MODELUL CADRULUI DIDACTIC UNIVERSITAR

In procesul formării tinerei generaţii, cadrele didactice trebuie să-şi pună în valoare întreagamăiestrie şi competenţă profesională în scopul fixării unui cadru propice de apropiere de cei căroraurmează să le împărtăşească valorile culturii naţionale şi universale. La baza unor asemenea relaţii interpersonale este necesar să se afle capacităţile de înţelegere, anticipare, trăire şi identificare ale partenerilor (profesor, student) pentru a-şi putea oferi reciproc încrederea necesară şi pentru adeschide calea unei comunicări empatice între educator şi educat. Anume din acest considerent profesorul la orice nivel de predare nu ar activa, trebuie să corespundă unui model general al personalităţii pentru a putea deveni un cadru didactic cu adevărat ideal. [5, p.81] Din acest considerent, stabilim că profesorul universitar poate deveni un model numai dacă profesia sa presupune manifestarea autentică a unui set de tipuri de competenţe, respectiv: 1.competenţa comunicativă – iniţierea şi declanşarea actului comunicării cu studenţii; 2.competenţa teleologică şi programată – conceperea scopurilor pe care încearcă să le atingă; 3.competenţa instumentală – utilizarea unui ansamblu de metode şi mijloace care să ducă larealizarea scopurilor; 4.competenţa normativă şi decizională – ordonarea acţiunilor didactice şi alegerea celor mai bune variabile de acţiune; 5.competenţa evaluativă – măsurarea şi aprecierea corectă a rezultatelor obţinute de elevi. [4, p.111] Pe lîngă acestea mai stabilim: competenţa cognitivă - ce prevede informarea facilă, rapidă şieficientă, stăpînirea cunoştinţelor utile cu prioritate, operarea cu acestea în contexte diferite,competenţa lingvistică, afirmarea spiritului critic, posedarea unei formări generale; competenţesociale – reacţionarea promtă la situaţii, găsirea mai multor soluţii adecvate, capacitatea decolaborare, cooperare şi soluţionare a conflictelor, recursul la dialog, capacitate organizatorică;competenţe afective – toleranţă, acceptarea diversităţii, empatie, respectul reciproc, încrederea şisiguranţa de sine, entuziasm, flexibilitate; [4, p.111] competenţe estetice şi comportamentale – promovarea unui stil vestimentar adecvat profesiei, manifestarea unui comportament bazat pe relaţia profesor-student, evitînd abuzurile, respectarea normelor etice de conduită deontologică, etc.Toate aceste competenţe, împreună cu componenţele orientării personalităţii profesorului,tehnicile de predare, instrumentele de lucru determină apariţia unui element important, în conturarea profilului unui cadru didactic universitar – tactul pedagogic, care determină capacitatea de a realizafacil relaţiile adecvate cu studentul, prezenţă de spirit, stăpînire de sine, discernămînt, simţul măsurii. Direct legată de tactul pedagogic este şi măiestria pedagogică, abordată ca sistem de însuşiricare conferă profesorului obţinerea de performanţe superioare în activitate, care de asemenea are unrol distinct în formarea portretului unui cadru didactic atît universitar, cît şi preuniversitar, preliceal, preşcolar. Anume măiestria înseamnă a acţiona diferenţiat de la o situaţie la alta în funcţie de factoriinoi ce intervin, unii dintre ei avînd caracter inedit şi imprevizibil. Despre pedagogul care posedămăiestrie pedagogică, I. Nicola afirmă că ”este mai bun decît un profesionist, este un artist în meseriasa”. [4, p.110] Astfel, observăm că în opinia noastră un cadru didactic universitar trebuie să dispună decompetenţe, tact şi măiestrie pedagogică, elemente ale personalităţii profesorului, care îl ajută înatingerea scopului pe care îl urmează prin profesiunea sa, creînd imaginea unui profesor pozitiv şi profesionist.În continuare vom prezenta un şir de caracteristici pe care considerăm că un cadru didacticuniversitar trebuie să le deţină în mod obligator, îmbinîndu-le în activitate pentru a menţine viuinteresul studenţilor, dar şi pentru a le transmite în mod eficient cunoştinţele sale. În acest sens,stabilim că cadrul didactic universitar trebuie să fie un entuziast nu doar în ceea ce priveşte cursul pecare îl ţine, deoarece elanul său contagios cuprinde procesul educaţional în general. Manifestînd atitudini pozitive, pasiune şi dăruire, el încearcă să-i pătrundă pe studenţi de gîndul că anume acestaeste locul împlinirii sale, şi nu altul.Un profesor model, trebuie să fie un inovator care modifică sau înlocuieşte strategiile,tehnicile, textele atunci cînd a descoperit altele mai eficiente sau cînd cele existente au devenit plictisitoare sau sunt prea obositoare pentru studenţi (concretizăm, bazîndu-ne chiar pe propriaexperienţă universitară, că de multe ori, îndeosebi studenţii din primul an se ciocnesc cu aceste probleme ca urmare a gradului insuficient de pregătire, a aptitudinilor şi competenţelor diferite, motiv pentru care mulţi dintre ei cedează cînd se

inventivi şi entuziaşti faţă de materia pe care o predau au mai mult succes. veseli. Din acest considerent. fiind opus structurii care se defineşte prin inerţie şirutină. Studenţii cu un puternic impuls cognitiv vor fi stimulaţi de acest model al profesorului. loialitatea. cu uneleabilităţi şi capacităţi ereditare transmise. Aceastăabilitate a profesorului de a evalua realist trebuinţele celui care învaţă implică capacităţi empatice. autocontrolul. dobîndirea de roluri.De asemenea. ceea ce va facilitaînţelegerea. relaţii sociale largi. Returnînd lucrările la timp şi cu avize constructive. totodată. În acestfel. În general.dorinţa de a avea familie proprie. maturizare socială. integrare profesională. să întreţină relaţii personale bune”. care pînă laurmă poate fi ideal pentru un student sau altul. competenţa. În concluzie. să capteze interesul prin elemente de noutate. stimulativi. care transformă fiecare cadru didactic universitar într-un model propriu. să fie ”plini de viaţă. după care studenţii obţinînd un anumit grad de dinamism şi positivism. Tot la acestă etapă creşte interesul faţă de problemelemorale. de asemenea în funcţie de exigenţele.Astfel. că nu există un anumit model ideal al cadrului didacticuniversitar. caută şi doreşte de a găsi la cadrul său didactic universitar: empatia. aşteptările şicapacităţile acestuia. perseverenţa.a. ca devenire. probleme general-umane şi sociale. Astfel.deoarece aceste cadre didactice sunt capabile să genereze efervescenţă intelectuală. moralitatea. dar şi pentru viitoarea activitate profesională. [4. înrezultat obţinînd cunoştinţele şi abilităţile care îl satisfac. etc. independenţa. inventivişientuziaşti faţă de materia pe care o predau”. Cadrul didactic universitar trebuie să fie ghidul care conduce studenţii spre perfecţionareadeprinderilor şi abilităţilor de lucru şi. inteligenţa. pun accent pe pregătirea profesională. interese culturale generale. pentru că magistrocentrismul şi/sau pedocentrismul nu mai sunt orientările dominante.respectiv de transpunere în situaţia studentului şi dorinţa de a-l înţelege de pe poziţiile lui. ca elemente ce sunt necesare a discerne valoarea şi modelul profesoral MODELUL STUDENTULUI/MASTERANDULUI Timpul petrecut în universitate coincide cu a doua perioadă a tinereţii sau cu prima perioadă amaturităţii. obiectivitatea şi nu înultimul rînd. îi pune în situaţia de a descoperi singuri soluţia şi de aînvăţa din greşeli. cu toate generaţiile. creativitatea. [2] . considerăm că profesorii plini deviaţă. Trăsăturacaracteristică a dezvoltării la această etapă este faptul că se încearcă de a dezvolta acele calităţi carenu puteau fi atinse în învăţămîntul preuniversitar. înţelegători. datoria. imaginaţie şi entuziasm. identificăm că beneficiarul procesului de formare profesională(studentul/masterandul). profesorul dezvoltă astfel responsabilitatea studenţilor pentru actul de învăţare şi încredereaîn propriile forţe.iniţiativa. modul de viaţă. în general. trebuie să poată adapta predarea la diferitestiluri de învăţare şi în rezultat să prezinte subiectul din variate unghiuri de vedere. ca scopul. tactul pedagogic.ciocnesc cu cursuri la care profesorii predau materialulîntr-un mod în care aceştia nu-l percep şi nu îl înţeleg). tendinţa de a avea raporturi cuadulţii şi. disponibil să acorde oricînd asistenţă. dragostea. suntem de părerea că cadrul didactic universitar ar fi bine să se caracterizeze prin putere de stimulare. deoarece fiecare profesor reprezintă o personalitate cu trăsăturile sale proprii. să creeze conflictecognitive. şi în general se orienteazăspre creativitate.Este de dorit. determinăm că fiecare student îşi poate avea propriul model al profesorului universitar la cursurile şi seminarele căruia le frecventează din plăcere şi interes. [3] Considerăm oportun prezenţa în cadrul modelului profesorului universitar.vigoare fizică şi spirituală. cu unele competenţe învăţate şiobţinute prin muncă asiduă pentru cei care vor cu adevărat să profeseze sau cu multe alte aspectecaracteristice. iar comportamentul studenţilor este şi el mai productiv sub influenţa acestui tip de stimulare. ei trebuie să valorizeze relaţia cu studenţii. 109]Cu toate acestea vom stabili. sociabili. care se deosebeşte prin complexitatea stabilirii caracteristicilor personalităţii. ş. mulţi studenţi mai sunt şi/sau se simt încăadolescenţi neasumîndu-şi încă responsabilitatea de a fi adult. manifestă înclinare către specializare. cu vocaţia de a fi profesor. anume în perioada studiilor superioare. în abordarea modelului cadrului didactic de a face referire la necesitatea profesorilor de a avea randament în prestaţia efectuată şi.comunicativitatea. se afirmă că profesorii eficienţi trebuie să fie ”prietenoşi. fără a-1 considera un factor cear distrage atenţia sau ar periclita educaţia (profesionalizarea). cadrul didacticuniversitar inventînd diverse combinaţii de tehnologii. virtuoşi. insistenţa. respectiv: siguranţa. şi a caracteristiciiconform căreia acesta ar trebui să ştie cînd şi cum să recurgă la umor. stimulatori. asigurarea unui statutsocial şi profesional. vor putea continua activitatea de studii sau cercetare. în acest fel contribuind la crearea unei perioade de recreare. custabilitate afectivă.

este încetinită. iar mimica şi limbajul non-verbal practic lipsesc. ajustîndu-se uşor noilor circumstanţe. Orice situaţie imprevizibilă îi perturbă enorm. care împreună cu temperamentul.caracterizîndu-se printr-o schimbare frecventă a dispoziţiei. cultural. nu reuşesc să facă mai mult nimicaltceva). îşi fac ordine prin geantă. dorind să descopere ocale de afirmare. vorbescneîntrebaţi. religios. şi pentru căeste un actor constant al mediului universitar. elaborarea de lucrări personale sau pe teme solicitatede profesori. Vorbirea lor nu este grăbită. să se adapteze repede şi fără maregreutate la noi condiţii. adîncirea studiului unuidomeniu. care nu poate participa un timp mai îndelungat la activităţi dinamice. fiinţa umană. este foarte îngrijit. toate acestea putînd fi uşor . întrebărilor. Ca şi consecinţă a acestor aspecte delicate. constituie o cale de afirmare a sa. defineşte olume spre care trebuie cu toată siguranţa şi responsabilitatea să pornească. întotdeauna este gata să acţioneze. pur şi simplu. precaut. adică ca personalităţi distincte. decît alţi studenţi. Ei pierd o groază de timp axîndu-se pe nişte nimicuri. periclitîndu-le bunul mers al activităţii deînvăţare. ascultător. 3.Aceste întrepătrunderi de atitudini apar pe fondul concepţiei studentului că are puterea de aschimba lumea. aceste persoane nu au suficientă încredere în sine. se deosebeşte prinfaptul că este uşor impresionabil. este un student încrezut în sine. prin posibilitatea de aformula clar gîndul. prin schimbarea ideilor. fapt care determină ca tensiunea dintre sine şi lume transpare la el într-o manieră maicomplexă decît la alţi tineri. [2] Totodată nu uităm să stabilim că studenţii vin în mediul universitar total diferiţi atît ca aspectfizic.Sistem nervos slab . motiv pentru care fiecare dispune de posibilităţi specifice de studiu.care se manifestă. etic. ci din contra. ei nu sînt predispuşi să seimplice în activităţi eterogene. (ei. Activitatea intelectuală se caracterizează prin rapiditatea procesului de gîndire. Ei se mişcă întruna. În acelaşi timp. pe care. ceea ce îl fac să fie foarteabil şi descurcăreţ. care-i poate fiindiferentă sau nesemnificativă. se şoşotesc cu vecinii. trece uşor de la o activitate cunoscută la una absolutinedită. se orientează cu uşurinţă în noulconţinut. aproape că nu întîlneşte greutăţi. pregătirea de nivel superior. se formează viitorul intellectual. avînd capacitatea de a realiza în una şi aceiaşi perioadă de timp mai mult. şi anume: 1.de cele mai dese ori. de altfel. precum şi a il dezvolta pe parcursul răspunsului. în dependenţă de tipul sistemului nervos. repară stilouri etc. inteligenţa. Unui asemenea student îi place însăşi procesul de stabilirea a ordini. reflexivitatea asupra a ceea ce învaţă. 2. mult timp nu se pot apuca de lucru: întotdeauna va exista ceva care să le sustragă atenţia. rolul important al sistemului nervos în determinarea abilităţilor şi capacităţilor deînvăţare a studentului. Sînt capabili să însuşească repede şieficient noul material de studiu. pentru ei este într-adevăr dificil să realizeze progrese şi să obţină succese. prin profilul său psiho-social. evoluţie şi realizare.asemenea studenţi. Este plin de energie.Sistenul nervos dinamic . Deseori. dar şi vîrsta constituie elementele formării personalităţii studentului. pregătirii lecţiilor pentru a doua zi etc. Studentul cu un sistem nervos puternic se deosebeşte printr-o eficienţă maximală în utilizareatimpului. prin frica de nereuşite şi de a nu părearidicoli. ce nu are probleme de concentrare în cadrul procesului de învăţare şi impresionează prin uşurinţa cu careasimilează informaţia nouă. trăsăturile constituţionale. Pentru student. Pentru a demonstra acest raţionament vom face referire la portretul pedagogic alstudentului. şi asta pentru că pentru ei este plictisitor să fie implicaţi doar într-o activitate. intelectual. apropiindu-se de pedanterie.Sistemul nervos inert – asemenea studenţi sînt foarte liniştiţi. etc. ascut creioane. alţi colegi nici nu le-ar fi observat. [3] Observăm. "din mers" schimbînd logica reflecţiilor. la rîndul ei. Aceşti studenţi sînt capabili săia decizii "din mers" sau să şi le schimbe pe cele precedente. De cele mai dese ori.de cele mai dese ori este un student liniştit. cunoscînd-o şi punîndastfel în valoare. dezvoltare.. studentul. simte nevoia ca produsul activităţii sale să aibă oreverberaţie socială. soluţiilor. fără o chibzuire prealabilă.Sistemul nervos puternic .improvizînd. 4. fiind lăsaţi să lucreze individual. În acest balans între sine şi social. analizează şi triază rapid variantele de soluţionare a problemelor. fără a fi nemijlocit legată de societate. tot timpul liber al acestor studenţi este dedicatinstruirii. Incluzîndu-seîntr-o activitate. se pot îndepărta de standarde.

formulate în baza unei discipline de studiu caracteristice domeniuluide formare profesională ”administraţia publică”./49844223-Dana-Terzi 4. activ. Paşca Maria Dorina.Enumeraţi principiile procesului de mediere. 2007. Profesorul-o analiză multireferenţială // Studia Universitatis.А.Definiţi noţiunile: mediere.a. . 2. temperament. inteligenţă. motivaţie şi afectivitate.-Chişinău: CEP USM. -Chişinău: CEP USM. 2010. 2007. Самигуллина Г. pioner fiind considerat John Flavell (1976. deoarece pot foarte uşor face rost de informaţii. a părut mai întîi termenul de cogniţie. nr. [6] În concluzia celor prezentate mai sus. Pieron. Pioneratul i se atribuielui H.gîndire.Focalizările centrale în metacogniţie vizează gîndirea asupra modului. cu iniţiativă. o exploatează”.Elaboraţi un joc de rol privind desfăşurarea unui proces de mediere pe baza unui conflictadministrativ. relaţie de simpatie şi empatie // Studia Universitatis. autocritic. chiar maimulte decît cunoştinţe. care pot fi realizatedoar prin experimentare. memorie. deoarece dacă nu ar fi lenea (cum afirmă multe cadredidactice) atunci studenţii ar fi elevi ideali ai profesorilor. gîndireadespre propriile gînduri. 3Redactaţi un contract de mediere privind iniţierea medierii pentru un conflict la alegere.108]Metacogniţia a apărut ca termen ceva mai tîrziu. Consilierea pedagogică în mediul universitar. energic. studenţii actuali au multe ambiţii.bjmures.3.ro/bdPublicatii/CarteStudenti/P/Pasca-Consilierea_psihologica. dezvoltarea intelectuală. Vali Ilie. controlul operaţiilor mentale şi al produselor acestora.108]Pentru a demonstra caracterul aplicativ al acestor două procese ale cunoaşterii educaţionale. [1. decizie.. care rezolvă problema separaţiei artificiale dintre cogniţie. harnic şi stăruitor.Iaşi: Polirom. în 1951.9. Relaţia profesor-elev.9 2.com/.. Neacşu Ioan. fără a fi învăţate. 5. selecţie. 6.9. p. 1981). Vlădescu Ionuţ. conştientizarea propriilor activităţi de cunoaştere. нр. cunoaşterea cărora face posibilă căutarea modalităţilor viabile de desfăşurare a unui proces de studiu de formare profesională eficient şi calitativ ar fi observat. Temeiurile ei o găsim în percepţie. o tratează. vizează opinia profesorilor..Stabiliţi etapele medierii. SARCINI DE COGNIŢIE ŞI METACOGNIŢIE Din puncte de vedere semnatic.nr. negociere.a. interese. vîrstă. Психологический портрет современногостудента // Международный журнал прикладных и фундаментальных исследований. BIBLIOGRAFIE 1. total diferite de acestea.Prezentaţi schematic etapele medierii cu adoptarea lor la o speţă concretă de soluţionare a unuilitigiu de familie. Introducere în psihologia educaţiei. Profilul profesorului eficient //www.vom prezenta un şir de sarcini. 3.dar şi modificate prin dezvoltarea unor noi deprinderi. întotdeauna în mişcare şi încăutare de peripeţii. De asemenea. 2007 //http://www. p. sfera volitivă. mediator. sfera afectivă.1977.scribd.Ю. [1.pdf .manipulate. autocontrol. 2. Terzi Dana. manierei de a gîndi. ş. Esenţial este că în psihologia educaţiei cogniţiasubliniază importanţa proceselor mentale care ne afectează comportamentul şi ne ajută să înţelegemlumea din jurul nostru.DISCIPLINA: Medierea şi negocierea în prestarea serviciilor publiceSarcini cogniţie: 1. instruire. 3. observăm că modelul psihologic la studentului este format din aptitudini. alegere. mecanismele de reajustare sau reechilibrare a mersuluicunoaşterii. ş. limbaj. Таловская Н. posibilitatea de amonitoriza produsele şi procesele cunoaşterii.Un alt aspect în formarea modelului studentului. caracter. conform căreiastudentul actual este multilateral. spaţiul social de abitare. cogniţia fiind definită ca un ”act de cunoaştere prin care un organismdobîndeşte informaţie. însă de cele mai dese oriacestea rămîn pe hîrtie.autocunoaşterea.Sarcini metacogniţie: 1.2010 Psihopedagogie PERSONALITATEA CADRULUI DIDACTIC .

. Ne vom opri asupi celor rnai semnificative:• Umanismu l. dar si posibilile rezultate . morală şi cetăţenească. într-un fel.nu numai viitorul copilului. în special. proiecta şi conduce cu competenţă şi prestigiu.În mâinile sale se află.Aptitudini ce asigura calitatea gandirii – capacitatea de analiza si sinteza. dezvolta si perfectioneaza aceasta aptitudine . se pot distinge :1 Aptitudini didacticereferitoare la activitatea de instruire2. create de-a lungul veacurilor. starea de spirit si intentiile elevilor. Ea nuare nimic comun cu sentimentalismul şi compătimirea. transformându-se in cele din urmă într-un coparticipant la propriile lor confruntări.• Conştiinţa responsabilităţii si a misiunii sale . care fac parte din continutul psihic al aptitudinilor pedagogice.originalitatea . răbdarea. claritatea. .compensat cu o pregatire continua. trainicia pastrarii si promtitudinea recunoasterii si reproducerii. intensitatea. în primul rând.. încrederea deplină în viitorul său. Întrucât profesiunea de educator presupune raportarea şi confruntareacontinuă cu alţii.. cum ar fi :. anumite calităţi atitudinale sunt indispensabile acelora care îşi aleg şi prestează această profesiune. stăpănirea de sine.Aptitudini ce determina calitatea memoriei. fără nici o descriminare• Calitatile atitudinale de natură caracterial-morală . şi dragostea de copii.se manifesta in intrega activitate desfasurata de profesor : planificarea propriei munci. distributivitatea.Fiecare din aceste categorii include apoi aptitudini legate de realizarea unei sarcini concrete :. profesorul trebuie să dea dovadă de multă sensibilitate.Aptitudini ce garanteaza calitatea atentiei-concentrarea. optimismul. După opinia lui Hubert.Aptitudini organizatorice. în general. organiza. naţionale şi universale. Ea presupune.Aptitudini ce asigura calitatea limbajului.aptitudini de evaluare .Astfel.Conştiinţa responsabilităţii şi a misiunii nu pot fi concepute în afara adeziunii şi ataşamentului faţă devalorile culturale.capacitatea de a folosi in mod adecvat acest instrumentde comunicare este prezenta in toate aptitudinile pedagogice :inteligibilitatea. plasticitatea. determinate de specificul şicomplexitatea muncii pe care o desfăşoară. faţă de patria sa şi faţă de întreaga umanitate.comutativitatea . ci şi al patriei şi naţiunii al cărei membru este. cu diversele simpatii manifeste sau ascunse faţă deunii copii. ataşament şi respect faţă deele. Ea trebuie să-i cuprindă pe toţi copiii.Aptitudinea de a cunoaste si intelege psihicul celui supus actiunii educative-capacitatea intuitiva. Aptitudini educative .. fluenta .Spiritul de observatie. nu numai eventualele dificultati. strâns legate de viaţă. A fi conştient de aceastămisiune şi a te dărui total şi dezinteresat pentru înfăptuirea ei înseamnă.. implicit. flexibilitatea. modestia. patrunderea si sesizarea rapida a particularitatilor psihice individuale. in functie denatura. de mediu.aptitudini educative in domeniul educatiei morale.Tinand cont de structura psihica interna a aptitudinilor pedagogice. Dragostea educatorului este altceva decât dragosteamaternă.rapiditatea memoriei.Cu ajutorul ei profesorul poate surprinde si intui. se pot mentiona urmatoarele categorii de aptitudini :.dupa expresia fetei si anumite miscariMăiestria psihopedagogică reprezintă capacitatea complexă personală şi specifică a profesoruluide a concepe.. Aflându-se faţa unor fiinţe umane. Măiestria psihopedagogică esterezultat atât al pregătirii cât şi al experienţei didactice îndelungate. a fi un adevărat patriot. de activitatea socio-profesională.Personalitatea profesorului presupune şi o serie întreagă de calităti. Din această categorie face partecorectitudinea. fermitatea. spirit creativ şi eficienţă sporită procesul de învăţământ.privitoare la activitatea de modelare a personalitatii umane.Aptitudinea empatica. cu toleranţa exagerată. bazată pe interacţiunea tututor calităţilor personalităţii profesorului şi.Contactul permanent cu elevii.Calitătile atitudinale. indrumarea activitatii colectivului de elevi . dorinte sinceră ca aceste posibilităţi să se dezvolte.capacitatea ce permite sesizarea celor mai fine nuante si manifestari aleactiunii educative. respect încredere faţă de posibilităţile latente pe care le posedăoricare copil. această responsabilitateşi-o asumă faţă de copii. de sanatate.ii ofera profesorului posibilitatea de a privi toate influentele prin prismacelor carora li se adreseaza si de a prevedea..adulte sau în devenire.Sistemele de clasificare a aptitudinilor pedagogice difera de la un autor la altul. O expresieconcretă a umanismului este dragostea pentru copii. pregatirea si desfasurarea lectiilor. continutul si laturile activitatii pedagogice. aceea care asigură formarea şi pregătirea personalităţii tinerelor generaţii şi pregătirea lor profesională în cadrul instituţiilor deînvăţământ.aptitudini metodice .In functie de particularitatile proceselor psihice. se poate aprecia si existentaunor aptitudini pedagogice speciale.Profesorul îndeplineşte o profesiune de o deosebită importanţă.expresivitatea. estetice. procesul de educare şi de instruire a elevilor.

totuşi. invăţarea. nuantat. profesorul ar putea să influenteze. prietenie. se caracterizează prin autocontrol.Bergin arată că unii elevi sunt afectati in mai mare măsură de trăsăturile profesorului decât alţii. dincolo de unele caracteristici biologice inerente. este aproape unanim împărtăşita opinia după care predarea poartă amprenta vie a personalitatii celui care o practică. forma cea mai adecvata deatitudine si tratare a elevilor . că posibilele influente ale unor asemenea atribute trebuie privite. aspiratiile şi orientările profesionale ale celor care invată prin comportamentele si atitudinilesale. directori şcolari şi de cătrealti observatori". la momentul oportun. Spiritul de ordine ce caracterizează profesorii ordonati. expectantele inalte.competenţă psihosocială • capacitatea de a stabili fără dificultate relaţii interpersonale adecvate cu elevii. într-un anumit fel este solicitată personalitatea în cazul predării care se bazează pe măiestria pedagogică şi într-un alt fel atunci când actul predării urmează calea unei programări riguroase algoritmizate sau standardizate. Căci. separat. Heil şi colaboratorii săi ajung să conturezeimaginea a trei „tipuri" de profesori:• tipul 1: „se caracterizează prin vehementa.Profesorii eficienti sunt cei prietenoşi. intelegatori. înţelegere. eficient doar faţă de elevii silitori. modul de relationare cu elevii (distanta). prin empatia si relatiile sale cu aceştia.• tipul 2: „perfect integrat. afectiv-motivaţionale. cel mai puţin eficient dintre toti. puse în legătură cu modul în care se realizează predarea. • capacitatea de adaptare la roluri diverse.eficient doar faţă deelevii „silitori" şi „conformişti". cei care intretin relatii personale bune. invăţarea şi rezultatele ei.Cercetările pun în evidentă şi alte aspecte. metodici şi cu responsabilitatefacilitează. veseli. totuşi. superior oricăror altor tipuri. • entuziasm. atitudinileşi interesele. pâna acum. În consecintă.capacitatea de a gasi. responsabilă de reuşita sau nereuşita invătării. • abilităţi de adecvare a forţei/autorităţii la situaţiile educaţionale concrete (varierea raportuluilibertateautoritate. Rapiditatea memoriei. competentele acestuia şi o serie de caracteristici intelectuale. cu cât aceştia sunt mai normali. cu stabilitateafectivă. impulsivitate şi spontaneitate" .capacitatea de imaginatie creatoare şi spiritul de dreptate. • disponibilităţi de adaptare la variate stiluri educaţionale. ca cele devârstă şi sex. Afectivitatea ar constitui una dintre acele atribute ale personalităţii care poate fi pusă în corelatiestrânsă cu randamentul invătării la elevi. într-o mare masură. sistematici. „profesorii cu personalităţi afectuoase tind să fie apreciaţi mai favorabil de catre inspectori. indulgenţă-exigenţă în funcţie de specificul situaţiilor apărute). Aşa se explică de ce. trăinicia păstrării şi promptitudinea recunoaşterii şireproducerii sunt indispensabile în activitatea profesorului.într-o măsură importantă. cel mai mult ar conta. oferind astfel raspunsuri sisolutii promte tuturor solicitarilor procesului instructiveducativ.Cu menţiunea.• Calitatea memoriei .În fine. dar mai ales la copiiianxio şi ostili. se estimează că. pregătirea psihopedagogică. anxietate şi tendintă de a se supraconformaregulamentului". motivatia profesional-didactica. luând în consideratie structurile motivationale (frustratiile şi satisfacţfile predării) cecaracterizează profesorii şi rezultatele induse la elevi. cum ar fi: inteligenta. se caută să se determine în cemăsură personalitatea profesorului este o variabilă cauzală.În această privintă. sociabili.-Tactul pedagogic. • capacitatea de comunicare eficientă atât cu grupul cât şi cu elevii. virtuoşi.Ipotetic. în mod satisfacător.comportamentale si caracteriale. . şianume. atitudinile si autoritatea profesorului în clasă. remarcă aceiaşi cercetători. capacitatea comunicativă. empatia. spirit de ordine orientarea sprescop". se poate aprecia ca tactul este capacitatea profesorului de a-si mentine siconsolida starile psihice pozitive si de a le domina si inhiba pe cele negative. cu atât ei sunt mai puţin expuşi influenţelor exercitate asupradispozitiei lor personale sau asupra randamentului lor şcolar.• tipul 3: „se caracterizează prin teamă.Deşi nimeni. eficient în predarea la toate grupurile de elevi. nu a putut defini profesorul ideal sau profesorul desavârsit ori criteriilede apreciere ale unei predări eficiciente. anumite aptitudini cognitive si profesional-didactice ale profesorului. respectul şi interesul pentruelevi. De exemplu 2.

monitoriza şi coordona activitatea clasei/elevului. secundar). de cunoaşterea umană în general. să predea accesibil şi convingător noilecunoştinţe. • capacitate decizională. primar. controlată. dar nici necesară". să reactualizezecunoştinţele anterioare necesare învăţării cum urmează. în funcţie de variabilele nou survenite pe parcursulderulării procesului instructiv-formativ). nu este „tocmai uşor de realizat având în vedere specificul activităţiieducaţionale. de ale proba prin comportamente observabile. dacă prin standarde înţelegem anumite etaloane la care raportăm pregătirea şi activitateaeducatorilor. • abilităţi de planificare şi proiectare. STANDARDE Cum s-a reflectat demersul educativ al personalului didactic in domeniul educatiei morale se vavedea doar atunci când cel educat va fi pus in situatia de a-şi manifesta sentimentele şi convingerile. pedagogică. • tact pedagogic (organizarea conştientă. • spirit metodic şi clarviziune în activitate. Aceste etaloane. ori de câteori este nevoie. creativă.Cu alte cuvinte.Răspunsul la întrebarea „poate fi standardizată activitatea educatorilor din invătământ?" ar putea fiacesta: da. să formuleze cu claritate obiectivele fiecărei activităţi didactice. ca şi asupra calităţii prestaţiei acestora. • empatie. acei profesori care ştiu cum să le capteze elevilor atenţia şi să le-o menţină petot parcursul lecţiilor. psihologică. 167 . care implică adesea variabile a căror standardizare nu e nici posibilă.Referindu-se la profesionalizarea pentru cariera didactică. iar pe baza lor s-au formulatconcluziile asupra pregătirii profesorilor. pecriterii ştiinţifice. Cu o conditie însă cacerintele să se refere la comportament şi să fie măsurabile. să evalueze prin metode variate şi să extrapoleze. fiind excluse cele politice. pe diverse trepte ale sistemului naţional de invătamant (preşcolar.3.Rămân „excelenţi". doar că nu s-au numitstandarde. profesorul Emil Păun aprecia că efortulde „rationalizare şi aşezare a întregului proces de formare initială şi continuă a cadrelor didactice pe bazaunor standarde profesionale". ar urma să cuprindă un sistem de cerintefată de pregătirea ştiinţifică. 4. sociologică.competenţă managerială • capacitate de influenţare a clasei şi a fiecărui elev în parte. • administrarea corectă a sancţiunilor şi recompenselor. • capacitate de a face accesibilă informaţia transmisă. a propriului demers pedagogic şicapacitatea de restructurare “din mers” a acestuia. energică. • echilibru autoritate-putere-responsabilitate • rezistenţă la situaţiile de stres.competenţă psihopedagogică • capacitate de determinare a gradului de dificultate a unui conţinut. capacitate de înţelegere a disponibilităţilor interne ale elevilor. managerială şi culturală a educatorilor. • creativitate în activitatea instructiv-formativă. „prescripţii" au existat şi până acum în România. iar evaluarile se se faca de profesionalisti. • atitudine stimulativă. să creeze situaţii de învăţare adecvate. • capacitatea de a organiza. să dirijeze învăţarea şi să obţină feedback. elaborate în funcţie de un ideal social şi educativ şi de o filosofie aeducaţiei explicit formulate.

După o vechime de doi ani şi în baza unor inspecţii de specialitate. ca în toate profesiile.să se creeze înţelegerea locului şi rolului personalităţii In lume. Acest colocviu constădintr-un interviu din: specialitate. FORMARE INITIALA SI CONTINUA.Fisele postului. de specialitate şi psihopedagogice. cultural. care nu sunt avuteîn vedere la elaborarea programelor de formare iniţială şi continuă a educatorilor.o probă scrisă la specialitate şi la metodica predării ei.Explozia informaţională deosebită. urmată deschimbări continue..După alţi patru ani vechime după gradul II. obiectivele. teoriile evaluării.Formarea contiună a personalului didactic implică: 168 Formarea continuă odată la cinci ani.Tactul. pregătire slabă sau mediocră.După patru ani de vechime de la definitivare orice dascăl poate să susţină examenul pentruobţinerea gradului didactic II. datorită potenţialelor pierderi cognitive. după trei ani vechime şi în baza unor concluzii aleinspecţiilor de specialitate. priceperi şi deprinderi pentru a aplica teoriile curriculare. să inţeleagă şi să aplice filozofia educaţiei. necesită o preocupare şi o capacitate deosebită de a asigura o perfecţionarecontinuă a pregătirii profesionale. EVALUARE SI AUTOEVALUARE Formarea iniţială a personalului didactic. orice dascăl poate participa la examenele pentruobţinerea gradului didactic I.O pregătire pedagogică în baza căreia cel care doreşte să imbrăţişeze cariera didactică să tie înmăsură să cunoască. la care să participe şi elevii. constă din:. pe categorii de personal didactic şi fişele de evaluare a personalului didactic săaibă la bază „standarde" derivate din profilul de competenta proiectat. Pentru gradul I.o probă orală la Pedagogie şi elementele de psihologie (programa analitică mai complexă decătcea pentru definitivat). economice şi sociale care determină.Prin dezbateri academice. în primul rând. morală) şi. printr-o formare continuă se poate evita ceea ce senumeşte plafonare profesională.o probă scrisă la specialitate şi metodica predării ei.Acest examen se poate susţine de maximum trei ori într-o perioadă de 2-5 ani vehime.Mai intai ptr că educaţia este un fenomen complex vizează toate dimensiunile fiinţei umane (fizică. care să se bazeze exclusiv pecomportamente direct observabile sau măsurabile. dar şi o perfecţionareîn planurile cultural. în activităţile socialeutile..Inspecţia scolară să fie regândită din perspectiva standardelor naţionale convenite. sau activităţi încomisii metodice şi ale diriginţilor.o probă orală de specialitate şi metodică. necesare în realizarea chiar şi parţială a standardizăriiactivităţii educatorilor din invăţământ:. metodologiadidactică pentru a-şi forma o competenţă psihopedagogică. în profesiuni. acţiune pe care fiecare dascăl trebuie s-o urrneze până la pensionare.O pregătire psihologică prin care să se creeze condiţiile cunoaşterii şi autocunoaşterii autentice. să-şi formeze un bagaj de cunoştinţe.. în funcţie de treapta de învăţământ. Această activitate se realizează prin parcurgerea mai multor programe oferite mai ales prindepartamentele specializate ale universităţilor. tehnic. studii aprofundate.o probă scrisă de Pedagogie. răbdarea capacitatea de a comunica uşor cu cei din jur. ca urmare a progresului ştiinţific.. Acest examen. deci de grupade vârstă cu care lucrează educatorii. pentru a le adapta la dinamicadezvoltării ştiinţifice.Exista câteva direcţii de acţiune practică. întâlniri .Perfecţionarea profesională a profesorului este necesară. valabil pentrutoate categoriile de educatori şi unele cerinţe speciale. în condiţiile economice. programelor de formare a personalului didactic din România.atât sub aspect cantitativ.Standardele pentru profesia didactică să fie revăzute periodic. deoarece toate domeniile vieţii sociale sunt în dezvoltare. la care are dreptul să se prezinte în baza concluziilor unor inspecţii de specialitate. indiferent de legislaţia în vigoare. Perfecţionarea profesională serealizează prin forme organizate care au un caracter formal sau informal: de exemplu prin cursuri de perfecţionare de o anumită durată. Examenul dedefinitivat constă în:. cât mai ales sub aspect calitativ. chiar de mutaţii în cadrul disciplinelor predate. cuprinzând două segmente: un trunchi comun. si in al doilea rând. simpozioane ştiinţifice. pentru că elevii sunt foarte diferiţi unii faţă de alţii.Se ştie că activitatea didactică este marcată de numeroase situaţii neprevăzute. fiecare dascăl este obligat să susţină examenul de definitivare în invătămănt.. pe parcursul cariereididactice. doctorate. Numai printr-o reactualizare şi perfecţionare sistematică şi constantă a pregătirii profesionale la un nivel înalt de performanţă. teoriile intsruirii. dincolo de pregătirea lor de bază şi de experienta trebuie să aibă şi o mare capacitate de a seadapta la realităţile vieţii şcolare. funcţiile şi conţinutul educaţiei. juridic şi cetăţenesc.Profilul de competenţă definit pe plan naţional să stea la baza tuturor. şi să se descrie un set decompetente ale educatorilor din învăţământ. dar şi colegiale. cercuri pedagogice.intelectuală.educatorii.Perfectionarea prin definitivare şi grade diclactice.. metodică. etic. Din acest motiv. de a soluţiona conflictele sunt caracteristicicu care te naşti sau pe care le dobândeşti printr-un efort personal considerabil. psiho-pedagogie şi mai ales din metodologia cercetăriiştiinţifice...Chiar şi în aceste conditii este evident ca nu se poate standardiza intreaga activitate a educatorlor. dascălul participă la un colocviu de admitere la gradul I. fiind capabili să rezolve situaţii-problemă dintre cele mai diverse. trebuie să cuprindă:. cursuri postuniversitare. rutină.

şi ale Legii nr. ştiinţifică. de specialitate şi cea profesională. potrivit prevederilor Legii învăţământului nr. a stilului activităţii intelectuale. cu modificările ulterioare. centre.reuniuni. şansa reformei învăţământului.• formarea tinerei generaţii pentru integrare culturală şi socioprofesională eficientă. inclusiv conversia profesională a personalului didactic preuniversitar. la nivelulexigenţelor formative ale societăţii postindustriale informatizate. activitatea de formare continuă va fi axată pe obiectivespecifice dezvoltării competenţelor psihopedagogice şi metodice în specialitate şi psihorelaţionale. afectiv-motivaţionale. republicată.Întreaga activitate de formare continuă a cadrelor didactice urmăreşte realizarea obiectivelor fundamentale ale educaţiei şi învăţământului:• dezvoltarea identităţii naţionale. practic-acţionale şi constructiv-creatoare. volitiv-acţionale. asigurarea condiţiilor de egalizare relativă şigradată a şanselor de acces şi parcurgere. îndrumare şi control. creatoare.În scopul realizării acestor obiective. independente şiinterdependente. estetice şi culturale alesocietăţii contemporane. 128/1997privind Statutul personalului didactic. 84/1995. case alecorpului didactic. pentru realizarea caracterului deschis al învăţământului. .• democratizarea educaţiei şi a învăţământului. instituţii şi alte forme instituţionalizate pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului de conducere. atitudinale şiaptitudinale. a conştiinţei de sine şi a celei sociale. conformreglementărilor legale. comunicare.Aceste instituţii se pot asocia cu alte instituţii similare din ţară şi din străinătate. pentru dezvoltarea maximă a potenţialului psihofizic al fiecăruiindivid.• dezvoltarea caracterului prospectiv şi permanent al educaţiei.În acest context. în funcţie de profilul de formaredeterminat.• realizarea unei noi armonii între cultura generală. pentrudezvoltarea culturii şi civilizaţiei.• educarea in spiritul valorilor democratice.• dezvoltarea culturală. moral-civice şi patriotice. Această importantă activitate socialăeste coordonată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi se realizează prin unităţi de învăţământ.Formarea continuă. decizie.pedagogice. armonioase. restructurarea formării continue a cadrelor didactice constituie obiectivul prioritar al asigurării calităţii învăţământului.• dezvoltarea capacităţii de anticipare şi de adaptare la schimbare. constituie un drept. tehnică şi profesională.teoretico-metodologice. în contextul integrării europene şi mondiale.• formarea capacităţilor cognitive.• formarea şi dezvoltarea personalităţii umane integrale.• dezvoltarea personalităţii capabile de cooperare. inovare şi de adaptarecreatoare la mediu şi a mediului la condiţia umană. a concepţiei despre omşi societate. pentru progres psihosocial şiintegrare.