Cap. XVI IntervenŃia de stare pentru persoanele în dificultate Valentina Ivan 2.

ConcepŃii şi funcŃii în asistenŃa socială
Începută ca activitate neorganizată, filantropică, de binefacere, pentru diverse persoane şi categorii defavorizate şi desfăşurată prin grija bisericii sau a unor domnitori, asistenŃa socială a cunoscut un drum cu suişuri şi coborâşuri, mai ales la noi în Ńară, unde, în perioada comunistă, între 1945-1989, reŃeaua creată a fost desfiinŃată, aceasta incluzând sistemul asistenŃial, dar şi cel de formare a specialiştilor. Unele dintre primele eforturi comune, organizate la nivel mondial, în scopul asigurării siguranŃei economice a indivizilor au fost iniŃiate de asociaŃiile de lucrători, de societăŃi de ajutor reciproc şi de sindicate. A fost reglementată, prin lege, abia în sec. XIX-XX, odată cu apariŃia primului program modern, în Germania, în 1883. La noi în Ńară, după 1989, formele şi metodele de asistenŃă socială s-au extins. AsistenŃa socială, dezvoltată rapid după 1990, a avut mai degrabă un caracter fragmentat, constituit mai ales în jurul unor situaŃii de criză, fără priorităŃi clar stabilite. Imediat după 1990, sistemul de asistenŃă socială a avut ca obiectiv asigurarea unei protecŃii minimale, legislaŃia adoptată în această perioadă având în vedere dezvoltarea unui sistem de beneficii pentru depăşirea perioadei de tranziŃie către o economie de piaŃă. Încercarea de descentralizare rapidă, care a avut loc mai ales după 1997, a generat incoerenŃă organizaŃională, costuri sociale ridicate, şi a scăzut capacitatea de supervizare şi control, în acelaşi timp funcŃionând mai multe instituŃii de coordonare pe domenii sectoriale, cum sunt copiii în dificultate, persoanele vârstnice, persoanele cu handicap etc. Treptat, însă, reŃeaua a început să fie reactivată, prin înfiinŃarea în cadrul Guvernului a unor instituŃii descentralizate care au ca problematică protecŃia şi asistenŃa socială, iar în cadrul fiecărui judeŃ s-au constituit direcŃii specializate. Complementar, au apărut instituŃii neguvernamentale, centrate pe nevoile concrete ale individului şi, de multe ori, mai eficiente. AsistenŃa socială ar putea fi privită, dintr-un numit punct de vedere, ca o asigurare din fondurile publice a securităŃii economice şi a protecŃiei sociale orientată spre persoanele şi familiile aflate în situaŃii de pierdere a veniturilor, ca urmare a şomajului, a accidentelor de muncă, a maternităŃii, a bătrâneŃii, a bolii, a decesului. Este cunoscut că în toate momentele evoluŃiei omenirii au existat persoane cu mai puŃine şanse, dar şi fenomene care au pus în pericol comunităŃile. Constatarea, care decurge imediat, este că de fiecare dată când vulnerabilităŃile sau disfuncŃiile individuale sau comunitare deveneau

1

alarmante, interveneau, în mod empiric, anumite răspunsuri de reglare a situaŃiei, din partea societăŃii. Deci, nu situaŃia de asistat şi reacŃiile societăŃii reprezintă noutatea în asistenŃa socială, ci: - instituŃionalizarea definitivă a serviciilor de asistenŃă socială, pe tipuri de probleme; - desfăşurarea activităŃilor de intervenŃie de către profesionişti abilitaŃi prin studii de profil. (G. NeamŃu, 2003, p.474). AsistenŃa socială reprezintă „un ansamblu de instituŃii, programe, măsuri, activităŃi profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităŃilor care au probleme speciale, aflate temporar în dificultate şi care, din cauza unor motive de natură materială, socio-economică, psihologică, biologică, nu pot să-şi realizeze prin mijloace şi efort propriu un mod de viaŃă considerat normal, decent” (C. Zamfir, Elena Zamfir, 1995, p.100). Ea poate fi privită din mai multe perspective: ca profesie, cu statut, obiective şi caracteristici proprii; ca sistem de formare a specialiştilor în domeniu; ca sistem de servicii şi activităŃi desfăşurate în folosul individului sau cel comunitar. Sistemul de asistenŃă socială are drept scop stabilirea relaŃiilor dintre societatea instituită şi grupurile defavorizate, marginalizate, un rol deosebit avându-l comunitatea locală. În practica asistenŃei sociale, se urmăreşte, prin aplicarea unor valori, principii şi tehnici specifice domeniului, sprijinirea oamenilor pentru obŃinerea de resurse şi servicii, consilierea şi susŃinerea psihologică a indivizilor şi a grupurilor, crearea sau îmbunătăŃirea unor servicii de specialitate, în conformitate cu nevoile sesizate, la nivel comunitar, promovarea acestora la nivelul politicilor sociale, a legislaŃiei. Componentă subsidiară a sistemului de protecŃie socială, alături de asigurările sociale, asistenŃa socială reprezintă un mod de punere în practică a programelor de sprijin, prin multiple servicii sociale specializate pentru a răspunde nevoilor celor aflaŃi în dificultate. Serviciile de asistenŃă socială oferă o protecŃie minimală celor aflaŃi într-o situaŃie dificilă. PrestaŃiile sociale sunt finanŃate din banul public sau din donaŃii şi reprezintă imaginea solidarităŃii sociale, ajutorul acordat pentru o perioadă de timp nu este condiŃionat de vreo contribuŃie a beneficierilor sau de vreo condiŃie de restituire a valorii ajutorului. AsistenŃa socială se axează pe un sistem de valori, norme şi principii care se aplică în practică printr-o metodologie specifică. Există o strânsă legătură între teorie în asistenŃa socială, ca domeniu de interferenŃă a cunoştinŃelor din sociologie, antropologie, psihologie, pedagogie socială, medicină, psihopedagogie specială, politici sociale ş.a., şi practică, intervenŃiile în sfera practică, bazându-se pe informaŃiile din aceste domenii. Obiectivul principal al asistenŃei sociale este de a sprijini persoanele aflate în dificultate pentru a obŃine condiŃiile necesare unei vieŃi normale, ajutându-le să-şi dezvolte propriile capacităŃi şi calităŃi, deci, de a compensa lipsurile pe care persoanele asistate le au şi de a le dezvolta capacitatea

2

Considerând ca sursă aparentă a problemelor sociale. persoane cu deficienŃe. persoanele cu handicap. sărăcia. 2009. p. în funcŃie de resursele bugetare ale statelor.a. naŃionale. îi consiliază în înŃelegerea cadrului legislativ de protecŃie socială. în mediul familial. profesional. pe de o parte de starea de sărăcie. AsistenŃa socială oferă celor aflaŃi în dificultate (familii sărace. dar şi pe cea psihologic-instrumentală. diferite categorii de minorităŃi (sociale.a. Tot în problematica generală a asistenŃei sociale se înscriu şi prevenirea şi acŃiunile reparative în urma violenŃei.14). Ştefăroi. de droguri. Persoanele şi familiile sărace. abuzului fizic şi emoŃional 3 . cum ar fi: persoanele sărace. delincvenŃi. p. Miftode 1995. Sistemul de asistenŃă socială diferă de la o Ńară la alta. p. delincvenŃilor. sexuale) pot fi marginalizate sau excluse social. fiind legată. referitoare la alocarea de resurse materiale şi financiare pentru persoane aflate temporar în situaŃii dificile din acest punct de vedere. cupluri dezorganizate. psihologic.) posibilitatea cunoaşterii şi accesului la servicii specializate de protecŃie socială. dar nu numai. psihoterapie. şomeri. Bocancea şi G. ActivităŃile de asistenŃă socială trebuie să se concentreze pe latura social-economică. b) dimensiunea propriu-zis socială şi psiho-socială care cuprinde activităŃile de integrare şi reintegrare a indivizilor sau a grupurilor. cu scopul de a ieşi. dar şi asistenŃa persoanelor dependente de alcool şi droguri. bătrânii. Marginalizarea constituie o altă problemă care se înscrie în preocupările serviciilor de asistenŃă socială. în majoritatea cazurilor. atât pentru grupuri. cultural sau moral. copiii abandonaŃi. copii abandonaŃi. NeamŃu (1999. unde se ascunde de multe ori adevărata cauză şi resursa de recuperare” (P. consumatorii de droguri. În cadrul programelor de asistenŃă socială se asigură clienŃilor ajutor financiar. fenomenelor şi mediilor sociale asupra cărora se acŃionează” (V. cât şi pentru indivizi. neglijând latura socială sau psihologică.70) sintetizează cele două dimensiuni principale ale activităŃilor de asistenŃă socială: a) dimensiunea economică.29). consilierea în problemele de cuplu ş. persoanele cu deficienŃe. de ideologia şi tradiŃiile asistenŃiale. sub aspect economic. C. orfanii. dar activităŃile din acest domeniu vizează şi prevenirea unor situaŃii de viaŃă dezechilibrate. EficienŃa serviciilor de asistenŃă socială este dată de „gradul de cunoaştere şi de explicare corectă a persoanelor. consiliere.adaptativă. astfel. din sfera serviciilor de asistenŃă. de specificul problemelor. în practica asistenŃială „acŃiunea tinde să se concentreze pe aspectul economic. poate mobiliza grupurile şi comunitatea pentru a influenŃa activ politicile sociale. persoanele afectate de calamităŃi ş. bătrânii fără familii şi pensii. moral. medierea conflictelor din sau dintre grupuri. normativ. persoane bătrâne neajutorate etc. persoane dependente de alcool.

Nu este numai un mod de a face ceva. se au în vedere mai multe aspecte. de a decide într-un fel sau altul şi poate fi sporită prin eliminarea barierelor exterioare sau interioare care îi pot limita posibilităŃile. neglijarea sau abandonul.asupra copilului. autodeterminarea clientului. după unii. Referitor la cea dintâi valoare generală. C. În ceea ce priveşte cea de-a doua valoare. Practica asistenŃei sociale se bazează. Valoarea reprezintă aprecierea pe care un subiect o manifestă faŃă de un obiect. relaŃie etc. Valorile specifice asistenŃei sociale pot fi structurate pe mai multe categorii: 4 . Astfel. Se precizează că asistenŃa socială nu îşi propune să modifice mediul sau indivizii spre un scop ideal. sau în cazul celor care se reabilitează în urma încălcării unor norme sociale. 451). Valorile sunt esenŃiale pentru definirea asistenŃei sociale. cum ar fi delincvenŃii.322). fie el lucru. bolnavii mintal sau toxicomanii. în cazul celor dependenŃi.. persoanele cu handicap.” (apud G. exploatarea sexuală sau prin muncă a acestora. în Social Work Ethics (1976) afirma: „AsistenŃa socială este o profesie bazată pe valori. Decizia de schimbare derivă din dorinŃa exprimată a asistatului de a aplica un plan de acŃiune stabilit în comun cu profesionistul. asistentul social nu îl poate obliga pe asistat să ia anumite decizii sau să se schimbe într-un sens sau altul. NeamŃu. se consideră că fiecărui om trebuie să i se permită să ia decizii în legătură cu propria persoană. ci o constelaŃie de preferinŃe despre ceea ce merită făcut. Levy. p. convingeri despre oameni şi despre felul în care ei trebuie trataŃi. să fie răspunzător pentru aceste decizii şi să nu afecteze prin ele celelalte persoane. dar pot fi privite ca păreri. dar şi unul dintre aspectele particulare ale interacŃiunii dintre asistenŃii sociali şi clienŃii lor. Este străbătută de aspiraŃii idealiste privind persoanele şi de noŃiuni idealiste despre cum trebuie trataŃi oamenii. idee. ele fiind la baza acestei practici. pe două convingeri valorice principale: credinŃa în unicitatea şi demnitatea fiecărei persoane şi credinŃa în dreptul clientului la autodeterminare (G. p. care au nevoie de protecŃie. fiind sursă pentru tehnicile specifice domeniului. Sistemul de valori ale asistenŃei sociale În decursul timpului. de exemplu copiii instituŃionalizaŃi. ea fiind scop şi nu mijloc pentru atingerea unor scopuri. s-au cristalizat o serie de valori cu importanŃă în teoria şi în practica asistenŃei sociale. bătrânii. NeamŃu. Autodeterminarea înseamnă capacitatea persoanei de a-şi exercita puterea de a opta. constituind cel puŃin una dintre condiŃiile sale. Sunt însă şi cazuri în care asistentul are autoritatea legală de a-l determina pe client să facă anumite acŃiuni. În general.S. ci să regleze relaŃiile dintre indivizi şi mediul lor. 2003. încurajând diversitatea acestora. Valorile specifice asistenŃei sociale nu sunt doar proprii ei. în funcŃie de satisfacerea unui ideal sau a unei nevoi. se consideră că fiecare persoană este unică şi trebuie să i se respecte demnitatea. 2003.

47 din 8 martie 2006. potrivit căreia. aşa cum apare în Legea nr. creşterea calităŃii vieŃii individului. respectul faŃă de tradiŃiile şi modelul cultural local. 2. În valorile generale ale asistenŃei sociale îşi au rădăcinile şi principiile etice generale. dreptul de opŃiune al familiei.a) Valori orientate spre individ. nevoile sociale. d) parteneriatul. potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităŃii. privind sistemul naŃional de asistenŃă socială. 3. instituŃiile de drept public şi privat. pentru menŃinerea şi întărirea coeziunii sociale. b) Valorile orientate spre comunitate includ: cooperarea cu actorii sociali. pe următoarele principii generale: a) universalitatea. formarea în comunitate a abilităŃilor de asistenŃă socială modernă. în situaŃia în care persoana sau familia nu îşi pot asigura. b) respectarea demnităŃii umane. potrivit căreia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile sociale. să respecte încrederea lui. integral. precum şi instituŃiile de cult recunoscute de lege cooperează în vederea acordării serviciilor sociale. combaterea formelor de discriminare. dreptul la autonomie al comunităŃii. confidenŃialitatea. potrivit căruia autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale. evitarea discriminărilor de orice fel în intervenŃiile serviciilor de asistenŃă socială. c) solidaritatea socială.a. e) subsidiaritatea. individual şi de grup şi combaterea lui. dreptul de opŃiune. intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi. c) Valori centrate pe practica asistenŃei sociale. la art. complementar. să îl accepte aşa cum este el. respectarea intimităŃii. Pentru garantarea accesului egal la drepturile prevăzute de legislaŃia în vigoare. să aprobe dreptul lui la autodeterminare. identificarea rădăcinilor comportamentelor discriminatorii în practica de asistenŃă socială. 4. 5 . recunoaşterea necesităŃii de a promova politici nondiscriminatorii şi de a le pune în practică. 5. potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistenŃă socială în condiŃiile prevăzute de lege. d) Valorile asistenŃei sociale şi statusul asistentului social privesc obligaŃia de a asigura dreptatea socială. familiei şi comunităŃii. structurile asociative. statul. marginalizare. respectul faŃă de persoană. să respecte clientul. sistemul de asistenŃă socială se întemeiază. protecŃia şi bunăstarea socială. care presupun: demnitatea individuală. dreptul la protecŃie socială faŃă de orice risc ş. conştientizarea pericolului comportamentului rasist. care vizează: conştientizarea importanŃei interrelaŃiilor între factorii şi domeniile asistenŃei sociale. de care trebuie să Ńină cont orice profesionist în domeniu: 1. 4. să nu condamne clientul.

potrivit căreia. în condiŃii de egalitate. accesul la drepturile de asistenŃă socială se realizează fără restricŃie sau preferinŃă faŃă de rasă.funcŃia acŃionalistă şi transformatoare.f) participarea beneficiarilor. dar să aibă şi un model de plecare în analiza altor cazuri ulterioare. să facă predicŃii. religie. . acŃiune ce presupune nu numai implicarea asistentului social. g) transparenŃa. Miftode (1999) sintetizează funcŃiile pe care le au teoriile asistenŃei sociale: . să analizeze şi să explice problemele cu care se confruntă clienŃii. a asistenŃei sociale în secolul XX. permiŃând specialistului să prevadă evoluŃia problemelor. obiectivelor. precum şi orice alt criteriu care are ca scop ori ca efect restrângerea folosinŃei sau exercitării. a drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. categorie socială. precum şi stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor. Teoria reŃelelor şi Teoria îngrijirii. cu scopul de a finaliza activităŃi cu o anumită utilitate. boala cronică necontagioasă. naŃionalitate. urmând să ai ulterior deciziile cele mai corecte. transformărilor în diverse domenii.funcŃie cognitivă. potrivit căreia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a administraŃiei publice centrale şi locale faŃă de cetăŃean. dar şi a clienŃilor asistenŃei sociale. Cea dintâi teorie se referă la faptul că acŃiunea socială se poate realiza individual sau în colectiv. infectare HIV sau apartenenŃă la o categorie defavorizată. origine etnică. amintim: Teoria acŃiunii sociale. opinie. Fundamentarea pe baze ştiinŃifice. Sunt cunoscute teorii generale ale asistenŃei sociale şi teorii specifice. . sex ori orientare sexuală. apartenenŃă politică. să poată acŃiona în sensul schimbărilor. oferind şansa ca. teoriilor în asistenŃa socială şi au stimulat găsirea de metode. vizând teoretizarea disfuncŃiilor din societate.funcŃie prospectivă. dar şi de o experienŃă amplă a actelor de asistare.funcŃie orientativă. Acestea au concurat la formularea principiilor. Printre teoriile generale. beneficiarii măsurilor şi acŃiunilor de asistenŃă socială contribuie activ la procesul de decizie şi de acordare a acestora. pentru că permite practicianului să descrie. limbă. „În societăŃile cu resurse social-economice crescute. astfel încât să creeze o perspectivă de lungă durată pentru confortul psihic şi 6 . dizabilitate. . să anticipeze consecinŃele diferitelor situaŃii cu care se confruntă. tehnici şi strategii pentru activitatea de asistenŃă. pentru că orientează activitatea practică a asistentului social. V. . în urma analizei problemelor sociale. h) nediscriminarea. a serviciilor de asistenŃă socială.funcŃie critică. potrivit căreia. pentru ajutorarea persoanelor sau a grupurilor vulnerabile sunt oferite mai multe posibilităŃi din care asistentul social o alege pe cea mai avantajoasă. a fost propulsată de două aspecte: presiunea nevoii sociale. vârstă.

a copiilor orfani. conŃinutul principal al îngrijirii sociale fiind constituit de acŃiunea practică adaptată nevoilor. A apărut ca urmare a cercetărilor efectuate de John Bowbly asupra copiilor rămaşi orfani după al Doilea Război Mondial. 2002. Pentru majoritatea oamenilor. autoîngrijirea constituie forma firească a asigurării condiŃiilor normale de viaŃă. care se implică în acŃiune cu subiectivismul său. punând accent pe intervenŃia specifică în funcŃie de fiecare caz în parte. tocmai aici intervenind sistemul de protecŃie şi asistenŃă socială.Verza. toate. „comportamentul uman este determinat de structura şi funcŃiile reŃelei sociale din care face parte individul şi care este în interacŃiune şi interdependenŃă cu reŃelele de influenŃă. b) contextul social. care au dovedit că lipsa ataşamentului poate duce la periclitarea dezvoltării normale. pot influenŃa demersurile sale.E. V.E. comunitatea sau colectivitatea. Miftode (1999) sugerează că în acŃiunile sociale sunt implicaŃi cel puŃin trei părŃi. a persoanelor în vârstă. 2002. 253). ” (F. cu cunoştinŃele şi experienŃele pe care le are şi care. Ataşamentul reprezintă apropierea preferenŃială. anxioase. În practica asistenŃei sociale. dependente. vulnerabile. dezinteresată şi aproape inconştientă a unei persoane faŃă de o altă persoană. de care se Ńine cont în abordarea cazurilor. cu personalitatea sa.Verza. 250). cultural. sunt cunoscute mai multe teorii specifice. Printre acestea. tensionale. Teoria reŃelelor porneşte de la teoria sistemică. oferirea asistenŃei sociale pentru familiile persoanelor cu dizabilităŃi. Semnele pure ale ataşamentului sunt vizibile la copii. Potrivit acestei teorii. alcătuite din indivizi sau grupuri marginalizate. p. potrivit căreia abordarea problemelor persoanei asistate trebuie să se facă având în vedere existenŃa indivizilor într-o reŃea de relaŃii şi influenŃe. trăgându-şi esenŃa din obiectivul fundamental al sistemului asistenŃei sociale şi vizează atât individul în situaŃia de risc. amintim: Teoria ataşamentului deschide calea înŃelegerii corecte a procesului de dezvoltare psiho-socială a personalităŃii indivizilor. atunci când ne raportăm la o societate care funcŃionează normal. dar ataşamentul are un caracter 7 . religios în care se desfăşoară acŃiunea. pentru care autoîngrijirea nu este posibilă. determinând viaŃa socială a acestuia ” (F. p. de care trebuie să se Ńină seama în analiza cazului: a) sistemul asistentului social.economic al clienŃilor care traversează dificultăŃi majore sau care trăiesc stări frustrante. în familie şi comunitate. Din perspectiva teoriei îngrijirii. cuprinzând mediul politic. obiectivele asistenŃei sociale sunt: asigurarea independenŃei clientului. Îngrijirea socială este complexă. grupul problemă. cu particularităŃile sale specifice. economic. Există însă şi minorităŃi. ansamblului stărilor de vulnerabilitate. Teoria îngrijirii ocupă un loc important. cât şi familia din care face parte. c) sistemul client. Asigurarea independenŃei clienŃilor implică îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale acestora şi participarea acestora la toate domeniile de activitate existente. mediul social degradant.

8 . .şoc. Ea este implicată în activităŃile de asistenŃă socială. deoarece cei mai mulŃi dintre clienŃi (asistaŃi) au suferit pierderi afective care au generat sau agravat starea de vulnerabilitate sau dependenŃă în care aceştia se găsesc. pierderea apartenenŃei la familie sau comunitate. şi nu de acŃiune ca atare. derutare. în relaŃie cu factori care le pot afecta. S. este cel care a întemeiat teoria etichetării sociale şi a arătat că un act etichetat ca infracŃiune determină producerea unei infracŃiuni deoarece individul are totdeauna tendinŃa de a-şi însuşi consecinŃele definirii acŃiunii sale de către ceilalŃi şi de a se comporta ca atare. mai vulnerabile.încercare de regăsirea persoanei pierdute. . se maturizează. Teoria etichetării porneşte de la presupunerea că o acŃiune umană este deviantă nu atât datorită caracteristicilor ei intrinseci. poate slăbi.disperare. ci ca urmare a reacŃiei sociale pe care ea o trezeşte. fiind posibile: pierderea propriei identităŃi. este necesară asigurarea creşterii favorabile a copilului. se poate deteriora. Rolul activităŃilor de asistenŃă socială este de a ajuta aceste persoane să treacă mai uşor prin fazele mai sus amintite. refuzarea ajutorului şi relaŃiile cu ceilalŃi. a responsabilităŃilor şi independenŃei individuale. deoarece consecinŃele sale sunt generate de etichetarea însăşi. Pentru a se ajunge la dezvoltarea normală a unui adult. ForŃa acestor presiuni sociale poate duce la o a doua consecinŃă a etichetării: individul începe să creadă în judecata societăŃii şi astfel ajunge să-şi modifice imaginea de sine şi comportamentul pentru a se conforma etichetei. Fiecare pierdere afectivă pe care clientul o suferă parcurge mai multe faze: .acceptare situaŃiei şi reconstrucŃia interioară. Becker. .dinamic. ataşamentul îşi schimbă natura. el apare. . devenind astfel. Pe măsură ce apar la copil conştiinŃa de sine şi aspiraŃia de individualitate. o acŃiune devine cu adevărat deviantă. persoana descrisă de etichetă. a afecŃiunii şi siguranŃei familiale.negare. . formele de manifestare şi scade în intensitate. aşa cum părintele îşi protejează copilul. Teoria pierderii este derivată din teoria ataşamentului şi înrudită cu teoria anxietăŃii. deprimare. RelaŃiile de ataşament au scopul de a proteja persoanele mai slabe. Teoria etichetării pune accentul pe două consecinŃe: crearea stigmatului şi modificarea imaginii de sine a persoanei etichetate. stabil emoŃional şi echilibrat psihic. neîncredere. Sociologul american H. vină. închidere în sine. Teoria ataşamentului a avut o importantă influenŃă asupra practicii asistenŃei sociale şi asupra politicilor sociale. Odată etichetată ca fiind deviantă. îl ajută să se dezvolte şi să se adapteze la cerinŃele vieŃii. în caz contrar.mânie.

în funcŃie de posibilităŃile asistaŃilor de a reveni în structurile sociale normale. 2003). (G. ca urmare a experienŃei acumulate.dezvoltarea şi derularea unui sistem de programe. 5. Teoria participării. PrevenŃia este la fel de importantă ca şi intervenŃia asistenŃială. În practica asistenŃei sociale. Orice individ trebuie asistat pentru a avea o sursă minimă de existenŃă. Participarea pune accentul pe drepturile asistatului. 3. Eficientizarea demersului de asistenŃă creşte când există colaborare în acest sens între asistent şi familia asistatului. 7. coord. economice. Desigur că există şi posibilitatea de a-i oferi clientului direct soluŃia. . dar şi a limitării impuse de fondurile existente. culturale.identificarea segmentului de populaŃie care formează obiectul activităŃilor de asistenŃă socială. cât de cele ale comunităŃii. Amintim aceste orientări principale. s-au făcut privind comportamentul şi imaginea de sine a delincvenŃilor. S-a constatat de-a lungul timpului că atunci când indivizii sunt implicaŃi în încercarea de a-şi înŃelege problemele şi de a găsi soluŃiile. 9 .diagnosticarea diferitelor probleme cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc se pot confrunta în anumite condiŃii sociale. Prin sistemul de asistenŃă socială se vizează îndeplinirea următoarelor funcŃii în societate: . ci să fie învăŃat să pescuiască el însuşi.. sunt stabilite anumite orientări pentru gestionarea activităŃilor. NeamŃu. Printre sarcinile pe care şi le propune asistenŃa socială se numără: a) sprijinirea persoanelor aflate în dificultate pentru a-şi dezvolta propriile capacităŃi de a-şi soluŃiona problemele. b) crearea de legături între persoanele în dificultate şi instituŃiile de asistenŃă socială. Durata demersurilor asistenŃiale este variabilă. însă mai eficient şi mai benefic pentru cel asistat este. 6. IntervenŃia asistenŃială este alocată nu atât în funcŃie de scopurile personale ale asistaŃilor.Cercetări numeroase. privind efectele etichetării. intervenŃia are mai multe şanse de reuşită. să determine cauzele problemelor şi să găsească modalităŃi de a rezolva aceste probleme. Asistentul social are rolul de a-l face pe client să devină capabil să-şi identifice propriile probleme. măsuri şi activităŃi de suport şi protecŃie a acestor categorii. Copiii şi tinerii trebuie să aibă prioritate asistenŃială. metaforic vorbind. aşa cum au fost ele sintetizate într-un studiu: 1. iar rezultatele pe termen lung sunt semnificative. . 2. 4. AsistenŃa centrată pe individ să prevaleze asupra celei centrate pe grup. a săracilor. nu să i se ofere peştele drept hrană. Acesta este încurajat să devină activ în procesul de rezolvare a problemelor.

eventual. g) încurajarea elaborării propriilor programe de către cei aflaŃi în situaŃii de risc. se va integra problema clientului. i) suportul prin consiliere. stabilirea strategiilor şi discutarea acestora cu clientul. Principiul confidenŃialităŃii este legat de faptul că solicitarea ajutorului de către client înseamnă şi autoconsiderarea acestuia ca victimă. Principiul abordării stadiale a cazului vizează perspectiva etapizată a momentelor intervenŃiei asistenŃiale. scăderea încrederii şi a stimei de sine. asistenŃa socială este ansamblul de instituŃii şi măsuri prin care statul. Pentru rezolvarea cazului. într-o structură de similaritate. terapie individuală sau de grup. iar intervenŃia asistenŃială poate duce la etichetare sau marginalizare. ceea ce creează disfuncŃionalităŃi în viaŃa clientului. Principii ale intervenŃiei în asistenŃa socială Principiul integralităŃii sistemice subliniază multitudinea naturii problemelor sociale cu care clienŃii se confruntă şi necesitatea ca asistentul social să analizeze şi să aleagă dintre acestea doar o problemă de care să se ocupe. evaluarea rezultatelor şi. celelalte urmând să fie abordate ulterior. conform legii. limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaŃii care pot să determine marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane. punctual.c) facilitarea obŃinerii ajutorului sau a drepturilor care se cuvin persoanelor. după cum se menŃionează în actul normativ care reglementează funcŃionarea sistemului naŃional de asistenŃă socială din România (Legea 705/2001). Ca o componentă a sistemului de protecŃie socială. Principiul unicităŃii lucrului de caz relevă faptul că în realitate nu pot exista două cazuri similare. reluarea ciclului. dar se va Ńine cont de particularităŃile specifice clientului şi problemei. aplicarea tehnicilor de schimbare. d) stabilirea şi îmbunătăŃirea relaŃiilor dintre instituŃiile de asistenŃă socială. a beneficiarului de servicii sociale. autorităŃile publice ale administraŃiei locale şi societatea civilă asigură prevenirea. h) identificarea surselor de finanŃare pentru programele de sprijin. f) implicarea în dezvoltarea şi îmbunătăŃirea politicilor sociale. 10 . De aceea este necesară păstrarea confidenŃialităŃii cu privire la numele clientului şi la natura problemelor pe care le are. e) acordarea ajutorului practic. j) promovarea strategiilor de preîntâmpinare a situaŃiilor defavorizante. cuprinzând o evaluare preliminară. deoarece nu există două persoane identice sau două situaŃii sociale identice.

înfiinŃarea de servicii alternative. monitorizarea accesibilizării publice stradale. De exemplu. prin programe de suport ale acestora. prin faptul că el reuneşte atât alocaŃiile şi ajutoarele sociale (prestaŃiile sociale). . cât şi serviciile sociale. inclusiv pentru înregistrarea tardivă a naşterii.Asigurarea mijloacelor umane. . pentru: asistenŃa familiilor aflate în dificultate. conform legilor speciale care reglementează acordarea acestor prestaŃii. . . . modificării sau suspendării măsurii stabilite. asistenŃă socială de specialitate pentru persoanele cu dizabilităŃi.Realizarea evaluării socio-economice a persoanelor aflate în dificultate. în conformitate cu responsabilităŃile ce îi revin.Monitorizarea şi reevaluarea. monitorizarea încadrării în muncă a persoanelor cu nevoi speciale.Furnizarea informaŃiilor şi serviciilor pentru refacerea şi dezvoltarea capacităŃilor persoanelor aflate în dificultate. pentru care s-a instituit o măsură de protecŃie socială. în Hotărârea de Guvern 1434/2004 sunt stabilite atribuŃiile DirecŃiilor de AsistenŃă Socială: . conform planului individualizat privind măsurile de asistenŃă socială. pentru aplicarea adecvată a serviciilor necesare.Realizarea intervenŃiilor necesare pentru reabilitarea persoanei adulte. 11 . arhitecturale şi de transport.Clarificarea situaŃiei juridice a persoanelor adulte aflate în dificultate.Stabilirea măsurilor de intervenŃie în favoarea persoanelor în nevoie şi pentru prevenirea situaŃiilor de marginalizare şi excludere socială de la nivel local (judeŃean). Sistemul de asistenŃă socială din România are un specific aparte faŃă de alte Ńări europene. precum şi funcŃiile serviciilor şi instituŃiilor de asistenŃă socială. a nevoilor acestora. .LegislaŃia prevede modul de organizare. ajutoare şi indemnizaŃii) şi servicii sociale. FinanŃarea prestaŃiilor de asistenŃă socială se realizează. Din punct de vedere al măsurilor de asistenŃă socială.Realizarea activităŃilor de asistenŃă socială. . de câte ori este cazul. materiale şi financiare pentru implementarea strategiei privitoare la combaterea marginalizării sociale şi pentru soluŃionarea urgenŃelor individuale şi de grup de la nivelul judeŃului. . şi cuprind: alocaŃii familiale. PrestaŃiile de asistenŃă socială reprezintă transferuri financiare care pot fi acordate pe o perioadă determinată. în formă instituŃionalizată sau neinstituŃionalizată. a modului de îngrijire a persoanei aflate în nevoie. în principal. în scopul menŃinerii.Sprijinirea persoanelor adulte pentru exprimarea liberă a opiniei.Asigurarea măsurilor necesare pentru protecŃia în regim de urgenŃă a persoanelor aflate în dificultate. prevenirea şi combaterea violenŃei în familie şi înfiinŃarea centrelor pentru adăpostirea victimelor violenŃei în familie. după epuizarea măsurilor din planul individual de măsuri de asistenŃă socială. . instituŃionalizate sau neinstituŃionalizate. din bugetul de stat şi din bugetele locale. acestea se împart în prestaŃii de asistenŃă socială (alocaŃii familiale. adaptate nevoilor sociale ale persoanelor cu handicap.

familiilor. prevede: AlocaŃia de stat pentru copii.a. alături de prestaŃiile sociale. din bugetele locale. familiilor cetăŃenilor străini sau apatrizi care locuiesc în România. pe perioada în care nu îşi pot asigura un minim de trai. grupurilor sau comunităŃilor în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaŃii de dificultate. IndemnizaŃiile se acordă persoanelor pentru favorizarea incluziunii sociale şi asigurării unei vieŃi autonome. bilete gratuite la spectacole. muzee. intervin pentru soluŃionarea unor probleme ce pot genera excluziunea socială. alocaŃie de întreŃinere a copiilor cu handicap aflaŃi în plasament familial sau încredinŃaŃi majorată cu 50%. gratuitatea transportului urban în comun. Ajutorul de urgenŃă. precum şi de alte sisteme de securitate socială. sau de 18 ani. pentru cei din familiile beneficiare de ajutor social. gratuitatea transportului interurban pentru un număr de călătorii. cărucioarelor. Sistemul de asistenŃă socială. Pentru copiii cu deficienŃe. accidentelor ş. AlocaŃia suplimentară pentru familiile cu copii se acordă familiilor care au în întreŃinere doi sau mai mulŃi copii. alocaŃia lunară de hrană pentru copiii cu SIDA). pentru persoanele sau familiile aflate în situaŃii de necesitate din cauza calamităŃilor naturale. alocaŃie majorată cu 100% pentru copii. dacă urmează una din formele de învăŃământ prevăzute de lege. dacă urmează cursurile de zi ale unei instituŃii de stat sau sunt încadraŃi în gradul I sau II de invaliditate. în funcŃie de veniturile familiei. incendiilor. în principal. realizate pentru a răspunde nevoilor sociale ale persoanelor. în vârstă de până la 16 sau 18 ani. cârjelor. alocaŃia de stat este majorată cu 100%.. Ajutorul pentru acoperirea unei părŃi din cheltuielile de înmormântare. pentru persoanele sau familiile fără venituri sau cu venituri mici.ajutoare sociale. Drepturi şi facilităŃi acordate persoanelor cu handicap (acces liber şi egal la orice instituŃie de învăŃământ obişnuit. Serviciile sociale. bugetul de stat. Ajutorul rambursabil pentru persoanele refugiate. Serviciile sociale reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acŃiuni. din Ńara noastră. AlocaŃia pentru copiii nou-născuŃi. Ajutorul pentru încălzirea locuinŃei. obŃinerea gratuită a protezelor. FinanŃarea serviciilor sociale se realizează. sponsorizări şi donaŃii. vulnerabilitate sau dependenŃă pentru creşterea calităŃii vieŃii şi promovarea coeziunii sociale. Ajutorul social. Ajutoarele sunt prestaŃii acordate în bani şi în natură persoanelor sau familiilor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime. locuri de odihnă gratuite în tabere. şcolarizare la domiciliu. pentru toŃi copiii până la împlinirea vârstei de 16 ani. AlocaŃia de întreŃinere pentru copiii aflaŃi în plasament sau încredinŃare. contribuŃiile beneficiarilor. indemnizaŃii. Serviciile sociale sunt asigurate de către 12 .

putem menŃiona: . .Centrele de primire a minorului. pentru a preveni abandonul şi instituŃionalizarea copiilor.Centrele maternale. . se desfăşoară îndeosebi prin următoarele tipuri de servicii şi instituŃii. asistenŃă şi educaŃie parentală. unităŃi care oferă adăpost pe termen scurt pentru copiii aflaŃi în situaŃii de urgenŃă. destinate pregătirii reintegrării copilului în familia naturală sau a promovării alternativelor de tip familial (adopŃie. realizează evaluarea iniŃială a situaŃiei copilului şi demarează procedurile de protecŃie socială ulterioară. serviciile sociale pot fi grupate în două mari categorii: . centrarea pe familie şi comunitate.Servicii de îngrijire acordate de asistenŃii maternali profesionişti. a copiilor aflaŃi în dificultate. oferite de sistemul public sau de instituŃiile aparŃinând organizaŃiilor nonguvernamentale: InstituŃii şi servicii pentru minori În cadrul acestora. în scopul prevenirii abandonului. 13 . pe termen scurt/mediu. parteneriatul.autorităŃile administraŃiei publice locale. reprezentând unităŃi rezidenŃiale de îngrijire în comunitate.Centre ce consiliere şi sprijin pentru părinŃi. precum şi de către persoane fizice sau persoane juridice publice ori private. mai ales pentru cei aflaŃi în zone izolate sau la sate. .Servicii de consiliere pentru elevi.servicii cu caracter primar. cum sunt : solidaritatea socială. abordarea globală. până la reintegrarea familială sau la identificarea unei familii pentru plasament. . complementaritatea şi lucrul în echipă.Servicii de consiliere a femeii gravide şi de planificare familială. . . organizarea comunitară. Furnizarea serviciilor sociale se bazează pe principii. Activitatea de asistenŃă socială. pentru a identifica mamele cu situaŃii de risc şi a preveni naşterile nedorite. pentru depăşirea unei situaŃii de nevoie socială. abandonul copiilor.servicii specializate. care adăpostesc temporar tinere mame necăsătorite şi copiii acestora. care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaŃii de dificultate sau vulnerabilitate ce pot duce la marginalizarea sau excluziunea socială . prin consiliere. În funcŃie de specificul activităŃii. plasament). aflate în şcoli sau în centrele de asistenŃă psihopedagogică. în Ńara noastră.Centre de pregătire şi sprijinire a integrării şi reintegrării copilului în familie. refacere sau dezvoltare a capacităŃilor individuale. .Centrele de plasament de tip familial. FuncŃionează ca servicii mobile. cu activităŃi de menŃinere. Servicii pentru familiile aflate în dificultate .

asistenŃă psihologică şi socială pentru prevenirea situaŃiilor de risc social. informare. pentru persoane care prezintă risc social. recrutarea. .Centre de zi pentru îngrijirea. persoane cu deficienŃe fizice sau psihice. pentru persoane care se deplasează sau sunt deplasaŃi la sediul centrului (pensionari. constând în consiliere şi sprijin pentru cei care părăsesc sistemul de protecŃie a copilului şi au nevoie de ajutor în continuarea studiilor.Centre de reeducare pentru copii delincvenŃi. senzoriale. de ale cărei servicii pot beneficia: copiii până la 18 ani aflaŃi în întreŃinerea familiilor cu venituri mici. . .Servicii de terapie logopedică. . tinerii aflai în situaŃii de risc. 14 . în centre logopedice interşcolare sau cabinetele logopedice şcolare. persoane cu risc de excludere socială ş. sau în regim rezidenŃial ( spitale pentru bolnavi cronic. din familii aflate în situaŃii de risc.Servicii de orientare. adăposturi pentru pensionari ş. multiple. . .Servicii sociale de tip adăpost pentru noapte. care oferă îngrijire de tip rezidenŃial pentru copiii abandonaŃi sau pentru cei care nu au acces la servicii de recuperare. . educarea şi recuperarea copiilor cu nevoi speciale.Servicii de consiliere telefonică sau de alt tip.Cantina de ajutor social. pregătirea membrilor comunităŃii pentru activităŃi de voluntariat în domeniul social.). . pensionarii care nu se pot gospodări singuri.Centre de zi/centre sociale/centre de resocializare. pentru cei privaŃi de libertate. care se ocupă cu informarea.Centre de plasament pentru copiii cu deficienŃe severe.Centre şcolare specializate pentru copii cu diferite forme de deficienŃă (mintale.a. InstituŃii şi servicii de asistenŃă socială comunitară . . bolnavi cronici.Servicii pentru persoanele cu dizabilităŃi . .) Servicii pentru persoanele cu dificultăŃi economice şi de adaptare .Servicii de asistenŃă şi sprijin pentru tinerii de peste 18 ani care îşi continuă studiile. InstituŃii şi servicii pentru persoane vârstnice .a. servicii fără cazare pe timpul nopŃii.Centre de consiliere. . etc. calificarea pentru o meserie sau găsirea unui loc de muncă. pentru cei cu dificultăŃi de limbaj şi comunicare. cu diferite tipuri de deficienŃe sau proveniŃi din medii sociale defavorizate. . persoane cu handicap.). persoanele care beneficiază de ajutor social. de sănătate sau material.Servicii de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice. supraveghere şi sprijinire a reintegrării sociale a copilului delincvent.Centre de voluntariat.Ateliere de lucru protejate pentru persoane cu dizabilităŃi.Centre rezidenŃiale pentru persoane în vârstă.

panificare. domenii în care avea semnificaŃia unui simbol al expertizei.limitările funcŃionale ale activităŃilor zilnice. până de curând. cu rădăcini adânci în istorie. în perspectiva istorică s-au înregistrat diferite răspunsuri ale societăŃii faŃă de problemele persoanelor cu deficienŃe: caritate. Abordarea problematicii persoanelor deficiente a cunoscut de-a lungul istoriei variante diferite. . sub cel psihic (prin programe care ajută individul să facă faŃă limitărilor respective). al înaltei specializări. . .condiŃie clinică. este privită ca: . societatea este cea care invalidează persoanele ce prezintă diferite deficienŃe fizice. accepŃiune centrată pe devierea de la normele fizice. represiune. de caritate faŃă de persoanele cu deficienŃe sau de incriminare a lor. oamenii au arătat grijă faŃă de semeni. Aceste două modele sunt situate într-un raport de opoziŃie. sarcina majoră a specialiştilor ar fi aceea de a încerca “ajustarea” individului la condiŃiile unei anumite deficienŃe (incapacităŃi). cel “individual” şi cel “social”.3. Dacă deficienŃele fizice. Astfel. să ajute pe cei care se dovedeau incapabili să-şi satisfacă un minim al condiŃiilor de trai. ca alocaŃiile zilnice şi pensiile 15 . de ajutorare a celor aflaŃi în nevoie. prin impunerea unor aşteptări nerealiste faŃă de ele. chiar şi în antichitate exista o varietate de moduri de alinare a suferinŃei.invaliditatea ca devianŃă. de la normele comportamentului unui grup. de sănătate. pe de o parte. uneori total opuse. încercând să trateze insecuritatea sau nevoia umană. senzoriale şi psihice sunt caracteristice întregii evoluŃii a omenirii. se raportează la înŃelesul pe care îl dau stării de deficienŃă. Astfel. Din această perspectivă. paternalism.pierdere sau anormalitate anatomică. .Manea. Din perspectiva modelului „social”. din perspectiva specialităŃilor şi profesiunilor diferite care sunt implicate în activităŃi cu aceste persoane. 2000) ModalităŃile de abordare şi interpretare a ceea ce înseamnă deficienŃă s-a realizat mai ales din perspectiva a două modele. sub aspectul fizic (prin programe de reabilitare). Modelul „individual” a fost. Încă din cele mai vechi timpuri. fiind preluat din medicină şi psihanaliză. InstituŃiile şi serviciile sociale care au legătură cu situaŃia acestei categorii de persoane apar ca produsul dezvoltării specifice a fiecărei Ńări. segregare. (L. termen ce vizează boala care a alterat sau a întrerupt procesele fizice sau psihice. AsistenŃa socială în stările de deficienŃă Acordarea asistenŃei persoanelor cu deficienŃe. aşa cum sunt ele stabilite de societate.invaliditatea ca poziŃie socială. iar pe de altă parte. adânc înrădăcinat în mentalitatea generală şi în conştiinŃa profesională a specialiştilor. mutualism. Modelul „individual” consideră că problemele cu care se confruntă persoanele invalide sunt consecinŃe directe ale deficienŃelor lor. fizică sau psihică.

într-un fel sau altul. mai cu seamă în mediul rural. medicamente. MenŃionăm că aceste orientări au apărut şi au fost aplicate în practică succesiv. într-un cadru care dispune de echipamente speciale şi în care persoanele cu deficienŃe nu ar avea cum să fie afectate de respingerea sau marginalizarea celorlalte persoane. formarea unor deprinderi de viaŃă normale.pentru invalizi. crearea unui mediu artificial de viaŃă. subliniind existenŃa posibilităŃilor de satisfacere de către un personal calificat a necesităŃilor de îngrijire a sănătăŃii. în cadrul comunităŃilor. Treptat. Astfel. spitalul a devenit o sursă importantă în ajutorarea celor aflaŃi în nevoie în timpul evului mediu. vizând uneori şi stabilimentele şcolare. unde beneficiază de hrană. ataşate mânăstirilor. S-a produs o mai pregnantă diferenŃiere. de educaŃie specializată. ca urmare a iniŃiativei private. Până în secolul trecut. postulează datoria de caritate faŃă de cei defavorizaŃi. obişnuirea cu statutul de asistat. săracilor. Începând cu secolul al VI-lea. s-a considerat că instituŃionalizarea ar fi cea mai potrivită variantă de îngrijire a persoanelor deficiente. la nivel mondial. ele coexistă într-un raport ce încearcă să realizeze un echilibru propice îmbunătăŃirii condiŃiilor de viaŃă ale persoanelor cu deficienŃe. recurgerea la internarea în instituŃii viza izolarea celui afectat. Alte voci incriminau îngrijirea într-un mediu instituŃionalizat. ulterior ele fiind înfiinŃate şi în oraşe. 16 . în grija autorităŃilor municipale. mănăstirile au devenit agenŃii de bază în alinarea suferinŃelor. orfanilor. odihnă. Ea consta în îngrijirea în instituŃii de tip rezidenŃial a persoanelor cu deficienŃe. sub forma operelor de binefacere. în prezent nu s-a renunŃat complet la primele tipuri de abordări. Până la apariŃia industrializării. el nu furniza doar îngrijire medicală celor bolnavi. deficienŃa era considerată ca o fatalitate şi suscita din partea comunităŃii o atitudine de filantropie. vârstnicilor. au apărut primele servicii pentru invalizi. ci şi pelerinilor. persoanele cu deficienŃe îşi găseau modalităŃi de integrare socială şi de realizare a unor activităŃi practice. până în jurul anilor 60. pe baza comparaŃiei. Au fost voci care au susŃinut acest tip de abordare. considerând că separarea de familie. aşa că aceştia nu şi-au mai găsit atât de uşor locul printre cei activi din comunitate. posibilitatea desfăşurării unor activităŃi profesionale. de societate. solicitările au devenit altele. în măsura posibilităŃilor. Odată cu mecanizarea şi cu specializarea activităŃilor lucrative. un clivaj între ce era considerat „normal” şi „anormal”. educaŃie specializată. totuşi. Organizarea activităŃilor de asistenŃă socială pentru persoanele cu deficienŃe a cunoscut perspective diferite de abordare şi de raportare la problematica acestora. Toate religiile. de a oferi şi dreptul de a primi în cazul celor aflaŃi în nevoie). a responsabilităŃii. pentru a nu perturba desfăşurarea vieŃii sociale. creează dependenŃa persoanelor deficiente faŃă de sistem şi nu permit dezvoltarea încrederii în sine. doctrina creştină se referă la îndatorirea de a da. Ulterior. sub supravegherea unor specialişti. Primele spitale au apărut de-a lungul principalelor drumuri.

inclusiv cele umane. aşa cum este ea concepută de persoana cu deficienŃe. civile şi politice şi să fie acceptaŃi alături de ceilalŃi membri din comunitate în desfăşurarea vieŃii sociale. în funcŃie de modul de abordare a dizabilităŃii. influenŃate de istorie. cu personal mai numeros pentru fiecare asistat. mai multe modele şi atitudini. E. 2003. care trăieşte într-o locuinŃă gospodărită personal. „Normalizarea se referă la condiŃiile de mediu şi de viaŃă. pe autonomie personală. Pasul următor a fost apariŃia noninstituŃionalizării. Standardele de calitate se raportează în acest caz la atingerea unor scopuri orientate spre calitatea vieŃii fiecărei persoane cu deficienŃe. pentru perioade mai reduse de timp. în încercarea de a repara neajunsurile instituŃionalizării. Sigur că aceste lucruri presupuneau un alt mod de implicare a comunităŃilor în adaptarea mediului şi a serviciilor pentru satisfacerea persoanelor deficiente. Verza. în scopul egalizării şanselor pentru fiecare membru al comunităŃii. P. cele patru modele. 124). Serviciile oferite acestor persoane sunt servicii bazate pe comunitate şi sunt descentralizate. În ceea ce priveşte şcolarizarea. vizând schimbarea mediului şi a atitudinilor. de tradiŃii. pe scurt. Caracterizând. p. este angajat sau are propria afacere. 2002. a însemnat o altă etapă în încercarea de integrarea în comunitate a persoanelor cu deficienŃe. Impunerea teoriei normalizării. (Sima. au existat mai multe perspective de studiere. Din punctul de vedere al educaŃiei şcolare a persoanelor cu deficienŃe. Se pot identifica. de către Bengt Nirje. impunându-se atenŃiei noastre patru: modelul medical. se pune accentul pe pedagogia curativă. cel medical şi cel social. la nivel internaŃional. modelul ecologic şi modelul antropologic. autodeterminare. modelul medical se centrează pe prezenŃa unei deficienŃe biologice care necesită un program de recuperare. Serviciile acordate acestor persoane sunt denumite de sprijin şi se bazează pe individualizarea ajutorului acordat. la încetarea separării şi segregării acestor persoane cu nevoi speciale. cât mai aproape de normal. observăm că două dintre ele sunt dominante.. dezinstituŃionalizarea.Ca urmare a experienŃelor obŃinute prin acest tip de abordare. în deceniul următor a apărut o altă orientare. de cultură. p. care susŃinea evitarea instituŃionalizării persoanelor deficiente şi plasarea acestora în comunităŃile în care trăiesc. de tipurile de politici etc. cu scopul eliminării sau a ameliorării deficienŃei. iar segregarea este considerată necesară pentru a putea ajuta copilul supus 17 . Ea presupune plasarea persoanelor cu deficienŃe în instituŃii de dimensiuni reduse. începând din 1969. Astfel. fiecare nevoie specială a persoanei deficiente se corelează cu o nevoie sau un evantai de nevoi de sprijin (de suport).287). modelul patologiei sociale. la posibilitatea ca ele să-şi exercite toate drepturile.” (F. Standardele de calitate vizează calitatea vieŃii. Etapa denumită de Bradley „perioada apartenenŃei la comunitate” este parcursă actual de statele Uniunii Europene şi presupune abordarea persoanei cu deficienŃe ca cetăŃean egal în drepturi cu oricare altul.

. s-ar impune o perioadă de şcolarizare într-un mediu special. . asemenea oricărui angajat.Responsabilizarea beneficiarilor serviciilor şi a familiilor lor.activităŃi de terapie ocupaŃională. pentru reducerea dezavantajelor cauzate de deficienŃe. „IntervenŃia timpurie. unde copilul să beneficieze de tratament psihoterapeutic. în lipsa acestora. considerând că cea mai oportună este cea apropiată de experienŃa individului. 2003.servicii medicale.servicii de evaluare complexă. . desfăşurate cu sprijinul comunităŃii şi în comunitate.Canalizarea activităŃilor pentru includerea în muncă a persoanelor cu deficienŃe. 18 . Noile orientări în protecŃia şi asistenŃa socială a persoanelor cu deficienŃe. . în paralel cu asigurarea protecŃiei sociale. (Sima. socioterapeutic. Există activităŃi şi servicii diverse. inspirat din teoriile sociologice.. de toate tipurile de servicii care pot asigura o viaŃă demnă. precum şi cea a educaŃiei incluzive. de recuperare. cu scopul de a-l ajuta să depăşească efectele tratamentului la care a fost supus anterior. care îşi pun amprenta asupra evoluŃiei copilului.terapiei specifice să capete capacităŃile care să îi permită. adresate acestei categorii de persoane: . mai departe.servicii de consiliere. pune dificultăŃile copilului cu deficienŃe pe seama factorilor de mediu deficitari sau alteraŃi. Modelul patologiei sociale.activităŃi de consiliere a părinŃilor. sistemul de orientare şi pregătire profesională şi toate facilităŃile acordate angajatorului.activităŃi de terapia tulburărilor de limbaj. în comunitate. pregătire şi susŃinere pentru integrarea profesională. cât mai apropiată de normalitate. . Modelul ecologic are în vedere adaptarea sistemului şcolar la necesităŃile copilului cu deficienŃe. au următoarele trăsături fundamentale: . medicală. de ergoterapie ş.servicii de orientare şcolară şi profesională. analizând şi plecând de la modalităŃile de răspuns ale acestuia la dificultăŃile specifice. procesul de recuperare. Persoanele cu deficienŃe şi familiile acestuia beneficiază. .a. prin asigurările sociale. psihologică şi socială. P. Modelul antropologic îşi propune găsirea şi încurajarea unei cât mai bune interacŃiuni între individ şi mediu. Una dintre ideile susŃinute de adepŃii acestui tip de model de abordare a şcolarizării copiilor cu deficienŃe este aceea a intervenŃiei precoce.. educaŃia şcolară în cadrul sistemului naŃional de învăŃământ. .Respectarea principiului „Resursa urmează copilul sau persoana cu deficienŃe”. să se integreze în învăŃământul obişnuit. de kinetoterapie. evoluŃia sa fiind afectată negativ. 102). . p. finalizate prin integrarea în muncă” îi asigură persoanei cu deficienŃe o viaŃă demnă. În acest caz.

. . Este importantă conştientizarea populaŃiei faŃă de factorii de risc pentru mamă şi copil în timpul sarcinii.asigură şi încurajează controlul mai accentuat al persoanelor cu deficienŃe asupra propriei vieŃi.. S-au cristalizat. mai mult. Sima. a pregătirii şi orientării profesionale.sprijină parteneriatul între persoana beneficiară. . .asigură evaluarea şi monitorizarea continuă a calităŃii serviciilor. adulŃilor. .asigură îngrijire primară. în toate Ńările. persoanelor cu deficienŃe şi ale altor categorii vulnerabile. mai multe trăsături definitorii ale serviciilor sociale comunitare: . Un alt obiectiv al serviciilor de asistenŃă socială este acela al prevenirii resemnării părinŃilor prin consiliere. (P. a abuzului. Se pune accentul în prezent. este centrat pe incluziunea în societate şi pe participarea beneficiarilor serviciilor. luând în considerare nevoile sale personale. copiii afectaŃi. educative şi profesionale pentru reintegrarea economică şi socială a persoanelor cu deficienŃe. . trebuinŃele speciale ale persoanei cu deficienŃe şi ale familiei acesteia.previn instituŃionalizarea.Prevenirea apariŃiei stării de handicap şi a încălcării drepturilor persoanelor deficiente. se urmăreşte evitarea instituŃionalizării persoanelor deficiente. evitând izolarea la propriul domiciliu.susŃin şi promovează drepturile speciale ale copiilor. O privire sintetică asupra activităŃilor îndreptate în scopul protecŃiei sociale şi speciale a persoanelor cu deficienŃe ne relevă faptul că acestea sunt orientate în special pentru: . îndrumarea clienŃilor serviciilor de asistenŃă socială către cabinete de planificare şi consiliere medicală.sunt centrate pe persoană..previn încălcarea drepturilor omului. pe dezvoltarea serviciilor comunitare pentru apărarea drepturilor şi pentru asigurarea unei vieŃi demne. ale oricărei persoane din comunitatea respectivă. Un alt aspect care se ia în seamă în activitatea cu persoanele cu deficienŃe este prevenirea neglijării acestora. la propriul domiciliu şi nu în instituŃii. p. diagnostic şi intervenŃie timpurie. . 19 . sau prin utilizarea serviciilor de socializare. coord. ci şi programe pentru dezvoltarea potenŃialului bio-psihic. servicii. de către familie sau comunitate. Şi nu în ultimul rând. pentru persoanele cu deficienŃe.sunt orientate spre viitor. dar şi depistarea familiilor în care copilul riscă să dobândească deficienŃe din cauza neglijării. recuperare.sunt incluse în programele generale de dezvoltare a comunităŃii. . familie şi diferite categorii de specialişti.99). integrare şcolară şi comunitară. în urma analizei activităŃilor practice ale instituŃiilor din domeniu.prevenŃia stărilor de deficienŃă – depistare. vorbind despre prevenŃie. Sistemul de servicii. contribuind la rămânerea în familie a acestor persoane şi.readaptare – activităŃi medicale. menŃinerea motivaŃiei pentru a-şi putea susŃine. care implică comunitatea locală. la rândul lor. . asigură nu numai îngrijire. a competenŃelor. .

. în paralel cu dezvoltarea de servicii specializate. într-o gamă foarte largă. Aceste două aspecte vizează. adresate acestei categorii de persoane. Este esenŃial pentru a creşte calitatea vieŃii persoanelor cu deficienŃe şi pentru a încuraja participarea acestora activă la viaŃa familială. centrate pe necesităŃile specifice şi pe abordarea individualizată a problemelor. a ceea ce este capabil să facă şi nu a ceea ce nu poate realiza sunt indispensabile pentru o abordare corectă a programelor terapeutice. asigurarea curăŃeniei în locuinŃă şi a igienei personale. serviciile oferite în centre de zi şi servicii rezidenŃiale şi semirezidenŃiale. ce Ńin de schimbarea mentalităŃii şi a atitudinii societăŃii faŃă de persoanele cu deficienŃe. ca o alternativă la instituŃionalizare a dus la apariŃia unei palete largi de oferte care să răspundă necesităŃilor clienŃilor cărora li se adresează. pot alege din paleta largă a ofertelor. sunt necesare două aspecte principale. al activităŃilor lucrative sau de timp liber. cu scopul de a corespunde standardelor societăŃii. programe de recuperare. educaŃia la domiciliu pentru copiii nedeplasabili. a posibilităŃilor de progres. consiliate de către specialişti. de masaj. în pregătirea mesei. adresate persoanelor cu deficienŃe. persoanele cu deficienŃe pot beneficia de servicii specializate de la două până la 10 ore 20 . realizarea cumpărăturilor pentru persoanele cu deficienŃe. faptul că persoanele cu deficienŃe trebuie considerate ca şi cetăŃeni care au drepturi egale cu ceilalŃi membri ai comunităŃii şi care îşi pot alege dintre alternativele oferite pentru a contribui la calitatea propriei vieŃi. pe de o parte. servicii. În aceste centre. către adaptarea societăŃii pentru a răspunde tuturor necesităŃilor tuturor cetăŃenilor. de kinetoterapie. Modificarea constă în trecerea accentului de la acŃiunea de reabilitarea a persoanei cu deficienŃe. Serviciile la domiciliu sunt oferite de către comunitate. dar şi la nivelul propriei educaŃii. consilierea persoanei cu deficienŃe şi a familiei sale în problemele cu care se confruntă. Atitudinea şi acŃiunile persoanelor profesioniste din domeniul asistenŃei de orice fel a persoanelor cu deficienŃe trebuie să pornească de la faptul că persoanele cu deficienŃe sunt fiinŃe umane care au nevoie de suport individual. Aceste servicii pot fi grupate în trei mari categorii: servicii la domiciliu. iar cunoaşterea aspectelor pozitive ale fiecăruia în parte. în sprijinul persoanelor cu deficienŃe.egalizarea şanselor – prin diminuarea sau eliminarea obstacolelor de ordin fizic sau de la nivelul mentalităŃilor comunităŃii. Centrele de zi oferă persoanelor cu deficienŃe. dar şi a acestora faŃă de propria stare. Crearea serviciilor specializate. care. pe cele de care au nevoie. Aceste servicii la domiciliu se referă la: îngrijirea persoanelor dependente pe perioade de timp reduse sau 24 din 24 de ore. fără deosebire. pe timpul zilei. aflate în familie.

2002) ridică două probleme deosebit de importante cu privire la problematica persoanelor cu deficienŃe. 21 . În încercarea de a găsi alternative la instituŃionalizarea persoanelor cu deficienŃe. scopul unităŃilor fiind. servit masa. servicii de recuperare la domiciliu. terapii recuperative. La noi în Ńară. pe lângă realizarea funcŃiilor specifice. enumerăm: transport zilnic spre centre şi spre casă. beneficiind.”(p. Există şi servicii de tip semirezidenŃial. Una dintre acestea este educaŃia acestor persoane. Centre de îngrijire şi asistenŃă. mijloace speciale. tratament neuropsihiatric. O altă problemă subliniată este cea a încadrării în activităŃile productive a persoanelor cu deficienŃe. dezvoltarea abilităŃilor de comunicare. li se oferă servicii de preluare a persoanei cu deficienŃe severe şi/sau profunde. procesul de învăŃământ presupune adaptări ale mediului.. îngrijire medicală. dar primesc şi consiliere şi sprijin în funcŃie de problemele specifice. familia putând fi consiliată şi sprijinită pentru rezolvarea problemelor care au dus-o în situaŃia de criză. în care trebuie să facă faŃă unor probleme suplimentare. „Principiul integrării presupune ca toate serviciile sociale destinate acestei categorii de persoane să fie integrate cadrului general. pregătire profesională ş. de către o persoană de sprijin. au fost puse în practică mai multe tipuri de locuinŃe protejate.a. pentru buna sa desfăşurare fiind necesară formarea de personal şi cadre didactice cu competenŃe speciale. cit. în acelaşi timp. Centre de recuperare şi reabilitare a persoanelor cu handicap. care se adresează persoanelor cu deficienŃe şi familiilor acestora. terapie complexă. pe baza egalităŃii de şanse şi tratament” (op. „instalaŃii speciale indispensabile. Livius Manea (în: Pop Luana Miruna. metode de comunicare adecvate. se asigură cazare.685). masă. coord. Desfăşurat în şcoli speciale sau în sistemul obişnuit. suplinirea lipsei de activitate din mediul familial şi prevenind instituŃionalizarea persoanelor deficiente. gimnastică medicală.a. În acest sens. activităŃi de grup. Printre tipurile de servicii oferite de centrele de zi. în care pot trăi până la zece persoane care sunt asistate 24 din 24 de ore. p. tabere de vară.pe zi. legat de readaptare şi egalizarea şanselor. care pentru perioade determinate. îngrijire şi consiliere pentru familie şi persoana cu deficienŃe.. consilierea părinŃilor. Centre de integrare prin terapie ocupaŃională ş. acestea sunt: Centre de recuperare şi reabilitare neuropsihică. 686). terapie cognitivă. o importanŃă deosebită revine prevederilor referitoare la readaptarea profesională şi la încadrarea în muncă a persoanelor respective. de toate serviciile existente în comunitate. Serviciile de tip rezidenŃial şi semirezidenŃial sunt oferite de mai multe tipuri de instituŃii. bazându-se pe principiul integrării.

ConvenŃia ONU privind Drepturile Persoanelor cu DizabilităŃi a fost aprobată de către Adunarea Generală ONU. îmbrăcăminte. şi dreptul la asigurare în caz de şomaj. la adoptarea unor declaraŃii şi convenŃii.” Regulile Standard privind Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu DizabilităŃi (1983) nu reprezintă un document obligatoriu pentru statele membre. el prevede că persoanele cu dizabilităŃi se bucură 22 . Regulile Standard au fost standardele drepturilor omului cele mai cuprinzătoare privind strategia pentru dizabilitate timp de peste un deceniu. aceleaşi drepturi ca şi alŃi oameni. în anul 1948. În art. Recomandările Consiliului Europei Nr. R(92)6..fiecare persoană cu deficienŃă de auz şi de vedere are drepturile universale garantate tuturor oamenilor în DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului precum şi drepturile prevăzute pentru toate persoanele cu dizabilităŃi în DeclaraŃia Drepturilor Persoanelor cu DizabilităŃi. dizabilitate.Preocupările pentru promovarea şi susŃinerea drepturilor persoanelor cu deficienŃe au dus. privind o Strategie Coerentă pentru Reabilitarea Persoanelor cu DizabilităŃi (1992) recunosc drepturile persoanelor cu dizabilităŃi de a fi deosebite şi se concentrează asupra dreptului la viaŃă independentă şi la integrare deplină în societate.” Recomandarea Consiliului Europei (818) privind SituaŃia Persoanei Bolnave Mintal (1977) prezintă o schiŃă a recomandărilor privind protejarea persoanelor bolnave mintal în faŃa curŃii şi legislaŃia privind detenŃia persoanelor cu boli mintale. şi este primul document internaŃional amplu. îngrijire medicală şi servicii de asistenŃă socială. Astfel. În articolul 1 se afirmă că „. În special. în 2006. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată de către Adunarea Generală a ONU. în Ńările care au semnat aderarea la ele. şi conŃine standardele drepturilor omului acceptate de către toate statele membre. Art. DeclaraŃia privind Drepturile Persoanelor cu DeficienŃe de Auz şi de Vedere (1979).25 (1) sunt prevăzute specific drepturile socio-economice ale persoanelor cu dizabilităŃi: dreptul la un standard adecvat de trai. DeclaraŃia privind Drepturile Persoanelor cu Retard Mintal (1971) proclamată de către Adunarea Generală a ONU afirma că: „Persoana cu retard mintal are. fără nici o discriminare. la nivel internaŃional sau regional. până la adoptarea. care apără drepturile persoanelor cu dizabilităŃi. pe 13 decembrie 2006. până la gradul maximum de posibilitate. inclusiv hrană. bătrâneŃe. printre altele. Ea reprezintă baza normativă care a condus la formularea standardelor privind persoanele cu dizabilităŃi ce există astăzi. a ConvenŃiei privind Drepturile Persoanelor cu DizabilităŃi. Totuşi.. boală. 7 garantează egalitatea în faŃa legii şi protejarea egală de către lege a tuturor oamenilor. Recomandarea Consiliului Europei (1185) privind Strategiile de Reabilitare a Persoanelor cu DizabilităŃi (1992) încurajează statele membre să asigure participarea activă în societate şi oportunităŃi egale pentru persoanele cu dizabilităŃi. cu putere de lege. văduvie.

pentru a sublinia importanŃa sistemului de protecŃie socială pentru persoanele cu deficienŃe. egalitate în faŃa legii.de aceleaşi drepturi şi libertăŃi fundamentale. ProtecŃia specială se referă. pentru cei aflaŃi în plasament sau încredinŃaŃi. majorat cu 50%. Astfel. (b) Nediscriminarea. nevoi speciale.G. informaŃie. culturală. care au din cauza stării lor. În articolul 3. (f) Accesibilitatea. sănătate. (e) Egalitatea de şanse. şi adult cu handicap. MenŃionăm că vom folosi termenii de copil cu handicap. în cuantumul prevăzut de lege. în raport cu restantul funcŃional şi potenŃialul recuperator. 1215 din 31. alocaŃia de întreŃinere. cu respectarea prevederilor legislaŃiei din domeniul învăŃământului. ca şi alŃi membri ai societăŃii egalitate şi nediscriminare. aşa cum sunt utilizaŃi în legislaŃia la care facem referire. Aceste drepturi sunt diferenŃiate în funcŃie de vârsta persoanei deficiente şi sunt reglementate prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului 102/1999. pe durata învăŃământului obligatoriu prevăzut de lege.10. (d) Respectul pentru diversitate şi acceptarea persoanelor cu dizabilităŃi ca parte a diversităŃii umane şi a umanităŃii. utilizează termenul de protecŃie specială. (g) Egalitatea între bărbaŃi şi femei. protecŃie socială. şi Legea10. şi a independenŃei persoanelor. participarea la viaŃa politică. din 9 ianuarie 2003). pentru copiii cu handicap nedeplasabili. învăŃământ. la articolul 50. alocaŃia de stat pentru copii cu handicap. ConstituŃia României. privind protecŃia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap (aprobată cu modificări şi completări prin Legea 519. acordată în cuantumul prevăzut de lege. sunt prevăzute principiile de bază ale prezentei ConvenŃii: (a) Respectarea demnităŃii inalienabile. majorată cu 100%. din 12 iulie 2002. drepturile care se adresează copiilor cu handicap se referă la: acces liber şi egal în orice instituŃie de învăŃământ obişnuit. 23 . socială. a autonomiei individuale. muncă. la „totalitatea acŃiunilor întreprinse de societate în vederea diminuării sau chiar înlăturării consecinŃelor pe care deficienŃa cauzatoare de handicap (considerată factor de risc social) o are asupra nivelului de trai al persoanei cu handicap”. (c) Participarea şi integrarea deplină şi efectivă în societate. (h) Respectul pentru capacităŃile de evoluŃie ale copiilor cu dizabilităŃi şi respectul pentru dreptul copiilor cu dizabilităŃi de a-şi păstra propria identitate. inclusiv a libertăŃii de a face propriile alegeri. Acest tip de protecŃie este realizat prin acordarea unor drepturi persoanelor cu deficienŃe şi familiilor lor.2002. conform H. transport. pregătirea şcolară la domiciliu.

asistent personal pentru copilul cu handicap grav. a vârstei de 18 ani. ghetelor ortopedice. în condiŃii avantajoase. elevi şi studenŃi cu handicap. a aparatelor auditive şi a implanturilor. scutirea de la plata taxelor deŃinătorului de abonament radio şi televizor. copii cu handicap. construirea sau cumpărarea locuinŃelor de la fondul de stat. cărucioarelor. muzee. asistenŃă medicală pentru copiii cu handicap. până la împlinirea. gratuitatea transportului urban. cu tren de persoane. şi 400 de impulsuri pentru nevăzători. supraveghere sau întreŃinere un copil cu handicap beneficiază de: concediu plătit pentru îngrijirea copilului. dacă însoŃesc în spital. concedii medicale pentru îngrijirea copilului cu handicap grav sau accentuat. cu autobuzele sau cu navele de transport fluvial. dacă copilul are handicap grav sau accentuat. obŃinerea gratuită a protezelor. dacă copilul are handicap grav. în limita a 12 călătorii dus-întors pe an pentru cei cu handicap grav şi asistenŃii acestora şi 6 călătorii dusîntors pe an pentru cei cu handicap accentuat şi însoŃitorii lor. prioritate pentru închirierea. manifestări artistice şi sportive.- - - - - - locuri de odihnă gratuite în tabere pentru copiii preşcolari. suportate din bugetul statului. 24 . conform legilor în vigoare. cârjelor. bilete de intrare la spectacole. clasa a II-a. de către copil. gratuitatea serviciilor hoteliere. prioritate la instalarea postului telefonic şi scutire de la plata abonamentului telefonic cu 100 de impulsuri incluse. Persoana care are în îngrijire. gratuitatea transportului interurban. care poate fi unul dintre părinŃi sau reprezentanŃi legali ai copilului sau o persoană angajată de autorităŃile administraŃie publice locale. până la împlinirea vârstei de 3 ani. cu mijloace de transport în comun de suprafaŃă sau cu metroul. din Fondul de asigurări sociale de stat gestionat de casele de asigurări de sănătate de care aparŃine şi asigurarea cu prioritate. dacă copilul are handicap grav sau accentuat. pentru copiii cu handicap grav sau accentuat şi pentru asistenŃii lor personali. care necesită tratamentul afecŃiunilor intercurente. pe perioada cât copilul este îngrijit în familie. o dată pe an. în România. alocaŃia lunară de hrană pentru copiii bolnavi de SIDA. la alegere.

nedeplasabili. o indemnizaŃie echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant din unităŃile bugetare. la nivel minim. ghete ortopedice. medicamente gratuite. pentru adulŃii cu handicap grav şi accentuat. pentru plata însoŃitorului. la cererea persoanei cu handicap sau a familiei care are în îngrijire un copil cu handicap grav. dacă copilul are handicap grav sau accentuat. o dată la 8 ani a motocicletelor. . atât pentru tratament ambulatoriu. scutirea de la plata abonamentelor de radio şi televiziune pentru adulŃii cu handicap grav şi pentru familiile care au în întreŃinere persoane cu handicap. gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport în comun. gratuitatea a 12 călătorii interurbane dus-întors pentru adulŃii cu handicap grav şi pentru însoŃitorii lor şi 6 călătorii dus-întors pentru cei cu handicap accentuat şi însoŃitorii lor. gratuitate pentru proteze. cu excepŃia pensiei de urmaş. stabilirea chiriei pentru locuinŃe la nivelul minim prevăzut de lege. la cerere. AdulŃii cu handicap beneficiază de următoarele categorii de drepturi: indemnizaŃie lunară în procent de 50% din salariul minim brut pe Ńară. redus cu 50%. în condiŃiile legii. pentru adulŃii cu handicap grav şi accentuat şi pentru însoŃitorii lor. cărucioare. şcolarizarea la domiciliu. motoretelor sau a autoturismelor adaptate special. de costul abonamentului şi a unui număr de impulsuri. pe toată durata handicapului. acordarea unei camere în plus.- stabilirea chiriei. pensie socială pentru nevăzători. a adulŃilor cu handicap. scutire de la plata taxelor vamale pentru introducerea în Ńară. acordarea asistenŃei medicale în conformitate cu prevederile Legii asigurărilor sociale de sănătate. bilete la tratament gratuite. scutirea de la plata taxelor de instalare şi transfer a postului telefonic. pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeŃele locative cu destinaŃie de locuinŃă deŃinute de stat. nevăzătorul cu handicap grav primeşte. asigurarea cu prioritate şi în condiŃii 25 . pentru locuit. iar pentru nevăzători. pentru folosinŃă proprie. cât şi pe timpul spitalizării. dacă nu au alte venituri. cârje. asistent personal pentru adultul cu handicap grav.

” 26 . 2002. condiŃii speciale pentru pensionarea la cerere. în cazul nerespectării acestei prevederi. De asemenea. persoanelor cu handicap grav. pentru integrarea şcolară. adoptate de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite. conform cu pregătirea şi capacităŃile sale. p. indemnizaŃie lunară pentru nevăzătorii cu handicap grav care realizează venituri salariale în baza unui contract de muncă. suportând penalităŃi. De asemenea.- avantajoase a aparatelor auditive şi a implanturilor cardiace. de cel puŃin 45 de zile lucrătoare. la Regula 7. în favoarea dezvoltării unei reŃele de servicii care să asigure cooperarea strânsă dintre specialişti şi comunitate. Astfel. profesională şi socială a acestor categorii de persoane. sunt menŃionate. OrdonanŃa nr. În plus. fie în unităŃi obişnuite. Livius Manea. în urma recomandărilor medicale. în cazul desfacerii contractului de muncă din iniŃiativa angajatorului. ExperienŃa ne arată că sunt necesare revizuiri continue ale reglementărilor în favoarea persoanelor cu dizabilităŃi. legea prevede că agenŃii economici care au cel puŃin 100 de angajaŃi au obligaŃia de a încadra cel puŃin 4% persoane deficiente. scutirea de impozit pe salariu. (Luana Miruna Pop. perioadă de probă. în DicŃionarul de Politici sociale. legislaŃia română prevede şi aspecte legate de încadrarea în muncă a persoanelor deficiente. li se asigură următoarele drepturi de protecŃie socială: posibilitatea ocupării oricărei funcŃii în cadrul unităŃii.689) sugerează. prevăd dreptul la muncă al persoanelor cu dizabilităŃi. 102/1999. în decembrie 1993. prin crearea de oportunităŃi şi şanse egale pentru toŃi indivizii. fie în unităŃi sau locuri de muncă protejate sau munca la domiciliu. pentru realizarea acestor obiective. posibilitatea de a lucra mai puŃin de 8 ore pe zi. În Regulile Standard pentru Egalizarea Şanselor Persoanelor cu Handicap. în comunitate. de cel puŃin 30 de zile lucrătoare. preaviz plătit. cu contract de muncă. „renunŃarea treptată la metodele convenŃionale. pentru a încuraja persoanele cu dizabilităŃi în exercitarea drepturilor în domeniul angajării în muncă. principii de care statele ar trebui să Ńină seama. aprobată cu modificări şi completări prin Legea 519/2002 şi Legea 76/2002. dar şi măsuri de stimulare a angajatorilor. plătită. pentru stimularea îngrijirilor la domiciliu. cu accentul lor pe abordarea instituŃională. încadrate în muncă. persoanelor cu deficienŃe încadrate în muncă trebuie să li se asigure toate adaptările şi înlesnirile necesare pentru activitatea pe care o desfăşoară. accentuat sau mediu.

E.). Bucureşti. MIFTODE.Cartea Albă RENINCO.).. Editura Axis. SIMA.Introducere în teoria asistenŃei sociale.. 2001. Iaşi. C. în principal. 2001 . prin adoptarea măsurilor de suport şi încurajare a persoanelor cu deficienŃe. ca până acum. o lume la fel. Editura FundaŃiei Humanitas. Editura Polirom. deşi s-au făcut progrese faŃă de anul 1989 şi s-au depus eforturi pentru a ne alinia modelelor europene. V. Bucureşti. T. 2002 – Introducere în psihopedagogia specială şi asistenŃa socială. 2003. 2009 – Teoria fericirii în asistenŃa socială. P. Integrarea socială a persoanelor cu dizabilităŃi locomotorii. în funcŃie de fiecare persoană în parte. totuşi. BIBLIOGRAFIE BOCANCEA.). de trecerea de la viziunea colectivă sau categorială la abordarea problematicii în mod individual. HOWE. F. Editura Compania. ANPH. Iaşi. I. se concluziona că.În urma unor studii realizate în Ńara noastră. Editura Expert. Bucureşti. Iaşi. mai sunt necesare modificări majore. Iaşi. (coord. 27 . 2000 – ProtecŃia Socială a persoanelor cu handicap. – Oameni asemenea – Persoanele cu handicap din România. Editura Lumen.. cu privire la evoluŃia serviciilor şi a protecŃiei sociale a persoanelor cu dizabilităŃi. SIMONA..) 2003 – Tratat de asistenŃă socială.Teorie şi metodă în asistenŃa socială. VRĂSMAŞ. Integrarea/ includerea copiilor cu dizabilităŃi.. G. 1995 . şi nu pasive. Editura Polirom. 2003 – Rolul asistentului social în sistemul de protecŃie a persoanelor cu handicap. GHERGUł.. Editura Şansa. G. bio-psiho-socială.. 1999 . NEAMłU. Editura Lumen. Managementul serviciilor de asistenŃă psihopedagogică şi socială. A. MUŞU. LUANA MIRUNA (coord. D. Bucureşti. Institutul NaŃional pentru prevenirea şi combaterea excluziunii sociale a persoanelor cu handicap ŞTEFĂROI. Bucureşti. P. 2002 – DicŃionar de politici sociale. Iaşi. GRUPUL DE STUDIU AL PROBLEMATICII HANDICAPULUI. Bucureşti. Editura MarLink.. de modificare a medicalizării fenomenului de handicap şi de abordare multifactorială. (coord. VERZA. MANEA.. NEAMłU. PONEA. flexibil. L. 1999 – Elemente de asistenŃă socială.O lume diferită. ce Ńin. Editura Polirom. 2009 .. de aplicare a unei protecŃii active. (coord. POP. Bucureşti. Iaşi. UNICEF.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful