalitate. comportamentele umane specifice în cazul unor calamităŃi.suprapopularea unor regiuni agrare.4.politica economică şi nivelul de dezvoltare economică.a). mortalitate. metale) au exercitat o puternică atracŃie asupra populaŃiei. căile lesni-cioase de transport.descoperirea şi valorificarea unor noi resurse.revoluŃia ştiinŃifico-tehnică ş. .urbanizare şi industrializare. regimul politic. cele cu resurse slabe de apă potabilă. a) Densitatea generală (medie) se calculează cu relaŃia: .presiunile exercitate asupra unor grupări etnice.nivelul asistenŃei sanitare. 2. Între nivelul de dezvoltare economică şi repartiŃia teritorială a populaŃiei este o strânsă influenŃă şi interdependenŃă. . . Japoniei. creându-se areale de concentrare.depărtate de Ecuator se află în Groenlanda (dincolo de paralela de 820 latitudine nordică) şi în łara de Foc (la peste 540 lati-tudine sudică). lacurile şi mările au facilitat transporturile. persecuŃiile religioase.

densitatea netă (raportul dintre numărul locuitorilor şi suprafa-Ńa zonelor de locuit.699.Rusă) Europa (fără Fed.1 3.8 410. Germania ş. California).3 3. loc/ha). prin densitatea economică. FranŃa. S – suprafaŃa (km2).3 8. iar în prezent depăşeşte 45 loc/km2.29 18. calculându-se după formula: d ⋅e = Nk1 Sk2 unde: N – numărul locuitorilor. chiar în cuprinsul aceleiaşi Ńări.74 Densitatea generală (loc. sau unităŃi administrative. c) În proiectarea valorificarii terenurilor se foloseşte densitatea agricolă (numărul populaŃiei care lucrează în agricultura unei aşezări rurale.50 17.).5 6. cu peste 1. nord-estul SUA. în zona ocupată de populaŃie. În acest cadru se calculează densitatea populaŃiei maxime (ca raport dintre resurse şi populaŃia maximă).9 28. . în mod concret. Silezia. Nigerului ş. care poate fi susŃinută de aceste resurse.densitatea populaŃiei rurale – se obŃine prin raportarea numă-rului locuitorilor unei comune sau unui sat la suprafaŃa deŃinută.5 146.D= în care: D – densitatea medie a populaŃiei.9 402.6 18. ce reflectă raportul dintre necesităŃile populaŃiei şi resursele devenite disponibile pentru aceasta prin producŃie. Regiunile şi zonele cu cele mai mari concentrări de populaŃie sunt: . de la o Ńară şi zonă la alta.densitatea populaŃiei urbane (raportul dintre numărul locuito-rilor unui oraş şi suprafaŃa administrativă a acestuia).. Densitatea generală a populaŃiei diferă de la un continent la altul.Rusă) Oceania FederaŃia Rusă MONDIAL *) cifre rotunjite b) În activităŃile de organizare a spaŃiului geografic se utilizează: .6 45 Continentul/Ńara Africa America de Nord America de Sud şi Centrală Asia (fără Fed. se exprimă în loc/ha.36 8. sau densitatea potenŃial optimă. expresie a relaŃiei dintre venitul maxim al locuitorilor în raport cu resursele date. . India.035.1 115. P S Densitatea generală a populaŃiei Terrei era de 18 loc/km2 în anul 1950. .6 91. Tabelul 9 Densitatea populaŃiei continentelor şi a Rusiei (2000) Numărul locuitorilor (milioane) 766. K1 – cantitatea de necesităŃi/loc.95 21.marile concentrări industriale din Europa (Ruhr.densitatea brută (se obŃine prin raportarea numărului locuito-rilor la suprafaŃa perimetrului construibil al localităŃii şi se exprimă în loc/ha). d) Densitatea potenŃială exprimă relaŃia cantitativă dintre populaŃie şi resursele economice totale..02 6. densitatea populaŃiei diferă în funcŃie de factorii repartiŃiei teritoriale menŃionaŃi mai sus. nordul Italiei) şi din America de Nord (zona Marilor Lacuri. nord-estul FranŃei.marile câmpii din China.a. .văile şi deltele unor fluvii din Africa şi Asia (Valea şi Delta Nilului.000 loc/km2. . . P – numărul locuitorilor.a. Rhin.55 32.6 SuprafaŃa (milioane km2) 29. S – suprafaŃa teritoriului exprimată în km2.9 580. raportat la suprafaŃa agricolă).9 22.07 133. Gangelui. Densitatea potenŃială se exprimă.km2) 25.

Rasa umană a apărut şi s-a dezvoltat pe un areal bine delimitat sub influenŃa conco-mitentă a diferitelor condiŃii naturale şi sociale care au acŃionat asupra rasei respective şi i-au orientat transformarea într-o anumită direcŃie. selecŃia naturală şi combinarea în diferite moduri variind ca intensitate – toŃi aceşti factori au influenŃat formarea raselor. părul capului este moale. forma capului şi a feŃei. bureaŃi. părul capului drept şi aspru şi de obicei negru. fruntea dreaptă sau puŃin înclinată. italienii şi spaniolii (caracterizaŃi prin culoarea neagră a părului. barba şi mustăŃile se dezvoltă târziu şi slab. reprezentată de rasa africană. Rasa mongoloidă se caracterizează prin: piele de nuanŃă galbenă sau gălbuie-cafenie. aleutini. ReprezentanŃii rasei sud-europoide o formează: indienii. tătari. grecii. grupa est-africană (etiopiană) şi grupa negrilor din Sudan.mongoloidă sau asiatico-pacifică (faŃa mai îngustă şi mai mică. unghiurile ochi-lor sunt la acelaşi nivel.americană. buze groase. Extremul Orient.mongoloidă sau asiatico-continentală. . dar nucleul principal al acestei rase se găseste în limitele Lumii Vechi. albăstrui. părul blond. eschimoşi asiatici). forma capului variabilă. Marile rase umane sunt: europoidă.6. ondulat sau drept şi variază de la nuanŃe deschise până la cele închise. ochii căprui-închis). sud . Rasa europoidă cuprinde două rase secundare: sud-europoidă sau indo-mediteraneană şi nord-europoidă sau baltică. forma şi culoarea părului capului. europoizii s-au răspândit în întreaga lume. germanii. părul capului ondulat la mulŃi indivizi) şi americană (indiană) ca tip intermediar cu unele caracteristici care îl apropie de tipul europoid (de obicei păr negru. a nasului şi a buzelor. buze de grosime mijlocie sau groase. forma pleoapei superioare. Asia şi Africa de Nord. Este una din rasele mari ale lumii (peste un miliard). mai târziu. armenii. înălŃimea etc. barba mică.australoidă (rasă mare ecuatorială) prezintă următoarele trăsături: pielea. cei mai mulŃi indivizi sunt mezocefali. Structura populaŃiei 2. unghiul extern al fantei palpebrale este aşezat mai sus decât cel intern. ochii cenuşii sau albastru-deschis şi fac parte din rasa nord-europeană. metisajul tipurilor antropologice. izolarea geografică. părul şi ochii au culoare închisă sau foarte închisă. a originii şi evoluŃiei omenirii. dar la mulŃi indivizi îngustă. • Rasa mongoloidă. Indivizii acestei rase populează vaste întinderi din Asia Centrală. drept şi aspru. bieloruşii. altaieni. Legătura dintre aceste rase secundare o formează diferitele grupe antropologice de tranziŃie. ochii căprui. ochi căprui şi piele smeadă). Structura rasială Marile grupări de oameni cu trăsături somatice şi fiziologice secundare comune (culoarea pielii. grupa africană centrală (pigmeidă). cenuşii. membrele inferioare foarte lungi în raport cu trunchiul. porŃiunea mijlocie a feŃei puternic proeminentă. Ruşii. Se află pe continentul african. mongoloidă şi negroid-australoidă. tunguşi. În cadrul acestei rase. Asia de Sud şi Sud-Est. iar cuta pleoapei superioare este slab dezvol-tată. America. nas lat. este alcătuită în majoritate din negri şi cuprinde mai multe grupe de tipuri antropologice: grupa sud-africană (boşimană).6. mustăŃi şi învelişul pilos terŃiar de pe corp slab dezvoltat. tadjicii. cu reprezentanŃi ca bureaŃii şi mongolii (au faŃa mai lată şi mai înaltă). care variază de la deschis până la cafeniu. în Asia se observă un mare număr de grupe (iakuŃi. irisului. buzele subŃiri. ca şi maxilarele. nasul îngust. barbă. numită şi asiato . fanta palpebrală în majoritatea cazurilor. Ramura vestică a acestei rase. Majoritatea indivizilor au ochii căprui. ghileaci. adică în Europa. Această rasă cuprinde trei rase secundare: nord . englezii şi alte popoare europene care trăiesc în regiuni mai nordice au pielea de culoare foarte deschisă. slab proeminent şi de obicei cu rădăcina joasă. Madagascar. ciuvaşi). polonezii. • Rasa europoidă este cea mai numeroasă (2. Răspândirea. iar în Europa de Est – tipuri antropologice (başkiri.) reprezintă rasele. Nasul este de lăŃime mijlocie. piele cafenie-gălbuie. • Rasa negroid . arabii. umerii obrajilor sunt proeminenŃi înainte şi lateral. Oceania. În evoluŃia diferitelor grupe omeneşti. înmulŃirea. După descoperirea Americii şi. norvegienii. mijlocie. FaŃa este mare şi turtită. nasul lat. dar umerii obrajilor ies in proeminenŃă. a Australiei.5 miliarde). Geneza raselor este strâns legată de problema vastă a antropogenezei. ciuci. 2. de obicei proeminent. tuvini.1.K2 – cantitatea de resurse produse/km2. maxilarul superior proeminent. multe particularităŃi rasiale au avut o anumită importanŃă adaptivă pe care au pierdut-o însă mai târziu. Se caracterizează antropologic prin: culoarea pielii. învelişul pilos terŃiar foarte slab dezvoltat pe faŃă şi corp. părul de pe cap spiralat sau ondulat. buzele sunt subŃiri sau de grosime mijlocie. pe măsură ce se mărea importanŃa factorilor sociali.

după formele de cultură şi de civilizaŃie specifice. după comunitatea etnică. 143 limbi. în Asia de Est şi Asia de Sud-Est). popoarele romanice (francezii. indieni şi europeni. Japonia. acest proces cuprinde grupe tot mai mari ale omenirii. Clasificarea limbilor (fig. La baza oricărei etnii. în India de Sud şi de Sud-Est).. luxemburghezii). danezii.familia nigero-congoleză (370 mil. o parte însemnată o reprezintă metişii rezultaŃi din căsătoriile dintre indieni şi europeni). spaniolii. În Europa. Harta răspândirii grupărilor lingvistice şi a limbilor naŃionale reflectă faptul că arealele lingvistice nu se suprapun celor ale raselor. în Peninsula Indochina. estul Indiei). sudul Chinei. dovedind înrudirea de sânge a raselor şi unitatea originii lor. suedezii. italieni). aflate la diverse niveluri de formare. ..economice mai rapide. este mult mai persistent în istoria umană. datorită dezvoltării social. De multe ori. în cadrul populaŃiilor. Asia Centrală. 2. de etnogeneză.familia nilo-sahariană (60 mil. britanicii. elve-Ńienii. cu deosebirea că.limba chineză. .. tradiŃiile culturale. . Fiecare popor are teritoriul său etnic.Ramura răsăriteană a rasei ecuatoriale este rasa secundară australoidă (oceanică). de Vest şi SudVest. negri şi chinezi. asimilează grupele învecinate. italienii.2. cu mai multe etape de evoluŃie.familia dravidiană (200 mil. se înmulŃeşte intens şi. naŃiune. multe Ńări cuprind diverse grupări etnice (în ElveŃia se găsesc francezi.familia altaică (320 mil. în general. în Oceania).6. de la trib şi până la popor. Siberia). limba oficială se diferenŃiază de la o regiune la alta prin dialecte. Structurile comunităŃilor etnice s-au format într-un proces istoric îndelungat.. limba engleză. Asia şi Australia se află numeroase popoare şi triburi formate prin metisaj (spre exemplu. în Orientul Apropiat. în Asia de Vest.. Depresiunea Panonică). portugheză. Totodată.familia australo-asiatică (50 mil. populaŃia băştinaşă din America Centrală. s-a desfăşurat un proces de metisaj. în Mexic. răspândindu-se. Metişii au rezultat din amestecul dintre europeni şi negri. Structura lingvistică este rezultatul unui proces complicat. . . 13 Etnos (în limba greacă) – comunităŃile umane răspândite pe suprafaŃa Terrei. românii. Europa Centrală.familia amerindiană (40 mil. În America. europeni şi indieni. . provenite din contactul unor rase omeneşti (grupul din Ural. unele insule din Melanezia. metişi tripli. Noua Guinee. Structura etnolingvistică13 reprezintă un mod de orga-nizare. Cele mai importante familii etnolingvistice sunt: . cu 14 limbi). a unui popor. Ńiganii.familia uralo-altaică (230 mil. În Europa. 4) după numărul celor ce vorbesc o limbă este următoarea: . unele etnii nu au teritoriul lor propriu: populaŃiile nomade. unul şi nu mai multe. . Evreii şi-au dobândit un stat propriu (în anul 1947) pe vechiul teritoriu de formare a etniei.familia sino-tibetană (1230 mil. . Numărul limbilor naŃionale coincide cu numărul total al statelor. în Africa de Vest. Toate aceste elemente au conştientizat apartenenŃa la o anumită grupare etnică. olandezii. metisajul îndelungat a format grupe de tipuri intermediare.. acest grup se află în Australia. parŃial în America de Nord şi Europa). metisajul este determinat de faptul că un anumit grup. sunt: . . stau elemente comune: limba (graiul comun). vestul Braziliei şi din Anzi). Africa de Nord. dar nescrise.. în Africa Saheliană). islandezii. Totuşi.limba hindi şi urdu (în regiunile nordice ale Indiei şi în Bangladesh). Orientul Apropiat şi Mijlociu. arabă. germani. de Sud şi Centrală). rezultat al raselor europoidă şi mongoloidă). . limba spaniolă (în majoritatea Ńărilor din America Centrală şi de Sud. la nivelul fiecărui stat.limbile japoneză.familia semito-hamită (250 mil. Pe Glob se evidenŃiază limbi naŃionale vorbite şi scrise de milioane de oameni şi limbi vorbite de grupuri de oameni (câteva sute de mii). . Africa. structura psihică unitară.familia australoneziană (230 mil. aspira-Ńiile.. în vestul Siberiei. Canada. europeni şi aborigeni. grupele de popoare.popoarele germanice (germanii. activităŃile economice.. norvegienii. pe un teritoriu bine determinat. austriecii. Asia Centrală şi de Est. nordul Africii). . metişi complecşi din America de Sud proveniŃi din negri. În decursul ultimelor milenii (mai lent în trecut şi mai intens în prezent). germană. franceză (în Japonia. după limbile vorbite. alteori s-au format enclave de etnii pe pământ etnic străin în funcŃie de conjuncturi ale istoriei. belgienii. metisajul a mărit şi măreşte progresiv numărul grupelor intermediare şi omogenizează tot mai mult tipul somatic al omenirii şi al raselor sale. Grupul etnic se diferenŃiază de naŃiune prin mai multe caracteristici: în mod obişnuit are dimensiuni mici. în unele Ńări africane.familia indo-europeană (peste 50% din populaŃia Terrei). astăzi.. se bazează mult mai evident pe o moştenire comună. .

portughezii), popoarele slave (ruşii, ucrainienii, bieloruşii, polonezii, cehii, slovacii, sârbii, bulgarii, slovenii, macedonenii, croaŃii, muntenegrenii), popoarele baltice (lituanienii, letonienii), popoarele fino-ugrice (turcii, ungurii, finlandezii, estonienii), alte popoare (grecii, albanezii,irlandezii etc.).

Fig. 4. Cele mai vorbite 10 limbi de pe Glob

În majoritatea Ńărilor europene, pe lângă limba oficială de stat, se vorbesc, de regulă, mai multe limbi şi dialecte minoritare destul de diferite. Bilingvismul constituie o trăsătură a multor populaŃii europene, care, pe lângă limba proprie, vorbesc şi limba oficială a Ńării în care trăiesc. Astfel, numai în FederaŃia Rusă, dacă luăm în considerare şi partea ei asiatică, există 130 de grupuri etnolingvistice, majoritatea bilingve; rusa este masiv vorbită şi în celelalte Ńări din fosta URSS, devenite independente şi având actualmente, fiecare, propria limbă oficială. Pe de altă parte, diglosia (adică folosirea a două variante, una elevată şi alta colocvială, ale aceleiaşi limbi) caracterizează state precum ElveŃia şi mai ales Grecia, iar Norvegia reprezintă cazul unic al unui stat având ca limbi oficiale două variante, cu drepturi egale, ale aceleiaşi limbi. Din cele 2500 – 7000 de limbi de pe Glob (al căror număr este apreciat diferit), în Europa există astăzi 250-300 de limbi (numărul limbilor nu poate fi precizat, deoarece unele din ele sunt considerate de diverşi specialişti dialecte, şi nu limbi distincte), din care peste jumătate sunt vorbite în partea asiatică a FederaŃiei Ruse sau de către grupuri etnolingvistice stabilite recent în state europene. Limbile din Europa, în sens strict, aparŃin în marea lor majori-tate, din punctul de vedere al înrudirii dintre ele, marii familii indo-euro-pene, care însumează peste 95% din locuitorii Europei tradiŃionale. Aceasta deosebeşte Europa în sens restrâns de celelalte continente (cu excepŃia Australiei), în care există un mare număr de familii de limbi.
2.6.3. Structura pe sexe (genuri) a populaŃiei

Deoarece natalitatea masculină este mai mare cu circa 5%, iar mortalitatea masculină are valori mai mari decât cea feminină, la tineret se observă o uşoară predominare a sexului masculin, la adulŃi, ponderea sexelor este aproximativ egală, iar la vârstnici predomină sexul feminin. În Ńările dezvoltate, speranŃa de viaŃă şi ponderea vârstnicilor sunt mai mari, având loc şi o feminizare a populaŃiei: 48,4% bărbaŃi şi 51,6% femei. łările în curs de dezvoltare se caracterizează prin: natalitate ridicată, speranŃă de viaŃă mai mică, o uşoară preponderenŃă masculină (50,7%) în raport cu cea feminină (49,3%). Dacă raportul de masculi-nitate pentru Ńările dezvoltate este de 94,2 bărbaŃi la 100 de femei, în Ńările în curs de dezvoltare este de 103,7 bărbaŃi la 100 de femei.
2.6.4. Structura pe grupe de vârstă a populaŃiei

În statele dezvoltate, tineretul are o pondere sub 30%, până la 17% din totalul populaŃiei în Germania, FranŃa, Suedia, Austria; adulŃii depăşesc media mondială, iar vârstnicii au o pondere între 15-20%. Ponderea mediei mondiale a grupei tinere (0-20 ani) este de aproximativ 40,5% (susŃinută de Ńările în curs de dezvoltare: Kenya., Tanzania ş.a.). În Ńările în curs de dezvoltare, ponderea adulŃilor este puŃin sub media mondială, iar vârstnicii totalizează între 2-7%. Structura pe grupe de vârstă este influenŃată de fertilitate, mortalitate şi migraŃii. Frecvent, se apreciază că populaŃia tânără este dominantă când vârstele sub 20 de ani deŃin peste 35% din totalul populaŃiei. Atunci când vârstnicii reprezintă peste 12% din populaŃia totală, se poate vorbi despre îmbătrânirea populaŃiei.

La nivel mondial, grupa tânără reprezintă circa 32% din total, iar cea vârstnică deŃine aproximativ 6%. RepartiŃia populaŃiei pe grupe de vârstă poate fi vizualizată pe un grafic relevant, denumit piramida vârstelor. Fiecărei Ńări îi este specifică o piramidă a vârstelor care indică stadiul de evoluŃie demografică în care se află. Piramida în formă de triunghi este caracteristică statelor subdezvoltate, prezintă o bază extinsă datorită valorilor mari ale ratei natalităŃii, flancurile sunt concave, iar vârful este ascuŃit (datorită ponderii reduse a vârstnicilor). Pentru statele dezvoltate este caracteristică piramida în formă de clopot sau amfora.
2.6.5. Structura confesională (fig.5). În zilele noastre continuă să-şi caute răspuns întrebările fundamentale privitoare la existenŃă, iar apartenenŃa la o anumită cultură şi tradiŃie religioasă rămâne o preocu-pare constantă a individului şi a comunităŃii din care face parte. Creş-tinismul, iudaismul, islamismul, hinduismul şi budismul se definesc ca marile religii ale lumii prin ponderea influenŃei lor istorice, originalitatea şi profunzimea mesajului lor, precum şi prin numărul mare al adepŃilor acestora. Cea mai mare pondere revine creştinismului (48,5%), cu religiile ortodoxă, catolică, protestantă, urmat de islamism (14,8%), hinduism (14,8%), budism (8,7%), animism (6,0%), confu-cianism (5,0%), taoism (1,7%) şi religia sikh (0,5%).

Fig. 5. Principalele religii (credincioşi, milioane)

Ortodoxia actuală este religia creştină adoptată de aproximativ 300 de milioane de oameni. Ortodoxismul actual reprezintă o comuniune de mai multe biserici (Patriarhia Ecumenică de la Constantinopole, Patriarhiile apostolice de la Alexandria, Patriarhia Moscovei, Biseri-cile naŃionale din România, Bulgaria, Serbia, Grecia, Cipru şi Georgia, Bisericile minoritare din Albania, Polonia, Slovacia, America de Nord, Biserica autocefală din Ucraina şi Macedonia, Biserica sinodală şi Episcopia catolică a FranŃei de rit galican). Ortodoxia la scară planetară este formată din: ortodoxia arabă, elenă, română, ucraineană, rusă şi bielorusă, africană, ortodoxia din China, Japonia, Coreea, Alaska, insulele Aleutine, din Polonia, Finlanda, Slovacia, FranŃa, America de Nord, America Latină şi Australia. În cadrul Bisericii necalcedoniene sunt incluse: Biserica Armeniei, Siriei, Biserica Coptă din Egipt, Etiopia şi India de Sud, care grupează aproximativ 60 milioane de practicanŃi.

Catolicismul este religia cea mai răspândită de pe Terra (circa 930 milioane de practicanŃi), poate fi întâlnită pe toate continentele; iniŃial, a apărut în Europa, iar după marile descoperiri geografice, s-a extins în America. După marea ruptură dintre Răsărit şi Apus, între Constantinopole şi Roma, din 1054, a avut loc fundamentarea acestei religii, care, ulterior, a devenit dominantă în Europa de Vest şi, parŃial, în Europa Centrală. O altă ruptură se produce în secolul al XVI-lea (Reforma), în urma căreia a luat naştere protestantismul. Catolicismul a cunoscut şi alte momente deosebite prin urmările lor: Cruciadele, InchiziŃia, pre-zenŃa celor două ordine: franciscanii şi dominicanii. În plan geopolitic, se constată o extindere a catolicismului în Europa Centrală, în spaŃiul fost iugoslav, în Africa şi, totodată, creş-terea rolului papalităŃii în politica mondială. În cadrul protestantismului se găsesc următoarele componente majore: – adventismul de ziua a şaptea (cu 5-6 mil.de adepŃi); – anglicanismul; – armata salvării; – baptismul – mai răspândit în S.U.A., cu circa 35 mil.de adepŃi. Din protestantism mai fac parte şi o serie de curente: luteranis-mul, metodismul, menonismul, evangheliştii, penticostalii, presbite-rianismul şi quakerii. Islamismul a fost întemeiat de Mahomed ibn Abdullah (570-632). După marea schismă din 655-661, se deosebesc trei ramuri: sunniŃii (90%), şiiŃii (9,8%) şi kharijiŃii (0,2%). SunniŃii se găsesc în Maghreb, Africa Occidentală, Turcia, Indonezia, Malaysia, Filipine, Egipt Caucaz, Asia Centrală, Yemen, Teritoriile autonome palestiniene, Arabia Saudită, Qatar. ŞiiŃii sunt răspândiŃi în Yemen, din Tunisia până în Egipt, Teri-toriile autonome palestiniene, Siria, Liban, India, Irak, Iran. Islamis-mul este răspândit din Asia Centrală, Peninsula Arabia până în vestul Africii. Hinduismul, deşi este o religie veche (termenul este relativ recent, 1830), reprezintă un sistem socioreligios indisolubil. Hinduismul este îmbrăŃişat astăzi de peste 550 milioane de oameni, din Asia de Sud, de Sud-Est, regiuni din Asia de Est şi Africa, unde coexistă cu alte religii. Este o religie a pluralismului şi toleranŃei. Budismul este răspândit în Sri Lanka, Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia, precum şi în China (populaŃia thai), Bangladesh, Mongolia, Coreea de Nord, Vietnam, Japonia, Bhutan. Filosofia budistă, născută într-o societate multiculturală, a practicat din timpuri străvechi toleranŃa religioasă şi nonviolenŃa. RecrudescenŃa fenomenului religios s-a manifestat, în ultimele decenii, prin nenumărate aspecte: – conflicte (războaie) religioase (Irlanda de Nord, între populaŃia catolică minoritară şi comunitatea protestantă majoritară, în Filipine, între populaŃia musulmană majoritară şi creştini, India, Afganistan, Bosnia – HerŃegovina ş.a.); – manifestare crescândă a fundamentalismului islamic în unele Ńări arabe, iar după dezintegrarea URSS, în unele state din Asia Centrală, ca şi în alte Ńări, exprimată, între altele, şi prin acŃiuni teroriste; – în viaŃa politică a unor state a crescut rolul unor partide religioase (partidele creştin- democrate din Europa, America Latină, partidele islamiste ş.a.); – în unele state sau regiuni din India, în Caucaz, SUA, Orientul Mijlociu, dar şi în ansamblu se multiplică sectele religioase. 2.6.6. Structura social-economică a populaŃiei

În statele slab dezvoltate, mulŃi tineri desfăşoară activităŃi economice înainte de a atinge vârsta de 16 ani, vârstă considerată de O.N.U. ca minimă legală; în statele dezvoltate se înregistrează o pătrundere în activitatea economică mai târziu şi o prelungire a vieŃii active peste vârsta de 65 ani. În cadrul populaŃiei active se disting două categorii: populaŃia ocupată (care este angajată într-o activitate) şi populaŃia neocupată. PopulaŃia inactivă cuprinde persoanele care nu au atins vârsta de 16 ani, în curs de formare (elevii, studenŃii), precum militarii în ter-men, femeile casnice, pensionarii ş.a.). Vârsta de intrare în viaŃa activă depinde de o serie de factori (durata şcolarizării, mărimea efectivelor şcolare ş.a.), ceea ce face ca, în Ńările dezvoltate, numărul celor care se angajează într-o activitate până la 20 de ani să fie destul de mic. În raport de categoria de activitate practicată, populaŃia activă este repartizată în următoarele sectoare: a) sectorul primar cuprinde populaŃia ocupată în activităŃile din agricultură, silvicultură, pescuit, vânătoare, industria extractivă; b) sectorul secundar include populaŃia din activităŃile legate de industrie şi construcŃii;

apariŃia şi/sau decretarea de noi oraşe. schimbarea structurii acestui sector au necesitat forŃă de muncă cu înaltă calificare. definite prin reglementările din fiecare Ńară. d) sectorul cuaternar cuprinde persoanele care efectuează activi-tăŃi în domeniile învăŃământului culturii.3 1. Belgia 97%. Complexitatea şi dimensiunile reale ale urbanizării se exprimă pe baza indicatorilor demografici. caracteristic Ńărilor în curs de dezvoltare. Europa de Vest. transport. recreere. 4% în Marea Britanie şi SUA). nivelul tehnologic ridicat al agriculturii a favorizat extinderea activităŃilor terŃiare.5 31. Creşterea populaŃiei urbane are loc prin afluxul de populaŃie rurală spre oraşe. repre-zintă populaŃia urbană. PopulaŃia rurală este definită prin reglementările din fiecare Ńară după criteriul habitatului (populaŃie care locuieşte în aşezările de tip rural). Afganistan.3 2. comerŃ. gradul de dotare cu mijloace tehnice a locurilor de muncă etc. se desfăşoară o altă mobilitate a persoanelor. populaŃia Ńărilor slab dezvoltate are o pondere redusă. La nivelul continentelor. Procesul de urbanizare poate fi abordat sub aspect demografic. circulaŃie. Sectorul terŃiar şi cuaternar nu furnizează bunuri materiale.4 48. 5% în Belgia. deşi procesul de industrializare este în curs de desfă-şurare. dar oferă servicii (fundamentale într-o societate evoluată). Suedia. o mică parte din populaŃia ocupată lucrează în agricultură (sub 12% în Europa de Vest. Creşterea numărului de oraşe şi. Analiza repartiŃiei populaŃiei după mediul de viaŃă are o mare importanŃă în practica geografică. În Ńările dezvoltate.0 2000 77. are loc un proces de restructurare socială. Procesul de urbanizare în unele state mai izolate din Africa şi Asia este recent (de regulă.7 40. procesul rapid de creştere a numărului populaŃiei. În Ńările dezvoltate. administraŃiei.c) sectorul terŃiar cuprinde populaŃia din activităŃi legate de comerŃ. resursele şi dezvoltarea durabilă . Thailanda). extinderea teritorială a limitelor admi-nistrative ale centrelor urbane asupra aşezărilor rurale din jur.7. pentru prima dată în istorie. sănătăŃii. Singapore 100%. Mali. o parte indisolubilă a civilizaŃiei actuale. ponderea populaŃiei active ocupate în sectorul secundar depăşeşte 30%. 2. abordarea şi interpretarea diferind de la o Ńară la alta. în statele din Africa Centrală (Mali. teritoriali şi calitativi. şi altul sociologic. mediul este propulsat de la o treaptă neurbană spre una urbană printr-un proces socio-economic spaŃial. Camerun). ponderea acestei părŃi ajunge la peste 75%. servicii.6. FranŃa. Kuweit 97% şi Uganda 12%.2 Ponderea populaŃiei urbane variază foarte mult: Monaco. proporŃiile gigantice de concentrare a locuitorilor într-o serie de oraşe ale Terrei. susŃinut de o natalitate viguroasă. totodată sporesc nevoile de spaŃiu pentru lo-cuinŃe. fiind ocupată în agricultură. Asia de Sud sau de Sud-Est (India. populaŃia rurală este majoritară. În Ńările dezvoltate. creşte-rea greutăŃii specifice a populaŃiei orăşeneşti în totalul populaŃiei. Niger ş. Africa Centrală. 2. al modului de viaŃă.2 41.7. Nauru. exprimând un transfer de caracte-ristici urbane asupra localităŃilor rurale. Ponderea populaŃiei în acest sector depăşeşte 60% în SUA. În Ńările în curs de dezvoltare (cu excepŃia celor din America de Sud). iar în Ńări pre-cum Indonezia. Rwanda 6%. cercetării. Participarea populaŃiei la activităŃi pe sectoare prezintă deosebiri teritoriale în funcŃie de structura economiei. populaŃia activă ocupată în acest sector are ponderi sub 10%. mai redusă numeric. a populaŃiei urbane poartă denumirea de urbanizare. Tabelul 10 Ponderea populaŃiei urbane pe categorii de Ńări (%) Categorii de Ńări / Anii łări dezvoltate łări în curs de dezvoltare TOTAL MONDIAL 1800 7.8 1925 40 10 25 1985 71. Burundi 7%. Structura populaŃiei pe medii PopulaŃia care locuieşte în aşezări de tip urban. Precizarea limitelor care separă mediul urban de mediul rural prezintă numeroase dificultăŃi. industrie.a. fireşte. conform criteriilor habitatului. exodul rural-urban au făcut ca procesul de urbanizare să devină. America de Nord şi Australia au cele mai ridicate rate de urbanizare. În sectorul secundar. populaŃia creşte ca număr şi longevitate. PopulaŃia. după al doilea război mondial). introducerea teh-nologiilor avansate.

dar ea este solicitată. Creşterea numerică a populaŃiei generează contraste sociale. toate acestea. un deficit evident fiind în sudul şi estul continentului. dar 60% din debitul continental se scurge în fluviul Amazon.7. sunt afectate resursele naturale permanente. cantitatea potenŃială disponibilă pentru o per-soană va fi de 4760 m3/an. diminuarea numărului de specii de animale ca urmare a presiunii antropice ş. Atât în cazul Americii de Nord. la rândul lor. mutaŃiile structurale de ordin etnic şi religios. Aspecte privind raporturile populaŃie – resurse Creşterea numerică permanentă a populaŃiei generează situaŃia care influenŃează toate sistemele din societate: antrenează consumuri din ce în ce mai mari din toate categoriile de resurse (spaŃiu. Pe ansamblu. America de Sud pare a fi continentul cel mai bine înzestrat. sănătate. influen-Ńează sistemele de învăŃământ. se întâmplă extrem de rar ca apa să fie transportată la o distanŃă mai mare de câteva sute de kilometri de la sursă. Egipt etc. Kenya.045 0. conservarea şi sporirea resurselor naturale (tabelul 11). produse agricole şi industriale). indus-triei şi comerŃului.2. Apa de care dispune astăzi un locuitor al Asiei reprezintă mai puŃin de jumătate din media mondială. urbanizare.50 2. la o populaŃie de 8 miliarde locuitori (în perspec-tiva anilor 2015-2020). pădurile etc.64 0. RepartiŃia resurselor de apă dulce la nivel de persoană eviden-Ńiază mari decalaje. nordul Canadei. Ca urmare a poluării excesive. cele oceanice.61 0. două treimi din statele Africii dispun de o cantitate de apă cu cel puŃin 30% mai mică decât media mondială. Cantitatea de apă dulce care revine unui locuitor în Europa reprezintă doar jumătate din media mondială. dar în raport cu populaŃia apar mari disparităŃi geografice. reducerea biomasei vege-tale.). în cantităŃi mari. afectează profund înseşi caracteristicile populaŃiei. accelerează migraŃiile şi focalizează toate problemele globale cu care se confruntă omenirea. ea poate fi totuşi schiŃată.. cât şi în cel al FederaŃiei Ruse se pare că resursele de apă sunt abundente. Cele mai mari cantităŃi de apă dulce se află în regiunile cu populaŃie rară şi cu spaŃii agrare restrânse: Siberia.1.7. Canada este cea mai bogată Ńară din lume. evoluŃia producŃiei şi consumului lasă să se prevadă o epuizare mai mult sau mai puŃin rapidă a resurselor nerege-nerabile şi o diminuare dramatică a unora dintre cele regenerabile: distrugerea solurilor prin eroziune. precum apele dulci. Amazonia. India.a.13 0. infiltrări etc.79 0. Cele mai mari creşteri de populaŃie se înregistrează în unele din regiunile şi Ńările care resimt cea mai acută lipsă de apă (Nigeria. În agricultură şi în industria alimentară. Analizată în timp. de a asigura gestiunea. de a pune sub control riscurile ş. . în anii 1990 şi 2000 Resurse SuprafaŃa cultivată cu cereale SuprafaŃa irigată SuprafaŃa împădurită SuprafaŃa cu păşuni SuprafaŃa (ha) ce revine unei persoane 1990 2000 0. culturale. Există o alternativă? Dacă nu poate fi descrisă în cele mai amănunŃite detalii. iar în industrie şi în transporturi. agriculturii.11 0. Mai mult ca oricând este evidentă incapacitatea societăŃii de a-şi satisface necesităŃile vitale de hrană (cu excepŃia unor „mari” benefi-ciari).a. resursele de sol şi subsol. Africa Centrală. Spre deosebire de petrol.2. Această imagine de abundenŃă este întu-necată de secete.04 0. vânturi. energie. igiena spaŃiului. materii prime. resursele de apă. Creşterea numerică a populaŃiei şi resursele de apă Fără apă nimic nu poate trăi şi de aceea resursele de apă dulce sunt primordiale. Tabelul 11 Disponibilitatea unor resurse naturale. Din punctul de vedere al repartiŃiei debitelor pe locuitor. al cărui curs este departe de concentrările de populaŃie. pe persoană. necesarul de apă pentru o persoană variază între 900 şi 1400 m3/an. criza generalizată a mediului şi a resurselor naturale se transformă treptat într-o criză can-titativă şi calitativă a produselor activităŃii umane. Bangladesh. con-centrarea masivă a bunurilor în opoziŃie cu penuria generală. apa este indispensabilă. Decalajul dintre resursele de apă dulce şi numărul populaŃiei în creştere se adânceşte. este un component de primă importanŃă. de obicei. cărbune şi majoritatea celorlalte resurse.

52 0. practic. Aproximativ 70% din apa deturnată din râuri sau pompată din subteran este folosită în irigaŃii. Ca urmare a irigaŃiilor şi a consumului de apă dulce din stratele acvifere. în resursele disponibile de fosfor şi nu poate furniza solului materie organică.18 0. terenurile sunt atât de deteriorate. Sunt de aşteptat. Tabelul 12 SuprafaŃa mondială cultivată cu cereale (ha) pe locuitor.3. în bazinul fluviului Congo – zonele marginale. insulele periferice ale Indoneziei şi alte terenuri care au o fertilitate scăzută.5 m pe an.07 0.13 0.08 2050 0.11 0. în anii 1950. uneori. pânza freatică coboară în medie cu 1.13 0. 2.07 0. Etiopia şi Iranul se confruntă şi ele cu restrângeri ale suprafeŃelor arabile.16 0. Gangele abia se mai varsă în Golful Bengal.A. 20% se utilizează în industrie şi 10% pentru scopuri casnice.05 0.31 0.4 mild. sud-estul Australiei şi în alte locuri. a Orientului Mijlociu şi a Indiei.29 0.03 0. introducerea in circuitul agricol a unor terenuri din zonele aride. într-o mare parte a Africii de Nord. în Câmpia Chinei. În Africa şi Orientul Mijlociu.08 0. insecte. limitând cantita-tea de alimente. restrângeri masive ale suprafeŃelor cultivate: Kazahstanul a abandonat aproape jumătate din suprafaŃa cultivată între 1990 şi 1998 ca urmare a eroziunii şi degradării terenurilor. multe râuri ajung să sece înainte de a se vărsa în mare.A.23 0. iar în Italia construcŃia de locuinŃe scoate din circuitul agricol mari întinderi de terenuri arabile. iar 10 milioane de oameni mor (anual) ca urmare a maladiilor hidrice. produce puternice modificări în circuitul global al azotului. penuria de apă este tot mai evidentă. Deşi terenurile arabile reprezintă circa 11% din suprafaŃa uscatului (1. şi proiecŃii pentru 2050 łara SUA Brazilia India Bangladesh China Iran Nigeria Indonezia Etiopia Pakistan Coreea de Sud Egipt 1950 0.03 0. Creşterea suprafeŃelor arabile în ultimii 50 de ani şi a producŃiei agricole a avut loc prin defrişare. CompetiŃia pentru apă între oraşe.10 0.07 0. Asia Centrală şi America Latină pierd teren cultivabil datorită degradării acestuia. elemente nutritive secundare ş. Este probabil ca în următorii 50 de ani să aibă loc mici extinderi de suprafeŃe cultivate în Campo Cerrado din Brazilia – o regiune semiaridă. dar şi în alte regiuni.06 0. lacurile şi stratele acvifere dau semne evidente de degradare şi epui-zare.08 0.11 0. Încălzirea atmosferei planetei va duce la creşterea nivelului Oceanului Planetar şi la aridizarea unor suprafeŃe mari.. Bangladeshul. În ultimii ani. Urbanizarea şi industrializarea s-au extins pe seama terenurilor agri-cole.Astăzi.28 0.07 0.10 0. iar solurile atât de deminera-lizate.05 0. a dispărut. Administrarea intensivă a îngrăşămintelor chimice are efecte din ce în ce mai reduse.7.03 0.61 0. California. Lipsa apei curate reprezintă în multe locuri constrângerea cea mai puternică la care este supusă producŃia agricolă. dezvoltarea economică. precum şi prin răspândirea cultivării multiple.U. salubrizarea şi protecŃia me-diului. 2000. aproximativ 1. îngheŃ.41 0.8 miliarde de locuitori nu beneficiază de avantajele serviciilor de apă purificată.34 0. râurile. microorganisme.19 0. fertilitate foarte slabă. conversia unor terenuri agricole către utilizări recreaŃio-nale (terenuri pentru golf).3 miliarde de locuitori au acces la apă potabilă. circa 1.03 . sud-estul S. degradate ireversibil. „terenurile de rezervă” sunt marcate de secetă.30 0. prin irigaŃii.a. Unele Ńări din Africa de Nord..U.21 2000 0.ha). unele seacă cu intermitenŃă. presupun mari cheltuieli pentru a fi exploatate şi se află la mare distanŃă de zonele locuite. iar necesităŃile umane se amplifică inexorabil. Creşterea numerică a populaŃiei şi presiunea asupra suprafeŃelor agricole Posibilitatea ca producŃia vegetală să fie mărită cultivându-se mai mult teren. sate şi agricultură este deosebit de acută în Asia.06 0. industrie. Nilul aduce tot mai puŃină apă în Marea Mediterană.34 0. pentru primele decenii ale acestui secol. Lipsa acută de teren agricol afectează alte activităŃi: politica transporturilor.06 0. încât au devenit puternic compromise. lasând-o să se transforme în păşune naturală. în jur de 200 milioane de persoane con-tactează anual boli de origine hidrică. nivelurile freatice coboară pe toate continentele: în sudul marilor câmpii şi în sud-vestul S. iar altele au dispărut.

plăci lemnoase. Indonezia şi China 0. Tabelul 13 PopulaŃia şi consumul industrial de lemn rotund (1970. Invazia speciilor exotice. consumul de lemn continuă să crească.. Creşterea demografică neîncetată se consideră a fi sursa princi-pală a presiunii tot mai mari care se exercită asupra solului. O creştere demografică atenuată. suprafaŃa irigată a crescut de şase ori..08 ha/loc. utilizarea biotehnologiilor. iar restul este transformat în produse industriale (cherestea. Pe plan mondial.23 ha/loc. ani-malele de tracŃiune au fost înlocuite în mare măsură de tractoare. păstorit şi producŃia de buşteni restrânge suprafeŃele împădurite. Progresele tehnologice au dus la triplarea producti-vităŃii terenului cultivat. construcŃiile de locuinŃe au fost influenŃate de disponibilitatea şi calitatea lemnului brut. soiurile tradiŃionale de cereale au făcut loc variantelor cu înaltă pro-ductivitate. cel de hârtie aproape s-a triplat. iar România 0. Lemnul de foc este singurul pro-dus pe care Ńările în curs de dezvoltare îl consumă în cantităŃi mai mari.. Canada 1. În Ńările în curs de dezvoltare.75 ha/loc. Numai în perioada 1980-1995 a fost defrişată o suprafaŃă egală cu aceea a Mexicului. Este evident că ritmul de creştere şi de recuperare a suprafeŃelor agricole a devenit neconcordant cu cel de creştere a populaŃiei. a îngrăşămintelor.1990 cu proiecŃie până în anul 2010) PopulaŃia/consumul PopulaŃia: • Ńări dezvoltate • Ńări în curs de dezvoltare Consumul: • Ńări dezvoltate • Ńări în curs de dezvoltare łări dezvoltate łări în curs de dezvoltare TOTAL 1970 1990 % 22 78 77 23 m3 (1000 pers.4. Egipt 0. a fotosintetizanŃilor. iar consumul de lemn pentru foc şi mangal a crescut cu aproape 2/3.07 ha/loc. Coreea de Sud. apei şi a altor sisteme naturale. obŃinerea prin folosirea biotehnologiilor a unor noi generaŃii de soiuri.06 ha/loc. Deşi s-au îmbunătăŃit tehnologiile de prelucrare. cele mai mari suprafeŃe arabile au: Australia 2. la secetă şi mai tolerante faŃă de săruri ar fi de natură să înlăture actualele dezechilibre în asigurarea hranei pentru populaŃie. exploatarea forestieră reprezintă principala cauză a degradării pădurilor. Presiunea umană asupra pădurilor Circa ½ din pădurile care acopereau cu 2000 de ani în urmă Terra nu mai există. recolta de cereale s-a mărit de 5 ori. Aproape 55% din lemnul care se obŃine în prezent este folosit drept combustibil. .Dacă media mondială este apreciată la 0. căreia i s-ar adăuga o înaltă productivitate a terenurilor prin ameliorarea plantelor.85 ha/loc. Ńările dens populate au valori foarte mici: Japonia 0. Sănătatea pădurilor se află în declin. a ingineriei genetice în crearea de soiuri rezistente la boli şi insecte.46 ha/loc. Lemnul recu-perat din construcŃiile mai vechi poate reprezenta o resursă valoroasă. producŃia mondială de cereale a crescut cu 40% (tabelul 12). ele dimi-nuându-şi capacitatea de a hrăni şi proteja speciile de animale şi de a oferi servicii de calitate în ecosistem. înalt-productive. mobilier. Peste media mondială.. Ploile degradează terenurile dezgo-lite.7. SUA are 0. ElveŃia 0.12 ha/loc. defrişarea practicată pentru obŃinerea terenurilor agricole. folosirea irigaŃiilor. hârtie).20 ha teren arabil pe locuitor (în anul 2000). mai ales în regiunile dens populate. consu-mul de buşteni a crescut cu 1/3. poluarea aerului. inundaŃiile şi secetele devin frecvente şi cu urmări dezastruoase.. 2. incendiile şi schim-barea climei sunt alte componente ale presiunii cu care se confruntă pădurile planetei. In secolul al XX-lea. În ultimele trei decenii. o parte disproporŃionat de mare din lemnul industrial este produsă şi consu-mată în Ńările dezvoltate (tabelul 13).) 1141 95 322 2010 27 73 86 14 1091 84 410 17 83 73 27 1073 87 259 Din Antichitate şi până astăzi.. iar prin folosirea îngrăşămintelor chimice.05 ha/loc. Argentina 1.

Resursele minerale şi rezervele sigure s-au redus şi. industria petrolului. iar mijloacele de transport. cupru. Poluarea aerului determină scăderea speranŃei de viaŃă. a spaŃiilor de muncă în interiorul diferitelor instituŃii publice şi al locuinŃelor. protecŃie sani-tară. În acelaşi timp. rezervele geotermale. aldehide. creşterea morbidităŃii şi a mortalităŃii. manage-mentul forestier durabil. protecŃie faŃă de climă. Raporturile dintre societatea umană şi atmosferă Industria. amplificarea reciclării deşeurilor. Impurificarea aerului are consecinŃe vizi-bile şi asupra vegetaŃiei. Reducerea cantităŃii de poluanŃi sub limita admisă este posibilă prin retehnologizare. cu mirosuri. Tabelul 14 Creşterea producŃiei mondiale de materiale (1960-1999) Materialul ProducŃia la sfârşitul anului 1999 (mil. deoarece resursele Terrei. Creşterea ritmului actual al industriei este însoŃită de o mare risipă de energie şi de materii prime. SubstanŃele din fumul de tutun au însuşiri iritante prin pre-zenŃa lor în aer şi în contactul cu mucoasa şi epiteliul căilor respiratorii. Secolul al XX-lea s-a caracterizat printr-un consum exagerat de resurse ale subsolului.5. după media anuală a consumului. perfecŃionarea tehnologică. legile şi regle-mentările interne şi internaŃionale. industria chimică. folosirea celui mai simplu combustibil chimic – hidrogenul – pot asi-gura un viitor energetic viabil. degradarea biologică ş. deşi departe de a fi epuizate. Această situaŃie nu poate dura. reabilitarea materialelor (tabelul 14). oxizi de sulf etc. încurajarea extinderii plantaŃiilor. cocseriile şi termoenergetica emit fum. a numărului de autovehicule utilizate. ConsecinŃele poluării atmosferei constau în infecŃii respiratorii. silicoză. mărind riscul unor boli şi afectând sănătatea intelectuală şi fizică a copiilor. rentabili-zarea produselor ş. construcŃiilor. a industriei. ajung doar pentru perioade scurte. Siderurgia.Poate fi gândită şi edificată o economie a produselor forestiere care să furnizeze bunuri. sunt limitate. oxizi de azot.a. adaptarea fibrelor alternative pentru construc-Ńii şi hârtie reprezintă doar câteva direcŃii care pot genera locuri de muncă.7. scăderea productivităŃii biologice. Mediul de pe Terra este într-o schimbare rapidă şi imprevizibilă. metalurgia feroaselor şi neferoaselor poluează cu pul-beri. pe de o parte la o diminuare a aces-tora şi la perspectiva sumbră a epuizării. ambient curat. amplasarea obiectivelor industriale în funcŃie de factorii topoclimatici şi prin măsuri educative de creştere generală a responsabilităŃii faŃă de calitatea mediului. industria celu-lozei. la creş-terea cantităŃii deşeurilor şi noxelor. 2. cu oxi-danŃi. Extragerea mineralelor şi a metalelor lasă amprente persistente şi degradări profunde ale mediului. astm bronşic. de var. Energia eoliană. resursele energetice şi ale subsolului Continuarea actualului curs al dezvoltării economice a devenit riscantă. este evidentă o schimbare tehnologică rapidă de genul celei produse de electronică. biotehnologie şi în multe alte domenii.a. iar obŃinerea metalelor este însoŃită de transferarea în ambient a miilor de tone de plumb.6. Multe Ńări în curs de dezvoltare au intrat în economia mondială numai ca furnizori de materii prime. cu substanŃe iritante şi toxice. faptul este cauzat de creşterea fără precedent a populaŃiei. a construcŃiilor de locuinŃe. industria alimentară. tuberculoză. Accidentele de poluare a atmosferei provoacă un mare număr de cazuri de îmbolnăviri localizate la nivelul aparatului respirator şi un exces de decese. marile generatoare solare. fapt care a condus. cancer bronhopulmonar. combaterea tabagismului ş.7. transporturile şi alte activităŃi umane reprezintă surse de creştere a poluanŃilor în atmosfera localităŃilor. cu hidrocarburi nearse. telecomunicaŃii. creştere economică. Creşterea numerică a populaŃiei. prin dependenŃe de importuri.a. faunei. creşterea fiabilităŃii produselor. un volum uriaş de steril îmbibat cu substanŃe toxice. zinc. Poluarea sonoră are implicaŃii majore asupra stării de sănătate a populaŃiei. îmbol-năvirea segmentelor de populaŃie mai sensibilă (copii şi persoane în vârstă). 2. fabricile de ciment. patrimoniului turistic. tone) Creşterea la începutul anului 1960 . iar pe de altă parte. mijloace de trai şi servicii şi să ofere sigu-ranŃa că sistemele forestiere sănătoase vor supravieŃui. Transporturile aeriene perturbă stratul de ozon. supraexploatarea unor resurse. par să fie soluŃiile imediate pentru contracararea fenomenelor negative menŃionate mai sus. Reducerea consumului de energie şi de materii prime.

acces la resursele necesare pentru un trai decent.72 ori 2. EvoluŃia indicatorului dezvoltării umane este diferenŃiată şi corelată cu obiectivele politicii economice şi sociale din fiecare Ńară. Acesta este unul dintre indicatorii multidimensionali. în special. Fundamentarea indicatorului dezvoltării umane are la bază trei elemente: conceptul de dezvoltare umană. nivelul de educaŃie (calculat ca o medie aritmetică ponderată între gradul de alfabetizare a populaŃiei şi gradul de cuprindere în învăŃământul de toate nivelurile) şi venitul pe locuitor (PIB pe locuitor exprimat în dolari la paritatea puterii de cumpărare). diferitele alternative prospective. cultural sau politic. social. cât şi distribuŃia echitabilă a veniturilor la nivelul întregii societăŃi. dobândirea de cunoştinŃe. în cel structural-calitativ. Acest concept se referă la posibilităŃile prin care generaŃiile prezente şi viitoare îşi pot manifesta pe deplin opŃiunile în orice domeniu economic. Indicele de dezvoltare umană.D. Fig.7. care este mai sugestiv. 6.7. de creşterea economică. Se calculează după formula: I.51 ori 2.6). Conceptul de dezvoltare umană presupune atât creşterea economică.Minerale Metale Lemn Produse sintetice Alte materiale 7720 1240 774 262 9880 2. măsurarea dezvol-tării umane. recu-noscându-se drept cerinŃe fundamentale: o viaŃă lungă şi sănătoasă. care mută accentul din planul abordărilor predominant cantitative. PopulaŃia şi dezvoltarea durabilă a) Dezvoltarea umană. Indicele dezvoltării umane cuprinde trei elemente: longevitatea (măsurată prin speranŃa de viaŃă la naştere). = I long + I ed + I v 3 . Dezvoltarea umană este un concept modern. 2000 b) Indicatorul dezvoltării umane (fig.45 ori 5.18 ori 2.65 ori 2. legate.U.

structura resurselor umane. din 1992.reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor. tehno-logic şi ambiental. . studiul populaŃiei porneşte de la caracteristicile sistemului demografic. . mai ales de poluare. . conexiunile cu alte sisteme.Indicele de longevitate se obŃine după formula: Ilong = Vreală – Vmin / Vmax – Vmin. raporturile între populaŃie şi resurse. îndeosebi a resurselor naturale rege-nerabile la nivelul celor existente pentru generaŃiile actuale şi redre-sarea factorilor de mediu afectaŃi de activitatea antropică.definirea dezvoltării sustenabile. . dezvoltarea umană şi dezvoltarea durabilă. economişti. discuŃiile s-au axat îndeosebi pe următoarele aspecte: . Dezvoltarea durabilă presupune o serie de cerinŃe adaptate la specificul şi condiŃiile din fiecare Ńară: . găsirea unui indi-cator care să exprime dacă o naŃiune sau o economie în ansamblu său se încadrează sau nu într-un mod de dezvoltare durabilă. • Cercetarea materialului grafic şi cartografic. . etc. grija faŃă de generaŃiile viitoare. Prin urmare. vor trebui satisfăcute nevoile materiale şi spirituale actuale fără a fi compromise posibilită-Ńile de satisfacere a acestora pentru generaŃiile viitoare.a. apă. Belgia. . Suedia. obiectul dezvoltării durabile constă în găsirea unui optim al interacŃiunii dintre patru sisteme: uman. Metoda de studiu • Însuşirea algoritmului pentru studiul geografic al populaŃiei • Pentru viitorii specialişti în domeniul relaŃiilor internaŃionale.este valoarea înregistrată de o Ńară. Prin urmare. Dezvoltarea durabilă poate fi o soluŃie de conciliere a situaŃiilor potenŃiale de conflict dintre protecŃia mediului şi creşterea economică. dacă interesele unanime converg spre dezvoltarea umană. .descentralizarea formelor de guvernare ş.a.determinarea condiŃiilor de atingere a dezvoltării sustenabile. menŃinerea condiŃiilor şi posibilităŃilor de viaŃă pentru generaŃiile viitoare. în care: Vreală . cauzele şi consecinŃele mobilităŃii populaŃiei. a tabelelor şi schemelor. Japonia. hrană. Vmin – 25 ani Vmax – 85 ani După indicele de dezvoltare umană pe anul 2000. locuinŃă şi sănătate. Ńările cu nive-lul cel mai ridicat sunt: Canada. c) Dezvoltarea durabilă Conceptul de dezvoltare durabilă este interpretat diferit de di-verşii utilizatori: geografi. economic. . Norvegia.asigurarea creşterii populaŃiei la un nivel acceptabil (creştere demografică controlată). o regiune. ecologişti. iar nivelul cel mai scăzut îl au unele Ńări din Africa: Burkina Fasso. analiza factorilor care influenŃează densitatea şi aglomerarea populaŃiei. .redimensionarea creşterii economice prin distribuŃia echilibrată a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producŃiei. Burundi. La ConferinŃa de la Rio.supravegherea impactului activităŃilor economice asupra mediului.măsurarea. .conservarea şi sporirea resurselor naturale. Componenta – nucleu a acestui concept este reprezentată de interacŃiunea dintre populaŃie.întreŃinerea diversităŃii ecosistemelor.energie. Sierra Leone ş. cuantificarea dezvoltării durabile. factorii care condiŃionează dinamica.eliminarea sărăciei în condiŃiile satisfacerii nevoilor esenŃiale pentru loc de muncă. potrivit acestui concept. SUA. Niger. consecinŃele acesteia. integrarea conŃinutului acestora în text • Interpretarea cifrelor şi a informaŃiilor dobândite . progresul economic şi potenŃialul de resurse naturale. pentru geografi. Dezvoltarea durabilă înseamnă.

Ńările în tranziŃie şi Ńările în curs de dezvoltare 4. Conexiunile dintre populaŃie şi economie. • IdentificaŃi pe hartă regiunile cu densitatea populaŃiei sub 1 loc/km2. exerciŃii. RepartiŃia populaŃiei în raport cu categoria de activitate 12. • CaracterizaŃi repartiŃia densităŃii populaŃiei Europei. Structura etnolingvistică a Europei. Cauzele mobilităŃii internaŃionale a populaŃiei 9. PopulaŃia şi dezvoltarea durabilă . reglementări şi organisme privind limbile europene 10. mortalitate şi sold natural. Analiza piramidei vârstelor pentru unele Ńări din Europa 7. consecinŃele creşterii demografice 3. • ArgumentaŃi de ce creşterea numerică a populaŃiei este principala cauză a deteriorării sistemelor din mediul natural şi din societate. • Care sunt deosebirile între relaŃia de calcul a mortalităŃii infantile şi relaŃia de calcul a mortalităŃii generale? • ExplicaŃi cauzele scurtării intervalelor de atingere a miliardelor de locuitori ai Terrei. folosindu-vă de materialul cartografic al temei studiate. Robi ai ogoarelor şi ai recoltelor modeste 11. Presiunea umană asupra resurselor solului 5. Indicatorii geodemografici în Ńările dezvoltate. • ComentaŃi repartiŃia pe continente şi Ńări a ratelor de natalitate. • Cum poate fi corelată optim creşterea numerică a populaŃiei cu capacitatea societăŃii de a satisface consumul? • Care ar fi soluŃiile la îndemâna multor Ńări pentru a asigura o sincronizare a nivelului producŃiei agricole cu dinamica populaŃiei? • Cum pot sprijini şi cum sprijină organismele internaŃionale eradicarea subnutriŃiei? Teme pentru eseuri şi referate 1.Întrebări. aplicaŃii • AnalizaŃi indicatorii de care depinde creşterea numerică a populaŃiei. MigraŃia internaŃională a populaŃiei este o soluŃie? 8. Presiunea umană asupra pădurilor 6. TranziŃia demografică 2.

Privite prin procesul de explorare-exploatare-valorificare. resurse regenerabile în timp îndelungat. apa.Bibliografie 1. Cristian Braghină. Edi-tura Corint. Fluxurile de resurse naturale. Geografie economică mondială. .12-23. pag. Dragoş Frăsineanu. Editura IndependenŃa Economică. gestionarea şi conserva-rea celor rămase. Bucureşti. resursele pot fi: . Editura ExPonto. Nicu I. Geografia resurselor naturale cerce-tează relaŃiile de cauzalitate dintre cerinŃa socială şi prelevarea resur-selor din mediul natural. pag.identificate. pag. Resursele Terrei. pag. • După stadiul cunoaşterii. 1997. 200-222. Editura Meteora Press. Bucureşti.ipotetice (fac obiectul activităŃilor de explorare). aerul. 2001.resurse naturale. În schimb. ConstanŃa.1. . pag. Editura FundaŃiei România de Mâine. . Privită prin prisma descoperirii şi utilizării.resurse de energie de lungă durată (radiaŃia solară.Aur. Resursele cuprind: . 4. George Erdeli. 64-86. Editura FundaŃiei România de Mâine. 60-71. intrarea într-un flux tehnologic. Geografia populaŃiei.resurse antropice (populaŃia). Resursele naturale sunt: radiaŃia solară. 115-151. datorită subdezvoltării. Conceptul de resurse şi clasificarea acestora • Resursa este elementul material sau abstract care poate fi folo-sit pentru satisfacerea unor trebuinŃe umane. RESURSELE ENERGETICE 3. substanŃele minerale din subsol. O resursă desemnează un anumit potenŃial.exploatabile (acum şi într-o perspectivă apropiată). 3. Elemente de geografie economică mondială. Bucureşti. Bucureşti. • Elementele sistemului planetar se află într-o strânsă interde-pendenŃă. 2001. 2002. cuprind următoarele categorii: . evaluarea acestora. resursa este un concept cultural. Cezar C. „Resursele desemnează ansamblul mijloacelor natu-rale de care dispune o colectivitate. Liliana Dumitrache. tehnice. biomasa vegetală şi animală. iar o evaluare a resurselor este dependentă de multe criterii (geologice. Geografie economică. Geo-grafie economice mondiala. circuitul apei in mediu.Gherasim. Silviu NeguŃ şi colaboratorii. Gheorghe Vlăsceanu. 3.resurse ce rezultă din reproducerea şi dezvoltarea organismelor (energie regenerabilă). Resursele sunt direct influenŃate de nivelul de dezvoltare al societăŃii umane şi de sistemul de valori practicat. bogăŃiile constituie tot ceea ce poate satisface o nevoie şi in special bunurile care pot fi obiect de proprietate şi au o valoare” (Bebe Negoescu. Vasile Nicoară. 2000. George Erdeli. • După nivelul de utilizare se disting: . o entitate pe plan energetic necesară omului pentru cerinŃele sale fiziologice.stocuri de substanŃe minerale (care pot fi preluate din zăcămin-tele formate la scara timpului geologic).). 6. sau cu alte cuvinte. curenŃii marini şi cei atmosferici). iar exploatarea sa implică evaluarea acestuia şi aplicarea tehnologiilor corespunzătoare. economice ş. 5. combustibilii fosili. 1998). solurile. . rocile. Gheorghe Vlăsceanu. geotermia. 2000. Ion Florin Mihăilescu. Bucureşti.a.resurse comerciale (care au un preŃ şi se negociază pe piaŃă). 107113.resurse capitale. resursele naturale devin bogăŃii naturale. . Bebe Negoescu. sau necunoaşterii. analizate la scara timpului. 2. unele resurse pot fi ignorate. 16-30. . minereurile. . Geografie economică mon-dială.

savantul german Fr. • ProducŃia şi consumul de energie impun o altă clasificare: . energia eoliană. pe baza unor tehnologii fizice şi chimice promiŃătoare. fapt care. 1931) elaborează procedeul de obŃinere a benzinei sintetice din cărbuni.surse regenerabile. fie prin formele indirecte pe care le generează: energie hidraulică. Noile dimensiuni ale retehnologizării sunt de neconceput fără un mare consum de energie electrică. Creşterea demografică antrenează un consum din ce în ce mai mare de resurse din toate categoriile. energia apelor. . combustibilul nuclear şi materialele fisiunii nucleare.2.Bergius (premiul Nobel pentru chimie. cele organice şi aerul. secolul IV î. îndeosebi a pădurilor care ocupau mari supra-feŃe la sfârşitul paleozoicului (carbonifer) şi începutul mezozoicului. biomasa şi energia nucleară de fisiune. secolul I î. de exemplu. . cărbunii reprezentau 27% din consumul mondial de energie. transporturilor şi telecomu-nicaŃiilor şi până la aspecte ale vieŃii cotidiene. Industria carboniferă Cărbunii de pământ sunt roci sedimentare biogene caustobioli-tice rezultate printr-un proces de incarbonizare (carbonificare – eli-minarea treptată a oxigenului şi creşterea procentului de carbon) a unor mari mase vegetale. Pentru evitarea unei crize generalizate a mediului şi a resurselor naturale. ExtracŃia şi utilizarea cărbunilor sunt menŃionate în scrierile învăŃaŃilor din Grecia (Teofrast. Secolul al XIX-lea a fost supranumit „secolul cărbunelui”. iar în Marea Britanie. 3. aceasta poate fi convertită în alte forme de energie. În primele decenii ale secolului al XX-lea. maree. .3. care cuprind combustibilii fosili ce necesită un ciclu îndelungat de formare. fie ca radiaŃie directă.surse necomerciale (deşeurile vegetale. aceste resurse sunt: combustibilii fosili – cărbunii de pământ. determinat de acŃiunea permanentă a energiei solare.. Marea diversitate a surselor de energie le face susceptibile de a fi clasificate după o serie de criterii: • Din punct de vedere fizic. exploatarea industrială începe în secolul XII.resurse necomerciale (abundente. singura alternativă este adoptarea unei strategii globale de dezvoltare care să vizeze în fapt dezvoltarea durabilă şi menŃinerea marilor echilibre naturale. se transportă uşor la distanŃe mari cu pierderi mini-me. gudroane şi gaze combustibile. folosite în gospodării şi care nu sunt incluse în statistici). . care au un caracter continuu. energia mareelor sau prin acŃiunea astrelor. poate fi produsă aproape în orice loc. şi energia termică).). Toate formele de energie în Univers provin din două surse majore: . curenŃilor. gratuite). termică (a mărilor). proprietăŃi fizico-chimice. . este nepoluantă. 3. şisturile şi nisipurile bituminoase. La sfârşitul secolului al XVIII-lea s-a intensificat producŃia de semicocs. • După gradul de stăpânire a tehnologiei de valorificare. Tehnologia este susceptibilă de pro-grese substanŃiale. gazele naturale.H. fuziunea nucleară.) şi din Roma antică (Plinius cel Tânăr. eoliană.surse comerciale (surse care se vând şi se cumpără). Cărbunii sunt clasificaŃi în raport de numeroase criterii: geneză. vârste etc. sursele de energie primară se împart în: . prin folo-sirea combustibililor fosili şi/sau a resurselor neconvenŃionale.convenŃionale (utilizate pe scară largă. iar pentru unele surse este stabilită doar în principiu. lasă să se întrevadă o epuizare a resurselor neregenerabile şi o diminuare acce-ntuată a unora dintre cele regenerabile. energia mărilor – valuri.alte surse de energie: aflate în stadiu de laborator. în timp. .neconvenŃionale (radiaŃia solară directă.H. resur-sele de energie sunt: . Primele mine în Europa au fost deschise în secolul X la Zwickau şi în secolul XII la Aachen.fuziunea atomilor uşori din Soare (stele).surse neregenerabile. Resursele energetice: rolul şi clasificarea De la buna funcŃionare a industriei. curenŃi. În anul 2000. iar tehnologiile sunt bine cunoscute şi folosite). ca urmare a exploatării exce-sive sunt afectate resursele de ape dulci. petrolul.gravitaŃia universală. a valurilor. societatea contem-porană nu poate fi concepută fără folosirea energiei electrice.

utilă în combustiile casnice şi în scopuri curative). .000 Kcal/kg.S. . cocsifică.6004. utilizat în combustii şi mai puŃin în obŃinerea cocsului).cărbunii liptobiologici (au o răspândire restrânsă. .cărbunii sapropelici sau bituminoşi (provin din răşini. cu grosimi ale straturilor care oscilează de la câŃiva centrimetri la zeci de metri). Australia şi Noua Zeelandă (4%). 2/3 din rezervele mondiale sunt alcătuite din huilă şi antracit. procentul de carbon 57-65% şi o putere calorică de 2. lignitul.000 kcal/kg. conŃine 79-90% carbon şi are o putere calorică de 7.2%). conŃin substanŃe proteice).000 – 9.cărbuni humici (formaŃi prin incarbonizarea masei vegetale.huila (cea mai mare răspândire. procentul de carbon de 40-60%. iar SUA circa 26-27%. plante. este numit „căr-bune energetic”). ordinea. în masa lor predomină celuloza. pentru combustii casnice şi industriale). ca pondere. Rezervele mondiale de cărbuni. În privinŃa rezervelor exploatabile economic. iar peste 71% reprezintă resursele potenŃiale.800 de miliarde tone. se estimează că rezer-vele mondiale depăşesc 14. Africa (2%) şi America Latină (0. putere calorică peste 9000 kcal/kg. este utilizată la obŃinerea cocsului. includ turba.După conŃinutul în carbon şi puterea calorică: Cărbunii superiori: . Cărbunii inferiori: . se găsesc în partea inferioară a straturilor de cărbuni şi fac tranziŃia spre depozitele anorganice). putere calorică între 2.000 kcal/kg. C.cărbunele brun (procentul de carbon de 60-82%. folosit în industria chimică sau combustii).000-3. este urmă-toarea: Asia (17%).I. cărbunele brun. Europa (11%). Astăzi. . .lignitul (cel mai răspândit carbune inferior. huila şi antracitul. din care resursele iden-tificate ajung la 29%. deŃine 40% din rezervele exploatabile. puterea calorică de 4000-7200 kcal/kg. polen.antracitul (94-96% carbon. După criteriul genetic: . .turba (cărbune în curs de formare.

7. centrele principale de extracŃie şi comerŃul cu cărbuni . Provincii.Fig. bazine.

În Cehia. NovokuzneŃk. Canada. 7). fiind folosiŃi în siderurgie. Transvaal şi Orange. situate la adâncimi mici (300-500 m) şi o producŃie care depăşeşte 150 mil. iar în nord-vest în provincia Xinjiang (cu mari exploatări în apropierea oraşului Urumchi). Kentucky. Spania. În România. de toate Ńările UE (FranŃa. din industrializarea acestora rezultă cocsul (folo-sit în siderurgie).a. Exploa-tările principale sunt în statele Iowa şi Illinois. situate în nordul Ńării. iar în estul Ńării lignit şi cărbune brun în carierele de la Bitterfeld şi în sud-est (centrele Leipzig. Australia are mari rezerve de huilă şi lignit. asigură 50% din producŃie. Cele mai mari rezerve sunt în provin-ciile Shanxi. R. bazinul Donbass (huilă cocsificabilă şi antracit).P. Suedia ş. În Manciuria. combustii şi în transporturile feroviare (China mai pro-duce încă locomotive cu abur). de unde cantităŃi mari se exportă mai ales în Japonia. Germania are principalele zăcăminte de huilă în vestul Ńării (bazinele Ruhr. Industria petrolului . Africa de Sud are zăcăminte în provinciile Natal. cărbunii se extrag din provinciile Yunan. În urma hidrogenării cărbunilor se obŃin hidrocarburi sintetice: gaze. În sudul Ńării. iar lignitul.Chineză are zăcăminte formate din straturi groase. SUA reprezintă al doilea producător mondial de cărbuni (începând cu anul 1985). Bureia. Benxi. Pennsylvania. Exploatările principale se efectuează în marile bazine Fushun. în Statul Noua Galie de Sud). Kansk – Acinsk. cele de lignit în landul Renania de Nord – Westfalia (între Aachen şi Koln). Jaingxu (la Yangzhou) şi în bazinele Kailuan şi Beijing. Numai pro-vincia Shanxi deŃine 1/3 din rezervele Chinei. Cărbunii se exploa-tează şi în provinciile Shandong (la Ziba). Jiangxi. iar în Ucraina. în bazinele Peciora. Guizhou. iar în procesul de industrializare au loc gazeifi-carea şi hidrogenarea. Peste jumătate din producŃia de cărbuni este exportată în Japonia. FederaŃia Rusă are principalele exploatări de cărbuni în Siberia: KuzneŃk. Alabama. principalul bazin este Karaganda. Industrializarea cărbunilor Circa 40% din producŃia mondială de electricitate se bazează pe folosirea cărbunilor. Lignitul se exploatează în statul Victoria. Oraşul Beijing este legat printr-o conductă de uzina de gazeificare de la Fuxin. În sudul Marilor Lacuri şi în nordul statului Texas se găsesc mari rezerve de cărbuni bituminoşi. Orissa şi Bengalul de Vest). ape amonia-cale. pe valea Damodarului se găsesc numeroase exploatări în carieră. Coreea de Sud.a. SUA. În Asia.). Comercializarea cărbunilor Din totalul producŃiei mondiale doar 10-11% fac obiectul co-mercializării (din care 9/10 se transportă pe cale maritimă). benzen. principalele bazine carbonifere sunt Ostrava – Karvina. exploatările s-au extins spre nord-est la Hegang. India are mari zăcăminte în nord-estul Podişului Deccan (sta-tele Bihar. din Câmpia de Nord-Est. Irkutsk. huila se exploatează în bazinele Petroşani şi Banatului. Insula Vancouver. Celeabinsk.a. Silezia Inferioară şi Lublin. Coreea de Sud.4. Circa 4/5 din cantitatea de cărbune provin din exploatările în carieră. Cărbune brun şi lignit se extrag în statele Dakota de Nord. Cele mai mari cantităŃi sunt importate de Japonia. Indonezia. statele Columbia Britanică şi Saskatckewan. Vorkuta şi Moscovei. Tennessee. Huila se extrage pe coasta estică (la New Castle. Aachen). 3. iar 50% se exportă.RepartiŃia geografică a zăcămintelor de cărbuni Cele mai mari zăcăminte de cărbuni (90%) se concentrează în emisfera boreală. Circa 50% din producŃie se obŃine în vestul MunŃilor Appalachi (statele Ohio. Cărbunii deŃin 75% în balanŃa energetică a Ńării. iar în partea europeană. principalul bazin Daqing. În Kazahstan. Bazinele huilifere sunt în Silezia Superioară. Taiyuan. benzină şi motorină. din SubcarpaŃi şi Podişul Getic. Taimâr. Anadâr. soldată cu un randament superior şi cu reducerea poluării.t (fig. Prin-cipalele Ńări exploatatoare sunt: Australia. Uniunea Europeană ş. Africa de Sud. Virginia de Vest). Shaanxi şi Xinjiang. Tunguska. cărbunii se extrag în bazi-nele Fuxin şi Beipiao. predomină exploa-tarea în carieră. Saar. se află Ńara cu cea mai mare producŃie de cărbune (China). Montana şi Wyoming. China ş. Jixi şi Jilin. Polonia este unul din principalii producători europeni de căr-buni. Halle şi Lauschammer). În SUA şi Japonia s-a trecut la gazeificarea subterană a cărbunelui. amoniac. În procesul de cocsificare rezultă gaze. Canada are exploatări carbonifere în sudul MunŃilor Stâncoşi canadieni. iar o reŃea densă de căi ferate asigură transportul dintre bazinele carbonifere şi portu-rile maritime. Nyrany şi Kladno.

de culoare brună-neagră cu reflexe verzui.8%. dolomite. Rezervele de petrol au o repartiŃie mult mai neuniformă decât cele de cărbune. URSS şi apoi CSI au deŃinut supremaŃia mondială de petrol în perioada 1974-1992. New Mexico. În partea europeană a Rusiei. O altă zonă petrolieră este în regiunea montană din vestul SUA. Italia şi ElveŃia apar în Evul Mediu.7%. în hidro-carburi gazoase. kerogenul de origine sapropelică se transformă de obicei în hidrocarburi lichide. ex-ploatările principale fiind la E/K Hills. Golful Persic şi nordul Africii. numite „poli ai petrolului”: • un „pol” este situat în sudul şi sud-estul platformei eurasiatice. . unele relatări cu privire la folosirea bitumului în FranŃa. Şisturile bituminoase sunt roci sedimentare caustobiolitice. New Mexico şi Colorado. Exploatările petroliere cuprind două regiuni foarte bogate. biogenă.a. Petrolul brut este o rocă sedimentară. caustobiolitică.. Kuweit 9.6%. Mobile. ExtracŃia se efectuează în vecinătatea şi pe litoralul Golfului Persic (enclava teritorială Hassa. Houston. Arkansas. Cele mai impor-tante câmpuri petroliere sunt la Bavli. faună şi flora bentonică sau din resturile de vegetaŃie supe-rioară provenită de pe teritoriile emerse. în statele Colorado (bazinele Los Angeles şi Santa Maria – submarin).500-11.Gazele naturale şi petrolul îşi au originea în acumularea mate-rialului organic în mediul acvatic din trecutul geologic. apoi în România şi SUA. este supusă transformărilor bacteriene. calcare. Perm. Oklahoma. • al doilea „pol” se află în sudul platformei nordamericane. Rezervele sigure de petrol sunt mult mai mici decât cele de căr-buni. În Ńara noastră. ExtracŃia se efectuează atât pe uscat. cu centrele Corsicana şi Taylor. alcătuită în principal din plancton. Prelucrarea industrială a petrolului începe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. în anul 1993. Cea de a doua zonă petrolieră este situată în Middlecontinent (30% din producŃia SUA). łările cu cele mai mari rezerve sunt: Arabia Saudită 25. lucrările de prospecŃiune au condus la creşterea rezervelor sigure. care au ca origine un nămol sapropelic consolidat în care există bitumene (materiile prime organice conŃinute – kerogene pot fi transformate în petrol şi gaze). în delta fluviului Mississippi. în cadrul unui proces de sedimentare. cât şi submarin. petrolul era cunoscut încă de pe vremea dacilor. un perimetru care cuprinde exploatările terestre şi submarine de pe litoralul Golfului Persic. gresii. formate din nisipuri. Marea Caraibilor şi nordul Americii de Sud. Materia organică. Utah. Zăcămintele de petrol se pot găsi în anticlinale. Arabia Saudită extrage aproximativ 13% din cantitatea mon-dială de petrol. Venezuela 6. Romaski. Din rocile în care s-a format. Galveston. SUA se află pe locul al II-lea în extracŃia petrolului (12% din producŃia mondială).). Pentru menŃinerea presiunii în zăcă-mânt s-au făcut injectări de gaze sau apă. în regiunea cuprinsă între Caucaz.5%. Iran 9. unde se află zăcământul de la Wafra. Datorită presiunii depozitelor detritice şi temperaturii. cele mai mari zăcăminte se găsesc între cursul superior al Kamei şi Volgograd. petrolul migrează şi se cantonează în roci poroase. Sizan. Manifa şi Zona Neutra (la frontiera nordică). Orientul Apropiat deŃine 2/3 din rezervele mondiale. iar nisipurile şi gresiile bituminoase conŃin gudroane din care se poate extrage petrol. Irak 9. MenŃiuni cu privire la utilizarea bitumului în Orientul Mijlociu sau în China. Primele rafinării din România au funcŃionat la Moineşti şi la Bariera Râfov de lângă Ploieşti (1857). încă din Antichitate. iar cele de origine humică. Los Angeles şi Wilmington. Litoralul sud-vest pacific constituie o altă zonă petrolieră. Isimbai. Haradh s. cu putere calorică între 9. peste Golful Mexic. Alaska de Nord cuprinde mari zăcăminte la Prudhoe – Bay şi Point Barrow în apropierea portului Anchorage. iar în secolul al XVII-lea sunt menŃionate puŃurile de la Moineşti şi Păcureşti (judeŃul Bacău). formând kerogenul.8%. tratarea chimică a orizon-turilor petroliere şi combustii subterane (pentru creşterea temperaturii). urmează la mare distanŃă America Latină cu 12. Kansas. perimetrul Ghawar în care se găsesc centrele: Air Dar. cu centrele: Ras Tanurah. în anul 1854 a fost separat petrolul lampant în FranŃa. Alte centre sunt localizate între delta fluviului Mississippi şi gura de vărsare a fluviului Rio Grande: Corpus Christi.3%. datorită unui complex de factori. Între marile zone de exploatare se remarcă regiunea Golfului Mexic (statul Louisiana. Tuimazi.000 kcal/kg. apar în lucrările lui Herodot şi Plutarh. cu exploatările din statele: Texas. CSI a fost depăşită de Arabia Saudită şi SUA. Exploatările au migrat spre platforma continentală a Golfului Mexic (s-au realizat peste 25000 de foraje). Shedgum. care centralizează 40% din producŃia naŃională).

1%).a. Saim. Sharjah (pe uscat). Brazilia. Brent). Valhall. Snorre.9%) şi doi în Europa. Peru.a. Insula Sahalin. la destinaŃii. pe platforma continentală (Zulia. A doua mare zonă africană se află în apropierea Golfului Guineei şi se prelungeşte spre sud. În Europa. Olanda. Exploatarea petrolului se efectuează. precum şi la est de oraşul Chengdu. Angila. Dubai. Tot prin petroducte se transportă produsele petrolului. principalele centre de extracŃie sunt situate în zona litorală.. China este al cincilea mare producător mondial (5.) în spaŃiul dintre MunŃii Zagros şi Golful Persic (Marun. Sosmino.a.a. În Azerbaidjan se găsesc zăcăminte de petrol la Baku. Kucha. în statele Chiapas şi Tabasco. Zair.a. India. Emiratele Arabe Unite deŃin mari zăcăminte în : Abu Dhabi. În Kazahstan. cele din sudul Angliei de la Witch Farm. Royal Dutch Shell. Ekofisk. SUA. Turcia. cu nave maritime specializate (petroliere). Bei-An). Gabonul (în sectorul litoral). precum şi în provinciile Saskatchewan şi Columbia Britanică).). Beryl).. China National Petroleum. Germania. National Iranian Oil. Trinidad – Tobago. Marea Britanie a devenit un mare producător european de petrol. în Argentina (Podişul Patagoniei. Oakey. Prorva) şi pe văile Emba şi Ural (Makatm Subarkuduk). petrolul este transportat prin conducte cu diametre şi lungimi diferite. Messdar.a. Companiile cu cea mai mare producŃie sunt: Saudi Arabian Oil Co. Gydo. • În Africa sunt concentrate mari rezerve. • În America de Nord. Cabimas. Republica Congo. Coasta de Fildeş.8% din producŃia mondială (locul IV). România. insula łara Focului). iar de la terminal sau portul de export. Al Murgia şi Belayim). Algeria. Kuwait Petroleum Corp. în principal. menŃionăm: Angola (exploatări submarine). Brunei. Petroleos Mexicanos. Italia. Dintre Ńările situate în această zonă şi care extrag petrol. Importante prin volumul producŃiei sunt zăcămintele Cyrus şi Abroath. în afară de SUA. San Lorenzo) şi la vest de delta fluviului Orinoco (Las Mercedes. Oficina ş.a. pe platforma litorală a Golfului Campeche. precum şi exploatările din sudul Mării Nordului de la Montrase şi Argyll. Camerun. Libia are două areale: unul în Deşertul Libiei (cu exploatările de la Dohra. Kamni ş. Mangaslank. partea central-nordică. Iranul deŃine 5. pe platforma conti-nentală a Golfului Bohai. în insula Kalimantan şi pe platforma continentală). Rezervele Algeriei sunt cantonate în două mari areale sahariene: unul în nord – Hassi Messaoud. Transportul petrolului Pentru prelucrare şi export. princi-palele structuri petroliere sunt în apropierea oraşului Qom şi la sud de Isfahan (Naft Safid. dar şi pe platforma continentală a Golfului Persic la Das şi Zakum. petrolul se exploatează pe litoralul Mării Caspice (Nebit-Dag. CroaŃia. Ecuador. Olanda. Principalele câmpuri petroliere sunt la: Frigg. Mexicul (Statele Unite Mexicane) deŃine 4. petrolul se exploatează în Canada (provincia Alberta cu centrale: Judy Creek. şi altul în sud – Edjeleh cu centrele Alrar. Askarene ş.Prima zonă de extracŃie se află în Siberia de Vest. Ahwaz). Nigeria este pe primul loc în Africa în ceea ce priveşte producŃia şi exportul de petrol. Exxon ş. Malaysia. iar altele sunt situate în Golful Guineea (unde continuă prospecŃiunile submarine). În nord. Yarkand. în regiunea deltei fluviului Huang – He. Gullfaks. Egiptul dispune de zăcăminte terestre şi submarine în Peninsula Sinai şi Golful Suez (centrele principale de extracŃie fiind: Morgan. Petroleos de Venezuela. Agha Jari. Yumen. Troll Vest. • Australia extrage petrol de la Moonie. Vietnam. Halibut ş.8% din producŃia mondială de petrol. Gach Saran ş. Akar. Insulelor Shetland (Cormoran. în vestul Ńării la Karamai. Ungaria. cu zăcămin-tele: Ust Balik. Artem. ExtracŃia are loc în lungul coastelor ScoŃiei. Meghion. cu centrele Gassi Tonil. • În Asia sunt şi alte Ńări producătoare de petrol: Indonezia (cu centre de producŃie în Sumatera: Minas. Naftalan. Gialo. precum şi în bazinul acestuia. Petrolul se exploatează în Manciuria (Daqing. iar în America Latină. Benin. FranŃa. Pakistan. Zelten) şi al doilea la graniŃa cu Algeria. Pembina ş. Principalele centre de exploatare sunt în delta fluviului Niger. Exploatările de petrol sunt situate în Marea Nordului. ProspecŃiunile recente au evidenŃiat structuri petroliere în bazinul fluviului Lena. în Laguna Maracaibo. apoi cele din Libia. Haft Kel. producŃii semnificative au: Danemarca. Norvegia este pe locul şase în lume (4. Celeken. din sudul Alpilor Australiei şi din zona submarină a strâmtorii Bass (Kimfish. . Abu Dhabi. Venezuela deŃine primul loc în producŃia de petrol din America de Sud. Recent a fost descoperit un zăcământ pe platforma continentală a Mării Mediterane. Peninsula Kamceatka.). Columbia. Waha. între Peninsula Yukatan şi Sierra Madre de Est. Insulelor Orkney (Piper.

În SUA. a rafinăriilor şi terminalelor s-a dezvoltat sistemul de stocare în rezervoare subterane. New Orleans. cu ramificaŃii spre Karlsruhe şi spre Viena (1. iar China. În Iran. Capacitatea mondială de rafinare este de aproximativ 4 miliarde tone (SUA 760 mil. cu 1. Japonia 250 mil. principalele oleoducte încep în Middlecontinent şi se îndreaptă spre centrele urban-industriale de la Marile Lacuri (Oklahoma City – Chicago).t)..796 km). sau de la exploatările din Marea Nordului spre rafinăriile de pe Ńărm. Utilizarea petrolului .480 km.210 km) ş. 2. în Spania.500 km: începe la Almetievsk şi se îndreaptă spre Moscova. Transportul petrolului pentru export. În Germania. Astăzi. în ariile cu dimensiuni de megalopolis (Bosnywash. Europoort – Rotterdam (Olanda). Astrahan. prin magistrala TimanPeciora se trans-portă petrolul din Republica Komi spre Rusia Centrală.700 km). În celelalte Ńări din America Latină. statele baltice. având o lungime de 5. Kainan. SUA). Bremen (Germania). Rafinarea petrolului Cele mai multe rafinării sunt amplasate în oraşele . łările Europei importă mari cantitaŃi de petrol. Toronto.a. Tushantze). în arealele de extracŃie (Yumen. prin care se transportau 100 m3 de petrol/zi. Canada are rafinării în apropierea marilor centre urbane: Montreal.050 km).000 km). oleoductele fac legătura dintre porturile care primesc petrolul din import şi centrele de prelucrare din interior. în arealul Lagunei Maracaibo. între portul Rota şi Zaragoza se află o conductă de petrol cu o lungime de peste 800 km şi o a doua între Cartagena şi centrul de rafinare de la Puertollano (aproximativ 280 km). Salina Cruz.200 km. ReŃeaua de oleoducte a Rusiei depăşeşte 70. Alte conducte sunt Baku – Supsa . În Mexic. sistemul Caucazul de Nord uneşte conduc-tele acestui raion economic. rafinăriile sunt amplasate în zonele portuare. Genova. Milano (Italia). Houston). Europa Centrală. Belarus. Stavanger (Norvegia).270 km. în apropierea câmpurilor de extracŃie. numit „Interpro-vincial”.088 km. din care 400. Tot mai multe Ńări şi-au dezvoltat construcŃia de tancuri petro-liere. Ucraina.t.port. extras din zona litorală a Golfului Persic.000 km. rafinăriile sunt situate în ora-şele-port: Tampico. sau la suprafaŃă. magistrala Extremului Orient leagă exploatările de petrol din Insula Sahalin cu centrele de prelucrare situate pe valea Amurului.000 km. Ploieşti. care asigură transportul petrolului prin conducta „Prieteniei”. Luda). iar în Irak. oleoductul Ghawar – Yanbo (din Arabia Saudită la Marea Roşie) are o lungime de 1. se face şi prin conducta de peste 3000 km care pleacă de la Ras Tanurah şi ajunge în portul libanez Saida (peste 1. Perm. Baton – Rouge – New York.245 km.Seattle. care totalizează 1. unele cu deplasamente de 500. China 170 mil. Omuta.000 km şi cuprinde cinci mari sisteme: sistemul Volga-Ural. Yokohama. în oraşele porturi (Shanghai. În Europa Occidentală. Japonia are mari capacităŃi de rafinare amplasate în porturile: Tokyo.t. Cartagena (Spania). Chipitts şi San – San). sistemul Siberia Occidentală asigură transportul petrolului de la Surgut şi Nijnevartovsk prin conducta „Prietenia” spre Angarsk. Port Arthur.d.Batumi şi Baku . St. alteori în zonele de extracŃie (Brazi. numit „Transmountain”. În Orientul Mijlociu. Shellhaven. mai multe oleoducte pornesc de la Kirkuk şi Haditha şi se ramifică spre porturile libaneze (medi-teraneene) Tripoli şi Saida sau spre Haifa (Israel). Genova – Ferrara cu ramificaŃii spre Ingolstadt (Germania) şi Aigle (ElveŃia). Borzeşti). Dintre conductele cele mai lungi din SUA menŃionăm: Houston – New York (numit Colonial Pipe – Line. Le Havre (estuarul Senei). de regulă. Marsilia (FranŃa). Marile capacităŃi de rafinare se găsesc în: SUA (Baton Rouge. Wakayama.Novorosiisk în zona Caucaz (din Azerbaidjan spre Ńărmul Mării Negre). Omsk (Rusia). Oleoductele mai importante prin lungime sunt: Rotterdam – Frankfurt am Main (479 km). se află în zonele portuare: Hamburg. Moscova.w.John.171 km). Fos sur Mer Karlsruhe (1. iar în Venezuela. Trieste – Ingolstadt. New-Orleans – Los Angeles (numit Explorer. cu o lungime de 3. specia-lizate în produse petrochimice şi în centrele mari ale industriei chimice. în 1863.Primul oleoduct a fost construit la Oil Creek (Pennsylvania. 3. avea o lungime de 8 km şi un diametru de 5 cm. Pentru aprovizionarea ritmică şi evitarea unor discontinuităŃi. Oleoductul de suprafaŃă transalaskian (construit pe piloni) între Prudhoe Bay şi Valdez are o lungime de 1. Veracruz. Canada are o reŃea care măsoară aproximativ 37. Edmonton-Vancouver .000 t. spre megapolisul din nord-est (Bosnywash) şi spre Houston.t.000 km sunt conducte magistrale (SUA deŃine circa 320. Kent (estuarul Tamisei). Rusia 300 mil. o altă conductă se află între Kirkuk şi portul Al Fao de la Golful Persic. între care se remarcă: Edmonton – Sarnia – Toronto. o conductă de petrol leagă portul Wilhelmshaven cu oraşele Frankfurt am Main şi Ingolstadt. oleoductele principale leagă centrele de producŃie cu marile rafinării şi cu terminalul de pe insula Kharg. Volgograd. lungimea petroductelor depăşeşte 900. iar rafinăriile.

extracŃia fiind de 8 ori mai ieftină decât cea a petrolului şi de 12 ori decât cea a cărbunilor.000 m. Zăcămintele de gaz metan au origine organică şi sunt cantonate la adâncimi între 4004.5. Indonezia. din care: 34% pe platforma continentală a SUA. Iamburg. din Africa (Nigeria.. precum şi produse intermediare folosite în industria chimică (benzen. în cantitate mică. benzine supe-rioare. Kuweit. Din această cauză. care deŃine 39. Gazul metan. toluen. de a apăra interesele lor şi a asigura raporturi echitabile între Ńările posesoare de zăcăminte petroliere şi marile societăŃi petroliere. Spania ş. are o putere calorică între 9. Mexic. Japonia şi China importă mari cantităŃi din Orientul Mijlociu. Se exploatează cu ajutorul sondelor. petrolul provenind din Libia. Prin rafinare. Dintre metodele chimice mai cunoscută este cracarea.). America de Nord importă peste 25% din totalul mondial. în sectorul inferior al bazi-nului hidrografic al fluviului Obi (Urengoi. Iran. s-au format în asociaŃie cu zăcămintele de petrol pe care le însoŃesc. există şi exploatări submarine. din petrol. sau ca lubrifiant. Zăcămintele submarine sunt evaluate la ¼ din rezervele mondiale de gaze naturale. petrolul a imprimat multe caracteristici civilizaŃiei actuale.a. Iran şi Venezuela). łările membre deŃin controlul asupra unei însemnate părŃi din rezervele mondiale ale acestei resurse de energie. se obŃin apro-ximativ 500 de produse. principalii furnizori sunt: Arabia Saudită. ca materie primă în industria chimică. . Gazul de sondă este dizolvat în întregime sau parŃial în ŃiŃei. IniŃial. contribuind la exploatarea acestora. Orientul Mijlociu. prin presiunea creată în zăcămintele respective. După ce a fost extras. din metan (CH4). sau pot rezulta în urma procesului de rafinare (cracare a petrolului). Dintre primii zece producători mondiali de gaze naturale fac parte: C.S. FederaŃia Rusă sunt principalii exportatori de petrol. conŃinut mai bogat în propan şi butan.8% din rezervele mondiale. dioxid de carbon. Metodele fizico-chimice includ: distilarea fracŃionată. operaŃie industrială prin care moleculele mari se scindează în molecule mai simple şi mai uşoare. zona Golfului Mexic. Nigeria.a. la care ulterior au aderat încă şapte state (Gabon. Emiratele Arabe. 3. din OPEC au făcut parte cinci Ńări (Irak. precum cele din Marea Nordului.500 kcal/mc.). Industria gazelor naturale Această materie primă este un amestec de hidrocarburi gazoase (bitumene libere gazoase) alcătuite în cea mai mare parte. fie în domuri gazeifere (Podişul Transilvaniei.000 kcal/m3.I. apoi se transportă la rafinării unde este prelucrat prin metode fizico-chimice şi chimice. Se estimează la circa 155.m3 rezervele mondiale de gaze naturale. zona Baku în Azerbaidjan sau zona Golfului Persic din Orientul Mijlociu).a. este principala producătoare de gaze naturale. Europa Occidentală este prima zonă importatoare (FranŃa. Saratov în CSI). din America Latină (Venezuela şi Mexic). Venezuela şi Olanda. propilena ş.860 – 13. łările din Orientul Mijlociu. Au o putere calorică sub 9. Arabia Saudită. Golful Persic sau laguna Maracaibo. RepartiŃia geografică a rezervelor de gaze naturale łările cu cele mai mari rezerve de gaze naturale sunt: Rusia. în componenŃa căruia intră în proporŃie de peste 90% metanul. Gazele de sondă se pot extrage din zăcământ. Marea Nordului ş. sub acŃiunea temperaturii ridicate (450 – 5500C) şi a presiunii crescute. Germania. 31% în Marea Nordului şi 18% în Asia şi Oceania. Rusia. Cele mai mari zăcăminte sunt în Siberia. Kuweit. gazele de sondă mai sunt cunoscute sub denumirea de gaze asociate sau petroliere. OPEC are rolul de a coordona politicile petroliere ale sta-telor membre. în prezenŃa unor catalizatori. Gazul metan se găseşte în structuri situate în apropierea marilor bazine petroliere (Middlecontinent în SUA. Indonezia şi Venezuela. Arabia Saudită. cu sediul la Viena. cristalizarea ş.a. iar cele din OPEC de 40%. Venezuela.Ca resursă naturală.8% din rezervele mondiale. organism internaŃional interguvernamental. obŃinându-se din motorină şi păcură. Aproape 70% din volumul producŃiei de gaze naturale se extrag din zăcămintele Siberiei de Vest. la care se mai adaugă. se separă de gaze şi impurităŃi. În anul 1960 a luat fiinŃă OrganizaŃia łărilor Exportatoare de Petrol (OPEC). hidrogen sulfurat şi urme de gaze nobile (heliu şi argon). Gazele naturale sunt de două categorii: gaz metan şi gaz de sondă. în unele cazuri ajung foarte aproape de suprafaŃă. ComerŃul mondial cu petrol Datele recente indică operaŃiuni de comerŃ anual cu petrol de aproximativ un miliard de tone. sau aproape exclusiv. Marea Caspică. fiind folosit drept combustibil. łările OCDE dispun de 9. hidrocarburi gazoase şi lichide din aceeaşi serie. deoarece zăcămintele au presiuni de 20-200 atmosfere. Algeria. Nigeria şi Ecuador). în funcŃie de condiŃiile de presiune şi de temperatură din zăcământ. Libia şi Algeria). azot. o dată cu petrolul. Libia.000 mild.

Podişul Getic. Neftedag). Egiptul (pe platforma continentală a Mării Mediterane). Argentina are câmpurile gazeifere pe cursul mijlociu al lui Rio Negro. Quinghai.John) şi Saskatchewan (Brock). În afara acestor zece mari producători mondiali. Italia are centrele de extracŃie situate pe platforma continentală din nordul Mării Adriatice. Pe teritoriul Ucrainei.a). Marten). precum şi pe platforma continentală a Mării Nordului.Taz. în nordul peninsulei Crimeea şi în sud-estul Ńării la Cebelinka. Liaoning. Turkmenistan. Hills. Colorado. Malaysia (Sabah. Drente. Columbia şi Argentina au câmpuri gazeifere mai semnificative. Olanda dispune de câmpuri gazeifere în jumătatea nordică a teritoriului la Sonnega. Papua Noua Guinee. Utah. pe teritoriul Azerbaidjanului. În Malaysia. din lungul coastelor Angliei şi din Marea Irlandei Indonezia are cele mai mari rezerve de gaze naturale din Asia. gazele naturale sunt folosite la producerea amonia-cului. Venezuela. principalul câmp gazeifer este în sud-vest (Lacq). gazele naturale se exploatează în statele Queensland şi Victoria. • În Africa. asociate structurilor petroliere. Podişul Stavropol. Câmpia Română. Libia. gazele naturale se extrag de pe platforma conti-nentală la Pilong. în vest (statele Montana. Uzbekistan. Angola ş.a. Kentucky. New York. Dayung). Utilizarea gazelor naturale În prezent. producŃia de gaze naturale este modestă: Mexic. Câmpurile gazeifere se găsesc în Sumatera (Sambar. • Pe teritoriul Ńării – continent Australia. în partea centrală (statele Kansas. Canada este a treia producătoare de gaze naturale din lume. Din butan şi propan se obŃine gazolină.a.a. precum şi pe platforma continentală a Mării Tasman. În termocentrale şi la încălzitul casnic. Podişul Volgăi (în jurul oraşului Saratov). Borodin). Kuweit. Indiana şi Illinois). în FranŃa. gazele naturale sunt folosite drept combustibil. Hengelo. Ohio. la nivelul continentelor sunt şi alte state care produc însem-nate cantităŃi de gaze naturale: • În Europa Germania are principalele centre de producŃie în Câmpia de Nord. iar din aceasta – benzine uşoare cu cifra octanică ridicată. iar în Japonia. pe cursul mijlociu al lui Rio Salado. Principalele centre de extracŃie sunt situate în provinciile Alberta (Hussar. în łara Focului. Edmonton. maselor plastice. iar în Extremul Orient în Insula Sahalin. • În Asia. Kalimantan (Kerendan) şi în apropierea insulelor Natuna. Oman. în pro-vincia Salta. În Siberia Centrală se extrag gaze naturale pe cursul superior al Angarei. gazul metan se extrage în Podişul Transilvaniei. în Sicilia şi Piemont. Norvegia exploatează gaze naturale numai pe platforma conti-nentală a Mării Nordului la Ecofisk. În România. Jiangsu. firelor şi fibrelor sintetice. Sarawak). pe platforma submarină a Mării Kara. regiunea Subandina. în zona Uhta-Peciora. în zona Golfului Tokyo şi în partea centrală a Insulei Honshu. al fluviului Lena. California şi New Mexico). Gardaia şi în zona de graniŃă cu Libia). Medred).a. utilizate în aviaŃie. principalele Ńări producătoare de gaze naturale sunt: Algeria (în partea centrală. în nord-estul Lacului Baikal. între râurile Wesser şi Ems. extrag mari cantităŃi de gaze naturale: Emiratele Arabe Unite. SUA se află pe locul al doilea în producŃia mondială de gaze naturale şi pe primul loc la consum. Virginia de Vest în zona Marilor Lacuri (statele Michigan. Câmpurile gazeifere sunt situate în statele: Pennsylvania. Thailanda. negrului de fum etc. • În China. la vărsarea Volgăi. Areale aflate în exploatare se găsesc în Kazahstan (Emba. Nigeria. în zona Caucaz-Marea Caspică. în zona Golfului Mexic (statele Texas şi Louisiana). Câmpia de Vest şi Podişul Moldovei. Transportul gazelor naturale . cu exploatările de la Hassi R’Mel. exploatările de gaze naturale se află la Dasava (pe cursul superior al Nistrului). Arkansas). iar gazele asociate din SubcarpaŃi. Fort St. Irak. în Marea Caspică şi pe platforma submarină a Mării Azov. în nordul Peninsulei Alaska şi pe plat-forma continentală a Mării Beaufort. În partea europeană a Rusiei sunt numeroase zone de extracŃie a gazelor naturale: zona Volga-Ural (cu centrele Orenburg. Slochteren. Columbia Britanică (Gold Creek. îngrăşămintelor chimice. cauciucului sintetic. Marea Britanie valorifică ariile gazeifere situate pe platforma continentală a Mării Nordului (Frigg. Arabia Saudită. Troll ş. • În America Latină. Cyrus ş. gazele naturale se exploatează în provinciile Sichuan. Platong ş. Myanmar ş. în Câmpia Niprului (Glinsk).

Norvegia. Olanda. Se consideră că secolul XXI. Narifa (sectorul norvegian al Mării Nordului – FranŃa). Ucraina. FranŃa ş. urmată de cea de la Obninsk (Rusia) în 1954. Japonia. huilă. iar dintre Ńările importatoare fac parte: Germania. km (din care SUA are o reŃea de 1. Algeria. în balanŃa energetică a Terrei îşi face din ce în ce mai mult loc o nouă sursă – biomasa. Cea dintâi centrală nuclearoelectrică a fost EBR-1. Tot în Europa apar preocupări ştiinŃifice pentru realizarea lanŃurilor energetice şi folosirea unor resurse variate. ComerŃul cu gaze naturale se derulează prin conducte metaniere şi sub formă de gaze lichefiate. Malaysia. Filipine. Ucraina. Magreb – Europa (Algeria – Maroc – Spania). cărbune. Japonia. romul de Jamaica. Gazoductul Texas – New-York are o lungime de 3. cu Turkmenistan şi Kazahstan. maremotrice. energia solară. INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE 4. iar apoi altele în SUA. Marcule-G1(FranŃa) în 1956. dată în funcŃiune în SUA. în SUA. energia curenŃilor marini. deşeuri de lemn. din punct de vedere energetic. Pe ansamblu. Canada. Islanda. California. În anul 1956 se dă în funcŃiune prima centrală mareemotrică în estuarul fluviului Rance din vestul FranŃei. prin fermentare şi distilare. geotermice.. va fi secolul unor resurse regenerabile. energia geotermică. gazoductele leagă provinciile producătoare Manitoba şi Alberta cu sud-estul Ńării şi cu SUA. în decembrie 1951.a. helioelectrice. 14 Bagasă – nume dat tulpinei de zăhăr. Calder Hall-1 (Marea Britanie) în 1956. Secolul al XX-lea poate fi socotit „secolul petrolului”. eoliene. ProducŃia de energie electrică bazată pe combustibili După sursa de energie utilizată. iar în anul 1882 intră simultan în producŃie primele termocentrale (la Londra şi New York). 4. urmată de centralele de la Kislaia de pe Ńărmul Marii Albe (Rusia). energia valurilor). au fost con-struite numeroase centrale electrice. Indonezia. Între energiile neconvenŃionale se înscriu cea furnizată de mări şi oceane (energia generată de diferenŃa termică între straturile de apă. Siberia Occidentală este racordată printr-un gazoduct cu zona Kuzbass. gazoductele unesc cele două mari regiuni de extracŃie – Middlecontinent şi Golful Mexic – cu regiunile de nord-est. România a devenit Ńară importatoare. hidroelectrice. • Termocentralele folosesc drept combustibil cărbuni (antracit. marcând totodată şi o diversificare a centralelor electrice. păcură sau gaze naturale. de Curaςao etc.1 mil. din melasa rămasă se fabrică. prefaŃând civilizaŃia celui „de-al doilea val”. lignit). EvoluŃia şi rolul energeticii Industrializarea timpurie din unele Ńări vest-europene s-a bazat pe puterea aburului (a fost înlocuit lemnul cu cărbunii de pământ). Ulterior. paie sau biogaz. Kenya. China. în estuarul râului Annapolis din estul Canadei. SUA. Italia. km). ba-gasă14. În Canada. Euopipe (sectorul norvegian al Mării Nordului – Germania – Olanda). FranŃa. Jiangsi în estul Chinei ş. la începutul secolului s-a dat în exploatare prima centrală geotermică (experimentală) la Larderello în Italia. Belarus şi Ńările din Europa Centrală. alături de sursele convenŃionale. Turkmenistan. Alte mari gazoducte sunt: Transmed (între Algeria – Tunisia – Italia – Slovenia). centralele electrice pot fi: termo-electrice. care conŃine 13-20% zahăr după extragerea acestuia. nucleare. unele dintre acestea aflate într-un proces de epuizare rapidă. petrol. Costa Rica. După al doilea război mondial se dau în exploatare centrale nuclearoelectrice. În CSI. brun.1. în unele locuri există termocentrale care folosesc turbă. gazoductele formează un sistem care uneşte zonele de extracŃie cu Rusia Centrală. Principalii exportatori sunt: Rusia.2.a. . Mexic.Lungimea gazoductelor depăşeşte 2 mil.444 km. 4.În anul 1869 a fost construită în Europa prima hidrocentrală din lume. energia eoliană. Marile Lacuri.

în bazinele cu cărbune brun şi lignit. America Latină 20. cum este cazul cu lignitul. CSI 16. atunci când aceasta este ieftină.7%. Duvha (3. gazele naturale şi mai puŃin căr-bunii.a. Du Bois (Pittsburg.000 MW. iar randamentul se ridică la 50-60%. până la circa 40 km.9 90-94. Ontario Canada). în Uzbekistan). pe bază de păcură şi gaze naturale. Bahrein. creşterea randamentelor se face prin mărirea puterii instalate. Irak. Înaintea acestora s-au construit numeroase termocentrale cu capacitate de peste 1. Marea Britanie RepartiŃia teritorială a hidrocentralelor Între avantajele hidrocentralelor sunt de remarcat: costul redus al energiei produse.000 MW. solicită investiŃii nu prea mari.000 MW şi chiar peste 4. în prezent s-a ajuns la termocentrale gigant de peste 3. de aceea se numesc centrale electrice de termoficare (CET). Marsilia ş. poluarea foarte scăzută. Tunisia. păcura. Termocentralele sunt locali-zate în marile oraşe sau în apropierea lor. Se consideră că cea mai veche hidrocentrală din lume este cea de la Lancey (FranŃa). Iordania.Avantajele : se construiesc în timp relativ scurt. pe lângă energia electrică. Yantze. Parana. România. Olanda Egipt. la Turceni şi Rogojelu (România). Columbia. Polonia). puterile instalate depăşesc 1. SUA).200 MW pe bază de cărbune . între efectele negative amin-tim: împiedicarea migraŃiei peştilor datorită barajelor. Termocentralele furnizează 65-75% din energia electrică a pla-netei. SUA) ş. Rusia). după care este îndreptat spre turbina cu abur. New Orleans. îmbunătăŃirea navigaŃiei.. Fushun (China de Nord-Est).a.800 MW. Arabia Saudită. regularizarea debitelor.7%. industrie şi consum casnic.200 MW. Anshan. afectarea delte-lor prin reducerea aluviunilor. Numeroase termocentrale furnizează. potenŃialul hidroenergetic se prezintă astfel: Asia 28%. Enisei. Oman. au o poziŃie economică avantajoasă când sunt amplasate în apropierea bazinelor carbonifere. respectiv. Kuweit Algeria.Africa de Sud). cu mari deosebiri în profil regional. utilizarea apei pentru agricultura. În prezent. obŃinută o dată cu mărirea puterii turbinelor (astăzi. 15 . Colmatare – proces de acumulare a materialelor fine în lacurile şi bălŃile din depresiuni şi lunci datorită scurgerii de pe versanŃii lipsiŃi de vegetaŃie forestieră. Lubenau (Lausitz. RepartiŃia geografică a termocentralelor este în strânsă legătură cu sursa de combustibil. precum şi în porturile specializate în importurile de hidrocarburi: Yokohama. Un mare potenŃial hidroenergetic au fluviile Zair. iar în România. a rafinăriilor de petrol sau a marilor consumatori de electricitate. care intră în producŃie în 1-2 minute de la pornire.7% şi Africa 15.9 80-89. Tabelul 15 State care îşi asigură energia electrică prin termocentrale % din total 100 95-99. Sadu I din MunŃii Cândrelului (1896). 540 kw. situaŃie în care se folosesc drept combustibil petrolul. Acestea se găsesc la: Duisburg (Ruhr. Nikitovka (DoneŃk. Alte termocentrale sunt amplasate în porturi în cazul în care combustibilul se importă. dar transportul aburului se poate face până la câŃiva kilometri. pe bază de gaze naturale. Dacă primele două termocentrale (construite în 1882 la Londra şi New York) aveau o putere instalată de 60 kw şi. termocentrala are nevoie de 12 ore pentru ca apa din cazane sa fie supraîncălzită. Brahmaputra. Prin colmatare se reduce volumul de apă din lacuri şi bălŃi. Singapore. construită în 1869. turba sau şisturile bituminoase. şi căldură sub formă de abur sau apă caldă. întrucât aceştia poluează puternic mediul. Indonezia.000 MW.500 MW). Germania). ocuparea de către lacuri a unor suprafeŃe întinse cu aşezări umane ce trebuie strămutate.9 Statele Libia. iar aburul să atingă presiuni înalte. Sîrdariskaia (4. Spre deosebire de o hidrocentrală. după care acestea se transformă în mlaştini. Samara (Volga-Ural. sunt constante în funcŃionare. Cuba Grecia. Germania). colmatarea15 rapidă a lacurilor. cum sunt cele de la Kostroma (4. Houston (în nordul Golfului Mexic. Nanticoke (4. în Rusia). preve-nirea inundaŃiilor. Ucraina). dar volumi-noasă şi nerentabilă de transportat la distanŃe mari. în zonele de exploatare a hidrocarbu-rilor. hidrocentralele produc circa 20-25% din energia electrică a lumii. Nil şi Zambezi. în timp ce apa caldă. Opole (Silezia Superioară. La nivelul continentelor.

cea mai mare din lume.D. Nepal.300 7. aproximativ 5.100 MW).300 Tabelul 18 State care îşi asigură energia electrică cu hidrocentrale % 95-99.6 254. se experimentează şi se extinde rapid construcŃia microhidrocentralelor (în China sunt circa 50.9 Statele Congo.300 10. 2.000 de instalaŃii cu puteri sub 1 MW. se află hidrocentrala Itaipu (12. 4.530 MW). la Volgograd (2. Etiopia Austria. materia primă o constituie uraniul. Norvegia.000 13. Samara (2.LaurenŃiu. 2.000 MW). Noua Zeelandă RepartiŃia teritorială a centralelor nuclearo-electrice Energia electrică în astfel de centrale este produsă prin fisiune nucleară. Chile. precum şi pe afluenŃi (Columbia. łara Rusia Rusia ElveŃia Rusia Mexic Barajul Rogeonski Nurek Grande Dixence Inguri Chicoasan ÎnălŃimea barajului (m) 335 300 285 272 261 În hidroenergetica actuală există tendinŃa amenajărilor com-plexe. între care Grand Coulee. Krasnoiarsk – 6. 4. 5.000 l de petrol. În China.• În Europa. cu o putere instalată de 6. Rhone. Islanda Albania. plutoniul şi toriul. iar pe Paranaiba – hidrocentrala Ilha Sotteira (3. Volga). Congo Brazilia. Tabelul 17 Mari hidrocentrale ale lumii Nr.9 70-79. Olt etc).000). se află hidrocentrala Guri (10.600 MW. Costa Rica. Churchill. Hidrocentrala Turukhansk Itaipu Grand Coolee Guri Tucurui łara Rusia Brazilia SUA Venezuela Brazilia Râul Tunguska Parana Columbia Leoni Paraguay Puterea finală instalată (MW) 20.300 MW). R. iar în Germania.400 MW.300 MW). 1. O cantitate de 23 kg uraniu utilizate în reactor echivalează cu 400 t de cărbune sau cu 270.000 MW) sunt pe Volga. hidrocentrale mari sunt. Colorado. • În America de Nord amenajări hidrotehnice sunt pe Columbia (25 de amenajări cu 20. Tabelul 19 Rezervele mondiale (sigure)de uraniu Rezerve de uraniu (mii tone) 846.9 90-94. afluent al fluviului Orinoco. crt.800 10. Cele mai mari rezerve sigure de uraniu sunt în SUA şi CSI. Pe râul Caroni. pe Dunăre PorŃile de Fier I (2. 3. în aval de cele „Trei Defilee”.300 MW. pe Parana. 3.000 MW. Tennessee.2 Total mondial SUA . Boguciani – 4. în Siberia.200 MW).9 80-89.280 MW). Ust-Ilimsk – 4. Tabelul 16 Mari baraje de retenŃie a apei Nr. • În America de Sud. Sf. hidrocentrale mari (de peste 2. 5. în sistem cascadă (Rhin. 1.000 MW) şi Angara (Bratsk – 4.200 MW (26 grupuri de 700 MW).600 MW). crt. pe Chang Jiang. • În Asia . se află în construcŃie cea mai mare hidrocentrală din lume (va intra în exploatare în 2009) cu o putere instalată de 18. pe Enisei (Saiano-Susenskaia – 6.

Canada 20 reactoare. .6 96. ProducŃia de energie electrică bazată pe sursele reînnoibile CivilizaŃia globală la începutul acestui secol se confruntă. FranŃa (17. în unele Ńări din Occident. în prin-cipal. reînnoibile. t de heliu. Cele mai mari capacităŃi instalate în centrale nuclearo . Rusia 30 reactoare. FranŃa 60 reactoare. 110 reactoare în anul 2000. răspunsul viabil la alte provocări depinde de succesul acestora. care să utilizeze diferitele surse de energie de la Soare (eoliană. Japonia 55 reactoare.1 46.3%).3%). • Centralele electrice solare Energia solară reprezintă principala sursă de energie primară a Pământului. 4.86 x 1026 jouli.2 77. Canada (4. Marea Britanie 35 reactoare. necesită inves-tiŃii în surse de energie nepoluante. construcŃia centralelor nuclearo. hidraulică.8% din totalul mondial). Cantitatea de energie produsă de Soare este imensă. Singura alternativă realistă este o economie bazată pe energie din sursă solară/hidrogen. Coreea de Sud. cu două mari probleme: stabilizarea climatului şi cea a populaŃiei.3 46.t combustibil convenŃional anual. Pământul primeşte 178 miliarde MW.implicaŃii restrânse asupra mediului înconjurător (dacă nu au loc accidente). Stabilizarea climatului poate avea loc prin trecerea de la o economie a energiei bazate pe combustibili fosili la o economie bazată pe surse alternative de energie. Suedia. de regulă. Germania (6.0 Avantajele centralelor nuclearo – electrice: .electrice sunt în SUA. pentru a stabiliza climatul.0 32. China şi-a propus construcŃia a 18 reactoare. Aceasta este energie electromagnetică produsă de Soare în urma reacŃiilor termonucleare prin care nucleele de hidrogen se unesc două câte două. rezultând 3.6%). .eliberează mari cantităŃi de energie.5%). întrucât în fiecare secundă 600 mil.3. Până în anul 2010. solară directă). Tabelul 20 Ponderea energiei electro-nucleare în totalul producŃiei de energie electrică a unor Ńări % 78. . Principalele Ńări producătoare de energie electrică pe filiera nucleară sunt: SUA (27. Rusia (5. Ucraina 14 reactoare. Coreea de Sud 16. în Asia de Sud-Est în anul 2000 erau în con-strucŃie 45 de reactoare. deci de .0 60.costul producŃiei este cu 60% mai mic decât în termocentrale.CSI Republica Sud Africană Canada Australia 220. Restruc-turarea economiei energiei.0 Lituania FranŃa Belgia Suedia Bulgaria Ungaria ElveŃia Finlanda Coreea de Sud Japonia Spania Germania Dacă.9 36. Din această energie. fără accidente. iar India 11.1 42.3 67.8 68.2%).7 36. t de hidrogen se transformă în 596 mil.2 33.6 36. transformându-se în heliu.funcŃionează. Construirea centralelor nuclearo-electrice pe bază de hidrogen (element chimic care se află în mari cantităŃi în apa oceanelor) va de-pinde de reuşita controlului fuziunii nucleare.000 mild. cam cât s-ar obŃine din combustia a 200.9 30.electrice nu mai este de actualitate (Italia a închis toate reactoarele pe motiv de securitate). Japonia (12.

FranŃa ş. recent. Ucraina. Australia.100-1. Se estimează că puterea totală a curenŃilor atmosferici este de 100 mild.000 kwh anual. DiferenŃele sezoniere ale radiaŃiei solare şi nebulozitatea explică rezultatele modeste ale utilizării ei pe scară largă. ObŃinerea în Japonia a unui material de acoperit clădirile. Utilizarea acestui tip de energie prezintă o serie de inconve-niente: este dispersată.a. Abia după „şocul petrolier” din 1973 s-au intensificat cercetările privind producerea energiei electrice cu ajutorul aerogeneratoarelor (centralelor eoliene). staŃiilor meteorologice ş. o turbină eoliană cu pale de 4. În zonele tropicale aride. iar pentru landul Schleswig – Holstein. România. SUA. realizarea instalaŃiei ocupă suprafeŃe mari şi produce poluare sonoră. are uti-lizări multiple (încălzire. Canada. Germania (Ńară cu numeroase parcuri eoliene pe Ńărmul Mării Nordului) deŃinea peste 10% din puterea instalată a centralelor eoliene din Europa. care este derivată din energia solară şi care poate fi transformată în energie mecanică sau electrică. Olanda. Forma de utilizare a energiei solare cea mai cunoscută este bioconversia.15. Cele mai favorabile zone sunt la latitudini mai mari de 550. Spre exemplu. Irlanda. India.GW. • Centralele eoliene folosesc energia cinetică a vântului.900 de aerogeneratoare alimentează 300. abundentă şi disponibilă în toate regiunile. experimente şi realizări sunt în FranŃa.000 de sisteme solare au fost instalate pe clădiri în anul 2000.000 locuinŃe. Danemarca obŃine deja 9-10% din electricitatea sa din centrele eoliene. fotoelectroliza apei.5 MW. nu se poate stoca decât în acumulatori mici. această energie ajunge cu un potenŃial mediu de 1500 kwh/m2. energia diferenŃelor de nivel între unele bazine marine sau lacustre. iar în insula Oahu din Hawai funcŃionează o centrală eoliană cu o capacitate de 3. Numeroase state folosesc pe scară largă energia solară în insta-laŃii moderne de încălzire (Israel. Rezolvarea unor probleme tehnologice şi ecologice va deschide noi orizonturi de mare perspec-tivă acestei forme de energie. cifra este de 12%. curată. Această formă de energie prezintă o serie de avantaje: este reînnoibilă. Specific acestui tip de energie este caracterul său dispers. pe culmile deluroase sau muntoase. peste 10.000 kwh anual. Pe piaŃa celulelor solare este o strânsă competiŃie între Ńările dezvoltate.000 MW în anul 2000. porumb. folosirea căldurii înmagazinate în stratul superior al mărilor şi oceanelor. În SUA. Oregon. Alte forme de utilizare a energiei solare sunt: instalaŃii cu oglinzi. Italia. Suedia. obŃinut prin fermentaŃia frunzelor palmierilor din genul Euphorbia.). landul cel mai nordic al Germaniei. Guvernul german intenŃiona. adică stocarea ei prin fotosinteză în materia organică a plantelor. Morile de vânt erau folo-site încă de la sfârşitul secolului al XII-lea. la Altamont Pass se află în funcŃiune 6. Spania. În nordul Spaniei (în provincia Navarra. genera-toarele eoliene s-au extins şi în afara Californiei (prima mare utiliza-toare). cum ar fi: etanolul (obŃinut din trestia de zahăr. potenŃialul energetic este de 1. În acelaşi an. nu este constantă (vântul îşi schimbă viteza şi direcŃia). biogazul (amestec de metan şi dioxid de carbon din deşeuri organice) şi chiar din substanŃe apropiate de hidrocarburile fosile. iar cel italian. instalarea a 100. a creat premisele unei dezvoltări şi mai rapide a utilizării acestora. captatorii solari. pe Ńărmuri. dar şi în alte substanŃe combustibile. Japonia.800 kwh/m2/anual (60-80 kcal/cm2/an).000 acope-rişuri solare.600 kwh/m2/anual (140-150 kcal/cm2/an). energia eoliană poate acoperi parŃial cerinŃele unor aşezări umane. peste 20% din electricitatea consumată provine din sursă eoliană). cartofi). cabanelor.900 turbine eoliene. În domeniul energiei eoliene. Germania. reciclarea deşeurilor).000 ori mai mult decât consumul energetic al lumii contemporane.000. Pe suprafaŃa Terrei. Wyoming şi Texas. peste 1. În Brazilia. peste 3. .000 – 6. în zona temperată 1. manioc. puterea instalată a centralelor eoliene a depăşit 10. În SUA. care conŃine celule solare.800-2. se manifestă în locuri mai îndepărtate de aşezările umane. dar punând serioase probleme când se încearcă utilizarea sa pe scară industrială.5 m diametru poate furniza 5. iar termocentrala Millery (FranŃa) consumă în proporŃie de 20% ester metil din rapiŃă.a. refrigerare. În Filipine se utilizează uleiul de cacao în locul motorinei. Cu toate aceste neajunsuri. favori-zând existenŃa vieŃii. în special lemnul. În San Giorgio. Iowa. extrase din arbo-rele Copaifera Lanqsdorfi (în Amazonia) sau unele specii de Euphorbia (în California. iar consumul unei gospodării este cuprins între 1. În Danemarca şi în Marea Britanie funcŃionează centrale eoliene cu randament ridicat. dar epoca maşinismului le-a frânat perfecŃionarea. SUA). Germania a construit locuinŃe energo-autarhice şi are o serie de proiecte indrăzneŃe în acest domeniu. noile generatoare instalate lărgindu-şi aria geografică în Minnesota. În aceeaşi Ńară. celulele fotovoltaice. aproximativ 15% dintre autoturisme folosesc un compus aromatic comparabil cu benzina. Italia.

• Centrale pentru captarea energiei curenŃilor marini Până în prezent.La scară mondială. Se individualizează următoarele regiuni: „Cercul de Foc al Pacificului”. s-au dat în funcŃiune instalaŃii experimentale în Japonia (lângă insula Ashika). Acest tip de instalaŃii se află în funcŃiune la Abidjan (Côte d’Ivoire). o sursă practic inepuizabilă). iar din 1981. Se apreciază că. iar Ńările industrializate folo-sesc aproximativ 70% din cantitatea mondială de energie electrică. InstalaŃii care folosesc conversia termomarină Energia se obŃine în instalaŃii cu amoniac (ciclu închis) sau cu apă (ciclu deschis). Mai mult de ½ din producŃia mondială de electricitate este furnizată de SUA. Portugalia. San Salvador. care valorifică diferenŃele de temperatură mai mari de 180C dintre straturile de apă de la suprafaŃă (22-240C) şi cele profunde. SUA. Mersey (Marea Britanie). FranŃa. puterea instalată în astfel de centrale depăşeşte 7. Resursele de energie geotermică au o răspândire diferenŃiată. În SUA. sud-vestul Irlandei. litoralul nord-estic al Mării Arabiei şi Ńărmul de nord-est al Australiei. Ńărmul Marii Albe. Energia geotermală este utilizată şi în Filipine. Jiangsi (3 MW) din estul Chinei. Ńărmul răsăritean al Americii de Sud. Pe glob s-au identificat peste 40 de zone unde se pot construi centrale maremotrice (golfuri. Golful California. întrecând în unele zone chiar şi cărbunele (prin tradiŃie cea mai ieftină sursă). Ńărmul Mării Galbene. Indonezia.a. din care 33% se pierde de-a lungul Ńărmu-rilor. CSI. Cosbook (SUA). Ńărmul Mării Ohotsk. astăzi. Ńărmul sudic al Peninsulei Alaska. curenŃii marini sunt utilizaŃi doar în domeniul na-vigaŃiei. are o producŃie anuală de 544 milioane kwh. curentul Golfului ar putea produce 700 trilioane kwh anual. Rezervele mondiale de energie geotermală au fost estimate la 300. cu o diferenŃă între flux şi reflux de 8 m). Fluidul din instalaŃii se transformă în vapori la temperaturi ridicate. cu o tehnologie adecvată. Ńărmul Chinei de Est. ce consumă 60% din energia produsă. În multe Ńări se fac cercetări privind recuperarea unei părŃi a energiei vulcanilor. în SUA (Insulele Hawai. Nicaragua. Până acum. Prima centrală geotermică a fost construită la Larderello în Italia (dată în funcŃiune în 1984). în estuarul lui Tedongang (RPD Coreeană). a fost dată în funcŃiune în anul 1966 în estuarul fluviului Rance din nord-vestul FranŃei. • Centrale pentru captarea energiei valurilor marine Această energie este derivată din energia eoliană şi energia seismică.000 MW. Indonezia.500 MW (numai centrala geotermică de la Geysers situată la NE de San Francisco – cea mai mare de pe glob – produce 835 MW). în Cuba (Matanzas) ş. situate pe Ńărmul estic al Americii de Nord. în Norvegia (la Norway). Japonia şi China. şi totodată prima din lume. Alte centrale maremotrice sunt în Golful Kislaia (0. Tabelul 21 . Cercetări în domeniul energiei valurilor s-au efec-tuat în Japonia. Energia este generată de căldura internă a Pământului.4 MW) de pe Ńărmul Mării Albe (Rusia). care îşi are originea în procesele de dezintegrare nucleară (probabil. Japonia şi Australia deŃin 20% din populaŃia Terrei. Puterea mareelor este estimată la aproximativ 3 miliarde kw. Japonia. America de Nord. dorsala medie atlantică. China. grabenul estafrican şi bazinul Mării Mediterane. RepartiŃia geografică a producŃiei de energie electrică relevă disproporŃii în raport de nivelul de dezvoltare economică al fiecărei Ńări. din anul 1979). în dreptul Strâmtorii Florida.a. PotenŃialul valurilor marine a fost estimat la 50 MW la 1 km de litoral în Marea Britanie. potenŃialul energiei eoliene poate fi consi-derat enorm.4. Acest tip de centrale prezintă dezavantaje datorate caracterului discontinuu al mareelor şi posibilităŃilor limitate de utilizare. iar în apa rece vaporii condensează. Energia eoliană devine rapid una dintre cele mai ieftine surse de electricitate ale lumii. Costa Rica. Mexic. Portugalia ş. Marea Britanie. litoralul atlantic francez. Cea mai mare centrală maremotrică. China are un mare potenŃial de energie eoliană şi îşi poate dubla producŃia naŃională de electricitate numai cu resursele de acest fel. • Centrale geotermice. Rusia. 40 MW (între anii 1940-1956). dar rămân necunoscute implicaŃiile realizării barajului pentru mediul geografic. în estuarul râului Annapolis (20 MW) din estul Canadei. 4. Norvegia. Noua Zeelandă. prin urmărirea sensului acestora economisindu-se combustibilul. da-torită structurilor geologice. Islanda. 30 MW în Golful Gasconier şi 4.6 MW pe Ńărmul Mării Negre. Europa Occidentală. • Centralele maremotrice. Italia. ce acŃionează rotorul instalaŃiei. Turcia. cu o putere de 5 MW.

În Mexic. Uganda. În Rusia.). Colorado. Termocentralele sunt amplasate în regiunile urbanindustriale: Moscova (Kostroma. Ciad SUA deŃine locul I în producŃia mondială de electricitate.400 MW) şi Krasnoiarsk (6.RepartiŃia consumului de energie electrică pe locuitor (2000) Nr. Termocentralele sunt alimentate din zăcămintele proprii de cărbuni şi hidrocarburi. Termocentralele consumă cărbuni. Montana şi Wyoming). Această Ńară are un enorm potenŃial hidroenergetic. altele sunt amplasate în principale bazine car-bonifere: Donbass. iar centralele electronucleare aproximativ 10% din producŃia totală de energie electrică. Tennessee (circa 150 de baraje).Kuweit. ConstrucŃiile hidrotehnice sunt ampla-sate pe fluviul Columbia şi pe afluentul său Snake (aproximativ 60 de baraje). hidrocentralele 15%. Mississippi şi Missouri. Termocentralele furnizează 72%. Termocentralele sunt localizate. Statele Louisiana. Nepal. cu 2.Canada.Kama. Burundi. Hidrocen-tralele. Kuzbass. termocentralele furnizează 75%. Termocentralele şi centralele electronucleare sunt amplasate în regiunile industriale din vestul şi sud-estul Ńării. În SUA sunt importante capacităŃi de exploa-tare a surselor de energie neconvenŃională (eoliană. Rusia are un potenŃial hidroenergetic uriaş: Pe Volga . gaze naturale sau petrol (cele situate în oraşele mari). 80% din energia electrică este produsă în termocentrale.000 MW).530 MW). geotermică). în centrale electronucleare. America de Nord reprezintă continentul cu cea mai mare pro-ducŃie de energie electrică (1/3 din producŃia mondială). vecin). Donbass. pe fluviul Tocantins (afluent al Amazonului) s-a construit hidrocentrala de la Tucurui. la est de Mississippi. III. de regulă. În America de Sud. hidroenergia este valorificată prin acumularea de la łimleanskaia. iar hidrocentralele 10% din producŃia naŃională. iar ulterior în MunŃii Stâncoşi şi în regiunea pacifică. pe fluviul Parana. fluviul Parana este amenajat în sectorul de graniŃă (cu Paraguay) şi pe teritoriul naŃional. la început. În Canada. pe Angara – afluent al Eniseiului – hidrocentralele Irkutsk (6. . SUA.620 MW). În Siberia.a. Tanzania. Sfântul LaurenŃiu (valorificând cascada Niagara). 1 2 3 .000 MW). în regiunea Marilor Lacuri. alte hidrocentrale sunt amplasate pe fluviile Churchill. Qatar. Suedia.500 MW (cea mai mare este la Volgograd. iar 50% din producŃia sa de energie electrică este obŃinută în hidrocen-trale. iar pe fluviul Sao Francisco s-au construit hidrocen-tralele Sobradinho. a fost construită hidrocentrala Salto Grande (pe fluviul Uruguay. în spaŃiul marilor centre urbanindustriale (megalopolisurile Bosnywash şi Chipitts. La Itaipu. IV şi Xingo. 20% din totalul acesteia se produce în termocen-trale şi 20%. Konakova ş. împreună cu statul omonim. dupa cea de la Itaipu). Guineea-Bissau. Oklahoma şi Texas folosesc gazul metan. pe Irtâş – hidrocentrala de la Ust- . pe fluviul Enisei. în statele sud-estice şi pe câmpia costieră atlantică. Islanda.600 MW putere instalată).Norvegia 20000 10000 – 20000 . Pe Don. Karaganda. toate cu o putere instalată de 11600 MW. Ekibastuz. Finlanda 5000 – 10000 .800 MW. în bazinele carboni-fere. sunt amenajate pentru hidroenergie: Rio Grande. Statele . Sudan. a fost amenajat hidroenergetic râul Caroni (afluent al fluviului Orinoco. Pe fluviul La Grande se află un mare complex hidroenergetic. Centralele atomo-electrice se concentrează. Yukon (amenajată împreună cu SUA). Ceremhovo etc. sunt amplasate hidrocentralele Saian-Suşenskoe (6. Brazilia ocupă primul loc în producŃia de energie electrică. . Aproximativ 40% din energia electrică este furnizată de centralele hidroelectrice şi 11% de centrala electronucleară de lângă Buenos Aires. puterea instalată a celor 13 hidrocentrale este de 13. de regulă. Itaparica. Paulo Alfonso I. II. Bratsk (4600 MW). Argentina are un mare potenŃial hidroenergetic. Etiopia. solară. cu circa 28%. Paranaiba (care alimentează cu electricitate gruparea urbanindustrială Sao-Paulo – Rio de Janeiro . ponderea cea mai mare a energiei electrice (60%) o deŃin hidrocentralele. crt. centralele electronucleare 18%.000 MW (a doua ca mărime. funcŃionează cea mai mare hidro-centrală din lume (12. Ust-Ilinsk (4. au fost construite la contactul dintre câmpia costieră de la Oceanul Atlantic şi piemontul appalachian. hidrocentrala Guri are o putere instalată de 10. Ruanda. În Venezuela.Somalia.Belo Horizonte). cu o putere instalată de 15. 9 Kwh/loc. în statele Dakota de Nord. în MunŃii Ural.320 MW) şi Boguciani (4. Noua Zeelandă < 50 . Kansk-Acinsk.

LanŃuri de hidrocentrale s-au construit în acelaşi bazin hidrografic. Greifswald etc. În structura electro-energetică a Marii Britanii.. Ebru şi pe cele din Pirinei. Salzach etc. După cantitatea de energie produsă în aceste tipuri de centrale.000 MW). combustibilii din import şi capacităŃile nuclearo-electrice. amenajări hidroenergetice pe râurile Tajo. Cărbunele brun din bazinul râului MariŃa alimentează trei mari termocentrale. 31% – centrale electronucleare şi 21% – hidrocentrale. Principalii combustibili termoener-getici sunt gazele naturale. Bulgaria are resurse energetice reduse. Hornai etc. petrolul şi cărbunii. În Ungaria. În Cehia şi Slovacia. hidrocentralele sunt amplasate în bazinele Rhinului şi Dunării. pe bază de huilă şi lignit. Termocentralele au o pondere redusă în producŃia de energie electrică. hidrocentralele produc 2/3 din consumul de electri-citate. iar 45% în centralele nuclearo-electrice. Hidrocentralele sunt am-plasate pe fluvii şi râurile mari: pe Chang Jiang (Yangtzi) sunt concen-trate 2/3 din potenŃialul . necesarul de energie electrică este acoperit (aproxi-mativ 60%) de termocentrale pe bază de cărbuni şi de centralele nuclearo-electrice. În Ucraina. construite în apropie-rea marilor centre industriale. Inn. pe Nipru. St. Amenajările hidroenergetice din Cehia se află pe Vltava şi Morava. 4/5 din energia electrică este produsă în termocentrale (pe baza combustibililor din import). Norvegia deŃine supremaŃia mondială în producŃia de electricitate pe locuitor (aproape 28. hidrocentrala de la Novosibirsk. se află hidrocentrala Cirkei (1. iar altele pe râurile:Drava.000 kwh). În Polonia. Amenajările hidroelectrice se află pe Vistula şi afluenŃii săi. Armenia. Pirinei şi Alpi. Hidrocentralele (au un aport redus în producŃia de electricitate) se află în ScoŃia şi în nordul łării Galilor. care îi asigură 30% din consumul de electricitate. electricita-tea. FranŃa ocupă locul al doilea în lume (după SUA). Göta. care acoperă doar 10% din necesar. Termocentralele sunt amplasate în bazinele carbonifere şi în centrele urban-industriale. care funcŃionează în apropiere de centrele urban-indus-triale.. în MunŃii Ural. complexul hidroenergetic Sevan-Razdau include şase hidrocentrale. termocentralele produc 70% din energia electrică. Energia hidraulică asigură aproape 13% din consumul Ńării. Japonia.Petersburg.Kamenogorsk. În Austria. China produce peste 80% din energia electrică în termocentrale. India. dar au un aport modest. între Kiev şi vărsarea acestuia în Marea Neagră. ¾ din energia electrică este produsă în centralele electronucleare. În Armenia. amplasate la o distanŃă optimă de marile centre urbane. concentrate în bazinele carbonifere Ruhr. Centrala electro-nucleară de la Kozlodui (pe Dunăre) asigură 40% din consumul de electricitate. În această Ńară. Valorifică integral potenŃialul hidroe-nergetic (95% din cantitatea de energie electrică). Termocentralele mai mari sunt amplasate în bazinul Londrei. centralele electronucleare sunt amplasate la Brunsbüttel. regiunile Midlands şi Yorkshire. Hron. Rheinsberg. Kursk etc. În Italia. În Daghestan. Spania posedă centrale nuclearo-electrice. majoritatea termocentralelor sunt ampla-sate în bazinul carbonifer din nordul Boemiei.200 MW) furnizează 10% din necesarul de energie al Angliei şi łării Galilor. Belgia obŃine 40% din energia electrică în termocentrale şi peste 55% în centrale electronucleare. Suedia foloseşte potenŃialul hidroenergetic al râurilor Lule. 2/3 din producŃia de energie electrică este dată de termocentrale. În Finlanda. Circa 55% din energia consumată în ElveŃia este produsă în hidrocentrale. Ucraina. pe Vah. iar pe Obi. În Tadjikistan. Termocentrala Drax (4. pe râul Vash. Olanda şi Danemarca folosesc energie electrică produsă aproape în întregime de termocentrale. în principal. Indols. nume-roasele hidrocentrale fiind amplasate pe râurile din Masivul Central. Cele mai numeroase centrale nuclearo-electrice din CSI sunt în apropierea oraşelor: Moscova. este construită hidrocentrala Nurek (2700 MW). În Asia. iar restul în hidrocentrale. O serie de hidrocentrale au fost construite pe Dunăre. principalele Ńări producătoare de energie electrică sunt: China. Sunt amenajate hidroenergetic râurile Oulu şi Kemi. de hidrocentralele amplasate pe cursul râurilor din Alpi. energia electrică este asigurată în mare parte de termocentrale. Finlanda are o producŃie ridicată de electricitate pe locuitor. iar în Slovacia. iar restul. este obŃinută în centrale electronucleare. Coreea de Sud. afluent al Amu Dariei. structura energetică este următoarea: 48% – termocentrale. Cottbus – Lauchhammer. pe râul Sulak. În Slovacia. În Germania. Neckarwesthei. În FranŃa. sunt 6 hidrocentrale (mai mari fiind cele de la Dnepropetrovsk şi Kremenciug). potenŃialul hidroelectric este aproape în totalitate valorificat.

La Cernavodă. iar termocentrale bazate pe produse petroliere (500-1. ProducŃia de energie electrică de termocentrală este predomi-nantă şi în Pakistan. GalaŃi. se dau în funcŃiune hidrocentrale pe râurile Sadu şi Prahova. se folo-sesc cărbunii din producŃia autohtonă. Mozambic. Lotru (hidrocentrala Lotru-Ciunget şi altele mai mici). unde se află şi marile aglomeraŃii urbanindustriale. Bucureşti Sud. Mozambic (Cabora Bassa). pe fluviul omonim. producŃia de energie electrică a început în anul 1882 prin darea în folosinŃă a unei termocentrale de curent continuu la Bucureşti (doar la 6 luni după inaugurarea la New York a primei termocentrale).a. celulele fotovol-taice pot produce energie mai ieftină. descentralizată. precum şi pe râurile Olt. III are o capacitate de 3. Ianca şi Floreşti). Hidrocentralele sunt am-plasate pe fluviile Orange. cea mai mare cantitate de energie electrică din lume. Centrala electronucleară de la Koeberg asigură 7% din energia electrică a Ńării. Peste 80% din energia electrică a Noii Zeelande este produsă în hidrocentrale. Zimbabwe. La sfârşitul secolului al XIX-lea. în 1889. şi 6 cu grad ridicat de uzură (Anina. un suflu nou unui mai vechi concept: energie electrică la scară mică. În România. Coreea de Sud. termocentralele furnizează 3/5 din producŃia de energie electrică. Kota etc. alte obiective hidroener-getice sunt pe Huang He. Hidrocentralele sunt amplasate pe fluviile Indus. În Africa.000 MW) sunt la: Brăila. producŃia de energie electrică este asigurată de termocentrale (peste 95%). iar în Zimbabwe.000 MW. India are o structură bazată pe 77% producŃie de energie termoe-lectrică şi 20% energie hidroelectrică. având un aport redus în balanŃa hidroenergetică. din care 10 sunt de importanŃă deosebită pentru funcŃionarea Sistemului Energetic NaŃional. Hidrocentralele Japoniei au capacităŃi de producŃie mici şi medii şi sunt protejate antiseismic. principalele Ńări producătoare de energie electrică sunt: Republica Africa de Sud. Sungari.450 MW). Pilele de combustie. pe DâmboviŃa. în România. Termocentrale de mare capacitate. În energetica mondială. Camerun şi Nigeria. PorŃile de Fier II de la Ostrovu Mare). au dominat centralele gigant pe bază de cărbune sau combustibil nuclear. se dă în folosinŃă prima centrală de curent alternativ. Termocentralele folosesc drept combustibil ŃiŃeiul şi cărbunii din import şi de aceea acestea sunt amplasate frecvent în porturi. Pentru termocentrale. Ovidiu. iar hidrocen-tralele aproape 10%. În Camerun se găsesc amenajări hidroenergetice pe râul Sanaga (la Edea). Luduş. Yalu. acestea sunt concentrate în provincia Transvaal şi folosesc zăcămintele de huilă. Târgu Jiu. Astăzi. Brahmaputra şi pe râurile himalayene. iar 3/5 de termocentrale. continuată cu alte 12 centrale). Madras. Atât termocentralele mari. 7 comerciale. Crişul Repede ş. iar pe Nil este amenajat complexul hidroenergetic de la Aswan (2. iar în 1892 a intrat în funcŃiune centrala hidroelectrică de la Herculane pe râul Cerna. cât şi hidrocentralele sunt am-plasate în sud-estul Ńării. După 2 ani.000 MW). În Republica Africa de Sud. Egiptul îşi asigură 4/5 din energia electrică prin termocentrale. . Someşul Cald. II. Râul Mare. pe Orange.000 MW). politice şi ecologice dă. Hidrocentrale funcŃionează pe fluviul Zambezi în Uganda. sunt: Rovinari şi Turceni (care se apropie de 2.. 17 sunt profitabile.000 de microhidrocentrale. IalomiŃa. Siret. Congo (Zair) se află cel mai ridicat potenŃial hidroener-getic de pe Terra. ConfluenŃa forŃelor tehnologice. Vaal şi Limpopo. În R. pe râurile Argeş (hidrocentrala Vidraru şi alte 14 mai mici). peste 90% din energia electrică este furnizată de termocentrale. Buzău. acum. funcŃionează un grup al centralei nucleare şi este în construcŃie al doilea grup din cele cinci unităŃi proiectate. Energia produsă local solicită mai puŃin sistemele de transmisie electrică şi oferă mai multă siguranŃă în cazul întreruperii liniilor energetice locale din cauza condiŃiilor meteorologice nefavorabile sau altor factori. în secolul XX. sunt peste 50 de centrale termoelectrice şi termice. azi. Prima construcŃie hidroenergetică a fost construită la Ciurel. la Timişoara. Zambia. În celelalte Ńări. În Australia. În Japonia.hidroenergetic al Ńării şi tot pe acest fluviu se află marea hidrocentrală de la Gezhouba. Someşul Mic. de importanŃă locală. Zambia (Kariba). Brazi.D. centralele nuclearoelectrice peste 30%. bazate pe cărbuni. Sistemul hidroenergetic Inga I. Fântânele. Egiptul. termocentralele asigură 9/10 din producŃia de ener-gie electrică. turbinele eoliene. Centralele electronucleare sunt amplasate lângă Mombay. care asigură. Mekong. În China sunt în funcŃiune peste 10. Uganda. Hidrocentralele se află pe Dunăre (PorŃile de Fier I. Mintia şi IşalniŃa (circa 1. iar în Nigeria 2/5 din producŃia de energie electrică este dată de amenajările de pe fluviul Niger şi afluentul său Benue. BistriŃa (hidrocentrala Stejaru.

în MunŃii Chinei de Sud (Anyuan) şi în Insula Hainan. Anshan). Belgia ş. în Peru (San Juan). Magnetita. Rezervele de minereu de fier Potrivit estimărilor recente. 8% în Canada. CantităŃi mai mici de minereu de fier se extrag în: Iran.000 de case au deja celule solare pe acoperiş. iar rezervele potenŃiale la 230 miliarde tone (44% conŃinut mediu de fier). Materiile prime şi ajutătoare folosite sunt: minereurile de fier.Guvernele Germaniei. Această ramură cuprinde industria metalurgică feroasă (metalurgia neagră sau siderurgică) şi metalurgia neferoasă sau colorată. ankerit (22-26% fier). cocsul. la nivelul exploatărilor din ultimul deceniu. 5. Mont Goldworth. Chile (provincia Atacama). consumul pentru 1000 de ani. Ruy Hill). hematita şi limonitul sunt oxizi de fier. minereul de fier se extrage în statul Minas Gerais. iar în ultimul timp reciclează şi fierul vechi. Celulele solare pot fi montate de-a lungul autostrăzilor. Industria metalurgică feroasă (siderurgică) Aceasta este subramura industrială care exploatează şi prelu-crează minereurile de fier şi unele metale ajutătoare (mangan. INDUSTRIA METALURGICĂ ŞI DE ECHIPAMENTE Industria metalurgică este ramura industrială care se ocupă cu exploatarea şi prelucrarea minereurilor metalifere. care asigură susŃinerea financiară şi tehnică pentru cei interesaŃi. titan. Republica Africa de Sud. fondanŃii. minereul de fier este exploatat şi în Venezuela (Cerro-Bolivari.a. Afganistan. iar India. Republica Populară Chineză are mari resurse. laminate. În cantităŃi mai mici. MunŃii Shenxi (Taiyuan). molibden. 6% în China. Erdaotzian. Liban. Mysore şi în apropierea oraşului Bangalore. Turcia. de bună calitate. în Podişul Yunnan. Matto Grosso şi Sierra das Carajas. oŃel. metalele neferoase folosite la alierea oŃelurilor. Posesorii japonezi de sisteme solare vând energia serviciului public. precum şi îin Bahia.5%. . El Pao). minereul de fier se exploatează în Noua Galie de Sud. nichel. ExtracŃia se efectuează în statele Orissa. hematită (până la 70%) limonită (45-60% conŃinut în fier). Coreea de Nord şi Filipine. Japoniei. 7% în Brazilia. Australia deŃine locul al doilea mondial. în apropierea oraşului Jinan. Japonia. Bihar. Siria. Zăcăminte uriaşe sunt în vestul Australiei (Pilbara. Wuhan. Statelor Unite au programe solare ambiŃioase. Venezuela au o pondere sub 3. În structura lor mineralogică. State puternic industrializate precum Marea Britanie. În America Latină. RepartiŃia producŃiei de minereu de fier Brazilia se află în fruntea ierarhiei mondiale. peste parcări şi deasupra clădirilor. producând fontă. 5. tungsten. recent de pe cursul mijlociu şi inferior al Amazonului. Yichang. Din rezervele sigure. siderită (38-50% conŃinut în fier).1. FranŃa. vanadiu. ga-zele naturale şi energia electrică. în bazinul fluviului Yangtze (Chongqing. Australia de Sud. În Asia se află o altă Ńară care extrage mari cantităŃi de minereu de fier – India (locul al cincilea mondial şi al doilea pe continent). zăcă-mintele de minereu de fier conŃin: magnetită (până la 72% conŃinut în metal). crom. Madhya Pradesh. São Paulo. 42% se află în CSI. iar siderita şi ankeritul – carbonaŃi de fier. Uttar Pradesh. Bengalul de Vest. Maanshan). unde 25. 11% în SUA. Suedia. Actualele rezerve de minereu de fier pot asigura. Cel mai reuşit program este cel din Japonia. Benxio. China este unui dintre cei mai mari importatori. cobalt). de unde se extrage hematită. Queensland şi în Tasmania. Deşi ocupă locul al treilea mondial în producŃia de minereu de fier. sunt dependente de importul de minereu sau de fier vechi din zone îndepărtate. producând metale. Germania. 11% în Australia. rezervele sigure sunt estimate la circa 150 miliarde tone (cu aproximativ 43% conŃinut mediu de fier). asigurându-se 90% din producŃia Ńării. Principalele exploatări sunt situate în Manciuria (Fushun. în bazinul mijlociu al fluviului Huanghe (Baotou). Thailanda.

Climax). în electrotehnică. Brazilia (Urucum. zirconiul. Rusia (Krasnoiarsk). Rusia (Uralul Central). Iron Mountain) şi a MunŃilor Appalachi (Birmingham). Africa de Sud (Bushveld). Krasnoiarsk). în Insula Terra Nova (Wabana). industria nucleară şi aerospaŃială. Utah şi California. hematită şi limonită). Lyn Lake şi Thompson Lake). Nichelul se utilizează la obŃinerea oŃelurilor speciale şi a aliaje-lor (alpaca. minereul de fier se exploatează la Magnitogorsk. Chile. Blakownia). vanadiul şi titanul. łările din Europa Occidentală importă mari cantităŃi de fier vechi. Acestea conferă produsului siderurgic o serie de calităŃi precum: rezistenŃă. . Wetzlar).a. Republica Africa de Sud este prima producătoare din Africa şi a noua în lume. Australia şi India. Mauritania. India. Molibdenul se utilizează în industria de vârf. India ş. în nordvestul Lacului Baikal (Jeleznogorsk) şi în Extremul Orient (Kerbi). mai menŃionăm: Norvegia (Salangen). Transvaal (Pietersburg). Europa de Vest şi SUA cumulează 35% din importul mondial. În Egipt. Canada. Rusia (Ural). Alte zăcăminte au fost puse în exploatare în Siberia de Vest (Temir-Tau). Thailanda. În Karelia şi în Peninsula Kola se găsesc. Suedia (locul zece mondial) dispune de zăcăminte bogate (până la 85% metal) la Kiruna. Cuba. Coreea de Sud. Scheferville). Bolivia. la Serov şi Blagodat. inclusiv în producŃia de armament. Australia. exploatarea se face în carieră. Dintre statele din Europa. Australia. Luxemburg. fabricarea monedelor. Aceste metale sunt deficitare pentru multe Ńări care au o siderur-gie dezvoltată. minereul de fier este extras din zona Assuan. Exploatările se fac în provinciile Cap. Pe fundamentul precambrian al Platformei Ruse se găsesc cele mai mari rezerve de minereu de fier. Rezervele. Turcia. Polonia (Borck. Baracaldo. La Tula şi LipeŃk. electronică. Wolframul se găseşte în cantităŃi mici. iar în Uralul central. India. de asemenea. Algeria. pentru cromarea unor piese. În Ucraina. Algeria are zăcăminte în Sahara (Gara Djebilet) şi la graniŃa cu Tunisia (exploatări în carieră) Liberia dispune de zăcăminte de hematit (Nimba). Bilbao). la producerea oŃelurilor speciale. Germania (Salzgitter. Se exploatează în China (provinciile Yunnan şi Hunan). Zăcământul de la Kursk-Belgorod conŃine hematită. Cele mai cunoscute rezerve şi producŃiile mai mari sunt în Canada (Sudbury. magnetită şi siderită. ProducŃia mondială este de circa 10 milioane tone. Slovacia (Gelnica). Principalii producători sunt: SUA (Henderson. Brazilia. Brazilia. Mauritania. Rusia (Magnitogorsk. Portugalia. constantan. Suedia. tacâmurilor. China au o pondere însemnată în importul de minereu de fier. Orange (Sishen). Materiile prime ajutătoare În procesele tehnologice de înnobilare a oŃelurilor pentru fero-aliaje se folosesc: manganul. Africa de Sud şi spre Europa Occidentală dinspre Brazilia. a căror origine este metamorfică. nichelul. Principalii curenŃi comerciali converg spre SUA dinspre America Latină. alte zăcăminte sunt localizate în statele New York (MunŃii Adirondack). Canada. ajungând la 25% din totalul producŃiei. Noua Caledonie. cobaltul ş. zăcăminte de minereu de fier. Canada (Columbia Britanică). FederaŃia Rusă. zăcămintele au un conŃinut în fier de 70%. dar şi producŃiile cele mai mari se află în Republica Africa de Sud (Postinasburg). se exploatează siderit. Kazahstan. Bolestaw. duritate etc. cupru. Ironwood. iar Mauritania are mari zăcăminte la Guello-el-Rheim şi în zona de Ńărm. iar Japonia. Barrow. Azerbaidjan. Statele Unite ocupă locul şase în ierarhia mondială a extracŃiei de minereu de fier. ComerŃul mondial cu minereu de fier se caracterizează printr-un ritm rapid de creştere. Princi-palele exportatoare mondiale sunt: Brazilia. Zimbabwe. În vestul SUA se găsesc zăcăminte valoroase (statele Nevada şi Arizona). Georgia (Ciatura). iar Ucraina pe locul şapte pe plan mondial. Venezuela. în bazinul Angarei. Algeria. Canada. nichelină). SUA (Podi-şul Marelui Bazin). Manganul se foloseşte. Peste 70% din minereu se extrage din zona Lacului Superior (Mesabi. Australia. Cromul se utilizează la producerea oŃelurilor inoxidabile şi rezistente. SUA. iar rezervele sunt apreciate la 800 milioane tone. pe versantul estic. Austria (Eisenerz). Se utilizează în industria electrotehnică şi electronică. Gällivare (în nord) şi Grängesberg (în sud). Ampa). În sudul MunŃilor Ural. în nordul Lacului Superior (Steep Rock). Mauritania. Marea Britanie (Hull. Armenia. ca adaos de aliere pentru aliajele pe bază de aluminiu: magneziu. Principalele rezerve sunt cantonate în Republica Africa de Sud (în Transvaal la Lydenburg şi Rustenburg). inoxidabilitate.a.Rusia se află pe locul patru. cel mai mare zăcământ este la Krivoi-Rog (60% conŃinut de metal – magnetită. Noua Caledonie. wolframul. în aliaje cu fierul (feromangan) şi siliciul (silicomangan). Wyoming. Un zăcământ mai mic se află în Peninsula Kerci. Rusia (MunŃii Ural şi Extremul Orient). Duluth. Ucraina. Canada (locul opt) are zăcăminte în Peninsula Labrador (Knob Lake. Ucraina (Nicopal).

Principalele Ńări producătoare sunt: SUA. Portland. Shenyang.fondanŃii. Titanul se utilizează în tehnica militară. Alte materii prime folosite în procesul siderurgic sunt: cocsul siderurgic. Silezia. care erau folosite la acŃionarea suflătoarelor de aer (Germania. India (locul patru pe continent şi al 10-lea mondial) are o siderurgie creată recent. . ProducŃia siderurgică şi repartiŃia ei teritorială Siderurgia cuprinde două etape: • elaborarea fontei în furnale prin folosirea minereurilor de fier. Principalele centre sunt amplasate în nord-estul Ńării şi pe valea Damodar. SUA. dispune de resurse uriaşe.în zona zăcămintelor de fier (Lorena. Chile. Oklahoma. sud-estul Canadei. Kashima). Cobaltul se exploatează în Zair (Shaba). Yokohama). ReşiŃa.a. Germania ş. Ural). Centrele mai importante sunt: Birmingham. China. Italia. Jamshedpur. bazată pe materiile prime din zonă.în bazinele huilifere (Hunedoara. Fontand). Principalele centre side-rurgice sunt: Bhilai. în peninsula Noua ScoŃie (Trenton). Ungaria. India. Gary. Republica Africa de Sud. SUA deŃine locul al doilea în producŃia mondială de oŃel (după China) cu o pondere de 12. Ruhr. aflată în plin progres. . Johnstown. Siberia Centrală). Cele mai multe combinate siderurgice (dotate cu o tehnologie mo-dernă) se găsesc în Manciuria: Anshan. . în vestul SUA (Takoma. China produce aproape 15% din cantitatea mondială de oŃel. Ranigani. principalele centre siderurgice sunt la Seul. deşi nu face parte din primele zece Ńări producătoare de oŃel. electrice cu arc electric (EAF . Yorshire. Luxemburg). Finlanda. India şi Norvegia. Baltimore). Amplasarea este exclusiv portuară. Chicago. O puternică regiune siderurgică se află în MunŃii Appalachi şi în apropierea acestora. Kamaishi. nucleară şi aerospaŃială. O siderurgie portuară s-a dezvoltat pe coasta Pacificului. dar care nu este în con-cordanŃă cu uriaşele sale resurse de minereu. servesc pentru coborârea punctului de topire al amestecului din furnale. În siderurgia mondială se practică masiv reciclarea fierului vechi. Canada.în marile centre ale construcŃiei de maşini (Japonia. Milwaukee. Shanghai. Arizona). Canada. Kawasaki. Tokyo. în jurul Golfului Osaka (Kobe. Toledo. Donbass. Alpii Francezi). Coreea de Sud. Japonia se află pe locul trei în lume (după China şi SUA) în producŃia de oŃel. ocupă locul şase în lume şi al treilea în Asia.în lungul cursurilor de apă. pe Ńărmul pacific (Vancouver) şi în zona montană (Edmonton). China. Canada. România). Fushun. Kakinada. rezultat din distilarea uscată a huilei.6%. Nagasaki. Baotou. Guangzhou. Cea de a treia regiune este situată pe coasta de nord-est atlantică. a cocsului. Rusia şi SUA. Olanda. Suedia. Kwangju. combustibil.. Rusia.Electric Arc Furnances). datorită dependenŃei unor Ńări de materiile prime din import (Japonia. Pennsylvania). Wheeling.) se folosea mangalul. . Peninsula Kola. Fukuoka. O altă regiune siderurgică se circumscrie Marilor Lacuri. Mexic. sau prin insuflare cu oxigen. Yamata. Principalele centre sunt situate în nordul Marilor Lacuri (Hamilton). Udaipur.în zonele litorale. Bessemer.în zonele împădurite (la începutul siderurgiei moderne). Philadelphia. Principalele centre siderurgice se află în regiunea industrial-urbană-portuară Tokyo-Yokohama (Chiba. Puhang (materiile prime sunt aproape în totalitate din import). cu peste 5% din producŃia mondială de oŃel.Vanadiul este utilizat pentru a produce oŃeluri speciale necesare industriei aeronautice militare şi industriei nucleare. sau în apropierea acestora. . fondanŃilor. Inchon. Peru. bazată pe materiile prime din import (Boston. . cu centrele: Duluth. Beijing. • producŃia laminatelor. Namibia. SUA (statele Colorado.a. Wakayama. în porturi. Huntington. Bhadravati. Asansol ş. Se exploatează în Rusia (Ural. alcătuiŃi din calcare siderurgice şi dolomită. . Producerea oŃelurilor are loc în cuptoare Siemens Martin. FranŃa. după al doilea război mondial. Detroit. Pittsburg. Localizarea siderurgiei a fost determinată de următorii factori: . Zambia. deoarece pentru obŃinerea fontei (în Marea Britanie.

Nottingham. SUA (Bisbee. Hancock. Krivoi-Rog). Plumbul şi zincul se găsesc.a). Calbe) şi în est (Eisenhuttenstadt. Wuppertal). remarcându-se Canada. zincul şi cositorul). Zambia. Alte unităŃi sunt la Petrovsk şi Volgograd. Messina). Aceste produse devin materii prime pentru industria constructoare de maşini. în partea centrală (Kassel.Donbass (centrele: Dnepropetrovsk. datorită calităŃilor sale. localizată în bazinul huilifer Ruhr (Duisburg. ca un important producător de oŃeluri. Italia (locul opt). industria de armament. SUA ş. Cottbus. Plumbul este un absorbant al radiaŃiilor radioactive. FranŃa îşi bazează siderurgia pe materiile prime din Lorena (centrele Thionville. • metalele uşoare (aluminiul şi magneziul). 5. Itabira. Rusia. Sassnitz). China. • metalele rare (beriliul. Caen. Pe primele locuri se află SUA (în MunŃii Appalachi şi în nordul MunŃilor Stâncoşi). FranŃa.2. În Marea Britanie.a. obŃinerea unor aliaje ş. ierarhia mondială este dominată de Japonia. Germania are o industrie siderurgică tradiŃională. aliaj dintre cositor şi cupru). statele cu producŃii mari de oŃel sunt: Germania (locul patru mondial). Australia ş. Perth). Ńările din Europa Occidentală. Mexic (Zacatecas). Italia şi-a dezvoltat siderurgia pe baza materiilor prime impor-tate. Bolivia. ComerŃul cu produse siderurgice. principalele furnizoare fiind Japonia. Brazilia. Krefeld. Butte). Cherbourg.). centrele mari sunt situate în oraşele porturi (Torre Annunziata. . bronzuri. Hamburg.regiunea MunŃilor Ural (Magnitogorsk. Nigeria. siderurgia are tradiŃii. Egipt şi Algeria. Zaporojie. • metalele preŃioase (aurul. pe Ńărmul nordic (în porturile: Dunkerque. Germania. Canada (Sherridon. de unde şi extragerea şi prelucrarea în aceleaşi unităŃi industriale. Brazilia. s-a impus Australia (Whyalla. łărilor în curs de dezvoltare le revine aproximativ ½ din comerŃul mondial cu produse siderurgice. radiul. New Castle. LipeŃk. SUA. Globe. este folosit în electrrotehnică.Sankt Petersburg (Tula. Johannesburg). În Africa. cadmiul).regiunea sudică şi central siberiană (Novosibirsk. Dortmund. Dusseldorf. nichelină. Cuba (Mayari). Ucraina. . aliaje de cositor şi plumb. Nancy. producŃii siderurgice mai mari au: Brazilia (locul şapte mondial).a. China. În producŃia de laminate. aliaje ş. obŃinerea aurului şi argintului. Malaysia. Concurry. Peru. Indo-nezia.t. Rusia. Ucraina: siderurgia este concentrată în regiunea Krivoi-Rog – Kerci . pe Ńărmul nordic (Bremen. Rusia. Sheffield. zirconiul. Genova. pe plan mondial. Krasnoiarsk). • metalele radioactive (uraniul. tipografie.În America Latină. sticlă spe-cială. Celeabinsk. Puerto Ordaz). Kursk. Suedia ş. Principalele Ńări producătoare de cupru sunt: Chile (Santiago. Australia (Broken Hill). ProducŃia anuală de plumb este în jur de 5 mil. poligrafie.a. Argentina (Palpala). la acoperirea anticorozivă a oŃelului. Sudbury). Middlesbrough).tone. cesiul. În Europa. Australia.. Tubarao). Principalele Ńări producătoare sunt: China. dezvoltându-se pe baza resurselor autohtone şi pe importul de materii prime (centrele mai mari fiind Birmingham. ProducŃia mondială este de aproximativ 7 mil. Manchester.a. Marea Britanie. Potosi). Ucraina (locul nouă). Gorlitz ş. Plumbul se găseşte frecvent sub formă de galenă (PbS). Peru. Outreau). constantan. distingem: • metalele colorate (cuprul. Briansk). În ultimele decenii. Peru. plumbul. Chile (Valdivia). este folosit în electronică. Venezuela (Caracas. împreună. Rusia (locul cinci). este utilizat în ambalaje. principalele producătoare de oŃeluri sunt: Republica Africa de Sud (Pretoria. Rusia (MunŃii Ural). FederaŃia Rusă are trei mari regiuni siderurgice. alpaca ş.a. Metalurgia neferoaselor După proprietăŃile. CerepoveŃ. Zincul se găseşte în cantităŃi mai mari în blendă (ZnS). . China. Canada. utilizat în tehnica militară. Longwy. Rusia (în Transbaikalia). Zlataust. cu unităŃi localizate pe Ńărmul estic şi sud-estic: Volta-Redondo. thoriul). Glasgow. de regulă. Nijni Taghil Serov). Zair. se foloseşte la aliaje (bronzul. lipirea unor contacte electrice. Cositorul se extrage din casiterit (SnO2). Metalele colorate Cuprul. Commeroy) şi pe cele din import. Lübeck. gradul de folosire şi repartiŃia geografică. Sestri Levante.regiunea Moscova . precum şi nu-meroase alte centre: . Piombino. argintul şi platina). în unele aliaje (alame. Eisenach. Novi Ligure.a.

după oxigen şi siliciu). la pompele cu vid. Rusia.0 mii tone. Bauxita s-a format pe roci calcaroase şi roci silicatice într-un climat intertropical arid. aluminiul este întrebuinŃat în industria mijloacelor de transport (autoturisme. tehnică fotografică. Platina este un metal extrem de rar. Producătorii mondiali de argint sunt în principal: Mexicul. la extragerea aurului şi a argintului. Rusia şi Norvegia. dar cel mai utilizat pentru obŃinerea acestui metal este uraninitul (UO2). cuprinde două faze distincte: transformarea bauxitei în alumină.000 tone. Magneziul este utilizat în aeronautică. mai produc: Guineea (Boke. Pe piaŃa mondială sunt doar două Ńări furnizoare: Rusia şi Columbia. Procedeul de obŃinere a aluminiului prin electroliză. în industria autoturismelor. Filipine. Jamaica.a. seleniul conferă aliajelor rezistenŃă şi duritate. la întrerupătoarele automate. Rusia (Siberia Orientală în bazinul mijlociu al fluviului Amur. Sierra Leone. Germania şi Norvegia îşi bazează industria aluminiului pe import. Canada. 24% lingouri şi piese pentru tezaurizare. Principalele Ńări producătoare de mercur sunt: Spania (Almaden). Amplasarea uzinelor producătoare de alumi-niu este condiŃionată de producŃia de energie electrică sau de porturi. Australia. 34% au devenit monede. Uganda. Argintul se foloseşte la confecŃionarea bijuteriilor. paladiu. Bolivia. Mozambic. instrumente-lor medicale. Rusia ş. SUA. Canada. Suedia. Mercurul este folosit la umplerea termocentralelor. în tehnica dentară. China. Japonia. pentru diverse aliaje (duraluminiu. Dintre producătorii de aur. nave cosmice). Italia (Monte Amiata). Zair. la fabricarea bijuteriilor. la lămpile cu cuarŃ pentru raze ultraviolete. Sunt peste 100 de minereuri de uraniu. Argentina. Nevada). Principalele combinaŃii minerale ale aluminiului sunt: bauxita. Se utilizează în industria chimică (creuzete. catalizator în chi-mia organică. Grecia. În producŃia mondială de aluminiu (25 mil. catalizatori. Coreea de Nord. Malaysia. utilaje chimice. rhodiu şi rutheniu. Japonia. Principalele Ńări producătoare sunt: SUA. Printre Ńările care produc platină mai menŃionăm: Africa de Sud. Ghana. sârme). alpex). Argentina. California. Portugalia. Mexic. pe cursul superior al fluviului Lena). Kenya. uraniul se întrebuinŃa la .5 – 4. Metalele radioactive (energetice). industria fotografică. ProducŃia mondială de bauxită este de 100-110 mil. fabricarea oglinzilor. Columbia Britanică). Utah. Metalele rare Beriliul conferă aliajelor rezistenŃă. mobilier. electrotehnică. ProducŃia mondială de mercur este între 3. Din cantităŃile anuale de aur. care formează aliaje natu-rale cu osmiu.800 tone.). Rusia. Germania). menŃionăm: Republica Africa de Sud (în districtul Witwatersrand). China. în industria electrotehnică şi electronică (cabluri. Spania. nave. 32% bijuterii. tratarea mone-delor. Zimbabwe. condensa-tori). India. ProducŃia anuală este de 130 tone. Serbia ş. Quebec. La începutul secolului al XX-lea. duritate şi stabilitate faŃă de agenŃii fizico-chimici. iar în producŃia mondială domină SUA. Africa de Sud. Arizona. New South Wales). Metalele preŃioase Aurul se foloseşte mai puŃin în stare pură (pentru acoperiri şi în practica medicală) şi mai mult în aliaje cu argintul. Rusia. SUA şi Rusia. Alaska. vagoane.Metalele uşoare Aluminiul este unul dintre cele mai răspândite elemente din scoarŃa terestră (8. CroaŃia. avioane. Cele mai mari zăcăminte sunt în Austria. în industria chimică. locul trei. Rusia. Australia produce 1/3 din cantitatea mondială de bauxită (în Peninsula York la Weipa. Kimdia). SUA. Canada şi Rusia. China. Aproxi-mativ 50% din consum este absorbit de industria fotografică. ca absorbant de neutroni în reactoarele nucleare şi la prepararea culorilor. tehnica aerospa-Ńială. Surinam. Polonia. China. SUA. Zirconiul. tone anual) domină statele dezvoltate (SUA. barome-trelor. a patra producătoare mondială. după SUA. Australia. Datorită proprietăŃilor sale. Sierra Leone. elemente de construcŃii etc. în medicină şi la fabricarea vâscozei.200 tone şi 2. China a devenit. electrozi. în industria electrotehnică şi electronică. cesiul. Australia (Queensland. Indonezia. Canada (Ontario. bijuterii. ProducŃia mondială de argint este în jur de 15. apoi obŃinerea din aceasta a aluminiului într-o baie de criolit. aliaje pentru tehnica de laborator. Canada. Chile. SUA (Dakota de Sud. pentru curent electric. medalii. 10% au fost folosite în industrie. Canada. corin-donul şi silicaŃii. în producŃia de aliaje. alte state au producŃie mai mică: Ghana.1% din aceasta. CantităŃile de aur extrase anual au oscilat în ultimul deceniu între 2. Cadmiul este folosit la obŃinerea unor aliaje rezistente la coro-ziune. Australia de Vest). Statele producătoare sunt: Brazilia. capsule. Aurul a fost etalon monetar până în 1973. Colorado. Camerun. Peru. platina şi cuprul – în tehnica dentară. tone anual.a. Spania. Victoria. utilizat şi astăzi. Mali.

Mary Kathleen. 5. Rostock. Subramurile cele mai importante sunt: Industria utilajelor industriale. pe valea Loirei (Nantes. Mannheim. ReşiŃa). Zair. Zürich). care înzestrează şi echipează toate sectoarele de activitate (industrie. Praga). Oviedo). Albany ş. Linz. Având o mare importanŃă. Dintre Ńările care exploatează cantităŃi mari de uraniu. În ultimii ani. Viena). textilă. pe Ńărmul mediteranean (Toulon. Suedia în rulmenŃi. regiunea Chipitts (Toledo. Fushun. Rum Jungle). cu rolul de a accentua cercetările şi producŃia din sfera înaltei tehnologii (industria semiconductorilor. Enschede). Dortmund. Eindhoven. Austria (Graz. transporturi. În timpul celui de-al doilea război mondial şi în perioada care i-a urmat. aparate de masură). Birmingham. Wismar. în centre industriale mari: Cincinnati. India (Alvaye. Australia (Radium Hill. Această ramură este prezentă şi în Italia (Milano. Rouen. Genova. Cehia (Horni Slavkov. produce diverse utilaje şi echipamente indus-triale: utilaj minier. Homberg. dar ulterior a apărut şi a luat amploare energetica nucleară. Tours). Reims. Napoli). Dintre Ńările din Europa Occidentală se detaşează Germania. Krefeld). Kitakyushu ş. confecŃii. Liège). Glasgow. pe valea Rinului (Köln. România (Braşov. Katowice). Fiind o subramură care consumă mult metal. Japonia este specializată în industria roboŃilor industriali (pro-duce 75% din totalul mondial). Lubeck. Canada (Uranium City.Bufallo). Zwickau). În China sunt numeroase capacităŃi de producŃie la Beijing. Bourg). Port Radium). Cehia (Brno. Metz. Montpellier). Shenyang. Mozambic. Bluewater. grupările industriale sunt în jurul oraşelor: Sheffield. Stralsund) În Marea Britanie. Santander. Düsseldorf. industria software ş. servicii etc. utilaje energe-tice. Hamburg.). În SUA. Val Gardena). în unele Ńări dezvoltate (Israel. concen-trate în nord şi nord-est: bazinul Parisului. Industria de echipamente Sintagma industria de echipamente pentru construcŃia de maşini este nu numai sugestivă. iar în cadrul acesteia industria de echipamente are un rol esenŃial. FranŃa are mari unităŃi ale industriei de echipamente.a. con-strucŃii. Bremenhaven.a. Göteborg). Olanda (Rotterdam. China.producerea oŃelului cu rezistenŃă înaltă. Mainz. Republica Africa de Sud (Witwatersrand).3. Pentru localizarea geografică a industriei de echipamente.a. în arealul San Francisco. tradiŃional specializată în producŃia de maşini-unelte.a. Newcastle. căile de comunicaŃie şi transportul forŃei de muncă specializate. miniere. Germania (Helmbach. Wupperthal. hotă-râtori sunt următorii factori: aprovizionarea cu energie şi cu materii prime. rezultatele incubatoarelor tehnologice au condus la o dezvoltare tehnologică explozivă. Polonia (Gdansk. precum şi specializarea unor state în diverse produse (Japonia în roboŃi industriali. Sudan ş.Milwaukee. având o pondere mare în volumul producŃiei industriale (în Japonia 45%. industria de utilaje industriale se concentrează în regiuni tip megalopolis: regiunea Bosnywash (New York.a. Bristol. materiale de construcŃie şi exploatarea lemnului. Gas Hills). Bologna.).a. utilaj petrolier. În repartiŃia geografică a acestei industrii se evidenŃiază dominaŃia unor Ńări dezvoltate prin performanŃele tehnice şi ponderea în comerŃul mondial. Harbin. Tianjin. a fost intens folosit în scopuri militare. în Suedia (Stockholm. Boston). Shanghai. Gand. Jachymov). Nancy. FranŃa (Masivul Central).). Japonia. utilaje pentru alte alte ramuri industriale (chimică. ElveŃia (Basel. Ludwigshafen)şi în porturile de la Marea Nordului şi Marea Baltică (Emden. Italia (Ivrea. subramurile de înaltă tehnologie (High-tech) au cunoscut o dinamică accentuată influenŃată în mare măsură de institutele de cercetări ştiinŃifice în domenii de vârf (aşa cum sunt cele de la Silicon Valley în microcomponente electronice şi software sau Massachusetts Institute of Tehnology ş. Londra. Ploieşti. Spania (Bilbao. Wroclaw. Nankin ş. agricultură. După cum se ştie. Rusia (Ural). Kobe-Osaka. a Ronului (Lyon. în Germania 37%). alimentară) şi maşini de prelucrare prin aşchierea metalelor. este localizată în regiunile siderurgice. Industria japoneză de echipamente este localizată în importantele grupări: Tokyo – Yokohama. Germania) au apărut parcurile tehnologice. Duisburg. dar şi cuprinzătoare. Germania în mecanică fină. Marsilia. statele dezvoltate se află în etapa postindustrială. . Torino. pentru forajul submarin. Bydgoszcz. Koblenz. Anvers. menŃio-năm: SUA (Blanding. Lille. Belgia (Charleroi. Kakinada). Concentrarea unităŃilor este evidentă în bazinul Ruhr (Essen.

vehicule mili-tare. Japonia este liderul mondial în producŃia de autoturisme şi motociclete. Cadillac. Nissan. pe baza unei strategii excelent aplicate. Hamilton. Canada).ComerŃul mondial cu echipamente este dominat de marii exportatori: SUA. Canada. Samsung şi Kia. Concernul Volkswagen – Audi domină piaŃa europeană. automobilul încorporează tehnologii avansate. Uzinele japoneze din SUA. (aparŃine corporaŃiei General Motors din anul 1926). pe litoralul atlantic. produce modelele Dodge. şi Honda la Hamamatsu. Produce automobile Ascona. La Eisenach se fabrică marca de automobile Wartburg. General Motors şi Chrysler Corporation. Ludwigschaffen etc). schimburile comerciale şi turismul au impus modificări în structura căilor şi mijloacelor de transport. Coreea de Sud deŃine locul şase în producŃia mondială de autoturisme (pondere 6%). autocare. Dintre concernele autohtone menŃionăm Daewoo. Pontiac. Chrysler Corporation se află tot în oraşul Detroit.). mase plastice. Kadett. Subaru. SUA. la Toronto. alu-miniu. iar linii de montaj sunt instalate în Mexic. Isuzu. în ora-şele Dallas. Brazilia. de mare actualitate şi însemnătate în economia tuturor statelor. Uzinele sunt în centre tradiŃionale. Italia. SocietăŃile producătoare sunt grupate în trei mari concerne (The Big Tree): Ford Motors. Simca (FranŃa) În SUA. • Industria mijloacelor de transport este o subramură complexă cu o largă răspândire. uzinele cele mai importante sunt la Hanovra. când Daimler (Germania) a construit primul motor uşor. Nigeria. Barreiros (Spania). produce şi vehicule utilitare. Altă firmă este Ford Taunus cu sediul la Köln.după ce timp de un secol a fost lider incontestabil. Brazilia. construiesc anual circa două milioane de automobile. Ascensiunea economică. General Motors produce automobile: Oldsmobile. Indonezia. Vectra etc. Chevrolet. Lupta dură pentru acapararea pieŃelor de desfacere a modificat costurile din proiectare şi construcŃie. ocupând locul al doilea în privinŃa autocamioanelor. Aceste concerne. intensificarea traficului de mărfuri şi călători. India. Atlanta sau pe Ńărmul pacific la Los Angeles. în cooperare cu firmele americane. Ingolstadt. Fuji. atât de autoturisme. Opel are sediul în Russelsheim şi uzine la Bochum şi Kaiser-slautern. Japonia. Germania ocupă locul al treilea în ierarhia mondială a cons-trucŃiei de automobile. cauciuc sintetic. componente pentru industria aeronautică. Marea Britanie. Salzgitter. Alte mari concerne japoneze sunt Suzuki. cât şi de autoutilitare din lume). situat în Yokohama (al treilea producător mondial de autoturisme). precum şi camioane. Are sediul la Detroit. • Industria mijloacelor de transport auto (rutiere) Expansiunea construcŃiei de automobile a început în anul 1889. Kassel. Coreea de Sud) şi America de Nord (SUA. Australia. localizat în Hiroshima. Astăzi. FranŃa. a determinat numeroase fuziuni şi acorduri între firmele mari. cu doi cilindri. industria de autovehicule este concentrată în sudul Marilor Lacuri (în jurul oraşului Detroit). Concernul Daimler-Benz îşi are sediul la Stuttgart. Memphis. situat în oraşul cu acelaşi nume (cel mai mare produ-cător. au exportat capital şi tehnologie prin înfiinŃarea unor filiale în SUA. Belgia ş. Germania. . deŃine peste 15 uzine (Dusseldorf. Cele mai mari concerne japoneze specializate în producŃia de autoturisme sunt: Toyota.a. situat în Okayama. colaborează cu Japonia şi a creat diviziunea Saturn pentru maşini de înaltă performanŃă. Marea Britanie. Canada ocupă locul 10 în lume în producŃia de autoturisme. Buick. în ultimele două decenii manifestându-se tendinŃa internaŃionalizării producŃiei.). Asia de Est (Japonia. Consumă cantităŃi mari de materii prime(oŃeluri speciale. Plymouth. SUA a trecut pe locul al doilea în producŃia mondială de autotu-risme. Toyo Kogyo. Coreea de Sud. Daihatsu. ProducŃia japoneză s-a adaptat pieŃelor americană şi asiatică prin construcŃia unui automobil mic şi ieftin (Affordable Family Car). Concernul BMW (Bayerische Motoren Werke AG) este instalat la München. Industria de automobile este concentrată în următoarele regiuni: Europa Occidentală (Germania. Mazda. Mercury şi Lincoln. Belgia. Ingolstadt şi Dingolfin. Această industrie a evoluat exploziv (mai ales după al doilea război mondial). Europa. componente electronice etc. Windsor sau aparŃin firmelor străine: Ingersoll (Suzuki şi General Motors). Produce autoturismele: Ford. Aliston (Honda) etc. dar în acelaşi timp fluctuant. Spania. s-a extins cu fabrici de asamblare în Europa şi America Latină. Ford Motors are sediul în Detroit (denumit şi mobile city). Mitsubishi. Chrysler şi cooperează la producerea celor din mărcile Roots (Marea Britanie).

acŃiunile majoritare aparŃin acestei firme. Coreea de Sud. şi Toyota. Coventry este „capitala automobilului britanic”. la Kiev. Vauxhall (Ventora. Producători mai mici sunt Rolls-Royce şi Lotus. Principalele grupuri producătoare sunt: British Leyland (Morris.). Cehia (autoturismele Skoda la Plzen. Ungaria (camioane Ikarus la Csepel). Firma SEAR (Societad Espanol de Automoviles de Turismo). Viva. produc firmele General Motors şi Ford.5 mil. Mercedes ş. Mulhouse. 0. Ferrari. Honda. Caen. grupul Citröen s-a asociat cu Peugeot SA (formând PSA Peugeot Citröen). Levallois. Grupul asociat Peugeot are uzine la Sochaux. Maşinile de lux şi sportive sunt fabricate sub mărcile: Lamborghini. Argentina ş. firma Volvo şi la Genk. Rusia. Humber ş. Fiat. Flinds. Oxford. în Belarus. Spania. La Werdau. recent.5%. firma Ford.B. Alfa-Romeo (Anonima Lombarda Fabbrica Automobili. Geografic. (Commer. În FranŃa. Din Lombardia şi Piemont. India. Zittau şi Hainiken se construiesc autocamioane. Orleans. Malaysia. Firmele americane sunt reprezentate prin unităŃi situate în apropiere de Valencia (Ford) şi Saragosa (General Motors). Nissan. La Colibaşi. Chrysler G. CarpaŃi şi Bucegi (după o concepŃie proprie). autocamioane Tatra în apropiere de Praga). Marii exportatori de autovehicule sunt: Japonia. Saint-Etienne. Sanok). ea reuneşte grupurile Berliet şi Saviem. Dijon. automobilele se fabrică din 1899. a devenit acum un deceniu societate anonimă. Coventry (Anglia Centrală). Ellesmere. Valladolid şi Avila). La Câmpulung Muscel s-au produs IMS şi apoi ARO. cu obiective industriale la Barcelona. Douvrin ş. La Derby au pătruns firmele japoneze Toyota şi Nissan. apoi. Luton (în regiunea londoneză). a concernelor Ford. şi a continuat (în 1906) cu celebra firma Rolls Royce. CapacităŃile de producŃie mai importante ale societăŃii Renault sunt la Billancourt. În anul 1968. Rover) British Ford (Granada. Opel. în Ucraina. troleibuze. Reims. care a pătruns şi în alte Ńări (Polonia. În Italia. autoutilitare şi autocare. Vauxhall. Firenza ş. pe lângă giganŃii mai sus menŃionaŃi. după licenŃa germană. Spania are o ascensiune spectaculoasă în producŃia de automo-bile.a. Peugeot. Nathgate (ScoŃia). Termoli. autocamionul ROMAN (la Braşov). General Motors şi Mazda. iar linii de montaj sunt în Turcia. China. Nijni Novgorod. cu firma MAN. Lille. SUA. Caen. Volkswagen Polo. Marea Britanie. uzinele sunt amplasate la Birmingham. Lublin. Capri. În 1976. produce peste 50% din numărul de automobile al FranŃei şi o parte importantă din autocamioanele grele. Automobile se produc şi în Brazilia. Australia. Marea Britanie a început producŃia de autoturisme în anul 1893 prin firma Daimler Co Ltd.a. precum şi cele germane BMW şi Opel. Mlada Boleslav. Albion. sub licenŃă franceză (Renault). AlŃi producători: Suedia. Volkswagen. Renault şi Volvo. iar produsele italiene au cucerit o parte însemnată a pieŃei internaŃionale. Cortina s.Cele mai solicitate modele din Germania au fost: Volkswagen Golf/Vento. preluată de Nicola Romeo) din Milano. iar linii de montaj ale Renault funcŃionează pe toate continentele. Jaguar. Maserati.). industria de automobile a pătruns la Bari. Belgia ocupă locul nouă în lume în producŃia de autoturisme: la Anvers.a. În Spania au pătruns. Uzinele Citröen sunt localizate la Paris. Port. România a produs autocamioane SR. În Rusia. Germania. Volkswagen Passat. uzina de la Colibaşi este privatizată. România a semnat un contract de colaborare cu această societate pentru producerea primelor autoturisme româneşti (Dacia 1100 şi 1300). Principalele companii italiene de autoturisme sunt: FIAT (Fabbrica Italiana Automobili Torino). Innocenti. iar firmele cele mai penetrante pe piaŃa mondială de autoturisme sunt: Toyota. Navara ş. Nanterre. în prezent Daewoo) se produc autoturisme. Bolzano.a.). Spania. Un alt producător este Fasa – Renault (la Madrid. Metz-Borny etc.a. Opel Astra. la Minsk. autovehicule anual (uzinele Volvo de la Göteborg). Italia şi Belgia.a. Napoli. şi la Craiova (iniŃial sub licenŃă Citröen. La întreprinderea ROCAR din Bucureşti se fabrică autobuze. Polonia (Varşovia. astăzi. Brindisi. Opel Corsa. ProducŃia sa de autoturisme se află astăzi pe locul 7 în lume după Coreea de Sud. Diferite tipuri de autovehicule sunt fabricate la Brescia. fondată în anul 1899 la Billancourt. Africa de Sud.a. Le Havre. acest grup cuprinde şi firmele Talbot (fost Simca) şi Chrysler Europa. Cassino.). Ford.. Citröen. Speke (Lancashire) şi Linwood. Firma Renault. construcŃia de automobile este dominată de societăŃile Renault şi Peugeot. FranŃa. a cunoscut o revigorare după pă-trunderea firmei germane Volkswagen şi. Le Mans. apoi cu Napier. Lancia. Morris. Canada. . Togliatti. uzine pentru autocamioane şi autoturisme sunt la Moscova. Iveco. Argentina. Sunt renumite autocamioanele şi vehiculele utilitare MAN (Maschi-nenfabrik Augsburg Nürnberg). cu o pondere de 4. la Gent. Opel Vectra.

Bordeaux. Italia. în 1994 se dau în exploatare trenurile Eurostar. industria de material rulant (in principal. China este al treilea mare producător mondial de nave. Chicago. Dacă în perioada interbelică s-a construit cea mai mare parte a reŃelei feroviare. care. experimental. experimental. Principalele noduri feroviare din SUA sunt: Minneapolis. Cincinnati. Industria de material feroviar este localizată în apropierea centrelor siderurgice si a marilor noduri feroviare. Shanghai. Atât în SUA. Mexicul produce locomotive la Monterrey şi Ciudad de Mexico. dispune de şantiere navale mo-derne: Yokohama. iar în Canada: Edmonton. Spania. iar în FranŃa se produc cele mai rapide garnituri de tip TGV. containerizare şi creşterea gradului de confort şi specializarea vagoanelor. este pe primul loc. VeneŃia. iar transportul de pasageri este dominat de cel rutier. principalele Ńări care construiesc nave sunt: Ger-mania. Wolgast). cât şi în Canada. metaniere. În Europa. În Marea Britanie o parte însemnată a producŃiei de locomotive şi vagoane este exportată. Bremen. Kiel. FranŃa deŃine locul doi pe continent în producŃia de locomotive. În Australia. În America de Nord. Nagasaki. a dobândit un ritm extrem de ridicat şi produce o gamă largă de nave destinate transportului de mărfuri (petroliere. Ancona. au depăşit 500 km/h. Houston. din 1900 datează primul tren electric. Bremenhaven. pentru cereale şi produse alimentare. Cel mai mare centru de producŃie este Madras. FederaŃia Rusă produce locomotive şi vagoane la Kolomna. Hakodate. Rostock. Stralsund. Fuzhou. transporturile pe calea ferată au un rol hotărâtor. în 1942 s-a construit prima locomotivă electrică. Wilsmar. în Spania. transportul de mărfuri pe calea ferată are o pondere mare. Gdynia. vagoane) este concentrată la Sidney şi Newcastle. transportul feroviar s-a moder-nizat prin creşterea vitezei de circulaŃie. nave transcontainer etc. au construit şantiere navale şi în alte Ńări.Louis. Viitorul în acest domeniu aparŃine trenurilor de mare viteză. Lille. China şi India. Moscova. Taranto. se mai produc locomotive. Danemarca. Spre deosebire de SUA şi Canada.vagoane). Hitachi. În Polonia. cu motoare liniare de inducŃie şi sustentaŃie pe pernă magnetică (MAGLEV – levitaŃie magnetică). nave de pescuit. În această zonă a Pacificului (inclusiv Taiwanul) se concentrează peste 80% din producŃia de nave a planetei. Gdansk). locomotive Diesel. Beijing. În Japonia se fabrică automotoare în centrele Nagoya şi Osaka. China produce cantităŃi mari de utilaj feroviar (locomotive electrice. principalele centre de producŃie sunt la Wuhan. iar altele. cu 43% din producŃia mondială. Ńara devenind al doilea producător mondial de nave.• Industria de material feroviar îşi are începuturile în Marea Britanie.a. astăzi industria materialului feroviar cunoaşte un proces de modernizare a parcului de locomotive şi introducere pe scară largă a tracŃiunii electrice. Strasbourg. când George Stephenson experimentează o locomotivă (1825) cu o viteză de 19 km/h. Nagoya. Shimonoseki. vagoane etc. Lugansk. au atins 700 km/h. India produce locomotive electrice şi material rulant. automotoare. Montreal ş. în Ńările cu suprafeŃe mari. vagoane. Spania. principalele şantiere navale fiind situate la Genova. Memphis. Este cel mai mare producător de automotoare. pe Ńărmul . Livorno. În Coreea de Sud s-au construit şantierele navale de la Pusan şi Ulsan. În Germania se produc locomotive electrice şi garnituri de mare viteză (ICE). nave cargo pentru transportul general de mărfuri.a. Hiroshima. mineraliere. În Europa. Polonia ş. Lübeck. Dallas.). St. Napoli. Marile trusturi japoneze de construcŃii navale (Mitsubishi. Shantou. La Spezia. Yokosuka. Japonia a introdus încă din 1964 garnituri de mare viteză (210 km/h) pentru transportul de călători. Polonia. Italia. Palermo. Atlanta.a. în Germania. Salzgitter . Hamburg. Cuxhaven) şi al Mării Baltice (Kiel. precum Rusia. din 1980 primele trenuri de mare viteză din FranŃa. şantierele navale sunt situate tot pe Ńărmul baltic (Szczecin. Birmingham. Derby). Centrele de producŃie sunt: Leeds. producŃia fiind concentrată în porturile Qingdao. Cehia. Italia are o poziŃie favorabilă în partea centrală a Mării Medi-terane. • Industria mijloacelor de transport naval Această subramură a cunoscut în ultimele 4-5 decenii modificări radicale. Osaka. Kassel ş. principalele centre de producŃie fiind la Essen (locomotive. Glasgow. Germania este cel mai important producător de locomotive şi vagoane. denumite Shinkansen. În 1930 a intrat în exploatare prima cale ferată între Liverpool şi Manchester. vagoane şi în Suedia. Luda. Japonia. Şantierele navale ale Germaniei sunt în nordul Ńării. Principalele centre de producŃie sunt la: Metz. cu viteze de 380 km/h. prin volumul şi complexitatea tonajului. pe Ńărmul Mării Nordului (Emden. Shipbuilding) se adaptează rapid cerinŃelor pieŃii. Kansas City. Kobe.) şi nave pentru transportul de pasageri.

Hull. Traian Vuia. firma Dasa are uzine la Düsseldorf. În Germania. Cartagena. echipament medical. Compania Boeing are sediul la Seattle. Arhanghelsk. este un puternic concurent pentru industria americană. Galveston). Bremen. Spania. Industria aerospaŃială americană este controlată de peste 70 de firme care au 1. Baza de la Baikonur pentru cercetări şi explorări cosmice se află pe teritoriul Kazahstanului. s-a dezvoltat industria de computere portabile. Suedia. St. Mai târziu s-au construit avioanele ROM-BAC 1-11. se produc hidroavioane. TU 144. Principalele centre ale industriei aeronautice sunt: Moscova. Din 1926 a început la IAR Braşov producŃia de avioane. Marea Britanie este o Ńară cu tradiŃie în industria aeronautică. Los Angeles. Gama de produse cuprinde: componente şi microcomponente electronice. Belfast.400 uzine. celebrul Concorde. Charleston. se produc diferite tipuri de avioane de pasageri şi militare. San Francisco. New York. Long Beach. India şi Australia. Seclin.a. SUA. Compania Lockheed în Burbank – California. La Cherbourg. În Rusia. New Orleans. cele mai apreciate sunt cele de tip IL. TU 154. se bazează pe o forŃă de muncă înalt specializată. Principalele centre ale activităŃii aerospaŃiale (sub egida NASA) sunt la Houston şi Cap Kennedy. Newport News. Valencia. • Industria aeronautică şi aerospaŃială este un domeniu al înaltei tehnologii. echipamente de înregistrări audio şi video pe suport magnetic sau optic CD-ROM ş. Savannah). San Diego. Această a doua companie a produs şi varianta britanică a avionului Concorde. echi-pamente informatice. aparate de fotografiat digitale. centrele sunt pe Ńărmul baltic (Helsingor. Aurel Vlaicu şi Henry Coandă se numără printre pionierii aviaŃiei mondiale. Bridgeport. bunuri audio-video. la roboŃii industriali. Voronej. San Diego. Tarbes. informatică ş. Alborg). la Toulouse. S-au obŃinut chip-uri şi superchip-uri cu tranzistori integraŃi. Boston. echipament de telecomunicaŃii. programe de operare pentru calculatoare. În Japonia (la Kawasaki). iar în Danemarca. Murmansk. Deşi Rusia fabrică numeroase tipuri de avioane. Avioanele de pasageri sunt produse de companiile Rolls-Royce (cu sediul la Derby) şi British Aircraft Corporation (cu sediul la Bristol). TU 114. Norvegia (Stawanger. Bordeaux ş. Circa 25% din nave aflate sub pavilion de complezenŃă aparŃin SUA. poşta electronică (E-mail). iar McDonnellDouglas la Saint Louis. Atlanta. de specializare şi de utilizare a noi tipuri de nave. Olanda (grupul Fokker din Eindhoven). TendinŃele în acest domeniu sunt de creştere a capacităŃii nave-lor. FederaŃia Rusă se situează pe locul al doilea în industria aerona-utică şi aerospaŃială. Bergen). Principalele unităŃi de producŃie sunt situate la Santa Monica. • Industria electrotehnică. Volgograd. iar 20% unor Ńări din Europa. În SUA. materiale compozite. Se produc avioane şi în alte Ńări europene: în Italia (firma Fiat Aviazione din Torino). Varton. Cannes ş. Boston. utilizează tehnologii performante. Sestao). precum şi pe Ńărmul Golfului Mexic (Tampa. pe cel pacific (Portland. Mc Donnell-Douglas (asociată în prezent cu Boeing) şi Lockheed. Stockholm. electronică şi tehnica de calcul Această industrie este de dată recentă. Glasgow. Krasnoiarsk. Malmö). China. Kazan. Gloucester. Philadelphia. Uzinele acestor companii se găsesc şi la Cardiff. München etc. Produsul principal al aeronauticii franceze este tipul de avion Airbus. Los Angeles. Principalele centre ale construcŃiei de avioane sunt: Bucu-reşti. Vladivostok. În România. echipate cu turboreactoare Rolls-Royce. . Rochefort.a. solicită investiŃii mari şi forŃă de muncă superior calificată. General Dinamics şi United Technologies. producŃia de avioane şi elicoptere este asigurată În de companiile Boeing. şantierele navale sunt situate pe Ńărmul atlantic (Portland. Cadiz) şi cel al Golfului Biscaya (El Ferrol.Louis. Principalele centre ale construcŃiei de avioane sunt la: Seattle. Şi alte state au o producŃie de nave semnificativă la nivel european: Suedia (Göteborg. prin colabo-rarea grupurilor Boeing şi Lockheed. Baltimore. iar principalele grupuri constructoare sunt: General Electric. San Diego). Mobile. La IAR Ghimbav se produc elicoptere. sistemul bancar. Tacoma. Bourges. Nakskor.a.a. Marea Britanie (Shell-Haven. sa creat posibilitatea acce-sării pe Internet. principalele şantiere navale sunt la Sankt Petersburg. în colaborare cu British Aircraft Corporation. Wichita. Newcastle). Bacău. Chateauroux. iar produsele sunt intens solicitate pe piaŃa mondială. tehnică de calcul. fiind caracteristică statelor puternic dezvoltate. Nicolaevsk pe Amur. FranŃa. Bristol.mediteranean (Barcelona. iar prin cooperare cu Anglia. Aceste produse sunt folosite în telecomunicaŃii. Principalele uzine se află în regiunea pariziană. Craiova. prin produsele sale în domeniul aeronautic.

Japonia se situează pe primul loc în domeniul industriei apara-turii electronice şi electrotehnice. Firmele japoneze cele mai cunoscute sunt: Toshiba, Sony, Mitsubishi, Nippon, Sanyo, Hitachi, iar principalele centre de producŃie se află la Tokyo, Osaka, Nagoya, Hamamatsu, Hiroshima. În SUA se produc: tehnologie informatică, bunuri de larg consum electrotehnice şi electronice, echipamente pentru telefonia mobilă. Cele mai cunoscute sunt concernele: General Motors, Motorola, IBM, DEC, Hewlett-Packard, ATT, Timex ş.a.. Principalele centre de producŃie sunt: New York, Chicago, Detroit, Atlanta, St.Louis, Tucson, Los Angeles, San Francisco, Silicon Valley (California). În Rusia, industria electronică şi electrotehnică este localizată la Sankt Petersburg, Moscova, Nijni Taghil şi Ijevsk. Germania are o serie de firme specializate în aparatura elec-tronică, electrocasnică, telecomunicaŃii şi o paletă largă de produse: Siemens, Gründig, AEG – Telefunken; firma olandeză Philips a introdus pe piaŃă caseta audio şi înregistrările audio-digitale, echipa-mentele de telecomunicaŃii; în Coreea de Sud îşi au sediile concernele Samsung, LG, Daewoo. • Industria de utilaj agricol s-a diversificat şi produce tractoare, combine, maşini pentru întreŃinerea culturilor, utilaje pentru sectorul zootehnic şi care asigură mecanizarea lucrărilor agricole. Cel mai mare producător mondial de maşini şi utilaje agricole, SUA, prezintă o structură completă a acestei industrii cu o concen-trare evidentă în Pennsylvania (Canton), Tennessee (Chatanooga), Indiana (Richmond), Illinois (Peoria – cel mai important în producŃia de tractoare), Georgia (Atlanta); la New Orleans se produc maşini de recoltat bumbac. Firmele care produc maşini şi utilaje agricole în SUA, dar şi în alte Ńări sunt: Massey Fergusson, Ford şi John Deere. Japonia are o serie de centre mari ale industriei de utilaje agri-cole la Tokyo, Osaka, Nagano, Kyoto, Kochi. În Italia se produc tractoare şi maşini agricole la Torino, Milano, Navarra şi Napoli. Germania este cel mai mare producător şi exportator european de maşini şi utilaje agricole. Uzinele cele mai mari se află la Hanovra, Kassel, Köln, Manheim, Leipzig, Weimar. Grupul Claas este renumit. FranŃa produce utilaj agricol la Île-de-France, Champagne, Vierzon ş.a., iar Polonia, la Poznan şi Varşovia. În Rusia, principalele uzine sunt la Volgograd, Celeabinsk, Omsk, Krasnoiarsk. Printre producătorii de utilaje agricole se mai află Spania, Turcia, China (Tianjin, Beijing), România, Australia, Egipt. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
• Care sunt materiile prime folosite în siderurgie? • Ce rol are siderurgia în economie? • IdentificaŃi pe hartă principalele bazine şi centre de extracŃie a minereului de fier. • Ce rol au neferoasele în industria modernă? • StudiaŃi şi comentaŃi harta repartiŃiei rezervoarelor de cupru. • Ce rol are industria de echipamente în economia modernă? • Care sunt subramurile industriei de echipamente? • Care sunt principalele caracteristici ale comerŃului cu produse siderurgice? • Cum explicaŃi ascensiunea spectaculoasă a unor Ńări în con-strucŃia de autoturisme? • ExplicaŃi sintagma „industria de echipamente”. Teme pentru referate 1. RepartiŃia rezervelor sigure de minereu de fier. 2. Minereurile feroase ajutătoare. 3. ComerŃul mondial cu minereu de fier. 4. ComerŃul mondial cu produse siderurgice. 5. RepartiŃia geografică a metalelor neferoase colorate. 6. RepartiŃia geografică a metalelor neferoase uşoare. 7. Metalele preŃioase: zăcăminte, centre de exploatare, produc-Ńia şi utilizarea. 8. Industria de autoturisme din SUA şi Japonia. 9. Industria de autoturisme din Europa. 10. Industria de aeronave.

11. Industria electronică şi de tehnică de calcul.

Bibliografie
1. Bran Florina şi colab., Geografie economică mondială, Edi-tura Economică, Bucureşti, 2000, pag.131-148. 2. Erdeli George şi colab., Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, pag.106-134. 3. Mihăilescu Ion Florin, Elemente de geografie economică mondială, Editura Ex-Ponto, ConstanŃa, 2000, pag.136-203. 4. Simion P.Teodor, Nicoară Vasile, Geoeconomia Terrei, Edi-tura Domino,Târgovişte,1997, pag.223260.

6. INDUSTRIA CHIMICĂ

Această ramură industrială asigură o valorificare superioară a materiilor prime şi este impulsionată de cererile tot mai mari şi diver-sificate ale altor ramuri industriale, ale agriculturii, transporturilor etc. Materiile prime utilizate în industria chimică sunt extrem de diversificate: substanŃele minerale din scoarŃa terestră (petrol, gaze naturale, carburi, sare, fosfaŃi, sulfaŃi), aerul atmosferic, materii prime vegetale şi de origine animală, subproduse şi deşeuri industriale.

6.1. Industria petrochimică
Este principala subramură a industriei chimice; prelucrează pe-trolul şi gazele naturale din care se obŃin: mase plastice, fire şi fibre sintetice, cauciuc sintetic, solvenŃi, detergenŃi, lacuri, coloranŃi, vopse-le, medicamente, într-o gamă sortimentală de circa 3000 de produse. Dintre toate acestea se detaşează trei grupe de produse: • Masele plastice şi răşinile sintetice Dintre produsele acestei grupe enumerăm: polietilena, policlo-rura de vinil, polistirenul, polipropilena, răşinile termorezistente, poliuretanul, poliacetatul de vinil, siliconul, policarbonaŃii ş.a. Produ-sele au o largă utilizare: agricultură, ambalaje, industria electronică şi electrotehnică, (înlocuitori ai metalelor), a lemnului, industria mobilei, construcŃii, medicină, construcŃia autovehiculelor, industria navală şi aerospaŃială. Produsele acestei grupe a petrochimiei au proprietăŃi superioare şi preŃuri competitive, sunt utilizate pentru performanŃele lor mecanice, termice, chimice, electrice şi optice. Cele mai mari şi di-versificate producŃii au: SUA, Japonia, Germania, FranŃa, Canada ş.a. • Firele şi fibrele sintetice reprezintă grupa de polimeri care reuşeşte să înlocuiască produse naturale ca: fibrele şi firele de in, cânepă, mătasea, lâna ş.a. Această subramură industrială a crescut în raport cu evoluŃia numerică a populaŃiei ultimelor decenii. Principalele Ńări producătoare de fire şi fibre poliamidice şi poliacrilonitrilice sunt: SUA, Coreea de Sud, Germania, Japonia ş.a. Fibrele celulozice, în cantităŃi mari, sunt produse în China, Japonia, India ş.a. În România sunt apreciate fibrele şi firele sintetice obŃinute la Săvineşti, Iaşi, Botoşani. • Cauciucul sintetic se produce pe baza elastomerilor de tipul butadienei, la care se adaugă negrul de fum şi cantităŃi variabile de cauciuc natural. ProducŃia mondială de cauciuc sintetic a evoluat datorită cererii de pe piaŃa mondială şi creşterii rapide în ultimele patru decenii a producŃiei de autovehicule. Marii producători de cauciuc sintetic sunt: SUA, Japonia, Rusia, FranŃa, Germania, China, Marea Britanie, Italia, Canada. Principalele firme producătoare de cauciuc sintetic şi de anvelope sunt: Goodyear (S.U.A. – cu sediul la Akron), Firestone – Bridgestone (SUA), Michelin (FranŃa, la Clermond Ferrand), Pirelli (Italia, cu sediul la Milano), Continental (Germania) ş.a.

Industria petrochimică este amplasată în porturi, zonele producă-toare de petrol şi gaze naturale, în zonele consumatoare de produse.

6.2. Industria carbochimică
Materia primă o reprezintă cărbunii de pământ (cărbunii superiori). Prin distilarea acestora la temperaturi de 1100º – 1200ºC se obŃin: cocs, gudroane, gaze de sinteză, benzoli. Gudroanele sunt folosite în construcŃia şoselelor, în industria coloranŃilor, lacurilor, a explozivilor, maselor plastice etc. Diverse utilizări au produsele obŃinute din benzoli (toluenul, solvenŃii, benzenul, xilena). Din gazele rezultate în urma distilării cărbunilor se fabrică metanolul, răşinele poliesterice termorezistente ş.a. Principalele centre ale industriei carbochimice sunt situate în Germania (Saar, Ruhr), Ucraina (Krivoi Rog), Rusia (Kursk, Lugansk, Kemerovo), FranŃa (bazinul Lorena), China (Fushun), Republica Africa de Sud, SUA (MunŃii Appalachi).

6.3. Industria produselor clorosodice
Materia primă o constituie sarea de bucătărie, iar procedeul de obŃinere a produselor este electroliza. Zăcămintele de sare gemă s-au format în lagune, braŃe marine, bazine litorale separate de mare prin praguri puŃin adânci. Grosimea impresionantă a zăcămintelor se explică, în unele ca-zuri, prin subsidenŃa care s-a întins pe mai multe perioade geologice. Exploatarea sării se face pe mai multe căi: - extracŃia din saline; - prin injectarea apei în zăcământ în bazine; - din lacurile care au format o crustă de sare; - prin desalinizarea apei de mare; Mari zăcăminte de sare deŃin: - Germania (Stasssfurt, Hanovra), FranŃa (Soulce, Salzbronn), Marea Britanie, Olanda, România, Spania, Austria, Polonia (Wielicka), Rusia, SUA, Canada. China este cel mai mare producător de sare marină. Exportă sare: Australia, India, Mexic, Canada, România, Tunisia. Circa 1/3 din producŃia mondială de sare este prelucrată industrial. Din prelucrarea industrială a sării rezultă: clorul, soda caustică, soda calcinată. Clorul este folosit la fabricarea solvenŃilor, maselor plastice, insecticidelor, ierbicidelor, celulozei şi hârtiei, tetraetilului de plumb. O dată cu fabricarea clorului se obŃin soda caustică şi hidrogenul. Soda caustică este folosită în industria textilă, la prelucrarea petrolului, în producŃia de detergenŃi. łările care produc cele mai mari cantităŃi de sodă caustică sunt: SUA, China, Japonia, Germania, Rusia, Canada, Italia. Acestă industrie este mare consumatoare de energie electrică. Centrele mari ale industriei produselor clorosodice sunt Philadelphia, Freeport (SUA), Solikamsk (Rusia), Dombasle (FranŃa), Inowroclaw (Polonia), Chendu (China). Tot aceleaşi Ńări au excedente de produse clorosodice. Impor-tatorii sunt Ńările care au rezerve mici de sare: Mexic, Brazilia ş.a.

6.4. Industria acidului sulfuric
Sulful este materia primă pentru industria acidului sulfuric. Se cunosc două categorii de mari zăcăminte de sulf nativ. În SUA se exploatează în MunŃii Stâncoşi (Cody, Cove Creek), Utah, Wyoming, Texas, Louisiana, în Rusia la Iaşimbai, Orenburg, în Polonia la Sieradz, Tarnobrzeg, în Japonia la Hakodate, Fukushima, în Spania la Hellin, în Italia la Enna, Gagliano (Sicilia), Avellino, Urbino; se mai exploa-tează în Chile, România, Noua Zeelandă. Zăcăminte de sulf se găsesc în depozitele sedimentare şi în spaŃiile asociate structurilor petrolifere şi gazeifere din China, India, Kuweit, Iran. CantităŃile cele mai mari de acid sulfuric se produc în SUA, China, Maroc, Japonia, Rusia, Noua Zeelandă, Spania, Italia. Acidul sulfuric este folosit la fabricarea îngrăşămintelor chi-mice, coloranŃilor, explozivilor, celulozei, fibrelor sintetice, în meta-lurgie, industria textilă, rafinarea petrolului, metalurgia neferoaselor. 6.5. Industria îngrăşămintelor chimice

la început. pe cale industrială. oraşele-porturi etc.) importă lemn şi/sau celuloză pentru hârtie. trestia de zahăr. Egipt. Depozitele de guano se găsesc în Peru. FranŃa. Buggingen. Indonezia. pentru producerea hârtiei se mai folosesc: stuful. Africa de Sud. astăzi amoniacul se foloseşte la fabricarea acidului azotic şi se obŃin îngrăşăminte chimice. Saligorsk. Apatitele (fosfat tricalcic natural) sunt folosite pentru producerea îngrăşămintelor chimice (superfosfaŃi). FranŃa. din vechile câmpuri miniere din statul Saskatchewan. principalele centre de fabricare a hârtiei sunt: Seattle. Aceste zăcăminte se formează pe o suprafaŃă mai redusă şi numai în faza finală a ciclului de sedimentare halogenă. în Israel. Rusia. Kazahstan. prin acŃiunea acidului sulfuric asupra amoniacului. Suria. Quebec ş. . Halle ş. Algeria.a. Marea Britanie. Iordania. SUA. Rusia. Faptul că procesele tehnologice sunt de natură chimică a determinat includerea industriei celulozei şi hârtiei în industria chimică. China. În Germania. fiind utilizat ca îngrăşământ fosfatic natural. Rusia. FranŃa ş.a. sărurile de potasiu se extrag de la Carlsbad (New Mexico). China. Germania. Rusia ş. alte Ńări (Japonia. Suedia. guano. precum şi de la Saskaton. iuta. • Îngrăşămintele fosfatice se produc pe baza fosfaŃilor naturali: fosforite. Centre specializate în producŃia de hârtie sunt în Japonia (Kushiro). În SUA. Peru. precum şi a acidului sulfuric. SUA. Rusia. Statele care exportă mari cantităŃi de celuloză şi hârtie sunt Canada. ProducŃii şi cantităŃi mari exportate au: Maroc. Nauru. Suedia dispun de masă lemnoasă datorită unor mari suprafeŃe forestiere. apatite. Belarus. În producŃia mondială de îngrăşăminte potasice. Spania. În preajma primului război mondial s-a obŃinut (prin fixarea azotului atmosferic). Searles Lake (California). Tunisia. exploatarea se efectuează din apele Mării Moarte. din lacurile sărate de la Tripolis. CantităŃi mari de îngrăşăminte azotoase produc: SUA. Olanda.a. Ierarhia producŃiei mondiale de îngrăşăminte chimice se prezintă astfel: SUA. iar în Canada – Vancouver. din sta-tele Alberta şi Manitoba. Deşi lemnul este materia primă cu o pondere de circa 95%. Italia. Belle Plaine. în Tunisia. Dacă. Brazilia. care a stat la baza întregii producŃii de îngrăşăminte azotoase. SUA. sinteza amoniacului. 6. Germania. Guano este constituit din excrementele păsărilor de pe litoral. China. Congo.a.a. pe baza unor materii prime proprii. În SUA. Irak. Maroc.Prin folosirea raŃională a îngrăşămintelor chimice creşte produc-tivitatea agricolă şi pot fi satisfăcute cerinŃele alimentare impuse de creşterea numerică a populaŃiei. Namibia. Germania. India. Algeria. Fabri-cile de îngrăşăminte azotoase sunt amplasate în apropierea materiei prime: rafinăriile de petrol. Depozite de salpetru se găsesc în nordul statului Chile şi în Bolivia. Rusia. dispune de zăcă-minte uriaşe la Solikamsk. provin din depunerea pe fundul oceanelor a scheletelor de peşti. dintre care azotatul de amoniu este cel mai important îngrăşământ cu azot. Rusia. Germania. Finlanda. • Îngrăşămintele azotoase Utilizarea acestora a început în secolul al XIX-lea sub forma azotaŃilor naturali. Israel ş. Finlanda. aceştia se găsesc în Chile (Iquique) sub forma salpetrului (azotat de sodiu). Siria. sărurile de potasiu se exploatează la Stassfurt. conductele de gaze naturale. Dacă SUA. în Canada. Egipt. Spania exploatează sărurile de potasiu la Sauria. provenind din descompunerea unor substanŃe azotoase (guano). Canada. bambusul şi paiele. Canada. În cadrul acestei subramuri se produc mai multe tipuri de îngră-şăminte chimice. iar mai târziu s-a utilizat lemnul de răşinoase şi foioase. cea mai mare parte a îngrăşămintelor azotoase constituie derivate din amoniacul de sinteză. bazinele huilifere. Savannah. Canada. s-a obŃinut şi utilizat ca îngrăşământ sulfatul de amoniu. incolore sau albe. China. Chile. Tunisia. Israel. Totuşi. Suedia.a. fosforului pentru chibrituri ş. hârtia se fabrica din textile. în zonele bogate în peşte şi cu climat uscat. Egipt ş. Belarus. iarba alfa. India. Rusia. Fosforitele se găsesc în Maroc. pe primele lo-curi se află Canada.6. Finlanda. Balsareny. Berezniki. New Orleans. mare producătoare de săruri de potasiu. FranŃa ş. Germania. zăcămintele de petrol.. Navara. Beriain. un mare zăcământ se află pe teritoriul statelor Zair.a. Industria celulozei şi a hârtiei La început. Principalii producători de îngrăşăminte fosfatice sunt: SUA. SUA. • Îngrăşămintele chimice potasice se obŃin pe baza sărurilor de potasiu. FederaŃia Rusă. Charleston. a acidului fosforic. Gabon şi Angola.a. Se prezintă sub formă de mase granulare compacte. Cardona. India.

pag. estetică. mediul marin. Industria acidului sulfuric. exerciŃii. Totodată. Ciba-Gegy). reacŃiile chimice. purifică aerul. menŃin echilibrul climatic. în componenŃa medica-mentelor. utilizarea acestuia în economie 4. menŃin umiditatea. menŃin echilibrul hidrologic. ciuperci. Geografie economică mondială. în legătură cu fondul forestier se manifestă o serie de tendinŃe cu efecte negative. sunt sursă de oxigen. arbori de chinină. Bucureşti. rozmarin. pag. răşinoase etc. Multe alte plante sunt folosite pentru obŃinerea produselor necesare vindecării unor boli. • CaracterizaŃi situaŃia actuală a industriei chimice din România. au valoare biologică (fond de gene). Industria de medicamente Terra este foarte generoasă în privinŃa resurselor naturale pentru industria de medicamente. alimentară şi a pielăriei. Rolul şi funcŃiile pădurii Pădurile deŃin 1/5 din biomasa planetei. se pare că societatea umană îşi dă seama cu întârziere de importanŃa pădurii. migdal.În România. pin. Bucureşti. Teme pentru referate 1. 70-74.7. 7. Geo-grafie economică mondială. RepartiŃia geografică a pădurilor . ecologică. pag. Braşov. Italia ş. Editura IndependenŃa Economică. Drobeta-Turnu Severin. Lilly. afin. industria chimică. fructe. precum şi în cadrul combinatelor de la Chişcani. 1997. lămâi. răcoarea. Suceava. Piatra NeamŃ. Pfizer. În ultimii ani. FranŃa (Servier). În prezent. NeguŃ Silviu şi colaboratorii. palisandru. au funcŃie edafică. au rol antierozional. 154-167. sinteza chimică. Germania (I. păstrează şi ameliorează calităŃile mediului. Principalii producători de medicamente sunt: SUA (firmele Shering. 2000. fiind primordiale în fabricarea medicamentelor. Tad Pharma. Industria firelor şi fibrelor sintetice 2. substanŃele active naturale dobândesc o pondere mai mare. 2000. RepartiŃia teritorială a industriei cauciucului sintetic 3. ElveŃia (Sandoz. Dej. Întrebări. Frăsineanu Dragoş.a. conturaŃi perspectivele ei. Braghină Cristian. Florea Miron. farmaceutică. Plough. aplicaŃii • Care sunt materiile prime utilizate în industria chimică? • CăutaŃi pe hartă centrele industriei carbochimice din Europa şi explicaŃi cauzele amplasării acestora. Wörwag Pharma). volumul masei lemnoase exploatate depăşeşte pe cel al creşterii anuale. Geografie economică mondială.2. Berlin Chemie. pădurea este un rezervor de materii prime prin lemnul de diferite calităŃi.G. măslin.1. iar unele dintre ele cu efecte ireversibile: se diminuează rapid suprafeŃele împădurite. 2. Erdeli George. Suedia (Astra). 6. Fondul forestier oferă resurse de palmier de ulei. nuc. Marek). vasta pădure amazoniană se află în pericol. Buşteni. fabricile de hârtie se află la Bacău. Editura FundaŃiei România de Mâine. 3. Industria farmaceutică Bibliografie 1. adăpost pentru faună. 136-145. Editura Aula. 7. REPARTIłIA GEOGRAFICĂ A PĂDURILOR ŞI A INDUSTRIEI DE PRELUCRARE A LEMNULUI 7. substanŃe utilizate în industria chimică. FuncŃiile pădurii sunt numeroase: regulator termic. Alte materii prime pentru industria de medicamente provin din industria alimentară. Farben.

2 miliarde hectare Fondul forestier este repartizat în funcŃie de treptele de relief.6 miliarde hectare. sol (tabelul 22). . astăzi. suprafaŃa totală a pădurilor este de 4.În urmă cu două milenii. suprafaŃa împădurită era de 7. reprezentând 56% din suprafaŃa uscatului. zonele climatice.

substanŃă uscată din care: 60-65% pădurea zonei calde.9 494 488 295. hylaeas. (după Brazilia). Diseminarea unora face dificilă exploatarea. prezintă mai multe etaje de vegetaŃie (erbaceu. lemnul de balsa. Congo (109.5 mil. în Africa. pe Ńărmul Golfului Guineea şi al Mozambicului. Djawa. indigotierul ş. au suprafeŃele cele mai mari: R.ha). În America de Sud. specii de plante parazite.ha). din care: 60 –65% pădurea zonei calde.4 mil. 10-12% pădurea de conifere şi 20-25 % celelalte păduri.Tabelul 22 RepartiŃia pădurilor pe marile ansambluri continentale Ansamblul continental America Latină SpaŃiul ex-sovietic Africa Asia America de Nord Europa Australia .3 31.5 23. ha). Sumatera. arborele de cafea. 54% revin pădurilor din zona intertropicală.ha). ocupă mari suprafeŃe în bazinul fluviului Congo. suprafeŃe mari de pădure au: China (133. Kalimantan. arborele de cauciuc. India (65 mil. bogată în specii. .2 mil.ha) şi Japonia (25.8 łara Rusia Canada Brazilia SUA • În Europa. Unele specii au o mare valoare economică. mahonul. Amazonia. orhideele. un interes economic major prezintă următoarele zone forestiere: • Pădurea ecuatorială (pădurea tropicală umedă) Este bine reprezentată în America de Sud.ha. între care predomină palmierii. Tabelul 23 łările cu cele mai mari suprafeŃe de pădure SuprafaŃa de pădure (în milioane ha) 765.6 15. din Asia Centrală şi de Sud-Vest.D. arborele de chinină.2 2.2 13. • În Asia.9 mil. Peninsula Malacca. caracteristice sunt: palmierul de ulei. Surinam 87%. reprezentând 66% din întreaga productivitate a vegetaŃiei uscatului. Tanzania (32.a. cele mai mari suprafeŃe de pădure se află în: Suedia (24.2 Din totalul suprafeŃelor împădurite.8 mil. santalul. Marea diversitate sub care se întâlnesc factorii geoecologici.2 4. Productivitatea anuală a pădurilor este estimată la 80 miliarde t substanŃă uscată.7% din teritoriu).ha). aba-nosul. Ecuador 78%.ha). santalul. bosanes. Unele state au un mare procent de împădurire: Guyana Franceză 97%. arborele de cacao. 25% pădurilor de conifere (din zona temperată) şi 21 % pădurilor de foioase din zona temperată. România are 6. Arborii cu lemnul preŃios sunt: mahonul. Australia are 40.5 mild m3. mahonul african. Guyana 87%. Finlanda (20 mil. mediu şi superior). Este o pădure veşnic verde. arborele de camfor. Argentina (33.ha). lianele. ha) 950 816 520 491 457 146 74 % din suprafaŃa împădurită a lumii 27. se reflectă în distri-buŃia geografică a pădurilor.ha (26. Dintre specii. Anual. Productivitatea anuală a pădurilor este estimată la 80 miliarde t. insulele Sonde. arborescent inferior. teck-ul.8 49. palisandrul. Zambia (31.25 mil. • În Africa. arbustiv. acajuul.3 mil. palmie-rul de vin.2 mil.5 57.ha). palmierul de cocos. 10-12% pădu-rea de conifere şi 20-25% celelalte păduri. foarte mic: statele din nordul Africii. Pădurea ecuatorială se află şi pe Ńărmurile sudice ale Indochinei. arborele de scorŃişoară. iar altele. Noua Guinee şi nord-estul Australiei. volumul de masă lemnoasă creşte cu 5. Indonezia (115. În această mare varietate a pădurilor.3 mil.9 % din suprafaŃa pădurilor lumii 22 14 14 8 % din suprafaŃa Ńării 44.ha).2 mil. în zonalitatea lor latitudinală şi etajarea altitudinală. în compoziŃia floristică a acestora şi în valorificarea economică.1 14.Oceania SuprafaŃa de pădure (mil. fiind cunoscută sub numele de selvas.

castanul. pădurea boreală euroasiatică alcătuită (în partea europeană predominant din molid şi pin silvestru. supra-feŃele cele mai mari revenind Indoneziei. valoarea sa economică este remarcabilă.3. cu o populaŃie tribală de circa 50 milioane de oameni. cu o productivitate des-tul de ridicată şi au o mare valoare economică. partea centrală a statului Chile. cele două Corei şi Japonia. • Pădurile şi tufişurile cu frunze aspre se află în California. magnolia şi stejăretele. În anul 1997 au fost afectate de incendii 12. Se disting două biocenoze: pădu-rea boreală (taigaua) canadiană cu specii dominante de molid alb şi brad de balsam. creşterea riscului la viituri. frasin. • Pădurile cu frunze căzătoare din Asia de Est se găsesc în nord-estul Chinei. arborele de unt. ziua şi noaptea. arborele mamut (Sequoia gigantea). 7. Patagonia şi Noua Zeelandă. Speciile cu mare valoare economică sunt: stejarul de plută.a. în esenŃă. care generează ploile acide şi degradează pădurile. gorun. folosite ca lemn de foc. • Pădurile cu frunze căzătoare din Europa se întind de la Atlantic la MunŃii Ural. ImportanŃă economică au speciile de stejar. în estul Europei predomină carpenul. Germania.. pentru export. arborele de catifea. iar în Siberia din larice).a. stejarul negru. pe de altă parte. Oriunde se găsesc păduri în zona intertropicală. regiunea Capului. Austria. Datorită omogenităŃii speciilor forestiere. fagul cu frunza lată. stejarul roşu. cedrul de Liban. sau au fost inundate de barajele hidrocentralelor. ca şi din alte zone. tendinŃa protecŃionistă a unor Ńări ca Japonia. Tsuga. datoriile crescânde ale Ńărilor în curs de dezvoltare către lumea postindustrială.a. castanul de Brazilia. aspectul dezolant al arealelor defrişate ş. ele sunt asediate. magnolia şi stejăretele. cedrul de Atlas. America de Nord ş. arborele de catifea. arborele de lalele ş. frasin. Braziliei. ImportanŃă economică au speciile de stejar. de limitare a emisiilor poluante în atmosferă. datorită fenomenului de secetă. se referă la: tăierea arborilor.Alte specii din pădurile ecuatoriale au diverse utilizări: vanilia (cu fructe parfumate utilizate în produsele de cofetărie). Sunt bine stratificate. Japonia ş. aceasta are o suprafaŃă de 920 mil. Volumul de masă lemnoasă extras a evoluat mereu şi devan-sează capacitatea de regenerare a pădurilor. deficitul de combustibil cu care se confruntă aproape un miliard de oameni din „lumea a treia”. • Pădurile cu frunze căzătoare din emisfera boreală şi australă Această zonă ocupă suprafeŃe mari în Europa. Unele Ńări au pro-grame de reîmpădurire. cocotierul. transportul la centrele de prelucrare şi prelucrarea propriu-zisă a lemnului în produse semifinite şi finite. mesteacăn. bradul Douglas. precum şi unele conifere. castanul dulce. platanul. Australia de Sud-Est şi regiunea Mării Mediterane. datorită relativei omo-genităŃi a speciilor: fag. China. ha de pădure şi savană. În MunŃii Coastelor creşte arborele roşu (Sequoia sempervirens). • Pădurile cu frunze căzătoare din America de Nord se situează în partea centrală şi de sud-est a SUA şi au ca specii valoroase: stejarul alb. Creşterea anuală a volu-mului de masă lemnoasă se apreciază a fi de 5. Mecanizarea lucrărilor de exploatare forestieră a condus la obŃi-nerea lemnului brut la preŃuri foarte mici. palmie-rul de ulei. • Pădurile cu frunze căzătoare din emisfera australă se găsesc în Chile şi Noua Zeelandă. arse pentru a curăŃa terenul pentru păşuni. bradul numidia.4 mil. Exploatările forestiere şi industria de prelucrare a lemnului ActivităŃile. Kenyei. .5 miliarde m3. • Pădurile boreale de conifere poartă numele de taiga. sagotierul. stejarul mediteranean ş.1 mil. ulm. ha şi reprezintă una dintre cele mai importante păduri ale Terrei sub raport economic. frasin. ElveŃia. tăiate pentru cherestea. În anul 2000 au fost afectate de incendii pădurile din SUA şi din sudul Europei. Pădurile dispar cu o viteză de un acru şi jumătate pe secundă. În pădurea boreală de pe litoralul pacific american predomină molidul. încălzirea globală. iar în emisfera australă sunt localizate în Chile. Columbiei. Un efect devastator asupra pădurii îl au incendiile. arŃarul de zahăr. care preferă să importe lemn din alte Ńări în scopul conservării pădurilor proprii. arborele de pâine ş. uriaşul pădurilor temperate. plop. • Pădurile cu frunze căzătoare din Asia de Est se găsesc în nord-estul Chinei. stejar. cantităŃii şi cali-tăŃii lemnului extras. Japonia.a. iar în MunŃii Sierra Nevada. Este evidentă. tot timpul anului. O serie de cauze produc distrugerea pădurilor din zona caldă: creşterea rapidă a populaŃiei. O dată cu copacii dispar numeroase vieŃuitoare şi ultimele societăŃi antice rămase. măslinul. Speciile valoroase economic sunt fagul.a. Restrângerea suprafeŃelor de pădure accentuează procesul de deşertificare. În pe-rioada 1980-1995 a fost exploatată o suprafaŃă de 72.a. specii de brazi.ha de pădure. alunecări de teren şi inun-daŃii.

Germania. exploatarea raŃională. Rusia (Arhanghelsk. Amati şi Guarneri). plăcile fibrolemnoase. Aceasta este subramura care asigură materia primă pentru celelalte subramuri ale industriei lemnului.m3). FranŃa. Principalii producători sunt SUA (primul loc în producŃia de PAL). Austria. Suedia. dar ponderea cea mai mare a acesteia se află în „lumea a treia”. scânduri. Tabelul 24 Dinamica exploatărilor de lemn pe plan mondial şi regional în perioada 1950-2000 (mil. Roma) Volumul mediu de masă lemnoasă exploatată la nivelul anilor 1950 1960 1970 1980 1990 2000 Regiuni Din Din Din Din Din Din geogracare care care care care care fice Total lemn Total lemn Total lemn Total lemn Total lemn Total lemn de de de de de de lucru lucru lucru lucru lucru lucru Europa 286 167 317 215 382 325 374 334 390 360 400 380 Fosta 329 180 370 202 472 335 465 357 480 690 500 400 URSS Asia 290 84 384 124 1100 635 1477 912 1580 1100 1720 1280 Africa 120 20 190 22 605 322 679 384 720 517 800 520 America 392 320 405 356 468 449 550 495 590 520 600 540 de Nord America 140 21 268 127 325 182 421 281 510 380 540 390 de Sud America 40 6 42 7 69 39 36 28 42 35 50 44 Centrală Zona 20 15 25 16 35 28 38 32 46 40 50 46 Pacific TOTAL 1617 813 2001 1069 3456 2365 4040 2823 4358 3352 4660 3600 • Industria semifabricatelor furnizează placaje. Winnipeg. Japonia. Dintre subramurile industriei prelucrării lemnului fac parte: • Industria cherestelei. 8. INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCłII .. Detroit). Canada. Cehia. Japonia. de asemenea. ambalaje. Germania. furnire. AlŃi mari producători de cherestea sunt: China. conservarea şi pro-tecŃia. Germania. (după Annuaire des produits forestières FAO.a. Serov. În structura producŃiei de cherestea predomină lemnul de conifere. FranŃa. FranŃa. ProducŃia şi consumul de mobilă sunt dominate de Ńările dezvoltate: SUA. Coulle. Studii recente efectuate de institutele specializate ale ONU relevă că 60% din populaŃie folosesc lemnul drept combustibil. Se produc mobilă „stil”. Finlanda. Malaysia. Grand Falls). mobilă modulară. • Industria mobilei are o mare pondere în schimburile interna-Ńionale. Marea Britanie. Iman). Brazilia. Italia ş. grinzi. Canada (Vancouver. Igarka. importă cherestea: SUA. Italia. lemnărie pentru construcŃii. • ProducŃia de instrumente muzicale are vechi tradiŃii în Italia (viorile Stradivarius. Cele mai mari centre de producŃie sunt în SUA (Seattle. iniŃiativele organismelor internaŃionale care urmăresc refacerea fondului forestier. plăci aglomerate lemnoase. Murmansk. Indonezia. apoi cel de foioase din zonele temperate şi cel din pădurea de zonă caldă. Japonia. Suedia. Industria cherestelei este concentrată în statele care au mari resurse forestiere. Germania ş. Finlanda ş. Produsele semifinite sunt folosite pentru mobilă.Numeroase sunt. diverse bunuri de consum.a. Canada (locul întâi în producŃia de PFL). traverse. Rusia. în cadrul căreia se produc: parchet.a.

în raport de solicitări. este utilizat pentru produ-cerea porŃelanului. Nigeria. Unele unităŃi de producŃie au fost închise datorită efectului asupra mediului.a. iar pietrişurile de balastieră la diferite tipuri de betoane sau terasamente. FranŃa (Masivul Central). agri-cultură. căi de comunicaŃie. Zăcăminte şi mari exploatări se găsesc în India (Podişul Deccan). andezitul. marnele şi dolomitul.a. genetic. caolinul. Lüda. Coreea de Sud. Hitachi. 8. Industria lianŃilor foloseşte ca materii prime calcarele. Brazilia. • Dintre rocile metamorfice menŃionăm marmura. rezistentă care se poate prelucra în plăci şi lustrui. Industria cimentului. CantităŃi mari sunt exploatate în Italia (Val – Venosta. Norvegia. Tianjin. verde (Prato – Italia). cimentul este indispensabil. Se exploatează în estul Chinei. Andaluzia). Nanjing ş. Mexic. Principalele unităŃi de producŃie sunt situate în apropiere de Harbin.a. o varietate albă. Japonia este al treilea mare producător mondial de ciment. Siena. Brazilia ş. . Knoxville. Cele mai intens valorificate sunt: calca-rele. travertinul pentru placări exterioare. 8. La Spezia. Vittoria. var şi ipsos. terasamente etc. Tabelul 25 Cele mai mari societăŃi producătoare de ciment (2000) Societatea Holdenbank Lafarge Coppée Heidelberg Zement Italcementi Blue Circle łara SUA FranŃa Germania Italia FranŃa . SUA. prin calcinarea calcarului în cuptoare. cu adaos de marne. St. granitul de Rapakivi (din Finlanda). Louis ş. ScoŃia. Cehia. de Baveno şi Monte Orfano (din Italia). FranŃa. în centrul Spaniei. sud-vestul Marii Britanii. argilele şi nisipurile. în afara centrelor urbane (au impact ecologic). Sunt localizate. dolomitele. Spania (Murcia.a. Centrele de producere a cimentului au o largă răspândire. Pentru producerea cimentului se folosesc ca materii prime calcarul.Bazaltul se foloseşte pentru pavaje. Prelucrarea industrială a materialelor de construcŃii Principalele ramuri ale industriei materialelor de construcŃie sunt: industria lianŃilor. Carrara). sticlei şi prefabricatelor. SUA.2. 8. cea a ceramicii. . Irlanda de Nord ş. Centrele în care se Locul doi mondial este deŃinut de obŃin cantităŃile cele mai mari sunt în apropiere de oraşele: Norfolk. granitul de Virbo (din Suedia). ProducŃia de ciment a Chinei a crescut rapid în ultimele trei decenii (32. India. Marea Britanie. SUA importând ciment (în containere) din alte Ńări. Suedia. lucrări de interes public şi industriale. Kyoto.a. Brazilia. În afara argilelor comune (folosite pentru ceramica brută). Rocile folosite ca material de construcŃii.Granitul este o rocă eruptivă. AlŃi mari producători sunt: India. în apropierea surselor de materii prime. Rocile folosite în construcŃii Această ramură are o largă răspândire.4% din totalul mondial). Cesena.2. FranŃa.1. Grecia (Paros). Ucraina. Cen-trele de producŃie sunt în apropierea oraşelor: Ube. Portugalia. Egipt ş. a. de regulă. pirită alumină ş. furnizează numeroase produse brute sau finite pentru arhitectură. Rusia ş. se obŃin diferite sortimente de ciment. Pentru lucrările de anvergură (ca material de construcŃie). Gresiile sunt larg răspândite pe toate continentele. sienitul. bazaltul. Exploatările de granit se găsesc în sud-vestul SUA. Nisipurile cuarŃoase se folosesc pentru fabricarea sticlei şi a cristalului. Luoyang. Se găseşte sub varietăŃile de: marmură albă de Carrara (Italia). Levanto. gri deschis (Imettos – Grecia). Se prezintă sub varietăŃile: granitul roşu (în Ucraina).8. Canada. Kitakyushu. care prezintă o mare valoare comercială. Thailanda.2.2. pentru obŃinerea unor tuburi rezistente.1.. cuprind: • Roci eruptive (magmatice). marnele şi argilele şi livrează ca produse diferite sorti-mente de ciment. de Assuan (Egipt). Rusia. • Rocile sedimentare. dintre care enumerăm: granitul. Tampa.a. SUA.

Necesitând mari cantităŃi de gaze naturale şi energie electrică. Cehia (din Boemia). Materiile prime folosite sunt nisipurile silicioase şi cuarŃoase. Diminuarea fondului forestier în ultimele două secole 6. Germania (Kiel. RaportaŃi suprafaŃa împă-durită la numărul populaŃiei. • CaracterizaŃi pădurea ecuatorială. obiecte de artă şi podoabă. 8. Belgia ş. de bariu sau de zinc. tuburi. în zonele sedimentare de deal şi câmpie. cărămizile refractare.a.4. Industria ceramicii Materia primă folosită este argila comună. de potasiu. aluminos şi hidrofob. Industria sticlei este dominată de producŃia de geamuri. beton armat. de regulă.a. Sticla de cristal are un conŃinut redus de oxid de fier. VeneŃia. exerciŃii.2. Yamata). stâlpi. Radeberg (Germania).5. dar un conŃinut variat de oxizi de plumb. Japonia. • Cu datele din tabelul repartiŃiei pădurilor pe marile ansambluri continentale alcătuiŃi o cartoschemă. Industria lianŃilor şi protecŃia mediului înconjurător 2. • ComparaŃi taigaua siberiană cu taigaua canadiană. Suedia este vestită în producŃia de sticlă artistică. Sunt apreciate porŃelanurile din Japonia (Seto. • ComentaŃi harta descreşterii anuale a suprafeŃelor împădurite.a.Se fabrică mai multe tipuri de ciment: Portland. produce: panouri. • FaianŃă apreciată pe piaŃa mondială produc: China (Jiangjian). articole de sticlărie. Weisswasser. Paris. Hamburg). Industria sticlei şi a cristalului a cunoscut o largă dez-voltare. Coreea de Sud. • ComentaŃi afirmaŃia „funcŃia ecologică a pădurii prevalează asupra funcŃiei economice”. Val Saint-Lambert (Belgia). ExtracŃia şi utilizarea marmurei 3. Teme pentru referate 1. aplicaŃii • EnumeraŃi şi comentaŃi funcŃiile pădurii. care se găseşte din abundenŃă în scoarŃa terestră. Seto). comerŃul cu lemnul preŃios 5. 8. Lille). • CaracterizaŃi exploatările de lemn din pădurile României.a. Belgia. ComentaŃi rezultatele. soda caustică. Pentru producŃia de sticlă fină şi cristaluri sunt renumite o serie de centre: Murano. FranŃa (de Sèvres. Germania. Rusia. feldspaŃii ş. faianŃa. soda calcinată. în care se remarcă: SUA. India ş. Ger-mania (Meissen şi Rosenthal). Industria ceramicii în Europa 4. Ńevi. Coreea de Sud ş. Industria prefabricatelor are o pondere mare în construc-Ńiile edilitar-industriale din ultimele 4-5 decenii. din China (Kingdezhen). materialele izolatoare. azbociment. Baccarat. Limoges). Sokolov. cu întărire rapidă sub apă ş. gresia teracota. producŃia de ciment nu este atractivă pentru Ńările dezvoltate. Erfurt. Kogoshima. ProducŃia este diversificată în Ńările dezvoltate. Krönberg. în afară de China.3. cărămizile pentru placare. Empoli (Italia). FranŃa (Amiens. articole de menaj de calitate superioară. Nancy (FranŃa). obiectele de uz sanitar. Kosta (Suedia). China. Industria sticlei şi cristalului în Europa 7.2. • Industria porŃelanului este o creaŃie a estului şi sud-estul Asiei.a. Se produc numeroase sortimente: geamuri. obiectele de uz casnic din faianŃă şi porŃelan (pe baza prelucrării caolinului). fibre. Saseb.2. o evoluŃie spectaculoasă a producŃiei de ciment s-a înregistrat şi în alte Ńări aflate în curs de dezvoltare. Anglia.a. 8. Japonia (Kyoto. Exploatarea regenerativă a pădurilor Bibliografie . Produsele finite ale acestei subramuri sunt: cărămizile pentru construcŃii. oxidul de plumb. Întrebări. Arborii cu lemnul preŃios. Jablonec (Cehia) ş.

alpaga ş. Această subramură are o evidentă dispersie în teritoriu. Mexicul au fost de-a lungul seco-lelor „focare” în domeniul Ńesutului fibrelor. São Paulo). Pakistan (Karachi. Xian. În Australia. Thailanda. pag. Texas. în China. Macon. El Paso. Centrele cele mai mari ale industriei bumbacului sunt: San Antonio. Eindhoven. în industria textilă sunt folosite fibrele de origine animală: lâna. Persia. Erdeli George. Egiptul. mătase. Cele mai mari centre sunt: Shanghai (şi. Bombay. Florea Miron. cânepă. Braşov. India are străvechi tradiŃii în prelucrarea bumbacului. Lancaster). Djakarta). Atlanta. în 1785 apare războiul de Ńesut mecanic. tricotaje. la care. la Manchester. Bruxelles). sisal. Valen-ciennes). în Rusia. la Harbin. s-au adăugat. Vlăsceanu Gh. în Europa. Geo-grafie economică mondială. Africa de Sud. pag. încălŃămintei. Olanda (Leiden. au determinat folosirea unor cantităŃi sporite de fibre chi-mice tip lână. în apropierea acestuia. Weihai. in. Belgia (Mons. Frăsineanu Dragoş. centre importante: Ahmedabad. Bogota). 2001. Dallas. Indonezia (Palembang. Vologda.1. lână ş. SUA are tradiŃii în această subramură. Bucureşti. Nantong. Calcutta ş. pături ş. 9. forŃă de muncă specializată ş. Sholapur. 164-167. 2. iar în Marea Britanie. 2000. depin-zând de materii prime. covoare. Surabaja. Zhenjiang). angora.1. Marea Britanie. Madurai. Principalii producători de lână sunt: Australia. Argentina. State cu o puternică tradiŃie în industria bumbacului sunt: Marea Britanie (Manchester. 9. Geografie economică. Braghină Cristian. Brisbane. postavuri. 9. Leeds. a. Geografie economică mondială. Industria lânii Pe lângă fibrele vegetale. 3. În anul 1150 a fost intro-dus. Polonia (Łodz). INDUSTRIA UŞOARĂ ŞI ALIMENTARĂ Industria uşoară cuprinde următoarele subramuri: industria tex-tilă şi a confecŃiilor. războiul de Ńesut orizontal. . industria pielăriei. Algeria. În ultimele trei decenii au apărut centre ale industriei bumba-cului şi în Ńările cultivatoare: Egipt (Alexandria. Bra-zilia (Recife. Industria textilă Materiile prime folosite în industria textilă sunt fibrele vegetale şi cele de origine animală: bumbac. Ancona. Columbia (Medellin. 2000.. de pieŃele de desfacere. FranŃa (Lille. 74-80. Nancy. caşmirul.a. Cairo). Guangzhou. Editura Meteora Press. China. principalele centre ale industriei lânii sunt la Sydney. Industria bumbacului China deŃine primul loc în lume în producŃia de fire şi de Ńesă-turi. Tianjin.a.1. Italia (Perugia. tradiŃie. New Mexico. impunându-se. Shenyang. CerinŃele tot mai mari de stofe. Kunming. Patna.a.2. 9. Editura Aula.1.1. la Ivanovo. ramie. Beijing. Noua Anglie. VeneŃia). Lahore). Haimen. care este localizată în Georgia. Bucureşti. Arnhem). Uruguay. cele chimice (fibre celulozice sau sintetice) Prelucrarea fibrelor de origine vegetală şi animală a început în paleolitic. Noua Zeelandă. 168-172. Kendal. Editura FundaŃiei România de Mâine. Rusia.a. Negoescu Bebe. iar în 1789 maşina de cardat şi daracul. mohairul. China. datorită creşterii cererii. blănăriei şi marochinăriei. Knoxville.

În SUA, principalele centre ale industriei lânii sunt la: Boston, New Haven. În Japonia, industria lânii se bazează pe import, iar centrele de prelucrare sunt la Osaka, Tokyo, Nagoya, în Germania, la Mönchengladbach, în Belgia, la Verviers, în Afganistan, la Kandahar.

9.1.3. Industria mătăsii naturale are o pondere mică în cadrul industriei textile şi este puternic concurată de firele sintetice. Această subramură de tradiŃie cunoaşte un reviriment în a doua jumătate a secolului al XX-lea; cantităŃi mari de mătase sunt produse în centrele specializate: Guangzhou, Shandong, Wuhan, Lüda, Shanghai (China), Shrinagar, Agra (India), Kochi, Komatsushima, Onahama (Japonia). De asemenea, producători de mătase naturală sunt: Vietnam, Thailanda, Cambodgia. Alte Ńări produc cantităŃi mai mici de mătase naturală, importă fire şi Ńesături, industria mătăsii naturale fiind localizată în centre renumite: Como, Milano (Italia), Lyon (FranŃa), Coventry (Marea Britanie), Lugoj (România), New Jersey (SUA). În Asia se produc 9/10 din cantitatea de mătase naturală a Terrei. 9.1.4. Industria inului şi cânepii
Prelucrarea fibrelor de in şi de cânepă se efectuează, de regulă, în arealele de cultură ale acestor plante (în zona temperată, umedă şi răcoroasă). Aceasta este o ramură tradiŃională. ProducŃia de Ńesături este concentrată în Rusia, China, India, Belarus, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, România, Ungaria.

9.1.5. Alte plante textile
În cantităŃi mai mici se utilizează sisalul (Rusia, China, Brazilia, Tanzania, Mozambic), abaca (Filipine), chenaful (India, Thailanda, Tanzania).

9.1.6. Industria tricotajelor şi confecŃiilor
Tricotajele se obŃin din bumbac, lână, mătase, fibre sintetice sau în amestec. Articolele de tricotaje mai utilizate sunt: puloverele, fularele, treningurile, mănuşile tricotate, lenjeria de corp, ciorapii ş. a. Fabricile moderne de confecŃii şi tricotaje sunt amplasate în centre puternic populate. În statele dezvoltate se găsesc o serie de centre cu evidentă specializare în acest domeniu: Boston, Philadelphia, New York (SUA), Paris, Marsilia (FranŃa), Napoli, Genova (Italia), Londra, Manchester (Marea Britanie), München, Hamburg (Germania) ş. a. Industria de tricotaje şi confecŃii este amplasată în centre specia-lizate din Rusia (Moscova, Sankt Petersburg), Polonia (Varşovia, Lublin, Łodz), România (Bucureşti, Iaşi). A crescut pe plan mondial producŃia de tricotaje a unor Ńări care produc materii prime şi au o forŃă de muncă numeroasă: China, India, Indonezia, Brazilia. ProducŃia de covoare manuale (covoare persane) este o îndelet-nicire tradiŃională în Iran (Isphahan, Shiraz), Turcia (Smirna, Bursa), India, Pakistan, Maroc ş. a. Covoare industriale se produc în SUA, Marea Britanie, Uzbekistan, Japonia, China, FranŃa, Germania ş.a., folosindu-se ca materii prime: lâna, iuta şi fibrele sintetice.

9.2. Industria pielăriei, încălŃămintei, blănăriei şi marochinăriei 9.2.1. Industria pielăriei şi încălŃămintei
Materia primă de bază depinde de creşterea animalelor. În pro-ducŃia de încălŃăminte, marochinărie şi articole din piele se folosesc şi alte materii prime: piele artificială, cauciuc, pânzeturi, mase plastice ş.a. Industria tăbăcăriei şi producŃia de piele naturală sunt mai mari în Ńările cu şeptel bogat (China, India, Mongolia, SUA, Rusia, Argentina, Brazilia ş.a.). Pe baza importului de piei, în unele Ńări dezvoltate au apărut centre mari ale acestei industrii: Japonia (Osaka, Tokyo), Olanda (Amsterdam, Tilburg), FranŃa (Grenoble, Lille, Paris, Limoges), Marea Britanie (Stafford, Leicester, Derby), Germania (Gera, Offenbach, Rostock), Italia (Belluno, Napoli, Livorno) ş. a. Frecvent, industria încălŃămintei este localizată în centrele consumatoare din Ńările care produc piele naturală: China (Chengdu, Qingdao), Italia (Belluno, Napoli, Roma), Rusia (Kazan, Orenburg, Kurgan, Sverdlovsk), Brazilia (Rio Grande, Pelotas, Recife, Salvador), India (Calcutta, Delhi, Kanpur, Bombay), SUA

(Boston, Milwaukee, Chicago, Cincinnati), FranŃa (Paris, Marsilia), Spania (Almeria, Barcelona, Zaragoza, Madrid), Germania (Offenbach), România (Cluj-Napoca, Timişoara) ş.a.

9.2.2. Industria marochinăriei
Articolele de marochinărie sunt produse tradiŃional în centre artizanale şi semiartizanale din Iran, Siria, Irak, Tunisia, Maroc, Algeria, Brazilia, Mexic ş.a. Întreprinderi mari specializate sunt în FranŃa, Belgia, Marea Britanie, Germania, SUA, Rusia, China, Japonia, România ş.a.

9.2.3. Industria blănăriei
Această subramură foloseşte ca materii prime blănurile supe-rioare scumpe ale unor specii ce aparŃin faunei cinegetice, sau pro-venite din ferme specializate de creştere a animalelor în captivitate, precum şi din creşterea animalelor domestice. În multe state, producŃia se menŃine la nivel meşteşugăresc, dar cererea crescândă a impus extinderea producŃiei, precum şi prelucrarea blănurilor sintetice Un mare interes prezintă blănurile de vizon, hermelină, jder, vulpe polară, zibelină, lup canadian ş.a. Acestora li se adaugă specii de antilopă şi gazele vânate în Asia Centrală. Târguri şi licitaŃii interna-Ńionale sunt organizate la Montreal, Edmonton, Sankt Petersburg, Moscova. 9.3. Industria alimentară Este ramura cu cea mai mare răspândire pe Glob, care valorifică în principal materiile prime agricole, localizarea ei fiind dependentă de regiunile agricole de profil, precum şi de centre urbane mari consumatoare. Cuprinde următoarele subramuri: industria morăritului şi panificaŃiei, industria zahărului şi a produselor zaharoase, industria uleiurilor comestibile, industria conservelor de legume şi fructe, industria produselor lactate, industria cărnii şi a peştelui, industria băuturilor răcoritoare şi alcoolice, industria de îmbuteliere a apelor minerale, industria tutunului.

9.3.1. Industria morăritului, panificaŃiei şi pastelor făinoase
RepartiŃia şi volumul producŃiei acestei subramuri industriale de-pind de resursele de cereale panificabile şi de numărul consumatorilor. UnităŃile cele mai mari se află în regiunile cerealiere, în oraşele-porturi, unde producŃia este destinată exportului, sau consumului, în cazul în care cerealele sunt importate Puternic dezvoltată este această industrie în preeria americană şi în oraşele mari: Minneapolis, Oklahoma, Boston, Pittsburg, Los Angeles (din SUA), în oraşele-porturi din Canada profilate pe export: Windsor, Vancouver, Montreal. În oraşele Tucumán, Rio Galegos, Rosario, La Plata, Buenos Aires (Argentina), Salta (Uruguay), Porto Alegre, Rio Grande, Santa Maria şi Curitiba (Brazilia), această subra-mură este bine reprezentată. O specializare evidentă este în oraşele europene: Londra, Bristol, Glasgow (Marea Britanie), Marsilia, Bordeaux, Le Havre, Tours, Paris (FranŃa), Haga, Amsterdam (Olanda), Hamburg, Dortmund, Halle, Berlin (Germania), Sandomierz, Varşovia (Polonia), Györ, Budapesta (Ungaria), Genova, Parma, Padova (Italia), Bucureşti, Botoşani, Cluj-Napoca (România), Sankt Petersburg, Tambov, Saratov (Rusia), Odessa, Harkov (Ucraina), Lahore (Pakistan), Bombay (India), Beijing, Harbin, Xian (China), Sydney (Australia). Unele Ńări sunt specializate în producŃia de paste făinoase (Italia, FranŃa, SUA), iar altele în decorticarea orezului (China, Japonia, India, Brazilia, SUA).

9.3.2. Industria zahărului şi a produselor zaharoase
Utilizează ca materie primă sfecla de zahăr, în regiunile cu climă temperată, şi trestia de zahăr, în Ńinuturile cu climă caldă. În secolul XX a crescut puternic producŃia de zahăr şi de produse zaharoase, amidon, glucoză, alcool. Zonele producătoare de zahăr sunt: • Zona intertropicală americană: sudul SUA (Florida, Texas, Louisiana), Cuba, Jamaica, Mexic, Republica Dominicană, Nicaragua, Honduras, Costa Rica, Guyana, Peru, Brazilia. Această zonă include

cel mai mare producător mondial din trestie de zahăr – Brazilia, Mexic, locul 6 mondial, Cuba, locul 9 mondial. • Zona intertropicală asiatico – australiană cuprinde India (locul 2 mondial), China (locul 3), Australia (locul 5), Thailanda (locul 7), Pakistan (locul10), Indonezia, Filipine. Zahărul se obŃine din trestia de zahăr. • Zona africană, faŃada vestică (Nigeria, Ghana, Angola, Senegal, Gabon), în nord, Egiptul, şi în sud, Republica Africa de Sud. ProducŃia se obŃine din trestie de zahăr. • Zona europeană, în care produsele se obŃin din sfecla de zahăr (FranŃa, Germania, Rusia, Ucraina, Italia, Polonia, România ş.a.); alte Ńări rafinează siropul din trestia de zahăr obŃinut în mari cantităŃi în America Centrală (Belgia, Olanda). • łări care produc zahăr atât din trestie, cât şi din sfeclă de zahăr: SUA, Iran, China. • Areale în care se obŃine zahăr din sfecla de zahăr (arealul canadian şi asiatic) CantităŃi mari de zahăr sunt exportate de Brazilia, Cuba, Mexic, Thailanda, Argentina, Filipine, Australia. łări impor-tatoare: SUA, Anglia, FranŃa, Ńările scandinave ş.a.

9.3.3. Industria uleiurilor vegetale comestibile Uleiurile vegetale se obŃin din: soia, palmier, rapiŃă, floarea soarelui, bumbac, măsline, arahide. • Principalele Ńări producătoare de ulei din soia sunt: SUA, Bra-zilia, China, Argentina, India; uleiul din soia este utilizat în alimentaŃie. • Uleiul de palmier este produs în: Malaysia, Indonezia, Nigeria, Columbia, Thailanda, Zair, Camerun, Papua Noua Guinee. Uleiul de palmier este utilizat în industria săpunurilor şi a lumânărilor. • Uleiul de floarea soarelui este produs în Rusia, Ucraina, SUA, Argentina, Turcia, România ş.a. • Uleiul de măsline este de foarte bună calitate, fiind produs în toate Ńările mediteraneene (Italia, Grecia, Spania, Tunisia, Turcia, Maroc, Portugalia, Albania) şi orientat spre Europa Occidentală şi America de Nord. • CantităŃi mari de ulei din arahide se produc în China, India, SUA, Sudan, Nigeria, Myanmar. • Utilizări industriale au uleiurile de in, rapiŃă, bumbac. Uleiurile de in se fabrică în FranŃa, Germania, România, Ungaria, cel de rapiŃă în China, India, SUA, Pakistan, FranŃa, Germania, Polonia, iar uleiul de bumbac, în SUA, China, India, Kazahstan, Brazilia, Egipt, Iran ş.a. 9.3.4. Industria laptelui şi a produselor lactate Această subramură este dependentă de creşterea bovinelor şi a ovinelor. În producŃia mondială de lapte de vacă, SUA se află pe primul loc (15, 06%), urmată de o serie de state europene: Germania, FranŃa, Marea Britanie, Olanda, Polonia; Brazilia se situează pe locul 4, iar Argentina pe locul 10. De remarcat că nici o Ńară asiatică sau africană nu se află între primii 10 producători mondiali. Primii în producŃia de lapte praf sunt: SUA, China, Canada, Noua Zeelandă, Germania, Olanda. CantităŃi mari de brânzeturi se produc în FranŃa, Italia, Olanda, SUA ş.a., iar de unt, în Rusia, Marea Britanie, Olanda, SUA. 9.3.5. Industria preparatelor şi a conservelor din carne În cadrul acesteia sunt cuprinse abatoarele, unităŃile de preparare a mezelurilor şi conservelor, instalaŃiile frigorifice. O amploare deosebită a dobândit această subramură după dezvoltarea instalaŃiilor frigorifice, a camioanelor şi navelor maritime frigorifice, care au făcut posibilă asigurarea cu carne din Argentina, Brazilia, Noua Zeelandă şi alte zone geografice îndepărtate. Sursele de materii prime provin din zootehnie şi vânat. O pondere majoră în producŃia mondială de carne şi preparate de carne are SUA care furnizează circa 25% din producŃia mondială. Abatoare mari şi centre de prelucrare a cărnii sunt la Chicago, Cincinnati, Saint Louis, Kansas City.

Toronto). Ńările din Orientul Apropiat şi Mijlociu importă. vinurile de Bordeaux. Industria peştelui ProducŃia mondială de peşte este de circa 125 mil. Norvegia. În această Ńară. porumbul. Yingko ş. Australia (Brisbane. În jurul oraşelor Rosario.6.a. vodcă în Rusia.a. Norvegia ş. Uniunea Europeană. a crescut simŃitor producŃia de peşte de crescătorie. Canada. Cehia. Principalele Ńări şi zone exportatoare sunt: Brazilia. Băuturile tonifiante (cafea. Polonia. În Brazilia. Rio de Janeiro. Tambov. palincă în Ungaria. Malaga. Canada. SUA. Harbin. centrele de prelucrare a cărnii şi marile capacităŃi frigorifice de conservare sunt la: Vitoria. iar cel de bovine este destul de redus. Danemarca. Thailanda. Olanda. SUA. Japonia. Slovacia). cacao. Xerex (Spania).m. Champagne. Livramento. abatoare şi centre de prelucrare a cărnii la Moscova. Noua Zeelandă. Chile. whisky în ScoŃia şi Irlanda. Rusia. Băuturile alcoolice sunt produse într-o mare varietate de sorturi. În ultimele decenii. carnea de ovine. Industrializarea vinurilor se situează pe primul loc în cadrul industriei de băuturi alcoolice şi este dependentă de viticultură. pentru calităŃile lor.3. SUA produce ¼ din cantitatea mondială. 10. Pelotas. 9. Thailanda. iar Rusia.3. cantităŃi mai mici. łările cu producŃii mari de peşte sunt: China (1/2 din producŃia mondială). Asti. grappa în Italia. şliboviŃă în Iugoslavia. Penza ş. a. ceai) sunt consumate în can-tităŃi variabile de la o zonă la alta. Argentina este un mare producător şi exportator de carne. cognac în FranŃa ş. Băuturile nealcoolice includ toată gama sucurilor naturale de fructe şi ape minerale. Marea Britanie. Coreea de Sud. Importatorii principali sunt: Japonia. iar importatoare: Japonia. hameiul. abatoarele. Industria băuturilor ProducŃia de băuturi alcoolice se consideră a fi foarte veche. Shanghai. Luoyang. Europa Vestică şi Centrală produc 1/3 din cantitatea mondială de bere (Germania. São Paulo. Porto Alegre. Indonezia. cu denumiri diferite: Ńuică în România. Rusia are unităŃi furnizoare de carne. consumul de carne de porc este la nivelul celui occidental. Santa Fe. FranŃa şi Italia deŃin primele locuri. UE. Germania. Lacrima Cristi (Italia) Alicante.China produce aproape ¼ din cantitatea de carne de porc de pe Glob. Danemarca ş. Centrele cele mai mari ale industriei cărnii din China sunt: Tianjin. Perm. Japonia. China. Murfatlar (România).7. raki în Turcia. Marea Britanie.a. S-au perfecŃionat tehnica şi mijloacele de pescuit.a. REGIUNILE INDUSTRIALE . Tokay (Ungaria). t. cu precădere. Campos. Sunt recunoscute. Industria berii foloseşte ca materie primă orzoaica. FranŃa etc. 9. Cognac (FranŃa). Buenos Aires şi La Plata sunt cele mai mari abatoare şi capacităŃi frigorifice. SUA. Kuibâşev. fasolea. Europa are cea mai mare producŃie de vinuri. Porto (Portugalia). ProducŃii mari de carne şi preparate din carne se obŃin şi în Canada (Montreal. Principalii exportatori de peşte sunt SUA. Peru. Cotnari. India. Sydney).d.

dar cu areale industriale la marile estuare. . vechi port şi şantier naval. sau una interioară. Industria modernă a fost impulsionată de existenŃa celebrului MIT (Massachusetts Institute of Tehnology) şi a Univer-sităŃii Harvard. Dintre factorii care au contribuit la gruparea industriei în terito-riu menŃionăm: • existenŃa unor materii prime de importanŃă industrială: .minereu de fier (Brazilia sud-estică. prezenŃa unor institute de cercetare ştiinŃifică şi universităŃi. SUA.AglomeraŃia New York – New-Jersey. 10. Silezia. sau de-a lungul unor golfuri: Tokyo. • tradiŃiile în anumite domenii industriale şi prezenŃa forŃei de muncă (nordul Italiei. . São Paulo). „inima” celebrului super-city. .minereuri complexe (MunŃii Ural).cărbuni superiori (Ruhr. Singapore). Se produc echipamente electronice.AglomeraŃia urbană de la estuarul râului Delaware cuprinde marele port Philadelphia şi oraşele Camden şi Wilmington. sau depresiuni cu aspect de culoar. Olanda. Middland. Germania – mecanică fină şi optică). . mai ales pentru Ńările care importă materiile prime (Japonia. Marea Britanie).bauxită (Australia). Europa Occidentală). . • investiŃiile în cercetarea ştiinŃifică pentru dezvoltarea tehnolo-giilor (microelectronică. Aici sunt patru dintre cele mai mari aeroporturi din lume. sudul Marilor Lacuri).petrol (zona centrală a Golfului Mexic şi Golful Persic). Osaka. construcŃiile aerospaŃiale). . • prezenŃa unor mari aglomeraŃii urbane. Acestea pot avea o localizare portuară liniară – Bosnywash. legată de obicei de resurse energetice.10. • excedentul de energie: mari hidrocentrale de care se leagă prezenŃa industriei aluminiului şi a celei aeronautice (zona nord –vestică pacifică a SUA).1. Principalele grupări industrial-urbane Dintre numeroasele concentrări industriale este necesară selec-tarea celor mai reprezentative sub aspect genetic şi tipologic. Regiunea industrială este tocmai acest spaŃiu industrializat. cu centrul industrial Boston. Conceptul geografic de regiune industrială şi factorii care contribuie la gruparea industriei Concentrarea activităŃilor industriale sub formă de grupări şi centre pe anumite areale are loc în raport de existenŃa unor factori locali şi a unor conjuncturi economice favorabile. Este „poarta maritimă” principală a Ńării. sau de materii prime (sud-estul Braziliei. • posibilitatea construcŃiei unei incinte portuare. resurse umane calificate şi cu intense legături economice. • facilităŃile vamal-comerciale din zonele economice libere (China. centrale atomoelectrice (FranŃa). Sunt prezente aici toate ramurile industriale.Golful Massachusetts. DoneŃk). optică. • existenŃa unei infrastructuri de transporturi şi telecomunicaŃii moderne (Japonia. puternic urbanizat. care asigură forŃă de muncă şi piaŃa de desfacere a produselor industriale (Shanghai.2. cauciuc. mase plastice. sudul Marilor Lacuri americane) şi axe industriale dezvoltate de-a lungul unor fluvii. dotat cu căi de comunicaŃie. . • Regiunea urban – industrială Bosnywash cuprinde ca arii industrializate: .

aeronautică şi construcŃii spaŃiale (Pasadena). Olanda). Sunt prezente mari combinate siderurgice.Golful Tokyo cuprinde marele port Yokohama şi oraşele Ciba. Se disting următoarele aglomeraŃii urbane: .AglomeraŃiile urbane de la estuarele Potomac – Chesapeake. . nod feroviar. Aici se produce 1/3 din numărul autotu-rismelor.AglomeraŃia urbană Chicago – Hammond – Gary. unde s-au dezvoltat: al treilea port al Ńării (Baltimore). Essen. Suruga. • Axa industrială Rhine – Rhône are un caracter internaŃional (Germania. Isebai. industria cuprului. legată de industria automobilului: sunt cunoscute firmele Ford şi General Motors. • Regiunea industrială sud-vest pacifică. Se identifică trei areale industriale: . cu mare aeroport. . Chicago este al doilea centru urbanindustrial al SUA. industria navală şi textilă. corporaŃii electronice.AglomeraŃia San Francisco – Oakland este localizată la golful cu acelaşi nume. Kawasaki etc. o miniaxă include .Concentrarea urbană San Diego are o industrie legată de şantierele navale. combinate petrochimice care folosesc petrolul din import. • Regiunea industrială şi urbană din sud-estul Insulei Honshu este cea mai mare de pe teritoriul Japoniei. excedentului de energie electrică. după oraşele care o încadrează (San Francisco şi San Diego).AglomeraŃia Pittsburgh din Pennsylvania are o treime din forŃa de muncă legată de gigantul siderurgic. spre sud. o conurbaŃie multipolară apărută în perioada paleoindustrială în urma exploatării cărbunelui şi a dezvoltării indus-triei siderurgice. cu metropola Nagoya şi mai multe oraşe satelit: Toyota. Paralel. rafinării. construcŃia de maşini ş. industrie cinematografică (Hollywood) şi o intensă activitate financiar-bancară.. • Regiunea industrială São Paulo – Rio de Janeiro – Belo Hori-zonte a fost favorizată de existenŃa în apropierea celor trei metropole a minereului de fier. industrială şi de circulaŃie între Marea Nordului şi Golful Lyon. care s-au extins şi în domeniul electronicii şi electrotehnicii. Dortmund ş. Oraşele sunt grupate de-a lungul canalului Emscher: Duisburg. Această uriaşă regiune industrial – urbană are relaŃii de com-plementaritate cu marile aglomeraŃii şi centre urbane. realizându-se un uriaş macro-sistem economic. Ise etc. petrochimie. Seto. bauxitei neferoaselor. Yokosuka. denumită şi San-San. petrochimice. . Atsumi şi Osaka. Se pot menŃiona următoarele aglomeraŃii industriale şi urbane: . are o densă concentrare industrială în conurbaŃia bipolară Kobe – Osaka. industria de echipament şi constructoare de maşini au o localizare portuară (importul de materii prime).). aici funcŃionează şi cea mai mare firmă de software din lume.Golful Isebai. . mare port al lacului Michigan. oraşul Annapolis şi capitala Ńării – Washington. . Gifu.Rhein – Ruhr. . FranŃa. Marile combinate siderurgice. s-au construit mari unităŃi siderurgice şi metalurgice. • Regiunea industrială Chi-Pitts din sudul Marilor Lacuri a avut drept factor genetic siderurgia (minereuri de fier în zonă şi cărbuni superiori în MunŃii Appalachi).AglomeraŃia Detroit – Windsor – Toledo – Cleveland – Akron. iar dezvoltarea sa industrială are un alt factor genetic: tehnologia de vârf. în care funcŃia dominantă este industria (siderurgia.AglomeraŃia Los Angeles – Long Beach s-a dezvoltat prin uzinele de autoturisme. formând un culoar de concentrare urbană.a. Se produc: utilaj greu şi echipament industrial. aeronautică şi industrie alimentară. deschis spre marea interioară Seto.Golful Osaka. reprezentată de cunoscuta „Silicon Valley” din apropiere (Santa Clara).a. cuprinde trei aglomeraŃii urbane: . Cercetarea ştiinŃifică este stimulată în centrele universitare Berkeley şi Standford. fiind favorizată de întinsa câmpie Kanto şi de larga deschidere a golfurilor: Tokyo. cu toate ramurile industriale. Bochum.

În Europa se află alte areale industrializate extinse în jurul marilor metropole. Prin urmare. şi trei mari metropole: Shanghai. printre nume-roasele sale oraşe. din care trei sunt mai importante: • Regiunea nord-estică se întinde de-a lungul Golfului Bo Hai şi Lyaodung până în Manciuria. electronică. s-a dezvoltat exploziv. Shanghai este cel mai mare oraş al Asiei. Solingen. con-strucŃii de maşini sau mari spaŃii comerciale. St. cu platforme petrochimice. Tilburg şi Eindhoven (sediul celei mai mari firme de produse electronice din Europa). textile). . . textilă. Sankt Petersburg şi în sudul munŃilor Ural. Marile concerne au abordat domenii noi. alimentară. petrochimie.oraşele: Düsseldorf. Nanking (Nanjing) dispune de un uriaş şantier naval. aparatură electronică. construcŃii de maşini. side-rurgie. petrochimică. . industrie chimică. electronică. cauciuc şi industrie alimentară. chi-mică. Haga. are drept centre nodale Amsterdam şi Rotterdam.Randstad Holland. cu dominanta tehnologiilor de vârf. cu peste 1300 de întreprinderi industriale care acoperă toate ramurile. Se remarcă oraşele puternic industrializate Fushun. . au avut loc ample schimbări structurale ale industriei. produse chimice. Harbin. Locurile de muncă din minerit şi siderurgie s-au diminuat. Acestea au astăzi mai multe locuri de muncă decât sectoarele productive (trei pătrimi din angajaŃii zonei lucrează în domeniul prestărilor de servicii). .conurbaŃia West Yorkshire cuprinde centrele Leeds şi Sheffield. Etienne. În prezent. La Leeds se află numeroase întreprinderi de echipamente industriale.Concentrarea industrială Rhône – Saône din FranŃa central. textilă şi încălŃăminte. Paris. cercetări şi proiectări în domeniul tehnologiilor de vârf. Alte oraşe industriale sunt: Nottingham şi Leicester. mare capital bancar. siderurgie. construcŃii de maşini. Ruhr-Universität. mai ales în comerŃ şi în prestările de servicii. ProducŃia de energie electrică va creşte prin intrarea în exploatare a hidrocentralei Trei Defilee (cel mai mare baraj din lume). Milano. În Manciuria se află mari resurse carbonifere şi minereuri de fier. iar la Sheffield. Centrul de Tehnologie din Dortmund se efectuează testări. electronică. Centrul industrial Tianjin şi capitala (Beijing) au industrie siderurgică. La Derby sunt cunoscute întreprinderi ce produc turboreactoare „Rolls Royce”.conurbaŃia West Midlands cuprinde centrul industrial Birmin-gham (care produce autoturisme. industrie alimentară şi textilă. La Universitatea din Duisburg. Se adaugă oraşele Haarlem. un mare port şi aeroport. • Axa industrială a fluviului Albastru include. textilă. cu un aport impresionant în microelectronică. În China se află numeroase concentrări industrial-urbane. Nanking şi Wuhan. localizată în delta comună Rhein – Maas. precum şi industrie constructoare de maşini. construcŃii de maşini. siderurgie. fapt care modifică înfăŃişarea oraşelor şi peisajul geografic. Agricultura olandeză furnizează materii prime pentru industria alimentară. cea mai mare infrastructură portuară din lume o constituie Europoort – Rotterdam (peste 1100 de terminale). • Axa industrială a Chinei de sud-est are în componenŃă oraşul Guangzhou (Canton) cu mari şantiere navale. metalurgia neferoaselor. În parte. De la minerit şi metalurgie s-a produs reorien-tarea spre tehnologiile de vârf şi servicii. În ultimele decenii. Moscova. alimentară: Londra. Dijon şi Marsilia sunt centrele cele mai mari.sud-estică are industrie siderurgică. industrie chimică. Utrecht. Wuhan are cel mai mare combinat siderurgic al Chinei. Anshan. echipamente industriale.conurbaŃia Liverpool – Manchester se remarcă prin producŃia de utilaje industriale. Tot aici se află şi oraşul Hong Kong. • Regiunea urbană şi industrială: Midland – Merseyside – West Yorkshire din centrul Angliei cuprinde patru arii industrializate: . construcŃii de maşini. În Asia sunt şi alte concentrări industriale: • axa industrială a Gangelui. Wuppertal. industria carboniferă şi cea siderurgică au fost înlocuite de electronică.

exerciŃii. ComentaŃi observaŃiile. Cum vă explicaŃi că SUA. În Africa. Industria blănăriei: materii prime. repartiŃie. tendinŃe 2. importanŃă economică. ComentaŃi această ierarhie. EfectuaŃi un studiu de caz privind două regiuni industriale. localizare. localizarea concentrărilor industrial-bancare se află la antipozi: • aglomeraŃia urbană din Delta Nilului cuprinde cel mai mare oraş al Africii-Cairo (cu o mare diversitate de ramuri industriale) şi Alexandria. • aglomeraŃia urbană a Africii de Sud. Industria textilă din Europa: materii prime.• litoralul vestic şi de nord al Golfului Persic (cu mari rafinării. tendinŃe 3. cu cea mai mare diversitate de resurse naturale şi cea mai intensă activitate economică. Băuturile nealcolice şi tonifiante 8. repartiŃie. Pescuitul şi industria peştelui 7. parada modei. cel mai mare port al Ńării. Teme pentru referate 1. • Cum a fost aplanat conflictul dintre producătorii de fire şi fibre naturale şi cei care produc fire şi fibre sintetice? • Care sunt factorii care influenŃează repartiŃia geografică a industriei uşoare? Dar a industriei alimentare? • Ce produse se confecŃionează din fire şi fibre de in. Industria marochinăriei: istoric. expo-ziŃii. intensă activitate financiarbancară şi numeroase zone libere). târguri. repartiŃie teritorială 4. care are rafinării. tendinŃe 5. cât şi din trestie? • AnalizaŃi zonele de concentrare a industriei uşoare şi a indus-triei alimentare pe Glob şi densitatea populaŃiei. aplicaŃii • Care este structura industriei uşoare? Dar a industriei alimentare? • CăutaŃi pe hartă centrele industriei bumbacului din Europa. prelucrează bumbacul şi are o intensă activitate comercială. Factorii localizării industriei 9. Întrebări. materii prime. • DefiniŃi regiunea industrială. Industria mătăsii naturale: istoric. Regiunea industrială San – San 10. materii prime. Principalele grânare ale lumii 6. Regiunea industrială a Fluviului Albastru . • De ce industria alimentară are o largă răspândire? • Care sunt grupările de centre ale industriei lânii din România? ComentaŃi localizarea acestora în raport de materia primă. rolul în economia Ńărilor. cu centrele Johannesburg şi Pretoria. Iranul şi China produc zahăr atât din sfeclă. cânepă şi iută? • AlcătuiŃi o ierarhie a Ńărilor producătoare de lână. • UrmăriŃi pe atlas Ńările producătoare de zahăr din trestie şi pe cele producătoare de zahăr din sfeclă.

Negoescu Bebe. În multe regiuni ea reprezintă ocupaŃia principală a locuitorilor (China. Cunoaşterea cantităŃilor de precipitaŃii medii anuale. depinde de con-stanŃa termică.).). 1997. agricultura furni-zează materii prime vegetale (cereale. piscicultură ş. 4. subpolar). Bucureşti. uleiuri. iar în clima-tele reci – cu o medie termică lunară sub + 40C – şi în cele excesiv de aride – o agricultură protejată şi irigată. Geografie economică. NeguŃ Silviu şi colab. piei.2. ele pot permite o agricultură continuă (în zonele intertropicale şi subtropicale umede). fiind folosite fie în starea lor naturală. Aceşti fac-tori fizico-geografici intervin. brânzeturi etc.. sau o agricultură sezonieră (în toate nuanŃele climatului temperat şi. Editura Aula. de regulă. 81-87. stru-guri etc. GEOGRAFIA AGRICULTURII 11. distingem: . 3. Elementele noi de ordin tehnologic. legume. produse pomi-cole. pag 176-221. Vlăsceanu Gh. 2000. Produsele agricole constituie baza de materii prime pentru industria uşoară şi alimentară. Editura IndependenŃa Economică. prin intervenŃia umană se creează sisteme agrare specifice adecvate condi-Ńiilor pedoclimatice şi cerinŃelor comunităŃilor umane. se transpun într-o zonalitate a culturilor agricole. Thailanda. pe durata vegetaŃiei. Fiecare plantă are o limită de uscăciune şi un optim hidric.a. După rezistenŃa plantelor la variaŃiile climatice.a. Geografie economică mondială. Geografie economică mondială. 11.Bibliografie 1. Frăsineanu Dragoş. Ghana ş. Fiecare plantă de cultură. ImportanŃa economică a agriculturii Agricultura este una din primele activităŃi economice ale omului. surse de apă (factori fizico-geografici). ştiinŃific. Bucureşti. Florea Miron. prin caracterul lor zonal. de optimul termic şi de pragurile biologice ale dezvol-tării (minime şi maxime). proaspete (fructe.a. lunare şi a repartiŃiei lor pe toată durata perioadei de vegetaŃie stă la baza măsurilor de combatere a secetei şi a altor lucrări.. sol. produse oferite de sericicultură. plante tehnice.). 2000. de îngheŃurile timpurii ş. pag. Pentru ramurile industriei uşoare şi alimentare. fie după ce sunt supuse prelucrării industriale şi se consumă sub forma produselor finite (unt. participând la comerŃul dintre diferite regiuni şi Ńări. Bucureşti. direct şi activ asupra agriculturii. 2001. prezervarea echilibrelor geografice şi adaptarea la con-diŃiile pieŃei mondiale. parŃial. Erdeli George. Sudan. Braşov. Braghină Cristian. Prin activitatea agricolă se valorifică factorii mediului. Produsele agricole constituie alimentele de bază pentru oameni. precum şi materii prime de origine animală (lână. Geo-grafie economică mondială. viticole). vânat. conserve. Edi-tura Meteora Press. economic. 11. India. relief. Climatele.1. Editura FundaŃiei România de Mâine. Premisele dezvoltării agriculturii • Premisele naturale ale agriculturii Agricultura este un sector economic influenŃat de: condiŃiile cli-matice. social şi politic se conjugă cu condiŃiile şi factorii mediului şi pot conduce la asigurarea securităŃii alimentare. 2.). 180-199. pag. Rwanda.

.500 m. tone trestie şi sfeclă de zahăr.a) plante cu perioadă de vegetaŃie lungă (n-au rezistenŃă la ger. se cultivă în zona caldă: arborele de cocos. Sursele de apă pot favoriza. în altitudine – în Podişul Tibet până la 4. tone cartofi. a cerealelor. arborele de cafea. insectelor şi rozătoa-relor sunt cele mai mari. Relieful. chimizare. Dăunătorii agriculturii.500 m. 130 mil. îmbunătăŃiri funciare. 600 mil.a. Solurile cele mai fertile (clasa molisolurilor) s-au format în condiŃiile climei temperate. clima este favorabilă. echipa-re tehnică. plantelor indus-triale şi legumicole în câmpie şi pe văi. precipitaŃiile sunt reduse la tropice şi agricultura se practică doar în oaze. alternante în zona subecuatorială şi musonică şi abundente în zona ecuatorială.). Vânturile influenŃează potenŃialul de creştere al plantelor şi pole-nizarea. biotehnologii. au rezistenŃă şi capacitate de adaptare rapidă. Biotehnologiile vegetale şi animale pot reduce presiunile generate de exploatarea excesivă a solului şi diminua degradarea biologică. Combaterea lor este o problemă extrem de dificilă întrucât dăunătorii se caracterizează printr-un mare număr de indivizi.700 m. sau nu. cambisolurile. palmierul de cocos. Se apreciază că pe plan mondial dăunătorii produc pierderi anuale prin distrugerea a aproximativ 500 mil. VegetaŃia naturală şi fauna sălbatică. sau diminua. prin expoziŃie şi etajarea climatică. climatul mediteranean favorizează cultura citricelor şi viŃei de vie. agricultura nu se mai poate practica. solurile ameliorate şi solurile mediteraneene de tip terra rosa. Australia şi Asia Centrală se utilizează sursele de apă de la mare adâncime.). Limita inferioară a precipitaŃiilor se consideră valoarea de 250 mm. Spodosolurile sunt favorabile pajiş-tilor şi păşunilor. Animalele sălbatice înrudite cu cele domestice ar putea avea o contribuŃie substanŃială la asigurarea nece-sarului de hrană al omenirii. care se pot cultiva şi în zonele cu ierni aspre (porumbul. Umiditatea relativă este un factor limitativ pentru anumite specii vegetale. Solul are un rol esenŃial în productivitatea culturilor agricole. În aceste condiŃii. iar cele halomorfe necesită ample lucrări de irigaŃii şi drenaje. prin morfologie. iar în Podişul Etiopiei până la 2. altitudine. când sunt suficiente.a. fac parte dintr-un lanŃ trofic şi sunt răs-pândiŃi pe spaŃii vaste. O fertilitate bună au solurile argiloiluviale. sensibile la ger. Actuala restrângere a biodiversităŃii constituie un motiv de îngrijorare. temperatura creşte. în po-dişurile andine până la 3. cultura viilor şi livezilor în zona de deal şi podiş. orzul ş.). produce diferenŃierea în altitudine a culturilor. b) plante cu perioadă scăzută de vegetaŃie. soia.a. ariditate. solurilor şi au restrâns fondul genetic natural. unor culturi. • Factorii social-economici şi tehnici influenŃează puternic orga-nizarea pe baze moderne a spaŃiului agrar. grâul de toamnă ş. creşterea suprafeŃelor cu păşune şi fâneŃe în zona montană (favorizează zootehnia). tehnologii pentru păstrare. tone cereale. sub vegetaŃia (iniŃială) de stepă. Agricul-tura poate fi practicată până la 700 latitudine nordică şi 540 latitudine sudică. Pierderile anuale în domeniul producŃiei agricole produse din cauza bolilor criptogamice. legumele. desŃeleniri care au avut efecte distructive asupra reliefului. limitele spaŃiului agrar sunt determinate de latitudine. umiditatea relativă a aerului. În Sahara. palmierul de ulei ş. cele hidromorfe trebuie drenate.500-4. diversificarea agriculturii şi creşterea producŃiei agricole prin maşini şi utilaje. c) plante rezistente la ger o perioadă scurtă (pomii fructiferi din zona temperată. În condiŃiile unei evapotranspiraŃii excedentare. producŃia agricolă. cel temperat – oceanic menŃine calitatea naturală a păşunilor. fapt ce se răsfrânge asupra peisajului agricol. SuprafaŃa agricolă s-a extins mereu în dauna vegetaŃiei naturale prin defrişarea pădurilor. Prin parametrii săi. spre ecuator. trestia de zahăr.

În zonele principale de cultură a orezului. regiuni în care se produc mari cantităŃi de grâu. tehnici folosite. asociindu-i aspectul parce-lar (număr.a. provincia Manitoba a devenit renumită pentru grânele sale.6% din total mondial). Duluth. Grâul se recoltează tot în luna decembrie. . Cultura cerealelor • Grâul este principala cereală panificabilă. Israel ş. India. cât şi creşterea animalelor sunt practicate în mod diversificat în raport cu condiŃiile pedoclimatice. Podişul Anatoliei ş.în Ńările din Europa Vestică. unelte de lucru. profil gastronomic ş. . În prezent.5 mild. Câmpia Dunării. Se disting trei tipuri de cultură a grâului: . ca suprafaŃă (28 mil. cu nivelul înzestrării fitotehnice şi fitochimice şi. grâul se cultivă în Câmpia Română. orezul asigură alimentaŃia de bază pentru circa 2. Asia de Sud şi de Est. • Orezul a fost considerat „pâinea” omului galben.3. în zonele temperate şi subtropicale. Regiunea cu cele mai ma-sive însămânŃări corespunde zonei grâului (Wheat belt). Australia (Sydney. Melbourne) şi unele state europene. Câmpia Banato-Crişană. sudul Ucrainei şi Rusiei până la MunŃii Ural formează primul grânar al lumii (grânarul european). hectare. Japonia.Atât cultura plantelor. se află în China de nord-est.) şi producŃie totală. nu în ultimul rând. păduri – adică o anu-mită morfologie agrară caracteristică unui sistem de cultură circum-scris unei structuri agrare proprii). dar se consumă în întregime pentru a asigura pâinea populaŃiei. Podişul Transilvaniei şi Podişul Dobrogei.1. La Plata).a. Grânarul australian se întinde pe aproximativ 10 mil. păşuni. ha. Metoda dry farming („cultură uscată”) a permis culturii grâului să pătrundă adânc în preeriile aride. China.cultura tradiŃională se practică în oaze. SUA. cu anumite deprinderi tradiŃionale locale ce Ńin de conservatorismul unor modele culturale (sisteme de cultură. în nordul Marii Câmpii Chineze. În Canada. aceste Ńări practică totuşi importul. Pakistan ş. volumul acestuia oscilând în funcŃie de producŃiile anuale. se prac-tică o agricultură avansată şi se obŃine o mare productivitate la hectar. dar o serie de factori social-economici şi tehnologici conduc la obŃinerea unor producŃii relativ mici la hectar.a. Câmpia Moldovei. locuitori. CondiŃiile cele mai bune pentru cul-tura grâului sunt oferite de regiunile de stepă şi silvostepă. În America Latină.Ńările din Europa Central-Sud-Estică au condiŃii naturale foarte bune. Canada (Toronto. În România. Argentina (Buenos Aires.). predomină plantarea. Alleghany şi Mississippi. Montreal). Deşi deŃin aproximativ 25% din producŃia mondială. Europa Occidentală. regiunile piemontane din Orientul Apropiat. Culturile vegetale 11. orezăriile cele mai mari sunt situate în sud şi sud-est. tip – culturi. Japonia. Grâul argentinian are avantajul de a fi recoltat în decembrie. aceste elemente personalizează agricultura diverse-lor zone. Importă cantităŃi mai mari de grâu Rusia. care ne-cesită multă forŃă de muncă. Orezul se cultivă în două modalităŃi: prin plantare şi prin semănare. unde durata mică a anotimpului cald permite numai o singură recoltă. 11. . văile irigabile din zona tropicală aridă. Principalii exportatori de grâu sunt: SUA (prin porturile specia-lizate Chicago. Marile Lacuri.a. Al doilea grânar. îl formează câmpiile şi podişurile din centrul Statelor Unite şi al Canadei. cu 6 luni înaintea celui european. Africa de Nord. mărime. China are cea mai mare producŃie mondială (34. doar Argentina poate fi considerată grânar. Sistemul semănării se practică pe terenuri mai înalte. Marile grânare ale lumii. situată între graniŃa cu Canada.3. inclusiv pe terenuri în pantă terasate. de la spaŃii restrânse la arii largi. Grânarele locale. formă. New York).

Polonia şi Germania cultivă cele mai mari suprafeŃe şi obŃin producŃii însemnate de secară. Germania. Este cultivat în zone uscate din China. Mexic. Rusia.900 m. glucozei. Indonezia. surogat de cafea. Marea Britanie. Paiele se utilizează la diferite împletituri sau pentru fabricarea celulozei şi hârtiei. Princi-palii producători de porumb sunt: SUA. glucozei. în China până la 4. Canada. altitudine. plantă de nutreŃ ş. China. • Meiul se cultivă în India. cu humus puŃin. amidonului. Brazilia. Se cultivă în Europa şi America de Nord. Norvegia. rezistă la frig. India ş.. amidonului. la producerea berii. • Porumbul s-a extins în toată lumea datorită productivităŃii sale şi multiplelor utilizări: alimentaŃie umană.1. Această cereală are o utilizare furajeră.. Se utilizează şi în alimentaŃia umană la prepararea arpacaşului şi pâinii. Japonia. iar printre importatori: Japonia. precum şi în oazele din Sahara. apoi ca materie primă în industria alimentară (folosită la obŃinerea amidonului. sirop de fructoză ş. Suedia. • Ovăzul. printre exportatori fiind: SUA. FranŃa. În SUA se cultivă în „Corn Belt” (centura de cultură a porumbului din sudul şi vestul Marilor Lacuri).a.a.3.3. Nigeria.India are cele mai mari orezării în Câmpia Gangelui şi Coromandel. România. orezul se cultivă în statele Texas. furajarea animalelor. Importă cantităŃi mari de orez: Rusia. ComerŃul mondial anual cu porumb se ridică la 65-70 mil. ulei dietetic din germeni (de porumb). Africa de Sud. Cultura plantelor tehnice (industriale) 11. alcoolului (whisky). Din paie se produc celuloză şi hârtie. Culturile de porumb deŃin 15% din suprafaŃa cultivată cu cereale şi 25% din producŃia totală (fiind a treia plantă de cultură după grâu şi orez ca suprafaŃă şi producŃie şi a doua cereală a zonei temperate). FranŃa. Canada. India. ca plantă furajeră. iar la import: SUA. La export. băuturi alcoolice. Egipt.a. În timp a căpătat diferite utilizări: griş. La export se evidenŃiază Canada. În SUA. fulgi de porumb. se mai cultivă în China de Nord-Est şi Est. umiditatea zonelor temperate reci. dextrinei. Spania.. Suedia şi Norvegia. Industria a transformat ovăzul într-un produs hrănitor şi gustos – fulgii de ovăz. În cultură. nisipoase. Filipine. Este cultivat în regiunile temperate relativ mai blânde. alcoolului). Rusia. Cultura plantelor oleaginoase • Floarea soarelui .a. în regiuni umede şi reci. pe plaiurile muntoase din Alpi până la 1.2. în Caucaz până la 2. Mexic ş. uruială). ponderea cea mai mare o au Canada şi Australia. Polonia ş. • Sorgul este întrebuinŃat pentru boabe.a • Orzul suportă bine uscăciunea solului. iar la import: SUA. suroga-tului de cafea. Brazilia. Coreea de Sud. glucozei. Japonia. este întrebuinŃată şi ca furaj (făină.000 m. Mexic. iar în Pundjab până la 5. Niger. Australia. Rusia. După însămânŃările de toamnă. Are rol în alimentaŃia umană. amestecul de secară de toamnă şi măzăriche de toamnă formează borceagul – nutreŃ verde recoltat primăvara. Louisiana şi Arkansas. în lungul cursului inferior al fluviului Mississippi şi pe terenurile irigate din California. dincolo de Cercul Polar.2. Dintre Ńările exportatoare menŃionăm: Thailanda.700 m. Se cultivă în Suedia. China.. producerea alcoolului. secara poate suporta geruri năpraznice. Africa. Argentina.700 m. • Secara este o cereală panificabilă nepretenŃioasă şi creşte pe terenuri sărace. însilozare. pâine (în amestec cu grâul). 11. Nepal. Brazilia. t. China.

pro-teine. cea de a doua tescuire dă uleiul de gătit. Din SUA. soia a reprezentat o soluŃie în criza alimentaŃiei. macaroane ş. săpunului şi glicerinei. la furajarea animalelor (seminŃele uruite sub formă de făină. Mexic. În mod obişnuit. Mozambic. D. fân. măslinele se tescuiesc. Pentru unele state din America Latină. iar rezistenŃa la secetă o face să fie bună de cultivat în acele locuri în care până acum nu s-au extins alte plante oleaginoase. se cultivă în Ucraina. Indonezia. Sudan. Sudan. cafea. în zone cu sol umed. Indonezia. Canada ş. Culturile sunt concentrate în nord-estul Chinei. Malaysia. . Mexic. cultura florii soarelui s-a extins în SUA. La coacere. CroaŃia. Principalii producători de ulei de măsline sunt: Spania. plantele uscate şi plantele verzi în culturi amestecate pentru masă verde. Brazilia a devenit al doilea producător şi exportator după SUA. Principalii producători mondiali sunt: SUA. India. alcoolului etilic. iar cea de a treia dă un ulei cu utilizări necomestibile. • Soia Este o plantă pretenŃioasă faŃă de căldură şi precipitaŃii. carne vegetală. Brazilia. miezul se întăreşte. Serbia. fără ape stagnante şi se cultivă în Malaysia. Mari suprafeŃe cultivate cu soia se găsesc în zona Corn-Soi-Belt din S. China. Nigeria. India. seamănă cu prunele mici. Se produc mari cantităŃi de nuci şi ulei de cocos în Filipine. Moldova şi Bulgaria). ciocolată. Din miezul sâmburelui se obŃine uleiul comes-tibil. bomboane. păstăile verzi. Mexic. Thailanda. Rusia. SeminŃele sunt folosite ca materie primă pentru ulei. Arahidele se cultivă şi în SUA.Este o plantă specifică zonei temperate mai calde. iar prin presarea pulpei cărnoase – ulei pentru săpun şi produse necomestibile. vitamine. săruri minerale. siloz). R. În Europa. Nigeria şi R. Portugalia ş. Turcia ş. fulgi. comestibil. • Măslinul este un arbore specific regiunii mediteraneene. China a fost şi rămâne unul dintre marii producători mondiali de soia. . palmierul pentru ulei se găseşte în plantaŃiile din jurul Golfului Guineea: Nigeria. Mexic. dând coprah. • Palmierul de ulei creşte în culturi naturale din Gambia până în Angola. Grecia. Myanmar. miezul la produsele de cofetărie şi halva. SuprafeŃe mari se cultivă în sudul Ucrainei. Vietnam. Prima tescuire (uşoară) dă un ulei fin.arahidele – cele mai întinse culturi se află în India.a.a. brânză.U. bazinul mijlociu şi inferior al Dunării (Ungaria. Coasta de Fildeş. • Alte plante oleaginoase: . tulpinile sunt folosite în industria ce-lulozei şi hârtiei. ProducŃia mondială este în creştere datorită multiplelor sale utilizări: în alimen-taŃia umană (seminŃele. Mozambic. România ş. soia se cultivă pe mari suprafeŃe în Japonia. soia s-a răspândit în Canada.a. Europa şi partea euro-peană a Rusiei deŃin 60% din suprafaŃa cultivată şi 3/4 din producŃia mondială. păstăile. Congo sunt cei mai mari producători de ulei de palmier şi de ulei de palmist – din seminŃe. Benin. Sierra Leone. Tot în Asia. turtele sunt transformate în grişuri şi făină servind la prepararea unor produse alimentare: lapte vegetal. Argentina. În Africa. seminŃele încolŃite). Din miezul de cocos (coprah) se extrage uleiul utilizat la: fabricarea margarinei.susanul se cultivă în China. şroturile. • Palmierul de cocos (cocotierul) produce nuci de mari dimen-siuni. este o plantă meliferă şi tăiată în stare verde reprezintă un nutreŃ valoros. turtele de şrot se folosesc ca furaje. Fructele cresc în ciorchine mari. de cea mai bună calitate. România. Principalii importatori sunt SUA şi Ńările din Europa Occidentală. China de Sud-Est. negre şi au o parte cărnoasă care înveleşte sâmburele.. Africa de Sud. principalii exportatori de arahide sunt: Senegal. coaja la obŃinerea drojdiei furajere. Brazilia.A. O altă regiune este pampa din Argentina şi Uruguay.a.a. Sri Lanka. Are o mare importanŃă economică: seminŃele conŃin ulei. Africa (la sud de Sahara). Italia.

• Iuta este o plantă specifică Asiei musonice. macul. Principalele Ńări producătoare sunt: FranŃa. marii producători din această parte a lumii fiind Malaysia. producătorii de cauciuc natural sunt în jurul Golfului Guineea: Liberia.2. utilizat drept combustibil pentru autovehicule în locul benzinei (Brazilia şi SUA). Principalele Ńări producătoare de trestie de zahăr sunt: Brazilia. Congo şi R. Sudanul ş. Podişul Deccan. Mexicul ş.a. • Sfecla de zahăr este o cultură de zonă temperată şi subtro-picală. ricinul. Polonia. Cultura plantelor pentru cauciuc Sub denumirea de Haevea brazilliensis este cunoscut cel mai productiv palmier. Pakistanul. Japonia. SUA). Cehia. Principalii importatori sunt: Ńările euro-pene. Argentina ş. Cultura plantelor textile Cele mai utilizate plante textile sunt bumbacul. din care se produce romul. Statele exportatoare de bumbac sunt: SUA (porturile Savannah. Calitatea firelor diferă de soiul cultivat. trestia de zahăr a fost folosită şi la producerea alcoolului.a.Congo. 11.3. Importatorii principali sunt: Germania. Polonia.3.a. Japonia. cauciucul natural. Nigeria. SUA. În America Latină. iuta.3. provine din Asia de Sud-Est. a cărui origine este în pădurea amazoniană.3. Tot pe mari suprafeŃe se cultivă în Marea Câmpie Chineză. cultura bum-bacului se practică în zona „Cotton belt” care cuprinde statele: Texas. Aproximativ 60% din producŃia de zahăr provin din trestia de zahăr.2. Ńările europene. China ş. Pakistan. România. Sunt numeroşi arborii şi arbuştii din al căror latex se poate obŃine cauciuc. India. henéquenul şi rafia. Camerun. Indonezia şi Thailanda. Pe continentul african. Principalii importatori de cauciuc natural sunt SUA. muştarul. Carolina de Nord. • Bumbacul este cea mai importantă plantă textilă şi ocupă aproximativ 80% din totalul suprafeŃelor cultivate cu plante pentru fibre. CantităŃi mai mici se produc în India şi Sri Lanka. Plantele cultivate pentru zahăr • Trestia de zahăr se cultivă în trei mari zone geografice: America Centrală. India ş. Japonia. Germania. 11.a. În SUA. Egiptul. • Inul pentru fuior se cultivă în Rusia. melasă.D. Unele Ńări cultivatoare de trestie de zahăr cultivă şi sfecla de zahăr (China. agavele. Legumicultura. Charleston). în proporŃie de 90%. Din trestie se obŃin zahăr (11-15% zahăr în tulpină). • Cânepa se cultivă în Rusia europeană.a. Belarus. Ucraina. Marea Britanie. Turcia.2. Uzbekistan.a.a. Astăzi. Polonia. Pe suprafeŃe mari se cultivă în India. Turcia. Canada. nucul. România ş.3. Mississippi. Germania. Iuta se cultivă şi în China de Sud-Est. Canada. abaca.4. bumbacul pentru ulei. rapiŃa. Louisiana. plantele cultivate pentru tuberculi şi rădăcini . produc cauciuc natural Brazilia.2. Pakistan. Noua Anglie.3. Thailanda. În ultimii ani. • Alte plante textile sunt: ramia. tungul. Brazilia şi Asia musonică. chenaful. Myanmar. Coasta de Fildeş.a.. şi tafia (rachiul de melasă). Australia ş. Belarus. Principa-lele Ńări producătoare de fire de bumbac sunt: China.inul pentru ulei. Letonia. 11. Estonia. SUA ş. Brazilia. Canada. porumbul ş. inul şi cânepa. Georgia. Principala zonă de cultură este Delta Gangelui şi Brahmaputrei de pe teritoriul Indiei şi Bangladeshului. Lituania. FranŃa. Alabama. Iranul. Carolina de Sud. 11.a. nordul Ucrainei.

India. nucul ş. Cultura pomilor. dar în acelaşi timp şi la extinderea legumiculturii. ori zone unde cartoful a eliminat total sau parŃial pâinea de grâu. Republica Africa de Sud. Dintre regiunile cu legumicultură specializată menŃionăm: Valea Rhônului.a. 11.D. Ucraina. palmierul de cocos. A doua zonă de cultură o formează India. România. Coreea de Sud. Nigeria şi Brazilia. caisul.a.Congo. Pentru emisfera nordică. producŃii mari se obŃin în Indonezia. Fructele. sunt folosite şi la prepararea sucurilor şi conser-velor. Printre marii cultivatori de tomate sunt: China. ceea ce reprezintă cartoful pentru populaŃia zonei tem-perate. Cehia. de cereale). Principalii cultivatori sunt: China. În Africa se obŃin mari producŃii în R. Lemnul unor pomi fructiferi (cireşul. Brazilia este cea mai mare producătoare (maniocul este denu-mit „pâinea Braziliei”). Italia. India. Brazilia.a.4. Bulgaria. Japonia. legumele reprezintă alimentele cele mai mult consumate de om. Germania. Fasolea şi mazărea deŃin 50% din suprafaŃa cultivată pe plan mondial cu leguminoase pentru boabe. • Dintre legume.a. Paraguay şi statele din America Centrală sunt producătoare de manioc. În Europa se cultivă în Rusia. Cei mai mari producători sunt: Olanda. Columbia. India. iar în Asia în China. FranŃa ş. precum şi industria conservelor au fost factorii care au contri-buit la concentrarea. Grecia. Japonia ş.) este folosit în industria mobilei. Argentina. Florida. Nigeria. Maroc. concurent al cerealelor. • Cartoful dulce (batatul) se cultivă în China de Sud-Est (80% din producŃia mondială). Ucraina. În regiunile ecuatoriale şi tropicale sunt specifice: ananasul. care cultivă mazăre pe mari suprafeŃe. Turcia. avocado. Japonia. În Asia. Danemarca. creşterea numerică a populaŃiei au impus specializarea zonelor. Germania. În zonele temperate sunt caracteristice: mărul. iar în cele mediteraneene. România. România. Venezuela. Irlanda). • Maniocul constituie hrana de bază pentru populaŃia din zona ecuatorială şi are o pondere mare în hrana populaŃiei din zonele sub-ecuatoriale şi tropical-musonice. Polonia. Germania.a.Legumicultura are o largă răspândire în toate zonele climatice. Europa deŃine 1/5 din suprafaŃă şi 30% din producŃia mondială. • Ignamele se cultivă pentru tuberculii comestibili. • Fasolea se cultivă pe mari suprafeŃe în SUA. Maroc. Sunt Ńări (Germania. tomatele se cultivă pe aproximativ 3 mil. Bulgaria. Uganda. ameliorarea soiurilor. Mexic. În Europa se cultivă în Rusia. prin conŃinutul de vitamine. Portugalia. În arealele deşertice se cultivă curmalul. China. Supra-feŃe apreciabile sunt cultivate în FranŃa. Maniocul reprezintă pentru populaŃia zonei calde. California. extinderea plan-taŃiilor. Se cunosc două zone importante de cultură localizate în America de Nord (în nord-estul SUA şi în sud-estul Canadei). modernizarea transporturilor. Polonia. • Mazărea are pretenŃii mai mici faŃă de temperatură şi umiditate. care conŃin o mare cantitate de amidon. citricele şi smochinul. le înlocuieşte pe acestea în multe părŃi ale Europei. Italia. India. Spania. . papaya. cartoful reprezintă cea de a doua cultură ca importanŃă (primul fiind ocupat.3. cât şi în industrie. se constituie în alimente. PieŃele moderne. FranŃa. furajarea animalelor. Slovacia. Thailanda. legumicul-tura se concentrează în zonele periurbane. Ghana. Indonezia. mango. săruri minerale şi zaharuri. zona litorală a Mării Mânecii. aprovizio-narea din zone mai îndepărtate şi formarea unor zone pomicole specializate. China ş. Marea Britanie ş. evident.. Pakistanul. Egipt.a. SUA. ha. industria conservelor. Ecuador. • Leguminoasele pentru boabe (fasolea. Canada. părul. Industrializarea şi urbani-zarea. Angola. Etiopia. piersicul. Nigeria. Din cauza perisabilităŃii lor şi a consumului zilnic. oazele din Algeria. arbuştilor şi semiarbuştilor fructiferi Pomii fructiferi sunt răspândiŃi în toate zonele locuite de om. • Cartoful. după cereale. mazărea) au importanŃă atât în alimentaŃia omului. Ghana ş.

părul. Polonia. Nigeria.în zona circummediteraneană europeană. Italia. SUA. Conservele de ana-nas se exportă în Europa şi America de Nord. • Mărul. nordul Italiei. China (grapefruits şi portocale). Israelul. Rusia. gutuiul. pe plantaŃii.5 – 3 mil. de regulă. Filipine. precum şi în nord-estul SUA. Turcia şi Liban. Malaysia. portocale (locul II pe Glob) şi mandarine (locul III). SUA. în principal. Canada şi Europa. se consumă şi se comercializează în stare uscată. Marocul. China de Sud-Est). portocale şi lămâi. produc citrice: Israelul (grapefruits. Turcia. Iranul sunt principalii producători şi exportatori. Venezuela. Columbia. Camerun ş. Germania. nord-estul Chinei.. constituie un valoros aliment.5. China. PlantaŃii întinse se află în India. cireşul sunt pomi fructiferi de zonă temperată.a. România ş. India (por-tocali şi lămâi).Brazilia şi Argentina deŃin circa 1/5 din producŃia mondială. Panama. lămâiul şi grapefruits-ul. . FranŃa. În Ńările Maghrebului predomină culturile de portocale şi mandarine. cărnoase şi Ńepoase. Exportul de banane se face spre SUA. 11. locul II în producŃia de lămâi şi locul I în producŃia de grapefruits. Grecia (lămâi şi portocale). Pentru a se evita alterarea. locul I mondial.SUA ocupă primul loc pe Glob în producŃia de portocale. caisul. ananasul se cultivă pe mari suprafeŃe (Thailanda. China. Egiptul. Guatemala. Kenya etc. iar importatorii: Europa şi Canada. Brazilia. principalele producă-toare sunt Spania şi Italia (1/10 din producŃia mondială). În Argentina se produc mari cantităŃi de grapefruits (locul III pe Glob). locul II pe Glob). fabricile de conserve se amplasează. • Prunul se cultivă pe suprafeŃe mari în România. Brazilia este cea mai mare exportatoare de suc de portocale. Viticultura şi plantele cultivate pentru băuturi . . Bananele reprezintă şi astăzi un aliment de bază pentru populaŃia din zona tropicală. Pakistan ş. . • Citricele se cultivă în zona subtropicală şi tropicală. Sunt mai multe zone de cultură a citricelor: . • Bananierul este o plantă tropicală cu aspect arborescent.a. Thailanda. În Asia musonică. Dintre numeroasele citrice. lămâi (locul VI) şi portocale. Bangladesh şi în statele din zona Golfului Guineea: Ghana. Indonezia. Vietnam. Ecuador. • Curmalul este un pom specific oazelor şi deşerturilor tropicale.a.citricele se produc şi în Japonia (mandarine. Algeria. Malaysia.3. la care se adaugă Ńările Americii Centrale (Honduras. Principalele exportatoare de citrice sunt: Spania. Indonezia. Libia. • Mărul se cultivă cu rezultate bune în FranŃa. Argentina. piersicul. Egiptul.a. • Cireşul se cultivă în Europa (centrală. Fructele. . Jamaica). • Părul – Italia ocupă locul I pe Glob cu o producŃie de 2. Brazilia produce. tone. Irakul. Iran. specializate în producŃia de portocale. constituie cea mai întinsă regiune cultivată cu bananieri şi cea mai productivă. Argentina ş. Brazilia. se cultivă şi în SUA. locul I). Mexic. bogate în vitamine şi glucide. mai importante sunt: portocalul. mandarine şi grapefruits. prunul. lămâi. SUA.• Ananasul este un cactus erbaceu ale cărui fructe se formează în mijlocul unei rozete groase. vestică şi sudică).în partea estică a Mării Mediterane. Germania. Costa Rica.

Turcia. Odobeşti. Pe piaŃa mondială sunt apreciate vinurile Asti Spumati. Georgia. altele au o răspândire limitată. Alte Ńări producătoare de vinuri de calitate sunt Portugalia (vinurile de Porto). Ghana. Italia ş. Columbia. precum şi cele din provinciile Champagne. a masei vegetale.• Cultura viŃei de vie se practică. în Brazilia (statul Bahia). Chianti (Toscana). Un vechi proverb arab spune: „o Ńară săracă în animale nu poate fi niciodată bogată. Asia. Republica Moldova. Mexic. Bordeaux. • Arborele de cacao se cultivă în zonele cu temperatură medie anuală de peste 240C şi precipitaŃii de peste 1.1. materii prime pentru industria alimentară şi uşoară. Principalele producătoare de struguri şi vin sunt: Italia. R. Coasta de Fildeş. se . Iran. R. Armenia. Cele mai de seamă im-portatoare de cafea sunt: SUA (1/3 din totalul mondial). Ghana. Lacrima (Campagna) şi Marsala (Sicilia). semideşerturi. Congo. Totuşi. Rousillon. Ungaria (Tokay). Alicante. oaia.Congo. Ecuador. SUA. Angola. Australia ş. iar lama în podişurile înalte din America Latină. Principalele exportatoare sunt: Brazilia. Georgia. În partea mediteraneană a FranŃei sunt renumite podgoriile din Provence. Siciliei şi Campaniei. precum şi pentru industria de medicamente.400 mm anual. produce vinuri de consum curent (La Mancha) şi de calitate superioară în podgoriile Valencia.4. a influenŃat viaŃa economică şi modul de organizare socială. dar în timpuri diferite. Mexic. Asia deŃine un loc modest. PlantaŃii mari se găsesc în Uganda. Renumite sunt podgoriile din nordul Italiei (Piemont.a. 11. Etiopia. FranŃa. Portugalia. iar în America Latină. animalele au o mare mobilitate geografică şi capacitate de adaptare la mediu. porcul) trăiesc în aproape toate zonele climatice. India (Assam. Australia şi Germania.a. a unor deşeuri din industria alimentară. Pe continentul african. zone montane înalte). Cultivarea plantelor şi domesticirea animalelor se consideră că au început aproximativ în aceleaşi locuri. Uganda. FranŃa. cornutele mari şi mici în stepele din Europa. Bengal) şi Sri Lanka.000 – 16. • Cultura arborelui de cafea. pe versanŃii dealurilor şi ai colinelor cu expunere spre soare. Almeria. deşi unele animale (calul. • Cultura arbustului de ceai are bune rezultate în Kenya. Spania este a treia Ńară producă-toare de struguri şi vin din lume. Canada. cerinŃele tot mai mari au impus extinderea plantaŃiilor în: Columbia. D. în regiunile mediteraneene şi în zona temperată. Renul trăieşte în tundrele din Europa şi Asia.000 de ani în urmă). Argentina. Germania. Angola. Lanquedoc.D. Ecuador. America şi Australia. Germania. CroaŃia. Kenya. 11. Bourgogne. unde beneficiază de veri călduroase şi toamne lungi. Datorită bolilor parazitare. Principalele importatoare de ceai sunt Marea Britanie. având un randament bun. Zootehnia Spre deosebire de plante. Bulgaria. care ocupă spaŃii bine delimitate.4. Grecia. Toscana. Peru. Camerun. dar reprezintă o formă de valorificare a resurselor vegetale ale unor regiuni ale Terrei (deşerturi. Tanzania. vânătoarea şi pescuitul Aceste sectoare furnizează hrană pentru alimentaŃia umană. Domesticirea animalelor a început la sfârşitul paleoliticului şi a îmbrăcat diferite forme de la un continent la altul. România (Cotnari. Emilia). Predomină vinu-rile roşii. Kerala. Tanzania. Creşterea consumului. (Piemont). iar o Ńară bogată în animale nu poate fi niciodată săracă”. Saltul uriaş realizat de om se consideră a fi fost atunci când s-a trecut de la faza de culegător la cea de cultivator (cu circa 10. zootehnia este slab dezvoltată în Africa ecuatorială şi în Asia de Sud-Est. Malawi. Aproximativ 90% din producŃia mon-dială de cafea se exportă. Spania. arborele de cacao se cultivă în Nigeria. Mexic. Columbia. Circa 80% din producŃia de cacao este destinată exportului. cu o pondere de 70% în comerŃul mondial de ceai. Creşterea animalelor. Argentina. Mozambic. Malaga. Murfatlar). Mexic.

localizat în MunŃii Alpi. capete. aflat într-un avansat proces de restrângere (nordul Africii. Noua Zeelandă. producŃia de lapte pe cap de vacă este elementul determinant pentru menŃinerea în efectiv). SUA ş. folosite şi la tracŃiune. producŃia de lapte a crescut continuu şi aceasta nu s-a făcut prin mărirea efectivelor. şi de specializare pentru producŃia de carne. efective până la 5. MunŃii Jura. ProducŃia de carne de taurine se află într-o poziŃie cheie în economia mondială (sursă de venit pentru fermieri şi de hrană pentru populaŃie).5 mild.a. în India. nord-vestul FranŃei. Brazilia. zootehnia a premers cultura plantelor. fiind destinată aprovizionării zilnice a populaŃiei oraşelor mari (Olanda. Australia. Brazilia. – sistemul bazat pe ferme specializate. Şeptelul de bovine a depăşit 1. RepartiŃia efectivelor pe continente scoate în evidenŃă conti-nentul asiatic.a.pare că trecerea de la faza de vânător la cea de crescător de animale a avut loc ceva mai târziu. b) ferme de selecŃie (printr-un program de ameliorare bine organizat.). Se cunosc trei sisteme de creştere a bovinelor: – sistemul nomad şi seminomad. fermierul primeşte preŃuri speciale. Orientările şi tendinŃele trebuie considerate în mod diferenŃiat. În Ńările în curs de dezvoltare. care foloseşte atât furajele cultivate (cereale şi plante furajere). scăzute. cât şi furajele naturale (păşuni şi fâneŃe). în preria înaltă a SUA (în zona cu climă temperată şi cu păşuni). e) ferme mixte de lapte-carne. Reprezintă o ramură de primă mărime în agricultura mondială: oferă 90% din cantitatea totală de lapte ce se consumă pe Glob. producŃiile medii de lapte sunt. în ultimele decenii. pe baza asigurării cu tăuraşi şi juninci de mare valoare genetică. totuşi. TendinŃele sunt de specializare accentuată. interdicŃiile religioase privind consumul de carne de vită fac puŃin profitabilă această activitate. în SUA se desfăşoară în zona cerealieră (partea central-nordică a bazinului fluviului Mississippi). bazinul Londrei. • Creşterea bovinelor. c) ferme de vaci de lapte cu o activitate suplimentară (se cresc şi alte animale). Canada. sud-vestul Asiei – regiuni aride ale Terrei). a devenit o formă specializată de producŃie zootehnică. pentru producŃia de lapte. În Europa. în general. Fermele de vaci americane pot fi clasi-ficate astfel: a) ferme comerciale (cu rase diferite. producŃia de lapte a crescut în ultimii 30 de ani cu peste 50%. adoptându-se strategii eficiente pentru ca rolul bovinelor în economia agricolă. d) ferme gospodăreşti. alimentaŃia populaŃiei şi industria alimentară şi uşoară să crească. În emisfera sudică. dar unde se cresc bovine de mică productivitate. . Cu rezultate bune se practică creş-terea bovinelor pentru carne în Argentina. – sistemul bazat pe forme mixte. China. 33% din cea de carne şi 90% din totalul pieilor prelucrate în tăbăcării. Australia şi Noua Zeelandă practică creşterea bovinelor pentru lapte şi unt. În SUA. ElveŃia. Creşterea bovinelor pentru carne se bazează pe furajele naturale. Danemarca. FranŃa de Nord-Vest. Uruguay. orga-nizată în ferme comerciale şi este specifică zonelor preorăşeneşti din statele cu agricultură intensivă. Printre Ńările cu efective mari de bovine se află: India.000 de vaci. Creşterea taurinelor pentru producŃia de lapte. Paraguay. Cehia ş. Germania. în raport de condiŃiile concrete din fiecare Ńară sau zonă. sau ferme temporare (pentru ocuparea întregului timp de muncă se întreŃin şi câteva vaci pentru producŃia de lapte).

caracteristică Ńărilor subdezvoltate. peste 75% din producŃia de carne de porc se obŃine în zona „cordonului porumbului“. în producŃia de mătase. • Creşterea porcinelor se practică pe toate continentele (cu excepŃia Antarcticii). sau cu savană (Africa. Japonia. Pe uscat: . urmată de Japonia şi India. Cehia. FranŃa ş. producŃia porcină reprezintă 30-40% din producŃia totală de carne roşie şi aproximativ 1/6 din totalul încasărilor din vânzarea animalelor vii şi a produselor animaliere. capturarea unor animale pentru grădinile zoologice – în Amazonia şi Africa ecuatorială). SUA (Alaska). vulpea argintie. locul III). ProducŃiile cele mai mari de carne de porc se obŃin în Europa şi America de Sud. locul I în producŃia mondială). marmota. Asia 18. locul II. secondată la distanŃă mare de SUA. America de Nord are o pondere de 15% în pro-ducŃia mondială de miere. În Europa.în zonele reci predomină speciile cu blană scumpă: hermelina. Exploatarea porcinelor continuă în competiŃie cu toate speciile de animale producătoare de carne. cu întinderi forestiere. Vânătoarea se practică în Rusia. România.a.Mari exportatoare de carne şi produse lactate sunt: Argentina. SUA. • Creşterea bubalinelor este specifică Asiei musonice (India. locul I.4.8% din efectivele mondiale. Danemarca.2. sudul Asiei). Portugalia. Bulgaria. În Europa. China de Sud-Est). Vânătoarea.a. samurul. cât şi moderne. Pe continente domină Asia (China. . în raport cu nivelul de dezvoltare al statelor respective. Bubalinele se cresc şi în Egipt. • Sericicultura. Un mare număr de porcine se cresc în SUA. Canada. în Ńările din Peninsula Balcanică. Slovacia. . • Creşterea cămilelor se practică în zonele calde şi aride ale Globului. Mongolia. Kazahstan.vânătoarea de animale exotice pentru fildeş sau blană (Africa în sistem „Safari”. Pakistan. urmate de Australia. în România (Transilvania). India. creşterea porcinelor este rezultatul îmbinării a două tipuri de ferme: ferme de tip industrial şi gospodării Ńărăneşti. Grecia.4%. • Creşterea ovinelor şi caprinelor se practică în sisteme atât pastorale tradiŃionale. Olanda.. În China. Ńările scandinave.6%. Cele mai multe cămile se cresc în Somalia. pescuitul şi acvacultura • Vânătoarea se diferenŃiază după fondul cinegetic specific fie-cărui ecosistem. intensive. în zonele de cultură a porumbului. exportul a fost influenŃat de transportul maritim la distanŃă prin utilizarea instalaŃiilor frigorifice.6% şi America de Sud 6. efective mari se cresc în Marea Britanie (locul VII). Rusia. dar în mod special cu păsările. . baza furajeră etc.3%. Germania ş. Ńările care produc cantităŃi mai mari de miere sunt: Ucraina. 11. Spania. primul loc este deŃinut de China. Europa 17.vânătoarea de subzistenŃă. Ungaria. zibelina. India. dar este de subliniat existenŃa unor zone şi concentrări ale acestora. Australia. Italia. • Apicultura. Sudan. • Avicultura se face în sistem industrial şi este legată de marile concentrări urbane. De remarcat în acest domeniu este ponderea uriaşă a Chinei (36. India. Brazilia. În prezent. România. Rusia. Noua Zeelandă. tradiŃiile specifice. Rusia. cu 50. În SUA. China.

Rusia. sabastă. expuse sărăturării). în regiunile montane din America Centrală. zone maritime de mică adâncime. sorgul şi leguminoasele. stavrid. FranŃa. 11. pescuit oceanic. Atlanticul de Sud-Est (mer-luciu. În aceste zone se practică mai multe forme de agricultură. După mediul acvatic în care se practică. vestul Americii de Sud. Specializate în acest domeniu sunt: Japonia. predominarea peisajelor rurale. în timpul ploilor se obŃine o recoltă de orez. În aceste zone agricole sunt caracteristice culturile de câmp. Este o formă primitivă de cultivare a pământului. sardină). Oceanul Indian. algele roşii şi brune. în apropierea Groenlandei şi Islandei). Chile. Cu toată varietatea sistemelor de cultură.Maritim: printre resursele Oceanului Planetar se află balenele şi caşaloŃii. Islanda. În urma defrişărilor se obŃin terenuri noi pe care translează culturile agricole. vânarea lor s-a restrâns din raŃiuni ecologice. urmate de cele ale arborelui de cafea şi de ceai. Norvegia. India. Pacificul de Nord-Est (mer-luciu). Japonia. sardine). au diverse utilizări. nordică şi lat. Peru. efectuat cu nave – uzină. stavrid. Marea Britanie. marea diversitate a etniilor şi a organizării sociale. esenŃiale: o mare fragilitate a solurilor (expuse eroziunii. łările cu rezultate în acvacultură sunt: Japonia. practicarea unei agriculturi de subzistenŃă bazate pe tehnici ancestrale. în Amazonia şi în unele zone din MunŃii Anzi. Grecia ş. capelan). • Pescuitul. înzestrare tehnică slabă. bureŃii etc. Atlanticul de Nord-Est (sprot. stavrizi. Rusia. precum susanul. creveŃi). Pacificul de Sud-Est (merluciu). în Amazonia şi în unele zone din MunŃii Anzi. SUA. În sezonul secetos se pregăteşte un nou teren de cultură prin arderea ierburilor sau tăierea . Zonele tradiŃionale de pescuit sunt: Atlanticul de Nord-Vest (cod. Cea mai mare parte a zonei tropicale. sparide. private de acumularea humusului. iar în sezonul secetos se cultivă plante care solicită o umiditate redusă. aproape 75% din populaŃie este ocupată în agricultură. • Acvacultura se efectuează în lacuri. Tipul de agricultură menŃionat se extinde din Senegal până pe râul Zambezi. meiul. Principalele producŃii le obŃin: Danemarca. Tipuri actuale de agricultură • Agricultura din zonele tropicale Zona caldă este cuprinsă între Ecuator şi paralelele de 35o lat. o largă paletă de tehnici cultu-rale. lagune litorale. sabastă.5. Norvegia. pescuit de larg (Marea Japoniei. Cantitatea cea mai mare de peşte o obŃin: China. Atlanticul Central de Est (sardină maro-cană. pescuitul se împarte în: pescuit de apă dulce şi pescuit maritim. Peninsula Indochina şi Indonezia. La limita cu regiunea aridă se găsesc terenuri de păşunat şi se cultivă porumbul. SUA. arahidele şi bumbacul. Indonezia. Câmpurile de cultură se deplasează la un interval de 2-3 ani şi o dată cu ele habitatele rurale (sate mobile). Golful Guineea. sudică şi se caracterizează prin: o mare diversitate de condiŃii naturale. macrou spaniol). Norvegia. Peninsula Indochina şi Indonezia. agricultura acestor zone prezintă câteva caracteristici comune. din punct de vedere climatic.a. Atlanticul de Sud-Vest (merluciu patagonez). Israel. Rusia ş. Agricultura itinerantă se practică astăzi pe arii largi în partea centrală a Africii din Senegal până pe râul Zambezi. hering.a. Pescuitul maritim este de trei tipuri: pescuit de coastă (importanŃă locală). Thailanda. gadide. în regiunile montane din America Centrală. • Agricultura din zonele cu umiditate alternantă Temperaturile ridicate tot timpul anului şi un sezon secetos care alternează cu altul umed impun agriculturii un anumit ritm şi condiŃionează obŃinerea a două tipuri de culturi (în Asia de Est şi Sud-Est). ricinul. Marea Nordului. flotă de traulere. Olanda. macrou. prezintă două sezoane: unul secetos şi altul umed. Pacificul Central de Est (ton). culturile de bumbac şi trestie de zahăr. Atlanticul Central de Vest (hering loval. ciupercile. Dintre plante. estul şi vestul (sardine). SuprafeŃe mari ocupă plantele de câmp bogate în ulei.

cultura arahidelor permite exportul). Sri Lanka – în ceai. apoi devin domenii ale comunităŃii. întreaga activitate este subordonată obŃinerii orezului. Terenurile agricole sunt fixe. se folosesc tehnici ingenioase. UnităŃile de prelucrare primară aparŃinând marilor companii industriale americane şi europene au stimulat culturile comerciale. Rwanda. fundamentată pe baze ştiinŃifice şi de mare rentabilitate. Peisajul agricol este confuz: culturile agricole sunt dispuse în dezordine. Apa pentru irigaŃii provine din zonele muntoase sau (în oaze) din pânzele subterane. aceasta a produs modificări importante în peisajele rurale. cereale. trestie de zahăr. În anul următor (în sezonul umed). Câmpia Mesopotamiei. în afara irigaŃiilor din zona umedă tropicală. banane. cafea. terenurile prezentând o foarte slabă ocupare. Agricultura irigată are o mare extindere în Asia tropicală şi musonică din Asia de Sud. terenul agricol este folosit la maximum. A evoluat în ultimele decenii datorită unor programe de bonitare a terenurilor. peninsule. cauciuc. • Agricultura bazată pe irigaŃii. Asia Centrală fostă sovietică). soluŃia optimă. Ghana şi Coasta de Fildeş – în cacao. • Agricultura din zona mediteraneană. definitive. iar producŃiile agricole mari asigură hrană pentru o populaŃie numeroasă. Pe Terra. arteziene. Domeniile de cultură sunt situate în Siria. totuşi.a. • Agricultura de plantaŃie. plantaŃiile ocupă regiunile de coastă şi cele cu acces lesnicios la mare (insule. orezăria este singurul element al peisajului rural. iar plantele cultivate sunt numeroase predominând. subatlasul marocan. În Asia musonică. CerinŃele pentru produse agricole ale pieŃei europene au determinat . trestie de zahăr. Conturul terenului de cultură este imprecis. temporar. Este o agricultură care a evoluat timp îndelungat.a.pădurilor. legumele sau pomii fructiferi. tutun. Sud-Est şi Est până la latitudinile zonei temperate reci din nordul Japoniei. Prezintă peisaje rurale bine definite şi se practică pe suprafeŃe mici în zonele montane din Togo. cafea. Hrăneşte mai bine de jumătate din populaŃia Terrei. creşterea necontrolată a presiunii umane asupra ecosistemelor naturale. ProprietăŃile au dimensiuni mici şi foarte mici. Parcelele cultivate de o familie aparŃin acesteia numai pe durata cultivării. iar rezultatele sunt foarte bune (în Senegal. densitatea populaŃiei este mică. Indusului şi în Asia Centrală fostă sovietică. solul se epuizează repede. Agricultura de plantaŃie necesită investiŃii mari. zona sudaneză din Africa. o mare parte a terenurilor a trecut în domeniul agriculturii sedentare permanente – aceasta fiind. bananierul. Ecuador şi Guatemala – în banane ş. cacao. acest tip de agricultură se află în regres. Sahara şi sudul MunŃilor Atlas. Se găsesc vaste teritorii irigate în Egipt. Exporturile deŃin o mare parte a producŃiei de plantaŃie. istmuri). fiind o porŃiune de savană sau de pădure ecuatorială. Terenul cultivat este dispus concentric în jurul aşezării rurale: în prima zonă se cultivă legume. asolamentele se fac cu rigoare pentru a proteja terenul de cultură. Pakistan. legumele. În aceste zone. sau prin puŃurile de adâncime (Sahara). Presiunea demogra-fică asupra terenurilor este foarte mare. platoul iranian. piersicul. IrigaŃiile au permis extinderea culturilor şi a duratei de vegetaŃie (în sezonul uscat). sisal ş. valea mijlocie a Gangelui. Deşi are o largă răspândire. este instabilă din punct de vedere ecologic. de fapt. iar activitatea este exclusiv manuală. banane. Camerun. terenurile vor fi cultivate. porumbul. Malaysia – în palmier de ulei şi cauciuc. condimente şi arbori fructiferi. arahide. Micile domenii tropicale de cultură de tip oasis au o umiditate contrastantă şi suprafeŃe discontinui (deşertul Sahara. Câmpia Indusului. Liban. fibre textile de iută. Aceasta este o agricultură extensivă. nuci de cocos. maniocul. însă irigaŃiile moderne o fac competitivă. împrejurimile MunŃi-lor Ahaggar. forŃa de muncă este numeroasă. zona subhimalaiană din Pundjab. eroziunea şi deşertificarea. Doar irigaŃiile pot suplini ploile insuficiente sau aproape inexistente. iar în a doua zonă se cultivă. Se cultivă grâul. pentru a se cultiva bum-bacul. De regulă. • Agricultura sedentară a zonelor tropicale uscate. O caracteristică a acestui tip de agricultură este specializarea într-un număr restrâns de produse: Brazilia – în cafea. are o largă extindere şi oferă ca produs principal orezul. Sunt utilizate îngrăşăminte naturale. iar creşterea animalelor are o pondere redusă. iar uneori apar crizele de supraproducŃie şi instabilitatea pieŃei de desfacere. Acest tip de agricultură foloseşte forŃa de muncă salariată. Sistemul de cultură se bazează pe cultura orezului în Asia musonică. Senegal şi Nigeria. Frecvent. se indivi-dualizează zonele irigate foarte secetoase. Podişul Deccan. Aceste terenuri se află în toată Asia Occidentală. văile Amur-Daria şi Sîr-Daria. Se practică în sudul Europei. plantaŃiile au dimensiuni sub 400 ha. care refac rapid solul. sunt cultivate plante pentru produse cu finalitate comercială: ananas.

În Australia a fost promovată creşterea extensivă a ovinelor. CondiŃiile climatice şi de sol sunt diferite. pomilor şi arbuştilor fructiferi. . Lombardia. în pampasul argentinian şi în Texas. Se pot deosebi. Respectivele teritorii sunt slab populate şi subdezvoltate sub raport industrial. cul-turi arbustive) se îmbină cu creşterea animalelor. iar agricultura beneficiază de maşini. Sistemele de cul-tură sunt complexe. măslini şi viŃă de vie. Australiei. • Agricultura zonelor temperate se practică în preeriile din Canada şi SUA. practicată în America de Nord. datorită investiŃiilor suplimentare şi succesive în mijloace de producŃie. • Agricultura periurbană Oraşul modifică. prune. cireşe. Acest sistem este bine reprezentat în vestul Europei şi îmbină cultura plantelor cu creşterea animalelor (uneori. Creşte-rea vacilor pentru lapte. a usturoiului la Dărăşti – în apropierea Bucureştiului. deşi poate fi considerată ca un segment al celei intensive. Cultura acestora. în afara tradiŃiei. determinând o specializare prin culturi variate. căreia i se aso-ciază creşterea în regim sedentar. viŃă de vie. în Italia centrală şi sudică şi în Grecia. a ovinelor. a viŃei de vie. cereale. inegale ca talie: pomi fructiferi. Recu-noscute pentru calitatea şi diversitatea lor sunt fructele olandeze: mere. Provence. porcinelor şi păsărilor (cel mai mare producător de ouă din Europa de Vest) completează tabloul complex al agriculturii olandeze.a. două tipuri de sisteme de producŃie: – Sisteme de producŃie extensivă. zmeură şi struguri de seră. îndeosebi cu legume şi fructe. Andaluzia). unde policultura (cereale. asociate cu creşterea animalelor (Catalonia. Amenajările agricole sunt adaptate condiŃiilor fizicoeconomico-geografice. Horticultura (practicată în condiŃiile particulare prin crearea polderelor încă în secolul al XIII-lea) este reprezentată prin legumicultură. Ungaria. dar cu unele diferenŃieri: . obŃinându-se vestita brânză Gouda. dar în multe areale acestea se combină cu creşterea animalelor. pampasul Argentinei. şi Aquitaine. Australia. a bovinelor. Câmpia Kubanului. mijloacele de transport. Floricultura este reprezentată prin areale specifice şi aprovizionează marile oraşe europene.în fostele Ńări socialiste. în stare proaspătă. pomi fructiferi. peste 30% din producŃia de legume o dau serele. Pro-ducŃia are un nivel relativ scăzut. Grecia nordică). fiind dominate de cultura cerealelor. Creşterea ovinelor. În cadrul acestui sistem se disting: a) sisteme policulturale. Ucraina. inclusiv aeronave. agricultura zonei preorăşe-neşti. Acest sistem se bazează pe cultura cerealelor. în regim industrial). a ardeiului în apropiere de Arad. asigură în scurt timp aprovizionarea pieŃelor. căpşuni. • Agricultura intensivă – un sistem care dă producŃii mari pe unitatea de suprafaŃă şi de producŃie. viŃă de vie. nord-vestul Peninsulei Iberice. este tradiŃională. China. Culturile de zarzavaturi implică o specializare strictă marcată de o anumită tradiŃie (cultura verzei la Brezoaiele. prin cerinŃele sale. Câmpia Tisei ş. limitarea marii pro-prietăŃi prin reforme agrare şi adoptarea unor sisteme adecvate de producŃie agricolă. Olanda are o agricultură specializată în culturi horticole şi creşterea intensivă a bovinelor. – Sisteme productiviste pe suprafeŃe mai mici. Două zone sunt emblematice pentru agricultura intensivă din Uniunea Europeană: Câmpia Padului. Câmpia Română. Marea Câmpie Chineză. a . presupune. legume ş. creşterea vacilor pentru lapte şi a păsărilor sunt legate structural de cerinŃele de origine urbană. • Agricultura specializată. câmpiile Rusiei Centrale. În cadrul acestui tip general de agricultură se disting: • Agricultura extensivă.în America de Nord. cu întinse culturi de cereale furajere.modernizarea în plan tehnologic. terasele înalte ale Câmpiei Padului).a. pere. c) sisteme horticole. b) sisteme policulturale de tip mediteranean (mai multe plante pe aceeaşi parcelă. care ocupă terenuri vaste în toate regiunile interioare ale Spaniei. sau transhumant. Utilizarea solului este completă. Rusia. b) sisteme de producŃie agricolă bazate pe citrice. în cadrul acestui tip de agricultură. o consacrare într-un anumit domeniu. Laptele este prelucrat în unităŃi mici locale. care au necesitat investiŃii mari şi cuprind: a) sisteme cerealiere sau de creştere a animalelor (Asturia. schimbările produse în anii ’90 şi-au pus amprenta asupra organizării şi productivităŃii agriculturii. peisajul rural este rezultatul ocupării rapide a terenurilor. frecvent fără amenajări. pampasul Argentinei. în zona polderelor vechi şi în provinciile litorale. România. Levantul spaniol). Toscana. în Toscana. capital şi tehnologii industriale. Produsele agricole sunt drenate ritmic pentru acoperirea cerinŃelor cotidiene. care însoŃesc plajele litorale (Peloponez.

Agricultura primitivă cuprinde: • Agricultura itinerantă: . – Agricultura preindustrială sau tradiŃională propriu-zisă. creşterea preŃurilor pentru transport. Urbanizarea accentuată a condus în numeroase state la conside-rarea spaŃiului periurban ca un bun comun atât pentru agricultori. dar în toate situaŃiile se formează un peisaj agricol frac-Ńionat în parcele. economici. America „indiană” şi parŃial în Europa.produce doar pentru necesităŃile familiei sau ale comunităŃii săteşti (scopul este de a asigura subzistenŃa). .este cauza principală a subalimentării unor mase mari de oameni. agricul-tură modernă sau de piaŃă. EvoluŃia în timp şi spaŃiu a practicilor agricole Agricultura a fost practicată încă din neolitic. În cadrul acestui tip general distingem: – Agricultura primitivă (arhaică) – agricultura itinerantă (migra-torie) şi păstoritul nomad. . în Africa. cerealicultură (câmpurile nord-americane). specializate (viticultura). Legumicultura periurbană. .ocupă spaŃii mici.a. . precum şi în zonele montane din Indochina şi Indonezia. în combinaŃie cu cerealele. se caracterizează prin: .muştarului în zona periurbană Dijon – FranŃa ş. dependentă de factorii naturali. aplică asolamente şi succesiunea corectă a elementelor fitotehnice. permiŃând 3-4 pro-ducŃii pe an. de tipul grădinilor de zarzavat.este specifică economiei autarhice.creşterea animalelor lipseşte. datorită randamentului slab şi calităŃii mediocre a produselor obŃinute. cât şi pentru citadini. ca un spaŃiu de producŃie. această activitate umană poate fi încadrată în două tipuri generale: agricultură tradiŃională sau de subzistenŃă. . . .6.are un randament scăzut. de evaluare. motiv pentru care „câmpul de cultură” migrează spre noi terenuri obŃinute. care diminuează spaŃiul agricol. . impune o nouă constituire a par-celelor.uneltele de muncă sunt rudimentare. de regulă. .este uşor adaptabilă la cerinŃele pieŃei urbane. autostrăzilor. prin defrişări. îngrăşăminte. . • Păstoritul nomad: . Asia. social-politici. demografici şi tehnologici. policultură.).foloseşte mijloace agricole rudimentare şi metode de lucru învechite. SpaŃiul rural este dominat de peisajul agricol specializat. în general. O anume fragilitate a agriculturii periurbane este marcată de extinderea necontrolată a oraşului. 11. . În evoluŃia sa.nu utilizează îngrăşăminte şi solul se epuizează foarte repede. şi astăzi. Cultu-rile agricole se pot face în câmp deschis. zonelor industriale.pământul este parŃial folosit. carnea fiind asigurată prin pescuit şi vânat.poate fi întâlnită în pădurile ecuatoriale din bazinele fluviilor Zair şi Amazon.culturile au o productivitate redusă. semideşerturi (în zona tropicală) sau întinsele tundre ale Eurasiei şi Americii de Nord (nomadismul subpolar). . ea a asigurat şi asigură hrană pentru populaŃia umană şi materii prime pentru industrie. . .este cea mai primitivă formă de exploatare a solului de către om. amenajabil şi protejabil în interesul comun.valorifică păşunile slabe din stepele aride.utilizează tehnologii avansate. • Agricultura tradiŃională are următoarele caracteristici: . Fenomenul de revărsare urbană îm-pinge agricultorii cât mai departe. .se practică pe suprafeŃe mari.depinde în mare măsură de condiŃiile naturale.

într-un an se obŃin două-trei recolte. cu diferite culturi pe loturi mici sau foarte mici.se practică în Europa de Vest.este răspândită în Orientul Mijlociu. . Noua Zeelandă.caracterizează proprietăŃile mari. . Grecia.aplică sistemul ogor cu două.orezul se vinde pe piaŃa mondială.este intensivă în Europa.în proprietăŃile mari se lucrează în arendă. . . mici. America Latină.dispune de o bază materială avansată.speciile de animale diferă în raport de zona geografică: cămile. . • cultura plantelor prin irigaŃii: .proprietăŃi.număr redus de produse agricole.populaŃie densă. .investiŃii mari. . Sicilia. . . . Orientul Apropiat şi Mijlociu. • Agricultura specializată: . Africa de Nord şi America.mecanizare şi chimizare avansată. Africa de Sud.se întâlneşte în America Latină. trei tarlale. .se practică în America de Nord. Noua Zeelandă. Agricultura latifundiară: .are mare extindere în zonele temperate şi extindere insulară în celelalte zone climatice.cultura plantelor se îmbină cu creşterea animalelor. . .numai o parte a producŃiei este destinată pieŃei. • cultura plantelor fără irigaŃii: .populaŃie numeroasă ocupată. Agricultura preindustrială sau tradiŃională propriu-zisă păstrează puternice rămăşiŃe feudale şi este proprie zonelor unde nu a pătruns industrializarea. oi. care apare insular în oazele din deşerturile Africii de Nord şi Asiei de Sud-Vest. . subtipul din Asia de Est. cirezile migrează doar în anotimpul uscat al anului.investiŃii mai reduse de forŃă de muncă. Africa de Nord.predomină cultura cerealelor şi plantelor tehnice. păstoritul are un caracter sedentar. . . .proprietăŃi private întinse. Sud-Estul Australiei. Australia. Spania. .animalele sunt folositoare doar la tracŃiune.este o agricultură mixtă. – în zonele de contact dintre deşert şi savana africană. . Nord-Estul SUA.cuprinde două subtipuri: subtipul din Orientul Apropiat şi Mijlociu.predomină producŃia vegetală.o agricultură de tip grădinăresc.grad redus de intensivitate. . . . cu mari dispo-nibilităŃi la export. în general. Agricultura modernă sau de piaŃă: . După profilul agriculturii se disting următoarele subtipuri: . uneori bovine în zona tropicală şi reni în zona subpolară. Cuprinde: • agricultura extensivă: . la care se asociază creşterea animalelor. Sud-Est.se practică pe terenurile accidentate din sud-estul Asiei. Cuprinde trei tipuri majore: • Agricultura mixtă intensivă: ..grad foarte ridicat de intensivitate. volumul mare al producŃiei. . . .presupune mari investiŃii pentru mecanizare şi chimizare.

U. trestie de zahăr. cafea.• agricultura specializată în cultura grâului: în sudul Canadei.potenŃial agricol mare. Permanent sau temporar. în tranziŃie spre economia de piaŃă. amenajările turistice. arahide (Africa de Vest). • agricultura specializată în creşterea animalelor: are la bază cultura plantelor şi cerealelor furajere. prin vegetaŃie specifică (peisaj de taiga. trestie de zahăr. căile de comunicaŃie). ananas (Malaysia. dezvoltarea social-economică şi particularităŃile cadrului natural. ulei de palmier. . nu le-a avut. SUA şi Australia (bumbac. cacao.A. este specializată în obŃinerea Agricultura de tranziŃie din fostele state socialiste din Eurasia: . • agricultura specializată în producŃia de fructe şi legume: în California şi Florida (SUA). în con-diŃii naturale. Canada şi a ovinelor în Australia. „cotton belt” în SUA). înglobează atribu-tele acestuia. prin elementele sale productive. peisajele agrare şi regiunile agricole Conceptele de peisaj geografic. Conceptul de peisaj agrar are un conŃinut foarte larg. inclusiv structurile de habitat. Peisajul agrar este rezultatul unei evoluŃii îndelungate. trestie de zahăr. • Peisajul agrar este expresia vizibilă a mediului ce îmbină caracteristicile de proprietate a terenurilor cu tradiŃia. . banane. care trebuie să ocupe un spaŃiu important din teritoriul rural pentru a fi încadrat conceptului de peisaj agrar. . Deci. bumbac (Sudan). derivate din gradul de favorabilitate al solurilor şi din nivelul de dezvoltare a forŃelor de producŃie şi a tehnicilor agricole. în primul rând. prin modul de utilizare a terenurilor (peisaj viticol. are trăsături proprii pe care fiecare parte. spre deosebire de cel agrar. Baza peisajului agrar o constituie câmpul cultivat cu diferite plante (Ńarina). rezultată din sinteza părŃilor componente. luată separat. .forŃă de muncă numeroasă. . Acestea generează forme specifice de organizare a spaŃiului agrar. bumbac (Coasta braziliană). ceai. reprezintă o componentă a peisajului rural. Peisajele rurale. cauciuc (India de Sud. • agricultura cu plantaŃii: . utilizează temporar multe forŃe de muncă. nord-vestul SUA. cunoscut sub denumirea de Fabrică de carne. vestitul „corn-belt” din centrul S. chiar mai mult decât alte activităŃi economice (aşezările omeneşti. peisaj agrar şi peisaj rural • Peisajul geografic este expresia vizibilă a mediului (geografic) într-o porŃiune de pe suprafaŃa terestră. precizează tipologiile fundamentale de utilizare agrară a teritoriului. • Peisajul rural. unor produse cu mare căutare pe piaŃa mondială: cauciuc. sud-estul şi sud-vestul Australiei. pe bază de irigaŃii. secondată de creşterea bovinelor în SUA. Sri Lanka).proces de restructurare. trestie de zahăr (Africa de Est). peisaj agrar). peisaj de stepă). distingându-se în structura acestuia. Indonezia). peisaj vulcanic). . obiectivele istorice şi echipările care asigură legătura dintre habitat şi formele . variabile în timp şi spaŃiu şi îmbracă forme deosebite după domeniul de civilizaŃie în care a apărut şi s-a dezvoltat. Peisajul agrar reflectă întregul comportament uman faŃă de ogor. tutun. peisaj urban) şi activităŃile economice (peisaj industrial. banane. cafea.produse destinate exclusiv exportului. dimensiuni corelate cu potenŃialul agricol al teritoriului. la care se adaugă aşezările umane (peisaj rural. sociale şi tehnicoeconomice.7. un peisaj geografic se individualizează prin forme de relief caracteristice (peisaj alpin. peisajul agrar modifică profund peisajul natural. Specificul înfăŃişării este dat de modul în care în teritoriu se manifestă interacŃiunea factorilor geografici caracteristici.foloseşte tehnică avansată şi metode ştiinŃifice.randament mediu. coexistând cu agricultura de subzistenŃă. parcelări cultivate sau înierbare şi amenajări tehnicorezidenŃiale pe care le comportă exploatările agrare.mecanizare şi chimizare modestă.este dezvoltată în zonele tropicale şi mai rar subtropicale. specifică unor regiuni din Canada. peisaj cerealier). • agricultura specializată în plante industriale. 11. în zona La Plata din America de Sud.

O largă răspândire are acest peisaj în zonele joase. utilizarea mozaicală a terenurilor. perpendiculară pe drum. cât şi în structura economiei rurale. secara. terasare. se cultivă orz. • Regiunea agricolă subpolară are o suprafaŃă restrânsă. plantele pentru nutreŃ. O varietate a acestui tip de peisaj o formează exploataŃiile liniare – de la fiecare casă (aşezată în lungul unei străzi) porneşte o parcelă atât alungită. O diversificare terito-rială o imprimă relieful. culturi în sere şi solarii a creat o complexitate a profilului agricol în plan teritorial. porumbul. asolamentele obligatorii pe cele trei fâşii au tendinŃa să dispară. progresele industriei şi ale civilizaŃiei umane. mai mult sau mai puŃin. porumbul. alături de cele trei elemente menŃionate. Germania etc. Aceste regiuni agricole prezintă o mare diversitate teritorială şi funcŃională. O altă caracteristică (azi din ce în ce mai rară) o constituie repartiŃia celor trei asolamente: pentru cereale. leguminoasele. ovăzul. porumb. • Regiunea agricolă cerealieră a zonelor temperate Succesiunea celor patru anotimpuri se exprimă şi în sistemul complex de utilizare agricolă.). în Canada. de câmpie ale Europei (FranŃa. veri călduroase şi uscate. Sunt cultivate: grâul. În economia agricolă a acestei regiuni sunt incluse culturile cerealiere.). Irlanda de Nord etc. urmate de culturile de plante de nutreŃ. extinderea terenurilor agricole. se cultivă: orezul. a arborilor în câmp. subregiunea mediteraneană (cu două anotimpuri. Tipul de peisaj menŃionat îl întâlnim în zona polderelor europene. orz. ScoŃia. introducând o etajare climatică altitudinală cu implicaŃii în utilizarea terenurilor. Pădurile au fost eliminate de pe câmpurile cultivate. În conturarea peisajelor agricole. peisajul câmpurilor deschise – aşezările rurale apar grupate. bumbac şi curmale. tutunul. se cultivă orez. Pomicul-tura (plante citrice) şi viticultura dau nota predominantă. soia ş. fondul forestier. • Regiunea agricolă subtropicală cuprinde două subregiuni: mediteraneană şi musonică. un rol deosebit îl au organizarea socială. tehnica de cultură. cât şi lată. CivilizaŃia industrială. pentru plante tehnice şi pentru plante furajere). dar se regăsesc la limitele moşiei. mei. Austria – parŃial. La limitele acestei regiuni se practică creşterea animalelor. RevoluŃia agricolă s-a declanşat cu zece milenii în urmă. łara Galilor. cu aşezări dispersate. meiul. • Regiunea agricolă aridă permite practicarea agriculturii numai în perimetre irigate (în lungul apelor curgătoare şi în oaze). ele au fost definite prin predominarea unui anumit tip de folosinŃă a terenului. declanşată la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Peisajul agricol Deşi există numeroase tipuri de peisaje agricole. în general. dintre acestea şi pieŃele de desfacere (căile de comunicaŃie. porumb. care favorizează creşterea animalelor (de tip industrial şi nomad).).a. Peisajul rural tradiŃional este. Germania. • Peisajul câmpurilor deschise este caracterizat de absenŃa împrejmuirilor. Caracteristică acestui peisaj (numit campagne şi mai ales openfield) este dispersia exploataŃiilor în numeroase par-cele. o moşte-nire a epocilor trecute. ce determină următoarele tipuri principale de peisaj agricol. Belgia. ierni blânde şi umede) se ca-racterizează prin marea extensiune a culturilor irigate (orez şi bumbac) şi a culturilor de câmp fără irigaŃie (grâu. orz etc. în subre-giunea musonică sunt caracteristice sezonul uscat şi cel umed. calificarea forŃei de muncă. alteori cu predominanŃa pajiştilor naturale (łările Nordice. Predo-mină păşunile naturale. Polonia. ele au câteva elemente fundamentale comune: aşezarea umană.. cartofi în mod insular. morfologia agricolă şi sistemul de cultură. forma de proprietate.productive. secară. despăduririle şi crearea unui nou mod de viaŃă. a produs modificări fundamentale în peisajul rural atât în fizionomia şi funcŃionalitatea aşezărilor rurale. Anzii bolivieni. Ungaria. deter-minând stabilitatea aşezărilor rurale. În ultima vreme. formele secundare de prelucrare a resur-selor funciare implantate în mediile rurale etc. dar tendinŃa se constată şi în societăŃile rurale din Africa şi estul SUA. . forma ordonată a parcelelor per-pendiculare pe reŃeaua drumurilor de exploatare sau paralele cu acestea. Peisajele rurale s-au construit în decursul timpului în raport cu dezvoltarea ştiinŃei şi a tehnicii. gradul de industrializare şi urbanizare etc.). Progresele ştiinŃifice au permis constituirea unor tipuri de peisaje rurale caracteristice: peisajul câmpurilor închise. IntervenŃia antropică prin irigaŃie. bumbacul. ovăz. păşunile naturale şi creşterea animalelor. iar pe alocuri şi nomadismul. România etc. orzul.

.tehnica agricolă este extrem de perfecŃionată.• Peisajul câmpurilor cultivate închise (bocage pays d’enclos) este caracteristic regiunilor cu grad relativ ridicat de fragmentare a reliefului. O altă caracteristică a sa este prezenŃa unor exploataŃii imense. iar Malaysia este specializată în monocultura arborelui de cauciuc. a trestiei de zahăr şi pe istmul central-american sunt specifice plantaŃiile de bananieri. aplicaŃii • Care sunt şi cum influenŃează agricultura factorii naturali? • CartaŃi principalele zone de cultură a grâului. dar este fragil. trecându-se la o agricultură permanentă (sub influenŃa pieŃelor de desfacere din apropiere. viŃei de vie. ca a doua cultură. vestului Danemarcei. În ultimul timp se manifestă tendinŃa de a cultiva terenurile din spaŃiul urban cu plante cu port mic (SUA. Acest peisaj este caracteristic faŃadei atlantice a Europei. FranŃa. care produc pentru export. iar întoarcerea agricultorilor se face după 20-25 de ani – timp în care solul îşi recapătă fertilitatea. cultivarea s-a făcut doi-trei ani. • Folosindu-vă de Anuarul statistic al României. • Peisajul agricol itinerant este specific zonei ecuatoriale. are o suprafaŃă mică. de regulă. insulelor periferice ale Indoneziei. Este o agricultură subzistenŃială. în Antile. Marii Britanii. deoarece. Terenul părăsit este năpădit de vegetaŃia naturală. unde predomină păşunile naturale. această perioadă s-a redus. ActivităŃile agricole se efectuează manual. Masivului Central Francez. porumbului şi bumbacului. Fiecare parcelă este împrejmuită cu un rambleu construit din pământ. iar producŃia este destinată consumului propriu. porumbul. tropi-cale şi subtropicale umede a Africii. Datorită creşterii numerice a populaŃiei. iar exploataŃia este părăsită în momentul în care recoltele scad.producŃia este axată pe legume. deasupra căruia a fost plantat un gard de tufişuri sau arbori. Belgia). distingându-se prin specializare de alte peisaje. Este rezultatul profilării agricole şi cuprinde mari suprafeŃe de teren. în societate şi mediu • Structura culturilor vegetale şi repartiŃia fiecărei culturi în raport de condiŃiile fizicogeografice • PrecizaŃi structura zootehniei în raport de condiŃiile naturale • CăutaŃi pe hărŃile speciale repartiŃia creşterii principalelor gru-pe de animale Întrebări. . cu randa-ment redus. • Peisajul agricol din zona musonului asiatic se caracterizează prin cultura orezului. . meiul. trestiei de zahăr. a unor unităŃi de prelucrare a produselor). se află grâul. bazinului Amazonului. . se remarcă frecvenŃa agroteraselor şi o imensitate de spaŃii neproductive. forŃa de muncă fiind numeroasă şi ieftină. suprafeŃele cultivate sunt reduse. Irlandei. În Brazilia. • Peisajul agricol periurban este determinat de proximitatea unui oraş. În SUA s-au conturat câte o centură (belt) pentru cultura grâului. Marea Britanie. ori apare o împrejmuire cu pietre sau bolovani.a. Metoda de studiu • IdentificaŃi implicaŃiile agriculturii în economie. Consumul familial se bazează pe importul de produse din alte regiuni. după recoltare. În Assam este specifică monocultura ceaiului.produce pentru piaŃa oraşului apropiat. nord-vestului Spaniei.se obŃin trei-patru recolte pe an. exerciŃii. iar în unele locuri a fost total lichidată. Terenul din jurul aşezării umane a fost defrişat. Finlandei. deşi se folosesc anumite avantaje pedoclimatice. plantaŃiile de arbuşti de cafea sunt centrate pe ferme uriaşe de sute de hectare.unitatea de exploatare este grădina de zarzavat. Suediei. sorgul ş. alături de care. Peisajul este bazat pe monocultură. • Peisajul agricol puternic specializat reprezintă o formă superioară a economiei de piaŃă. depinde în mare măsură de cerinŃele şi variaŃiile pieŃii internaŃionale. Terenurile cultivate sunt foarte puternic parcelate. hipermecanizate. Are o serie de caracteristici: . reprezentaŃi grafic: .

2001. Curs de geografie economică mondială. 2. Foametea. 18-49. Ion Florin. Conceptul geografic de servicii . Agricultura de tranziŃie 13. Editura FundaŃiei România de Mâine. conceptul de securitate alimentară 14. pag. Bucureşti. Politici şi structuri agrare vest-europene 15. Rolul ştiinŃei şi cercetărilor genetice în dezvoltarea agriculturii 8. ConstanŃa. Creşterea animalelor şi producŃia animalieră în Ńările dezvoltate 9.– modul de utilizare a terenurilor din România şi. Presiunea demografică asupra spaŃiului de hrană 16. 5. • CaracterizaŃi agricultura de plantaŃie. Editura Meteora Press. Braghină Cristian. • Care sunt caracteristicile agriculturii specializate? Teme pentru referate 1. producŃiei agricole şi consumului de calorii pe locuitor în ultimii ani. 199-211. Cândea Melinda.1. pag. 32-51. 2000. Erdeli George. – evoluŃia populaŃiei. – evoluŃia producŃiei agricole cerealiere în comparaŃie cu anul 1990. Dragoş Frăsineanu. 1999. Aur I. Vlăsceanu Gh. 2000. Hrănirea celor subnutriŃi şi a celor supraalimentaŃi 3. Editura Universitatea Bucureşti. Avantajele şi dezavantajele economice ale monoculturii şi policulturii 12. I. Nicu. Bucureşti. Plante cultivate pentru uleiuri volatile 5. ProtecŃia pescuitului oceanic Bibliografie 1.. partea I – Agricultura. în general. Plante cultivate pentru obŃinerea stupefiantelor şi halucinogenelor 4. Geografia agriculturii. 272-280. din Europa. 70-90. 7-17. Sursele de apă şi agricultura 2. GEOGRAFIA SERVICIILOR 12. Clasificarea plantelor cultivate 7. RepartiŃia teritorială a agriculturii bazate pe irigaŃii 11. 3. 176-222. pag. Geografie economică. Plante cultivate pentru băuturi nealcoolice şi reconfortante 6. Conservarea resurselor agricole 17. problemă globală. Agricultura sedentară din zonele tropicale uscate 10. 318-413. 12. Isbăşoiu Constantin. vol. Editura Ex-Ponto. Editura FundaŃiei România de Mâine. Mihăilescu Vasile Nicoară. Bucureşti. Negoescu Bebe. pag. Geografie economică mondială. 4. 1994. Elemente de geografie economică mondială. 24-31.

Băncile sunt de emisiune. fenomen încă specific fostelor Ńări socialiste sau slab dezvoltate. nu reprezintă un semn al expansiunii economice.1. au apărut codificarea. Kabuto Cho din Tokyo. formarea specialiştilor. Banca Europeană de InvestiŃii. comerciale (specializate în păstrarea tempo-rară a capitalurilor disponibile. Banca Europeana pentru Reconstructie şi Dezvoltare21. Fondul Monetar InternaŃional20. caracterizate printro industrie performantă şi o populaŃie cu un standard de viaŃă ridicat. precum Banca Mondială19.a. Calculatoarele au preluat o parte din activităŃile personalului băncilor. financiară. TerŃiali-zarea nu trebuie confundată cu creşterea exagerată a serviciilor neproductive. Un rol important în derularea tranzacŃiilor internaŃionale îl au bursele de mărfuri18. care disponibilizează o importantă forŃă de muncă. gestionarea de fonduri. Cele mai multe burse func-Ńionează în SUA. Fondul Monetar InternaŃional(FMI). Banca Euro-peană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD). numeroase persoane plecate din cauza sărăciei şi a foametei din mediul rural se stabilesc în conditii precare în oraşe. AsociaŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor. pentru grâu în particular. cumpărări şi plăŃi. Banca este o instituŃie financiară publică sau privată. în Ńările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare.). calculatoarele „vânează” timpii morŃi. zinc). Se numesc astfel fiindcă valorile mobiliare (acŃiuni şi obli-gaŃiuni) se schimbă şi sunt cotate.1. întreŃi-nere. AsociaŃia pentru Dezvoltare InternaŃională. care multiplică serviciile de sănătate. aluminiu.serviciile profesionale (consultanŃă juridică. Fondul InternaŃional pentru Dezvoltarea Agricul-turii. băncile cunosc o evoluŃie rapidă şi o concentrare avansată. pe lângă dreptul de emisie monetară. turismul şi comerŃul – servicii cu o pondere uriaşă în economia mondială – sunt tratate separat. unde practică o serie de activităŃi ocazionale: comerŃ ambulant. Există două tipuri de burse: burse de mărfuri şi burse de valori. nichel. sau cele comerciale menŃionate contribuie la globa-lizarea 16 Dacă transporturile. 17 TerŃializarea economiei – procesul de creştere a ponderii sectorului terŃiar. cu excepŃia bunurilor materiale. Bursa din Frankfurt am Main şi Bursa din Paris. studierea şi testarea pieŃei (marketing)). în afa-ceri. FranŃa. medicale. International Stock Exchange din Londra. măsoară producŃia şi productivitatea etc. de învăŃământ).serviciile pentru consumul personal (reparaŃii. Banca centrală. London Metal Exchange (LME) fixează zilnic preŃul a şase metale (cupru. asigurări. menŃio-năm: Banca Mondială. Băncile intră în concurenŃă şi îşi diversifică serviciile. Serviciile cu scop comercial • Băncile. apoi de ridi-carea nivelului de viaŃă şi de educaŃie. cositor. ca şi pentru soia. Băncile oferă clienŃilor posibilităŃi diverse de plasare: conturi curente sau depozite la vedere. necesare satisfacerii nevoilor umane. În structura serviciilor sunt cuprinse următoarele categorii: . Banca InternaŃio-nală pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD). Sistemul bancar cuprinde băncile centrale. Formele de cooperare internaŃională cuprind şi cumpărarea şi vânzarea de licenŃe pentru realizarea unor produse. 12. îngrijirea copiilor şi a bolnavilor etc. CorporaŃia Financiară InternaŃională. co-merŃ etc. Chicago Boar of Trade (CBOT) este prima bursă mondială pentru cereale în general. . transport. celelalte servicii sunt grupate în această temă. Organismele bancare internaŃionale. cu capital de stat. mai ales a serviciilor. răspunde de politica cursului de schimb şi administrează rezervele valutare. Scopul acestui organism este sprijinirea Ńărilor . specializată în comerŃul cu bani. Germania. verificarea listingurilor. servicii domestice sau personale etc. Bursele de mărfuri sunt relativ specializate. 19 Banca Mondială – sistem financiar format din BIRD. de credit (specializate în acordarea de împru-muturi garantate cu bunuri imobiliare etc. Dintre organismele financiar-bancare internaŃionale.). învestite de stat cu dreptul de emisiune monetară). prezente în toate metropolele lumii. privat sau mixt. Bursele de valori nu sunt specializate.serviciile cu scop comercial (bănci. Mai importante sunt: Wall Street din New York. recreere şi educaŃie. acordarea de asistenŃă comercială (consulting). . ci este expresia unei stări de instabilitate. permit retragerea instantanee a fon-durilor depuse sau conturi la termen (ce sunt blocate pe o anumită pe-rioadă) cu dobândă mare. AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare ş. acordarea de credite şi efectuarea unor operaŃiuni de comision). supervi-zează activitatea celorlalte bănci. la care se adaugă extinderea schimburilor internaŃionale implicând serviciile de consultanŃă şi informare pentru întreprinderi. curăŃenie.Serviciile sunt activităŃi economice care oferă indivizilor şi co-munităŃii valori de întrebuinŃare. Fenomenul este determinat de creşterea productivităŃii în domeniul industrial. constituie un semn al intrării în era postin-dustrială. 18 Bursa – loc unde se negociază în permanenŃă mărfuri sau valori imobiliare. În întreaga lume. plumb. aptă din punct de vedere financiar să apeleze la asemenea prestaŃii.)16 Ponderea mare a serviciilor este specifică societăŃilor postindus-triale (terŃializate)17. Creşterea exagerată a populaŃiei ocupate în servicii. Marea Britanie. împru-muturi.

comerŃ cu automobile. Unor solicitări frecvente răspund brutăriile. ComerŃul exterior include toate bunurile economice care se schimbă între o Ńară şi alte Ńări şi constă în: importul direct de mărfuri pentru consum. ComerŃul are drept scop schimbul de bunuri prin ope-raŃiuni de vânzare-cumpărare. dreptului la li-cenŃă. comerŃul invi-zibil reprezintă un tip de comerŃ format din importuri şi exporturi de servicii.). precum şi acordarea de împrumuturi financiare. Serviciile profesionale Acest tip de servicii are o structură complexă şi este asigurat de lucrători independenŃi sau de salariaŃii unor unităŃi: • Unele servicii sunt asigurate de întreprinderi prin cabinetele de contabilitate şi gestiune. serviciile financiare şi de asigurare. gospodărirea şi controlul tehnic general asupra construcŃiilor. tipărirea cărŃilor şi materialelor de reclamă. În cadrul acestuia. veniturile din investiŃii. întreŃinerea spaŃiilor verzi. O componentă a comerŃului exterior o constituie comerŃul invi-zibil. finanŃe. Schimburile internaŃionale de mărfuri cuprind: comerŃul cu produse de bază şi comerŃul cu produse finite.3. veni-turile din investiŃii (directe sau în portofoliu).1. incluzând toate tipurile de transport. aprovizionarea navelor cu combustibil şi alimente. care urmăreşte cooperarea monetară dintre Ńări. Ca un semn al mondializării economiei au apărut zonele libere – spaŃii situate de obicei în zonele portuare. zonele libere au constituit un factor care a contribuit la apariŃia unor concentrări industriale.relaŃiilor economice internaŃionale şi obligă Ńările să participe la schimburile comerciale şi de valori intelectuale. În prezent se manifestă tendinŃa de creştere a ponderii Ńărilor dezvoltate în exporturile mondiale.1. întreprinderile fac apel la societăŃi specializate (de pază. cabinetele de consultanŃă juridică şi fiscale. creşterea comerŃului mondial. drepturi de autor. . Circa ¾ din valoarea exporturilor mondiale se efectuează de către Uniunea Europeană. care constă din importul şi exportul de servicii şi include: tran-sporturile navale. împreună cu SUA şi Japonia. • ComerŃul cu servicii este o parte a activităŃii de comerŃ prin care se realizează tranzacŃii în domeniile asigurărilor. precum şi exportul de mărfuri importate. încă din secolul al XVI-lea. cu scopul de a acorda împrumuturi şi asistenŃă pentru restructurarea economică a Ńărilor din Europa Centrală şi de Est. 21 Banca Europeană pentru Reconstructie şi Dezvoltare (BERD) – organizaŃie financiară cu sediul la Londra. băcăniile (chiar şi la în curs de dezvoltare prin acordarea de ajutoare financiare pentru reducerea datoriei externe şi prin asigurarea asistenŃei tehnice de specialitate. călătoriile în străinătate ale reziden-Ńilor şi călătoriile străinilor în Ńara respectivă în scopuri turistice sau profesionale. • Alteori. De la 1 ianuarie 1995. curăŃenie etc. declarate pentru consumul intern. unde comerŃul şi alte activităŃi economice beneficiază de scutirea de taxe vamale şi restricŃii cantitative. circulaŃia turistică. Primele zone libere au apărut în porturi. reparaŃii etc. 20 Fondul Monetar InternaŃional – organizaŃie financiară internaŃională cu sediul la Washington. precum şi ale aeroporturilor. Pentru unele Ńări. licenŃele „know-how”. indiferent de forma în care acestea s-ar realiza. veniturile din licenŃe. comerŃul „invizibil” constituie o sursă principală de venit. În unele Ńări. din brevete etc. comunicaŃii şi turism. de apariŃie a unor noi pieŃe. În import şi export mai sunt cuprinse şi serviciile de natură productivă: patentele. GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) a fost înlocuit cu OrganizaŃia Mondială a ComerŃului. lucrările de montaj şi de construcŃii. Există un comerŃ exterior (între state) şi un comerŃ interior (în cadrul unei Ńări). aeriene şi terestre (inclusiv reparaŃiile executate la mijloacele de transport străine). 12. ComerŃul internaŃional (mondial) cuprinde totalitatea tranzacŃiilor de bunuri economice pe ansamblul Ńărilor lumii. în Toscana şi Livorno. exportul de mărfuri de origine naŃională. 12. delegarea specialiştilor pentru pregătirea tehnică a cadrelor. lucrările de proiectare şi cercetare. fondată în 1991. corectarea dezechilibrelor balanŃelor de plăŃi ale Ńărilor membre.2. precum şi prin societăŃile de inginerie. brevete. apoi la Singapore şi Bangkok. • ActivităŃile terŃiare din mediul rural sunt efectuate prin mici unităŃi profilate în: comerŃ în detaliu. cafenele. al cărei obiectiv principal îl con-stituie înlăturarea barierelor din calea comerŃului internaŃional.

s-a modernizat materialul rulant. Africa şi Australia au densităŃi reduse).000 km. face din acestea areale ale serviciilor medicale). precum şi desfacerea şi redistribuirea produselor în centrele corespunzatoare. în condiŃii climatice dificile. majoritatea servi-ciilor farmaciştilor şi specialiştilor în medicină se află în oraşe. . În domeniul transporturilor terestre sunt incluse: căile ferate. căile rutiere.a. Deosebirile în privinŃa dotării cu căi ferate ies în evidenŃă din analiza densităŃii (exprimată prin lungimea liniilor la 1. telecomunicaŃiile şi comunicaŃiile spaŃiale). muzee. Dezvoltarea economică a unei Ńări şi cea a economiei mondiale. transporturile urbane. de relief muntos. Asia de Sud şi de Sud-Est. s-a extins reŃeaua de căi ferate în Ńările Euro-pei Centrale şi de Est. a oamenilor şi a informaŃiei.1. unde numărul mare al medicilor care şi-au instalat cabinete. dictată de numărul şi cerinŃele populaŃiei. face posibilă exploatarea resurselor. ComerŃul cu servicii este concentrat în Ńările puternic industrializate (SUA. Tabelul 26 . transporturile navale maritime. siguranŃă în exploatare.asigură buna desfăşurare a producŃiei în industrie şi agricultură. Serviciile pentru consumul personal curent Această categorie de servicii. anumite servicii sunt concentrate în cartiere sau străzi bine determinate (aşa sunt. . expoziŃii ş.4. America de Sud. Marea Britanie. altele s-au dublat. Geografia transporturilor Rolul transporturilor: . 12. liniile de înaltă tensiune. Spre exemplu. în inte-riorul oraşelor. • Serviciile mai rare destinate indivizilor. În ultimele decenii. conductele. densitatea lor fiind. circulaŃia bunurilor materiale. Sectorul terŃiar asigură circa 75% din Produsul Intern Brut al Ńărilor membre ale UE. fapt ce reflectă în mare măsură nivelul de dezvoltare economică. se repartizează pe întregul teritoriu. Australia şi Africa. pe canale şi lacustre). viteză. după cum prezenŃa metrourilor sau a trenurilor de suprafaŃă în zona marilor aglomeraŃii urbane rezolvă în mare măsură transportul călătorilor către locurile de muncă. sau în cadrul marilor servicii specializate din metropola regională. şi nu societăŃii. UE deŃine 44% din exporturile mondiale de servicii şi 42% din importurile totale de servicii. conductele. Deficitul rural este mai mare în ceea ce priveşte activităŃile specifice urbane: transporturi. asigurări etc. oameni. Asia. prelungirea perioadei şcolare ş. se concentrează în marile aglomerări. . nu pot fi concepute fără transporturi. Reducerea progresivă a orarului de lucru. generalizarea conce-diilor. înfiinŃarea unor teatre.) 12. în Londra.facilitează legăturile între regiunile cu materii prime şi cele în care acestea se prelucrează. Germania.scoate din izolare Ńări şi zone situate la distanŃe mari. Italia.600. au stimulat diversificarea serviciilor culturale (editarea de cărŃi. navale. de care oamenii au nevoie în mod curent. speciale (categorie în care intră transporturile urbane. care deŃin ½ din expor-turile mondiale. în China. Clasificarea transporturilor Mediul în care sunt amplasate căile de comunicaŃie a determinat diferenŃierea transporturilor în: terestre.4. în Asia de Sud-Vest. În prezent. aeriene. Structura globală a schimburilor cu servicii este relativ echilibrată: transporturi – 24% din exporturi şi 31% din importurile totale. au fost electrificate.un număr mic de locuitori).favorizează apropierea între aşezările umane. SUA 20. ComerŃul mondial cu servicii este deosebit de variat. îşi menŃin importanŃa datorită următoarelor lor avantaje: capacitate. în general. America Latină. agenŃii financiare. având o repartiŃie inegală. Luxemburg 106. Ńări şi continente. străzile Harley şi Wimpole. A. FranŃa. łările cu suprafeŃe mari dispun de reŃele feroviare cu lungimi considerabile (tabelul 26).2. de deşert.a. iar în cel al transpor-turilor navale: transporturile navale interioare (fluviale. PrezenŃa trenurilor în regiuni geografice relativ izolate. turism – 32% din exporturi şi 31% din importurile mondiale de servicii. Transporturile feroviare. telecomuni-caŃii. lungimea căilor ferate este de 1. au fost construite multe linii în zonele greu accesibile.0. în competiŃia cu alte tipuri de transport. Japonia).3.000 km2): Ńările europene au valori mari (Germania 114.

). între Omya şi Morioka). reali-zându-se deja trasee cu viteze superioare (270 km/h.ReŃeaua căilor ferate Lungimea reŃelei în funcŃiune electrificată Km % 8.4 28. asiatice şi africane.căi ferate magistrale cu importanŃă deosebită pentru circulaŃia naŃională şi internaŃională (Transsiberianul – 9.). Paris-Amiens-Lille.000 43. fluvii.823 18. prin tunele (tabelul 27). . Americii de Nord şi Americii de Sud. . Lyon-Avignon-Marsilia etc. Belgia. pe trei tronsoane. • După ecartamentul căii ferate (distanŃa dintre şine): . Moscova-Sankt Petersburg etc. sectoarele de tuneluri feroviare şi căile ferate din galeriile exploatărilor miniere.8 1. Marea Britanie. Mongoliei şi Chinei. Tabelul 27 Tuneluri feroviare de mari dimensiuni Denumirea Seikan (Japonia) Eurotunel (Franta-Marea Britanie) Daishimizu (Japonia) Simplon (Elvetia-Italia) Apenini (Italia) Saint-Gothard (Elvetia) Anul intrării în funcŃiune 1989 1994 1982 1905 1934 1882 Lungime(m) 53. China.500 22.Timi-şoara.302 km.ComentaŃi datele cuprinse în tabelul 26. Madrid-Valencia. .. aici fiind incluse liniile de metrou.căile ferate suspendate pe anumite porŃiuni.506 15.000 48. . Mannheim-Stuttgart). Ucrainei. pe magistrala Paris-Lyon (409 km sunt parcurşi în 2 ore şi 20 de minute). Transandinul. Australia.9 87. . în zonele montane.8 7.2 4. specifice Spaniei.căi ferate secundare .4 33. altele vor circula în Coreea de Sud. • După intensitatea traficului de călători şi de mărfuri: . în Japonia.524 mm.1 114.2 61.200 mm).căile ferate construite la suprafaŃa solului.căi ferate normale (ecartament 1.căi ferate cu ecartament mic (700 – 1. Căile ferate se pot clasifica după mai multe criterii: • După particularităŃile mediului geografic: . adeseori străbat masive muntoase. strâmtori etc.a.3 łara SUA Rusia Canada Germania FranŃa 1 cifre rotunjite ExerciŃii: . Trenuri de mare viteză circulă în FranŃa (TGV). .003 .căile ferate construite în subteran. Transaustra-lianul. . magistrala Transafricană ş.435 mm) în Ńările europene.6 60.000 39. Spania.6 2.200 19.deservesc mari obiective industriale.căi ferate cu un ecartament de 1676 mm..80001 0.căi ferate cu ecartament de 1.4 46.ExplicaŃi factorii care au influenŃat datele cuprinse în acest tabel.000 63. specifice Rusiei. lacuri.căi ferate de importanŃă naŃională (Bucureşti – Craiova.800 51. în Germania (Hanovra-Würzburg.8 49. . Indiei.7 Densitatea reŃelei de cale ferată (km/1000 km2) Total electrificată % 20 0.

3 4.895 11.000 12. între Ńările din Scandinavia. peste 85000 km. astăzi. FranŃa.) 46 3. numărul autovehiculelor depăşeşte 600 de milioane (tabelul 29). Lungimea totală a drumurilor modernizate depăşeşte 15 mil. primele autostrăzi au fost construite în Marea Britanie. Tabelul 28 Cele mai mari tuneluri rutiere Denumirea Saint-Gothard (ElveŃia) Tirol (Austria-ElveŃia) Frejus (FranŃa-Italia) Mont Blanc (FranŃa-Italia) Transandin (Chile) Grand Saint-Bernard (Italia-ElveŃia) Data intrării în funcŃiune 1985 1978 1980 1965 1980 1964 Lungimea (m) 16.3 3. 4.330 m în Tibet.Ce legături rutiere facilitează aceste tuneluri? CirculaŃia rutieră se intensifică tot mai mult. Germania. s-au construit tuneluri rutiere (tabelul 28).880 14. . Când traseele nu au mai putut fi continuate cu serpentine.800 m în MunŃii Anzi. Legăturile prin acest mijloc sunt frecvente între Marea Britanie şi continent.600 8. Tabelul 29 Parcul de autovehicule la începutul anului 2000 łara SUA Germania Japonia Italia Marea Britanie FranŃa Canada * Autovehicule particulare (mil. Pentru înlesnirea legăturilor rutiere s-au construit mari poduri. în Italia. între insulele japoneze şi între insulele Noii Zeelande. . B.Ce avantaje a adus construcŃia tunelelor? • Un alt mijloc de transport feroviar este ferry-boat-ul. dar sistemul de îmbrăcăminte asfaltică a fost introdus abia la începutul secolului al XIX-lea în Marea Britanie.km. 33% fiind electrificată. iar a autostrăzilor. ulterior.770 m în MunŃii Alpi).. Marea Britanie. Japonia.300 km.0 cifre rotunjite – ComentaŃi datele din tabelul 29. Cele mai mari densităŃi rutiere sunt în Germania. multe trasee se află în zonele muntoase la mari altitudini (5..000 6. Transporturile rutiere Drumurile sunt cunoscute din Antichitate. ele au fost modernizate.ComentaŃi localizarea tunelelor rutiere. China. • CurenŃii de transport de mărfuri sunt orientaŃi mai ales pe liniile magistrale. 2. tuneluri pe uscat şi în zonele submarine. iar cei de pasageri au fluxuri puternice pe trasee din Japonia.0 23. poduri suspendate. Italia.) 150 39 39 30 24 24 14 Autovehicule utilitare (mil. reŃeaua feroviară are o lungime de 11.000 ExerciŃii: . FranŃa.0 3.0 3.ExerciŃii: . India.ComentaŃi localizarea acestor tunele feroviare. • În România. .

sunt transporturile cele mai ieftine. Dunărea. din Alaska până la Puerto Montt în Chile.porturi turistice (Miami. Transporturile aeriene. Italia).). unităŃi de reparaŃii sau şantiere navale. .porturi pescăreşti (în Islanda. urmat de Pacificul de Nord. Quebec. . America de Nord (SUA şi Canada) deŃine cea mai mare reŃea de autostrăzi. porturile se încadrează în două mari categorii: .porturi specializate în traficul anumitor mărfuri. FranŃa. Karachi. Dunăre. între Ńările vest-europene şi SUA. de 114 km). Germania (Canalul European între Bamberg şi Kelheim. . Londra. spaŃii de depozitare. China. se disting sistemul Mississippi (SUA) şi afluenŃii acestuia. maşini. Los Angeles. Singapore. şi Rhinul. Olanda (canalele Amsterdam – Rhin. Cape Town ş.a. o autostradă (1972. Boston. Sydney.porturi de expediere a masei lemnoase (Arhangelsk. Arabia Saudită ş. cherestea). iar în Asia cele mai multe autostrăzi sunt în Japonia. instalaŃii de încăr-care – descărcare. Mississippi (SUA). ca sisteme internaŃionale. Volga ş.a. D. Un trafic intens se realizează în Asia de Sud-Est. Gdansk. ConstanŃa. România are o reŃea rutieră de 72834 km. Coreea de Sud şi coasta pacifică a SUA. Transporturile navale • Transporturile fluviale NavigaŃia pe fluvii. Japonia). . trece prin vestul continentelor nord şi sud american.porturi petroliere (Corpus Cristi. Oulu). Valparaiso. iar un trafic mai redus pe fluviile Colorado şi Sacramento. pot îmbarca cele mai mari şi voluminoase produse. folosesc traseul cel mai scurt între două puncte de destinaŃie. • Transporturile maritime Avantaje: . Gand).porturi de produse agricole (Santos-cafea. . Alexandria.porturi cu trafic complex . . numită Panameri-cana. în funcŃie de adâncimea şenalului navigabil. Osaka. LaurenŃiu. După specificul lor. Rhin. Acapulco).porturi mineraliere (Narvik). . cu rute între Japonia.Europoort Rotterdam. se află în construcŃie autostrada Bucureşti – ConstanŃa. Yokohama. urmat de Mangalia şi Sulina. canale şi lacuri se face cu şlepuri şi vase de tonaje diferite. Zona Golfului Persic.autostrăzi. por-turile Amsterdam. care face legătura Rhin – Main – Dunăre). Kharg). Cele mai importante sisteme de navigaŃie sunt: Volga (Rusia). sudul Africii. În România. canalul Erie. nu necesită amenajări deosebite.a. căile rutiere se clasifică în: . precum şi pe canalele din Belgia (canalul Albert – porturile Bruxelles. cu excepŃia incintelor portuare. Marea Britanie. C. Densitatea maximă a rutelor maritime este în Atlanticul de Nord. În America de Nord. Zona Golfului Mexic. . Cea mai lungă şosea din lume (15.a. navigaŃia fluvială se face pe: Sena. . New Orleans. . Tokyo.şosele continentale şi transcontinentale.După destinaŃia traficului. principalul port maritim este ConstanŃa. urmată de Europa (Germania. Buenos Aires. România (canalul Dunăre – Marea Neagră) ş. minereuri. Oder-Elba. regionale şi de interes local. Hong Kong. Marile Lacuri – Sf. ca sisteme naŃionale. Shanghai. Alte şosele străbat Amazonia şi Sahara.depind de regimul climatic şi sunt mai lente. Utrecht etc. În Europa.deŃin ponderea principală în transporturile de mărfuri între con-tinente (petrol. Rosario – cereale). Dezavantaje: .000 km). Pireu.porturi carbonifere (Cardiff). Tamisa. . Constituie cele mai rapide mijloace de transport.drumuri naŃionale. . produse agricole. canalul Welland prin lacul Ontario.. Marile porturi au o reŃea de cheiuri şi dane. New York.

ReŃele dense de transport turistic prin cablu au: ElveŃia. trans-portul de valori şi medicamente. trei companii aeriene (TAROM.a. după tipul operaŃiilor (de pasageri. • Transportul prin cablu se face în scopuri industriale (funicu-lare forestiere. • Transportul energiei electrice se face prin linii aeriene de înaltă tensiune (400 – 1. fiind situate tot mai departe de oraşe. de escală. coletării. SAS (liniile scandinave). În afara aeroportului interna-Ńional Otopeni se folosesc. ATR 42. FranŃa. Brazilia ş. pentru a le feri de poluarea fonică.000 KV) sau în mediul urban prin linii subte-rane de joasă tensiune (sub 25 KV).) şi 35 de aeroporturi cu un trafic de peste 1 milion de pasageri. Airbus 310. Alitalia. Italia. Austria. Alaska ş. DensităŃi mai mari sunt în zona Golfului Persic. teleferic. Bac 1-11. KAL (Coreea de Sud). LAR şi ROMAVIA). sau turistice de tip telecabină. Se clasifică după volumul traficului anual de pasageri. nordul Africii. Aeroflot (Rusia). numai Ńările amintite o deŃin. naŃionale. Japonia. iar cea mai impresionantă realizare este „gazoductul siberian”. JAL (Japan Airlines). în prezent. US Airways. locale etc.Haneda San Francisco International Frankfurt pe Main Seul . • Gazoductele asigură transportul gazelor naturale. Tu-154. Marea Britanie. după destinaŃie (internaŃionale.). Lufthansa (Germania). cantităŃii mari de combustibil consumate şi personalului cu înaltă specializare şi pre-gătire – sunt cele mai scumpe. American. SUA.Kimpo Miami Total pasageri anual (media ultimilor 4 ani în milioane). Aeroporturile sunt punctele de convergenŃă ale navigaŃiei aeriene. aeroportul Timişoara. China. România are o flotă aeriană alcătuită din aparate Boeing 737. se află în MunŃii Bucegi. În România. teleski. Japonia. telescaun. Tabelul 30 Cele mai mari aeroporturi din lume Aeroportul Chicago (O’Hare International) Atlanta (Hartsfield International) Dallas (Fort Worth Airport) Los Angeles International London Heathrow Tokyo . între care primele patru aeroporturi ale lumii (tabelul 30). comunicaŃii cu ajutorul sateliŃilor şi alte programe sunt necesare mari investiŃii şi o tehnologie pe care. Alte companii aeriene care se înscriu între marii operatori de trafic aerian sunt: British Airways (Marea Britanie). Pentru cercetarea resurselor. SUA deŃine o vastă reŃea de linii aeriene interne şi internaŃionale coordonată de 10 companii (Delta. ActivităŃile aerospaŃiale constituie un domeniu în care se remarcă SUA. Germania. Air France (FranŃa).). pentru escală în relaŃii internaŃionale. Europa de Vest şi sudul SUA. Boeing 707.a. miniere). cifre rotunjite 70 64 60 58 56 47 40 39 35 34 – LocalizaŃi aeroporturile din tabelul 30. Se folosesc cu prioritate în traficul de pasageri. iar pentru curse charter. cea mai mare concentrare de telescaune şi teleca-bine.CondiŃiile meteorologice exercită o influenŃă puternică asupra lor şi – datorită tehnologiilor de vârf utilizate. sau între terminalele portuare şi interiorul continentului. de escală tehnică. FranŃa. TWA. Transporturile speciale şi telecomunicaŃiile În această categorie sunt cuprinse: • Transportul prin conducte al petrolului (denumite oleoducte sau pipe-line-uri) se realizează între centrele de extracŃie şi cele de prelucrare. cel de la ConstanŃa (Mihail Kogălniceanu). . turistică etc. asigură complexele operaŃiuni de zbor. Rusia.

iar in ultimii ani se dezvoltă telefonia mobilă (celulară). în scopul odihnei.3. . NBS. care constă în călătoria în afara locului de domiciliu stabil. inclusiv servicii turistice. care aparŃine de Ente Nationale Italiano del Turismo (ENIT). sau NET) reprezintă cea mai complexă şi ramificată posibilitate de schimb de informaŃii prin folosirea computerelor personale. ABC.factorii politici interni şi externi influenŃează turismul. modifi-cări în structura socio-profesională. se individualizează: turism intern (autohton sau naŃional) şi turism internaŃional. .• ReŃelele telefonice au debutat la mijlocul secolului precedent prin linii telegrafice. poluat.factori subiectivi şi obiectivi. • Emisiunile de radiofuziune încep în 1920 la Pittsburg. între cerere şi ofertă. Din 1960.factori permanenŃi şi conjuncturali. de regulă. în 1929 în România şi evoluează de la cele cu modulaŃie în amplitudine la cele modulate în frecvenŃă până la recepŃia stereofonică de calitate. apare cablul cu fibră optică. Geografia turismului Turismul este o ramură a economiei care imprimă unor teritorii sau localităŃi un anumit specific. turism de durată medie (perioada unui concediu) şi turism de lungă durată (peste 30 zile). După numărul participanŃilor. turismul este considerat un barometru al situaŃiei politice dintr-o Ńară). expus riscurilor nu consti-tuie un element de atracŃie turistică. Tipurile de turism În funcŃie de scop se disting următoarele tipuri de turism: de recreere. turismul semiorganizat (se programează doar cazarea. de recreere şi informare).factori acceleratori sau cu efect negativ. există: turism individual şi turism în grup. Dacă în 1929 se transmit. Activitatea turistică se manifestă. rezultă că 50% din motivaŃiile turistice sunt legate de condiŃiile naturale.factorii de natură geoecologică influenŃează dezvoltarea turis-mului. . Factorii care determină şi contribuie la dezvoltarea turismului Factorii cauzali şi de influenŃare a fenomenului turistic sunt gru-paŃi astfel: . curativ (de îngrijire a sănătăŃii). în concedii şi vacanŃe sau în zile de sărbătoare. turism de distanŃă mare (în afara graniŃelor). şi posibilităŃi de valorificare turistică a unor areale şi zone prin dezvoltarea bazei materiale. de către laboratoarele Bell. Aceste tipuri de turism îmbracă mai multe forme de desfăşurare. primele imagini în culori. creşterea longevităŃii. în fapt. în raport cu natura resurselor exploatate în acest scop. cunoaşterii sau pentru satisfacerea unor dorinŃe. • Emisiunile de televiziune se realizează în perioada interbelică. După zona de provenienŃă. unele mese şi . După durată. este mult mai amplu şi mai complex. distingem: turismul organizat. ca element principal al mediului geografic. . denumit şi Internet. o parte a convorbirilor intercontinentale sunt preluate de sateliŃii artificiali. turismul este nemijlocit influenŃat de: . care evoluează la nivel continental şi intercontinental (cabluri submarine).factorul demografic se manifestă prin numărul şi dinamica populaŃiei. în perioada postbelică televiziunea dobândeşte o largă răspândire. favori-zându-l sau afectându-l (de cele mai multe ori.factorii psihosociali se manifestă. . dar fenomenul turistic. în principal.factorii economici – dezvoltarea economică a unei Ńări creează condiŃii ca locuitorii ei să solicite mai multe servicii de toate catego-riile. • SocietăŃile WWW ( World Wide Web. ponderea populaŃiei urbane. CBS. . În esenŃă. după gradul de pregătire a activităŃii. ca o cursă între soli-citări şi potenŃialul turistic. circa 25% de valorile cultural-istorice. apoi telefonice. SocietăŃile de televiziune cu cea mai largă acoperire sunt cele americane: CNN. cultural. iar restul de alte motive. Un cadru natural degradat. dintr-un sondaj al Centrului de documentare. dar şi un fenomen spaŃial. 12. complex (de recreere şi refacere a sănătăŃii. prin sensibilitate faŃă de oferta turistică şi calitatea serviciilor. Unii economişti reduc turismul la serviciile oferite turiştilor şi la profitul realizat. nivelul de cultură şi educaŃie. În prezent se află în funcŃiune sistemul digital şi se lucrează la realizarea televiziunii de înaltă definiŃie. . poate fi: turism de scurtă durată (1-3 zile). după distanŃă se individualizează: turism de distanŃă mică (în zona periurbană). turism de distanŃă medie (în interiorul Ńării).factorii de atracŃie (cei care asigură motivaŃiile turistice).

principalele zone turistice sunt: provinciile Quebec. iar ca formă dominantă de turism se remarcă aceea de sejur pentru odihnă şi tratament. deltaplanele). Obersdorf (în Germania). se individua-lizează: turismul pedestru (include turismul cinegetic. Bologna. Bruxelles (în Belgia). Gdansk (în Polonia). oraşele Veracruz. După regiunea de destinaŃie. Bremen. Ca forme dominante se practică turismul cultural. per-soane oficiale aflate în vizită). Golful Napoli. Grenoble. Jamaica. Insulele Baleare (în Spania). O circulaŃie turistică mai puternică există în Cuba. turism în localităŃile turistice şi turism în staŃiunile turistice. FranŃa. Slovenia fac parte din această regiune. de oamenii de ştiinŃă. staŃiunile balneoclimaterice (Tampico. Amsterdam. Davos. alpinismul). Val d′Isère. Costa Brava. de sejur. care concentrează 1/3 din circulaŃia turistică internaŃională. se remarcă: turismul continuu (tot timpul anului). Forma dominantă o constituie turismul de odihnă şi tratament. Göteborg. care exercită o puternică atracŃie turistică: Szczecin. Val d’Isère. Helsinki. Costa Blanca. zonele turistice (Mont Blanc. cele mai cunoscute tipuri de turism sunt: turismul montan şi turismul de sporturi de iarnă. Haga. . turismul feroviar (călătorii în circuit). Cordoba). Malmö. insulele Bahamas. Escorial). valea Fluviului Sf. regiunea Bucegi – Valea Prahovei). zona Marilor Lacuri. După modul în care se desfăşoară. „palermitană”. arhipelagul Hawaii. Hamburg. MenŃionăm amenajările turistice ale rivierelor italiene (Golful VeneŃia. castelele de pe valea Loarei. Oslo. Stockholm. monumentele istorice şi de artă din Copenhaga. VeneŃia. peştera Postojna. turismul de sporturi de iarnă. În această regiune sunt renumite staŃiunile montane alpine: Vale d’Aosta. care cuprinde ca subtipuri: turismul de drumeŃie. Germania. Baveno. Ontario. Costa Dorada. UnităŃile taxonomice sunt: regiunile turistice (regiunea Alpilor Francezi. Guadalajara. cele din FranŃa (Côte D’Azur). centrul Castiliei (Madrid. Ciudad de Mexico (cu monumente din perioada colonială).. turismul naval (cu plute. pentru odihnă şi tratament. Cortina d’Ampezzo (în Italia). Austria. Cortina d’Ampezzo). Milano. Peru şi Venezuela. Meribel (în FranŃa). Marile regiuni turistice ale lumii În raport de potenŃialul turistic. polarizând cea mai mare parte a turismului montan european şi chiar de pe glob. În Canada. litoral. Tot în această regiune se află renumitele staŃiuni turistice şi de cură balneară Karlovy Vary. turismul de cură balneară (practicat în staŃiu-nile cu izvoare minerale şi termale). Garmish-Partenkirchen. Gand. Fonyod. MunŃii Stâncoşi.). Kitzbühel (în Austria). Breuil. estival.. Pallanza. centrele turistice (Grenoble.a. studenŃi. ElveŃia. Puebla. Megeve. generat de festiva-luri artistice. Acapulco de Juarez ş. turismul rutier (cicloturismul. cură climaterică). turismul climateric subalpin şi alpin. care practică un turism de recreere). nave maritime de croazieră). Italia. • America de Nord. După vârsta turiştilor. în FranŃa – Parisul. reŃin atenŃia monumentele civilizaŃiilor precolumbiene (în partea centrală). se diferenŃiază: turismul de masă (practicat de persoane cu venituri nu prea ridicate) şi turismul particular (practicat de persoane cu venituri mari). riviera di Ponente). Puerto Rico. autoturismele şi autocarele). parcurile naŃionale. turismul aerian (cu elicopterele. Tirol). Tampere. Basel. Saint Moritz. zona preriilor ş. cadrul natural pitoresc al Ńărilor scandinave. În Italia sunt vestite oraşelemuzeu: Roma. Ottawa – capitala Ńării. ambarcaŃiuni cu vâsle. Interlaken (în ElveŃia).. sportivi. turismul de vânătoare sau safari. Ungaria). În raport de potenŃialul turistic şi de serviciile turistice asigurate. Innsbruck. Marianske Lazne (din Cehia).LaurenŃiu. în Mexic.vizitarea unor obiective importante. băi de mare. turismul cu motocicletele. partea de nord-est. canionul Colorado).a. • Litoralul mediteranean european şi al Atlanticului de Est cuprinde 1/3 din fluxul turistic internaŃional. în rest program individual la alegere) şi turismul neorganizat (participanŃii au libertatea alegerii călătoriei şi sejurului). Toledo. expoziŃii. Syofok (din jurul lacului Balaton. turismul grupei mature (practică un turism polivalent) şi turismul grupei vârstnice (practică îndeosebi un turism curativ). riviera „sardă”. Rostock (în Germania). FlorenŃa. iar în Spania: obiectivele din comunităŃile autonome Andaluzia (Granada. aşa numitele oraşe de artă. După criteriul social. obiectivele şi punctele turistice amenajate (cascada Niagara. hiber-nal) şi turismul de circumstanŃă (de scurtă durată. OrganizaŃia Mondială a Turismului a stabilit 12 mari regiuni turistice: • Europa Central-Nordică. Columbia. Utrecht (în Olanda). Bruges. Chamonix. Obiectivele turistice sunt grupate aici pe coasta pacifică. Montreux. se diferenŃiază: turismul grupei tinere (elevi. Sevilla. MunŃii Coastei. cir-culaŃia turistică şi alte criterii. Verona etc. dar care include şi turismul profesional desfăşurat. pescuitul sportiv. • America Centrală şi de Sud. distingem: turism în punctele turistice. precum şi în Brazilia. turismul sezonier (montan. competiŃii sportive etc. După mijlocul de transport. turismul balnear maritim (practicat pentru cura heliomarină. gradul de echipare turistică. nave fluviale.

care au masive intrări de turişti şi dobândesc venituri mari din turism. după numărul turiştilor şi veniturile încasate. . Spania.• În Extremul Orient se găsesc bogate vestigii istorice şi arhi-tectonice în Japonia. . Europa deŃine 2/3 din numărul turiştilor internaŃionali sosiŃi. Marea Britanie şi Italia. • China şi Indochina se remarcă prin bogăŃia monumentelor istorice şi arhitectonice. iar forma turistică domi-nantă este turismul cultural şi balneoclimateric. Polonia). Se estimează la 3 miliarde de persoane pe an numărul turiştilor. . . tradiŃii. Noua Zeelandă şi insulele Oceaniei. . Austria. Suedia. în care fluxul celor ce pleacă este mai mare decât al celor ce vin. predomină turismul cultural. Japonia.MunŃii Apuseni.Ńări de tranzit şi de recepŃie (Belgia.Ńări de tranzit (Ungaria. CirculaŃia turistică Nivelul de valorificare a potenŃialului turistic se exprimă prin circulaŃia turistică22. . Pe Ńări. folclor. FranŃa. artă.Ńări emitente şi de recepŃie (Marea Britanie. de afaceri şi festivalier. • India şi Ńările din zona Golfului prezintă numeroase şi diversi-ficate obiective istorice şi arhitectonice. . SUA).CarpaŃii Meridionali. ElveŃia). 23 Flux turistic – deplasarea vizitatorilor dintr-un loc în altul. Ńările se pot clasifica astfel: . iar America. care au fluxuri aproximativ egale.Ńări emitente (Israel. Danemarca). predomină turismul cultural. . • CSI are un potenŃial turistic variat. . Fluxurile turistice23 reprezintă indicatori obiectivi ai gradului de valorificare turistică. circa 16%. • Alte regiuni şi zone turistice se află în Africa. După fluxurile şi veniturile din turism. cele două Corei. Spania. pe primele locuri se situează: SUA.Litoralul Mării Negre şi Delta Dunării.CarpaŃii Orientali. Norvegia). Filipine şi Indonezia. Regiunile turistice ale României sunt: . FranŃa. cel mai adesea între localitatea de reşedinŃă (considerată zona emiŃătoare) şi locul ales pentru satisfacerea necesităŃilor recreativ-curative (zona receptoare).Ńări de recepŃie (Italia.MunŃii Banatului. Australia. PARTEA A II-A GEOGRAFIE POLITICĂ UNIVERSALĂ 22 CirculaŃie turistică – deplasarea persoanelor cu diferite mijloace de transport din localitatea de domiciliu spre diferite obiective turistice. Germania.

.

2001. În Asia.H). Dacă. în lucrarea Descrierea Pământului. în Evul Mediu. istoricilor şi geografilor din Grecia antică şi din Imperiul roman. vir-tualităŃile mediului geografic. abilităŃile şi inteligenŃa facto-rilor politici. 1997. scria: „Vom vedea că înfăŃişarea şi felul de gândire al oamenilor corespund în cele mai multe cazuri naturii Ńinutului”26.H.Aur. conflictele mai mult sau mai puŃin latente. Primele încercări de abordare scrisă a problematicii geografiei politice aparŃin filosofilor. preocu-pările de geografie politică revin în spaŃiul public şi cel ştiinŃific într-o manieră din ce în ce mai insistentă. diferenŃierile (uneori fundamentale) în interpretarea evenimentelor şi acŃiunilor. Herodot (485-420 î. Hippocrate (460-377 î. a avântului economic. culturală şi politică. Ionica Soare.H. Filosoful grec Aristotel (383-322 î. căci este elementul conservator şi apărător al organismului naŃionalităŃii şi al naŃiunii care deşteaptă constiinŃele adormite şi biciuieşte voinŃele ce şovăiesc (V. 25 Nicu I. în lumea arabă se readuceau la lumină scrierile civilizaŃiei greceşti şi se elaborau lucrări de valoare. .H. DicŃionar de geografia populaŃiei.) a acordat în opera sa o mare atenŃie rolului climatului în modelarea comportamentului uman şi a susŃinut că un stat se află într-o poziŃie ideală când are puŃine ieşiri la mare şi dispune de o populaŃie numeroasă. apă şi locuri. dar atrăgea atenŃia că oamenii modifică mediul geografic.VI î.) este considerat şi „părintele politicii”. Sun Tsu (sec. politicile economice ale unor state. în cartea Despre aer. al poziŃiei geografice în viaŃa popoarelor. GEOGRAFIA POLITICĂ DE LA APARIłIE PÂNĂ LA ABORDĂRILE ACTUALE 1. I.Cucu. ToŃi reprezentanŃii culturii elene considerau Grecia locul cel mai bun pentru dezvoltarea econo-mică. etnocentrismul. Necesitatea studiului geopoliticii. Bacău. 197). pag. A analizat rolul climatului. nu se înşeală. susŃinea că Ńara lui are un climat ideal. necondiŃionate. preistoria geografiei politice se derula lent în Europa. preocupările pentru cunoaşte-rea şi evaluarea raporturilor dintre aspectele politice şi mediul geo-grafic au existat încă din Comuna Primitivă de la formarea ginŃilor şi triburilor şi s-au amplificat în urma apariŃiei statelor. Decalajul în timp dintre diferitele culturi şi civilizaŃii. la luptă şi o însufleŃeşte ca să-şi îndeplinească idealul. mai ales după 1980.-20 d. strămutarea unor popoare. în „Buletin ŞtiinŃific”. Geograful grec Strabon (64 î. aşezărilor umane şi geografie economică.). proprii indivizilor unei naŃiuni.H. Colegiul Ferdinand I. a conflictelor militare. în înŃelegerea schimbărilor. a marilor desco-periri geografice. Totuşi. modul nedrept în care au fost trasate unele frontiere. fie naŃionalitate. natura unor înŃelegeri secrete dintre state şi alte motivaŃii (mai ales în secolul al XX-lea) – toate acestea au determinat o anumită întârziere în conturarea obiectului şi a metodelor de cercetare şi în cristalizarea conŃinutului acestei ştiinŃe (în Ńările foste socialiste se manifestă chiar o rămânere în urmă datorită aruncării acesteia. Instinctul naŃional apare totdeauna când sunt în cumpănă interesele esenŃiale ale unei comunităŃi. unui stat. 29-32. instinctele naŃionale24. fie naŃiune.) a efectuat observaŃii pri-vind raporturile dintre geografie şi politică. o anumită perioadă.H. Primele încercări de abordare a problematicii geografiei politice Deşi această disciplină s-a individualizat şi consolidat în cadrul geografiei umane în secolul precedent.H.1. deosebi-rile dintre dominantele ideatice. Istoricul şi filosoful 24 Instinct naŃional – complex de reflexe înnăscute.1.) evidenŃiază rolul climatului şi al configuraŃiei terenului pentru operaŃiunile militare. a susŃinut că relieful trebuie să fie un obstacol pentru invadatori şi să ofere posibilităŃi de evacuare a cetăŃii-stat în caz de pericol. a luptelor pentru pieŃe de desfacere şi a conflagraŃiilor mondiale. este forŃa tainică ce călăuzeşte comunitatea naŃională şi care o împinge la acŃiune. fiindcă în opera sa sunt delimitate şi comparate diferite forme de guvernământ. se fac referiri la relaŃiile dintre mediul geografic şi activitatea politică. pag. în sfera „cunoaşterii interzise”25). Platon (428-348 î.

Alexander von Humboldt (1769-1859) – creatorul geografiei moderne – a surprins relaŃiile dintre me-diul natural. Filosoful Fichte (1762-1814) susŃinea că poporul german ar poseda germenele perfectibilităŃii umane şi că acestuia i-ar reveni misiunea mesianică de a înfăptui Imperiul RaŃiunii. în tinereŃe. List vorbea chiar de o expansiune a Germaniei în Asia Mică. dar proiectul n-a mai fost realizat. are loc procesul de centralizare politică. care concepea expansiunea germană spre vest şi nord (cu anexarea Belgiei. Anne Robert Jacques Turgot (1727-1781) a elaborat o schiŃă de lucrare intitulată Geografia politică (1750) pe care o proiectase să cuprindă trei părŃi: prima. iar aşezarea în interiorul continentelor stimulează dezvoltarea altora. are loc constituirea imperiilor coloniale ale Spaniei. pornindu-se de la aceste pre-mise. 1. Austria ar fi trebuit să devină o putere danubiană. graniŃele statelor balcanice erau considerate obstacole artificiale etc. Geografia politică.2. Jean Bodin (1536 – 1596) susŃinea că relieful creează diferenŃe în plan psiho-social: aşezarea pe litoral dezvoltă anumite calităŃi. se considera că politica externă a Ńării ar trebui să urmărească unirea Ńărilor Europei Centrale. unirea germanilor de pretu-tindeni în cadrul unor frontiere naturale. Acest curent a găsit sprijin în ideile economistului Friedrich List (1789-1846). Geografia politică din perioada de tranziŃie spre civilizaŃia industrială şi epoca marilor descoperiri geografice până la jumătatea secolului al XIX-lea În secolele XIV-XVI are loc tranziŃia spre civilizaŃia industrială. Acesta. considerat întemeietorul geografiei politice. Portugaliei. 1. Olandei. activitatea şi formele statului. A acordat o atenŃie prioritară climei şi a susŃinut că mediul natural deter-mină forma de guvernare a societăŃii. geopolitica şi geostrategia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la al doilea război mondial Adevăratul fondator al geografiei politice (concept şi metodo-logi) este Friederik Ratzel (1844-1904). iar analiza societăŃii a efectuat-o prin intermediul unor viziuni biologizante. Charles Montesquieu (1689-1755). s-a preocupat de studiul mărimii ideale a populaŃiei şi teritoriului statelor şi de localizarea lor. afirma că între factorii geografici şi manifestările politice există o relaŃie nemijlocită. colonizarea Ńărilor slave. a doua. şi a treia. fapt care conduce la formarea statelor naŃionale. în America Centrală şi de Sud. statului şi puterii politice. Jean Bodin ar putea fi considerat un precursor al geopoliticii. În viziunea lui Henrich von Bülow (1757-1807). era necesară unirea Germaniei cu Italia. iar descoperirile geografice pregătesc terenul pentru declanşarea confruntărilor de putere dintre Spania şi Portugalia (are loc prima împărŃire politico-economică a lumii între cele două Ńări). iar germanii să ajungă la gurile Dunării şi Marea Neagră. apariŃia industriei manufacturiere şi dezvoltarea comerŃului. geografiei politice. Opinia sa era că mediul favorizează îndeosebi poporul german. Curentul pangermanic avea ca obiective res-tabilirea sentimentului naŃional german. În timpul Renaşterii se pun bazele studiului experimental al naturii. Ritter considera că mediul Europei face ca popoarele ei să fie mai puternice şi mai civilizate decât popoarele care trăiesc în cadrul natural al Africii şi Asiei. teoriei geografiei politice. William Petty (1624-1687). apar premise ale mondializării economiei. . al LibertăŃii şi al Dumnezeirii. aprecia căile navigabile ca factor favorizant al comerŃului şi războiului. în est până la Elba şi Oder.3. iar spre vest să se extindă în Belgia şi Olanda şi să organizeze nordul Europei.. în lucrarea Spiritul legilor (1748). Problematica influenŃei mediului natural asupra activităŃii poli-tice a dominat gândirea geografilor şi scriitorilor din mediile acade-mice până în secolul al XIX-lea. politica de stat şi nivelul exploatării resurselor. începe lupta pentru dominaŃia economică a lumii.Abd-al Rahman Ibn-Khaldun a avansat conceptul ciclicităŃii statelor. comunităŃilor. vieŃii sociale. Olandei şi Danemarcei). în sud-est – penetrarea „economică spre Dardanele”. iar Karl Ritter (1779-1859) susŃinea că Dumnezeu a creat omul în cadrul unui mediu de unde nu este nici o scăpare. tranziŃie însoŃită de asemenea fenomene precum: mişcarea populaŃiei de la sate la oraşe. a supus analizei influenŃa exercitată de mediul geografic asupra oamenilor. FranŃei. consacrată istoriei universale. a fost zoolog. În Germania. ideile Renaşterii şi ale iluminismului au căpătat unele trăsături specifice. acorda climei un rol decisiv în viaŃa oamenilor şi în determinarea formelor de guvernare. Angliei. deschiderea unei căi spre Golful Persic.

în măsură să decidă soarta statelor. După cum era de aşteptat. Editura Politică. Ratzel considera spaŃiul ca o forŃă politică în sine care decide soarta statelor („…este de natura statelor să se dezvolte în întrecere cu statele vecine. 6) primul impuls pentru extinderea teritoriului este dat din afară. Geografii francezi au evitat frecvent termenul de geopolitică. Ratzel consideră simŃul spaŃiului ca pe o calitate înnăscută. Critica geopoliticii germane. 1937. statul. cele mijlocii trebuia zdrobite de cele mari. ultima fiind opera sa principală. se naşte. de graniŃe. poziŃia unui stat trebuia considerată în raport cu vecinii. este adeseori strâns legată de această colonizare … SpaŃiul nou în care un popor prinde rădăcini. independenŃa şi perenitatea. utilizând sintagma geografie umană (ei au abordat raporturile dintre geografie şi politică din unghiul de vedere al 27 28 Günter Hayden. Geografia politică (1897). concentrarea crescândă a statelor urmează un drum fatal şi ineluctabil. ideile lui Ratzel despre mărimea teritorială nu se confirmă. împărŃiri administrative. statul. Friedrich Naumann (1860-1919). pământul care încă n-a fost ocupat: aceasta este colonizarea internă. desigur. În fundamentarea teoriei sale despre stat. simŃul spaŃiului este mai accentuat – fapt ce le garantează puterea. Jean Brunhes.. Pentru Ratzel. mărimea spaŃiului ocupat (ca primă condiŃie de exprimare a puterii unui stat) şi avantajul poziŃiei ar explica particularităŃile istoriei sale politice. clima etc. sub numele de geografie politică se înŃelegea o înşirare de suprafeŃe ale statelor şi provinciilor.a. contribuŃiile sale la elaborarea geogra-fiei politice nu pot fi.”28 În concepŃia lui Ratzel.a). şi peste tot microsta-tismul trebuia să dispară. atunci poporul năvăleşte în afară şi apar toate acele forme ale creşterii spaŃiale … aceasta este coloni-zarea externă.Demangeon. el valorifică în interior.”29 Din punct de vedere ştiinŃific. discipolii săi. teritoriile cele mai bogate. Geopolitica şi structura obiectului. La popoarele mari. cucerirea. Moeller van den Bruck (1876-1925). ca orice organism. Heinrich von Treitschke sublinia: „politica este în primul rând forŃă. 4) frontierea este un organ situat la periferia statului şi care prin amplasarea sa materializează creşterea. Ratzel afirma: „Un popor creşte prin aceea că-şi măreşte numărul. „Până la Ratzel. 2) creşterea spaŃială a statelor este un însoŃitor al altor mani-festări ale dezvoltării lor. an I. Editura Politică. 5) extensia spaŃială a statului se realizează prin absorbŃia regiu-nilor importante pentru proiectele sale – litoral maritim. au întocmit chiar proiecte expan-sioniste care presupuneau folosirea forŃei. considerându-se un adevărat patriot. Statele mari trebuia să crească şi mai mult. este ca un izvor din care se reîmprospătează sentimentul naŃional. Invazia militară. André Cheradame ş. Critica geopoliticii germane. forme de guvern… şi alte amănunte fără spirit geografic. iar în al doilea rând forŃă şi în al treilea rând tot forŃă”30 Ratzel şi-a desfăşurat activitatea ştiintifică în perioada de apariŃie şi dezvoltare a imperiului german şi a politicii sale agresive. pretenŃiile doctrinare ale lui Ratzel au fost contestate de şcoala franceză de geografie politică (prin reprezen-tanŃii săi. Megalostatismul trebuia să învingă peste tot. . A. producŃia. geografia politică avea ca obiect de studiu. cât despre cele mici. el creşte peste marginile Ńării. Jacques Ancel. puterea eforturilor de prozelitism. trofeele fiind adeseori părŃi din teritoriul acestora…”)27. 7) tendinŃa generală de asimilare sau de absorbŃie a naŃiunilor mai slabe se autoîntreŃine prin înglobarea de noi teritorii. Dacă nici acesta nu mai ajunge. populaŃii. 1960. Ion Conea. bazine flu-viale. În acest sens. 3) statele se extind prin asimilarea sau absorbŃia mutaŃiilor politice având o importanŃă mai redusă. Întrucât unui popor în creştere îi trebuie teritoriu nou. o realitate biologică. Ratzel considera spaŃiul ca o forŃă politică în sine. Ratzel foloseşte două concepte de bază: spaŃiul şi poziŃia. o Ńară prin aceea că-şi măreşte teritoriul. activitatea comercială. Mai întâi. formele plastice ale scoarŃei. nici cele la trezirea interesului pentru geopolitică. cum sunt ideologia. Paul Vidal de la Blache. de prezenŃa unei civilizaŃii inferioare. 30 Ibidem. 29 Günter Hayden.Dintre lucrările sale menŃionăm: Antropogeografia (1877). creşte. „Sociologia Româ-nească”. forŃa şi schimbările teritoriale ale statului. ignorate. Popoare şi SpaŃiu (1894). Bucureşti. Heinrich von Treitschke ş. decade şi piere în legătură cu anumite împrejurări fizice: rasa. pentru sine şi pentru stat. deşi a susŃinut unele teze respinse ulterior de gândirea ştiinŃifică. dar care se manifestă în intensităŃi diferite. Bucureşti. ele urmau să înceteze cu totul de a mai exista. nr. iar incitarea la agresiune contra altor state va lua forme aberante în timpul regimului hitlerist. 1960. Ratzel stabileşte şapte „legi de expansiune” a statelor: 1) întinderea statelor sporeşte o dată cu progresul culturii acestora.9-10.

Kjellen considera că geopolitica este o componentă a ştiinŃei politice.a. unde operele lui Kjellen se bucuraseră de cea mai bună primire şi de cel mai mare interes. după părerea lui Vidal de la Blache. generalul german Karl Haushofer (1869-1946). Halford John Mackinder (1861-1947). în 1919. în primul război mondial. La începutul secolului al XX-lea. Dar. Schoene. de la Blache. fiziopolitica (înfăŃişarea terito-riului. economicului şi socialului31. interpretarea sa are în centru ideea utilizării în moduri diferite a posibilităŃilor oferite de mediul geografic. prin ipo-tezele sale privind obŃinerea unui echilibru între puterile continentale şi cele maritime.rolului activ al factorului uman). subliniind importanŃa strategică şi politică a diverselor elemente din com-ponenŃa unei regiuni. Roger Dron şi Jacques Ancel abordează în lucrările lor diferite aspecte de geografie politică. În lucrarea Statul. puterea militară. După părerea lui Kjellen. situaŃia minorităŃilor ş. în raport de inteligenŃa şi munca populaŃiei unui terito-riu. Geografii francezi au meritul de a fi eliberat geopolitica de prejudecăŃi. Paris. Citind cartea lui Kjellen (Problemele ştiinŃifice ale războiului mondial). a susŃinut că puterea maritimă a unui stat depinde de şase factori. o disciplină care analizează statul ca teritoriu. Kjellen a acordat germanilor o atenŃie şi o preŃuire deosebite. Herman Wagner. ideile sale au avut impact asupra oamenilor politici şi au ecou chiar şi astăzi. principiile şi concepŃia acestuia au fost răstălmăcite şi falsificate. geografie colonială privind frontierele FranŃei. graniŃelor şi al reŃelei de circulaŃie). considerându-i unul din factorii principali în dina-mica politică mondială. Armand Colin. precum şi aspecte de geopolitică. În elaborarea sistemului său de geopolitică. geopolitica în universităŃile germane (ca disciplină de învăŃământ). Kjellen a utilizat izvoare exclusiv germane: Ratzel. considerat părintele geografiei umane în Marea Britanie. Totuşi. Numai activitatea umană. Germania se afirma ca mare putere pe scena politică internaŃională. Camille Vallaux şi Jean Brunhes insistă asupra studiului influenŃei fenomenelor umane asupra condiŃiilor geografico-fizice. Alexander Supar. principiul naŃionalităŃilor. André Cheradame a opus tezei spaŃiului vital şi concepŃiei biologice a statului. 31 Paul Vidal Ed. a evolu-Ńiilor diverse. autodeter-minarea naŃională. iar oamenii de stat şi diplomaŃii aveau nevoie de o mai bună pregătire în domeniul ştiinŃelor politice şi al artei conducerii politice. tocmai în Germania. dar abia după apariŃia. resursele) şi morfopolitica (studiul formei. Kjellen califică politica drept ştiinŃa statului. începe adevărata carieră a acestui termen. După părerea lui Haushofer. Mackinder vedea în Rusia o puternică forŃă a uscatului şi apre-cia că Germania are tendinŃe de agresiune. Paul Vidal de la Blache a acordat o atenŃie mai mare analizei geopolitice. conferă individualitate unui teritoriu. În cadrul geopoliticii.) a constituit un stimulent în dezvol-tarea acestei discipline. În aprilie 1890. El a dat o interpretare biologizantă politicii de cucerire dusă de unele state. După război. ca formă de viaŃă. . în jurul lui Haushofer s-au grupat tineri universitari de istorie şi geografie. adică din punct de vedere geografic. explicaŃii fataliste şi de a fi deschis calea interpretării geopoliticii în termenii acŃiunii umane raŃionale. profesor de geografie. iar în 1924 aceasta a devenit disciplină de examen în întreg sistemul de învăŃământ. poporul german ar aparŃine unei „rase superioare”. Teoriile lui Ratzel au influenŃat puternic şi lumea anglo-saxonă. care a preluat moştenirea geopolitică a lui Kjellen. el efec-tuează o abordare geopolitică diferită în esenŃă de cea germană. Paul Vidal de la Blache (1843-1918). regiunile culturale şi religioase. a lucrării sale Problemele ştiinŃifice ale războiului mondial. a promovat studiul individualităŃii unui teritoriu. s-a format o adevărată şcoală. în Germania nu era cunoscut raportul real de forŃe pe plan internaŃional. a favorizat dominaŃia mondială a imperiului britanic. în 1916. el considera că organizarea teritoriului este rezultatul interacŃiunilor politicului. pe când se afla pe frontul din MunŃii Vosgi. aberaŃii. s-a declarat satisfăcut de analiza situaŃiei poporului german făcută de autor. într-o conferinŃă publică. Mackinder a fost membru în camera superioară a Parlamentului britanic. în ultima parte a vieŃii sale. Emil-Felix Gauthier. amiral în flota SUA. Mahan a făcut propuneri pentru crearea de baze navale pentru protejarea intereselor americane. Kjellen distinge: topopolitica (studiul aşezării statului). suedezul Rudolf Kjellen (1864-1922) a utilizat pentru prima dată termenul de geopolitică. Dacă Ratzel nu s-a angajat în viaŃa politică. Alfred Theyer Mahan (1840-1914). 1921. Şcoala condusă de Haushofer a reuşit să impună. relaŃia dintre frontiere şi mediul geografic. rezolvarea unor probleme strin-gente (retrasarea graniŃelor. În lucrările sale. După primul război mondial. Principes de Géografie Humaine. Părintele şcolii geografice franceze. din care 5 aveau puternice valenŃe geografice. Albert Demangeon.

Editura Ramuri.Aur. Plon. Geografia politică după al doilea război mondial După al doilea război mondial. în „Annals of the Association of American Geographers”. demografi. 1973. 1997. London. Uniunea InternaŃională de Geografie are în componenŃă şi Comisia Asupra HărŃii Politice. Interzicerea termenului în unele Ńări a avut şi alte motivaŃii: coaliŃia antifascistă a dorit să elimine orice apropiere între practicile geopolitice şi înŃelegerile de la Ialta (1945).B. în faŃa naŃiunii şi a istoriei drepturile ce nu se pot prescrie.B. an I. istorici. deportările şi strămutările unor populaŃii.. noi dome-nii de investigaŃie se adaugă celor tradiŃionale. Necesitatea studiului geopoliticii.C. care au evoluat în acest domeniu. 1990. sociologi. R. 37 Cohen S. S. când au fost delimitate sferele de interese între URSS şi puterile occidentale. Totuşi. Edit. The Unified Theory in Political Geography. Australia. precum şi de poziŃia geostrategică a Ńării dobândită după 1918. După 1960 începe o revigorare a geografiei politice. 1.a. Terme-nul de geopolitică revine după 1980 în dezbaterile politice şi ştiinŃifice.B. cât timp păstrăm. Geograful Simion MehedinŃi (1869-1963) ne-a lăsat cea mai ordonată şi logică structură de înŃelegere geopolitică a neamului românesc. 32 . Însemnare cu privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică. Revista română pentru sud-estul european”. politica economică ş. 1950. ca expresie a reacŃiei de respingere faŃă de şcoala germană de geopolitică. Brazilia.B. Paris. influenŃa economiei asupra păcii ş. efectele globali-zării. 38 „Geopolitica şi Geoistoria.4. definiŃiile date geopoliticii de către geopoliticienii ger-mani. neînduplecată şi neştirbită conştiinŃa legăturii veşnice dintre acest neam şi pământul său. Japonia. Brătianu arăta: „Rostul Geopoliticii ne apare mai limpede ca oricând…Ea întăreşte credinŃa că nimic nu este pierdut. după al doilea război mondial. Craiova. nr. se formulează noi teorii. Bacău. Nucleul forte al şcolii româneşti s-a numit geopolitica naŃiunii. pag. au fost vagi. au apărut lucrări care au abordat aspecte ale funcŃionalităŃii statului (Hartshorne. 34 Nicu I.16-17. 33 Pierre Gallois. Washington D.a fost creată Şcoala Superioară pentru Politică. „Buletin ŞtiinŃific” I. dar nu lipseşte niciodată”38. Oxford University Press. 35 Hartshorne. iar Pierre Gallois33 apre-cia geopolitica germană din perioada interbelică drept „o interpretare deformată a realităŃilor”. reputatul istoric Gh. 1945)36. Geografia politică şi geopolitica românească Şcoala de geopolitică românească are o tradiŃie de excepŃie.. La rândul său. catedra de geopolitică a Şcolii Superioare pentru Politică a devenit Institutul de Geopolitică. Washington D. În prezent funcŃionează numeroase centre de geografie politică în America de Nord. în acea perioadă.44. S. a teritoriului unificat (Jones S. În primul număr al acestei reviste. cât timp se va găsi un glas care să revendice cu tărie.a. În 1932. „Abordarea lui MehedinŃi îmbină criteriul universalizării istoriei… cu Anton GolopenŃia.1. 1. The Functional Approach in Political Geography. nr. Există un interes larg pentru geografia politică şi se fac eforturi pentru aplicarea unor teorii din ştiinŃa politică în abordarea unor probleme precum federalismul.. Răstălmăcirea şi denaturarea unora dintre conceptele geopoliticii de către şcoala germană de geopolitică au aruncat acest domeniu în sfera cunoaşterii interzise şi a tratamentului represiv al regimurilor comuniste. acordul RibbentropMolotov de împărŃire a Europei Cen-trale şi Estice. pe care împotriviri potrivnice le pot acoperi vremelnic. 40. Europa de Vest.. mai ales în lumea anglo-saxonă. Africa de Sud. Geography and Politics in a World Divided. geografia politică a cunoscut un declin considerabil. fără a împiedica însă triumful unei justiŃii care întârzie adesea. Anton GolopenŃia considera doctrina geopolitică germană un mit politic. nr. 1939. Rusia. 1954. în Geopolitica. 1950)35.4. statisticieni. geograful francez Albert Demangeon scria: „Geopolitica germană renunŃă la spiritul său ştiin-Ńific şi se plasează în avangarda propagandei naŃionaliste… Ea este un instrument de război“32. Revista română pentru sud-estul euro-pean”.. contradicŃiile regionale. se adoptă noi metodo-logii. conflictele locale. I. 36 Jones.. ale împărŃirii lumii în două mari regiuni geostrategice şi şase regiuni politice (Cohen. s-a înfiinŃat o publicaŃie specializată.1/septembrieoctombrie 1941. Bucureşti. 1973)37. naŃiunile şi naŃio-nalismul. Sub egida Societatii Române de Statistică apare publicaŃia „Geopo-litica şi Geoistoria. Géopolitique. ilustrată de pleiada de mari geografi.34 Totuşi. În anul 1939. – toate acestea erau de natură geopolitică. în „Annals of the Association of the American Geographers”.C. în Israel.

Ca şi alŃi mari oameni de ştiinŃă ai vremii. printre cei care au participat la această discuŃie au fost Jacques Ancel. gânditor politic şi geopolitic. an I.Mihăilescu. 1940.40. scotea în evidenŃă conse-cinŃele geopolitice ale omogenităŃii etnice a populaŃiei României şi tendinŃa de creştere numerică a elementului autohton. 35. intitulat Transilvania. acest studiu a fost integrat în culegerea colecti-vă Geopolitica (Editura „Ramuri” din Craiova). Conea i-a consacrat circa 100 de lucrări. Bucureşti. susŃinută la postul de radio Bucureşti. 1995. Bucureşti.a. în lucrarea Studiu etnografic asupra populaŃiei României44. V. Tiparul „Cartea Românească”. a presiunii dintre state”. an II) un studiu intitulat Geopolitica.. N. în 1936. 45 C. dedicate pământului şi neamului românesc. şi etnografic. 44 Institutul Central de Statistică din Bucureşti. Unitatea şi funcŃiunile pământului şi poporului românesc. Sabin Manuilă. înainte de publicarea acesteia. În 1967. pag. putem trage concluzia că majoritatea lucrărilor geografice recente consideră România ca un fragment al Europei Centrale – părăsind astfel pentru totdeauna Ilie Bădescu. vol.Brătescu.Rădulescu. 245-258. el arăta: „…Transilvania (o poŃi afla din cel dintâi tratat de geopolitică care-Ńi va cădea sub priviri) e sortită de la începutul lumii să fie sâmbure de Ńară… nu piesa de margine. demograf şi statistician. pag. N. 41 „Studii şi cercetări de geologie. 1944. 40 „Geopolitica şi Geoistoria”. (mari geografi şi istorici ai timpului). Rădulescu. de o incontestabilă valoare. Dan Dungaciu şi colab. Geopolitica era considerată de I. publică un articol intitulat Cu privire la „teritoriul nucleu” de formare a poporului român41.I. Al. cum a fost …”. în 1940. Al. şi istoric un stat de necesitate europeană. cu particularităŃi pentru statul român. Acestei discipline. o ştiinŃă nouă. ieşea de sub tipar un amplu studiu al său intitulat Antropologie rasială şi antropogeografică46. În perioada interbelică a avut loc o dispută la nivel european în legătură cu poziŃia României în Balcani şi în Europa Centrală.18-34. 1967. Ion Conea combate teza frontierelor naturale în lucrarea Destinul istoric al CarpaŃilor42: Nici fluviile. Dar. nici munŃii nu despart. s-a alăturat celor hotărâŃi să apere hotarele României. în 1940. 43 Nicolae Iorga. nr. I. Statul. a publicat studiul Unitatea antropogeografică a României45. sociologică şi statistică. pag.Tufescu. Editura Floarea Albastră. nr.criteriul organicităŃii geo-politice şi geo-etnologice a popoarelor”39. 42 „Rânduiala” (1941). În anul 1937 publică în „Socio-logia Românească” (nr. România la marginea continentului şi Fruntarea României spre răsărit (1941). În acest scop. ca răspuns la discursul rostit la Milano de Mussolini. Marele geograf a definit spaŃiile şi factorii geopoliticii în łara. 39 . demograf.1. Simion MehedinŃi pune bazele geopoliticii statului naŃional. Alte lucrări ale sale – reacŃie la sfâşierile Ńării prin dictatul de la Viena şi la pactul Ribbentrop-Molotov – au fost: Ce este Transilvania? (1940). ci mai degrabă. socio-log. scria el. MehedinŃi considera că România deŃine „cu adevărat o poziŃiune cheie” şi stări geografice care determină ca ea să „străjuiască aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei”. Rădulescu concluziona: „În urma acestei sumare analize…. V. 75-76. Într-un studiu publicat în 1941. Simion MehedinŃi a susŃinut că România este şi geografic. geografie”. Într-un studiu intitulat „PoziŃia geopolitică a României”. tom XIV.9-10. Anton GolopenŃia a fost pe rând statistician. unesc43. inimă a pământului românesc40 . retipărit în „Geografie şi istorie românească” în colecŃia „Luceafărul”. Poporul.1. lansa un mesaj identic. Două studii de referinŃă elaborate de el indică valoarea demersului teoretic axat pe geopolitică: ContribuŃia ştiinŃelor sociale la conducerea politicii externe (1937) şi Însemnare cu privire la definirea preocupărilor geopoliticii (1938). Nicolae Iorga. Mihai David ş. studii publicate în „Geopolitica şi Geoistoria”. lucrarea sa consacrată cunoaşterii acestora este Le paix et le peuple roumain (editată în 1927 şi în 1944). în cuvântarea Fundamentele dreptăŃii naŃio-nale. 1941. geofizică. Sociologia şi geopolitica frontierei. Analiza aplicată de Sabin Manuilă populaŃiei dintr-un teritoriu dat scoate în evidenŃă faptul că studierea acesteia nu poate fi completă şi corectă fără o argumentare demografică. dar aportul său este mult mai mare prin studiile care au venit din direcŃia cerce-tării teritoriilor româneşti rupte din trupul Ńării în 1940.Al. pag. N. secundară. 46 „Buletinul SocietăŃii Regale Române de Geografie”. (Paul Vidal de la Blache denumea munŃii. conservatrices de populations). Ion Conea (1902-1974) este unul dintre reprezentanŃii străluciŃi ai geografiei şi geopoliticii româneşti.Conea drept o veritabilă „ştiinŃă a relaŃiilor. Geograful Nicolae Alexandru Rădulescu. medic. 1943. printr-o serie de lucrări.

de la înălŃimea prestigiului său de specialist în istoria universală. având un Ńărm la Marea Neagră suficient de întins încât să devină apt pentru paza la gurile Dunării”. 262-267. Japonia şi China au devenit mari puteri economice. 49 „FuncŃiunile economice ale României”. Când asemenea fenomen se întâmplă reacŃiunile naturale nu vor întârzia să se arate. iar în 1941. de hotar şi de element de polarizare politică a statului românesc. indiferent de stăpânirile sub care au fost nevoite să trăiască.a. revista „Politi-cal Geography”. sociologi. ca o condiŃie fundamentală pentru îndeplinirea rolului său economic european. pe lângă cele tradiŃionale: dependenŃa fostelor colonii de Ńările dezvoltate. Iorga s-a ridicat singur împotriva unui stil de gândire ce părea a copleşi epoca. P. Europa are nevoie în această poziŃie de un stat românesc puternic. a cărui misiune de santinelă europeană la gurile Dunării a dovedit de-a lungul istoriei că o poate îndeplini. 1943. Hotarul românesc dunărean. Diamandi. ceea ce dovedeşte încă o dată că «nu poŃi asocia şi disocia Ńări şi provincii după voinŃă». Cel de-al doilea război mondial a avut ca urmare şi remanierea hărŃii politice mondiale. Schimbări rapide au avut loc. mai ales din Marea Britanie şi SUA. 1-12. reviste. raporturile centru-periferie. destrămarea URSS şi crearea CSI.. 44. printre care harta etnică a României. pag. receptivi la problematica geografiei politice – ca o consecinŃă firească a evoluŃiei societăŃii –. I.a). „cazul românesc”. Abia după 1980. întreg. 1. în 1942. împotriva nocivei iluzii ratzeliene care plasa biologicul la fundamentul naŃiunii. În buna tradiŃie interbelică europeană. au manifestat în toate timpurile o imperioasă necesitate de completare reciprocă. T. 1938. N. care a cunoscut uriaşe pierderi mate-riale şi umane ca urmare a invaziei germane. în 1940 publică ConsideraŃii geopolitice asupra reŃelei hidrografice a României. pag. afirmând: „De Dunăre se leagă însăşi existenŃa statului românesc. comisii specializate în geografie politică (AsociaŃia Geografilor Americani.). Geopoliticianul român îi găseşte Dunării un întreit rol: de drum. În 1929. În perioada interbelică. Iorga ş. nimicind economiceşte regiuni întregi”49. în acest sens. Începe prăbuşirea imperiilor coloniale. E. N.G. Marele nostru cărturar Nicolae Iorga invoca. MehedinŃi. dar îl merităm cu prisosinŃă şi privim cu toată recunoştinŃa spre cercetătorii care ni l-au enunŃat”47. intersecŃiile geografului Vintilă Mihăilescu cu geopolitica n-au lipsit. an X.a.I.a. Din aceste raŃiuni geopolitice. În concepŃia lui Victor Tufescu. Rădulescu publică. Popa-Vereş au iniŃiat dezbateri privind plasamentul economic al României în raport cu relaŃia Europa-Asia şi unitatea statală a Ńării noastre. supusă unei viguroase analize în perioada interbelică (dintre românii care au consacrat studii acestei complexe probleme menŃionăm doar câteva nume: Gr. unitatea teritorială a României stă la baza rolului economic al României pe această axă. „Analele Dobrogei”. Antipa. 1929. vol. geografi ş. termenul de geopolitică a revenit în cadrul dezbaterilor politice şi ştiinŃifice. dar a ieşit întărită politic după război. 48 47 . în ultimele decenii. în întreaga lume: declanşarea a numeroase conflicte locale. În acest context. factorii spaŃiali care privesc alocarea de bunuri şi servicii. Botez. studiul Probleme româneşti dunărene. în care efectuează o analiză laborioasă a dimensiunii statului român în legătură cu Statutul european al Dunării. S. pag. CernăuŃi. politologi. Gâlcă. demografi. el afirma: „Concluzia care se desprinde din toate e că diferitele regiuni ale Ńării. Geografia politică contemporană După anii ’60 ai secolului XX. teritorialitatea. ca un revers al perfectei unităŃi naturale a pământurilor româneşti. Bucureşti.. de altfel. Germania. Teza sa este: „PoŃi să cucereşti mii de kilometri şi cu toate astea să fii acolo supusul celor pe care i-ai cucerit”. s-au folosit noi metode şi tehnici geografice pentru progresul acestei ştiinŃe. 78. fasc. blocul carpatic românesc.Al. centre de geografie politică în numeroase Ńări ş. Războiul adusese Europa în pragul dezastru-lui economic.a. „Revista geografică română”. a avut loc destrămarea Iugoslaviei. Chestiu-nea Dunării a fost. totodată. Două mari puteri domină planeta: SUA. unitatea pământului românesc ş. au apărut noi stări conflictuale în Orientul Apropiat şi Mijlociu. N. în volumul Unitatea şi funcŃiunile pământului şi poporului românesc. I. acesta a abordat o serie de probleme. în Europa şi Asia ş. au apărut grupuri. E un drept care ni s-a refuzat prea mult. au abordat noi domenii ale geografiei politice. C. Stoenescu-Dunăre. El considera dimensiunea spirituală ca singura dimensiune care poate consacra cu adevărat un popor. Rădulescu semnează studiul intitulat Între Dunăre şi Mare48. El argumentează ceea ce s-ar numi „cucerire a cuceritorilor de către cuceriŃi”. Al. şi URSS.5. Victor Tufescu şi M.ideea de a plasa Ńara noastră în cadrul Peninsulei Balcanice. Comisia Asupra HărŃii Politice a U. asociaŃii. care accelerează reconstrucŃia Europei Occi-dentale şi a Japoniei.

Din divizarea Cehoslo-vaciei (1993) au rezultat două state – Cehia şi Slovacia. ei redescoperă aspectele sensibile ale trasării frontierelor.J. 51 52 1986 . acce-lerarea cursei înarmării nucleare se desfăşoară concomitent. după 1975. Din toamna anului 1989. cu tendinŃe de destindere şi încercări de dezarmare nucleară. inflexibilitatea. Pe de altă parte. ultranaŃionaliste. Geografii (Johnston 198250. Noua geografie politică studiază forŃele economice care remode-lează lumea. punând accentul pe economie. dezvoltarea raporturilor dintre state creează condiŃii pentru diminuarea diferendelor. dimensiu-nea economică a situaŃiei internaŃionale Prin intermediul geografiei politice. dezvoltarea armamentului nuclear modifică şi strategia militară. Abhazia ş. apar tensiuni între URSS şi SUA. Geographical Perspec-tives.J. Taylor. politica de „descurajare” reciprocă. în condiŃiile când diplomaŃiile nu sunt suficient de ofensive. A fost creat statul Serbia-Muntenegru (2002).). A World in Crisis.. Se manifestă. noile orientări economice şi politice. InjustiŃia produce tensiuni şi revolte. insuficienta informare a opiniei publice.J. influenŃa crescândă a metropolelor. scot în evidenŃă factori care determină mutaŃiile în repartiŃia forŃelor de producŃie pe planetă. chiar dacă astăzi se menŃin tensiuni regionale. ComerŃul şi turismul. World Hegemony Impasse. jocul influenŃelor şi al dominaŃiei pe scena mondială actuală. cooperarea internaŃională. Statele subdezvoltate întâmpină mari dificultăŃi în schimbarea statutului lor de exportatoare de produse alimentare şi de materii pri-me. De cele mai multe ori. de reducere a ameninŃărilor la adresa păcii. 1982.Cu acordul SUA şi Marii Britanii. The Way the Modern World Works. John Wiley. ale mişcărilor fundamentaliste. acŃiunile organizaŃiilor internaŃionale. la originea conflictelor stau diferende minore. Macmillan. cauzele şi urmările tensiunilor şi conflictelor ş. opoziŃia dintre „periferie” şi „centru”. Transnistria. noile forme de cooperare. Nagorno-Karabah.. totodată. Geography and the State. geografii au capacitatea de a se pronunŃa asupra problemelor lumii contemporane. Bosnia-HerŃegovina şi Macedonia (1992). o intensificare generală a politicii protecŃioniste a Ńărilor puternic dezvoltate economic. fundamentaliste. blocul socialist a cunoscut o implozie în urma crizei profunde pe care o traversa. Johnston şi Taylor. dar şi între naŃiunile dezvoltate se manifestă contradicŃii. toată Europa de Est şi o parte a Europei Centrale ajung sub controlul URSS. Blackwell. cu consecinŃe asupra Ńărilor nedezvoltate. Londra.. 2. raportul de forŃe pe plan mondial evoluează în favoarea SUA. incapacitatea de a evalua riscurile şi costurile. Miniaturizarea armamentului şi creşterea preciziei sale schimbă condiŃiile geostrategice ale unui nou război.a. cu toate eforturile de înarmare ale URSS. relevă noile dimensiuni ale problemelor naŃionale.1986. EvoluŃiile tehnologice rapide. izbucneşte „războiul rece”. devenită indispensabilă datorită globalizării problemelor geoecologice. terorism (Cecenia. Pe ruinele fostei Iugoslavii şi-au proclamat independenŃa Slovenia şi CroaŃia (1991). 52 Taylor P. Oxford. În ultimele decenii s-a statornicit un nou spaŃiu de comunicare care diminuează efectele propagandei războinice limitează câmpul de acŃiune a guvernelor totalitare. 1993 ). Taylor P. Fostele republici sovietice se confruntă cu diferite probleme: acŃiuni separatiste. în timp ce naŃiunile industrializate cunosc o concentrare excesivă a activităŃilor industriale. După un timp.. . Cu toate că după al doilea război mondial s-au înregistrat numeroase conflicte locale. Prăbuşirea URSS a relansat mecanismul proliferării numărului de state. teoriile de geopolitică a păcii s-au afirmat tot mai puternic. 1996.a. Londra. ideologiile extremiste. STRUCTURA TERITORIALĂ A ECONOMIEI MONDIALE 50 51 Johnston R. Johnston R.J. în mod paradoxal.

teoria statului hegemonic opune două forme de dominare: una militară şi a doua.Prima abordare a geografiei politice prin prisma sistemelor mondiale este relativ recentă şi aparŃine lui Peter J. c) Al treilea element de bază îl constituie o structură pe trei nivele. Statele şi celelalte organizaŃii sunt analizate de pe poziŃiile pieŃei mondiale (globale). Elementele de bază ale economiei mondiale sunt: a) PiaŃa mondială. companiile multinaŃionale au dominat piaŃa mondială. înlocuite tot mai mult prin modelele de pro-ducŃie şi consum organizate în companii transnaŃionale şi alŃi agenŃi care operează dincolo de graniŃele naŃionale şi nu sunt legaŃi de nici un teritoriu naŃional sau guvern. 1996. economia politică. În ultimii 50 de ani. Nation – state and Locality. cooperarea regională este încă scăzută. Taylor J. Marile puteri şi superputerile influenŃează puter-nic economia mondială. Guvernele naŃionale care ignoră sau opun rezistenŃă presiunilor pieŃei. cele din a doua categorie au o suveranitate fără conŃinut. Taylor53. Dinamismul economic american asigură condiŃiile necesare exer-citării supremaŃiei mondiale. b) Sistemul statal constituie un alt element de bază al economiei mondiale. Statele poziŃionate central dispun de largi posibilităŃi de acŃiune. PosibilităŃile multor state. este invers: cadrul general este creat de economie. 1996)54. apoi. ProducŃia de mărfuri are o valoare determinată de cererea şi oferta de pe piaŃa internaŃională. şi nu consumului. şi nu de pe acelea ale sistemului mondial de state. În economia mondială sunt numeroase entităŃi politico-statale. Editura Antet. Bucureşti. din cauza poziŃiei dominante a Statelor Unite. prin subvenŃionarea locurilor de muncă. John Wiley. Această structură cuprinde Ńările centrale. Longman. „ReŃelele globale financiare şi tipurile de comerŃ internaŃional modelează politicile economice naŃionale. Dacă guvernele persistă în acest tip de politică. sau Suedia în anii ’90. după cum se spune că au făcut Marea Britanie în anii ’70. producŃia este destinată schimbului. în care statul dominant nu încearcă să se extindă teritorial. După cum este ştiut. unităŃile fundamentale încetează să mai fie statele şi economiile naŃionale. deprecierea monedei şi scăderea investiŃiilor”55. dar profită de forŃa sa pentru a impune o pace globală celorlalte state din sistem. îşi asumă riscul unor crize financiare. World Hegemony Impasse. În lucrări mai recente (Taylor. PiaŃa mondială determină cantitatea. De la apariŃia mercantilismului există obiceiul de a se cere economiei să precizeze mijloacele aflate la dispoziŃia oame-nilor de stat. Imediat după al doilea război mondial. ele suferă pedepse ca scăderea performanŃei economice. cele cu statut de semiperiferie şi cele cu statut de periferie. acestea pot fi poziŃionate în centrul sau la periferia economiei – lume. Londra şi New York. ce evalua bogă-Ńiile pe care statul le poate mobiliza pentru a-şi îndeplini strategia. 53 . Acest fapt este mai evident în cele două Americi. mai voalată. Political Geography. care desemnează trăsăturile esenŃiale ale lumii. După economie vin statele. Regionalismul oferă posibilităŃi pe care statele – naŃiuni nu le pot oferi pentru creşterea securităŃii lor economice. dar şi el se manifestă în Asia de Est. pieŃele precapitaliste erau bazate pe preŃuri fixe. de a modela piaŃa globală în propriul folos sunt foarte limitate. Statele au o economie organizată şi o recunoaştere interna-Ńională. Într-o astfel de economie. În afara regiunilor dezvoltate. Peter. Acelaşi autor subliniază că afirmarea pieŃei globale înseamnă că guvernele îşi pierd autonomia şi „devin neputincioase” în faŃa forŃelor economice globale. Londra.nucleu şi cele de la periferii.1. aflate în competiŃie. Taylor. 34. A luat naştere. Se manifestă difi-cultăŃi considerabile din cauza dezechilibrelor care există între state sau între statele . The Way the Modern World Works. economia americană furniza peste 50% din Produsul NaŃional Brut (PNB) al lumii. Economia se bazează pe o singură piaŃă (mondială şi capitalistă). localizarea şi tipul de producŃie. Peter. protejarea unor industrii necompetitive sau cheltuieli mai mari decât erau pregătite să suporte pieŃele. pag. iniŃiat de P. mai ales ale celor slab dezvoltate. TendinŃele de globalizare au fost însoŃite de anumite schimbări în economia mondială care au slăbit statele-naŃiuni şi chiar le-au ştirbit suveranitatea. sfârşitul STATULUI (traducere din limba engleză). din cauza existenŃei a două state cu potenŃial de conducere – Japonia şi China. FranŃa în anii ’80. 54 Taylor J. 1986. care acŃionează ca nişte trupe de asalt împotriva tuturor barierelor aflate în calea competiŃiei deschise şi schimbului. 2000. sfârşitul POLITICII. Politică şi destin – sfârşitul ISTORIEI. Noul demers. Într-o piaŃă globală. World-economy. 2. După cum se ştie. 55 Andrew Gamble. mercantilismul susŃinea că la baza bunăstării unei Ńări stau dezvoltarea schimbului de mărfuri şi acumularea capitalului bănesc.

astfel că faza aceasta încetează. e) structură judiciară şi constituŃională mondială elementară (de la Tribunalul InternaŃional de la Haga până la Tribunalul special care judecă crimele de război din Bosnia).se dezvoltă industria bumbacului şi a fierului forjat. printre care: a) un sistem colectiv de securitate.1810/1817 – B1 – 1844/1851 II. care cuprinde însă şi fluxuri intraeuropene. din punct de vedere cultural. deŃin întâietatea în toate ramurile de vârf ale inovaŃiei. se introduce transportul pe calea ferată. În ciclul II: • faza A2: creştere. 1780/1799 – A1 . . inclusiv comandă şi forŃe armate integrate (NATO. astfel: I.1844/1851 – A2 . . urmată de fenomenul mai larg al dinamismului economic al Asiei. În timpul fazei A se fac investiŃii în tehnologiile noi atât timp cât profiturile sunt mari.Refacerea economică a Europei Occidentale şi a Japoniei. se ajunge la supraproducŃie. • faza B2 : recesiune economică: . .Marea Britanie este lider economic mondial.1940/1945 – A4 . . EvoluŃia economiei mondiale Economistul rus Kondratiev. din punct de vedere economic. sub anumite aspecte. a redus ponderea SUA în PNB-ul mondial şi. d) preferinŃă pentru relaŃii democratice între membrii alianŃelor importante. NAFTA – Acordul Nord-American al Liberului Schimb) şi instituŃii specializate de cooperare mondială (Banca Mondială.se restructurează producŃia. mai ales asupra tineretului lumii.1967/1973 – B4 În ciclul I: • faza A1 (de creştere): .are loc o puternică migraŃie europeană spre America de Nord. nu au rivali în atracŃia pe care o exercită. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului). chiar dacă sunt dominate de SUA. au o extindere mondială neegalată. fierul forjat este înlocuit cu oŃelul. partea sa din producŃia industrială a lumii. 2. FMI. din punct de vedere tehnologic. investiŃiile sunt mici sau nu se efectuează. stabilizată la circa 30 %. Ciclurile Kondratiev s-au desfăşurat până acum. în concepŃia lui Kondratiev. InteracŃiunile acestor domenii fac din SUA singura superputere mondială. decisivă din punct de vedere economic. un ciclu. deoarece în economia capitalistă nu se prac-tică planificarea. Faza B este cauzată de decalajul dintre descoperirile tehnolo-gice şi aplicarea lor pe scară largă.1914/1920 – B3 – 1940/1945 IV.2. Statele Unite ale Americii deŃin poziŃia supremă în domenii decisive ale puterii mondiale: din punct de vedere militar. În domeniile hotărâtoare ale economiei. O fază A şi una B durează circa 50 de ani şi formează. • faza B1 (de puternică recesiune): . SUA îşi menŃine şi chiar îşi măreşte avan-tajul în ce priveşte productivitatea faŃă de rivalii vest-europeni sau japonezi.). Aceasta cuprinde o fază de creştere (A) şi o fază de stagnare sau de recesiune (B). iar profiturile sunt reduse.Marea Britanie este liderul economiei mondiale. b) cooperare economică regională (APEC.1890/1896 – A3 . mai precis.se descoperă motorul cu abur. SupremaŃia SUA determină o nouă ordine internaŃională. care instituŃionalizează dincolo de hotarele Ńării multe din trăsăturile sistemului american însuşi. SUA şi-a menŃinut totuşi puternicul avantaj competitiv în tehno-logia informaŃiei. sunt concurate de Japonia şi Germania (nici una din acestea nu deŃine celelalte atribute ale puterii mondiale). c) proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe bază de consens. pe baza unei largi palete de indica-tori. în această fază. totul conferă SUA o susŃinere politică pe care nici un alt stat nu o egalează. rămân principala locomotivă a creşterii mondiale chiar dacă. producŃia se reorganizează. .1870/1875 – B2 – 1890/1896 III. Tratatul de Securitate SUA – Japonia etc.coincide cu revoluŃia industrială. a ajuns la concluzia că economia mondială are o dezvoltare cicli-că.

pe baza unor date demogra-fice şi comerciale.faza B’2 . iar comerŃul Marii Britanii consta în exportul de produse manufacturate. .3. Milano. Anterior acestui an.creştere economică viguroasă a Germaniei şi Japoniei. . automobilelor şi petro-chimiei. • faza B3: . Între 1500 şi 1600. la creşterea rolului comercial al unor oraşe europene (Napoli.restructurarea economică de după cel de-al doilea război mondial. . a avut loc expansiunea europeană (din Spania şi Portugalia) spre Africa. VeneŃia. . iar după 1713. Marea Britanie.S. importul de aur. comerŃul cu sclavi.faza A’1 – înflorirea economiei Europei feudale. pe alt plan. Prin urmare. • faza A5: . FranŃa şi Marea Britanie deŃin supremaŃia mondială. .în secolul al XVII-lea.Se introduc navele cu abur în comerŃul oceanic. între acest continent şi Orient. India.. Africa şi insulele din Pacific. Mexic. se încheie cu apariŃia unui nou mod de producŃie. 2. . FranŃa şi Olanda. Dacă. de deplasarea econo-miei Chinei şi Indiei spre periferie. precum şi. în secolul al XVIII-lea. economia mondială cuprindea Europa. Bremen. Extinderea geografică a economiei Economia mondială a apărut la sfârşitul secolului al XV-lea. acumularea capitalului financiar şi comercial şi investirea unei părŃi a acestuia în manufacturile din Europa. . tutun.U. la început. Asia de Est. la extinderea comerŃului. . în secolul al XVII-lea. stagnare. Japonia. Genova. Au avut loc incursiuni europene pe mări şi oceane – fapt ce a dus la lărgirea orizontului de cunoaştere. Orient şi America (Caraibe.faza A’2 .stagnare economică.Petrolul este folosit drept combustibil în industrie. UE şi Japonia domină economia mondială. al zahărului spre Europa. în secolul al XVIII-lea. Totuşi. • faza B4: . două tipuri de „actori” au acŃionat pe scena internaŃională: .SUA rămâne prima putere economică mondială. al producŃiei agricole. zahăr. Spania şi Portugalia intră în declin. Peru – spaniolii şi în estul Braziliei – portughezii). America Centrală şi de Sud. decimarea unor populaŃii băştinaşe. Hamburg. .recesiunea economică datorată crizei din anii ’30. şi Germania domină economia mondială.economia mondială este dominată de tehnologiile înalte şi de biotehnologii.SUA. comerŃul FranŃei era alcătuit din transportul sclavilor spre America. Rusia – lumea devine globală la nivelul relaŃiilor politice.prin apariŃia puterilor extraeuropene – SUA. Extinderea economiei mondiale a fost însoŃită de jaf. creştere. Din cele de mai sus rezultă că ciclurile Kondratiev cuprind anii care au urmat după 1780. apoi s-a extins în America de Nord. În jurul anului 1150 s-a intensificat comerŃul în Europa. . Lübeck ş. la consolidarea unei clase a negustorilor.în secolul al XVI-lea.a). apoi la folosirea în America (după cucerire) a sclavilor. În ultimele decenii. îşi dispută supremaŃia co-mercială. Australia. determinarea unor cicluri ale economiei este dificilă. În ciclul IV: • faza A4: creştere postbelică.criza petrolului din anii ’70.faza B’1 – declinul acesteia. În ciclul III: • faza A3 : ascensiune economică. Olanda era Ńara cea mai dinamică. India. electronicii. .la nivel mondial apar noi puteri economice: SUA şi Germania. .A. au fost precizate două cicluri: 1050 A’1 – 1250 – B’1 – 1450 1450 – A’2 – 1600 – B’2 – 1750 În primul ciclu (înainte de apariŃia economiei mondiale): . având mari realizări în domeniile aerospaŃial. la întemeierea porturilor de-a lungul rutelor.

China.5. la rându-i. 1988. după destrămarea URSS. au cunoscut eşecuri în economia mondială. din statele de la sud de Ecuator. Procesele politice şi relaŃiile sociale din semiperiferie. depind de zonele centrale (sub aspectul legăturilor politice. dar efectuează o prezentare globală a economiei mondiale şi se raliază interpretărilor lui Wallerstein. A crescut numărul filialelor firmelor. la reorganizarea aparatului politic – schimbări frecvente de guverne şi chiar de sisteme politice –.a) statele. London. în timp ce statele industrializate se caracterizează printr-o concentrare excesivă a industriei. responsabili cu schimburile internaŃionale. 2. Statele subdezvoltate întâmpină numeroase dificultăŃi în schim-barea statutului lor de exportatoare de produse alimentare şi de materii prime. Structura teritorială a economiei mondiale Fernand Braudel a analizat sistemul economic creat de statele din Europa Occidentală şi a preluat ideea de economie – lume de la istoricul Fritz Rörig. łările din jurul Golfului Persic atrag forŃa de muncă din Ńările arabe mai sărace. unele au cunoscut succesul în economia mondială. Nation-state and Locality. Atât ideile lui Braudel.). SituaŃia unor Ńări centrale şi semiperiferice în concepŃia lui Peter J. Structura centru-periferie include mai multe nivele: naŃional. Marea Britanie şi SUA. Taylor apreciază că procesele centrale implică salarii mari. J. Astăzi. 1979. 1993. Geografia politică nu consideră că spaŃiul poate fi central sau periferic. comerciale. Categoria de semiperiferie combină procesele din zonele cen-trale şi din cele periferice. După aceasta. prin reorganizarea statului în perioada A4. centrul este situat în partea nord-vestică. 56 Taylor P. Longman Scientific & Technical. tehnologie precară şi producŃie diversificată. pe resurse şi potenŃialul demografic. În lucrările sale recente. regiunea centrală este formată din America de Nord. repetat. ale căror relaŃii se stabileau datorită diplomaŃiei. 1983. toate acestea indică extinderea şi am-ploarea economiei mondiale. are loc reorganizarea statului prin revoluŃie în B3. Peter J. ulterior. trei puteri şi-au exercitat hegemonia: łările de Jos. a reuşit să intre în semiperiferie. În Europa. Taylor consideră că până acum. dar din punct de vedere economic a rămas permanent în semiperiferie. nu intră în economia mondială ca parteneri egali. Japonia este în centrul economiei Asiei de Est şi Sud-Est. iar succesul cel mai mare ele l-au avut în lumea anglosaxonă. pe rând. Political Geography. Statele s-au reorganizat. fluxurile financiare multiplică. are loc amplasarea avantajoasă a acestora acolo unde benefi-ciază de cele mai bune condiŃii de rentabilitate. cât şi cele ale lui Wallerstein au găsit ecou printre geografi. în economia mondială au avut loc schimbări profunde. ea este evidentă la nivel continental şi la nivel regional oriunde pe Terra. devenite mai rapide. în A2.Taylor56 nu analizează rolul statului. Astăzi. World – economy.a. sporesc fluxurile turistice. Rusia. regional şi mondial. URSS a devenit o mare putere militară. Zonele periferice sunt formate din „lumea a treia”. dar procesele care îl structurează determină dezvoltări eco-nomice inegale. tehnologie avansată şi producŃie diversificată. regiunilor centrale şi celor îndepărtate. FederaŃia Rusă se bazează pe întinderea sa uriaşă. a intrat în semiperiferie. b) comercianŃii.4. Taylor Ulterior apariŃiei economiei mondiale s-a organizat şi o piaŃă mondială. Economia mondială s-a consolidat şi a cunoscut perioade de creştere şi de descreştere diferenŃiate de la o regiune la alta. Chiar şi în interiorul unor state se află arii centrale care domină zonele rurale şi centrele urbane periferice. 1991) consacrate evoluŃiei economice a lumii se acordă atenŃie semipe-riferiilor. semiperiferia exploatează periferia şi. este exploatată de centru. succesele sale economice aduc unele state din acest spaŃiu în zonele centrale. Republica Africa de Sud. militare etc. evidenŃiind totodată forŃele care modelează scena politică. procesele din periferie determină salarii mici. se pot obŃine contacte instantanee între toate punctele de pe glob datorită progresului comunicaŃiilor: călătoriile. În lucrările lui Immanuel Wallerstein (1974. dar destul de numeroase state din semiperiferie sau periferie au recurs. . Europa de Vest şi Japonia. fapt ce contribuie la conturarea unor zone centrale şi periferice. în faza B1 a intrat în periferia economiei mondiale.. facilitează întâlnirile şi contactele. creşte continuu numărul organi-zaŃiilor nonguvernamentale ş. 2.

În semiperiferie se află Brazilia. Qatar. parte din centru. mercantilismul susŃinea că la baza bunăstării unei Ńări stau dezvoltarea schimbului de mărfuri şi acumularea capitalului bănesc. PiaŃa mondială determină cantitatea.a. companiile multinaŃionale au dominat piaŃa mondială. Peter. Marea Britanie a fost în declin. Longman. Războiul de independenŃă a împiedicat procesul de periferizare. dar continuă să fie o putere economică. în prezent. Londra şi New York. FranŃa a avut un declin relativ în B’2. teoria statului hegemonic opune două forme de dominare: una militară şi a doua. Germania a devenit o mare putere economică a lumii. când statul s-a restructurat. The Way the Modern World Works. mai voalată.a. Taylor57. World Hegemony Impasse. apoi. 57 . După cum se ştie. ce evalua bogă-Ńiile pe care statul le poate mobiliza pentru a-şi îndeplini strategia. Într-o astfel de economie. ProducŃia de mărfuri are o valoare determinată de cererea şi oferta de pe piaŃa internaŃională. pieŃele precapitaliste erau bazate pe preŃuri fixe. şi-a restructurat statul în A2 şi. FranŃa este una dintre puterile economice ale lumii. 1996. 1986. a fost înfrântă în zonele peri-ferice. fapt care a condus la o restructurare a statului prin revoluŃie. După războiul civil. Elementele de bază ale economiei mondiale sunt: a) PiaŃa mondială. Africa de Sud ş. Taylor. După cum este ştiut.1. În ultima sută de ani. a devenit. este invers: cadrul general este creat de economie. Noul demers. Thailanda. Japonia a intrat în economia mondială în al doilea ciclu Kondratiev. altă dată centrală. STRUCTURA TERITORIALĂ A ECONOMIEI MONDIALE Prima abordare a geografiei politice prin prisma sistemelor mondiale este relativ recentă şi aparŃine lui Peter J. 58 Taylor J. dar profită de forŃa sa pentru a impune o pace globală celorlalte state din sistem. Londra. Oman. A luat naştere. Peter. Economia se bazează pe o singură piaŃă (mondială şi capitalistă). localizarea şi tipul de producŃie. În lucrări mai recente (Taylor. în urma războiului civil. Modelele centru-periferie ne permit să înŃelegem că diferenŃele se creează fără încetare. din punct de vedere economic. în faza B’2. După economie vin statele. Statele poziŃionate central dispun de largi posibilităŃi de acŃiune. În primul ciclu Kondratiev. au trecut din periferie în semiperiferie. Bahrein. care desemnează trăsăturile esenŃiale ale lumii. Singapore. 2. cele din a doua categorie au o suveranitate fără conŃinut. dar nu pot oferi o explicaŃie faptului că o regiune. John Wiley. şi nu consumului.. a fost înfrântă – ceea ce a avut ca urmare un al doilea declin relativ. Political Geography. astăzi deŃine. Nation – state and Locality. Statele Unite au avut în faza B’2 o poziŃie periferică. Marea Britanie. De la apariŃia mercantilismului există obiceiul de a se cere economiei să precizeze mijloacele aflate la dispoziŃia oame-nilor de stat. Emiratele Arabe Unite. în care statul dominant nu încearcă să se extindă teritorial. Taylor J. iniŃiat de P. World-economy. Germania a avut o istorie puŃin stabilă. Argentina. a devenit cea mai mare putere europeană până la al doilea război mondial. locul II mondial. dar în cadrul zonei centrale. Malaysia ş. 2. iar în secolul al XX-lea a cunoscut o puternică creştere economică (deşi a fost înfrântă în al doilea război mondial). producŃia este destinată schimbului. iar Arabia Saudită. SUA a păşit pe calea prosperităŃii şi a devenit (în secolul al XX-lea) cea mai mare putere economică. După unificarea din 1990. acestea pot fi poziŃionate în centrul sau la periferia economiei – lume. la începutul secolului al XX-lea. economia politică. În ultimii 50 de ani. 1996)58. îşi pierde rolul din trecut şi este traversată de crize. iar această izbândă a fost consolidată în a doua fază Kondratiev de războiul civil (Sudul a devenit parte a periferiei americane într-un stat restructurat).

protejarea unor industrii necompetitive sau cheltuieli mai mari decât erau pregătite să suporte pieŃele. Marile puteri şi superputerile influenŃează puter-nic economia mondială. Statele Unite ale Americii deŃin poziŃia supremă în domenii decisive ale puterii mondiale: din punct de vedere militar. cele cu statut de semiperiferie şi cele cu statut de periferie. 2000. FranŃa în anii ’80. mai ales asupra tineretului lumii. cooperarea regională este încă scăzută. partea sa din producŃia industrială a lumii. În afara regiunilor dezvoltate. mai precis. Se manifestă difi-cultăŃi considerabile din cauza dezechilibrelor care există între state sau între statele . Statele au o economie organizată şi o recunoaştere interna-Ńională. prin subvenŃionarea locurilor de muncă. pag. printre care: a) un sistem colectiv de securitate. SupremaŃia SUA determină o nouă ordine internaŃională. Statele şi celelalte organizaŃii sunt analizate de pe poziŃiile pieŃei mondiale (globale). SUA şi-a menŃinut totuşi puternicul avantaj competitiv în tehno-logia informaŃiei. de a modela piaŃa globală în propriul folos sunt foarte limitate. c) Al treilea element de bază îl constituie o structură pe trei nivele. „ReŃelele globale financiare şi tipurile de comerŃ internaŃional modelează politicile economice naŃionale.b) Sistemul statal constituie un alt element de bază al economiei mondiale. stabilizată la circa 30 %. din cauza existenŃei a două state cu potenŃial de conducere – Japonia şi China. . Dacă guvernele persistă în acest tip de politică. InteracŃiunile acestor domenii fac din SUA singura superputere mondială. mai ales ale celor slab dezvoltate. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului). Politică şi destin – sfârşitul ISTORIEI. Bucureşti. ele suferă pedepse ca scăderea performanŃei economice. după cum se spune că au făcut Marea Britanie în anii ’70. aflate în competiŃie. sau Suedia în anii ’90. Imediat după al doilea război mondial. TendinŃele de globalizare au fost însoŃite de anumite schimbări în economia mondială care au slăbit statele-naŃiuni şi chiar le-au ştirbit suveranitatea. sfârşitul POLITICII. totul conferă SUA o susŃinere politică pe care nici un alt stat nu o egalează. În economia mondială sunt numeroase entităŃi politico-statale. Acest fapt este mai evident în cele două Americi. Acelaşi autor subliniază că afirmarea pieŃei globale înseamnă că guvernele îşi pierd autonomia şi „devin neputincioase” în faŃa forŃelor economice globale. Regionalismul oferă posibilităŃi pe care statele – naŃiuni nu le pot oferi pentru creşterea securităŃii lor economice. înlocuite tot mai mult prin modelele de pro-ducŃie şi consum organizate în companii transnaŃionale şi alŃi agenŃi care operează dincolo de graniŃele naŃionale şi nu sunt legaŃi de nici un teritoriu naŃional sau guvern. În domeniile hotărâtoare ale economiei. NAFTA – Acordul Nord-American al Liberului Schimb) şi instituŃii specializate de cooperare mondială (Banca Mondială. Dinamismul economic american asigură condiŃiile necesare exer-citării supremaŃiei mondiale. deŃin întâietatea în toate ramurile de vârf ale inovaŃiei. dar şi el se manifestă în Asia de Est. c) proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe bază de consens. nu au rivali în atracŃia pe care o exercită. au o extindere mondială neegalată. 59 Andrew Gamble. şi nu de pe acelea ale sistemului mondial de state. sfârşitul STATULUI (traducere din limba engleză). din cauza poziŃiei dominante a Statelor Unite. PosibilităŃile multor state. SUA îşi menŃine şi chiar îşi măreşte avan-tajul în ce priveşte productivitatea faŃă de rivalii vest-europeni sau japonezi. Guvernele naŃionale care ignoră sau opun rezistenŃă presiunilor pieŃei. Editura Antet. decisivă din punct de vedere economic. sub anumite aspecte. Această structură cuprinde Ńările centrale. d) preferinŃă pentru relaŃii democratice între membrii alianŃelor importante. a redus ponderea SUA în PNB-ul mondial şi. 34. din punct de vedere economic. din punct de vedere cultural. care instituŃionalizează dincolo de hotarele Ńării multe din trăsăturile sistemului american însuşi. chiar dacă sunt dominate de SUA. urmată de fenomenul mai larg al dinamismului economic al Asiei. unităŃile fundamentale încetează să mai fie statele şi economiile naŃionale. din punct de vedere tehnologic. care acŃionează ca nişte trupe de asalt împotriva tuturor barierelor aflate în calea competiŃiei deschise şi schimbului. rămân principala locomotivă a creşterii mondiale chiar dacă. îşi asumă riscul unor crize financiare. deprecierea monedei şi scăderea investiŃiilor”59. b) cooperare economică regională (APEC.nucleu şi cele de la periferii. inclusiv comandă şi forŃe armate integrate (NATO. sunt concurate de Japonia şi Germania (nici una din acestea nu deŃine celelalte atribute ale puterii mondiale).). FMI. economia americană furniza peste 50% din Produsul NaŃional Brut (PNB) al lumii. Într-o piaŃă globală. Refacerea economică a Europei Occidentale şi a Japoniei. Tratatul de Securitate SUA – Japonia etc.

• faza B3: .creştere economică viguroasă a Germaniei şi Japoniei. un ciclu. 2. pe baza unei largi palete de indica-tori. în această fază. se introduce transportul pe calea ferată.se dezvoltă industria bumbacului şi a fierului forjat. . • faza A5: .Petrolul este folosit drept combustibil în industrie. se ajunge la supraproducŃie. • faza B2 : recesiune economică: .la nivel mondial apar noi puteri economice: SUA şi Germania. iar profiturile sunt reduse. . deoarece în economia capitalistă nu se prac-tică planificarea. .se descoperă motorul cu abur. electronicii.prin apariŃia puterilor extraeuropene – SUA. . astfel: I. În ciclul III: • faza A3 : ascensiune economică. În timpul fazei A se fac investiŃii în tehnologiile noi atât timp cât profiturile sunt mari. Japonia.Se introduc navele cu abur în comerŃul oceanic. investiŃiile sunt mici sau nu se efectuează.SUA rămâne prima putere economică mondială.1967/1973 – B4 În ciclul I: • faza A1 (de creştere): .1890/1896 – A3 . .S. astfel că faza aceasta încetează. În ciclul IV: • faza A4: creştere postbelică.e) structură judiciară şi constituŃională mondială elementară (de la Tribunalul InternaŃional de la Haga până la Tribunalul special care judecă crimele de război din Bosnia). în concepŃia lui Kondratiev. Rusia – lumea devine globală la nivelul relaŃiilor politice. .1810/1817 – B1 – 1844/1851 II.are loc o puternică migraŃie europeană spre America de Nord. producŃia se reorganizează. . În ciclul II: • faza A2: creştere. .1844/1851 – A2 .2.U. .1870/1875 – B2 – 1890/1896 III.restructurarea economică de după cel de-al doilea război mondial.stagnare economică.se restructurează producŃia.Marea Britanie este liderul economiei mondiale.1940/1945 – A4 .recesiunea economică datorată crizei din anii ’30. Faza B este cauzată de decalajul dintre descoperirile tehnolo-gice şi aplicarea lor pe scară largă. care cuprinde însă şi fluxuri intraeuropene. .economia mondială este dominată de tehnologiile înalte şi de biotehnologii.A. şi Germania domină economia mondială. .criza petrolului din anii ’70. . fierul forjat este înlocuit cu oŃelul. Ciclurile Kondratiev s-au desfăşurat până acum. EvoluŃia economiei mondiale Economistul rus Kondratiev. • faza B4: . 1780/1799 – A1 . O fază A şi una B durează circa 50 de ani şi formează.Marea Britanie este lider economic mondial. automobilelor şi petro-chimiei.1914/1920 – B3 – 1940/1945 IV. • faza B1 (de puternică recesiune): . având mari realizări în domeniile aerospaŃial. Aceasta cuprinde o fază de creştere (A) şi o fază de stagnare sau de recesiune (B). . . a ajuns la concluzia că economia mondială are o dezvoltare cicli-că.coincide cu revoluŃia industrială.

FranŃa şi Marea Britanie deŃin supremaŃia mondială. . iar succesul cel mai mare ele l-au avut în lumea anglosaxonă. în secolul al XVIII-lea. Din cele de mai sus rezultă că ciclurile Kondratiev cuprind anii care au urmat după 1780.faza A’1 – înflorirea economiei Europei feudale. 1988. are loc amplasarea avantajoasă a acestora acolo unde benefi-ciază de cele mai bune condiŃii de rentabilitate. Dacă. la întemeierea porturilor de-a lungul rutelor. la creşterea rolului comercial al unor oraşe europene (Napoli. creştere. comerŃul cu sclavi. între acest continent şi Orient. 1983. Bremen. Între 1500 şi 1600. precum şi.a).. decimarea unor populaŃii băştinaşe. la consolidarea unei clase a negustorilor. . de deplasarea econo-miei Chinei şi Indiei spre periferie. . London. 2. Extinderea economiei mondiale a fost însoŃită de jaf.4. 1991) consacrate evoluŃiei economice a lumii se acordă atenŃie semipe-riferiilor. În jurul anului 1150 s-a intensificat comerŃul în Europa. importul de aur. În lucrările 60 Taylor P. în secolul al XVIII-lea. regiunilor centrale şi celor îndepărtate.faza B’2 . J..SUA. Lübeck ş. fluxurile financiare multiplică. Mexic. 2. Orient şi America (Caraibe. Spania şi Portugalia intră în declin. FranŃa şi Olanda. acumularea capitalului financiar şi comercial şi investirea unei părŃi a acestuia în manufacturile din Europa. pe baza unor date demogra-fice şi comerciale. la început.în secolul al XVII-lea. se pot obŃine contacte instantanee între toate punctele de pe glob datorită progresului comunicaŃiilor: călătoriile. a avut loc expansiunea europeană (din Spania şi Portugalia) spre Africa. facilitează întâlnirile şi contactele.a. Nation-state and Locality. în timp ce statele industrializate se caracterizează printr-o concentrare excesivă a industriei. Atât ideile lui Braudel. îşi dispută supremaŃia co-mercială. responsabili cu schimburile internaŃionale. pe alt plan. apoi s-a extins în America de Nord. Political Geography. A crescut numărul filialelor firmelor. al producŃiei agricole. Prin urmare. tutun. ale căror relaŃii se stabileau datorită diplomaŃiei. iar comerŃul Marii Britanii consta în exportul de produse manufacturate. India. sporesc fluxurile turistice. Structura teritorială a economiei mondiale Fernand Braudel a analizat sistemul economic creat de statele din Europa Occidentală şi a preluat ideea de economie – lume de la istoricul Fritz Rörig. Extinderea geografică a economiei Economia mondială a apărut la sfârşitul secolului al XV-lea. Marea Britanie. Peter J.3. b) comercianŃii. UE şi Japonia domină economia mondială. Olanda era Ńara cea mai dinamică. India. VeneŃia. World – economy.faza A’2 . Astăzi. Peru – spaniolii şi în estul Braziliei – portughezii). . Asia de Est. au fost precizate două cicluri: 1050 A’1 – 1250 – B’1 – 1450 1450 – A’2 – 1600 – B’2 – 1750 În primul ciclu (înainte de apariŃia economiei mondiale): . Totuşi. evidenŃiind totodată forŃele care modelează scena politică. creşte continuu numărul organi-zaŃiilor nonguvernamentale ş. dar efectuează o prezentare globală a economiei mondiale şi se raliază interpretărilor lui Wallerstein. Statele subdezvoltate întâmpină numeroase dificultăŃi în schim-barea statutului lor de exportatoare de produse alimentare şi de materii prime. Longman Scientific & Technical. 1993. devenite mai rapide. comerŃul FranŃei era alcătuit din transportul sclavilor spre America.în secolul al XVI-lea. Genova. America Centrală şi de Sud. stagnare. două tipuri de „actori” au acŃionat pe scena internaŃională: a) statele. economia mondială cuprindea Europa. Hamburg. în secolul al XVII-lea. al zahărului spre Europa. 1979. Au avut loc incursiuni europene pe mări şi oceane – fapt ce a dus la lărgirea orizontului de cunoaştere. Milano. Australia. Anterior acestui an. apoi la folosirea în America (după cucerire) a sclavilor. iar după 1713. se încheie cu apariŃia unui nou mod de producŃie. zahăr.faza B’1 – declinul acesteia. Africa şi insulele din Pacific.Taylor60 nu analizează rolul statului. În lucrările lui Immanuel Wallerstein (1974. toate acestea indică extinderea şi am-ploarea economiei mondiale. determinarea unor cicluri ale economiei este dificilă. cât şi cele ale lui Wallerstein au găsit ecou printre geografi. În ultimele decenii. la extinderea comerŃului.

Africa de Sud ş. Bahrein.. succesele sale economice aduc unele state din acest spaŃiu în zonele centrale. SituaŃia unor Ńări centrale şi semiperiferice în concepŃia lui Peter J. . Malaysia ş. Zonele periferice sunt formate din „lumea a treia”. Taylor consideră că până acum. Geografia politică nu consideră că spaŃiul poate fi central sau periferic. Modelele centru-periferie ne permit să înŃelegem că diferenŃele se creează fără încetare. Taylor Ulterior apariŃiei economiei mondiale s-a organizat şi o piaŃă mondială. FranŃa este una dintre puterile economice ale lumii. Rusia. astăzi deŃine. iar această izbândă a fost consolidată în a doua fază Kondratiev de războiul civil (Sudul a devenit parte a periferiei americane într-un stat restructurat). în prezent. în faza B1 a intrat în periferia economiei mondiale. Marea Britanie şi SUA. tehnologie avansată şi producŃie diversificată. Japonia a intrat în economia mondială în al doilea ciclu Kondratiev. a fost înfrântă – ceea ce a avut ca urmare un al doilea declin relativ. Emiratele Arabe Unite. ulterior. Japonia este în centrul economiei Asiei de Est şi Sud-Est. Qatar. unele au cunoscut succesul în economia mondială. procesele din periferie determină salarii mici. la reorganizarea aparatului politic – schimbări frecvente de guverne şi chiar de sisteme politice –. după destrămarea URSS. Statele s-au reorganizat. tehnologie precară şi producŃie diversificată. regional şi mondial. În semiperiferie se află Brazilia. în economia mondială au avut loc schimbări profunde. dar continuă să fie o putere economică. au cunoscut eşecuri în economia mondială. În primul ciclu Kondratiev. Germania a avut o istorie puŃin stabilă. altă dată centrală.a. la rându-i. Europa de Vest şi Japonia. dar nu pot oferi o explicaŃie faptului că o regiune. din punct de vedere economic. în faza B’2.5.sale recente. îşi pierde rolul din trecut şi este traversată de crize. locul II mondial. şi-a restructurat statul în A2 şi. Categoria de semiperiferie combină procesele din zonele cen-trale şi din cele periferice. a fost înfrântă în zonele peri-ferice. Argentina. În Europa. are loc reorganizarea statului prin revoluŃie în B3. Oman. Procesele politice şi relaŃiile sociale din semiperiferie. au trecut din periferie în semiperiferie. repetat. prin reorganizarea statului în perioada A4. când statul s-a restructurat. După războiul civil. nu intră în economia mondială ca parteneri egali. Structura centru-periferie include mai multe nivele: naŃional. este exploatată de centru. Taylor apreciază că procesele centrale implică salarii mari. a reuşit să intre în semiperiferie. în A2. iar Arabia Saudită. dar destul de numeroase state din semiperiferie sau periferie au recurs. parte din centru. fapt ce contribuie la conturarea unor zone centrale şi periferice. regiunea centrală este formată din America de Nord. militare etc. Singapore. Thailanda. Economia mondială s-a consolidat şi a cunoscut perioade de creştere şi de descreştere diferenŃiate de la o regiune la alta. a intrat în semiperiferie. a devenit. pe rând. Germania a devenit o mare putere economică a lumii. 2. ea este evidentă la nivel continental şi la nivel regional oriunde pe Terra. depind de zonele centrale (sub aspectul legăturilor politice. Marea Britanie a fost în declin. a devenit cea mai mare putere europeană până la al doilea război mondial. Astăzi. FederaŃia Rusă se bazează pe întinderea sa uriaşă. trei puteri şi-au exercitat hegemonia: łările de Jos. în urma războiului civil. Marea Britanie. În ultima sută de ani. pe resurse şi potenŃialul demografic. centrul este situat în partea nord-vestică. semiperiferia exploatează periferia şi. łările din jurul Golfului Persic atrag forŃa de muncă din Ńările arabe mai sărace. După aceasta. dar în cadrul zonei centrale. După unificarea din 1990. iar în secolul al XX-lea a cunoscut o puternică creştere economică (deşi a fost înfrântă în al doilea război mondial). comerciale. Chiar şi în interiorul unor state se află arii centrale care domină zonele rurale şi centrele urbane periferice. Statele Unite au avut în faza B’2 o poziŃie periferică. fapt care a condus la o restructurare a statului prin revoluŃie.a. dar din punct de vedere economic a rămas permanent în semiperiferie. SUA a păşit pe calea prosperităŃii şi a devenit (în secolul al XX-lea) cea mai mare putere economică.). Republica Africa de Sud. din statele de la sud de Ecuator. Războiul de independenŃă a împiedicat procesul de periferizare. URSS a devenit o mare putere militară. dar procesele care îl structurează determină dezvoltări eco-nomice inegale. FranŃa a avut un declin relativ în B’2. la începutul secolului al XX-lea. China.

În geografia politică.John Wiley. a cărei conti-nuă amplificare nu ştirbeşte ideea statală. A) Teritoriul statului După cum se ştie.1. sistemul de circulaŃie. ca o organizaŃie politică naŃională. În prezent. A MĂRILOR ŞI OCEANELOR 3. la conflicte de interese între metropole etc. Statul este emanaŃia politică a naŃiunii. a doua generaŃie.. b) o unitate politică aflată sub conducerea unui guvern federal. NaŃiunea nu este sinonimă cu statul (Ńara). New York. la răspândirea sau impunerea unor religii. pe continent. iar Ludovic al XIVlea adoptase conceptul abso-lutist: Statul sunt eu. noŃiunea de stat a evoluat de la considerarea sa ca o forŃă de origine divină la optica aristocratică. Lumea contemporană prezintă o mare complexitate. statul este definit ca un spaŃiu organizat politic. forma de guvernământ. exprimând o concepŃie morală şi filosofică despre destinul statului. statul democrat. puternic încetăŃenită. 1995. la controlul unor surse de materii prime. senioriile Evului Mediu sunt unele din principalele forme pe care le-a avut statul în decursul timpului. imperiile roman şi aztec. Conceptul de stat Statul a apărut în Antichitate. nu afectează dreptul fiecărui stat de a se apăra împotriva unor primejdii externe. în cadrul unei regiuni geografice.2. statul totalitar (comunist. ca o reacŃie la structurile medievale. elementele care definesc statul sunt: teritoriul. organizarea economică. Rousseau considera că statul este forma cea mai angajantă a asocierii politice. sau la subordonarea lui unor entităŃi regionale (teoria integrării). Se disting trei generaŃii de state: prima generaŃie apărută. de întindere limitată. . şi a treia generaŃie. Elementele fundamentale ale statului După Martin Glassner61. apărută la sfârşitul primului război mondial pe ruinele unor imperii. GEOGRAFIA GRANIłELOR.3. fascist). de a-şi elabora şi promova în mod suveran politica internă şi externă. termenii de stat şi naŃiune se folosesc dife-rit de modul încetăŃenit în limbajul comun. statele-naŃiuni. sau chiar la teoria dispariŃiei statului. Statele moderne au apărut în Europa la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea. Din Antichitate şi până astăzi. în continuare. Personalitatea geografică (entitatea distinctă) a unui stat este determinată de poziŃia sa pe glob. În geografia politică. care a contribuit la o puternică fragmentare statală. după al doilea război mondial. J. şcoala geopolitică germană concepea statul ca un organism viu (Ratzel. statul poate reprezenta: a) o unitate politică independentă şi suverană pe un teritoriu. care nu poate exista decât pe o bază teritorială bine organizată din punct de vedere geografic. zone climatice etc. Political geography. 3. cultură şi teritoriu comune. care. NaŃiunea poate reprezenta: a) un membru al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. GEOGRAFIA STATULUI ŞI A NAłIUNII. b) integrarea economică mondială sau regională. determinată şi amplificată de factori precum: a) colonialismul. populaŃia. în care este sta-bilită 61 Glassner M.. b) o comunitate de oameni cu o descendenŃă. statul paternalist. sub egida monarhiei absolute sau a republicii. Uneori au fost create state în absenŃa unei naŃiuni. J. ba-zată pe caste. Haushofer). de către marile puteri. la menŃinerea identităŃii naŃiunii. apărută prin procesul decolonizării. c) ideea statală. contribuie. FRONTIERELOR. Teritoriul statului reprezintă ca-drul spaŃial (spaŃiul geografic). independent şi suveran pe un teritoriu. care îl devansează în istorie. În lumea contemporană semnificaŃia statului a dobândit diverse note caracteristice: statul democrat burghez. Oraşele-state greceşti.

• creşterea teritoriului prin procese naturale şi activităŃi antro-pice – eroziune fluviatilă însoŃită de modificarea talvegului.).000 şi 6. Statelor Unite. Egiptul antic pe valea Nilului). Canada). Statele mari riverane pot pretinde o parte mai întinsă a platformei continentale sau a spaŃiului oceanic.a. India pe valea Indusului. nivelurile de dezvoltare economică şi politică a statelor. . dar aceste resurse pot fi localizate în regiuni greu accesibile şi la distanŃe mari de centrele de prelucrare.între 2. exploatare comercială ş. în secolul al XX-lea. dar şi în perioada contemporană au existat mai multe căi prin care au fost dobândite teritorii: • prin anexare în urma cuceririlor.populaŃia (acelui stat). teritoriul natural devine teritoriu politic. dar şi dezavantaje (dez-voltarea economică diferită a zonelor. Canada.). Mali.cu peste 6. mai ales în trecut. • prin aservire. a atacurilor din mai multe direcŃii ş. drumurile comerciale au avut un rol important în formarea unor state. spaŃii nepopulate (Rusia. Singapore. care determină concentrarea obiectivelor economice în anumite regiuni (sudul Canadei. Canada) – toate acestea influenŃând valorificarea resurselor. a Ńărilor baltice. iar unele dintre ele o mare putere militară.Teritoriul statului. permiŃând folosirea lor de către un alt stat (navigaŃie pe un râu. După mărimea teritoriului au fost stabilite mai multe clasificări: • A. dar în interiorul lor pot fi regiuni de deşert (Sudan. insule artificiale etc. neomogenă. b) Mărimea teritoriului statului este relevantă pentru: • determinarea spaŃiului fizico-geografic şi caracterizarea unor state: state-continent (Australia). a) Formarea teritoriului statelor În apariŃia statelor un rol important l-au avut condiŃiile fizico-geografice ale teritoriului locuit.000 kmp. Statele mici au resurse limitate. valorificarea insuficientă a unor resurse. Florida a fost cumpărată de SUA.a. în fapt. Spre exemplu.a. sau a tendinŃelor de anexare de către state mari. Australia). • repartiŃia geografică a populaŃiei: densitate mare în condiŃiile unei răspândiri omogene. State imense . dificultăŃi de guvernare ş. apa. în baza unor norme internaŃionale. înaintarea deltelor. statesubcontinent (India. Macrostate . estul şi sud-estul Chinei ş.a. Geografi occidentali consideră teritoriul politic cvadridimensional (aerul. Luxemburg) au un nivel economic ridicat. Brazilia. Japonia). Principalele caracteristici ale teritoriului sunt mărimea şi forma. • prin transferul de suveranitate (Rusia a vândut Alaska. având o anumită specificitate.a. Sanguin distinge 9 categorii de state: 1. Sub incidenŃa sistemului politic. Ciad) au suprafeŃe mari. densitate mică. solul şi timpul). Kuweit. în timpul marilor descoperiri geografice şi în timpul colonizării. Australia. Statele mari din Antichitate s-au format pe cele mai mari văi şi în regiunile de câmpie (China pe valea Huang-He. Louisiana de la francezi în 1803 ş. state-alpine. În afara acestor situaŃii. au regiuni cu importanŃă strategică. Basarabiei şi Bucovinei de Nord prin Pactul Ribbentrop-Molotov ş. aprovizionare cu apă şi resurse. Mesopotamia pe văile Tigrului şi Eufratului. necesită mari cheltuieli pentru apărare şi pentru păstrarea integrităŃii teritoriale.000 kmp. • din punct de vedere geostrategic şi geoeconomic pot exista avantaje ale statelor cu suprafeŃe mari (organizarea apărării). • prin ocupare. unele state din Africa (Niger. prin pol-dere. concretă. China.a. pot deveni uşor Ńinta iredentismului. baze militare). state-arhipelag (Indonezia.. Canada). pentru forŃa şi stabi-litatea lor. mean-drare. Australia ş.000.) au mai multe resurse decât cele cu suprafeŃe mijlocii. nordul Canadei). sunt uneori confruntate cu forŃe centrifuge. cu îngheŃ peren (Siberia. transfer limitat de suveranitate. mlăştinoase (Rusia. în 1867. • distribuŃia reŃelei de transporturi. China. sunt confruntate cu exportul de forŃă de muncă. poziŃie favorabilă ş. de la spanioli în 1819. mărimea statelor nu este totdeauna hotă-râtoare pentru varietatea şi cantitatea resurselor. state-deşert. este o entitate geografică. 2. vecine. controlul ineficient al teritoriului. Algeria. Contactul dintre unităŃile naturale majore. iar unele state mici (Israel.a.500. create de structura etnică neomogenă. comunitatea internaŃională n-a mai acceptat acest tip de creştere a teritoriului (anexarea Austriei de către Germania în anul 1938. diferenŃe mari în concentrarea populaŃiei ş. amenajări hidrotehnice. dar şi dezavantaje.). formarea insulelor în zona litorală. sud-estul Australiei. Statele cu suprafeŃe mari (Rusia. • suprafaŃa mare a teritoriului unor state poate prezenta avan-taje (resurse naturale.). dar sunt slab dezvoltate economic. în Rusia. a unor părŃi din teritoriul unor state. În trecut.). state-câmpii.. umanizată.a.000.a.

3.000 kmp. • M.000 şi 1. State mici .a. posibilităŃi reduse de secesiune internă.între 250. Glossner. State cu suprafaŃa între 350.). Microstate .a. • statele cu teritoriu fragmentat includ statele – arhipelag (Indo-nezia.000 şi 250. dificultăŃi în exercitarea controlului central. în Europa Centrală. Italia. Filipine) şi statele cu multe insule (Grecia.1 mil.500.000 – 2.0 kmp. Monaco ş.8 Extremele acestei clasificări privesc două categorii de state: II. FederaŃia Rusă 17.250. aceasta prezintă interes din punctul de vedere al geografiei politice sub aspectul centralităŃii. În acest tip de formă teritorială pot fi înscrise Chile.a.Congo cu coridorul Matadi. Uruguay ş. Deşi Ńara noastră a cunoscut amputări teritoriale în secolul al XX-lea prin ocuparea nor-dului Bucovinei. China 9.9 mil.).între 650. Prezintă o mare varietate climatică.a. Ministate .500.3 135. 6.000 – 30.). 2.000 kmp. 6. • statele cu teritoriul apendicular (R. • statele cu teritoriu alungit se extind de-a lungul unui meridian sau al unei paralele. aşezarea şi localizarea teritoriului unui stat definesc sistemul de relaŃii pe trepte de integrare (locală. precum şi raporturile . costuri ridicate ale transportu-rilor.6 kmp. 5. apărare etc. Togo.1 3. • statele cu teritoriul perforat (Africa de Sud. Malaysia ş. prezintă dificultăŃi în administrare.kmp. C) PoziŃia. 3. State cu suprafaŃa între 350.000 şi 5. România.000 kmp Teritorii dependente Total Număr de state 9 48 28 43 65 193 SuprafaŃa totală (mil. iar după clasifi-carea lui M.000 – 150. B) Forma statelor este rezultatul unui lung proces istorico-politic şi este dată de conturul spaŃial.kmp. 5. Basarabiei ş. Zambia.3. Zimbabwe.a.kmp. ca mărime.sub 5. Vatican 0. 4. Monaco 1..0 kmp.. Această formă a teritoriului. face parte din categoria statelor mijlocii. cu suprafaŃa sa de 238. regională şi mon-dială). Cele mai mici state I. Italia ş. se localizează unul sau mai multe state mai mici.44 kmp. Norvegia.între 1. bio-pedo-geografică şi de resurse naturale. 7.. State mijlocii . Afganistan cu culoarul PandjWakkan.000 kmp.000 kmp. deŃine locul al doilea după Polonia.D.250.între 100.a.000 şi 100. dezvoltării economice..5 mil. Dintre tipurile de forme geografice definite ale statelor menŃionăm: • statele compacte au graniŃe cu lungime mai mică. SUA 9. precum şi o serie de dezavantaje: tendinŃe de separatism la extremităŃi. Sanguin.kmp.2 7.5 mil.000 kmp. 5. într-o astfel de categorie se află: România. 8. San Marino 61.000 kmp. 2.000 kmp. Mali ş. Austria cu punga Tyrol-Voralberg ş. Cele mai mari state 1. • statele cu teritoriul strangulat (Israel între 1949-1967. Japonia.500. aşezarea şi localizarea geografică a teritoriilor politice PoziŃia. 1.000 şi 25.8 45. Tuvalu 30. se apropie de forma geografică ideală. cu posibilitatea unui control facil al teritoriului. State cu suprafaŃa sub 30. Polonia.0 kmp. 3. tot din această categorie. Canada 9. • statele cu teritoriul încorsetat (Brunei. funcŃionalităŃii infrastructurii de comunicaŃie etc.între 2.). Glassner (1992) apreciază că e mult mai utilă următoarea clasificare a statelor: Nr. crt.000 kmp.000 şi 650. 4.a.000 kmp.kmp.) 75. 5. 2. Benin. reprezentând cea mai importantă caracteristică politică. State foarte mici . după clasificarea lui A. cu capitala localizată în centrul statului în care s-ar putea ajunge din orice punct într-un timp minim şi cu cheltuieli mici de transport. 4.8 2.a. Malawi ş. State foarte mari .3 mil. Brazilia 8. State mari . al geostrategiei.). 1.kmp.5 1. în aceste state. Categoria de mărime State cu suprafaŃa peste 2. 4. Nauru 21. 9. łinutului HerŃa.000 kmp. State cu suprafaŃa între 150.391 kmp.între 25.000 kmp.

linia mediană). b) frontiere fluviale (separă în două apele unui fluviu: pentru cele navigabile. Frontierele se stabilesc prin tratate bilaterale sau multilaterale. militare etc. Afganistanul ş. precum şi cu puterile regionale şi mondiale au ca rezultantă poziŃia geopolitică a unui stat. c) frontiere maritime (limita exterioară a apelor teritoriale). frontierele nu coincid cu repartiŃia spaŃială a naŃiunilor. Japonia. Kjellen apreciau că frontiera este limita exte-rioară a unui stat. DicŃionar de geografia populaŃiei. E) Geografia frontierelor. pag. Foucher. în Spania cu bascii. respectând convenŃiile internaŃionale.a. La rându-i. EvoluŃia factorilor istorici. pag. de tranzit internaŃional. Totodată. unele state au avut de suferit (Polonia. din cauza poziŃiei şi localizării lor geo-grafice. b) frontiere subsecvente. În raport cu contextul general. frontierele sunt de patru tipuri principale: a) frontiere antecedente. frontiera este arealul politico-geografic dincolo de o unitate politică integrată. D) PoziŃia geopolitică a statelor Localizarea geografică. politico-istoric. 2001. între valoni şi flamanzi. După M. Political geography. sau zona de contact între diferite culturi sau unităŃi politice. Mongolia. trasate arbitrar (frontiere de cancelarie). economice şi militare cu statele vecine. România. Marea Britanie. raporturile politice. au fost puteri maritime.a. FranŃa. se manifestă tendinŃe de George Erdeli şi colab. fruntariilor.). Germania. prin legislaŃie proprie internă. Foucher65 consideră frontierele discontinuităŃi geopolitice. sau expresia unui raport de putere militară. geogra-fia aşezărilor umane şi geografie economică. care n-au cunoscut problemele strategice specifice statelor continen-tale. În cele mai multe cazuri. Vasile Cucu. în acest context general poate fi apreciată poziŃia geopolitică diferenŃiată a statelor.a. iar din această cauză apar tensiuni chiar şi în Europa Occidentală (în Belgia. în Canada. John Wiley. Editura N’Ergo. Ionica Soare. Paris. urmările imperiilor coloniale. 15. SUA. Indonezia ş. Există patru tipuri de frontiere: a) frontiere terestre. Spania. iar fostul Imperiu Habsburgic a acŃionat pe mai multe direcŃii geopolitice. ce delimitează teritoriul pe care îşi exer-cită suveranitatea exclusivă fiecare dintre ele. poziŃia geopolitică generează probleme geostrate-gice şi de securitate.Glassner.). d) frontiere relicte. datorită presiunii exercitate de două state. 65 M. iar M. 63 62 . Rusia ş. locul particular al fiecărui stat. Karl Haushofer aprecia că frontierele sunt bune şi rele. c) frontiere supraimpuse. sau supuse unor situaŃii de dictat. În decursul timpului. fiind. 1999. 1995. distanŃele faŃă de centrele de putere ale timpului. cât şi ca puteri maritime. deseori. Editura Corint. De-a lungul timpului. iar pentru cele nenavigabile. Fayard. DicŃionar de geografie umană. au evoluat atât ca puteri continentale. Fronts et frontieres. este izobară politică. ce coincide cu limi-tele externe ale unei Ńări. 64 M. frontierele au fost un rezultat al luptei pentru afirmarea fiinŃei naŃionale. aşa cum au fost cele impuse României prin Dictatul de la Viena şi prin Pactul RibbentropMolotov.133. linia talvegului.. în provincia Quebec. Glassner64. potenŃialul de conflicte şi problemele de securitate. Ancel afirma că frontiera. în Marea Britanie cu irlandezii ). de faliile şi zonele tampon îşi pun puternic amprenta asupra poziŃiei geopolitice a unui stat. un popor. geograful francez J.62 După V. relaŃiile externe ale statelor se orientează pe anumite axe de interes geopolitic. o naŃiune. d) frontiere aeriene (liniile perpendiculare care pornesc de la cele terestre sau acvatice până la limita inferioară a spaŃiului cosmic). în interiorul căreia se trasează graniŃa. 1988. politica marilor puteri au dat frontierelor funcŃii complexe (de dezvoltare economică. New York.de comunicaŃie cu celelalte teritorii. potenŃialul natural şi uman. graniŃelor Frontiera este un spaŃiu de separaŃie între două state (de natură convenŃională sau impusă). raporturile de forŃe şi sferele majore de influenŃă pe plan mondial produc frecvent modificări ale poziŃiei geopolitice a statelor. Vecinătatea cu statele mari. Ratzel şi R. Cucu şi Ionica Soare63. iar în cazul celor maritime. pot avantaja sau dezavantaja geopolitic un stat. Fr.

Enclava este o unitate de teritoriu. Argentina şi Chile. la nivelul frontierelor. iar alteori. 66 O milă marină (Mm) = 1852 m. au fost frecvent ten-siuni şi conflicte.strâmtorile şi canalele maritime: unele au regim de ape terito-riale (Bosfor şi Dardanele). oraşul italian Campione etc. numită şi centura maritimă sau mare marginală. Exclava se consideră partea unui stat care este separată de teritoriul de bază. Brazilia. Principalele aspecte se referă la: . Mările interioare fac parte din apele teritoriale. fie linia de contact care marchează o ruptură. între India şi Pakistan. franceză şi olandeză) între vechile imperii spaniol şi portughez. Peru. iar submarinele să nu treacă pe la suprafaŃă cu drapelul arborat). . iar uneori au un regim juridic impus de statul respectiv. F) Statele şi zonele tampon Între marile puteri. care nu poate depăşi 12 mile marine66 (22. G) DiscontinuităŃile teritoriale Sintagma „discontinuitate teritorială” exprimă fie ruptura în des-făşurarea teritorială a unor procese şi fenomene specifice. sunt considerate ca făcând parte din acestea. cu rol geopolitic: enclava. Guyana şi Suriname.).a. Accesul la enclave se asigură prin negocieri şi aranjamente vamale. rolul de zonă tampon l-au avut Guyanele (britanică. fiind înconjurată de teritorii ale statelor vecine. Radele porturilor care se extind dincolo de apele teritoriale. În Africa. Statul Maine (SUA) este inaccesibil prin sud. Canalele aflate pe teritoriul unui stat au un regim internaŃional (Suez. Argentina ş. cele mai multe în Asia (între India şi Bangladesh) şi în Europa (oraşul spaniol Llivia. Sikkim şi Bhutan. ele au dreptul asupra spaŃiului aerian al zonei respective (cu unele restricŃii: să permită traversarea inofensivă în timp de pace a vaselor străine. exclava şi periclava. Mongolia. Panama). între posesiunile franceze şi cele britanice în Indochina. între fosta URSS şi Imperiul Britanic. altele. valorificării resurselor minerale şi neminerale din apă. Unele state-tampon au fost create şi/sau au funcŃionat în acest sens: Bolivia şi Paraguay. totodată. acestea previn contactul direct şi limitează tendinŃele expansio-niste ale statelor rivale.separatism. Costa Rica.). multe frontiere au fost trasate aleatoriu de către puteri-le coloniale. dar la care nu se poate ajunge fără a străbate teritoriul altui stat. nu a celor militare şi de cercetare. situată de-a lungul coastei. conform normelor de drept internaŃional. de pe platoul continental sau din subsolul aces-tuia. H) Alte frontiere • Frontiera maritimă.mările cu regim special (cele complet închise sau cele ce comunică prin strâmtori).2 km) de la linia de baza. SituaŃii conflictuale sunt în Caucaz. Irak şi Iran. Statele riverane au în această zonă dreptul exclusiv asupra pescuitului. pene-enclave (protuberanŃe ale unui stat). care păzeau pasurile montane ce făceau legătura între India şi China. care este acea parte a unei mări.). în lume sunt aproximativ 250 de enclave. dar care este loca-lizată parŃial sau total pe teritoriul altui stat. Periclava este o parte din teritoriul naŃional nedetaşată de întreg. o enclavă germană despărŃită de o cale ferată belgiană). de ape libere (Gibraltar). ce aparŃine unui stat. cvasi-enclave (nu funcŃionează ca enclave autentice: spre exemplu. Unele state şi-au extins apele teritoriale până la 200 de mile marine (Islanda. iar diversitatea etnică şi tribalismul sunt surse potenŃiale de conflict (între Zambia şi Botswana. Afganistan. Se cunosc trei tipuri de enclave: autentice (înconjurate complet de teritoriul altor state). .marea teritorială. aflaŃi în stare de rivalitate. Astăzi. Acelaşi teritoriu este o „enclavă” atunci când este privit din punctul de vedere al statului în interiorul căruia este localizat. pentru separarrea celor trei puteri sud-americane Brazilia. oraşul belgian Baarle Hertog. sunt considerate state-tampon. Ecuador. între Rusia şi China. . Israel şi Teritoriile Autonome Palestiniene. accesul la el fiind posibil doar prin Quebec (Canada). dar care sunt folosite regulat. Rwanda şi Burundi etc. Statele situate între doi sau mai mulŃi vecini puter-nici. care au reglementări ale statelor riverane sau ale strâmtorilor. Trei forme de discontinuitate terito-rială au existat de-a lungul timpului. frec-vent. În America de Sud. de mici dimensiuni şi cu o populaŃie puŃin numeroasă. Laos şi Thailanda. regatele himalaiene Nepal. un regim stabilit prin convenŃii bilaterale.

unele Ńări (Canada. sanitare. I) Statutul Antarcticii În urma pretenŃiilor teritoriale ale unor state. spaŃiu cosmic interstelar. a fost semnată. Marea liberă este patrimoniu al întregii umanităŃi. În 1988. ele se extind şi se contractă o dată cu variaŃiile în suprafaŃă ale arealului respectiv.4 km). Statele riverane acestei zone au drepturi suverane. J) SpaŃiul cosmic67 Este considerat a fi în exteriorul atmosferei terestre. la care au drept statele riverane. unele state foste coloniale şi cele din vecinătatea Antarcticii au partajat continentul în sensul meri-dianelor. contactul cu fundul mării. linie care indică forma spaŃială a unui stat. a primului satelit artificial sovietic. Pe hartă.platoul continental. Protocolul asupra protecŃiei me-diului Antarcticii. graniŃele sunt marcate prin garduri şi ziduri. de imigraŃie şi de protecŃia mediului (infracŃiunile sunt stabilite de sistemul juridic al statelor respective). URSS (azi FederaŃia Rusă). solul şi subsolul dintre două state. în special. vizând. Intesat. asupra cărora statul riveran are drepturi suverane exclusive. Arabsat. ConvenŃia asupra mineralelor. inclusiv producerea de energie. Intersputnik. iar în 1991. Utilizarea spaŃiului cosmic înseamnă: transmisii prin sateliŃii artificiali. gestiune şi conservare a resurselor biologice şi nebiologice. acesta conferă statutul de părŃi consultative originale unui număr de 12 Ńări. graniŃele sunt prezentate prin linii subŃiri ce separă unităŃi politice şi administrative. în anul 1957.zona contiguă este fâşia de mare care se întinde dincolo de limita exterioară a mării teritoriale. după cum se ştie. în anul 1959 a fost semnat Tratatul Antarctic. Platoul continental interesează statele riverane datorită resur-selor sale. locul până unde suveranitatea de stat este recunoscută. 67 În funcŃie de depărtare şi caracteristici se folosesc sintagmele: spaŃiu cosmic planetar. Japoniei şi AgenŃiei Vest Europene. spaŃiu cosmic interplanetar. delimitarea se face în situaŃia exploatării unor substanŃe minerale utile. deşi nu au suveranitate deplină. cel de graniŃă desemnează linia care stabileşte limita suveranităŃii şi jurisdicŃiei unui stat. în mod constant. la Wellington. Statele din grupul marilor puteri.N. până unde statul îşi exercită autoritatea prin legi administrative şi prin aplicarea de impozite.. în 1967 (primul cosmonaut a fost Iuri Gagarin). de părŃi consultative unui număr de 14 state şi de state neconsultative unui număr de 16 Ńări. planuri verticale ce împart spaŃiul aerian. După reuşita primului zbor cosmic. Cuprinde fundul mării şi subsolul regiu-nilor submarine. Cuba. cercetări complexe efectuate asupra Terrei din spaŃiul cosmic. de către aproximativ 10. resursele minerale şi organismele vii care păstrează. Chinei. .zona economică exclusivă se referă la marea teritorială până la distanŃa de 200 de mile marine de la liniile de bază. Japonia ş. K) GraniŃele • Conceptul de graniŃă Dacă termenul de frontieră este folosit în sensul de orientare spre exterior. GraniŃele constituie orga-nul periferic al statului şi reflectă toate transformările pe care acesta le suferă. . spaŃiu cosmic galactic. sunt artificiale (trasate de oameni). la Madrid. fiind. Rusia. SUA. exclusive de exploatare. până la o distanŃă de 24 mile marine de la liniile de bază spre larg (44.) şi-au extins unilateral zona şelfului continental. A fost reglementată juridic utilizarea spaŃiului cosmic prin convenŃii şi acorduri sub egida O. Preocu-pările geopolitice privind spaŃiul cosmic sau impus după lansarea. iar în subteran. fiscale. SpaŃiul cosmic este o parte a patrimoniului universal al umanităŃii. În cadrul Anului Geofizic InternaŃional (1957-1958) s-au realizat cercetări complexe în cele 50 de staŃiuni permanente din Antarctica (aparŃinând la 12 state). în realitate. Eutelsat.000 de specialişti din 67 de state. . O problemă juridică importantă o constituie prezervarea mediului oceanic.U. s-au de-rulat programe de cercetare aparŃinând SUA. La nivelul solului. sisteme de transport spaŃial. Deşi există o ConvenŃie asupra Şelfului Continental din anul 1958. este continuarea sub apele mării a scoarŃei terestre până la o distanŃă de Ńărm. dar nu mai mult de 350 de mile marine. acestea îşi pot exercita con-trolul în privinŃa regulamentelor vamale. Cele mai cunos-cute programe sunt: Intelsat. Intercosmos. până unde trebuie apărată.a.

Slovacia şi Ungaria. • Clasificarea graniŃelor a) GraniŃe funcŃionale În raport cu etapa în care graniŃele au fost delimitate şi demar-cate. disputele de-a lungul graniŃelor apar în legătură cu imi-granŃii. Cele peste 160 de conflicte locale sau regionale de după cel de-al doilea război mondial au determinat multe state să-şi construiască. au produs fricŃiuni între Irak şi Kuweit. un lac..). resursele de apă etc. între unele state dezvoltate din Occident. Spania şi FranŃa.. care separă populaŃii diferite din punct de ve-dere etnic. foişoare. SUA şi Canada. demar-carea (apariŃia efectivă a acesteia). cu atât divergenŃele ulte-rioare dintre statele respective sunt mai puŃine. . delimitarea (alegerea liniei de-a lungul căreia se trasează graniŃa) pe baza studierii hărŃilor topografice. eroziune. L) Disputele de graniŃe şi funcŃiile graniŃelor Astăzi. Ecuadorul pretinde teritoriul amazonian al Perului. Disputată este şi partea sudică a graniŃei dintre Chile şi Argentina. aerofotogramelor. un râu. corespund unor diviziuni culturale şi naturale majore. care urmăresc liniile vechi de separare politică. apar în urma războaielor. Guatemala pretinde întregul stat Belize. stocarea apei prin baraje. folosirea pasurilor. care urmăresc elementele fizico-geografice (râuri. . Argentina reven-dică Insulele Malvine. subnaŃiunile. Un fapt asemănător a născut un conflict între fosta URSS şi China: sovieticii mutaseră graniŃa pe malul drept al Amurului şi pe cel stâng al afluentului acestuia. nemaifuncŃionând în prezent. violarea spaŃiului aerian de către aeronave civile sau militare ş. grupurile nomade. acestea cuprind două categorii.a. Venezuela revendică 2/3 din teritoriul Guyanei. Componentele culturale. la graniŃe. situate în zonele de graniŃe. folosirea terenurilor etc.graniŃe istorice. utilizarea terenurilor etc. Dispute teritoriale au avut loc între Mali şi Burkina Fasso.graniŃe subsecvente – sunt trasate ulterior apariŃiei unor aşezări stabilite în zonă. bariere comerciale etc. c) GraniŃe morfologice. GraniŃele au fost amenajate încă din Antichitate şi Evul Mediu. Alteori.graniŃe consecvente – despart două grupuri etnice şi coincid cu limita culturală sau economică. se manifestă tendinŃa depăşirii gra-niŃelor prin încheierea unor acorduri specifice (între SUA şi Canada.).graniŃele naturale sunt cele mai eficiente: o creastă de munte. Dar şi în aceste cazuri pot apărea probleme: modi-ficarea cursului râului prin meandrare. limba şi religia.graniŃe naturale. vechea graniŃă germanopolonă ş. înălŃimile Golan ş. Gaza. Ele pot constitui bariere psihologice. între statele din Africa. reprezentate de linii care urmăresc frec-vent un meridian sau o paralelă (coordonate geografice).a.graniŃele artificiale au apărut în urma unor procese de deli-mitare.graniŃe geometrice.graniŃe supraimpuse – sunt discordante în peisajul cultural. Musura. care constituie elemente de bază în tra-sarea graniŃelor. b) GraniŃe genetice Acestea se bazează pe origini şi cuprind următoarele subtipuri: . Polonia şi Germania etc. peste 100 de graniŃe sunt disputate. Ussuri. dar în peisaj au rămas dife-renŃieri antropice (între Camerunul britanic şi cel francez. sau în cadrul unor grupări economice integrate. şi nu pe braŃul principal. . între Ńările UE ş.graniŃe antecedente – apar în cazul în care trasarea lor a fost făcută atunci când peisajul cultural se afla în primele faze de dezvol-tare sau când teritoriul nu era populat. Unele graniŃe au fost mo-dificate forŃat.a. Congo şi Zambia îşi dispută Podişul Shaba. în Australia. între Canada şi SUA.3. culmi montane ş.). Honduras şi Salvador. Fosta URSS a trasat graniŃa Ucrainei cu România pe un afluent al Chiliei. poluarea. mutării graniŃei irakiene pe malul stâng al fluviului Shatt-el-Arab – fapt ce bloca aprovizionarea pe apă a obiectivelor iraniene strategice. .a. războiul irakiano-iranian s-a datorat în principal (timp de 11 ani.. Cisiordania.graniŃe relicte – în cazul când o graniŃă internaŃională a fost mutată. care la rândul lor pot fi naturale şi artificiale: . . iredentismul şi separatismul .În apariŃia graniŃelor s-au derulat mai multe etape: alocarea (divizarea politică a teritoriului între două state). SUA şi Mexic. neŃinându-se cont de aspectul etnic (Pactul RibbentropMolotov. se disting următoarele subtipuri: . 3. Thailanda şi Cambodgia. ziduri de apărare şi garduri. MinorităŃile etnice. Apele bogate în peşte. . sunt: etnia. aspectelor culturale şi naturale. În ulti-mele decenii. începând cu 1980). Cu cât delimitarea este mai exactă. câmpuri minate. culturale şi fizice. resursele minerale. . .).graniŃe etnice.a.

Iredentismul a apărut. Loialitatea minorităŃilor faŃă de statul în care trăiesc nu prezintă pretutindeni aceleaşi caracteristici. 4.). ca unic determinant al bunăstării unei na-Ńiuni. sau poate fi dispersată într-un teritoriu foarte larg (cazul rromilor sau evreilor). europenii originari din vechile metropole care locuiesc în fostele colonii. prin moştenirea comună şi persistenŃa sa de-a lungul istoriei societăŃii. SubnaŃiunile au o unitate etnică. reli-gie. în tendinŃe spre autonomie teritorială ş. scoŃienii şi galezii în Marea Britanie).1. în zona de frontieră a unui stat (de pildă. globalizarea a stimulat o explozie a bogăŃiei şi un ritm inima-ginabil al progresului tehnologic. uneori. obiceiuri. Bucureşti. dar mai ales. GLOBALIZAREA. Uneori. comuni-caŃiile permit capitalului să răspundă noilor oportunităŃi sau unor aşteptări pesimiste”. cu tradiŃii şi trăsături culturale comune (limbă. care are sentimentul identităŃii ca subgrup în cadrul societăŃii. Mai ales în ultimul deceniu al secolului al XX-lea. în administraŃie şi justiŃie. turcii şi kurzii în Germania. Fireşte. Are nevoie America de o politică externă? Către diplomaŃia secolului XXI. subna-Ńiunile tind spre autonomie şi regionalism. iniŃial. după primul război mondial. emigraŃia a creat minorităŃi distincte (algerienii în FranŃa. pentru SUA. nefiind în totalitate parte integrantă din naŃiunea majoritară. SUA a fost primul beneficiar al forŃelor eliberate prin globali-zare. În multe regiuni ale lumii. separatismul se manifestă şi în încercările de autoenclavizare în cadrul statului naŃional. globalizarea serveşte însă la submina-rea rolului statului-naŃiune. SubnaŃiunile sunt popoare mici situate în interiorul statelor naŃionale.a. suedezii din insulele Aalans. irlandez). În practică. catalanii şi bascii în Spania. culturale. Atitudinea loială faŃă de statul-gazdă coexistă sau alternează cu manifestarea unor tendinŃe iredentiste şi separatiste. părăsirea unui stat în care o minoritate consideră că nu îşi poate păstra şi manifesta identitatea. minorităŃi. maghiarii în România ş. Iredentismul este provocat şi de o parte a unei naŃiuni situată într-un stat dominat de altă naŃiune şi care doreşte separarea de acesta şi ali-pirea la statul vecin în care naŃiunea respectivă este dominantă (exem-ple: iredentismul maghiar. aşa îşi începe Henry Kissinger capitolul „Politica globalizării” din lucrarea Are nevoie America de o politică externă?68. dar nici minorităŃi naŃionale. de asemenea. productivitatea ameri-cană a devenit un motor al creşterii economice globale: companiile americane au aprovizionat pieŃe enorme. Separatismul urmăreşte. ca o mişcare politică de eliberare naŃională a unor teritorii aflate sub ocupaŃie străină. forŃă conducătoare a dinamicii acestui proces şi nu s-a confruntat decât într-o măsură redusă cu subminarea rolului statului-naŃiune. de separare de naŃiunea majoritară prin bariere economice. alteori. Procesul de globalizare şi consecinŃele sale „Pentru prima dată în istorie a luat naştere un sistem economic unic.a. Europa Occidentală şi încă vreo câteva state. minorităŃile etnice pot fi întâlnite şi în interiorul statelor naŃionale (slovenii în Austria. Minoritatea etnică se diferenŃiază de naŃiunea majoritară prin dimensiunile sale mai mici. formează. dar care. chinezii în SUA). Prin promo-varea pluralismului cultural (formă de acomodare socială). reli-gioasă şi culturală distinctă (bretonii şi corsicanii în FranŃa. capitalul american a impus o serie impresionantă de noi tehnologii şi a ajutat la răspândirea lor în lume. Editura Incitatus. minoritatea etnică îşi păstrează tradiŃiile. 68 . îmbrăcăminte. în raport cu talentele şi interesele ei. PieŃele de pe fiecare continent interacŃionează în permanenŃă.Minoritatea etnică este formată dintr-un grup de persoane de mărime variabilă. 2002. comportamente). încât cu greu Henry Kissinger. în domeniile învăŃământului şi culturii. a devenit o mişcare anexionistă şi ultranaŃionalistă. în fapt. ea poate fi concentrată într-un anumit teritoriu (în care este majoritară demografic). răspândit peste tot în lume. economică şi socială a unei Ńări. STATUL ŞI FRONTIERELE NAłIONALE 4. Transporturile. MinorităŃile naŃionale trăiesc. trăsăturile culturale distinctive şi coope-rează în mod paşnic şi egal în viaŃa politică. iar economia aceleiaşi Ńări a mers atât de bine.

tehnologici. În absenŃa creş-terii numărului locurilor de muncă. politic şi social. De aceea. au ajuns într-o situaŃie de haos economic. iar piaŃa liberă a devenit dominantă aproape pretuindeni. în cele mai multe regiuni prospere. încât succesul în competiŃie să depindă de creşteri ale productivităŃii. menŃi-nerea comerŃului liber. dar tot ea creează vulnerabilităŃi pe scena politică. de regulă. când perioada de ascensiune economică va lua sfârşit. SUA şi Ńările industrializate în general absorb un procentaj zdrobitor din capitalul de investiŃii de pe plan mondial. de anvergură. interesul pentru reformele care reprezintă precondiŃiile globalizării. Globalizarea întâmpină dificultăŃi chiar şi în unele Ńări cu un trecut mai puŃin împovărător din punct de vedere economic din Asia de Sud-Est sau America Latină. Europa centrală şi de est se luptă încă cu obstacole interne majore în calea introducerii reformelor structurale necesare (mai ales pe piaŃa muncii şi în agricultură). creşterea economică a fost lăsată într-un grad fără precedent pe seama întreprinderilor şi comerŃului liber. Companiile Ńărilor în curs de dezvoltare au tot mai greu acces la pieŃele de capital internaŃional şi din această cauză devin tot mai puŃin competitive. dar efortul este posibil şi necesar. În Ńările în curs de dezvoltare. sistemul financiar internaŃional ar trebui să devină eficient în amortizarea impactului crizelor.a. tensiunile ar putea zgudui sistemul economic şi pe cel politic în întreaga lume. dificil şi îndelungat. aceste com-panii se află în situaŃia de a alege între faliment şi asocierea cu firme multinaŃionale. deşi în ultimii ani se angajează mai activ în procesul de restructurare a economiei. renunŃând la regularizarea ei. primejdia contestării politice a întregului proces. DemonstraŃiile împotriva globalizării urmează. vor avea loc turbulenŃe. politica împarte lumea în unităŃi naŃionale. Acest efort. Globalizarea generează probleme deosebit de complexe: adânci-rea prăpastiei între bogaŃi şi săraci şi pericolul apariŃiei unei clase internaŃionale sărace. protecŃia mediului trebuie să-şi găsească realizarea practică ş. creşterea economică depinde în mare măsură de disponibilitatea capitalului privat. dar creşterea cere capital. este încă departe de o economie de piaŃă funcŃională. populaŃiile vor fi atrase spre ultranaŃionalism. guvernele doar facilitează funcŃionarea pieŃei. susŃinute de un permanent progres tehnologic. Companiile multinaŃionale se afirmă tot mai mult ca motoare ale globalizării. asigurarea unor construcŃii politice stabile. Sistemul global îşi răsplăteşte şi penalizează participanŃii în funcŃie de criterii economice. un scenariu antiamerican şi anticapitalist. criteriile extrem de tehnice cu care operează FMI se dovedesc ineficiente în situaŃii complexe. cât şi politic. Rusia. La 12 ani după căderea comunismului. orice Ńară care se străduieşte să devină competitivă este obligată să se alăture procesului de globalizare. care se vor manifesta cu putere mai ales în inte-riorul lor. într-o serie de regiuni. piaŃa deschide perspectivele unei bogăŃii nemaîntâl-nite.a. dar a fost realizată – se consideră uneori – cu preŃul renunŃării la unele reforme democratice în favoarea asigurării stabilitătii politice. pentru a atinge competitivitatea globală. În Ńările în curs de dezvoltare. Spre deosebire de economie. politicienii îşi pot pierde. În absenŃa unei creşteri economice în Ńările „lumii a treia”. deşi a primit miliarde de dolari ca ajutor. intervenŃia sa se apreciază că a agravat crizele.ne-am putea imagina că nivelul respectiv ar putea fi depăşit. oscilând între locurile unde găseşte cel mai bun raport între riscuri şi profituri. În schimb. în asigurarea creş-terii economice. rata de creştere a Chinei este extraordinară. Modelul american de dezvoltare economică presupune un capital relativ ieftin şi o muncă relativ scumpă. uneori. în Rusia ş. liderii politici sunt obligaŃi să-şi restructureze economiile şi să elimine orice pierderi. etnocentrism şi mişcări de eliberare de sub ceea ce ele percep ca hegemonie a globalizării (pe care frecvent o identifică cu dominaŃia americană). expuse unei certe concurenŃe internaŃionale. precum au fost cele din Asia de Sud-Est. Globalizarea a devenit sino-nimă cu creşterea. Aceste măsuri implică dislocări masive şi şomaj pentru asigurarea unor beneficii pe termen lung. mai ales din America Latină (vezi cazul Argentinei). Internetul conectează diversele componente ale economiei glo-bale. poate fi accelerat şi prin instituŃii precum NAFTA în America de Nord (cazul Mexicului). este imperios necesară intensificarea acŃiunii factorilor economici. Ńările în curs de dezvoltare nu pot avansa şi nu pot genera locuri de muncă fără capitalul adecvat. . Astfel. O serie de Ńări. ştiinŃifici care au determinat procesul globali-zării. Modelul american de management economic a devenit standard în multe părŃi ale lumii. Ńările lumii nu au altă şansă pe termen lung decât restructurarea. FMI-ul nu este încă pregătit să aplice criterii sociale şi politice în mediile de lucru. atât economic. În condiŃiile globalizării. pericolul unei noi prăpastii între cei care fac parte din lumea globalizată şi cei rămaşi pe dinafară. Într-o lume globalizată. iar capitalul caută cele mai mari profituri cu cele mai mici riscuri.

Într-o economie naŃională. clerici). Statul îşi menŃine capacitatea de a apăra societatea împotriva violenŃei dinăuntrul sau dinafara teritoriului. în societate şi în economie. nu mai există o competiŃie între state pentru teritorii. astfel. cât şi în resurse materiale. a avut loc o puternică dezvoltare a reŃelelor de întreprinderi economice mult mai active şi mai eficiente. sau ale unor profesiuni (militari. britanic) şi-au ajustat politica spre a ajuta firmele proprii să facă faŃă provocării firmelor americane. în timp. Astăzi. cea financiară. tehnico-ştiinŃifică. cauzată de schimbările din structura economiei şi societăŃii mondiale.4. construirea infrastructurii economice. De regulă. pensionari. au apărut alte centre de autoritate (sindicatele). Pentru a face faŃă concurenŃei. Globalizarea şi statul În ultimele decenii. deşi în ultimele decenii ale secolului al XX-lea el a căpătat o mai mare viteză. Există. . iar statele încetează să mai fie „actorii” principali sau singurii „actori”. acordă subvenŃii. pe care le exer-cită doar în interiorul graniŃelor sale: acordă şi garantează credite. iar tranzacŃiile se efectuează în alte valute decât cea naŃională. Statul are puteri asupra economiei şi societăŃii. sau pentru a sprijini guvernul aflat la putere împotriva oricăror disidenŃe sociale. dar la un nivel mult mai scăzut. au intervenit pentru a restructura cercetarea ştiinŃifică şi tehnologică. apărarea drepturilor şi libertăŃilor ce-tăŃeneşti. s-au produs schimbări profunde: spre exemplu. care au modificat locul şi funcŃionarea statelor. proprietari de pământ). nici statul nu sunt pe punctul de a dispărea.a. • exercitarea puterii asupra economiei şi asupra societăŃii în interiorul graniŃelor teritoriale. asigură şcoli. ci doar că se produce o transformare a sa. prin diverse mijloace. asistenŃă. care transced frontierele de stat. structura de producŃie. s-a diminuat puterea statului în asigurarea intere-selor grupurilor sociale speciale (acŃionari. printre care: • apărarea teritoriului naŃional împotriva invaziilor străine. coordonează procesele democratice din interior. Totuşi. În concluzie. „Suntem pe cale să trecem de la formele de putere autoritare. contribuie la competitivitatea propriilor firme şi a celor străine care funcŃionează în interiorul graniŃelor. Firmele iau decizii privind investiŃiile care le extind autoritatea mult dincolo de limitele statului. • alegerea formei adecvate de dezvoltare. • asigurarea unei structuri de siguranŃă pentru cei mai puŃin capabili să supravieŃuiască într-o economie de piaŃă. adoptă legislaŃia necesară pentru a se acomoda noilor tehnologii. responsabilităŃile statului s-au restrâns. legată totuşi de stra-tegia globală. În modul de îndeplinire a acestor responsabilităŃi. O dată cu schimbarea naturii competiŃiei dintre state. caracterul teritorial al statului este afectat de profunde schimbări. Apar tendinŃe noi şi pe plan militar. iar statele pot asigura cadrul de drepturi şi îndatoriri legale. Statele sunt mai vulnerabile astăzi în faŃa pieŃelor. atât în vieŃi. dar nu mai rămân singurul vehicul al politicii publice. verticale. • corectarea tendinŃei economiei de piaŃă spre boom-uri şi depresiuni. sprijină cercetarea ştiintifică. Numeroase sunt problemele care confruntă societatea şi economia mondială. • crearea unui mediu competitiv pe piaŃa naŃională. substanŃial legăturile dintre statul-naŃiune şi întreprinderea naŃională. • stabilirea strategiei distincte de dezvoltare. îşi asumă responsabilitatea construirii infrastructurii economice. continuă să aibă roluri decisive. • menŃinerea valorii monedei naŃionale. iar rolul statului naŃional este afectat şi slăbit. războiul devenind prea costisitor. puterea de stat s-a erodat şi autoritatea statului nu mai este aceeaşi ca altădată. După cum se ştie. tot mai mulŃi oameni caută locuri de muncă în alte state. sau că ar fi eliminat de multinaŃionale. cât şi în relaŃiile cu alte state. dar au apărut schimbări în rolul. în ansamblu. în lume au avut loc schimbări structurale majore. Procesul de schimbare substanŃială este îndelungat. Nu se poate afirma că statul ar fi o instituŃie în curs de dispariŃie. atât faŃă de societatea civilă din interior. naŃionale ş. reŃelele care funcŃionează peste frontierele de stat afectează. precum şi re-laŃiile dintre ele. unele state occidentale (francez. pe plan naŃional. statului i s-au atribuit o serie de puteri şi responsabi-lităŃi. în comportamentul statelor: guvernele determină formarea şi statornici-rea regulilor internaŃionale. • responsabilitatea în a percepe impozite. În aceste condiŃii. însă. până acum nu au apărut structuri care să poată îndeplini toate funcŃiile asociate statului-naŃiune.2. se schimbă natura şi comportarea statului. controlul comerŃului exterior şi îndeosebi al importurilor. tendinŃa ca armatele profesioniste să fie menŃinute pentru intervenŃii în caz de nevoie în străinătate. ierar-hice. • asigurarea ordinii interne. nici naŃiunea.

. mobilizarea în teritoriu. formă de analiză calitativă elaborată de geo-politicienii americani şi cunoscută sub numele de net-work analysis. Din geopolitică s-a desprins geostrategia – concept geopolitic militar referitor la planificarea spaŃială a unor acŃiuni menite să asi-gure apărarea sau securitatea unui stat. urmărind definirea. fie nu au fost sistematizate din punct de vedere conceptual. 5. a intenŃiilor. din perioa-da de început. Metodele analizei şi ale acŃiunii geopolitice Geopolitica şi geostrategia aparŃin familiei domeniilor de acŃiune practică. de unele acŃiuni mili-tare maritime (V. 7-8). din cauză că doctrinele şi teoriile pe care le iniŃiază practicile geopolitice şi geostrategice sunt rezervate structurilor politice şi militare. În sistemul geopoliticii s-au structurat câteva tipuri de analiză. Geopolitica. Geopolitici regionale 69 Ignacio Ramonet. localizarea resurselor aflate la dispoziŃia părŃilor implicate. ştiinŃă complexă. geopo-litica proscrisă. din primele decenii postbelice. câteva etape. Lipsa strategiilor. tehnologice.3. aceasta acŃionează în următoarele direcŃii: construieşte tabloul forŃelor prezente pe o scenă dată. 1998.1. şi arată modul în care mijloacele fiecărei părŃi sunt aplicate prin geostrategii concepute pentru a atinge scopurile fixate. 9. a cunoscut. 1998. GEOPOLITICĂ ŞI GEOSTRATEGIE 5. privită cu răceală şi reticenŃă a condus la o îndepărtare de afirmarea unei analize de tipul celei şcolare sau universitare. legate. În ce priveşte geopolitica. geopolitica agresivă şi pseudoştiinŃifică nazistă. după al doilea război mondial. 3) globalismul (Daudel) este o metodă de analiză raportată la dimensiunile planetare pe care le-au dobândit problemele politice. pag. Cucu şi colab. geopolitica nucleară şi geopolitica actuală (T. ea transformându-se într-una elitistă. dintre care trebuie amintite: 1) analiza în reŃea. mai civili-zate. în evoluŃia ei. 2) analiza politică (Tămaş) reprezintă o activitate intelectuală sistematică. şi apare tendinŃa greşită de folosire a acestor termeni ca sinonime. datorită legăturilor care există între acestea.. în ansamblul său. a explicării motivelor şi a accesului la acestea constituie principalul impediment în formarea reprezentărilor geopolitice. a slăbit organismele care corespund structurii statelor. reticulare orizontale. pe când geografia politică examinează condiŃiile de exis-tenŃă spaŃială a statului respectiv (V. 1994.la forme negociate. de aceea. Bucureşti. economice şi sociale cu care se confruntă omenirea în prezent. reperează Ńintele profunde ale părŃilor implicate într-un conflict. pag. 570). jocurile de disimulare şi de surpriză permise de teritoriu şi de distanŃă. şi anume: geopolitica romantică. Procesul de globalizare. Geopolitica haosului. 1994. 570). geopolitica este confundată cu geografia politică. al celor care decid utilizarea lor şi al curentelor sau factorilor care le influen-Ńează.2. clarificarea şi explicarea fenomenelor politice pentru înŃelegerea stării societăŃilor la un moment dat. Simion. geopolitica are în vedere necesităŃile spaŃiale ale unui stat. Cucu şi colab. pag. Geopolitica şi obiectul său de studiu Geopolitica poate fi considerată ca o ramură a geografiei pentru că ea s-a afirmat în cadrul acestei ştiinŃe. 5. a teoriilor şi metodelor analizei şi acŃiunii geopolitice şi geostrategice. Deseori. dar mai complexe”69. interdisciplinară. Faptul că geopolitica a fost. Acesta este un concept specific şcolilor politice anglo-saxone. . teoriile şi metodele lor de analiză fie au fost ignorate. În cadrul geostrate-giei se încearcă să se determine modalităŃile de soluŃionare a conflic-telor influenŃate de trei factori principali. sau ale marilor puteri. pag. Ńinând cont de reacŃiile previzibile ale celorlalŃi protagonişti. 5. Editura Doina. În esenŃă. în special.

în Brazilia. Geopolitica neozeelan-deză s-a manifestat ca o reacŃie la geopolitica marilor puteri nucleare. Geopolitica militarilor din America Latină. Apartheidul a atras după sine o organizare teritorială minuŃioasă. care echilibrau balanŃa geopoliticii mondiale.4. unele Ńări din acest areal deŃin arme de distrugere în masă. Geopolitica din Orientul Mijlociu. populaŃia afrikaans susŃinea că are aceleaşi drepturi teritoriale ca şi populaŃia negroidă bantu. În interiorul fiecărei zone persistă conflicte între Ńările de pe coasta Pacificului şi Ńările de pe coasta Atlanticului. această zonă a fost cel mai puŃin influenŃată de înfruntările dintre cei doi principali poli geopolitici ai lumii. în care s-a dezvoltat terorismul. negrii sau alte grupuri etnice. La nivel global. modelul neozeelandez a fost cel mai virulent. fără să se ia în calcul însă populaŃia hotentotă originară din zona Cap. Specific pentru Orientul Mij-lociu este faptul că regiunea se înscrie în aria de confruntare dintre mai multe mari puteri. chiar dacă America Centrală şi zona Caraibelor prezintă o mai mare instabilitate. Brazilia) şi zona Caraibelor (Mexic. Geopolitica latino-americană a rezultat în urma dezvoltării aces-teia de către militari (care au condus şi conduc Ńări din acest spaŃiu) şi este apropiată de sursele universitare europene sau nord-americane. a avea acces la resursele de apă. al presiunilor internaŃionale. prin care a fost pusă în practică viziunea acesteia despre societate şi raporturile dintre rase. Deşi politica de apartheid a fost nerecunoscută oficial. după implozia sistemului socialist. crearea unui stat palestinian. Orientul Mijlociu reprezintă o zonă conflictuală. s-a format. politica de apartheid din Africa de Sud a fost nevoită să cedeze locul unei politici democratice. Geopolitica de apartheid din Africa de Sud. În cadrul geopoliticii latino-americane. În geopolitica de apartheid. geopolitica israeliană acŃionează în mai multe direcŃii: a păstra şi mări teritoriul Israelului prin colonizare. chiar dacă aparŃineau aliaŃilor americani. care a reunit militarii interesaŃi mai ales de dezvoltarea Ńărilor în numele securităŃii naŃionale. Tema principală a geopoliticii arabe din această regiune este izgonirea Israelului din teritoriile palestiniene ocupate de acesta în 1967. care poate fi definit ca o dimensiune mondială a politicii interna-Ńionale în epoca contemporană şi care se manifestă în plan tehnologic. religioasă. Din punctul de vedere al acestei grupări. sau la interzicerea acos-tării. geopolitica de apartheid din Africa de Sud.a. pe lângă grupările teroriste existente. Caracteristic geopoliticii contemporane este fenomenul de glo-balizare. ea şi-a făcut simŃită prezenŃa pe plan teritorial şi social. zona mediană (puterile din bazinul Amazoniei: Peru. trecutul istoric. Politica de apartheid. Argentina). Ńinând cont că.). Columbia. PoziŃia periferică a Republicii Africa de Sud a favorizat apariŃia şi dezvoltarea unei geopolitici interne aparŃinând grupei rasiale albe (afrikaans). Geopolitica antinucleară a Noii Zeelande. care. între ele. SituaŃia geopolitică din regiune este deosebit de complexă. geopolitica statelor angrenate în conflictele din Orientul Mijlociu. prin care albii voiau să evite amestecul între rase. Dintre geopoliticile regionale cu un impact mai mare menŃio-năm cu titlu de exemplu: geopolitica militarilor din America de Sud. se caracteri-zează prin apariŃia unor noi state cu rol geopolitic şi geostrategic şi a unor forme de comunicare legate de mobilitatea crescută şi de internaŃionalizarea firmelor şi a economiilor. de pildă. a zonelor în care locuiau albii.În afara celor două mari puteri (SUA şi fosta URSS). ca rezultat al luptei populaŃiilor asuprite. influenŃată de şcoala germană. a malului stâng al Iordanului ş. întrucât cea mai mare parte a teritoriului Ńării a fost colonizată de albi care s-au instalat înaintea negrilor bantu. precum şi printr-un comerŃ mondial foarte activ. juxtapunerea comunităŃilor şi multiplicarea frontierelor interne. a dus la separarea. geopolitica antinucleară a Noii Zeelande. ajungându-se la dispute cu FranŃa (în legătură cu experienŃele nucleare franceze din Oceania). a navelor cu propulsie nucleară. grupul de la Sorbona. care se impuneau şi la nivel global. alianŃele etc. Dintre toate curentele geopolitice regionale care au luat naştere şi s-au dezvoltat în cadrul politicii antinucleare. Alături de geopolitica arabă. în America Latină se pot distinge trei sectoare: Conul de Sud (Chile. a-şi apăra securitatea naŃională (prin menŃinerea ocupaŃiei asupra platoului Golan. În ultimele decenii. în Ńară. au existat o serie de structuri geopolitice evidente în regiunile sensibile. se pot constitui în modele geopolitice regionale. Venezuela). bazată pe egalitatea în drepturi a tuturor raselor şi naŃionalităŃilor. prin specificitatea lor. Geopolitică şi globalizare SituaŃia actuală. . 5. datorită faptului că influenŃa şi poziŃiile SUA se menŃin dominante în această regiune. Regiunea poate fi comparată cu un mozaic din punct de vedere al elementelor de care se Ńine seama în analiza geopo-litică: complexitate etnică.

Astfel. au apărut noi elemente de dezechilibru şi se constată. politice. cerând. TendinŃa în geopolitică şi în geografia politică actuală este aceea a studierii forŃelor economice care modelează lumea şi mai puŃin a acŃiunilor politico-guvernamentale. 2) hegemonică (prin care statele puternice nu mai au pretenŃii de extindere teritorială. Geopolitica şi geografia poli-tică pot contribui la rezolvarea acestor probleme prin studierea evolu-Ńiei istorice. sociale şi culturale. perfecŃiona-rea armei nucleare şi lărgirea cercului celor care o pot utiliza. evoluŃia economică a unor Ńări care aparŃin „lumii a treia”. ca forme ale naŃionalismului din Ńările Orientului.. o soluŃionare rapidă (G. prin însăşi forŃa lor. iar progresul economic. recrudescenŃa mişcărilor naŃiona-liste şi redescoperirea geopoliticii interbelice. eterogenitatea spaŃiului cu structură lingvistică. excluzându-le din sfera centrală a lumii. Fundamentalismul arab. exprimând sentimentul de frustrare şi convingerea că istoria a uitat pe nedrept aceste Ńări. Globalizarea în cadrul geopoliticii are la bază globalizarea economiei mondiale. precum şi la relaŃiile dintre aceste două modele. Mişcările fundamenta-liste. 5. Inspirat de lucrările lui Braudel. Teorii asupra conceptelor economie-lume şi semi-periferii au fost elaborate de geopoliticieni. cu pregnante influenŃe naŃionaliste. exercitându-şi dominaŃia. evidenŃiind legăturile dintre centru şi semiperiferie (teritoriile în trecut colonizate). îşi are originea în confruntarea de peste treisprezece secole dintre creştinism şi islamism (a luat naştere în spaŃiul modernizat al lumii arabe). printre care Fernand Braudel studiază raporturile dintre organizarea politică şi structura economică a spaŃiului. determină modificări ale geostrategiilor militare. rolul principal îl joacă economia. Geopolitica mişcărilor naŃionaliste şi fundamentaliste În ultimele decenii. La baza acestor procese se consideră că ar sta mişcările subversive şi terorismul. care îşi exprimau astfel voinŃa de a se confrunta cu civilizaŃii mai puternice şi percepute mai avansate. o încercare de a remodela trecutul. Immanuel Wallerstein studiază evoluŃia economică a lumii. în realitate. care au tendinŃa de a se extinde până la limitele economieilume). atât în centrul economiei-lume. de creştere economică între naŃiunile industria-lizate şi statele subdezvoltate. . proces deosebit de dinamic al creşterii interdependenŃelor dintre state. o reîntoarcere la o geopolitică specifică perioadei interbelice. în diferite domenii. anali-zează raporturile dintre economie şi geografie politică. pentru a lărgi limitele economiei-lume în care sunt integrate şi pentru a impune pacea globală celorlalte state).a. Peter Taylor. În unele Ńări din „lumea a treia”. În viziunea lui Taylor. La scară internaŃională se înregistrează diferenŃieri şi inegalităŃi. Erdeli şi colab. 1999. Problemele cele mai importante ale geopoliticii sunt legate de traseul frontierelor. 144). au avut loc transformări ale fostelor mari puteri. militar. în unele state. cât şi la periferia acesteia).6. naŃionalismul se manifestă şi ca o exacerbare a tribalismului. fundamentaliste. dar în care nu au fost depăşite discrepanŃele majore dintre bogaŃi şi săraci. un rol minor şi o marjă de manevră limitată. tot mai mari. care au adânci rădăcini istorice. de pildă.5. ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaŃionale în sfere tot mai largi şi variate ale vieŃii economice. Peter Taylor defineşte statul hegemonic identificând două forme de dominare: 1) militară (caracteristică marilor imperii. O direcŃie importantă a problematicii geopoliticii actuale o con-stituie mişcările naŃionaliste extremiste. exacerbarea dimensiunilor credinŃelor religioase de către fundamentalişti ş. având drept implicaŃie faptul că problemele devin mai curând globale decât naŃionale. politic. reprezintă. treptat. confesională complexă. au apărut teorii referitoare la modelul central (statele cu economie puternică). uneori. la rândul lor. pe baza ideilor lui Braudel şi Wallerstein. a distribuŃiei spaŃiale şi a structurilor existente. Una dintre direcŃiile geopoliticii actuale este aceea caracterizată de reafirmarea credinŃei religioase. modelul periferic (statele cu economie anemică).economic. precum şi migraŃia centrelor comerŃului mondial în concordanŃă cu aceste legături. care capătă. etnică. care direcŃionează strategiile geopolitice şi ale geografiei politice. care influen-Ńează geopolitica. geografia politică şi geopolitica dobândesc noi valenŃe. 5. pag. conceptul fiind elaborat de elite şi îmbrăŃişat de mase. Geopolitica şi geostrategia problemelor actuale În urma schimbării echilibrelor de putere.

a. Statele în curs de dezvoltare se manifestă ca o bombă demografică cu explozie întârziată. în primul rând. conflicte între diferite etnii. mai degrabă o astfel de sursă o reprezintă folosirea şi stimularea diversităŃii confesionale în scopuri politice. Începând din deceniul al 9-lea al secolului al XX-lea. dar şi influienŃe externe au deter-minat. economia subterană. care s-a intensificat. Jihadul („războiul sfânt”) se inspiră din principiile fundamentalismului islamic. Armenia.SituaŃia actuală se caracterizează prin creşterea puterii SUA şi a aliaŃilor săi.a. Structura confesională. concomitent. apariŃia tendinŃei de multipo-laritate a structurii internaŃionale constituie trăsături caracteristice ale actualei scene politice mondiale. Un rol important revine în acest sens organizaŃiilor guvernamentale cu caracter regional sau internaŃional. aceasta este o ramură derivată din sistemul ştiinŃelor geografice. aceste partide fac parte din viaŃa politică a majorităŃii statelor. structura religioasă este un alt punct sensibil care exprimă legătura dintre geoeconomie şi geopolitică. în ansamblu. Geopolitică şi geoeconomie Pentru a putea prezenta legăturile care se stabilesc între geopoli-tică şi geoeconomie trebuie. Pe de altă parte. resursele multor Ńări din „lumea a treia” nu pot susŃine aparatul de stat. valorificarea şi epuizarea lor. în lumea contemporană. În perioada actuală. traficul ilicit de droguri.7. RelaŃia dintre economie şi geopolitică se manifestă. să fie definită geoecono-mia. ca şi la creşterea dependenŃei multor Ńări slab dezvoltate de Ńările occidentale dezvoltate. Pe fondul cooperării economice. Este firesc ca evoluŃia numărului populaŃiei să prezinte interes. Deoarece această „bombă demografică“ poate exploda simul-tan în mai multe regiuni geografice. instabilitate. Asistăm. confruntându-se cu fenomenul „exploziei demografice”. Azerbaidjan. apariŃia unor noi sfere de influenŃă ş. în redirecŃionarea şi coordonarea relaŃiilor econo-mico-politice (având pârghiile necesare de reglementare şi soluŃionare a acestor probleme). de la resursele naturale la cele demografice (T. are loc dezvoltarea relaŃiilor internaŃionale. reli-gia constituindu-se într-una din cele mai sensibile şi complexe proble-me ale omenirii. explozia „bombei demografice” poate avea implicaŃii asupra întregii planete: imigraŃii (chiar şi ilegale). PopulaŃia globului reprezintă cea mai importantă resursă şi are un impact deosebit asupra resurselor naturale pe care le exploatează. totuşi existenŃa armamentului nuclear. America Latină. irosirea resurselor etc. globalizarea economică determină extinderea şi aprofundarea acŃiuni-lor de colaborare şi cooperare internaŃională. mişcări teroriste) cu arme nucleare sau arme biologice şi chimice. economia mondială. . Kosovo. dar şi Asia Centrală. în perioada postbelică). nu poate fi conside-rată sursă a conflictelor religioase. exacerbarea fundamentalismului şi naŃiona-lismului determină o redirecŃionare a geopoliticii mondiale. având în vedere epuizarea unor resurse. înarmarea unor state (în care se manifestă. creştin-democrate sau de alte credinŃe (mai ales. 141). Fie că sunt islamice. PoziŃia de lider a SUA şi. Structura etnică a populaŃiei. Alături de structura etnică. traficul de arme şi terorismul. totodată. Macedonia. Simion. apoi Africa. Un alt aspect este legat de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite şi de rolul pe care ea îl joacă în geopolitica şi geostrategia mondială. globalizarea comercial-finan-ciară. le prelucrează şi le valorifică. mai ales în regiunile unde configuraŃia etnică este diversificată (datorită evoluŃiei istorice). şi prin raporturile ce se stabilesc între statele dezvoltate economic şi statele mai puŃin dezvoltate. Asistăm la adâncirea decalajelor dintre cele două grupuri de Ńări. s-au determinat următoarele focare potenŃiale: subcontinentul India. ceea ce favorizează corupŃia şi econo-mia subterană. Zone fierbinŃi ale acestor conflicte cu substrat etnic sunt: Bosnia-HerŃegovina. 5. trebuie remarcat fenomenul de creştere a rolului partidelor religioase. structura etnică şi religioasă şi manifestările geopolitice. China. dar care dispun de resurse. Spania ş. alteori se manifestă prin intermediul unor partide politice. în apărarea drepturilor omului. De asemenea. în context global. resursele na-turale. pag. conflicte de natură diversă. el constituie o politică de stat. La rândul său. uneori. 1998. Principalele probleme ale geoeconomiei care influenŃează şi determină reacŃii geopolitice sunt: evoluŃia numărului populaŃiei. în sine. la manifestarea fundamentalismului islamic – în unele Ńări. Deşi tensiunile create de „războiul rece” au dispărut. Asia de Sud-Est. Georgia. pirateria. geoeconomia s-a răspândit rapid în numeroase state. care analizează. omenirea cunoaşte o creştere exponenŃială. care determină alte raporturi geopolitice. ONU are un rol activ în aplanarea unor situaŃii conflictuale.

PiaŃa drogurilor este coordonată de organizaŃii de tip mafiot. abia după domnia acestuia (1689-1725). alături de limitele sistemelor naturale ale Terrei. care conduc lumea prin pârghii financiar-bancare. 6. produse şi servicii. Marea Britanie. reunite în „G7” („grupul celor şapte”). banii fiind „spălaŃi” în economia subterană sau prin diverse acŃiuni fiscale. O formă specială de terorism o constituie pirateria (maritimă. Dezvoltarea economică. războaie religioase. petrol) a determinat nu numai crize economice. Traficul ilicit de droguri (în condiŃiile accentuării consumului acestor substanŃe) a determinat. iar Ńările care au situaŃii conflictuale sunt importatori (India. de interese politice. crearea OMC (1995) ş. Creşterea vertiginoasă a numărului populaŃiei implică susŃinerea sa cu resurse naturale. constituind unul din fenomenele geopolitice cele mai complexe. politic (ideologic) sau religios. aprovi-zionarea cu arme făcându-se oficial sau. cărora li se adaugă. Uniunea Europeană. în cele mai multe cazuri. este vorba de un război care se desfăşoară permanent între instituŃiile statale şi mafia internaŃională a traficanŃilor de droguri. De asemenea.1. nu de puŃine ori. la amplificarea traficului de arme. unele conflicte fiind generate de dorinŃa testării de noi arme. din care fac parte SUA. construirea capitalei Sankt Petersburg la Marea Baltică (cu legături mult mai acce- . Rusia. Marile puteri economice şi politice sunt şi mari producători şi exportatori de arme (SUA. reformele impuse în administraŃie şi economie. FranŃa. manifestată prin diversificarea cererii şi ofertei de mărfuri. FranŃa. prin oricare formă a sa: naŃionalist (etnic). cerinŃele crescânde ale umanităŃii. Europa şi Rusia – probleme şi aspiraŃii Până la Petru cel Mare. africane etc. se observă o depla-sare a centrului de greutate al comerŃului mondial din America de Nord-AtlanticEuropa spre Asia de Est-Pacific-America de Nord. ilicit. uneori. Acestea deŃin şi mari corporaŃii internaŃionale. de pildă. Creşterea economică. Dintre conflictele militare religioase se pot enumera cele din Irlanda de Nord.). Se constată un fenomen de polarizare a comerŃului în jurul puterilor industriale şi comerciale. în ultimii ani. ci şi crize geopolitice. Filipine. Asistăm. determină uneori reacŃii de natură geopolitică. care statuează cadrul legislativ necesar luptei contra traficanŃilor de droguri. uneori.). care se prezintă sub două forme: comerŃ oficial şi comerŃ ilicit. Asia de Est. Resursele de sol se află în declin şi se înregistrează o descreştere a suprafeŃelor agricole. aeriană). teroris-mul.a. întreŃinute şi ele. dar şi cele mai controversate care se manifestă pe glob. China. Italia. se reflectă în creşterea puternică a comerŃului mondial. Presiunea umană asupra resurselor naturale poate fi diminuată printr-o dezvoltare durabilă şi prin ecodezvoltare. India ş. folosirea resurselor forestiere depăşind pragul geoecologic. Economia subterană se bazează şi pe realizarea unor profituri uriaşe rezultate din traficul unor produse halucinogene. unele Ńări arabe. resursele piscicole ale Oceanului Planetar se află într-un punct critic. geomorfologice. TendinŃa de epuizare a unor resurse energetice con-venŃionale (cărbune. cnezatele ruseşti au avut destul de puŃine legături cu restul continentului. pe de altă parte. Germania. statele şi organismele internaŃionale luând măsuri diverse pentru combaterea acesteia.a.Pe fondul conflictelor interconfesionale apar. crearea GATT. Politica mondială şi jocul sferelor de influenŃă se sprijină adesea pe traficul de arme. chiar declanşarea unor conflicte armate. Benelux. Marea Britanie ş. Japonia. dezvoltare marcată de momente precum: Carta de la Havana (1948). în perioada postbelică. implicând capacitatea de decizie a liderilor politici. Nigeria. Germania. Defrişările. Rusia (G7+1).a. Pakistan. Pe glob se conturează trei mari regiuni economico-comerciale: America de Nord. Traficul cu arme susŃine şi grupările teroriste din unele state. Sub egida ONU funcŃionează „Programul InternaŃional de Control al Drogurilor” (1991). ConferinŃa UNCTAD (1967). de noi strategii militare. au determinat modificări climatice. CONFLICTE ŞI AMENINłĂRI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XXI –LEA 6.

dar şi mondiale. pe plan poli-tic. care practic au ruinat Ńara. după 1922. Rusia începe să aspire la un rol de mare putere europeană. numai asupra fostelor republici sovietice (mai puŃin łările Baltice). concomitent. a foştilor aliaŃi est-europeni în structurile alianŃei rivale.S. Cehia şi Ungaria. Bulgaria şi Slovenia). PoziŃia de învingător în al doilea război mondial şi staŃionarea trupelor sovietice în jumătatea estică a Europei aduc din nou Rusia în prim-planul politicii europene. rolul crescând al Extremului Orient łara Marelui Dragon este una din civilizaŃiile care au jucat un rol-cheie în spaŃiul Asiei de Est. Primii paşi i-au constituit tendinŃele de expansiune terito-rială spre Vest. ea a contribuit din plin la dezvoltarea generală a societăŃii omeneşti în această parte a lumii. Lituania. Până la cel de-al doilea război mondial. România. Dintre fostele republici sovietice. favorizează reconstrucŃia (cu mari sacrificii materiale. acest fapt reflectându-se într-un nivel de trai dintre cele mai scăzute din lume. exploatarea şi valorificarea planificată a resurselor naturale şi umane au aşezat Ńara pe un făgaş favorabil rapidei dezvoltări economice. China – o mare putere. Schimbările radicale de pe arena politică europeană după 1990 au condus la mutaŃii profunde în relaŃiile Est – Vest. Poloniei şi Moldovei. estul CarpaŃilor şi la gurile Dunării. în relaŃiile internaŃionale. numai Belarus mai păstrează intacte relaŃiile tradiŃionale cu Rusia (stabilite printr-un tratat de uniune statală). mult rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic. devenite independente. Letonia.S. Spre sfârşitul secolului XIX. Dezintegrarea blocului comunist. de a struc-tura viaŃa politică mondială pe principiul multipolarităŃii. Ucraina şi Moldova încearcă să-şi croiască propriul drum în tranziŃia spre economia de piaŃă. după crearea celor două blocuri militare (Tratatul de la Varşovia şi NATO). Sunt evidente. războiul civil) deter-mină o scădere a influenŃei Rusiei pe plan european. totodată. Slovacia. 2002 – Estonia. declinul imperiului otoman şi trata-tele cu Prusia extind controlul Imperiului łarist până pe Vistula. 6. reorientarea politică şi aspiraŃiile de integrare europeană şi euroatlantică ale foştilor aliaŃi est – europeni au marginalizat într-o anumită măsură Rusia. economic (desfiinŃarea CAER) şi militar: admiterea. stabili-zează situaŃia politică. inclusiv în fostele teritorii controlate de ea din Europa de Est. încă din Antichitate.sibile spre Occident). . în direcŃia łărilor Baltice. în cadrul cărora URSS şi SUA au fost lideri de necontestat. Instaurarea şi victoria deplină a comuniştilor. Instaurarea regimului comunist (1949) a impus ordinea în haosul existent. societatea chineză era una de tip feudal.R.2. revoluŃia bolşevică. dar mai ales umane). Repetatele crize prin care trece imperiul la începutul secolului XX (prăbuşirea Ńarismului. pierderile teritoriale de după tratatul cu Germania de la Brest-Litovsk. precum şi tendinŃele de a intensifica relaŃiile sale cu Ńările occidentale dezvoltate sau de a dezvolta relaŃii de parteneriat cu NATO. NATO (1997 – Polonia. încercările Rusiei de a-şi recăpăta rolul de mare putere al fostei U. fiind în prezent una din marile puteri politice şi economice mondiale. care îşi menŃine influenŃa. având de rezolvat însă spinoase pro-bleme teritoriale interne (moştenite din perioada stalinistă) în Crimeea şi Transnistria. o dată cu proclamarea Republicii Populare Chineze şi retragerea trupelor Gomindanului ciankaişist în insula Taiwan) şi de ocupaŃia japoneză (până în 1945). în două valuri succesive. Având un uriaş potenŃial natural şi uman. Scăderea influenŃei Rusiei s-a produs. mult diminuată. Problemele au fost agravate de două decenii de războaie ci-vile (încheiate abia în 1949.

). Singapore în prim plan). Noile provocări lansate de mondializarea crimei organizate au determinat unele state să adopte măsuri comune de contracarare (de exemplu. prohibiŃia alcoolului în perioada interbelică din SUA. La motivaŃiile economice s-au adăugat. 6.a.Proiectele de cercetare lansate după 1950 au condus la experi-mentarea primei arme nucleare. determinat în primul rând de situaŃia conflictuală prelungită din Orientul Mijlociu. Crima organizată – de la local la global Secolul XX a consemnat adaptarea structurilor crimei organizate la noile condiŃii impuse de modernizarea pe toate planurile a societăŃii. marile puteri mondiale actuale fiind nevoite să se adapteze noilor realităŃi. care au condus la un vid de putere a autorităŃilor în perioadele respective. cu puternice şi tradiŃionale legături cu exteriorul. Succesul reformelor economice a determinat o rată de creştere anuală (frecvent peste 10%) cu o curbă puternic ascendentă. modernizarea şi eficientizarea economiei. structurile de putere statale. China devenind astfel şi una din marile puteri militare. apoi de accentuarea politicii de hegemonie mondială a SUA. în 1970. prin diferite metode. conflictuale sau cu regimuri politice corupte. în primul rând. uneori ajungându-se chiar la adevărate răz-boaie civile (în Columbia. în 1964. Creşterea rolului economic al Asiei de Est. Africa şi Asia de Sud-Est. de globalizarea comerŃului şi de imigraŃie pentru a-şi înfiinŃa filiale în noile teritorii. şi cele politico – ideologice ale fundamentalismului islamic.3. prăbuşirea regimurilor coloniale etc. Malaysia. şi lansarea primului satelit artificial al Pământului. Reformele de după perioada lui Mao Ze-dong (1949-1976) introduse de către liderul reformist Deng Siao-ping au urmărit lichida-rea politicii cultului personalităŃii. regiuni foarte avansate din punct de vedere tehnologic (Hong Kong şi Macao).). înfiinŃarea Interpolului). instabile. o regândire a sistemului economic chinez. cu Japonia. În prezent. Nigeria ş. Prăbuşirea comunismului şi a economiilor planificate a determi-nat. China prefigurându-se a fi o adevărată locomotivă a economiei mondiale. din 1993 apărând în constituŃia Ńării termenul de „economie socialistă de piaŃă”. foarte uşor valorificabile: aur sau diamante. care impun participarea sau consultarea prealabilă a acestor Ńări la deciziile care privesc viitorul regiunii şi chiar al lumii. necontrolate eficient de către nici un stat. China şi „tigrii asiatici“ (Coreea de Sud. dar fără cooperarea . O contribuŃie importantă aduc la acest avânt economic şi provinciile revenite recent sub jurisdicŃie chineză. Structurile tradiŃionale locale au profitat. antre-nând în acest fel diverse organizaŃii locale din toată „centura isla-mică”. constituind adevărate corporaŃii internaŃionale. în ultimul timp. ea şi-a reorganizat şi redirecŃionat acŃiunile spre ramuri de activitate din cele mai obişnuite. a determinat şi creşterea rolului politic şi geostrategic al acestei zone. îndeosebi în America Latină. până în Indonezia şi Filipine. speculând la maximum şi unele conjuncturi favorabile (conflicte armate. din nordul Africii. la înce-putul mileniului III. după 1990. Asia de Sud şi Sud-Est. fiind astfel foarte greu de depistat şi combătut. organizaŃiile mafiote au apucat să penetreze. pentru controlul unor teritorii în care se cultivă plante din care se obŃin drogurile sau care sunt bogate în resurse de subsol preŃioase. războaie civile. Chiar dacă situaŃia politică s-a stabilizat în majoritatea Ńărilor afectate. crima organizată nu mai este prezentă neapărat în zo-nele nesigure.

000 locuitori) şi Ierihon (parte a Cisiordaniei. ca o reacŃie împotriva acestei stări de fapt. urmărind în prin-cipal crearea unui stat independent palestinian. cu capitala la Ierusalim. 800. cunoscută sub numele de „Planul divizării”. în ultimii ani. Majoritatea gherilelor palestiniene. în primul rând în Siria. din cauza poziŃiilor strategice. care statuează împărŃirea Palestinei în partea arabă şi cea evreiască. zona s-a profilat a fi una de conflicte. . inclusiv civili. kurzii au fost privaŃi de drepturi elementare ale minorităŃilor. Orientul Apropiat. Orientul Apropiat s-a constituit ca o chintesenŃă a acestora.600 km2.Fâşia Gaza (pe Ńărmul mediteraneean. Ciocniri violente au avut loc. 5. NaŃiunile Unite adoptă RezoluŃia 181. africană şi asiatică). pe malul drept al Iordanului. în Cisiordania. propunere ferm respinsă de arabi). Şi astăzi. 6. permanent disputată. oraş sfânt pentru cele trei mari religii monoteiste: iudaism. a fost o sursă per-manentă de conflicte de-a lungul timpului. a luat fiinŃă Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK). constituind totodată şi unul din factorii destabilizării statului vecin. sunt şi în prezent o puternică sursă de tensiune în zonă. Popor numeros. organizaŃie ce urmăreşte creearea în zonele locuite de kurzi a unui teritoriu independent. în tabere de refugiaŃi. 1. Declararea unilaterală de către evrei a independenŃei Statului Israel (1948) a declanşat imediat războiul cu Ńările vecine. problema palestiniană Aflat la intersecŃia a trei continente. Din 1917. palestinienii sunt tot un „popor fără Ńară”. cu greu se va putea dacă nu eradica. din cauza tendinŃelor lor separatiste. 1967. rezoluŃie respinsă însă atât de pales-tinieni. divizat în două „teritorii autonome”. După patru secole de hegemonie otomană. după 55 de ani. dar şi cu motivaŃii religioase: oraşul Ierusalim. O altă sursă de tensiuni în Orientul Apropiat o reprezintă problema kurdă. concentraŃi la intersecŃia frontierelor a trei mari state (Turcia. milioane).4. cât şi de Ńările arabe. sediul AutorităŃii pales-tiniene a fost stabilit la Ramallah. RefugiaŃii palestinieni din teritoriile ocupate. con-dusă de la fondare şi până în prezent de Yasser Arafat. 362 km2. constituie minorităŃi importante şi în alte Ńări din zonă. ca o punte de legătură între ele. După acordurile încheiate cu Israelul. Iran şi Irak). ajutate de Liga Arabă. kurzii. măcar controla acest flagel. PriviŃi cu suspiciune. urmare în principal a celor trei războaie araboisraeliene (1948. creştinism şi islamism. religii şi civilizaŃii diferite (europeană. cu tipuri de culturi. Liban (război civil între 1975 – 1990). cu circa 20 milioane persoane (după unii autori 30. statele din Orientul Apropiat intră sub protectoratul puterilor europene învingătoare în pri-mul război mondial (FranŃa şi Imperiul Britanic). for-mează în 1964 OrganizaŃia pentru Eliberarea Palestinei (OEP). În 1978.şi participarea masivă a Ńărilor direct implicate. urmat de ocuparea teritoriilor arabe şi apariŃia unei probleme ce se va dovedi cronică: problema palestiniană. Încă din perioada imperiilor antice. autorităŃile britanice de ocupaŃie se confruntă cu pri-mele propuneri de creare a unui stat al evreilor pe teritoriul Palestinei. În 1947.1 milioane locuitori). între grupările paramilitare ale PKK şi armatele turcă şi irakiană. (în 1937 se propune divizarea acestei regiuni într-o parte arabă şi una evreiască. soldate de-a lungul timpului cu mii de morŃi. încă 1 milion de palestinieni găsindu-se răspândiŃi prin Ńările vecine. în sensul acceptat pe plan european. 1973).

pe criterii etnice şi religioase. în 1965 şi 1974. de către cele două state. având ca rezultat vic-toria completă a nordului asupra sudului). Acest fapt a dus treptat la deteriorarea relaŃiilor dintre albanezi şi guvernul de la Belgrad. Yemen şi Oman. Afganistanul. încheiat printr-un armistiŃiu ce împărŃea provincia în două (2/3 la India. Până în 1990. suprimat însă după dezmembrarea Iugoslaviei. fosta colonie britanică s-a separat. conflicte intertribale ş. Yemen cu RPD Yemen. a fost instaurat un regim democratic. deşi avea populaŃie majo-ritar musulmană. inclusiv asupra populaŃiei civile hinduse. Cecenia. provincia autonomă din sudul Serbiei. Focare de conflict – Kosovo.a. În 1947. apoi bombardarea Serbiei de către NATO şi intervenŃia trupelor sub mandat ONU de menŃinere a păcii . în două state: Pakistan (musulman. într-o primă fază. Tot în peninsula arabă. După războaiele din Slovenia. au întreŃinut o stare de permanentă tensiune în Kashmirul in-dian. devenit. a optat în momentul separării pentru apartenenŃa la India. în 2002. În 1998. cu o structură etnică diversificată (populaŃia majoritară. provincia Kosovo a fost populată treptat de către albanezi. având numeroase locuri şi vestigii cu puternică rezonanŃă naŃional – istorică (Kossovopolje. reluarea conflictului. problema. în 1994. gherilele albaneze s-au unit în Armata de eliberare din Kosovo (UCK). O nouă dimen-siune a dat acestui conflict experimentarea. izolarea pe plan politico-economic a Iugoslaviei. O problemă deosebit de complexă din regiune. de războaiele civile yemenite (soldate. Reprimarea dură a acestor mişcări din partea armatei federale. care au înlăturat regimul talibanilor (fundamentalişti islamici. mănăstiri vechi şi biserici). fapt care a declanşat imediat conflictul armat cu Pakistanul (1947 – 1948). constituie cu puŃin peste 30%). susŃinători ai grupării Al – Qaeda). este o Ńară devastată de trei decenii de război civil şi de ocupaŃia sovietică (1979 – 1989). a devenit conflictul teritorial prelungit dintre India şi Pakistan. care se confruntă cu multiple şi complexe probleme – înapoierea economică şi socială.5. Regiunea Kashmir. OrganizaŃiile armate ale musulmanilor. provincia a avut un anumit grad de autonomie. situată în nordul celor două state. în 1992. urmate de represalii care au afectat şi civilii musulmani. cu implicaŃii mari pe plan internaŃional. degenerând apoi în conflict deschis (1998) între majoritari şi minoritatea sârbă. în 1990.Zona de conflicte din Orientul Apropiat a fost completată de diferendul de frontieră dintre Irak şi Iran (degenerat în război deschis în perioada 1980 – 1988. Spre sfârşitul secolului XX. Timor. După intervenŃia trupelor sub mandat ONU. prin unificarea R. încheiat prin acceptarea de către Iran a rezoluŃiei 598 a Consiliului de Securitate al ONU). Transnistria Kosovo. în legătură cu provincia Kashmir. din 1971. sprijinite de statul pakis-tanez. 1/3 la Pakistan). 6. Bangladesh) şi India (hindus). CroaŃia şi Bosnia-HerŃegovina. o dată cu islamizarea acestora şi în contextul expansiunii imperiului otoman. autorităŃile federale iugoslave s-au confruntat cu o nouă problemă a minorităŃilor: albanezii din provincia Kosovo. albanezii constituiau peste 80% din populaŃia regiunii. Considerată de sârbi ca leagăn al fiinŃei lor naŃionale. a armamentului nuclear. prin atacuri şi atentate. prin declan-şarea de conflicte armate deschise între cele două Ńări. Şi în Orientul Mijlociu continuă să existe conflicte şi focare de tensiune. pashtunii. excesele revanşarde din partea sârbilor au determinat. atacuri şi atentate inclusiv asupra civililor sârbi. A. rămân de rezolvat diferendele de fron-tieră din zonele deşertice dintre Arabia Saudită. care s-a angajat în lupte deschise cu armata federală. cuprindea şi Pakistanul de Est. a fost ultimul focar de conflict din cele care au însoŃit procesul de dezintegrare statală a fostei Iugoslavii. Tensiunea s-a indus în două rânduri şi la nivel statal. în sud.

ViolenŃele declanşate de grupările armate proindoneziene. Cecenia MunŃii Caucaz. ceea ce a sporit nemulŃumirea faŃă de autorităŃi a acestora. Elementele tradiŃionaliste şi puternica presiune politico – militară exercitată determină anexarea insulei de către Indo-nezia. autodeclarata capitală. dar abia în 1996 se încheie un acord de pace. Trupele federale preiau controlul din nou. în august 1999. nu a fost recunoscut oficial de către nici un stat. au determinat Consiliul de Securitate al ONU să trimită trupe pentru restabilirea ordinii. O dată cu retragerea autori-tăŃilor coloniale portugheze (1975). În 1991 este declarată unilateral independenŃa. asupra teritoriului cecen şi a capitalei. parte a FederaŃiei Ruse. a renăscut şi dorinŃa de afirmare a identităŃii naŃionale în republica autonomă Cecenia. organizând şi luări de ostatici. staŃionată aici). războiul civil pentru preluarea puterii fiind declanşat imediat. regiune strategică între Europa şi Asia. în 1999. Cele mai afectate au fost populaŃiile musulmane. ceea ce a condus la diferenŃierea etnică şi culturală. . Transnistria Parte integrantă a Republicii Moldova. îşi proclamase independenŃa. dreptul la referendum. ONU preluând. înglobată după primul război mondial în cadrul fostei Uniuni Sovietice. Pentru independenŃă au votat. pentru o scurtă perioadă (1975). după ce. nici măcar de Rusia.5% din populaŃia cu drept de vot a provinciei. o dată cu decăderea Imperiului Otoman şi a Persiei. Regimul separatist din Tiraspol. Mozaicul etnic. majoritatea civili. situaŃie care se menŃine şi în prezent. SituaŃia rămâne în continuare tensionată.(martie 1999) şi preluarea de către acestea a controlului asupra provinciei. conflictul azero – armean). a beneficiat (în special prin susŃinerea de către armata a 14-a rusă. însoŃite de adevărate masacre şi haos general. 78. Groznâi. care obŃine. totodată. care sunt retrase. atât asupra militarilor ruşi. După colapsul Uniunii Sovietice şi ascensiunea mişcărilor fundamentaliste islamice. Rusia va fi cea care va prelua controlul asupra acestei regiuni. În 1994 se declanşează războiul între luptătorii ceceni şi trupele federale. nerecunoscută de către ONU. cărora le-au fost interzise religia şi obiceiurile. nerespectat însă. După 1994. partea orientală a aces-teia. Începând cu secolul XIX. peste 2000 în Daghestan. ultima (2002) producându-se chiar la Moscova – toate soldate cu numeroşi morŃi şi răniŃi. pe fondul unor conflicte armate în zonă (Georgia. cât şi a civililor ceceni proruşi. după prăbuşirea regimului indonezian al generalului Suharto. sub denumirea de Timorul de Est. gherilele cecene au efectuat numeroase atacuri şi atentate. care redevine stat independent. nerecunoscută însă pe plan mondial. până când situaŃia politică va permite alegeri libere. Ńinută sub control de trupele ruse. dar cu numeroase atentate şi ambuscade de partea cecenă şi represalii de cealaltă parte. direct sau indirect. declanşează lupta pentru redobândirea independenŃei. urmărindu-se crearea unei regiuni liniştite şi fără conştiinŃă naŃională. de al cărei ajutor. Timor Aflată în sudul arhipelagului indonezian. sub denumirea de Republica Moldovenească Transnistreană. vidul de putere este exploatat de mai multe facŃiuni rivale. şi administrarea provi-zorie a statului. teritoriul din stânga Nistrului şi-a proclamat unilateral autonomia (cu intenŃii de indepen-denŃă) în anul 1990. cultural şi lingvistic caucazian a fost parŃial „nivelat“ de legile sovietice (intenŃii care datau din perioada Ńaristă). sub conducerea Frontului RevoluŃionar al Timorului Oriental Independent (FRETELIN). Anexarea Timorului de Est. a fost Ńinta ambiŃiilor teritoriale ale multor imperii de-a lungul secolelor. insula Timor au fost timp de patru secole sub ocupaŃie portugheză (din 1586).

dar care nu a adus rezolvarea de fond a problemei. există de secole sub diferite aspecte sau denumiri.6. Prin promovarea acestor tipuri de utilităŃi comune apar şi aceleaşi necesităŃi. inducând tensiuni ce au necesitat măsuri de contraca-rare imediată.În iarna 1991 – 1992 au loc conflicte armate deschise între poliŃia Republicii Moldova şi separatişti. dar nu numai ele. au generat şi generează mari organisme internaŃionale. Biserica catolică sau mişcarea panislamistă). de către cei care au avut puterea şi voinŃa necesare. introducând modificări (în general. apoi. Sărăcia unei mari părŃi a populaŃiei şi lipsa alternativelor economice de supravie-Ńuire au fost speculate imediat de organizaŃiile mafiote. în cucerirea independenŃei de către coloniile americane. fapt care îngreunează puternic lupta autorităŃilor împotriva acestui fenomen. Transnistria şi Găgăuzia (teritoriu în sudul republicii. Astfel. interesele economicofinanciare. Pe lângă domeniul politico – economic. „Triunghiul de Aur” (nordul Thailandei. necontrolabile în totalitate de nici un stat. în sensul unifor-mizării) în însăşi dezvoltarea generală a societăŃii. s-au dezvoltat şi organizaŃiile mondiale de tip religios. în revo-luŃiile de la 1848 etc. de exemplu. 6. în primul rând televiziunea. „Actorii” nestatali OrganizaŃiile nestatale. în general. aflate într-o dinamică puternic ascendentă a activităŃii şi influenŃei lor. traficul mondial de stupefiante nu poate fi oprit în mod real. prin puterea financiară. drogurile au început să influenŃeze însăşi viaŃa poli-tică a unor Ńări. orientarea culturilor către plantele halucinogene (arbo-rele de coca în America de Sud. fiind implicate activ în viaŃa social-economică şi politică. în ansamblu.). prin influenŃa lor. Sunt cazuri în care situaŃia a scăpat de sub control. Atât timp cât cererea există şi alternativele de subzistenŃă pentru cultivatori nu sunt viabile. . respectat până în prezent. În epoca actuală. în schimbări de regimuri sau în revoluŃii de toate tipurile (rolul major al marilor loji masonice în revoluŃia fran-ceză. Fondul Monetar InternaŃional) sau al marilor corporaŃii. regiuni din Peru şi Bolivia. adoptată în 1994. Drogurile şi securitatea naŃională Din momentul în care au devenit o plagă a umanităŃii şi o uriaşă sursă de venituri. astfel de plantaŃii sunt un lucru obişnuit. în strânsă legătură cu acesta. cartelurile columbiene controlează circa 40 % din teritoriul naŃional. Acest tip de organizaŃii. prin impacte majore asupra socie-tăŃii. în unele zone. dar şi a cultivatorilor nu a rezolvat nici pe departe problema drogurilor. intrat în modul de subzistenŃă al multor oameni. cu populaŃie majoritară de origini sud-dunărene) au devenit regiuni autonome. pe măsură ce globalizarea mondială se adân-ceşte. încheiate cu un acord de armistiŃiu.7. secrete sau la vedere. iniŃial economică. determinând. de tipul băncilor (Banca Mondială. în Afganistan. Reprimarea armată a traficanŃilor. cel mai bun exemplu fiind cel al domeniului infor-maticii (prin limbajul comun utilizat şi al reŃelei mondiale de Internet) sau al mass-media. care îşi promovează interesele pe plan mondial (OrganizaŃia mondială a evreilor. Prin ConstituŃia Republicii Moldova. tind să modeleze sau măcar să influenŃeze sfera politi-cului şi socialului. Din ce în ce mai multe state sunt interconectate printr-o reŃea relaŃională. problema Transnistriei rămânând în continuare deschisă. Laos şi estul Myanmar). cu structuri bine organizate în toate continentele şi cu o mare influenŃă în numeroase zone ale lumii. 6. exploatate din plin de corporaŃiile multinaŃionale. cânepa indiană sau macul în Asia de Sud şi Sud-Est).

cum sunt India sau Brazilia. în general. multe decizii ale ONU şi ale Consiliului de Securitate au fost contestate sau neaplicate. Cei cinci membri cu drept de veto (SUA. nemulŃumite sau needucate. 7. impuse. 6. în pri-mul rând cele puternic legate de religie. în rândul oamenilor obişnuiŃi. foarte activă până la obŃinerea independenŃei Indiei (1947). Belgia. ONU şi principiile dreptului internaŃional Ca şi alte instituŃii internaŃionale. Italia. a colaboratorilor locali ai acestuia). al nereprezentării. R. refuzul de a se adapta valorilor morale şi spirituale străine. şi în dorinŃa de reîntoarcere la valorile tradiŃionale. În esenŃă. frecvent. Majoritatea covârşitoare a statelor lumii se pronunŃă pentru res-pectarea fermă a principiilor dreptului internaŃional. cea mai spinoasă problemă fiind calitatea de membru în Consiliul de Secu-ritate. Uniunea Europeană La baza actului de naştere al ComunităŃii Europene stă declaraŃia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman.1. la Paris. pro-blema devenind una dintre marile provocări ale omenirii la începutul secolului XXI. SusŃinătorii lor morali şi financiari apar din ce în ce mai des şi în Ńări puternic dezvoltate.6. Mişcările fundamentaliste au depăşit în prezent graniŃele „lumii a treia”. în declin astăzi. în care era prezentat un plan pus la punct împreună cu Jean Monet. de către şase Ńări fondatoare (FranŃa. „Lumea a treia” şi mişcările fundamentaliste Eşecul multor campanii de ajutorare sau modernizare. a modernismului.8. MARILE ANSAMBLURI ECONOMICE ŞI POLITICE MONDIALE 7. Marea Britanie. fiind constituită conform intereselor. musulmane sau în India). împotriva ames-tecului în treburile interne ale statelor suverane. pe atunci comisar al planului de modernizare a FranŃei după război.F. în puternică ascensiune. valorilor şi practicilor puterilor învingătoare. Olanda şi Luxemburg) a Tratatului instituind „Comuni-tatea . Admiterea în organizaŃie a cvasitotalităŃii statelor lumii exercită deja presiuni asupra reconfigurării structurale a acesteia. infirmând ideea că ar fi vorba doar de mişcări stricte ale păturilor sărace. şi mai ales cea islamică. Germania. Din acest motiv. acest lucru s-a concretizat în respingerea occidenta-lismului (în Ńări africane. pentru dezarmare şi pace. două mişcări fundamentaliste religioase: cea hindusă. ONU a luat fiinŃă după cel de-al doilea război mondial. dar care nu a dispărut. dar şi a unor Ńări cu mare influenŃă regio-nală.9. coagulând nemulŃumi-rile multor musulmani (îndreptate împotriva bogăŃiei şi hegemoniei Occidentului. au determinat reapariŃia. în numeroase Ńări ale „lumii a treia”. frustrarea faŃă de bogăŃia mai-marilor planetei şi. Multe dintre Ńările africane sau musulmane sau din alte zone doresc restructurarea ONU în vederea unei mai mari reprezentativităŃi a intereselor lor. Rusia. „DeclaraŃia Schuman” a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea. s-au impus. FranŃa şi China) se confruntă cu cereri insistente de cooptare din par-tea Germaniei şi Japoniei. în secolul XX. Pe plan mondial. a ideilor fundamentaliste.

Rivalitatea dintre cele două blocuri şi influenŃa exercitată de acestea. Singapore. .Europeană a Cărbunelui şi OŃelului” (CECO). Austria. Aderarea la Uniunea Europeană reprezintă. Totuşi. AlianŃa nord-atlantică şi-a asigurat astfel o poziŃie de hegemonie în Europa. nu au mai permis apariŃia unor alte alianŃe militare. cuprinzând Argentina. cu sediul la Djakarta). 2002. bo-gate. în ultimul deceniu. fiind semnate. Polonia. termenul de „lumea a 70 Ministerul Integrării Europene. România. succesiv. susŃinut în mod constant de către toate instituŃiile statului. Tratatul de la Maastricht (1992). ca observator. Thailanda. Chinei. fondată în 1967. prin apariŃia Ńărilor în curs de dezvoltare. a Greciei Turciei şi Canadei. modificările politice din jumătatea estică a Europei şi rivalităŃile dintre fosta Uniune Sovietică şi ceilalŃi aliaŃi au configurat două noi blocuri militare: Tratatul de la Varşovia (gruparea statelor comuniste conduse de URSS) şi NATO (gruparea statelor vest-europene. Chile şi Bolivia. la Comunitatea Europeană. pe trei mari categorii: Ńări dezvoltate. Ultima categorie a fost modificată ulterior. valori şi principii. iar în 2002 (Praga) Estonia. Letonia. Myanmar. un obiectiv strategic de maximă importanŃă. La reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai Ńărilor membre ale UE de la Copenhaga (12 – 13 decembrie 2002) au fost invitate să adere. mediu dezvoltate şi subdezvoltate. Alte mari organizaŃii mondiale au luat naştere în celelalte continente: NAFTA (Acordul Nord-American pentru ComerŃ Liber) în 1989. Gruparea statelor după modul de asociere militară. prin tradiŃii. în care a fost încadrată şi România. Spania şi Portugalia (1986). şi documentele de constituire a CEEA (Comunitatea Europeană a Energiei Atomice) şi CEE (Comunitatea Economică Europeană). Au mai aderat. rămânând singura de acest fel pe plan mondial. de forŃele politice parlamentare. statele fiind nevoite să opteze pentru neutralitate. Ńările răsăritene foste adversare: în 1997 (Madrid). cuprinzând Indonezia. urmând ca România şi Bulgaria să fie inte-grate în 2007. Vietnam şi. SUA şi Mexicul. Slovacia. Succesul Tratatului a determinat extinderea cooperării şi în alte domenii. cu sediul la Montevideo). Cipru şi Malta). Laos. nivelul de dezvoltare economică şi ariile de decizie politică După marile alianŃe din timpul celui de-al doilea război mondial (Puterile Axei şi AliaŃii). în spaŃiul unic european. pentru mişcarea de nealiniere sau pentru intrarea în sfera de influenŃă (sub diferite forme) a blocurilor politico-militare existente. Paraguay. Papua Noua Guinee. foste Ńări comu-niste din Europa Centrală şi de Sud-Est. la care se adaugă ascensiunea. Au fost aduse completări ale tratatelor iniŃiale prin Actul Unic European (1987). precum şi de către societatea civilă în general. în 1956. Uniunea Europeană şi România. Lituania.2. Gruparea statelor după nivelul de dezvoltare economică s-a făcut. Cehia şi Ungaria. Malaysia. fondată în 1991. Brunei. Grecia (1981). în a doua jumătate a secolului al XXlea. O categorie distinctă de Ńări o con-stituie. Cambodgia. Danemarca. care a invitat pentru aderare. Slovacia. în lumea islamică). practic. Tratatul de la Amsterdam (1997) şi Tratatul de la Nisa (2000). zece dintre statele candidate. care a intrat în vigoare la 23 iulie 195270. având ca lider Statele Unite). pot produce noi modificări în planul alianŃelor şi al sferelor de influenŃă militară. Bulgaria. pentru întreaga socie-tate românească. România şi Bulgaria. Letonia. Uruguay. ASEAN (AsociaŃia NaŃiu-nilor din Asia de Sud-Est. AspiraŃia României de integrare în Uniunea Europeană este expresia firească a identităŃii de idealuri. cea a Ńărilor în tranziŃie. MERCOSUR (PiaŃa Comună Sudică. Cehia. Irlanda şi Marea Britanie (1973). în două etape. profund ancorată. a vocaŃiei sale de Ńară democrată. în ultimul timp. cultură şi civili-zaŃie. Brazilia. Slovenia. fiind deschise negocieri de aderare la Uniunea Europeană cu alte 12 Ńări europene (Estonia. Prăbuşirea comunismului şi destrămarea Tratatului de la Varşovia au dat cale liberă extinderii spre est a NATO. şi cele ale „lumii a treia” i-a determinat pe mulŃi dintre analiştii economici să folosească. Slovenia. Finlanda şi Suedia (1995). 7. pe tot globul. cuprinzând Canada. Lituania. Decalajul din ce în ce mai accentuat între Ńările dezvoltate. precum şi alte structuri de acest tip pentru cooperarea la nivel regional. precum şi afirmarea noilor puteri nucleare din sudul Asiei (India şi Pakistan). Polonia. Ungaria. dispariŃia blocului comunist şi recrudescenŃa sentimen-telor antioccidentale în multe zone ale lumii (în primul rând. începând cu 2004.

patra” pentru cele mai sărace Ńări.Cu o influenŃă deosebită în spaŃiul geografic mesopotamian au fost oraşele: Ur şi Uruk. Memphis. Nagade. italicii. . spaŃii geografice din trei continente. ruinate de războaie şi foamete (Somalia. EVOLUłIA HĂRłII POLITICE A LUMII Istoria umanităŃii se confundă cu istoria hărŃii politice a lumii. cea sudică. . . cu excepŃia anexării la acesta a Greciei şi a întregului spaŃiu geografic de la sud de Istru.imperiul chinez (cel mai vechi).imperiul roman. . 8. fără a avea frontiere precise. După destră-marea acestuia au apărut 5 regate care au stat la baza apariŃiei mai multor state. întregul bazin al Mării Mediterane devine un spaŃiu de civilizaŃie latină. . macedonenii ş. Saiz ş.Pe cursul mijlociu al fluviului Huanhe. tracii.a).imperiul persan. . daco-geŃii.În mileniile IV-III î.H. Marea Roşie. . Pentru Europa. Eridu şi Susa. Heliopolis.Imperiul realizat de Alexandru Macedon păstra în linii generale graniŃele imperiului lui Darius I. un model de stat ca organizare şi administraŃie – regatul lui Hammurabi. au înflorit civili-zaŃia Egiptului antic şi vestitele oraşe: Theba. cu excepŃia unor sectoare.H. a frontierelor.Pe cursul inferior al Gangelui şi Brahmaputrei. în jurul oraşului Pataliputra a înflorit regatul Magadha. ilirii. Imperiul Roman a avut o serie de consecinŃe geopolitice.imperiul indian. Ninive şi Babylon. Nippur. limita sa nordică o formau Caledonia. între frontiere.În spaŃiul european se afirmă o serie de state şi popoare (sciŃii la est de Nistru. . . cronicizate. deşertul saharian. Cetatea Tyras şi Marea Neagră. . iar cea estică.1.Grecia şi Fenicia încep să se afirme pe la jumătatea mileniului I î. . Kiş.În Orientul Apropiat şi Mijlociu s-au format regatul lui Sargon şi. Atribis. o serie de imperii: .a. în jurul oraşului Loyang s-a format aria centrală a statului chinez. Assur. cu istoria evoluŃiei statelor. Mesopotamia şi Armenia. de-a lungul Nilului. . amestecul lumii romane cu alte neamuri a condus la formarea mai multor neamuri şi naŃiuni şi a statelor naŃionale de gintă latină. Toate acestea se axau pe bazinele unor mari fluvii sau mări.Regatul persan din timpul lui Darius a adunat.H. Mozambic sau Afganistan). Uganda. datorate inechităŃilor frapante în distribuŃia bogăŃiei mondiale. . CarpaŃii Maramureşului.Prin apariŃia Imperiului Roman (apogeul său fiind considerat în secolul al II-lea). .Pe valea şi afluenŃii Indusului. . mai târziu (1791-1750 î. a limitelor dintre ele.). Harta politică a lumii din Antichitate până în 1642 (începutul istoriei moderne) În Antichitate se conturează relativ bine. . 8. statul Harappon se concentra în jurul oraşelor Harappa şi MohenjoDaro.imperiul egiptean. dar şi incapacităŃii de a-şi rezolva gravele probleme interne.

. Brazilia (1822) şi ter-minând cu Cuba 1898). formând un mare imperiu ce se va întinde până la Dunăre. englez şi olandez vor da navigatori iscusiŃi care vor contribui la marile desco-periri geografice. Rega-tul Prusiei. Republica Helvetică. Hanatul Kazan. Ucraina.Din Asia Centrală porneşte expansiunea turcilor (care cuceresc Constantinopolul în 1453). Specifice secolului al XV-lea şi Renaşterii sunt diverse tendinŃe: statele mari (imperiile. se parcurg etapele unificării Germaniei.Se realizează Unirea Principatelor Române (1859) şi se obŃine independenŃa Ńării faŃă de turci (1877).Între 1096-1720 au loc cruciadele care modifică harta politică a Imperiului Roman de Răsărit. Regatul Ungariei. regatele. sudul Rumeliei. câteva mari imperii (regate) dominau Europa: Regatul FranŃei. 1913). Marele Ducat al Varşoviei şi Provinciile Ilirice). statele independente apar mai târziu: SUA (1776). începutul secolului al XIX-lea este dominat de expansiunea Imperiului Francez (care anexează ConfederaŃia Rinului. . Regatul FranŃei. . Serbia. cele trei state româneşti. Harta politică a Europei a fost influenŃată de Imperiul Carolin-gian (secolele IX-XI). conflicte generate de cauze multiple. Imperiul Chinez. Benin. Europa Centrală. Poloniei şi Moldovei.Năvălirile hanatelor mongole modifică harta politică în Europa şi Asia. hanatele. francez.În preajma anului 1700 existau conturate câteva state şi în Africa: Etiopia. .2. au stimulat sentimen-tele naŃionale şi au modelat sferele de influenŃă ale marilor puteri. se realizează unificarea Italiei.a. łaratul Bulgariei). . Harta politică a lumii în perioada modernă (1642-1914) . Mexic (1821). cea . . Dahomey.După Pacea din Westfalia (1648). Imperiul Otoman. . Polonia şi Lituania. iar în America Latină. în nord se formează Regatul Danemarcei şi Norvegiei. Regatul Spaniei. . datorită concuren-Ńei şi războaielor dintre imperii apar multe modificări de graniŃe. au loc: expansiunea Imperiului Rus spre Marea Neagră. Regatul Unga-riei. au loc decăderea unora şi ridicarea altora.MigraŃiile popoarelor din secolele III-X modifică harta politică a Europei şi a altor continente. . Olanda. Regatul Angliei.Între secolele XIV-XVII se formează şi se extinde Imperiul Otoman. Inca. Vietnam. Asia Centrală şi Caucaz. califatele) îşi ex-tind sferele de influenŃă. Europa era dominată de state mari: Marele Cnezat al Moscovei. România obŃine Cadrilaterul. . Mochica. .Marile descoperiri geografice favorizează formarea imperiilor coloniale africane. iar în urma războaielor balcanice (Pacea de la Bucureşti. imperiul francez şi cel olandez).. Imperiul Nipon. Imperiul Rus. afirmarea identităŃii naŃionale a statelor mici.În feudalismul timpuriu.Congresul de la Viena (1815) consfinŃeşte alte realităŃi politice: expansiunea Rusiei în defavoarea Finlandei. Cambodgia. autonomia Serbiei faŃă de Imperiul Otoman. aceştia pun bazele formării statelor americane.Primele state precolumbiene au fost: Teotihuacan. Aztec. Rwanda ş. Austro-Ungar. imperiile spaniol. Chile (1810). Mixtec. . care vor dispă-rea sub impactul conchistadorilor europeni. împărŃirea sau conturarea unor Ńări. .În Europa. Peru (1821). în Europa Centrală. Regatul Italiei. Statul Papal. Statul Kievean ş.În 1789. consolidarea łărilor de Jos. Venezuela (1811). Argentina (1810). Africa arabo-berberă. iar în Asia: Persia. 8. în Europa. Imperiul Romano-German şi Im-periul Otoman. începând cu: Haiti (1804). Toltec. Chimu. alături de care erau o serie de formaŃiuni statale mijlocii şi mici (în Peninsula Italică. Maya. .În America. expansiunea arabilor peste Asia de Sud-Vest..În secolele XIV-XV. Hanatul Astrahan. Lituania.După secolul al VIII-lea. Bulgaria. Regatul Neapolului.Unele Ńări europene se transformă în mari imperii coloniale (imperiul britanic. în peninsulele Iberică şi Balcanică. . Africa de Nord şi Peninsula Iberică a determinat o nouă configuraŃie a hărŃii politice în Asia de Sud-Vest.RevoluŃiile burgheze din 1848-1849 au accentuat tendinŃele de dezintegrare a imperiilor Otoman. Zapotec. Imperiul RomanoGerman. cnezatele. desprinderea Danemarcei din Regatul comun cu Norvegia şi for-marea Regatului Suedo-Norvegian. . după 1800 se nasc statele existente azi. Regatul Serbiei. Rega-tul Romano-German. . Regatul Spaniei. Canada (1867).a.

mai mare parte a Macedoniei, Grecia, teritoriul de la Ianina la Salonia şi Kavala, iar Albania devine independentă. - Spre finele secolului al XIX-lea, Asia Orientală era în sferele de influenŃă rusă, britanică, franceză, germană, japoneză şi olandeză; cele mai mari posesiuni africane erau cele franceze, se reduce dominaŃia spaniolă şi portugheză în America Centrală şi de Sud şi a Imperiului Otoman în Europa, se acumulează tensiuni între marile puteri şi apare tendinŃa de reîmpărŃire a lumii (Africii, Americii Latine, Asiei) de către puterile europene şi, ulterior, SUA, Japonia şi Rusia.

8.3. Harta politică a lumii în perioada interbelică
În Europa, după primul război mondial au loc: - dezintegrarea Imperiului Austro-ungar, formarea României, Austriei şi Ungariei (state naŃionale unitare), Iugoslaviei şi Cehoslo-vaciei (state federale); - instaurarea comunismului în Rusia; - SUA devine o mare putere;
- reaşezarea hărŃii politice prin „jocul de interese” al marilor puteri în Africa, Asia şi America Latină;

- apariŃia fascismului în Italia şi Germania, anexarea Austriei, Cehoslovaciei, invazia Poloniei (împărŃirea acesteia între Germania hitleristă şi fosta URSS); - începutul celui de-al doilea război mondial (1939);
- fosta URSS ocupă Basarabia, Bucovina de Nord şi łinutul HerŃa, iar Ungaria horthistă, partea de nord-vest a Transilvaniei (1940).

În perioada interbelică, harta lumii cuprindea 72 de state inde-pendente: • Europa – 32; • Asia – 12; • America – 22; • Africa – 4;
• Oceania – 2.

2/3 din populaŃia Terrei trăia în colonii şi semicolonii.

8.4. Harta politică a lumii după cel de-al doilea război mondial
- se destramă vechile imperii coloniale şi numeroase Ńări din Africa, Asia de Est, Sud-Vest, din Caraibe şi Oceania devin inde-pendente politic; - se formează sistemul comunist euro-asiatic şi al Cubei; - creşte influenŃa fostei URSS în Asia de Est, Sud-Est, Africa şi America Latină; - România, ca şi alte state central şi est-europene, a fost lăsată în sfera de influenŃă sovietică; - Germania a fost împărŃită între puterile care au câştigat războiul; - creşte influenŃa SUA în Europa de Vest, Asia de Est, America Centrală şi de Sud; - conflicte militare în Indochina, Vietnam, Coreea, Afganistan, între Israel şi Ńările arabe; - apare fenomenul de „bipolaritate mondială”; - ascensiunea economică a Germaniei şi Japoniei. În Asia, numărul statelor independente, în 1991, ajunsese la 45, în Africa, la 53 (în anul 1993), în America sunt 35 de state (20 în America Centrală, 12 în America de Sud şi 3 în America de Nord), în Oceania 14.

8.5. Harta politică a lumii după 1989
Are loc dezintegrarea sistemului comunist şi, ca urmare: - reunificarea Germaniei; - înlăturarea comunismului şi revenirea la denumirea iniŃială a Ńării, rând pe rând, în Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, România; - dispariŃia de facto a URSS, desprinderea şi obŃinerea indepen-denŃei de către fostele republici sovietice (1990-1992);
- dezmembrarea Cehoslovaciei, rezultând, în 1993, statele inde-pendente Cehia şi Slovacia;

- dezmembrarea Iugoslaviei (formându-se CroaŃia, Slovenia şi Macedonia în 1991, Bosnia şi HerŃegovina în 1992, iar în locul fostei Iugoslavii se formează, în 2002, Serbia-Muntenegru); - dezintegrarea URSS a generat şi o serie de conflicte armate de natură etnică şi religioasă (Karabahul de Munte, Georgia-Abhazia ş.a.); - dizolvarea CAER şi a Tratatului de la Varşovia; - creşterea influenŃei SUA, a rolului economic al Germaniei şi Japoniei; - mutarea centrului de greutate al economiei mondiale în Asia de Est şi Sud-Est – America de Nord – Australia. Astăzi, harta politică a lumii consemnează 192 de state indepen-dente şi 69 de teritorii dependente şi cu statut special. În 1997, Hong Kong-ul s-a reunit cu China (având statut special), în 1999, Macao a revenit la aceeaşi Ńară, iar Zona Canalului Panama a fost retrocedată de SUA statului Panama. Focare de tensiune se menŃin în Caşmir, Cipru, Gaza şi Cisior-dania, Irlanda de Nord, Transnistria, Cecenia, Abhazia, Afganistan ş.a. În multe Ńări se află baze militare străine.

8.6. Principalele probleme ale geografiei politice contemporane
Geografia politică studiază efectele teritoriale ale acŃiunii politice, statul, frontierele, relaŃiile dintre resursele disponibile şi evoluŃiile social-economice. Principalele probleme contemporane ale geografiei politice sunt legate de: dezvoltarea economiei mondiale, creşterea demografică, geografia statelor, a naŃiunilor, a minorităŃilor, a graniŃelor ş.a. În prezent s-a atins un anume nivel de globalizare; ne aflăm în preajma unui stadiu deosebit de important care impune o nouă orientare a politicilor statale şi economice mondiale, o abordare realistă a proble-maticii dezvoltării durabile, o regândire a raporturilor om – societate. Economia mondială s-a dezvoltat în salturi, cu faze de stagnare sau de regres, în raport de reînnoirea tehnologiilor. Acestea au afectat diferit Ńările şi s-au răsfrânt la nivel global. Economia mondială cuprinde economii regionale de trei tipuri: economii de centru, de periferie şi intermediare. Economiile centrale se bazează pe tehnologii avansate, producŃie diversificată şi salarii mari (SUA, Europa de Vest, Japonia ş.a.). Periferia („lumea a treia”) nu intră în economia mondială ca partener egal. O economie globalizată (şi durabilă), în sens democratic, presupune reglementări internaŃio-nale care să ofere şanse de vieŃuire normală pentru toŃi oamenii Terrei. Deocamdată, cei ce posedă tehnologii avansate impun regulile: pre-Ńurile materiilor prime din „lumea a treia” sunt impuse din exterior ş.a. Se menŃin unele probleme privind geografia statelor: - popoare fără stat (palestinienii ş.a.); - state nerecunoscute de alte Ńări (Macedonia de Grecia ş.a.); - graniŃe fixate artificial (multe din fostele colonii); - teritorii în dispută (Cashmirul ş.a.); - Ńări divizate (Coreea ş.a.). NaŃiunea şi minorităŃile (naŃionale, religioase, culturale) pot ge-nera probleme de natură diferită. Orice comunitate ajunsă la rang de naŃiune solicită drepturi politice, economice, sociale etc., ceea ce poate genera mişcări naŃionale, diverse revendicări. MinorităŃile naŃionale sunt incitate uneori din exterior să ia atitudini ostile statului în care trăiesc sau, alteori, statul respectiv are tendinŃe de deznaŃionalizare a acestora. TendinŃele de mediu ridică probleme care vizează: - creşterea demografică (ceea ce contribuie la epuizarea unor resurse); - încălzirea climei (ecosistemelor) ş.a.

Teme pentru referate:
1. Geografia politică în Antichitate

2. Geografia politică în perioada de tranziŃie spre civilizaŃia industrială şi epoca marilor descoperiri geografice 3. Friederik Ratzel – adevăratul fondator al geopoliticii 4. Contestarea pretenŃiilor doctrinare ale lui Ratzel de către reprezentanŃii şcolii franceze de geografie politică 5. Rolul lui Karl Haushoffer în geopolitica germană 6. Geografia politică după al doilea război mondial 7. Şcoala românească de geografie politică 8. Geografia politică contemporană 9. PoziŃia geopolitică a statelor 10. Teritoriul statului (formare, formă, mărime) 11. Frontierele 12. Statele şi zonele tampon 13. DiscontinuităŃile teritoriale 14. Frontiera maritimă 15. Statutul Antarcticii 16. GraniŃele (concept) 17. GraniŃele funcŃionale 18. GraniŃele morfologice 19. GraniŃele genetice 20. Disputele de graniŃe şi funcŃiile graniŃelor 21. MinorităŃile etnice, subnaŃiunile, iredentismul şi separatismul 22. Structura teritorială a economiei mondiale 23. Elementele de bază ale economiei mondiale 24. EvoluŃia economiei mondiale; ciclurile Kondratiev 25. Globalizarea şi consecinŃele ei

Bibliografie:
1. Ancel, J. (1935), Les frontières roumaines, Bucureşti 2. Ancel, J. (1936), Géopolitique, Paris 3. Aur, N., Gherasim C. (2002), Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti 4. Bădescu, I., Dungaciu, D. şi colab. (1995), Sociologia şi geopolitica frontierei, Editura Floarea Albastră, Bucureşti 5. Bârzea, C. (2001), Politicile şi instituŃiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucureşti 6. Beujeau Garnier, Jacqueline şi colab. (1981), Images economiques du monde, Paris 7. Bonnet, J. (2000), Marile metropole mondiale, Institutul European, Iaşi 8. Brzezinski, Z. (2000), Marea tablă de şah, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 9. Brătescu, C. (1941), Valea Nistrului, în „Geopolitică şi Geoistorie”, nr. 1/1941 10. Brown, L. şi colab. (1990-2000), Starea lumii, Editura Tehnică, Bucureşti 11. Cândea, Melinda, Isbăşoiu, C. (1999), Geografia agriculturii. Cultura plantelor pe glob, Editura UniversităŃii din Bucureşti 12. Conea, I. (1937), Geopolitica o ştiinŃă nouă, în „Sociologie Românească”, nr. 9 -10, an II/1937 13. Conea, I. (1941), Transilvania, inimă a pământului românesc, în „Geopolitică şi Geoistorie”, nr. 1/1941 14. Conea, I. (1941), Destinul istoric al CarpaŃilor, Editura łară şi Neam, Bucureşti 15. Conea, I., GolopenŃia, A., Popa-Vereş, N. (1949), Geopolitica, Editura Ramuri, Craiova 16. David, M. (1939), Probleme de ordin geopolitic ale locului şi ale spaŃiului ocupate de statul român, în vol. ConsideraŃii geopolitice asupra Statului Român, Tipografia Terek, Iaşi 17. Emandi, I., Buzatu, Gh., Cucu,V. (1994), Geopolitica, vol. I, Editura „Glasul Bucovinei”, Iaşi 18. Erdeli, G., Braghină, C., Frăsineanu, D. (2000), Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti 19. Erdeli, G., Dumitrache, Liliana (2001), Geografia populaŃiei şi aşezărilor umane, Editura Corint, Bucureşti 20. Gallois, P. (1990), Géopolitique, Edit. Plon, Paris 21. Glassner, I.M. (1995), Political geography, New York 22. GolopenŃia, A. (1940), Geopolitica, Editura Ramuri, Craiova 23. Guetta, B. (2000), Geopolitica: raŃiune de stat, Editura Aion, Bucureşti 24. Haushofer, K. (1986), De la Géopolitique, Editura Fayard, Paris 25. Ilinca, N. (1999), Geografie umană, Editura Corint, Bucureşti

S. C. Gh. Bucureşti 35. V. Editura Antet. G. B. (1931)./1941 31. Manuilă. Vlăsceanu. Gh. PoziŃia geopolitică a României. Mihăilescu. (1998). Bucureşti 42. Bucureşti 36. (1998). B. B. Bucureşti 27. Editura FundaŃiei România de Mâine. D. Editura Samizdat. Editura Doina. ConstanŃa 32. Unitatea sufletului românesc. S. (2001). Bucureşti 39. Negoescu. S. Arhiva 5/1911 . Simion. Război şi antirăzboi.A. Editura Noua Alternativă. (2001).D.R. N. V.I/1938 38. Geopolitica – o abordare de perspectivă. (2000). în „Lucrările Institutului de Geografie al UniversităŃii din Cluj”. Geografie şi Geopolitică. F. (1941). MehedinŃi. Mihăilescu. Editura Ex Ponto. Văduva. vol. Nicoară. Rădulescu. S. S.R. (1938).R. (1995). Gr. (1940). Editura Meteora Press. CorporaŃiile conduc lumea. Elemente de geografie economică mondială. Vâlsan. Toffler. Bucureşti 37. Transilvania în cadrul unitar al pământului şi poporului românesc 43. Bucureşti 34. (1931).I. I. Eseu de geostrate-gie. II/1942 33. Ramonet. în Revista „Geografia Română”. Xenopol. Toffler. Geografie economică mondială. Que-est que la Transilvanie?. Studiu etnografic asupra populaŃiei României. Bucureşti 28. Institutul Central de Statistică. T. Bucureşti 40. NeguŃ. şi colab. Geopolitica în pragul mileniului III. (1941).R../1941 29. România.G. Nori pentru mileniul III. Heidi (1995). A. Al.G.. Editura Roza Vânturilor. MehedinŃi. (1992). (1995). Posea. S. Fruntaria României spre răsărit. Editura IndependenŃa Economică.26.S. Tămaş. (1911). în „Revista FundaŃiilor Regale” 30. Editura NaŃional.. Geografie economică mondială.S. (1942). Geopolitica haosului. MehedinŃi. (1941). Unitatea pământului şi poporului româ-nesc. Resursele Terrei. Bucureşti 41. vol. Korten. Chestia orientală din punct de vedere etnografic.

ANEXE .

.

Anexa 1 Europa după primul război mondial .

Fayard. Paris.Anexa 2 Frontierele din Europa Centrală şi Orientală după cel de-al doilea război mon-dial (Sursa: Michel Foucher. p. 1993. 215) . Fragments d’Europe.

Anexa 3 „Explozia” Uniunii Sovietice Anexa 4 .

Frontierele Israelului .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful