88. Nichita Stănescu, O călărire în zori 1. a fi de faţă, a sta faţă în faţă cu…, a face feţe feţe. 2.

În primele două versuri, virgula marchează, la nivel sintactic, raportul de coordonare prin juxtapunere dintre mai multe propoziţii de acelaşi fel, care alcătuiesc, la nivel stilistic, o enumeraţie amplă. 3. trunchiuri, soare. 4. Tema naturii, motivul soarelui. 5. Prezenţa eului liric se evidenţiază în textul dat prin forme verbale şi pronominale de persoana I – „mi”, „smulg”, „meu” etc. 6. În strofa a doua, enumeraţia „Tobe de piatră bat, soarele creşte” alcătuieşte o imagine vizuală a răsăritului, care se asociază cu o trăire extatică, jubilatorie. 7. Titlul poeziei face trimitere la un text eminescian, aşa cum o sugerează şi dedicaţia: „lui Eminescu tânăr” , care dezvolta tema iubirii, sfidând timpul. Ideea transmisă de titlu dezvoltă în textul lui Nichita Stănescu, conotaţia unei stări de fericire supremă, asociată cu imaginea răsăritului, sugerând o iubire de început de lume: „Mi-am întors către soare unicul meu chip,/umerii mei smulg din goană frunzişe./ Câmpul tăindu-l, pe două potcoave/ calul meu saltă din lut, fumegând./ Ave*, mă-ntorc către tine, eu.” Starea de fericire extremă de trăire extatică se revarsă asupra întregului univers, sufletul eului liric intră în consonanţă cu elementele cosmice: „Soarele saltă din lucruri, strigând/ clatină muchiile surde şi grave./ Sufletul meu îl întâmpină, ave!”. 8. Textul reliefează în ansamblul o stare de fericire supremă, trăirea intensă a bucuriei integrării în ritmuri cosmice: „Soarele rupe orizontul în două./ Tăria îşi năruie sfârşitele-i carcere./ Suliţe-albastre, fără întoarcere,/ privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,/ să-l întâmpine fericite şi grave.” Personificarea soarelui care devine elementul central al peisajului descris are rolul de a sublinia prin corespondenţă, trăirile eului liric: „Soarele saltă din lucruri, strigând/ clatină muchiile surde şi grave./ Sufletul meu îl întâmpină, ave!/ Calul meu saltă pe două potcoave./ Coama mea blondă arde în vânt.” 9. O trăsătură a limbajului poetic care poate fi identificată în textul dat este expresivitatea obţinută prin valorificarea sensurilor figurate ale termenilor şi crearea unor imagini artistice surprinse: „Tăcerea se izbeşte de trunchiuri,”, „Tobe de piatră”, „Ave, maree-a luminilor, ave!”.

În strofa a doua enumeraţia care include comparaţia – „te-a urmat ca o umbră. tema iubirii. 7. cât şi la nivel lexico-gramatical. cu versul liber şi versul alb. La nivel prozodic se remarcă rima complexă. „tău”. 6. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin folosirea formelor verbale şi pronominale de persoana I şi II-a ( „mă”. 9. ca un şarpe dezarmat” – evidenţiază metamorfoza spectaculoasă a cadrului exterior sub imperiul sentimentelor trăite de eul liric îndrăgostit. alerg şi salt şi curg”. Forma pronominală „mea” accentuează subiectivitatea sentimentelor transmise. Titlul este alcătuit dintr-un enunţ care evidenţiază caracteristicele spectaculoase de revelaţie pe care îl are sentimentul de dragoste pentru cel îndrăgit: „viaţa mea se luminează”. „a-şi da viaţa”. Nichita Stănescu. obţinută prin asocierea rimei împerecheate şi încrucişate. corăbii 4. „oho. referitor la timp: „mai lasă-mă un anotimp. ca un şarpe dezarmat. care desemnează realităţi incompatibile: „ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat”. eul liric îndrăgostit – „şi viaţa mea se luminează/ sub ochiul tău verde la amiază. se remarcă asocierile surprinzătoare ale termenilor.89. Dorinţa perpetuării sentimentului de dragoste este subliniată de repetiţia „mai lasă-mă” şi prin enumeraţia care include termeni cu valoare simbolică. Viaţa mea se iluminează 1. „luptă pe viaţă şi pe moarte” 2.” Iubirea se asociază cu starea de jubilaţie interioară. ţărm. În text ideea de jubilaţie.”te-”). Prezenţa iubitei are rolul de a modifica trăsăturile unor elemente care în realitatea cotidiană au atributul stabilităţii şi al materialităţii şi care se dematerializează. În acest sens. . de trăire intensă este susţinută de exprimarea directă a sentimentelor prin intermediul enumeraţiilor şi al interjecţiilor : „mai lasă-mă un minut”. un an. ceea ce este atât la nivel prozodic. Cratima din structura „fantome-ale verii” marchează pronunţarea în aceeaşi silabă a două cuvinte diferite prin modificarea valorii fonetice a sunetului „e” (care devine semivocală) pentru păstrarea măsurii şi a rimei versurilor. sub imperiul unui eveniment etern – iubirea. un timp”. Textul dezvoltă ideea centrală a metamorfozei trăită de un îndrăgostit. devin mobile. 3. Sentimentul determină atât modificarea modului în care îşi percepe trăirile individuale şi celelalte sentimente./ cenuşiu ca pământul la amurg. 8.” cât şi percepţia lumii înconjurătoare – „ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat / ca o umbră. cu trăire intensă. Nichita Stănescu este unul dintre înnoitorii de marcă ai limbajului poetic. motivul timpului 5.

spre care l-ar fi purtat aripile îndreptate spre în afară. care desemnează realităţi incompatibile: „Din punctul de vedere-al aerului. Lauda omului 1.. 3. punctul de referinţă îl reprezintă „aerului”. o corespondenţă între bogăţia şi frumuseţea aparte a universului interior al omului şi universul cosmic. Ultima strofă concentrează semnificaţiile întregului text. plutind. omul fiind reprezentat în ipostaza de fiinţă gânditoare. reliefează mesajul poetic. al doilea i reprezintă articolul hotărât. se remarcă asocierile surprinzătoare ale termenilor. 2. obţinută prin asocierea rimei împerecheate şi încrucişate.” În această strofă.90. cu versul liber şi versul alb. ceea ce este atât la nivel prozodic. prin care se sugerează întoarcerea spre sine a omului. „Din punctul de vedere al aerului…” ). care însumează toate caracteristicile acestora: „oamenii – o emoţie copleşitoare. 4. care stăpâneşte toate tainele lumii. Particularizarea descrierii fiinţei umane. Metaforele „soarele-i un aer plin de păsări / aripă în aripă zbătând” şi „Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite” sugerează identitatea celor două elemente definite pe tot parcursul discursului liric – omul şi soarele . eliminată. Nichita Stănescu este unul dintre înnoitorii de marcă ai limbajului poetic. La nivel prozodic se remarcă rima complexă. a bate în strună. Nichita Stănescu. definiţii ale fiinţei situate deasupra celorlalte. nu spre înaltul cerului. în acest mod. Simetria cu strofele anterioare se obţine prin structura cu valoare de refren – „Din punctul de vedere al…. Se creează. o simetrie a discursului liric. Lauda omului. Repetiţia structurii „Din punctul de vedere al…” marchează introducerea unei noi perspective asupra realităţii prezentate de poet. textul fiind un imn închinat omului. / soarele-i un aer plin de păsări”. Toate aceste caracteristici sunt sintetizate în titlul cu caracter laudativ. „oamenii-s o lină apăsare…”. realizându-se. 8. inefabilul. spre interioritate. 6. respectiv ale soarelui. a obişnuitului.”. „Din punctul de vedere al pietrelor…”. Metafora „Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite / cu aripile crescute înăuntru” alcătuieşte o imagine vizuală originală. Primul i reprezintă desinenţa de plural. adăugată – scăzută. prin metaforă şi enumeraţie – „cu aripile crescute înăuntru / care bat. înăuntru – în afară. Cei doi termeni definiţi în mod repetat pe parcursul poemului sunt omul şi soarele. a bate apa în piuă. . cât şi la nivel lexico-gramatical. 7. Se poate stabili.. element al cadrului exterior care sugerează imaterialitatea. într-un zbor invers. Titlul. Fiinţa umană e pusă în relaţie cu elemente cosmice ( „Din punctul de vedere al copacilor…”. În acest sens. simbolic. planând…” – culminează cu reliefarea caracteristicii distinctive a fiinţei umane – capacitatea de a gândi. care accentuează definiţiile metaforice ale omului. de a-i descoperi propria bogăţie interioară: „într-un aer care e mai curat – care e gândul!” 9. proiectând fiinţa umană într-o dimensiune cosmică absolută. 5. „Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite…”. puterii sale de înălţare deasupra contingentului. în acest fel.

cât şi la nivel lexico-gramatical.91. în care se încadrează eul liric.. Epitetul personificator „umbrele lor melodioase” alcătuieşte o imagine auditivă care sugerează caracterul diafan al peisajului descris. în text. prin imagini vizuale care surprind planul cosmic – „o dungă roşie-n zări se iscase”. La nivel prozodic se remarcă rima complexă. a fi o apă şi-un pământ. 8. În acest sens. 7. Virgulele din al doilea vers separă o construcţie gerunzială – „trezindu-se brusc” – de restul enunţului. 4. sugerează caracteristici spaţiale şi temporale ale peisajului descris în text. motivul plopilor. „apele se retrăgeau tăcute”. Nichita Stănescu este unul dintre înnoitorii de marcă ai limbajului poetic. Inversiunea din versul al treilea propune o imagine în oglindă a cosmicului. Titlul. cu versul alb. „lumina-n ape o să-mpungă”. a da apă la moară. sprâncenele. se remarcă asocierile surprinzătoare ale termenilor: „Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă / urcând un soare neobişnuit”. ceea ce este atât la nivel prozodic. apa – şi trăirile eului liric se stabileşte o corespondenţă – „din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!” 9. . alcătuit dintr-un substantiv comun nearticulat şi dintr-un adjectiv. „Adânc. 2. frunte. Universalitatea peisajului descris este sugerată. Între elementele cadrului exterior – lumina. măsura: 10 – 12 silabe 6. rimă încrucişată. 3. motivul somnului. dar şi planul terestru. Universul cosmic are atributele nefirescului. 5. prin relaţionarea cu marea a luminii soarelui. sugerat prin acelaşi epitet: „urcând un soare neobişnuit”. Strofa se deschide cu un epitet sugerând o dimensiune eternă a timpului – „Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă” . Nichita Stănescu. lumina-n ape o să-mpungă”. prin detalii caracteristice pentru un peisaj marin: „mare”. soarele. obţinută prin asocierea rimei încrucişate. Dimineaţă marină 1.

a tăia frunză la câini. Textul dezvoltă ideea poetică centrală a iniţierii. măsura 12-15 silabe 6. a tăia în carne vie. în picioare” sugerează descoperirea lumii. în picioare. Apostroful.92. rima încrucişată . / mai rezemându-se cu braţul. în picioare” 9. Găsirea unui rost esenţial şi depăşirea ezitărilor începutului este sugerată prin enumeraţia şi metafora: „dar ei sunt zvelţi şi calmi. Unele versuri se scriu cu literă mică. La nivel stilistic. semn de ortografie. metaforele şi personificările sugerează ideea de încercare de găsire a unui sens : „această mare e acoperită de adolescenţi/ care învaţă mersul pe valuri. a tăia cheful. Limbajul poetic este caracterizat de expresivitate. sau Ambiguitatea este o caracteristică a limbajului poetic care constă în obţinerea unor sensuri neobişnuite prin valorificarea sensurilor figurate ale cuvintelor : „care învaţă mersul pe mare. înlocuieşte sunetul ă. 8. . / mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă. Adolescenţi pe mare 1. în picioare”. ţeapănă – fixă. şi simultan / au şi deprins să meargă pe valuri. tema adolescenţei. obţinută prin utilizarea tropilor şi a sensurilor figurate ale termenilor – „Această mare e acoperită de adolescenţi / care învaţă mersul pe valuri. motivul valului 5. Nichita Stănescu. de curenţi. 3. uşoară = lentă 2. în picioare”. luarea ei în stăpânire de către adolescenţii care abia îşi fac intrarea în viaţă. a unui început. 4. de soare”. „mai sprijinindu-se de-o o rază ţeapănă. realizând figura de stil numită ingambament. Perspectiva din care sunt văzuţi adolescenţii este aceea a altei vârste: „eu stau pe plaja întinsă tăiată-n unghi perfect / şi îi contemplu ca la o debarcare”. 7. deoarece continuă ideea începută în versul anterior. Metafora „au şi deprins să meargă pe valuri. de soare”.

93. . Marte ( echivalentul latin al lui Ares. personificare: „pereţii odăii erau neliniştiţi”. „nori curgeau ” – . Imperfectul este un timp al eternităţii. pentru care sentimentul erotic se asociază cu jubilaţia. cât şi cu sentimente. zeul grec al războiului ). măsura 9 – 11 silabe. răspunde-mi” etc. Penultima strofă descrie starea sufletească a eului liric. la trăirea intensă şi încordată a sentimentului de dragoste. „sufletele noastre dansau”. 8. În strofa a doua. a sta cu sufletul la gură. comuniunea sufletească desăvârşită a celor doi îndrăgostiţi. copil de suflet. rimă încrucişată. motivul ploii. Expresivitatea este o caracteristică a limbajului poetic care constă în prezenţa a numeroase procedee artistice – figuri de stil: metafora: „ploua infernal”. Marte fiind zeul războiului. care se regăsesc în ecoul propriilor sentimente: „Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi. depăşind limitele fizice. cât şi unui element la planului uman – oamenii – accentuează consonanţa dintre sentimentele îndrăgostiţilor şi lumea exterioară. rima încrucişată. personificarea şi epitetul „sufletele noastre dansau nevăzute” sugerează caracterul diafan al sentimentului trăit.. cu depăşirea limitelor concretului – „Şi mă-nălţam. 7. concret 2. face trimitere la un război al sentimentelor. epitete: „sufletele. Nichita Stănescu. trăite de eul liric – „noi ne iubeam”. 4. tema iubirii. Altă caracteristică a expresivităţii este prezenţa elementelor de versificaţie: măsura 9 silabe. stări. 5. 6. cu înălţarea. structura strofelor. În text. trăirea intensă a unui sentiment de dragoste. de desfăşurare continuă şi sunt asociate atât cu elemente şi fenomene ale unui cadru exterior – „plouă”. / Cine-s mai frumoşi: oamenii? ploaia?” Epitetul „mai frumoşi”. această prezenţă simbolică.” Repetiţia şi interogaţiile retorice subliniază trăire intensă a sentimentului erotic de către cei doi îndrăgostiţi. asociat atât unui element al cadrului exterior – ploaia . Şi nu mai ştiam unde-mi / lăsasem în lume odaia. răspunde-mi.. Marte este scris cu majusculă deoarece se face referire la denumirea latină a lunii martie. într-un suflet. infernal . repetiţii: „răspunde-mi. starea de fericire supremă pe care o aduce trăirea sentimentului de dragoste..dansau”.. 9. care modifică realitatea exterioară – „nevăzute într-o lume concretă” . Verbele la imperfect din primele două strofe creează ideea de durată. provenind de la numele zeului războiului. Prin folosirea acestui timp verbal se accentuează continuitatea unor stări sufleteşti. Ploaie în luna lui Marte 1. Scrierea cu majuscule a substantivului „Marte” accentuează valoarea simbolică a momentului evocat. 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful