NICU I. AUR MĂDĂLINA ANDREI CEZAR C.

GHERASIM

GEOGRAFIE ECONOMICĂ ŞI POLITICĂ UNIVERSALĂ EdiŃia a II-a

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

NICU I. AUR MADĂLINA ANDREI CEZAR C. GHERASIM

GEOGRAFIE ECONOMICĂ ŞI POLITICĂ UNIVERSALĂ
EdiŃia a II-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2004

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României AUR, NICU I. Geografie economică şi politică universală / Nicu I. Aur, Mădălina Andrei, Cezar C. Gherasim, - Ed. a II- a. - Bucureşti: Editura FundaŃiei România de Mâine, 2004 288 p.; 20,5 cm ISBN 973-725-169-5 I. Andrei, Mădălina II. Gherasim, Cezar C. 911.3:338(100)(075.8) 32.01:913 (100)(075.8)

3. Densitatea populaŃiei …………………………………. Conceptul de resurse şi clasificarea acestora ………….. Mobilitatea teritorială a populaŃiei ……………………. Industria petrolului ……………………………………. Bucureşti.4.SpiruHaret..3. 2.1.5. RepartiŃia geografică a populaŃiei …………………….. O.2. Industria energiei electrice ………………………………... Obiectul. Principiile şi metodele cercetării geografice şi ale geografiei politice ……………………………….ro CUPRINS Partea I GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ 1. resursele şi dezvoltarea durabilă …………… 3. Telefon/fax: 410.3. 6. Resursele energetice ………………………………………. 2. 3. 2. 2. Coli tipar: 18 Format: 16/61 x 86 Editura şi tipografia FundaŃiei România de Mâine Splaiul IndependenŃei nr.. 2004 Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor: Jeanina DRĂGAN Georgiana GÂRJOI Coperta: Stan BARON. Industria gazelor naturale ……………………………… 4..4. 11 11 16 20 23 25 26 30 34 39 42 43 55 68 68 69 70 75 82 86 .. 1. Structura populaŃiei ……………………………………..© Editura FundaŃiei România de Mâine. PopulaŃia. PopulaŃia.80 www.... 1. 2..1. Rolul geografiei economice şi politice universale în formarea specialiştilor din domeniul relaŃiilor internaŃionale şi al studiilor europene ………………….6. principiile şi metodele de cercetare ale geografiei ……………………………………………….2004. 3.43. Dinamica populaŃiei …………………………………… 2. 1. 313.2. Obiectul de studiu al geografiei..7. 3.. al geografiei umane şi interrelaŃiile cu alte ştiinŃe ………………………….3. Resursele umane ale Terrei.5..12. Sect. Industria carboniferă ………………………………….2. Metode folosite în cercetările de geografie economică şi în geografia politică ………………………………….P.1.. 2. Cornelia PRODAN Bun de tipar: 13.4. 3. Resursele energetice: rolul şi clasificarea ……………. 1. 83. resursele şi dezvoltarea durabilă …………………………………… 2. EvoluŃia numerică a populaŃiei ……………………….

Industria acidului sulfuric …………………………….. Metalurgia neferoaselor ………………………………...2. RepartiŃia geografică a pădurilor şi a industriei de prelucrare a lemnului …………………………………. 86 87 91 95 102 102 108 111 124 124 125 125 126 127 128 129 130 130 130 133 136 136 137 140 140 142 144 149 149 150 156 156 156 159 169 173 178 181 188 188 193 200 . 8.. 7.. Peisajele rurale. Culturile vegetale …………………………………… 11. 6. Industria materialelor de construcŃii ……………………. Industria celulozei şi a hârtiei ………………………….…………….. 5. blănăriei şi marochinăriei ………………………………………. ImportanŃa economică a agriculturii ………………. Prelucrarea industrială a materialelor de construcŃii ….. Rocile folosite în construcŃii …………………………..1.7. 12. peisajele agrare şi regiunile agricole ……………………………………………… 12.. 11. Industria petrochimică ………………………………… 6. 7.2. 5. ProducŃia de energie electrică bazată pe sursele reînnoibile ……………………………………………... 5.3.2.1.1. Geografia serviciilor …………………………………….4.3.2.1. Industria uşoară şi alimentară …………………………… 9.3.. Geografia agriculturii …………………………………… 11. EvoluŃia în timp şi spaŃiu a practicilor agricole ……. Industria metalurgică feroasă (siderurgică) …………….6. 6. 12. Tipuri actuale de agricultură …………..2.. Conceptul geografic de regiune industrială şi factorii care contribuie la gruparea industriei ……..2. RepartiŃia geografică a producŃiei de energie electrică ..2. Industria carbochimică ………………………………… 6. Industria de echipamente ……………………………… 6.7. 9. 9.3.. Geografia transporturilor ……………………………. Industria chimică …………………………………………. 10. Industria produselor clorosodice ……………………….6. Exploatările forestiere şi industria de prelucrare a lemnului ……………………………………………… 8. 12.4. Premisele dezvoltării agriculturii …………………… 11. 11. Principalele grupări industrial – urbane …………….. vânătoarea şi pescuitul ………. EvoluŃia şi rolul energeticii ……………………………...… 5.3.1. Industria metalurgică şi de echipamente …. 8. 6. Geografia turismului ………………………………... RepartiŃia geografică a pădurilor ………………………. ProducŃia de energie electrică bazată pe combustibili … 4. Conceptul geografic de servicii ……………………. 6..3. Creşterea animalelor.. Industria pielăriei. 10..3.. Industria îngrăşămintelor chimice ……………………. 7. 4. 11.1.4.2.5. Regiunile industriale ……………………………………. 6. 9.1..…………… 11.5.. Rolul şi funcŃiile pădurii ………………………………. 4... încălŃămintei.. Industria textilă ………………………………………. 7. Industria de medicamente ……………………………..4..1. 11. Industria alimentară …………………………………… 10.1..2.

... Geografia politică. Geopolitica şi geostrategia problemelor actuale ………. 5.. 5. subnaŃiunile. a mărilor şi oceanelor ……………………… 3. Geografia politică după al doilea război mondial …….. „Actorii” nestatali ……………………………………. Geopolitică şi globalizare ……………………………. Geopolitică şi geostrategie ……………………………….Kosovo. 2. 3..4. 6. Structura teritorială a economiei mondiale …………….Partea a II-a GEOGRAFIE POLITICĂ UNIVERSALĂ 1.. 3. 2.3. 5. 4. 6. 207 207 209 210 215 220 223 223 226 228 229 230 232 232 232 244 246 246 248 251 251 252 252 254 255 256 257 260 260 261 262 263 265 268 268 269 .3.. 1. 2..2.. Primele încercări de abordare a problematicii geografiei politice …………………………………….. Geografia politică contemporană ……………………… 2.. Elementele de bază ale economiei mondiale …………. 2. Geografia statului şi a naŃiunii. SituaŃia unor Ńări centrale şi semiperiferice în concepŃia lui Peter J..1. 5.. Timor. Focare de conflict .2.. Procesul de globalizare şi consecinŃele sale …………… 4.. Geopolitici regionale …………………………………. Extinderea geografică a economiei ……………………. EvoluŃia economiei mondiale …………………………. Transnistria …………………………………………….1.7. Geografia politică din perioada de tranziŃie spre civilizaŃia industrială şi epoca marilor descoperiri geografice până la jumătatea secolului al XIX-lea …….5.. 6. Globalizarea şi statul …………………………………. rolul crescând al Extremului Orient …………………………………………………. Elementele fundamentale ale statului …………………. geopolitica şi geostrategia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la al doilea război mondial …………………………….1.5.. 1.. Europa şi Rusia – probleme şi aspiraŃii ………………. problema palestiniană …………….1.8..… 6. iredentismul şi separatismul ………………………………………….4.6. Structura teritorială a economiei mondiale …………….. 2.5. „Lumea a treia” şi mişcările fundamentaliste …………. Geopolitica mişcărilor naŃionaliste şi fundamentaliste .1.… 5.. Geografia politică de la apariŃie până la abordările actuale …………………………………………………….3. 4. Conceptul de stat ……………………………………….7. Geopolitica şi obiectul său de studiu …………………. 6. Geopolitică şi geoeconomie …………………………… 6.2.. Drogurile şi securitatea naŃională ……………………… 6. Taylor ……………………….. MinorităŃile etnice. Globalizarea.... 5. 1.. 6..4.4..5...2. 5.1. 1.3. frontierelor.6..3. 3. Cecenia. statul şi frontierele naŃionale ……………. Crima organizată – de la local la global ……………….2. Conflicte şi ameninŃări la începutul secolului al XXI-lea . Orientul Apropiat.2. 1. China – o mare putere. geografia graniŃelor. Metodele analizei şi ale acŃiunii geopolitice ………….. 5. 6..

Harta politică a lumii în perioada interbelică …………. 270 271 271 272 274 274 276 277 278 278 279 283 PARTEA I GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ .. Uniunea Europeană ……………………………………. Harta politică a lumii în perioada modernă (1642 – 1914) ….....9. 8.. Anexe …………………………………………………………. Principalele probleme ale geografiei politice contemporane …………………………………………. ONU şi principiile dreptului internaŃional ……………. Harta politică a lumii din Antichitate până în 1642 (începutul istoriei moderne) …………………………… 8.. Marile ansambluri economice şi politice mondiale …….2..5. 8.6. Gruparea statelor după modul de asociere militară.. 7. 7..2. 8.3. 8.1.. Harta politică a lumii după cel de-al doilea război mondial ………………………………………………. 8.4.1..6.. EvoluŃia hărŃii politice a lumii ……………………………. 8. 7. Harta politică a lumii după 1989 ………………………. nivelul de dezvoltare economică şi ariile de decizie politică …………………………………….

.

1). pedosfe-ra). Obiectul de studiu al geografiei. hidrosfera. geografia politică. unele dintre acestea cuprinzând. În ansamblu. Un rol fundamental în dezvoltarea geografiei umane l-a avut şcoala franceză. Geografia umană presupune evidenŃierea următoarelor elemente: a) răspândirea teritorială. geografia umană (prin contribuŃiile hotărâ-toare ale lui Friederich Ratzel. geo-grafia istorică. OBIECTUL. la rândul lor. în special în secolul al XX-lea.1. prin influenŃa şi acŃiunea umană (materializată în individualizarea antroposferei). biosfera. b) studiul interrelaŃiilor dintre om şi mediul geografic (atât natu-ral. . geografia aşezărilor.1. cât şi antropic). geografia umană cuprinde o serie de ramuri: geografia populaŃiei. de la o abordare relativ restrictivă a relaŃiei om-mediu la analiza complexă a tuturor aspectelor geografice ale existenŃei umane. descrierea şi analiza factorului uman. Geografia este o ştiinŃă unitară care studiază două domenii: partea naturală a mediului geografic (geografia fizică) şi partea antro-pică (geografia umană). ea analizează acest mediu de la suprafaŃa globului terestru ca pe un sistem care realizează schimburi de energie şi substanŃă cu mediul cosmic şi cu mediul teluric (interiorul Pămân-tului). Apărută mai târziu. două sau mai multe discipline de sine stătătoare (fig. geografia socială. geografia economică. c) o sinteză regională care combină primele două elemente într-o proporŃie variabilă.. al geografiei umane şi interrelaŃiile cu alte ştiinŃe Geografia este ştiinŃa care studiază mediul format prin întrepă-trunderea geosferelor externe (litosfera. în primul rând Paul Vidal de la Blache şi Jean Brunhes. Elisée Reclus şi Karl Ritter) şi-a extins considerabil sfera de acŃiune. geografia cultu-rală etc. PRINCIPIILE ŞI METODELE DE CERCETARE ALE GEOGRAFIEI 1.

a locurilor centrale. consultanŃă. transferul şi manipularea băncilor de date. Localizarea resurselor. examinarea unor activităŃi legate de reŃeaua mijloacelor de transport şi comunicaŃii. Losch). Launhard. au fost lansate conceptele glo-balizării şi mondializării. 1998) • Geografia economică este ramura geografiei umane care stu-diază sursele de existenŃă şi care operează cu modelele spaŃiale ale producŃiei. Componentele geografiei umane (după George Erdeli şi colab. comerŃul şi serviciile de informatică. Palander. Christaller. de transporturi şi servicii.. O etapă distinctă în dezvoltarea geografiei economice s-a conturat prin apariŃia teoriilor geografice despre poziŃia teritorială a activităŃilor agricole. 1. dezvoltarea geografiei economice a contribuit la substituirea analizelor descriptive.Fig. În a doua jumătate a secolului al XX-lea. Weber. pentru studierea regio-nală a aspectelor economice. . industriale. localizarea şi dinamica factorilor economici. a început utilizarea metodelor cercetării operaŃionale. sociologice. Geografia economică are ca obiect de studiu aspectele spaŃiale ale producŃiei. schimbului şi consumului de bunuri mate-riale. distribuŃiei şi consumului de bunuri şi servicii. exploatarea resurselor naturale. matematice. repartiŃiei. În ultimele decenii. Von Thünen. conducând la identificarea factorilor şi la înŃele-gerea dinamicii proceselor ce afectează diferenŃierea spaŃială a acti-vităŃilor economice asupra mediului geografic. locul de prelucrare şi de distribuire. analiza spaŃială prin folosirea teledetecŃiei şi a înre-gistrărilor satelitare din cartografie. structuralismul. a interacŃiunii şi opŃiunii spaŃiale din economie (I. geografia economică evoluează la confluenŃa unor importante curente filosofice (pozitivismul. dobândind o nouă perspectivă sub influenŃa cuceririlor din tehnologie şi informatică privind stocarea. geodemografice şi geo-ecologice. conexiunea lor teritorială cu componentele geografico-fizice. uma-nismul). producŃia diverselor bunuri.

a. geopolitica studiază cu precădere interacŃiunea dintre state. propusă de Fr. Dacă geografia politică studiază interacŃiunea dintre om şi mediu. fapt ce implică evaluarea interacŃiunii dintre procesele politice şi organizarea spaŃială. preocupare. al relaŃiilor acestor unităŃi teritorial-politice cu diferite alte unităŃi. . geopolitica abordează proble-mele la scară internaŃională. „actorul” este numai statul.2) şi a abordărilor multiple din sfera ştiinŃelor geografice şi sociale. a evoluŃiei structurilor disipative ş. 2. „actorul” principal este individul sau statul. a relaŃiilor dintre procesele politice şi mediul geografic. efectele reprezentării politice în finanŃele publice.cercetare. o delimitare strictă a obiectului geografiei economice este dificilă din cauza numeroaselor interrelaŃii cu celelalte ramuri ale geografiei umane (fig. Totuşi. Componentele şi interrelaŃiile geografiei umane (după George Erdeli şi colab. • Geografia politică este ramura geografiei umane care studiază efectele teritoriale ale acŃiunii politice. Fig. cu frontierele şi graniŃele sale. metodă. a suportat un tratament represiv (ca reacŃie împotriva şcolii germane de geopolitică). în ideea creării unei ştiinŃe proprii care să analizeze statul ca o realitate spaŃială) analizează necesităŃile spaŃiale ale unui stat.a. Dacă geografia politică examinează condiŃiile de existenŃă spaŃială a statului. geografia politică se ocupă cu studiul statului. tendinŃa greşită de folosire a acestor termeni ca sinonime. care se comportă ca o entitate izolată şi independentă. rezultat din oferta factorilor de mediu. relaŃia dintre politică şi resurse. chiar Uniunea InternaŃională de Geografie a interzis dezbate-rea sub egida sa a unor astfel de probleme – fapt datorat şi incapacităŃii unor geografi de a face distincŃie între geografia politică şi geopolitică. a dinamicii fenomenelor.. în geopolitică. jocul de putere dintre acestea. intră în sfera acestei ramuri a geografiei umane. în geografia electo-rală. Există. cu morfologia şi caracteris-ticile statului. cu unele adăugiri) În ultimele două decenii se manifestă un interes tot mai crescut în ceea ce priveşte diviziunile politice mai mici (cele din interiorul statelor). geopolitica1 (termen introdus în 1899 de Rudolf Kjellen ca o dezvoltare a analizei organice asupra statului. Prin urmare. Dacă. 2000. acŃiunile autorităŃilor care au impact asupra activităŃilor economice ş. desfigurată sau redusă la calitatea de termen. iar geografia politică efectuează cerce-tarea la nivel 1 Între ştiinŃele moderne.Ratzel. cazul geopoliticii este aproape singular: controversată. În mod tradiŃional. uneori. în geografia politică.

piscicolă. Prima sesizează desfăşurarea puterilor în raport cu spaŃiul. N. Principiile geografice Fiecare ştiinŃă se ghidează după anumite principii.Spykman. aşezarea geografico-fizică şi aşezarea geografico-umană. jocul forŃelor care modelează lumea şi echilibrele sau crizele care decurg de aici. După al doilea război mondial.Mahon. orice fenomen are la bază o cauză generatoare.Cohen. S. acest principiu exprimă relaŃia dintre cauză şi efect. în sens invers. iar metodele repre-zintă modul de studiere. În condiŃii geopolitice diferite. area-lului). c) Principiul integrării geografice A fost introdus de Karl Ritter (contemporan cu Alexander von Humboldt). iar geografia nu poate fi concepută în afara repartiŃiei teritoriale).) b) Principiul cauzalităŃii În prezentarea acestui principiu se porneşte de la precizarea că el este legat de principiul conexiunii universale a fenomenelor. 1. geopolitică şi geostrategie sunt complexe. Geopolitica este obiect de studiu atât al geografiei politice. Analiza poziŃiei geografico-umane exprimă alegerea laturilor amplasării teritoriale a căror influenŃă s-a resimŃit în evoluŃia unităŃii respective şi care poate căpăta o însemnătate deosebită în viitor. a raporturilor şi corelaŃiilor dintre ele. oferind posibilitatea studierii repartiŃiei la nivel planetar sau regional. supusă oprobriului public. H. rezistenŃa la dezinformările din mass-media impun necesitatea culturii geopolitice şi reînnoirea gândirii academice. local sau regional. Geopolitica şi geostrategia sunt mai mult nişte practici ale puterii decât nişte cunoştinŃe. Acest principiu presupune obŃinerea generalizărilor plecând de la parte la întreg. de apă pentru irigaŃii etc. ÎnŃelegerea lumii în care trăim.B. a crizelor pe care o traversează. Este un concept specific şcolilor geopolitice anglo-saxone. iar în ultimul timp.mondial. celelalte două se axează asupra studiului „acto-rilor”. cunoaştere şi transformare a realităŃii obiective. Ele atribuie o importanŃă mai mare reprezentărilor.J. El defineşte legătu-rile indisolubile ale fenomenelor şi proceselor geografice.2. noŃiuni). cât şi al politologiei şi constituie un instrument folosit în politica externă a unui stat. concepte. termenul de geopoli-tică a revenit în spaŃiul public. 2 ReprezentanŃi ai geostrategiei pe plan mondial: A. adică de la regional la general şi. Raporturile între geografia politică. într-o manieră mult mai insistentă. acelaşi element geografic îşi poate schimba rolul (Dunărea în ultimii 2000 de ani a fost linie de apărare. unele modele matematice. frecvent.J.T. Punctul maxim a fost atins în 1989-1990. reacŃionară. Acest principiu a fost introdus în geografie de Alexander von Humboldt. în sfera cunoaşterii interzise. . În mod obişnuit se iau în considerare trei elemente ale aşezării geografice: aşe-zarea pe glob. prin care se fundamentează politica pactelor de agresiune”. fiind la rândul său. care încerca să explice raporturile dintre fenomenele geo-grafice pe baza comparaŃiei. factor generator pentru altele. Unii autori au considerat geopolitica drept „o teorie antiştiinŃifică. geopolitica a fost aruncată. Principiile şi metodele cercetării geografice şi ale geografiei politice Principiile cercetării geografice reprezintă totalitatea elemente-lor teoretice fundamentale (legi. motivaŃiilor şi calculelor lor. naŃional şi local. fapt ce duce la cunoaşterea fenomenelor analoage. constituite după un model academic. apoi cale de transport şi mai târziu resursă de hidroenergie. În esenŃă.2. încât se confundă cu geografia (a fost folosit pentru prima dată de geografi. Este cel mai vechi şi atât de necontestat. Prin termenul de geostrategie este definit un concept geopolitic militar referitor la planificarea spatială a unor acŃiuni menite să asi-gure apărarea sau securitatea unui stat. Anumite elemente ale gepoliticii şi geografiei politice se întrepătrund. prin aplicarea legităŃilor generale ale fenomenelor şi proceselor geografice la nivel teritorial. După 1980. în unele Ńări. Forma care concretizează principiul repartiŃiei spaŃiale este harta. prin turbulenŃa generală provocată de prăbuşirea comunismului. legat în special de unele acŃiuni militare maritime2. iar geografia economică.1.Mackinder. 1. utilizează: a) Principiul repartiŃiei spaŃiale (al extensiunii suprafeŃei.

deseori. determină schim-bări fundamentale geopolitice. b) Principiul istorismului cere ca orice fapt geografic actual să fie analizat şi explicat pe baza tratării istorice. pag. Bucureşti. Cu alte cuvinte. economică. 4 Ion Conea. fenomen sau proces şi a rolului fiecărui element şi al tuturor împreună. ParticularităŃile etnice au multiple urmări de ordin psihologic şi material în plan geopolitic.2. Integrarea geografică oferă o privire de ansam-blu asupra obiectului cercetat şi facilitează explicarea fenomenelor. modul diferenŃiat în care procesele economice afectează anumite regiuni ale globului şi pentru construirea unui model spaŃio-temporal al economiei mondiale. ca persoană colectivă. Geografia are un caracter integrativ. clan.1/1941. mai importantă decât stăpânirea unui teritoriu. cât şi naŃionalitatea. mijloacele economice prevalând tot mai mult asupra mijloacelor militare şi ideologice în lupta pentru dominaŃie.Dacă principiul metodologic al repartiŃiei spaŃiale precizează poziŃia şi întinderea teritorială a obiectului studiat. instituirii de relaŃii coloniale. Transilvania. în „Geopo-litică şi geoistorie”. care adesea capătă expresii geopolitice. o a doua putere economică a lumii este Uniunea Europeană. diferenŃierea suprafeŃei terestre şi organizarea spaŃială. constituind o latură a principiului integrării geografice. geografia trebuie să se limiteze la explicarea evolutivă a stării prezente”3. o pondere şi un rol evident dobândesc: a) Principiul regionalismului. translaŃia raporturilor dintre puteri pe planul relaŃiilor economice şi al creşterii interdepen-denŃei globale. culturală. Aceste grupări („comu-nităŃi economice”. 1. măsurilor administrative de modificare a actelor de identitate4. cu rădăcini în trecut. Regiunea cu o ascensiune spectacu-loasă este AsiaPacific.2. să-şi hotărască singure soarta conform intereselor lor. deoarece ocupă un spaŃiu vast şi de formă neregulată. geografia politică utilizează aceleaşi principii metodologice. formaŃiunile lingvistico-culturale fără elementul etnic sunt simple concepte teoretice. Analiza con-textului istoric este necesară geografiei politice pentru a surprinde re-laŃiile politico-economice spaŃiale. so-cială. Expansiunea economică (împreună cu propulsorul ei intern. inimă a pământului românesc. Ioan Donisă. cu aspiraŃii în prezent şi pentru viitor. sunt excluse argumentele ce decurg ca urmare a ocupării mili-tare. principiul integrării geografice cere urmărirea corelaŃiilor sau a conexiunilor pe aria respectivului obiect. Ca ştiinŃă integrativă. pe planul al doilea. c) Principiul naŃionalităŃilor şi al autodeterminării popoarelor s-a născut din ideea că atât omul ca persoană individuală. Principiile geografiei politice Fiind o ramură a geografiei umane. marile puteri au un interes vital în statornicirea unei ordini economice mondiale în care să nu existe bariere în calea comerŃului. Invocarea dimensiunii etnografice este justificată în măsura în care se referă la teritoriul cuprins prin dinamismul demografic firesc al unui neam. Editura Didactică şi Pedagogică. 133-134. Sunt evidente procesele susŃinute şi stimulate de progresele în comunicaŃia globală şi de accentuarea confruntării geo-economice. Activitatea transnaŃională a corporaŃiilor şi a altor forŃe nonsta-tale accentuează rolul prioritar crescând al puterii economice. popoarele trebuie să dispună de libera lor voinŃă. Rasa nu poate fi un criteriu sigur de analiză. Statele Unite a devenit centrul unei mari regiuni econo-mice a lumii. iar stăpânirea unei părŃi din piaŃă. nr. d) Principiul etnic permite analiza elementului (etnic) în grupul uman. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. urmărindu-se formarea lui în timp. 1977. apare ca expresie a integrării regionale a acestora. fiindcă grupul uman-social este o formaŃiune complexă. înnoirea tehnologică) devine dimensiunea preponderentă a puterii geopolitice. prezentând o importanŃă capitală prin determinarea dimensiunilor conceptului despre trib. Globalismul şi protecŃia intereselor naŃionale intră în raporturi contradictorii. 3 . care mai cuprinde Canada şi Mexicul. Cucerirea de noi pieŃe de desfacere devine un obiectiv geopolitic fundamental. naŃionalitate şi naŃiune şi a ariei lor de răspândire. care permite studierea faptelor (geografice) în condiŃionarea lor naturală. geografia are rolul de a evalua starea unor structuri. în cadrul cărora graniŃele naŃionale trec. iar aspectele locale se inserează în regional şi global. politică. relaŃia om-teritoriu. deci într-un tot unitar. deznaŃionalizării. „Pentru a evita suprapunerea cu istoria. „ansambluri geo-economice”). În mod deosebit. strămutărilor de populaŃie. creează grupări regionale care erodează rolul statului.

tehnica este o indicaŃie concretă”8. 7 Vasile S. fie prin introducerea principiu-lui sectoarelor. numeroase generalizări şi clasificări. pe opinia şi voinŃa publică. Bucureşti. pe baza cunoaşterii teoriei. 1. când teritoriul cuprinde alte naŃionalităŃi. înfiinŃarea unei AgenŃii interna-Ńionale privind reducerea tarifelor la bunurile manufacturate (G. explica şi evalua sursele poli-ticii externe a unei naŃiuni sau caracterul ei adecvat. pag.e) Principiul limitei etnografice. clasificarea şi abstracti-zarea materialului faptic. limita naŃiunilor5. În toate zonele populate. indicând ce este mai bine pentru o Ńară. Principiul plebiscitului „s-a aplicat sub diferite forme în probleme ce interesează delimitările de frontieră (în sec. Bucureşti. EvoluŃia Japoniei a confirmat aceeaşi tendinŃă. Metoda analizei NaŃiune – comunitate stabilă de oameni. S. Metode folosite în cercetările de geografie economică şi în geografia politică După Vintilă Mihăilescu. pe baza acesteia. a popoarelor şi chiar a triburilor sedentare prezintă avantaje net superioare în raport cu limitele artificiale. norme şi procedeee de cunoaştere şi ele depind de natura domeniului cercetat. Respectarea principiului limitei etnogra-fice se face cu uşoare abateri impuse de situaŃia zonei frontierei şi de interesele primordiale. g) Principiul interesului naŃional (al raŃiunii de stat).A. manifestată în particularităŃile specifice ale culturii. şi-au revenit după distrugerile suferite în timpul războiului. fie prin ocuparea unei regiuni considerate res nullus. Editura N’Erga. 8 Vintilă Mihăilescu. această metodă a fost utilizată încă din Antichitate. se ajunge astfel la cunoaşterea particularului şi.) au acŃionat pentru realizarea unei ordini economice mondiale care să permită factorilor de producŃie să circule liber între Ńările industrializate. justificare sau condamnare a politicilor.).U. a naŃionalităŃilor6. statele occidentale (îndeosebi S. Bernhard Varenius (geograf danez. În aceste planuri erau incluse măsurile privind convertibilitatea va-lutelor. efectuând. se pot formula concluzii asupra calităŃii unor fapte individuale. de teritoriu. b) Totalitatea trăsăturilor specifice unei naŃiuni. limita etnografică. Unitatea geografică teritorială nu poate fi admisă în fixarea limitelor. 1968. cu puŃin înainte de terminarea războiu-lui mondial. cetăŃe-nie (după DicŃionarul limbii române moderne. Limita etnografică nu s-a putut şi nu poate fi trasată atât din cauze de ordin economic şi politic.U. În regiunile în mare parte nelocuite s-au aplicat limita astrono-mică. Plebiscitul este un element fundamental al dreptului popoarelor. … metoda este o indicaŃie abstractă. fiind o limită de drept. Acest principiu se foloseşte pentru a descrie.A. geografia aşezărilor umane şi geografia economică. 310. care serveşte ca mijloc de propunere. pag. Limita etnografică înlesneşte dezvoltarea naŃiunii în cadrul ei firesc. pe teri-toriul unui stat naŃional.3. este superior celorlalte principii. Metoda deductivă Dacă metoda inductivă ajută ordonarea. crearea unei Bănci Mondiale. locuind pe teritoriul unui stat multinaŃional sau ca minorităŃi. După al doilea război mondial. economice şi ale apărării naŃionale. „metoda este totalitatea procedeelor care conduc raŃiunea la aflarea sau demonstrarea adevărului. pag. iar apariŃia ComunităŃii Economice Europene a fost un semnal că Ńările sprijinite de S. 1622-1650) a introdus-o cu fermitate. f) Principiul plebiscitului se bazează pe consultarea populaŃiei. este şi un instrument al acŃiunii politice. Editura Academiei Române. De altfel. Metodele geografiei reprezintă un ansamblu de reguli. 101.A. 5 . Metoda inductivă este una din căile principale de abordare a realităŃii geografice. DicŃionar de geografia populaŃiei. 528). În materie de delimitări de state. a genera-lizării şi abstractizării. Metoda inductivă Această metodă constă în abordarea realităŃii prin studiul singularului şi particularului pentru găsirea trăsăturilor comune care exprimă generalul. împreună cu Marea Britanie şi-au coordonat acŃiunile privind crearea unei astfel de „ordini” economice deschise. geometrică sau linia de referinŃă. iar în secolul al XVII-lea. un procedeu de natură politică aplicabil în orice împrejurare şi în toate problemele ce interesează ordinea internă a statelor şi ordinea internaŃională. totodată. motiv pentru care este considerat o expre-sie a sufragiului universal. c) Calitatea unui individ de a aparŃine unei naŃiuni.T.A.Cucu. metoda deductivă permite utilizarea unor judecăŃi care pleacă de la premise ce conŃin generalul. XIII şi XIV. Ionica Soare. 1958. apă-rută pe baza unităŃii de limbă. Editura Academiei Române. În geografie. 6 NaŃionalitate – a) Comunitate de oameni cu aceleaşi caractere naŃio-nale. de viaŃă economică şi de factură psihică. caracter naŃional. Geografie teoretică. pentru delimitările frontierelor în Argonne şi în alte părŃi ale FranŃei. istoriceşte constituită.T. cât şi datorită infiltraŃiei în zonele de frontieră a unor elemente etnice străine. derivate.U. să exprime voinŃa lor”)7. locuitorii sau reprezentanŃii lor au fost chemaŃi ca «martori».

7 . Simion MehedinŃi menŃiona că harta este „un al doilea ochi al geografului”. Geografia face uz în perma-nenŃă de metoda sintezei. Studierea fenomenelor geografice a fost confruntată dintotdeauna cu un număr mare de variabile. Dacă globul geografic este o reprezentare fidelă a realităŃii. Introducere în geografie ca ştiinŃă. micşorată şi generalizată a suprafeŃei terestre. Geografia caută şi stabileşte cu exactitate locul şi importanŃa fiecărei părŃi componente în cadrul sistemului sau subsiste-mului studiat. de nedeterminare şi de întâmplare. i) Metoda modelelor Una dintre modalităŃile de folosire a limbajului matematic şi. Această metodă constă în compararea diverselor fapte de acelaşi gen pentru a descoperi asemănările şi deosebirile dintre ele. Metoda cartografică Harta şi globul geografic s-au născut încă din Antichitate. haosului. modelarea matematică. structurilor disipative. Analiza trebuie să rămână la nivelul entităŃilor care reprezintă părŃile componente ale sistemului şi subsistemelor economice şi al raporturilor dintre ele. a obiectelor. harta serveşte atât pentru efectuarea cercetării.a. redau o anumită interacŃiune sau o evoluŃie spaŃio-temporală. . cât şi pentru reprezentarea rezultatelor acesteia. London. reconstituindu-se astfel evoluŃia procesului. În afară de globuri geografice şi de hărŃi. 1931.. inclusiv al omului în cadrul mediului geografic. pag. o multitudine de informaŃii din sfera geografiei economice şi politice. a fractalilor. În geografia contemporană un rol im-portant are o formă aparte a modelării. Potrivit acestei metode. a formei urbane are o arie de aplicativitate care creşte de la un an la altul. a analizelor cantitative. modelul permite studierea părŃilor şi a proprietăŃilor. Bucureşti. diagrame. fiecare fapt geografic trebuie studiat în devenirea lui. Metoda istorică aplicată în geografie permite analiza fenomenelor şi proceselor în evoluŃia lor temporală. Harta redă. marele geograf a dorit să sublinieze că prima formă de redare a rezultatului observaŃiei geografice a fost harta şi abia mai târziu a apărut descrierea prin cuvinte. procesului sau sistemului real. o reprezintă modelul. relaŃiile şi chiar unele legi. iar statistica „asigură mijloacele pentru analiza datelor şi verificarea ipotezelor care se sprijină pe aceste date”10. dar numai sinteza duce la reconstrucŃia mintală a obiectului descompus în părŃi. cu atât mai mult cel geografico-economic sau geografico-politic. Metoda comparativă Fundamentarea metodei comparative în geografie aparŃine lui Alexander von Humboldt. proceselor şi fenomenelor aflate pe ea. datorită nonconfor-mismului şi efervescenŃei pe care le produc în lumea ştiinŃifică. iar „cea dintâi pagină de geografie a fost un plan sau o hartă”9. Simion MehedinŃi sublinia importanŃa folosirii în geografie a metodei comparative. David Harvey. Analizele constitutive şi modelarea matematică reprezintă o cale metodologică deosebit de utilă în studiile geografice privind diagnosticarea şi organizarea teritorială. logice. cartograme ş. Geografia recurge la analiză datorită cerinŃelor cu-noaşterii. constructive. Mode-lele matematice 9 10 Simion MehedinŃi. care ilustrează un anume aspect geografic. care au o dinamică diferită. uşor accesibile. folosind metoda sintezei. într-o formă sinte-tică. vol. Terra. I. exprimând o mare doză de incertitudine. Explanation in Geography. Modelele au funcŃii normative. În geografie. prin acestea. cantitatea extremă de interacŃiuni şi interferenŃe între elementele unei entităŃi scapă raŃionalismului clasic. Complexitatea. metoda cartografică face uz şi de alte reprezentări grafice: profile. Prin analiza funcŃională. această aplicare a dus la individualizarea geografiei istorice. fenome-nelor şi proceselor studiate în părŃile lor componente pentru observa-rea şi cunoaşterea în detaliu a caracteristicilor şi funcŃiilor pe care le au. Fiind o copie simplificată a realităŃii. Modelarea constă în construirea unei reprezentări a obiec-tului. Metoda sintezei Sinteza duce la reconstrucŃia mintală a obiectului descompus în părŃi prin analiză. precum şi surprinderea legăturilor funcŃionale. mai ales. psihologice şi de sistematizare. poate fi surprins rolul fiecărui component. pag. harta este o imagine bidimen-sională. Metoda istorică Simion MehedinŃi cerea aplicarea metodei istorice în geografie. ară-tând că prin aceasta se poate ajunge la descoperirea unor forme intermediare. cognitive. h) Metoda statistico-matematică David Harvey arată că matematica „asigură mijloacele pentru formularea viguroasă şi simplă a argumentelor”.Această metodă constă în descompunerea obiectelor. Teoria bifur-caŃiei. 339.121. a metodelor matematice. dar cu menŃinerea numai a părŃilor şi proprietăŃilor caracteristice şi mai importante. 1969.

folosesc simbolurile şi formulele pentru a reprezenta realitatea. Rolul geografiei economice şi politice universale în formarea specialiştilor din domeniul relaŃiilor internaŃionale şi al studiilor europene Geografia economică şi geografia politică s-au impus ca ramuri ale ştiinŃei (ale geografiei umane). . la optimizarea exploatării resurselor. în special. constrângerile exercitate de me-diul internaŃional asupra fiecărei Ńări s-au intensificat. relaŃiile dintre procesele politice şi modul geografic. Geografia economică contribuie la organizarea şi modelarea optimă a spaŃiului geografic. studiază gruparea statelor şi relaŃiile globale. sociale. ramură a geografiei umane. fiind determinat de suma unor opŃiuni politi-ce. iar marjele de manevră ale politicilor economice se cer analizate. politice şi culturale. dar şi transregională. consultanŃă. Asocierea cunoştinŃelor de geografie economică cu cerin-Ńele viitoarei profesiuni contribuie la formarea unei gândiri economice fundamentate şi active în planul realităŃilor prezente şi viitoare. evaluează interacŃiunea dintre procesele politice şi organizarea spaŃială. şi a dezvoltării dura-bile. forestiere. scopul său fiind acela de a sesiza legi ale dinamicii. necesitatea unei integrări mai strâns bazate pe un proiect politic. reŃeaua industrială. Geografia economică cuprinde mai multe subramuri: • Geografia resurselor • Geografia agriculturii • Geografia industriei • Geografia serviciilor Geografia economică studiază o serie de activităŃi: . .. a influenŃelor pe care le au deciziile politice asupra teritoriului respectiv. . a influenŃelor pe care teritoriul respectiv le are asupra compor-tamentului politic uman şi. asamblate etc. construite. turism. FuncŃiilor ireductibile ale statului li s-au adăugat politici structurale cu obiective pe termen lung privitoare la competitivitate. Locul statului diferă de la o Ńară la alta. pe de o parte. Mondializarea se manifestă printr-o integrare tot mai accentuată a economiilor naŃionale şi a întreprinderilor de amploare regională. depen-denŃa unei Ńări faŃă de celelalte Ńări a sporit. Modelele ajută la depăşirea fazei intuitive în descrierea şi înŃelegerea realităŃilor geografico-economice şi geopolitice şi la stăpânirea complexităŃii. După al doilea război mondial. mondializarea este o realitate ce nu poate fi ocolită. bancare).4.). toate Ńările suportă constrângeri din exterior. acceptarea solidarităŃilor dintre Ńări. la constituirea unor structuri economice şi sociale integrale şi corect proporŃionate. fabricate.cuaternare (cercetare. 1. agricole). s-au abordat conceptual manifestările cu caracter obiectiv generate de expansiunea economică. politici macro-economice de reglementare conjuncturală destinate să amortizeze ampla-sarea ciclurilor economice şi. de antrenare a unui număr tot mai mare de state şi de activităŃi în sistemul economic contemporan.secundare (producŃia diferitelor bunuri materiale – manufactu-rate. politici microeconomice care să susŃină sectoare considerate prioritare. a-i prognoza evoluŃia viitoare prin calcularea efectelor pe care le-ar avea variaŃia fiecărui factor. În ultimele decenii s-a manifestat un interes deosebit pentru aplicarea teoriei localizării. pe de altă parte. politici sociale de protecŃie şi de redistribuire. diviziunile politice. coeziunea socială etc. s-a accentuat latura aplicată a geografiei economice. Astăzi. ÎnŃelegerea şi aplicarea conceptului novator al globalizării con-stituie un proces de intensă aprofundare a interdependenŃelor econo-mice. Geografia politică. în general. crearea ComunităŃii Economice Europene (în 1957) şi deschiderea progresivă a graniŃelor au făcut să crească puternic ponderea acestor pieŃe în întreaga activitate. să evite recesiunile. Toate acestea indică interdependenŃa crescândă dintre politic şi eco-nomic.). relaŃiile dintre politica publică şi dezvoltarea resurselor. mai ales. conceperea unor instituŃii novatoare. comerŃ. relaŃie privită prin prisma. capacitatea de a participa la îndeplinirea dezideratelor dezvoltării. Liberalizarea pieŃelor mondiale.terŃiare (servicii de transport. iar conjunctura interna-Ńională determină tot mai mult conjunctura naŃională.primare (extracŃia şi exploatarea resurselor naturale – minerale. . Geografia modernă este o disciplină a dinamicii fenomenelor. de informatică etc. în acest sens. dintre individ sau comunitatea umană şi suprafaŃa terestră unde aceasta trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea. repartiŃiei şi funcŃionării spaŃiale a proceselor sau fenomenelor pentru a fi utilizate în practica dezvoltării şi a relaŃiilor internaŃionale. a-i caracteriza dinamica. O recesiune în Ńara unui partener comercial are repercusiuni inevitabile asupra celor-lalte Ńări şi.

creşterea populaŃiei. a cuplului sau a unei populaŃii de a procrea (de a naşte copii vii). de intrări şi ieşiri care îi modifică starea (fig.vârsta căsătoriei. Creşterea proiectată a populaŃiei. măsurată prin numărul de copii.1. creşterea moderată a populaŃiei şi interconectarea (care creează atât probleme. 2000. nu se pot obŃine fără utilizarea eficientă a resurselor umane. decăderea industriei pescuitului.3. populaŃia umană este privită ca resursă fizică şi intelectuală. 3). Fertilitatea este manifestarea efectivă a fecundităŃii femeii. Fig. Sistemul populaŃiei se intersectează cu alte sisteme. populaŃie ocupată.a. diminuarea resurselor de apă. 3. Editura Tehnică. cât şi şanse). RESURSELE ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ Pentru problemele de geografie economică şi politică. decât orice altă tendinŃă. exacerbând toate celelalte probleme de mediu sociale şi politice11. al dece-selor (M) sau ca efect al imigrărilor (I). 11 Lester Brown. supravegherea impactului activităŃilor economice asupra mediului ş.intervalul dintre naşteri. . Bucureşti. energetice. Toate activităŃile umane. scăderea suprafeŃei de teren agricol pe persoană. Învelişul uman este cel mai dinamic component al mediului geografic. 2. Fluxurile N şi M schimbă stările populaŃiei. Totodată. în următoarea jumătate de secol. . pag.2. ori al emigrărilor (E). natalitatea. mobilitatea. a materiilor prime ş. divorŃialitatea. sporul natural. prin prisma resurselor alimentare. PopulaŃia ca sistem deschis Conceptul de dinamică a populaŃiei semnifică procesul general de schimbare a numărului acesteia ca urmare a naşterilor (N). . accentuarea laturilor calitative ale producŃiei.a. nupŃialitatea. poate să afecteze mult mai direct progresul economic şi pacea pe Terra. PopulaŃia mondială este o sumă de populaŃii naŃionale. dar mai ales pentru categoriile de populaŃie activă economico-social. procesele şi fenomenele sunt analizate şi apreciate după implicaŃiile pozitive sau negative asupra populaŃiei. în totalitatea sa. mortalitatea. Provocările unui nou secol. La începutul secolului al XXI-lea. EvoluŃia numerică a populaŃiei depinde de valoarea unor indica-tori: fecunditatea. cuplului sau populaŃiei. scăderea suprafeŃelor de pădure şi dispariŃia unor specii de animale şi plante. RESURSELE UMANE ALE TERREI. creează noi subsisteme. relaŃii şi conexiuni.structura pe grupe de vârstă. studiul populaŃiei reprezintă primul element de referinŃă. Fertilitatea generală a populaŃiei femi-nine în vârsta de reproducere (convenŃional între 1549 de ani) este determinată de: . Fecunditatea este capacitatea fiziologică a femeii. Dinamica populaŃiei PopulaŃia umană este un sistem deschis în care fluxurile sunt date de naşteri şi decese. Redimensionarea creşterii economice prin distribuŃia echilibrată a resurselor naturale. Trei forŃe sunt decisive pentru dimensionarea dezvoltării umane: inovaŃia şi influenŃarea economiei. în Starea Lumii 2000. POPULAłIA. o sumă de generaŃii aflate în conexiune. iar acestea. dintr-o Ńară sau alta. fertilitatea. câteva tendinŃe clare legate de mediu modelează viitorul civilizaŃiei.

în ultima jumătate de secol. Fertilitatea este influenŃată de condiŃiile de viaŃă social-cultural-eco-nomice. Somalia 47.1 38.8 27.8‰ în perioada 1995-2000). culturali. P – numărul populaŃiei medii în acelaşi interval. avort etc. . psihologici. Coreea de Sud şi Japonia. genetici. Danemarca. unităŃi administrative sau locali-tăŃi).4 19.rata de nupŃialitate. proporŃia naşterilor la 1000 de Valorile acestui indice sunt influenŃate de factori social-econo-mici-culturali. prin aceasta se încearcă realizarea controlului creşterii populaŃiei pe calea folosirii deliberate a contracep-Ńiei şi a altor metode artificiale.1 15.rata de divorŃialitate. Indicele sau rata natalităŃii se calculează cu relaŃia: N= n ⋅ 1000 P în care : N – natalitatea.5‰.. 1000 – constantă ce indică persoane. Niger 50. La nivel mondial.2‰.1 16.6‰.9 39.9 20.1 11.6 14.2 15.2 în Belgia.măsurile de politică demografică. datorită unei proporŃii însem-nate din populaŃia Terrei care este tânără (aptă de reproducere).8 21.5 10. de tradiŃie şi de politica demogra-fică.2 15.4 44.3 17.1 19952000 22.9 19801985 27. • Mortalitatea . a unei Ńări. psihologici. cele din Africa) depăşeşte 45‰ (Afganistan 50. a scăzut de la 5 la 3.6 42. liberă de către cuplu a numărului de copii şi eşalonarea naşterilor. politice şi religioase ale femeilor. fiind măsurată pe baza raportului dintre numărul total al născu-Ńilor vii şi numărul populaŃiei totale (numărul mediu) al anului respectiv.1 13.1 29. economici.3 45. Contro-lul naşterilor este considerat ca un ajutor esenŃial în atingerea unor nive-luri scăzute ale ratei de creştere a populaŃiei.3‰ şi.8 30. .9 10.3 24.6 28.0 12. este planifi-carea familială (planning familial).9 20002010 19.latinesc. fertili-tatea.9 33.5 19. în special în anumite state. inclusiv sterilizare.6 15. .6 33.6 La scară continentală. este sub 12‰.5 13. respectiv. de regulă. tendinŃa generală este de scădere: în Ńările dezvoltate ale Europei. precum şi de unele culte religioase ce se opun (în virtutea unor principii morale) la orice formă de control artificial al naşterilor.9 25. Conceptul de planificare familială înseamnă determinarea conştientă.6 27. Guineea 47. Aceasta are totuşi efecte scăzute.0 23. Americii de Nord şi Asiei. Tabelul 1 EvoluŃia indicelui natalităŃii în perioada 1975 – 2000 şi estimări până în anul 2010 (‰) 19751980 Indice mediu pe Glob Africa America Latină America de Nord (fără Mexic) Asia Europa Oceania 28. Acest indice este de peste 7 în Coasta de Fildeş şi Malawi şi sub 1. iar Africa – cei mai înalŃi.8 19851990 26. Europa şi America de Nord au cei mai mici indici (10. continentală. determinat de numeroşi factori. religioşi.3 19901995 23. 13. Con-ceptul de planificare familială este privit cu suspiciune de guvernele unor Ńări slab dezvoltate economic. • Natalitatea (N de la adj. n – numărul născuŃilor vii în perioada calculată.factorii sociali. iar în Ńările aflate în curs de dezvoltare (Ńările arabe.7 19.3‰ – tabelul 1).proporŃia celibatarilor. natalis – de naştere) este un fenomen demografic reprezentat prin frecvenŃa naşterilor la o populaŃie (mondială. Un model cultural.5 18.4 14. .8 20.

pe rolul acesteia în schimbările ce au loc în populaŃie şi influenŃa mediului asupra ei. ca număr al populaŃiei medii anuale (numărul de persoane la 1 iulie al anului calendaristic respectiv).7 7.5 12. Mozambic 143‰. 1000 – constanta ce indică proporŃia deceselor la 1000 de persoane. Indicele sau rata mortalităŃii se calculează cu relaŃia: M= m ⋅ 1000 P în care: M – indicele de mortalitate. starea de sănătate.9‰). America de Nord. în Asia şi Australia.8 7.5 8. Emiratele Arabe Unite (2. cu o asistenŃă medicală de calitate: Japonia 4‰.9‰). Olanda 7‰. • Soldul (bilanŃul) natural al populaŃiei DiferenŃa dintre numărul născuŃilor vii şi totalul deceselor.3 11.5 8. iar cea mai mare în Afganistan (20. notat cu M (de la latinescul mortuus-mortul).3 11.4 6. iar ratele cele mai înalte se găsesc în Africa intertropicală (tabelul 2).7 19801985 10.3 7. n – numărul naşterilor vii în anul calendaristic dat. mortalitatea generală a scăzut până la 9‰. al doilea vârf revenind grupelor de peste 65 de ani. Italia. Germania 6‰. Mortalitatea este frecvenŃa deceselor pe o perioadă determinată în cadrul unei populaŃii sau categorii de populaŃie.3 7. exprimată în valori relative (‰). astfel: „dispariŃia definitivă a oricărei evi-denŃe a vieŃii în orice moment de timp.a.3 7. După vârstă. Cele mai mici valori ale acestui indice se înregistrează în Ńările dezvoltate economic. mortalitatea este bimodală: mortalitatea infantilă reprezintă un vârf. Studiile geografice se axează pe stabilirea unor modele spaŃiale ale mortalităŃii. calculată pentru un an sau o perioadă.8 10.6 6.7 8.6 10.3 7. Cele mai mari areale cu mortalitate redusă sunt în vestul şi sudul Europei.9 6.Decesul.2 8. m – numărul absolut al deceselor în decursul unei perioade calendaristice (de obicei.7 20002010 8.8‰). Mortalitatea este influenŃată de nivelul de trai.6 8. este un eveniment definit la ONU. ne oferă bilanŃul (sporul. Danemarca. de obicei. FranŃa.1 19851990 9.7 8.4 8.5 7. iar cele mai mari în Africa: Mali 154‰. după ce a avut loc naşterea vie (încetarea postnatală a funcŃiilor vitale fără posibilitate de resuscitare)”.9 8.6 14.3 16. un an).6 8.5 10.).5 19952000 8. Malawi 139‰ şi Guineea Bissau.3‰) şi Sierra Leone (22. Mortalitatea cea mai redusă este în Kuweit (2. soldul) natural al populaŃiei.6 Pe ansamblul planetei. Suedia 5‰. Costa Rica (3.9 19901995 9.8 8. nivelul activităŃii sanitare.7 11.9 13.5 10. războaie ş.5 9.0 17.7 8.3 14. care se calcu-lează cu relaŃia: . mo – decesele sub vârsta de un an. Mortalitatea infantilă (mortalitatea nou-născuŃilor până la împli-nirea vârstei de un an) se calculează cu formula: Mo = mo ⋅ 1000 n în care: Mo – rata de mortalitate infantilă. nordul şi sudul Africii. P – numărul populaŃiei expuse riscului de deces luat. Tabelul 2 EvoluŃia indicelui mortalităŃii în perioada 1975-2000 şi estimări până în anul 2010 (‰) 19751980 Indice mediu pe Glob Africa America Latină America de Nord (fără Mexic) Asia Europa Oceania 11.6 7.2‰). evenimente negative (calamităŃi naturale.

începută o dată cu apariŃia omului. M – mortalitatea.1 16.3 12. N – natalitatea.0 10.65 6000 1. Siria.6 5.8 20.2 18. eradicarea unor maladii şi a provocat o creştere deosebit de accentuată a populaŃiei începând cu secolul al XVIII-lea.0 27.1 18. astfel s-a declanşat creşterea demografică modernă (tabelele 4 şi 5).6 19952000 13. Kenya (tabelul 3). România.45 1175 0.1-2‰ şi aceasta pe fondul unei natalităŃi foarte reduse şi al unei mortalităŃi în jur de 11 ‰ cauzată de îmbătrânirea populaŃiei.H.7 3. Niger.5 14.2 11.H.4 6.5 18. Italia. 1000 – constantă ce indică populaŃia celor rămaşi în viaŃă la 1000 de persoane.9 11. Tabelul 4 EvoluŃia numerică a populaŃiei Terrei şi ritmul mediu anual de creştere (%)* Anul 8000 î. Grecia.54 22.6 25.4 6.2.85 3697 2. Fazele de creştere intensă a populaŃiei sunt în strânsă concor-danŃă cu progresele din sistemele de producŃie.85 5000 1. 1650 1750 1850 1900 1950 1960 1970 1987 1999 2025 Numărul populaŃiei Ritmul mediu anual (%) (milioane de locuitori) 5 100 250 400 550 725 0.S n = (N − M) ⋅ 1000 în care: Sn – soldul (bilantul. 1000 d.2 24.1 4. În Africa şi Asia se înregistrează cei mai mari indici ai sporului natural (între 25-35‰).7 11.40 . iar în Ńările foste socialiste. Rusia.1 28.80 3019 1.8 0. Liberia.2 20002010 11. RevoluŃia industrială a generat o creştere a productivităŃii muncii în agricultură.3 28.2 -1.7 15. sporul) natural. în celelalte state europene este între 0.2 19801985 17.6 8.4 19901995 14.2 11..4 7.6 19. de condiŃiile social-economice şi sanitare.H. Tabelul 3 Indicele soldului natural al populaŃiei în perioada 1975-2000 şi estimări până în anul 2010 (‰) 19751980 Indicele mediu pe Glob Africa America Latină America de Nord (fără Mexic) Asia Europa Oceania 17. în Ńări precum: Oman.6 3.3 13.60 8000 1. 1 d. Ungaria ş.7 19851990 17.2 -1. EvoluŃia numerică a populaŃiei Numărul şi repartiŃia geografică a populaŃiei Terrei reprezintă rezultatul unei îndelungate evoluŃii.3 7.a.9 2. Ucraina.H. BilanŃul natural este negativ într-o serie de Ńări europene: Germania.1 21.2 24.50 1600 0. extinderea activităŃilor secundare şi terŃiare.8 3. 5000 î.50 2516 0.

invaziile. regiuni.2050 9800 1. progresele medicinii. datorită ameliorării tehnicilor agricole. în Europa secolelor XVI-XVII.0 19601969 10 8. Dacă. începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Creşterea spectaculoasă a numărului locuitorilor este exprimată metaforic prin sintagma „explozie demo-grafică”.). natalitatea avea valori de 45‰. ciuma neagră. foametei şi conflictelor militare).0 5. au determinat o nouă creştere demografică (a doua „revoluŃie demo-grafică”). Un rol important în procesul de creştere a populaŃiei l-au avut introducerea vaccinurilor la începutul secolului al XIX-lea şi comba-terea variolei. Creşterea bruscă a populaŃiei Terrei a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. în principal. numărul locuitorilor planetei a crescut de 4 ori mai repede decât în secolul al XIXlea. 1996 (cu unele modificări) Tabelul 5 Dinamica miliardelor de locuitori ai Terrei Numărul miliardelor 1 2 3 4 5 6 Anul atingerii a încă unui miliard 1830 1930 1960 1974 1987 1999 Intervalul necesar (ani) Sute de mii de ani 100 30 14 13 12 Tabelul 6 PopulaŃia mondială după anul 1900 Anul 1900 1920 1940 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 1999 Milioane de locuitori 1600 1815 2150 2516 2751 3019 3336 3697 4080 4447 4854 5295 5702 6000 Numeroase evenimente şi fenomene.0 3.20 * Sursa: Raportul FNUAP. După 1945 a început a treia „explozie demografică”. programelor în domeniul sănătăŃii (tabelul 6). ce s-a mani-festat pe întregul glob până la mijlocul anilor ’60. variola. mai ales spre sfârşitul secolului al XIX-lea. migra-Ńiile. Ńări łări dezvoltate Europa 19501959 13 8. inundaŃiile ş. războaiele şi unele hazarde naturale (cutremurele. Industrializarea şi urbanizarea Occidentului au produs o agravare a condiŃiilor de viaŃă.0 19901999 3. care a generat un recul al populaŃiei.0 19701979 8. În secolul al XX-lea.0 3. iar după aceasta.0 . tifosul. iar mortalitatea atingea 35‰ (datorită epidemiilor. Tabelul 7 Ratele medii de creştere demografică pe mari regiuni şi în România (‰) Continente.a. holera etc. numai în Ńările slab dezvoltate (tabelul 7). creşterea s-a accentuat după al doilea război mondial datorită.) au avut ca urmare scăderea numărului populaŃiei. de-a lungul timpului: bolile (ciuma. ritmul de creştere s-a mărit prin scăderea mortalităŃii infantile şi îmbunătăŃirea bazei alimentare.0 19801989 6.

migraŃia popoarelor. comerŃul cu sclavi. înso-Ńită de schimbarea domiciliului obişnuit între două unităŃi adminis-trativ-teritoriale. mortalitate redusă datorită îmbunătăŃirii con-diŃiilor de viaŃă. În acest concept nu intră nomadismul actual. Într-un mod simplificat. ele îmbrăŃişează o viziune sistemică. Mobilitatea teritorială a populaŃiei 2.1. guvernele pătrund într-un domeniu neexplorat în privinŃa raportului populaŃie-mediu-resurse. dar la un nivel scăzut – cazul sta-telor dezvoltate (avantajele economice şi sociale corelate cu o mortalitate infantilă scăzută determină diminuarea dorinŃei oamenilor de a avea familii numeroase). La sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul noului secol au apărut şi alte aspecte care nu pot fi explicate cu ajutorul acestei teorii. ale persoanelor dintr-o localitate în alta. – natalitate şi mortalitate în echilibru. apoi pe analiza raportului dintre numărul locuitorilor şi economie. Conceptul de mobilitate a populaŃiei Dacă naşterea. care a crescut de 8 ori. Europa. India. iar Japonia şi-a triplat populaŃia. America Latină şi Asia – o creştere spectaculoasă. a Indiei cu 600 de milioane.0 18 28 26 20 21 14 16 13 În secolul al XX-lea. iar Africa. şi modificarea unor caracteristici de ordin social. iar a Ńărilor Maghrebului de 5 ori. – rată mare a natalităŃii. social şi cultural.migraŃie internă. este cuprins în conceptul de mobilitate spa-Ńială a populaŃiei. Se apreciază că un locuitor al Terrei din 5 este chinez. ca urmare a influenŃei diferiŃilor factori de ordin social-economici. decesul. care cuprinde totalitatea depla-sărilor însoŃite de schimbarea definitivă a domiciliului între două Ńări. populaŃia Chinei a crescut cu peste 700 de milioane de locuitori. creşterea numărului celor din mediul rural lipsiŃi de pământ. se manifestă tendinŃa de scădere lentă a populaŃiei. Dacă teoriile despre populaŃie au fost centrate multă vreme în jurul raportului dintre numărul locuitorilor şi resursele alimentare.0 21 28 30 21 21 13 16 17 7. constituită din totalitatea deplasărilor însoŃite de schimbarea definitivă a domiciliului în cadrul unei Ńări. – populaŃia creşte rapid.migraŃie internaŃională (externă). 2. care. pe distanŃe mai mari sau mai mici. MigraŃia populaŃiei este o formă a mobilităŃii geografice. În raport cu graniŃele politice ale unei Ńări. diferitele forme ale navetismului sau migraŃiei pendulare. de 6 ori decât a Europei şi de 7 ori decât a Americii Latine. divizarea lumii din punct de vedere demografic. ele se referă la: capacitatea de susŃinere a unei populaŃii numeroase. turismul. migraŃia poate fi: . În acest concept se includ şi nomadismul (ca formă istorică de mobilitate). . deplasările sezoniere. ca urmare a războaielor şi a scăderii fertilităŃii. în esenŃă. O evoluŃie explozivă a avut populaŃia Braziliei şi a Mexicului. înregistrează o creştere redusă în comparaŃie cu alte regiuni ale Terrei. indiferent de durata absenŃei din localitatea de origine.0 22 28 28 24 22 17 16 19 10 7. . invaziile. În mai multe state europene. unul din 6 este indian şi unul din doi trăieşte într-una din următoarele 4 Ńări: China. căsătoria şi divorŃul sunt evenimente cuprinse în conceptul general de mişcare naturală a populaŃiei.3. ale navetiş-tilor. între uni-tăŃile administrative. SUA şi Rusia. cu şi fără schimbarea domi-ciliului stabil. se referă la modificările demografice produse asupra populaŃiei prin progresul economic. tendinŃele divergente în alimentaŃie şi venituri. creşterea populaŃiei şi con-flictele. excursiile. Asia are o populaŃie de 5 ori mai mare decât a Africii. Din anul 1900 şi până astăzi. astăzi. profesional. totodată.0 1. teoria „tranziŃiei demografice” cuprinde trei etape: – rate mari de natalitate şi mortalitate – populaŃia creşte lent sau ră-mâne constantă.3. pro-cesul deplasărilor populaŃiei în teritoriu. deplasările turiştilor. ale lucrătorilor sezonieri. Dintre acestea. menŃionăm teoria „tranziŃiei demografice”.America de Nord Fosta URSS łări în curs de dezvoltare Africa de Nord şi Orientul Apropiat Africa subsahariană America Latină şi Caraibe Asia (fără China) China România MONDIAL 18 17 19 26 21 27 19 13 23 17 13 12 14 25 25 27 22 23 21 20 11 9.

chinezi. de regulă agricultori. fără a se avea în vedere: schimbarea stării civile.).3. din arii populate mai dens spre arii nepopulate sau mai slab populate. pozi-Ńia profesională în cadrul comunităŃii. numărul şi structura populaŃiei. se calcu-lează cu relaŃia: ∆M = I – E în care: ∆M – migraŃia netă. Frecvent. populaŃiile s-au deplasat dintr-o regiune în alta. MigraŃia internaŃională Încă din timpuri străvechi. acestea au fost migraŃii pentru muncă.2. DicŃionar de geografie umană. migraŃia poate fi bazată pe 12 Suprapopulare – stare de dezechilibru determinată de un excedent numeric al populaŃiei faŃă de resursele utilizate sau potenŃial existente într-un areal la un moment dat.În cadrul migraŃiei interne se folosesc expresiile: persoane plecate. reducerea cererii pe piaŃa forŃei de muncă etc. cauzată de reducerea cererii pe piaŃa forŃei de muncă. Din 1850 până în 1914. Marile descoperiri geografice şi politica de cucerire a unor teri-torii au produs puternice fluxuri migratorii. în condiŃiile culesului şi vânatului. Fiind un sistem deschis. din fostele colonii. a căror ecuaŃie este : Pt = Po +(N – M) + (I – E) în care: Pt – populaŃia totală. răspândirea s-a făcut lent. N – natalitatea. unele fluxuri de migranŃi s-au orientat spre Australia şi Brazilia. pot fi influenŃate (uneori profund) de migraŃia externă şi de cea internă. 1999. până în anul 1945. Premisele fenomenului sunt generate de factori precum: sporul natural al populaŃiei. această parte a mişcării generale a unei populaŃii se compune din două tipuri de mişcări: naturală şi migratorie. la scară naŃională. ca şi a unor foste Ńări socialiste. hinduşi şi indonezieni. I-E – sporul (soldul) migratoriu. dependenŃa de familie. migraŃiile au avut un caracter masiv şi au fost orientate spre America de Nord. (George Erdeli şi colaboratorii.a.).309). Suprapopularea12 printr-un spor natural ridicat. Bucureşti. europenii au furnizat cea mai mare parte a contingentelor de migranŃi. o locuinŃă mai bună. vârsta. loc de muncă ş. Pentru evenimentele migraŃiei internaŃionale se folosesc sintagmele: persoane imigrate (într-o Ńară) şi persoane emigrate (dintr-o Ńară). N-M – sporul (soldul) natural. i-au determinat pe oameni să caute resurse în afara ariei antropogenezei. Europa de Nord-Vest. MigraŃia netă (sporul. declinul resurselor. sau a unei unităŃi administrative. Editura Corint. . 2. I – numărul persoanelor sosite (imigrate). pe marile plantaŃii tropicale au migrat negri. nivelul calificării. În secolele XVII-XIX. Argentina şi statele din zona Golfului Persic. În acelaşi timp. motivele acestui fenomen geodemografic se explică într-un mod simplificat (venituri. ratele şomajului. precum şi caracteristicile individuale. Din secolul al XVI-lea până în 1914. Po – populaŃia Ńării. I – imigranŃi. MigraŃiile sunt adesea rezultatul unor insatisfacŃii. Australia. modificarea pieŃei muncii. unităŃii administrative într-un anume moment. fără capacitatea de utilizare a excedentului de forŃă de muncă. au plecat în zonele tempe-rate ale ambelor emisfere. constituie astăzi o caracteristică a unor teritorii şi Ńări în curs de dezvoltare (Africa Subsahariană. Suprapopularea unor teritorii şi imposibilitatea satisfa-cerii consumului de hrană. starea de sănătate. soldul migratoriu) este diferenŃa dintre persoanele sosite (imigrate) şi persoanele plecate (emigrate). persoane sosite. aproximativ 50 de milioane de europeni. pag. În urma celui de-al doilea război mondial. Asia de Sud etc. Cauzele mobilităŃii teritoriale a populaŃiei. E – numărul persoanelor plecate (emigrate). Candidatul la emigraŃie speră să găsească în altă parte condiŃii mai bune. E – emigranŃi. M – mortalitatea. în mare parte.

Europa de Est. indiană. determină formarea fluxu-rilor de migranŃi. de cele mai multe ori. după un timp. Ńara gazdă decide condiŃiile privind sănătatea.atracŃie şi atunci este selectiv pozitivă sau motivată de respingere (împingere în afară) ce tinde să fie una selectiv negativă. în anumite anotimpuri sau luni ale anului). De multe ori. tensiunile rasiale. iar de imigrare: SUA şi Canada.a. că emigrarea nu este o soluŃie. Mexic.definitive (cu schimbarea domiciliului). Aceste deplasări se pot desfăşura pentru o perioadă (de o zi.migraŃiile refugiaŃilor (populaŃia pleacă din regiunile în care a trăit în alte regiuni unde are mai multă libertate şi este lipsită de primejdii). conflicte interetnice şi religioase. de obicei din Ńările în curs de dezvoltare şi din Europa de Est spre Ńările dezvoltate. Căile de comunicaŃie. Africa de Vest. cala-mităŃi naturale. de ritmul de creştere a populaŃiei. Israel. FranŃa ş. După anul 1978. Tipuri de migraŃii.migraŃiile forŃate (oamenii s-au deplasat cu forŃa pentru a cuceri teritorii. Canada. poli de atracŃie (desco-perirea unor resurse. războaiele ş. MigraŃiile pot fi determinate şi de disponibilizarea forŃei de muncă. poluare. 2. imigran-Ńilor le surâde mai degrabă ideea să se reîntoarcă în Ńările originare decât să adopte limba. consti-tuindu-se cartiere de migranŃi temporari (ghetouri).). moralitatea şi vârsta imigranŃilor. sunt migraŃii pentru muncă. îndeosebi spre SUA. ConsecinŃele migraŃiilor MigraŃia populaŃiei se clasifică în funcŃie de scop. de distribuŃia în teritoriu a locurilor de muncă. ocupaŃia. Alteori. necesitatea schimbării statutului social şi profesional etc. Zonele. o săptămână. raporturile devin dificile şi are loc segregarea. cei care migrează sunt selectaŃi pe criterii de vârstă. trăind în mari comunităŃi după normele civilizaŃiilor cărora le-au aparŃinut (chineză. Indochina. unele Ńări dezvoltate au limitat imigraŃia şi au încurajat reîntoarcerea în Ńările de provenienŃă. 2. număr de participanŃi (volum) şi spaŃiu de desfăsurare.3. Cauzele migraŃiilor interne sunt multiple. cauze. India. • După cauză şi scop. durată.a. restructurarea şi retehnologizarea unor ramuri şi subramuri ale economiei. Germania. regiunile şi Ńările de emigrare în prezent sunt: Caraibe. poluarea mediu-lui. dar ele nu implică schimbarea defintivă a domiciliului. transporturile şi similitudinile de factură culturală favorizează migraŃiile. epuizarea unor resurse. migraŃiile pot fi: .temporare (navetism). aşa cum a fost popularea cu negri a plantaŃiilor din America). alteori s-a deplasat populaŃia autohtonă în alte regiuni. Cauzele de ordin religios (persecuŃiile). unităŃii administrativ-terito-riale sau a arealului. acestea. o politică economică orientată greşit. în principal. • După numărul persoanelor. maladiile.4. Europa de Vest. migraŃiile sunt: . migraŃiile pot fi: . transporturi ş. . cataclismele.a. construcŃii. musulmană.3. Uneori.migraŃiile economice (deplasarea oamenilor din regiunile sărace spre cele cu terenuri roditoare şi/sau spre Ńările dezvoltate).3. Mobilitatea internă Aceasta este o formă a mobilităŃii populaŃiei care se desfăşoară între graniŃele aceleiaşi Ńări. . Se apreciază. cu deplasarea de la domiciliu la locul de muncă într-o altă localitate. apariŃia unor locuri de muncă. amerindiană sau europeană). încălcarea drepturilor unor minorităŃi etnice. TendinŃa principală a acestei forme de mi-graŃie în etapa contemporană constă în deplasarea populaŃiei din mediul rural spre cel urban. au populat teritoriul respectiv. O formă a migraŃiei internaŃionale este migraŃia oamenilor de ştiinŃă şi a lucrătorilor cu înaltă calificare. aptitudini şi alte caracteristici. naŃionalitatea şi mentalităŃile din Ńara în care au ajuns (fapt care ar însemna asimilarea). Australia. dar de cele mai multe ori se integrează în noua civilizaŃie şi cultură. restructurarea şi retehnologizarea industriei. Argentina. fiind determinate de ni-velul de dezvoltare economică al localităŃii. • După durată. . imigranŃii îşi limitează pentru un timp relaŃiile cu populaŃia Ńării care i-a adoptat.

scade densitatea populaŃiei.individuale (cuprind persoane care pleacă din mediul rural în oraşe.000 m şi peste. locuire etc.. Aşezările umane stabile cele mai .0 750 46.5 2.6 În zonele de câmpie se află cele mai mari grupări industriale şi cele mai productive regiuni agricole ale planetei.0 0.9 0.1 4. în pelerinaj ş. migraŃiile pot suprapopula sau depopula unele teritorii. Factori fizico .500aşezărilor a conti<200 1500500 1000 2000 umane nentului (m) 32. O dată cu creşterea altitudinii.5 430 644 319 168 95 320 700 580 950 300 350 725 Continentul Africa America de Nord America de Sud Asia Europa Oceania Media mondială 42. sau deplasările individuale cu scop turistic.3 3. Anzi ş.3 15.9 2. În Tibet.2 72.a. iar cele temporare până la 2.5 0.9 1.8 11. accesibilitate ş.000 m.2 24. aşeză-rile stabile ajung la peste 1.5 24. sau invers pentru a lucra.geografici Atât permanentizarea. Ńara cu trepte de relief în proporŃii aproape egale ca întindere. vânătorilor. şi este organizată de autorităŃi. Astăzi. care constă în migraŃia oamenilor de ştiinŃă şi a lucrătorilor de înaltă calificare spre Ńările dezvoltate. Circa 56% din populaŃia Terrei se află sub 200 m. transfer invers de compe-tenŃe). migraŃie de revenire sau migraŃie de reîntoarcere. MigraŃiile antice au determinat formarea unor popoare din Europa şi Asia.8 6.3 7. MigraŃiile străvechi au contribuit la popularea continentelor şi la valorificarea unor resurse de sol.0 11. .8 23. iar nivelul populării a fost condiŃionat de mai mulŃi factori. ape şi faună pe care le oferea mediul.0 22.5 23. de invadatori ş. Pamir. MigraŃiile sunt desemnate şi prin sintagmele: migraŃie a compe-tenŃelor (brain drain..pe grupe organizate (ale crescătorilor de animale. Tabelul 8 RepartiŃia populaŃiei în altitudine (%) Altitudinea (m) Altitudinea Altitudinea medie a medie 10001500 >2000 200. influenŃa repartiŃia teritorială a populaŃiei ş. prin altitudine. lucrătorilor în construcŃii.4 4. cât şi atracŃia sau respingerea populaŃiei pot fi cauzate de caracteristicile unor componente ale mediului. a) Relieful. care pot fi grupaŃi în următoarele categorii: 2. panta. în trecut – colonizatorii. modul de organizare economică şi socială.8 13.0 4.5 11. cu munŃi de altitudine mijlocie şi puternic umanizaŃi. exod de inteligenŃă. remigraŃie (întoarcerea în sate a persoanelor care în perioada socialistă au migrat spre oraşe).a. În România. de origine.1 20.a. vestimentaŃie.1.a..800 m.7 68.9 4. populaŃia stabilă şi aşeză-rile umane permanente urcă până la 5. viaŃa pastorală se desfăşoară la 4.4.000 m. b) Latitudinea influenŃează repartiŃia populaŃiei prin diferenŃie-rile climatice implicate în resursele de hrană. pot crea conflicte şi inechităŃi. expozi-Ńia versanŃilor.000 m. iar o serie de oraşe-capitală s-au format în zonele înalte (La Paz peste 3400 m.9 17. Addis-Abeba 2.8 8. altitudine.9 33. migraŃie inversă (orientată dinspre regiuni prospere spre zone mai puŃin prospere ca rezultantă a neomogenităŃii forŃei de muncă şi a reîntoarcerii emigranŃilor – uneori a persoanelor pensionate sau care au înregistrat un eşec). În Podişul Tibet şi în MunŃii Anzi.000 m trăiesc doar 90 de milioane de oameni.7 4. capătă utilizări economice diferite.8 56. retromigraŃie.5 7. La peste 2. altitudine (tabelul 8). 2.4 56. RepartiŃia geografică a populaŃiei Actuala înfăŃişare a răspândirii populaŃiei este rezultatul unui proces lung şi complicat. pot suplini un deficit de forŃă de muncă. migraŃia se numeşte repatriere.). perscarilor.9 4.a. în cazul în care are direcŃia de la locul de destinaŃie la locul anterior. natura suprafeŃei topografice. Quito 3.).4.424 m). grupele de războinici.2 2.

ele influenŃează tipul constructiv al locuinŃei. Factorul demografic Sistemul demografic prezintă o serie de caracteristici (natalitate. .căile de comunicaŃie şi comerŃul. sau pentru irigaŃii. . profunde modificări ale potenŃialului de materii prime şi resurse de hrană. comerŃul şi alte aspecte economice au sporit din Antichitate şi până astăzi puterea de atracŃie a mărilor şi oceanelor şi au determinat (în zonele cu relief şi climă favorabile) o concentrare puternică a populaŃiei (nord-estul SUA.4. adăpost pentru faună. vestimenta-Ńia. Regiunile cu o slabă fertilitate a solurilor sunt şi astăzi slab populate. precum şi.suprapopularea unor regiuni agrare. Ńărmurile şi depresiunile atrag populaŃia.depărtate de Ecuator se află în Groenlanda (dincolo de paralela de 820 latitudine nordică) şi în łara de Foc (la peste 540 lati-tudine sudică). indirect. războaiele. hindusă. pădu-rile. având un rol depoluant.3.descoperirea şi valorificarea unor noi resurse. metale) au exercitat o puternică atracŃie asupra populaŃiei. văile marilor râuri au fost leagăne ale civilizaŃiilor (egip-teană. Râurile.presiunile exercitate asupra unor grupări etnice. sănătatea. hidrografic etc. descoperirile geografice. cele cu resurse slabe de apă potabilă.politica economică şi nivelul de dezvoltare economică. e) Apele. iar atracŃia lor asupra populaŃiei a fost variabilă şi specifică. Factorii social . 2. lacurile şi mările au facilitat transporturile. regimul politic. c) DistanŃa faŃă de Ńărmul mărilor şi oceanelor Resursele de hrană. mortalitate. migraŃiile. aport migratoriu ş. structură. câmpiile. persecuŃiile religioase. Modul de îmbinare a caracteristicilor componentelor mediului natural diferă de la o regiune la alta. estul şi sud-estul Chinei ş. Japoniei. Aproape ½ din populaŃia Terrei este concentrată până la o distanŃă de 200 km de Ńărmuri. comportamentele umane specifice în cazul unor calamităŃi. . mlăştinoase. migraŃiile. declinul unor activităŃi. ascensiunea şi declinul unor civilizaŃii. creându-se areale de concentrare.economici. energie (recent. a) Densitatea generală (medie) se calculează cu relaŃia: . epuizarea unor resurse. h) Resursele subsolului (combustibil. conflictele sociale.a). 2. tehnologici şi istorici RepartiŃia populaŃiei în teritoriu poate fi influenŃată de: .2. . chineză.5. lemn pentru construcŃii. căile lesni-cioase de transport. densitatea şi activităŃile oamenilor. se consideră că densitatea rezultă din raportul dintre numărul locuitorilor la un moment dat şi suprafaŃa ocupată.revoluŃia ştiinŃifico-tehnică ş. g) Fertilitatea solurilor a influenŃat direct şi puternic sedentari-zarea. precum şi discontinuităŃi în repartiŃia teritorială. fructe. pe când văile râurilor.şomaj. sunt evitate. Din Antichitate şi până astăzi. f) VegetaŃia a influenŃat răspândirea teritorială a populaŃiei într-un mod diferit de celelalte componente geografice. Succesiunea şi amplitudinea oscilaŃiilor climatice determină nemijlocite transformări ale structurii şi evoluŃiei societăŃii omeneşti. turismul şi au oferit resurse de hrană. Stepele au favorizat formarea solurilor fertile pentru cultură şi hrană pentru animale. d) CondiŃiile climatice sunt diferite în raport cu latitudinea şi cu altitudinea. 2. getodacă). iar aşezările umane s-au înfiripat şi au crescut destul de repede. Regiunile aride. . climatul. evoluŃie numerică. sudestul Braziliei.a. . . . hrana. climatic. de hidrocarburi). sumeriană. nord-vestul Europei.raporturile dintre state. Între nivelul de dezvoltare economică şi repartiŃia teritorială a populaŃiei este o strânsă influenŃă şi interdependenŃă. .decolonizarea.urbanizare şi industrializare. .4.nivelul asistenŃei sanitare. Densitatea populaŃiei Expresia repartiŃiei geografice diferenŃiate a populaŃiei este densitatea (tabelul 9).) care se schimbă permanent şi la care se adaugă raporturile cu resursele şi cu mediul.a.

densitatea populaŃiei diferă în funcŃie de factorii repartiŃiei teritoriale menŃionaŃi mai sus. iar în prezent depăşeşte 45 loc/km2.densitatea netă (raportul dintre numărul locuitorilor şi suprafa-Ńa zonelor de locuit.6 45 Continentul/Ńara Africa America de Nord America de Sud şi Centrală Asia (fără Fed.6 18.9 28.. nordul Italiei) şi din America de Nord (zona Marilor Lacuri.densitatea populaŃiei rurale – se obŃine prin raportarea numă-rului locuitorilor unei comune sau unui sat la suprafaŃa deŃinută. Germania ş. nord-estul SUA.035.5 6. se exprimă în loc/ha. sau unităŃi administrative.. d) Densitatea potenŃială exprimă relaŃia cantitativă dintre populaŃie şi resursele economice totale. Densitatea potenŃială se exprimă. FranŃa. . California).D= în care: D – densitatea medie a populaŃiei. . expresie a relaŃiei dintre venitul maxim al locuitorilor în raport cu resursele date.36 8. în mod concret.).Rusă) Europa (fără Fed.marile câmpii din China. chiar în cuprinsul aceleiaşi Ńări. nord-estul FranŃei. .5 146. care poate fi susŃinută de aceste resurse. Nigerului ş.6 SuprafaŃa (milioane km2) 29.000 loc/km2.95 21.densitatea brută (se obŃine prin raportarea numărului locuito-rilor la suprafaŃa perimetrului construibil al localităŃii şi se exprimă în loc/ha).marile concentrări industriale din Europa (Ruhr. S – suprafaŃa teritoriului exprimată în km2.8 410. Tabelul 9 Densitatea populaŃiei continentelor şi a Rusiei (2000) Numărul locuitorilor (milioane) 766. de la o Ńară şi zonă la alta.74 Densitatea generală (loc. c) În proiectarea valorificarii terenurilor se foloseşte densitatea agricolă (numărul populaŃiei care lucrează în agricultura unei aşezări rurale. sau densitatea potenŃial optimă.6 91.Rusă) Oceania FederaŃia Rusă MONDIAL *) cifre rotunjite b) În activităŃile de organizare a spaŃiului geografic se utilizează: .02 6.km2) 25. . S – suprafaŃa (km2). . În acest cadru se calculează densitatea populaŃiei maxime (ca raport dintre resurse şi populaŃia maximă).9 402. prin densitatea economică.9 22.699. Gangelui.9 580.3 3.a. K1 – cantitatea de necesităŃi/loc.55 32. Silezia. India. P – numărul locuitorilor. loc/ha). ce reflectă raportul dintre necesităŃile populaŃiei şi resursele devenite disponibile pentru aceasta prin producŃie.29 18.1 115. Densitatea generală a populaŃiei diferă de la un continent la altul.07 133.văile şi deltele unor fluvii din Africa şi Asia (Valea şi Delta Nilului. Rhin. cu peste 1.a. Regiunile şi zonele cu cele mai mari concentrări de populaŃie sunt: . . calculându-se după formula: d ⋅e = Nk1 Sk2 unde: N – numărul locuitorilor. P S Densitatea generală a populaŃiei Terrei era de 18 loc/km2 în anul 1950.densitatea populaŃiei urbane (raportul dintre numărul locuito-rilor unui oraş şi suprafaŃa administrativă a acestuia). în zona ocupată de populaŃie.1 3. raportat la suprafaŃa agricolă).50 17.3 8.

părul capului este moale. Ramura vestică a acestei rase. învelişul pilos terŃiar foarte slab dezvoltat pe faŃă şi corp.mongoloidă sau asiatico-continentală. a originii şi evoluŃiei omenirii. metisajul tipurilor antropologice. ochii cenuşii sau albastru-deschis şi fac parte din rasa nord-europeană. polonezii. tunguşi. altaieni. Geneza raselor este strâns legată de problema vastă a antropogenezei. forma capului şi a feŃei. în Asia se observă un mare număr de grupe (iakuŃi. de obicei proeminent. . În evoluŃia diferitelor grupe omeneşti. • Rasa negroid . arabii. părul şi ochii au culoare închisă sau foarte închisă. maxilarul superior proeminent. forma pleoapei superioare. fruntea dreaptă sau puŃin înclinată. După descoperirea Americii şi. Legătura dintre aceste rase secundare o formează diferitele grupe antropologice de tranziŃie. Majoritatea indivizilor au ochii căprui. ochii căprui. europoizii s-au răspândit în întreaga lume. ReprezentanŃii rasei sud-europoide o formează: indienii. Structura rasială Marile grupări de oameni cu trăsături somatice şi fiziologice secundare comune (culoarea pielii.mongoloidă sau asiatico-pacifică (faŃa mai îngustă şi mai mică. barba şi mustăŃile se dezvoltă târziu şi slab. ochi căprui şi piele smeadă). Se află pe continentul african.6. Asia de Sud şi Sud-Est. izolarea geografică. membrele inferioare foarte lungi în raport cu trunchiul. părul blond. cu reprezentanŃi ca bureaŃii şi mongolii (au faŃa mai lată şi mai înaltă). eschimoşi asiatici).australoidă (rasă mare ecuatorială) prezintă următoarele trăsături: pielea. Structura populaŃiei 2. englezii şi alte popoare europene care trăiesc în regiuni mai nordice au pielea de culoare foarte deschisă. grupa africană centrală (pigmeidă). irisului. Această rasă cuprinde trei rase secundare: nord . ochii căprui-închis). ca şi maxilarele. cei mai mulŃi indivizi sunt mezocefali. Indivizii acestei rase populează vaste întinderi din Asia Centrală. ondulat sau drept şi variază de la nuanŃe deschise până la cele închise. părul de pe cap spiralat sau ondulat.) reprezintă rasele. bieloruşii. iar în Europa de Est – tipuri antropologice (başkiri.americană. Madagascar. care variază de la deschis până la cafeniu. unghiurile ochi-lor sunt la acelaşi nivel. albăstrui. italienii şi spaniolii (caracterizaŃi prin culoarea neagră a părului. nas lat. numită şi asiato . a nasului şi a buzelor. fanta palpebrală în majoritatea cazurilor. mustăŃi şi învelişul pilos terŃiar de pe corp slab dezvoltat. Asia şi Africa de Nord. buzele sunt subŃiri sau de grosime mijlocie. bureaŃi. buze de grosime mijlocie sau groase. barba mică. porŃiunea mijlocie a feŃei puternic proeminentă. grupa est-africană (etiopiană) şi grupa negrilor din Sudan. unghiul extern al fantei palpebrale este aşezat mai sus decât cel intern. părul capului ondulat la mulŃi indivizi) şi americană (indiană) ca tip intermediar cu unele caracteristici care îl apropie de tipul europoid (de obicei păr negru.6. buzele subŃiri. umerii obrajilor sunt proeminenŃi înainte şi lateral. selecŃia naturală şi combinarea în diferite moduri variind ca intensitate – toŃi aceşti factori au influenŃat formarea raselor. nasul lat. Nasul este de lăŃime mijlocie. Ruşii. ghileaci. înmulŃirea. barbă. • Rasa mongoloidă. Extremul Orient. mai târziu. multe particularităŃi rasiale au avut o anumită importanŃă adaptivă pe care au pierdut-o însă mai târziu. a Australiei. părul capului drept şi aspru şi de obicei negru. dar umerii obrajilor ies in proeminenŃă. ciuvaşi). grecii. nasul îngust. ciuci. cenuşii. În cadrul acestei rase. dar nucleul principal al acestei rase se găseste în limitele Lumii Vechi. tuvini.1. Se caracterizează antropologic prin: culoarea pielii. America. sud . Răspândirea. germanii. pe măsură ce se mărea importanŃa factorilor sociali.K2 – cantitatea de resurse produse/km2. piele cafenie-gălbuie. Este una din rasele mari ale lumii (peste un miliard). drept şi aspru. forma capului variabilă. mongoloidă şi negroid-australoidă. 2. înălŃimea etc. tătari. mijlocie. Oceania. FaŃa este mare şi turtită. norvegienii. Rasa umană a apărut şi s-a dezvoltat pe un areal bine delimitat sub influenŃa conco-mitentă a diferitelor condiŃii naturale şi sociale care au acŃionat asupra rasei respective şi i-au orientat transformarea într-o anumită direcŃie. buze groase. iar cuta pleoapei superioare este slab dezvol-tată.5 miliarde). armenii. dar la mulŃi indivizi îngustă. reprezentată de rasa africană. tadjicii. • Rasa europoidă este cea mai numeroasă (2. Rasa mongoloidă se caracterizează prin: piele de nuanŃă galbenă sau gălbuie-cafenie. Rasa europoidă cuprinde două rase secundare: sud-europoidă sau indo-mediteraneană şi nord-europoidă sau baltică. slab proeminent şi de obicei cu rădăcina joasă. este alcătuită în majoritate din negri şi cuprinde mai multe grupe de tipuri antropologice: grupa sud-africană (boşimană). adică în Europa. Marile rase umane sunt: europoidă. aleutini. forma şi culoarea părului capului.

unele etnii nu au teritoriul lor propriu: populaŃiile nomade. europeni şi indieni. pe un teritoriu bine determinat. Metişii au rezultat din amestecul dintre europeni şi negri. Cele mai importante familii etnolingvistice sunt: .familia australo-asiatică (50 mil. stau elemente comune: limba (graiul comun). italienii. dar nescrise. Depresiunea Panonică). în unele Ńări africane. . Ńiganii. Structura lingvistică este rezultatul unui proces complicat. multe Ńări cuprind diverse grupări etnice (în ElveŃia se găsesc francezi. austriecii.familia australoneziană (230 mil. acest proces cuprinde grupe tot mai mari ale omenirii. Evreii şi-au dobândit un stat propriu (în anul 1947) pe vechiul teritoriu de formare a etniei. în Orientul Apropiat. 4) după numărul celor ce vorbesc o limbă este următoarea: . Structura etnolingvistică13 reprezintă un mod de orga-nizare. islandezii. Noua Guinee. portugheză. unul şi nu mai multe. britanicii. vestul Braziliei şi din Anzi). luxemburghezii).. franceză (în Japonia. La baza oricărei etnii. populaŃia băştinaşă din America Centrală. . naŃiune. asimilează grupele învecinate. Totodată. în Africa Saheliană). suedezii. Asia Centrală şi de Est.familia amerindiană (40 mil. în Oceania). alteori s-au format enclave de etnii pe pământ etnic străin în funcŃie de conjuncturi ale istoriei. de etnogeneză. De multe ori.Ramura răsăriteană a rasei ecuatoriale este rasa secundară australoidă (oceanică). limba spaniolă (în majoritatea Ńărilor din America Centrală şi de Sud.. cu 14 limbi).economice mai rapide. elve-Ńienii. Structurile comunităŃilor etnice s-au format într-un proces istoric îndelungat. limba engleză. rezultat al raselor europoidă şi mongoloidă). sudul Chinei. .familia dravidiană (200 mil. În America. Fiecare popor are teritoriul său etnic. aspira-Ńiile.. parŃial în America de Nord şi Europa). 2. . în cadrul populaŃiilor. Harta răspândirii grupărilor lingvistice şi a limbilor naŃionale reflectă faptul că arealele lingvistice nu se suprapun celor ale raselor. norvegienii. grupele de popoare.limbile japoneză. Canada.familia semito-hamită (250 mil. nordul Africii). 13 Etnos (în limba greacă) – comunităŃile umane răspândite pe suprafaŃa Terrei. .. se bazează mult mai evident pe o moştenire comună.6. Numărul limbilor naŃionale coincide cu numărul total al statelor. o parte însemnată o reprezintă metişii rezultaŃi din căsătoriile dintre indieni şi europeni). Asia şi Australia se află numeroase popoare şi triburi formate prin metisaj (spre exemplu.familia nigero-congoleză (370 mil. . de la trib şi până la popor. răspândindu-se.. germani. germană. indieni şi europeni. Asia Centrală. se înmulŃeşte intens şi.familia nilo-sahariană (60 mil. activităŃile economice. . provenite din contactul unor rase omeneşti (grupul din Ural. . tradiŃiile culturale.. acest grup se află în Australia. la nivelul fiecărui stat.. Siberia). Orientul Apropiat şi Mijlociu. limba oficială se diferenŃiază de la o regiune la alta prin dialecte. Africa de Nord. olandezii. cu deosebirea că.. . s-a desfăşurat un proces de metisaj.. estul Indiei). după limbile vorbite. sunt: . belgienii.. Japonia. popoarele romanice (francezii. în vestul Siberiei. unele insule din Melanezia. . a unui popor. 143 limbi. după comunitatea etnică. europeni şi aborigeni. italieni). dovedind înrudirea de sânge a raselor şi unitatea originii lor. aflate la diverse niveluri de formare. Clasificarea limbilor (fig. metisajul este determinat de faptul că un anumit grup. în general. danezii. Europa Centrală. În decursul ultimelor milenii (mai lent în trecut şi mai intens în prezent).limba chineză. datorită dezvoltării social.familia indo-europeană (peste 50% din populaŃia Terrei). metişi complecşi din America de Sud proveniŃi din negri. metişi tripli. Grupul etnic se diferenŃiază de naŃiune prin mai multe caracteristici: în mod obişnuit are dimensiuni mici. metisajul îndelungat a format grupe de tipuri intermediare. Totuşi. în Mexic. de Sud şi Centrală).limba hindi şi urdu (în regiunile nordice ale Indiei şi în Bangladesh). Africa. astăzi. în Asia de Vest.2. . după formele de cultură şi de civilizaŃie specifice.familia altaică (320 mil. metisajul a mărit şi măreşte progresiv numărul grupelor intermediare şi omogenizează tot mai mult tipul somatic al omenirii şi al raselor sale. . În Europa.familia uralo-altaică (230 mil. Pe Glob se evidenŃiază limbi naŃionale vorbite şi scrise de milioane de oameni şi limbi vorbite de grupuri de oameni (câteva sute de mii). În Europa.familia sino-tibetană (1230 mil. în India de Sud şi de Sud-Est). în Asia de Est şi Asia de Sud-Est). în Peninsula Indochina. spaniolii. este mult mai persistent în istoria umană. românii. Toate aceste elemente au conştientizat apartenenŃa la o anumită grupare etnică. arabă. de Vest şi SudVest. cu mai multe etape de evoluŃie. în Africa de Vest.popoarele germanice (germanii. negri şi chinezi. . structura psihică unitară.

portughezii), popoarele slave (ruşii, ucrainienii, bieloruşii, polonezii, cehii, slovacii, sârbii, bulgarii, slovenii, macedonenii, croaŃii, muntenegrenii), popoarele baltice (lituanienii, letonienii), popoarele fino-ugrice (turcii, ungurii, finlandezii, estonienii), alte popoare (grecii, albanezii,irlandezii etc.).

Fig. 4. Cele mai vorbite 10 limbi de pe Glob

În majoritatea Ńărilor europene, pe lângă limba oficială de stat, se vorbesc, de regulă, mai multe limbi şi dialecte minoritare destul de diferite. Bilingvismul constituie o trăsătură a multor populaŃii europene, care, pe lângă limba proprie, vorbesc şi limba oficială a Ńării în care trăiesc. Astfel, numai în FederaŃia Rusă, dacă luăm în considerare şi partea ei asiatică, există 130 de grupuri etnolingvistice, majoritatea bilingve; rusa este masiv vorbită şi în celelalte Ńări din fosta URSS, devenite independente şi având actualmente, fiecare, propria limbă oficială. Pe de altă parte, diglosia (adică folosirea a două variante, una elevată şi alta colocvială, ale aceleiaşi limbi) caracterizează state precum ElveŃia şi mai ales Grecia, iar Norvegia reprezintă cazul unic al unui stat având ca limbi oficiale două variante, cu drepturi egale, ale aceleiaşi limbi. Din cele 2500 – 7000 de limbi de pe Glob (al căror număr este apreciat diferit), în Europa există astăzi 250-300 de limbi (numărul limbilor nu poate fi precizat, deoarece unele din ele sunt considerate de diverşi specialişti dialecte, şi nu limbi distincte), din care peste jumătate sunt vorbite în partea asiatică a FederaŃiei Ruse sau de către grupuri etnolingvistice stabilite recent în state europene. Limbile din Europa, în sens strict, aparŃin în marea lor majori-tate, din punctul de vedere al înrudirii dintre ele, marii familii indo-euro-pene, care însumează peste 95% din locuitorii Europei tradiŃionale. Aceasta deosebeşte Europa în sens restrâns de celelalte continente (cu excepŃia Australiei), în care există un mare număr de familii de limbi.
2.6.3. Structura pe sexe (genuri) a populaŃiei

Deoarece natalitatea masculină este mai mare cu circa 5%, iar mortalitatea masculină are valori mai mari decât cea feminină, la tineret se observă o uşoară predominare a sexului masculin, la adulŃi, ponderea sexelor este aproximativ egală, iar la vârstnici predomină sexul feminin. În Ńările dezvoltate, speranŃa de viaŃă şi ponderea vârstnicilor sunt mai mari, având loc şi o feminizare a populaŃiei: 48,4% bărbaŃi şi 51,6% femei. łările în curs de dezvoltare se caracterizează prin: natalitate ridicată, speranŃă de viaŃă mai mică, o uşoară preponderenŃă masculină (50,7%) în raport cu cea feminină (49,3%). Dacă raportul de masculi-nitate pentru Ńările dezvoltate este de 94,2 bărbaŃi la 100 de femei, în Ńările în curs de dezvoltare este de 103,7 bărbaŃi la 100 de femei.
2.6.4. Structura pe grupe de vârstă a populaŃiei

În statele dezvoltate, tineretul are o pondere sub 30%, până la 17% din totalul populaŃiei în Germania, FranŃa, Suedia, Austria; adulŃii depăşesc media mondială, iar vârstnicii au o pondere între 15-20%. Ponderea mediei mondiale a grupei tinere (0-20 ani) este de aproximativ 40,5% (susŃinută de Ńările în curs de dezvoltare: Kenya., Tanzania ş.a.). În Ńările în curs de dezvoltare, ponderea adulŃilor este puŃin sub media mondială, iar vârstnicii totalizează între 2-7%. Structura pe grupe de vârstă este influenŃată de fertilitate, mortalitate şi migraŃii. Frecvent, se apreciază că populaŃia tânără este dominantă când vârstele sub 20 de ani deŃin peste 35% din totalul populaŃiei. Atunci când vârstnicii reprezintă peste 12% din populaŃia totală, se poate vorbi despre îmbătrânirea populaŃiei.

La nivel mondial, grupa tânără reprezintă circa 32% din total, iar cea vârstnică deŃine aproximativ 6%. RepartiŃia populaŃiei pe grupe de vârstă poate fi vizualizată pe un grafic relevant, denumit piramida vârstelor. Fiecărei Ńări îi este specifică o piramidă a vârstelor care indică stadiul de evoluŃie demografică în care se află. Piramida în formă de triunghi este caracteristică statelor subdezvoltate, prezintă o bază extinsă datorită valorilor mari ale ratei natalităŃii, flancurile sunt concave, iar vârful este ascuŃit (datorită ponderii reduse a vârstnicilor). Pentru statele dezvoltate este caracteristică piramida în formă de clopot sau amfora.
2.6.5. Structura confesională (fig.5). În zilele noastre continuă să-şi caute răspuns întrebările fundamentale privitoare la existenŃă, iar apartenenŃa la o anumită cultură şi tradiŃie religioasă rămâne o preocu-pare constantă a individului şi a comunităŃii din care face parte. Creş-tinismul, iudaismul, islamismul, hinduismul şi budismul se definesc ca marile religii ale lumii prin ponderea influenŃei lor istorice, originalitatea şi profunzimea mesajului lor, precum şi prin numărul mare al adepŃilor acestora. Cea mai mare pondere revine creştinismului (48,5%), cu religiile ortodoxă, catolică, protestantă, urmat de islamism (14,8%), hinduism (14,8%), budism (8,7%), animism (6,0%), confu-cianism (5,0%), taoism (1,7%) şi religia sikh (0,5%).

Fig. 5. Principalele religii (credincioşi, milioane)

Ortodoxia actuală este religia creştină adoptată de aproximativ 300 de milioane de oameni. Ortodoxismul actual reprezintă o comuniune de mai multe biserici (Patriarhia Ecumenică de la Constantinopole, Patriarhiile apostolice de la Alexandria, Patriarhia Moscovei, Biseri-cile naŃionale din România, Bulgaria, Serbia, Grecia, Cipru şi Georgia, Bisericile minoritare din Albania, Polonia, Slovacia, America de Nord, Biserica autocefală din Ucraina şi Macedonia, Biserica sinodală şi Episcopia catolică a FranŃei de rit galican). Ortodoxia la scară planetară este formată din: ortodoxia arabă, elenă, română, ucraineană, rusă şi bielorusă, africană, ortodoxia din China, Japonia, Coreea, Alaska, insulele Aleutine, din Polonia, Finlanda, Slovacia, FranŃa, America de Nord, America Latină şi Australia. În cadrul Bisericii necalcedoniene sunt incluse: Biserica Armeniei, Siriei, Biserica Coptă din Egipt, Etiopia şi India de Sud, care grupează aproximativ 60 milioane de practicanŃi.

Catolicismul este religia cea mai răspândită de pe Terra (circa 930 milioane de practicanŃi), poate fi întâlnită pe toate continentele; iniŃial, a apărut în Europa, iar după marile descoperiri geografice, s-a extins în America. După marea ruptură dintre Răsărit şi Apus, între Constantinopole şi Roma, din 1054, a avut loc fundamentarea acestei religii, care, ulterior, a devenit dominantă în Europa de Vest şi, parŃial, în Europa Centrală. O altă ruptură se produce în secolul al XVI-lea (Reforma), în urma căreia a luat naştere protestantismul. Catolicismul a cunoscut şi alte momente deosebite prin urmările lor: Cruciadele, InchiziŃia, pre-zenŃa celor două ordine: franciscanii şi dominicanii. În plan geopolitic, se constată o extindere a catolicismului în Europa Centrală, în spaŃiul fost iugoslav, în Africa şi, totodată, creş-terea rolului papalităŃii în politica mondială. În cadrul protestantismului se găsesc următoarele componente majore: – adventismul de ziua a şaptea (cu 5-6 mil.de adepŃi); – anglicanismul; – armata salvării; – baptismul – mai răspândit în S.U.A., cu circa 35 mil.de adepŃi. Din protestantism mai fac parte şi o serie de curente: luteranis-mul, metodismul, menonismul, evangheliştii, penticostalii, presbite-rianismul şi quakerii. Islamismul a fost întemeiat de Mahomed ibn Abdullah (570-632). După marea schismă din 655-661, se deosebesc trei ramuri: sunniŃii (90%), şiiŃii (9,8%) şi kharijiŃii (0,2%). SunniŃii se găsesc în Maghreb, Africa Occidentală, Turcia, Indonezia, Malaysia, Filipine, Egipt Caucaz, Asia Centrală, Yemen, Teritoriile autonome palestiniene, Arabia Saudită, Qatar. ŞiiŃii sunt răspândiŃi în Yemen, din Tunisia până în Egipt, Teri-toriile autonome palestiniene, Siria, Liban, India, Irak, Iran. Islamis-mul este răspândit din Asia Centrală, Peninsula Arabia până în vestul Africii. Hinduismul, deşi este o religie veche (termenul este relativ recent, 1830), reprezintă un sistem socioreligios indisolubil. Hinduismul este îmbrăŃişat astăzi de peste 550 milioane de oameni, din Asia de Sud, de Sud-Est, regiuni din Asia de Est şi Africa, unde coexistă cu alte religii. Este o religie a pluralismului şi toleranŃei. Budismul este răspândit în Sri Lanka, Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia, precum şi în China (populaŃia thai), Bangladesh, Mongolia, Coreea de Nord, Vietnam, Japonia, Bhutan. Filosofia budistă, născută într-o societate multiculturală, a practicat din timpuri străvechi toleranŃa religioasă şi nonviolenŃa. RecrudescenŃa fenomenului religios s-a manifestat, în ultimele decenii, prin nenumărate aspecte: – conflicte (războaie) religioase (Irlanda de Nord, între populaŃia catolică minoritară şi comunitatea protestantă majoritară, în Filipine, între populaŃia musulmană majoritară şi creştini, India, Afganistan, Bosnia – HerŃegovina ş.a.); – manifestare crescândă a fundamentalismului islamic în unele Ńări arabe, iar după dezintegrarea URSS, în unele state din Asia Centrală, ca şi în alte Ńări, exprimată, între altele, şi prin acŃiuni teroriste; – în viaŃa politică a unor state a crescut rolul unor partide religioase (partidele creştin- democrate din Europa, America Latină, partidele islamiste ş.a.); – în unele state sau regiuni din India, în Caucaz, SUA, Orientul Mijlociu, dar şi în ansamblu se multiplică sectele religioase. 2.6.6. Structura social-economică a populaŃiei

În statele slab dezvoltate, mulŃi tineri desfăşoară activităŃi economice înainte de a atinge vârsta de 16 ani, vârstă considerată de O.N.U. ca minimă legală; în statele dezvoltate se înregistrează o pătrundere în activitatea economică mai târziu şi o prelungire a vieŃii active peste vârsta de 65 ani. În cadrul populaŃiei active se disting două categorii: populaŃia ocupată (care este angajată într-o activitate) şi populaŃia neocupată. PopulaŃia inactivă cuprinde persoanele care nu au atins vârsta de 16 ani, în curs de formare (elevii, studenŃii), precum militarii în ter-men, femeile casnice, pensionarii ş.a.). Vârsta de intrare în viaŃa activă depinde de o serie de factori (durata şcolarizării, mărimea efectivelor şcolare ş.a.), ceea ce face ca, în Ńările dezvoltate, numărul celor care se angajează într-o activitate până la 20 de ani să fie destul de mic. În raport de categoria de activitate practicată, populaŃia activă este repartizată în următoarele sectoare: a) sectorul primar cuprinde populaŃia ocupată în activităŃile din agricultură, silvicultură, pescuit, vânătoare, industria extractivă; b) sectorul secundar include populaŃia din activităŃile legate de industrie şi construcŃii;

2 Ponderea populaŃiei urbane variază foarte mult: Monaco. În sectorul secundar. proporŃiile gigantice de concentrare a locuitorilor într-o serie de oraşe ale Terrei. Sectorul terŃiar şi cuaternar nu furnizează bunuri materiale. Procesul de urbanizare în unele state mai izolate din Africa şi Asia este recent (de regulă. nivelul tehnologic ridicat al agriculturii a favorizat extinderea activităŃilor terŃiare.a. În Ńările în curs de dezvoltare (cu excepŃia celor din America de Sud). iar în Ńări pre-cum Indonezia. introducerea teh-nologiilor avansate. mai redusă numeric. populaŃia creşte ca număr şi longevitate. America de Nord şi Australia au cele mai ridicate rate de urbanizare. procesul rapid de creştere a numărului populaŃiei. gradul de dotare cu mijloace tehnice a locurilor de muncă etc. La nivelul continentelor. Ponderea populaŃiei în acest sector depăşeşte 60% în SUA. exodul rural-urban au făcut ca procesul de urbanizare să devină. teritoriali şi calitativi. 4% în Marea Britanie şi SUA). Analiza repartiŃiei populaŃiei după mediul de viaŃă are o mare importanŃă în practica geografică. conform criteriilor habitatului. Thailanda). Singapore 100%.3 2. pentru prima dată în istorie. 2. deşi procesul de industrializare este în curs de desfă-şurare. apariŃia şi/sau decretarea de noi oraşe. populaŃia Ńărilor slab dezvoltate are o pondere redusă. Participarea populaŃiei la activităŃi pe sectoare prezintă deosebiri teritoriale în funcŃie de structura economiei. Creşterea populaŃiei urbane are loc prin afluxul de populaŃie rurală spre oraşe. în statele din Africa Centrală (Mali.5 31. se desfăşoară o altă mobilitate a persoanelor. populaŃia rurală este majoritară. comerŃ. Belgia 97%. industrie. are loc un proces de restructurare socială. totodată sporesc nevoile de spaŃiu pentru lo-cuinŃe. Camerun). extinderea teritorială a limitelor admi-nistrative ale centrelor urbane asupra aşezărilor rurale din jur. Nauru. servicii. Rwanda 6%. Tabelul 10 Ponderea populaŃiei urbane pe categorii de Ńări (%) Categorii de Ńări / Anii łări dezvoltate łări în curs de dezvoltare TOTAL MONDIAL 1800 7. abordarea şi interpretarea diferind de la o Ńară la alta. transport. Afganistan. În Ńările dezvoltate. 2. o mică parte din populaŃia ocupată lucrează în agricultură (sub 12% în Europa de Vest. Procesul de urbanizare poate fi abordat sub aspect demografic. dar oferă servicii (fundamentale într-o societate evoluată).7. Europa de Vest. creşte-rea greutăŃii specifice a populaŃiei orăşeneşti în totalul populaŃiei.2 41. a populaŃiei urbane poartă denumirea de urbanizare. În Ńările dezvoltate. d) sectorul cuaternar cuprinde persoanele care efectuează activi-tăŃi în domeniile învăŃământului culturii. În Ńările dezvoltate. sănătăŃii. 5% în Belgia. Structura populaŃiei pe medii PopulaŃia care locuieşte în aşezări de tip urban. al modului de viaŃă. susŃinut de o natalitate viguroasă. Africa Centrală. mediul este propulsat de la o treaptă neurbană spre una urbană printr-un proces socio-economic spaŃial. Precizarea limitelor care separă mediul urban de mediul rural prezintă numeroase dificultăŃi. Niger ş.3 1. exprimând un transfer de caracte-ristici urbane asupra localităŃilor rurale. PopulaŃia rurală este definită prin reglementările din fiecare Ńară după criteriul habitatului (populaŃie care locuieşte în aşezările de tip rural). ponderea populaŃiei active ocupate în sectorul secundar depăşeşte 30%.7 40. o parte indisolubilă a civilizaŃiei actuale. definite prin reglementările din fiecare Ńară. Creşterea numărului de oraşe şi.7. Burundi 7%.6. Complexitatea şi dimensiunile reale ale urbanizării se exprimă pe baza indicatorilor demografici. PopulaŃia. Asia de Sud sau de Sud-Est (India. caracteristic Ńărilor în curs de dezvoltare. circulaŃie. şi altul sociologic. populaŃia activă ocupată în acest sector are ponderi sub 10%. Mali. FranŃa. resursele şi dezvoltarea durabilă . Kuweit 97% şi Uganda 12%.4 48. după al doilea război mondial).0 2000 77.8 1925 40 10 25 1985 71. fiind ocupată în agricultură. repre-zintă populaŃia urbană. administraŃiei. ponderea acestei părŃi ajunge la peste 75%. recreere. cercetării. Suedia. fireşte.c) sectorul terŃiar cuprinde populaŃia din activităŃi legate de comerŃ. schimbarea structurii acestui sector au necesitat forŃă de muncă cu înaltă calificare.

Mai mult ca oricând este evidentă incapacitatea societăŃii de a-şi satisface necesităŃile vitale de hrană (cu excepŃia unor „mari” benefi-ciari). agriculturii. resursele de apă. nordul Canadei. criza generalizată a mediului şi a resurselor naturale se transformă treptat într-o criză can-titativă şi calitativă a produselor activităŃii umane. în cantităŃi mari. Creşterea numerică a populaŃiei generează contraste sociale. conservarea şi sporirea resurselor naturale (tabelul 11). evoluŃia producŃiei şi consumului lasă să se prevadă o epuizare mai mult sau mai puŃin rapidă a resurselor nerege-nerabile şi o diminuare dramatică a unora dintre cele regenerabile: distrugerea solurilor prin eroziune. toate acestea. se întâmplă extrem de rar ca apa să fie transportată la o distanŃă mai mare de câteva sute de kilometri de la sursă. dar 60% din debitul continental se scurge în fluviul Amazon. al cărui curs este departe de concentrările de populaŃie. sunt afectate resursele naturale permanente. la rândul lor. resursele de sol şi subsol. Ca urmare a poluării excesive. con-centrarea masivă a bunurilor în opoziŃie cu penuria generală. cât şi în cel al FederaŃiei Ruse se pare că resursele de apă sunt abundente. iar în industrie şi în transporturi. Din punctul de vedere al repartiŃiei debitelor pe locuitor. indus-triei şi comerŃului.2. este un component de primă importanŃă.61 0. două treimi din statele Africii dispun de o cantitate de apă cu cel puŃin 30% mai mică decât media mondială. Spre deosebire de petrol. un deficit evident fiind în sudul şi estul continentului.. Aspecte privind raporturile populaŃie – resurse Creşterea numerică permanentă a populaŃiei generează situaŃia care influenŃează toate sistemele din societate: antrenează consumuri din ce în ce mai mari din toate categoriile de resurse (spaŃiu. pe persoană. mutaŃiile structurale de ordin etnic şi religios.045 0. Africa Centrală.a. de obicei. America de Sud pare a fi continentul cel mai bine înzestrat. Amazonia. influen-Ńează sistemele de învăŃământ. Creşterea numerică a populaŃiei şi resursele de apă Fără apă nimic nu poate trăi şi de aceea resursele de apă dulce sunt primordiale. Bangladesh. Atât în cazul Americii de Nord. diminuarea numărului de specii de animale ca urmare a presiunii antropice ş. accelerează migraŃiile şi focalizează toate problemele globale cu care se confruntă omenirea.50 2.7. infiltrări etc. Egipt etc. afectează profund înseşi caracteristicile populaŃiei. necesarul de apă pentru o persoană variază între 900 şi 1400 m3/an. pădurile etc. reducerea biomasei vege-tale. . În agricultură şi în industria alimentară. produse agricole şi industriale). materii prime. Kenya. la o populaŃie de 8 miliarde locuitori (în perspec-tiva anilor 2015-2020). cărbune şi majoritatea celorlalte resurse. sănătate. de a pune sub control riscurile ş.1. urbanizare.64 0. Există o alternativă? Dacă nu poate fi descrisă în cele mai amănunŃite detalii. apa este indispensabilă. Cantitatea de apă dulce care revine unui locuitor în Europa reprezintă doar jumătate din media mondială. igiena spaŃiului. cantitatea potenŃială disponibilă pentru o per-soană va fi de 4760 m3/an. Analizată în timp.79 0. culturale. Decalajul dintre resursele de apă dulce şi numărul populaŃiei în creştere se adânceşte. Cele mai mari creşteri de populaŃie se înregistrează în unele din regiunile şi Ńările care resimt cea mai acută lipsă de apă (Nigeria. Canada este cea mai bogată Ńară din lume.11 0. în anii 1990 şi 2000 Resurse SuprafaŃa cultivată cu cereale SuprafaŃa irigată SuprafaŃa împădurită SuprafaŃa cu păşuni SuprafaŃa (ha) ce revine unei persoane 1990 2000 0. Pe ansamblu. cele oceanice. dar ea este solicitată. dar în raport cu populaŃia apar mari disparităŃi geografice. precum apele dulci. Această imagine de abundenŃă este întu-necată de secete.a. RepartiŃia resurselor de apă dulce la nivel de persoană eviden-Ńiază mari decalaje. Apa de care dispune astăzi un locuitor al Asiei reprezintă mai puŃin de jumătate din media mondială. vânturi. de a asigura gestiunea. ea poate fi totuşi schiŃată. India.7. Cele mai mari cantităŃi de apă dulce se află în regiunile cu populaŃie rară şi cu spaŃii agrare restrânse: Siberia. energie.13 0.04 0. Tabelul 11 Disponibilitatea unor resurse naturale.).2.

Astăzi.34 0. 2. aproximativ 1. Este probabil ca în următorii 50 de ani să aibă loc mici extinderi de suprafeŃe cultivate în Campo Cerrado din Brazilia – o regiune semiaridă. Creşterea numerică a populaŃiei şi presiunea asupra suprafeŃelor agricole Posibilitatea ca producŃia vegetală să fie mărită cultivându-se mai mult teren. lacurile şi stratele acvifere dau semne evidente de degradare şi epui-zare.07 0. insecte.A. a dispărut. Urbanizarea şi industrializarea s-au extins pe seama terenurilor agri-cole. sud-estul S. Aproximativ 70% din apa deturnată din râuri sau pompată din subteran este folosită în irigaŃii. lasând-o să se transforme în păşune naturală. În ultimii ani. California. Încălzirea atmosferei planetei va duce la creşterea nivelului Oceanului Planetar şi la aridizarea unor suprafeŃe mari.29 0.03 0.7. Bangladeshul. dezvoltarea economică. circa 1. pentru primele decenii ale acestui secol.06 0.30 0.28 0. pânza freatică coboară în medie cu 1.5 m pe an.3. în resursele disponibile de fosfor şi nu poate furniza solului materie organică. Lipsa apei curate reprezintă în multe locuri constrângerea cea mai puternică la care este supusă producŃia agricolă. introducerea in circuitul agricol a unor terenuri din zonele aride. uneori. microorganisme.16 0.07 0. iar necesităŃile umane se amplifică inexorabil. iar altele au dispărut. iar solurile atât de deminera-lizate.07 0.21 2000 0.10 0.03 0. şi proiecŃii pentru 2050 łara SUA Brazilia India Bangladesh China Iran Nigeria Indonezia Etiopia Pakistan Coreea de Sud Egipt 1950 0. a Orientului Mijlociu şi a Indiei.34 0. presupun mari cheltuieli pentru a fi exploatate şi se află la mare distanŃă de zonele locuite. râurile. practic. elemente nutritive secundare ş.61 0. penuria de apă este tot mai evidentă. într-o mare parte a Africii de Nord.a.08 2050 0. Ca urmare a irigaŃiilor şi a consumului de apă dulce din stratele acvifere. Tabelul 12 SuprafaŃa mondială cultivată cu cereale (ha) pe locuitor.31 0. 20% se utilizează în industrie şi 10% pentru scopuri casnice. unele seacă cu intermitenŃă. multe râuri ajung să sece înainte de a se vărsa în mare.06 0. restrângeri masive ale suprafeŃelor cultivate: Kazahstanul a abandonat aproape jumătate din suprafaŃa cultivată între 1990 şi 1998 ca urmare a eroziunii şi degradării terenurilor. degradate ireversibil. în anii 1950. în jur de 200 milioane de persoane con-tactează anual boli de origine hidrică.U. „terenurile de rezervă” sunt marcate de secetă.10 0.08 0.A. 2000. precum şi prin răspândirea cultivării multiple. dar şi în alte regiuni. CompetiŃia pentru apă între oraşe. sud-estul Australiei şi în alte locuri.07 0. Etiopia şi Iranul se confruntă şi ele cu restrângeri ale suprafeŃelor arabile. limitând cantita-tea de alimente. Nilul aduce tot mai puŃină apă în Marea Mediterană.4 mild.03 0.23 0. Lipsa acută de teren agricol afectează alte activităŃi: politica transporturilor. Gangele abia se mai varsă în Golful Bengal. Asia Centrală şi America Latină pierd teren cultivabil datorită degradării acestuia. În Africa şi Orientul Mijlociu..19 0.06 0.11 0. în bazinul fluviului Congo – zonele marginale.18 0. nivelurile freatice coboară pe toate continentele: în sudul marilor câmpii şi în sud-vestul S.8 miliarde de locuitori nu beneficiază de avantajele serviciilor de apă purificată. încât au devenit puternic compromise. produce puternice modificări în circuitul global al azotului. industrie. Sunt de aşteptat. Creşterea suprafeŃelor arabile în ultimii 50 de ani şi a producŃiei agricole a avut loc prin defrişare.05 0. în Câmpia Chinei. îngheŃ. insulele periferice ale Indoneziei şi alte terenuri care au o fertilitate scăzută.08 0.U. salubrizarea şi protecŃia me-diului.52 0. iar 10 milioane de oameni mor (anual) ca urmare a maladiilor hidrice. iar în Italia construcŃia de locuinŃe scoate din circuitul agricol mari întinderi de terenuri arabile.05 0. conversia unor terenuri agricole către utilizări recreaŃio-nale (terenuri pentru golf).11 0. sate şi agricultură este deosebit de acută în Asia. Administrarea intensivă a îngrăşămintelor chimice are efecte din ce în ce mai reduse.13 0.03 .13 0.. fertilitate foarte slabă.41 0. Deşi terenurile arabile reprezintă circa 11% din suprafaŃa uscatului (1.ha).3 miliarde de locuitori au acces la apă potabilă. terenurile sunt atât de deteriorate. prin irigaŃii. Unele Ńări din Africa de Nord.

7.. Progresele tehnologice au dus la triplarea producti-vităŃii terenului cultivat.Dacă media mondială este apreciată la 0.) 1141 95 322 2010 27 73 86 14 1091 84 410 17 83 73 27 1073 87 259 Din Antichitate şi până astăzi. iar consumul de lemn pentru foc şi mangal a crescut cu aproape 2/3. Canada 1. a ingineriei genetice în crearea de soiuri rezistente la boli şi insecte. consu-mul de buşteni a crescut cu 1/3. iar România 0. Peste media mondială. recolta de cereale s-a mărit de 5 ori.75 ha/loc. Tabelul 13 PopulaŃia şi consumul industrial de lemn rotund (1970. În Ńările în curs de dezvoltare. O creştere demografică atenuată. Lemnul de foc este singurul pro-dus pe care Ńările în curs de dezvoltare îl consumă în cantităŃi mai mari. În ultimele trei decenii. Creşterea demografică neîncetată se consideră a fi sursa princi-pală a presiunii tot mai mari care se exercită asupra solului. mobilier. iar restul este transformat în produse industriale (cherestea. consumul de lemn continuă să crească. . hârtie). soiurile tradiŃionale de cereale au făcut loc variantelor cu înaltă pro-ductivitate. inundaŃiile şi secetele devin frecvente şi cu urmări dezastruoase. ele dimi-nuându-şi capacitatea de a hrăni şi proteja speciile de animale şi de a oferi servicii de calitate în ecosistem. la secetă şi mai tolerante faŃă de săruri ar fi de natură să înlăture actualele dezechilibre în asigurarea hranei pentru populaŃie.12 ha/loc. incendiile şi schim-barea climei sunt alte componente ale presiunii cu care se confruntă pădurile planetei. utilizarea biotehnologiilor. folosirea irigaŃiilor. producŃia mondială de cereale a crescut cu 40% (tabelul 12).23 ha/loc. cel de hârtie aproape s-a triplat. a îngrăşămintelor. SUA are 0. In secolul al XX-lea. construcŃiile de locuinŃe au fost influenŃate de disponibilitatea şi calitatea lemnului brut.05 ha/loc. Presiunea umană asupra pădurilor Circa ½ din pădurile care acopereau cu 2000 de ani în urmă Terra nu mai există. 2. Pe plan mondial. ani-malele de tracŃiune au fost înlocuite în mare măsură de tractoare. Ploile degradează terenurile dezgo-lite. defrişarea practicată pentru obŃinerea terenurilor agricole. suprafaŃa irigată a crescut de şase ori. exploatarea forestieră reprezintă principala cauză a degradării pădurilor. Deşi s-au îmbunătăŃit tehnologiile de prelucrare.85 ha/loc. iar prin folosirea îngrăşămintelor chimice. Lemnul recu-perat din construcŃiile mai vechi poate reprezenta o resursă valoroasă. ElveŃia 0.1990 cu proiecŃie până în anul 2010) PopulaŃia/consumul PopulaŃia: • Ńări dezvoltate • Ńări în curs de dezvoltare Consumul: • Ńări dezvoltate • Ńări în curs de dezvoltare łări dezvoltate łări în curs de dezvoltare TOTAL 1970 1990 % 22 78 77 23 m3 (1000 pers.. Ńările dens populate au valori foarte mici: Japonia 0. plăci lemnoase. obŃinerea prin folosirea biotehnologiilor a unor noi generaŃii de soiuri. Numai în perioada 1980-1995 a fost defrişată o suprafaŃă egală cu aceea a Mexicului.06 ha/loc. mai ales în regiunile dens populate.07 ha/loc. Invazia speciilor exotice. Este evident că ritmul de creştere şi de recuperare a suprafeŃelor agricole a devenit neconcordant cu cel de creştere a populaŃiei. a fotosintetizanŃilor. Egipt 0.08 ha/loc.. înalt-productive. Argentina 1. Aproape 55% din lemnul care se obŃine în prezent este folosit drept combustibil.. căreia i s-ar adăuga o înaltă productivitate a terenurilor prin ameliorarea plantelor.4. apei şi a altor sisteme naturale. Sănătatea pădurilor se află în declin.. păstorit şi producŃia de buşteni restrânge suprafeŃele împădurite. cele mai mari suprafeŃe arabile au: Australia 2. poluarea aerului. o parte disproporŃionat de mare din lemnul industrial este produsă şi consu-mată în Ńările dezvoltate (tabelul 13). Coreea de Sud..46 ha/loc.20 ha teren arabil pe locuitor (în anul 2000). Indonezia şi China 0.

perfecŃionarea tehnologică. Resursele minerale şi rezervele sigure s-au redus şi.5. este evidentă o schimbare tehnologică rapidă de genul celei produse de electronică. Mediul de pe Terra este într-o schimbare rapidă şi imprevizibilă. degradarea biologică ş. amplificarea reciclării deşeurilor. telecomunicaŃii. deoarece resursele Terrei. Accidentele de poluare a atmosferei provoacă un mare număr de cazuri de îmbolnăviri localizate la nivelul aparatului respirator şi un exces de decese. par să fie soluŃiile imediate pentru contracararea fenomenelor negative menŃionate mai sus. 2. a spaŃiilor de muncă în interiorul diferitelor instituŃii publice şi al locuinŃelor. cupru. industria chimică. manage-mentul forestier durabil. Secolul al XX-lea s-a caracterizat printr-un consum exagerat de resurse ale subsolului. construcŃiilor. a construcŃiilor de locuinŃe. tone) Creşterea la începutul anului 1960 .Poate fi gândită şi edificată o economie a produselor forestiere care să furnizeze bunuri.a.7. creşterea fiabilităŃii produselor. industria celu-lozei. rentabili-zarea produselor ş. Poluarea aerului determină scăderea speranŃei de viaŃă. Reducerea consumului de energie şi de materii prime.a. Impurificarea aerului are consecinŃe vizi-bile şi asupra vegetaŃiei. supraexploatarea unor resurse. Transporturile aeriene perturbă stratul de ozon. reabilitarea materialelor (tabelul 14). SubstanŃele din fumul de tutun au însuşiri iritante prin pre-zenŃa lor în aer şi în contactul cu mucoasa şi epiteliul căilor respiratorii. Extragerea mineralelor şi a metalelor lasă amprente persistente şi degradări profunde ale mediului. aldehide. de var. mărind riscul unor boli şi afectând sănătatea intelectuală şi fizică a copiilor. biotehnologie şi în multe alte domenii. cu hidrocarburi nearse. îmbol-năvirea segmentelor de populaŃie mai sensibilă (copii şi persoane în vârstă). cu oxi-danŃi. deşi departe de a fi epuizate. astm bronşic. tuberculoză. Creşterea ritmului actual al industriei este însoŃită de o mare risipă de energie şi de materii prime. industria alimentară. iar obŃinerea metalelor este însoŃită de transferarea în ambient a miilor de tone de plumb. faunei. ConsecinŃele poluării atmosferei constau în infecŃii respiratorii. legile şi regle-mentările interne şi internaŃionale. rezervele geotermale. ajung doar pentru perioade scurte. prin dependenŃe de importuri. protecŃie sani-tară. În acelaşi timp. încurajarea extinderii plantaŃiilor. iar mijloacele de transport. amplasarea obiectivelor industriale în funcŃie de factorii topoclimatici şi prin măsuri educative de creştere generală a responsabilităŃii faŃă de calitatea mediului. ambient curat. fabricile de ciment. a numărului de autovehicule utilizate. pe de o parte la o diminuare a aces-tora şi la perspectiva sumbră a epuizării. patrimoniului turistic.a.6. Raporturile dintre societatea umană şi atmosferă Industria. cu mirosuri. sunt limitate. adaptarea fibrelor alternative pentru construc-Ńii şi hârtie reprezintă doar câteva direcŃii care pot genera locuri de muncă. la creş-terea cantităŃii deşeurilor şi noxelor. Multe Ńări în curs de dezvoltare au intrat în economia mondială numai ca furnizori de materii prime. Poluarea sonoră are implicaŃii majore asupra stării de sănătate a populaŃiei. zinc. creşterea morbidităŃii şi a mortalităŃii. resursele energetice şi ale subsolului Continuarea actualului curs al dezvoltării economice a devenit riscantă. mijloace de trai şi servicii şi să ofere sigu-ranŃa că sistemele forestiere sănătoase vor supravieŃui. folosirea celui mai simplu combustibil chimic – hidrogenul – pot asi-gura un viitor energetic viabil. oxizi de azot. Creşterea numerică a populaŃiei. Siderurgia. cancer bronhopulmonar. cu substanŃe iritante şi toxice. faptul este cauzat de creşterea fără precedent a populaŃiei. un volum uriaş de steril îmbibat cu substanŃe toxice. Această situaŃie nu poate dura. după media anuală a consumului. fapt care a condus. marile generatoare solare. creştere economică. Reducerea cantităŃii de poluanŃi sub limita admisă este posibilă prin retehnologizare. transporturile şi alte activităŃi umane reprezintă surse de creştere a poluanŃilor în atmosfera localităŃilor. scăderea productivităŃii biologice. protecŃie faŃă de climă. Tabelul 14 Creşterea producŃiei mondiale de materiale (1960-1999) Materialul ProducŃia la sfârşitul anului 1999 (mil. Energia eoliană. 2. metalurgia feroaselor şi neferoaselor poluează cu pul-beri. combaterea tabagismului ş. silicoză. oxizi de sulf etc. industria petrolului.7. cocseriile şi termoenergetica emit fum. a industriei. iar pe de altă parte.

legate. care mută accentul din planul abordărilor predominant cantitative. EvoluŃia indicatorului dezvoltării umane este diferenŃiată şi corelată cu obiectivele politicii economice şi sociale din fiecare Ńară.72 ori 2.Minerale Metale Lemn Produse sintetice Alte materiale 7720 1240 774 262 9880 2. cât şi distribuŃia echitabilă a veniturilor la nivelul întregii societăŃi. acces la resursele necesare pentru un trai decent. = I long + I ed + I v 3 . Dezvoltarea umană este un concept modern.65 ori 2.6). recu-noscându-se drept cerinŃe fundamentale: o viaŃă lungă şi sănătoasă.45 ori 5. PopulaŃia şi dezvoltarea durabilă a) Dezvoltarea umană. Indicele dezvoltării umane cuprinde trei elemente: longevitatea (măsurată prin speranŃa de viaŃă la naştere).18 ori 2.D. Fig.7. Fundamentarea indicatorului dezvoltării umane are la bază trei elemente: conceptul de dezvoltare umană. 6. în special. nivelul de educaŃie (calculat ca o medie aritmetică ponderată între gradul de alfabetizare a populaŃiei şi gradul de cuprindere în învăŃământul de toate nivelurile) şi venitul pe locuitor (PIB pe locuitor exprimat în dolari la paritatea puterii de cumpărare). dobândirea de cunoştinŃe. diferitele alternative prospective. în cel structural-calitativ.51 ori 2. cultural sau politic. social. măsurarea dezvol-tării umane. Indicele de dezvoltare umană. Acest concept se referă la posibilităŃile prin care generaŃiile prezente şi viitoare îşi pot manifesta pe deplin opŃiunile în orice domeniu economic. Conceptul de dezvoltare umană presupune atât creşterea economică. Acesta este unul dintre indicatorii multidimensionali.7. Se calculează după formula: I. de creşterea economică.U. care este mai sugestiv. 2000 b) Indicatorul dezvoltării umane (fig.

. cauzele şi consecinŃele mobilităŃii populaŃiei.redimensionarea creşterii economice prin distribuŃia echilibrată a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producŃiei. dacă interesele unanime converg spre dezvoltarea umană.întreŃinerea diversităŃii ecosistemelor. dezvoltarea umană şi dezvoltarea durabilă. obiectul dezvoltării durabile constă în găsirea unui optim al interacŃiunii dintre patru sisteme: uman.conservarea şi sporirea resurselor naturale. conexiunile cu alte sisteme. raporturile între populaŃie şi resurse. hrană. discuŃiile s-au axat îndeosebi pe următoarele aspecte: . Japonia. Prin urmare. locuinŃă şi sănătate. Niger.măsurarea. potrivit acestui concept. . iar nivelul cel mai scăzut îl au unele Ńări din Africa: Burkina Fasso. Dezvoltarea durabilă poate fi o soluŃie de conciliere a situaŃiilor potenŃiale de conflict dintre protecŃia mediului şi creşterea economică. îndeosebi a resurselor naturale rege-nerabile la nivelul celor existente pentru generaŃiile actuale şi redre-sarea factorilor de mediu afectaŃi de activitatea antropică. găsirea unui indi-cator care să exprime dacă o naŃiune sau o economie în ansamblu său se încadrează sau nu într-un mod de dezvoltare durabilă.definirea dezvoltării sustenabile. • Cercetarea materialului grafic şi cartografic. pentru geografi. economişti. . .a. Prin urmare. Vmin – 25 ani Vmax – 85 ani După indicele de dezvoltare umană pe anul 2000. consecinŃele acesteia. cuantificarea dezvoltării durabile. . Suedia. . Belgia. La ConferinŃa de la Rio. Metoda de studiu • Însuşirea algoritmului pentru studiul geografic al populaŃiei • Pentru viitorii specialişti în domeniul relaŃiilor internaŃionale.a. SUA. . . analiza factorilor care influenŃează densitatea şi aglomerarea populaŃiei.energie.este valoarea înregistrată de o Ńară. integrarea conŃinutului acestora în text • Interpretarea cifrelor şi a informaŃiilor dobândite . Norvegia. . ecologişti. mai ales de poluare. studiul populaŃiei porneşte de la caracteristicile sistemului demografic. Sierra Leone ş. Burundi. a tabelelor şi schemelor. din 1992. Componenta – nucleu a acestui concept este reprezentată de interacŃiunea dintre populaŃie.determinarea condiŃiilor de atingere a dezvoltării sustenabile. c) Dezvoltarea durabilă Conceptul de dezvoltare durabilă este interpretat diferit de di-verşii utilizatori: geografi. tehno-logic şi ambiental. economic. menŃinerea condiŃiilor şi posibilităŃilor de viaŃă pentru generaŃiile viitoare.Indicele de longevitate se obŃine după formula: Ilong = Vreală – Vmin / Vmax – Vmin. Dezvoltarea durabilă presupune o serie de cerinŃe adaptate la specificul şi condiŃiile din fiecare Ńară: .descentralizarea formelor de guvernare ş.supravegherea impactului activităŃilor economice asupra mediului. factorii care condiŃionează dinamica. în care: Vreală . Dezvoltarea durabilă înseamnă. etc. . apă. Ńările cu nive-lul cel mai ridicat sunt: Canada.reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor. vor trebui satisfăcute nevoile materiale şi spirituale actuale fără a fi compromise posibilită-Ńile de satisfacere a acestora pentru generaŃiile viitoare.eliminarea sărăciei în condiŃiile satisfacerii nevoilor esenŃiale pentru loc de muncă. o regiune. structura resurselor umane.asigurarea creşterii populaŃiei la un nivel acceptabil (creştere demografică controlată). grija faŃă de generaŃiile viitoare. progresul economic şi potenŃialul de resurse naturale.

Cauzele mobilităŃii internaŃionale a populaŃiei 9. Ńările în tranziŃie şi Ńările în curs de dezvoltare 4. folosindu-vă de materialul cartografic al temei studiate. • CaracterizaŃi repartiŃia densităŃii populaŃiei Europei. aplicaŃii • AnalizaŃi indicatorii de care depinde creşterea numerică a populaŃiei. Structura etnolingvistică a Europei. PopulaŃia şi dezvoltarea durabilă . Analiza piramidei vârstelor pentru unele Ńări din Europa 7. • Care sunt deosebirile între relaŃia de calcul a mortalităŃii infantile şi relaŃia de calcul a mortalităŃii generale? • ExplicaŃi cauzele scurtării intervalelor de atingere a miliardelor de locuitori ai Terrei. • IdentificaŃi pe hartă regiunile cu densitatea populaŃiei sub 1 loc/km2. Indicatorii geodemografici în Ńările dezvoltate. • Cum poate fi corelată optim creşterea numerică a populaŃiei cu capacitatea societăŃii de a satisface consumul? • Care ar fi soluŃiile la îndemâna multor Ńări pentru a asigura o sincronizare a nivelului producŃiei agricole cu dinamica populaŃiei? • Cum pot sprijini şi cum sprijină organismele internaŃionale eradicarea subnutriŃiei? Teme pentru eseuri şi referate 1.Întrebări. Conexiunile dintre populaŃie şi economie. Robi ai ogoarelor şi ai recoltelor modeste 11. exerciŃii. consecinŃele creşterii demografice 3. Presiunea umană asupra resurselor solului 5. reglementări şi organisme privind limbile europene 10. • ArgumentaŃi de ce creşterea numerică a populaŃiei este principala cauză a deteriorării sistemelor din mediul natural şi din societate. Presiunea umană asupra pădurilor 6. RepartiŃia populaŃiei în raport cu categoria de activitate 12. TranziŃia demografică 2. • ComentaŃi repartiŃia pe continente şi Ńări a ratelor de natalitate. mortalitate şi sold natural. MigraŃia internaŃională a populaŃiei este o soluŃie? 8.

resurse comerciale (care au un preŃ şi se negociază pe piaŃă). Bucureşti. Resursele naturale sunt: radiaŃia solară. Editura Meteora Press. 2001. 1997. . Geografie economică mondială. . În schimb.1. Cristian Braghină. Editura FundaŃiei România de Mâine.ipotetice (fac obiectul activităŃilor de explorare). Vasile Nicoară.resurse antropice (populaŃia). . combustibilii fosili. 2000. sau cu alte cuvinte. tehnice. unele resurse pot fi ignorate. pag. Elemente de geografie economică mondială. • După nivelul de utilizare se disting: . Resursele Terrei. 1998). datorită subdezvoltării. . substanŃele minerale din subsol. biomasa vegetală şi animală. Geo-grafie economice mondiala. analizate la scara timpului. George Erdeli. 16-30. Bucureşti. geotermia. • Elementele sistemului planetar se află într-o strânsă interde-pendenŃă.resurse de energie de lungă durată (radiaŃia solară. gestionarea şi conserva-rea celor rămase. Fluxurile de resurse naturale. Privite prin procesul de explorare-exploatare-valorificare. resursa este un concept cultural. Privită prin prisma descoperirii şi utilizării. minereurile. iar o evaluare a resurselor este dependentă de multe criterii (geologice. o entitate pe plan energetic necesară omului pentru cerinŃele sale fiziologice. 115-151. resursele naturale devin bogăŃii naturale. apa. Editura IndependenŃa Economică. Bebe Negoescu. Bucureşti.Gherasim.a. sau necunoaşterii. Editura ExPonto. • După stadiul cunoaşterii.identificate. resurse regenerabile în timp îndelungat. Edi-tura Corint. 200-222. Silviu NeguŃ şi colaboratorii.exploatabile (acum şi într-o perspectivă apropiată). cuprind următoarele categorii: . intrarea într-un flux tehnologic. economice ş. Gheorghe Vlăsceanu. Resursele cuprind: . Liliana Dumitrache.Bibliografie 1. Geografie economică. 6. Geografia resurselor naturale cerce-tează relaŃiile de cauzalitate dintre cerinŃa socială şi prelevarea resur-selor din mediul natural.). rocile.Aur. Ion Florin Mihăilescu. 2002. George Erdeli. . . Dragoş Frăsineanu.stocuri de substanŃe minerale (care pot fi preluate din zăcămin-tele formate la scara timpului geologic). pag. resursele pot fi: . bogăŃiile constituie tot ceea ce poate satisface o nevoie şi in special bunurile care pot fi obiect de proprietate şi au o valoare” (Bebe Negoescu. solurile. 5. 64-86. O resursă desemnează un anumit potenŃial. pag. 60-71. aerul. Bucureşti.resurse naturale. 107113.resurse ce rezultă din reproducerea şi dezvoltarea organismelor (energie regenerabilă). pag. .resurse capitale. 3. Nicu I. Geografia populaŃiei. Geografie economică mon-dială. iar exploatarea sa implică evaluarea acestuia şi aplicarea tehnologiilor corespunzătoare. Cezar C.12-23. 2. circuitul apei in mediu. evaluarea acestora. curenŃii marini şi cei atmosferici). Bucureşti. 3. 2000. Gheorghe Vlăsceanu. ConstanŃa. RESURSELE ENERGETICE 3. Editura FundaŃiei România de Mâine. Resursele sunt direct influenŃate de nivelul de dezvoltare al societăŃii umane şi de sistemul de valori practicat. 2001. 4. Conceptul de resurse şi clasificarea acestora • Resursa este elementul material sau abstract care poate fi folo-sit pentru satisfacerea unor trebuinŃe umane. pag. „Resursele desemnează ansamblul mijloacelor natu-rale de care dispune o colectivitate.

secolul I î. exploatarea industrială începe în secolul XII. prin folo-sirea combustibililor fosili şi/sau a resurselor neconvenŃionale.3. transporturilor şi telecomu-nicaŃiilor şi până la aspecte ale vieŃii cotidiene. 3. Cărbunii sunt clasificaŃi în raport de numeroase criterii: geneză. este nepoluantă. ExtracŃia şi utilizarea cărbunilor sunt menŃionate în scrierile învăŃaŃilor din Grecia (Teofrast. fie prin formele indirecte pe care le generează: energie hidraulică. Toate formele de energie în Univers provin din două surse majore: . curenŃi. Pentru evitarea unei crize generalizate a mediului şi a resurselor naturale. de exemplu. Marea diversitate a surselor de energie le face susceptibile de a fi clasificate după o serie de criterii: • Din punct de vedere fizic. Industria carboniferă Cărbunii de pământ sunt roci sedimentare biogene caustobioli-tice rezultate printr-un proces de incarbonizare (carbonificare – eli-minarea treptată a oxigenului şi creşterea procentului de carbon) a unor mari mase vegetale. gudroane şi gaze combustibile. energia mareelor sau prin acŃiunea astrelor. energia apelor. care au un caracter continuu. societatea contem-porană nu poate fi concepută fără folosirea energiei electrice.gravitaŃia universală. folosite în gospodării şi care nu sunt incluse în statistici).convenŃionale (utilizate pe scară largă. sursele de energie primară se împart în: . Primele mine în Europa au fost deschise în secolul X la Zwickau şi în secolul XII la Aachen.surse comerciale (surse care se vând şi se cumpără). şisturile şi nisipurile bituminoase. termică (a mărilor). a valurilor.Bergius (premiul Nobel pentru chimie. iar în Marea Britanie. fuziunea nucleară. gazele naturale. . fie ca radiaŃie directă. se transportă uşor la distanŃe mari cu pierderi mini-me.) şi din Roma antică (Plinius cel Tânăr. lasă să se întrevadă o epuizare a resurselor neregenerabile şi o diminuare acce-ntuată a unora dintre cele regenerabile. În primele decenii ale secolului al XX-lea. singura alternativă este adoptarea unei strategii globale de dezvoltare care să vizeze în fapt dezvoltarea durabilă şi menŃinerea marilor echilibre naturale. secolul IV î.).surse neregenerabile. . Creşterea demografică antrenează un consum din ce în ce mai mare de resurse din toate categoriile.surse regenerabile. . combustibilul nuclear şi materialele fisiunii nucleare. Resursele energetice: rolul şi clasificarea De la buna funcŃionare a industriei. îndeosebi a pădurilor care ocupau mari supra-feŃe la sfârşitul paleozoicului (carbonifer) şi începutul mezozoicului. în timp.alte surse de energie: aflate în stadiu de laborator. energia mărilor – valuri. Noile dimensiuni ale retehnologizării sunt de neconceput fără un mare consum de energie electrică. determinat de acŃiunea permanentă a energiei solare. gratuite). vârste etc. eoliană. cele organice şi aerul.H. • ProducŃia şi consumul de energie impun o altă clasificare: .H. Tehnologia este susceptibilă de pro-grese substanŃiale. În anul 2000. aceste resurse sunt: combustibilii fosili – cărbunii de pământ.neconvenŃionale (radiaŃia solară directă. La sfârşitul secolului al XVIII-lea s-a intensificat producŃia de semicocs.2. iar pentru unele surse este stabilită doar în principiu. 1931) elaborează procedeul de obŃinere a benzinei sintetice din cărbuni. . care cuprind combustibilii fosili ce necesită un ciclu îndelungat de formare. iar tehnologiile sunt bine cunoscute şi folosite). cărbunii reprezentau 27% din consumul mondial de energie. Secolul al XIX-lea a fost supranumit „secolul cărbunelui”. poate fi produsă aproape în orice loc. • După gradul de stăpânire a tehnologiei de valorificare. resur-sele de energie sunt: . proprietăŃi fizico-chimice. aceasta poate fi convertită în alte forme de energie. maree. . 3. şi energia termică). fapt care. petrolul..surse necomerciale (deşeurile vegetale. biomasa şi energia nucleară de fisiune. . curenŃilor.resurse necomerciale (abundente. pe baza unor tehnologii fizice şi chimice promiŃătoare. savantul german Fr. ca urmare a exploatării exce-sive sunt afectate resursele de ape dulci.fuziunea atomilor uşori din Soare (stele). energia eoliană.

cărbunele brun. .cărbunii sapropelici sau bituminoşi (provin din răşini.antracitul (94-96% carbon. utilizat în combustii şi mai puŃin în obŃinerea cocsului). polen. putere calorică peste 9000 kcal/kg. iar peste 71% reprezintă resursele potenŃiale. După criteriul genetic: .000-3. în masa lor predomină celuloza.huila (cea mai mare răspândire.000 kcal/kg. ordinea. Europa (11%).cărbunele brun (procentul de carbon de 60-82%. din care resursele iden-tificate ajung la 29%.cărbuni humici (formaŃi prin incarbonizarea masei vegetale.800 de miliarde tone. pentru combustii casnice şi industriale).6004.I. includ turba. 2/3 din rezervele mondiale sunt alcătuite din huilă şi antracit. este numit „căr-bune energetic”). este urmă-toarea: Asia (17%). putere calorică între 2.turba (cărbune în curs de formare. procentul de carbon de 40-60%.S. este utilizată la obŃinerea cocsului. . Rezervele mondiale de cărbuni.După conŃinutul în carbon şi puterea calorică: Cărbunii superiori: . Astăzi. În privinŃa rezervelor exploatabile economic. .000 Kcal/kg.2%). se estimează că rezer-vele mondiale depăşesc 14. plante. procentul de carbon 57-65% şi o putere calorică de 2. folosit în industria chimică sau combustii). puterea calorică de 4000-7200 kcal/kg. .000 – 9. .lignitul (cel mai răspândit carbune inferior. utilă în combustiile casnice şi în scopuri curative). iar SUA circa 26-27%. conŃine 79-90% carbon şi are o putere calorică de 7. . cu grosimi ale straturilor care oscilează de la câŃiva centrimetri la zeci de metri). Australia şi Noua Zeelandă (4%). lignitul. Cărbunii inferiori: . deŃine 40% din rezervele exploatabile. C.cărbunii liptobiologici (au o răspândire restrânsă. ca pondere. se găsesc în partea inferioară a straturilor de cărbuni şi fac tranziŃia spre depozitele anorganice). conŃin substanŃe proteice). huila şi antracitul.000 kcal/kg. cocsifică. Africa (2%) şi America Latină (0.

Fig. centrele principale de extracŃie şi comerŃul cu cărbuni . bazine. 7. Provincii.

În Cehia. din SubcarpaŃi şi Podişul Getic. predomină exploa-tarea în carieră. Jixi şi Jilin. Irkutsk. Cărbunii deŃin 75% în balanŃa energetică a Ńării. În România. În procesul de cocsificare rezultă gaze. iar în procesul de industrializare au loc gazeifi-carea şi hidrogenarea. Aachen). Canada. amoniac. benzen. pe valea Damodarului se găsesc numeroase exploatări în carieră. iar în Ucraina. Taiyuan. Celeabinsk. Jiangxi.Chineză are zăcăminte formate din straturi groase. situate în nordul Ńării. Jaingxu (la Yangzhou) şi în bazinele Kailuan şi Beijing. Insula Vancouver. Polonia este unul din principalii producători europeni de căr-buni. Circa 50% din producŃie se obŃine în vestul MunŃilor Appalachi (statele Ohio. fiind folosiŃi în siderurgie. Lignitul se exploatează în statul Victoria.4. Orissa şi Bengalul de Vest). Tunguska. Silezia Inferioară şi Lublin. R. Halle şi Lauschammer). asigură 50% din producŃie.). iar în nord-vest în provincia Xinjiang (cu mari exploatări în apropierea oraşului Urumchi).RepartiŃia geografică a zăcămintelor de cărbuni Cele mai mari zăcăminte de cărbuni (90%) se concentrează în emisfera boreală. Peste jumătate din producŃia de cărbuni este exportată în Japonia.a. din Câmpia de Nord-Est. Exploa-tările principale sunt în statele Iowa şi Illinois. În sudul Marilor Lacuri şi în nordul statului Texas se găsesc mari rezerve de cărbuni bituminoşi. În Kazahstan. Cele mai mari cantităŃi sunt importate de Japonia. iar o reŃea densă de căi ferate asigură transportul dintre bazinele carbonifere şi portu-rile maritime. SUA. ape amonia-cale. huila se exploatează în bazinele Petroşani şi Banatului. Spania. principalele bazine carbonifere sunt Ostrava – Karvina. din industrializarea acestora rezultă cocsul (folo-sit în siderurgie). în bazinele Peciora. Germania are principalele zăcăminte de huilă în vestul Ńării (bazinele Ruhr. Kentucky. iar în partea europeană. Exploatările principale se efectuează în marile bazine Fushun. Numai pro-vincia Shanxi deŃine 1/3 din rezervele Chinei.P. Bureia. iar lignitul. Shaanxi şi Xinjiang. cărbunii se extrag din provinciile Yunan. FederaŃia Rusă are principalele exploatări de cărbuni în Siberia: KuzneŃk. iar în estul Ńării lignit şi cărbune brun în carierele de la Bitterfeld şi în sud-est (centrele Leipzig. În Manciuria. Africa de Sud. Benxi. Cele mai mari rezerve sunt în provin-ciile Shanxi. combustii şi în transporturile feroviare (China mai pro-duce încă locomotive cu abur). Uniunea Europeană ş.a. Saar. de unde cantităŃi mari se exportă mai ales în Japonia. Huila se extrage pe coasta estică (la New Castle. Africa de Sud are zăcăminte în provinciile Natal. 7). Circa 4/5 din cantitatea de cărbune provin din exploatările în carieră. Pennsylvania. În sudul Ńării. Virginia de Vest). situate la adâncimi mici (300-500 m) şi o producŃie care depăşeşte 150 mil. Indonezia. principalul bazin Daqing. China ş. NovokuzneŃk. Transvaal şi Orange. Nyrany şi Kladno. Anadâr. Comercializarea cărbunilor Din totalul producŃiei mondiale doar 10-11% fac obiectul co-mercializării (din care 9/10 se transportă pe cale maritimă). exploatările s-au extins spre nord-est la Hegang. În Asia. Kansk – Acinsk. Cărbune brun şi lignit se extrag în statele Dakota de Nord. Guizhou. cărbunii se extrag în bazi-nele Fuxin şi Beipiao. Industrializarea cărbunilor Circa 40% din producŃia mondială de electricitate se bazează pe folosirea cărbunilor. Alabama. benzină şi motorină. 3. Montana şi Wyoming. Australia are mari rezerve de huilă şi lignit. principalul bazin este Karaganda. În urma hidrogenării cărbunilor se obŃin hidrocarburi sintetice: gaze. Coreea de Sud.t (fig. Vorkuta şi Moscovei. Suedia ş. Prin-cipalele Ńări exploatatoare sunt: Australia. Taimâr. Industria petrolului . statele Columbia Britanică şi Saskatckewan. Bazinele huilifere sunt în Silezia Superioară. Coreea de Sud. bazinul Donbass (huilă cocsificabilă şi antracit). Cărbunii se exploa-tează şi în provinciile Shandong (la Ziba).a. Oraşul Beijing este legat printr-o conductă de uzina de gazeificare de la Fuxin. India are mari zăcăminte în nord-estul Podişului Deccan (sta-tele Bihar. SUA reprezintă al doilea producător mondial de cărbuni (începând cu anul 1985). iar 50% se exportă. de toate Ńările UE (FranŃa. cele de lignit în landul Renania de Nord – Westfalia (între Aachen şi Koln). în Statul Noua Galie de Sud). Canada are exploatări carbonifere în sudul MunŃilor Stâncoşi canadieni. soldată cu un randament superior şi cu reducerea poluării. Tennessee. În SUA şi Japonia s-a trecut la gazeificarea subterană a cărbunelui. se află Ńara cu cea mai mare producŃie de cărbune (China).

iar în secolul al XVII-lea sunt menŃionate puŃurile de la Moineşti şi Păcureşti (judeŃul Bacău). Cea de a doua zonă petrolieră este situată în Middlecontinent (30% din producŃia SUA). O altă zonă petrolieră este în regiunea montană din vestul SUA. Tuimazi. care centralizează 40% din producŃia naŃională). Oklahoma. urmează la mare distanŃă America Latină cu 12. faună şi flora bentonică sau din resturile de vegetaŃie supe-rioară provenită de pe teritoriile emerse. New Mexico. Iran 9. datorită unui complex de factori. Primele rafinării din România au funcŃionat la Moineşti şi la Bariera Râfov de lângă Ploieşti (1857). gresii. Prelucrarea industrială a petrolului începe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Perm. Rezervele sigure de petrol sunt mult mai mici decât cele de căr-buni.5%. peste Golful Mexic. Rezervele de petrol au o repartiŃie mult mai neuniformă decât cele de cărbune. În partea europeană a Rusiei. URSS şi apoi CSI au deŃinut supremaŃia mondială de petrol în perioada 1974-1992. în cadrul unui proces de sedimentare. Pentru menŃinerea presiunii în zăcă-mânt s-au făcut injectări de gaze sau apă. cu centrele Corsicana şi Taylor.Gazele naturale şi petrolul îşi au originea în acumularea mate-rialului organic în mediul acvatic din trecutul geologic. în statele Colorado (bazinele Los Angeles şi Santa Maria – submarin). Din rocile în care s-a format.6%. petrolul era cunoscut încă de pe vremea dacilor. în anul 1993. Kuweit 9. în regiunea cuprinsă între Caucaz.000 kcal/kg. Litoralul sud-vest pacific constituie o altă zonă petrolieră. formate din nisipuri. lucrările de prospecŃiune au condus la creşterea rezervelor sigure. Cele mai impor-tante câmpuri petroliere sunt la Bavli. New Mexico şi Colorado. tratarea chimică a orizon-turilor petroliere şi combustii subterane (pentru creşterea temperaturii). Venezuela 6.a. Mobile. în delta fluviului Mississippi. este supusă transformărilor bacteriene. Los Angeles şi Wilmington. cu exploatările din statele: Texas. iar nisipurile şi gresiile bituminoase conŃin gudroane din care se poate extrage petrol. ExtracŃia se efectuează în vecinătatea şi pe litoralul Golfului Persic (enclava teritorială Hassa. Shedgum. perimetrul Ghawar în care se găsesc centrele: Air Dar. Utah. Galveston. Irak 9. de culoare brună-neagră cu reflexe verzui. unde se află zăcământul de la Wafra. numite „poli ai petrolului”: • un „pol” este situat în sudul şi sud-estul platformei eurasiatice. Arkansas. formând kerogenul. calcare. ExtracŃia se efectuează atât pe uscat. Sizan. Alte centre sunt localizate între delta fluviului Mississippi şi gura de vărsare a fluviului Rio Grande: Corpus Christi. cu centrele: Ras Tanurah. kerogenul de origine sapropelică se transformă de obicei în hidrocarburi lichide. Arabia Saudită extrage aproximativ 13% din cantitatea mon-dială de petrol. cât şi submarin.). Datorită presiunii depozitelor detritice şi temperaturii. unele relatări cu privire la folosirea bitumului în FranŃa. alcătuită în principal din plancton. în hidro-carburi gazoase. iar cele de origine humică.8%.3%. Orientul Apropiat deŃine 2/3 din rezervele mondiale. SUA se află pe locul al II-lea în extracŃia petrolului (12% din producŃia mondială). • al doilea „pol” se află în sudul platformei nordamericane. Materia organică.. încă din Antichitate. Manifa şi Zona Neutra (la frontiera nordică). cu putere calorică între 9. Şisturile bituminoase sunt roci sedimentare caustobiolitice. Petrolul brut este o rocă sedimentară. care au ca origine un nămol sapropelic consolidat în care există bitumene (materiile prime organice conŃinute – kerogene pot fi transformate în petrol şi gaze). Houston. un perimetru care cuprinde exploatările terestre şi submarine de pe litoralul Golfului Persic. dolomite. petrolul migrează şi se cantonează în roci poroase. Kansas. apoi în România şi SUA.500-11. ex-ploatările principale fiind la E/K Hills.8%. . Între marile zone de exploatare se remarcă regiunea Golfului Mexic (statul Louisiana. În Ńara noastră. Italia şi ElveŃia apar în Evul Mediu. Isimbai. MenŃiuni cu privire la utilizarea bitumului în Orientul Mijlociu sau în China. Zăcămintele de petrol se pot găsi în anticlinale. Marea Caraibilor şi nordul Americii de Sud. în anul 1854 a fost separat petrolul lampant în FranŃa. Exploatările au migrat spre platforma continentală a Golfului Mexic (s-au realizat peste 25000 de foraje). Haradh s. apar în lucrările lui Herodot şi Plutarh. CSI a fost depăşită de Arabia Saudită şi SUA. łările cu cele mai mari rezerve sunt: Arabia Saudită 25. Exploatările petroliere cuprind două regiuni foarte bogate. Alaska de Nord cuprinde mari zăcăminte la Prudhoe – Bay şi Point Barrow în apropierea portului Anchorage. caustobiolitică. Golful Persic şi nordul Africii. cele mai mari zăcăminte se găsesc între cursul superior al Kamei şi Volgograd. Romaski.7%. biogenă.

Zair. China este al cincilea mare producător mondial (5. precum şi la est de oraşul Chengdu. Messdar. India. Halibut ş. producŃii semnificative au: Danemarca. petrolul este transportat prin conducte cu diametre şi lungimi diferite. Pakistan. În nord. • Australia extrage petrol de la Moonie. cu centrele Gassi Tonil. petrolul se exploatează pe litoralul Mării Caspice (Nebit-Dag. Saim. Yumen. Sharjah (pe uscat). National Iranian Oil. Beryl). Gach Saran ş. Bei-An). Turcia. apoi cele din Libia. Akar. Gialo. Insula Sahalin. precum şi în provinciile Saskatchewan şi Columbia Britanică). Ahwaz). Benin.8% din producŃia mondială de petrol. Petrolul se exploatează în Manciuria (Daqing. În Europa.8% din producŃia mondială (locul IV).a. Principalele câmpuri petroliere sunt la: Frigg. Norvegia este pe locul şase în lume (4. precum şi în bazinul acestuia. Insulelor Shetland (Cormoran. Brazilia. în afară de SUA. China National Petroleum. partea central-nordică. Exploatarea petrolului se efectuează. • În Africa sunt concentrate mari rezerve. Mexicul (Statele Unite Mexicane) deŃine 4. Ecuador. Oakey. În Azerbaidjan se găsesc zăcăminte de petrol la Baku. Marea Britanie a devenit un mare producător european de petrol. Venezuela deŃine primul loc în producŃia de petrol din America de Sud.a. A doua mare zonă africană se află în apropierea Golfului Guineei şi se prelungeşte spre sud.). CroaŃia. princi-palele structuri petroliere sunt în apropierea oraşului Qom şi la sud de Isfahan (Naft Safid.. Principalele centre de exploatare sunt în delta fluviului Niger. Egiptul dispune de zăcăminte terestre şi submarine în Peninsula Sinai şi Golful Suez (centrele principale de extracŃie fiind: Morgan. Peninsula Kamceatka. Petroleos de Venezuela. Ungaria. insula łara Focului). Nigeria este pe primul loc în Africa în ceea ce priveşte producŃia şi exportul de petrol. • În America de Nord. Yarkand. Importante prin volumul producŃiei sunt zăcămintele Cyrus şi Abroath. între Peninsula Yukatan şi Sierra Madre de Est. în vestul Ńării la Karamai. FranŃa. San Lorenzo) şi la vest de delta fluviului Orinoco (Las Mercedes. Kucha. Brent). iar în America Latină. Al Murgia şi Belayim). Emiratele Arabe Unite deŃin mari zăcăminte în : Abu Dhabi. Troll Vest. Abu Dhabi. dar şi pe platforma continentală a Golfului Persic la Das şi Zakum. Prorva) şi pe văile Emba şi Ural (Makatm Subarkuduk). Askarene ş. pe platforma continentală (Zulia. SUA. Iranul deŃine 5. În Kazahstan. Ekofisk. Republica Congo. Vietnam. Trinidad – Tobago. Oficina ş. • În Asia sunt şi alte Ńări producătoare de petrol: Indonezia (cu centre de producŃie în Sumatera: Minas. la destinaŃii. Libia are două areale: unul în Deşertul Libiei (cu exploatările de la Dohra. în Argentina (Podişul Patagoniei. Valhall. Kuwait Petroleum Corp. în regiunea deltei fluviului Huang – He. menŃionăm: Angola (exploatări submarine). Meghion. pe platforma conti-nentală a Golfului Bohai. Germania.Prima zonă de extracŃie se află în Siberia de Vest. Artem. Algeria. ProspecŃiunile recente au evidenŃiat structuri petroliere în bazinul fluviului Lena. Coasta de Fildeş. Petroleos Mexicanos.) în spaŃiul dintre MunŃii Zagros şi Golful Persic (Marun. Rezervele Algeriei sunt cantonate în două mari areale sahariene: unul în nord – Hassi Messaoud. Companiile cu cea mai mare producŃie sunt: Saudi Arabian Oil Co. Celeken. iar de la terminal sau portul de export. Royal Dutch Shell. . Cabimas. Snorre. Gabonul (în sectorul litoral). Insulelor Orkney (Piper. Sosmino. Angila. Mangaslank.a. cu nave maritime specializate (petroliere). în principal. Gydo. Waha. din sudul Alpilor Australiei şi din zona submarină a strâmtorii Bass (Kimfish. principalele centre de extracŃie sunt situate în zona litorală. iar altele sunt situate în Golful Guineea (unde continuă prospecŃiunile submarine). cu zăcămin-tele: Ust Balik.a. Malaysia. Gullfaks. cele din sudul Angliei de la Witch Farm. Peru. Columbia. Haft Kel. România. Italia. Dubai. Exxon ş. precum şi exploatările din sudul Mării Nordului de la Montrase şi Argyll. ExtracŃia are loc în lungul coastelor ScoŃiei.1%). Recent a fost descoperit un zăcământ pe platforma continentală a Mării Mediterane.a. Kamni ş. petrolul se exploatează în Canada (provincia Alberta cu centrale: Judy Creek.9%) şi doi în Europa. Olanda. Agha Jari. Dintre Ńările situate în această zonă şi care extrag petrol. în Laguna Maracaibo.a. Pembina ş.. Transportul petrolului Pentru prelucrare şi export. Camerun. Zelten) şi al doilea la graniŃa cu Algeria. Olanda. Tot prin petroducte se transportă produsele petrolului.a. Naftalan.). în statele Chiapas şi Tabasco. şi altul în sud – Edjeleh cu centrele Alrar. pe platforma litorală a Golfului Campeche. Brunei. Exploatările de petrol sunt situate în Marea Nordului. în insula Kalimantan şi pe platforma continentală).

în Spania. avea o lungime de 8 km şi un diametru de 5 cm. łările Europei importă mari cantitaŃi de petrol. Canada are o reŃea care măsoară aproximativ 37. Bremen (Germania).245 km. În Orientul Mijlociu. lungimea petroductelor depăşeşte 900. oleoductul Ghawar – Yanbo (din Arabia Saudită la Marea Roşie) are o lungime de 1. În Europa Occidentală. 2. Ploieşti. Ucraina. în oraşele porturi (Shanghai. numit „Transmountain”. specia-lizate în produse petrochimice şi în centrele mari ale industriei chimice. Europa Centrală. ReŃeaua de oleoducte a Rusiei depăşeşte 70. cu 1. New-Orleans – Los Angeles (numit Explorer. În SUA. iar în Venezuela. principalele oleoducte încep în Middlecontinent şi se îndreaptă spre centrele urban-industriale de la Marile Lacuri (Oklahoma City – Chicago). Oleoductul de suprafaŃă transalaskian (construit pe piloni) între Prudhoe Bay şi Valdez are o lungime de 1. Pentru aprovizionarea ritmică şi evitarea unor discontinuităŃi.210 km) ş. Kent (estuarul Tamisei).port. care totalizează 1. de regulă.Seattle. unele cu deplasamente de 500.000 t.John. rafinăriile sunt amplasate în zonele portuare. Yokohama. având o lungime de 5. Toronto.w. Alte conducte sunt Baku – Supsa .480 km. Transportul petrolului pentru export.700 km). Edmonton-Vancouver . Omuta.000 km şi cuprinde cinci mari sisteme: sistemul Volga-Ural. Rafinarea petrolului Cele mai multe rafinării sunt amplasate în oraşele .270 km. Utilizarea petrolului . În Mexic. Fos sur Mer Karlsruhe (1. între care se remarcă: Edmonton – Sarnia – Toronto. oleoductele fac legătura dintre porturile care primesc petrolul din import şi centrele de prelucrare din interior. Borzeşti). Milano (Italia). SUA). din care 400. extras din zona litorală a Golfului Persic.t. Houston).500 km: începe la Almetievsk şi se îndreaptă spre Moscova. prin magistrala TimanPeciora se trans-portă petrolul din Republica Komi spre Rusia Centrală. Marile capacităŃi de rafinare se găsesc în: SUA (Baton Rouge. în arealele de extracŃie (Yumen.Novorosiisk în zona Caucaz (din Azerbaidjan spre Ńărmul Mării Negre). spre megapolisul din nord-est (Bosnywash) şi spre Houston. care asigură transportul petrolului prin conducta „Prieteniei”. o altă conductă se află între Kirkuk şi portul Al Fao de la Golful Persic. în ariile cu dimensiuni de megalopolis (Bosnywash. Stavanger (Norvegia). Dintre conductele cele mai lungi din SUA menŃionăm: Houston – New York (numit Colonial Pipe – Line.t). o conductă de petrol leagă portul Wilhelmshaven cu oraşele Frankfurt am Main şi Ingolstadt. sistemul Caucazul de Nord uneşte conduc-tele acestui raion economic. iar rafinăriile. Europoort – Rotterdam (Olanda).088 km.050 km).796 km). oleoductele principale leagă centrele de producŃie cu marile rafinării şi cu terminalul de pe insula Kharg. China 170 mil. între portul Rota şi Zaragoza se află o conductă de petrol cu o lungime de peste 800 km şi o a doua între Cartagena şi centrul de rafinare de la Puertollano (aproximativ 280 km). rafinăriile sunt situate în ora-şele-port: Tampico. Kainan. Perm. Canada are rafinării în apropierea marilor centre urbane: Montreal. Belarus. Tushantze).t. În celelalte Ńări din America Latină. Japonia 250 mil. New Orleans. St..000 km. Salina Cruz. Volgograd. numit „Interpro-vincial”. Veracruz. sistemul Siberia Occidentală asigură transportul petrolului de la Surgut şi Nijnevartovsk prin conducta „Prietenia” spre Angarsk. statele baltice. Japonia are mari capacităŃi de rafinare amplasate în porturile: Tokyo. se află în zonele portuare: Hamburg.Batumi şi Baku . mai multe oleoducte pornesc de la Kirkuk şi Haditha şi se ramifică spre porturile libaneze (medi-teraneene) Tripoli şi Saida sau spre Haifa (Israel).171 km). prin care se transportau 100 m3 de petrol/zi. în apropierea câmpurilor de extracŃie. 3.d. Baton – Rouge – New York. Chipitts şi San – San). Moscova.200 km. Genova. Trieste – Ingolstadt. Astrahan. sau la suprafaŃă. Omsk (Rusia). iar China. Shellhaven. Le Havre (estuarul Senei). cu ramificaŃii spre Karlsruhe şi spre Viena (1. În Germania. Capacitatea mondială de rafinare este de aproximativ 4 miliarde tone (SUA 760 mil.000 km). În Iran. Astăzi.000 km. Wakayama. cu o lungime de 3. Cartagena (Spania). în 1863.a.t. Oleoductele mai importante prin lungime sunt: Rotterdam – Frankfurt am Main (479 km). sau de la exploatările din Marea Nordului spre rafinăriile de pe Ńărm. Genova – Ferrara cu ramificaŃii spre Ingolstadt (Germania) şi Aigle (ElveŃia). Luda).Primul oleoduct a fost construit la Oil Creek (Pennsylvania. magistrala Extremului Orient leagă exploatările de petrol din Insula Sahalin cu centrele de prelucrare situate pe valea Amurului. a rafinăriilor şi terminalelor s-a dezvoltat sistemul de stocare în rezervoare subterane. se face şi prin conducta de peste 3000 km care pleacă de la Ras Tanurah şi ajunge în portul libanez Saida (peste 1. Marsilia (FranŃa). Rusia 300 mil. alteori în zonele de extracŃie (Brazi. Port Arthur. Tot mai multe Ńări şi-au dezvoltat construcŃia de tancuri petro-liere.000 km sunt conducte magistrale (SUA deŃine circa 320. în arealul Lagunei Maracaibo. iar în Irak.

a. Arabia Saudită. obŃinându-se din motorină şi păcură. din Africa (Nigeria.). RepartiŃia geografică a rezervelor de gaze naturale łările cu cele mai mari rezerve de gaze naturale sunt: Rusia.8% din rezervele mondiale. Libia.m3 rezervele mondiale de gaze naturale. ca materie primă în industria chimică. fiind folosit drept combustibil. Nigeria. Saratov în CSI). Aproape 70% din volumul producŃiei de gaze naturale se extrag din zăcămintele Siberiei de Vest.S.). Iran. Algeria. din care: 34% pe platforma continentală a SUA.5. Industria gazelor naturale Această materie primă este un amestec de hidrocarburi gazoase (bitumene libere gazoase) alcătuite în cea mai mare parte. Gazul de sondă este dizolvat în întregime sau parŃial în ŃiŃei. zona Golfului Mexic.Ca resursă naturală. azot.. organism internaŃional interguvernamental. Marea Caspică. 3. dioxid de carbon. operaŃie industrială prin care moleculele mari se scindează în molecule mai simple şi mai uşoare. din OPEC au făcut parte cinci Ńări (Irak. Iamburg. Nigeria şi Ecuador). sub acŃiunea temperaturii ridicate (450 – 5500C) şi a presiunii crescute.I. există şi exploatări submarine. în cantitate mică. în unele cazuri ajung foarte aproape de suprafaŃă. În anul 1960 a luat fiinŃă OrganizaŃia łărilor Exportatoare de Petrol (OPEC). Se estimează la circa 155. contribuind la exploatarea acestora. Iran şi Venezuela). Kuweit. Orientul Mijlociu. zona Baku în Azerbaidjan sau zona Golfului Persic din Orientul Mijlociu). Gazele de sondă se pot extrage din zăcământ. Germania. se obŃin apro-ximativ 500 de produse. în componenŃa căruia intră în proporŃie de peste 90% metanul. America de Nord importă peste 25% din totalul mondial. IniŃial. 31% în Marea Nordului şi 18% în Asia şi Oceania. Golful Persic sau laguna Maracaibo. Gazul metan se găseşte în structuri situate în apropierea marilor bazine petroliere (Middlecontinent în SUA. Dintre primii zece producători mondiali de gaze naturale fac parte: C. sau ca lubrifiant. principalii furnizori sunt: Arabia Saudită. de a apăra interesele lor şi a asigura raporturi echitabile între Ńările posesoare de zăcăminte petroliere şi marile societăŃi petroliere. prin presiunea creată în zăcămintele respective. Arabia Saudită. FederaŃia Rusă sunt principalii exportatori de petrol.000 kcal/m3. Venezuela şi Olanda. Marea Nordului ş. Mexic. apoi se transportă la rafinării unde este prelucrat prin metode fizico-chimice şi chimice. iar cele din OPEC de 40%. Dintre metodele chimice mai cunoscută este cracarea. După ce a fost extras. Spania ş. conŃinut mai bogat în propan şi butan. petrolul a imprimat multe caracteristici civilizaŃiei actuale. Kuweit. deoarece zăcămintele au presiuni de 20-200 atmosfere. la care ulterior au aderat încă şapte state (Gabon. Gazele naturale sunt de două categorii: gaz metan şi gaz de sondă. precum şi produse intermediare folosite în industria chimică (benzen. Emiratele Arabe. Au o putere calorică sub 9. o dată cu petrolul. benzine supe-rioare. łările OCDE dispun de 9. cu sediul la Viena. łările din Orientul Mijlociu.8% din rezervele mondiale. s-au format în asociaŃie cu zăcămintele de petrol pe care le însoŃesc. ComerŃul mondial cu petrol Datele recente indică operaŃiuni de comerŃ anual cu petrol de aproximativ un miliard de tone. Metodele fizico-chimice includ: distilarea fracŃionată. hidrocarburi gazoase şi lichide din aceeaşi serie. la care se mai adaugă. cristalizarea ş. sau aproape exclusiv. precum cele din Marea Nordului. propilena ş. OPEC are rolul de a coordona politicile petroliere ale sta-telor membre. Venezuela. Europa Occidentală este prima zonă importatoare (FranŃa. Rusia.860 – 13. Gazul metan. Indonezia. fie în domuri gazeifere (Podişul Transilvaniei. extracŃia fiind de 8 ori mai ieftină decât cea a petrolului şi de 12 ori decât cea a cărbunilor. în funcŃie de condiŃiile de presiune şi de temperatură din zăcământ. este principala producătoare de gaze naturale. gazele de sondă mai sunt cunoscute sub denumirea de gaze asociate sau petroliere. toluen. Se exploatează cu ajutorul sondelor.a.a. Din această cauză. hidrogen sulfurat şi urme de gaze nobile (heliu şi argon). łările membre deŃin controlul asupra unei însemnate părŃi din rezervele mondiale ale acestei resurse de energie. din metan (CH4). Prin rafinare. Indonezia şi Venezuela. din America Latină (Venezuela şi Mexic). petrolul provenind din Libia. care deŃine 39. în sectorul inferior al bazi-nului hidrografic al fluviului Obi (Urengoi. Zăcămintele de gaz metan au origine organică şi sunt cantonate la adâncimi între 4004. Zăcămintele submarine sunt evaluate la ¼ din rezervele mondiale de gaze naturale. în prezenŃa unor catalizatori. se separă de gaze şi impurităŃi. . sau pot rezulta în urma procesului de rafinare (cracare a petrolului).000 mild. Japonia şi China importă mari cantităŃi din Orientul Mijlociu.500 kcal/mc. Cele mai mari zăcăminte sunt în Siberia.000 m.a. din petrol. are o putere calorică între 9. Libia şi Algeria).

Kentucky.a. În Malaysia. negrului de fum etc. iar din aceasta – benzine uşoare cu cifra octanică ridicată. principalul câmp gazeifer este în sud-vest (Lacq). în partea centrală (statele Kansas. • În China. utilizate în aviaŃie. în łara Focului. Libia. precum şi pe platforma continentală a Mării Tasman. pe cursul mijlociu al lui Rio Salado. Areale aflate în exploatare se găsesc în Kazahstan (Emba.John) şi Saskatchewan (Brock). Egiptul (pe platforma continentală a Mării Mediterane). În Siberia Centrală se extrag gaze naturale pe cursul superior al Angarei. Angola ş. New York. SUA se află pe locul al doilea în producŃia mondială de gaze naturale şi pe primul loc la consum. asociate structurilor petroliere. în Marea Caspică şi pe platforma submarină a Mării Azov. din lungul coastelor Angliei şi din Marea Irlandei Indonezia are cele mai mari rezerve de gaze naturale din Asia. gazele naturale se extrag de pe platforma conti-nentală la Pilong. gazele naturale sunt folosite drept combustibil. în zona Golfului Mexic (statele Texas şi Louisiana). pe teritoriul Azerbaidjanului. Marten). în Câmpia Niprului (Glinsk). Câmpurile gazeifere se găsesc în Sumatera (Sambar. Cyrus ş. Canada este a treia producătoare de gaze naturale din lume. Utah. gazele naturale se exploatează în provinciile Sichuan. Ohio. Liaoning. În termocentrale şi la încălzitul casnic. precum şi pe platforma continentală a Mării Nordului. în FranŃa. Thailanda. Dayung). Câmpia de Vest şi Podişul Moldovei. Platong ş. Pe teritoriul Ucrainei.a. Arabia Saudită. Jiangsu. producŃia de gaze naturale este modestă: Mexic. Sarawak). • În Asia. pe platforma submarină a Mării Kara. în nordul Peninsulei Alaska şi pe plat-forma continentală a Mării Beaufort. Columbia şi Argentina au câmpuri gazeifere mai semnificative. Slochteren. Kuweit. Norvegia exploatează gaze naturale numai pe platforma conti-nentală a Mării Nordului la Ecofisk. Principalele centre de extracŃie sunt situate în provinciile Alberta (Hussar. gazele naturale se exploatează în statele Queensland şi Victoria. Quinghai. principalele Ńări producătoare de gaze naturale sunt: Algeria (în partea centrală. Câmpurile gazeifere sunt situate în statele: Pennsylvania.a. al fluviului Lena. În România. Medred). Uzbekistan. Indiana şi Illinois). Gardaia şi în zona de graniŃă cu Libia). la nivelul continentelor sunt şi alte state care produc însem-nate cantităŃi de gaze naturale: • În Europa Germania are principalele centre de producŃie în Câmpia de Nord. Virginia de Vest în zona Marilor Lacuri (statele Michigan. Fort St. Italia are centrele de extracŃie situate pe platforma continentală din nordul Mării Adriatice. Marea Britanie valorifică ariile gazeifere situate pe platforma continentală a Mării Nordului (Frigg. Podişul Volgăi (în jurul oraşului Saratov).a). Troll ş. Argentina are câmpurile gazeifere pe cursul mijlociu al lui Rio Negro. în zona Golfului Tokyo şi în partea centrală a Insulei Honshu. regiunea Subandina. la vărsarea Volgăi. Irak. Colorado. Columbia Britanică (Gold Creek. gazul metan se extrage în Podişul Transilvaniei. Olanda dispune de câmpuri gazeifere în jumătatea nordică a teritoriului la Sonnega. cu exploatările de la Hassi R’Mel. în zona Uhta-Peciora. cauciucului sintetic. în zona Caucaz-Marea Caspică. Podişul Stavropol. exploatările de gaze naturale se află la Dasava (pe cursul superior al Nistrului). Transportul gazelor naturale . În afara acestor zece mari producători mondiali. Oman. firelor şi fibrelor sintetice. Neftedag). Myanmar ş. Drente. Edmonton. iar în Japonia. Nigeria. Din butan şi propan se obŃine gazolină. În partea europeană a Rusiei sunt numeroase zone de extracŃie a gazelor naturale: zona Volga-Ural (cu centrele Orenburg.a. gazele naturale sunt folosite la producerea amonia-cului. în nord-estul Lacului Baikal. Papua Noua Guinee. Arkansas). • Pe teritoriul Ńării – continent Australia. • În Africa. între râurile Wesser şi Ems. îngrăşămintelor chimice. Hills. Malaysia (Sabah. Utilizarea gazelor naturale În prezent. Borodin). în Sicilia şi Piemont.Taz. iar în Extremul Orient în Insula Sahalin. extrag mari cantităŃi de gaze naturale: Emiratele Arabe Unite. Hengelo. • În America Latină. Venezuela. în vest (statele Montana. California şi New Mexico). Turkmenistan. Câmpia Română. Podişul Getic. maselor plastice. Kalimantan (Kerendan) şi în apropierea insulelor Natuna. în pro-vincia Salta. iar gazele asociate din SubcarpaŃi. în nordul peninsulei Crimeea şi în sud-estul Ńării la Cebelinka.

ba-gasă14. Se consideră că secolul XXI. Mexic. energia eoliană. Norvegia. România a devenit Ńară importatoare. romul de Jamaica. ComerŃul cu gaze naturale se derulează prin conducte metaniere şi sub formă de gaze lichefiate. În CSI. în balanŃa energetică a Terrei îşi face din ce în ce mai mult loc o nouă sursă – biomasa. în unele locuri există termocentrale care folosesc turbă. iar dintre Ńările importatoare fac parte: Germania. cărbune. gazoductele unesc cele două mari regiuni de extracŃie – Middlecontinent şi Golful Mexic – cu regiunile de nord-est. 4. FranŃa. Filipine. China. 4. Secolul al XX-lea poate fi socotit „secolul petrolului”. hidroelectrice.1 mil..a. maremotrice. lignit). marcând totodată şi o diversificare a centralelor electrice. Costa Rica. Pe ansamblu. iar în anul 1882 intră simultan în producŃie primele termocentrale (la Londra şi New York). Islanda. . din melasa rămasă se fabrică. alături de sursele convenŃionale. FranŃa ş. iar apoi altele în SUA. geotermice. gazoductele leagă provinciile producătoare Manitoba şi Alberta cu sud-estul Ńării şi cu SUA. Între energiile neconvenŃionale se înscriu cea furnizată de mări şi oceane (energia generată de diferenŃa termică între straturile de apă. După al doilea război mondial se dau în exploatare centrale nuclearoelectrice. • Termocentralele folosesc drept combustibil cărbuni (antracit. Belarus şi Ńările din Europa Centrală. în SUA. energia solară.În anul 1869 a fost construită în Europa prima hidrocentrală din lume. Algeria. Marile Lacuri. Kenya. energia geotermică. INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE 4. păcură sau gaze naturale. Ulterior. În anul 1956 se dă în funcŃiune prima centrală mareemotrică în estuarul fluviului Rance din vestul FranŃei. km). care conŃine 13-20% zahăr după extragerea acestuia. SUA. unele dintre acestea aflate într-un proces de epuizare rapidă. Malaysia. au fost con-struite numeroase centrale electrice. ProducŃia de energie electrică bazată pe combustibili După sursa de energie utilizată.a. va fi secolul unor resurse regenerabile. Narifa (sectorul norvegian al Mării Nordului – FranŃa). Gazoductul Texas – New-York are o lungime de 3. Calder Hall-1 (Marea Britanie) în 1956.2.Lungimea gazoductelor depăşeşte 2 mil. Japonia. EvoluŃia şi rolul energeticii Industrializarea timpurie din unele Ńări vest-europene s-a bazat pe puterea aburului (a fost înlocuit lemnul cu cărbunii de pământ). huilă. urmată de cea de la Obninsk (Rusia) în 1954. Japonia. urmată de centralele de la Kislaia de pe Ńărmul Marii Albe (Rusia). Siberia Occidentală este racordată printr-un gazoduct cu zona Kuzbass.444 km. km (din care SUA are o reŃea de 1. California. Magreb – Europa (Algeria – Maroc – Spania). 14 Bagasă – nume dat tulpinei de zăhăr. nucleare. la începutul secolului s-a dat în exploatare prima centrală geotermică (experimentală) la Larderello în Italia. dată în funcŃiune în SUA. Cea dintâi centrală nuclearoelectrică a fost EBR-1. gazoductele formează un sistem care uneşte zonele de extracŃie cu Rusia Centrală. în estuarul râului Annapolis din estul Canadei. brun. energia valurilor). deşeuri de lemn. Euopipe (sectorul norvegian al Mării Nordului – Germania – Olanda). de Curaςao etc. Ucraina. Alte mari gazoducte sunt: Transmed (între Algeria – Tunisia – Italia – Slovenia). prin fermentare şi distilare. paie sau biogaz. Marcule-G1(FranŃa) în 1956. energia curenŃilor marini.1. Indonezia. în decembrie 1951. Turkmenistan. Ucraina. helioelectrice. În Canada. Jiangsi în estul Chinei ş. Italia. centralele electrice pot fi: termo-electrice. Principalii exportatori sunt: Rusia. din punct de vedere energetic. Olanda. cu Turkmenistan şi Kazahstan. petrol. eoliene. Canada. prefaŃând civilizaŃia celui „de-al doilea val”. Tot în Europa apar preocupări ştiinŃifice pentru realizarea lanŃurilor energetice şi folosirea unor resurse variate.

Irak. turba sau şisturile bituminoase. Marea Britanie RepartiŃia teritorială a hidrocentralelor Între avantajele hidrocentralelor sunt de remarcat: costul redus al energiei produse. sunt constante în funcŃionare. Houston (în nordul Golfului Mexic. Marsilia ş. Samara (Volga-Ural. a rafinăriilor de petrol sau a marilor consumatori de electricitate.Avantajele : se construiesc în timp relativ scurt. Nikitovka (DoneŃk. cu mari deosebiri în profil regional. Tunisia. până la circa 40 km. în Uzbekistan).200 MW.a.000 MW. Yantze. La nivelul continentelor. pe lângă energia electrică. Ucraina). în prezent s-a ajuns la termocentrale gigant de peste 3. Duvha (3. Numeroase termocentrale furnizează. afectarea delte-lor prin reducerea aluviunilor.7%. Înaintea acestora s-au construit numeroase termocentrale cu capacitate de peste 1. industrie şi consum casnic. Alte termocentrale sunt amplasate în porturi în cazul în care combustibilul se importă. utilizarea apei pentru agricultura. România. respectiv. Germania). Tabelul 15 State care îşi asigură energia electrică prin termocentrale % din total 100 95-99. Polonia). ocuparea de către lacuri a unor suprafeŃe întinse cu aşezări umane ce trebuie strămutate.7% şi Africa 15. Sadu I din MunŃii Cândrelului (1896). Ontario Canada). Un mare potenŃial hidroenergetic au fluviile Zair. păcura. iar în România. Indonezia. după care este îndreptat spre turbina cu abur. În prezent. Singapore.9 90-94. Brahmaputra. întrucât aceştia poluează puternic mediul. Du Bois (Pittsburg. Arabia Saudită. Columbia. construită în 1869.9 80-89. Rusia). situaŃie în care se folosesc drept combustibil petrolul. la Turceni şi Rogojelu (România). Bahrein. Lubenau (Lausitz. în bazinele cu cărbune brun şi lignit.800 MW. Acestea se găsesc la: Duisburg (Ruhr. hidrocentralele produc circa 20-25% din energia electrică a lumii. potenŃialul hidroenergetic se prezintă astfel: Asia 28%. Colmatare – proces de acumulare a materialelor fine în lacurile şi bălŃile din depresiuni şi lunci datorită scurgerii de pe versanŃii lipsiŃi de vegetaŃie forestieră.000 MW. obŃinută o dată cu mărirea puterii turbinelor (astăzi. dar volumi-noasă şi nerentabilă de transportat la distanŃe mari.. în timp ce apa caldă. Se consideră că cea mai veche hidrocentrală din lume este cea de la Lancey (FranŃa). iar randamentul se ridică la 50-60%.Africa de Sud). îmbunătăŃirea navigaŃiei. iar aburul să atingă presiuni înalte.7%. gazele naturale şi mai puŃin căr-bunii. Nanticoke (4. Parana. poluarea foarte scăzută. puterile instalate depăşesc 1. Cuba Grecia. şi căldură sub formă de abur sau apă caldă. termocentrala are nevoie de 12 ore pentru ca apa din cazane sa fie supraîncălzită. creşterea randamentelor se face prin mărirea puterii instalate. care intră în producŃie în 1-2 minute de la pornire. 540 kw. dar transportul aburului se poate face până la câŃiva kilometri. pe bază de păcură şi gaze naturale. RepartiŃia geografică a termocentralelor este în strânsă legătură cu sursa de combustibil. Sîrdariskaia (4. preve-nirea inundaŃiilor. cum sunt cele de la Kostroma (4. colmatarea15 rapidă a lacurilor.200 MW pe bază de cărbune . CSI 16. Dacă primele două termocentrale (construite în 1882 la Londra şi New York) aveau o putere instalată de 60 kw şi. au o poziŃie economică avantajoasă când sunt amplasate în apropierea bazinelor carbonifere. Fushun (China de Nord-Est). precum şi în porturile specializate în importurile de hidrocarburi: Yokohama. Kuweit Algeria. Nil şi Zambezi. Anshan.a. Germania). 15 .000 MW. Enisei. Olanda Egipt. Termocentralele furnizează 65-75% din energia electrică a pla-netei. America Latină 20. de aceea se numesc centrale electrice de termoficare (CET). între efectele negative amin-tim: împiedicarea migraŃiei peştilor datorită barajelor.500 MW). pe bază de gaze naturale. în Rusia). Opole (Silezia Superioară. solicită investiŃii nu prea mari. Iordania. Termocentralele sunt locali-zate în marile oraşe sau în apropierea lor. atunci când aceasta este ieftină. după care acestea se transformă în mlaştini. Prin colmatare se reduce volumul de apă din lacuri şi bălŃi. SUA) ş. Oman. regularizarea debitelor.000 MW şi chiar peste 4.9 Statele Libia. cum este cazul cu lignitul. Spre deosebire de o hidrocentrală. SUA). New Orleans. în zonele de exploatare a hidrocarbu-rilor.

• În America de Sud. Islanda Albania.000).300 MW). Krasnoiarsk – 6. Samara (2.000 MW) sunt pe Volga. pe Dunăre PorŃile de Fier I (2. se experimentează şi se extinde rapid construcŃia microhidrocentralelor (în China sunt circa 50.800 10. în Siberia. Olt etc). aproximativ 5. precum şi pe afluenŃi (Columbia. Boguciani – 4. crt. la Volgograd (2.400 MW. Nepal.000 MW. iar pe Paranaiba – hidrocentrala Ilha Sotteira (3.300 7. cea mai mare din lume.LaurenŃiu.000 de instalaŃii cu puteri sub 1 MW. 1.600 MW).D. hidrocentrale mari sunt. R. O cantitate de 23 kg uraniu utilizate în reactor echivalează cu 400 t de cărbune sau cu 270. Tabelul 19 Rezervele mondiale (sigure)de uraniu Rezerve de uraniu (mii tone) 846. 4. iar în Germania.530 MW).200 MW (26 grupuri de 700 MW).6 254. 3. Hidrocentrala Turukhansk Itaipu Grand Coolee Guri Tucurui łara Rusia Brazilia SUA Venezuela Brazilia Râul Tunguska Parana Columbia Leoni Paraguay Puterea finală instalată (MW) 20.280 MW).600 MW. materia primă o constituie uraniul. Rhone.300 MW.000 MW). pe Parana. Sf.200 MW). Tabelul 17 Mari hidrocentrale ale lumii Nr.2 Total mondial SUA . crt. Volga).000 MW) şi Angara (Bratsk – 4. Colorado. Tabelul 16 Mari baraje de retenŃie a apei Nr.000 13.300 10. 2. plutoniul şi toriul.9 90-94. 5.9 80-89. în sistem cascadă (Rhin. pe Chang Jiang. 3. afluent al fluviului Orinoco.300 MW). 5. în aval de cele „Trei Defilee”. hidrocentrale mari (de peste 2. Congo Brazilia. se află hidrocentrala Itaipu (12. 2. łara Rusia Rusia ElveŃia Rusia Mexic Barajul Rogeonski Nurek Grande Dixence Inguri Chicoasan ÎnălŃimea barajului (m) 335 300 285 272 261 În hidroenergetica actuală există tendinŃa amenajărilor com-plexe.9 Statele Congo. Costa Rica. Etiopia Austria. Noua Zeelandă RepartiŃia teritorială a centralelor nuclearo-electrice Energia electrică în astfel de centrale este produsă prin fisiune nucleară. Norvegia. 1. Ust-Ilimsk – 4. Cele mai mari rezerve sigure de uraniu sunt în SUA şi CSI.• În Europa. • În America de Nord amenajări hidrotehnice sunt pe Columbia (25 de amenajări cu 20. se află hidrocentrala Guri (10.000 l de petrol. Chile. între care Grand Coulee.9 70-79.100 MW). În China.300 Tabelul 18 State care îşi asigură energia electrică cu hidrocentrale % 95-99. Pe râul Caroni. cu o putere instalată de 6. se află în construcŃie cea mai mare hidrocentrală din lume (va intra în exploatare în 2009) cu o putere instalată de 18. Tennessee. • În Asia . pe Enisei (Saiano-Susenskaia – 6. Churchill. 4.

Rusia (5. reînnoibile. Principalele Ńări producătoare de energie electrică pe filiera nucleară sunt: SUA (27.costul producŃiei este cu 60% mai mic decât în termocentrale.86 x 1026 jouli. Suedia.1 46. în prin-cipal. t de heliu.2 33.8 68. iar India 11. deci de . de regulă.6 36. Japonia (12. Construirea centralelor nuclearo-electrice pe bază de hidrogen (element chimic care se află în mari cantităŃi în apa oceanelor) va de-pinde de reuşita controlului fuziunii nucleare. FranŃa (17.t combustibil convenŃional anual. Restruc-turarea economiei energiei.2%).CSI Republica Sud Africană Canada Australia 220.3 67. Coreea de Sud 16. întrucât în fiecare secundă 600 mil. Aceasta este energie electromagnetică produsă de Soare în urma reacŃiilor termonucleare prin care nucleele de hidrogen se unesc două câte două.0 Lituania FranŃa Belgia Suedia Bulgaria Ungaria ElveŃia Finlanda Coreea de Sud Japonia Spania Germania Dacă. solară directă). Tabelul 20 Ponderea energiei electro-nucleare în totalul producŃiei de energie electrică a unor Ńări % 78. rezultând 3. Canada (4.2 77.9 36. Pământul primeşte 178 miliarde MW. 4.6 96. Cele mai mari capacităŃi instalate în centrale nuclearo . hidraulică. ProducŃia de energie electrică bazată pe sursele reînnoibile CivilizaŃia globală la începutul acestui secol se confruntă.eliberează mari cantităŃi de energie. Ucraina 14 reactoare.3.3%). transformându-se în heliu.0 60.implicaŃii restrânse asupra mediului înconjurător (dacă nu au loc accidente).0 32. cam cât s-ar obŃine din combustia a 200. care să utilizeze diferitele surse de energie de la Soare (eoliană. Stabilizarea climatului poate avea loc prin trecerea de la o economie a energiei bazate pe combustibili fosili la o economie bazată pe surse alternative de energie. pentru a stabiliza climatul. . t de hidrogen se transformă în 596 mil.3 46.3%). Singura alternativă realistă este o economie bazată pe energie din sursă solară/hidrogen. Germania (6. .5%). construcŃia centralelor nuclearo. cu două mari probleme: stabilizarea climatului şi cea a populaŃiei. răspunsul viabil la alte provocări depinde de succesul acestora. Cantitatea de energie produsă de Soare este imensă. Canada 20 reactoare. China şi-a propus construcŃia a 18 reactoare. în unele Ńări din Occident.9 30. în Asia de Sud-Est în anul 2000 erau în con-strucŃie 45 de reactoare.000 mild. necesită inves-tiŃii în surse de energie nepoluante.6%).0 Avantajele centralelor nuclearo – electrice: . Din această energie.electrice nu mai este de actualitate (Italia a închis toate reactoarele pe motiv de securitate). 110 reactoare în anul 2000.electrice sunt în SUA. Japonia 55 reactoare. Până în anul 2010. Coreea de Sud.7 36. FranŃa 60 reactoare. • Centralele electrice solare Energia solară reprezintă principala sursă de energie primară a Pământului.1 42. Rusia 30 reactoare. Marea Britanie 35 reactoare.8% din totalul mondial). fără accidente. .funcŃionează.

aproximativ 15% dintre autoturisme folosesc un compus aromatic comparabil cu benzina. Italia.). În Danemarca şi în Marea Britanie funcŃionează centrale eoliene cu randament ridicat. abundentă şi disponibilă în toate regiunile.GW.000 locuinŃe. această energie ajunge cu un potenŃial mediu de 1500 kwh/m2. iar termocentrala Millery (FranŃa) consumă în proporŃie de 20% ester metil din rapiŃă. curată.000 MW în anul 2000.000 de sisteme solare au fost instalate pe clădiri în anul 2000. fotoelectroliza apei. În San Giorgio. FranŃa ş. energia eoliană poate acoperi parŃial cerinŃele unor aşezări umane. iar cel italian.900 turbine eoliene.900 de aerogeneratoare alimentează 300. Această formă de energie prezintă o serie de avantaje: este reînnoibilă. iar pentru landul Schleswig – Holstein. Pe suprafaŃa Terrei. iar în insula Oahu din Hawai funcŃionează o centrală eoliană cu o capacitate de 3.a. dar epoca maşinismului le-a frânat perfecŃionarea. Numeroase state folosesc pe scară largă energia solară în insta-laŃii moderne de încălzire (Israel. Forma de utilizare a energiei solare cea mai cunoscută este bioconversia. cabanelor. instalarea a 100. Suedia. folosirea căldurii înmagazinate în stratul superior al mărilor şi oceanelor. Utilizarea acestui tip de energie prezintă o serie de inconve-niente: este dispersată. Spre exemplu. Italia.000 acope-rişuri solare. genera-toarele eoliene s-au extins şi în afara Californiei (prima mare utiliza-toare). . biogazul (amestec de metan şi dioxid de carbon din deşeuri organice) şi chiar din substanŃe apropiate de hidrocarburile fosile. manioc. În nordul Spaniei (în provincia Navarra. Iowa. SUA.5 MW. în zona temperată 1. Germania a construit locuinŃe energo-autarhice şi are o serie de proiecte indrăzneŃe în acest domeniu. Germania (Ńară cu numeroase parcuri eoliene pe Ńărmul Mării Nordului) deŃinea peste 10% din puterea instalată a centralelor eoliene din Europa. pe culmile deluroase sau muntoase.a. refrigerare. Cele mai favorabile zone sunt la latitudini mai mari de 550. adică stocarea ei prin fotosinteză în materia organică a plantelor. Rezolvarea unor probleme tehnologice şi ecologice va deschide noi orizonturi de mare perspec-tivă acestei forme de energie. potenŃialul energetic este de 1. puterea instalată a centralelor eoliene a depăşit 10. În SUA. peste 1. Abia după „şocul petrolier” din 1973 s-au intensificat cercetările privind producerea energiei electrice cu ajutorul aerogeneratoarelor (centralelor eoliene). În Brazilia. experimente şi realizări sunt în FranŃa. recent. peste 3. care este derivată din energia solară şi care poate fi transformată în energie mecanică sau electrică. favori-zând existenŃa vieŃii. În domeniul energiei eoliene. Alte forme de utilizare a energiei solare sunt: instalaŃii cu oglinzi. România.15. Oregon. Pe piaŃa celulelor solare este o strânsă competiŃie între Ńările dezvoltate. În zonele tropicale aride.800-2. a creat premisele unei dezvoltări şi mai rapide a utilizării acestora. pe Ńărmuri. În SUA. Cu toate aceste neajunsuri. se manifestă în locuri mai îndepărtate de aşezările umane.5 m diametru poate furniza 5. Japonia.000. Olanda. Danemarca obŃine deja 9-10% din electricitatea sa din centrele eoliene. dar şi în alte substanŃe combustibile.000 – 6.000 kwh anual. obŃinut prin fermentaŃia frunzelor palmierilor din genul Euphorbia. În aceeaşi Ńară. Australia. celulele fotovoltaice. iar consumul unei gospodării este cuprins între 1. • Centralele eoliene folosesc energia cinetică a vântului.800 kwh/m2/anual (60-80 kcal/cm2/an). dar punând serioase probleme când se încearcă utilizarea sa pe scară industrială. porumb. captatorii solari. o turbină eoliană cu pale de 4. extrase din arbo-rele Copaifera Lanqsdorfi (în Amazonia) sau unele specii de Euphorbia (în California. Canada. Germania. cum ar fi: etanolul (obŃinut din trestia de zahăr. cifra este de 12%. În acelaşi an. la Altamont Pass se află în funcŃiune 6.600 kwh/m2/anual (140-150 kcal/cm2/an). realizarea instalaŃiei ocupă suprafeŃe mari şi produce poluare sonoră. nu se poate stoca decât în acumulatori mici. În Filipine se utilizează uleiul de cacao în locul motorinei. peste 20% din electricitatea consumată provine din sursă eoliană). cartofi). Guvernul german intenŃiona. noile generatoare instalate lărgindu-şi aria geografică în Minnesota. Ucraina. care conŃine celule solare. Se estimează că puterea totală a curenŃilor atmosferici este de 100 mild.000 kwh anual. Specific acestui tip de energie este caracterul său dispers. Wyoming şi Texas. nu este constantă (vântul îşi schimbă viteza şi direcŃia). India. DiferenŃele sezoniere ale radiaŃiei solare şi nebulozitatea explică rezultatele modeste ale utilizării ei pe scară largă.100-1. ObŃinerea în Japonia a unui material de acoperit clădirile. are uti-lizări multiple (încălzire. Irlanda. staŃiilor meteorologice ş. peste 10.000 ori mai mult decât consumul energetic al lumii contemporane. Morile de vânt erau folo-site încă de la sfârşitul secolului al XII-lea. landul cel mai nordic al Germaniei. Spania. în special lemnul. reciclarea deşeurilor). SUA). energia diferenŃelor de nivel între unele bazine marine sau lacustre.

s-au dat în funcŃiune instalaŃii experimentale în Japonia (lângă insula Ashika). care îşi are originea în procesele de dezintegrare nucleară (probabil. în estuarul râului Annapolis (20 MW) din estul Canadei. Resursele de energie geotermică au o răspândire diferenŃiată. • Centralele maremotrice. FranŃa. Ńărmul Chinei de Est. Alte centrale maremotrice sunt în Golful Kislaia (0. Cercetări în domeniul energiei valurilor s-au efec-tuat în Japonia. • Centrale geotermice. Norvegia. Japonia şi China. dorsala medie atlantică.500 MW (numai centrala geotermică de la Geysers situată la NE de San Francisco – cea mai mare de pe glob – produce 835 MW). Marea Britanie. Islanda. Japonia şi Australia deŃin 20% din populaŃia Terrei. Europa Occidentală. puterea instalată în astfel de centrale depăşeşte 7.4. Ńărmul sudic al Peninsulei Alaska. Tabelul 21 . Fluidul din instalaŃii se transformă în vapori la temperaturi ridicate.6 MW pe Ńărmul Mării Negre. care valorifică diferenŃele de temperatură mai mari de 180C dintre straturile de apă de la suprafaŃă (22-240C) şi cele profunde.000 MW. • Centrale pentru captarea energiei valurilor marine Această energie este derivată din energia eoliană şi energia seismică.4 MW) de pe Ńărmul Mării Albe (Rusia). iar Ńările industrializate folo-sesc aproximativ 70% din cantitatea mondială de energie electrică. în estuarul lui Tedongang (RPD Coreeană). şi totodată prima din lume. ce acŃionează rotorul instalaŃiei. ce consumă 60% din energia produsă. curentul Golfului ar putea produce 700 trilioane kwh anual. Acest tip de instalaŃii se află în funcŃiune la Abidjan (Côte d’Ivoire). Acest tip de centrale prezintă dezavantaje datorate caracterului discontinuu al mareelor şi posibilităŃilor limitate de utilizare. Portugalia ş. Se individualizează următoarele regiuni: „Cercul de Foc al Pacificului”. Japonia. a fost dată în funcŃiune în anul 1966 în estuarul fluviului Rance din nord-vestul FranŃei. din anul 1979).a. Portugalia. dar rămân necunoscute implicaŃiile realizării barajului pentru mediul geografic. Se apreciază că. Ńărmul Marii Albe. iar în apa rece vaporii condensează. Energia geotermală este utilizată şi în Filipine. RepartiŃia geografică a producŃiei de energie electrică relevă disproporŃii în raport de nivelul de dezvoltare economică al fiecărei Ńări. grabenul estafrican şi bazinul Mării Mediterane. cu o putere de 5 MW. Cosbook (SUA). Indonezia. Mersey (Marea Britanie). Puterea mareelor este estimată la aproximativ 3 miliarde kw. Ńărmul Mării Galbene. 30 MW în Golful Gasconier şi 4. iar din 1981. CSI. Italia. Mexic.La scară mondială. 40 MW (între anii 1940-1956). Rusia. Jiangsi (3 MW) din estul Chinei. • Centrale pentru captarea energiei curenŃilor marini Până în prezent. astăzi. Pe glob s-au identificat peste 40 de zone unde se pot construi centrale maremotrice (golfuri. în dreptul Strâmtorii Florida. întrecând în unele zone chiar şi cărbunele (prin tradiŃie cea mai ieftină sursă). Noua Zeelandă. Energia este generată de căldura internă a Pământului. SUA. 4. situate pe Ńărmul estic al Americii de Nord. curenŃii marini sunt utilizaŃi doar în domeniul na-vigaŃiei. Rezervele mondiale de energie geotermală au fost estimate la 300. o sursă practic inepuizabilă). cu o diferenŃă între flux şi reflux de 8 m). Nicaragua. Energia eoliană devine rapid una dintre cele mai ieftine surse de electricitate ale lumii. în Cuba (Matanzas) ş. are o producŃie anuală de 544 milioane kwh. Turcia. cu o tehnologie adecvată. Golful California. Prima centrală geotermică a fost construită la Larderello în Italia (dată în funcŃiune în 1984). San Salvador. China. Până acum. În multe Ńări se fac cercetări privind recuperarea unei părŃi a energiei vulcanilor. În SUA. Indonezia.a. da-torită structurilor geologice. PotenŃialul valurilor marine a fost estimat la 50 MW la 1 km de litoral în Marea Britanie. în SUA (Insulele Hawai. Cea mai mare centrală maremotrică. în Norvegia (la Norway). litoralul nord-estic al Mării Arabiei şi Ńărmul de nord-est al Australiei. Costa Rica. sud-vestul Irlandei. Ńărmul Mării Ohotsk. potenŃialul energiei eoliene poate fi consi-derat enorm. InstalaŃii care folosesc conversia termomarină Energia se obŃine în instalaŃii cu amoniac (ciclu închis) sau cu apă (ciclu deschis). din care 33% se pierde de-a lungul Ńărmu-rilor. Mai mult de ½ din producŃia mondială de electricitate este furnizată de SUA. Ńărmul răsăritean al Americii de Sud. China are un mare potenŃial de energie eoliană şi îşi poate dubla producŃia naŃională de electricitate numai cu resursele de acest fel. America de Nord. prin urmărirea sensului acestora economisindu-se combustibilul. litoralul atlantic francez.

Islanda. solară. Paranaiba (care alimentează cu electricitate gruparea urbanindustrială Sao-Paulo – Rio de Janeiro . a fost amenajat hidroenergetic râul Caroni (afluent al fluviului Orinoco. toate cu o putere instalată de 11600 MW. Această Ńară are un enorm potenŃial hidroenergetic. iar hidrocentralele 10% din producŃia naŃională. iar 50% din producŃia sa de energie electrică este obŃinută în hidrocen-trale. au fost construite la contactul dintre câmpia costieră de la Oceanul Atlantic şi piemontul appalachian. hidroenergia este valorificată prin acumularea de la łimleanskaia. Guineea-Bissau. ponderea cea mai mare a energiei electrice (60%) o deŃin hidrocentralele. a fost construită hidrocentrala Salto Grande (pe fluviul Uruguay. ConstrucŃiile hidrotehnice sunt ampla-sate pe fluviul Columbia şi pe afluentul său Snake (aproximativ 60 de baraje). 80% din energia electrică este produsă în termocentrale. Donbass.530 MW). Oklahoma şi Texas folosesc gazul metan. geotermică). Suedia. pe Angara – afluent al Eniseiului – hidrocentralele Irkutsk (6. gaze naturale sau petrol (cele situate în oraşele mari). Termocentralele furnizează 72%. în regiunea Marilor Lacuri. Qatar. III.400 MW) şi Krasnoiarsk (6.Kama. Pe fluviul La Grande se află un mare complex hidroenergetic. Paulo Alfonso I. în bazinele carboni-fere. Statele Louisiana. În Rusia. În Canada. Uganda. hidrocentrala Guri are o putere instalată de 10. Nepal. Itaparica. fluviul Parana este amenajat în sectorul de graniŃă (cu Paraguay) şi pe teritoriul naŃional. Tanzania. Kuzbass. hidrocentralele 15%. sunt amplasate hidrocentralele Saian-Suşenskoe (6. în statele Dakota de Nord. vecin).Norvegia 20000 10000 – 20000 . Ciad SUA deŃine locul I în producŃia mondială de electricitate. Termocentralele şi centralele electronucleare sunt amplasate în regiunile industriale din vestul şi sud-estul Ńării. Ust-Ilinsk (4. puterea instalată a celor 13 hidrocentrale este de 13.). pe fluviul Tocantins (afluent al Amazonului) s-a construit hidrocentrala de la Tucurui. crt. Konakova ş. pe Irtâş – hidrocentrala de la Ust- . Rusia are un potenŃial hidroenergetic uriaş: Pe Volga .500 MW (cea mai mare este la Volgograd. sunt amenajate pentru hidroenergie: Rio Grande. În Mexic.Somalia. pe fluviul Parana. În Venezuela. Pe Don. la est de Mississippi. Ekibastuz. Termocentralele sunt amplasate în regiunile urbanindustriale: Moscova (Kostroma. 1 2 3 . În America de Sud. Burundi. Statele . 9 Kwh/loc. dupa cea de la Itaipu). la început. în MunŃii Ural. IV şi Xingo. cu 2. centralele electronucleare 18%.a. Montana şi Wyoming). altele sunt amplasate în principale bazine car-bonifere: Donbass. de regulă.RepartiŃia consumului de energie electrică pe locuitor (2000) Nr. Termocentralele sunt localizate. iar ulterior în MunŃii Stâncoşi şi în regiunea pacifică. iar centralele electronucleare aproximativ 10% din producŃia totală de energie electrică.620 MW). alte hidrocentrale sunt amplasate pe fluviile Churchill. iar pe fluviul Sao Francisco s-au construit hidrocen-tralele Sobradinho. Sfântul LaurenŃiu (valorificând cascada Niagara). În SUA sunt importante capacităŃi de exploa-tare a surselor de energie neconvenŃională (eoliană. Yukon (amenajată împreună cu SUA). Etiopia. Termocentralele sunt alimentate din zăcămintele proprii de cărbuni şi hidrocarburi. împreună cu statul omonim.600 MW putere instalată). .000 MW (a doua ca mărime. . Colorado. Tennessee (circa 150 de baraje). Argentina are un mare potenŃial hidroenergetic. Aproximativ 40% din energia electrică este furnizată de centralele hidroelectrice şi 11% de centrala electronucleară de lângă Buenos Aires. funcŃionează cea mai mare hidro-centrală din lume (12. Noua Zeelandă < 50 . Brazilia ocupă primul loc în producŃia de energie electrică. Bratsk (4600 MW). II. Kansk-Acinsk.320 MW) şi Boguciani (4. 20% din totalul acesteia se produce în termocen-trale şi 20%.800 MW. SUA. Mississippi şi Missouri.000 MW). Karaganda. pe fluviul Enisei. cu circa 28%.000 MW). America de Nord reprezintă continentul cu cea mai mare pro-ducŃie de energie electrică (1/3 din producŃia mondială). Ruanda.Canada. în centrale electronucleare.Belo Horizonte). Sudan. În Siberia. Centralele atomo-electrice se concentrează. termocentralele furnizează 75%. Termocentralele consumă cărbuni. de regulă. în statele sud-estice şi pe câmpia costieră atlantică. în spaŃiul marilor centre urbanindustriale (megalopolisurile Bosnywash şi Chipitts. La Itaipu. Hidrocen-tralele. Ceremhovo etc.Kuweit. Finlanda 5000 – 10000 . cu o putere instalată de 15.

Cărbunele brun din bazinul râului MariŃa alimentează trei mari termocentrale. Termocentrala Drax (4. pe râul Vash. În Armenia. În Germania. hidrocentralele sunt amplasate în bazinele Rhinului şi Dunării. 31% – centrale electronucleare şi 21% – hidrocentrale. iar 45% în centralele nuclearo-electrice. care funcŃionează în apropiere de centrele urban-indus-triale. În Daghestan. Energia hidraulică asigură aproape 13% din consumul Ńării. Hidrocentralele (au un aport redus în producŃia de electricitate) se află în ScoŃia şi în nordul łării Galilor. Kursk etc.000 kwh). nume-roasele hidrocentrale fiind amplasate pe râurile din Masivul Central. construite în apropie-rea marilor centre industriale. Olanda şi Danemarca folosesc energie electrică produsă aproape în întregime de termocentrale. pe bază de huilă şi lignit. În Italia. Japonia. complexul hidroenergetic Sevan-Razdau include şase hidrocentrale. Termocentralele au o pondere redusă în producŃia de energie electrică.000 MW). În Asia. În Polonia. Hidrocentralele sunt am-plasate pe fluvii şi râurile mari: pe Chang Jiang (Yangtzi) sunt concen-trate 2/3 din potenŃialul . iar altele pe râurile:Drava. În Finlanda. principalele Ńări producătoare de energie electrică sunt: China. dar au un aport modest. pe Nipru. Cottbus – Lauchhammer. pe râul Sulak. potenŃialul hidroelectric este aproape în totalitate valorificat.Petersburg.. Ebru şi pe cele din Pirinei. hidrocentralele produc 2/3 din consumul de electri-citate. În structura electro-energetică a Marii Britanii. În Ucraina. Indols. majoritatea termocentralelor sunt ampla-sate în bazinul carbonifer din nordul Boemiei. În FranŃa. pe Vah.200 MW) furnizează 10% din necesarul de energie al Angliei şi łării Galilor. Armenia. Salzach etc. amenajări hidroenergetice pe râurile Tajo. este construită hidrocentrala Nurek (2700 MW). hidrocentrala de la Novosibirsk. 4/5 din energia electrică este produsă în termocentrale (pe baza combustibililor din import). între Kiev şi vărsarea acestuia în Marea Neagră. Finlanda are o producŃie ridicată de electricitate pe locuitor. Pirinei şi Alpi. St. Inn. iar pe Obi. Neckarwesthei. energia electrică este asigurată în mare parte de termocentrale. Hron. este obŃinută în centrale electronucleare. Coreea de Sud. care îi asigură 30% din consumul de electricitate. Göta. se află hidrocentrala Cirkei (1. Greifswald etc. În Cehia şi Slovacia. de hidrocentralele amplasate pe cursul râurilor din Alpi. combustibilii din import şi capacităŃile nuclearo-electrice. O serie de hidrocentrale au fost construite pe Dunăre. iar restul. Rheinsberg. China produce peste 80% din energia electrică în termocentrale. Suedia foloseşte potenŃialul hidroenergetic al râurilor Lule.. concentrate în bazinele carbonifere Ruhr. În această Ńară. Belgia obŃine 40% din energia electrică în termocentrale şi peste 55% în centrale electronucleare. centralele electronucleare sunt amplasate la Brunsbüttel. Principalii combustibili termoener-getici sunt gazele naturale. termocentralele produc 70% din energia electrică. Ucraina. care acoperă doar 10% din necesar. afluent al Amu Dariei. în principal. sunt 6 hidrocentrale (mai mari fiind cele de la Dnepropetrovsk şi Kremenciug). Spania posedă centrale nuclearo-electrice. Cele mai numeroase centrale nuclearo-electrice din CSI sunt în apropierea oraşelor: Moscova. Amenajările hidroelectrice se află pe Vistula şi afluenŃii săi. iar în Slovacia. Hornai etc. În Ungaria.Kamenogorsk. În Slovacia. În Austria. regiunile Midlands şi Yorkshire. FranŃa ocupă locul al doilea în lume (după SUA). Circa 55% din energia consumată în ElveŃia este produsă în hidrocentrale. Norvegia deŃine supremaŃia mondială în producŃia de electricitate pe locuitor (aproape 28. În Tadjikistan. Valorifică integral potenŃialul hidroe-nergetic (95% din cantitatea de energie electrică). ¾ din energia electrică este produsă în centralele electronucleare. electricita-tea. Termocentralele mai mari sunt amplasate în bazinul Londrei. structura energetică este următoarea: 48% – termocentrale. După cantitatea de energie produsă în aceste tipuri de centrale. amplasate la o distanŃă optimă de marile centre urbane. India. iar restul în hidrocentrale. Termocentralele sunt amplasate în bazinele carbonifere şi în centrele urban-industriale. Centrala electro-nucleară de la Kozlodui (pe Dunăre) asigură 40% din consumul de electricitate. Bulgaria are resurse energetice reduse. LanŃuri de hidrocentrale s-au construit în acelaşi bazin hidrografic. în MunŃii Ural. petrolul şi cărbunii. necesarul de energie electrică este acoperit (aproxi-mativ 60%) de termocentrale pe bază de cărbuni şi de centralele nuclearo-electrice. Sunt amenajate hidroenergetic râurile Oulu şi Kemi. 2/3 din producŃia de energie electrică este dată de termocentrale. Amenajările hidroenergetice din Cehia se află pe Vltava şi Morava.

Mekong. Termocentralele folosesc drept combustibil ŃiŃeiul şi cărbunii din import şi de aceea acestea sunt amplasate frecvent în porturi. Zambia. BistriŃa (hidrocentrala Stejaru.D. politice şi ecologice dă. Madras. . Energia produsă local solicită mai puŃin sistemele de transmisie electrică şi oferă mai multă siguranŃă în cazul întreruperii liniilor energetice locale din cauza condiŃiilor meteorologice nefavorabile sau altor factori. Mozambic. Fântânele. 7 comerciale. Sungari. Egiptul. După 2 ani. Termocentrale de mare capacitate. ProducŃia de energie electrică de termocentrală este predomi-nantă şi în Pakistan. Vaal şi Limpopo. Mintia şi IşalniŃa (circa 1. Râul Mare. iar termocentrale bazate pe produse petroliere (500-1. producŃia de energie electrică este asigurată de termocentrale (peste 95%). Ovidiu. Hidrocentralele Japoniei au capacităŃi de producŃie mici şi medii şi sunt protejate antiseismic. pe DâmboviŃa. descentralizată. Hidrocentralele sunt am-plasate pe fluviile Orange. Yalu.a. În Australia.000 MW.450 MW).000 MW). Astăzi. Congo (Zair) se află cel mai ridicat potenŃial hidroener-getic de pe Terra.000 MW).000 de microhidrocentrale. se folo-sesc cărbunii din producŃia autohtonă. În R. cât şi hidrocentralele sunt am-plasate în sud-estul Ńării. unde se află şi marile aglomeraŃii urbanindustriale. Zambia (Kariba). Atât termocentralele mari. În Camerun se găsesc amenajări hidroenergetice pe râul Sanaga (la Edea). Mozambic (Cabora Bassa). în România. Coreea de Sud. iar hidrocen-tralele aproape 10%. au dominat centralele gigant pe bază de cărbune sau combustibil nuclear. În România. Brahmaputra şi pe râurile himalayene. turbinele eoliene. care asigură. India are o structură bazată pe 77% producŃie de energie termoe-lectrică şi 20% energie hidroelectrică. Zimbabwe. Centrala electronucleară de la Koeberg asigură 7% din energia electrică a Ńării. Brazi. acestea sunt concentrate în provincia Transvaal şi folosesc zăcămintele de huilă. producŃia de energie electrică a început în anul 1882 prin darea în folosinŃă a unei termocentrale de curent continuu la Bucureşti (doar la 6 luni după inaugurarea la New York a primei termocentrale). Pilele de combustie. iar în 1892 a intrat în funcŃiune centrala hidroelectrică de la Herculane pe râul Cerna. Kota etc. se dă în folosinŃă prima centrală de curent alternativ. acum. Bucureşti Sud. în secolul XX. II. de importanŃă locală. continuată cu alte 12 centrale). La Cernavodă. pe Orange. un suflu nou unui mai vechi concept: energie electrică la scară mică. bazate pe cărbuni. Hidrocentrale funcŃionează pe fluviul Zambezi în Uganda. Târgu Jiu. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Someşul Mic. PorŃile de Fier II de la Ostrovu Mare). iar în Zimbabwe. Uganda. azi. În Africa. din care 10 sunt de importanŃă deosebită pentru funcŃionarea Sistemului Energetic NaŃional. principalele Ńări producătoare de energie electrică sunt: Republica Africa de Sud. iar în Nigeria 2/5 din producŃia de energie electrică este dată de amenajările de pe fluviul Niger şi afluentul său Benue. 17 sunt profitabile. Hidrocentralele se află pe Dunăre (PorŃile de Fier I. având un aport redus în balanŃa hidroenergetică. alte obiective hidroener-getice sunt pe Huang He. cea mai mare cantitate de energie electrică din lume. Sistemul hidroenergetic Inga I. În Republica Africa de Sud. În energetica mondială. şi 6 cu grad ridicat de uzură (Anina.000 MW) sunt la: Brăila. În China sunt în funcŃiune peste 10. pe râurile Argeş (hidrocentrala Vidraru şi alte 14 mai mici). În Japonia. Pentru termocentrale. Buzău. GalaŃi. III are o capacitate de 3. sunt: Rovinari şi Turceni (care se apropie de 2.. precum şi pe râurile Olt. Egiptul îşi asigură 4/5 din energia electrică prin termocentrale. Someşul Cald. iar 3/5 de termocentrale. Lotru (hidrocentrala Lotru-Ciunget şi altele mai mici). IalomiŃa. iar pe Nil este amenajat complexul hidroenergetic de la Aswan (2. sunt peste 50 de centrale termoelectrice şi termice. pe fluviul omonim. se dau în funcŃiune hidrocentrale pe râurile Sadu şi Prahova. peste 90% din energia electrică este furnizată de termocentrale. Luduş. Camerun şi Nigeria. Prima construcŃie hidroenergetică a fost construită la Ciurel. termocentralele asigură 9/10 din producŃia de ener-gie electrică. Crişul Repede ş. funcŃionează un grup al centralei nucleare şi este în construcŃie al doilea grup din cele cinci unităŃi proiectate. în 1889. În celelalte Ńări. centralele nuclearoelectrice peste 30%. Hidrocentralele sunt amplasate pe fluviile Indus. Peste 80% din energia electrică a Noii Zeelande este produsă în hidrocentrale. la Timişoara. termocentralele furnizează 3/5 din producŃia de energie electrică. ConfluenŃa forŃelor tehnologice. Centralele electronucleare sunt amplasate lângă Mombay.hidroenergetic al Ńării şi tot pe acest fluviu se află marea hidrocentrală de la Gezhouba. Siret. Ianca şi Floreşti). celulele fotovol-taice pot produce energie mai ieftină.

Liban. iar India. State puternic industrializate precum Marea Britanie. Magnetita. minereul de fier se exploatează în Noua Galie de Sud. Mont Goldworth. hematită (până la 70%) limonită (45-60% conŃinut în fier). de unde se extrage hematită. RepartiŃia producŃiei de minereu de fier Brazilia se află în fruntea ierarhiei mondiale. Anshan). Australia de Sud. Bengalul de Vest. Australia deŃine locul al doilea mondial. În Asia se află o altă Ńară care extrage mari cantităŃi de minereu de fier – India (locul al cincilea mondial şi al doilea pe continent). Statelor Unite au programe solare ambiŃioase. Cel mai reuşit program este cel din Japonia. tungsten. Afganistan. Queensland şi în Tasmania. Chile (provincia Atacama). Yichang. În cantităŃi mai mici. Japoniei. Venezuela au o pondere sub 3. În America Latină. ga-zele naturale şi energia electrică. MunŃii Shenxi (Taiyuan). 6% în China. Uttar Pradesh.1. rezervele sigure sunt estimate la circa 150 miliarde tone (cu aproximativ 43% conŃinut mediu de fier). Belgia ş. CantităŃi mai mici de minereu de fier se extrag în: Iran. molibden. laminate. recent de pe cursul mijlociu şi inferior al Amazonului. care asigură susŃinerea financiară şi tehnică pentru cei interesaŃi. Zăcăminte uriaşe sunt în vestul Australiei (Pilbara. El Pao). Maanshan). în Podişul Yunnan. 5. Wuhan. în bazinul mijlociu al fluviului Huanghe (Baotou). 11% în SUA. producând fontă. peste parcări şi deasupra clădirilor. . China este unui dintre cei mai mari importatori. precum şi îin Bahia. minereul de fier se extrage în statul Minas Gerais. în MunŃii Chinei de Sud (Anyuan) şi în Insula Hainan. Din rezervele sigure. unde 25. sunt dependente de importul de minereu sau de fier vechi din zone îndepărtate. metalele neferoase folosite la alierea oŃelurilor. oŃel. ankerit (22-26% fier). 11% în Australia. Madhya Pradesh. cocsul. Japonia. nichel. Matto Grosso şi Sierra das Carajas. FranŃa. asigurându-se 90% din producŃia Ńării. Materiile prime şi ajutătoare folosite sunt: minereurile de fier. Posesorii japonezi de sisteme solare vând energia serviciului public. Ruy Hill). Rezervele de minereu de fier Potrivit estimărilor recente. hematita şi limonitul sunt oxizi de fier. în Peru (San Juan).a. în apropierea oraşului Jinan. Deşi ocupă locul al treilea mondial în producŃia de minereu de fier. Turcia.5%. iar siderita şi ankeritul – carbonaŃi de fier.000 de case au deja celule solare pe acoperiş. minereul de fier este exploatat şi în Venezuela (Cerro-Bolivari. Benxio. iar rezervele potenŃiale la 230 miliarde tone (44% conŃinut mediu de fier). ExtracŃia se efectuează în statele Orissa. titan. la nivelul exploatărilor din ultimul deceniu. Republica Africa de Sud. vanadiu. 5. Siria. Suedia. Mysore şi în apropierea oraşului Bangalore. INDUSTRIA METALURGICĂ ŞI DE ECHIPAMENTE Industria metalurgică este ramura industrială care se ocupă cu exploatarea şi prelucrarea minereurilor metalifere. în bazinul fluviului Yangtze (Chongqing. Această ramură cuprinde industria metalurgică feroasă (metalurgia neagră sau siderurgică) şi metalurgia neferoasă sau colorată. Principalele exploatări sunt situate în Manciuria (Fushun. 42% se află în CSI. 8% în Canada. Thailanda. Republica Populară Chineză are mari resurse. Germania. Industria metalurgică feroasă (siderurgică) Aceasta este subramura industrială care exploatează şi prelu-crează minereurile de fier şi unele metale ajutătoare (mangan. consumul pentru 1000 de ani. iar în ultimul timp reciclează şi fierul vechi. Celulele solare pot fi montate de-a lungul autostrăzilor. Bihar. Actualele rezerve de minereu de fier pot asigura. În structura lor mineralogică. zăcă-mintele de minereu de fier conŃin: magnetită (până la 72% conŃinut în metal). crom. Coreea de Nord şi Filipine. São Paulo. producând metale. siderită (38-50% conŃinut în fier). Erdaotzian. fondanŃii. cobalt). 7% în Brazilia. de bună calitate.Guvernele Germaniei.

iar în Uralul central. în bazinul Angarei. Statele Unite ocupă locul şase în ierarhia mondială a extracŃiei de minereu de fier. Orange (Sishen). mai menŃionăm: Norvegia (Salangen). Climax).Rusia se află pe locul patru. dar şi producŃiile cele mai mari se află în Republica Africa de Sud (Postinasburg). Iron Mountain) şi a MunŃilor Appalachi (Birmingham). În Egipt. se exploatează siderit. ProducŃia mondială este de circa 10 milioane tone. Rusia (MunŃii Ural şi Extremul Orient). Duluth. pentru cromarea unor piese. industria nucleară şi aerospaŃială. Canada (locul opt) are zăcăminte în Peninsula Labrador (Knob Lake. Suedia. Turcia. Australia. Rusia (Uralul Central). Thailanda. Nichelul se utilizează la obŃinerea oŃelurilor speciale şi a aliaje-lor (alpaca. Ampa). În Ucraina. în Insula Terra Nova (Wabana). Princi-palele exportatoare mondiale sunt: Brazilia. fabricarea monedelor. Se utilizează în industria electrotehnică şi electronică.a. Wyoming. Canada. Ucraina (Nicopal). Rezervele. Europa de Vest şi SUA cumulează 35% din importul mondial. Rusia (Ural). Materiile prime ajutătoare În procesele tehnologice de înnobilare a oŃelurilor pentru fero-aliaje se folosesc: manganul. Manganul se foloseşte. Luxemburg. Aceste metale sunt deficitare pentru multe Ńări care au o siderur-gie dezvoltată. Brazilia. La Tula şi LipeŃk. Noua Caledonie. Africa de Sud (Bushveld). electronică. Acestea conferă produsului siderurgic o serie de calităŃi precum: rezistenŃă. Venezuela. zăcăminte de minereu de fier. nichelină). iar Japonia. Kazahstan. constantan. Cuba. Canada. minereul de fier se exploatează la Magnitogorsk. Gällivare (în nord) şi Grängesberg (în sud). În vestul SUA se găsesc zăcăminte valoroase (statele Nevada şi Arizona). în aliaje cu fierul (feromangan) şi siliciul (silicomangan).a. India. Baracaldo. Principalii curenŃi comerciali converg spre SUA dinspre America Latină. ComerŃul mondial cu minereu de fier se caracterizează printr-un ritm rapid de creştere. iar Mauritania are mari zăcăminte la Guello-el-Rheim şi în zona de Ńărm. cel mai mare zăcământ este la Krivoi-Rog (60% conŃinut de metal – magnetită. Un zăcământ mai mic se află în Peninsula Kerci. Algeria are zăcăminte în Sahara (Gara Djebilet) şi la graniŃa cu Tunisia (exploatări în carieră) Liberia dispune de zăcăminte de hematit (Nimba). . zirconiul. Bolivia. inoxidabilitate. magnetită şi siderită. Africa de Sud şi spre Europa Occidentală dinspre Brazilia. Polonia (Borck. Brazilia. vanadiul şi titanul. Zimbabwe. Chile. Rusia (Magnitogorsk. Scheferville). tacâmurilor. Cele mai cunoscute rezerve şi producŃiile mai mari sunt în Canada (Sudbury. India. Suedia (locul zece mondial) dispune de zăcăminte bogate (până la 85% metal) la Kiruna. Exploatările se fac în provinciile Cap. în nordvestul Lacului Baikal (Jeleznogorsk) şi în Extremul Orient (Kerbi). Australia şi India. Mauritania. Barrow. Coreea de Sud. Australia. Mauritania. SUA. Algeria. a căror origine este metamorfică. Bilbao). la Serov şi Blagodat. minereul de fier este extras din zona Assuan. ca adaos de aliere pentru aliajele pe bază de aluminiu: magneziu. FederaŃia Rusă. China au o pondere însemnată în importul de minereu de fier. Principalele rezerve sunt cantonate în Republica Africa de Sud (în Transvaal la Lydenburg şi Rustenburg). Azerbaidjan. Ironwood. iar rezervele sunt apreciate la 800 milioane tone. Republica Africa de Sud este prima producătoare din Africa şi a noua în lume. Brazilia (Urucum. inclusiv în producŃia de armament. iar Ucraina pe locul şapte pe plan mondial. În sudul MunŃilor Ural. Ucraina. Wolframul se găseşte în cantităŃi mici. Transvaal (Pietersburg). India ş. Utah şi California. Molibdenul se utilizează în industria de vârf. Principalii producători sunt: SUA (Henderson. Se exploatează în China (provinciile Yunnan şi Hunan). Cromul se utilizează la producerea oŃelurilor inoxidabile şi rezistente. Zăcământul de la Kursk-Belgorod conŃine hematită. de asemenea. Algeria. wolframul. Wetzlar). Canada. łările din Europa Occidentală importă mari cantităŃi de fier vechi. Lyn Lake şi Thompson Lake). ajungând la 25% din totalul producŃiei. Dintre statele din Europa. cupru. pe versantul estic. alte zăcăminte sunt localizate în statele New York (MunŃii Adirondack). Alte zăcăminte au fost puse în exploatare în Siberia de Vest (Temir-Tau). Armenia. hematită şi limonită). în nordul Lacului Superior (Steep Rock). nichelul. Marea Britanie (Hull. Krasnoiarsk). Germania (Salzgitter. Mauritania. Portugalia. zăcămintele au un conŃinut în fier de 70%. cobaltul ş. În Karelia şi în Peninsula Kola se găsesc. Pe fundamentul precambrian al Platformei Ruse se găsesc cele mai mari rezerve de minereu de fier. Rusia (Krasnoiarsk). Georgia (Ciatura). Blakownia). Slovacia (Gelnica). Canada (Columbia Britanică). Peste 70% din minereu se extrage din zona Lacului Superior (Mesabi. Australia. Noua Caledonie. în electrotehnică. Bolestaw. exploatarea se face în carieră. la producerea oŃelurilor speciale. SUA (Podi-şul Marelui Bazin). Austria (Eisenerz). duritate etc.

6%. Baotou. Luxemburg). Suedia. după al doilea război mondial. Zambia. India (locul patru pe continent şi al 10-lea mondial) are o siderurgie creată recent. Producerea oŃelurilor are loc în cuptoare Siemens Martin. Donbass. China. Ranigani.) se folosea mangalul.. Beijing. Rusia şi SUA. În siderurgia mondială se practică masiv reciclarea fierului vechi. pe Ńărmul pacific (Vancouver) şi în zona montană (Edmonton). în jurul Golfului Osaka (Kobe. Yorshire. Shanghai. Oklahoma. Asansol ş. Detroit. Principalele centre siderurgice se află în regiunea industrial-urbană-portuară Tokyo-Yokohama (Chiba. ProducŃia siderurgică şi repartiŃia ei teritorială Siderurgia cuprinde două etape: • elaborarea fontei în furnale prin folosirea minereurilor de fier. ReşiŃa. bazată pe materiile prime din import (Boston. nucleară şi aerospaŃială. Bessemer. Republica Africa de Sud. electrice cu arc electric (EAF . Se exploatează în Rusia (Ural. Philadelphia. deoarece pentru obŃinerea fontei (în Marea Britanie. Pennsylvania). Kwangju. dispune de resurse uriaşe. alcătuiŃi din calcare siderurgice şi dolomită. Principalele centre side-rurgice sunt: Bhilai. Mexic. Principalele centre sunt situate în nordul Marilor Lacuri (Hamilton). Japonia se află pe locul trei în lume (după China şi SUA) în producŃia de oŃel. . Canada.a. dar care nu este în con-cordanŃă cu uriaşele sale resurse de minereu. Peninsula Kola. Canada. rezultat din distilarea uscată a huilei. Shenyang. Inchon. în porturi. Finlanda. Centrele mai importante sunt: Birmingham. Pittsburg. India şi Norvegia. Wheeling. Alpii Francezi). Guangzhou. Cea de a treia regiune este situată pe coasta de nord-est atlantică. deşi nu face parte din primele zece Ńări producătoare de oŃel. Jamshedpur. Puhang (materiile prime sunt aproape în totalitate din import). Fushun. cu peste 5% din producŃia mondială de oŃel. . Udaipur. SUA. China. cu centrele: Duluth.în zonele litorale. . Huntington. . Baltimore). Ruhr. Milwaukee. fondanŃilor. . Silezia. Siberia Centrală). România). ocupă locul şase în lume şi al treilea în Asia. Peru. Localizarea siderurgiei a fost determinată de următorii factori: . Principalele Ńări producătoare sunt: SUA. Fukuoka. . Canada. Titanul se utilizează în tehnica militară. care erau folosite la acŃionarea suflătoarelor de aer (Germania. Ural). • producŃia laminatelor. în peninsula Noua ScoŃie (Trenton). Arizona). sud-estul Canadei. datorită dependenŃei unor Ńări de materiile prime din import (Japonia. China produce aproape 15% din cantitatea mondială de oŃel. Cobaltul se exploatează în Zair (Shaba). Italia. Kakinada. Cele mai multe combinate siderurgice (dotate cu o tehnologie mo-dernă) se găsesc în Manciuria: Anshan. India. Portland. Wakayama. SUA (statele Colorado. Yamata.fondanŃii.Vanadiul este utilizat pentru a produce oŃeluri speciale necesare industriei aeronautice militare şi industriei nucleare. O altă regiune siderurgică se circumscrie Marilor Lacuri. Yokohama).în zonele împădurite (la începutul siderurgiei moderne).a. FranŃa. Tokyo. servesc pentru coborârea punctului de topire al amestecului din furnale. . SUA deŃine locul al doilea în producŃia mondială de oŃel (după China) cu o pondere de 12. Principalele centre sunt amplasate în nord-estul Ńării şi pe valea Damodar. Bhadravati. Gary. O siderurgie portuară s-a dezvoltat pe coasta Pacificului.în zona zăcămintelor de fier (Lorena. Namibia. Germania ş. Kashima). Alte materii prime folosite în procesul siderurgic sunt: cocsul siderurgic. Coreea de Sud. Rusia.în lungul cursurilor de apă. în vestul SUA (Takoma. Toledo. Olanda. a cocsului. O puternică regiune siderurgică se află în MunŃii Appalachi şi în apropierea acestora. sau prin insuflare cu oxigen. Nagasaki. Kamaishi. principalele centre siderurgice sunt la Seul. sau în apropierea acestora. Chicago. Amplasarea este exclusiv portuară. Chile. aflată în plin progres. Ungaria.în bazinele huilifere (Hunedoara. Kawasaki.Electric Arc Furnances). Johnstown. Fontand).în marile centre ale construcŃiei de maşini (Japonia. bazată pe materiile prime din zonă. combustibil.

siderurgia are tradiŃii. Zambia. Genova. În Africa. Messina). Brazilia.). Dusseldorf. Italia şi-a dezvoltat siderurgia pe baza materiilor prime impor-tate. obŃinerea aurului şi argintului. Commeroy) şi pe cele din import. Sheffield. Nijni Taghil Serov). Outreau). producŃii siderurgice mai mari au: Brazilia (locul şapte mondial). zincul şi cositorul). Cuba (Mayari). China. Cherbourg. Argentina (Palpala). Briansk). tipografie. în unele aliaje (alame. se foloseşte la aliaje (bronzul. de regulă. Peru. Marea Britanie. Novi Ligure. localizată în bazinul huilifer Ruhr (Duisburg. Nancy. precum şi nu-meroase alte centre: . Sudbury). remarcându-se Canada. lipirea unor contacte electrice.t. Italia (locul opt). Alte unităŃi sunt la Petrovsk şi Volgograd. Zincul se găseşte în cantităŃi mai mari în blendă (ZnS). Principalele Ńări producătoare de cupru sunt: Chile (Santiago. aliaj dintre cositor şi cupru). statele cu producŃii mari de oŃel sunt: Germania (locul patru mondial). Lübeck. Rusia (locul cinci). În producŃia de laminate.tone. • metalele uşoare (aluminiul şi magneziul). Rusia. Perth). Principalele Ńări producătoare sunt: China. FranŃa. Canada. Sassnitz). . Plumbul se găseşte frecvent sub formă de galenă (PbS). Zair. Caen. aliaje ş. principalele furnizoare fiind Japonia. Longwy. este utilizat în ambalaje. Peru. zirconiul. datorită calităŃilor sale. ierarhia mondială este dominată de Japonia. Ucraina: siderurgia este concentrată în regiunea Krivoi-Rog – Kerci .regiunea sudică şi central siberiană (Novosibirsk.a. China. Krivoi-Rog). Rusia (în Transbaikalia). . LipeŃk. Indo-nezia. Australia (Broken Hill). Glasgow. Rusia (MunŃii Ural). Nigeria. În ultimele decenii. Cositorul se extrage din casiterit (SnO2). Malaysia. Mexic (Zacatecas). împreună. ProducŃia anuală de plumb este în jur de 5 mil.În America Latină. Nottingham. nichelină. de unde şi extragerea şi prelucrarea în aceleaşi unităŃi industriale. • metalele rare (beriliul.a). Globe. Canada (Sherridon. în partea centrală (Kassel. ProducŃia mondială este de aproximativ 7 mil. 5. Peru. Celeabinsk. Bolivia. Metalurgia neferoaselor După proprietăŃile. Middlesbrough). Brazilia. SUA (Bisbee. • metalele radioactive (uraniul.2. thoriul). s-a impus Australia (Whyalla. pe Ńărmul nordic (în porturile: Dunkerque. sticlă spe-cială. Plumbul este un absorbant al radiaŃiilor radioactive. alpaca ş. utilizat în tehnica militară. Aceste produse devin materii prime pentru industria constructoare de maşini. Plumbul şi zincul se găsesc. la acoperirea anticorozivă a oŃelului. Krasnoiarsk). Germania are o industrie siderurgică tradiŃională. New Castle. argintul şi platina). Zaporojie.regiunea Moscova . Piombino. industria de armament. Wuppertal).a. SUA ş. Sestri Levante. principalele producătoare de oŃeluri sunt: Republica Africa de Sud (Pretoria. distingem: • metalele colorate (cuprul. cadmiul).regiunea MunŃilor Ural (Magnitogorsk. Dortmund.a. Butte). łărilor în curs de dezvoltare le revine aproximativ ½ din comerŃul mondial cu produse siderurgice. ComerŃul cu produse siderurgice. centrele mari sunt situate în oraşele porturi (Torre Annunziata. ca un important producător de oŃeluri. Kursk. Calbe) şi în est (Eisenhuttenstadt. Concurry. Ucraina (locul nouă).Donbass (centrele: Dnepropetrovsk. Itabira. plumbul. radiul. cu unităŃi localizate pe Ńărmul estic şi sud-estic: Volta-Redondo. Australia. Germania.a. pe Ńărmul nordic (Bremen. Cottbus. Ńările din Europa Occidentală. aliaje de cositor şi plumb. China. • metalele preŃioase (aurul. Ucraina. este folosit în electrrotehnică. Venezuela (Caracas. SUA.a. Pe primele locuri se află SUA (în MunŃii Appalachi şi în nordul MunŃilor Stâncoşi). CerepoveŃ. cesiul. Johannesburg). . Krefeld. Puerto Ordaz). Manchester.. Chile (Valdivia). Gorlitz ş. În Europa. FederaŃia Rusă are trei mari regiuni siderurgice. pe plan mondial.Sankt Petersburg (Tula. Egipt şi Algeria. bronzuri. Tubarao). Potosi). Eisenach. Suedia ş. Rusia. În Marea Britanie. Metalele colorate Cuprul. Australia ş. obŃinerea unor aliaje ş. este folosit în electronică. Hamburg. FranŃa îşi bazează siderurgia pe materiile prime din Lorena (centrele Thionville. gradul de folosire şi repartiŃia geografică. dezvoltându-se pe baza resurselor autohtone şi pe importul de materii prime (centrele mai mari fiind Birmingham. Hancock. Zlataust.a. Rusia. constantan. poligrafie.

Datorită proprietăŃilor sale. SUA. Pe piaŃa mondială sunt doar două Ńări furnizoare: Rusia şi Columbia. platina şi cuprul – în tehnica dentară. Australia. Aurul a fost etalon monetar până în 1973. Uganda.000 tone. Columbia Britanică). China. Jamaica. Nevada). Indonezia. Mozambic. Se utilizează în industria chimică (creuzete. Chile. locul trei. menŃionăm: Republica Africa de Sud (în districtul Witwatersrand). Arizona. fabricarea oglinzilor. ProducŃia mondială de bauxită este de 100-110 mil.200 tone şi 2. seleniul conferă aliajelor rezistenŃă şi duritate. 34% au devenit monede. apoi obŃinerea din aceasta a aluminiului într-o baie de criolit. Principalele Ńări producătoare sunt: SUA. ProducŃia mondială de argint este în jur de 15. India. China. medalii. Africa de Sud. elemente de construcŃii etc. Dintre producătorii de aur. Argentina. aliaje pentru tehnica de laborator. Quebec. ProducŃia anuală este de 130 tone. Sunt peste 100 de minereuri de uraniu. după oxigen şi siliciu). Canada şi Rusia. barome-trelor. pentru diverse aliaje (duraluminiu. Cele mai mari zăcăminte sunt în Austria. electrotehnică. Serbia ş. Sierra Leone. mai produc: Guineea (Boke. Principalele combinaŃii minerale ale aluminiului sunt: bauxita.a. Kimdia). Grecia. Italia (Monte Amiata). capsule. industria fotografică. în tehnica dentară. Coreea de Nord. Ghana. tehnica aerospa-Ńială. Spania. duritate şi stabilitate faŃă de agenŃii fizico-chimici. Suedia. Procedeul de obŃinere a aluminiului prin electroliză. Australia. la fabricarea bijuteriilor. Peru. bijuterii. la extragerea aurului şi a argintului. Principalele Ńări producătoare de mercur sunt: Spania (Almaden). avioane. Argentina. la lămpile cu cuarŃ pentru raze ultraviolete. iar în producŃia mondială domină SUA. Portugalia. 32% bijuterii. tehnică fotografică. Rusia (Siberia Orientală în bazinul mijlociu al fluviului Amur.5 – 4. Din cantităŃile anuale de aur. Zimbabwe. Cadmiul este folosit la obŃinerea unor aliaje rezistente la coro-ziune. dar cel mai utilizat pentru obŃinerea acestui metal este uraninitul (UO2). Rusia.a. Metalele rare Beriliul conferă aliajelor rezistenŃă.). ca absorbant de neutroni în reactoarele nucleare şi la prepararea culorilor. condensa-tori). tone anual) domină statele dezvoltate (SUA. mobilier. Camerun. electrozi. rhodiu şi rutheniu. Surinam. Canada (Ontario. SUA şi Rusia. SUA. în medicină şi la fabricarea vâscozei. Mercurul este folosit la umplerea termocentralelor. uraniul se întrebuinŃa la . cesiul. utilaje chimice. aluminiul este întrebuinŃat în industria mijloacelor de transport (autoturisme. 10% au fost folosite în industrie. Japonia. Mali. China. Canada. utilizat şi astăzi. Australia (Queensland. alpex). catalizatori. Alaska.800 tone. în producŃia de aliaje. Rusia. SUA. pe cursul superior al fluviului Lena). China. Amplasarea uzinelor producătoare de alumi-niu este condiŃionată de producŃia de energie electrică sau de porturi. Polonia. Australia produce 1/3 din cantitatea mondială de bauxită (în Peninsula York la Weipa. Canada. Aproxi-mativ 50% din consum este absorbit de industria fotografică. în industria chimică. Rusia şi Norvegia. catalizator în chi-mia organică. care formează aliaje natu-rale cu osmiu. alte state au producŃie mai mică: Ghana. Metalele preŃioase Aurul se foloseşte mai puŃin în stare pură (pentru acoperiri şi în practica medicală) şi mai mult în aliaje cu argintul. California. Utah. La începutul secolului al XX-lea. Malaysia. sârme). Rusia ş. Canada. Germania şi Norvegia îşi bazează industria aluminiului pe import. Zirconiul. ProducŃia mondială de mercur este între 3. CantităŃile de aur extrase anual au oscilat în ultimul deceniu între 2. Zair. Magneziul este utilizat în aeronautică. Bolivia. nave cosmice). nave. Australia de Vest). corin-donul şi silicaŃii. Mexic.Metalele uşoare Aluminiul este unul dintre cele mai răspândite elemente din scoarŃa terestră (8. Victoria. Filipine. a patra producătoare mondială. la pompele cu vid. după SUA. Spania. în industria autoturismelor. Producătorii mondiali de argint sunt în principal: Mexicul. 24% lingouri şi piese pentru tezaurizare. Rusia. Platina este un metal extrem de rar. Metalele radioactive (energetice). Colorado. la întrerupătoarele automate.0 mii tone. Japonia. tratarea mone-delor. Argintul se foloseşte la confecŃionarea bijuteriilor. Canada. paladiu. tone anual. În producŃia mondială de aluminiu (25 mil. în industria electrotehnică şi electronică (cabluri. China a devenit. instrumente-lor medicale.1% din aceasta. SUA (Dakota de Sud. Sierra Leone. Bauxita s-a format pe roci calcaroase şi roci silicatice într-un climat intertropical arid. CroaŃia. cuprinde două faze distincte: transformarea bauxitei în alumină. Germania). Rusia. în industria electrotehnică şi electronică. New South Wales). Kenya. vagoane. pentru curent electric. Printre Ńările care produc platină mai menŃionăm: Africa de Sud. Statele producătoare sunt: Brazilia.

Italia (Ivrea. menŃio-năm: SUA (Blanding. regiunea Chipitts (Toledo. grupările industriale sunt în jurul oraşelor: Sheffield. Jachymov). care înzestrează şi echipează toate sectoarele de activitate (industrie. industria software ş. Lille. Newcastle. Canada (Uranium City. . Metz. Krefeld). Olanda (Rotterdam. Zair. pe valea Loirei (Nantes. Zwickau). rezultatele incubatoarelor tehnologice au condus la o dezvoltare tehnologică explozivă. Genova. Wupperthal. Bydgoszcz. Dintre Ńările din Europa Occidentală se detaşează Germania. agricultură. a fost intens folosit în scopuri militare. în Germania 37%). Subramurile cele mai importante sunt: Industria utilajelor industriale. servicii etc. Concentrarea unităŃilor este evidentă în bazinul Ruhr (Essen. În repartiŃia geografică a acestei industrii se evidenŃiază dominaŃia unor Ńări dezvoltate prin performanŃele tehnice şi ponderea în comerŃul mondial. cu rolul de a accentua cercetările şi producŃia din sfera înaltei tehnologii (industria semiconductorilor. Nankin ş. materiale de construcŃie şi exploatarea lemnului. Stralsund) În Marea Britanie. Această ramură este prezentă şi în Italia (Milano. Harbin. Spania (Bilbao. Australia (Radium Hill. Cehia (Horni Slavkov. Germania) au apărut parcurile tehnologice.a. Koblenz. Bremenhaven. având o pondere mare în volumul producŃiei industriale (în Japonia 45%. Duisburg. Düsseldorf. Japonia. Republica Africa de Sud (Witwatersrand). Shenyang. în arealul San Francisco. Santander. Pentru localizarea geografică a industriei de echipamente. Polonia (Gdansk.producerea oŃelului cu rezistenŃă înaltă. Gand. FranŃa are mari unităŃi ale industriei de echipamente. Sudan ş. aparate de masură). Kobe-Osaka.a. Tours). Eindhoven. Germania (Helmbach. Bristol. Val Gardena). a Ronului (Lyon. În SUA. ElveŃia (Basel. căile de comunicaŃie şi transportul forŃei de muncă specializate. Linz. Japonia este specializată în industria roboŃilor industriali (pro-duce 75% din totalul mondial). industria de utilaje industriale se concentrează în regiuni tip megalopolis: regiunea Bosnywash (New York. Mozambic. pentru forajul submarin. România (Braşov. Suedia în rulmenŃi. Birmingham. este localizată în regiunile siderurgice. ReşiŃa). iar în cadrul acesteia industria de echipamente are un rol esenŃial. China. utilaje pentru alte alte ramuri industriale (chimică. Rostock. Albany ş. Torino. Enschede). Katowice). Shanghai. Wroclaw. Oviedo). Rum Jungle). Kakinada). După cum se ştie. Liège).a. Port Radium). subramurile de înaltă tehnologie (High-tech) au cunoscut o dinamică accentuată influenŃată în mare măsură de institutele de cercetări ştiinŃifice în domenii de vârf (aşa cum sunt cele de la Silicon Valley în microcomponente electronice şi software sau Massachusetts Institute of Tehnology ş. Viena). Zürich). Homberg. statele dezvoltate se află în etapa postindustrială. Germania în mecanică fină. textilă. confecŃii. produce diverse utilaje şi echipamente indus-triale: utilaj minier. Mary Kathleen.). Mannheim. precum şi specializarea unor state în diverse produse (Japonia în roboŃi industriali. Kitakyushu ş. transporturi. Boston).a. Industria japoneză de echipamente este localizată în importantele grupări: Tokyo – Yokohama. hotă-râtori sunt următorii factori: aprovizionarea cu energie şi cu materii prime. concen-trate în nord şi nord-est: bazinul Parisului. în centre industriale mari: Cincinnati.).Bufallo). alimentară) şi maşini de prelucrare prin aşchierea metalelor. pe Ńărmul mediteranean (Toulon. Praga). Fushun. pe valea Rinului (Köln. Tianjin.). Industria de echipamente Sintagma industria de echipamente pentru construcŃia de maşini este nu numai sugestivă. Dintre Ńările care exploatează cantităŃi mari de uraniu. Belgia (Charleroi. Marsilia. în Suedia (Stockholm. con-strucŃii.a. Reims. Bourg). Lubeck. Mainz. Austria (Graz. Wismar. În China sunt numeroase capacităŃi de producŃie la Beijing. Cehia (Brno. Montpellier). Napoli). utilaj petrolier.Milwaukee. Bluewater. Gas Hills). În timpul celui de-al doilea război mondial şi în perioada care i-a urmat. Anvers. Hamburg. 5. India (Alvaye. în unele Ńări dezvoltate (Israel. Dortmund. În ultimii ani. Nancy.a. Rouen. utilaje energe-tice. Ploieşti. miniere. Göteborg). Ludwigshafen)şi în porturile de la Marea Nordului şi Marea Baltică (Emden. dar ulterior a apărut şi a luat amploare energetica nucleară. Glasgow.3. dar şi cuprinzătoare. Bologna. Rusia (Ural). tradiŃional specializată în producŃia de maşini-unelte. FranŃa (Masivul Central). Având o mare importanŃă. Londra. Fiind o subramură care consumă mult metal.

ocupând locul al doilea în privinŃa autocamioanelor. Subaru. Germania. Belgia. Canada). Atlanta sau pe Ńărmul pacific la Los Angeles. Hamilton. a determinat numeroase fuziuni şi acorduri între firmele mari.ComerŃul mondial cu echipamente este dominat de marii exportatori: SUA. Mitsubishi. în cooperare cu firmele americane.a. de mare actualitate şi însemnătate în economia tuturor statelor. Vectra etc. construiesc anual circa două milioane de automobile. SUA. Toyo Kogyo. Barreiros (Spania). vehicule mili-tare. Altă firmă este Ford Taunus cu sediul la Köln. când Daimler (Germania) a construit primul motor uşor. Marea Britanie. industria de autovehicule este concentrată în sudul Marilor Lacuri (în jurul oraşului Detroit). SocietăŃile producătoare sunt grupate în trei mari concerne (The Big Tree): Ford Motors. iar linii de montaj sunt instalate în Mexic. (aparŃine corporaŃiei General Motors din anul 1926). Kadett. Cadillac. Kassel. Concernul Volkswagen – Audi domină piaŃa europeană. Europa. Ford Motors are sediul în Detroit (denumit şi mobile city). • Industria mijloacelor de transport auto (rutiere) Expansiunea construcŃiei de automobile a început în anul 1889. Concernul Daimler-Benz îşi are sediul la Stuttgart. colaborează cu Japonia şi a creat diviziunea Saturn pentru maşini de înaltă performanŃă. Chevrolet. Industria de automobile este concentrată în următoarele regiuni: Europa Occidentală (Germania. Ingolstadt. Concernul BMW (Bayerische Motoren Werke AG) este instalat la München. ProducŃia japoneză s-a adaptat pieŃelor americană şi asiatică prin construcŃia unui automobil mic şi ieftin (Affordable Family Car). Germania ocupă locul al treilea în ierarhia mondială a cons-trucŃiei de automobile. componente pentru industria aeronautică. Pontiac. la Toronto. Uzinele japoneze din SUA. Canada. deŃine peste 15 uzine (Dusseldorf. precum şi camioane. Aceste concerne. Japonia este liderul mondial în producŃia de autoturisme şi motociclete. Daihatsu. Coreea de Sud) şi America de Nord (SUA. Uzinele sunt în centre tradiŃionale. General Motors produce automobile: Oldsmobile. Buick. Nigeria. dar în acelaşi timp fluctuant. situat în Yokohama (al treilea producător mondial de autoturisme). Ludwigschaffen etc). Indonezia. Produce autoturismele: Ford. localizat în Hiroshima.). Plymouth. produce şi vehicule utilitare. • Industria mijloacelor de transport este o subramură complexă cu o largă răspândire. cauciuc sintetic. uzinele cele mai importante sunt la Hanovra. atât de autoturisme. situat în Okayama. s-a extins cu fabrici de asamblare în Europa şi America Latină. Chrysler şi cooperează la producerea celor din mărcile Roots (Marea Britanie).după ce timp de un secol a fost lider incontestabil. Spania. General Motors şi Chrysler Corporation. mase plastice. Memphis. Australia. Samsung şi Kia. alu-miniu. . Are sediul la Detroit. Isuzu. cât şi de autoutilitare din lume). Dintre concernele autohtone menŃionăm Daewoo. Nissan. produce modelele Dodge. Mercury şi Lincoln. Coreea de Sud. schimburile comerciale şi turismul au impus modificări în structura căilor şi mijloacelor de transport. Alte mari concerne japoneze sunt Suzuki. Cele mai mari concerne japoneze specializate în producŃia de autoturisme sunt: Toyota. Consumă cantităŃi mari de materii prime(oŃeluri speciale. automobilul încorporează tehnologii avansate. Brazilia. pe baza unei strategii excelent aplicate. Windsor sau aparŃin firmelor străine: Ingersoll (Suzuki şi General Motors). La Eisenach se fabrică marca de automobile Wartburg. Japonia.). Această industrie a evoluat exploziv (mai ales după al doilea război mondial). Chrysler Corporation se află tot în oraşul Detroit. intensificarea traficului de mărfuri şi călători. Canada ocupă locul 10 în lume în producŃia de autoturisme. Fuji. pe litoralul atlantic. Brazilia. în ora-şele Dallas. Ingolstadt şi Dingolfin. Marea Britanie. Opel are sediul în Russelsheim şi uzine la Bochum şi Kaiser-slautern. Astăzi. Mazda. Lupta dură pentru acapararea pieŃelor de desfacere a modificat costurile din proiectare şi construcŃie. India. Coreea de Sud deŃine locul şase în producŃia mondială de autoturisme (pondere 6%). autocare. situat în oraşul cu acelaşi nume (cel mai mare produ-cător. Asia de Est (Japonia. în ultimele două decenii manifestându-se tendinŃa internaŃionalizării producŃiei. Belgia ş. Produce automobile Ascona. Aliston (Honda) etc. Simca (FranŃa) În SUA. şi Honda la Hamamatsu. Italia. FranŃa. componente electronice etc. au exportat capital şi tehnologie prin înfiinŃarea unor filiale în SUA. cu doi cilindri. SUA a trecut pe locul al doilea în producŃia mondială de autotu-risme. Salzgitter. Ascensiunea economică.

Iveco.a. Reims. la Minsk. Opel Vectra. recent. Marea Britanie a început producŃia de autoturisme în anul 1893 prin firma Daimler Co Ltd.. Caen. România a produs autocamioane SR. Firma Renault. Italia şi Belgia. acest grup cuprinde şi firmele Talbot (fost Simca) şi Chrysler Europa. Ford. Spania are o ascensiune spectaculoasă în producŃia de automo-bile. uzina de la Colibaşi este privatizată. acŃiunile majoritare aparŃin acestei firme. iar linii de montaj sunt în Turcia.a. China. Rusia. Humber ş.5%. precum şi cele germane BMW şi Opel. Argentina ş. Volkswagen Passat.a. troleibuze. autocamionul ROMAN (la Braşov). General Motors şi Mazda. Valladolid şi Avila). ProducŃia sa de autoturisme se află astăzi pe locul 7 în lume după Coreea de Sud. Principalele companii italiene de autoturisme sunt: FIAT (Fabbrica Italiana Automobili Torino). firma Volvo şi la Genk. industria de automobile a pătruns la Bari. FranŃa. autoutilitare şi autocare. Maşinile de lux şi sportive sunt fabricate sub mărcile: Lamborghini. Dijon. Vauxhall. Coventry este „capitala automobilului britanic”. uzine pentru autocamioane şi autoturisme sunt la Moscova. La Câmpulung Muscel s-au produs IMS şi apoi ARO. la Kiev. Alfa-Romeo (Anonima Lombarda Fabbrica Automobili.). Cassino. apoi cu Napier. după licenŃa germană. Oxford. a cunoscut o revigorare după pă-trunderea firmei germane Volkswagen şi. Ellesmere. CarpaŃi şi Bucegi (după o concepŃie proprie).a. Sunt renumite autocamioanele şi vehiculele utilitare MAN (Maschi-nenfabrik Augsburg Nürnberg). cu o pondere de 4. Geografic. uzinele sunt amplasate la Birmingham. produc firmele General Motors şi Ford. Mlada Boleslav. Togliatti. iar firmele cele mai penetrante pe piaŃa mondială de autoturisme sunt: Toyota. Nanterre. În 1976. Termoli. Spania. Orleans. Morris. Australia. Firmele americane sunt reprezentate prin unităŃi situate în apropiere de Valencia (Ford) şi Saragosa (General Motors). Volkswagen.). Renault şi Volvo. Polonia (Varşovia. AlŃi producători: Suedia. Coreea de Sud. Flinds. În Italia. În Spania au pătruns. produce peste 50% din numărul de automobile al FranŃei şi o parte importantă din autocamioanele grele. Malaysia. Citröen. Maserati. Argentina. Capri.B. ea reuneşte grupurile Berliet şi Saviem. Lille. firma Ford. Le Mans. Jaguar. Lancia. şi Toyota. Firenza ş. Saint-Etienne. Brindisi. (Commer. în Belarus. Ungaria (camioane Ikarus la Csepel). Coventry (Anglia Centrală). Opel.5 mil. Un alt producător este Fasa – Renault (la Madrid. Mulhouse. Producători mai mici sunt Rolls-Royce şi Lotus. Opel Astra. Belgia ocupă locul nouă în lume în producŃia de autoturisme: la Anvers. Navara ş. Diferite tipuri de autovehicule sunt fabricate la Brescia. 0. Firma SEAR (Societad Espanol de Automoviles de Turismo). Uzinele Citröen sunt localizate la Paris. Mercedes ş. . Albion. Volkswagen Polo. Bolzano. Nathgate (ScoŃia). Metz-Borny etc. Ferrari. Vauxhall (Ventora. CapacităŃile de producŃie mai importante ale societăŃii Renault sunt la Billancourt. Port. Cehia (autoturismele Skoda la Plzen. la Gent. preluată de Nicola Romeo) din Milano. Honda. astăzi. Principalele grupuri producătoare sunt: British Leyland (Morris. SUA. Nissan. Opel Corsa.a. a devenit acum un deceniu societate anonimă. Marii exportatori de autovehicule sunt: Japonia. La Colibaşi. Automobile se produc şi în Brazilia. cu obiective industriale la Barcelona. Napoli. Luton (în regiunea londoneză). în prezent Daewoo) se produc autoturisme. Sanok). Levallois. grupul Citröen s-a asociat cu Peugeot SA (formând PSA Peugeot Citröen). apoi. construcŃia de automobile este dominată de societăŃile Renault şi Peugeot.Cele mai solicitate modele din Germania au fost: Volkswagen Golf/Vento. sub licenŃă franceză (Renault). şi a continuat (în 1906) cu celebra firma Rolls Royce. La Derby au pătruns firmele japoneze Toyota şi Nissan. care a pătruns şi în alte Ńări (Polonia. Spania. Germania. Rover) British Ford (Granada. Marea Britanie. Zittau şi Hainiken se construiesc autocamioane. fondată în anul 1899 la Billancourt. Fiat. în Ucraina. India. pe lângă giganŃii mai sus menŃionaŃi. În Rusia. Le Havre.a. Canada. Innocenti. şi la Craiova (iniŃial sub licenŃă Citröen. În anul 1968. La Werdau. Din Lombardia şi Piemont. iar produsele italiene au cucerit o parte însemnată a pieŃei internaŃionale. Cortina s. Grupul asociat Peugeot are uzine la Sochaux.). Douvrin ş. Lublin. cu firma MAN.). a concernelor Ford. Peugeot. Chrysler G. automobilele se fabrică din 1899. Speke (Lancashire) şi Linwood. Viva. autovehicule anual (uzinele Volvo de la Göteborg). În FranŃa. Africa de Sud.a. Caen. iar linii de montaj ale Renault funcŃionează pe toate continentele. autocamioane Tatra în apropiere de Praga). România a semnat un contract de colaborare cu această societate pentru producerea primelor autoturisme româneşti (Dacia 1100 şi 1300). La întreprinderea ROCAR din Bucureşti se fabrică autobuze. Nijni Novgorod.

industria de material rulant (in principal. cu motoare liniare de inducŃie şi sustentaŃie pe pernă magnetică (MAGLEV – levitaŃie magnetică). Viitorul în acest domeniu aparŃine trenurilor de mare viteză. FederaŃia Rusă produce locomotive şi vagoane la Kolomna.Louis. Gdansk). iar în FranŃa se produc cele mai rapide garnituri de tip TGV. Montreal ş. cât şi în Canada. Hamburg. Beijing. din 1900 datează primul tren electric. Hitachi. St. În Marea Britanie o parte însemnată a producŃiei de locomotive şi vagoane este exportată. Este cel mai mare producător de automotoare. se mai produc locomotive.). containerizare şi creşterea gradului de confort şi specializarea vagoanelor. China produce cantităŃi mari de utilaj feroviar (locomotive electrice.• Industria de material feroviar îşi are începuturile în Marea Britanie. Nagasaki. Cuxhaven) şi al Mării Baltice (Kiel. Stralsund. Shanghai. Houston. Bordeaux. Rostock. Birmingham. în 1994 se dau în exploatare trenurile Eurostar. iar în Canada: Edmonton. prin volumul şi complexitatea tonajului. Spania. experimental. În Europa. În 1930 a intrat în exploatare prima cale ferată între Liverpool şi Manchester. Cincinnati. Spre deosebire de SUA şi Canada. Italia are o poziŃie favorabilă în partea centrală a Mării Medi-terane. Shimonoseki. iar altele. Salzgitter . vagoane. În America de Nord. Napoli. au construit şantiere navale şi în alte Ńări. principalele şantiere navale fiind situate la Genova. locomotive Diesel. Kiel. Palermo. Atât în SUA. vagoane etc. Principalele centre de producŃie sunt la: Metz. VeneŃia. cu viteze de 380 km/h. pentru cereale şi produse alimentare. În Japonia se fabrică automotoare în centrele Nagoya şi Osaka. În Polonia. Yokosuka. Livorno.a. În Europa. Şantierele navale ale Germaniei sunt în nordul Ńării. automotoare. Osaka. Lübeck. pe Ńărmul . Danemarca. Spania. Atlanta. Cehia. Taranto. Lugansk. Cel mai mare centru de producŃie este Madras. când George Stephenson experimentează o locomotivă (1825) cu o viteză de 19 km/h. nave cargo pentru transportul general de mărfuri. cu 43% din producŃia mondială. Hakodate. Hiroshima. Fuzhou. transportul feroviar s-a moder-nizat prin creşterea vitezei de circulaŃie. transportul de mărfuri pe calea ferată are o pondere mare. Memphis. au depăşit 500 km/h. principalele centre de producŃie fiind la Essen (locomotive. Derby).a. Italia. din 1980 primele trenuri de mare viteză din FranŃa. denumite Shinkansen. În această zonă a Pacificului (inclusiv Taiwanul) se concentrează peste 80% din producŃia de nave a planetei.) şi nave pentru transportul de pasageri. dispune de şantiere navale mo-derne: Yokohama. Kassel ş. a dobândit un ritm extrem de ridicat şi produce o gamă largă de nave destinate transportului de mărfuri (petroliere. Centrele de producŃie sunt: Leeds. În Germania se produc locomotive electrice şi garnituri de mare viteză (ICE). în 1942 s-a construit prima locomotivă electrică. Principalele noduri feroviare din SUA sunt: Minneapolis. Industria de material feroviar este localizată în apropierea centrelor siderurgice si a marilor noduri feroviare. au atins 700 km/h. experimental. Mexicul produce locomotive la Monterrey şi Ciudad de Mexico. Glasgow. FranŃa deŃine locul doi pe continent în producŃia de locomotive. transporturile pe calea ferată au un rol hotărâtor. În Australia. nave de pescuit. Polonia ş. principalele centre de producŃie sunt la Wuhan. Marile trusturi japoneze de construcŃii navale (Mitsubishi. Polonia.vagoane). China şi India. Dallas. Wolgast). Ńara devenind al doilea producător mondial de nave. astăzi industria materialului feroviar cunoaşte un proces de modernizare a parcului de locomotive şi introducere pe scară largă a tracŃiunii electrice. China este al treilea mare producător mondial de nave. nave transcontainer etc. Gdynia. este pe primul loc. mineraliere. Wilsmar. Italia. care. în Ńările cu suprafeŃe mari. Luda. • Industria mijloacelor de transport naval Această subramură a cunoscut în ultimele 4-5 decenii modificări radicale. Shantou. producŃia fiind concentrată în porturile Qingdao. Moscova. în Germania. principalele Ńări care construiesc nave sunt: Ger-mania. La Spezia. metaniere. vagoane şi în Suedia. În Coreea de Sud s-au construit şantierele navale de la Pusan şi Ulsan. Germania este cel mai important producător de locomotive şi vagoane. Bremen. Dacă în perioada interbelică s-a construit cea mai mare parte a reŃelei feroviare. Ancona. Nagoya. India produce locomotive electrice şi material rulant. Japonia a introdus încă din 1964 garnituri de mare viteză (210 km/h) pentru transportul de călători. Lille. vagoane) este concentrată la Sidney şi Newcastle. Strasbourg. iar transportul de pasageri este dominat de cel rutier. pe Ńărmul Mării Nordului (Emden. şantierele navale sunt situate tot pe Ńărmul baltic (Szczecin. precum Rusia. în Spania. Shipbuilding) se adaptează rapid cerinŃelor pieŃii. Japonia. Kansas City.a. Chicago. Bremenhaven. Kobe.

În Germania. S-au obŃinut chip-uri şi superchip-uri cu tranzistori integraŃi. Boston. Newcastle). iar prin cooperare cu Anglia. . Sestao). Vladivostok. Mobile. Bridgeport. Boston. Murmansk. fiind caracteristică statelor puternic dezvoltate. Philadelphia. se produc hidroavioane. Produsul principal al aeronauticii franceze este tipul de avion Airbus. Tarbes. precum şi pe Ńărmul Golfului Mexic (Tampa. Bergen). cele mai apreciate sunt cele de tip IL. Stockholm. firma Dasa are uzine la Düsseldorf. materiale compozite. Seclin. La Cherbourg. Glasgow. Cartagena.a. Kazan. San Diego). poşta electronică (E-mail). prin produsele sale în domeniul aeronautic. Din 1926 a început la IAR Braşov producŃia de avioane. Arhanghelsk. New York. Deşi Rusia fabrică numeroase tipuri de avioane. Gloucester. producŃia de avioane şi elicoptere este asigurată În de companiile Boeing. Principalele centre ale industriei aeronautice sunt: Moscova. TendinŃele în acest domeniu sunt de creştere a capacităŃii nave-lor. sa creat posibilitatea acce-sării pe Internet. iar principalele grupuri constructoare sunt: General Electric. Bremen. Mc Donnell-Douglas (asociată în prezent cu Boeing) şi Lockheed. Circa 25% din nave aflate sub pavilion de complezenŃă aparŃin SUA. San Diego. se produc diferite tipuri de avioane de pasageri şi militare. TU 154. New Orleans. India şi Australia. Charleston. TU 144. şantierele navale sunt situate pe Ńărmul atlantic (Portland. Principalele centre ale activităŃii aerospaŃiale (sub egida NASA) sunt la Houston şi Cap Kennedy.mediteranean (Barcelona. programe de operare pentru calculatoare.400 uzine. iar McDonnellDouglas la Saint Louis. Belfast. Principalele centre ale construcŃiei de avioane sunt la: Seattle. Malmö). FranŃa. Savannah). Los Angeles. Aceste produse sunt folosite în telecomunicaŃii. TU 114. Principalele unităŃi de producŃie sunt situate la Santa Monica. San Diego. la Toulouse. Compania Boeing are sediul la Seattle. Suedia. Marea Britanie (Shell-Haven. iar produsele sunt intens solicitate pe piaŃa mondială. bunuri audio-video.a. de specializare şi de utilizare a noi tipuri de nave. Aurel Vlaicu şi Henry Coandă se numără printre pionierii aviaŃiei mondiale. Varton. Această a doua companie a produs şi varianta britanică a avionului Concorde. solicită investiŃii mari şi forŃă de muncă superior calificată. Marea Britanie este o Ńară cu tradiŃie în industria aeronautică. În Japonia (la Kawasaki). La IAR Ghimbav se produc elicoptere. În SUA. Hull. În Rusia. s-a dezvoltat industria de computere portabile. Spania. Compania Lockheed în Burbank – California. • Industria aeronautică şi aerospaŃială este un domeniu al înaltei tehnologii. echipate cu turboreactoare Rolls-Royce. Krasnoiarsk. prin colabo-rarea grupurilor Boeing şi Lockheed. Industria aerospaŃială americană este controlată de peste 70 de firme care au 1.a. Norvegia (Stawanger. informatică ş. Principalele centre ale construcŃiei de avioane sunt: Bucu-reşti. Cannes ş. Uzinele acestor companii se găsesc şi la Cardiff. tehnică de calcul. St. principalele şantiere navale sunt la Sankt Petersburg. la roboŃii industriali. În România. Bacău. Craiova. pe cel pacific (Portland. Chateauroux. utilizează tehnologii performante. Cadiz) şi cel al Golfului Biscaya (El Ferrol. FederaŃia Rusă se situează pe locul al doilea în industria aerona-utică şi aerospaŃială. echipamente de înregistrări audio şi video pe suport magnetic sau optic CD-ROM ş. Atlanta. Avioanele de pasageri sunt produse de companiile Rolls-Royce (cu sediul la Derby) şi British Aircraft Corporation (cu sediul la Bristol). München etc. Bourges. se bazează pe o forŃă de muncă înalt specializată. Valencia. Bristol. Galveston). General Dinamics şi United Technologies. Se produc avioane şi în alte Ńări europene: în Italia (firma Fiat Aviazione din Torino).a. este un puternic concurent pentru industria americană. echipament medical. Principalele uzine se află în regiunea pariziană. Bordeaux ş. centrele sunt pe Ńărmul baltic (Helsingor. aparate de fotografiat digitale. electronică şi tehnica de calcul Această industrie este de dată recentă. Volgograd. Baltimore.Louis. Newport News. Wichita. SUA. China. Alborg). Rochefort. Olanda (grupul Fokker din Eindhoven). în colaborare cu British Aircraft Corporation. echi-pamente informatice. sistemul bancar. Traian Vuia. iar 20% unor Ńări din Europa. echipament de telecomunicaŃii. Gama de produse cuprinde: componente şi microcomponente electronice. Voronej. Şi alte state au o producŃie de nave semnificativă la nivel european: Suedia (Göteborg. Los Angeles. Long Beach. • Industria electrotehnică. San Francisco. Mai târziu s-au construit avioanele ROM-BAC 1-11. iar în Danemarca. Tacoma. Nakskor. Nicolaevsk pe Amur. Baza de la Baikonur pentru cercetări şi explorări cosmice se află pe teritoriul Kazahstanului. celebrul Concorde.

Japonia se situează pe primul loc în domeniul industriei apara-turii electronice şi electrotehnice. Firmele japoneze cele mai cunoscute sunt: Toshiba, Sony, Mitsubishi, Nippon, Sanyo, Hitachi, iar principalele centre de producŃie se află la Tokyo, Osaka, Nagoya, Hamamatsu, Hiroshima. În SUA se produc: tehnologie informatică, bunuri de larg consum electrotehnice şi electronice, echipamente pentru telefonia mobilă. Cele mai cunoscute sunt concernele: General Motors, Motorola, IBM, DEC, Hewlett-Packard, ATT, Timex ş.a.. Principalele centre de producŃie sunt: New York, Chicago, Detroit, Atlanta, St.Louis, Tucson, Los Angeles, San Francisco, Silicon Valley (California). În Rusia, industria electronică şi electrotehnică este localizată la Sankt Petersburg, Moscova, Nijni Taghil şi Ijevsk. Germania are o serie de firme specializate în aparatura elec-tronică, electrocasnică, telecomunicaŃii şi o paletă largă de produse: Siemens, Gründig, AEG – Telefunken; firma olandeză Philips a introdus pe piaŃă caseta audio şi înregistrările audio-digitale, echipa-mentele de telecomunicaŃii; în Coreea de Sud îşi au sediile concernele Samsung, LG, Daewoo. • Industria de utilaj agricol s-a diversificat şi produce tractoare, combine, maşini pentru întreŃinerea culturilor, utilaje pentru sectorul zootehnic şi care asigură mecanizarea lucrărilor agricole. Cel mai mare producător mondial de maşini şi utilaje agricole, SUA, prezintă o structură completă a acestei industrii cu o concen-trare evidentă în Pennsylvania (Canton), Tennessee (Chatanooga), Indiana (Richmond), Illinois (Peoria – cel mai important în producŃia de tractoare), Georgia (Atlanta); la New Orleans se produc maşini de recoltat bumbac. Firmele care produc maşini şi utilaje agricole în SUA, dar şi în alte Ńări sunt: Massey Fergusson, Ford şi John Deere. Japonia are o serie de centre mari ale industriei de utilaje agri-cole la Tokyo, Osaka, Nagano, Kyoto, Kochi. În Italia se produc tractoare şi maşini agricole la Torino, Milano, Navarra şi Napoli. Germania este cel mai mare producător şi exportator european de maşini şi utilaje agricole. Uzinele cele mai mari se află la Hanovra, Kassel, Köln, Manheim, Leipzig, Weimar. Grupul Claas este renumit. FranŃa produce utilaj agricol la Île-de-France, Champagne, Vierzon ş.a., iar Polonia, la Poznan şi Varşovia. În Rusia, principalele uzine sunt la Volgograd, Celeabinsk, Omsk, Krasnoiarsk. Printre producătorii de utilaje agricole se mai află Spania, Turcia, China (Tianjin, Beijing), România, Australia, Egipt. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
• Care sunt materiile prime folosite în siderurgie? • Ce rol are siderurgia în economie? • IdentificaŃi pe hartă principalele bazine şi centre de extracŃie a minereului de fier. • Ce rol au neferoasele în industria modernă? • StudiaŃi şi comentaŃi harta repartiŃiei rezervoarelor de cupru. • Ce rol are industria de echipamente în economia modernă? • Care sunt subramurile industriei de echipamente? • Care sunt principalele caracteristici ale comerŃului cu produse siderurgice? • Cum explicaŃi ascensiunea spectaculoasă a unor Ńări în con-strucŃia de autoturisme? • ExplicaŃi sintagma „industria de echipamente”. Teme pentru referate 1. RepartiŃia rezervelor sigure de minereu de fier. 2. Minereurile feroase ajutătoare. 3. ComerŃul mondial cu minereu de fier. 4. ComerŃul mondial cu produse siderurgice. 5. RepartiŃia geografică a metalelor neferoase colorate. 6. RepartiŃia geografică a metalelor neferoase uşoare. 7. Metalele preŃioase: zăcăminte, centre de exploatare, produc-Ńia şi utilizarea. 8. Industria de autoturisme din SUA şi Japonia. 9. Industria de autoturisme din Europa. 10. Industria de aeronave.

11. Industria electronică şi de tehnică de calcul.

Bibliografie
1. Bran Florina şi colab., Geografie economică mondială, Edi-tura Economică, Bucureşti, 2000, pag.131-148. 2. Erdeli George şi colab., Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, pag.106-134. 3. Mihăilescu Ion Florin, Elemente de geografie economică mondială, Editura Ex-Ponto, ConstanŃa, 2000, pag.136-203. 4. Simion P.Teodor, Nicoară Vasile, Geoeconomia Terrei, Edi-tura Domino,Târgovişte,1997, pag.223260.

6. INDUSTRIA CHIMICĂ

Această ramură industrială asigură o valorificare superioară a materiilor prime şi este impulsionată de cererile tot mai mari şi diver-sificate ale altor ramuri industriale, ale agriculturii, transporturilor etc. Materiile prime utilizate în industria chimică sunt extrem de diversificate: substanŃele minerale din scoarŃa terestră (petrol, gaze naturale, carburi, sare, fosfaŃi, sulfaŃi), aerul atmosferic, materii prime vegetale şi de origine animală, subproduse şi deşeuri industriale.

6.1. Industria petrochimică
Este principala subramură a industriei chimice; prelucrează pe-trolul şi gazele naturale din care se obŃin: mase plastice, fire şi fibre sintetice, cauciuc sintetic, solvenŃi, detergenŃi, lacuri, coloranŃi, vopse-le, medicamente, într-o gamă sortimentală de circa 3000 de produse. Dintre toate acestea se detaşează trei grupe de produse: • Masele plastice şi răşinile sintetice Dintre produsele acestei grupe enumerăm: polietilena, policlo-rura de vinil, polistirenul, polipropilena, răşinile termorezistente, poliuretanul, poliacetatul de vinil, siliconul, policarbonaŃii ş.a. Produ-sele au o largă utilizare: agricultură, ambalaje, industria electronică şi electrotehnică, (înlocuitori ai metalelor), a lemnului, industria mobilei, construcŃii, medicină, construcŃia autovehiculelor, industria navală şi aerospaŃială. Produsele acestei grupe a petrochimiei au proprietăŃi superioare şi preŃuri competitive, sunt utilizate pentru performanŃele lor mecanice, termice, chimice, electrice şi optice. Cele mai mari şi di-versificate producŃii au: SUA, Japonia, Germania, FranŃa, Canada ş.a. • Firele şi fibrele sintetice reprezintă grupa de polimeri care reuşeşte să înlocuiască produse naturale ca: fibrele şi firele de in, cânepă, mătasea, lâna ş.a. Această subramură industrială a crescut în raport cu evoluŃia numerică a populaŃiei ultimelor decenii. Principalele Ńări producătoare de fire şi fibre poliamidice şi poliacrilonitrilice sunt: SUA, Coreea de Sud, Germania, Japonia ş.a. Fibrele celulozice, în cantităŃi mari, sunt produse în China, Japonia, India ş.a. În România sunt apreciate fibrele şi firele sintetice obŃinute la Săvineşti, Iaşi, Botoşani. • Cauciucul sintetic se produce pe baza elastomerilor de tipul butadienei, la care se adaugă negrul de fum şi cantităŃi variabile de cauciuc natural. ProducŃia mondială de cauciuc sintetic a evoluat datorită cererii de pe piaŃa mondială şi creşterii rapide în ultimele patru decenii a producŃiei de autovehicule. Marii producători de cauciuc sintetic sunt: SUA, Japonia, Rusia, FranŃa, Germania, China, Marea Britanie, Italia, Canada. Principalele firme producătoare de cauciuc sintetic şi de anvelope sunt: Goodyear (S.U.A. – cu sediul la Akron), Firestone – Bridgestone (SUA), Michelin (FranŃa, la Clermond Ferrand), Pirelli (Italia, cu sediul la Milano), Continental (Germania) ş.a.

Industria petrochimică este amplasată în porturi, zonele producă-toare de petrol şi gaze naturale, în zonele consumatoare de produse.

6.2. Industria carbochimică
Materia primă o reprezintă cărbunii de pământ (cărbunii superiori). Prin distilarea acestora la temperaturi de 1100º – 1200ºC se obŃin: cocs, gudroane, gaze de sinteză, benzoli. Gudroanele sunt folosite în construcŃia şoselelor, în industria coloranŃilor, lacurilor, a explozivilor, maselor plastice etc. Diverse utilizări au produsele obŃinute din benzoli (toluenul, solvenŃii, benzenul, xilena). Din gazele rezultate în urma distilării cărbunilor se fabrică metanolul, răşinele poliesterice termorezistente ş.a. Principalele centre ale industriei carbochimice sunt situate în Germania (Saar, Ruhr), Ucraina (Krivoi Rog), Rusia (Kursk, Lugansk, Kemerovo), FranŃa (bazinul Lorena), China (Fushun), Republica Africa de Sud, SUA (MunŃii Appalachi).

6.3. Industria produselor clorosodice
Materia primă o constituie sarea de bucătărie, iar procedeul de obŃinere a produselor este electroliza. Zăcămintele de sare gemă s-au format în lagune, braŃe marine, bazine litorale separate de mare prin praguri puŃin adânci. Grosimea impresionantă a zăcămintelor se explică, în unele ca-zuri, prin subsidenŃa care s-a întins pe mai multe perioade geologice. Exploatarea sării se face pe mai multe căi: - extracŃia din saline; - prin injectarea apei în zăcământ în bazine; - din lacurile care au format o crustă de sare; - prin desalinizarea apei de mare; Mari zăcăminte de sare deŃin: - Germania (Stasssfurt, Hanovra), FranŃa (Soulce, Salzbronn), Marea Britanie, Olanda, România, Spania, Austria, Polonia (Wielicka), Rusia, SUA, Canada. China este cel mai mare producător de sare marină. Exportă sare: Australia, India, Mexic, Canada, România, Tunisia. Circa 1/3 din producŃia mondială de sare este prelucrată industrial. Din prelucrarea industrială a sării rezultă: clorul, soda caustică, soda calcinată. Clorul este folosit la fabricarea solvenŃilor, maselor plastice, insecticidelor, ierbicidelor, celulozei şi hârtiei, tetraetilului de plumb. O dată cu fabricarea clorului se obŃin soda caustică şi hidrogenul. Soda caustică este folosită în industria textilă, la prelucrarea petrolului, în producŃia de detergenŃi. łările care produc cele mai mari cantităŃi de sodă caustică sunt: SUA, China, Japonia, Germania, Rusia, Canada, Italia. Acestă industrie este mare consumatoare de energie electrică. Centrele mari ale industriei produselor clorosodice sunt Philadelphia, Freeport (SUA), Solikamsk (Rusia), Dombasle (FranŃa), Inowroclaw (Polonia), Chendu (China). Tot aceleaşi Ńări au excedente de produse clorosodice. Impor-tatorii sunt Ńările care au rezerve mici de sare: Mexic, Brazilia ş.a.

6.4. Industria acidului sulfuric
Sulful este materia primă pentru industria acidului sulfuric. Se cunosc două categorii de mari zăcăminte de sulf nativ. În SUA se exploatează în MunŃii Stâncoşi (Cody, Cove Creek), Utah, Wyoming, Texas, Louisiana, în Rusia la Iaşimbai, Orenburg, în Polonia la Sieradz, Tarnobrzeg, în Japonia la Hakodate, Fukushima, în Spania la Hellin, în Italia la Enna, Gagliano (Sicilia), Avellino, Urbino; se mai exploa-tează în Chile, România, Noua Zeelandă. Zăcăminte de sulf se găsesc în depozitele sedimentare şi în spaŃiile asociate structurilor petrolifere şi gazeifere din China, India, Kuweit, Iran. CantităŃile cele mai mari de acid sulfuric se produc în SUA, China, Maroc, Japonia, Rusia, Noua Zeelandă, Spania, Italia. Acidul sulfuric este folosit la fabricarea îngrăşămintelor chi-mice, coloranŃilor, explozivilor, celulozei, fibrelor sintetice, în meta-lurgie, industria textilă, rafinarea petrolului, metalurgia neferoaselor. 6.5. Industria îngrăşămintelor chimice

iar mai târziu s-a utilizat lemnul de răşinoase şi foioase. Suedia.) importă lemn şi/sau celuloză pentru hârtie. Germania. principalele centre de fabricare a hârtiei sunt: Seattle. China. FranŃa ş. Balsareny. În preajma primului război mondial s-a obŃinut (prin fixarea azotului atmosferic). prin acŃiunea acidului sulfuric asupra amoniacului. Faptul că procesele tehnologice sunt de natură chimică a determinat includerea industriei celulozei şi hârtiei în industria chimică. mare producătoare de săruri de potasiu. Searles Lake (California). Halle ş. Rusia. În cadrul acestei subramuri se produc mai multe tipuri de îngră-şăminte chimice. iuta. Brazilia. bambusul şi paiele. Deşi lemnul este materia primă cu o pondere de circa 95%. în zonele bogate în peşte şi cu climat uscat. Rusia. În SUA. Maroc. China. Suedia. India. provenind din descompunerea unor substanŃe azotoase (guano). Algeria. fosforului pentru chibrituri ş. Fosforitele se găsesc în Maroc. Indonezia. Irak. Siria. Totuşi. Israel.a. FranŃa. un mare zăcământ se află pe teritoriul statelor Zair. Marea Britanie. Dacă. Congo.a. Apatitele (fosfat tricalcic natural) sunt folosite pentru producerea îngrăşămintelor chimice (superfosfaŃi). iar în Canada – Vancouver. Israel ş. din lacurile sărate de la Tripolis. incolore sau albe. Rusia. pe cale industrială. Depozite de salpetru se găsesc în nordul statului Chile şi în Bolivia. China. FranŃa ş. Algeria. Suria. Tunisia. astăzi amoniacul se foloseşte la fabricarea acidului azotic şi se obŃin îngrăşăminte chimice. Canada. Egipt. cea mai mare parte a îngrăşămintelor azotoase constituie derivate din amoniacul de sinteză. sărurile de potasiu se exploatează la Stassfurt. fiind utilizat ca îngrăşământ fosfatic natural. FederaŃia Rusă. Africa de Sud. precum şi a acidului sulfuric. În Germania. Rusia. Germania. Suedia dispun de masă lemnoasă datorită unor mari suprafeŃe forestiere. FranŃa. în Tunisia. Dacă SUA. Gabon şi Angola. pentru producerea hârtiei se mai folosesc: stuful. la început. Saligorsk. Iordania. Chile. sinteza amoniacului. provin din depunerea pe fundul oceanelor a scheletelor de peşti. Belle Plaine. pe primele lo-curi se află Canada. Egipt ş. Spania. în Israel. Egipt. sărurile de potasiu se extrag de la Carlsbad (New Mexico). SUA. dintre care azotatul de amoniu este cel mai important îngrăşământ cu azot. Guano este constituit din excrementele păsărilor de pe litoral. Belarus. Berezniki. Finlanda. Nauru.a. SUA. SUA. Ierarhia producŃiei mondiale de îngrăşăminte chimice se prezintă astfel: SUA. guano. Rusia. Peru. s-a obŃinut şi utilizat ca îngrăşământ sulfatul de amoniu.a. CantităŃi mari de îngrăşăminte azotoase produc: SUA. China. hârtia se fabrica din textile. Cardona. Spania exploatează sărurile de potasiu la Sauria. Fabri-cile de îngrăşăminte azotoase sunt amplasate în apropierea materiei prime: rafinăriile de petrol. exploatarea se efectuează din apele Mării Moarte. Rusia. conductele de gaze naturale. zăcămintele de petrol. Charleston. în Canada. apatite. Beriain. Centre specializate în producŃia de hârtie sunt în Japonia (Kushiro). • Îngrăşămintele azotoase Utilizarea acestora a început în secolul al XIX-lea sub forma azotaŃilor naturali.Prin folosirea raŃională a îngrăşămintelor chimice creşte produc-tivitatea agricolă şi pot fi satisfăcute cerinŃele alimentare impuse de creşterea numerică a populaŃiei. Italia. pe baza unor materii prime proprii. • Îngrăşămintele chimice potasice se obŃin pe baza sărurilor de potasiu. New Orleans. Germania. trestia de zahăr. precum şi de la Saskaton. dispune de zăcă-minte uriaşe la Solikamsk. Belarus. Olanda.a.a. India.. Navara. Statele care exportă mari cantităŃi de celuloză şi hârtie sunt Canada. În producŃia mondială de îngrăşăminte potasice. Kazahstan.a. Aceste zăcăminte se formează pe o suprafaŃă mai redusă şi numai în faza finală a ciclului de sedimentare halogenă. a acidului fosforic. India. Rusia.6. 6. Namibia. ProducŃii şi cantităŃi mari exportate au: Maroc. Principalii producători de îngrăşăminte fosfatice sunt: SUA. Finlanda. Depozitele de guano se găsesc în Peru. Tunisia. Quebec ş. Industria celulozei şi a hârtiei La început. aceştia se găsesc în Chile (Iquique) sub forma salpetrului (azotat de sodiu). din vechile câmpuri miniere din statul Saskatchewan. Savannah. SUA. Germania. Finlanda. alte Ńări (Japonia. oraşele-porturi etc. Buggingen. din sta-tele Alberta şi Manitoba. . bazinele huilifere. În SUA. care a stat la baza întregii producŃii de îngrăşăminte azotoase. Germania. iarba alfa. Canada.a. Se prezintă sub formă de mase granulare compacte. Rusia ş. • Îngrăşămintele fosfatice se produc pe baza fosfaŃilor naturali: fosforite. Canada.

industria chimică. menŃin echilibrul hidrologic. NeguŃ Silviu şi colaboratorii. au funcŃie edafică. mediul marin. Berlin Chemie. Buşteni. Editura IndependenŃa Economică. utilizarea acestuia în economie 4. alimentară şi a pielăriei. substanŃe utilizate în industria chimică. răşinoase etc. lămâi. RepartiŃia teritorială a industriei cauciucului sintetic 3. aplicaŃii • Care sunt materiile prime utilizate în industria chimică? • CăutaŃi pe hartă centrele industriei carbochimice din Europa şi explicaŃi cauzele amplasării acestora. adăpost pentru faună. sinteza chimică. în legătură cu fondul forestier se manifestă o serie de tendinŃe cu efecte negative. Pfizer. Plough. reacŃiile chimice. Principalii producători de medicamente sunt: SUA (firmele Shering. Italia ş. rozmarin. Fondul forestier oferă resurse de palmier de ulei. FuncŃiile pădurii sunt numeroase: regulator termic. Alte materii prime pentru industria de medicamente provin din industria alimentară. menŃin umiditatea. substanŃele active naturale dobândesc o pondere mai mare. Multe alte plante sunt folosite pentru obŃinerea produselor necesare vindecării unor boli. pin. Întrebări. precum şi în cadrul combinatelor de la Chişcani.1. În ultimii ani. au rol antierozional. menŃin echilibrul climatic. Bucureşti. palisandru. 7. fiind primordiale în fabricarea medicamentelor.În România. Geografie economică mondială. vasta pădure amazoniană se află în pericol. 7. pag.7. păstrează şi ameliorează calităŃile mediului. Editura Aula. volumul masei lemnoase exploatate depăşeşte pe cel al creşterii anuale. pag. Tad Pharma. afin. Teme pentru referate 1. Braghină Cristian.2. iar unele dintre ele cu efecte ireversibile: se diminuează rapid suprafeŃele împădurite. Industria acidului sulfuric. pag.G. nuc. estetică. 136-145. 70-74. ciuperci. Florea Miron. REPARTIłIA GEOGRAFICĂ A PĂDURILOR ŞI A INDUSTRIEI DE PRELUCRARE A LEMNULUI 7. ecologică. fructe. farmaceutică. Bucureşti. FranŃa (Servier). exerciŃii. În prezent. Rolul şi funcŃiile pădurii Pădurile deŃin 1/5 din biomasa planetei. migdal. Geo-grafie economică mondială. Geografie economică mondială. Marek). Frăsineanu Dragoş. Dej. Farben. RepartiŃia geografică a pădurilor . sunt sursă de oxigen. pădurea este un rezervor de materii prime prin lemnul de diferite calităŃi. au valoare biologică (fond de gene).a. conturaŃi perspectivele ei. se pare că societatea umană îşi dă seama cu întârziere de importanŃa pădurii. Industria de medicamente Terra este foarte generoasă în privinŃa resurselor naturale pentru industria de medicamente. Drobeta-Turnu Severin. Piatra NeamŃ. arbori de chinină. 154-167. Wörwag Pharma). 2000. Totodată. purifică aerul. • CaracterizaŃi situaŃia actuală a industriei chimice din România. Germania (I. ElveŃia (Sandoz. Industria firelor şi fibrelor sintetice 2. 1997. Suceava. Ciba-Gegy). 3. Braşov. Editura FundaŃiei România de Mâine. măslin. Lilly. 2000. Erdeli George. fabricile de hârtie se află la Bacău. Suedia (Astra). Industria farmaceutică Bibliografie 1. răcoarea. 6. în componenŃa medica-mentelor. 2.

2 miliarde hectare Fondul forestier este repartizat în funcŃie de treptele de relief. zonele climatice.6 miliarde hectare.În urmă cu două milenii. suprafaŃa împădurită era de 7. suprafaŃa totală a pădurilor este de 4. sol (tabelul 22). astăzi. reprezentând 56% din suprafaŃa uscatului. .

9 % din suprafaŃa pădurilor lumii 22 14 14 8 % din suprafaŃa Ńării 44. Este o pădure veşnic verde.5 mil.4 mil.ha). În această mare varietate a pădurilor. România are 6.ha). Arborii cu lemnul preŃios sunt: mahonul.7% din teritoriu). arborele de cacao.ha) şi Japonia (25. Unele specii au o mare valoare economică. Djawa. cele mai mari suprafeŃe de pădure se află în: Suedia (24.ha). specii de plante parazite. Zambia (31. Anual. bosanes. Ecuador 78%. din care: 60 –65% pădurea zonei calde. Unele state au un mare procent de împădurire: Guyana Franceză 97%. Indonezia (115.ha). teck-ul. lianele. în Africa. volumul de masă lemnoasă creşte cu 5. palmierul de cocos.8 49. santalul.3 31.5 23.5 mild m3.2 4. bogată în specii. Productivitatea anuală a pădurilor este estimată la 80 miliarde t substanŃă uscată. arbustiv.2 13. Amazonia. Peninsula Malacca. 10-12% pădurea de conifere şi 20-25 % celelalte păduri.2 mil. palisandrul. iar altele. prezintă mai multe etaje de vegetaŃie (erbaceu. din Asia Centrală şi de Sud-Vest. caracteristice sunt: palmierul de ulei. Productivitatea anuală a pădurilor este estimată la 80 miliarde t.2 mil.5 57. ocupă mari suprafeŃe în bazinul fluviului Congo. Finlanda (20 mil. arborele de camfor.6 15.a. pe Ńărmul Golfului Guineea şi al Mozambicului. • În Asia.8 łara Rusia Canada Brazilia SUA • În Europa. 54% revin pădurilor din zona intertropicală. arborele de scorŃişoară. lemnul de balsa. palmie-rul de vin.D. se reflectă în distri-buŃia geografică a pădurilor.ha). Marea diversitate sub care se întâlnesc factorii geoecologici. acajuul. în compoziŃia floristică a acestora şi în valorificarea economică. Tabelul 23 łările cu cele mai mari suprafeŃe de pădure SuprafaŃa de pădure (în milioane ha) 765.2 Din totalul suprafeŃelor împădurite. 25% pădurilor de conifere (din zona temperată) şi 21 % pădurilor de foioase din zona temperată.ha.8 mil. ha).1 14. Noua Guinee şi nord-estul Australiei. reprezentând 66% din întreaga productivitate a vegetaŃiei uscatului. În America de Sud. Sumatera. Dintre specii. substanŃă uscată din care: 60-65% pădurea zonei calde. mahonul african.2 mil. indigotierul ş. Kalimantan. un interes economic major prezintă următoarele zone forestiere: • Pădurea ecuatorială (pădurea tropicală umedă) Este bine reprezentată în America de Sud.9 494 488 295.2 2.9 mil.ha). .ha). în zonalitatea lor latitudinală şi etajarea altitudinală. mediu şi superior).Tabelul 22 RepartiŃia pădurilor pe marile ansambluri continentale Ansamblul continental America Latină SpaŃiul ex-sovietic Africa Asia America de Nord Europa Australia . mahonul.ha (26. Argentina (33. fiind cunoscută sub numele de selvas.ha). ha) 950 816 520 491 457 146 74 % din suprafaŃa împădurită a lumii 27. santalul. Australia are 40. Surinam 87%. Diseminarea unora face dificilă exploatarea. foarte mic: statele din nordul Africii.25 mil. Tanzania (32. insulele Sonde. arborele de chinină. suprafeŃe mari de pădure au: China (133. • În Africa. arborescent inferior. 10-12% pădu-rea de conifere şi 20-25% celelalte păduri. arborele de cauciuc. (după Brazilia). aba-nosul. au suprafeŃele cele mai mari: R. Pădurea ecuatorială se află şi pe Ńărmurile sudice ale Indochinei. hylaeas.Oceania SuprafaŃa de pădure (mil.3 mil. Congo (109. India (65 mil. arborele de cafea.3 mil. între care predomină palmierii. Guyana 87%. orhideele.

3. magnolia şi stejăretele. tăiate pentru cherestea. cele două Corei şi Japonia. gorun. Pădurile dispar cu o viteză de un acru şi jumătate pe secundă. • Pădurile cu frunze căzătoare din emisfera boreală şi australă Această zonă ocupă suprafeŃe mari în Europa. valoarea sa economică este remarcabilă.1 mil. stejarul negru. care generează ploile acide şi degradează pădurile. castanul de Brazilia. iar în emisfera australă sunt localizate în Chile. datoriile crescânde ale Ńărilor în curs de dezvoltare către lumea postindustrială. sau au fost inundate de barajele hidrocentralelor. Sunt bine stratificate.a. pădurea boreală euroasiatică alcătuită (în partea europeană predominant din molid şi pin silvestru. Restrângerea suprafeŃelor de pădure accentuează procesul de deşertificare. ziua şi noaptea. frasin. Germania. specii de brazi. palmie-rul de ulei. ElveŃia. Datorită omogenităŃii speciilor forestiere. Speciile valoroase economic sunt fagul. pe de altă parte. Columbiei. ImportanŃă economică au speciile de stejar.a. frasin. tot timpul anului. Kenyei. creşterea riscului la viituri. Exploatările forestiere şi industria de prelucrare a lemnului ActivităŃile. În pădurea boreală de pe litoralul pacific american predomină molidul. măslinul. aceasta are o suprafaŃă de 920 mil. . • Pădurile şi tufişurile cu frunze aspre se află în California. În MunŃii Coastelor creşte arborele roşu (Sequoia sempervirens). • Pădurile cu frunze căzătoare din America de Nord se situează în partea centrală şi de sud-est a SUA şi au ca specii valoroase: stejarul alb. în esenŃă. America de Nord ş.Alte specii din pădurile ecuatoriale au diverse utilizări: vanilia (cu fructe parfumate utilizate în produsele de cofetărie). uriaşul pădurilor temperate. alunecări de teren şi inun-daŃii. arborele de unt. datorită fenomenului de secetă. În anul 1997 au fost afectate de incendii 12.5 miliarde m3. deficitul de combustibil cu care se confruntă aproape un miliard de oameni din „lumea a treia”. iar în MunŃii Sierra Nevada.a. arborele de catifea. ImportanŃă economică au speciile de stejar. • Pădurile boreale de conifere poartă numele de taiga. Mecanizarea lucrărilor de exploatare forestieră a condus la obŃi-nerea lemnului brut la preŃuri foarte mici. Braziliei. 7. Speciile cu mare valoare economică sunt: stejarul de plută. se referă la: tăierea arborilor. Se disting două biocenoze: pădu-rea boreală (taigaua) canadiană cu specii dominante de molid alb şi brad de balsam. regiunea Capului. China. Japonia ş. pentru export. • Pădurile cu frunze căzătoare din Europa se întind de la Atlantic la MunŃii Ural. mesteacăn. magnolia şi stejăretele. • Pădurile cu frunze căzătoare din Asia de Est se găsesc în nord-estul Chinei. cu o populaŃie tribală de circa 50 milioane de oameni. bradul numidia. aspectul dezolant al arealelor defrişate ş. arborele de catifea. arse pentru a curăŃa terenul pentru păşuni. Austria. cantităŃii şi cali-tăŃii lemnului extras. Patagonia şi Noua Zeelandă. stejar. partea centrală a statului Chile. stejarul mediteranean ş. cedrul de Atlas. iar în Siberia din larice). Un efect devastator asupra pădurii îl au incendiile. cedrul de Liban. precum şi unele conifere. O dată cu copacii dispar numeroase vieŃuitoare şi ultimele societăŃi antice rămase. arborele de lalele ş. • Pădurile cu frunze căzătoare din emisfera australă se găsesc în Chile şi Noua Zeelandă.. încălzirea globală. plop. Australia de Sud-Est şi regiunea Mării Mediterane. folosite ca lemn de foc. cu o productivitate des-tul de ridicată şi au o mare valoare economică.a.a. Creşterea anuală a volu-mului de masă lemnoasă se apreciază a fi de 5. Unele Ńări au pro-grame de reîmpădurire.ha de pădure. care preferă să importe lemn din alte Ńări în scopul conservării pădurilor proprii. O serie de cauze produc distrugerea pădurilor din zona caldă: creşterea rapidă a populaŃiei. fagul cu frunza lată. ha şi reprezintă una dintre cele mai importante păduri ale Terrei sub raport economic. arŃarul de zahăr. de limitare a emisiilor poluante în atmosferă. În pe-rioada 1980-1995 a fost exploatată o suprafaŃă de 72. tendinŃa protecŃionistă a unor Ńări ca Japonia. • Pădurile cu frunze căzătoare din Asia de Est se găsesc în nord-estul Chinei. în estul Europei predomină carpenul. ha de pădure şi savană.4 mil. supra-feŃele cele mai mari revenind Indoneziei. transportul la centrele de prelucrare şi prelucrarea propriu-zisă a lemnului în produse semifinite şi finite. frasin. ele sunt asediate. Este evidentă. Volumul de masă lemnoasă extras a evoluat mereu şi devan-sează capacitatea de regenerare a pădurilor. arborele mamut (Sequoia gigantea). datorită relativei omo-genităŃi a speciilor: fag. castanul. sagotierul. bradul Douglas. cocotierul. ulm.a. Japonia. arborele de pâine ş. Tsuga. În anul 2000 au fost afectate de incendii pădurile din SUA şi din sudul Europei. Oriunde se găsesc păduri în zona intertropicală. castanul dulce. platanul. ca şi din alte zone. stejarul roşu.

a. Suedia. Murmansk. Italia ş. conservarea şi pro-tecŃia. FranŃa. Igarka. Cele mai mari centre de producŃie sunt în SUA (Seattle. în cadrul căreia se produc: parchet. 8. Finlanda. Amati şi Guarneri). Germania. Industria cherestelei este concentrată în statele care au mari resurse forestiere. diverse bunuri de consum. FranŃa. • ProducŃia de instrumente muzicale are vechi tradiŃii în Italia (viorile Stradivarius. ambalaje. Rusia. Brazilia. AlŃi mari producători de cherestea sunt: China. Grand Falls). scânduri. ProducŃia şi consumul de mobilă sunt dominate de Ńările dezvoltate: SUA. Germania. exploatarea raŃională. În structura producŃiei de cherestea predomină lemnul de conifere. furnire. Dintre subramurile industriei prelucrării lemnului fac parte: • Industria cherestelei. dar ponderea cea mai mare a acesteia se află în „lumea a treia”. Produsele semifinite sunt folosite pentru mobilă. mobilă modulară. FranŃa. Tabelul 24 Dinamica exploatărilor de lemn pe plan mondial şi regional în perioada 1950-2000 (mil. Germania ş. traverse. Coulle. Winnipeg. Canada (Vancouver. Germania. • Industria mobilei are o mare pondere în schimburile interna-Ńionale. Japonia. Japonia. Finlanda ş. Roma) Volumul mediu de masă lemnoasă exploatată la nivelul anilor 1950 1960 1970 1980 1990 2000 Regiuni Din Din Din Din Din Din geogracare care care care care care fice Total lemn Total lemn Total lemn Total lemn Total lemn Total lemn de de de de de de lucru lucru lucru lucru lucru lucru Europa 286 167 317 215 382 325 374 334 390 360 400 380 Fosta 329 180 370 202 472 335 465 357 480 690 500 400 URSS Asia 290 84 384 124 1100 635 1477 912 1580 1100 1720 1280 Africa 120 20 190 22 605 322 679 384 720 517 800 520 America 392 320 405 356 468 449 550 495 590 520 600 540 de Nord America 140 21 268 127 325 182 421 281 510 380 540 390 de Sud America 40 6 42 7 69 39 36 28 42 35 50 44 Centrală Zona 20 15 25 16 35 28 38 32 46 40 50 46 Pacific TOTAL 1617 813 2001 1069 3456 2365 4040 2823 4358 3352 4660 3600 • Industria semifabricatelor furnizează placaje. Serov. Se produc mobilă „stil”. apoi cel de foioase din zonele temperate şi cel din pădurea de zonă caldă. Iman)..m3). importă cherestea: SUA. de asemenea. Studii recente efectuate de institutele specializate ale ONU relevă că 60% din populaŃie folosesc lemnul drept combustibil. (după Annuaire des produits forestières FAO. Detroit). Canada (locul întâi în producŃia de PFL). Malaysia. Indonezia.Numeroase sunt.a. Japonia. iniŃiativele organismelor internaŃionale care urmăresc refacerea fondului forestier. Aceasta este subramura care asigură materia primă pentru celelalte subramuri ale industriei lemnului. Canada. Principalii producători sunt SUA (primul loc în producŃia de PAL). plăcile fibrolemnoase. grinzi. lemnărie pentru construcŃii.a. Austria. Marea Britanie. Suedia. Italia. INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCłII . plăci aglomerate lemnoase. Rusia (Arhanghelsk. Cehia.

marnele şi dolomitul. • Rocile sedimentare. Cen-trele de producŃie sunt în apropierea oraşelor: Ube. ScoŃia. St.a. Prelucrarea industrială a materialelor de construcŃii Principalele ramuri ale industriei materialelor de construcŃie sunt: industria lianŃilor. dolomitele. agri-cultură. pirită alumină ş. Portugalia. SUA importând ciment (în containere) din alte Ńări. sud-vestul Marii Britanii. Hitachi. • Dintre rocile metamorfice menŃionăm marmura. India. Marea Britanie. Nanjing ş. SUA. Coreea de Sud. Se exploatează în estul Chinei. Ucraina. care prezintă o mare valoare comercială. În afara argilelor comune (folosite pentru ceramica brută). argilele şi nisipurile. furnizează numeroase produse brute sau finite pentru arhitectură.2. Lüda. cu adaos de marne. sienitul.a. Tianjin. Exploatările de granit se găsesc în sud-vestul SUA. cimentul este indispensabil.1.a.2. pentru obŃinerea unor tuburi rezistente. gri deschis (Imettos – Grecia). granitul de Rapakivi (din Finlanda). Industria cimentului. Gresiile sunt larg răspândite pe toate continentele. .a. dintre care enumerăm: granitul. AlŃi mari producători sunt: India. Siena. Tampa. Suedia. SUA. este utilizat pentru produ-cerea porŃelanului. Rocile folosite ca material de construcŃii. 8.a.2. în afara centrelor urbane (au impact ecologic). Irlanda de Nord ş. Mexic. Andaluzia). Brazilia ş. travertinul pentru placări exterioare.4% din totalul mondial). Rusia. Cele mai intens valorificate sunt: calca-rele. Zăcăminte şi mari exploatări se găsesc în India (Podişul Deccan). FranŃa (Masivul Central). lucrări de interes public şi industriale. Brazilia. Japonia este al treilea mare producător mondial de ciment. de Baveno şi Monte Orfano (din Italia). rezistentă care se poate prelucra în plăci şi lustrui. Vittoria. ProducŃia de ciment a Chinei a crescut rapid în ultimele trei decenii (32. în raport de solicitări. a. Nigeria. iar pietrişurile de balastieră la diferite tipuri de betoane sau terasamente. Se găseşte sub varietăŃile de: marmură albă de Carrara (Italia).Bazaltul se foloseşte pentru pavaje. granitul de Virbo (din Suedia). o varietate albă. Norvegia. Kyoto. în centrul Spaniei. cuprind: • Roci eruptive (magmatice).8. Tabelul 25 Cele mai mari societăŃi producătoare de ciment (2000) Societatea Holdenbank Lafarge Coppée Heidelberg Zement Italcementi Blue Circle łara SUA FranŃa Germania Italia FranŃa . Cehia. Knoxville. Pentru producerea cimentului se folosesc ca materii prime calcarul. Nisipurile cuarŃoase se folosesc pentru fabricarea sticlei şi a cristalului. Spania (Murcia.2. Cesena. Kitakyushu. FranŃa. Se prezintă sub varietăŃile: granitul roşu (în Ucraina). Grecia (Paros). Egipt ş. prin calcinarea calcarului în cuptoare. Rocile folosite în construcŃii Această ramură are o largă răspândire. CantităŃi mari sunt exploatate în Italia (Val – Venosta. Principalele unităŃi de producŃie sunt situate în apropiere de Harbin. terasamente etc. caolinul. de Assuan (Egipt). de regulă.a. genetic. Carrara). andezitul. SUA. Centrele în care se Locul doi mondial este deŃinut de obŃin cantităŃile cele mai mari sunt în apropiere de oraşele: Norfolk. sticlei şi prefabricatelor. 8.Granitul este o rocă eruptivă. FranŃa. Sunt localizate. cea a ceramicii. var şi ipsos. . se obŃin diferite sortimente de ciment. Rusia ş. căi de comunicaŃie. Canada. verde (Prato – Italia). bazaltul. Industria lianŃilor foloseşte ca materii prime calcarele. Pentru lucrările de anvergură (ca material de construcŃie). marnele şi argilele şi livrează ca produse diferite sorti-mente de ciment. Louis ş. Brazilia. Centrele de producere a cimentului au o largă răspândire.. Thailanda. Levanto. Unele unităŃi de producŃie au fost închise datorită efectului asupra mediului. La Spezia.1. 8. în apropierea surselor de materii prime. Luoyang.

Ger-mania (Meissen şi Rosenthal). • Cu datele din tabelul repartiŃiei pădurilor pe marile ansambluri continentale alcătuiŃi o cartoschemă.a. de bariu sau de zinc. India ş.2. care se găseşte din abundenŃă în scoarŃa terestră. Paris. Belgia ş. Diminuarea fondului forestier în ultimele două secole 6.5. Întrebări.a. Suedia este vestită în producŃia de sticlă artistică. o evoluŃie spectaculoasă a producŃiei de ciment s-a înregistrat şi în alte Ńări aflate în curs de dezvoltare. Industria ceramicii Materia primă folosită este argila comună.a. Yamata). Saseb. producŃia de ciment nu este atractivă pentru Ńările dezvoltate. Kogoshima. din China (Kingdezhen). • CaracterizaŃi exploatările de lemn din pădurile României. dar un conŃinut variat de oxizi de plumb. Anglia. 8. fibre. Radeberg (Germania). Coreea de Sud ş. gresia teracota. Limoges). ProducŃia este diversificată în Ńările dezvoltate. ExtracŃia şi utilizarea marmurei 3. stâlpi. cu întărire rapidă sub apă ş. • ComentaŃi afirmaŃia „funcŃia ecologică a pădurii prevalează asupra funcŃiei economice”.a. produce: panouri. azbociment. Produsele finite ale acestei subramuri sunt: cărămizile pentru construcŃii. Weisswasser. în afară de China. Germania (Kiel. oxidul de plumb. Arborii cu lemnul preŃios. Sticla de cristal are un conŃinut redus de oxid de fier. Kosta (Suedia). ComentaŃi rezultatele. Industria ceramicii în Europa 4. beton armat. cărămizile pentru placare. Materiile prime folosite sunt nisipurile silicioase şi cuarŃoase. FranŃa (de Sèvres. comerŃul cu lemnul preŃios 5. Sunt apreciate porŃelanurile din Japonia (Seto. • FaianŃă apreciată pe piaŃa mondială produc: China (Jiangjian). tuburi. de potasiu. Empoli (Italia). în care se remarcă: SUA. Japonia (Kyoto. aplicaŃii • EnumeraŃi şi comentaŃi funcŃiile pădurii. Exploatarea regenerativă a pădurilor Bibliografie . Japonia. aluminos şi hidrofob. Val Saint-Lambert (Belgia). Industria sticlei şi a cristalului a cunoscut o largă dez-voltare. Industria lianŃilor şi protecŃia mediului înconjurător 2. Necesitând mari cantităŃi de gaze naturale şi energie electrică. China. • CaracterizaŃi pădurea ecuatorială. feldspaŃii ş. Germania. FranŃa (Amiens. obiectele de uz sanitar. articole de menaj de calitate superioară. Se produc numeroase sortimente: geamuri. în zonele sedimentare de deal şi câmpie.a. Belgia. Seto). Baccarat. Hamburg). Sokolov. Industria sticlei şi cristalului în Europa 7.4.2.2. • ComparaŃi taigaua siberiană cu taigaua canadiană. RaportaŃi suprafaŃa împă-durită la numărul populaŃiei. Industria prefabricatelor are o pondere mare în construc-Ńiile edilitar-industriale din ultimele 4-5 decenii. soda calcinată. Teme pentru referate 1. Industria sticlei este dominată de producŃia de geamuri. • Industria porŃelanului este o creaŃie a estului şi sud-estul Asiei. obiectele de uz casnic din faianŃă şi porŃelan (pe baza prelucrării caolinului). Ńevi. Krönberg. Rusia.Se fabrică mai multe tipuri de ciment: Portland. faianŃa. • ComentaŃi harta descreşterii anuale a suprafeŃelor împădurite. cărămizile refractare.a. 8. Nancy (FranŃa). Lille). articole de sticlărie. exerciŃii. materialele izolatoare. de regulă. 8. obiecte de artă şi podoabă. Pentru producŃia de sticlă fină şi cristaluri sunt renumite o serie de centre: Murano. VeneŃia. Jablonec (Cehia) ş. soda caustică.3. Cehia (din Boemia). Coreea de Sud. Erfurt.

Zhenjiang).2. s-au adăugat. Principalii producători de lână sunt: Australia.1. El Paso. Marea Britanie. Calcutta ş. Madurai. Kunming. pag. Macon. la care. Belgia (Mons. cânepă. Braşov. la Manchester.. Argentina. Atlanta. Xian. 2000. iar în Marea Britanie. centre importante: Ahmedabad. în apropierea acestuia. Bruxelles). postavuri. au determinat folosirea unor cantităŃi sporite de fibre chi-mice tip lână. Erdeli George. CerinŃele tot mai mari de stofe. care este localizată în Georgia. . datorită creşterii cererii. 9. în Rusia. angora. Mexicul au fost de-a lungul seco-lelor „focare” în domeniul Ńesutului fibrelor.1. războiul de Ńesut orizontal. Vologda. Geografie economică mondială. principalele centre ale industriei lânii sunt la Sydney. alpaga ş. În anul 1150 a fost intro-dus. Geo-grafie economică mondială. forŃă de muncă specializată ş. Patna. depin-zând de materii prime. ramie. covoare. Rusia. blănăriei şi marochinăriei. SUA are tradiŃii în această subramură. lână ş. 168-172. Kendal. în China. 3. impunându-se. pături ş. Noua Anglie. Editura FundaŃiei România de Mâine. mătase. 9. Editura Aula. la Ivanovo. Egiptul. sisal. Persia. Valen-ciennes). Industria textilă Materiile prime folosite în industria textilă sunt fibrele vegetale şi cele de origine animală: bumbac. Haimen. Florea Miron. FranŃa (Lille. Shenyang. Bogota). INDUSTRIA UŞOARĂ ŞI ALIMENTARĂ Industria uşoară cuprinde următoarele subramuri: industria tex-tilă şi a confecŃiilor. 2. Surabaja. State cu o puternică tradiŃie în industria bumbacului sunt: Marea Britanie (Manchester. Editura Meteora Press. Bra-zilia (Recife. Bucureşti. Guangzhou. VeneŃia). São Paulo). Pakistan (Karachi.a. cele chimice (fibre celulozice sau sintetice) Prelucrarea fibrelor de origine vegetală şi animală a început în paleolitic. Eindhoven.1. Braghină Cristian. 9. Djakarta). China. Sholapur. Lahore). Ancona. mohairul. in. la Harbin. Bombay. 2000. Weihai. Negoescu Bebe.a. China. 2001. Algeria.a. Knoxville. Cele mai mari centre sunt: Shanghai (şi. Olanda (Leiden. Brisbane. Uruguay. caşmirul. pag. 74-80. Centrele cele mai mari ale industriei bumbacului sunt: San Antonio.a. În ultimele trei decenii au apărut centre ale industriei bumba-cului şi în Ńările cultivatoare: Egipt (Alexandria. Noua Zeelandă. New Mexico. Leeds. în industria textilă sunt folosite fibrele de origine animală: lâna.1.1. de pieŃele de desfacere. 164-167. Beijing. Italia (Perugia. Thailanda. a. în Europa. Vlăsceanu Gh. Indonezia (Palembang. iar în 1789 maşina de cardat şi daracul. India are străvechi tradiŃii în prelucrarea bumbacului. tradiŃie. În Australia. Columbia (Medellin. Africa de Sud. Geografie economică. Industria lânii Pe lângă fibrele vegetale. Polonia (Łodz). Lancaster). Dallas. Tianjin. Industria bumbacului China deŃine primul loc în lume în producŃia de fire şi de Ńesă-turi. industria pielăriei. Cairo). încălŃămintei. Această subramură are o evidentă dispersie în teritoriu. 9. Texas. tricotaje. în 1785 apare războiul de Ńesut mecanic. Nantong. Nancy. Arnhem). Bucureşti. Frăsineanu Dragoş.

În SUA, principalele centre ale industriei lânii sunt la: Boston, New Haven. În Japonia, industria lânii se bazează pe import, iar centrele de prelucrare sunt la Osaka, Tokyo, Nagoya, în Germania, la Mönchengladbach, în Belgia, la Verviers, în Afganistan, la Kandahar.

9.1.3. Industria mătăsii naturale are o pondere mică în cadrul industriei textile şi este puternic concurată de firele sintetice. Această subramură de tradiŃie cunoaşte un reviriment în a doua jumătate a secolului al XX-lea; cantităŃi mari de mătase sunt produse în centrele specializate: Guangzhou, Shandong, Wuhan, Lüda, Shanghai (China), Shrinagar, Agra (India), Kochi, Komatsushima, Onahama (Japonia). De asemenea, producători de mătase naturală sunt: Vietnam, Thailanda, Cambodgia. Alte Ńări produc cantităŃi mai mici de mătase naturală, importă fire şi Ńesături, industria mătăsii naturale fiind localizată în centre renumite: Como, Milano (Italia), Lyon (FranŃa), Coventry (Marea Britanie), Lugoj (România), New Jersey (SUA). În Asia se produc 9/10 din cantitatea de mătase naturală a Terrei. 9.1.4. Industria inului şi cânepii
Prelucrarea fibrelor de in şi de cânepă se efectuează, de regulă, în arealele de cultură ale acestor plante (în zona temperată, umedă şi răcoroasă). Aceasta este o ramură tradiŃională. ProducŃia de Ńesături este concentrată în Rusia, China, India, Belarus, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, România, Ungaria.

9.1.5. Alte plante textile
În cantităŃi mai mici se utilizează sisalul (Rusia, China, Brazilia, Tanzania, Mozambic), abaca (Filipine), chenaful (India, Thailanda, Tanzania).

9.1.6. Industria tricotajelor şi confecŃiilor
Tricotajele se obŃin din bumbac, lână, mătase, fibre sintetice sau în amestec. Articolele de tricotaje mai utilizate sunt: puloverele, fularele, treningurile, mănuşile tricotate, lenjeria de corp, ciorapii ş. a. Fabricile moderne de confecŃii şi tricotaje sunt amplasate în centre puternic populate. În statele dezvoltate se găsesc o serie de centre cu evidentă specializare în acest domeniu: Boston, Philadelphia, New York (SUA), Paris, Marsilia (FranŃa), Napoli, Genova (Italia), Londra, Manchester (Marea Britanie), München, Hamburg (Germania) ş. a. Industria de tricotaje şi confecŃii este amplasată în centre specia-lizate din Rusia (Moscova, Sankt Petersburg), Polonia (Varşovia, Lublin, Łodz), România (Bucureşti, Iaşi). A crescut pe plan mondial producŃia de tricotaje a unor Ńări care produc materii prime şi au o forŃă de muncă numeroasă: China, India, Indonezia, Brazilia. ProducŃia de covoare manuale (covoare persane) este o îndelet-nicire tradiŃională în Iran (Isphahan, Shiraz), Turcia (Smirna, Bursa), India, Pakistan, Maroc ş. a. Covoare industriale se produc în SUA, Marea Britanie, Uzbekistan, Japonia, China, FranŃa, Germania ş.a., folosindu-se ca materii prime: lâna, iuta şi fibrele sintetice.

9.2. Industria pielăriei, încălŃămintei, blănăriei şi marochinăriei 9.2.1. Industria pielăriei şi încălŃămintei
Materia primă de bază depinde de creşterea animalelor. În pro-ducŃia de încălŃăminte, marochinărie şi articole din piele se folosesc şi alte materii prime: piele artificială, cauciuc, pânzeturi, mase plastice ş.a. Industria tăbăcăriei şi producŃia de piele naturală sunt mai mari în Ńările cu şeptel bogat (China, India, Mongolia, SUA, Rusia, Argentina, Brazilia ş.a.). Pe baza importului de piei, în unele Ńări dezvoltate au apărut centre mari ale acestei industrii: Japonia (Osaka, Tokyo), Olanda (Amsterdam, Tilburg), FranŃa (Grenoble, Lille, Paris, Limoges), Marea Britanie (Stafford, Leicester, Derby), Germania (Gera, Offenbach, Rostock), Italia (Belluno, Napoli, Livorno) ş. a. Frecvent, industria încălŃămintei este localizată în centrele consumatoare din Ńările care produc piele naturală: China (Chengdu, Qingdao), Italia (Belluno, Napoli, Roma), Rusia (Kazan, Orenburg, Kurgan, Sverdlovsk), Brazilia (Rio Grande, Pelotas, Recife, Salvador), India (Calcutta, Delhi, Kanpur, Bombay), SUA

(Boston, Milwaukee, Chicago, Cincinnati), FranŃa (Paris, Marsilia), Spania (Almeria, Barcelona, Zaragoza, Madrid), Germania (Offenbach), România (Cluj-Napoca, Timişoara) ş.a.

9.2.2. Industria marochinăriei
Articolele de marochinărie sunt produse tradiŃional în centre artizanale şi semiartizanale din Iran, Siria, Irak, Tunisia, Maroc, Algeria, Brazilia, Mexic ş.a. Întreprinderi mari specializate sunt în FranŃa, Belgia, Marea Britanie, Germania, SUA, Rusia, China, Japonia, România ş.a.

9.2.3. Industria blănăriei
Această subramură foloseşte ca materii prime blănurile supe-rioare scumpe ale unor specii ce aparŃin faunei cinegetice, sau pro-venite din ferme specializate de creştere a animalelor în captivitate, precum şi din creşterea animalelor domestice. În multe state, producŃia se menŃine la nivel meşteşugăresc, dar cererea crescândă a impus extinderea producŃiei, precum şi prelucrarea blănurilor sintetice Un mare interes prezintă blănurile de vizon, hermelină, jder, vulpe polară, zibelină, lup canadian ş.a. Acestora li se adaugă specii de antilopă şi gazele vânate în Asia Centrală. Târguri şi licitaŃii interna-Ńionale sunt organizate la Montreal, Edmonton, Sankt Petersburg, Moscova. 9.3. Industria alimentară Este ramura cu cea mai mare răspândire pe Glob, care valorifică în principal materiile prime agricole, localizarea ei fiind dependentă de regiunile agricole de profil, precum şi de centre urbane mari consumatoare. Cuprinde următoarele subramuri: industria morăritului şi panificaŃiei, industria zahărului şi a produselor zaharoase, industria uleiurilor comestibile, industria conservelor de legume şi fructe, industria produselor lactate, industria cărnii şi a peştelui, industria băuturilor răcoritoare şi alcoolice, industria de îmbuteliere a apelor minerale, industria tutunului.

9.3.1. Industria morăritului, panificaŃiei şi pastelor făinoase
RepartiŃia şi volumul producŃiei acestei subramuri industriale de-pind de resursele de cereale panificabile şi de numărul consumatorilor. UnităŃile cele mai mari se află în regiunile cerealiere, în oraşele-porturi, unde producŃia este destinată exportului, sau consumului, în cazul în care cerealele sunt importate Puternic dezvoltată este această industrie în preeria americană şi în oraşele mari: Minneapolis, Oklahoma, Boston, Pittsburg, Los Angeles (din SUA), în oraşele-porturi din Canada profilate pe export: Windsor, Vancouver, Montreal. În oraşele Tucumán, Rio Galegos, Rosario, La Plata, Buenos Aires (Argentina), Salta (Uruguay), Porto Alegre, Rio Grande, Santa Maria şi Curitiba (Brazilia), această subra-mură este bine reprezentată. O specializare evidentă este în oraşele europene: Londra, Bristol, Glasgow (Marea Britanie), Marsilia, Bordeaux, Le Havre, Tours, Paris (FranŃa), Haga, Amsterdam (Olanda), Hamburg, Dortmund, Halle, Berlin (Germania), Sandomierz, Varşovia (Polonia), Györ, Budapesta (Ungaria), Genova, Parma, Padova (Italia), Bucureşti, Botoşani, Cluj-Napoca (România), Sankt Petersburg, Tambov, Saratov (Rusia), Odessa, Harkov (Ucraina), Lahore (Pakistan), Bombay (India), Beijing, Harbin, Xian (China), Sydney (Australia). Unele Ńări sunt specializate în producŃia de paste făinoase (Italia, FranŃa, SUA), iar altele în decorticarea orezului (China, Japonia, India, Brazilia, SUA).

9.3.2. Industria zahărului şi a produselor zaharoase
Utilizează ca materie primă sfecla de zahăr, în regiunile cu climă temperată, şi trestia de zahăr, în Ńinuturile cu climă caldă. În secolul XX a crescut puternic producŃia de zahăr şi de produse zaharoase, amidon, glucoză, alcool. Zonele producătoare de zahăr sunt: • Zona intertropicală americană: sudul SUA (Florida, Texas, Louisiana), Cuba, Jamaica, Mexic, Republica Dominicană, Nicaragua, Honduras, Costa Rica, Guyana, Peru, Brazilia. Această zonă include

cel mai mare producător mondial din trestie de zahăr – Brazilia, Mexic, locul 6 mondial, Cuba, locul 9 mondial. • Zona intertropicală asiatico – australiană cuprinde India (locul 2 mondial), China (locul 3), Australia (locul 5), Thailanda (locul 7), Pakistan (locul10), Indonezia, Filipine. Zahărul se obŃine din trestia de zahăr. • Zona africană, faŃada vestică (Nigeria, Ghana, Angola, Senegal, Gabon), în nord, Egiptul, şi în sud, Republica Africa de Sud. ProducŃia se obŃine din trestie de zahăr. • Zona europeană, în care produsele se obŃin din sfecla de zahăr (FranŃa, Germania, Rusia, Ucraina, Italia, Polonia, România ş.a.); alte Ńări rafinează siropul din trestia de zahăr obŃinut în mari cantităŃi în America Centrală (Belgia, Olanda). • łări care produc zahăr atât din trestie, cât şi din sfeclă de zahăr: SUA, Iran, China. • Areale în care se obŃine zahăr din sfecla de zahăr (arealul canadian şi asiatic) CantităŃi mari de zahăr sunt exportate de Brazilia, Cuba, Mexic, Thailanda, Argentina, Filipine, Australia. łări impor-tatoare: SUA, Anglia, FranŃa, Ńările scandinave ş.a.

9.3.3. Industria uleiurilor vegetale comestibile Uleiurile vegetale se obŃin din: soia, palmier, rapiŃă, floarea soarelui, bumbac, măsline, arahide. • Principalele Ńări producătoare de ulei din soia sunt: SUA, Bra-zilia, China, Argentina, India; uleiul din soia este utilizat în alimentaŃie. • Uleiul de palmier este produs în: Malaysia, Indonezia, Nigeria, Columbia, Thailanda, Zair, Camerun, Papua Noua Guinee. Uleiul de palmier este utilizat în industria săpunurilor şi a lumânărilor. • Uleiul de floarea soarelui este produs în Rusia, Ucraina, SUA, Argentina, Turcia, România ş.a. • Uleiul de măsline este de foarte bună calitate, fiind produs în toate Ńările mediteraneene (Italia, Grecia, Spania, Tunisia, Turcia, Maroc, Portugalia, Albania) şi orientat spre Europa Occidentală şi America de Nord. • CantităŃi mari de ulei din arahide se produc în China, India, SUA, Sudan, Nigeria, Myanmar. • Utilizări industriale au uleiurile de in, rapiŃă, bumbac. Uleiurile de in se fabrică în FranŃa, Germania, România, Ungaria, cel de rapiŃă în China, India, SUA, Pakistan, FranŃa, Germania, Polonia, iar uleiul de bumbac, în SUA, China, India, Kazahstan, Brazilia, Egipt, Iran ş.a. 9.3.4. Industria laptelui şi a produselor lactate Această subramură este dependentă de creşterea bovinelor şi a ovinelor. În producŃia mondială de lapte de vacă, SUA se află pe primul loc (15, 06%), urmată de o serie de state europene: Germania, FranŃa, Marea Britanie, Olanda, Polonia; Brazilia se situează pe locul 4, iar Argentina pe locul 10. De remarcat că nici o Ńară asiatică sau africană nu se află între primii 10 producători mondiali. Primii în producŃia de lapte praf sunt: SUA, China, Canada, Noua Zeelandă, Germania, Olanda. CantităŃi mari de brânzeturi se produc în FranŃa, Italia, Olanda, SUA ş.a., iar de unt, în Rusia, Marea Britanie, Olanda, SUA. 9.3.5. Industria preparatelor şi a conservelor din carne În cadrul acesteia sunt cuprinse abatoarele, unităŃile de preparare a mezelurilor şi conservelor, instalaŃiile frigorifice. O amploare deosebită a dobândit această subramură după dezvoltarea instalaŃiilor frigorifice, a camioanelor şi navelor maritime frigorifice, care au făcut posibilă asigurarea cu carne din Argentina, Brazilia, Noua Zeelandă şi alte zone geografice îndepărtate. Sursele de materii prime provin din zootehnie şi vânat. O pondere majoră în producŃia mondială de carne şi preparate de carne are SUA care furnizează circa 25% din producŃia mondială. Abatoare mari şi centre de prelucrare a cărnii sunt la Chicago, Cincinnati, Saint Louis, Kansas City.

Industrializarea vinurilor se situează pe primul loc în cadrul industriei de băuturi alcoolice şi este dependentă de viticultură. Norvegia ş. În ultimele decenii. Marea Britanie. Băuturile alcoolice sunt produse într-o mare varietate de sorturi. fasolea. Xerex (Spania). ceai) sunt consumate în can-tităŃi variabile de la o zonă la alta. Japonia. Santa Fe. Uniunea Europeană. FranŃa etc. Asti. Buenos Aires şi La Plata sunt cele mai mari abatoare şi capacităŃi frigorifice. 10. Murfatlar (România). Băuturile nealcoolice includ toată gama sucurilor naturale de fructe şi ape minerale.m. Champagne. Slovacia). São Paulo. łările cu producŃii mari de peşte sunt: China (1/2 din producŃia mondială). REGIUNILE INDUSTRIALE . Sunt recunoscute. abatoare şi centre de prelucrare a cărnii la Moscova. Principalele Ńări şi zone exportatoare sunt: Brazilia. Australia (Brisbane. Lacrima Cristi (Italia) Alicante. 9. Industria berii foloseşte ca materie primă orzoaica. SUA. Porto (Portugalia). Marea Britanie. În această Ńară. Ńările din Orientul Apropiat şi Mijlociu importă. Tokay (Ungaria). Canada. pentru calităŃile lor. Livramento. Perm. iar importatoare: Japonia. Europa are cea mai mare producŃie de vinuri. Europa Vestică şi Centrală produc 1/3 din cantitatea mondială de bere (Germania. China. centrele de prelucrare a cărnii şi marile capacităŃi frigorifice de conservare sunt la: Vitoria. Cotnari. Peru. Kuibâşev. Principalii exportatori de peşte sunt SUA.7. Yingko ş.a. şliboviŃă în Iugoslavia. Japonia. FranŃa şi Italia deŃin primele locuri. India. Pelotas. SUA produce ¼ din cantitatea mondială. Indonezia. Olanda. Coreea de Sud. SUA. Băuturile tonifiante (cafea. ProducŃii mari de carne şi preparate din carne se obŃin şi în Canada (Montreal. Industria peştelui ProducŃia mondială de peşte este de circa 125 mil. porumbul. Importatorii principali sunt: Japonia. Rusia. Campos. Thailanda. În jurul oraşelor Rosario. Danemarca. carnea de ovine. t. Cehia.d. Tambov. Noua Zeelandă. cu denumiri diferite: Ńuică în România. iar Rusia. Sydney). Canada. iar cel de bovine este destul de redus.3. Danemarca ş. cacao. a crescut simŃitor producŃia de peşte de crescătorie. Penza ş. Rusia are unităŃi furnizoare de carne. Industria băuturilor ProducŃia de băuturi alcoolice se consideră a fi foarte veche. Chile. a. raki în Turcia. vodcă în Rusia. consumul de carne de porc este la nivelul celui occidental.a.a. Norvegia. palincă în Ungaria. Luoyang. UE. 9. Polonia. cu precădere.a. Argentina este un mare producător şi exportator de carne. Toronto). SUA. cantităŃi mai mici. S-au perfecŃionat tehnica şi mijloacele de pescuit. Harbin. Cognac (FranŃa). whisky în ScoŃia şi Irlanda. Porto Alegre. Centrele cele mai mari ale industriei cărnii din China sunt: Tianjin. Germania. Malaga. grappa în Italia. Rio de Janeiro. Thailanda. vinurile de Bordeaux.China produce aproape ¼ din cantitatea de carne de porc de pe Glob. cognac în FranŃa ş.6. În Brazilia.3. abatoarele. hameiul. Shanghai.

Aici sunt patru dintre cele mai mari aeroporturi din lume. Regiunea industrială este tocmai acest spaŃiu industrializat. puternic urbanizat.petrol (zona centrală a Golfului Mexic şi Golful Persic).10. vechi port şi şantier naval.AglomeraŃia urbană de la estuarul râului Delaware cuprinde marele port Philadelphia şi oraşele Camden şi Wilmington. Acestea pot avea o localizare portuară liniară – Bosnywash. . SUA. cauciuc. DoneŃk). .AglomeraŃia New York – New-Jersey. sau de-a lungul unor golfuri: Tokyo. Dintre factorii care au contribuit la gruparea industriei în terito-riu menŃionăm: • existenŃa unor materii prime de importanŃă industrială: . construcŃiile aerospaŃiale). sudul Marilor Lacuri). • existenŃa unei infrastructuri de transporturi şi telecomunicaŃii moderne (Japonia. Marea Britanie). • prezenŃa unor mari aglomeraŃii urbane. Este „poarta maritimă” principală a Ńării. • tradiŃiile în anumite domenii industriale şi prezenŃa forŃei de muncă (nordul Italiei. • investiŃiile în cercetarea ştiinŃifică pentru dezvoltarea tehnolo-giilor (microelectronică. Europa Occidentală). centrale atomoelectrice (FranŃa). • excedentul de energie: mari hidrocentrale de care se leagă prezenŃa industriei aluminiului şi a celei aeronautice (zona nord –vestică pacifică a SUA). Principalele grupări industrial-urbane Dintre numeroasele concentrări industriale este necesară selec-tarea celor mai reprezentative sub aspect genetic şi tipologic. sau una interioară. Se produc echipamente electronice.minereuri complexe (MunŃii Ural). . . Singapore). sau depresiuni cu aspect de culoar. . . mai ales pentru Ńările care importă materiile prime (Japonia. sau de materii prime (sud-estul Braziliei. • facilităŃile vamal-comerciale din zonele economice libere (China. Conceptul geografic de regiune industrială şi factorii care contribuie la gruparea industriei Concentrarea activităŃilor industriale sub formă de grupări şi centre pe anumite areale are loc în raport de existenŃa unor factori locali şi a unor conjuncturi economice favorabile. resurse umane calificate şi cu intense legături economice.2. dar cu areale industriale la marile estuare. São Paulo). Germania – mecanică fină şi optică). Industria modernă a fost impulsionată de existenŃa celebrului MIT (Massachusetts Institute of Tehnology) şi a Univer-sităŃii Harvard. mase plastice. 10. • Regiunea urban – industrială Bosnywash cuprinde ca arii industrializate: .1. prezenŃa unor institute de cercetare ştiinŃifică şi universităŃi.bauxită (Australia). sudul Marilor Lacuri americane) şi axe industriale dezvoltate de-a lungul unor fluvii. Osaka.cărbuni superiori (Ruhr. Middland. • posibilitatea construcŃiei unei incinte portuare. optică.minereu de fier (Brazilia sud-estică. Olanda. . legată de obicei de resurse energetice. cu centrul industrial Boston. dotat cu căi de comunicaŃie. Sunt prezente aici toate ramurile industriale.Golful Massachusetts. care asigură forŃă de muncă şi piaŃa de desfacere a produselor industriale (Shanghai. Silezia. „inima” celebrului super-city.

Sunt prezente mari combinate siderurgice. • Regiunea industrială şi urbană din sud-estul Insulei Honshu este cea mai mare de pe teritoriul Japoniei. . spre sud. Bochum. Yokosuka.Golful Tokyo cuprinde marele port Yokohama şi oraşele Ciba. Această uriaşă regiune industrial – urbană are relaŃii de com-plementaritate cu marile aglomeraŃii şi centre urbane. • Regiunea industrială sud-vest pacifică. Olanda). Se pot menŃiona următoarele aglomeraŃii industriale şi urbane: . • Regiunea industrială São Paulo – Rio de Janeiro – Belo Hori-zonte a fost favorizată de existenŃa în apropierea celor trei metropole a minereului de fier. rafinării. cu toate ramurile industriale. corporaŃii electronice. Essen. reprezentată de cunoscuta „Silicon Valley” din apropiere (Santa Clara). deschis spre marea interioară Seto. Kawasaki etc. industrială şi de circulaŃie între Marea Nordului şi Golful Lyon. Chicago este al doilea centru urbanindustrial al SUA. Atsumi şi Osaka. Paralel. cuprinde trei aglomeraŃii urbane: . construcŃia de maşini ş.a. o miniaxă include . unde s-au dezvoltat: al treilea port al Ńării (Baltimore).). Aici se produce 1/3 din numărul autotu-rismelor.AglomeraŃia urbană Chicago – Hammond – Gary. FranŃa. nod feroviar.AglomeraŃiile urbane de la estuarele Potomac – Chesapeake. Oraşele sunt grupate de-a lungul canalului Emscher: Duisburg. cu metropola Nagoya şi mai multe oraşe satelit: Toyota. Cercetarea ştiinŃifică este stimulată în centrele universitare Berkeley şi Standford. denumită şi San-San. care s-au extins şi în domeniul electronicii şi electrotehnicii.AglomeraŃia Los Angeles – Long Beach s-a dezvoltat prin uzinele de autoturisme.Rhein – Ruhr. Seto. aici funcŃionează şi cea mai mare firmă de software din lume. Se disting următoarele aglomeraŃii urbane: .Golful Isebai. mare port al lacului Michigan. Dortmund ş. Marile combinate siderurgice. cu mare aeroport. . industria cuprului. formând un culoar de concentrare urbană. . aeronautică şi construcŃii spaŃiale (Pasadena).a. Isebai. Ise etc..Golful Osaka. realizându-se un uriaş macro-sistem economic. .AglomeraŃia San Francisco – Oakland este localizată la golful cu acelaşi nume. combinate petrochimice care folosesc petrolul din import. Gifu. Se produc: utilaj greu şi echipament industrial. industrie cinematografică (Hollywood) şi o intensă activitate financiar-bancară. s-au construit mari unităŃi siderurgice şi metalurgice.AglomeraŃia Pittsburgh din Pennsylvania are o treime din forŃa de muncă legată de gigantul siderurgic. industria navală şi textilă. bauxitei neferoaselor. Suruga. o conurbaŃie multipolară apărută în perioada paleoindustrială în urma exploatării cărbunelui şi a dezvoltării indus-triei siderurgice. aeronautică şi industrie alimentară. iar dezvoltarea sa industrială are un alt factor genetic: tehnologia de vârf. • Axa industrială Rhine – Rhône are un caracter internaŃional (Germania. .AglomeraŃia Detroit – Windsor – Toledo – Cleveland – Akron. Se identifică trei areale industriale: . petrochimie. în care funcŃia dominantă este industria (siderurgia.Concentrarea urbană San Diego are o industrie legată de şantierele navale. industria de echipament şi constructoare de maşini au o localizare portuară (importul de materii prime). legată de industria automobilului: sunt cunoscute firmele Ford şi General Motors. are o densă concentrare industrială în conurbaŃia bipolară Kobe – Osaka. fiind favorizată de întinsa câmpie Kanto şi de larga deschidere a golfurilor: Tokyo. după oraşele care o încadrează (San Francisco şi San Diego). oraşul Annapolis şi capitala Ńării – Washington. . excedentului de energie electrică. • Regiunea industrială Chi-Pitts din sudul Marilor Lacuri a avut drept factor genetic siderurgia (minereuri de fier în zonă şi cărbuni superiori în MunŃii Appalachi). petrochimice.

În ultimele decenii. St. Se adaugă oraşele Haarlem. chi-mică. Haga. metalurgia neferoaselor. Anshan. În Europa se află alte areale industrializate extinse în jurul marilor metropole. Tot aici se află şi oraşul Hong Kong. Wuhan are cel mai mare combinat siderurgic al Chinei. produse chimice. . De la minerit şi metalurgie s-a produs reorien-tarea spre tehnologiile de vârf şi servicii. Utrecht. . Agricultura olandeză furnizează materii prime pentru industria alimentară. • Regiunea urbană şi industrială: Midland – Merseyside – West Yorkshire din centrul Angliei cuprinde patru arii industrializate: . electronică.conurbaŃia West Midlands cuprinde centrul industrial Birmin-gham (care produce autoturisme.Randstad Holland. construcŃii de maşini. cu un aport impresionant în microelectronică. cercetări şi proiectări în domeniul tehnologiilor de vârf. iar la Sheffield. mai ales în comerŃ şi în prestările de servicii. au avut loc ample schimbări structurale ale industriei. Locurile de muncă din minerit şi siderurgie s-au diminuat. Nanking şi Wuhan.conurbaŃia West Yorkshire cuprinde centrele Leeds şi Sheffield. electronică. Etienne.Concentrarea industrială Rhône – Saône din FranŃa central. La Derby sunt cunoscute întreprinderi ce produc turboreactoare „Rolls Royce”. cu dominanta tehnologiilor de vârf. Paris. Centrul de Tehnologie din Dortmund se efectuează testări. Centrul industrial Tianjin şi capitala (Beijing) au industrie siderurgică. industrie alimentară şi textilă. textilă. din care trei sunt mai importante: • Regiunea nord-estică se întinde de-a lungul Golfului Bo Hai şi Lyaodung până în Manciuria. În prezent. con-strucŃii de maşini sau mari spaŃii comerciale. Moscova. cu peste 1300 de întreprinderi industriale care acoperă toate ramurile. industria carboniferă şi cea siderurgică au fost înlocuite de electronică. mare capital bancar. printre nume-roasele sale oraşe. . side-rurgie. La Universitatea din Duisburg. Alte oraşe industriale sunt: Nottingham şi Leicester. Wuppertal. textilă şi încălŃăminte. construcŃii de maşini. alimentară. electronică. cu platforme petrochimice. Tilburg şi Eindhoven (sediul celei mai mari firme de produse electronice din Europa). Prin urmare. Nanking (Nanjing) dispune de un uriaş şantier naval. . construcŃii de maşini. siderurgie. Ruhr-Universität. are drept centre nodale Amsterdam şi Rotterdam. Sankt Petersburg şi în sudul munŃilor Ural. . petrochimică. ProducŃia de energie electrică va creşte prin intrarea în exploatare a hidrocentralei Trei Defilee (cel mai mare baraj din lume). localizată în delta comună Rhein – Maas. s-a dezvoltat exploziv. un mare port şi aeroport. În Asia sunt şi alte concentrări industriale: • axa industrială a Gangelui. Milano. Acestea au astăzi mai multe locuri de muncă decât sectoarele productive (trei pătrimi din angajaŃii zonei lucrează în domeniul prestărilor de servicii). Solingen.oraşele: Düsseldorf. În parte. siderurgie. Harbin. În Manciuria se află mari resurse carbonifere şi minereuri de fier. La Leeds se află numeroase întreprinderi de echipamente industriale. precum şi industrie constructoare de maşini. Dijon şi Marsilia sunt centrele cele mai mari. Shanghai este cel mai mare oraş al Asiei. fapt care modifică înfăŃişarea oraşelor şi peisajul geografic.sud-estică are industrie siderurgică.conurbaŃia Liverpool – Manchester se remarcă prin producŃia de utilaje industriale. industrie chimică. industrie chimică. cea mai mare infrastructură portuară din lume o constituie Europoort – Rotterdam (peste 1100 de terminale). Marile concerne au abordat domenii noi. construcŃii de maşini. petrochimie. şi trei mari metropole: Shanghai. • Axa industrială a Chinei de sud-est are în componenŃă oraşul Guangzhou (Canton) cu mari şantiere navale. aparatură electronică. În China se află numeroase concentrări industrial-urbane. • Axa industrială a fluviului Albastru include. textilă. Se remarcă oraşele puternic industrializate Fushun. alimentară: Londra. echipamente industriale. cauciuc şi industrie alimentară. textile).

Principalele grânare ale lumii 6. • DefiniŃi regiunea industrială. prelucrează bumbacul şi are o intensă activitate comercială. Teme pentru referate 1. exerciŃii. tendinŃe 2. Industria marochinăriei: istoric. aplicaŃii • Care este structura industriei uşoare? Dar a industriei alimentare? • CăutaŃi pe hartă centrele industriei bumbacului din Europa. • UrmăriŃi pe atlas Ńările producătoare de zahăr din trestie şi pe cele producătoare de zahăr din sfeclă. localizarea concentrărilor industrial-bancare se află la antipozi: • aglomeraŃia urbană din Delta Nilului cuprinde cel mai mare oraş al Africii-Cairo (cu o mare diversitate de ramuri industriale) şi Alexandria. • Cum a fost aplanat conflictul dintre producătorii de fire şi fibre naturale şi cei care produc fire şi fibre sintetice? • Care sunt factorii care influenŃează repartiŃia geografică a industriei uşoare? Dar a industriei alimentare? • Ce produse se confecŃionează din fire şi fibre de in. importanŃă economică. intensă activitate financiarbancară şi numeroase zone libere). materii prime. care are rafinării. localizare. cât şi din trestie? • AnalizaŃi zonele de concentrare a industriei uşoare şi a indus-triei alimentare pe Glob şi densitatea populaŃiei. Regiunea industrială a Fluviului Albastru . Iranul şi China produc zahăr atât din sfeclă. cânepă şi iută? • AlcătuiŃi o ierarhie a Ńărilor producătoare de lână. cel mai mare port al Ńării. Industria mătăsii naturale: istoric. târguri. Pescuitul şi industria peştelui 7. tendinŃe 3. repartiŃie. repartiŃie. • aglomeraŃia urbană a Africii de Sud. Industria blănăriei: materii prime. repartiŃie teritorială 4. cu cea mai mare diversitate de resurse naturale şi cea mai intensă activitate economică. În Africa. cu centrele Johannesburg şi Pretoria. expo-ziŃii. tendinŃe 5.• litoralul vestic şi de nord al Golfului Persic (cu mari rafinării. Industria textilă din Europa: materii prime. ComentaŃi observaŃiile. materii prime. Băuturile nealcolice şi tonifiante 8. EfectuaŃi un studiu de caz privind două regiuni industriale. • De ce industria alimentară are o largă răspândire? • Care sunt grupările de centre ale industriei lânii din România? ComentaŃi localizarea acestora în raport de materia primă. Întrebări. Regiunea industrială San – San 10. ComentaŃi această ierarhie. Factorii localizării industriei 9. Cum vă explicaŃi că SUA. rolul în economia Ńărilor. parada modei.

În multe regiuni ea reprezintă ocupaŃia principală a locuitorilor (China. surse de apă (factori fizico-geografici). Aceşti fac-tori fizico-geografici intervin.a. Thailanda. de îngheŃurile timpurii ş. produse pomi-cole. Elementele noi de ordin tehnologic. fiind folosite fie în starea lor naturală. Bucureşti. fie după ce sunt supuse prelucrării industriale şi se consumă sub forma produselor finite (unt. prezervarea echilibrelor geografice şi adaptarea la con-diŃiile pieŃei mondiale. Bucureşti. Bucureşti.). 81-87. ştiinŃific. prin caracterul lor zonal. stru-guri etc. sol.. relief. brânzeturi etc. Rwanda. 11. 11. pag. Ghana ş. lunare şi a repartiŃiei lor pe toată durata perioadei de vegetaŃie stă la baza măsurilor de combatere a secetei şi a altor lucrări. 1997. social şi politic se conjugă cu condiŃiile şi factorii mediului şi pot conduce la asigurarea securităŃii alimentare. Produsele agricole constituie baza de materii prime pentru industria uşoară şi alimentară. Geografie economică mondială. 2. subpolar). Editura Aula. Sudan. Erdeli George. depinde de con-stanŃa termică. conserve. sau o agricultură sezonieră (în toate nuanŃele climatului temperat şi. GEOGRAFIA AGRICULTURII 11. După rezistenŃa plantelor la variaŃiile climatice. piei. Braşov. proaspete (fructe. uleiuri.Bibliografie 1. India. legume. 180-199. NeguŃ Silviu şi colab. Editura IndependenŃa Economică. 4.).. Geografie economică. pe durata vegetaŃiei. distingem: . Pentru ramurile industriei uşoare şi alimentare.1. 3. prin intervenŃia umană se creează sisteme agrare specifice adecvate condi-Ńiilor pedoclimatice şi cerinŃelor comunităŃilor umane. piscicultură ş. ele pot permite o agricultură continuă (în zonele intertropicale şi subtropicale umede). Negoescu Bebe. viticole). Prin activitatea agricolă se valorifică factorii mediului. pag. Geo-grafie economică mondială. se transpun într-o zonalitate a culturilor agricole. agricultura furni-zează materii prime vegetale (cereale. Braghină Cristian. Edi-tura Meteora Press. Climatele. participând la comerŃul dintre diferite regiuni şi Ńări. 2001. vânat.). de optimul termic şi de pragurile biologice ale dezvol-tării (minime şi maxime).2. Fiecare plantă de cultură. Produsele agricole constituie alimentele de bază pentru oameni.). de regulă.a. precum şi materii prime de origine animală (lână. economic. Cunoaşterea cantităŃilor de precipitaŃii medii anuale. iar în clima-tele reci – cu o medie termică lunară sub + 40C – şi în cele excesiv de aride – o agricultură protejată şi irigată. parŃial. Vlăsceanu Gh. direct şi activ asupra agriculturii. pag 176-221. plante tehnice. Premisele dezvoltării agriculturii • Premisele naturale ale agriculturii Agricultura este un sector economic influenŃat de: condiŃiile cli-matice. ImportanŃa economică a agriculturii Agricultura este una din primele activităŃi economice ale omului. Fiecare plantă are o limită de uscăciune şi un optim hidric.a. Florea Miron. produse oferite de sericicultură. 2000. 2000. Editura FundaŃiei România de Mâine. Geografie economică mondială. Frăsineanu Dragoş.

tone trestie şi sfeclă de zahăr. palmierul de ulei ş. Pierderile anuale în domeniul producŃiei agricole produse din cauza bolilor criptogamice. sensibile la ger.500-4. • Factorii social-economici şi tehnici influenŃează puternic orga-nizarea pe baze moderne a spaŃiului agrar. tehnologii pentru păstrare. au rezistenŃă şi capacitate de adaptare rapidă. creşterea suprafeŃelor cu păşune şi fâneŃe în zona montană (favorizează zootehnia). clima este favorabilă. fac parte dintr-un lanŃ trofic şi sunt răs-pândiŃi pe spaŃii vaste. sau nu. Dăunătorii agriculturii. ariditate. În condiŃiile unei evapotranspiraŃii excedentare.). În aceste condiŃii. alternante în zona subecuatorială şi musonică şi abundente în zona ecuatorială. altitudine. Biotehnologiile vegetale şi animale pot reduce presiunile generate de exploatarea excesivă a solului şi diminua degradarea biologică.a. sub vegetaŃia (iniŃială) de stepă. arborele de cafea.a. cambisolurile. fapt ce se răsfrânge asupra peisajului agricol. legumele. Solurile cele mai fertile (clasa molisolurilor) s-au format în condiŃiile climei temperate. umiditatea relativă a aerului. SuprafaŃa agricolă s-a extins mereu în dauna vegetaŃiei naturale prin defrişarea pădurilor. Limita inferioară a precipitaŃiilor se consideră valoarea de 250 mm. cele hidromorfe trebuie drenate. temperatura creşte. limitele spaŃiului agrar sunt determinate de latitudine. solurile ameliorate şi solurile mediteraneene de tip terra rosa. când sunt suficiente. trestia de zahăr. produce diferenŃierea în altitudine a culturilor. a cerealelor. 130 mil. Solul are un rol esenŃial în productivitatea culturilor agricole. Prin parametrii săi. O fertilitate bună au solurile argiloiluviale. c) plante rezistente la ger o perioadă scurtă (pomii fructiferi din zona temperată. grâul de toamnă ş. plantelor indus-triale şi legumicole în câmpie şi pe văi. Australia şi Asia Centrală se utilizează sursele de apă de la mare adâncime. 600 mil. chimizare. prin expoziŃie şi etajarea climatică.500 m. în po-dişurile andine până la 3. iar în Podişul Etiopiei până la 2. Agricul-tura poate fi practicată până la 700 latitudine nordică şi 540 latitudine sudică. îmbunătăŃiri funciare. echipa-re tehnică. solurilor şi au restrâns fondul genetic natural. Umiditatea relativă este un factor limitativ pentru anumite specii vegetale. . climatul mediteranean favorizează cultura citricelor şi viŃei de vie.a. spre ecuator. unor culturi. orzul ş. sau diminua. cel temperat – oceanic menŃine calitatea naturală a păşunilor.a) plante cu perioadă de vegetaŃie lungă (n-au rezistenŃă la ger. Se apreciază că pe plan mondial dăunătorii produc pierderi anuale prin distrugerea a aproximativ 500 mil. În Sahara. precipitaŃiile sunt reduse la tropice şi agricultura se practică doar în oaze. b) plante cu perioadă scăzută de vegetaŃie. Animalele sălbatice înrudite cu cele domestice ar putea avea o contribuŃie substanŃială la asigurarea nece-sarului de hrană al omenirii. producŃia agricolă.500 m. agricultura nu se mai poate practica. Combaterea lor este o problemă extrem de dificilă întrucât dăunătorii se caracterizează printr-un mare număr de indivizi. Relieful. care se pot cultiva şi în zonele cu ierni aspre (porumbul.).). cultura viilor şi livezilor în zona de deal şi podiş. biotehnologii. insectelor şi rozătoa-relor sunt cele mai mari. se cultivă în zona caldă: arborele de cocos. tone cereale. palmierul de cocos. prin morfologie. soia. desŃeleniri care au avut efecte distructive asupra reliefului. Spodosolurile sunt favorabile pajiş-tilor şi păşunilor. iar cele halomorfe necesită ample lucrări de irigaŃii şi drenaje. Sursele de apă pot favoriza. VegetaŃia naturală şi fauna sălbatică. Actuala restrângere a biodiversităŃii constituie un motiv de îngrijorare. Vânturile influenŃează potenŃialul de creştere al plantelor şi pole-nizarea. diversificarea agriculturii şi creşterea producŃiei agricole prin maşini şi utilaje. în altitudine – în Podişul Tibet până la 4.700 m. tone cartofi.

• Orezul a fost considerat „pâinea” omului galben. ca suprafaŃă (28 mil. Deşi deŃin aproximativ 25% din producŃia mondială. orezăriile cele mai mari sunt situate în sud şi sud-est. de la spaŃii restrânse la arii largi. . asociindu-i aspectul parce-lar (număr. Canada (Toronto.Atât cultura plantelor.cultura tradiŃională se practică în oaze. în nordul Marii Câmpii Chineze. regiuni în care se produc mari cantităŃi de grâu. Sistemul semănării se practică pe terenuri mai înalte. regiunile piemontane din Orientul Apropiat. doar Argentina poate fi considerată grânar.a. Câmpia Banato-Crişană. În America Latină. tehnici folosite. La Plata). sudul Ucrainei şi Rusiei până la MunŃii Ural formează primul grânar al lumii (grânarul european). inclusiv pe terenuri în pantă terasate. nu în ultimul rând.Ńările din Europa Central-Sud-Estică au condiŃii naturale foarte bune. SUA. aceste Ńări practică totuşi importul. Grânarele locale. orezul asigură alimentaŃia de bază pentru circa 2.). În Canada. Montreal). 11. Marile grânare ale lumii. Al doilea grânar. Grâul argentinian are avantajul de a fi recoltat în decembrie. India. Câmpia Dunării. se prac-tică o agricultură avansată şi se obŃine o mare productivitate la hectar. . provincia Manitoba a devenit renumită pentru grânele sale. Cultura cerealelor • Grâul este principala cereală panificabilă. Se disting trei tipuri de cultură a grâului: . care ne-cesită multă forŃă de muncă. China are cea mai mare producŃie mondială (34. Podişul Anatoliei ş. situată între graniŃa cu Canada. unelte de lucru.3. ha. Duluth. Regiunea cu cele mai ma-sive însămânŃări corespunde zonei grâului (Wheat belt). New York). Israel ş. păşuni. grâul se cultivă în Câmpia Română. Podişul Transilvaniei şi Podişul Dobrogei.6% din total mondial). CondiŃiile cele mai bune pentru cul-tura grâului sunt oferite de regiunile de stepă şi silvostepă. Japonia. formă.în Ńările din Europa Vestică.a.a. tip – culturi. China. Metoda dry farming („cultură uscată”) a permis culturii grâului să pătrundă adânc în preeriile aride. aceste elemente personalizează agricultura diverse-lor zone. Importă cantităŃi mai mari de grâu Rusia. îl formează câmpiile şi podişurile din centrul Statelor Unite şi al Canadei. În prezent.a. dar o serie de factori social-economici şi tehnologici conduc la obŃinerea unor producŃii relativ mici la hectar. văile irigabile din zona tropicală aridă. locuitori. Melbourne) şi unele state europene. În România. Grâul se recoltează tot în luna decembrie. Europa Occidentală. unde durata mică a anotimpului cald permite numai o singură recoltă. Africa de Nord. în zonele temperate şi subtropicale. păduri – adică o anu-mită morfologie agrară caracteristică unui sistem de cultură circum-scris unei structuri agrare proprii). dar se consumă în întregime pentru a asigura pâinea populaŃiei. profil gastronomic ş. Japonia. cu anumite deprinderi tradiŃionale locale ce Ńin de conservatorismul unor modele culturale (sisteme de cultură. În zonele principale de cultură a orezului. . Principalii exportatori de grâu sunt: SUA (prin porturile specia-lizate Chicago.1. Pakistan ş. Orezul se cultivă în două modalităŃi: prin plantare şi prin semănare. se află în China de nord-est. Alleghany şi Mississippi. mărime. Culturile vegetale 11. cât şi creşterea animalelor sunt practicate în mod diversificat în raport cu condiŃiile pedoclimatice.5 mild. Grânarul australian se întinde pe aproximativ 10 mil. Australia (Sydney. Câmpia Moldovei. predomină plantarea. Argentina (Buenos Aires. volumul acestuia oscilând în funcŃie de producŃiile anuale.) şi producŃie totală. hectare.3. cu 6 luni înaintea celui european. Marile Lacuri. cu nivelul înzestrării fitotehnice şi fitochimice şi. Asia de Sud şi de Est.

Coreea de Sud. la producerea berii. • Porumbul s-a extins în toată lumea datorită productivităŃii sale şi multiplelor utilizări: alimentaŃie umană. Dintre Ńările exportatoare menŃionăm: Thailanda. cu humus puŃin. După însămânŃările de toamnă. Indonezia. băuturi alcoolice.700 m. Filipine. În SUA se cultivă în „Corn Belt” (centura de cultură a porumbului din sudul şi vestul Marilor Lacuri). Brazilia. Germania. Mexic. orezul se cultivă în statele Texas. ca plantă furajeră. Norvegia. glucozei. dincolo de Cercul Polar. Louisiana şi Arkansas. însilozare. Brazilia. iar la import: SUA. altitudine. Spania. se mai cultivă în China de Nord-Est şi Est. Brazilia. Niger. t. ulei dietetic din germeni (de porumb). Canada. uruială). Mexic. alcoolului). secara poate suporta geruri năpraznice. Are rol în alimentaŃia umană. Nigeria. iar în Pundjab până la 5. Nepal. Egipt.3. China. • Ovăzul. Se cultivă în Europa şi America de Nord. amestecul de secară de toamnă şi măzăriche de toamnă formează borceagul – nutreŃ verde recoltat primăvara. • Meiul se cultivă în India.a. apoi ca materie primă în industria alimentară (folosită la obŃinerea amidonului. sirop de fructoză ş. iar printre importatori: Japonia. Princi-palii producători de porumb sunt: SUA. Suedia şi Norvegia. dextrinei. Japonia. nisipoase. umiditatea zonelor temperate reci. ComerŃul mondial anual cu porumb se ridică la 65-70 mil. Argentina. Africa. Este cultivat în regiunile temperate relativ mai blânde. În SUA. La export se evidenŃiază Canada. producerea alcoolului... Importă cantităŃi mari de orez: Rusia. în lungul cursului inferior al fluviului Mississippi şi pe terenurile irigate din California.. rezistă la frig. fulgi de porumb. India. Cultura plantelor oleaginoase • Floarea soarelui . Rusia. Australia. La export. pe plaiurile muntoase din Alpi până la 1. • Secara este o cereală panificabilă nepretenŃioasă şi creşte pe terenuri sărace. FranŃa. India ş.1. Polonia ş. În timp a căpătat diferite utilizări: griş. Polonia şi Germania cultivă cele mai mari suprafeŃe şi obŃin producŃii însemnate de secară. ponderea cea mai mare o au Canada şi Australia. Canada. glucozei.2. furajarea animalelor. este întrebuinŃată şi ca furaj (făină.700 m. Din paie se produc celuloză şi hârtie. 11. Africa de Sud. suroga-tului de cafea. în China până la 4. Cultura plantelor tehnice (industriale) 11. amidonului. Se utilizează şi în alimentaŃia umană la prepararea arpacaşului şi pâinii. Această cereală are o utilizare furajeră. China. iar la import: SUA. Mexic ş. pâine (în amestec cu grâul). surogat de cafea. alcoolului (whisky). precum şi în oazele din Sahara. România.3. glucozei. Paiele se utilizează la diferite împletituri sau pentru fabricarea celulozei şi hârtiei. Rusia. printre exportatori fiind: SUA. Este cultivat în zone uscate din China.2. în Caucaz până la 2. plantă de nutreŃ ş.000 m. Se cultivă în Suedia.a. în regiuni umede şi reci. Industria a transformat ovăzul într-un produs hrănitor şi gustos – fulgii de ovăz. Marea Britanie. În cultură.a..a • Orzul suportă bine uscăciunea solului. amidonului. Rusia. Culturile de porumb deŃin 15% din suprafaŃa cultivată cu cereale şi 25% din producŃia totală (fiind a treia plantă de cultură după grâu şi orez ca suprafaŃă şi producŃie şi a doua cereală a zonei temperate).a. • Sorgul este întrebuinŃat pentru boabe. FranŃa. Suedia. Japonia.900 m. China.India are cele mai mari orezării în Câmpia Gangelui şi Coromandel.

Argentina. Fructele cresc în ciorchine mari. cafea. România ş. Serbia. .a. fân. India. • Palmierul de cocos (cocotierul) produce nuci de mari dimen-siuni. Principalii producători mondiali sunt: SUA. Prima tescuire (uşoară) dă un ulei fin. plantele uscate şi plantele verzi în culturi amestecate pentru masă verde. Mexic. O altă regiune este pampa din Argentina şi Uruguay. carne vegetală. India. China. Canada ş. Africa de Sud. Moldova şi Bulgaria). Rusia. SeminŃele sunt folosite ca materie primă pentru ulei. iar prin presarea pulpei cărnoase – ulei pentru săpun şi produse necomestibile. pro-teine. brânză. păstăile. alcoolului etilic. Din SUA. soia s-a răspândit în Canada. Congo sunt cei mai mari producători de ulei de palmier şi de ulei de palmist – din seminŃe.a. Indonezia. bomboane. R. seminŃele încolŃite). . tulpinile sunt folosite în industria ce-lulozei şi hârtiei. Principalii producători de ulei de măsline sunt: Spania. cea de a doua tescuire dă uleiul de gătit. de cea mai bună calitate. Are o mare importanŃă economică: seminŃele conŃin ulei. România. Principalii importatori sunt SUA şi Ńările din Europa Occidentală. principalii exportatori de arahide sunt: Senegal.arahidele – cele mai întinse culturi se află în India. Se produc mari cantităŃi de nuci şi ulei de cocos în Filipine. iar cea de a treia dă un ulei cu utilizări necomestibile. negre şi au o parte cărnoasă care înveleşte sâmburele. Italia.a.U. Coasta de Fildeş. Arahidele se cultivă şi în SUA. turtele de şrot se folosesc ca furaje. În mod obişnuit. Sierra Leone. Tot în Asia. Europa şi partea euro-peană a Rusiei deŃin 60% din suprafaŃa cultivată şi 3/4 din producŃia mondială. în zone cu sol umed. China a fost şi rămâne unul dintre marii producători mondiali de soia. Portugalia ş. Culturile sunt concentrate în nord-estul Chinei. În Africa. Africa (la sud de Sahara). fără ape stagnante şi se cultivă în Malaysia. Vietnam. • Măslinul este un arbore specific regiunii mediteraneene. CroaŃia. săpunului şi glicerinei. săruri minerale. Din miezul de cocos (coprah) se extrage uleiul utilizat la: fabricarea margarinei.. la furajarea animalelor (seminŃele uruite sub formă de făină. Nigeria. şroturile. se cultivă în Ucraina. Mozambic.a. Brazilia. Turcia ş. Mozambic. Mexic.susanul se cultivă în China. Thailanda. Mexic. Myanmar. fulgi. Sudan. Grecia. Nigeria şi R. macaroane ş. D. Malaysia. SuprafeŃe mari se cultivă în sudul Ucrainei. • Soia Este o plantă pretenŃioasă faŃă de căldură şi precipitaŃii. La coacere.A. Mari suprafeŃe cultivate cu soia se găsesc în zona Corn-Soi-Belt din S. China de Sud-Est. Indonezia. • Alte plante oleaginoase: . seamănă cu prunele mici. Benin. dând coprah. Sri Lanka.Este o plantă specifică zonei temperate mai calde. bazinul mijlociu şi inferior al Dunării (Ungaria. ProducŃia mondială este în creştere datorită multiplelor sale utilizări: în alimen-taŃia umană (seminŃele. Brazilia a devenit al doilea producător şi exportator după SUA. comestibil. soia se cultivă pe mari suprafeŃe în Japonia.a. miezul se întăreşte. palmierul pentru ulei se găseşte în plantaŃiile din jurul Golfului Guineea: Nigeria. Mexic. vitamine. miezul la produsele de cofetărie şi halva. măslinele se tescuiesc. soia a reprezentat o soluŃie în criza alimentaŃiei. coaja la obŃinerea drojdiei furajere. iar rezistenŃa la secetă o face să fie bună de cultivat în acele locuri în care până acum nu s-au extins alte plante oleaginoase. Pentru unele state din America Latină. siloz). • Palmierul de ulei creşte în culturi naturale din Gambia până în Angola. cultura florii soarelui s-a extins în SUA. este o plantă meliferă şi tăiată în stare verde reprezintă un nutreŃ valoros. În Europa. Din miezul sâmburelui se obŃine uleiul comes-tibil. Brazilia. ciocolată. Sudan. păstăile verzi. turtele sunt transformate în grişuri şi făină servind la prepararea unor produse alimentare: lapte vegetal.

Calitatea firelor diferă de soiul cultivat. SUA). În SUA. FranŃa. Indonezia şi Thailanda. Aproximativ 60% din producŃia de zahăr provin din trestia de zahăr. Cultura plantelor pentru cauciuc Sub denumirea de Haevea brazilliensis este cunoscut cel mai productiv palmier. • Bumbacul este cea mai importantă plantă textilă şi ocupă aproximativ 80% din totalul suprafeŃelor cultivate cu plante pentru fibre.3. Estonia. abaca. Din trestie se obŃin zahăr (11-15% zahăr în tulpină). Polonia. Myanmar.a. • Iuta este o plantă specifică Asiei musonice.a. Brazilia.2. inul şi cânepa.a. Camerun.2. Japonia. Thailanda. Canada. melasă.a. Pakistanul. Pakistan. Cultura plantelor textile Cele mai utilizate plante textile sunt bumbacul. agavele. Pakistan. India ş.3. Brazilia şi Asia musonică. CantităŃi mai mici se produc în India şi Sri Lanka. tungul. Coasta de Fildeş. Principalele Ńări producătoare de trestie de zahăr sunt: Brazilia. Unele Ńări cultivatoare de trestie de zahăr cultivă şi sfecla de zahăr (China. Polonia. plantele cultivate pentru tuberculi şi rădăcini . • Cânepa se cultivă în Rusia europeană. Letonia. Japonia. cauciucul natural. nucul. Mississippi. • Inul pentru fuior se cultivă în Rusia.3. bumbacul pentru ulei. În America Latină. rapiŃa. SUA.D. Mexicul ş.3.2. din care se produce romul. Lituania. Turcia. şi tafia (rachiul de melasă). Japonia. 11. ricinul. Iranul. Iuta se cultivă şi în China de Sud-Est. Carolina de Nord.Congo. Egiptul. Principalii importatori sunt: Ńările euro-pene.2. Principa-lele Ńări producătoare de fire de bumbac sunt: China. Charleston). Canada. • Alte plante textile sunt: ramia. Principalii importatori de cauciuc natural sunt SUA. Pe continentul african.3. produc cauciuc natural Brazilia. utilizat drept combustibil pentru autovehicule în locul benzinei (Brazilia şi SUA). Importatorii principali sunt: Germania. producătorii de cauciuc natural sunt în jurul Golfului Guineea: Liberia. Pe suprafeŃe mari se cultivă în India. Podişul Deccan. Marea Britanie. România ş.3. În ultimii ani. 11. cultura bum-bacului se practică în zona „Cotton belt” care cuprinde statele: Texas. Carolina de Sud. muştarul. Belarus. Sunt numeroşi arborii şi arbuştii din al căror latex se poate obŃine cauciuc. Turcia. Statele exportatoare de bumbac sunt: SUA (porturile Savannah. Germania. Principala zonă de cultură este Delta Gangelui şi Brahmaputrei de pe teritoriul Indiei şi Bangladeshului.a. nordul Ucrainei. Polonia.a. China ş. Plantele cultivate pentru zahăr • Trestia de zahăr se cultivă în trei mari zone geografice: America Centrală.. Nigeria. trestia de zahăr a fost folosită şi la producerea alcoolului. provine din Asia de Sud-Est. a cărui origine este în pădurea amazoniană. SUA ş. Uzbekistan. 11. în proporŃie de 90%. porumbul ş. România. Tot pe mari suprafeŃe se cultivă în Marea Câmpie Chineză. Alabama. Germania. • Sfecla de zahăr este o cultură de zonă temperată şi subtro-picală.a. 11. Congo şi R. macul. Australia ş. Legumicultura.a. Canada. Noua Anglie. Cehia.a. iuta. henéquenul şi rafia.4. marii producători din această parte a lumii fiind Malaysia. Principalele Ńări producătoare sunt: FranŃa. India. chenaful. Ucraina. Belarus. Louisiana.inul pentru ulei. Astăzi. Sudanul ş. Georgia. Argentina ş. Ńările europene.

săruri minerale şi zaharuri. Angola. În Africa se obŃin mari producŃii în R.a. Etiopia. producŃii mari se obŃin în Indonezia. India. India. după cereale. Florida. În arealele deşertice se cultivă curmalul. Europa deŃine 1/5 din suprafaŃă şi 30% din producŃia mondială. India.Congo. România. Danemarca. mango. extinderea plan-taŃiilor. Bulgaria. Se cunosc două zone importante de cultură localizate în America de Nord (în nord-estul SUA şi în sud-estul Canadei). Ghana ş. părul.a. România. Italia. le înlocuieşte pe acestea în multe părŃi ale Europei. Nigeria şi Brazilia.) este folosit în industria mobilei. Canada. Maniocul reprezintă pentru populaŃia zonei calde. Irlanda). . FranŃa. Thailanda. • Ignamele se cultivă pentru tuberculii comestibili. Dintre regiunile cu legumicultură specializată menŃionăm: Valea Rhônului. SUA. Turcia. evident. Japonia. cât şi în industrie. • Dintre legume. de cereale). Marea Britanie ş. China ş. creşterea numerică a populaŃiei au impus specializarea zonelor. Cehia. Lemnul unor pomi fructiferi (cireşul. Italia. Germania. Cultura pomilor. iar în Asia în China. Grecia. China. Slovacia. California. modernizarea transporturilor. 11. În zonele temperate sunt caracteristice: mărul. Portugalia. avocado. caisul. industria conservelor. mazărea) au importanŃă atât în alimentaŃia omului. Din cauza perisabilităŃii lor şi a consumului zilnic. Nigeria. ha. precum şi industria conservelor au fost factorii care au contri-buit la concentrarea.Legumicultura are o largă răspândire în toate zonele climatice. În Asia. Japonia.4. Printre marii cultivatori de tomate sunt: China. prin conŃinutul de vitamine. Ucraina. India. Ecuador. Fasolea şi mazărea deŃin 50% din suprafaŃa cultivată pe plan mondial cu leguminoase pentru boabe. Nigeria. legumicul-tura se concentrează în zonele periurbane. ameliorarea soiurilor. nucul ş. Ghana. În Europa se cultivă în Rusia. se constituie în alimente. Brazilia. • Cartoful dulce (batatul) se cultivă în China de Sud-Est (80% din producŃia mondială). Spania. dar în acelaşi timp şi la extinderea legumiculturii.a. ori zone unde cartoful a eliminat total sau parŃial pâinea de grâu. Paraguay şi statele din America Centrală sunt producătoare de manioc. care conŃin o mare cantitate de amidon. Uganda. Polonia. sunt folosite şi la prepararea sucurilor şi conser-velor. • Maniocul constituie hrana de bază pentru populaŃia din zona ecuatorială şi are o pondere mare în hrana populaŃiei din zonele sub-ecuatoriale şi tropical-musonice. oazele din Algeria. • Fasolea se cultivă pe mari suprafeŃe în SUA. Pakistanul.. citricele şi smochinul.a. Japonia ş. aprovizio-narea din zone mai îndepărtate şi formarea unor zone pomicole specializate. • Mazărea are pretenŃii mai mici faŃă de temperatură şi umiditate. PieŃele moderne. legumele reprezintă alimentele cele mai mult consumate de om. cartoful reprezintă cea de a doua cultură ca importanŃă (primul fiind ocupat. A doua zonă de cultură o formează India. Columbia. Fructele. Bulgaria. arbuştilor şi semiarbuştilor fructiferi Pomii fructiferi sunt răspândiŃi în toate zonele locuite de om. Venezuela. Polonia. Egipt. iar în cele mediteraneene. Brazilia este cea mai mare producătoare (maniocul este denu-mit „pâinea Braziliei”).D. • Cartoful.3. Germania. Coreea de Sud. FranŃa ş. Germania. tomatele se cultivă pe aproximativ 3 mil. În Europa se cultivă în Rusia. Pentru emisfera nordică. concurent al cerealelor. zona litorală a Mării Mânecii. Principalii cultivatori sunt: China. papaya. care cultivă mazăre pe mari suprafeŃe. Cei mai mari producători sunt: Olanda. Argentina. Republica Africa de Sud. Industrializarea şi urbani-zarea. Supra-feŃe apreciabile sunt cultivate în FranŃa.a. ceea ce reprezintă cartoful pentru populaŃia zonei tem-perate. palmierul de cocos. Sunt Ńări (Germania.a. În regiunile ecuatoriale şi tropicale sunt specifice: ananasul. furajarea animalelor. România. Maroc. Ucraina. Maroc. Mexic. Indonezia. piersicul. • Leguminoasele pentru boabe (fasolea.

5. Irakul. locul I).. gutuiul. FranŃa. Jamaica).a. Brazilia. lămâiul şi grapefruits-ul. se cultivă şi în SUA. Camerun ş. Germania. Indonezia. specializate în producŃia de portocale. locul II pe Glob). Viticultura şi plantele cultivate pentru băuturi . India (por-tocali şi lămâi). . Israelul. Bananele reprezintă şi astăzi un aliment de bază pentru populaŃia din zona tropicală. Kenya etc. Guatemala. părul. • Bananierul este o plantă tropicală cu aspect arborescent. Ecuador. Malaysia. • Curmalul este un pom specific oazelor şi deşerturilor tropicale. Pakistan ş.a. Brazilia. locul I mondial. Turcia şi Liban. cireşul sunt pomi fructiferi de zonă temperată. bogate în vitamine şi glucide.SUA ocupă primul loc pe Glob în producŃia de portocale. mandarine şi grapefruits. Thailanda. Marocul. Libia. fabricile de conserve se amplasează. Argentina. constituie un valoros aliment. • Mărul se cultivă cu rezultate bune în FranŃa. În Argentina se produc mari cantităŃi de grapefruits (locul III pe Glob). România ş. Egiptul. principalele producă-toare sunt Spania şi Italia (1/10 din producŃia mondială). produc citrice: Israelul (grapefruits. China. prunul. China (grapefruits şi portocale). locul II în producŃia de lămâi şi locul I în producŃia de grapefruits.• Ananasul este un cactus erbaceu ale cărui fructe se formează în mijlocul unei rozete groase.a. precum şi în nord-estul SUA. de regulă. Iran. Panama. Mexic. Dintre numeroasele citrice. Indonezia. portocale şi lămâi. • Prunul se cultivă pe suprafeŃe mari în România. lămâi (locul VI) şi portocale. Brazilia produce. Brazilia este cea mai mare exportatoare de suc de portocale. . Malaysia. vestică şi sudică). ananasul se cultivă pe mari suprafeŃe (Thailanda. • Citricele se cultivă în zona subtropicală şi tropicală.în zona circummediteraneană europeană. Italia. Argentina ş. SUA. . Fructele. Costa Rica. se consumă şi se comercializează în stare uscată. lămâi. Germania. nord-estul Chinei. . Nigeria. nordul Italiei. SUA. În Ńările Maghrebului predomină culturile de portocale şi mandarine. mai importante sunt: portocalul. Rusia. iar importatorii: Europa şi Canada.3. Polonia.a. cărnoase şi Ńepoase. Venezuela. Sunt mai multe zone de cultură a citricelor: . tone. Principalele exportatoare de citrice sunt: Spania. Grecia (lămâi şi portocale). Pentru a se evita alterarea. • Mărul. • Cireşul se cultivă în Europa (centrală. SUA.citricele se produc şi în Japonia (mandarine. la care se adaugă Ńările Americii Centrale (Honduras. Columbia. Turcia. pe plantaŃii. piersicul. 11. În Asia musonică. caisul.în partea estică a Mării Mediterane. Iranul sunt principalii producători şi exportatori. PlantaŃii întinse se află în India. Conservele de ana-nas se exportă în Europa şi America de Nord.5 – 3 mil. Canada şi Europa. • Părul – Italia ocupă locul I pe Glob cu o producŃie de 2. în principal. Vietnam. Exportul de banane se face spre SUA. Filipine. portocale (locul II pe Glob) şi mandarine (locul III). China.Brazilia şi Argentina deŃin circa 1/5 din producŃia mondială. China de Sud-Est). constituie cea mai întinsă regiune cultivată cu bananieri şi cea mai productivă. Algeria. Egiptul. Bangladesh şi în statele din zona Golfului Guineea: Ghana.

Germania. Predomină vinu-rile roşii. cornutele mari şi mici în stepele din Europa. PlantaŃii mari se găsesc în Uganda.400 mm anual. FranŃa. Georgia. Creşterea animalelor. Lacrima (Campagna) şi Marsala (Sicilia). Saltul uriaş realizat de om se consideră a fi fost atunci când s-a trecut de la faza de culegător la cea de cultivator (cu circa 10. Zootehnia Spre deosebire de plante. Bordeaux. iar lama în podişurile înalte din America Latină. Circa 80% din producŃia de cacao este destinată exportului. Argentina. Cultivarea plantelor şi domesticirea animalelor se consideră că au început aproximativ în aceleaşi locuri. • Cultura arbustului de ceai are bune rezultate în Kenya. precum şi cele din provinciile Champagne. în regiunile mediteraneene şi în zona temperată. Murfatlar). Camerun. Tanzania. a masei vegetale. Columbia. Asia deŃine un loc modest. Columbia. a influenŃat viaŃa economică şi modul de organizare socială. Alte Ńări producătoare de vinuri de calitate sunt Portugalia (vinurile de Porto). FranŃa. Turcia. cu o pondere de 70% în comerŃul mondial de ceai. Chianti (Toscana). zone montane înalte). Lanquedoc. iar în America Latină. Malaga. Siciliei şi Campaniei. România (Cotnari. Emilia). Asia. semideşerturi. Australia ş. Mexic. Spania. Argentina. Bulgaria. a unor deşeuri din industria alimentară. unde beneficiază de veri călduroase şi toamne lungi. Creşterea consumului. D. Ecuador. Rousillon. Mexic. animalele au o mare mobilitate geografică şi capacitate de adaptare la mediu. Coasta de Fildeş. oaia. Almeria.a. Germania. Odobeşti. Principalele producătoare de struguri şi vin sunt: Italia. dar reprezintă o formă de valorificare a resurselor vegetale ale unor regiuni ale Terrei (deşerturi. Bourgogne. Aproximativ 90% din producŃia mon-dială de cafea se exportă.1.000 de ani în urmă). materii prime pentru industria alimentară şi uşoară. Ghana. Principalele importatoare de ceai sunt Marea Britanie. Italia ş. R. Ungaria (Tokay). Georgia. Iran. America şi Australia. precum şi pentru industria de medicamente. Peru. SUA. CroaŃia. Alicante. Republica Moldova. Portugalia. Mozambic. Bengal) şi Sri Lanka. Pe piaŃa mondială sunt apreciate vinurile Asti Spumati. Etiopia. Cele mai de seamă im-portatoare de cafea sunt: SUA (1/3 din totalul mondial). zootehnia este slab dezvoltată în Africa ecuatorială şi în Asia de Sud-Est. Totuşi. care ocupă spaŃii bine delimitate. pe versanŃii dealurilor şi ai colinelor cu expunere spre soare. Ecuador. (Piemont). având un randament bun. Tanzania. Domesticirea animalelor a început la sfârşitul paleoliticului şi a îmbrăcat diferite forme de la un continent la altul.• Cultura viŃei de vie se practică. dar în timpuri diferite. Congo. vânătoarea şi pescuitul Aceste sectoare furnizează hrană pentru alimentaŃia umană. Renul trăieşte în tundrele din Europa şi Asia. India (Assam. 11. Spania este a treia Ńară producă-toare de struguri şi vin din lume.4. În partea mediteraneană a FranŃei sunt renumite podgoriile din Provence. Ghana. Un vechi proverb arab spune: „o Ńară săracă în animale nu poate fi niciodată bogată. Armenia. Australia şi Germania. Canada. Toscana.4. Malawi. se . • Cultura arborelui de cafea. Angola. cerinŃele tot mai mari au impus extinderea plantaŃiilor în: Columbia. R. Principalele exportatoare sunt: Brazilia. deşi unele animale (calul. Kerala. Datorită bolilor parazitare. • Arborele de cacao se cultivă în zonele cu temperatură medie anuală de peste 240C şi precipitaŃii de peste 1.Congo. Kenya. Uganda. altele au o răspândire limitată. 11. Grecia.D. în Brazilia (statul Bahia).000 – 16. Mexic.a. Angola. Mexic. arborele de cacao se cultivă în Nigeria. Renumite sunt podgoriile din nordul Italiei (Piemont. produce vinuri de consum curent (La Mancha) şi de calitate superioară în podgoriile Valencia. porcul) trăiesc în aproape toate zonele climatice. iar o Ńară bogată în animale nu poate fi niciodată săracă”. Pe continentul african.

ProducŃia de carne de taurine se află într-o poziŃie cheie în economia mondială (sursă de venit pentru fermieri şi de hrană pentru populaŃie). Noua Zeelandă. Printre Ńările cu efective mari de bovine se află: India. scăzute. – sistemul bazat pe ferme specializate. în general. localizat în MunŃii Alpi. c) ferme de vaci de lapte cu o activitate suplimentară (se cresc şi alte animale). Danemarca. zootehnia a premers cultura plantelor. – sistemul bazat pe forme mixte. Brazilia. e) ferme mixte de lapte-carne. Cu rezultate bune se practică creş-terea bovinelor pentru carne în Argentina. a devenit o formă specializată de producŃie zootehnică. producŃia de lapte pe cap de vacă este elementul determinant pentru menŃinerea în efectiv). aflat într-un avansat proces de restrângere (nordul Africii. bazinul Londrei. capete. Se cunosc trei sisteme de creştere a bovinelor: – sistemul nomad şi seminomad. Brazilia. sau ferme temporare (pentru ocuparea întregului timp de muncă se întreŃin şi câteva vaci pentru producŃia de lapte). RepartiŃia efectivelor pe continente scoate în evidenŃă conti-nentul asiatic.pare că trecerea de la faza de vânător la cea de crescător de animale a avut loc ceva mai târziu. Germania. adoptându-se strategii eficiente pentru ca rolul bovinelor în economia agricolă. Creşterea taurinelor pentru producŃia de lapte. fermierul primeşte preŃuri speciale. orga-nizată în ferme comerciale şi este specifică zonelor preorăşeneşti din statele cu agricultură intensivă. Paraguay. Şeptelul de bovine a depăşit 1. În emisfera sudică. Orientările şi tendinŃele trebuie considerate în mod diferenŃiat. în preria înaltă a SUA (în zona cu climă temperată şi cu păşuni). China. pentru producŃia de lapte. Cehia ş. b) ferme de selecŃie (printr-un program de ameliorare bine organizat. • Creşterea bovinelor. producŃiile medii de lapte sunt.). . folosite şi la tracŃiune. totuşi. fiind destinată aprovizionării zilnice a populaŃiei oraşelor mari (Olanda. În SUA. dar unde se cresc bovine de mică productivitate. În Ńările în curs de dezvoltare. Uruguay. SUA ş. în raport de condiŃiile concrete din fiecare Ńară sau zonă. efective până la 5. Australia şi Noua Zeelandă practică creşterea bovinelor pentru lapte şi unt. producŃia de lapte a crescut continuu şi aceasta nu s-a făcut prin mărirea efectivelor. care foloseşte atât furajele cultivate (cereale şi plante furajere). Fermele de vaci americane pot fi clasi-ficate astfel: a) ferme comerciale (cu rase diferite. Canada. şi de specializare pentru producŃia de carne. Creşterea bovinelor pentru carne se bazează pe furajele naturale. nord-vestul FranŃei. FranŃa de Nord-Vest. Reprezintă o ramură de primă mărime în agricultura mondială: oferă 90% din cantitatea totală de lapte ce se consumă pe Glob. cât şi furajele naturale (păşuni şi fâneŃe).000 de vaci. Australia. în India. d) ferme gospodăreşti. sud-vestul Asiei – regiuni aride ale Terrei). MunŃii Jura. În Europa.a. producŃia de lapte a crescut în ultimii 30 de ani cu peste 50%. în SUA se desfăşoară în zona cerealieră (partea central-nordică a bazinului fluviului Mississippi). TendinŃele sunt de specializare accentuată. în ultimele decenii. pe baza asigurării cu tăuraşi şi juninci de mare valoare genetică. 33% din cea de carne şi 90% din totalul pieilor prelucrate în tăbăcării.a.5 mild. ElveŃia. interdicŃiile religioase privind consumul de carne de vită fac puŃin profitabilă această activitate. alimentaŃia populaŃiei şi industria alimentară şi uşoară să crească.

Spania. Slovacia. America de Nord are o pondere de 15% în pro-ducŃia mondială de miere. De remarcat în acest domeniu este ponderea uriaşă a Chinei (36. Pe uscat: . caracteristică Ńărilor subdezvoltate. Un mare număr de porcine se cresc în SUA. Rusia.a.8% din efectivele mondiale. .4. . Noua Zeelandă. în Ńările din Peninsula Balcanică. România. urmate de Australia.2. ProducŃiile cele mai mari de carne de porc se obŃin în Europa şi America de Sud. dar în mod special cu păsările. Australia. producŃia porcină reprezintă 30-40% din producŃia totală de carne roşie şi aproximativ 1/6 din totalul încasărilor din vânzarea animalelor vii şi a produselor animaliere. Germania ş. Ńările care produc cantităŃi mai mari de miere sunt: Ucraina. efective mari se cresc în Marea Britanie (locul VII). Asia 18. secondată la distanŃă mare de SUA. samurul. Kazahstan. baza furajeră etc. Vânătoarea. În Europa. • Creşterea bubalinelor este specifică Asiei musonice (India. locul I. marmota.Mari exportatoare de carne şi produse lactate sunt: Argentina. Mongolia. În SUA. România. tradiŃiile specifice. cu 50. Pakistan. vulpea argintie. Canada. Pe continente domină Asia (China. urmată de Japonia şi India. India. dar este de subliniat existenŃa unor zone şi concentrări ale acestora. India. Cele mai multe cămile se cresc în Somalia. Cehia. în producŃia de mătase. Bubalinele se cresc şi în Egipt. China. • Apicultura. cât şi moderne. sau cu savană (Africa. capturarea unor animale pentru grădinile zoologice – în Amazonia şi Africa ecuatorială). . Olanda. primul loc este deŃinut de China. în raport cu nivelul de dezvoltare al statelor respective. cu întinderi forestiere. • Creşterea ovinelor şi caprinelor se practică în sisteme atât pastorale tradiŃionale. • Sericicultura. peste 75% din producŃia de carne de porc se obŃine în zona „cordonului porumbului“.a. India. China de Sud-Est).4%. Vânătoarea se practică în Rusia. locul III). în România (Transilvania).vânătoarea de subzistenŃă. În Europa. Rusia.. în zonele de cultură a porumbului. locul II. Grecia.vânătoarea de animale exotice pentru fildeş sau blană (Africa în sistem „Safari”. FranŃa ş.în zonele reci predomină speciile cu blană scumpă: hermelina. pescuitul şi acvacultura • Vânătoarea se diferenŃiază după fondul cinegetic specific fie-cărui ecosistem.6%. locul I în producŃia mondială). Bulgaria. Sudan.3%. • Creşterea porcinelor se practică pe toate continentele (cu excepŃia Antarcticii). • Creşterea cămilelor se practică în zonele calde şi aride ale Globului. zibelina. Portugalia. În prezent. sudul Asiei).6% şi America de Sud 6. SUA. exportul a fost influenŃat de transportul maritim la distanŃă prin utilizarea instalaŃiilor frigorifice. Japonia. Brazilia. Ungaria. Ńările scandinave. Exploatarea porcinelor continuă în competiŃie cu toate speciile de animale producătoare de carne. 11. Danemarca. intensive. SUA (Alaska). Europa 17. Rusia. creşterea porcinelor este rezultatul îmbinării a două tipuri de ferme: ferme de tip industrial şi gospodării Ńărăneşti. În China. • Avicultura se face în sistem industrial şi este legată de marile concentrări urbane. Italia.

łările cu rezultate în acvacultură sunt: Japonia. Marea Nordului. din punct de vedere climatic. sudică şi se caracterizează prin: o mare diversitate de condiŃii naturale. hering. Rusia. Israel. 11. precum susanul. Peninsula Indochina şi Indonezia. algele roşii şi brune. Atlanticul de Sud-Vest (merluciu patagonez). au diverse utilizări. sardine). stavrid. Rusia. Atlanticul Central de Est (sardină maro-cană. în Amazonia şi în unele zone din MunŃii Anzi. marea diversitate a etniilor şi a organizării sociale. Cantitatea cea mai mare de peşte o obŃin: China. predominarea peisajelor rurale. SUA. sabastă. în apropierea Groenlandei şi Islandei). India. Atlanticul Central de Vest (hering loval. • Agricultura din zonele cu umiditate alternantă Temperaturile ridicate tot timpul anului şi un sezon secetos care alternează cu altul umed impun agriculturii un anumit ritm şi condiŃionează obŃinerea a două tipuri de culturi (în Asia de Est şi Sud-Est). Norvegia. Norvegia. Japonia. • Acvacultura se efectuează în lacuri. După mediul acvatic în care se practică. aproape 75% din populaŃie este ocupată în agricultură. meiul. o largă paletă de tehnici cultu-rale. Indonezia. stavrizi. lagune litorale. Olanda. La limita cu regiunea aridă se găsesc terenuri de păşunat şi se cultivă porumbul. macrou spaniol). stavrid. în Amazonia şi în unele zone din MunŃii Anzi. Tipuri actuale de agricultură • Agricultura din zonele tropicale Zona caldă este cuprinsă între Ecuator şi paralelele de 35o lat. Islanda. Pacificul de Nord-Est (mer-luciu). Norvegia. • Pescuitul. ciupercile. pescuit oceanic. culturile de bumbac şi trestie de zahăr. În urma defrişărilor se obŃin terenuri noi pe care translează culturile agricole. arahidele şi bumbacul. Thailanda.a. sabastă. SUA. gadide. ricinul. Pescuitul maritim este de trei tipuri: pescuit de coastă (importanŃă locală). Rusia ş. iar în sezonul secetos se cultivă plante care solicită o umiditate redusă. esenŃiale: o mare fragilitate a solurilor (expuse eroziunii. practicarea unei agriculturi de subzistenŃă bazate pe tehnici ancestrale. macrou. Cu toată varietatea sistemelor de cultură. expuse sărăturării). Tipul de agricultură menŃionat se extinde din Senegal până pe râul Zambezi. Oceanul Indian. Câmpurile de cultură se deplasează la un interval de 2-3 ani şi o dată cu ele habitatele rurale (sate mobile). Golful Guineea. vânarea lor s-a restrâns din raŃiuni ecologice. estul şi vestul (sardine). agricultura acestor zone prezintă câteva caracteristici comune. efectuat cu nave – uzină. Grecia ş. înzestrare tehnică slabă. sardină). bureŃii etc. private de acumularea humusului.Maritim: printre resursele Oceanului Planetar se află balenele şi caşaloŃii. în regiunile montane din America Centrală. în regiunile montane din America Centrală. Marea Britanie. pescuit de larg (Marea Japoniei. Zonele tradiŃionale de pescuit sunt: Atlanticul de Nord-Vest (cod. Pacificul de Sud-Est (merluciu). sorgul şi leguminoasele. Atlanticul de Sud-Est (mer-luciu. creveŃi). În aceste zone agricole sunt caracteristice culturile de câmp. urmate de cele ale arborelui de cafea şi de ceai.5. pescuitul se împarte în: pescuit de apă dulce şi pescuit maritim. Peninsula Indochina şi Indonezia. Peru. Atlanticul de Nord-Est (sprot. flotă de traulere. FranŃa. Dintre plante. Cea mai mare parte a zonei tropicale. Agricultura itinerantă se practică astăzi pe arii largi în partea centrală a Africii din Senegal până pe râul Zambezi. Specializate în acest domeniu sunt: Japonia. capelan). în timpul ploilor se obŃine o recoltă de orez. Pacificul Central de Est (ton). prezintă două sezoane: unul secetos şi altul umed. SuprafeŃe mari ocupă plantele de câmp bogate în ulei. vestul Americii de Sud.a. zone maritime de mică adâncime. Principalele producŃii le obŃin: Danemarca. Chile. În aceste zone se practică mai multe forme de agricultură. Este o formă primitivă de cultivare a pământului. În sezonul secetos se pregăteşte un nou teren de cultură prin arderea ierburilor sau tăierea . sparide. nordică şi lat.

Aceasta este o agricultură extensivă. Frecvent. În anul următor (în sezonul umed). iar creşterea animalelor are o pondere redusă. Conturul terenului de cultură este imprecis. iar în a doua zonă se cultivă. zona sudaneză din Africa. Rwanda. este instabilă din punct de vedere ecologic. IrigaŃiile au permis extinderea culturilor şi a duratei de vegetaŃie (în sezonul uscat). Este o agricultură care a evoluat timp îndelungat. Se cultivă grâul. iar rezultatele sunt foarte bune (în Senegal. Domeniile de cultură sunt situate în Siria. Se găsesc vaste teritorii irigate în Egipt. întreaga activitate este subordonată obŃinerii orezului. terenul agricol este folosit la maximum. • Agricultura sedentară a zonelor tropicale uscate. terenurile vor fi cultivate. nuci de cocos. iar activitatea este exclusiv manuală. iar plantele cultivate sunt numeroase predominând. Micile domenii tropicale de cultură de tip oasis au o umiditate contrastantă şi suprafeŃe discontinui (deşertul Sahara. • Agricultura din zona mediteraneană. care refac rapid solul. zona subhimalaiană din Pundjab. În Asia musonică. • Agricultura de plantaŃie. Indusului şi în Asia Centrală fostă sovietică. temporar. valea mijlocie a Gangelui. soluŃia optimă. sunt cultivate plante pentru produse cu finalitate comercială: ananas. fundamentată pe baze ştiinŃifice şi de mare rentabilitate. asolamentele se fac cu rigoare pentru a proteja terenul de cultură. densitatea populaŃiei este mică. acest tip de agricultură se află în regres. Prezintă peisaje rurale bine definite şi se practică pe suprafeŃe mici în zonele montane din Togo. Pakistan. însă irigaŃiile moderne o fac competitivă. plantaŃiile ocupă regiunile de coastă şi cele cu acces lesnicios la mare (insule. creşterea necontrolată a presiunii umane asupra ecosistemelor naturale. peninsule. UnităŃile de prelucrare primară aparŃinând marilor companii industriale americane şi europene au stimulat culturile comerciale. Terenurile agricole sunt fixe. Asia Centrală fostă sovietică). Sri Lanka – în ceai. iar uneori apar crizele de supraproducŃie şi instabilitatea pieŃei de desfacere. piersicul. sau prin puŃurile de adâncime (Sahara). condimente şi arbori fructiferi. în afara irigaŃiilor din zona umedă tropicală. Acest tip de agricultură foloseşte forŃa de muncă salariată. cultura arahidelor permite exportul). Pe Terra. Sud-Est şi Est până la latitudinile zonei temperate reci din nordul Japoniei. Senegal şi Nigeria. totuşi. Deşi are o largă răspândire. • Agricultura bazată pe irigaŃii. Aceste terenuri se află în toată Asia Occidentală. legumele. De regulă. arteziene.a. plantaŃiile au dimensiuni sub 400 ha. Ecuador şi Guatemala – în banane ş. Terenul cultivat este dispus concentric în jurul aşezării rurale: în prima zonă se cultivă legume.pădurilor.a. forŃa de muncă este numeroasă. fibre textile de iută. Liban. Sistemul de cultură se bazează pe cultura orezului în Asia musonică. banane. subatlasul marocan. O caracteristică a acestui tip de agricultură este specializarea într-un număr restrâns de produse: Brazilia – în cafea. cereale. Podişul Deccan. aceasta a produs modificări importante în peisajele rurale. văile Amur-Daria şi Sîr-Daria. CerinŃele pentru produse agricole ale pieŃei europene au determinat . Exporturile deŃin o mare parte a producŃiei de plantaŃie. ProprietăŃile au dimensiuni mici şi foarte mici. Se practică în sudul Europei. istmuri). se folosesc tehnici ingenioase. Doar irigaŃiile pot suplini ploile insuficiente sau aproape inexistente. Camerun. legumele sau pomii fructiferi. terenurile prezentând o foarte slabă ocupare. Câmpia Mesopotamiei. Peisajul agricol este confuz: culturile agricole sunt dispuse în dezordine. are o largă extindere şi oferă ca produs principal orezul. fiind o porŃiune de savană sau de pădure ecuatorială. solul se epuizează repede. Agricultura de plantaŃie necesită investiŃii mari. Ghana şi Coasta de Fildeş – în cacao. maniocul. Presiunea demogra-fică asupra terenurilor este foarte mare. Sunt utilizate îngrăşăminte naturale. Sahara şi sudul MunŃilor Atlas. bananierul. cafea. definitive. pentru a se cultiva bum-bacul. iar producŃiile agricole mari asigură hrană pentru o populaŃie numeroasă. de fapt. cacao. o mare parte a terenurilor a trecut în domeniul agriculturii sedentare permanente – aceasta fiind. eroziunea şi deşertificarea. platoul iranian. arahide. Malaysia – în palmier de ulei şi cauciuc. sisal ş. se indivi-dualizează zonele irigate foarte secetoase. apoi devin domenii ale comunităŃii. trestie de zahăr. Parcelele cultivate de o familie aparŃin acesteia numai pe durata cultivării. Apa pentru irigaŃii provine din zonele muntoase sau (în oaze) din pânzele subterane. Câmpia Indusului. trestie de zahăr. A evoluat în ultimele decenii datorită unor programe de bonitare a terenurilor. porumbul. Agricultura irigată are o mare extindere în Asia tropicală şi musonică din Asia de Sud. tutun. cauciuc. orezăria este singurul element al peisajului rural. Hrăneşte mai bine de jumătate din populaŃia Terrei. împrejurimile MunŃi-lor Ahaggar. În aceste zone. banane. cafea.

• Agricultura intensivă – un sistem care dă producŃii mari pe unitatea de suprafaŃă şi de producŃie. . prin cerinŃele sale. Câmpia Română. mijloacele de transport. practicată în America de Nord. limitarea marii pro-prietăŃi prin reforme agrare şi adoptarea unor sisteme adecvate de producŃie agricolă. în afara tradiŃiei. Acest sistem este bine reprezentat în vestul Europei şi îmbină cultura plantelor cu creşterea animalelor (uneori. Creşterea ovinelor.în fostele Ńări socialiste. cereale. cireşe. a viŃei de vie. Se pot deosebi. cul-turi arbustive) se îmbină cu creşterea animalelor. în Toscana.a. legume ş. Amenajările agricole sunt adaptate condiŃiilor fizicoeconomico-geografice. Horticultura (practicată în condiŃiile particulare prin crearea polderelor încă în secolul al XIII-lea) este reprezentată prin legumicultură. viŃă de vie. peste 30% din producŃia de legume o dau serele. care ocupă terenuri vaste în toate regiunile interioare ale Spaniei. Ungaria. Australiei. porcinelor şi păsărilor (cel mai mare producător de ouă din Europa de Vest) completează tabloul complex al agriculturii olandeze. Australia. în cadrul acestui tip de agricultură. Andaluzia). pampasul Argentinei. şi Aquitaine. sau transhumant. căreia i se aso-ciază creşterea în regim sedentar. presupune. Utilizarea solului este completă. inclusiv aeronave. cu întinse culturi de cereale furajere. este tradiŃională. creşterea vacilor pentru lapte şi a păsărilor sunt legate structural de cerinŃele de origine urbană. Floricultura este reprezentată prin areale specifice şi aprovizionează marile oraşe europene. Câmpia Kubanului. a ovinelor. În cadrul acestui sistem se disting: a) sisteme policulturale. Creşte-rea vacilor pentru lapte. deşi poate fi considerată ca un segment al celei intensive. în regim industrial). c) sisteme horticole. Levantul spaniol). agricultura zonei preorăşe-neşti. o consacrare într-un anumit domeniu. Ucraina. Marea Câmpie Chineză. Câmpia Tisei ş. măslini şi viŃă de vie. a . asigură în scurt timp aprovizionarea pieŃelor. Lombardia. pomilor şi arbuştilor fructiferi. viŃă de vie. schimbările produse în anii ’90 şi-au pus amprenta asupra organizării şi productivităŃii agriculturii. nord-vestul Peninsulei Iberice. China. Recu-noscute pentru calitatea şi diversitatea lor sunt fructele olandeze: mere. fiind dominate de cultura cerealelor. b) sisteme policulturale de tip mediteranean (mai multe plante pe aceeaşi parcelă. Produsele agricole sunt drenate ritmic pentru acoperirea cerinŃelor cotidiene. două tipuri de sisteme de producŃie: – Sisteme de producŃie extensivă. CondiŃiile climatice şi de sol sunt diferite. Laptele este prelucrat în unităŃi mici locale. • Agricultura zonelor temperate se practică în preeriile din Canada şi SUA. inegale ca talie: pomi fructiferi. Pro-ducŃia are un nivel relativ scăzut. Culturile de zarzavaturi implică o specializare strictă marcată de o anumită tradiŃie (cultura verzei la Brezoaiele. pampasul Argentinei. peisajul rural este rezultatul ocupării rapide a terenurilor. căpşuni. câmpiile Rusiei Centrale. în stare proaspătă. datorită investiŃiilor suplimentare şi succesive în mijloace de producŃie. capital şi tehnologii industriale. Acest sistem se bazează pe cultura cerealelor. Două zone sunt emblematice pentru agricultura intensivă din Uniunea Europeană: Câmpia Padului. Provence. în zona polderelor vechi şi în provinciile litorale.modernizarea în plan tehnologic. • Agricultura specializată. Rusia.a. b) sisteme de producŃie agricolă bazate pe citrice. pere. determinând o specializare prin culturi variate. În Australia a fost promovată creşterea extensivă a ovinelor. Respectivele teritorii sunt slab populate şi subdezvoltate sub raport industrial. îndeosebi cu legume şi fructe. • Agricultura periurbană Oraşul modifică. a usturoiului la Dărăşti – în apropierea Bucureştiului. în Italia centrală şi sudică şi în Grecia. frecvent fără amenajări. dar în multe areale acestea se combină cu creşterea animalelor. obŃinându-se vestita brânză Gouda. dar cu unele diferenŃieri: . Toscana. în pampasul argentinian şi în Texas. asociate cu creşterea animalelor (Catalonia. zmeură şi struguri de seră. Sistemele de cul-tură sunt complexe. care însoŃesc plajele litorale (Peloponez. În cadrul acestui tip general de agricultură se disting: • Agricultura extensivă. terasele înalte ale Câmpiei Padului). România. prune. Olanda are o agricultură specializată în culturi horticole şi creşterea intensivă a bovinelor. – Sisteme productiviste pe suprafeŃe mai mici. iar agricultura beneficiază de maşini. Grecia nordică). Cultura acestora. a bovinelor. care au necesitat investiŃii mari şi cuprind: a) sisteme cerealiere sau de creştere a animalelor (Asturia. a ardeiului în apropiere de Arad. unde policultura (cereale.în America de Nord. pomi fructiferi.

policultură. impune o nouă constituire a par-celelor.este uşor adaptabilă la cerinŃele pieŃei urbane.muştarului în zona periurbană Dijon – FranŃa ş. . în general.pământul este parŃial folosit.are un randament scăzut.6. dar în toate situaŃiile se formează un peisaj agricol frac-Ńionat în parcele. ca un spaŃiu de producŃie. . . prin defrişări.nu utilizează îngrăşăminte şi solul se epuizează foarte repede. . specializate (viticultura). Agricultura primitivă cuprinde: • Agricultura itinerantă: . social-politici. • Agricultura tradiŃională are următoarele caracteristici: . carnea fiind asigurată prin pescuit şi vânat. agricul-tură modernă sau de piaŃă. de evaluare.poate fi întâlnită în pădurile ecuatoriale din bazinele fluviilor Zair şi Amazon. de regulă. dependentă de factorii naturali. de tipul grădinilor de zarzavat. în combinaŃie cu cerealele. permiŃând 3-4 pro-ducŃii pe an. se caracterizează prin: . – Agricultura preindustrială sau tradiŃională propriu-zisă. şi astăzi. În evoluŃia sa. motiv pentru care „câmpul de cultură” migrează spre noi terenuri obŃinute. În cadrul acestui tip general distingem: – Agricultura primitivă (arhaică) – agricultura itinerantă (migra-torie) şi păstoritul nomad.a.se practică pe suprafeŃe mari. autostrăzilor. O anume fragilitate a agriculturii periurbane este marcată de extinderea necontrolată a oraşului.este cea mai primitivă formă de exploatare a solului de către om. cât şi pentru citadini. care diminuează spaŃiul agricol. SpaŃiul rural este dominat de peisajul agricol specializat. semideşerturi (în zona tropicală) sau întinsele tundre ale Eurasiei şi Americii de Nord (nomadismul subpolar). amenajabil şi protejabil în interesul comun. EvoluŃia în timp şi spaŃiu a practicilor agricole Agricultura a fost practicată încă din neolitic. demografici şi tehnologici. . zonelor industriale. economici.valorifică păşunile slabe din stepele aride.foloseşte mijloace agricole rudimentare şi metode de lucru învechite. . datorită randamentului slab şi calităŃii mediocre a produselor obŃinute. .culturile au o productivitate redusă. . Urbanizarea accentuată a condus în numeroase state la conside-rarea spaŃiului periurban ca un bun comun atât pentru agricultori.uneltele de muncă sunt rudimentare.utilizează tehnologii avansate. Legumicultura periurbană.creşterea animalelor lipseşte. Cultu-rile agricole se pot face în câmp deschis.este specifică economiei autarhice. creşterea preŃurilor pentru transport.este cauza principală a subalimentării unor mase mari de oameni.). . aplică asolamente şi succesiunea corectă a elementelor fitotehnice. . . această activitate umană poate fi încadrată în două tipuri generale: agricultură tradiŃională sau de subzistenŃă. . America „indiană” şi parŃial în Europa. Asia. 11.depinde în mare măsură de condiŃiile naturale. . • Păstoritul nomad: . . în Africa. . îngrăşăminte.ocupă spaŃii mici. Fenomenul de revărsare urbană îm-pinge agricultorii cât mai departe.produce doar pentru necesităŃile familiei sau ale comunităŃii săteşti (scopul este de a asigura subzistenŃa). ea a asigurat şi asigură hrană pentru populaŃia umană şi materii prime pentru industrie. precum şi în zonele montane din Indochina şi Indonezia. cerealicultură (câmpurile nord-americane).

. Spania.populaŃie densă.populaŃie numeroasă ocupată. Cuprinde: • agricultura extensivă: . care apare insular în oazele din deşerturile Africii de Nord şi Asiei de Sud-Vest. Noua Zeelandă. oi.animalele sunt folositoare doar la tracŃiune. . Africa de Nord. mici. America Latină. .mecanizare şi chimizare avansată. .se practică în America de Nord.număr redus de produse agricole. uneori bovine în zona tropicală şi reni în zona subpolară. Sud-Est.într-un an se obŃin două-trei recolte. .investiŃii mari. .dispune de o bază materială avansată. . • cultura plantelor prin irigaŃii: .orezul se vinde pe piaŃa mondială. Noua Zeelandă. Grecia. subtipul din Asia de Est. . . Agricultura latifundiară: . – în zonele de contact dintre deşert şi savana africană. Sud-Estul Australiei. Orientul Apropiat şi Mijlociu.aplică sistemul ogor cu două.cuprinde două subtipuri: subtipul din Orientul Apropiat şi Mijlociu.se întâlneşte în America Latină. cu diferite culturi pe loturi mici sau foarte mici. Africa de Nord şi America.speciile de animale diferă în raport de zona geografică: cămile.proprietăŃi private întinse. .este răspândită în Orientul Mijlociu.predomină producŃia vegetală.. Africa de Sud. păstoritul are un caracter sedentar. • Agricultura specializată: . .este intensivă în Europa. Australia. Agricultura modernă sau de piaŃă: .caracterizează proprietăŃile mari. cu mari dispo-nibilităŃi la export. .cultura plantelor se îmbină cu creşterea animalelor. . • cultura plantelor fără irigaŃii: .se practică pe terenurile accidentate din sud-estul Asiei. După profilul agriculturii se disting următoarele subtipuri: .grad redus de intensivitate. la care se asociază creşterea animalelor. Nord-Estul SUA. . cirezile migrează doar în anotimpul uscat al anului.grad foarte ridicat de intensivitate.numai o parte a producŃiei este destinată pieŃei.predomină cultura cerealelor şi plantelor tehnice.se practică în Europa de Vest.este o agricultură mixtă. . trei tarlale.proprietăŃi. . Sicilia. . în general. Cuprinde trei tipuri majore: • Agricultura mixtă intensivă: .în proprietăŃile mari se lucrează în arendă. . . .presupune mari investiŃii pentru mecanizare şi chimizare. volumul mare al producŃiei. .o agricultură de tip grădinăresc. .investiŃii mai reduse de forŃă de muncă. .are mare extindere în zonele temperate şi extindere insulară în celelalte zone climatice. . Agricultura preindustrială sau tradiŃională propriu-zisă păstrează puternice rămăşiŃe feudale şi este proprie zonelor unde nu a pătruns industrializarea. .

sociale şi tehnicoeconomice. coexistând cu agricultura de subzistenŃă. pe bază de irigaŃii. Indonezia). căile de comunicaŃie).U. distingându-se în structura acestuia.• agricultura specializată în cultura grâului: în sudul Canadei.forŃă de muncă numeroasă. rezultată din sinteza părŃilor componente. • Peisajul rural. care trebuie să ocupe un spaŃiu important din teritoriul rural pentru a fi încadrat conceptului de peisaj agrar. inclusiv structurile de habitat. ulei de palmier. bumbac (Sudan). cacao. nord-vestul SUA. . banane. Peisajele rurale. Specificul înfăŃişării este dat de modul în care în teritoriu se manifestă interacŃiunea factorilor geografici caracteristici. trestie de zahăr (Africa de Est). . specifică unor regiuni din Canada. dimensiuni corelate cu potenŃialul agricol al teritoriului.produse destinate exclusiv exportului.A. Canada şi a ovinelor în Australia. peisaj de stepă). obiectivele istorice şi echipările care asigură legătura dintre habitat şi formele . spre deosebire de cel agrar. chiar mai mult decât alte activităŃi economice (aşezările omeneşti. cauciuc (India de Sud. peisaj agrar). dezvoltarea social-economică şi particularităŃile cadrului natural. utilizează temporar multe forŃe de muncă. . • agricultura specializată în creşterea animalelor: are la bază cultura plantelor şi cerealelor furajere. cafea. Peisajul agrar este rezultatul unei evoluŃii îndelungate. în primul rând. ananas (Malaysia. reprezintă o componentă a peisajului rural. • agricultura specializată în plante industriale. Sri Lanka). • agricultura cu plantaŃii: . precizează tipologiile fundamentale de utilizare agrară a teritoriului. peisajul agrar modifică profund peisajul natural. peisajele agrare şi regiunile agricole Conceptele de peisaj geografic. Baza peisajului agrar o constituie câmpul cultivat cu diferite plante (Ńarina). arahide (Africa de Vest). Conceptul de peisaj agrar are un conŃinut foarte larg. Permanent sau temporar. luată separat. . tutun. prin vegetaŃie specifică (peisaj de taiga. 11. ceai. .foloseşte tehnică avansată şi metode ştiinŃifice. este specializată în obŃinerea Agricultura de tranziŃie din fostele state socialiste din Eurasia: . Acestea generează forme specifice de organizare a spaŃiului agrar. • Peisajul agrar este expresia vizibilă a mediului ce îmbină caracteristicile de proprietate a terenurilor cu tradiŃia. peisaj cerealier). la care se adaugă aşezările umane (peisaj rural. în zona La Plata din America de Sud. în con-diŃii naturale. cunoscut sub denumirea de Fabrică de carne. peisaj vulcanic). bumbac (Coasta braziliană). unor produse cu mare căutare pe piaŃa mondială: cauciuc. parcelări cultivate sau înierbare şi amenajări tehnicorezidenŃiale pe care le comportă exploatările agrare. sud-estul şi sud-vestul Australiei.mecanizare şi chimizare modestă.potenŃial agricol mare. trestie de zahăr.proces de restructurare. . vestitul „corn-belt” din centrul S.randament mediu. banane. trestie de zahăr. peisaj urban) şi activităŃile economice (peisaj industrial. derivate din gradul de favorabilitate al solurilor şi din nivelul de dezvoltare a forŃelor de producŃie şi a tehnicilor agricole.este dezvoltată în zonele tropicale şi mai rar subtropicale. are trăsături proprii pe care fiecare parte. secondată de creşterea bovinelor în SUA. variabile în timp şi spaŃiu şi îmbracă forme deosebite după domeniul de civilizaŃie în care a apărut şi s-a dezvoltat. trestie de zahăr. prin modul de utilizare a terenurilor (peisaj viticol.7. Deci. • agricultura specializată în producŃia de fructe şi legume: în California şi Florida (SUA). în tranziŃie spre economia de piaŃă. înglobează atribu-tele acestuia. SUA şi Australia (bumbac. prin elementele sale productive. un peisaj geografic se individualizează prin forme de relief caracteristice (peisaj alpin. „cotton belt” în SUA). peisaj agrar şi peisaj rural • Peisajul geografic este expresia vizibilă a mediului (geografic) într-o porŃiune de pe suprafaŃa terestră. amenajările turistice. Peisajul agrar reflectă întregul comportament uman faŃă de ogor. nu le-a avut. cafea.

tutunul. Polonia. porumbul. cât şi lată. • Regiunea agricolă cerealieră a zonelor temperate Succesiunea celor patru anotimpuri se exprimă şi în sistemul complex de utilizare agricolă. în Canada. dar tendinŃa se constată şi în societăŃile rurale din Africa şi estul SUA. ce determină următoarele tipuri principale de peisaj agricol. în subre-giunea musonică sunt caracteristice sezonul uscat şi cel umed. formele secundare de prelucrare a resur-selor funciare implantate în mediile rurale etc.). utilizarea mozaicală a terenurilor. dar se regăsesc la limitele moşiei. plantele pentru nutreŃ. alături de cele trei elemente menŃionate. . porumb. un rol deosebit îl au organizarea socială. subregiunea mediteraneană (cu două anotimpuri. O largă răspândire are acest peisaj în zonele joase. • Regiunea agricolă subtropicală cuprinde două subregiuni: mediteraneană şi musonică. asolamentele obligatorii pe cele trei fâşii au tendinŃa să dispară. Ungaria. Peisajul rural tradiŃional este. iar pe alocuri şi nomadismul. leguminoasele. se cultivă orz. perpendiculară pe drum. bumbac şi curmale. cu aşezări dispersate. pentru plante tehnice şi pentru plante furajere). Sunt cultivate: grâul. Germania etc. terasare. veri călduroase şi uscate. secara. ovăzul. CivilizaŃia industrială. culturi în sere şi solarii a creat o complexitate a profilului agricol în plan teritorial. introducând o etajare climatică altitudinală cu implicaŃii în utilizarea terenurilor. • Regiunea agricolă aridă permite practicarea agriculturii numai în perimetre irigate (în lungul apelor curgătoare şi în oaze). a produs modificări fundamentale în peisajul rural atât în fizionomia şi funcŃionalitatea aşezărilor rurale. Austria – parŃial. de câmpie ale Europei (FranŃa. cât şi în structura economiei rurale. porumbul. Pomicul-tura (plante citrice) şi viticultura dau nota predominantă. declanşată la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. mai mult sau mai puŃin. fondul forestier. Peisajul agricol Deşi există numeroase tipuri de peisaje agricole. ele au fost definite prin predominarea unui anumit tip de folosinŃă a terenului. secară. forma de proprietate.). România etc. Belgia. orzul. łara Galilor. soia ş. calificarea forŃei de muncă. În conturarea peisajelor agricole.). În economia agricolă a acestei regiuni sunt incluse culturile cerealiere. forma ordonată a parcelelor per-pendiculare pe reŃeaua drumurilor de exploatare sau paralele cu acestea. • Peisajul câmpurilor deschise este caracterizat de absenŃa împrejmuirilor. Aceste regiuni agricole prezintă o mare diversitate teritorială şi funcŃională. meiul. o moşte-nire a epocilor trecute. O diversificare terito-rială o imprimă relieful. ScoŃia. păşunile naturale şi creşterea animalelor. Predo-mină păşunile naturale. Anzii bolivieni.a. O varietate a acestui tip de peisaj o formează exploataŃiile liniare – de la fiecare casă (aşezată în lungul unei străzi) porneşte o parcelă atât alungită. La limitele acestei regiuni se practică creşterea animalelor. O altă caracteristică (azi din ce în ce mai rară) o constituie repartiŃia celor trei asolamente: pentru cereale. cartofi în mod insular. Pădurile au fost eliminate de pe câmpurile cultivate.. Caracteristică acestui peisaj (numit campagne şi mai ales openfield) este dispersia exploataŃiilor în numeroase par-cele. Progresele ştiinŃifice au permis constituirea unor tipuri de peisaje rurale caracteristice: peisajul câmpurilor închise. gradul de industrializare şi urbanizare etc.productive.). în general. morfologia agricolă şi sistemul de cultură. despăduririle şi crearea unui nou mod de viaŃă. Germania. Tipul de peisaj menŃionat îl întâlnim în zona polderelor europene. În ultima vreme. orz etc. porumb. tehnica de cultură. progresele industriei şi ale civilizaŃiei umane. se cultivă: orezul. se cultivă orez. deter-minând stabilitatea aşezărilor rurale. ierni blânde şi umede) se ca-racterizează prin marea extensiune a culturilor irigate (orez şi bumbac) şi a culturilor de câmp fără irigaŃie (grâu. dintre acestea şi pieŃele de desfacere (căile de comunicaŃie. Irlanda de Nord etc. peisajul câmpurilor deschise – aşezările rurale apar grupate. care favorizează creşterea animalelor (de tip industrial şi nomad). ele au câteva elemente fundamentale comune: aşezarea umană. bumbacul. extinderea terenurilor agricole. ovăz. alteori cu predominanŃa pajiştilor naturale (łările Nordice. RevoluŃia agricolă s-a declanşat cu zece milenii în urmă. Peisajele rurale s-au construit în decursul timpului în raport cu dezvoltarea ştiinŃei şi a tehnicii. urmate de culturile de plante de nutreŃ. mei. • Regiunea agricolă subpolară are o suprafaŃă restrânsă. IntervenŃia antropică prin irigaŃie. a arborilor în câmp. orz.

iar Malaysia este specializată în monocultura arborelui de cauciuc. Irlandei. .produce pentru piaŃa oraşului apropiat. • Peisajul agricol puternic specializat reprezintă o formă superioară a economiei de piaŃă. Suediei. a trestiei de zahăr şi pe istmul central-american sunt specifice plantaŃiile de bananieri. hipermecanizate.unitatea de exploatare este grădina de zarzavat. • Peisajul agricol din zona musonului asiatic se caracterizează prin cultura orezului.se obŃin trei-patru recolte pe an. FranŃa. Datorită creşterii numerice a populaŃiei. bazinului Amazonului. iar întoarcerea agricultorilor se face după 20-25 de ani – timp în care solul îşi recapătă fertilitatea. iar producŃia este destinată consumului propriu. • Folosindu-vă de Anuarul statistic al României. trestiei de zahăr. sorgul ş. exerciŃii. Terenul din jurul aşezării umane a fost defrişat. se află grâul. Peisajul este bazat pe monocultură. depinde în mare măsură de cerinŃele şi variaŃiile pieŃii internaŃionale. Masivului Central Francez. O altă caracteristică a sa este prezenŃa unor exploataŃii imense. ori apare o împrejmuire cu pietre sau bolovani. după recoltare. . vestului Danemarcei. unde predomină păşunile naturale. cu randa-ment redus.• Peisajul câmpurilor cultivate închise (bocage pays d’enclos) este caracteristic regiunilor cu grad relativ ridicat de fragmentare a reliefului. În SUA s-au conturat câte o centură (belt) pentru cultura grâului. reprezentaŃi grafic: . În Assam este specifică monocultura ceaiului. cultivarea s-a făcut doi-trei ani. insulelor periferice ale Indoneziei. ActivităŃile agricole se efectuează manual. a unor unităŃi de prelucrare a produselor). Marii Britanii. meiul. Fiecare parcelă este împrejmuită cu un rambleu construit din pământ. deoarece. ca a doua cultură. deşi se folosesc anumite avantaje pedoclimatice. . • Peisajul agricol periurban este determinat de proximitatea unui oraş. Are o serie de caracteristici: . Acest peisaj este caracteristic faŃadei atlantice a Europei. În Brazilia. Este o agricultură subzistenŃială. se remarcă frecvenŃa agroteraselor şi o imensitate de spaŃii neproductive. • Peisajul agricol itinerant este specific zonei ecuatoriale. Finlandei. tropi-cale şi subtropicale umede a Africii. deasupra căruia a fost plantat un gard de tufişuri sau arbori. suprafeŃele cultivate sunt reduse. aplicaŃii • Care sunt şi cum influenŃează agricultura factorii naturali? • CartaŃi principalele zone de cultură a grâului. care produc pentru export. dar este fragil. Este rezultatul profilării agricole şi cuprinde mari suprafeŃe de teren.tehnica agricolă este extrem de perfecŃionată.a. în societate şi mediu • Structura culturilor vegetale şi repartiŃia fiecărei culturi în raport de condiŃiile fizicogeografice • PrecizaŃi structura zootehniei în raport de condiŃiile naturale • CăutaŃi pe hărŃile speciale repartiŃia creşterii principalelor gru-pe de animale Întrebări. iar exploataŃia este părăsită în momentul în care recoltele scad. trecându-se la o agricultură permanentă (sub influenŃa pieŃelor de desfacere din apropiere. porumbul. Metoda de studiu • IdentificaŃi implicaŃiile agriculturii în economie. în Antile. alături de care. distingându-se prin specializare de alte peisaje. Terenurile cultivate sunt foarte puternic parcelate. Consumul familial se bazează pe importul de produse din alte regiuni. Belgia). Marea Britanie. . iar în unele locuri a fost total lichidată. porumbului şi bumbacului. nord-vestului Spaniei. această perioadă s-a redus. forŃa de muncă fiind numeroasă şi ieftină. are o suprafaŃă mică. de regulă. Terenul părăsit este năpădit de vegetaŃia naturală. plantaŃiile de arbuşti de cafea sunt centrate pe ferme uriaşe de sute de hectare. În ultimul timp se manifestă tendinŃa de a cultiva terenurile din spaŃiul urban cu plante cu port mic (SUA. viŃei de vie.producŃia este axată pe legume.

Avantajele şi dezavantajele economice ale monoculturii şi policulturii 12. Conservarea resurselor agricole 17. pag. Editura FundaŃiei România de Mâine. Negoescu Bebe. Cândea Melinda. pag. Plante cultivate pentru băuturi nealcoolice şi reconfortante 6. 272-280. Bucureşti. Hrănirea celor subnutriŃi şi a celor supraalimentaŃi 3. pag. Curs de geografie economică mondială. 1994. I. 70-90. conceptul de securitate alimentară 14. Geografie economică.. GEOGRAFIA SERVICIILOR 12. ProtecŃia pescuitului oceanic Bibliografie 1. Plante cultivate pentru obŃinerea stupefiantelor şi halucinogenelor 4. 2001. Bucureşti. Elemente de geografie economică mondială. Nicu. producŃiei agricole şi consumului de calorii pe locuitor în ultimii ani. Vlăsceanu Gh. Agricultura de tranziŃie 13. – evoluŃia populaŃiei. Politici şi structuri agrare vest-europene 15. 5. din Europa. 2000. Editura Meteora Press. Agricultura sedentară din zonele tropicale uscate 10. 2000. ConstanŃa. Erdeli George. Dragoş Frăsineanu. – evoluŃia producŃiei agricole cerealiere în comparaŃie cu anul 1990. 32-51. 4. Braghină Cristian. în general. Rolul ştiinŃei şi cercetărilor genetice în dezvoltarea agriculturii 8. Presiunea demografică asupra spaŃiului de hrană 16. 24-31. Clasificarea plantelor cultivate 7. Editura FundaŃiei România de Mâine. Conceptul geografic de servicii . 7-17.1. Ion Florin. Mihăilescu Vasile Nicoară. 2. • CaracterizaŃi agricultura de plantaŃie. Isbăşoiu Constantin. Bucureşti. pag. Foametea. Geografia agriculturii.– modul de utilizare a terenurilor din România şi. 318-413. 199-211. Plante cultivate pentru uleiuri volatile 5. problemă globală. 12. Sursele de apă şi agricultura 2. 18-49. 3. vol. partea I – Agricultura. • Care sunt caracteristicile agriculturii specializate? Teme pentru referate 1. 176-222. Creşterea animalelor şi producŃia animalieră în Ńările dezvoltate 9. 1999. Editura Universitatea Bucureşti. RepartiŃia teritorială a agriculturii bazate pe irigaŃii 11. Editura Ex-Ponto. Aur I. Geografie economică mondială.

În întreaga lume. în afa-ceri. TerŃiali-zarea nu trebuie confundată cu creşterea exagerată a serviciilor neproductive. Calculatoarele au preluat o parte din activităŃile personalului băncilor. Creşterea exagerată a populaŃiei ocupate în servicii. transport. întreŃi-nere. Banca Europeană de InvestiŃii. . mai ales a serviciilor. fenomen încă specific fostelor Ńări socialiste sau slab dezvoltate. ci este expresia unei stări de instabilitate. precum Banca Mondială19. Bursele de valori nu sunt specializate. Fenomenul este determinat de creşterea productivităŃii în domeniul industrial. răspunde de politica cursului de schimb şi administrează rezervele valutare. Dintre organismele financiar-bancare internaŃionale. În structura serviciilor sunt cuprinse următoarele categorii: . calculatoarele „vânează” timpii morŃi. constituie un semn al intrării în era postin-dustrială. AsociaŃia pentru Dezvoltare InternaŃională. Banca este o instituŃie financiară publică sau privată. Un rol important în derularea tranzacŃiilor internaŃionale îl au bursele de mărfuri18. 18 Bursa – loc unde se negociază în permanenŃă mărfuri sau valori imobiliare. ca şi pentru soia.serviciile profesionale (consultanŃă juridică. co-merŃ etc. numeroase persoane plecate din cauza sărăciei şi a foametei din mediul rural se stabilesc în conditii precare în oraşe. unde practică o serie de activităŃi ocazionale: comerŃ ambulant. studierea şi testarea pieŃei (marketing)). care disponibilizează o importantă forŃă de muncă. acordarea de credite şi efectuarea unor operaŃiuni de comision). Chicago Boar of Trade (CBOT) este prima bursă mondială pentru cereale în general. permit retragerea instantanee a fon-durilor depuse sau conturi la termen (ce sunt blocate pe o anumită pe-rioadă) cu dobândă mare. la care se adaugă extinderea schimburilor internaŃionale implicând serviciile de consultanŃă şi informare pentru întreprinderi. caracterizate printro industrie performantă şi o populaŃie cu un standard de viaŃă ridicat.).)16 Ponderea mare a serviciilor este specifică societăŃilor postindus-triale (terŃializate)17. gestionarea de fonduri. de credit (specializate în acordarea de împru-muturi garantate cu bunuri imobiliare etc. formarea specialiştilor. zinc). îngrijirea copiilor şi a bolnavilor etc. Banca centrală. Există două tipuri de burse: burse de mărfuri şi burse de valori. . FranŃa. au apărut codificarea. recreere şi educaŃie. London Metal Exchange (LME) fixează zilnic preŃul a şase metale (cupru. Banca Euro-peană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD). apoi de ridi-carea nivelului de viaŃă şi de educaŃie. 12. cu excepŃia bunurilor materiale. Cele mai multe burse func-Ńionează în SUA. Fondul InternaŃional pentru Dezvoltarea Agricul-turii. 17 TerŃializarea economiei – procesul de creştere a ponderii sectorului terŃiar. CorporaŃia Financiară InternaŃională. Scopul acestui organism este sprijinirea Ńărilor . nu reprezintă un semn al expansiunii economice. Organismele bancare internaŃionale. plumb. în Ńările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare. cositor. servicii domestice sau personale etc. Bursa din Frankfurt am Main şi Bursa din Paris. AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare ş. Marea Britanie. Fondul Monetar InternaŃional20. pentru grâu în particular.1.serviciile pentru consumul personal (reparaŃii. menŃio-năm: Banca Mondială. nichel. pe lângă dreptul de emisie monetară. medicale. Serviciile cu scop comercial • Băncile. împru-muturi. AsociaŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor.a. cu capital de stat.1.). privat sau mixt. Formele de cooperare internaŃională cuprind şi cumpărarea şi vânzarea de licenŃe pentru realizarea unor produse. cumpărări şi plăŃi. Băncile intră în concurenŃă şi îşi diversifică serviciile.Serviciile sunt activităŃi economice care oferă indivizilor şi co-munităŃii valori de întrebuinŃare. necesare satisfacerii nevoilor umane. măsoară producŃia şi productivitatea etc. învestite de stat cu dreptul de emisiune monetară). Mai importante sunt: Wall Street din New York. Germania. aptă din punct de vedere financiar să apeleze la asemenea prestaŃii.serviciile cu scop comercial (bănci. Bursele de mărfuri sunt relativ specializate. financiară. Fondul Monetar InternaŃional(FMI). Banca InternaŃio-nală pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD). 19 Banca Mondială – sistem financiar format din BIRD. de învăŃământ). comerciale (specializate în păstrarea tempo-rară a capitalurilor disponibile. Banca Europeana pentru Reconstructie şi Dezvoltare21. prezente în toate metropolele lumii. celelalte servicii sunt grupate în această temă. International Stock Exchange din Londra. Sistemul bancar cuprinde băncile centrale. specializată în comerŃul cu bani. sau cele comerciale menŃionate contribuie la globa-lizarea 16 Dacă transporturile. curăŃenie. Kabuto Cho din Tokyo. asigurări. aluminiu. Băncile oferă clienŃilor posibilităŃi diverse de plasare: conturi curente sau depozite la vedere. Se numesc astfel fiindcă valorile mobiliare (acŃiuni şi obli-gaŃiuni) se schimbă şi sunt cotate. băncile cunosc o evoluŃie rapidă şi o concentrare avansată. care multiplică serviciile de sănătate. verificarea listingurilor. Băncile sunt de emisiune. supervi-zează activitatea celorlalte bănci. acordarea de asistenŃă comercială (consulting). turismul şi comerŃul – servicii cu o pondere uriaşă în economia mondială – sunt tratate separat.

GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) a fost înlocuit cu OrganizaŃia Mondială a ComerŃului. • ActivităŃile terŃiare din mediul rural sunt efectuate prin mici unităŃi profilate în: comerŃ în detaliu. unde comerŃul şi alte activităŃi economice beneficiază de scutirea de taxe vamale şi restricŃii cantitative.2. aprovizionarea navelor cu combustibil şi alimente. precum şi ale aeroporturilor. veniturile din licenŃe. apoi la Singapore şi Bangkok. comerŃ cu automobile. lucrările de proiectare şi cercetare. tipărirea cărŃilor şi materialelor de reclamă. Serviciile profesionale Acest tip de servicii are o structură complexă şi este asigurat de lucrători independenŃi sau de salariaŃii unor unităŃi: • Unele servicii sunt asigurate de întreprinderi prin cabinetele de contabilitate şi gestiune. reparaŃii etc. băcăniile (chiar şi la în curs de dezvoltare prin acordarea de ajutoare financiare pentru reducerea datoriei externe şi prin asigurarea asistenŃei tehnice de specialitate. întreprinderile fac apel la societăŃi specializate (de pază. Circa ¾ din valoarea exporturilor mondiale se efectuează de către Uniunea Europeană. comerŃul invi-zibil reprezintă un tip de comerŃ format din importuri şi exporturi de servicii. în Toscana şi Livorno. gospodărirea şi controlul tehnic general asupra construcŃiilor.relaŃiilor economice internaŃionale şi obligă Ńările să participe la schimburile comerciale şi de valori intelectuale. circulaŃia turistică. împreună cu SUA şi Japonia. Există un comerŃ exterior (între state) şi un comerŃ interior (în cadrul unei Ńări). indiferent de forma în care acestea s-ar realiza. lucrările de montaj şi de construcŃii. . din brevete etc. fondată în 1991. Unor solicitări frecvente răspund brutăriile. veni-turile din investiŃii (directe sau în portofoliu). care urmăreşte cooperarea monetară dintre Ńări. În import şi export mai sunt cuprinse şi serviciile de natură productivă: patentele. brevete. incluzând toate tipurile de transport. exportul de mărfuri de origine naŃională.3. călătoriile în străinătate ale reziden-Ńilor şi călătoriile străinilor în Ńara respectivă în scopuri turistice sau profesionale. curăŃenie etc. încă din secolul al XVI-lea. de apariŃie a unor noi pieŃe. Ca un semn al mondializării economiei au apărut zonele libere – spaŃii situate de obicei în zonele portuare. • ComerŃul cu servicii este o parte a activităŃii de comerŃ prin care se realizează tranzacŃii în domeniile asigurărilor. 20 Fondul Monetar InternaŃional – organizaŃie financiară internaŃională cu sediul la Washington. • Alteori. al cărei obiectiv principal îl con-stituie înlăturarea barierelor din calea comerŃului internaŃional. ComerŃul are drept scop schimbul de bunuri prin ope-raŃiuni de vânzare-cumpărare. În prezent se manifestă tendinŃa de creştere a ponderii Ńărilor dezvoltate în exporturile mondiale. finanŃe. Primele zone libere au apărut în porturi. 12. 12. corectarea dezechilibrelor balanŃelor de plăŃi ale Ńărilor membre. veniturile din investiŃii. creşterea comerŃului mondial. cafenele. De la 1 ianuarie 1995. În unele Ńări. comerŃul „invizibil” constituie o sursă principală de venit. precum şi acordarea de împrumuturi financiare. ComerŃul internaŃional (mondial) cuprinde totalitatea tranzacŃiilor de bunuri economice pe ansamblul Ńărilor lumii. dreptului la li-cenŃă. precum şi exportul de mărfuri importate. ComerŃul exterior include toate bunurile economice care se schimbă între o Ńară şi alte Ńări şi constă în: importul direct de mărfuri pentru consum.). zonele libere au constituit un factor care a contribuit la apariŃia unor concentrări industriale. drepturi de autor. delegarea specialiştilor pentru pregătirea tehnică a cadrelor. cabinetele de consultanŃă juridică şi fiscale. aeriene şi terestre (inclusiv reparaŃiile executate la mijloacele de transport străine).1. În cadrul acestuia. comunicaŃii şi turism.1. Pentru unele Ńări. întreŃinerea spaŃiilor verzi. precum şi prin societăŃile de inginerie. declarate pentru consumul intern. care constă din importul şi exportul de servicii şi include: tran-sporturile navale. serviciile financiare şi de asigurare. cu scopul de a acorda împrumuturi şi asistenŃă pentru restructurarea economică a Ńărilor din Europa Centrală şi de Est. licenŃele „know-how”. O componentă a comerŃului exterior o constituie comerŃul invi-zibil. Schimburile internaŃionale de mărfuri cuprind: comerŃul cu produse de bază şi comerŃul cu produse finite. 21 Banca Europeană pentru Reconstructie şi Dezvoltare (BERD) – organizaŃie financiară cu sediul la Londra.

circulaŃia bunurilor materiale. muzee. Luxemburg 106. în Londra. .un număr mic de locuitori). lungimea căilor ferate este de 1. îşi menŃin importanŃa datorită următoarelor lor avantaje: capacitate.favorizează apropierea între aşezările umane. înfiinŃarea unor teatre. conductele. siguranŃă în exploatare. navale.4. Marea Britanie.4. căile rutiere. FranŃa. au fost electrificate. după cum prezenŃa metrourilor sau a trenurilor de suprafaŃă în zona marilor aglomeraŃii urbane rezolvă în mare măsură transportul călătorilor către locurile de muncă. iar în cel al transpor-turilor navale: transporturile navale interioare (fluviale. străzile Harley şi Wimpole. altele s-au dublat. precum şi desfacerea şi redistribuirea produselor în centrele corespunzatoare.3. Transporturile feroviare. conductele. łările cu suprafeŃe mari dispun de reŃele feroviare cu lungimi considerabile (tabelul 26). oameni. s-a modernizat materialul rulant.asigură buna desfăşurare a producŃiei în industrie şi agricultură. A. de relief muntos. În domeniul transporturilor terestre sunt incluse: căile ferate. dictată de numărul şi cerinŃele populaŃiei. Ńări şi continente. în competiŃia cu alte tipuri de transport. ComerŃul cu servicii este concentrat în Ńările puternic industrializate (SUA.600. Sectorul terŃiar asigură circa 75% din Produsul Intern Brut al Ńărilor membre ale UE.1. densitatea lor fiind. transporturile navale maritime. Spre exemplu. a oamenilor şi a informaŃiei. se repartizează pe întregul teritoriu.000 km. Deficitul rural este mai mare în ceea ce priveşte activităŃile specifice urbane: transporturi. viteză. prelungirea perioadei şcolare ş. Reducerea progresivă a orarului de lucru. . Italia. În ultimele decenii. anumite servicii sunt concentrate în cartiere sau străzi bine determinate (aşa sunt. Japonia). Asia de Sud şi de Sud-Est. Clasificarea transporturilor Mediul în care sunt amplasate căile de comunicaŃie a determinat diferenŃierea transporturilor în: terestre. având o repartiŃie inegală. liniile de înaltă tensiune. sau în cadrul marilor servicii specializate din metropola regională. au fost construite multe linii în zonele greu accesibile. au stimulat diversificarea serviciilor culturale (editarea de cărŃi. face posibilă exploatarea resurselor.a. şi nu societăŃii. Australia şi Africa. transporturile urbane. Dezvoltarea economică a unei Ńări şi cea a economiei mondiale. în Asia de Sud-Vest. telecomuni-caŃii. Asia. unde numărul mare al medicilor care şi-au instalat cabinete. • Serviciile mai rare destinate indivizilor. asigurări etc. Structura globală a schimburilor cu servicii este relativ echilibrată: transporturi – 24% din exporturi şi 31% din importurile totale. Deosebirile în privinŃa dotării cu căi ferate ies în evidenŃă din analiza densităŃii (exprimată prin lungimea liniilor la 1. telecomunicaŃiile şi comunicaŃiile spaŃiale). în inte-riorul oraşelor. nu pot fi concepute fără transporturi. în general. s-a extins reŃeaua de căi ferate în Ńările Euro-pei Centrale şi de Est. se concentrează în marile aglomerări. Geografia transporturilor Rolul transporturilor: . SUA 20. face din acestea areale ale serviciilor medicale). pe canale şi lacustre). . aeriene. speciale (categorie în care intră transporturile urbane. agenŃii financiare. fapt ce reflectă în mare măsură nivelul de dezvoltare economică. de deşert. generalizarea conce-diilor. În prezent. Africa şi Australia au densităŃi reduse).0.a.scoate din izolare Ńări şi zone situate la distanŃe mari. în condiŃii climatice dificile. 12. UE deŃine 44% din exporturile mondiale de servicii şi 42% din importurile totale de servicii. Tabelul 26 . expoziŃii ş.facilitează legăturile între regiunile cu materii prime şi cele în care acestea se prelucrează. PrezenŃa trenurilor în regiuni geografice relativ izolate. America de Sud. de care oamenii au nevoie în mod curent.000 km2): Ńările europene au valori mari (Germania 114.) 12. în China. ComerŃul mondial cu servicii este deosebit de variat. Germania. majoritatea servi-ciilor farmaciştilor şi specialiştilor în medicină se află în oraşe. Serviciile pentru consumul personal curent Această categorie de servicii. turism – 32% din exporturi şi 31% din importurile mondiale de servicii.2. America Latină. care deŃin ½ din expor-turile mondiale.

. adeseori străbat masive muntoase. lacuri.524 mm.Timi-şoara.căile ferate construite în subteran. China. în zonele montane.000 63. Spania. Australia. în Japonia.6 60.căi ferate cu un ecartament de 1676 mm. .302 km.). aici fiind incluse liniile de metrou. Mongoliei şi Chinei. . Transaustra-lianul.800 51.200 19.8 49. prin tunele (tabelul 27).deservesc mari obiective industriale. Paris-Amiens-Lille.435 mm) în Ńările europene. Tabelul 27 Tuneluri feroviare de mari dimensiuni Denumirea Seikan (Japonia) Eurotunel (Franta-Marea Britanie) Daishimizu (Japonia) Simplon (Elvetia-Italia) Apenini (Italia) Saint-Gothard (Elvetia) Anul intrării în funcŃiune 1989 1994 1982 1905 1934 1882 Lungime(m) 53.căi ferate cu ecartament mic (700 – 1. Ucrainei.căile ferate suspendate pe anumite porŃiuni.. .000 39. magistrala Transafricană ş.căi ferate cu ecartament de 1.căi ferate magistrale cu importanŃă deosebită pentru circulaŃia naŃională şi internaŃională (Transsiberianul – 9. • După ecartamentul căii ferate (distanŃa dintre şine): .căile ferate construite la suprafaŃa solului.7 Densitatea reŃelei de cale ferată (km/1000 km2) Total electrificată % 20 0.căi ferate normale (ecartament 1. Madrid-Valencia. specifice Spaniei. Trenuri de mare viteză circulă în FranŃa (TGV). Lyon-Avignon-Marsilia etc.ReŃeaua căilor ferate Lungimea reŃelei în funcŃiune electrificată Km % 8. reali-zându-se deja trasee cu viteze superioare (270 km/h.8 1.căi ferate de importanŃă naŃională (Bucureşti – Craiova. pe trei tronsoane.9 87. în Germania (Hanovra-Würzburg.500 22.2 4. • După intensitatea traficului de călători şi de mărfuri: . Indiei.ComentaŃi datele cuprinse în tabelul 26.000 43. Marea Britanie.200 mm).).003 . Mannheim-Stuttgart).3 łara SUA Rusia Canada Germania FranŃa 1 cifre rotunjite ExerciŃii: .8 7. . . Belgia. specifice Rusiei. . pe magistrala Paris-Lyon (409 km sunt parcurşi în 2 ore şi 20 de minute). sectoarele de tuneluri feroviare şi căile ferate din galeriile exploatărilor miniere.506 15.1 114.2 61.4 28.80001 0. strâmtori etc.ExplicaŃi factorii care au influenŃat datele cuprinse în acest tabel. . altele vor circula în Coreea de Sud.4 33.. Moscova-Sankt Petersburg etc. asiatice şi africane. Transandinul. Căile ferate se pot clasifica după mai multe criterii: • După particularităŃile mediului geografic: . între Omya şi Morioka).6 2.4 46.823 18.căi ferate secundare .a.000 48. fluvii. Americii de Nord şi Americii de Sud.

. B. • În România. . iar cei de pasageri au fluxuri puternice pe trasee din Japonia.3 3. reŃeaua feroviară are o lungime de 11.) 46 3.ExerciŃii: . Tabelul 28 Cele mai mari tuneluri rutiere Denumirea Saint-Gothard (ElveŃia) Tirol (Austria-ElveŃia) Frejus (FranŃa-Italia) Mont Blanc (FranŃa-Italia) Transandin (Chile) Grand Saint-Bernard (Italia-ElveŃia) Data intrării în funcŃiune 1985 1978 1980 1965 1980 1964 Lungimea (m) 16.330 m în Tibet.Ce legături rutiere facilitează aceste tuneluri? CirculaŃia rutieră se intensifică tot mai mult.ComentaŃi localizarea acestor tunele feroviare. China. în Italia.ComentaŃi localizarea tunelelor rutiere.800 m în MunŃii Anzi. ulterior.0 3.km. iar a autostrăzilor. Japonia. peste 85000 km. numărul autovehiculelor depăşeşte 600 de milioane (tabelul 29). Italia. tuneluri pe uscat şi în zonele submarine. primele autostrăzi au fost construite în Marea Britanie. FranŃa. Pentru înlesnirea legăturilor rutiere s-au construit mari poduri.0 23.600 8. între insulele japoneze şi între insulele Noii Zeelande. 4.000 6.000 12. FranŃa. 33% fiind electrificată.3 4. s-au construit tuneluri rutiere (tabelul 28). Lungimea totală a drumurilor modernizate depăşeşte 15 mil.300 km.895 11. poduri suspendate.Ce avantaje a adus construcŃia tunelelor? • Un alt mijloc de transport feroviar este ferry-boat-ul. India.0 cifre rotunjite – ComentaŃi datele din tabelul 29. Germania.770 m în MunŃii Alpi). Cele mai mari densităŃi rutiere sunt în Germania. Legăturile prin acest mijloc sunt frecvente între Marea Britanie şi continent.880 14. • CurenŃii de transport de mărfuri sunt orientaŃi mai ales pe liniile magistrale. Marea Britanie.000 ExerciŃii: . dar sistemul de îmbrăcăminte asfaltică a fost introdus abia la începutul secolului al XIX-lea în Marea Britanie..0 3. ele au fost modernizate. 2. . astăzi. între Ńările din Scandinavia. Tabelul 29 Parcul de autovehicule la începutul anului 2000 łara SUA Germania Japonia Italia Marea Britanie FranŃa Canada * Autovehicule particulare (mil. multe trasee se află în zonele muntoase la mari altitudini (5. Când traseele nu au mai putut fi continuate cu serpentine. Transporturile rutiere Drumurile sunt cunoscute din Antichitate.) 150 39 39 30 24 24 14 Autovehicule utilitare (mil. .

Marile porturi au o reŃea de cheiuri şi dane.Europoort Rotterdam. Marile Lacuri – Sf.a. Zona Golfului Persic. Rosario – cereale). România are o reŃea rutieră de 72834 km. Mississippi (SUA). Marea Britanie. New Orleans.). în funcŃie de adâncimea şenalului navigabil. LaurenŃiu.porturi petroliere (Corpus Cristi.sunt transporturile cele mai ieftine. Buenos Aires.După destinaŃia traficului. urmat de Mangalia şi Sulina. Constituie cele mai rapide mijloace de transport. căile rutiere se clasifică în: . . porturile se încadrează în două mari categorii: . între Ńările vest-europene şi SUA. principalul port maritim este ConstanŃa. canale şi lacuri se face cu şlepuri şi vase de tonaje diferite. Coreea de Sud şi coasta pacifică a SUA. urmată de Europa (Germania. Alexandria. numită Panameri-cana. . New York. ca sisteme naŃionale. din Alaska până la Puerto Montt în Chile. Sydney. Dunăre. Karachi.porturi mineraliere (Narvik). şi Rhinul. C. Un trafic intens se realizează în Asia de Sud-Est. FranŃa. precum şi pe canalele din Belgia (canalul Albert – porturile Bruxelles. Kharg).porturi specializate în traficul anumitor mărfuri. o autostradă (1972. Italia). ConstanŃa. Los Angeles. În Europa. cu excepŃia incintelor portuare. Tamisa. Valparaiso. care face legătura Rhin – Main – Dunăre). cherestea). regionale şi de interes local. Rhin. Quebec. Boston. Acapulco). urmat de Pacificul de Nord. Gdansk. Hong Kong. .000 km). . iar un trafic mai redus pe fluviile Colorado şi Sacramento. Zona Golfului Mexic. Germania (Canalul European între Bamberg şi Kelheim. . iar în Asia cele mai multe autostrăzi sunt în Japonia. . . canalul Erie.depind de regimul climatic şi sunt mai lente. Singapore.a. Arabia Saudită ş. După specificul lor. Gand). China. produse agricole. Londra. canalul Welland prin lacul Ontario. Densitatea maximă a rutelor maritime este în Atlanticul de Nord. Oulu).autostrăzi. spaŃii de depozitare. Yokohama.şosele continentale şi transcontinentale.drumuri naŃionale. Pireu. . . Osaka. Volga ş. se află în construcŃie autostrada Bucureşti – ConstanŃa. Cele mai importante sisteme de navigaŃie sunt: Volga (Rusia).a. . În România. Tokyo. Alte şosele străbat Amazonia şi Sahara. Cea mai lungă şosea din lume (15. trece prin vestul continentelor nord şi sud american. navigaŃia fluvială se face pe: Sena. Cape Town ş. Dunărea. România (canalul Dunăre – Marea Neagră) ş. de 114 km). • Transporturile maritime Avantaje: .a. ca sisteme internaŃionale. maşini. folosesc traseul cel mai scurt între două puncte de destinaŃie. Dezavantaje: . instalaŃii de încăr-care – descărcare. pot îmbarca cele mai mari şi voluminoase produse. . Olanda (canalele Amsterdam – Rhin.porturi turistice (Miami. America de Nord (SUA şi Canada) deŃine cea mai mare reŃea de autostrăzi. sudul Africii. Utrecht etc..porturi cu trafic complex . Japonia). Transporturile navale • Transporturile fluviale NavigaŃia pe fluvii. se disting sistemul Mississippi (SUA) şi afluenŃii acestuia. Shanghai. .porturi carbonifere (Cardiff). por-turile Amsterdam.deŃin ponderea principală în transporturile de mărfuri între con-tinente (petrol. Transporturile aeriene. nu necesită amenajări deosebite.porturi de expediere a masei lemnoase (Arhangelsk. D. cu rute între Japonia. În America de Nord.porturi pescăreşti (în Islanda. Oder-Elba. unităŃi de reparaŃii sau şantiere navale.porturi de produse agricole (Santos-cafea. minereuri.

comunicaŃii cu ajutorul sateliŃilor şi alte programe sunt necesare mari investiŃii şi o tehnologie pe care. ActivităŃile aerospaŃiale constituie un domeniu în care se remarcă SUA. SUA. ReŃele dense de transport turistic prin cablu au: ElveŃia. Alte companii aeriene care se înscriu între marii operatori de trafic aerian sunt: British Airways (Marea Britanie). telescaun. se află în MunŃii Bucegi.). JAL (Japan Airlines). teleferic. China. Pentru cercetarea resurselor. iar pentru curse charter. cel de la ConstanŃa (Mihail Kogălniceanu). Airbus 310. US Airways. Brazilia ş. Europa de Vest şi sudul SUA. TWA. American. Austria. Tabelul 30 Cele mai mari aeroporturi din lume Aeroportul Chicago (O’Hare International) Atlanta (Hartsfield International) Dallas (Fort Worth Airport) Los Angeles International London Heathrow Tokyo . trans-portul de valori şi medicamente. turistică etc. cea mai mare concentrare de telescaune şi teleca-bine. În afara aeroportului interna-Ńional Otopeni se folosesc. sau între terminalele portuare şi interiorul continentului. SAS (liniile scandinave).) şi 35 de aeroporturi cu un trafic de peste 1 milion de pasageri. Air France (FranŃa). fiind situate tot mai departe de oraşe.000 KV) sau în mediul urban prin linii subte-rane de joasă tensiune (sub 25 KV). FranŃa. Japonia. Marea Britanie.CondiŃiile meteorologice exercită o influenŃă puternică asupra lor şi – datorită tehnologiilor de vârf utilizate. Se clasifică după volumul traficului anual de pasageri. . Germania. • Transportul energiei electrice se face prin linii aeriene de înaltă tensiune (400 – 1. trei companii aeriene (TAROM. • Transportul prin cablu se face în scopuri industriale (funicu-lare forestiere.Kimpo Miami Total pasageri anual (media ultimilor 4 ani în milioane). Alaska ş. Boeing 707. coletării. Aeroporturile sunt punctele de convergenŃă ale navigaŃiei aeriene. nordul Africii. în prezent. În România. KAL (Coreea de Sud). Alitalia. LAR şi ROMAVIA). Tu-154.a. pentru a le feri de poluarea fonică. Aeroflot (Rusia). SUA deŃine o vastă reŃea de linii aeriene interne şi internaŃionale coordonată de 10 companii (Delta. între care primele patru aeroporturi ale lumii (tabelul 30). de escală tehnică. Italia. asigură complexele operaŃiuni de zbor. pentru escală în relaŃii internaŃionale. România are o flotă aeriană alcătuită din aparate Boeing 737. miniere). cantităŃii mari de combustibil consumate şi personalului cu înaltă specializare şi pre-gătire – sunt cele mai scumpe. după destinaŃie (internaŃionale. numai Ńările amintite o deŃin. DensităŃi mai mari sunt în zona Golfului Persic. Se folosesc cu prioritate în traficul de pasageri. Japonia. Transporturile speciale şi telecomunicaŃiile În această categorie sunt cuprinse: • Transportul prin conducte al petrolului (denumite oleoducte sau pipe-line-uri) se realizează între centrele de extracŃie şi cele de prelucrare. iar cea mai impresionantă realizare este „gazoductul siberian”.). Lufthansa (Germania). teleski. ATR 42. Rusia. sau turistice de tip telecabină. cifre rotunjite 70 64 60 58 56 47 40 39 35 34 – LocalizaŃi aeroporturile din tabelul 30. Bac 1-11. naŃionale. locale etc.Haneda San Francisco International Frankfurt pe Main Seul .a. • Gazoductele asigură transportul gazelor naturale. după tipul operaŃiilor (de pasageri. de escală. aeroportul Timişoara. FranŃa.

. în raport cu natura resurselor exploatate în acest scop. între cerere şi ofertă. în concedii şi vacanŃe sau în zile de sărbătoare. nivelul de cultură şi educaŃie. unele mese şi . • Emisiunile de radiofuziune încep în 1920 la Pittsburg. care constă în călătoria în afara locului de domiciliu stabil. Dacă în 1929 se transmit.factorii psihosociali se manifestă. după gradul de pregătire a activităŃii. După numărul participanŃilor. în 1929 în România şi evoluează de la cele cu modulaŃie în amplitudine la cele modulate în frecvenŃă până la recepŃia stereofonică de calitate. . şi posibilităŃi de valorificare turistică a unor areale şi zone prin dezvoltarea bazei materiale. este mult mai amplu şi mai complex. primele imagini în culori. Geografia turismului Turismul este o ramură a economiei care imprimă unor teritorii sau localităŃi un anumit specific. ca o cursă între soli-citări şi potenŃialul turistic. Unii economişti reduc turismul la serviciile oferite turiştilor şi la profitul realizat. de regulă. cultural. expus riscurilor nu consti-tuie un element de atracŃie turistică. prin sensibilitate faŃă de oferta turistică şi calitatea serviciilor. ca element principal al mediului geografic. în scopul odihnei. În prezent se află în funcŃiune sistemul digital şi se lucrează la realizarea televiziunii de înaltă definiŃie. NBS. creşterea longevităŃii. SocietăŃile de televiziune cu cea mai largă acoperire sunt cele americane: CNN. • SocietăŃile WWW ( World Wide Web. rezultă că 50% din motivaŃiile turistice sunt legate de condiŃiile naturale. distingem: turismul organizat. sau NET) reprezintă cea mai complexă şi ramificată posibilitate de schimb de informaŃii prin folosirea computerelor personale. turismul semiorganizat (se programează doar cazarea. dar fenomenul turistic. 12. • Emisiunile de televiziune se realizează în perioada interbelică. CBS. Un cadru natural degradat. există: turism individual şi turism în grup.factorii politici interni şi externi influenŃează turismul. complex (de recreere şi refacere a sănătăŃii. inclusiv servicii turistice. de către laboratoarele Bell. de recreere şi informare). poate fi: turism de scurtă durată (1-3 zile).factorul demografic se manifestă prin numărul şi dinamica populaŃiei. ABC. o parte a convorbirilor intercontinentale sunt preluate de sateliŃii artificiali. denumit şi Internet. turism de distanŃă medie (în interiorul Ńării). după distanŃă se individualizează: turism de distanŃă mică (în zona periurbană).factori permanenŃi şi conjuncturali. . care evoluează la nivel continental şi intercontinental (cabluri submarine). După durată. dar şi un fenomen spaŃial. . turismul este nemijlocit influenŃat de: . turismul este considerat un barometru al situaŃiei politice dintr-o Ńară). în principal.factorii de natură geoecologică influenŃează dezvoltarea turis-mului. Activitatea turistică se manifestă. După zona de provenienŃă. . Tipurile de turism În funcŃie de scop se disting următoarele tipuri de turism: de recreere. iar in ultimii ani se dezvoltă telefonia mobilă (celulară). care aparŃine de Ente Nationale Italiano del Turismo (ENIT). Factorii care determină şi contribuie la dezvoltarea turismului Factorii cauzali şi de influenŃare a fenomenului turistic sunt gru-paŃi astfel: . În esenŃă. în fapt. în perioada postbelică televiziunea dobândeşte o largă răspândire. . . ponderea populaŃiei urbane.• ReŃelele telefonice au debutat la mijlocul secolului precedent prin linii telegrafice. turism de durată medie (perioada unui concediu) şi turism de lungă durată (peste 30 zile).3. Aceste tipuri de turism îmbracă mai multe forme de desfăşurare. Din 1960. cunoaşterii sau pentru satisfacerea unor dorinŃe. turism de distanŃă mare (în afara graniŃelor). poluat.factori acceleratori sau cu efect negativ.factorii economici – dezvoltarea economică a unei Ńări creează condiŃii ca locuitorii ei să solicite mai multe servicii de toate catego-riile. curativ (de îngrijire a sănătăŃii). favori-zându-l sau afectându-l (de cele mai multe ori.factorii de atracŃie (cei care asigură motivaŃiile turistice). apare cablul cu fibră optică.factori subiectivi şi obiectivi. iar restul de alte motive. dintr-un sondaj al Centrului de documentare. modifi-cări în structura socio-profesională. circa 25% de valorile cultural-istorice. apoi telefonice. se individualizează: turism intern (autohton sau naŃional) şi turism internaŃional.

OrganizaŃia Mondială a Turismului a stabilit 12 mari regiuni turistice: • Europa Central-Nordică.a. turismul rutier (cicloturismul. turismul cu motocicletele.. Val d’Isère. se diferenŃiază: turismul de masă (practicat de persoane cu venituri nu prea ridicate) şi turismul particular (practicat de persoane cu venituri mari). Helsinki. Pallanza.a. Syofok (din jurul lacului Balaton. centrele turistice (Grenoble. Ungaria). VeneŃia. Breuil. Bologna. Hamburg. ambarcaŃiuni cu vâsle. Escorial). pentru odihnă şi tratament. iar în Spania: obiectivele din comunităŃile autonome Andaluzia (Granada. Columbia. Austria. în FranŃa – Parisul. Haga. După mijlocul de transport. pescuitul sportiv. zona Marilor Lacuri. dar care include şi turismul profesional desfăşurat. hiber-nal) şi turismul de circumstanŃă (de scurtă durată. MunŃii Stâncoşi. monumentele istorice şi de artă din Copenhaga. Interlaken (în ElveŃia). de sejur. Marianske Lazne (din Cehia). Garmish-Partenkirchen. • America de Nord. regiunea Bucegi – Valea Prahovei). partea de nord-est. Costa Dorada. Sevilla. gradul de echipare turistică. turismul de sporturi de iarnă. competiŃii sportive etc. oraşele Veracruz. Germania. Obersdorf (în Germania). turismul grupei mature (practică un turism polivalent) şi turismul grupei vârstnice (practică îndeosebi un turism curativ). Kitzbühel (în Austria). turismul de cură balneară (practicat în staŃiu-nile cu izvoare minerale şi termale). insulele Bahamas. Rostock (în Germania). estival. . MenŃionăm amenajările turistice ale rivierelor italiene (Golful VeneŃia. turismul aerian (cu elicopterele.. Slovenia fac parte din această regiune. care cuprinde ca subtipuri: turismul de drumeŃie. UnităŃile taxonomice sunt: regiunile turistice (regiunea Alpilor Francezi. Montreux. Milano. ElveŃia. obiectivele şi punctele turistice amenajate (cascada Niagara. turismul naval (cu plute. turismul feroviar (călătorii în circuit). Obiectivele turistice sunt grupate aici pe coasta pacifică. Chamonix. Puerto Rico. Tampere. riviera „sardă”. se diferenŃiază: turismul grupei tinere (elevi. care concentrează 1/3 din circulaŃia turistică internaŃională. Gand. După modul în care se desfăşoară. polarizând cea mai mare parte a turismului montan european şi chiar de pe glob. Ottawa – capitala Ńării. studenŃi. cele din FranŃa (Côte D’Azur). Bruges. turism în localităŃile turistice şi turism în staŃiunile turistice. zonele turistice (Mont Blanc. Ontario.). FranŃa. alpinismul). Insulele Baleare (în Spania). în Mexic. Saint Moritz. Amsterdam. Toledo. Fonyod. distingem: turism în punctele turistice. aşa numitele oraşe de artă. Meribel (în FranŃa). litoral. În Italia sunt vestite oraşelemuzeu: Roma. cir-culaŃia turistică şi alte criterii. „palermitană”. arhipelagul Hawaii. După vârsta turiştilor. Malmö. Cordoba). • Litoralul mediteranean european şi al Atlanticului de Est cuprinde 1/3 din fluxul turistic internaŃional. Utrecht (în Olanda). Costa Blanca. deltaplanele).LaurenŃiu. reŃin atenŃia monumentele civilizaŃiilor precolumbiene (în partea centrală). Peru şi Venezuela. valea Fluviului Sf. autoturismele şi autocarele). Grenoble. per-soane oficiale aflate în vizită). Italia. se remarcă: turismul continuu (tot timpul anului). Tot în această regiune se află renumitele staŃiuni turistice şi de cură balneară Karlovy Vary. Jamaica. Megeve. castelele de pe valea Loarei. Baveno. FlorenŃa. Guadalajara. Ciudad de Mexico (cu monumente din perioada colonială). Golful Napoli. cură climaterică). centrul Castiliei (Madrid. turismul sezonier (montan. Costa Brava. riviera di Ponente). cadrul natural pitoresc al Ńărilor scandinave. principalele zone turistice sunt: provinciile Quebec. expoziŃii. turismul climateric subalpin şi alpin. Oslo. În această regiune sunt renumite staŃiunile montane alpine: Vale d’Aosta. Gdansk (în Polonia). Davos. precum şi în Brazilia. peştera Postojna.vizitarea unor obiective importante. Bruxelles (în Belgia). iar ca formă dominantă de turism se remarcă aceea de sejur pentru odihnă şi tratament. Verona etc. în rest program individual la alegere) şi turismul neorganizat (participanŃii au libertatea alegerii călătoriei şi sejurului). Cortina d’Ampezzo). După criteriul social. parcurile naŃionale. nave fluviale. Forma dominantă o constituie turismul de odihnă şi tratament. Innsbruck. Bremen. După regiunea de destinaŃie. Val d′Isère. zona preriilor ş. În raport de potenŃialul turistic şi de serviciile turistice asigurate. Puebla. canionul Colorado). În Canada. generat de festiva-luri artistice. Cortina d’Ampezzo (în Italia). sportivi. Ca forme dominante se practică turismul cultural. turismul balnear maritim (practicat pentru cura heliomarină. Marile regiuni turistice ale lumii În raport de potenŃialul turistic. care practică un turism de recreere). Göteborg. Tirol). • America Centrală şi de Sud. de oamenii de ştiinŃă. care exercită o puternică atracŃie turistică: Szczecin. cele mai cunoscute tipuri de turism sunt: turismul montan şi turismul de sporturi de iarnă. nave maritime de croazieră). MunŃii Coastei. se individua-lizează: turismul pedestru (include turismul cinegetic. O circulaŃie turistică mai puternică există în Cuba. Stockholm. Basel. băi de mare.. staŃiunile balneoclimaterice (Tampico. turismul de vânătoare sau safari. Acapulco de Juarez ş.

predomină turismul cultural.Ńări de recepŃie (Italia.Ńări emitente şi de recepŃie (Marea Britanie. cel mai adesea între localitatea de reşedinŃă (considerată zona emiŃătoare) şi locul ales pentru satisfacerea necesităŃilor recreativ-curative (zona receptoare). După fluxurile şi veniturile din turism. Filipine şi Indonezia. Suedia. Japonia. . care au fluxuri aproximativ egale. Germania. Danemarca).MunŃii Banatului. • CSI are un potenŃial turistic variat. după numărul turiştilor şi veniturile încasate. Pe Ńări. . Marea Britanie şi Italia. iar forma turistică domi-nantă este turismul cultural şi balneoclimateric. . ElveŃia). pe primele locuri se situează: SUA.Ńări de tranzit (Ungaria. Europa deŃine 2/3 din numărul turiştilor internaŃionali sosiŃi. care au masive intrări de turişti şi dobândesc venituri mari din turism. tradiŃii.Ńări emitente (Israel. cele două Corei.CarpaŃii Orientali. PARTEA A II-A GEOGRAFIE POLITICĂ UNIVERSALĂ 22 CirculaŃie turistică – deplasarea persoanelor cu diferite mijloace de transport din localitatea de domiciliu spre diferite obiective turistice. în care fluxul celor ce pleacă este mai mare decât al celor ce vin. • China şi Indochina se remarcă prin bogăŃia monumentelor istorice şi arhitectonice. folclor. Spania. . predomină turismul cultural. Noua Zeelandă şi insulele Oceaniei. . • Alte regiuni şi zone turistice se află în Africa. . Fluxurile turistice23 reprezintă indicatori obiectivi ai gradului de valorificare turistică. de afaceri şi festivalier. • India şi Ńările din zona Golfului prezintă numeroase şi diversi-ficate obiective istorice şi arhitectonice.Ńări de tranzit şi de recepŃie (Belgia.Litoralul Mării Negre şi Delta Dunării. SUA). Ńările se pot clasifica astfel: . CirculaŃia turistică Nivelul de valorificare a potenŃialului turistic se exprimă prin circulaŃia turistică22. Austria. Regiunile turistice ale României sunt: . Polonia). iar America. . FranŃa. . Se estimează la 3 miliarde de persoane pe an numărul turiştilor. Australia. circa 16%. 23 Flux turistic – deplasarea vizitatorilor dintr-un loc în altul. Spania.MunŃii Apuseni. . FranŃa. artă.CarpaŃii Meridionali. Norvegia).• În Extremul Orient se găsesc bogate vestigii istorice şi arhi-tectonice în Japonia.

.

Primele încercări de abordare a problematicii geografiei politice Deşi această disciplină s-a individualizat şi consolidat în cadrul geografiei umane în secolul precedent. În Asia. nu se înşeală. Herodot (485-420 î. în sfera „cunoaşterii interzise”25). a conflictelor militare. a avântului economic. diferenŃierile (uneori fundamentale) în interpretarea evenimentelor şi acŃiunilor. a luptelor pentru pieŃe de desfacere şi a conflagraŃiilor mondiale. este forŃa tainică ce călăuzeşte comunitatea naŃională şi care o împinge la acŃiune. unui stat. DicŃionar de geografia populaŃiei. etnocentrismul. Geograful grec Strabon (64 î.H. deosebi-rile dintre dominantele ideatice.1. preocupările pentru cunoaşte-rea şi evaluarea raporturilor dintre aspectele politice şi mediul geo-grafic au existat încă din Comuna Primitivă de la formarea ginŃilor şi triburilor şi s-au amplificat în urma apariŃiei statelor.H).1.). pag.) evidenŃiază rolul climatului şi al configuraŃiei terenului pentru operaŃiunile militare. susŃinea că Ńara lui are un climat ideal.VI î. pag. preistoria geografiei politice se derula lent în Europa. fiindcă în opera sa sunt delimitate şi comparate diferite forme de guvernământ. al poziŃiei geografice în viaŃa popoarelor. Filosoful grec Aristotel (383-322 î. Primele încercări de abordare scrisă a problematicii geografiei politice aparŃin filosofilor. Platon (428-348 î. scria: „Vom vedea că înfăŃişarea şi felul de gândire al oamenilor corespund în cele mai multe cazuri naturii Ńinutului”26. GEOGRAFIA POLITICĂ DE LA APARIłIE PÂNĂ LA ABORDĂRILE ACTUALE 1. aşezărilor umane şi geografie economică. conflictele mai mult sau mai puŃin latente. culturală şi politică. Sun Tsu (sec. Decalajul în timp dintre diferitele culturi şi civilizaŃii. Ionica Soare. istoricilor şi geografilor din Grecia antică şi din Imperiul roman. a marilor desco-periri geografice.H. 25 Nicu I. mai ales după 1980. I.-20 d. apă şi locuri. Bacău.H. în „Buletin ŞtiinŃific”. modul nedrept în care au fost trasate unele frontiere. Hippocrate (460-377 î. preocu-pările de geografie politică revin în spaŃiul public şi cel ştiinŃific într-o manieră din ce în ce mai insistentă. în cartea Despre aer.H.) a acordat în opera sa o mare atenŃie rolului climatului în modelarea comportamentului uman şi a susŃinut că un stat se află într-o poziŃie ideală când are puŃine ieşiri la mare şi dispune de o populaŃie numeroasă. instinctele naŃionale24. Dacă. dar atrăgea atenŃia că oamenii modifică mediul geografic. Instinctul naŃional apare totdeauna când sunt în cumpănă interesele esenŃiale ale unei comunităŃi. . abilităŃile şi inteligenŃa facto-rilor politici. se fac referiri la relaŃiile dintre mediul geografic şi activitatea politică. în înŃelegerea schimbărilor.H. în lucrarea Descrierea Pământului. A analizat rolul climatului. Necesitatea studiului geopoliticii. vir-tualităŃile mediului geografic. o anumită perioadă. a susŃinut că relieful trebuie să fie un obstacol pentru invadatori şi să ofere posibilităŃi de evacuare a cetăŃii-stat în caz de pericol. proprii indivizilor unei naŃiuni. fie naŃionalitate.Aur. 1997. politicile economice ale unor state. în lumea arabă se readuceau la lumină scrierile civilizaŃiei greceşti şi se elaborau lucrări de valoare. la luptă şi o însufleŃeşte ca să-şi îndeplinească idealul. Totuşi. 197). strămutarea unor popoare. fie naŃiune. ToŃi reprezentanŃii culturii elene considerau Grecia locul cel mai bun pentru dezvoltarea econo-mică. în Evul Mediu.) a efectuat observaŃii pri-vind raporturile dintre geografie şi politică. necondiŃionate.) este considerat şi „părintele politicii”. 29-32. 2001. Istoricul şi filosoful 24 Instinct naŃional – complex de reflexe înnăscute. căci este elementul conservator şi apărător al organismului naŃionalităŃii şi al naŃiunii care deşteaptă constiinŃele adormite şi biciuieşte voinŃele ce şovăiesc (V. Colegiul Ferdinand I. natura unor înŃelegeri secrete dintre state şi alte motivaŃii (mai ales în secolul al XX-lea) – toate acestea au determinat o anumită întârziere în conturarea obiectului şi a metodelor de cercetare şi în cristalizarea conŃinutului acestei ştiinŃe (în Ńările foste socialiste se manifestă chiar o rămânere în urmă datorită aruncării acesteia.H.Cucu.

vieŃii sociale. se considera că politica externă a Ńării ar trebui să urmărească unirea Ńărilor Europei Centrale. Problematica influenŃei mediului natural asupra activităŃii poli-tice a dominat gândirea geografilor şi scriitorilor din mediile acade-mice până în secolul al XIX-lea. politica de stat şi nivelul exploatării resurselor. Curentul pangermanic avea ca obiective res-tabilirea sentimentului naŃional german. geopolitica şi geostrategia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la al doilea război mondial Adevăratul fondator al geografiei politice (concept şi metodo-logi) este Friederik Ratzel (1844-1904). unirea germanilor de pretu-tindeni în cadrul unor frontiere naturale. iar Karl Ritter (1779-1859) susŃinea că Dumnezeu a creat omul în cadrul unui mediu de unde nu este nici o scăpare. iar analiza societăŃii a efectuat-o prin intermediul unor viziuni biologizante. Jean Bodin (1536 – 1596) susŃinea că relieful creează diferenŃe în plan psiho-social: aşezarea pe litoral dezvoltă anumite calităŃi. Olandei şi Danemarcei). aprecia căile navigabile ca factor favorizant al comerŃului şi războiului. Portugaliei. comunităŃilor. ideile Renaşterii şi ale iluminismului au căpătat unele trăsături specifice. A acordat o atenŃie prioritară climei şi a susŃinut că mediul natural deter-mină forma de guvernare a societăŃii. Ritter considera că mediul Europei face ca popoarele ei să fie mai puternice şi mai civilizate decât popoarele care trăiesc în cadrul natural al Africii şi Asiei. În viziunea lui Henrich von Bülow (1757-1807). Geografia politică. considerat întemeietorul geografiei politice.3.Abd-al Rahman Ibn-Khaldun a avansat conceptul ciclicităŃii statelor. acorda climei un rol decisiv în viaŃa oamenilor şi în determinarea formelor de guvernare. Charles Montesquieu (1689-1755). Acest curent a găsit sprijin în ideile economistului Friedrich List (1789-1846). În Germania. în lucrarea Spiritul legilor (1748). consacrată istoriei universale. Acesta. teoriei geografiei politice. Geografia politică din perioada de tranziŃie spre civilizaŃia industrială şi epoca marilor descoperiri geografice până la jumătatea secolului al XIX-lea În secolele XIV-XVI are loc tranziŃia spre civilizaŃia industrială. dar proiectul n-a mai fost realizat. Austria ar fi trebuit să devină o putere danubiană. deschiderea unei căi spre Golful Persic. graniŃele statelor balcanice erau considerate obstacole artificiale etc. În timpul Renaşterii se pun bazele studiului experimental al naturii. iar descoperirile geografice pregătesc terenul pentru declanşarea confruntărilor de putere dintre Spania şi Portugalia (are loc prima împărŃire politico-economică a lumii între cele două Ńări). Alexander von Humboldt (1769-1859) – creatorul geografiei moderne – a surprins relaŃiile dintre me-diul natural. geografiei politice. pornindu-se de la aceste pre-mise. colonizarea Ńărilor slave. 1. Jean Bodin ar putea fi considerat un precursor al geopoliticii. Opinia sa era că mediul favorizează îndeosebi poporul german. începe lupta pentru dominaŃia economică a lumii. 1. afirma că între factorii geografici şi manifestările politice există o relaŃie nemijlocită. activitatea şi formele statului. FranŃei. are loc constituirea imperiilor coloniale ale Spaniei. iar germanii să ajungă la gurile Dunării şi Marea Neagră. apar premise ale mondializării economiei. şi a treia. statului şi puterii politice. a fost zoolog. în tinereŃe. Angliei. William Petty (1624-1687). în sud-est – penetrarea „economică spre Dardanele”. era necesară unirea Germaniei cu Italia. apariŃia industriei manufacturiere şi dezvoltarea comerŃului. a supus analizei influenŃa exercitată de mediul geografic asupra oamenilor. iar aşezarea în interiorul continentelor stimulează dezvoltarea altora. fapt care conduce la formarea statelor naŃionale. a doua.2. iar spre vest să se extindă în Belgia şi Olanda şi să organizeze nordul Europei. în est până la Elba şi Oder. Anne Robert Jacques Turgot (1727-1781) a elaborat o schiŃă de lucrare intitulată Geografia politică (1750) pe care o proiectase să cuprindă trei părŃi: prima. în America Centrală şi de Sud. Filosoful Fichte (1762-1814) susŃinea că poporul german ar poseda germenele perfectibilităŃii umane şi că acestuia i-ar reveni misiunea mesianică de a înfăptui Imperiul RaŃiunii. are loc procesul de centralizare politică. tranziŃie însoŃită de asemenea fenomene precum: mişcarea populaŃiei de la sate la oraşe. al LibertăŃii şi al Dumnezeirii. care concepea expansiunea germană spre vest şi nord (cu anexarea Belgiei. Olandei. List vorbea chiar de o expansiune a Germaniei în Asia Mică.. . s-a preocupat de studiul mărimii ideale a populaŃiei şi teritoriului statelor şi de localizarea lor.

geografia politică avea ca obiect de studiu. ele urmau să înceteze cu totul de a mai exista. Paul Vidal de la Blache. 3) statele se extind prin asimilarea sau absorbŃia mutaŃiilor politice având o importanŃă mai redusă. o realitate biologică. Megalostatismul trebuia să învingă peste tot. 30 Ibidem. Ratzel foloseşte două concepte de bază: spaŃiul şi poziŃia.”28 În concepŃia lui Ratzel. Editura Politică. şi peste tot microsta-tismul trebuia să dispară. activitatea comercială. A. Geografii francezi au evitat frecvent termenul de geopolitică. 6) primul impuls pentru extinderea teritoriului este dat din afară.a). Ratzel consideră simŃul spaŃiului ca pe o calitate înnăscută. Bucureşti. an I.a. pretenŃiile doctrinare ale lui Ratzel au fost contestate de şcoala franceză de geografie politică (prin reprezen-tanŃii săi. Mai întâi. teritoriile cele mai bogate. Moeller van den Bruck (1876-1925). populaŃii.9-10. În acest sens. Ratzel stabileşte şapte „legi de expansiune” a statelor: 1) întinderea statelor sporeşte o dată cu progresul culturii acestora. iar incitarea la agresiune contra altor state va lua forme aberante în timpul regimului hitlerist. o Ńară prin aceea că-şi măreşte teritoriul. Ion Conea. Jean Brunhes. Dacă nici acesta nu mai ajunge. statul. desigur. 5) extensia spaŃială a statului se realizează prin absorbŃia regiu-nilor importante pentru proiectele sale – litoral maritim. este ca un izvor din care se reîmprospătează sentimentul naŃional. concentrarea crescândă a statelor urmează un drum fatal şi ineluctabil. decade şi piere în legătură cu anumite împrejurări fizice: rasa. iar în al doilea rând forŃă şi în al treilea rând tot forŃă”30 Ratzel şi-a desfăşurat activitatea ştiintifică în perioada de apariŃie şi dezvoltare a imperiului german şi a politicii sale agresive. în măsură să decidă soarta statelor. cucerirea. Invazia militară. „Sociologia Româ-nească”. producŃia. Statele mari trebuia să crească şi mai mult. sub numele de geografie politică se înŃelegea o înşirare de suprafeŃe ale statelor şi provinciilor. Friedrich Naumann (1860-1919). au întocmit chiar proiecte expan-sioniste care presupuneau folosirea forŃei. Întrucât unui popor în creştere îi trebuie teritoriu nou. clima etc. Geopolitica şi structura obiectului. considerându-se un adevărat patriot. de prezenŃa unei civilizaŃii inferioare. contribuŃiile sale la elaborarea geogra-fiei politice nu pot fi. deşi a susŃinut unele teze respinse ulterior de gândirea ştiinŃifică. 4) frontierea este un organ situat la periferia statului şi care prin amplasarea sa materializează creşterea. el creşte peste marginile Ńării. cele mijlocii trebuia zdrobite de cele mari. împărŃiri administrative. formele plastice ale scoarŃei. simŃul spaŃiului este mai accentuat – fapt ce le garantează puterea. Heinrich von Treitschke sublinia: „politica este în primul rând forŃă. Geografia politică (1897). André Cheradame ş. forŃa şi schimbările teritoriale ale statului. nici cele la trezirea interesului pentru geopolitică. În fundamentarea teoriei sale despre stat. ideile lui Ratzel despre mărimea teritorială nu se confirmă. Editura Politică. cum sunt ideologia. ignorate. forme de guvern… şi alte amănunte fără spirit geografic.Dintre lucrările sale menŃionăm: Antropogeografia (1877). Jacques Ancel. creşte. „Până la Ratzel. Critica geopoliticii germane. mărimea spaŃiului ocupat (ca primă condiŃie de exprimare a puterii unui stat) şi avantajul poziŃiei ar explica particularităŃile istoriei sale politice. statul. 1960. 1937. dar care se manifestă în intensităŃi diferite. trofeele fiind adeseori părŃi din teritoriul acestora…”)27. atunci poporul năvăleşte în afară şi apar toate acele forme ale creşterii spaŃiale … aceasta este coloni-zarea externă. nr. pentru sine şi pentru stat. Pentru Ratzel. discipolii săi.. puterea eforturilor de prozelitism. ultima fiind opera sa principală. Critica geopoliticii germane. 1960.”29 Din punct de vedere ştiinŃific. independenŃa şi perenitatea. 2) creşterea spaŃială a statelor este un însoŃitor al altor mani-festări ale dezvoltării lor. pământul care încă n-a fost ocupat: aceasta este colonizarea internă. el valorifică în interior. Ratzel afirma: „Un popor creşte prin aceea că-şi măreşte numărul. de graniŃe. 29 Günter Hayden. 7) tendinŃa generală de asimilare sau de absorbŃie a naŃiunilor mai slabe se autoîntreŃine prin înglobarea de noi teritorii. ca orice organism. Bucureşti. utilizând sintagma geografie umană (ei au abordat raporturile dintre geografie şi politică din unghiul de vedere al 27 28 Günter Hayden. Ratzel considera spaŃiul ca o forŃă politică în sine care decide soarta statelor („…este de natura statelor să se dezvolte în întrecere cu statele vecine. Heinrich von Treitschke ş. cât despre cele mici. La popoarele mari. Ratzel considera spaŃiul ca o forŃă politică în sine. .Demangeon. Popoare şi SpaŃiu (1894). se naşte. poziŃia unui stat trebuia considerată în raport cu vecinii. este adeseori strâns legată de această colonizare … SpaŃiul nou în care un popor prinde rădăcini. După cum era de aşteptat. bazine flu-viale.

după părerea lui Vidal de la Blache. poporul german ar aparŃine unei „rase superioare”. graniŃelor şi al reŃelei de circulaŃie). Dacă Ratzel nu s-a angajat în viaŃa politică.a. Mackinder a fost membru în camera superioară a Parlamentului britanic. a promovat studiul individualităŃii unui teritoriu. Schoene. Mackinder vedea în Rusia o puternică forŃă a uscatului şi apre-cia că Germania are tendinŃe de agresiune. subliniind importanŃa strategică şi politică a diverselor elemente din com-ponenŃa unei regiuni. dar abia după apariŃia. În elaborarea sistemului său de geopolitică. Părintele şcolii geografice franceze. Herman Wagner. în 1916. considerându-i unul din factorii principali în dina-mica politică mondială. Halford John Mackinder (1861-1947). André Cheradame a opus tezei spaŃiului vital şi concepŃiei biologice a statului. unde operele lui Kjellen se bucuraseră de cea mai bună primire şi de cel mai mare interes. În aprilie 1890. Kjellen a utilizat izvoare exclusiv germane: Ratzel. Paul Vidal de la Blache a acordat o atenŃie mai mare analizei geopolitice. aberaŃii. resursele) şi morfopolitica (studiul formei. el efec-tuează o abordare geopolitică diferită în esenŃă de cea germană. Armand Colin. de la Blache. Paul Vidal de la Blache (1843-1918). În lucrarea Statul. În lucrările sale. . într-o conferinŃă publică. După primul război mondial. precum şi aspecte de geopolitică. a evolu-Ńiilor diverse. Principes de Géografie Humaine. El a dat o interpretare biologizantă politicii de cucerire dusă de unele state. conferă individualitate unui teritoriu. pe când se afla pe frontul din MunŃii Vosgi. relaŃia dintre frontiere şi mediul geografic. iar în 1924 aceasta a devenit disciplină de examen în întreg sistemul de învăŃământ. Kjellen distinge: topopolitica (studiul aşezării statului). Alexander Supar. geografie colonială privind frontierele FranŃei. Alfred Theyer Mahan (1840-1914). care a preluat moştenirea geopolitică a lui Kjellen. amiral în flota SUA. Geografii francezi au meritul de a fi eliberat geopolitica de prejudecăŃi. puterea militară. Teoriile lui Ratzel au influenŃat puternic şi lumea anglo-saxonă. el considera că organizarea teritoriului este rezultatul interacŃiunilor politicului. în ultima parte a vieŃii sale. După părerea lui Kjellen. s-a declarat satisfăcut de analiza situaŃiei poporului german făcută de autor. din care 5 aveau puternice valenŃe geografice. a lucrării sale Problemele ştiinŃifice ale războiului mondial. tocmai în Germania. prin ipo-tezele sale privind obŃinerea unui echilibru între puterile continentale şi cele maritime. Germania se afirma ca mare putere pe scena politică internaŃională. regiunile culturale şi religioase. suedezul Rudolf Kjellen (1864-1922) a utilizat pentru prima dată termenul de geopolitică. începe adevărata carieră a acestui termen. în Germania nu era cunoscut raportul real de forŃe pe plan internaŃional. geopolitica în universităŃile germane (ca disciplină de învăŃământ). ca formă de viaŃă. principiile şi concepŃia acestuia au fost răstălmăcite şi falsificate. Roger Dron şi Jacques Ancel abordează în lucrările lor diferite aspecte de geografie politică. Numai activitatea umană. a susŃinut că puterea maritimă a unui stat depinde de şase factori. Albert Demangeon. Citind cartea lui Kjellen (Problemele ştiinŃifice ale războiului mondial). Kjellen califică politica drept ştiinŃa statului. în primul război mondial. a favorizat dominaŃia mondială a imperiului britanic. iar oamenii de stat şi diplomaŃii aveau nevoie de o mai bună pregătire în domeniul ştiinŃelor politice şi al artei conducerii politice. adică din punct de vedere geografic. s-a format o adevărată şcoală. considerat părintele geografiei umane în Marea Britanie. Paris. autodeter-minarea naŃională. După război. Mahan a făcut propuneri pentru crearea de baze navale pentru protejarea intereselor americane. în jurul lui Haushofer s-au grupat tineri universitari de istorie şi geografie. principiul naŃionalităŃilor.) a constituit un stimulent în dezvol-tarea acestei discipline. Camille Vallaux şi Jean Brunhes insistă asupra studiului influenŃei fenomenelor umane asupra condiŃiilor geografico-fizice. 1921. în 1919. Kjellen a acordat germanilor o atenŃie şi o preŃuire deosebite. profesor de geografie. interpretarea sa are în centru ideea utilizării în moduri diferite a posibilităŃilor oferite de mediul geografic. 31 Paul Vidal Ed. Emil-Felix Gauthier. Kjellen considera că geopolitica este o componentă a ştiinŃei politice. La începutul secolului al XX-lea. Şcoala condusă de Haushofer a reuşit să impună. generalul german Karl Haushofer (1869-1946). ideile sale au avut impact asupra oamenilor politici şi au ecou chiar şi astăzi. După părerea lui Haushofer.rolului activ al factorului uman). Totuşi. rezolvarea unor probleme strin-gente (retrasarea graniŃelor. explicaŃii fataliste şi de a fi deschis calea interpretării geopoliticii în termenii acŃiunii umane raŃionale. în raport de inteligenŃa şi munca populaŃiei unui terito-riu. Dar. economicului şi socialului31. situaŃia minorităŃilor ş. În cadrul geopoliticii. o disciplină care analizează statul ca teritoriu. fiziopolitica (înfăŃişarea terito-riului.

Terme-nul de geopolitică revine după 1980 în dezbaterile politice şi ştiinŃifice. Nucleul forte al şcolii româneşti s-a numit geopolitica naŃiunii. reputatul istoric Gh..1. geografia politică a cunoscut un declin considerabil. „Abordarea lui MehedinŃi îmbină criteriul universalizării istoriei… cu Anton GolopenŃia. Geografia politică după al doilea război mondial După al doilea război mondial. Geograful Simion MehedinŃi (1869-1963) ne-a lăsat cea mai ordonată şi logică structură de înŃelegere geopolitică a neamului românesc. se formulează noi teorii. conflictele locale.a. noi dome-nii de investigaŃie se adaugă celor tradiŃionale. Brazilia. au fost vagi. pag. Washington D. ale împărŃirii lumii în două mari regiuni geostrategice şi şase regiuni politice (Cohen. Europa de Vest. După 1960 începe o revigorare a geografiei politice.4. an I. 32 . The Functional Approach in Political Geography. Bucureşti. nr. neînduplecată şi neştirbită conştiinŃa legăturii veşnice dintre acest neam şi pământul său. demografi. În primul număr al acestei reviste.B. Oxford University Press.. iar Pierre Gallois33 apre-cia geopolitica germană din perioada interbelică drept „o interpretare deformată a realităŃilor”. 1954. Washington D. I. Revista română pentru sud-estul euro-pean”. 34 Nicu I. 1973)37. 35 Hartshorne. Sub egida Societatii Române de Statistică apare publicaŃia „Geopo-litica şi Geoistoria. au apărut lucrări care au abordat aspecte ale funcŃionalităŃii statului (Hartshorne. după al doilea război mondial. Geography and Politics in a World Divided. Editura Ramuri. Craiova.a fost creată Şcoala Superioară pentru Politică.. 1. Uniunea InternaŃională de Geografie are în componenŃă şi Comisia Asupra HărŃii Politice. în Geopolitica. geograful francez Albert Demangeon scria: „Geopolitica germană renunŃă la spiritul său ştiin-Ńific şi se plasează în avangarda propagandei naŃionaliste… Ea este un instrument de război“32.16-17. 36 Jones. Africa de Sud. Există un interes larg pentru geografia politică şi se fac eforturi pentru aplicarea unor teorii din ştiinŃa politică în abordarea unor probleme precum federalismul. Géopolitique. Rusia. nr. sociologi. Japonia. Interzicerea termenului în unele Ńări a avut şi alte motivaŃii: coaliŃia antifascistă a dorit să elimine orice apropiere între practicile geopolitice şi înŃelegerile de la Ialta (1945). Anton GolopenŃia considera doctrina geopolitică germană un mit politic. 37 Cohen S.. istorici. efectele globali-zării. Totuşi.. Australia. în faŃa naŃiunii şi a istoriei drepturile ce nu se pot prescrie. „Buletin ŞtiinŃific” I.B. Brătianu arăta: „Rostul Geopoliticii ne apare mai limpede ca oricând…Ea întăreşte credinŃa că nimic nu este pierdut.C. care au evoluat în acest domeniu. naŃiunile şi naŃio-nalismul. R. În 1932. cât timp se va găsi un glas care să revendice cu tărie. 1997. Revista română pentru sud-estul european”. s-a înfiinŃat o publicaŃie specializată. acordul RibbentropMolotov de împărŃire a Europei Cen-trale şi Estice.. precum şi de poziŃia geostrategică a Ńării dobândită după 1918.B. influenŃa economiei asupra păcii ş.44. contradicŃiile regionale. 40. fără a împiedica însă triumful unei justiŃii care întârzie adesea. S. În anul 1939. definiŃiile date geopoliticii de către geopoliticienii ger-mani. când au fost delimitate sferele de interese între URSS şi puterile occidentale.34 Totuşi. – toate acestea erau de natură geopolitică. La rândul său. statisticieni. 1.4. nr. 1950. Plon. Edit. se adoptă noi metodo-logii.1/septembrieoctombrie 1941. S. 1945)36. deportările şi strămutările unor populaŃii. În prezent funcŃionează numeroase centre de geografie politică în America de Nord. în Israel. Bacău. catedra de geopolitică a Şcolii Superioare pentru Politică a devenit Institutul de Geopolitică. pe care împotriviri potrivnice le pot acoperi vremelnic. ca expresie a reacŃiei de respingere faŃă de şcoala germană de geopolitică.a.Aur. London. mai ales în lumea anglo-saxonă.C. dar nu lipseşte niciodată”38. ilustrată de pleiada de mari geografi. în „Annals of the Association of the American Geographers”. 38 „Geopolitica şi Geoistoria. 1973. 1950)35. cât timp păstrăm. 1939. 1990. The Unified Theory in Political Geography. politica economică ş. în „Annals of the Association of American Geographers”. în acea perioadă. Geografia politică şi geopolitica românească Şcoala de geopolitică românească are o tradiŃie de excepŃie. Necesitatea studiului geopoliticii. a teritoriului unificat (Jones S. Paris. Răstălmăcirea şi denaturarea unora dintre conceptele geopoliticii de către şcoala germană de geopolitică au aruncat acest domeniu în sfera cunoaşterii interzise şi a tratamentului represiv al regimurilor comuniste. Însemnare cu privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică.B. 33 Pierre Gallois.

pag. demograf. scria el. V. Ca şi alŃi mari oameni de ştiinŃă ai vremii. în 1940.Brătescu. secundară. demograf şi statistician. Al. 40 „Geopolitica şi Geoistoria”.Rădulescu. În 1967. Bucureşti. În acest scop. I. geofizică. studii publicate în „Geopolitica şi Geoistoria”. în lucrarea Studiu etnografic asupra populaŃiei României44. 45 C. Sociologia şi geopolitica frontierei. 1967. tom XIV. medic. vol. dedicate pământului şi neamului românesc. 44 Institutul Central de Statistică din Bucureşti. retipărit în „Geografie şi istorie românească” în colecŃia „Luceafărul”. sociologică şi statistică. scotea în evidenŃă conse-cinŃele geopolitice ale omogenităŃii etnice a populaŃiei României şi tendinŃa de creştere numerică a elementului autohton. Geopolitica era considerată de I. N. Al. dar aportul său este mult mai mare prin studiile care au venit din direcŃia cerce-tării teritoriilor româneşti rupte din trupul Ńării în 1940. V. an II) un studiu intitulat Geopolitica. putem trage concluzia că majoritatea lucrărilor geografice recente consideră România ca un fragment al Europei Centrale – părăsind astfel pentru totdeauna Ilie Bădescu. cu particularităŃi pentru statul român. an I. o ştiinŃă nouă. gânditor politic şi geopolitic. Sabin Manuilă. conservatrices de populations). În perioada interbelică a avut loc o dispută la nivel european în legătură cu poziŃia României în Balcani şi în Europa Centrală. Alte lucrări ale sale – reacŃie la sfâşierile Ńării prin dictatul de la Viena şi la pactul Ribbentrop-Molotov – au fost: Ce este Transilvania? (1940). lucrarea sa consacrată cunoaşterii acestora este Le paix et le peuple roumain (editată în 1927 şi în 1944). Într-un studiu intitulat „PoziŃia geopolitică a României”. (Paul Vidal de la Blache denumea munŃii. Ion Conea (1902-1974) este unul dintre reprezentanŃii străluciŃi ai geografiei şi geopoliticii româneşti. 43 Nicolae Iorga.Mihăilescu. Poporul.Tufescu. înainte de publicarea acesteia. susŃinută la postul de radio Bucureşti. Bucureşti.1. nici munŃii nu despart. ca răspuns la discursul rostit la Milano de Mussolini. N. în cuvântarea Fundamentele dreptăŃii naŃio-nale. 1940. inimă a pământului românesc40 . Statul.Al. Simion MehedinŃi pune bazele geopoliticii statului naŃional. Marele geograf a definit spaŃiile şi factorii geopoliticii în łara. MehedinŃi considera că România deŃine „cu adevărat o poziŃiune cheie” şi stări geografice care determină ca ea să „străjuiască aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei”. 1941. lansa un mesaj identic. 46 „Buletinul SocietăŃii Regale Române de Geografie”.9-10. a presiunii dintre state”. 245-258. printre cei care au participat la această discuŃie au fost Jacques Ancel. Simion MehedinŃi a susŃinut că România este şi geografic. 75-76. nr.. Anton GolopenŃia a fost pe rând statistician.1. ci mai degrabă. pag. (mari geografi şi istorici ai timpului). Mihai David ş. cum a fost …”. pag. Analiza aplicată de Sabin Manuilă populaŃiei dintr-un teritoriu dat scoate în evidenŃă faptul că studierea acesteia nu poate fi completă şi corectă fără o argumentare demografică. Dan Dungaciu şi colab. în 1940. printr-o serie de lucrări. Conea i-a consacrat circa 100 de lucrări.I. Două studii de referinŃă elaborate de el indică valoarea demersului teoretic axat pe geopolitică: ContribuŃia ştiinŃelor sociale la conducerea politicii externe (1937) şi Însemnare cu privire la definirea preocupărilor geopoliticii (1938). Într-un studiu publicat în 1941. intitulat Transilvania. În anul 1937 publică în „Socio-logia Românească” (nr. s-a alăturat celor hotărâŃi să apere hotarele României. el arăta: „…Transilvania (o poŃi afla din cel dintâi tratat de geopolitică care-Ńi va cădea sub priviri) e sortită de la începutul lumii să fie sâmbure de Ńară… nu piesa de margine. 1995. N. 39 . şi istoric un stat de necesitate europeană.40.Conea drept o veritabilă „ştiinŃă a relaŃiilor. 35. Tiparul „Cartea Românească”. în 1936.a. unesc43. 1944. Geograful Nicolae Alexandru Rădulescu.18-34. geografie”.criteriul organicităŃii geo-politice şi geo-etnologice a popoarelor”39. 1943. Rădulescu concluziona: „În urma acestei sumare analize…. 41 „Studii şi cercetări de geologie. nr. socio-log. Ion Conea combate teza frontierelor naturale în lucrarea Destinul istoric al CarpaŃilor42: Nici fluviile. şi etnografic. pag. ieşea de sub tipar un amplu studiu al său intitulat Antropologie rasială şi antropogeografică46. a publicat studiul Unitatea antropogeografică a României45. Acestei discipline. Unitatea şi funcŃiunile pământului şi poporului românesc. de o incontestabilă valoare. Dar. acest studiu a fost integrat în culegerea colecti-vă Geopolitica (Editura „Ramuri” din Craiova). Editura Floarea Albastră. 42 „Rânduiala” (1941). Rădulescu. Nicolae Iorga. România la marginea continentului şi Fruntarea României spre răsărit (1941). publică un articol intitulat Cu privire la „teritoriul nucleu” de formare a poporului român41.

Comisia Asupra HărŃii Politice a U. au apărut grupuri. 262-267. în care efectuează o analiză laborioasă a dimensiunii statului român în legătură cu Statutul european al Dunării. indiferent de stăpânirile sub care au fost nevoite să trăiască. Începe prăbuşirea imperiilor coloniale. iar în 1941. Gâlcă. de altfel. Geografia politică contemporană După anii ’60 ai secolului XX. vol. printre care harta etnică a României. Botez. Rădulescu semnează studiul intitulat Între Dunăre şi Mare48. În concepŃia lui Victor Tufescu.ideea de a plasa Ńara noastră în cadrul Peninsulei Balcanice. acesta a abordat o serie de probleme. Iorga ş. „Revista geografică română”. comisii specializate în geografie politică (AsociaŃia Geografilor Americani.a. având un Ńărm la Marea Neagră suficient de întins încât să devină apt pentru paza la gurile Dunării”. unitatea pământului românesc ş. pe lângă cele tradiŃionale: dependenŃa fostelor colonii de Ńările dezvoltate. ceea ce dovedeşte încă o dată că «nu poŃi asocia şi disocia Ńări şi provincii după voinŃă». dar îl merităm cu prisosinŃă şi privim cu toată recunoştinŃa spre cercetătorii care ni l-au enunŃat”47. totodată. ca un revers al perfectei unităŃi naturale a pământurilor româneşti. În acest context. Iorga s-a ridicat singur împotriva unui stil de gândire ce părea a copleşi epoca. Antipa. factorii spaŃiali care privesc alocarea de bunuri şi servicii. mai ales din Marea Britanie şi SUA. „cazul românesc”. intersecŃiile geografului Vintilă Mihăilescu cu geopolitica n-au lipsit. N. în 1942. de la înălŃimea prestigiului său de specialist în istoria universală..a. Din aceste raŃiuni geopolitice. dar a ieşit întărită politic după război. au apărut noi stări conflictuale în Orientul Apropiat şi Mijlociu. N.a). an X. 78.I. în 1940 publică ConsideraŃii geopolitice asupra reŃelei hidrografice a României. destrămarea URSS şi crearea CSI. 1. şi URSS. „Analele Dobrogei”. Schimbări rapide au avut loc. pag. supusă unei viguroase analize în perioada interbelică (dintre românii care au consacrat studii acestei complexe probleme menŃionăm doar câteva nume: Gr. 44. el afirma: „Concluzia care se desprinde din toate e că diferitele regiuni ale Ńării. Războiul adusese Europa în pragul dezastru-lui economic. T. Popa-Vereş au iniŃiat dezbateri privind plasamentul economic al României în raport cu relaŃia Europa-Asia şi unitatea statală a Ńării noastre. de hotar şi de element de polarizare politică a statului românesc. fasc. N. Cel de-al doilea război mondial a avut ca urmare şi remanierea hărŃii politice mondiale. demografi. I. a avut loc destrămarea Iugoslaviei. au abordat noi domenii ale geografiei politice. în întreaga lume: declanşarea a numeroase conflicte locale.5. 48 47 . care a cunoscut uriaşe pierderi mate-riale şi umane ca urmare a invaziei germane.Al. întreg. Rădulescu publică. Al. împotriva nocivei iluzii ratzeliene care plasa biologicul la fundamentul naŃiunii. politologi.. în Europa şi Asia ş. Chestiu-nea Dunării a fost. au manifestat în toate timpurile o imperioasă necesitate de completare reciprocă. Bucureşti. 1-12. revista „Politi-cal Geography”. În 1929. afirmând: „De Dunăre se leagă însăşi existenŃa statului românesc. unitatea teritorială a României stă la baza rolului economic al României pe această axă. teritorialitatea. receptivi la problematica geografiei politice – ca o consecinŃă firească a evoluŃiei societăŃii –. a cărui misiune de santinelă europeană la gurile Dunării a dovedit de-a lungul istoriei că o poate îndeplini. în acest sens. E. Germania. Două mari puteri domină planeta: SUA. reviste. Japonia şi China au devenit mari puteri economice. asociaŃii.a. Abia după 1980. blocul carpatic românesc.G. I. P. sociologi. Hotarul românesc dunărean. pag. studiul Probleme româneşti dunărene. Geopoliticianul român îi găseşte Dunării un întreit rol: de drum. nimicind economiceşte regiuni întregi”49. care accelerează reconstrucŃia Europei Occi-dentale şi a Japoniei. Stoenescu-Dunăre. 1938. CernăuŃi. În buna tradiŃie interbelică europeană. Teza sa este: „PoŃi să cucereşti mii de kilometri şi cu toate astea să fii acolo supusul celor pe care i-ai cucerit”.a. s-au folosit noi metode şi tehnici geografice pentru progresul acestei ştiinŃe. Când asemenea fenomen se întâmplă reacŃiunile naturale nu vor întârzia să se arate. termenul de geopolitică a revenit în cadrul dezbaterilor politice şi ştiinŃifice. în volumul Unitatea şi funcŃiunile pământului şi poporului românesc. El considera dimensiunea spirituală ca singura dimensiune care poate consacra cu adevărat un popor. El argumentează ceea ce s-ar numi „cucerire a cuceritorilor de către cuceriŃi”.). Diamandi. geografi ş. în ultimele decenii. 1943. centre de geografie politică în numeroase Ńări ş. Europa are nevoie în această poziŃie de un stat românesc puternic. S. 1929. Victor Tufescu şi M. MehedinŃi. raporturile centru-periferie. Marele nostru cărturar Nicolae Iorga invoca. ca o condiŃie fundamentală pentru îndeplinirea rolului său economic european. E un drept care ni s-a refuzat prea mult. 49 „FuncŃiunile economice ale României”. În perioada interbelică. pag. C.

Transnistria. apar tensiuni între URSS şi SUA.a. terorism (Cecenia. teoriile de geopolitică a păcii s-au afirmat tot mai puternic.J. 2. Din toamna anului 1989. scot în evidenŃă factori care determină mutaŃiile în repartiŃia forŃelor de producŃie pe planetă.J. Macmillan. cu toate eforturile de înarmare ale URSS. Pe ruinele fostei Iugoslavii şi-au proclamat independenŃa Slovenia şi CroaŃia (1991). dimensiu-nea economică a situaŃiei internaŃionale Prin intermediul geografiei politice. opoziŃia dintre „periferie” şi „centru”. Johnston R. jocul influenŃelor şi al dominaŃiei pe scena mondială actuală. la originea conflictelor stau diferende minore. Geografii (Johnston 198250. Miniaturizarea armamentului şi creşterea preciziei sale schimbă condiŃiile geostrategice ale unui nou război. toată Europa de Est şi o parte a Europei Centrale ajung sub controlul URSS. În ultimele decenii s-a statornicit un nou spaŃiu de comunicare care diminuează efectele propagandei războinice limitează câmpul de acŃiune a guvernelor totalitare. STRUCTURA TERITORIALĂ A ECONOMIEI MONDIALE 50 51 Johnston R. World Hegemony Impasse. ale mişcărilor fundamentaliste. A World in Crisis. 52 Taylor P. Statele subdezvoltate întâmpină mari dificultăŃi în schimbarea statutului lor de exportatoare de produse alimentare şi de materii pri-me. Noua geografie politică studiază forŃele economice care remode-lează lumea. Bosnia-HerŃegovina şi Macedonia (1992). noile orientări economice şi politice. raportul de forŃe pe plan mondial evoluează în favoarea SUA. totodată. . 1982. De cele mai multe ori. cauzele şi urmările tensiunilor şi conflictelor ş. ideologiile extremiste.J. cu tendinŃe de destindere şi încercări de dezarmare nucleară. politica de „descurajare” reciprocă.J. Geographical Perspec-tives. influenŃa crescândă a metropolelor. John Wiley. Abhazia ş.. acŃiunile organizaŃiilor internaŃionale. 51 52 1986 . ei redescoperă aspectele sensibile ale trasării frontierelor. Geography and the State. Londra. Taylor P. Taylor. relevă noile dimensiuni ale problemelor naŃionale. 1993 ). de reducere a ameninŃărilor la adresa păcii. noile forme de cooperare. ultranaŃionaliste. blocul socialist a cunoscut o implozie în urma crizei profunde pe care o traversa. ComerŃul şi turismul. A fost creat statul Serbia-Muntenegru (2002). geografii au capacitatea de a se pronunŃa asupra problemelor lumii contemporane. Blackwell.Cu acordul SUA şi Marii Britanii.). o intensificare generală a politicii protecŃioniste a Ńărilor puternic dezvoltate economic. dezvoltarea armamentului nuclear modifică şi strategia militară. Cu toate că după al doilea război mondial s-au înregistrat numeroase conflicte locale.a. The Way the Modern World Works. în condiŃiile când diplomaŃiile nu sunt suficient de ofensive. dezvoltarea raporturilor dintre state creează condiŃii pentru diminuarea diferendelor.1986. După un timp. dar şi între naŃiunile dezvoltate se manifestă contradicŃii.. cu consecinŃe asupra Ńărilor nedezvoltate. Londra. Fostele republici sovietice se confruntă cu diferite probleme: acŃiuni separatiste.. în timp ce naŃiunile industrializate cunosc o concentrare excesivă a activităŃilor industriale. izbucneşte „războiul rece”. Johnston şi Taylor. fundamentaliste. chiar dacă astăzi se menŃin tensiuni regionale. devenită indispensabilă datorită globalizării problemelor geoecologice. Pe de altă parte.. cooperarea internaŃională. Oxford. incapacitatea de a evalua riscurile şi costurile. inflexibilitatea. în mod paradoxal. 1996. EvoluŃiile tehnologice rapide. acce-lerarea cursei înarmării nucleare se desfăşoară concomitent. Se manifestă. Din divizarea Cehoslo-vaciei (1993) au rezultat două state – Cehia şi Slovacia. punând accentul pe economie. InjustiŃia produce tensiuni şi revolte. după 1975. Prăbuşirea URSS a relansat mecanismul proliferării numărului de state. insuficienta informare a opiniei publice. Nagorno-Karabah.

Londra şi New York. The Way the Modern World Works. Într-o astfel de economie. dar şi el se manifestă în Asia de Est. care acŃionează ca nişte trupe de asalt împotriva tuturor barierelor aflate în calea competiŃiei deschise şi schimbului.1. mai ales ale celor slab dezvoltate. În lucrări mai recente (Taylor. FranŃa în anii ’80. localizarea şi tipul de producŃie. După economie vin statele. mercantilismul susŃinea că la baza bunăstării unei Ńări stau dezvoltarea schimbului de mărfuri şi acumularea capitalului bănesc. economia americană furniza peste 50% din Produsul NaŃional Brut (PNB) al lumii. Statele au o economie organizată şi o recunoaştere interna-Ńională. ele suferă pedepse ca scăderea performanŃei economice. unităŃile fundamentale încetează să mai fie statele şi economiile naŃionale. cele din a doua categorie au o suveranitate fără conŃinut. În economia mondială sunt numeroase entităŃi politico-statale. b) Sistemul statal constituie un alt element de bază al economiei mondiale. Acest fapt este mai evident în cele două Americi. Politică şi destin – sfârşitul ISTORIEI. acestea pot fi poziŃionate în centrul sau la periferia economiei – lume. companiile multinaŃionale au dominat piaŃa mondială. prin subvenŃionarea locurilor de muncă. de a modela piaŃa globală în propriul folos sunt foarte limitate. 53 . 34. În afara regiunilor dezvoltate. Marile puteri şi superputerile influenŃează puter-nic economia mondială. Guvernele naŃionale care ignoră sau opun rezistenŃă presiunilor pieŃei. 2000. 55 Andrew Gamble. Acelaşi autor subliniază că afirmarea pieŃei globale înseamnă că guvernele îşi pierd autonomia şi „devin neputincioase” în faŃa forŃelor economice globale. Bucureşti. pieŃele precapitaliste erau bazate pe preŃuri fixe. Această structură cuprinde Ńările centrale. ProducŃia de mărfuri are o valoare determinată de cererea şi oferta de pe piaŃa internaŃională. economia politică. mai voalată. care desemnează trăsăturile esenŃiale ale lumii. Taylor J. Peter. ce evalua bogă-Ńiile pe care statul le poate mobiliza pentru a-şi îndeplini strategia. Political Geography. Londra. 1986. „ReŃelele globale financiare şi tipurile de comerŃ internaŃional modelează politicile economice naŃionale. aflate în competiŃie. 1996)54. După cum se ştie. World Hegemony Impasse. PosibilităŃile multor state. 1996. Dacă guvernele persistă în acest tip de politică. c) Al treilea element de bază îl constituie o structură pe trei nivele. pag. Într-o piaŃă globală.Prima abordare a geografiei politice prin prisma sistemelor mondiale este relativ recentă şi aparŃine lui Peter J. Regionalismul oferă posibilităŃi pe care statele – naŃiuni nu le pot oferi pentru creşterea securităŃii lor economice. Economia se bazează pe o singură piaŃă (mondială şi capitalistă). PiaŃa mondială determină cantitatea. protejarea unor industrii necompetitive sau cheltuieli mai mari decât erau pregătite să suporte pieŃele. Peter. deprecierea monedei şi scăderea investiŃiilor”55. este invers: cadrul general este creat de economie.nucleu şi cele de la periferii. Editura Antet. producŃia este destinată schimbului. îşi asumă riscul unor crize financiare. din cauza existenŃei a două state cu potenŃial de conducere – Japonia şi China. Statele poziŃionate central dispun de largi posibilităŃi de acŃiune. John Wiley. În ultimii 50 de ani. Se manifestă difi-cultăŃi considerabile din cauza dezechilibrelor care există între state sau între statele . dar profită de forŃa sa pentru a impune o pace globală celorlalte state din sistem. Imediat după al doilea război mondial. apoi. Statele şi celelalte organizaŃii sunt analizate de pe poziŃiile pieŃei mondiale (globale). TendinŃele de globalizare au fost însoŃite de anumite schimbări în economia mondială care au slăbit statele-naŃiuni şi chiar le-au ştirbit suveranitatea. iniŃiat de P. După cum este ştiut. înlocuite tot mai mult prin modelele de pro-ducŃie şi consum organizate în companii transnaŃionale şi alŃi agenŃi care operează dincolo de graniŃele naŃionale şi nu sunt legaŃi de nici un teritoriu naŃional sau guvern. după cum se spune că au făcut Marea Britanie în anii ’70. Taylor. şi nu de pe acelea ale sistemului mondial de state. 54 Taylor J. De la apariŃia mercantilismului există obiceiul de a se cere economiei să precizeze mijloacele aflate la dispoziŃia oame-nilor de stat. teoria statului hegemonic opune două forme de dominare: una militară şi a doua. sau Suedia în anii ’90. Noul demers. Taylor53. şi nu consumului. sfârşitul POLITICII. Dinamismul economic american asigură condiŃiile necesare exer-citării supremaŃiei mondiale. din cauza poziŃiei dominante a Statelor Unite. sfârşitul STATULUI (traducere din limba engleză). Elementele de bază ale economiei mondiale sunt: a) PiaŃa mondială. cooperarea regională este încă scăzută. Nation – state and Locality. A luat naştere. cele cu statut de semiperiferie şi cele cu statut de periferie. 2. World-economy. Longman. în care statul dominant nu încearcă să se extindă teritorial.

se introduce transportul pe calea ferată. chiar dacă sunt dominate de SUA. • faza B2 : recesiune economică: . e) structură judiciară şi constituŃională mondială elementară (de la Tribunalul InternaŃional de la Haga până la Tribunalul special care judecă crimele de război din Bosnia). astfel că faza aceasta încetează.are loc o puternică migraŃie europeană spre America de Nord. mai precis. sub anumite aspecte. în această fază. se ajunge la supraproducŃie. Statele Unite ale Americii deŃin poziŃia supremă în domenii decisive ale puterii mondiale: din punct de vedere militar.1940/1945 – A4 . .Marea Britanie este liderul economiei mondiale. a ajuns la concluzia că economia mondială are o dezvoltare cicli-că.se descoperă motorul cu abur. Tratatul de Securitate SUA – Japonia etc. 1780/1799 – A1 . iar profiturile sunt reduse.1870/1875 – B2 – 1890/1896 III. fierul forjat este înlocuit cu oŃelul.). deoarece în economia capitalistă nu se prac-tică planificarea. . InteracŃiunile acestor domenii fac din SUA singura superputere mondială.2. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului). Aceasta cuprinde o fază de creştere (A) şi o fază de stagnare sau de recesiune (B). SUA şi-a menŃinut totuşi puternicul avantaj competitiv în tehno-logia informaŃiei. b) cooperare economică regională (APEC. pe baza unei largi palete de indica-tori. decisivă din punct de vedere economic. În ciclul II: • faza A2: creştere. c) proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe bază de consens. totul conferă SUA o susŃinere politică pe care nici un alt stat nu o egalează. care instituŃionalizează dincolo de hotarele Ńării multe din trăsăturile sistemului american însuşi. SupremaŃia SUA determină o nouă ordine internaŃională. un ciclu.Marea Britanie este lider economic mondial. 2. stabilizată la circa 30 %. partea sa din producŃia industrială a lumii. mai ales asupra tineretului lumii. • faza B1 (de puternică recesiune): . din punct de vedere economic. EvoluŃia economiei mondiale Economistul rus Kondratiev. În timpul fazei A se fac investiŃii în tehnologiile noi atât timp cât profiturile sunt mari. d) preferinŃă pentru relaŃii democratice între membrii alianŃelor importante. SUA îşi menŃine şi chiar îşi măreşte avan-tajul în ce priveşte productivitatea faŃă de rivalii vest-europeni sau japonezi. investiŃiile sunt mici sau nu se efectuează. .1967/1973 – B4 În ciclul I: • faza A1 (de creştere): .se dezvoltă industria bumbacului şi a fierului forjat. în concepŃia lui Kondratiev. Faza B este cauzată de decalajul dintre descoperirile tehnolo-gice şi aplicarea lor pe scară largă. rămân principala locomotivă a creşterii mondiale chiar dacă. FMI.1890/1896 – A3 .1810/1817 – B1 – 1844/1851 II.1914/1920 – B3 – 1940/1945 IV. urmată de fenomenul mai larg al dinamismului economic al Asiei. nu au rivali în atracŃia pe care o exercită. a redus ponderea SUA în PNB-ul mondial şi. deŃin întâietatea în toate ramurile de vârf ale inovaŃiei. Ciclurile Kondratiev s-au desfăşurat până acum. din punct de vedere cultural. din punct de vedere tehnologic.se restructurează producŃia. . .1844/1851 – A2 . NAFTA – Acordul Nord-American al Liberului Schimb) şi instituŃii specializate de cooperare mondială (Banca Mondială.Refacerea economică a Europei Occidentale şi a Japoniei. inclusiv comandă şi forŃe armate integrate (NATO. care cuprinde însă şi fluxuri intraeuropene. O fază A şi una B durează circa 50 de ani şi formează. sunt concurate de Japonia şi Germania (nici una din acestea nu deŃine celelalte atribute ale puterii mondiale). au o extindere mondială neegalată. printre care: a) un sistem colectiv de securitate. producŃia se reorganizează.coincide cu revoluŃia industrială. În domeniile hotărâtoare ale economiei. astfel: I.

între acest continent şi Orient. comerŃul cu sclavi. . America Centrală şi de Sud.S. al zahărului spre Europa. în secolul al XVII-lea. la întemeierea porturilor de-a lungul rutelor. iar comerŃul Marii Britanii consta în exportul de produse manufacturate. Anterior acestui an. la consolidarea unei clase a negustorilor. având mari realizări în domeniile aerospaŃial. Milano.faza B’2 . În ciclul III: • faza A3 : ascensiune economică. determinarea unor cicluri ale economiei este dificilă. de deplasarea econo-miei Chinei şi Indiei spre periferie. zahăr. Africa şi insulele din Pacific. . . . două tipuri de „actori” au acŃionat pe scena internaŃională: . pe alt plan. Prin urmare.faza A’2 . Între 1500 şi 1600. îşi dispută supremaŃia co-mercială. acumularea capitalului financiar şi comercial şi investirea unei părŃi a acestuia în manufacturile din Europa. în secolul al XVIII-lea. Rusia – lumea devine globală la nivelul relaŃiilor politice.economia mondială este dominată de tehnologiile înalte şi de biotehnologii. Extinderea economiei mondiale a fost însoŃită de jaf. economia mondială cuprindea Europa. Mexic. . • faza B4: .restructurarea economică de după cel de-al doilea război mondial. la extinderea comerŃului.faza A’1 – înflorirea economiei Europei feudale. 2. la început. .stagnare economică. În jurul anului 1150 s-a intensificat comerŃul în Europa.în secolul al XVII-lea. FranŃa şi Marea Britanie deŃin supremaŃia mondială. . se încheie cu apariŃia unui nou mod de producŃie. al producŃiei agricole. • faza B3: . Din cele de mai sus rezultă că ciclurile Kondratiev cuprind anii care au urmat după 1780. Dacă. iar după 1713. Japonia. creştere. comerŃul FranŃei era alcătuit din transportul sclavilor spre America. În ciclul IV: • faza A4: creştere postbelică. În ultimele decenii.faza B’1 – declinul acesteia.A. . electronicii. . tutun.Se introduc navele cu abur în comerŃul oceanic. Bremen.la nivel mondial apar noi puteri economice: SUA şi Germania.criza petrolului din anii ’70. Peru – spaniolii şi în estul Braziliei – portughezii). Orient şi America (Caraibe.în secolul al XVI-lea. Totuşi. importul de aur. VeneŃia. pe baza unor date demogra-fice şi comerciale. apoi s-a extins în America de Nord. la creşterea rolului comercial al unor oraşe europene (Napoli.3. India. UE şi Japonia domină economia mondială.a). India.recesiunea economică datorată crizei din anii ’30. apoi la folosirea în America (după cucerire) a sclavilor. FranŃa şi Olanda. • faza A5: . în secolul al XVIII-lea..prin apariŃia puterilor extraeuropene – SUA. . . Extinderea geografică a economiei Economia mondială a apărut la sfârşitul secolului al XV-lea. automobilelor şi petro-chimiei. şi Germania domină economia mondială. Olanda era Ńara cea mai dinamică. Marea Britanie. .Petrolul este folosit drept combustibil în industrie. precum şi. Au avut loc incursiuni europene pe mări şi oceane – fapt ce a dus la lărgirea orizontului de cunoaştere. au fost precizate două cicluri: 1050 A’1 – 1250 – B’1 – 1450 1450 – A’2 – 1600 – B’2 – 1750 În primul ciclu (înainte de apariŃia economiei mondiale): .SUA.U. Hamburg. a avut loc expansiunea europeană (din Spania şi Portugalia) spre Africa. Asia de Est. Lübeck ş. Australia.SUA rămâne prima putere economică mondială. stagnare. Genova. Spania şi Portugalia intră în declin.creştere economică viguroasă a Germaniei şi Japoniei. decimarea unor populaŃii băştinaşe.

). a intrat în semiperiferie. la reorganizarea aparatului politic – schimbări frecvente de guverne şi chiar de sisteme politice –. militare etc. Nation-state and Locality. în faza B1 a intrat în periferia economiei mondiale. tehnologie precară şi producŃie diversificată. regiunilor centrale şi celor îndepărtate. Taylor apreciază că procesele centrale implică salarii mari. în economia mondială au avut loc schimbări profunde. . În lucrările lui Immanuel Wallerstein (1974. 1993.Taylor56 nu analizează rolul statului. China. dar procesele care îl structurează determină dezvoltări eco-nomice inegale. trei puteri şi-au exercitat hegemonia: łările de Jos. Structura centru-periferie include mai multe nivele: naŃional. 1979. Atât ideile lui Braudel. b) comercianŃii.5. este exploatată de centru. responsabili cu schimburile internaŃionale. Geografia politică nu consideră că spaŃiul poate fi central sau periferic. creşte continuu numărul organi-zaŃiilor nonguvernamentale ş. London. succesele sale economice aduc unele state din acest spaŃiu în zonele centrale. se pot obŃine contacte instantanee între toate punctele de pe glob datorită progresului comunicaŃiilor: călătoriile.4. evidenŃiind totodată forŃele care modelează scena politică. Republica Africa de Sud. ea este evidentă la nivel continental şi la nivel regional oriunde pe Terra. Economia mondială s-a consolidat şi a cunoscut perioade de creştere şi de descreştere diferenŃiate de la o regiune la alta. Rusia. Astăzi. sporesc fluxurile turistice. Marea Britanie şi SUA.a) statele. World – economy. au cunoscut eşecuri în economia mondială. Taylor Ulterior apariŃiei economiei mondiale s-a organizat şi o piaŃă mondială.a. pe rând. nu intră în economia mondială ca parteneri egali. łările din jurul Golfului Persic atrag forŃa de muncă din Ńările arabe mai sărace. Chiar şi în interiorul unor state se află arii centrale care domină zonele rurale şi centrele urbane periferice. Peter J. SituaŃia unor Ńări centrale şi semiperiferice în concepŃia lui Peter J. la rându-i. depind de zonele centrale (sub aspectul legăturilor politice. cât şi cele ale lui Wallerstein au găsit ecou printre geografi. dar din punct de vedere economic a rămas permanent în semiperiferie. Procesele politice şi relaŃiile sociale din semiperiferie. iar succesul cel mai mare ele l-au avut în lumea anglosaxonă. procesele din periferie determină salarii mici. Taylor consideră că până acum. din statele de la sud de Ecuator. URSS a devenit o mare putere militară. regiunea centrală este formată din America de Nord. Zonele periferice sunt formate din „lumea a treia”. regional şi mondial. Political Geography. după destrămarea URSS.. unele au cunoscut succesul în economia mondială. Astăzi. repetat. facilitează întâlnirile şi contactele. pe resurse şi potenŃialul demografic. Structura teritorială a economiei mondiale Fernand Braudel a analizat sistemul economic creat de statele din Europa Occidentală şi a preluat ideea de economie – lume de la istoricul Fritz Rörig. 2. După aceasta. A crescut numărul filialelor firmelor. centrul este situat în partea nord-vestică. toate acestea indică extinderea şi am-ploarea economiei mondiale. tehnologie avansată şi producŃie diversificată. 2. are loc reorganizarea statului prin revoluŃie în B3. Japonia este în centrul economiei Asiei de Est şi Sud-Est. Europa de Vest şi Japonia. prin reorganizarea statului în perioada A4. Categoria de semiperiferie combină procesele din zonele cen-trale şi din cele periferice. Longman Scientific & Technical. în A2. a reuşit să intre în semiperiferie. FederaŃia Rusă se bazează pe întinderea sa uriaşă. semiperiferia exploatează periferia şi. dar efectuează o prezentare globală a economiei mondiale şi se raliază interpretărilor lui Wallerstein. 1991) consacrate evoluŃiei economice a lumii se acordă atenŃie semipe-riferiilor. În lucrările sale recente. ulterior. Statele subdezvoltate întâmpină numeroase dificultăŃi în schim-barea statutului lor de exportatoare de produse alimentare şi de materii prime. fapt ce contribuie la conturarea unor zone centrale şi periferice. are loc amplasarea avantajoasă a acestora acolo unde benefi-ciază de cele mai bune condiŃii de rentabilitate. fluxurile financiare multiplică. J. dar destul de numeroase state din semiperiferie sau periferie au recurs. ale căror relaŃii se stabileau datorită diplomaŃiei. Statele s-au reorganizat. devenite mai rapide. în timp ce statele industrializate se caracterizează printr-o concentrare excesivă a industriei. În Europa. 1988. comerciale. 1983. 56 Taylor P.

După cum se ştie. dar în cadrul zonei centrale. a fost înfrântă în zonele peri-ferice. Marea Britanie. În ultimii 50 de ani. Germania a avut o istorie puŃin stabilă. Peter. Emiratele Arabe Unite. este invers: cadrul general este creat de economie. Războiul de independenŃă a împiedicat procesul de periferizare. După războiul civil. iar această izbândă a fost consolidată în a doua fază Kondratiev de războiul civil (Sudul a devenit parte a periferiei americane într-un stat restructurat). 1986. dar continuă să fie o putere economică. localizarea şi tipul de producŃie. fapt care a condus la o restructurare a statului prin revoluŃie. îşi pierde rolul din trecut şi este traversată de crize. World-economy. Political Geography.. PiaŃa mondială determină cantitatea. 58 Taylor J. locul II mondial. în prezent. a devenit. Germania a devenit o mare putere economică a lumii. din punct de vedere economic. 57 . companiile multinaŃionale au dominat piaŃa mondială. şi nu consumului. Qatar. În primul ciclu Kondratiev. Marea Britanie a fost în declin. Africa de Sud ş. 2. Bahrein. iar Arabia Saudită. FranŃa este una dintre puterile economice ale lumii. Oman. iar în secolul al XX-lea a cunoscut o puternică creştere economică (deşi a fost înfrântă în al doilea război mondial). astăzi deŃine. 1996)58. FranŃa a avut un declin relativ în B’2. Într-o astfel de economie.1. în faza B’2. a devenit cea mai mare putere europeană până la al doilea război mondial. World Hegemony Impasse. a fost înfrântă – ceea ce a avut ca urmare un al doilea declin relativ. Londra şi New York. Noul demers. cele din a doua categorie au o suveranitate fără conŃinut. dar nu pot oferi o explicaŃie faptului că o regiune. economia politică. în urma războiului civil. Economia se bazează pe o singură piaŃă (mondială şi capitalistă). 1996. au trecut din periferie în semiperiferie. altă dată centrală. Elementele de bază ale economiei mondiale sunt: a) PiaŃa mondială. A luat naştere. Argentina. Statele Unite au avut în faza B’2 o poziŃie periferică. teoria statului hegemonic opune două forme de dominare: una militară şi a doua. dar profită de forŃa sa pentru a impune o pace globală celorlalte state din sistem. ProducŃia de mărfuri are o valoare determinată de cererea şi oferta de pe piaŃa internaŃională. producŃia este destinată schimbului. parte din centru. mai voalată. Longman. Statele poziŃionate central dispun de largi posibilităŃi de acŃiune.a.a.În semiperiferie se află Brazilia. la începutul secolului al XX-lea. SUA a păşit pe calea prosperităŃii şi a devenit (în secolul al XX-lea) cea mai mare putere economică. După cum este ştiut. Japonia a intrat în economia mondială în al doilea ciclu Kondratiev. După economie vin statele. care desemnează trăsăturile esenŃiale ale lumii. STRUCTURA TERITORIALĂ A ECONOMIEI MONDIALE Prima abordare a geografiei politice prin prisma sistemelor mondiale este relativ recentă şi aparŃine lui Peter J. Peter. 2. Taylor. Taylor57. şi-a restructurat statul în A2 şi. mercantilismul susŃinea că la baza bunăstării unei Ńări stau dezvoltarea schimbului de mărfuri şi acumularea capitalului bănesc. pieŃele precapitaliste erau bazate pe preŃuri fixe. în care statul dominant nu încearcă să se extindă teritorial. The Way the Modern World Works. apoi. De la apariŃia mercantilismului există obiceiul de a se cere economiei să precizeze mijloacele aflate la dispoziŃia oame-nilor de stat. În lucrări mai recente (Taylor. iniŃiat de P. În ultima sută de ani. Londra. ce evalua bogă-Ńiile pe care statul le poate mobiliza pentru a-şi îndeplini strategia. Thailanda. După unificarea din 1990. Singapore. Malaysia ş. Taylor J. Modelele centru-periferie ne permit să înŃelegem că diferenŃele se creează fără încetare. acestea pot fi poziŃionate în centrul sau la periferia economiei – lume. când statul s-a restructurat. John Wiley. Nation – state and Locality.

înlocuite tot mai mult prin modelele de pro-ducŃie şi consum organizate în companii transnaŃionale şi alŃi agenŃi care operează dincolo de graniŃele naŃionale şi nu sunt legaŃi de nici un teritoriu naŃional sau guvern.nucleu şi cele de la periferii. decisivă din punct de vedere economic. a redus ponderea SUA în PNB-ul mondial şi. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului). sfârşitul STATULUI (traducere din limba engleză). pag. 34. aflate în competiŃie. Politică şi destin – sfârşitul ISTORIEI. nu au rivali în atracŃia pe care o exercită. urmată de fenomenul mai larg al dinamismului economic al Asiei. sau Suedia în anii ’90. sfârşitul POLITICII. rămân principala locomotivă a creşterii mondiale chiar dacă. Statele au o economie organizată şi o recunoaştere interna-Ńională. SUA şi-a menŃinut totuşi puternicul avantaj competitiv în tehno-logia informaŃiei. care acŃionează ca nişte trupe de asalt împotriva tuturor barierelor aflate în calea competiŃiei deschise şi schimbului. inclusiv comandă şi forŃe armate integrate (NATO. unităŃile fundamentale încetează să mai fie statele şi economiile naŃionale. Statele şi celelalte organizaŃii sunt analizate de pe poziŃiile pieŃei mondiale (globale). stabilizată la circa 30 %. deprecierea monedei şi scăderea investiŃiilor”59. prin subvenŃionarea locurilor de muncă. din punct de vedere economic. totul conferă SUA o susŃinere politică pe care nici un alt stat nu o egalează. şi nu de pe acelea ale sistemului mondial de state. În domeniile hotărâtoare ale economiei. NAFTA – Acordul Nord-American al Liberului Schimb) şi instituŃii specializate de cooperare mondială (Banca Mondială. Refacerea economică a Europei Occidentale şi a Japoniei. c) proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe bază de consens. printre care: a) un sistem colectiv de securitate. partea sa din producŃia industrială a lumii. c) Al treilea element de bază îl constituie o structură pe trei nivele. FMI.b) Sistemul statal constituie un alt element de bază al economiei mondiale. Marile puteri şi superputerile influenŃează puter-nic economia mondială. Acelaşi autor subliniază că afirmarea pieŃei globale înseamnă că guvernele îşi pierd autonomia şi „devin neputincioase” în faŃa forŃelor economice globale. Dacă guvernele persistă în acest tip de politică. mai ales asupra tineretului lumii. după cum se spune că au făcut Marea Britanie în anii ’70. SupremaŃia SUA determină o nouă ordine internaŃională. Tratatul de Securitate SUA – Japonia etc. PosibilităŃile multor state. SUA îşi menŃine şi chiar îşi măreşte avan-tajul în ce priveşte productivitatea faŃă de rivalii vest-europeni sau japonezi. din cauza poziŃiei dominante a Statelor Unite. Într-o piaŃă globală. protejarea unor industrii necompetitive sau cheltuieli mai mari decât erau pregătite să suporte pieŃele. chiar dacă sunt dominate de SUA. ele suferă pedepse ca scăderea performanŃei economice. Statele Unite ale Americii deŃin poziŃia supremă în domenii decisive ale puterii mondiale: din punct de vedere militar. Guvernele naŃionale care ignoră sau opun rezistenŃă presiunilor pieŃei. 2000. Se manifestă difi-cultăŃi considerabile din cauza dezechilibrelor care există între state sau între statele . Dinamismul economic american asigură condiŃiile necesare exer-citării supremaŃiei mondiale. TendinŃele de globalizare au fost însoŃite de anumite schimbări în economia mondială care au slăbit statele-naŃiuni şi chiar le-au ştirbit suveranitatea. de a modela piaŃa globală în propriul folos sunt foarte limitate. economia americană furniza peste 50% din Produsul NaŃional Brut (PNB) al lumii. 59 Andrew Gamble. deŃin întâietatea în toate ramurile de vârf ale inovaŃiei. cele cu statut de semiperiferie şi cele cu statut de periferie. În economia mondială sunt numeroase entităŃi politico-statale. din punct de vedere tehnologic. mai ales ale celor slab dezvoltate. sub anumite aspecte. sunt concurate de Japonia şi Germania (nici una din acestea nu deŃine celelalte atribute ale puterii mondiale). Editura Antet. care instituŃionalizează dincolo de hotarele Ńării multe din trăsăturile sistemului american însuşi. din punct de vedere cultural. InteracŃiunile acestor domenii fac din SUA singura superputere mondială. Această structură cuprinde Ńările centrale. Bucureşti. au o extindere mondială neegalată. FranŃa în anii ’80. din cauza existenŃei a două state cu potenŃial de conducere – Japonia şi China. dar şi el se manifestă în Asia de Est. . b) cooperare economică regională (APEC. În afara regiunilor dezvoltate. mai precis. „ReŃelele globale financiare şi tipurile de comerŃ internaŃional modelează politicile economice naŃionale. Regionalismul oferă posibilităŃi pe care statele – naŃiuni nu le pot oferi pentru creşterea securităŃii lor economice.). Imediat după al doilea război mondial. d) preferinŃă pentru relaŃii democratice între membrii alianŃelor importante. îşi asumă riscul unor crize financiare. cooperarea regională este încă scăzută. Acest fapt este mai evident în cele două Americi.

1844/1851 – A2 .la nivel mondial apar noi puteri economice: SUA şi Germania.Marea Britanie este liderul economiei mondiale. .se restructurează producŃia. .coincide cu revoluŃia industrială.se dezvoltă industria bumbacului şi a fierului forjat. Ciclurile Kondratiev s-au desfăşurat până acum. .se descoperă motorul cu abur.1870/1875 – B2 – 1890/1896 III.are loc o puternică migraŃie europeană spre America de Nord. • faza B4: . • faza B3: . 1780/1799 – A1 . un ciclu. • faza B1 (de puternică recesiune): . automobilelor şi petro-chimiei.A. . 2. iar profiturile sunt reduse.1890/1896 – A3 . Japonia. investiŃiile sunt mici sau nu se efectuează. care cuprinde însă şi fluxuri intraeuropene.e) structură judiciară şi constituŃională mondială elementară (de la Tribunalul InternaŃional de la Haga până la Tribunalul special care judecă crimele de război din Bosnia). în concepŃia lui Kondratiev.1967/1973 – B4 În ciclul I: • faza A1 (de creştere): . .restructurarea economică de după cel de-al doilea război mondial.U. astfel: I. producŃia se reorganizează. electronicii. .criza petrolului din anii ’70.1940/1945 – A4 . • faza A5: .economia mondială este dominată de tehnologiile înalte şi de biotehnologii. Aceasta cuprinde o fază de creştere (A) şi o fază de stagnare sau de recesiune (B).recesiunea economică datorată crizei din anii ’30. .Se introduc navele cu abur în comerŃul oceanic. astfel că faza aceasta încetează.1810/1817 – B1 – 1844/1851 II. fierul forjat este înlocuit cu oŃelul. • faza B2 : recesiune economică: . în această fază. . Rusia – lumea devine globală la nivelul relaŃiilor politice. .S. a ajuns la concluzia că economia mondială are o dezvoltare cicli-că.Petrolul este folosit drept combustibil în industrie.2. se ajunge la supraproducŃie. .prin apariŃia puterilor extraeuropene – SUA. . . şi Germania domină economia mondială. . EvoluŃia economiei mondiale Economistul rus Kondratiev.1914/1920 – B3 – 1940/1945 IV. În ciclul II: • faza A2: creştere. deoarece în economia capitalistă nu se prac-tică planificarea.SUA rămâne prima putere economică mondială.Marea Britanie este lider economic mondial. . În timpul fazei A se fac investiŃii în tehnologiile noi atât timp cât profiturile sunt mari. pe baza unei largi palete de indica-tori. Faza B este cauzată de decalajul dintre descoperirile tehnolo-gice şi aplicarea lor pe scară largă. În ciclul III: • faza A3 : ascensiune economică. În ciclul IV: • faza A4: creştere postbelică. se introduce transportul pe calea ferată. având mari realizări în domeniile aerospaŃial.stagnare economică. O fază A şi una B durează circa 50 de ani şi formează.creştere economică viguroasă a Germaniei şi Japoniei.

India. Orient şi America (Caraibe. 1979. Olanda era Ńara cea mai dinamică. FranŃa şi Marea Britanie deŃin supremaŃia mondială. În lucrările 60 Taylor P. Marea Britanie. în timp ce statele industrializate se caracterizează printr-o concentrare excesivă a industriei.a). comerŃul FranŃei era alcătuit din transportul sclavilor spre America. decimarea unor populaŃii băştinaşe. În ultimele decenii. Nation-state and Locality. . Genova. Extinderea economiei mondiale a fost însoŃită de jaf. al zahărului spre Europa. dar efectuează o prezentare globală a economiei mondiale şi se raliază interpretărilor lui Wallerstein. . devenite mai rapide. Peter J. creştere. al producŃiei agricole. Lübeck ş. În lucrările lui Immanuel Wallerstein (1974.faza B’1 – declinul acesteia. Africa şi insulele din Pacific. importul de aur. 1988. Bremen. iar comerŃul Marii Britanii consta în exportul de produse manufacturate. Hamburg. America Centrală şi de Sud.4.în secolul al XVII-lea. are loc amplasarea avantajoasă a acestora acolo unde benefi-ciază de cele mai bune condiŃii de rentabilitate. 2. la întemeierea porturilor de-a lungul rutelor. cât şi cele ale lui Wallerstein au găsit ecou printre geografi. a avut loc expansiunea europeană (din Spania şi Portugalia) spre Africa. se pot obŃine contacte instantanee între toate punctele de pe glob datorită progresului comunicaŃiilor: călătoriile.SUA. iar după 1713. fluxurile financiare multiplică. Statele subdezvoltate întâmpină numeroase dificultăŃi în schim-barea statutului lor de exportatoare de produse alimentare şi de materii prime. se încheie cu apariŃia unui nou mod de producŃie. World – economy. pe alt plan. la extinderea comerŃului. tutun. FranŃa şi Olanda. iar succesul cel mai mare ele l-au avut în lumea anglosaxonă. responsabili cu schimburile internaŃionale.în secolul al XVI-lea. Atât ideile lui Braudel. Spania şi Portugalia intră în declin. Dacă. evidenŃiind totodată forŃele care modelează scena politică. b) comercianŃii. la consolidarea unei clase a negustorilor. Peru – spaniolii şi în estul Braziliei – portughezii).3. Mexic. Longman Scientific & Technical. A crescut numărul filialelor firmelor. Milano. de deplasarea econo-miei Chinei şi Indiei spre periferie. Au avut loc incursiuni europene pe mări şi oceane – fapt ce a dus la lărgirea orizontului de cunoaştere. între acest continent şi Orient. Extinderea geografică a economiei Economia mondială a apărut la sfârşitul secolului al XV-lea. în secolul al XVIII-lea. stagnare. Structura teritorială a economiei mondiale Fernand Braudel a analizat sistemul economic creat de statele din Europa Occidentală şi a preluat ideea de economie – lume de la istoricul Fritz Rörig. creşte continuu numărul organi-zaŃiilor nonguvernamentale ş. Astăzi. 1983.faza A’1 – înflorirea economiei Europei feudale. comerŃul cu sclavi. apoi la folosirea în America (după cucerire) a sclavilor. Anterior acestui an. Din cele de mai sus rezultă că ciclurile Kondratiev cuprind anii care au urmat după 1780. În jurul anului 1150 s-a intensificat comerŃul în Europa. Asia de Est.. 2. determinarea unor cicluri ale economiei este dificilă. au fost precizate două cicluri: 1050 A’1 – 1250 – B’1 – 1450 1450 – A’2 – 1600 – B’2 – 1750 În primul ciclu (înainte de apariŃia economiei mondiale): . zahăr. în secolul al XVII-lea. Australia. . 1991) consacrate evoluŃiei economice a lumii se acordă atenŃie semipe-riferiilor.. apoi s-a extins în America de Nord. J. 1993.Taylor60 nu analizează rolul statului. ale căror relaŃii se stabileau datorită diplomaŃiei. îşi dispută supremaŃia co-mercială. regiunilor centrale şi celor îndepărtate. acumularea capitalului financiar şi comercial şi investirea unei părŃi a acestuia în manufacturile din Europa.faza B’2 . UE şi Japonia domină economia mondială. Între 1500 şi 1600. sporesc fluxurile turistice. Prin urmare. la început. facilitează întâlnirile şi contactele. în secolul al XVIII-lea. India.a. toate acestea indică extinderea şi am-ploarea economiei mondiale. pe baza unor date demogra-fice şi comerciale. economia mondială cuprindea Europa. precum şi. Totuşi. Political Geography. . două tipuri de „actori” au acŃionat pe scena internaŃională: a) statele. London.faza A’2 . la creşterea rolului comercial al unor oraşe europene (Napoli. VeneŃia.

procesele din periferie determină salarii mici. au cunoscut eşecuri în economia mondială. După unificarea din 1990. Statele Unite au avut în faza B’2 o poziŃie periferică. Malaysia ş. În ultima sută de ani. centrul este situat în partea nord-vestică. Taylor Ulterior apariŃiei economiei mondiale s-a organizat şi o piaŃă mondială. În semiperiferie se află Brazilia. Qatar.5. dar din punct de vedere economic a rămas permanent în semiperiferie. Japonia a intrat în economia mondială în al doilea ciclu Kondratiev. din statele de la sud de Ecuator. Rusia. Modelele centru-periferie ne permit să înŃelegem că diferenŃele se creează fără încetare. parte din centru. tehnologie avansată şi producŃie diversificată. FranŃa a avut un declin relativ în B’2. dar nu pot oferi o explicaŃie faptului că o regiune. iar Arabia Saudită. Japonia este în centrul economiei Asiei de Est şi Sud-Est. a fost înfrântă în zonele peri-ferice. FranŃa este una dintre puterile economice ale lumii. Categoria de semiperiferie combină procesele din zonele cen-trale şi din cele periferice. dar continuă să fie o putere economică. pe rând. prin reorganizarea statului în perioada A4. Thailanda. Bahrein.sale recente. este exploatată de centru. Oman. Statele s-au reorganizat. repetat. în A2. în faza B1 a intrat în periferia economiei mondiale. SituaŃia unor Ńări centrale şi semiperiferice în concepŃia lui Peter J. are loc reorganizarea statului prin revoluŃie în B3. a reuşit să intre în semiperiferie. regional şi mondial. Chiar şi în interiorul unor state se află arii centrale care domină zonele rurale şi centrele urbane periferice.. fapt ce contribuie la conturarea unor zone centrale şi periferice. din punct de vedere economic. militare etc. trei puteri şi-au exercitat hegemonia: łările de Jos. Structura centru-periferie include mai multe nivele: naŃional. pe resurse şi potenŃialul demografic. Zonele periferice sunt formate din „lumea a treia”. Astăzi. comerciale. semiperiferia exploatează periferia şi.a. Germania a devenit o mare putere economică a lumii. Argentina. la rându-i. Africa de Sud ş. depind de zonele centrale (sub aspectul legăturilor politice. După războiul civil. 2. în urma războiului civil. Geografia politică nu consideră că spaŃiul poate fi central sau periferic. SUA a păşit pe calea prosperităŃii şi a devenit (în secolul al XX-lea) cea mai mare putere economică. la reorganizarea aparatului politic – schimbări frecvente de guverne şi chiar de sisteme politice –. astăzi deŃine. Marea Britanie. în faza B’2. Taylor consideră că până acum. Procesele politice şi relaŃiile sociale din semiperiferie. şi-a restructurat statul în A2 şi. Marea Britanie şi SUA. fapt care a condus la o restructurare a statului prin revoluŃie. a fost înfrântă – ceea ce a avut ca urmare un al doilea declin relativ. URSS a devenit o mare putere militară. unele au cunoscut succesul în economia mondială. Republica Africa de Sud. a devenit cea mai mare putere europeană până la al doilea război mondial. Germania a avut o istorie puŃin stabilă. ulterior. când statul s-a restructurat. au trecut din periferie în semiperiferie. nu intră în economia mondială ca parteneri egali. succesele sale economice aduc unele state din acest spaŃiu în zonele centrale. în economia mondială au avut loc schimbări profunde. În primul ciclu Kondratiev. a intrat în semiperiferie. Războiul de independenŃă a împiedicat procesul de periferizare. După aceasta. FederaŃia Rusă se bazează pe întinderea sa uriaşă. łările din jurul Golfului Persic atrag forŃa de muncă din Ńările arabe mai sărace. iar în secolul al XX-lea a cunoscut o puternică creştere economică (deşi a fost înfrântă în al doilea război mondial). îşi pierde rolul din trecut şi este traversată de crize. regiunea centrală este formată din America de Nord. China. altă dată centrală. dar în cadrul zonei centrale. la începutul secolului al XX-lea. dar procesele care îl structurează determină dezvoltări eco-nomice inegale.a. Emiratele Arabe Unite. .). dar destul de numeroase state din semiperiferie sau periferie au recurs. locul II mondial. În Europa. ea este evidentă la nivel continental şi la nivel regional oriunde pe Terra. Singapore. Taylor apreciază că procesele centrale implică salarii mari. tehnologie precară şi producŃie diversificată. Economia mondială s-a consolidat şi a cunoscut perioade de creştere şi de descreştere diferenŃiate de la o regiune la alta. în prezent. a devenit. iar această izbândă a fost consolidată în a doua fază Kondratiev de războiul civil (Sudul a devenit parte a periferiei americane într-un stat restructurat). Europa de Vest şi Japonia. Marea Britanie a fost în declin. după destrămarea URSS.

Political geography. Din Antichitate şi până astăzi. Haushofer). statul este definit ca un spaŃiu organizat politic. Statele moderne au apărut în Europa la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea. iar Ludovic al XIVlea adoptase conceptul abso-lutist: Statul sunt eu. NaŃiunea poate reprezenta: a) un membru al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. c) ideea statală. noŃiunea de stat a evoluat de la considerarea sa ca o forŃă de origine divină la optica aristocratică. sub egida monarhiei absolute sau a republicii. În geografia politică. la răspândirea sau impunerea unor religii. A) Teritoriul statului După cum se ştie. termenii de stat şi naŃiune se folosesc dife-rit de modul încetăŃenit în limbajul comun. care îl devansează în istorie. Uneori au fost create state în absenŃa unei naŃiuni. În lumea contemporană semnificaŃia statului a dobândit diverse note caracteristice: statul democrat burghez. A MĂRILOR ŞI OCEANELOR 3. şcoala geopolitică germană concepea statul ca un organism viu (Ratzel. puternic încetăŃenită. la conflicte de interese între metropole etc. pe continent. elementele care definesc statul sunt: teritoriul. în care este sta-bilită 61 Glassner M. a doua generaŃie. de a-şi elabora şi promova în mod suveran politica internă şi externă. apărută la sfârşitul primului război mondial pe ruinele unor imperii. care. senioriile Evului Mediu sunt unele din principalele forme pe care le-a avut statul în decursul timpului. de întindere limitată. statul poate reprezenta: a) o unitate politică independentă şi suverană pe un teritoriu. determinată şi amplificată de factori precum: a) colonialismul. şi a treia generaŃie.3. ca o organizaŃie politică naŃională. Teritoriul statului reprezintă ca-drul spaŃial (spaŃiul geografic). statul totalitar (comunist. Elementele fundamentale ale statului După Martin Glassner61. exprimând o concepŃie morală şi filosofică despre destinul statului.John Wiley. FRONTIERELOR. Statul este emanaŃia politică a naŃiunii. sistemul de circulaŃie. cultură şi teritoriu comune. sau la subordonarea lui unor entităŃi regionale (teoria integrării). de către marile puteri. sau chiar la teoria dispariŃiei statului. zone climatice etc. nu afectează dreptul fiecărui stat de a se apăra împotriva unor primejdii externe. imperiile roman şi aztec. ca o reacŃie la structurile medievale. Lumea contemporană prezintă o mare complexitate. fascist). Conceptul de stat Statul a apărut în Antichitate. În prezent.1. New York. NaŃiunea nu este sinonimă cu statul (Ńara). b) integrarea economică mondială sau regională. statele-naŃiuni. în continuare.. În geografia politică. care nu poate exista decât pe o bază teritorială bine organizată din punct de vedere geografic. b) o unitate politică aflată sub conducerea unui guvern federal. b) o comunitate de oameni cu o descendenŃă. 3. populaŃia. Oraşele-state greceşti. Personalitatea geografică (entitatea distinctă) a unui stat este determinată de poziŃia sa pe glob. la menŃinerea identităŃii naŃiunii. statul paternalist. a cărei conti-nuă amplificare nu ştirbeşte ideea statală.2. contribuie. statul democrat. care a contribuit la o puternică fragmentare statală. ba-zată pe caste. în cadrul unei regiuni geografice. la controlul unor surse de materii prime.. Rousseau considera că statul este forma cea mai angajantă a asocierii politice. J. organizarea economică. forma de guvernământ. GEOGRAFIA STATULUI ŞI A NAłIUNII. independent şi suveran pe un teritoriu. GEOGRAFIA GRANIłELOR. apărută prin procesul decolonizării. Se disting trei generaŃii de state: prima generaŃie apărută. . J. 1995. după al doilea război mondial.

Brazilia. mărimea statelor nu este totdeauna hotă-râtoare pentru varietatea şi cantitatea resurselor. necesită mari cheltuieli pentru apărare şi pentru păstrarea integrităŃii teritoriale. Statelor Unite. Spre exemplu. în baza unor norme internaŃionale. insule artificiale etc. solul şi timpul). au regiuni cu importanŃă strategică. formarea insulelor în zona litorală. transfer limitat de suveranitate. sud-estul Australiei.cu peste 6.a. diferenŃe mari în concentrarea populaŃiei ş. Canada). Mesopotamia pe văile Tigrului şi Eufratului.a. dar şi dezavantaje. prin pol-dere. • din punct de vedere geostrategic şi geoeconomic pot exista avantaje ale statelor cu suprafeŃe mari (organizarea apărării).a. dar sunt slab dezvoltate economic.a. vecine. a) Formarea teritoriului statelor În apariŃia statelor un rol important l-au avut condiŃiile fizico-geografice ale teritoriului locuit. Australia. exploatare comercială ş. densitate mică. înaintarea deltelor.a. controlul ineficient al teritoriului. Contactul dintre unităŃile naturale majore. Sanguin distinge 9 categorii de state: 1. în fapt. Statele cu suprafeŃe mari (Rusia. Kuweit. După mărimea teritoriului au fost stabilite mai multe clasificări: • A. Macrostate . Canada) – toate acestea influenŃând valorificarea resurselor.000 kmp. sau a tendinŃelor de anexare de către state mari.a. spaŃii nepopulate (Rusia. Florida a fost cumpărată de SUA. unele state din Africa (Niger. a Ńărilor baltice. create de structura etnică neomogenă. Singapore. state-deşert. a atacurilor din mai multe direcŃii ş.).) au mai multe resurse decât cele cu suprafeŃe mijlocii.500.). Principalele caracteristici ale teritoriului sunt mărimea şi forma. Basarabiei şi Bucovinei de Nord prin Pactul Ribbentrop-Molotov ş. baze militare). este o entitate geografică. nordul Canadei). pot deveni uşor Ńinta iredentismului.). state-alpine.populaŃia (acelui stat). Egiptul antic pe valea Nilului). Geografi occidentali consideră teritoriul politic cvadridimensional (aerul. estul şi sud-estul Chinei ş. • prin transferul de suveranitate (Rusia a vândut Alaska.000 kmp. China. în 1867.). concretă. în Rusia. State imense .Teritoriul statului.a. Sub incidenŃa sistemului politic. Canada. pentru forŃa şi stabi-litatea lor. Australia ş. China. mean-drare. Louisiana de la francezi în 1803 ş. state-câmpii. Australia). Ciad) au suprafeŃe mari. a unor părŃi din teritoriul unor state. • prin aservire.). Luxemburg) au un nivel economic ridicat.între 2. dar în interiorul lor pot fi regiuni de deşert (Sudan. amenajări hidrotehnice. Mali. drumurile comerciale au avut un rol important în formarea unor state. Japonia). • repartiŃia geografică a populaŃiei: densitate mare în condiŃiile unei răspândiri omogene.000. de la spanioli în 1819. neomogenă. Statele mari din Antichitate s-au format pe cele mai mari văi şi în regiunile de câmpie (China pe valea Huang-He.a. • distribuŃia reŃelei de transporturi. Statele mari riverane pot pretinde o parte mai întinsă a platformei continentale sau a spaŃiului oceanic. în timpul marilor descoperiri geografice şi în timpul colonizării. poziŃie favorabilă ş. India pe valea Indusului. b) Mărimea teritoriului statului este relevantă pentru: • determinarea spaŃiului fizico-geografic şi caracterizarea unor state: state-continent (Australia).a. Canada). În trecut. . aprovizionare cu apă şi resurse. iar unele dintre ele o mare putere militară. sunt uneori confruntate cu forŃe centrifuge. • suprafaŃa mare a teritoriului unor state poate prezenta avan-taje (resurse naturale. cu îngheŃ peren (Siberia. dar şi în perioada contemporană au existat mai multe căi prin care au fost dobândite teritorii: • prin anexare în urma cuceririlor. sunt confruntate cu exportul de forŃă de muncă. mlăştinoase (Rusia. iar unele state mici (Israel. comunitatea internaŃională n-a mai acceptat acest tip de creştere a teritoriului (anexarea Austriei de către Germania în anul 1938. dar şi dezavantaje (dez-voltarea economică diferită a zonelor. 2. mai ales în trecut. teritoriul natural devine teritoriu politic. apa.000 şi 6. permiŃând folosirea lor de către un alt stat (navigaŃie pe un râu. care determină concentrarea obiectivelor economice în anumite regiuni (sudul Canadei.. umanizată.. în secolul al XX-lea. • prin ocupare. În afara acestor situaŃii. nivelurile de dezvoltare economică şi politică a statelor. valorificarea insuficientă a unor resurse. dar aceste resurse pot fi localizate în regiuni greu accesibile şi la distanŃe mari de centrele de prelucrare. Algeria. state-arhipelag (Indonezia. având o anumită specificitate. statesubcontinent (India. dificultăŃi de guvernare ş. • creşterea teritoriului prin procese naturale şi activităŃi antro-pice – eroziune fluviatilă însoŃită de modificarea talvegului.000. Statele mici au resurse limitate.

Zambia. Japonia.6 kmp. State foarte mari . • statele cu teritoriu alungit se extind de-a lungul unui meridian sau al unei paralele. Această formă a teritoriului. România. 7.kmp. costuri ridicate ale transportu-rilor.8 Extremele acestei clasificări privesc două categorii de state: II. Togo.000 kmp. Prezintă o mare varietate climatică.. • statele cu teritoriul strangulat (Israel între 1949-1967.între 25. face parte din categoria statelor mijlocii. se localizează unul sau mai multe state mai mici.între 2.5 mil.500.a. dezvoltării economice.kmp.250.000 kmp. San Marino 61. dificultăŃi în exercitarea controlului central. În acest tip de formă teritorială pot fi înscrise Chile. 4. Deşi Ńara noastră a cunoscut amputări teritoriale în secolul al XX-lea prin ocuparea nor-dului Bucovinei. Tuvalu 30.a.a. Sanguin. 6. 5. Nauru 21. China 9.kmp. Ministate . 5. 1. Zimbabwe. Polonia. iar după clasifi-carea lui M. 9. Monaco ş.44 kmp. deŃine locul al doilea după Polonia. Uruguay ş. în Europa Centrală. State cu suprafaŃa între 350.). Canada 9. Cele mai mari state 1.).).500. 3. FederaŃia Rusă 17. Monaco 1. State mijlocii . State cu suprafaŃa între 150. State cu suprafaŃa între 350.0 kmp.391 kmp.D. 1. Mali ş.kmp.000 kmp.5 mil. łinutului HerŃa.). State foarte mici . regională şi mon-dială). cu suprafaŃa sa de 238. apărare etc.kmp. 3.3 mil. 2. Italia ş.000 şi 650. Austria cu punga Tyrol-Voralberg ş. Filipine) şi statele cu multe insule (Grecia.3 135.9 mil.250. precum şi o serie de dezavantaje: tendinŃe de separatism la extremităŃi. 6. 8.000 kmp. Cele mai mici state I.000 şi 25. 2. 3.) 75. 4.000 şi 5. reprezentând cea mai importantă caracteristică politică.8 45.000 kmp. crt. Dintre tipurile de forme geografice definite ale statelor menŃionăm: • statele compacte au graniŃe cu lungime mai mică. C) PoziŃia.între 650. funcŃionalităŃii infrastructurii de comunicaŃie etc.Congo cu coridorul Matadi.a. posibilităŃi reduse de secesiune internă.000 kmp.. SUA 9. Vatican 0. Malaysia ş.000 – 2.1 3. prezintă dificultăŃi în administrare. al geostrategiei. State mari . tot din această categorie. • statele cu teritoriul încorsetat (Brunei.0 kmp. cu posibilitatea unui control facil al teritoriului. 5. precum şi raporturile .a. Basarabiei ş. aşezarea şi localizarea geografică a teritoriilor politice PoziŃia.000 kmp Teritorii dependente Total Număr de state 9 48 28 43 65 193 SuprafaŃa totală (mil.a. bio-pedo-geografică şi de resurse naturale.000 şi 1.500.1 mil. Categoria de mărime State cu suprafaŃa peste 2.între 100. după clasificarea lui A..000 kmp. • statele cu teritoriul apendicular (R. Norvegia.5 1.a.sub 5. Glassner (1992) apreciază că e mult mai utilă următoarea clasificare a statelor: Nr.8 2. B) Forma statelor este rezultatul unui lung proces istorico-politic şi este dată de conturul spaŃial. 4. Malawi ş.a. • statele cu teritoriul perforat (Africa de Sud.000 şi 250.000 – 30.între 250. cu capitala localizată în centrul statului în care s-ar putea ajunge din orice punct într-un timp minim şi cu cheltuieli mici de transport.000 şi 100. Benin. aceasta prezintă interes din punctul de vedere al geografiei politice sub aspectul centralităŃii. Italia.3. Afganistan cu culoarul PandjWakkan. State mici . ca mărime.000 kmp.).000 – 150. State cu suprafaŃa sub 30.kmp. 5. 4. • statele cu teritoriu fragmentat includ statele – arhipelag (Indo-nezia. • M. într-o astfel de categorie se află: România. aşezarea şi localizarea teritoriului unui stat definesc sistemul de relaŃii pe trepte de integrare (locală.000 kmp.000 kmp. se apropie de forma geografică ideală.0 kmp. Brazilia 8. Glossner.000 kmp. 2. în aceste state. Microstate .2 7..între 1.

potenŃialul natural şi uman. Karl Haushofer aprecia că frontierele sunt bune şi rele.de comunicaŃie cu celelalte teritorii. distanŃele faŃă de centrele de putere ale timpului. precum şi cu puterile regionale şi mondiale au ca rezultantă poziŃia geopolitică a unui stat. economice şi militare cu statele vecine. datorită presiunii exercitate de două state. Mongolia. 1999. Glassner64. Japonia. b) frontiere fluviale (separă în două apele unui fluviu: pentru cele navigabile. Kjellen apreciau că frontiera este limita exte-rioară a unui stat.). deseori. au evoluat atât ca puteri continentale. 65 M. 64 M. un popor. Există patru tipuri de frontiere: a) frontiere terestre. Fr. în Canada. d) frontiere relicte. d) frontiere aeriene (liniile perpendiculare care pornesc de la cele terestre sau acvatice până la limita inferioară a spaŃiului cosmic). c) frontiere maritime (limita exterioară a apelor teritoriale). de tranzit internaŃional. Vasile Cucu. Fronts et frontieres. EvoluŃia factorilor istorici. DicŃionar de geografia populaŃiei. Editura N’Ergo. în Spania cu bascii. În decursul timpului. politico-istoric. frontierele au fost un rezultat al luptei pentru afirmarea fiinŃei naŃionale. New York. Foucher65 consideră frontierele discontinuităŃi geopolitice. fiind.133. poziŃia geopolitică generează probleme geostrate-gice şi de securitate.62 După V.). fruntariilor. sau supuse unor situaŃii de dictat. iar pentru cele nenavigabile. respectând convenŃiile internaŃionale. Ratzel şi R. După M. politica marilor puteri au dat frontierelor funcŃii complexe (de dezvoltare economică. iar în cazul celor maritime. John Wiley.Glassner. pot avantaja sau dezavantaja geopolitic un stat. este izobară politică. linia talvegului. se manifestă tendinŃe de George Erdeli şi colab. geogra-fia aşezărilor umane şi geografie economică. Afganistanul ş. La rându-i. 1995. iar fostul Imperiu Habsburgic a acŃionat pe mai multe direcŃii geopolitice. Paris. geograful francez J. în Marea Britanie cu irlandezii ). sau expresia unui raport de putere militară. au fost puteri maritime. sau zona de contact între diferite culturi sau unităŃi politice. Foucher. cât şi ca puteri maritime. pag. o naŃiune. În cele mai multe cazuri.a. c) frontiere supraimpuse. Spania. relaŃiile externe ale statelor se orientează pe anumite axe de interes geopolitic. b) frontiere subsecvente. FranŃa. în acest context general poate fi apreciată poziŃia geopolitică diferenŃiată a statelor. raporturile politice. România. frontiera este arealul politico-geografic dincolo de o unitate politică integrată. trasate arbitrar (frontiere de cancelarie).a. În raport cu contextul general. aşa cum au fost cele impuse României prin Dictatul de la Viena şi prin Pactul RibbentropMolotov. 63 62 . între valoni şi flamanzi. Totodată. 15. frontierele sunt de patru tipuri principale: a) frontiere antecedente. ce coincide cu limi-tele externe ale unei Ńări.. Rusia ş. Fayard. DicŃionar de geografie umană. locul particular al fiecărui stat. Indonezia ş. de faliile şi zonele tampon îşi pun puternic amprenta asupra poziŃiei geopolitice a unui stat. Frontierele se stabilesc prin tratate bilaterale sau multilaterale. pag. militare etc. în interiorul căreia se trasează graniŃa. ce delimitează teritoriul pe care îşi exer-cită suveranitatea exclusivă fiecare dintre ele. potenŃialul de conflicte şi problemele de securitate. 2001. Germania. Vecinătatea cu statele mari. raporturile de forŃe şi sferele majore de influenŃă pe plan mondial produc frecvent modificări ale poziŃiei geopolitice a statelor. 1988. iar M. Political geography. urmările imperiilor coloniale. care n-au cunoscut problemele strategice specifice statelor continen-tale. graniŃelor Frontiera este un spaŃiu de separaŃie între două state (de natură convenŃională sau impusă).a. în provincia Quebec. De-a lungul timpului. D) PoziŃia geopolitică a statelor Localizarea geografică. din cauza poziŃiei şi localizării lor geo-grafice. Marea Britanie. E) Geografia frontierelor. unele state au avut de suferit (Polonia. prin legislaŃie proprie internă. linia mediană). iar din această cauză apar tensiuni chiar şi în Europa Occidentală (în Belgia. Ionica Soare. frontierele nu coincid cu repartiŃia spaŃială a naŃiunilor. Cucu şi Ionica Soare63. Editura Corint. SUA. Ancel afirma că frontiera.

2 km) de la linia de baza. de pe platoul continental sau din subsolul aces-tuia. care nu poate depăşi 12 mile marine66 (22. pene-enclave (protuberanŃe ale unui stat). Accesul la enclave se asigură prin negocieri şi aranjamente vamale. Radele porturilor care se extind dincolo de apele teritoriale. numită şi centura maritimă sau mare marginală. frec-vent. SituaŃii conflictuale sunt în Caucaz. fiind înconjurată de teritorii ale statelor vecine. între Rusia şi China. Mongolia. Brazilia. la nivelul frontierelor. . au fost frecvent ten-siuni şi conflicte. Unele state şi-au extins apele teritoriale până la 200 de mile marine (Islanda. Peru. Costa Rica. ce aparŃine unui stat. Sikkim şi Bhutan.mările cu regim special (cele complet închise sau cele ce comunică prin strâmtori). pentru separarrea celor trei puteri sud-americane Brazilia. Guyana şi Suriname.strâmtorile şi canalele maritime: unele au regim de ape terito-riale (Bosfor şi Dardanele). care păzeau pasurile montane ce făceau legătura între India şi China. acestea previn contactul direct şi limitează tendinŃele expansio-niste ale statelor rivale. Astăzi. H) Alte frontiere • Frontiera maritimă. Panama). de ape libere (Gibraltar). valorificării resurselor minerale şi neminerale din apă. aflaŃi în stare de rivalitate. Canalele aflate pe teritoriul unui stat au un regim internaŃional (Suez.). În Africa. Laos şi Thailanda. Argentina ş.marea teritorială. dar la care nu se poate ajunge fără a străbate teritoriul altui stat. Unele state-tampon au fost create şi/sau au funcŃionat în acest sens: Bolivia şi Paraguay. în lume sunt aproximativ 250 de enclave. Afganistan. între India şi Pakistan. . cu rol geopolitic: enclava. Statele riverane au în această zonă dreptul exclusiv asupra pescuitului. între fosta URSS şi Imperiul Britanic. iar submarinele să nu treacă pe la suprafaŃă cu drapelul arborat). Trei forme de discontinuitate terito-rială au existat de-a lungul timpului.separatism. Acelaşi teritoriu este o „enclavă” atunci când este privit din punctul de vedere al statului în interiorul căruia este localizat. Statele situate între doi sau mai mulŃi vecini puter-nici. Se cunosc trei tipuri de enclave: autentice (înconjurate complet de teritoriul altor state). Ecuador. Rwanda şi Burundi etc. cele mai multe în Asia (între India şi Bangladesh) şi în Europa (oraşul spaniol Llivia. nu a celor militare şi de cercetare. regatele himalaiene Nepal. iar alteori. o enclavă germană despărŃită de o cale ferată belgiană). dar care sunt folosite regulat. oraşul belgian Baarle Hertog. Irak şi Iran. sunt considerate ca făcând parte din acestea. sunt considerate state-tampon. multe frontiere au fost trasate aleatoriu de către puteri-le coloniale. dar care este loca-lizată parŃial sau total pe teritoriul altui stat. 66 O milă marină (Mm) = 1852 m. un regim stabilit prin convenŃii bilaterale. de mici dimensiuni şi cu o populaŃie puŃin numeroasă. cvasi-enclave (nu funcŃionează ca enclave autentice: spre exemplu. Mările interioare fac parte din apele teritoriale. F) Statele şi zonele tampon Între marile puteri.). franceză şi olandeză) între vechile imperii spaniol şi portughez. altele. oraşul italian Campione etc. Enclava este o unitate de teritoriu. Principalele aspecte se referă la: . ele au dreptul asupra spaŃiului aerian al zonei respective (cu unele restricŃii: să permită traversarea inofensivă în timp de pace a vaselor străine. Argentina şi Chile. Exclava se consideră partea unui stat care este separată de teritoriul de bază.a.). care au reglementări ale statelor riverane sau ale strâmtorilor. totodată. . Periclava este o parte din teritoriul naŃional nedetaşată de întreg. În America de Sud. Israel şi Teritoriile Autonome Palestiniene. rolul de zonă tampon l-au avut Guyanele (britanică. fie linia de contact care marchează o ruptură. Statul Maine (SUA) este inaccesibil prin sud. situată de-a lungul coastei. G) DiscontinuităŃile teritoriale Sintagma „discontinuitate teritorială” exprimă fie ruptura în des-făşurarea teritorială a unor procese şi fenomene specifice. exclava şi periclava. care este acea parte a unei mări. între posesiunile franceze şi cele britanice în Indochina. iar uneori au un regim juridic impus de statul respectiv. iar diversitatea etnică şi tribalismul sunt surse potenŃiale de conflict (între Zambia şi Botswana. accesul la el fiind posibil doar prin Quebec (Canada). conform normelor de drept internaŃional.

Cuprinde fundul mării şi subsolul regiu-nilor submarine. vizând. . dar nu mai mult de 350 de mile marine. J) SpaŃiul cosmic67 Este considerat a fi în exteriorul atmosferei terestre. în realitate. locul până unde suveranitatea de stat este recunoscută. în mod constant. este continuarea sub apele mării a scoarŃei terestre până la o distanŃă de Ńărm. ele se extind şi se contractă o dată cu variaŃiile în suprafaŃă ale arealului respectiv. Statele din grupul marilor puteri. fiscale. la care au drept statele riverane. sunt artificiale (trasate de oameni). spaŃiu cosmic interstelar. sisteme de transport spaŃial. Japonia ş. Statele riverane acestei zone au drepturi suverane. inclusiv producerea de energie. O problemă juridică importantă o constituie prezervarea mediului oceanic.U. exclusive de exploatare. spaŃiu cosmic galactic. iar în 1991.platoul continental. acesta conferă statutul de părŃi consultative originale unui număr de 12 Ńări. sanitare. cel de graniŃă desemnează linia care stabileşte limita suveranităŃii şi jurisdicŃiei unui stat. La nivelul solului. În 1988. A fost reglementată juridic utilizarea spaŃiului cosmic prin convenŃii şi acorduri sub egida O. la Madrid.zona economică exclusivă se referă la marea teritorială până la distanŃa de 200 de mile marine de la liniile de bază. până la o distanŃă de 24 mile marine de la liniile de bază spre larg (44. până unde trebuie apărată. . cercetări complexe efectuate asupra Terrei din spaŃiul cosmic. Japoniei şi AgenŃiei Vest Europene. Cele mai cunos-cute programe sunt: Intelsat. Utilizarea spaŃiului cosmic înseamnă: transmisii prin sateliŃii artificiali. fiind. graniŃele sunt marcate prin garduri şi ziduri.N. Marea liberă este patrimoniu al întregii umanităŃi. Platoul continental interesează statele riverane datorită resur-selor sale. Intercosmos. Arabsat. la Wellington. contactul cu fundul mării. În cadrul Anului Geofizic InternaŃional (1957-1958) s-au realizat cercetări complexe în cele 50 de staŃiuni permanente din Antarctica (aparŃinând la 12 state). a fost semnată. resursele minerale şi organismele vii care păstrează. graniŃele sunt prezentate prin linii subŃiri ce separă unităŃi politice şi administrative. de părŃi consultative unui număr de 14 state şi de state neconsultative unui număr de 16 Ńări. Rusia. iar în subteran. gestiune şi conservare a resurselor biologice şi nebiologice. Pe hartă. linie care indică forma spaŃială a unui stat.zona contiguă este fâşia de mare care se întinde dincolo de limita exterioară a mării teritoriale. solul şi subsolul dintre două state. . de către aproximativ 10. asupra cărora statul riveran are drepturi suverane exclusive. de imigraŃie şi de protecŃia mediului (infracŃiunile sunt stabilite de sistemul juridic al statelor respective). Preocu-pările geopolitice privind spaŃiul cosmic sau impus după lansarea. până unde statul îşi exercită autoritatea prin legi administrative şi prin aplicarea de impozite.000 de specialişti din 67 de state. Cuba. în anul 1959 a fost semnat Tratatul Antarctic. Protocolul asupra protecŃiei me-diului Antarcticii..4 km). ConvenŃia asupra mineralelor. 67 În funcŃie de depărtare şi caracteristici se folosesc sintagmele: spaŃiu cosmic planetar. I) Statutul Antarcticii În urma pretenŃiilor teritoriale ale unor state. K) GraniŃele • Conceptul de graniŃă Dacă termenul de frontieră este folosit în sensul de orientare spre exterior. în 1967 (primul cosmonaut a fost Iuri Gagarin). Intersputnik.) şi-au extins unilateral zona şelfului continental. unele state foste coloniale şi cele din vecinătatea Antarcticii au partajat continentul în sensul meri-dianelor. după cum se ştie. GraniŃele constituie orga-nul periferic al statului şi reflectă toate transformările pe care acesta le suferă. SUA. URSS (azi FederaŃia Rusă). delimitarea se face în situaŃia exploatării unor substanŃe minerale utile. s-au de-rulat programe de cercetare aparŃinând SUA. Chinei. a primului satelit artificial sovietic. unele Ńări (Canada. Deşi există o ConvenŃie asupra Şelfului Continental din anul 1958. acestea îşi pot exercita con-trolul în privinŃa regulamentelor vamale. După reuşita primului zbor cosmic. în anul 1957. Intesat. Eutelsat. SpaŃiul cosmic este o parte a patrimoniului universal al umanităŃii. în special. spaŃiu cosmic interplanetar. deşi nu au suveranitate deplină.a. planuri verticale ce împart spaŃiul aerian.

un râu. subnaŃiunile. care urmăresc elementele fizico-geografice (râuri. Ussuri. mutării graniŃei irakiene pe malul stâng al fluviului Shatt-el-Arab – fapt ce bloca aprovizionarea pe apă a obiectivelor iraniene strategice.graniŃe geometrice. demar-carea (apariŃia efectivă a acesteia). foişoare. între Ńările UE ş. resursele de apă etc. . Slovacia şi Ungaria. Cele peste 160 de conflicte locale sau regionale de după cel de-al doilea război mondial au determinat multe state să-şi construiască. Apele bogate în peşte. Componentele culturale. folosirea pasurilor.În apariŃia graniŃelor s-au derulat mai multe etape: alocarea (divizarea politică a teritoriului între două state). reprezentate de linii care urmăresc frec-vent un meridian sau o paralelă (coordonate geografice). Ele pot constitui bariere psihologice. Honduras şi Salvador. nemaifuncŃionând în prezent. între statele din Africa. . .graniŃe supraimpuse – sunt discordante în peisajul cultural.graniŃe antecedente – apar în cazul în care trasarea lor a fost făcută atunci când peisajul cultural se afla în primele faze de dezvol-tare sau când teritoriul nu era populat.graniŃele artificiale au apărut în urma unor procese de deli-mitare.. MinorităŃile etnice. Thailanda şi Cambodgia. Musura. Gaza. vechea graniŃă germanopolonă ş. Fosta URSS a trasat graniŃa Ucrainei cu România pe un afluent al Chiliei. .graniŃe etnice. iredentismul şi separatismul . un lac. înălŃimile Golan ş. Unele graniŃe au fost mo-dificate forŃat. Guatemala pretinde întregul stat Belize. ziduri de apărare şi garduri. se disting următoarele subtipuri: . .. . • Clasificarea graniŃelor a) GraniŃe funcŃionale În raport cu etapa în care graniŃele au fost delimitate şi demar-cate.a.3. sau în cadrul unor grupări economice integrate. între Canada şi SUA. eroziune. cu atât divergenŃele ulte-rioare dintre statele respective sunt mai puŃine. culturale şi fizice. Venezuela revendică 2/3 din teritoriul Guyanei. limba şi religia. sunt: etnia. câmpuri minate. disputele de-a lungul graniŃelor apar în legătură cu imi-granŃii. GraniŃele au fost amenajate încă din Antichitate şi Evul Mediu. SUA şi Mexic. acestea cuprind două categorii. în Australia. Disputată este şi partea sudică a graniŃei dintre Chile şi Argentina. războiul irakiano-iranian s-a datorat în principal (timp de 11 ani.graniŃele naturale sunt cele mai eficiente: o creastă de munte. Dar şi în aceste cazuri pot apărea probleme: modi-ficarea cursului râului prin meandrare. resursele minerale. utilizarea terenurilor etc. . Alteori. Ecuadorul pretinde teritoriul amazonian al Perului.). între unele state dezvoltate din Occident.a. . care separă populaŃii diferite din punct de ve-dere etnic.a. Cu cât delimitarea este mai exactă. culmi montane ş. grupurile nomade. Argentina reven-dică Insulele Malvine. care constituie elemente de bază în tra-sarea graniŃelor. situate în zonele de graniŃe. care urmăresc liniile vechi de separare politică.). aerofotogramelor.a. neŃinându-se cont de aspectul etnic (Pactul RibbentropMolotov. Dispute teritoriale au avut loc între Mali şi Burkina Fasso. aspectelor culturale şi naturale..graniŃe consecvente – despart două grupuri etnice şi coincid cu limita culturală sau economică. Polonia şi Germania etc. bariere comerciale etc. dar în peisaj au rămas dife-renŃieri antropice (între Camerunul britanic şi cel francez. delimitarea (alegerea liniei de-a lungul căreia se trasează graniŃa) pe baza studierii hărŃilor topografice. Spania şi FranŃa. 3.). stocarea apei prin baraje. Congo şi Zambia îşi dispută Podişul Shaba. b) GraniŃe genetice Acestea se bazează pe origini şi cuprind următoarele subtipuri: . se manifestă tendinŃa depăşirii gra-niŃelor prin încheierea unor acorduri specifice (între SUA şi Canada.graniŃe istorice. şi nu pe braŃul principal. corespund unor diviziuni culturale şi naturale majore. În ulti-mele decenii.graniŃe subsecvente – sunt trasate ulterior apariŃiei unor aşezări stabilite în zonă. la graniŃe.). c) GraniŃe morfologice. peste 100 de graniŃe sunt disputate.graniŃe naturale. Un fapt asemănător a născut un conflict între fosta URSS şi China: sovieticii mutaseră graniŃa pe malul drept al Amurului şi pe cel stâng al afluentului acestuia. care la rândul lor pot fi naturale şi artificiale: . apar în urma războaielor. SUA şi Canada.a. au produs fricŃiuni între Irak şi Kuweit. poluarea. L) Disputele de graniŃe şi funcŃiile graniŃelor Astăzi. începând cu 1980). folosirea terenurilor etc.graniŃe relicte – în cazul când o graniŃă internaŃională a fost mutată. Cisiordania. violarea spaŃiului aerian de către aeronave civile sau militare ş.

minorităŃi.). STATUL ŞI FRONTIERELE NAłIONALE 4. scoŃienii şi galezii în Marea Britanie). răspândit peste tot în lume. maghiarii în România ş. părăsirea unui stat în care o minoritate consideră că nu îşi poate păstra şi manifesta identitatea. îmbrăcăminte. catalanii şi bascii în Spania. de separare de naŃiunea majoritară prin bariere economice. Separatismul urmăreşte. minorităŃile etnice pot fi întâlnite şi în interiorul statelor naŃionale (slovenii în Austria. turcii şi kurzii în Germania. Loialitatea minorităŃilor faŃă de statul în care trăiesc nu prezintă pretutindeni aceleaşi caracteristici. SubnaŃiunile sunt popoare mici situate în interiorul statelor naŃionale. 2002. de asemenea. Prin promo-varea pluralismului cultural (formă de acomodare socială). în administraŃie şi justiŃie. cu tradiŃii şi trăsături culturale comune (limbă. formează. Fireşte. capitalul american a impus o serie impresionantă de noi tehnologii şi a ajutat la răspândirea lor în lume. emigraŃia a creat minorităŃi distincte (algerienii în FranŃa. culturale. în zona de frontieră a unui stat (de pildă. ea poate fi concentrată într-un anumit teritoriu (în care este majoritară demografic). europenii originari din vechile metropole care locuiesc în fostele colonii. ca unic determinant al bunăstării unei na-Ńiuni.a. forŃă conducătoare a dinamicii acestui proces şi nu s-a confruntat decât într-o măsură redusă cu subminarea rolului statului-naŃiune. pentru SUA. Procesul de globalizare şi consecinŃele sale „Pentru prima dată în istorie a luat naştere un sistem economic unic. 4. în raport cu talentele şi interesele ei. Iredentismul este provocat şi de o parte a unei naŃiuni situată într-un stat dominat de altă naŃiune şi care doreşte separarea de acesta şi ali-pirea la statul vecin în care naŃiunea respectivă este dominantă (exem-ple: iredentismul maghiar.1. ca o mişcare politică de eliberare naŃională a unor teritorii aflate sub ocupaŃie străină. 68 . În multe regiuni ale lumii. Transporturile. În practică. productivitatea ameri-cană a devenit un motor al creşterii economice globale: companiile americane au aprovizionat pieŃe enorme. Europa Occidentală şi încă vreo câteva state. iar economia aceleiaşi Ńări a mers atât de bine. Iredentismul a apărut. Mai ales în ultimul deceniu al secolului al XX-lea. GLOBALIZAREA. nefiind în totalitate parte integrantă din naŃiunea majoritară. globalizarea a stimulat o explozie a bogăŃiei şi un ritm inima-ginabil al progresului tehnologic. prin moştenirea comună şi persistenŃa sa de-a lungul istoriei societăŃii. iniŃial.Minoritatea etnică este formată dintr-un grup de persoane de mărime variabilă. subna-Ńiunile tind spre autonomie şi regionalism. Editura Incitatus. suedezii din insulele Aalans. SUA a fost primul beneficiar al forŃelor eliberate prin globali-zare. după primul război mondial. Atitudinea loială faŃă de statul-gazdă coexistă sau alternează cu manifestarea unor tendinŃe iredentiste şi separatiste. aşa îşi începe Henry Kissinger capitolul „Politica globalizării” din lucrarea Are nevoie America de o politică externă?68. chinezii în SUA). obiceiuri. în tendinŃe spre autonomie teritorială ş. care are sentimentul identităŃii ca subgrup în cadrul societăŃii. globalizarea serveşte însă la submina-rea rolului statului-naŃiune. PieŃele de pe fiecare continent interacŃionează în permanenŃă. SubnaŃiunile au o unitate etnică. Are nevoie America de o politică externă? Către diplomaŃia secolului XXI. irlandez).a. a devenit o mişcare anexionistă şi ultranaŃionalistă. trăsăturile culturale distinctive şi coope-rează în mod paşnic şi egal în viaŃa politică. Bucureşti. economică şi socială a unei Ńări. reli-gie. comportamente). comuni-caŃiile permit capitalului să răspundă noilor oportunităŃi sau unor aşteptări pesimiste”. Uneori. alteori. în fapt. uneori. Minoritatea etnică se diferenŃiază de naŃiunea majoritară prin dimensiunile sale mai mici. reli-gioasă şi culturală distinctă (bretonii şi corsicanii în FranŃa. încât cu greu Henry Kissinger. separatismul se manifestă şi în încercările de autoenclavizare în cadrul statului naŃional. sau poate fi dispersată într-un teritoriu foarte larg (cazul rromilor sau evreilor). minoritatea etnică îşi păstrează tradiŃiile. MinorităŃile naŃionale trăiesc. dar mai ales. dar care. în domeniile învăŃământului şi culturii. dar nici minorităŃi naŃionale.

pericolul unei noi prăpastii între cei care fac parte din lumea globalizată şi cei rămaşi pe dinafară. ştiinŃifici care au determinat procesul globali-zării. populaŃiile vor fi atrase spre ultranaŃionalism. vor avea loc turbulenŃe. tensiunile ar putea zgudui sistemul economic şi pe cel politic în întreaga lume. în cele mai multe regiuni prospere. uneori. încât succesul în competiŃie să depindă de creşteri ale productivităŃii. O serie de Ńări. În Ńările în curs de dezvoltare. precum au fost cele din Asia de Sud-Est. Companiile multinaŃionale se afirmă tot mai mult ca motoare ale globalizării. menŃi-nerea comerŃului liber. dificil şi îndelungat. De aceea. oscilând între locurile unde găseşte cel mai bun raport între riscuri şi profituri. dar tot ea creează vulnerabilităŃi pe scena politică. politic şi social. aceste com-panii se află în situaŃia de a alege între faliment şi asocierea cu firme multinaŃionale. piaŃa deschide perspectivele unei bogăŃii nemaîntâl-nite. intervenŃia sa se apreciază că a agravat crizele. Globalizarea generează probleme deosebit de complexe: adânci-rea prăpastiei între bogaŃi şi săraci şi pericolul apariŃiei unei clase internaŃionale sărace. creşterea economică a fost lăsată într-un grad fără precedent pe seama întreprinderilor şi comerŃului liber. Ńările în curs de dezvoltare nu pot avansa şi nu pot genera locuri de muncă fără capitalul adecvat. etnocentrism şi mişcări de eliberare de sub ceea ce ele percep ca hegemonie a globalizării (pe care frecvent o identifică cu dominaŃia americană). când perioada de ascensiune economică va lua sfârşit. de regulă. expuse unei certe concurenŃe internaŃionale. SUA şi Ńările industrializate în general absorb un procentaj zdrobitor din capitalul de investiŃii de pe plan mondial. Spre deosebire de economie. care se vor manifesta cu putere mai ales în inte-riorul lor. iar capitalul caută cele mai mari profituri cu cele mai mici riscuri. este imperios necesară intensificarea acŃiunii factorilor economici. deşi a primit miliarde de dolari ca ajutor. pentru a atinge competitivitatea globală. Rusia. un scenariu antiamerican şi anticapitalist.ne-am putea imagina că nivelul respectiv ar putea fi depăşit. liderii politici sunt obligaŃi să-şi restructureze economiile şi să elimine orice pierderi. Europa centrală şi de est se luptă încă cu obstacole interne majore în calea introducerii reformelor structurale necesare (mai ales pe piaŃa muncii şi în agricultură). de anvergură. rata de creştere a Chinei este extraordinară. susŃinute de un permanent progres tehnologic. în Rusia ş. primejdia contestării politice a întregului proces. În schimb. tehnologici. Modelul american de dezvoltare economică presupune un capital relativ ieftin şi o muncă relativ scumpă. interesul pentru reformele care reprezintă precondiŃiile globalizării. . În Ńările în curs de dezvoltare. DemonstraŃiile împotriva globalizării urmează. Sistemul global îşi răsplăteşte şi penalizează participanŃii în funcŃie de criterii economice. mai ales din America Latină (vezi cazul Argentinei). În condiŃiile globalizării. Într-o lume globalizată. Aceste măsuri implică dislocări masive şi şomaj pentru asigurarea unor beneficii pe termen lung. au ajuns într-o situaŃie de haos economic. Astfel. iar piaŃa liberă a devenit dominantă aproape pretuindeni. sistemul financiar internaŃional ar trebui să devină eficient în amortizarea impactului crizelor. Acest efort. dar creşterea cere capital. politica împarte lumea în unităŃi naŃionale. Globalizarea întâmpină dificultăŃi chiar şi în unele Ńări cu un trecut mai puŃin împovărător din punct de vedere economic din Asia de Sud-Est sau America Latină. renunŃând la regularizarea ei.a. orice Ńară care se străduieşte să devină competitivă este obligată să se alăture procesului de globalizare. deşi în ultimii ani se angajează mai activ în procesul de restructurare a economiei. dar efortul este posibil şi necesar. dar a fost realizată – se consideră uneori – cu preŃul renunŃării la unele reforme democratice în favoarea asigurării stabilitătii politice. poate fi accelerat şi prin instituŃii precum NAFTA în America de Nord (cazul Mexicului). guvernele doar facilitează funcŃionarea pieŃei. În absenŃa unei creşteri economice în Ńările „lumii a treia”. cât şi politic. criteriile extrem de tehnice cu care operează FMI se dovedesc ineficiente în situaŃii complexe. Ńările lumii nu au altă şansă pe termen lung decât restructurarea. asigurarea unor construcŃii politice stabile. într-o serie de regiuni. FMI-ul nu este încă pregătit să aplice criterii sociale şi politice în mediile de lucru. este încă departe de o economie de piaŃă funcŃională. atât economic.a. creşterea economică depinde în mare măsură de disponibilitatea capitalului privat. în asigurarea creş-terii economice. protecŃia mediului trebuie să-şi găsească realizarea practică ş. Globalizarea a devenit sino-nimă cu creşterea. politicienii îşi pot pierde. La 12 ani după căderea comunismului. Modelul american de management economic a devenit standard în multe părŃi ale lumii. Internetul conectează diversele componente ale economiei glo-bale. În absenŃa creş-terii numărului locurilor de muncă. Companiile Ńărilor în curs de dezvoltare au tot mai greu acces la pieŃele de capital internaŃional şi din această cauză devin tot mai puŃin competitive.

sprijină cercetarea ştiintifică. au intervenit pentru a restructura cercetarea ştiinŃifică şi tehnologică. continuă să aibă roluri decisive. dar la un nivel mult mai scăzut. cât şi în relaŃiile cu alte state. Statul îşi menŃine capacitatea de a apăra societatea împotriva violenŃei dinăuntrul sau dinafara teritoriului. controlul comerŃului exterior şi îndeosebi al importurilor. asistenŃă. Globalizarea şi statul În ultimele decenii. apărarea drepturilor şi libertăŃilor ce-tăŃeneşti. Apar tendinŃe noi şi pe plan militar. britanic) şi-au ajustat politica spre a ajuta firmele proprii să facă faŃă provocării firmelor americane. responsabilităŃile statului s-au restrâns. s-au produs schimbări profunde: spre exemplu.2. în lume au avut loc schimbări structurale majore. • exercitarea puterii asupra economiei şi asupra societăŃii în interiorul graniŃelor teritoriale. ci doar că se produce o transformare a sa. sau ale unor profesiuni (militari. nici statul nu sunt pe punctul de a dispărea. construirea infrastructurii economice. pensionari. a avut loc o puternică dezvoltare a reŃelelor de întreprinderi economice mult mai active şi mai eficiente. se schimbă natura şi comportarea statului. în timp. După cum se ştie. De regulă. Statele sunt mai vulnerabile astăzi în faŃa pieŃelor. Nu se poate afirma că statul ar fi o instituŃie în curs de dispariŃie. tot mai mulŃi oameni caută locuri de muncă în alte state. pe care le exer-cită doar în interiorul graniŃelor sale: acordă şi garantează credite. • menŃinerea valorii monedei naŃionale. printre care: • apărarea teritoriului naŃional împotriva invaziilor străine. prin diverse mijloace. cât şi în resurse materiale. acordă subvenŃii. precum şi re-laŃiile dintre ele. sau că ar fi eliminat de multinaŃionale. nici naŃiunea. deşi în ultimele decenii ale secolului al XX-lea el a căpătat o mai mare viteză. contribuie la competitivitatea propriilor firme şi a celor străine care funcŃionează în interiorul graniŃelor. Numeroase sunt problemele care confruntă societatea şi economia mondială. • corectarea tendinŃei economiei de piaŃă spre boom-uri şi depresiuni. dar nu mai rămân singurul vehicul al politicii publice.a. Există. În aceste condiŃii. În modul de îndeplinire a acestor responsabilităŃi. proprietari de pământ). • stabilirea strategiei distincte de dezvoltare. nu mai există o competiŃie între state pentru teritorii. iar statele încetează să mai fie „actorii” principali sau singurii „actori”.4. . atât în vieŃi. structura de producŃie. O dată cu schimbarea naturii competiŃiei dintre state. cauzată de schimbările din structura economiei şi societăŃii mondiale. ierar-hice. Pentru a face faŃă concurenŃei. caracterul teritorial al statului este afectat de profunde schimbări. reŃelele care funcŃionează peste frontierele de stat afectează. „Suntem pe cale să trecem de la formele de putere autoritare. În concluzie. dar au apărut schimbări în rolul. însă. în ansamblu. îşi asumă responsabilitatea construirii infrastructurii economice. războiul devenind prea costisitor. tendinŃa ca armatele profesioniste să fie menŃinute pentru intervenŃii în caz de nevoie în străinătate. substanŃial legăturile dintre statul-naŃiune şi întreprinderea naŃională. clerici). Astăzi. Firmele iau decizii privind investiŃiile care le extind autoritatea mult dincolo de limitele statului. sau pentru a sprijini guvernul aflat la putere împotriva oricăror disidenŃe sociale. Procesul de schimbare substanŃială este îndelungat. până acum nu au apărut structuri care să poată îndeplini toate funcŃiile asociate statului-naŃiune. în comportamentul statelor: guvernele determină formarea şi statornici-rea regulilor internaŃionale. au apărut alte centre de autoritate (sindicatele). iar rolul statului naŃional este afectat şi slăbit. atât faŃă de societatea civilă din interior. iar tranzacŃiile se efectuează în alte valute decât cea naŃională. cea financiară. s-a diminuat puterea statului în asigurarea intere-selor grupurilor sociale speciale (acŃionari. asigură şcoli. • asigurarea ordinii interne. coordonează procesele democratice din interior. adoptă legislaŃia necesară pentru a se acomoda noilor tehnologii. unele state occidentale (francez. care au modificat locul şi funcŃionarea statelor. naŃionale ş. verticale. puterea de stat s-a erodat şi autoritatea statului nu mai este aceeaşi ca altădată. în societate şi în economie. iar statele pot asigura cadrul de drepturi şi îndatoriri legale. care transced frontierele de stat. • asigurarea unei structuri de siguranŃă pentru cei mai puŃin capabili să supravieŃuiască într-o economie de piaŃă. Totuşi. statului i s-au atribuit o serie de puteri şi responsabi-lităŃi. • responsabilitatea în a percepe impozite. tehnico-ştiinŃifică. Într-o economie naŃională. Statul are puteri asupra economiei şi societăŃii. legată totuşi de stra-tegia globală. • crearea unui mediu competitiv pe piaŃa naŃională. pe plan naŃional. astfel. • alegerea formei adecvate de dezvoltare.

2. 5. al celor care decid utilizarea lor şi al curentelor sau factorilor care le influen-Ńează. pag. Bucureşti. dintre care trebuie amintite: 1) analiza în reŃea. 5. GEOPOLITICĂ ŞI GEOSTRATEGIE 5. În sistemul geopoliticii s-au structurat câteva tipuri de analiză. economice şi sociale cu care se confruntă omenirea în prezent. Din geopolitică s-a desprins geostrategia – concept geopolitic militar referitor la planificarea spaŃială a unor acŃiuni menite să asi-gure apărarea sau securitatea unui stat. În ce priveşte geopolitica. 1994. Editura Doina. 5. şi anume: geopolitica romantică. Geopolitici regionale 69 Ignacio Ramonet. Lipsa strategiilor. Procesul de globalizare. a cunoscut. legate. geopolitica agresivă şi pseudoştiinŃifică nazistă. privită cu răceală şi reticenŃă a condus la o îndepărtare de afirmarea unei analize de tipul celei şcolare sau universitare. ştiinŃă complexă. a explicării motivelor şi a accesului la acestea constituie principalul impediment în formarea reprezentărilor geopolitice. În cadrul geostrate-giei se încearcă să se determine modalităŃile de soluŃionare a conflic-telor influenŃate de trei factori principali. . mobilizarea în teritoriu. fie nu au fost sistematizate din punct de vedere conceptual. 570).. Faptul că geopolitica a fost. dar mai complexe”69. în ansamblul său. pag. Simion. şi apare tendinŃa greşită de folosire a acestor termeni ca sinonime. 9. 570). pag. geopolitica este confundată cu geografia politică. Metodele analizei şi ale acŃiunii geopolitice Geopolitica şi geostrategia aparŃin familiei domeniilor de acŃiune practică. În esenŃă. 1994.1.. a teoriilor şi metodelor analizei şi acŃiunii geopolitice şi geostrategice.la forme negociate. 1998. Deseori. localizarea resurselor aflate la dispoziŃia părŃilor implicate. câteva etape. 3) globalismul (Daudel) este o metodă de analiză raportată la dimensiunile planetare pe care le-au dobândit problemele politice. a intenŃiilor. geopolitica are în vedere necesităŃile spaŃiale ale unui stat. din perioa-da de început. reticulare orizontale.3. după al doilea război mondial. interdisciplinară. tehnologice. din cauză că doctrinele şi teoriile pe care le iniŃiază practicile geopolitice şi geostrategice sunt rezervate structurilor politice şi militare. din primele decenii postbelice. 7-8). Geopolitica. urmărind definirea. Cucu şi colab. Cucu şi colab. datorită legăturilor care există între acestea. în special. teoriile şi metodele lor de analiză fie au fost ignorate. Geopolitica şi obiectul său de studiu Geopolitica poate fi considerată ca o ramură a geografiei pentru că ea s-a afirmat în cadrul acestei ştiinŃe. pe când geografia politică examinează condiŃiile de exis-tenŃă spaŃială a statului respectiv (V. geopo-litica proscrisă. formă de analiză calitativă elaborată de geo-politicienii americani şi cunoscută sub numele de net-work analysis. Geopolitica haosului. jocurile de disimulare şi de surpriză permise de teritoriu şi de distanŃă. reperează Ńintele profunde ale părŃilor implicate într-un conflict. ea transformându-se într-una elitistă. clarificarea şi explicarea fenomenelor politice pentru înŃelegerea stării societăŃilor la un moment dat. 2) analiza politică (Tămaş) reprezintă o activitate intelectuală sistematică. pag. Ńinând cont de reacŃiile previzibile ale celorlalŃi protagonişti. şi arată modul în care mijloacele fiecărei părŃi sunt aplicate prin geostrategii concepute pentru a atinge scopurile fixate. în evoluŃia ei. de unele acŃiuni mili-tare maritime (V. geopolitica nucleară şi geopolitica actuală (T. a slăbit organismele care corespund structurii statelor. mai civili-zate. Acesta este un concept specific şcolilor politice anglo-saxone. 1998. sau ale marilor puteri. de aceea. aceasta acŃionează în următoarele direcŃii: construieşte tabloul forŃelor prezente pe o scenă dată.

s-a format. Tema principală a geopoliticii arabe din această regiune este izgonirea Israelului din teritoriile palestiniene ocupate de acesta în 1967. grupul de la Sorbona. Geopolitica din Orientul Mijlociu. a navelor cu propulsie nucleară. în Brazilia. Columbia. Argentina). sau la interzicerea acos-tării.În afara celor două mari puteri (SUA şi fosta URSS). Caracteristic geopoliticii contemporane este fenomenul de glo-balizare. PoziŃia periferică a Republicii Africa de Sud a favorizat apariŃia şi dezvoltarea unei geopolitici interne aparŃinând grupei rasiale albe (afrikaans). a malului stâng al Iordanului ş. Geopolitica antinucleară a Noii Zeelande. între ele. prin care albii voiau să evite amestecul între rase. Deşi politica de apartheid a fost nerecunoscută oficial. Din punctul de vedere al acestei grupări. Geopolitica neozeelan-deză s-a manifestat ca o reacŃie la geopolitica marilor puteri nucleare. Alături de geopolitica arabă.). a avea acces la resursele de apă. în care s-a dezvoltat terorismul. SituaŃia geopolitică din regiune este deosebit de complexă. În geopolitica de apartheid. negrii sau alte grupuri etnice. influenŃată de şcoala germană. care a reunit militarii interesaŃi mai ales de dezvoltarea Ńărilor în numele securităŃii naŃionale. Ńinând cont că. fără să se ia în calcul însă populaŃia hotentotă originară din zona Cap. Dintre toate curentele geopolitice regionale care au luat naştere şi s-au dezvoltat în cadrul politicii antinucleare. care echilibrau balanŃa geopoliticii mondiale. ea şi-a făcut simŃită prezenŃa pe plan teritorial şi social. a dus la separarea. precum şi printr-un comerŃ mondial foarte activ. Geopolitica de apartheid din Africa de Sud. juxtapunerea comunităŃilor şi multiplicarea frontierelor interne. chiar dacă aparŃineau aliaŃilor americani. ajungându-se la dispute cu FranŃa (în legătură cu experienŃele nucleare franceze din Oceania). crearea unui stat palestinian. Geopolitica militarilor din America Latină. Brazilia) şi zona Caraibelor (Mexic. Regiunea poate fi comparată cu un mozaic din punct de vedere al elementelor de care se Ńine seama în analiza geopo-litică: complexitate etnică. a zonelor în care locuiau albii. au existat o serie de structuri geopolitice evidente în regiunile sensibile. La nivel global. în America Latină se pot distinge trei sectoare: Conul de Sud (Chile.4. bazată pe egalitatea în drepturi a tuturor raselor şi naŃionalităŃilor. se caracteri-zează prin apariŃia unor noi state cu rol geopolitic şi geostrategic şi a unor forme de comunicare legate de mobilitatea crescută şi de internaŃionalizarea firmelor şi a economiilor. populaŃia afrikaans susŃinea că are aceleaşi drepturi teritoriale ca şi populaŃia negroidă bantu. . geopolitica statelor angrenate în conflictele din Orientul Mijlociu. al presiunilor internaŃionale. se pot constitui în modele geopolitice regionale. această zonă a fost cel mai puŃin influenŃată de înfruntările dintre cei doi principali poli geopolitici ai lumii. Dintre geopoliticile regionale cu un impact mai mare menŃio-năm cu titlu de exemplu: geopolitica militarilor din America de Sud. Orientul Mijlociu reprezintă o zonă conflictuală. geopolitica israeliană acŃionează în mai multe direcŃii: a păstra şi mări teritoriul Israelului prin colonizare. întrucât cea mai mare parte a teritoriului Ńării a fost colonizată de albi care s-au instalat înaintea negrilor bantu. care. Geopolitică şi globalizare SituaŃia actuală. datorită faptului că influenŃa şi poziŃiile SUA se menŃin dominante în această regiune. pe lângă grupările teroriste existente. prin specificitatea lor. trecutul istoric.a. religioasă. geopolitica antinucleară a Noii Zeelande. Apartheidul a atras după sine o organizare teritorială minuŃioasă. Specific pentru Orientul Mij-lociu este faptul că regiunea se înscrie în aria de confruntare dintre mai multe mari puteri. unele Ńări din acest areal deŃin arme de distrugere în masă. a-şi apăra securitatea naŃională (prin menŃinerea ocupaŃiei asupra platoului Golan. geopolitica de apartheid din Africa de Sud. modelul neozeelandez a fost cel mai virulent. politica de apartheid din Africa de Sud a fost nevoită să cedeze locul unei politici democratice. zona mediană (puterile din bazinul Amazoniei: Peru. alianŃele etc. de pildă. după implozia sistemului socialist. În interiorul fiecărei zone persistă conflicte între Ńările de pe coasta Pacificului şi Ńările de pe coasta Atlanticului. În ultimele decenii. în Ńară. Geopolitica latino-americană a rezultat în urma dezvoltării aces-teia de către militari (care au condus şi conduc Ńări din acest spaŃiu) şi este apropiată de sursele universitare europene sau nord-americane. 5. ca rezultat al luptei populaŃiilor asuprite. care se impuneau şi la nivel global. prin care a fost pusă în practică viziunea acesteia despre societate şi raporturile dintre rase. care poate fi definit ca o dimensiune mondială a politicii interna-Ńionale în epoca contemporană şi care se manifestă în plan tehnologic. Politica de apartheid. chiar dacă America Centrală şi zona Caraibelor prezintă o mai mare instabilitate. Venezuela). În cadrul geopoliticii latino-americane.

cu pregnante influenŃe naŃionaliste. dar în care nu au fost depăşite discrepanŃele majore dintre bogaŃi şi săraci. 1999. Geopolitica şi geostrategia problemelor actuale În urma schimbării echilibrelor de putere. pe baza ideilor lui Braudel şi Wallerstein. anali-zează raporturile dintre economie şi geografie politică. exprimând sentimentul de frustrare şi convingerea că istoria a uitat pe nedrept aceste Ńări. excluzându-le din sfera centrală a lumii. 144). reprezintă. Erdeli şi colab. În viziunea lui Taylor. modelul periferic (statele cu economie anemică). ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaŃionale în sfere tot mai largi şi variate ale vieŃii economice. au avut loc transformări ale fostelor mari puteri. Astfel. la rândul lor. o soluŃionare rapidă (G. Geopolitica mişcărilor naŃionaliste şi fundamentaliste În ultimele decenii. Una dintre direcŃiile geopoliticii actuale este aceea caracterizată de reafirmarea credinŃei religioase. Peter Taylor defineşte statul hegemonic identificând două forme de dominare: 1) militară (caracteristică marilor imperii.. un rol minor şi o marjă de manevră limitată. Globalizarea în cadrul geopoliticii are la bază globalizarea economiei mondiale. 2) hegemonică (prin care statele puternice nu mai au pretenŃii de extindere teritorială. Fundamentalismul arab. 5. uneori. recrudescenŃa mişcărilor naŃiona-liste şi redescoperirea geopoliticii interbelice.a. rolul principal îl joacă economia. de pildă. Problemele cele mai importante ale geopoliticii sunt legate de traseul frontierelor. pentru a lărgi limitele economiei-lume în care sunt integrate şi pentru a impune pacea globală celorlalte state). o încercare de a remodela trecutul. prin însăşi forŃa lor. precum şi migraŃia centrelor comerŃului mondial în concordanŃă cu aceste legături. în unele state. îşi are originea în confruntarea de peste treisprezece secole dintre creştinism şi islamism (a luat naştere în spaŃiul modernizat al lumii arabe). La baza acestor procese se consideră că ar sta mişcările subversive şi terorismul. o reîntoarcere la o geopolitică specifică perioadei interbelice. care direcŃionează strategiile geopolitice şi ale geografiei politice. Inspirat de lucrările lui Braudel.economic. geografia politică şi geopolitica dobândesc noi valenŃe. fundamentaliste. treptat. perfecŃiona-rea armei nucleare şi lărgirea cercului celor care o pot utiliza. O direcŃie importantă a problematicii geopoliticii actuale o con-stituie mişcările naŃionaliste extremiste. evoluŃia economică a unor Ńări care aparŃin „lumii a treia”. ca forme ale naŃionalismului din Ńările Orientului. În unele Ńări din „lumea a treia”. de creştere economică între naŃiunile industria-lizate şi statele subdezvoltate. printre care Fernand Braudel studiază raporturile dintre organizarea politică şi structura economică a spaŃiului. în realitate. au apărut teorii referitoare la modelul central (statele cu economie puternică). tot mai mari. a distribuŃiei spaŃiale şi a structurilor existente. naŃionalismul se manifestă şi ca o exacerbare a tribalismului. 5.5. cerând. care au adânci rădăcini istorice. TendinŃa în geopolitică şi în geografia politică actuală este aceea a studierii forŃelor economice care modelează lumea şi mai puŃin a acŃiunilor politico-guvernamentale. Mişcările fundamenta-liste. sociale şi culturale. care influen-Ńează geopolitica. La scară internaŃională se înregistrează diferenŃieri şi inegalităŃi. atât în centrul economiei-lume. iar progresul economic. au apărut noi elemente de dezechilibru şi se constată. conceptul fiind elaborat de elite şi îmbrăŃişat de mase. politice. având drept implicaŃie faptul că problemele devin mai curând globale decât naŃionale. proces deosebit de dinamic al creşterii interdependenŃelor dintre state. militar. în diferite domenii. Geopolitica şi geografia poli-tică pot contribui la rezolvarea acestor probleme prin studierea evolu-Ńiei istorice. exercitându-şi dominaŃia. cât şi la periferia acesteia). care capătă. determină modificări ale geostrategiilor militare. politic. confesională complexă. eterogenitatea spaŃiului cu structură lingvistică. Peter Taylor. Immanuel Wallerstein studiază evoluŃia economică a lumii. . care îşi exprimau astfel voinŃa de a se confrunta cu civilizaŃii mai puternice şi percepute mai avansate. Teorii asupra conceptelor economie-lume şi semi-periferii au fost elaborate de geopoliticieni. care au tendinŃa de a se extinde până la limitele economieilume). evidenŃiind legăturile dintre centru şi semiperiferie (teritoriile în trecut colonizate). precum şi la relaŃiile dintre aceste două modele. pag. exacerbarea dimensiunilor credinŃelor religioase de către fundamentalişti ş. etnică.6.

structura etnică şi religioasă şi manifestările geopolitice. dar şi influienŃe externe au deter-minat.SituaŃia actuală se caracterizează prin creşterea puterii SUA şi a aliaŃilor săi. Alături de structura etnică. La rândul său. nu poate fi conside-rată sursă a conflictelor religioase. Asistăm.a. Geopolitică şi geoeconomie Pentru a putea prezenta legăturile care se stabilesc între geopoli-tică şi geoeconomie trebuie. 141). ca şi la creşterea dependenŃei multor Ńări slab dezvoltate de Ńările occidentale dezvoltate. În perioada actuală. instabilitate. Un rol important revine în acest sens organizaŃiilor guvernamentale cu caracter regional sau internaŃional. aceasta este o ramură derivată din sistemul ştiinŃelor geografice. traficul ilicit de droguri. în lumea contemporană. globalizarea comercial-finan-ciară. dar care dispun de resurse. pag. concomitent. Începând din deceniul al 9-lea al secolului al XX-lea.7. având în vedere epuizarea unor resurse. să fie definită geoecono-mia. înarmarea unor state (în care se manifestă. le prelucrează şi le valorifică. care analizează. care determină alte raporturi geopolitice. Simion. resursele na-turale. Pe fondul cooperării economice. şi prin raporturile ce se stabilesc între statele dezvoltate economic şi statele mai puŃin dezvoltate. PopulaŃia globului reprezintă cea mai importantă resursă şi are un impact deosebit asupra resurselor naturale pe care le exploatează. Armenia. în ansamblu. în primul rând. reli-gia constituindu-se într-una din cele mai sensibile şi complexe proble-me ale omenirii. geoeconomia s-a răspândit rapid în numeroase state. uneori. economia subterană. Spania ş.a. Azerbaidjan. explozia „bombei demografice” poate avea implicaŃii asupra întregii planete: imigraŃii (chiar şi ilegale). America Latină. Principalele probleme ale geoeconomiei care influenŃează şi determină reacŃii geopolitice sunt: evoluŃia numărului populaŃiei. Statele în curs de dezvoltare se manifestă ca o bombă demografică cu explozie întârziată. 5. mai degrabă o astfel de sursă o reprezintă folosirea şi stimularea diversităŃii confesionale în scopuri politice. Georgia. de la resursele naturale la cele demografice (T. Pe de altă parte. ceea ce favorizează corupŃia şi econo-mia subterană. Este firesc ca evoluŃia numărului populaŃiei să prezinte interes. în context global. resursele multor Ńări din „lumea a treia” nu pot susŃine aparatul de stat. Asistăm la adâncirea decalajelor dintre cele două grupuri de Ńări. el constituie o politică de stat. conflicte între diferite etnii. Fie că sunt islamice. Macedonia. totuşi existenŃa armamentului nuclear. alteori se manifestă prin intermediul unor partide politice. Kosovo. mai ales în regiunile unde configuraŃia etnică este diversificată (datorită evoluŃiei istorice). aceste partide fac parte din viaŃa politică a majorităŃii statelor. Deoarece această „bombă demografică“ poate exploda simul-tan în mai multe regiuni geografice. confruntându-se cu fenomenul „exploziei demografice”. care s-a intensificat. De asemenea. dar şi Asia Centrală. globalizarea economică determină extinderea şi aprofundarea acŃiuni-lor de colaborare şi cooperare internaŃională. exacerbarea fundamentalismului şi naŃiona-lismului determină o redirecŃionare a geopoliticii mondiale. 1998. irosirea resurselor etc. are loc dezvoltarea relaŃiilor internaŃionale. Zone fierbinŃi ale acestor conflicte cu substrat etnic sunt: Bosnia-HerŃegovina. . China. în apărarea drepturilor omului. economia mondială. apoi Africa. mişcări teroriste) cu arme nucleare sau arme biologice şi chimice. apariŃia unor noi sfere de influenŃă ş. Asia de Sud-Est. RelaŃia dintre economie şi geopolitică se manifestă. Jihadul („războiul sfânt”) se inspiră din principiile fundamentalismului islamic. ONU are un rol activ în aplanarea unor situaŃii conflictuale. la manifestarea fundamentalismului islamic – în unele Ńări. apariŃia tendinŃei de multipo-laritate a structurii internaŃionale constituie trăsături caracteristice ale actualei scene politice mondiale. conflicte de natură diversă. traficul de arme şi terorismul. creştin-democrate sau de alte credinŃe (mai ales. trebuie remarcat fenomenul de creştere a rolului partidelor religioase. în redirecŃionarea şi coordonarea relaŃiilor econo-mico-politice (având pârghiile necesare de reglementare şi soluŃionare a acestor probleme). Un alt aspect este legat de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite şi de rolul pe care ea îl joacă în geopolitica şi geostrategia mondială. s-au determinat următoarele focare potenŃiale: subcontinentul India. omenirea cunoaşte o creştere exponenŃială. în perioada postbelică). în sine. pirateria. Structura confesională. Structura etnică a populaŃiei. totodată. PoziŃia de lider a SUA şi. structura religioasă este un alt punct sensibil care exprimă legătura dintre geoeconomie şi geopolitică. valorificarea şi epuizarea lor. Deşi tensiunile create de „războiul rece” au dispărut.

războaie religioase. Dezvoltarea economică. Asia de Est. reunite în „G7” („grupul celor şapte”). Se constată un fenomen de polarizare a comerŃului în jurul puterilor industriale şi comerciale. se reflectă în creşterea puternică a comerŃului mondial. iar Ńările care au situaŃii conflictuale sunt importatori (India. Marile puteri economice şi politice sunt şi mari producători şi exportatori de arme (SUA. dar şi cele mai controversate care se manifestă pe glob. de interese politice. care statuează cadrul legislativ necesar luptei contra traficanŃilor de droguri. în perioada postbelică. dezvoltare marcată de momente precum: Carta de la Havana (1948). Pe glob se conturează trei mari regiuni economico-comerciale: America de Nord. Filipine. cărora li se adaugă. nu de puŃine ori. crearea OMC (1995) ş. Marea Britanie ş. aeriană). Politica mondială şi jocul sferelor de influenŃă se sprijină adesea pe traficul de arme. la amplificarea traficului de arme. Italia.). resursele piscicole ale Oceanului Planetar se află într-un punct critic. Resursele de sol se află în declin şi se înregistrează o descreştere a suprafeŃelor agricole. abia după domnia acestuia (1689-1725). Presiunea umană asupra resurselor naturale poate fi diminuată printr-o dezvoltare durabilă şi prin ecodezvoltare. uneori. care conduc lumea prin pârghii financiar-bancare. unele Ńări arabe. PiaŃa drogurilor este coordonată de organizaŃii de tip mafiot. Traficul cu arme susŃine şi grupările teroriste din unele state. constituind unul din fenomenele geopolitice cele mai complexe. Pakistan. întreŃinute şi ele. ConferinŃa UNCTAD (1967). Japonia. implicând capacitatea de decizie a liderilor politici. Uniunea Europeană. Defrişările. ci şi crize geopolitice.). determină uneori reacŃii de natură geopolitică. Rusia. alături de limitele sistemelor naturale ale Terrei. din care fac parte SUA. O formă specială de terorism o constituie pirateria (maritimă.a. Marea Britanie. Germania. Acestea deŃin şi mari corporaŃii internaŃionale. unele conflicte fiind generate de dorinŃa testării de noi arme. aprovi-zionarea cu arme făcându-se oficial sau. folosirea resurselor forestiere depăşind pragul geoecologic. de pildă. FranŃa. petrol) a determinat nu numai crize economice. este vorba de un război care se desfăşoară permanent între instituŃiile statale şi mafia internaŃională a traficanŃilor de droguri. Creşterea vertiginoasă a numărului populaŃiei implică susŃinerea sa cu resurse naturale. Benelux. manifestată prin diversificarea cererii şi ofertei de mărfuri. ilicit. africane etc. Germania. reformele impuse în administraŃie şi economie. De asemenea. în cele mai multe cazuri. banii fiind „spălaŃi” în economia subterană sau prin diverse acŃiuni fiscale. uneori. teroris-mul. geomorfologice. Nigeria.a. India ş.1. au determinat modificări climatice. se observă o depla-sare a centrului de greutate al comerŃului mondial din America de Nord-AtlanticEuropa spre Asia de Est-Pacific-America de Nord. în ultimii ani.Pe fondul conflictelor interconfesionale apar. Creşterea economică. prin oricare formă a sa: naŃionalist (etnic). 6. Economia subterană se bazează şi pe realizarea unor profituri uriaşe rezultate din traficul unor produse halucinogene. produse şi servicii. Europa şi Rusia – probleme şi aspiraŃii Până la Petru cel Mare. construirea capitalei Sankt Petersburg la Marea Baltică (cu legături mult mai acce- . politic (ideologic) sau religios. CONFLICTE ŞI AMENINłĂRI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XXI –LEA 6. de noi strategii militare. cnezatele ruseşti au avut destul de puŃine legături cu restul continentului. Dintre conflictele militare religioase se pot enumera cele din Irlanda de Nord. cerinŃele crescânde ale umanităŃii. Sub egida ONU funcŃionează „Programul InternaŃional de Control al Drogurilor” (1991). Rusia (G7+1). FranŃa.a. pe de altă parte. TendinŃa de epuizare a unor resurse energetice con-venŃionale (cărbune. Asistăm. Traficul ilicit de droguri (în condiŃiile accentuării consumului acestor substanŃe) a determinat. China. crearea GATT. chiar declanşarea unor conflicte armate. care se prezintă sub două forme: comerŃ oficial şi comerŃ ilicit. statele şi organismele internaŃionale luând măsuri diverse pentru combaterea acesteia.

Până la cel de-al doilea război mondial. Letonia. de a struc-tura viaŃa politică mondială pe principiul multipolarităŃii. Ucraina şi Moldova încearcă să-şi croiască propriul drum în tranziŃia spre economia de piaŃă.R. revoluŃia bolşevică. pe plan poli-tic. încă din Antichitate. Cehia şi Ungaria. dar mai ales umane). în direcŃia łărilor Baltice. reorientarea politică şi aspiraŃiile de integrare europeană şi euroatlantică ale foştilor aliaŃi est – europeni au marginalizat într-o anumită măsură Rusia. Scăderea influenŃei Rusiei s-a produs. NATO (1997 – Polonia. estul CarpaŃilor şi la gurile Dunării. Dezintegrarea blocului comunist. rolul crescând al Extremului Orient łara Marelui Dragon este una din civilizaŃiile care au jucat un rol-cheie în spaŃiul Asiei de Est. fiind în prezent una din marile puteri politice şi economice mondiale.sibile spre Occident). . o dată cu proclamarea Republicii Populare Chineze şi retragerea trupelor Gomindanului ciankaişist în insula Taiwan) şi de ocupaŃia japoneză (până în 1945). având de rezolvat însă spinoase pro-bleme teritoriale interne (moştenite din perioada stalinistă) în Crimeea şi Transnistria. Repetatele crize prin care trece imperiul la începutul secolului XX (prăbuşirea Ńarismului. numai asupra fostelor republici sovietice (mai puŃin łările Baltice). societatea chineză era una de tip feudal.S. Lituania. mult diminuată. în relaŃiile internaŃionale. China – o mare putere. Instaurarea şi victoria deplină a comuniştilor. Primii paşi i-au constituit tendinŃele de expansiune terito-rială spre Vest. Schimbările radicale de pe arena politică europeană după 1990 au condus la mutaŃii profunde în relaŃiile Est – Vest. concomitent. PoziŃia de învingător în al doilea război mondial şi staŃionarea trupelor sovietice în jumătatea estică a Europei aduc din nou Rusia în prim-planul politicii europene. în cadrul cărora URSS şi SUA au fost lideri de necontestat. încercările Rusiei de a-şi recăpăta rolul de mare putere al fostei U.2. precum şi tendinŃele de a intensifica relaŃiile sale cu Ńările occidentale dezvoltate sau de a dezvolta relaŃii de parteneriat cu NATO. Slovacia. Sunt evidente. mult rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic. declinul imperiului otoman şi trata-tele cu Prusia extind controlul Imperiului łarist până pe Vistula. a foştilor aliaŃi est-europeni în structurile alianŃei rivale. Bulgaria şi Slovenia). inclusiv în fostele teritorii controlate de ea din Europa de Est. Instaurarea regimului comunist (1949) a impus ordinea în haosul existent. în două valuri succesive. Având un uriaş potenŃial natural şi uman. 2002 – Estonia. dar şi mondiale. numai Belarus mai păstrează intacte relaŃiile tradiŃionale cu Rusia (stabilite printr-un tratat de uniune statală).S. totodată. România. favorizează reconstrucŃia (cu mari sacrificii materiale. Rusia începe să aspire la un rol de mare putere europeană. care îşi menŃine influenŃa. stabili-zează situaŃia politică. Problemele au fost agravate de două decenii de războaie ci-vile (încheiate abia în 1949. după 1922. Poloniei şi Moldovei. pierderile teritoriale de după tratatul cu Germania de la Brest-Litovsk. devenite independente. războiul civil) deter-mină o scădere a influenŃei Rusiei pe plan european. după crearea celor două blocuri militare (Tratatul de la Varşovia şi NATO). care practic au ruinat Ńara. 6. Spre sfârşitul secolului XIX. acest fapt reflectându-se într-un nivel de trai dintre cele mai scăzute din lume. exploatarea şi valorificarea planificată a resurselor naturale şi umane au aşezat Ńara pe un făgaş favorabil rapidei dezvoltări economice. economic (desfiinŃarea CAER) şi militar: admiterea. ea a contribuit din plin la dezvoltarea generală a societăŃii omeneşti în această parte a lumii. Dintre fostele republici sovietice.

3.).). Structurile tradiŃionale locale au profitat. războaie civile. O contribuŃie importantă aduc la acest avânt economic şi provinciile revenite recent sub jurisdicŃie chineză. înfiinŃarea Interpolului). ea şi-a reorganizat şi redirecŃionat acŃiunile spre ramuri de activitate din cele mai obişnuite. Nigeria ş. Prăbuşirea comunismului şi a economiilor planificate a determi-nat. cu Japonia. Reformele de după perioada lui Mao Ze-dong (1949-1976) introduse de către liderul reformist Deng Siao-ping au urmărit lichida-rea politicii cultului personalităŃii. În prezent. Succesul reformelor economice a determinat o rată de creştere anuală (frecvent peste 10%) cu o curbă puternic ascendentă. Crima organizată – de la local la global Secolul XX a consemnat adaptarea structurilor crimei organizate la noile condiŃii impuse de modernizarea pe toate planurile a societăŃii. crima organizată nu mai este prezentă neapărat în zo-nele nesigure. prăbuşirea regimurilor coloniale etc. în ultimul timp. modernizarea şi eficientizarea economiei. determinat în primul rând de situaŃia conflictuală prelungită din Orientul Mijlociu. Asia de Sud şi Sud-Est. îndeosebi în America Latină. organizaŃiile mafiote au apucat să penetreze. marile puteri mondiale actuale fiind nevoite să se adapteze noilor realităŃi. de globalizarea comerŃului şi de imigraŃie pentru a-şi înfiinŃa filiale în noile teritorii. constituind adevărate corporaŃii internaŃionale. dar fără cooperarea .a. instabile. speculând la maximum şi unele conjuncturi favorabile (conflicte armate. structurile de putere statale. fiind astfel foarte greu de depistat şi combătut. Noile provocări lansate de mondializarea crimei organizate au determinat unele state să adopte măsuri comune de contracarare (de exemplu.Proiectele de cercetare lansate după 1950 au condus la experi-mentarea primei arme nucleare. La motivaŃiile economice s-au adăugat. care au condus la un vid de putere a autorităŃilor în perioadele respective. în 1964. Singapore în prim plan). după 1990. care impun participarea sau consultarea prealabilă a acestor Ńări la deciziile care privesc viitorul regiunii şi chiar al lumii. China devenind astfel şi una din marile puteri militare. Chiar dacă situaŃia politică s-a stabilizat în majoritatea Ńărilor afectate. necontrolate eficient de către nici un stat. Creşterea rolului economic al Asiei de Est. şi cele politico – ideologice ale fundamentalismului islamic. din 1993 apărând în constituŃia Ńării termenul de „economie socialistă de piaŃă”. în 1970. prohibiŃia alcoolului în perioada interbelică din SUA. antre-nând în acest fel diverse organizaŃii locale din toată „centura isla-mică”. China prefigurându-se a fi o adevărată locomotivă a economiei mondiale. la înce-putul mileniului III. Malaysia. uneori ajungându-se chiar la adevărate răz-boaie civile (în Columbia. până în Indonezia şi Filipine. a determinat şi creşterea rolului politic şi geostrategic al acestei zone. din nordul Africii. în primul rând. şi lansarea primului satelit artificial al Pământului. cu puternice şi tradiŃionale legături cu exteriorul. foarte uşor valorificabile: aur sau diamante. 6. pentru controlul unor teritorii în care se cultivă plante din care se obŃin drogurile sau care sunt bogate în resurse de subsol preŃioase. regiuni foarte avansate din punct de vedere tehnologic (Hong Kong şi Macao). apoi de accentuarea politicii de hegemonie mondială a SUA. Africa şi Asia de Sud-Est. prin diferite metode. conflictuale sau cu regimuri politice corupte. China şi „tigrii asiatici“ (Coreea de Sud. o regândire a sistemului economic chinez.

între grupările paramilitare ale PKK şi armatele turcă şi irakiană. Ciocniri violente au avut loc. zona s-a profilat a fi una de conflicte. kurzii au fost privaŃi de drepturi elementare ale minorităŃilor. statele din Orientul Apropiat intră sub protectoratul puterilor europene învingătoare în pri-mul război mondial (FranŃa şi Imperiul Britanic). Majoritatea gherilelor palestiniene. din cauza poziŃiilor strategice.1 milioane locuitori).şi participarea masivă a Ńărilor direct implicate. palestinienii sunt tot un „popor fără Ńară”. NaŃiunile Unite adoptă RezoluŃia 181. Din 1917. cunoscută sub numele de „Planul divizării”. Popor numeros. În 1947. Şi astăzi. cu tipuri de culturi. După acordurile încheiate cu Israelul. urmat de ocuparea teritoriilor arabe şi apariŃia unei probleme ce se va dovedi cronică: problema palestiniană. În 1978. ca o punte de legătură între ele. constituie minorităŃi importante şi în alte Ńări din zonă.600 km2. ca o reacŃie împotriva acestei stări de fapt. cu capitala la Ierusalim. Liban (război civil între 1975 – 1990). soldate de-a lungul timpului cu mii de morŃi. autorităŃile britanice de ocupaŃie se confruntă cu pri-mele propuneri de creare a unui stat al evreilor pe teritoriul Palestinei. constituind totodată şi unul din factorii destabilizării statului vecin. PriviŃi cu suspiciune. africană şi asiatică). oraş sfânt pentru cele trei mari religii monoteiste: iudaism. 1. după 55 de ani. După patru secole de hegemonie otomană. 800. propunere ferm respinsă de arabi). 362 km2. RefugiaŃii palestinieni din teritoriile ocupate. măcar controla acest flagel. cât şi de Ńările arabe.000 locuitori) şi Ierihon (parte a Cisiordaniei. urmărind în prin-cipal crearea unui stat independent palestinian. organizaŃie ce urmăreşte creearea în zonele locuite de kurzi a unui teritoriu independent. problema palestiniană Aflat la intersecŃia a trei continente. 1967. 1973). (în 1937 se propune divizarea acestei regiuni într-o parte arabă şi una evreiască.Fâşia Gaza (pe Ńărmul mediteraneean. 5. din cauza tendinŃelor lor separatiste. care statuează împărŃirea Palestinei în partea arabă şi cea evreiască. kurzii.4. O altă sursă de tensiuni în Orientul Apropiat o reprezintă problema kurdă. în Cisiordania. inclusiv civili. în tabere de refugiaŃi. Orientul Apropiat. cu greu se va putea dacă nu eradica. religii şi civilizaŃii diferite (europeană. permanent disputată. creştinism şi islamism. pe malul drept al Iordanului. în ultimii ani. cu circa 20 milioane persoane (după unii autori 30. for-mează în 1964 OrganizaŃia pentru Eliberarea Palestinei (OEP). divizat în două „teritorii autonome”. Încă din perioada imperiilor antice. Declararea unilaterală de către evrei a independenŃei Statului Israel (1948) a declanşat imediat războiul cu Ńările vecine. dar şi cu motivaŃii religioase: oraşul Ierusalim. Iran şi Irak). 6. sediul AutorităŃii pales-tiniene a fost stabilit la Ramallah. în sensul acceptat pe plan european. con-dusă de la fondare şi până în prezent de Yasser Arafat. urmare în principal a celor trei războaie araboisraeliene (1948. . în primul rând în Siria. a fost o sursă per-manentă de conflicte de-a lungul timpului. milioane). rezoluŃie respinsă însă atât de pales-tinieni. concentraŃi la intersecŃia frontierelor a trei mari state (Turcia. Orientul Apropiat s-a constituit ca o chintesenŃă a acestora. a luat fiinŃă Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK). încă 1 milion de palestinieni găsindu-se răspândiŃi prin Ńările vecine. sunt şi în prezent o puternică sursă de tensiune în zonă. ajutate de Liga Arabă.

a armamentului nuclear. Reprimarea dură a acestor mişcări din partea armatei federale. de războaiele civile yemenite (soldate. Până în 1990. au întreŃinut o stare de permanentă tensiune în Kashmirul in-dian. provincia Kosovo a fost populată treptat de către albanezi. Afganistanul. a devenit conflictul teritorial prelungit dintre India şi Pakistan. atacuri şi atentate inclusiv asupra civililor sârbi. apoi bombardarea Serbiei de către NATO şi intervenŃia trupelor sub mandat ONU de menŃinere a păcii . în două state: Pakistan (musulman. După războaiele din Slovenia. deşi avea populaŃie majo-ritar musulmană. Regiunea Kashmir. în 1992. cu o structură etnică diversificată (populaŃia majoritară. inclusiv asupra populaŃiei civile hinduse. devenit. urmate de represalii care au afectat şi civilii musulmani. Transnistria Kosovo. problema. a optat în momentul separării pentru apartenenŃa la India. 1/3 la Pakistan). În 1947. Şi în Orientul Mijlociu continuă să existe conflicte şi focare de tensiune. În 1998. Tot în peninsula arabă. degenerând apoi în conflict deschis (1998) între majoritari şi minoritatea sârbă. gherilele albaneze s-au unit în Armata de eliberare din Kosovo (UCK). a fost ultimul focar de conflict din cele care au însoŃit procesul de dezintegrare statală a fostei Iugoslavii. pashtunii. care se confruntă cu multiple şi complexe probleme – înapoierea economică şi socială. cuprindea şi Pakistanul de Est. Timor. având ca rezultat vic-toria completă a nordului asupra sudului). încheiat prin acceptarea de către Iran a rezoluŃiei 598 a Consiliului de Securitate al ONU). în sud. conflicte intertribale ş. mănăstiri vechi şi biserici). O problemă deosebit de complexă din regiune. O nouă dimen-siune a dat acestui conflict experimentarea. izolarea pe plan politico-economic a Iugoslaviei. având numeroase locuri şi vestigii cu puternică rezonanŃă naŃional – istorică (Kossovopolje. prin atacuri şi atentate. în 1990. Bangladesh) şi India (hindus). excesele revanşarde din partea sârbilor au determinat. care s-a angajat în lupte deschise cu armata federală. Cecenia. a fost instaurat un regim democratic. Tensiunea s-a indus în două rânduri şi la nivel statal. Acest fapt a dus treptat la deteriorarea relaŃiilor dintre albanezi şi guvernul de la Belgrad. susŃinători ai grupării Al – Qaeda).5. încheiat printr-un armistiŃiu ce împărŃea provincia în două (2/3 la India. fosta colonie britanică s-a separat. prin unificarea R. 6. de către cele două state. sprijinite de statul pakis-tanez. autorităŃile federale iugoslave s-au confruntat cu o nouă problemă a minorităŃilor: albanezii din provincia Kosovo. în 2002. A. OrganizaŃiile armate ale musulmanilor.Zona de conflicte din Orientul Apropiat a fost completată de diferendul de frontieră dintre Irak şi Iran (degenerat în război deschis în perioada 1980 – 1988. din 1971. o dată cu islamizarea acestora şi în contextul expansiunii imperiului otoman. într-o primă fază. situată în nordul celor două state. Yemen şi Oman. suprimat însă după dezmembrarea Iugoslaviei. reluarea conflictului. Focare de conflict – Kosovo. După intervenŃia trupelor sub mandat ONU. rămân de rezolvat diferendele de fron-tieră din zonele deşertice dintre Arabia Saudită. constituie cu puŃin peste 30%). în 1965 şi 1974.a. cu implicaŃii mari pe plan internaŃional. prin declan-şarea de conflicte armate deschise între cele două Ńări. pe criterii etnice şi religioase. Considerată de sârbi ca leagăn al fiinŃei lor naŃionale. care au înlăturat regimul talibanilor (fundamentalişti islamici. CroaŃia şi Bosnia-HerŃegovina. provincia a avut un anumit grad de autonomie. provincia autonomă din sudul Serbiei. fapt care a declanşat imediat conflictul armat cu Pakistanul (1947 – 1948). în legătură cu provincia Kashmir. este o Ńară devastată de trei decenii de război civil şi de ocupaŃia sovietică (1979 – 1989). în 1994. Yemen cu RPD Yemen. albanezii constituiau peste 80% din populaŃia regiunii. Spre sfârşitul secolului XX.

conflictul azero – armean). După 1994. în august 1999. organizând şi luări de ostatici. nu a fost recunoscut oficial de către nici un stat. ViolenŃele declanşate de grupările armate proindoneziene. Pentru independenŃă au votat. direct sau indirect. declanşează lupta pentru redobândirea independenŃei. Cele mai afectate au fost populaŃiile musulmane. regiune strategică între Europa şi Asia. nerecunoscută însă pe plan mondial. şi administrarea provi-zorie a statului. Trupele federale preiau controlul din nou. o dată cu decăderea Imperiului Otoman şi a Persiei. de al cărei ajutor. Elementele tradiŃionaliste şi puternica presiune politico – militară exercitată determină anexarea insulei de către Indo-nezia. dar cu numeroase atentate şi ambuscade de partea cecenă şi represalii de cealaltă parte.(martie 1999) şi preluarea de către acestea a controlului asupra provinciei. Rusia va fi cea care va prelua controlul asupra acestei regiuni. a fost Ńinta ambiŃiilor teritoriale ale multor imperii de-a lungul secolelor. sub denumirea de Timorul de Est. Ńinută sub control de trupele ruse. pe fondul unor conflicte armate în zonă (Georgia. peste 2000 în Daghestan. războiul civil pentru preluarea puterii fiind declanşat imediat. staŃionată aici). totodată. atât asupra militarilor ruşi. înglobată după primul război mondial în cadrul fostei Uniuni Sovietice. Groznâi.5% din populaŃia cu drept de vot a provinciei. care sunt retrase. În 1991 este declarată unilateral independenŃa. pentru o scurtă perioadă (1975). ultima (2002) producându-se chiar la Moscova – toate soldate cu numeroşi morŃi şi răniŃi. ceea ce a sporit nemulŃumirea faŃă de autorităŃi a acestora. a beneficiat (în special prin susŃinerea de către armata a 14-a rusă. ONU preluând. asupra teritoriului cecen şi a capitalei. . Începând cu secolul XIX. După colapsul Uniunii Sovietice şi ascensiunea mişcărilor fundamentaliste islamice. până când situaŃia politică va permite alegeri libere. însoŃite de adevărate masacre şi haos general. Cecenia MunŃii Caucaz. O dată cu retragerea autori-tăŃilor coloniale portugheze (1975). cât şi a civililor ceceni proruşi. urmărindu-se crearea unei regiuni liniştite şi fără conştiinŃă naŃională. parte a FederaŃiei Ruse. nerespectat însă. dar abia în 1996 se încheie un acord de pace. nerecunoscută de către ONU. SituaŃia rămâne în continuare tensionată. după ce. sub conducerea Frontului RevoluŃionar al Timorului Oriental Independent (FRETELIN). după prăbuşirea regimului indonezian al generalului Suharto. majoritatea civili. vidul de putere este exploatat de mai multe facŃiuni rivale. în 1999. cultural şi lingvistic caucazian a fost parŃial „nivelat“ de legile sovietice (intenŃii care datau din perioada Ńaristă). autodeclarata capitală. Timor Aflată în sudul arhipelagului indonezian. nici măcar de Rusia. gherilele cecene au efectuat numeroase atacuri şi atentate. au determinat Consiliul de Securitate al ONU să trimită trupe pentru restabilirea ordinii. ceea ce a condus la diferenŃierea etnică şi culturală. Mozaicul etnic. partea orientală a aces-teia. Regimul separatist din Tiraspol. care obŃine. Transnistria Parte integrantă a Republicii Moldova. Anexarea Timorului de Est. situaŃie care se menŃine şi în prezent. care redevine stat independent. sub denumirea de Republica Moldovenească Transnistreană. dreptul la referendum. îşi proclamase independenŃa. insula Timor au fost timp de patru secole sub ocupaŃie portugheză (din 1586). cărora le-au fost interzise religia şi obiceiurile. a renăscut şi dorinŃa de afirmare a identităŃii naŃionale în republica autonomă Cecenia. 78. teritoriul din stânga Nistrului şi-a proclamat unilateral autonomia (cu intenŃii de indepen-denŃă) în anul 1990. În 1994 se declanşează războiul între luptătorii ceceni şi trupele federale.

în revo-luŃiile de la 1848 etc. exploatate din plin de corporaŃiile multinaŃionale. Fondul Monetar InternaŃional) sau al marilor corporaŃii. cel mai bun exemplu fiind cel al domeniului infor-maticii (prin limbajul comun utilizat şi al reŃelei mondiale de Internet) sau al mass-media. în Afganistan. 6. cu structuri bine organizate în toate continentele şi cu o mare influenŃă în numeroase zone ale lumii. în schimbări de regimuri sau în revoluŃii de toate tipurile (rolul major al marilor loji masonice în revoluŃia fran-ceză. prin puterea financiară. tind să modeleze sau măcar să influenŃeze sfera politi-cului şi socialului. în strânsă legătură cu acesta. iniŃial economică. . Prin promovarea acestor tipuri de utilităŃi comune apar şi aceleaşi necesităŃi. Laos şi estul Myanmar). prin influenŃa lor. „Triunghiul de Aur” (nordul Thailandei. Atât timp cât cererea există şi alternativele de subzistenŃă pentru cultivatori nu sunt viabile. Transnistria şi Găgăuzia (teritoriu în sudul republicii. 6. cu populaŃie majoritară de origini sud-dunărene) au devenit regiuni autonome. regiuni din Peru şi Bolivia. Acest tip de organizaŃii. în ansamblu. Din ce în ce mai multe state sunt interconectate printr-o reŃea relaŃională. Biserica catolică sau mişcarea panislamistă). în general. în primul rând televiziunea. necontrolabile în totalitate de nici un stat. Drogurile şi securitatea naŃională Din momentul în care au devenit o plagă a umanităŃii şi o uriaşă sursă de venituri.6. inducând tensiuni ce au necesitat măsuri de contraca-rare imediată. astfel de plantaŃii sunt un lucru obişnuit. de exemplu. Reprimarea armată a traficanŃilor. determinând. Prin ConstituŃia Republicii Moldova. există de secole sub diferite aspecte sau denumiri. orientarea culturilor către plantele halucinogene (arbo-rele de coca în America de Sud. dar care nu a adus rezolvarea de fond a problemei. fiind implicate activ în viaŃa social-economică şi politică. secrete sau la vedere. aflate într-o dinamică puternic ascendentă a activităŃii şi influenŃei lor. Sunt cazuri în care situaŃia a scăpat de sub control. adoptată în 1994. în sensul unifor-mizării) în însăşi dezvoltarea generală a societăŃii. „Actorii” nestatali OrganizaŃiile nestatale. prin impacte majore asupra socie-tăŃii. s-au dezvoltat şi organizaŃiile mondiale de tip religios. problema Transnistriei rămânând în continuare deschisă. cartelurile columbiene controlează circa 40 % din teritoriul naŃional. de tipul băncilor (Banca Mondială. traficul mondial de stupefiante nu poate fi oprit în mod real. în unele zone. apoi. Pe lângă domeniul politico – economic. în cucerirea independenŃei de către coloniile americane. pe măsură ce globalizarea mondială se adân-ceşte. intrat în modul de subzistenŃă al multor oameni. În epoca actuală.În iarna 1991 – 1992 au loc conflicte armate deschise între poliŃia Republicii Moldova şi separatişti. dar şi a cultivatorilor nu a rezolvat nici pe departe problema drogurilor. care îşi promovează interesele pe plan mondial (OrganizaŃia mondială a evreilor. cânepa indiană sau macul în Asia de Sud şi Sud-Est). încheiate cu un acord de armistiŃiu. drogurile au început să influenŃeze însăşi viaŃa poli-tică a unor Ńări.7.). introducând modificări (în general. respectat până în prezent. Sărăcia unei mari părŃi a populaŃiei şi lipsa alternativelor economice de supravie-Ńuire au fost speculate imediat de organizaŃiile mafiote. fapt care îngreunează puternic lupta autorităŃilor împotriva acestui fenomen. interesele economicofinanciare. Astfel. dar nu numai ele. au generat şi generează mari organisme internaŃionale. de către cei care au avut puterea şi voinŃa necesare.

frecvent. SusŃinătorii lor morali şi financiari apar din ce în ce mai des şi în Ńări puternic dezvoltate. s-au impus. „DeclaraŃia Schuman” a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea. pe atunci comisar al planului de modernizare a FranŃei după război.6. valorilor şi practicilor puterilor învingătoare. în numeroase Ńări ale „lumii a treia”. dar şi a unor Ńări cu mare influenŃă regio-nală. Germania. 7. în secolul XX. musulmane sau în India). Belgia. 6. două mişcări fundamentaliste religioase: cea hindusă. „Lumea a treia” şi mişcările fundamentaliste Eşecul multor campanii de ajutorare sau modernizare. MARILE ANSAMBLURI ECONOMICE ŞI POLITICE MONDIALE 7. a modernismului. al nereprezentării. Italia. În esenŃă. Cei cinci membri cu drept de veto (SUA. foarte activă până la obŃinerea independenŃei Indiei (1947). cea mai spinoasă problemă fiind calitatea de membru în Consiliul de Secu-ritate. ONU şi principiile dreptului internaŃional Ca şi alte instituŃii internaŃionale. Admiterea în organizaŃie a cvasitotalităŃii statelor lumii exercită deja presiuni asupra reconfigurării structurale a acesteia. R. dar care nu a dispărut. impuse. FranŃa şi China) se confruntă cu cereri insistente de cooptare din par-tea Germaniei şi Japoniei. Majoritatea covârşitoare a statelor lumii se pronunŃă pentru res-pectarea fermă a principiilor dreptului internaŃional. ONU a luat fiinŃă după cel de-al doilea război mondial.9. împotriva ames-tecului în treburile interne ale statelor suverane. frustrarea faŃă de bogăŃia mai-marilor planetei şi. în puternică ascensiune. Din acest motiv. Multe dintre Ńările africane sau musulmane sau din alte zone doresc restructurarea ONU în vederea unei mai mari reprezentativităŃi a intereselor lor. Marea Britanie. fiind constituită conform intereselor. la Paris. a colaboratorilor locali ai acestuia). Pe plan mondial. în declin astăzi. Mişcările fundamentaliste au depăşit în prezent graniŃele „lumii a treia”. Rusia. refuzul de a se adapta valorilor morale şi spirituale străine. în care era prezentat un plan pus la punct împreună cu Jean Monet. de către şase Ńări fondatoare (FranŃa. în rândul oamenilor obişnuiŃi. a ideilor fundamentaliste. şi mai ales cea islamică. multe decizii ale ONU şi ale Consiliului de Securitate au fost contestate sau neaplicate. Olanda şi Luxemburg) a Tratatului instituind „Comuni-tatea . infirmând ideea că ar fi vorba doar de mişcări stricte ale păturilor sărace.1. nemulŃumite sau needucate. acest lucru s-a concretizat în respingerea occidenta-lismului (în Ńări africane. pentru dezarmare şi pace. coagulând nemulŃumi-rile multor musulmani (îndreptate împotriva bogăŃiei şi hegemoniei Occidentului. şi în dorinŃa de reîntoarcere la valorile tradiŃionale. pro-blema devenind una dintre marile provocări ale omenirii la începutul secolului XXI.8. în pri-mul rând cele puternic legate de religie. în general. cum sunt India sau Brazilia. au determinat reapariŃia.F. Uniunea Europeană La baza actului de naştere al ComunităŃii Europene stă declaraŃia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman.

Chile şi Bolivia. un obiectiv strategic de maximă importanŃă. Rivalitatea dintre cele două blocuri şi influenŃa exercitată de acestea. 7. Alte mari organizaŃii mondiale au luat naştere în celelalte continente: NAFTA (Acordul Nord-American pentru ComerŃ Liber) în 1989. în ultimul timp. Gruparea statelor după modul de asociere militară. în lumea islamică). statele fiind nevoite să opteze pentru neutralitate. Cehia. cu sediul la Montevideo). profund ancorată. în ultimul deceniu. în două etape. Singapore. Grecia (1981). Ungaria. la care se adaugă ascensiunea.Europeană a Cărbunelui şi OŃelului” (CECO). susŃinut în mod constant de către toate instituŃiile statului. . Uruguay. Finlanda şi Suedia (1995).2. Ultima categorie a fost modificată ulterior. iar în 2002 (Praga) Estonia. Laos. Tratatul de la Amsterdam (1997) şi Tratatul de la Nisa (2000). cu sediul la Djakarta). Letonia. termenul de „lumea a 70 Ministerul Integrării Europene. cuprinzând Argentina. Lituania. mediu dezvoltate şi subdezvoltate. Papua Noua Guinee. SUA şi Mexicul. pentru întreaga socie-tate românească. Malaysia. fiind semnate. începând cu 2004. cea a Ńărilor în tranziŃie. Ńările răsăritene foste adversare: în 1997 (Madrid). 2002. pentru mişcarea de nealiniere sau pentru intrarea în sfera de influenŃă (sub diferite forme) a blocurilor politico-militare existente. Brazilia. Paraguay. Thailanda. foste Ńări comu-niste din Europa Centrală şi de Sud-Est. Totuşi. Au mai aderat. şi cele ale „lumii a treia” i-a determinat pe mulŃi dintre analiştii economici să folosească. Brunei. Au fost aduse completări ale tratatelor iniŃiale prin Actul Unic European (1987). Irlanda şi Marea Britanie (1973). zece dintre statele candidate. Polonia. Slovacia. pe tot globul. precum şi alte structuri de acest tip pentru cooperarea la nivel regional. România. Tratatul de la Maastricht (1992). Myanmar. fiind deschise negocieri de aderare la Uniunea Europeană cu alte 12 Ńări europene (Estonia. O categorie distinctă de Ńări o con-stituie. nu au mai permis apariŃia unor alte alianŃe militare. prin apariŃia Ńărilor în curs de dezvoltare. de forŃele politice parlamentare. Austria. Spania şi Portugalia (1986). Gruparea statelor după nivelul de dezvoltare economică s-a făcut. având ca lider Statele Unite). AlianŃa nord-atlantică şi-a asigurat astfel o poziŃie de hegemonie în Europa. Lituania. precum şi de către societatea civilă în general. practic. cuprinzând Canada. Aderarea la Uniunea Europeană reprezintă. Decalajul din ce în ce mai accentuat între Ńările dezvoltate. la Comunitatea Europeană. AspiraŃia României de integrare în Uniunea Europeană este expresia firească a identităŃii de idealuri. Uniunea Europeană şi România. pot produce noi modificări în planul alianŃelor şi al sferelor de influenŃă militară. Chinei. rămânând singura de acest fel pe plan mondial. Cipru şi Malta). Cambodgia. Vietnam şi. succesiv. care a intrat în vigoare la 23 iulie 195270. fondată în 1967. dispariŃia blocului comunist şi recrudescenŃa sentimen-telor antioccidentale în multe zone ale lumii (în primul rând. Slovenia. a Greciei Turciei şi Canadei. La reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai Ńărilor membre ale UE de la Copenhaga (12 – 13 decembrie 2002) au fost invitate să adere. Slovacia. cuprinzând Indonezia. pe trei mari categorii: Ńări dezvoltate. care a invitat pentru aderare. România şi Bulgaria. valori şi principii. ca observator. Letonia. nivelul de dezvoltare economică şi ariile de decizie politică După marile alianŃe din timpul celui de-al doilea război mondial (Puterile Axei şi AliaŃii). în 1956. Succesul Tratatului a determinat extinderea cooperării şi în alte domenii. Slovenia. Bulgaria. în a doua jumătate a secolului al XXlea. fondată în 1991. Polonia. cultură şi civili-zaŃie. în care a fost încadrată şi România. bo-gate. precum şi afirmarea noilor puteri nucleare din sudul Asiei (India şi Pakistan). Cehia şi Ungaria. modificările politice din jumătatea estică a Europei şi rivalităŃile dintre fosta Uniune Sovietică şi ceilalŃi aliaŃi au configurat două noi blocuri militare: Tratatul de la Varşovia (gruparea statelor comuniste conduse de URSS) şi NATO (gruparea statelor vest-europene. Danemarca. prin tradiŃii. în spaŃiul unic european. ASEAN (AsociaŃia NaŃiu-nilor din Asia de Sud-Est. MERCOSUR (PiaŃa Comună Sudică. Prăbuşirea comunismului şi destrămarea Tratatului de la Varşovia au dat cale liberă extinderii spre est a NATO. şi documentele de constituire a CEEA (Comunitatea Europeană a Energiei Atomice) şi CEE (Comunitatea Economică Europeană). a vocaŃiei sale de Ńară democrată. urmând ca România şi Bulgaria să fie inte-grate în 2007.

Nippur. Pentru Europa. fără a avea frontiere precise. .În mileniile IV-III î.Prin apariŃia Imperiului Roman (apogeul său fiind considerat în secolul al II-lea). . în jurul oraşului Pataliputra a înflorit regatul Magadha.H. Saiz ş. de-a lungul Nilului. a frontierelor.Pe valea şi afluenŃii Indusului.imperiul egiptean. datorate inechităŃilor frapante în distribuŃia bogăŃiei mondiale. CarpaŃii Maramureşului.1. Marea Roşie. Heliopolis. 8. tracii. . amestecul lumii romane cu alte neamuri a condus la formarea mai multor neamuri şi naŃiuni şi a statelor naŃionale de gintă latină. Mozambic sau Afganistan).patra” pentru cele mai sărace Ńări. un model de stat ca organizare şi administraŃie – regatul lui Hammurabi. Nagade. . daco-geŃii. .Regatul persan din timpul lui Darius a adunat. Atribis. mai târziu (1791-1750 î. 8. cea sudică. . Kiş. Toate acestea se axau pe bazinele unor mari fluvii sau mări. . italicii. între frontiere. Harta politică a lumii din Antichitate până în 1642 (începutul istoriei moderne) În Antichitate se conturează relativ bine.Imperiul realizat de Alexandru Macedon păstra în linii generale graniŃele imperiului lui Darius I. în jurul oraşului Loyang s-a format aria centrală a statului chinez. macedonenii ş. ilirii. . ruinate de războaie şi foamete (Somalia.H.Pe cursul mijlociu al fluviului Huanhe. cronicizate. limita sa nordică o formau Caledonia. cu excepŃia anexării la acesta a Greciei şi a întregului spaŃiu geografic de la sud de Istru. cu excepŃia unor sectoare.imperiul chinez (cel mai vechi). Assur. au înflorit civili-zaŃia Egiptului antic şi vestitele oraşe: Theba.H. întregul bazin al Mării Mediterane devine un spaŃiu de civilizaŃie latină. După destră-marea acestuia au apărut 5 regate care au stat la baza apariŃiei mai multor state.Pe cursul inferior al Gangelui şi Brahmaputrei.imperiul indian. Cetatea Tyras şi Marea Neagră. . deşertul saharian. . o serie de imperii: . iar cea estică. spaŃii geografice din trei continente.). .a). statul Harappon se concentra în jurul oraşelor Harappa şi MohenjoDaro. . EVOLUłIA HĂRłII POLITICE A LUMII Istoria umanităŃii se confundă cu istoria hărŃii politice a lumii.a. . a limitelor dintre ele. Eridu şi Susa. Uganda. Ninive şi Babylon.Grecia şi Fenicia încep să se afirme pe la jumătatea mileniului I î. . Memphis.În spaŃiul european se afirmă o serie de state şi popoare (sciŃii la est de Nistru. Mesopotamia şi Armenia.În Orientul Apropiat şi Mijlociu s-au format regatul lui Sargon şi. .imperiul roman.Cu o influenŃă deosebită în spaŃiul geografic mesopotamian au fost oraşele: Ur şi Uruk. Imperiul Roman a avut o serie de consecinŃe geopolitice. dar şi incapacităŃii de a-şi rezolva gravele probleme interne. . cu istoria evoluŃiei statelor.imperiul persan.

alături de care erau o serie de formaŃiuni statale mijlocii şi mici (în Peninsula Italică. Bulgaria. Canada (1867). Regatul Ungariei.Congresul de la Viena (1815) consfinŃeşte alte realităŃi politice: expansiunea Rusiei în defavoarea Finlandei. Hanatul Astrahan. au stimulat sentimen-tele naŃionale şi au modelat sferele de influenŃă ale marilor puteri. România obŃine Cadrilaterul.În preajma anului 1700 existau conturate câteva state şi în Africa: Etiopia. . Regatul Angliei. . Regatul Spaniei. . 1913). cele trei state româneşti. Austro-Ungar. Polonia şi Lituania. au loc decăderea unora şi ridicarea altora. începutul secolului al XIX-lea este dominat de expansiunea Imperiului Francez (care anexează ConfederaŃia Rinului. împărŃirea sau conturarea unor Ńări. .În secolele XIV-XV. iar în America Latină. Regatul Unga-riei.În feudalismul timpuriu. Statul Papal. Regatul FranŃei. cnezatele. aceştia pun bazele formării statelor americane.Marile descoperiri geografice favorizează formarea imperiilor coloniale africane. Lituania. formând un mare imperiu ce se va întinde până la Dunăre. se parcurg etapele unificării Germaniei. Imperiul Nipon.După secolul al VIII-lea. łaratul Bulgariei).Năvălirile hanatelor mongole modifică harta politică în Europa şi Asia. Olanda.Primele state precolumbiene au fost: Teotihuacan. sudul Rumeliei.Între 1096-1720 au loc cruciadele care modifică harta politică a Imperiului Roman de Răsărit. începând cu: Haiti (1804). Zapotec.În America. Mixtec. desprinderea Danemarcei din Regatul comun cu Norvegia şi for-marea Regatului Suedo-Norvegian. Chile (1810). Asia Centrală şi Caucaz. Europa Centrală. Inca. . conflicte generate de cauze multiple. Imperiul Romano-German şi Im-periul Otoman. Imperiul RomanoGerman. .În Europa. Cambodgia. Mexic (1821). cea .În 1789. . . Harta politică a lumii în perioada modernă (1642-1914) . . . autonomia Serbiei faŃă de Imperiul Otoman. francez. Rega-tul Romano-German. Rega-tul Prusiei.. afirmarea identităŃii naŃionale a statelor mici. Europa era dominată de state mari: Marele Cnezat al Moscovei. care vor dispă-rea sub impactul conchistadorilor europeni.După Pacea din Westfalia (1648). Statul Kievean ş. Toltec.Între secolele XIV-XVII se formează şi se extinde Imperiul Otoman. . datorită concuren-Ńei şi războaielor dintre imperii apar multe modificări de graniŃe. Aztec. Benin. Specifice secolului al XV-lea şi Renaşterii sunt diverse tendinŃe: statele mari (imperiile. în peninsulele Iberică şi Balcanică.a. imperiul francez şi cel olandez). . Maya. Republica Helvetică. Imperiul Otoman. 8. Regatul Serbiei.Se realizează Unirea Principatelor Române (1859) şi se obŃine independenŃa Ńării faŃă de turci (1877). statele independente apar mai târziu: SUA (1776). . expansiunea arabilor peste Asia de Sud-Vest. Imperiul Rus.MigraŃiile popoarelor din secolele III-X modifică harta politică a Europei şi a altor continente. consolidarea łărilor de Jos. Argentina (1810). Ucraina. Regatul Spaniei. în Europa Centrală. Hanatul Kazan. Peru (1821).. Rwanda ş. Chimu. . imperiile spaniol. Poloniei şi Moldovei. Mochica. iar în Asia: Persia. englez şi olandez vor da navigatori iscusiŃi care vor contribui la marile desco-periri geografice. Africa arabo-berberă.RevoluŃiile burgheze din 1848-1849 au accentuat tendinŃele de dezintegrare a imperiilor Otoman. Marele Ducat al Varşoviei şi Provinciile Ilirice). regatele.Din Asia Centrală porneşte expansiunea turcilor (care cuceresc Constantinopolul în 1453).Unele Ńări europene se transformă în mari imperii coloniale (imperiul britanic. Vietnam. Harta politică a Europei a fost influenŃată de Imperiul Carolin-gian (secolele IX-XI). iar în urma războaielor balcanice (Pacea de la Bucureşti. în Europa. . în nord se formează Regatul Danemarcei şi Norvegiei. au loc: expansiunea Imperiului Rus spre Marea Neagră. Regatul Italiei. Serbia.a. . Imperiul Chinez.2. Regatul Neapolului. hanatele. Africa de Nord şi Peninsula Iberică a determinat o nouă configuraŃie a hărŃii politice în Asia de Sud-Vest. Dahomey. califatele) îşi ex-tind sferele de influenŃă. se realizează unificarea Italiei. câteva mari imperii (regate) dominau Europa: Regatul FranŃei. după 1800 se nasc statele existente azi. Brazilia (1822) şi ter-minând cu Cuba 1898). Venezuela (1811). .

mai mare parte a Macedoniei, Grecia, teritoriul de la Ianina la Salonia şi Kavala, iar Albania devine independentă. - Spre finele secolului al XIX-lea, Asia Orientală era în sferele de influenŃă rusă, britanică, franceză, germană, japoneză şi olandeză; cele mai mari posesiuni africane erau cele franceze, se reduce dominaŃia spaniolă şi portugheză în America Centrală şi de Sud şi a Imperiului Otoman în Europa, se acumulează tensiuni între marile puteri şi apare tendinŃa de reîmpărŃire a lumii (Africii, Americii Latine, Asiei) de către puterile europene şi, ulterior, SUA, Japonia şi Rusia.

8.3. Harta politică a lumii în perioada interbelică
În Europa, după primul război mondial au loc: - dezintegrarea Imperiului Austro-ungar, formarea României, Austriei şi Ungariei (state naŃionale unitare), Iugoslaviei şi Cehoslo-vaciei (state federale); - instaurarea comunismului în Rusia; - SUA devine o mare putere;
- reaşezarea hărŃii politice prin „jocul de interese” al marilor puteri în Africa, Asia şi America Latină;

- apariŃia fascismului în Italia şi Germania, anexarea Austriei, Cehoslovaciei, invazia Poloniei (împărŃirea acesteia între Germania hitleristă şi fosta URSS); - începutul celui de-al doilea război mondial (1939);
- fosta URSS ocupă Basarabia, Bucovina de Nord şi łinutul HerŃa, iar Ungaria horthistă, partea de nord-vest a Transilvaniei (1940).

În perioada interbelică, harta lumii cuprindea 72 de state inde-pendente: • Europa – 32; • Asia – 12; • America – 22; • Africa – 4;
• Oceania – 2.

2/3 din populaŃia Terrei trăia în colonii şi semicolonii.

8.4. Harta politică a lumii după cel de-al doilea război mondial
- se destramă vechile imperii coloniale şi numeroase Ńări din Africa, Asia de Est, Sud-Vest, din Caraibe şi Oceania devin inde-pendente politic; - se formează sistemul comunist euro-asiatic şi al Cubei; - creşte influenŃa fostei URSS în Asia de Est, Sud-Est, Africa şi America Latină; - România, ca şi alte state central şi est-europene, a fost lăsată în sfera de influenŃă sovietică; - Germania a fost împărŃită între puterile care au câştigat războiul; - creşte influenŃa SUA în Europa de Vest, Asia de Est, America Centrală şi de Sud; - conflicte militare în Indochina, Vietnam, Coreea, Afganistan, între Israel şi Ńările arabe; - apare fenomenul de „bipolaritate mondială”; - ascensiunea economică a Germaniei şi Japoniei. În Asia, numărul statelor independente, în 1991, ajunsese la 45, în Africa, la 53 (în anul 1993), în America sunt 35 de state (20 în America Centrală, 12 în America de Sud şi 3 în America de Nord), în Oceania 14.

8.5. Harta politică a lumii după 1989
Are loc dezintegrarea sistemului comunist şi, ca urmare: - reunificarea Germaniei; - înlăturarea comunismului şi revenirea la denumirea iniŃială a Ńării, rând pe rând, în Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, România; - dispariŃia de facto a URSS, desprinderea şi obŃinerea indepen-denŃei de către fostele republici sovietice (1990-1992);
- dezmembrarea Cehoslovaciei, rezultând, în 1993, statele inde-pendente Cehia şi Slovacia;

- dezmembrarea Iugoslaviei (formându-se CroaŃia, Slovenia şi Macedonia în 1991, Bosnia şi HerŃegovina în 1992, iar în locul fostei Iugoslavii se formează, în 2002, Serbia-Muntenegru); - dezintegrarea URSS a generat şi o serie de conflicte armate de natură etnică şi religioasă (Karabahul de Munte, Georgia-Abhazia ş.a.); - dizolvarea CAER şi a Tratatului de la Varşovia; - creşterea influenŃei SUA, a rolului economic al Germaniei şi Japoniei; - mutarea centrului de greutate al economiei mondiale în Asia de Est şi Sud-Est – America de Nord – Australia. Astăzi, harta politică a lumii consemnează 192 de state indepen-dente şi 69 de teritorii dependente şi cu statut special. În 1997, Hong Kong-ul s-a reunit cu China (având statut special), în 1999, Macao a revenit la aceeaşi Ńară, iar Zona Canalului Panama a fost retrocedată de SUA statului Panama. Focare de tensiune se menŃin în Caşmir, Cipru, Gaza şi Cisior-dania, Irlanda de Nord, Transnistria, Cecenia, Abhazia, Afganistan ş.a. În multe Ńări se află baze militare străine.

8.6. Principalele probleme ale geografiei politice contemporane
Geografia politică studiază efectele teritoriale ale acŃiunii politice, statul, frontierele, relaŃiile dintre resursele disponibile şi evoluŃiile social-economice. Principalele probleme contemporane ale geografiei politice sunt legate de: dezvoltarea economiei mondiale, creşterea demografică, geografia statelor, a naŃiunilor, a minorităŃilor, a graniŃelor ş.a. În prezent s-a atins un anume nivel de globalizare; ne aflăm în preajma unui stadiu deosebit de important care impune o nouă orientare a politicilor statale şi economice mondiale, o abordare realistă a proble-maticii dezvoltării durabile, o regândire a raporturilor om – societate. Economia mondială s-a dezvoltat în salturi, cu faze de stagnare sau de regres, în raport de reînnoirea tehnologiilor. Acestea au afectat diferit Ńările şi s-au răsfrânt la nivel global. Economia mondială cuprinde economii regionale de trei tipuri: economii de centru, de periferie şi intermediare. Economiile centrale se bazează pe tehnologii avansate, producŃie diversificată şi salarii mari (SUA, Europa de Vest, Japonia ş.a.). Periferia („lumea a treia”) nu intră în economia mondială ca partener egal. O economie globalizată (şi durabilă), în sens democratic, presupune reglementări internaŃio-nale care să ofere şanse de vieŃuire normală pentru toŃi oamenii Terrei. Deocamdată, cei ce posedă tehnologii avansate impun regulile: pre-Ńurile materiilor prime din „lumea a treia” sunt impuse din exterior ş.a. Se menŃin unele probleme privind geografia statelor: - popoare fără stat (palestinienii ş.a.); - state nerecunoscute de alte Ńări (Macedonia de Grecia ş.a.); - graniŃe fixate artificial (multe din fostele colonii); - teritorii în dispută (Cashmirul ş.a.); - Ńări divizate (Coreea ş.a.). NaŃiunea şi minorităŃile (naŃionale, religioase, culturale) pot ge-nera probleme de natură diferită. Orice comunitate ajunsă la rang de naŃiune solicită drepturi politice, economice, sociale etc., ceea ce poate genera mişcări naŃionale, diverse revendicări. MinorităŃile naŃionale sunt incitate uneori din exterior să ia atitudini ostile statului în care trăiesc sau, alteori, statul respectiv are tendinŃe de deznaŃionalizare a acestora. TendinŃele de mediu ridică probleme care vizează: - creşterea demografică (ceea ce contribuie la epuizarea unor resurse); - încălzirea climei (ecosistemelor) ş.a.

Teme pentru referate:
1. Geografia politică în Antichitate

2. Geografia politică în perioada de tranziŃie spre civilizaŃia industrială şi epoca marilor descoperiri geografice 3. Friederik Ratzel – adevăratul fondator al geopoliticii 4. Contestarea pretenŃiilor doctrinare ale lui Ratzel de către reprezentanŃii şcolii franceze de geografie politică 5. Rolul lui Karl Haushoffer în geopolitica germană 6. Geografia politică după al doilea război mondial 7. Şcoala românească de geografie politică 8. Geografia politică contemporană 9. PoziŃia geopolitică a statelor 10. Teritoriul statului (formare, formă, mărime) 11. Frontierele 12. Statele şi zonele tampon 13. DiscontinuităŃile teritoriale 14. Frontiera maritimă 15. Statutul Antarcticii 16. GraniŃele (concept) 17. GraniŃele funcŃionale 18. GraniŃele morfologice 19. GraniŃele genetice 20. Disputele de graniŃe şi funcŃiile graniŃelor 21. MinorităŃile etnice, subnaŃiunile, iredentismul şi separatismul 22. Structura teritorială a economiei mondiale 23. Elementele de bază ale economiei mondiale 24. EvoluŃia economiei mondiale; ciclurile Kondratiev 25. Globalizarea şi consecinŃele ei

Bibliografie:
1. Ancel, J. (1935), Les frontières roumaines, Bucureşti 2. Ancel, J. (1936), Géopolitique, Paris 3. Aur, N., Gherasim C. (2002), Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti 4. Bădescu, I., Dungaciu, D. şi colab. (1995), Sociologia şi geopolitica frontierei, Editura Floarea Albastră, Bucureşti 5. Bârzea, C. (2001), Politicile şi instituŃiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucureşti 6. Beujeau Garnier, Jacqueline şi colab. (1981), Images economiques du monde, Paris 7. Bonnet, J. (2000), Marile metropole mondiale, Institutul European, Iaşi 8. Brzezinski, Z. (2000), Marea tablă de şah, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 9. Brătescu, C. (1941), Valea Nistrului, în „Geopolitică şi Geoistorie”, nr. 1/1941 10. Brown, L. şi colab. (1990-2000), Starea lumii, Editura Tehnică, Bucureşti 11. Cândea, Melinda, Isbăşoiu, C. (1999), Geografia agriculturii. Cultura plantelor pe glob, Editura UniversităŃii din Bucureşti 12. Conea, I. (1937), Geopolitica o ştiinŃă nouă, în „Sociologie Românească”, nr. 9 -10, an II/1937 13. Conea, I. (1941), Transilvania, inimă a pământului românesc, în „Geopolitică şi Geoistorie”, nr. 1/1941 14. Conea, I. (1941), Destinul istoric al CarpaŃilor, Editura łară şi Neam, Bucureşti 15. Conea, I., GolopenŃia, A., Popa-Vereş, N. (1949), Geopolitica, Editura Ramuri, Craiova 16. David, M. (1939), Probleme de ordin geopolitic ale locului şi ale spaŃiului ocupate de statul român, în vol. ConsideraŃii geopolitice asupra Statului Român, Tipografia Terek, Iaşi 17. Emandi, I., Buzatu, Gh., Cucu,V. (1994), Geopolitica, vol. I, Editura „Glasul Bucovinei”, Iaşi 18. Erdeli, G., Braghină, C., Frăsineanu, D. (2000), Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti 19. Erdeli, G., Dumitrache, Liliana (2001), Geografia populaŃiei şi aşezărilor umane, Editura Corint, Bucureşti 20. Gallois, P. (1990), Géopolitique, Edit. Plon, Paris 21. Glassner, I.M. (1995), Political geography, New York 22. GolopenŃia, A. (1940), Geopolitica, Editura Ramuri, Craiova 23. Guetta, B. (2000), Geopolitica: raŃiune de stat, Editura Aion, Bucureşti 24. Haushofer, K. (1986), De la Géopolitique, Editura Fayard, Paris 25. Ilinca, N. (1999), Geografie umană, Editura Corint, Bucureşti

Tămaş. V. Editura Doina. V. Elemente de geografie economică mondială.. Toffler. Institutul Central de Statistică. Geografie şi Geopolitică. Mihăilescu. în „Lucrările Institutului de Geografie al UniversităŃii din Cluj”. Negoescu.G. Unitatea pământului şi poporului româ-nesc. (1941). Gh. CorporaŃiile conduc lumea. Editura Roza Vânturilor. N. S.S. Transilvania în cadrul unitar al pământului şi poporului românesc 43. Bucureşti 34. în „Revista FundaŃiilor Regale” 30. S. Studiu etnografic asupra populaŃiei României. Chestia orientală din punct de vedere etnografic. Geopolitica în pragul mileniului III. Editura Meteora Press. Geografie economică mondială. (1998). Bucureşti 40. F.R. (1995). (1942). B. Gh. Bucureşti 36. Bucureşti 35. B. (1998). (1938). T. Unitatea sufletului românesc. Geografie economică mondială. Ramonet. (1931). Heidi (1995). Fruntaria României spre răsărit.R. Geopolitica haosului.I. Editura NaŃional. Que-est que la Transilvanie?.S.. PoziŃia geopolitică a României. MehedinŃi. România. I. S. Mihăilescu. (1911). vol. (2001). Bucureşti 28.R. Al.R.D. Editura IndependenŃa Economică. Bucureşti 42.. Bucureşti 41. Arhiva 5/1911 . NeguŃ. Bucureşti 27. Resursele Terrei. D. Vlăsceanu. S. (2001). B. Rădulescu.A. Eseu de geostrate-gie. G. A. vol. Văduva. Nori pentru mileniul III. Manuilă. Editura Ex Ponto. Gr. Război şi antirăzboi.G. C. (2000). Bucureşti 39. ConstanŃa 32. Simion. Editura Samizdat. S. (1995). MehedinŃi. Nicoară. II/1942 33. Editura Noua Alternativă. Editura Antet. Geopolitica – o abordare de perspectivă./1941 31. MehedinŃi. Toffler. Posea. Vâlsan. Bucureşti 37. şi colab. (1931). în Revista „Geografia Română”. (1941). S. Editura FundaŃiei România de Mâine. Xenopol. (1940). (1941)./1941 29.26. (1992). Korten.I/1938 38.

ANEXE .

.

Anexa 1 Europa după primul război mondial .

p. 1993.Anexa 2 Frontierele din Europa Centrală şi Orientală după cel de-al doilea război mon-dial (Sursa: Michel Foucher. Fragments d’Europe. Paris. 215) . Fayard.

Anexa 3 „Explozia” Uniunii Sovietice Anexa 4 .

Frontierele Israelului .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful