Predica de la Krefeld

Sâmbătă, 5 mai 2012, ora 1930 Ewald Frank
Azi îl rugăm pe fratele Jean Claude să ne cânte din nou cântarea „Maranata”. Eu am scris despre această temă şi vreau s-o public cât mai curând. Este un cuvânt aramaic şi dacă îl traducem silabă cu silabă înseamnă „Domnul nostru vine!” În gramatica corectă: „Vino!” Suntem mulţumitori pentru că trăim în acest timp în care venirea Domnului este pe ordinea de zi în planul lui Dumnezeu, cum nu a fost niciodată mai înainte. Cu adevărat nu a existat nicio perioadă înaintea noastră în care revenirea Domnului să fie atât de subliniată. Şi eu la rândul meu sunt bucuros să spun tuturor un bun venit, din toată inima mea. Sunt bucuros că Dumnezeu dăruieşte har ca voi să aveţi posibilitatea să puteţi veni aici, din toată Europa, din Canada, din Ottawa, din Montréal – văd prieteni din Atlanta, Georgia, prieteni din jumătate din Africa. Este un lucru minunat că Dumnezeu ne adună în acest loc. Eu doresc să întreb cine este astăzi pentru prima dată în mijlocul nostru. Vă rog ridicaţi-vă în picioare! Cine este astăzi de prima dată în mijlocul nostru? Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod deosebit! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Domnul să fie cu voi şi cu noi toţi. De asemenea, toţi cei care sunt conectaţi în direct şi ei să fie binecuvântaţi în Numele Domnului. Nu mi-am notat câte telefoane am primit în care fraţii au spus: „Noi vom trăi această adunare împreună cu voi, în toată Africa, chiar până în Noua Zeelandă”. Permiteţi-mi s-o spun aici: după ultima adunare din Zürich a venit un domn amabil la mine şi mi-a zis: „Eu locuiesc de peste 40 de ani în Tokyo, dar astăzi doresc să vă spun ceva foarte personal: «sunt 1

conectat online şi ascult predicile dumneavoastră în fiecare zi când predicaţi în direct. Eu doresc să vă mulţumesc astăzi din toată inima mea»”. În Tokyo el ascultă predicile noastre şi crede Cuvântul vestit. Noi suntem mulţumitori pentru aceste posibilităţi pe care Domnul le-a dăruit pe plan mondial, prin harul Său. [Saluturi (...)]. Acum îl rugăm pe fratele Jean Claude să vină cu grupul lui şi să cânte cântarea „Maranata!”. Noi cu toţii putem să cântăm această cântare din toată inima noastră, fiindcă ştim că în timpul nostru putem să aşteptăm revenirea Domnului nostru. Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi! [Se cântă cântarea (...)] Amin! Noi toţi am auzit această cântare: „Isus revine”. Eu cred că voi care nu cunoaşteţi limba noastră aveţi un pic de răbdare cu noi. Suntem mulţumitori pentru toţi traducătorii. Dar noi suntem pregătiţi să mai ascultăm câte o cântare şi în alte limbi, pentru că şi Domnul i-a spus lui Avraam: „În tine vor fi binecuvântate toate seminţiile pământului”. Astăzi sunt puţin întristat din pricina poporului Israel, care trebuie să treacă prin multe încercări şi necazuri, chiar până în ziua de azi. Dacă citim toate aceste articole, mai noi sau mai vechi şi înţelegem ce se întâmplă în timpul nostru, cum antisemitismul este din nou oficializat aici şi acolo, atunci inimile noastre sunt cu adevărat atinse. Nu doresc ca să intru în mai multe detalii, dar şi vizita papei în Auschwitz şi ce a fost spus acolo acum câţiva ani şi apoi ultimul articol despre ceea ce se spune şi se scrie despre iudei... Când acel grup din Namur a făcut o călătorie în regiunea Auschwitz-ului, atunci cineva a venit în tren şi a spus: „Vă rog, toţi iudeii să se coboare în Buchenwald”. Ei şi-au bătut joc. Acolo nu au fost iudei, ci nişte turişti din Namur, Belgia. Dacă citim aceste articole, atunci suntem foarte întristaţi în inimile noastre. Încă un titlu spune: „Franţa doreşte să înfiinţeze un stat palestinian”. Toţi sunt împotriva Israelului. Când a existat vreodată un stat palestinian? Niciodată, niciodată! A existat doar fâşia Gaza şi ceea ce numim noi Transiordania, apoi a venit Războiul de Şase Zile. Totul 2

şi-a urmat cursul. Noi nu putem schimba acest lucru, dar ne doare fiindcă poporului Israel îi este negat chiar dreptul la existenţă. Acel bărbat din Iran spune că al doisprezecelea „madi”, adică mesia al lor, nu poate veni până nu este nimicit Israelul. Dacă auzim acest lucru suntem întristaţi. De asemenea papa a spus: „Eu vin ca un german la voi”. Acest papă nu m-a reprezentat pe mine şi precis nu i-a reprezentat pe toţi germanii. Permiteţi-mi să vă spun acest lucru, cu paşaportul german: nicio altă ţară din toată Europa nu a primit atâţia refugiaţi cum a făcuto Germania, dar Germania protestantă, prusacă. Fie că au fost hughenoţii, valdenzii sau albigenzii, indiferent cine a fost prigonit în toate ţările, ei au găsit un refugiu în ţara noastră. După aceea a venit schimbarea. Spun aceasta foarte deschis: apoi a venit schimbarea şi tot Guvernul a fost catolic. Niciun protestant nu a mai fost printre cei 10 oameni cei mai importanţi din al Treilea Reich. Fie Goebbles, Stricher, toţi erau catolici şi atunci a început necazul. Mai înainte toţi şi-au găsit refugiu, toţi iudeii, toţi care au fost persecutaţi au putut primi refugiu în Germania. Dar deodată totul s-a schimbat. Cine doreşte să primească o privire de ansamblu, la intrare se poate vedea că toate cele 6 lagăre ale morţii se aflau în Polonia catolică. Dacă privim în istorie ce fel de persecuţie a avut loc şi acum din nou Israelul este atât de persecutat. Ce se va întâmpla cu noi încă nu ştim, dar nu ne va merge prea bine până la sfârşit. Fraţi şi surori, prin harul lui Dumnezeu, noi am primit o prioritate deosebită ca să lăsăm totul în seama lui Dumnezeu. El va judeca drept. Noi am primit porunca să vestim ultimul mesaj, să dăm ultima chemare. Aceasta mă mişcă într-un mod deosebit: toţi cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu în acest loc şi în toată lumea, toţi să înţeleagă că aceasta este ultima chemare. Cine pierde această ultimă chemare şi nu permite ca acest Cuvânt să-i vorbească, atunci pe cine vrea să mai învinovăţească? Domnul să ne dăruiască harul Său ca toţi, tineri şi în etate, mici şi mari, bărbaţi şi femei, toţi să permită ca acest Cuvânt al 3

lui Dumnezeu să le vorbească şi ei să ştie: „Domnul mă cheamă chiar pe mine personal”. Fraţi şi surori, noi trebuie să înţelegem că fiecare adunare are scopul ca oamenii să poată avea o trăire cu Dumnezeu. Cu adevărat noi trebuie să ne întoarcem în zilele Bibliei, să ne transpunem în zilele biblice. Nu este suficient să spunem: „când Domnul nostru a fost pe pământ în fiecare adunare s-a întâmplat ceva deosebit şi toţi cei care au luat parte la acele adunări au putut să vină la El cu toate problemele lor”. Chiar şi atunci când Domnul nostru era pe drum şi cei care erau orbi L-au chemat, ei şi-au primit vederea. Dar aici este un punct: fiecare în parte trebuie să-L cheme pe Domnul. Nu este suficient numai să ne vorbească Cuvântul, ci aşa cum este scris şi în prorocul Ioel: „Cine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. Noi să nu fim doar nişte ascultători, ci să recunoaştem că suntem pierduţi şi apoi să chemăm Numele Domnului nostru ca să fim salvaţi. Dumnezeu într-adevăr S-a descoperit numai în Isus Hristos. El a fost Emanuel – Dumnezeu este cu noi – şi ne-a împăcat cu Sine. Suntem mulţumitori pentru că noi am putut auzi, am crezut şi am primit acest mesaj al împăcării, al harului, al mântuirii şi să-l dăm mai departe. O spun cinstit, dacă unii oameni ascultă acest ultim mesaj şi totuşi îşi împietresc inimile lor, acest lucru este foarte trist. Noi dorim să subliniem de repetate ori: „Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” De asemenea, am pe inima mea ca astăzi să vorbesc despre faptul că Domnul nostru este Biruitorul de pe Golgota, că El a intrat în slavă cu un strigăt de bucurie. El nu a fost trist, ci după ce Şi-a vărsat sângele Lui pe crucea de pe Golgota şi a isprăvit răscumpărarea, mai întâi El S-a coborât în locurile de jos ale pământului, El a învins moartea şi locuinţa morţilor, iar a treia zi a înviat din morţi. Domnul nostru trăieşte şi noi putem trăi împreună cu El. Voi citi câteva versete biblice, ca să avem fundamentul în Cuvânt. Totul trebuie să fie conform Scripturii. În acest loc noi nu credem nicio răstălmăcire, ci noi credem fiecare Cuvânt şi acesta ne este descoperit prin Duhul, în adevărata lui semnificaţie. 4

În Isaia 42 este scris despre ceea ce va face Domnul nostru când va veni. Tocmai aceasta s-a şi întâmplat. Isaia 42 de la v. 1: „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata („dreptatea” – lb. germ.)”. Vers. 3: „Trestia frântă („ţeava frântă” – lb. germ.) n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata („dreptatea” – lb. germ.) după adevăr”. Apoi în vers. 4 scrie: „El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui”. Mergem şi în Matei 12 unde sunt repetate aceste versete; citim de la v. 17: „ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: «Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata („dreptatea” – lb. germ.)»”. Vers. 20: „Nu va frânge o trestie („ţeava” – lb. germ.) ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă până va face să biruie judecata („dreptatea” – lb. germ.)”. El nu este învinsul, ci este învingătorul! În ochii oamenilor, se părea că la Golgota Domnul ar fi fost biruit, dar aşa trebuia să se întâmple. Însă învierea Lui este biruinţa care a fost necesară peste moarte, peste iad, de fapt, peste tot. Noi ştim că răscumpărarea şi tot ce aparţine de ea, am primit-o prin ceea ce s-a întâmplat pentru noi, dar şi prin învierea Domnului nostru. Viaţa nouă s-a arătat şi aşa cum este scris: „până va face să biruie judecata (dreptatea)”. El a zdrobit capul şarpelui, El a scos boldul morţii, El este Biruitorul de pe Golgota şi noi putem să ne punem toată încrederea în El. Dacă mergem în 1 Cor. 15, chiar la sfârşit este vestită biruinţa, aşa cum s-a întâmplat şi cum se va mai descoperi. Citim din 1 Cor. 15 de la v. 54: „Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?» Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” Deci, El deja ne-a dăruit biruinţa 5

prin har. Aşa cum Golgota a fost o realitate, tot aşa şi învierea este o realitate, iar transformarea noastră va descoperi biruinţa şi după aceea nu va mai fi moarte. Este un lucru minunat când citim aceste versete. Acum urmează ceva şi mai minunat: comparaţia cu ceea ce a fost scris deja în Vechiul Testament despre înălţarea în cer a Domnului nostru. Apoi când Pavel scrie în Noul Testament: „Aceasta v-o spunem pe baza unui Cuvânt al Domnului”, atunci undeva trebuia să fi fost scris ceva. Eu mi-am notat, în Psalmi sunt exact 186 citate care sunt scrise şi folosite în Noul Testament; 186 citate din Psalmi sunt folosite în diferite contexte, în legătură cu răscumpărarea, cu ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, în Isus Hristos. Totul a fost scris deja. Nu doar în Psalmul 22: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit?” Ci şi în Psalmul 16.10 scrie: „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea”. Totul a fost scris în Psalmi şi, bineînţeles, în tot Vechiul Testament. Dar cu privire la înălţarea în cer a Domnului nostru, doresc să vă citesc două versete deosebite din Psalmi. Unul este din Ps. 47.5: „Dumnezeu Se suie cu un strigăt, Domnul înaintează în sunetul trâmbiţei” 1. Voi citi acest verset pentru toţi fraţii şi surorile de pe tot pământul, trebuie s-o spun, în mod deosebit în ţările vorbitoare de limbă engleză. Trebuie să citesc acest verset din versiunea în limba engleză pentru ca toţi să ştie că, în 1 Tes. cap. 4, pentru revenirea Domnului nostru este folosit acelaşi cuvânt, aşa cum a fost folosit la înălţarea Lui în cer. Citesc Ps. 47.5 din traducerea engleză pe care a folosit-o şi fratele Branham: „Dumnezeu Se suie cu un strigăt”. Acelaşi cuvânt este scris şi în 1 Tes. 4: „Domnul Se va întoarce cu un strigăt”. Domnul nostru S-a înălţat la cer cu un strigăt de biruinţă! Dar încă o dată, pentru toţi care vorbesc limba engleză: acelaşi Cuvânt pe care Domnul l-a folosit: „când Domnul va veni cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu”, acelaşi Cuvânt este scris şi în Ps. 47: cu acelaşi strigăt de biruinţă va fi înălţat în cer. Acelaşi lucru
1 versiunea King James - n.tr.

6

este scris încă o dată în Ps. 68.18: „Te-ai suit pe înălţime, ai luat robia roabă, ai primit daruri pentru oameni” şi anume darurile Duhului care au fost turnate în ziua Cincizecimii. Fraţi şi surori – haideţi să ţinem minte – o spun încă o dată: toţi cei care învaţă că Domnul nostru, conform 1 Tes. 4, „a revenit deja şi că acest strigăt de bucurie cu care S-a înălţat în cer” ar fi avut loc deja, aşa ceva nu este corect. Mesajul este un lucru şi revenirea Domnului este cu totul altceva. Prin mesaj, oamenii sunt chemaţi afară şi pregătiţi, sunt aduşi în concordanţă cu Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu, dar El va reveni cu acel strigăt. Voi trebuie să o vedeţi acum şi în Duhul: lucrarea s-a isprăvit, învierea a avut loc. El S-a descoperit ucenicilor Săi şi a zis: „Eu trăiesc şi voi, de asemenea, să trăiţi”. Apoi în Apocalipsa: „Eu am învins moartea, am cheile morţilor şi ale locuinţei morţilor”. El este Biruitorul de pe Golgota, El S-a înălţat în cer cu un strigăt. Iar Sfânta Scriptură spune că El va reveni în acelaşi mod cum a fost înălţat în cer. Aşa va reveni, nu că va dura un anumit interval de timp. Biruinţa lui Dumnezeu s-a descoperit. Răscumpărarea a avut loc. Noi, ca biruitori, putem să contăm pe faptul că şi noi vom auzi acest strigăt. Oricine ascultă acum chemarea, prin ultimul mesaj, acela, de asemenea, va auzi şi atunci strigătul, când va reveni Domnul. Haideţi să ţinem minte aceste cuvinte din Psalmi. Aceasta este o profeţie biblică. Duhul lui Dumnezeu a fost peste aceşti bărbaţi care au vorbit şi au scris prin Duhul ce se va întâmpla. „Dumnezeu Se suie cu un strigăt, Domnul înaintează în sunetul trâmbiţei.” Ne întoarcem la Ps. 68.18: „Te-ai suit pe înălţime, ai luat robia roabă, ai primit daruri pentru oameni...”. Da, Biruitorul de pe Golgota. Şi biruinţa Lui este şi biruinţa noastră. De fapt, noi nu avem motive să fim întristaţi, ci trebuie să-I mulţumim Dumnezeului nostru pentru răscumpărarea încheiată pe crucea de pe Golgota. În Noul Testament, Pavel a tratat din nou această temă. Fără să mai mergem la Matei 27, mergem direct la Efes. 4. Acolo vedem ce a spus fratele nostru Pavel. Citim Efes. 4 de la v. 8: „De aceea este zis: «S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor»”. Aici 7

redarea este corectă: „a dat daruri”. Turnarea Duhului Sfânt a avut loc, darurile Duhului Sfânt s-au descoperit în Biserica nou testamentară. La fel, s-a adeverit că aceia care au fost ţinuţi în paradis ca într-o temniţă, toţi care au fost ţinuţi în robie L-au aşteptat pe El care a luat robia roabă şi ei au înviat împreună cu El. La răstignire a avut loc un cutremur, perdeaua Templului s-a despicat de sus până jos, mormintele s-au deschis şi mulţi dintre sfinţi – şi aici trebuie citit exact – după învierea Lui au înviat; mormintele s-au deschis când a avut loc răstignirea, dar numai după învierea Lui au înviat împreună cu El. Fraţi şi surori, este important ca noi să citim încet şi cu precizie Cuvântul lui Dumnezeu, să-l aprofundăm ca să primim o privire de ansamblu despre ceea ce s-a întâmplat. Din nou v. 8 din Efes. 4: „De aceea este zis: «S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor».” Vers. 9: „Şi acest: «S-a suit», ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părţile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile”. Şi acest Biruitor de pe Golgota, care a făcut răscumpărarea şi a confirmat-o prin învierea Lui, despre El este scris în v. 11: „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători”. El, care a fost răstignit, El care a înviat, El care a fost înălţat în cer, El este Acelaşi care umple tot Universul şi toţi genunchii vor trebui să se plece înaintea Lui şi să mărturisească faptul că El este Domnul. El, Biruitorul de pe Golgota, este Acela care nu doar a răscumpărat Biserica Lui, ci El a dat slujbele în această Biserică răscumpărată. Şi aici avem modelul original: apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători. El este Domnul Bisericii, El este Capul ei şi noi formăm Trupul Domnului. În vers. 12 ne este spus pentru ce scop au fost date aceste slujbe: „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”. Toate slujbele pe care le dăruieşte Dumnezeu sunt date pentru zidirea Bisericii. Nu există nicio slujbă dată de Dumnezeu pentru ca ceva să fie distrus, ci este doar pentru 8

zidire, pentru întărire, prin harul şi prin Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru ce sunt date slujbele? Pentru desăvârşirea Bisericii. Vers. 13: „până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”. Deci, o lucrare desăvârşită! Ca toţi să o audă încă o dată, în toată lumea. Conform Psalmului 47, Domnul nostru S-a suit la cer cu acest strigăt puternic de biruinţă. Totul a fost isprăvit! Şi tot cu acest strigăt de biruinţă Se va întoarce ca să-Şi ia Acasă Biserica răscumpărată şi desăvârşită. Trebuie să subliniem ce este scris în 1 Ioan 5.4: „ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră”. Credinţa este un dar al lui Dumnezeu care ne-a fost dat prin harul Său. Am înţeles noi cu toţii corect acest lucru? Am spus-o cu un scop: pentru că fratele Branham a spus doar o singură dată: „mesajul este strigătul”. Dar aceşti oameni nu se întorc la Cuvânt, ci îşi formează propriile lor învăţături şi spun: „dacă mesajul este strigătul şi Domnul Se coboară cu strigătul, atunci El nu mai este pe tronul de har, ci El S-a coborât şi este pe drum”. Nu! Şi din nou Nu! Eu spun astăzi înaintea lui Dumnezeu: mulţumiri pentru acest Cuvânt, pentru Vechiul şi Noul Testament, pentru claritatea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o în Cuvântul Său scump şi sfânt şi bineînţeles, prin Duhul Sfânt ne-a condus în tot adevărul. Citim Efes. 4.14: „ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire”. Niciunul care a fost zidit pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos, nu va fi mişcat în stânga şi dreapta. Noi ne întoarcem întotdeauna la Cuvânt, fiindcă sămânţa Cuvântului rămâne în noi toţi. Şi noi suntem sfinţiţi în fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu şi Cuvântul adevărului ne eliberează. În 2 Cor. 2.14 ne este spus: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în 9

Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui” 2. Deci, să nu mai fim întristaţi. Dacă suntem trişti, să fim trişti pentru cei care trec pe lângă ceea ce a făgăduit Dumnezeu. Dar noi, personal, prin harul lui Dumnezeu, putem fi bucuroşi şi să aducem slavă Dumnezeului nostru. Căci aşa este corect: nu puterea mea sau puterea ta, ci credinţa în Isus Hristos cel răstignit, Biruitorul de pe Golgota. Credinţa este biruinţa asupra lumii. Mai departe, în 2 Cor 2.15 este scris: „În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?”. În încheiere acest bărbat mai scrie, în v. 17: „Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inima curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos”. Deci, aceeaşi vestire a aceluiaşi Cuvânt care a fost vestit la început. În Apoc. 15 este descrisă toată ceata eliberată, aşa cum o cunoaştem din Vechiul şi Noul Testament, cum vom fi la marea de cristal. Aici este vorba de asemenea despre biruinţă. Apoc. 15 v. 2 şi 3: „Şi am văzut ca o mare de sticlă („cristal” – lb. germ.) amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: «Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor 3!»” Va exista această mulţime biruitoare, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament. În mod deosebit, este important şi pentru noi din timpul nostru, după cum este scris aici: „cei care au biruit fiara”,
„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care întotdeauna ne conduce la victorie în Hristos şi descoperă prin noi în orice loc parfumul cunoştinţei Lui” trad. Lit. Bucureşti, 2001 3 sau „al sfinţilor” - n.tr. 2

10

ultima putere mondială. Cine citeşte în Daniel despre cele patru fiare care reprezentau patru împărăţii, citeşte şi despre ultima împărăţie care se va arăta din nou. Dumnezeu l-a folosit într-un mod deosebit pe fratele Branham ca să ne introducă în toate aceste profeţii şi simboluri biblice şi ne-a vestit cuvântul profetic aşa cum l-au vestit ceilalţi proroci. Noi trebuie să biruim tot ceea ce este astăzi în sistemul antihrist şi trebuie să ieşim afară din tot ce nu este în concordanţă cu Dumnezeu şi Cuvântul Său, ca să nu fim părtaşi la păcatele lor. Ei au biruit, sunt biruitori şi vor fi pe această mare de cristal, cu alăutele în mâini. În Apoc. 5 sunt bătrânii cu arfele şi alăutele care cântă la deschiderea peceţilor, dar la sfârşit noi, toţi biruitorii vom fi acolo. Nu vom fi de faţă doar la nunta Mielului, ci vom fi prezenţi acolo unde este Domnul nostru, căci aşa este scris: „şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tes. 4.18). În Apoc. 5 vers. 8 şi 9 scrie despre cei douăzeci şi patru de bătrâni: „Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: «Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, din orice limbă, din orice norod şi de orice neam»”. Noi am amintit mai înainte prima făgăduinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Avraam: „în tine vor fi binecuvântate toate seminţiile pământului”. Dacă mergem apoi la Galateni, unde scrie despre sămânţa care va veni şi sămânţa a venit, eliberarea a avut loc, iar Biruitorul de pe Golgota ne-a dăruit biruinţa. În Gal. 3 citim v. 6: „Tot aşa şi «Avraam a crezut pe Dumnezeu şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire»”. Fraţi şi surori, noi am subliniat-o deseori: în Dumnezeu cred mulţi, foarte mulţi, dar cine Îl crede pe Dumnezeu, cine crede ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, cine crede făgăduinţele lui Dumnezeu, pe care le-a dat Dumnezeu? 11

În vers. 7, scrie: „Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă 4. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: «Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine»”. În prima cântare noi am cântat: „Noi venim din est şi din vest, venim din sud şi din nord”. Fraţi şi surori, o subliniem din nou: există pe pământ această turmă răscumpărată prin sângele Domnului, care respectă Cuvântul lui Dumnezeu în toate situaţiile şi nu adaugă nicio răstălmăcire, ci lasă şi crede fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu în forma originală şi astfel este sfinţită prin el. Deci, biruinţa Biruitorului este şi biruinţa celor eliberaţi şi mântuiţi. Eu am spus-o deseori: învierea Lui este garanţia pentru învierea ta şi a mea, înălţarea Lui la cer este garanţia pentru înălţarea noastră la cer. Şi ce a spus în ultimele versete, din Apoc 3? Citim v. 21: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. Ce har minunat! Ce ne-a dăruit Dumnezeu nouă este pentru veşnicie. Noi putem să ne socotim fericiţi pentru că putem crede aşa cum este scris în Scriptură. În încheiere, doresc să mă adresez tuturor, de pe tot pământul, dar în mod deosebit celor care vorbesc limba engleză, care vestesc că „Domnul a revenit deja” sau „Se tot coboară, de când răsună mesajul”, acelora doresc să le spun încă o dată: mesajul este un lucru. Acest mesaj premerge cea de-a doua venire a Domnului nostru, dar revenirea Domnului nostru este evenimentul cel mai mare ce va avea loc şi este scris: „Căci cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi revenirea Domnului nostru”. „Atunci, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat”. Răpirea va fi o realitate, învierea va fi o realitate, transformarea trupurilor noastre va fi o realitate, totul va fi o realitate. Domnul nostru S-a înălţat cu un strigăt şi cu acelaşi strigăt de biruinţă
4 „cei din credinţă” - trad. KJV şi lit. Bucureşti, 2001

12

Se va întoarce şi mai întâi vor învia cei morţi în Hristos, apoi noi, care trăim şi care vom rămâne până la revenirea Domnului, vom fi transformaţi. Totul se va întâmpla aşa cum este scris în Cuvântul lui Dumnezeu. În acest loc spunem tuturor, din toată lumea: binecuvântaţi sunt toţi aceia care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, care îl cred şi îl păstrează în inimile lor şi binecuvântaţi sunt toţi cei care nu permit să fie mişcaţi în stânga şi în dreapta de orice vânt de învăţătură. Binecuvântaţi sunt toţi aceia a căror credinţă este tare şi care conduce la biruinţă. Şi aceasta se întâmplă când ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Lui ne este descoperit prin Duhul. Dacă voi vă bucuraţi de aceste lucruri, cum m-am bucurat şi eu săptămâna aceasta când am citit toate aceste versete din Vechiul Testament şi le-am regăsit în Noul Testament... Noi ne bucurăm de Cuvântul lui Dumnezeu, de claritatea din Cuvântul lui Dumnezeu şi suntem mulţumitori pentru faptul că şi noi, prin har, putem fi o Mireasă a Cuvântului. Nu suntem mişcaţi în stânga şi în dreapta de orice vânt de învăţătură ci, prin harul Lui, rămânem pentru totdeauna ancoraţi în Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul nostru Şi-a vărsat sângele Lui, sângele Legământului cel nou, a luat asupra Lui toate păcatele noastre, a luat asupra Lui chiar şi blestemul şi a mers în locul nostru pe cruce şi a strigat: „S-a isprăvit!” El S-a coborât în locurile de jos ale pământului. Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a înălţat mai presus de ceruri, ca Biruitorul de pe Calvar, ca să umple tot Universul şi să locuiască în noi. El poate să descopere biruinţa Lui prin Trupul Său, în Biserica Lui, ca noi să devenim Trupul Său în care toate mădularele sunt unite. Domnul nu va reaşeza doar toate lucrurile, ci va restitui toate slujbele şi toate darurile, aşa cum a făgăduit El care a spus: „Vă voi restitui toţi anii, tot ce aţi pierdut în trecut”. Dumnezeului nostru Îi aducem cinstea, acum şi în vecii vecilor! Amin! Aminul nu a fost destul de puternic. Amin!

13

Haideţi să ne ridicăm. Poate cele două surori ale noastre vin şi ne cântă o cântare de invitaţie, o cântare în care Domnul nostru să fie lăudat. De fapt, El este lăudat în toate cântările. Ce înseamnă pentru voi Cuvântul lui Dumnezeu? Să vă fie descoperite toate legăturile, toate contextele... Lui, Dumnezeului nostru Îi aducem slava în vecii vecilor. [Surorile cântă o cântare (...)]. Noi cu toţii putem să dăm mai departe această ultimă chemare, prin harul Său. Ne aplecăm capetele şi ne rugăm în linişte. Toţi, dar mai ales aceia care azi au ascultat pentru prima dată Cuvântul în felul acesta, să-şi deschidă inimile, să creadă mesajul Evangheliei şi să-şi pună încrederea lor în Domnul şi Mântuitorul nostru care pe crucea de pe Golgota Şi-a vărsat sângele Lui şi a desăvârşit lucrarea de eliberare şi de mântuire. Noi o vom spune de repetate ori: doar acela care a primit viaţa veşnică poate să trăiască veşnic. Există doar o singură viaţă veşnică şi aceasta o are numai Dumnezeu, care există din veşnicie în veşnicie. Dumnezeu ni S-a descoperit în Isus Hristos, Domnul nostru. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. Noi dorim ca toţi aceia care au auzit vestirea Cuvântului să nu fie pierduţi, ci să fie mântuiţi. Cuvântul să le fi vorbit şi ei toţi să ştie că acest Cuvânt le-a fost adresat lor personal: „acest Cuvânt mi s-a adresat mie. Domnul mă cheamă pe mine”. Atunci se împlineşte: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul („putere” – lb. germ.) să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.12). Fraţi şi surori, adresez un cuvânt nouă, tuturor: Domnul S-a ridicat la cer cu un strigăt de bucurie. Psalmul 24 s-a împlinit: „Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! «Cine este acest Împărat al slavei?» Domnul cel tare şi puternic”, Biruitorul de pe Golgota. Şi noi, cu toţii, putem primi din toată inima ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu în Isus Hristos, prin harul Său. De asemenea, putem crede fiecare cuvânt, putem aduce la un numitor comun Vechiul şi Noul Testament şi suntem mulţumitori lui Dumnezeu. Doresc să subliniez încă o dată: dacă Pavel o spune: „Vă 14

spunem pe baza unui Cuvânt al lui Dumnezeu”, atunci trebuie să existe deja un Cuvânt al Domnului, să fi fost vestit. Numai aşa poate să se refere pe el. Noi putem să ne referim la tot Cuvântul lui Dumnezeu, la toate versetele biblice care aparţin unui anumit subiect. Ce har minunat că noi trăim acum în prezenţa lui Dumnezeu, ca să ascultăm Cuvântul Lui sfânt şi scump. În timp ce ne aplecăm capetele noastre în rugăciune, doresc să întreb: cine doreşte să fie inclus în această rugăciune? Dorim să aducem înaintea Domnului un număr mare de rugăciuni. Duşmanul încearcă din răsputeri să îngreuneze viaţa credincioşilor. Pretutindeni sunt probleme şi noi vom aduce totul înaintea tronului de har. Acum pun întrebarea: cine doreşte să fie inclus în această rugăciune de încheiere? Ridicaţi-vă mâinile! Peste tot sunt mâini ridicate. Lăudat şi slăvit să fie Domnul Dumnezeul nostru! Vă rog, primiţi-o! Domnul nostru a spus după învierea Lui: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii”. Şi „Unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. El este astăzi prezent ca să mântuiască, să elibereze, să vindece, să binecuvânteze. El a înviat, El trăieşte, El a dovedit în timpul nostru că este Acelaşi. Lăudat şi slăvit să fie Domnul şi Dumnezeul nostru! Credeţi acum în Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru! Credeţi în lucrarea încheiată de răscumpărare, credeţi că Mielul lui Dumnezeu a luat asupra Sa tot păcatul şi prin rănile Lui noi suntem vindecaţi. Primiţi-o acum şi vi se va da! Iubite Domn, Tu ne-ai poruncit să mergem în toată lumea, să vestim Evanghelia. Tu Însuţi ai spus: aceste semne vor urma pe cei ce vor crede: în Numele Tău noi să scoatem draci, să punem mâinile peste bolnavi şi Tu Îţi vei confirma Cuvântul Tău. Te rugăm astăzi, dăruieşte eliberare tuturor; eliberare de puterea Satanei, eliberare de toate legăturile pământeşti. Iubite Domn, încă este scris: „Pe cine îl eliberează Fiul este cu adevărat liber”. Astăzi am auzit Cuvântul Tău, azi credem şi Îţi mulţumim, fiindcă Tu ai eliberat, ai mântuit, ai iertat şi Tu însuţi Ţi-ai confirmat Cuvântul Tău. Noi Îţi mulţumim fiindcă Tu eşti Biruitorul de pe Golgota. Prin învierea Ta şi prin înălţarea Ta la cer ai dovedit-o. Tu vei reveni ca să-i iei la Tine pe cei biruitori, 15

care au primit har înaintea Ta şi în faţa Ta. Desăvârşeşte Tu lucrarea Ta în Biserica Ta. Eu Te rog, din nou, ca toţi aceia ce au auzit Cuvântul Tău astăzi aici în acest loc şi în toată lumea, să creadă aşa cum este scris în Sfânta Scriptură şi să primească descoperirea Cuvântului Tău şi a voii Tale şi să primească toate binecuvântările pe care Tu ni le-ai dăruit prin harul Tău! Ţie, Dumnezeului Atotputernic, Îţi aducem cinstea, lauda şi rugăciunile noastre acum şi în vecii vecilor! Amin! Şi tot poporul să spună „Amin!” Fiindcă această cântare este cunoscută în toate limbile, cântăm cântarea „Tu meriţi, Tu meriţi”. [Se cântă cântarea (...)] Amin. Amin. Luaţi loc. Inima îmi este mişcată şi sunt mulţumitor că nu există nici măcar o expresie a fratelui Branham pe care noi s-o înţelegem greşit şi niciun verset biblic pe care să nu-l fi înţeles. Dumnezeu, prin harul Său, în decursul anilor trecuţi, întotdeauna ne-a introdus tot mai profund în Cuvântul Lui. Lui, Dumnezeului nostru credincios Îi aducem cinstea. Toţi fraţii şi surorile noastre din toată lumea, în toate popoarele, limbile şi naţiunile, rămâneţi în Cuvânt şi în voia lui Dumnezeu. Numai cine este şi rămâne în Cuvântul lui Dumnezeu poate să fie şi în voia lui Dumnezeu şi doar cine este în voia lui Dumnezeu va fi şi în fiecare Cuvânt. Lui, Dumnezeului nostru credincios Îi aducem cinstea. [Fratele Frank mai aminteşte câteva saluturi (...)] Vreau să ştiţi că cine este unit cu noi, este unit cu Dumnezeu. Noi vestim numai Cuvântul Lui aşa cum am spus şi mai înainte. Noi îi avem pe fraţii noştri aici şi îl rugăm pe fratele nostru Andrei să vină în faţă. Frate Andrei, te rog vino. El este un bărbat din Ottawa, capitala Canadei. Şi el este cea mai importantă persoană din capitală. [Se roagă fratele Andrei (...)] Amin. Toţi putem să spunem „Amin”. Toţi putem să spunem binecuvântat să fie Domnul pentru toată credincioşia Lui. Am auzit-o în aceste trei cântări „Maranata!” („Domnul nostru, vino!”). Domnul nostru vine. Toţi aceia care au avut probleme, încercări, toţi să plece de aici cu o credinţă puternică că Isus Hristos v-a dăruit tot ce aţi avut 16

nevoie. Dumnezeu să binecuvânteze în toate limbile, în toate popoarele şi să fie cu noi toţi. Cântăm încă o cântare, „Isus este Biruitorul”. [Se cântă cântarea (...)]. Domnul să binecuvânteze şi pe fraţii şi surorile noastre din Edmonton, din British Columbia, în toată Canada, în Statele Unite, în Europa şi în toată lumea. Noi suntem uniţi cu Domnul şi suntem uniţi şi între noi. Dumnezeu să binecuvânteze într-un mod deosebit pe fratele şi sora Kupfer: Dumnezeu să vă binecuvânteze într-un mod desosebit! Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi şi să fie cu noi toţi! […] Amin. Domnul ne-a binecuvântat. Haideţi ca şi restul serii să rămânem în linişte şi binecuvântaţi. Părinţii să aibă grijă de copiii lor şi noi toţi să plecăm din acest loc în pace. Domnul să fie cu noi până mâine dimineaţă. Ai vrut să spui ceva, frate Schmidt? Vino şi roagă-te cu noi. Noi vrem să te auzim şi pe tine. În locul acesta n-avem nicio formalitate. […] Harul Domnului să fie cu voi! Amin.

17

Predica de la Krefeld
Duminică, 6 mai 2012, ora 1000 Ewald Frank
[…] Noi am recunoscut ziua şi mesajul, am primit ceea ce a făgăduit Dumnezeu, am crezut din toată inima noastră şi El ne-a şi descoperit-o. Astăzi dorim le să spunem, pe scurt, un bun venit deosebit iubiţilor noştri fraţi slujitori din diferite ţări [...]. Şi, de asemenea, pe toţi ceilalţi care slujesc cu Cuvântul îi salutăm şi le spunem un bun venit din toată inima noastră. Şi toţi aceia care ascultă şi toţi fraţii noştri care traduc să fie binecuvântaţi de Dumnezeu. [...] Dacă va vrea Dumnezeu, în 15, 16 şi 17 iunie voi fi, împreună cu fraţii noştri, în Cuba. Acolo, Dumnezeu a deschis o uşă în biserica baptistă. Preşedintele bisericii baptiste a făcut invitaţia. Eu am exprimat dorinţa ca o adunare să aibă loc duminică dimineaţa în acea biserică baptistă. Astfel încât toţi aceia care mai trebuie să fie chemaţi afară să aibă posibilitatea să audă chemarea. Pentru că aşa este scris: „Cum vor auzi dacă nu este trimis cineva ca să le predice?” Noi toţi am auzit că această călătorie a fost o binecuvântare mare. Fie că adunările au fost în Berlin, apoi în Praga, în Bratislava, Dumnezeu a binecuvântat pretutindeni. Noi urăm, într-un mod deosebit, binecuvântarea lui Dumnezeu fraţilor din Bratislava, care încă mai fac lucrare misionară. Cei mai mulţi dintre noi se odihnesc. Ajungem acum la întrebarea: cui mai poţi să-i vorbeşti? Cine mai doreşte să asculte Evanghelia lui Isus Hristos? Cei mai mulţi oameni dau din cap şi-şi văd de drum. Dar mulţumiri lui Dumnezeu pentru toţi fraţii care mai au o inimă deschisă şi dau mai departe Cuvântul. Apoi, începând de mâine, dis-de-dimineaţă, timp de doisprezece zile vom fi în Israel. Rugaţi-vă pentru noi. Noi avem două 18

grupuri: unul este din Europa şi unul din Africa. În total, acolo vom fi în jur de 102 persoane. Noi aşteptăm binecuvântările Domnului. Şi de asemenea, ne vom ruga pentru voi, indiferent unde ne vom afla. Este minunat. Noi cu toţii credem, dar dacă vezi mormântul gol şi ştii că acolo în acel loc a fost pus trupul muritor al Domnului nostru. Şi cunoaştem Cuvântul: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea”. Dacă vedem acele locuri cu ochii noştri, aşa cum a scris-o şi Ioan, că el a fost un martor ocular... Fraţii noştri de la început au trăit totul: slujba Domnului nostru, batjocura pe care a trebuit s-o îndure, slujba prin care au fost vindecaţi cei bolnavi. Şi tuturor care au venit la Domnul El le-a iertat păcatele. Ucenicii au mers cu Domnul nostru prin Grădina Ghetsimani. Sincer, pot spune că lucrul frumos este că toţi au adormit şi Domnul nostru S-a luptat singur, astfel ca niciunul dintre ei să nu poată spune: „Şi eu am fost, am făcut...”. Toţi au adormit! Domnul a luptat singur, Domnul S-a dus singur la cruce. Eu sunt mulţumitor chiar şi pentru faptul că Petru L-a tăgăduit pe Domnul de trei ori. Dar după înviere, Domnul a zis de trei ori lui Petru: „Paşte mieluşeii Mei”, „Paşte oiţele Mele”, „Paşte oile Mele!” El n-a putut spune: „O, Mântuitorule, Tu ştii că eu am stat acolo”. Înaintea Domnului niciun om nu se poate slăvi pe sine. Totul este har, totul este har! Dumnezeu a îngăduit toate lucrurile. După aceea, dacă va vrea Dumnezeu şi vom trăi, în 10 iunie vom fi în Paris. Întotdeauna, numai dacă Domnul va vrea. Domnul să dăruiască har, astfel încât Cuvântul Lui preţios... Şi eu îmi permit să spun că Cuvântul lui Dumnezeu a devenit un lucru preţios pentru noi. De fiecare dată când eu îl citesc, atunci acest Cuvânt devine viu şi străluceşte, atunci eu şi noi toţi suntem incluşi în acest Cuvânt, ca şi cum noi am trăi totul într-un mod actual, proaspăt. Încă o rugăminte: să ne rugăm într-un mod special pentru Italia ca Dumnezeu să dăruiască har. Eu sunt invitat acolo şi Dumnezeu trebuie să dăruiască harul Său. El, cu adevărat, trebuie să unească acolo. Ultima şi cea mai puternică trezire în Biserica Mireasă va avea loc în mijlocul celor chemaţi afară şi puşi deoparte, care sunt uniţi cu 19

Dumnezeu şi între ei, în dragoste. Şi Domnul nostru o spune chiar şi astăzi prin Cuvântul Lui: „Oricine nu iubeşte pe fratele său este un ucigaş!” Aproape că nu vrei să citeşti acest lucru, dar aşa este scris. Dragostea lui Dumnezeu uneşte. Dragostea lui Dumnezeu nu desparte niciodată. Dragostea lui Dumnezeu uneşte întotdeauna, ne uneşte cu Domnul şi ne uneşte şi pe noi unii cu ceilalţi. „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”. Şi doresc să spun următoarele, în mod deosebit tuturor fraţilor slujitori: noi, cu adevărat, să lăsăm deoparte toate specialităţile şi să ne concentrăm asupra sâmburelui vestirii. De obicei este vorba despre aşa numitele descoperiri deosebite din care se nasc direcţii proprii şi în acest mod se deviază de la cursul principal. Domnul să dăruiască harul Său, ca toţi fraţii slujitori să-şi găsească locul lor şi slujba lor în Împărăţia lui Dumnezeu şi aceasta va fi întotdeauna pentru zidirea Bisericii. Domnul Dumnezeu este credincios. El a dat făgăduinţa că va merge şi ne va pregăti locul şi va reveni ca să ne ia Acasă. Dar El va lua Acasă doar Mireasa Lui. „Iată vine Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare („pregătiţi-vă să-L întâmpinaţi” – lb. germ.)”. Următoarea Lui venire este ca Mire. De aceea, în acest timp, Cuvântul este adresat tuturor acelora care fac parte din Biserica Mireasă, până când vom putea striga „Maranata!” „Vino, în curând, Doamne Isuse!” Aceasta să devină o realitate dumnezeiască în vieţile noastre şi noi să ne întoarcem la dragostea dintâi. Pentru că aşa este scris şi în scrisoarea către prima biserică: „Adu-ţi aminte de unde ai căzut... ţi-ai părăsit dragostea dintâi”. În mesajul adresat Bisericii din prima epocă este spus că s-a părăsit dragostea dintâi, iar în ultimul mesaj noi trebuie să ne întoarcem [la prima dragoste]. Totul să fie readus în starea originală, până la alifia pentru ochi. Să nu avem doar nişte ochi ca să vedem, ci să avem ochi unşi, ca să citim Cuvântul uns şi să ne fie descoperit prin Duhul Sfânt, prin ungerea care se odihneşte peste noi. Aşa cum scrie şi Ioan: „după cum ungerea Lui vă învaţă... şi este adevărată” (1 Ioan 2.27). Nu un cap isteţ care ştie ceva, ci aşa cum învaţă Duhul Sfânt. Şi El învaţă întotdeauna conform Cuvântului lui Dumnezeu. 20

Cum am auzit-o şi aseară, acolo este un Psalm întreg şi în acesta un singur verset care... După aceea urmează un alt Psalm şi acolo de asemenea este un singur verset ascuns care este legat într-un mod direct cu planul de mântuire. Şi apoi bărbaţii lui Dumnezeu din Noul Testament iau acestă afirmaţie, acest verset şi îl aşează în contextul corect, conform planului divin de mântuire, astfel ca noi toţi să ştim de ce a fost scris deja totul dinainte în Cuvântul profeţiei. De aceea şi bărbatul lui Dumnezeu scrie: „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare...” (2 Pet. 1.19). Eu doresc să mai fac încă o observaţie. Dacă fratele Branham, mai face câte o afirmaţie, într-un loc sau altul, atunci este datoria noastră să luăm acea afirmaţie şi s-o aşezăm în locul corect, acolo unde aparţine. Aceasta nu este corectarea Cuvântului, nu este corectarea prorocului – aceasta este aşezarea biblică a ceea ce a vorbit Dumnezeu, astfel încât noi toţi să ajungem la unitatea credinţei şi a cunoştinţei lui Dumnezeu, prin har. În timp ce a cântat corul, toate aceste cântări au atins inimile noastre şi, în mod deosebit, când a fost vorba că noi vom fi la Domnul. El a pregătit locul. Vă spun într-un mod cinstit şi smerit: dacă Domnul nu mi-ar fi dăruit aceste experienţe minunate prin harul Său, dacă nu mi-ar fi dat nişte îndrumări cu o voce audibilă, puternică, atunci nu ştiu dacă astăzi aş fi putut să stau aici, în faţa voastră. Una din cele mai minunate trăiri a fost când am fost luat din trupul meu şi am văzut Mireasa care a fost luată în sus, care a fost răpită. Dacă astăzi noi vorbim despre acest fapt, atunci este un lucru. Dar dacă eu personal pot să mă refer la ianuarie 1981 şi să spun: iubit Domn, Tu mi-ai dat privilegiul deosebit să văd răpirea, să trăiesc răpirea, Tu mi-ai dăruit harul ca să văd această ceată mare, un număr mare, într-o ordine divină. Şi toţi erau tineri – eu am spus-o deja – nu aveau mai mult de 17-18 ani, toţi erau în floarea tinereţii. Spun aceasta dintr-un motiv anume. Când Ioan scrie: „Eu am văzut cum s-a coborât Ierusalimul cel nou”. De fapt, el a văzut totul. Doar închipuiţi-vă: dacă în acest timp noi n-am fi avut nişte trăiri supranaturale cu Dumnezeu şi n-am avea o confirmare a chemării şi trimiterii, atunci cum am 21

putea să ne aşteptăm ca oamenii să ne asculte şi să creadă ceea ce vestim noi din Cuvântul lui Dumnezeu? Domnul însuşi a spus: „Dacă Eu trimit pe cineva şi voi îl primiţi, atunci Mă primiţi pe Mine”. De asemenea El a mai spus: „Dacă au păzit Cuvântul Meu, vor păzi şi cuvintele voastre”. Noi credem sută-la-sută tot ce este scris în Scriptură şi anume că Dumnezeu va trimite un proroc la sfârşitul timpului de har pentru ca totul să fie readus în starea originală. Aceasta nu este scris doar în prorocul Maleahi. Aceasta este scris şi în Noul Testament, unde Domnul însuşi a spus-o şi a confirmat-o în Matei 17 şi în Marcu cap. 9. Haideţi s-o spunem deschis: toată lumea religioasă dă din cap din pricina naivităţii noastre, din pricină că noi suntem în stare să credem aşa ceva. Şi de asemenea observaţia: la ora actuală sunt 349 denominaţii protestante şi părtăşii unite în Consiliul Mondial al Bisericilor. Ei cu toţii se referă la Cuvântul din Ioan 17, „ca ei să fie una”. Dar în Ioan 17.21 este scris: „Tată, Tu în Mine şi Eu în ei”, astfel ca noi cu toţii să fim una. Nu o unitate făcută de mâna oamenilor, cu puţină politică şi religie, ci unitatea dumnezeiască: „Tată, Tu în Mine şi Eu în ei, astfel ca ei să fie una”. Şi în această privinţă, Dumnezeu ne-a deschis ochii. Şi dacă veţi observa cine dintre protestanţi a fost ales, ca până în 2017, să rezolve totul, pentru că atunci se împlinesc 500 de ani de la Reformă. Una dintre cele mai frumoase doamne fost aleasă ca până în 2017 să pregătească totul în aşa fel ca să fie doar „un păstor şi o turmă”. Fraţi şi surori, suntem plini de o durere mare din această cauză. Noi vedem cum totul se apropie de sfârşit. Aproape că s-a ajuns la punctul culminant. Dar cine o vede? Doar acela căruia Dumnezeu îi deschide ochii, doar cine a auzit şi a crezut din toată inima lui Cuvântul ceasului, doar aceluia îi va fi descoperit şi el va vedea deosebirea. Toţi ceilalţi vor fi atraşi în această cursă. De aceea, ultimul mesaj este adresat tuturor aleşilor din toate popoarele, din toate limbile şi din toate religiile, din toate direcţiile de credinţă şi din toate 22

confesiunile, pentru ca ei să iasă afară. De aceea şi este scris în 2 Cor. 6: „Voi, poporul Meu, ieşiţi afară, voi, ceata răscumpărată cu sângele Meu. Cu voi am încheiat legământul, pentru voi Mi-am dat viaţa Mea şi Mi-am vărsat sângele, voi Îmi aparţineţi Mie şi nu faceţi parte din aceste reuniuni mari. Voi Îmi aparţineţi Mie, voi sunteţi moştenirea Mea, pentru timp şi pentru veşnicie”. Mulţumim Domnului Dumnezeu pentru Mesaj, pentru Cuvântul descoperit, pentru toate făgăduinţele pe care ni le-a dăruit prin harul Său. Noi am spus-o deseori: copiii făgăduinţei cred Cuvântul făgăduinţei. Şi în acest Cuvânt ne este descoperit şi avem parte de ceea ce face Dumnezeu acum. Am citit în Efeseni ce ne-a fost dăruit prin harul Lui. Foarte scurt vom mai citi câteva versete biblice cu privire la pregătirea noastră pentru răpire, pentru ca noi să umblăm cu Domnul, aşa cum a umblat Enoh cu Dumnezeu şi apoi deodată a fost răpit şi n-a mai fost găsit pe acest pământ. Haideţi să mai citim încă o dată versetele din Efes. 2.4-6: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre...”. A fost dragoste, dragostea lui Dumnezeu pe care El ne-a dăruit-o. Vers. 5: „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)”. Aceasta s-a întâmplat pe crucea de pe Golgota, când noi încă nu eram aici. Dar noi am fost aleşi înaintea întemeierii lumii, rânduiţi ca să fim acolo. Vers. 6: „El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus”. Aceasta este o Evanghelie deplină: aleşi înaintea întemeierii lumii în Isus Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu, am fost răstigniţi împreună cu El, am murit împreună cu El, am fost înmormântaţi împreună cu El. Aşa cum o spune Pavel în Rom. 6.4: „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu Hristos” şi am înviat împreună cu El la o viaţă nouă. Vers. 6: „El ne-a înviat împreună... în Hristos Isus”. Fără Hristos nu este nimic. Totul este din El, prin El şi pregătit pentru noi. „El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună...”. Chiar 23

învierea noastră, schimbarea noastră, totul este inclus în lucrarea desăvârşită de răscumpărare pe care Dumnezeu a făcut-o prin Isus Hristos. „...şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti...” La Dumnezeu totul este deja încheiat, totul este aşa cum a hotărât-o El din veşnicie. Haideţi să mai citim câteva versete biblice. Începem cu Evrei 11, cu privire la revenirea Domnului nostru, chemarea şi pregătirea noastră pentru ziua glorioasă a revenirii lui Isus Hristos. În această legătură doresc s-o mai subliniez încă o dată: Dumnezeu a dat fratelui Branham o slujbă extraordinară pentru a ne îndrepta atenţia spre ceea ce doreşte Dumnezeu să spună poporului Său în timpul nostru, ce doreşte să corecteze, să reaşeze. Dumnezeu a adeverit această trimitere şi, într-adevăr, prin această slujbă El a pus totul într-o ordine divină şi a aşezat din nou toate lucrurile. În legătură cu aceasta, Dumnezeu l-a luat Acasă pe fratele Branham, la fel ca pe toţi prorocii din Vechiul Testament, fără ca lucrarea lui Dumnezeu să fie încheiată. Şi astăzi încă se împlineşte că mesajul pe care l-a dat Dumnezeu prin el va premerge cea de-a doua venire a lui Isus Hristos. Şi prin har, încă premerge, astfel încât toţi aceia care fac parte din Biserica Mireasă să asculte chemarea. Şi nu doar s-o asculte, ci să se lase pregătiţi. Fraţi şi surori, pentru noi aceasta nu este doar un fel de lecţie teoretică care ne este prezentată aici. Pentru noi aceasta este o realitate dumnezeiască, legată de chemarea afară, legată de toate corecturile şi anume ca credinţa să vină în acord cu ascultarea şi noi să fim pregătiţi pentru ziua glorioasă a revenirii Domnului Isus Hristos. Din Evrei 11, citim v. 5: „Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu”. Apoi în v. 6 este spus: „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu!...”. Deci, Enoh a crezut. Credinţa este un cadou de la Dumnezeu. Dar necredinţa ne duce în pierzare. Dragi fraţi şi surori, faptul că noi putem crede cum este scris în Scriptură, este cel mai mare cadou al Dumnezeului nostru, în timpul nostru. Noi suntem eliberaţi de toate 24

răstălmăcirile şi putem crede din toate inimile noastre. Prin credinţă Enoh a fost răpit. Prin ce vei fi răpit tu? Şi înainte de răpirea lui, el a primit mărturia că între el şi Dumnezeu totul era în ordine, că plăcerea lui Dumnezeu era peste el. Acolo nu era nimic de condamnat care să-l despartă de Dumnezeu. El a avut mărturia că plăcerea lui Dumnezeu se odihneşte peste el. Enoh a fost un exemplu pentru răpire. Avraam a fost primul care a crezut în învierea morţilor. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi a crezut chiar că atunci când îl va jertfi pe Isaac, Dumnezeu îl va învia şi ei amândoi, Avraam şi Isaac, se vor întoarce. Deci peste Enoh, exemplul nostru, s-a odihnit plăcerea lui Dumnezeu. Voi toţi cunoaşteţi locul din Matei 3.17, când Domnul şi Mântuitorul nostru a fost botezat, cerul s-a deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât şi un glas a răsunat: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”. Aici este şi punctul: plăcerea lui Dumnezeu care a venit peste Fiul lui Dumnezeu, este aceeaşi plăcere a lui Dumnezeu care vine peste toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu – pentru că noi suntem în Isus Hristos şi oricine este în El, este o făptură nouă. Şi atunci nu mai este nimic de condamnat în aceia care sunt în Isus Hristos. Ceea ce este condamnabil este numai în omul vechi. Şi de omul vechi, noi ne-am putut dezbrăca, prin harul lui Dumnezeu, de când s-a întâmplat ceva nou în noi. Şi astfel suntem mulţumitori pentru faptul că Dumnezeu ne-a ales în Isus Hristos, că ne-a dăruit harul Său, că ne-a împăcat cu El Însuşi, că plăcerea lui Dumnezeu, prin Hristos, se odihneşte peste toţi aceia care au devenit proprietatea Lui. Dumnezeu are un plan desăvârşit. El S-a gândit la toate şi ne-a dăruit totul. Doresc să mai citesc câteva versete despre plăcerea lui Dumnezeu, pentru ca noi să avem o orientare corectă conform Scripturii. În Isaia 49.8 citim: „Aşa vorbeşte mai departe Domnul: «La vremea îndurării, Te-am ascultat şi în ziua mântuirii, Te-am ajutat...»” 5. Ambele lucruri se împlinesc astăzi: astăzi este vremea
5 traducerile Menge, King James şi cea literală de la Bucureşti – 2001, redau la trecut timpurile din acest text - n.tr.

25

îndurării lui Dumnezeu şi astăzi este ziua mântuirii, ziua îndurării, când oamenii pot să-şi trăiască mântuirea. „La vremea îndurării, Team ascultat. Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul...”. Deci, în Domnul nostru, s-a împlinit. Fie că este vorba despre Israel sau despre Biserică, totul este în Isus Hristos, Domnul nostru. Vă rog nu uitaţi prima parte din versetul 8: „Aşa vorbeşte mai departe Domnul: «La vremea îndurării, Te-am ascultat şi în ziua mântuirii, Te-am ajutat...»”. El te-a ascultat pe tine, El m-a ascultat pe mine, ne-a ascultat pe noi toţi. Mai întâi El L-a ascultat pe Domnul nostru care a mers prin Grădina Ghetsimani, căci El ne-a adus mântuirea deplină. Nu este dat un alt nume oamenilor sub cer, în care ei să fie mântuiţi, decât Numele Isus. În Noul Testament, citim în 2 Cor. 6.2: „Căci este scris...” 6. Pavel se referă la Cuvântul Domnului care este scris. Şi noi, de asemenea, ne referim la Cuvântul Domnului. 2 Cor. 6.2: „Căci este scris: «La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii”. Ce minunat! Cuvântul Vechiului Testament este reluat în Noul Testament, aşezat la locul potrivit. Am spus-o deja, Matei 3.17: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. Şi după aceea cuvântul important din Matei 17.5: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”. Toţi aceia care găsesc plăcerea lui Dumnezeu, ascultă de ceea ce spune El. Mai întâi doar „Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” şi după aceea, pe Muntele schimbării la Faţă, „de El să ascultaţi!” Noi facem parte din rândul acelor credincioşi care ascultă cu tot respectul Cuvântul Domnului ca şi cum Domnul, personal, ar sta astăzi înaintea noastră şi ne-ar adresa aceste cuvinte nouă, personal. Fiţi cinstiţi, noi nu ascultăm o predică oarecare. Nu! Ci noi ascultăm ce ne vorbeşte Domnul prin Cuvântul Său şi atunci se împlineşte „Cine are urechi, să asculte ce spune Bisericilor Duhul”.
6 traducerea Menge - n.tr.

26

În Romani 12 găsim un cuvânt minunat în această legătură. În Rom. 12 ne este arătat clar că Dumnezeu doreşte ca să vadă împlinită voia Lui desăvârşită şi în vieţile noastre. Rom. 12, începând cu v. 2: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită”. „voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită”. Deci, nu doar o inimă nouă, ci toată gândirea noastră să fie supusă lui Dumnezeu. Căci aşa este scris: „Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus” (Fil. 2.5). Noi trebuie să spunem: „Doamne, dăruieşte-ne felul Tău de gândire, ca să se poată împlini că noi Îl putem iubi pe Domnul nostru cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru şi cu toată gândirea noastră. Chiar şi gândirea noastră să fie supusă lui Dumnezeu şi noi să gândim gândurile lui Dumnezeu şi să putem fi aşezaţi în Cuvântul şi voia lui Dumnezeu. Apoi, în Evrei cap. 10 avem un cuvânt minunat unde ne este spus ce s-a întâmplat cu adevărat. Evrei 10, începând cu v. 5: „De aceea, când intră în lume, El zice: «Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup»”. „Mi-ai pregătit un trup”. Dumnezeu a locuit într-un trup, aici pe acest pământ. Şi doar Domnul nostru a putut să spună: „Cine Mă vede pe Mine, Îl vede pe Tatăl”. Apoi citim mai departe în v. 6: „n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”. Tema este „plăcerea” – plăcerea lui Dumnezeu să se odihnească peste noi. Jertfele din Vechiul Testament erau aduse pentru ca plăcerea lui Dumnezeu să poată veni peste oamenii respectivi. Fiindcă El a zis: „Eu voi locui printre voi şi voi umbla printre voi şi voi fi Dumnezeul vostru”. Aceeaşi făgăduinţă este scrisă şi în 2 Cor. 6.16, pentru toţi cei care sunt chemaţi afară acum: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu”. Fraţi şi surori, primiţi-o! Acceptaţi-o şi spuneţi: „Acest Cuvânt ne este adresat nouă personal. Acest Cuvânt este scris pentru noi – chiar dacă a fost scris în urmă cu aproximativ 2.000 de ani – şi se împlineşte acum prin harul Său”. 27

Apoi se continuă, în v. 7: „Atunci am zis: «Iată-Mă (în sulul Cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!»”. „Să fac voia Ta, Dumnezeule!” Nu doar să mă rog: „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”, ci „să fac voia Ta”. Şi noi putem să devenim împlinitori ai Cuvântului şi putem să trăim fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, prin harul Său. Următoarele două versete, 9 şi 10: „apoi zice: «Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.» El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua”. „Tu n-ai voit jertfe, ci Mi-ai pregătit un trup. Eu vin să fac voia Ta.” Şi voia lui Dumnezeu a fost ca noi toţi să fim mântuiţi. Aşa este scris şi noi am fost mântuiţi. În versetul 10 ne sunt spuse nişte lucruri minunate: „Prin această «voie» am fost sfinţiţi noi şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna”. Acum ne întoarcem la Romani 12. Există o singură turmă pe acest pământ care într-adevăr întreabă care este voia lui Dumnezeu, care are o dorinţă profundă în inimă ca să fie găsită în voia lui Dumnezeu şi în plăcerea Lui, la revenirea lui Isus Hristos. Haideţi să ne întoarcem la Avraam, care a fost primul care a crezut în învierea morţilor. Haideţi să deschidem Scriptura în Geneza 22. Aici am putea citi chiar de la versetul 1. Gen. 22 începând cu v. 1: „După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: «Avraame!» «Iată-mă», a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: «Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune („un munte pe care ţi-l voi arăta” – lb. germ.)»”. Noi toţi cunoaştem această relatare. Avraam s-a dus şi a ajuns la Muntele Moria. Chiar şi astăzi Muntele Moria este Muntele Templului. Putem citi în tot Vechiul Testament, acolo unde Avraam la jertfit pe Isaac, acolo a fost construit Templul. Toată profeţia Vechiului Testament o regăsim şi în Noul Testament. Aici în vers. 4 este scris – de fapt, ar fi bine să citim toate versetele care sunt în legătură. 28

Citim şi versetul 3: „Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu”. Dumnezeu ne dă îndrumări, El spune ce să facem, apoi El este cu noi, când umblăm pe acest drum prin credinţă, ca să facem ceea ce ne-a poruncit El. Vers. 4 şi 5: „A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. Şi Avraam a zis slugilor sale: «Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi»”. „Şi apoi noi ne vom întoarce la voi”. Avraam trebuia să-l jertfească pe fiul său, ca ardere de tot şi el a crezut în înviere, a mărturisit şi a spus: „şi ne vom întoarce la voi”. Noi toţi putem citi şi v. 6: „Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac...”. Aşa cum Domnul şi Mântuitorul nostru a trebuit să-Şi poarte crucea Lui pe care a fost crucificat, la fel Isaac a dus în spate lemnul care a fost altarul pe care a fost jertfit. În Vechiul Testament nu avem doar nişte prorocii, ci avem exemple din planul de mântuire, care ne arată ce avea să se întâmple în viitor. Şi aşa s-a şi întâmplat. Mai departe, în v. 6b este scris: „...şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: «Tatăl meu!» (lb. germ.)...”. Aici găsim pentru prima dată în Sfânta Scriptură noţiunea de „tatăl meu”. Şi Avraam i-a zis: „Ce este, fiul meu?” „Tatăl meu”, „fiul meu”. „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine!” „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Eu Mi-am găsit plăcerea”. Vers. 7: „Isaac a zis din nou: «Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?»”. Noi toţi cunoaştem ce s-a întâmplat mai departe. Deodată, când fiul a fost adus ca jertfă şi Avraam a ridicat cuţitul ca să jertfească pe fiul său... Să citim din Gen. 22, de la v. 15: „Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis: «Pe 29

Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şiţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei»”. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Şi dacă mergem cu această noţiune în Noul Testament, în Romani cap. 4, acolo ne este spus foarte clar. Fraţi şi surori, citim aceste cuvinte ca să vedem cum Dumnezeu a anunţat dinainte tot planul de mântuire şi cum aceasta s-a şi împlinit în realitate. Din Romani cap. 4, citim de la v. 17: „după cum este scris: «Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.» El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi”. Voi ar trebui să vă închipuiţi situaţia lui Avraam. Pe de o parte el ştia: „eu trebuie să-l jertfesc pe fiul meu”, iar pe de altă parte ştia „Dumnezeu îl va învia din morţi şi noi ne vom întoarce la slugi”. Haideţi s-o citim încă o dată pentru noi, din Romani 4.17: „după cum este scris: «Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.» El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, (pe care L-a crezut)...”. Noi deseori am spus-o: mulţi cred în Dumnezeu, dar Avraam a crezut ceea ce i-a spus Dumnezeu: „în Isaac vor fi binecuvântate toate popoarele”. Avraam a cunoscut făgăduinţa şi a ştiut că Dumnezeu o va împlini chiar dacă va trece prin moartea lui Isaac. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu noi, cu Domnul şi Mântuitorul nostru. El a fost sămânţa făgăduită care trebuia să vină să zdrobească capul şarpelui. Citim în Luca 1, că El va fi Împărat şi va stăpâni în veşnicie. Şi apoi El a spus: „Eu am venit ca Împărat în lumea aceasta ca să mărturisesc despre adevăr”. Şi tot poporul a strigat: „Iată, Împăratul tău vine la tine”. Dar acest Împărat trebuia ca mai întâi să fie născut ca şi copil în lumea aceasta. El trebuia să meargă pe acest drum, batjocorit, El trebuia să-Şi dea viaţa ca jertfă. Abia după aceea va avea loc instaurarea Împărăţiei de o mie de ani care este încă în 30

viitor. În vremea aceea iudeii au zis: „Noi ne-am gândit că El va elibera Israelul, ne va elibera de duşmanii noştri şi-Şi va instaura Împărăţia Lui”. Dumnezeu are un plan de mântuire. Nu se întâmplă nimic aşa cum o dorim noi. Cuvintele au fost scrise, dar El are un plan conform căruia face şi împlineşte totul. De aceea şi este scris că: „Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale” (1 Cor. 15.25). Şi după aceea vine şi sfârşitul: „pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi”. Totul este deja scris şi aşezat în Sfânta Scriptură, într-un mod minunat. Să citim şi în Rom. 4, de la v. 18: „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut...»”. Închipuiţi-vă această încercare deosebit de grea: el să-şi jertfească fiul care i-a fost făgăduit şi după aceea, Avraam, nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, a crezut, a ţinut tare. Credinţa, credinţa i-a devenit o descoperire, el a primit siguranţa credinţei şi a ştiut „când eu îl voi jertfi pe fiul meu, Dumnezeu îl va învia din morţi şi eu mă voi întoarce împreună cu el”. Haideţi să citim mai departe partea doua a versetului 18: „şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese („conform făgăduinţei” – lb. germ.): «Aşa va fi sămânţa ta.»” Citim şi versetele 19 şi 20; acestea sunt nişte mărturii preţioase: „Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani, – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu”. Aleluia! El a dat slavă lui Dumnezeu şi s-a întărit prin credinţa lui fiindcă a dat slavă lui Dumnezeu. Fraţi şi surori, noi suntem copii ai făgăduinţei, indiferent ce cere Dumnezeu de la noi, El va împlini tot ce a spus, El Îşi va împlini tot Cuvântul Său. Nu va lăsa neîmplinită nici măcar una din făgăduinţele Sale. El va împlini fiecare făgăduinţă şi aşa cum este scris în 2 Cor. 1. 20: „...făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, 31

toate în El sunt «Da» şi «Amin», prin noi” 7. Cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte acum prin noi. Iar ultimul Mesaj pe care-l auzim noi, lam primit cu adevărat fără nicio opoziţie, din toată inima noastră şi astfel se descoperă că noi privim la Cel Invizibil ca şi cum L-am vedea. Noi nu ne mai uităm unul la altul, la împrejurări sau la încercări şi probleme. Ca şi Avraam, noi nu ne uităm la trupul îmbătrânit. Noi credem în schimbarea trupurilor noastre, credem fiecare cuvânt aşa cum este scris. Încă două versete din Evrei. Noi vom citi două versete din Evrei cap. 10, şi după aceea doresc să citesc şi din Iacov. Din Evrei 10 doresc să citesc vers. 36 şi 37; Evrei 10.36: „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” – până când plăcerea lui Dumnezeu se odihneşte cu adevărat peste noi, prin harul Său. O spun cinstit: mai există ceva ce faceţi voi, în vieţile voastre, pe care Dumnezeu o condamnă în Cuvântul Său? Eu nu cred aşa ceva. Nu este nevoie să facem o lege nouă. Dumnezeu trăieşte prin noi, El trăieşte fiecare Cuvânt fără ca noi să ne forţăm. Când în noi este viaţa nouă a lui Dumnezeu, noi nu trebuie să facem niciun efort. De exemplu, în natură: un pom se forţează să aducă roade? Viaţa este în el. Eu vin din natură. Totul are viaţă în sine, fiecare sămânţă are viaţa în ea şi viaţa se arată, şi prin această viaţă vine şi rodul. Şi Domnul nostru a spus: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele” (Ioan 15.5). Dumnezeu a avut grijă de tot. Şi noi putem să trăim această viaţă nouă prin harul Său. În Iacov ne-a fost spus ceva foarte important. Citim din Iacov cap. 2, începând cu v. 21: „Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?” Fapta a aparţinut credinţei. Ascultarea a aparţinut de ceea ce i-a poruncit Domnul. Şi noi, de asemenea, suntem copii ascultători ai lui Dumnezeu: noi am crezut, am fost botezaţi, în
7 „Pentru că, oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul şi în El Amin-ul, pentru gloria lui Dumnezeu prin noi” – Biblia Bcureşti, 2001. „Fiindcă toate promisiunile lui Dumnezeu în El sunt «Da» şi în El «Amin», spre gloria lui Dumnezeu prin noi” – Biblia Fidela, Cluj-Napoca 2009.

32

noi nu este nicio împotrivire – aşa cum a fost cu Avraam aşa este şi cu noi. Vers. 22: „Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită”. Avraam ar fi putut să aştepte 100 de zile şi să tot zică: „eu cred”, „eu cred”, „eu cred”. Dar el s-a pus la drum – în următoarea dimineaţă a plecat. El n-a mai tot vorbit despre lucrul acesta, ci a făcut ceea ce i-a poruncit Domnul şi în acest mod credinţa lucra împreună cu fapta lui. Şi Dumnezeu le-a confirmat pe ambele. În vers. 23: „Astfel („doar în acest mod – lb. germ.) s-a împlinit Scriptura care zice: «Avraam a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca neprihănire»; şi el a fost numit «prietenul lui Dumnezeu»”. În Ioan 15.14, Domnul nostru spune: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu”. Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” după ce a împlinit într-un mod ascultător tot ce i-a poruncit Dumnezeu. Acum un cuvânt adresat nouă tuturor, vers. 24: „Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte şi nu numai prin credinţă”. Aici nu este vorba despre faptele legii, ci despre ceea ce este legat cu credinţa, cu ceea ce a poruncit Domnul. Am spus-o de multe ori: dacă în trimiterea misionară Domnul nostru spune: „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit”, atunci botezul în apă aparţine credinţei; nu poţi să le desparţi una de cealaltă fiindcă ele formează o unitate şi prin aceasta noi dovedim că am crezut cu adevărat şi punem voia noastră în voia lui Dumnezeu. Deci, Avraam care a primit făgăduinţa, a fost ascultător, el a făcut tot ce i-a poruncit Dumnezeu şi prin aceasta el a fost socotit neprihănit. Noi de asemenea, nu rămânem în neascultare, ci suntem ascultători întru totul de ceea ce ne-a poruncit Dumnezeu. În Iacov 2.26 citim: „După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă”. Deci, nu doar să vorbim despre Cuvântul descoperit, ci să şi împlinim acest Cuvânt, să devenim împlinitori ai Cuvântului care 33

trăiesc dragostea dumnezeiască şi să fim uniţi cu Domnul şi unul cu altul. Enoh, al şaptelea după Adam, a primit mărturia că este plăcut lui Dumnezeu şi a fost răpit şi n-a mai fost găsit pe acest pământ. Dumnezeu să dăruiască harul Său ca şi noi, care trăim acum în ultima epocă a Bisericii şi ascultăm ultima chemare, ultimul mesaj şi noi să unim credinţa cu fapta. Să nu fim găsiţi în neascultare, ci să rămânem în ascultare şi să facem tot ce ne-a spus Domnul. Enoh a fost un exemplu pentru răpire şi n-a mai fost găsit pe acest pământ. Şi noi, de asemenea, nu vom mai fi găsiţi pe acest pământ. La revenirea Domnului nostru iubit, trupurile noastre muritoare vor fi înviate. Dar nu vă faceţi niciun fel de probleme despre cum va avea loc aceasta. Lăsaţi totul în seama lui Dumnezeu! Acelaşi Dumnezeu care a făcut întregul Univers, care l-a cheamat la existenţă din nimic, a fost doar „tohu” şi „bohu” 8, a fost doar întuneric. N-a fost nimic acolo. Dumnezeu a zis şi s-a făcut. La revenirea Domnului nostru, Cuvântul Lui va fi trimis. Aşa cum am spus-o aseară, El S-a înălţat la cer, cu triumf, cu un strigăt de biruinţă, însoţit de sunete de trâmbiţă. Şi cu acelaşi strigăt de biruinţă, însoţit de trâmbiţa lui Dumnezeu, El va reveni. Cine citeşte atent Apocalipsa 12, va vedea că acolo va avea loc o luptă, o bătălie: arhanghelul Mihail va lupta cu Satan şi-l va arunca pe pământ. Astăzi nu putem intra în aceste detalii, dar vă spun că acest Cuvânt scris ne-a fost descoperit prin harul Său şi noi putem merge de la un verset biblic la altul şi să aşezăm totul. Avraam a fost primul care a crezut că Dumnezeu va învia din morţi. Enoh a fost mutat, răpit. Noi credem ambele lucruri: credem în răpire şi credem că Domnul va învia pe cei morţi. Este scris: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere” (Apoc. 20.6). Acesta este planul minunat de mântuire al Dumnezeului nostru. Iar acum, noi putem să primim toată învăţătura din Cuvânt şi prin Duhul Sfânt ne este descoperit. A Dumnezeului Atotputernic, a
8 fără formă şi gol - n.tr.

34

Dumnezeului credincios să fie toată slava. Vă rog primiţi fiecare Cuvânt prin credinţă şi Dumnezeu vă va descoperi totul, toate legăturile. El ne călăuzeşte prin Duhul Său în tot adevărul. Noi Îl credem pe Dumnezeu şi Domnul Îşi va împlini Cuvântul Său, toate făgăduinţele Sale care mai trebuie să se împlinească, în noi şi cu noi. Ce timp minunat ne-a dăruit Dumnezeu nouă tuturor! Ne-a deschis ochii ca să vedem şi să ascultăm ceea ce spune Bisericilor Duhul. Fiţi dedicaţi lui Dumnezeu pentru timp şi pentru veşnicie! Fiţi siguri şi conştienţi de faptul că la fel de adevărat cum Dumnezeu ne-a chemat afară, la fel de adevărat este că el ne-a rânduit ca noi să fim de faţă la revenirea Domnului nostru Isus, să părăsim pământul acesta şi să fim la Domnul nostru pentru totdeauna. Nu vă îngrijoraţi cum o va face Domnul. El va face totul la timpul Lui potrivit. Doar credeţi-o, primiţi-o şi Domnul va împlini Cuvântul Lui în noi toţi, prin harul Său. Fie ca toţi aceia care sunt noi în mijlocul nostru, să înţeleagă totul, să primească totul şi Dumnezeu să le descopere totul. A Lui, a Domnului nostru credincios să fie lauda şi slava în vecii vecilor. Amin. Haideţi să ne ridicăm şi să-I mulţumim împreună Domnului nostru. Înainte să-I mulţumim, doresc să întreb dacă sunt şi astăzi cereri de rugăciune deosebite care le putem aduce înaintea Domnului. Doar ridicaţi mâinile voastre. De fapt, eu cred că noi toţi ne-am dedicat vieţile noastre Domnului, că am luat decizia noastră. Decizia noastră este fermă: aceea de a merge tot drumul credinţei şi ascultării împreună cu Dumnezeu până când voia bună şi desăvârşită a lui Dumnezeu se poate împlini în vieţile noastre. Noi am fost sfinţiţi în aceasta şi ştim că fără sfinţire nimeni nu Îl va vedea pe Domnul. Noi suntem sfinţiţi în El, Cel care S-a sfinţit pentru noi. „Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr” (Ioan 17.19). Totul s-a întâmplat deja prin sângele legământului cel nou, prin Cuvântul Dumnezeului nostru şi prin puterea Duhului Sfânt. Totul se întâmplă şi acum, în acest ceas de dedicare. Dumnezeu ne-a vorbit fiecăruia în parte prin Cuvântul Său şi Cuvântul Lui va împlini astăzi şi întotdeauna scopul pentru care El l-a trimis. 35

Noi l-am amintit pe Enoh ca un exemplu, l-am amintit şi pe Avraam ca pe un exemplu. Şi suntem mulţumitori lui Dumnezeu că putem trăi în acel timp în care răpirea va avea loc. Casa noastră este acolo sus, unde nu mai ştii nimic despre necaz şi despre durere. Suntem mulţumitori că Domnul nostru a mers ca să ne pregătească locul şi El va reveni ca să ne ia Acasă. El a trimis mesagerul Său şi mesajul Său, chemarea afară are loc. Noi facem parte din rândul acelora pe care El i-a chemat afară. Fie ca toţi, din toată lumea, din toate popoarele, din toate limbile şi din toate naţiunile să recunoască ziua mântuirii şi a harului şi să ştie că această zi se va sfârşi şi va începe ziua Domnului. O, Doamne Dumnezeule Atotputernic Îţi mulţumim pentru marele har pe care Tu ni l-ai dăruit, că putem trăi în acest timp, că Tu vorbeşti cu noi în acest mod minunat, aducând laolaltă Vechiul şi Noul Testament, şi Tu ne-ai unit şi pe noi cu Tine. Iubit Domn, noi stăm pe pământul sfânt al descoperirii. Perdeaua s-a despicat, calea este liberă, chivotul este deschis. Tu vorbeşti cu poporul Tău. Îţi mulţumim că noi am putut să Te înţelegem fiindcă Tu ne-ai deschis înţelegerea pentru Scriptură. Iubit Domn, toate rugăciunile, toate necazurile, Ţi le aducem Ţie şi Te rugăm împreună, dovedeşte-Ţi Cuvântul Tău. Noi credem, credem în Tine, credem în lucrarea de răscumpărare încheiată. Iubit Domn, noi credem toate făgăduinţele şi Îţi mulţumim că putem avea parte de ceea ce faci Tu chiar acum pe pământ. Ţie, Dumnezului Atotputernic, Îţi aducem lauda, cinstea, slava şi adoraţia. Lucrează Tu în noi toţi credinţa şi ascultarea, ca noi toţi să putem rezista înaintea Ta. Bincuvântează turma Ta răscumpărată prin Sânge. Fii Tu cu noi, o, Doamne! Desăvârşeşte lucrarea Ta pentru ziua glorioasă a revenirii Tale. Prin sângele Tău, noi ne vom înfăţişa înaintea Ta fără pată şi fără zbârcitură. Neprihăniţi pe deplin, sfinţiţi în Cuvântul Tău şi în voia Ta, pregătiţi să Te întâmpinăm. Binecuvântează-ne pe toţi, toate familiile şi pe toţi aceia care au probleme. Binecuvântează-i pe toţi şi descoperă-Te ca Acelaşi, ieri, astăzi şi acelaşi în vecii vecilor. 36

Iubit Domn, Îţi mulţumesc din nou pentru că Tu ai dăruit Cuvântul Tău, l-ai descoperit, fiindcă noi putem duce mesajul Tău în toată lumea. Binecuvântează mai presus de înţelegerea noastră. Îţi mulţumim în Numele lui Isus. Aleluia. Amin. Luaţi loc. Noi le vom chema pe surorile noastre, sau poate şi corul mai doreşte să ne cânte o cântare. Eu doresc să mulţumesc şi acelora care parcurg distanţe mari şi vin să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, doresc să le mulţumesc din toată inima mea. În mod deosebit mă gândesc la fratele şi sora Kupfer. Un frate din Lion mi-a spus: „Noi am fi putut să stăm în faţa calculatorului şi să vedem totul pe ecran, dar noi am venit ca să fim de faţă împreună cu voi”. Voi toţi din România, din Slovacia, Italia şi fratele Trabani şi prietenii lui sunt aici. Dumnezeu cheamă afară de pretutindeni. Noi nu venim aici din pricina unui om, ci venim fiindcă Dumnezeu a trimis o foamete ca să ascultăm cuvintele lui Dumnezeu. De aceea noi şi ascultăm cuvintele lui Dumnezeu şi le predicăm tuturor acelora care doresc să le asculte. [...] [Surorile cântă o cântare (...)] Amin. Acum vom asculta încă o cântare. Să vină în faţă corul. Da, da. Laude şi mulţumiri să-I fie aduse Domnului, laude şi mulţumiri Domnului. Ţineţi pasul din toată inima voastră, aveţi parte de ceea ce face Dumnezeu. Aleluia! Cinste Domnului Dumnezeu! Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi tinerii, să-i binecuvânteze pe toţi. Laude şi mulţumiri Lui! [Corul cântă o cântare (...)] Amin. Cerul vorbeşte şi cei de pe pământ au ascultat totul. [Este Psalmul 25]. Mulţumesc frumos! Noi spunem tuturor că, dacă va vrea Dumnezeu şi vom trăi, în primul sfârşit de săptămână din iunie vom fi din nou aici. Noi vă invităm pe toţi la aceste adunări care vor avea loc în primul sfârşit de săptămână. Rugaţi-vă şi pentru mine într-un mod deosebit în rugăciunile voastre. Rugaţi-vă şi pentru fratele Russ, fratele Schmidt, şi pentru toţi fraţii care au parte în vestirea Cuvântului în toată lumea. Dumnezeu să ne dăruiască harul Său, ca noi toţi să înţelegem la fel şi să ajungem la unitatea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, ca Domnul să-Şi poată încheia lucrarea Lui în noi şi cu noi toţi, prin harul Său. 37

Salutaţi-i pe toţi în toate popoarele, în toate limbile şi în toate ţările, salutaţi-i pe toţi fraţii noştri şi pe toate surorile noastre. Domnul să-Şi înalţe Faţa Lui peste noi toţi şi să ne dăruiască pacea şi binecuvântarea Lui şi să fie cu noi toţi! Rugaţi-vă şi pentru noi. Mâine, începând dis-de-dimineaţă, pentru mine începe a 26-a călătorie în Israel, a 21-a călătorie cu grupuri de fraţi. Dumnezeu să ne binecuvânteze acolo. Noi ne vom ruga unii pentru alţii şi Domnul va fi cu noi toţi. Astăzi dorim să-l salutăm pe fratele nostru Pino David din Palermo. Email-ul probabil n-a ajuns şi fratele nostru a fost întristat. Nu este nevoie să fii întristat! Noi avem adevărata dragoste frăţească, pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Căci în dragostea generală este inclusă şi dragostea frăţească. Şi, prin harul Domnului, noi avem dragostea frăţească şi urăm tuturor binecuvântarea lui Dumnezeu, în toată Italia, în toată Europa. Toţi aceia care fac parte din Trupul Domnului se vor uni 9. În fiecare oraş va exista o singură biserică, unită cu Domnul şi fraţii între ei. Nu vor fi grupuri diferite, care nici măcar nu pot să bea o cafea împreună pe acest pământ – ce să mai vorbim despre faptul ca ei să stea la aceeaşi masă la Ospăţul de Nuntă? Închipuirea nu va răpi pe nimeni! Noi trebuie să trăim viaţa Domnului nostru în dragostea divină – restul, toate celelalte lucruri, sunt o minciună religioasă, indiferent unde are loc. În Biblie, se vorbeşte numai fiecărei biserici locale. N-a existat nicio cetate 10 în care să fi fost două, sau trei, sau mai multe biserici. În fiecare cetate exista o singură biserică. Şi dacă noi, acum la sfârşit, trebuie să ne întoarcem la început, atunci şi aici şi în toate popoarele, limbile şi naţiunile şi în toate oraşele va fi în felul acela. Sfârşitul va fi cum a fost începutul. Domnul nostru este Alfa şi Omega. Nu întrebaţi cum se va întâmpla. Dar Scriptura a spus-o că va fi aşa. „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!” (Zah. 4.6).

9 sau: vor fi împreună - n.tr. 10 oraş, localitate - n.tr.

38

Haideţi să ne rugăm. [Şi după aceea toţi cei care doresc să meargă în Israel să vină imediat în birou. Nu după servirea mesei, ci imediat după adunare.] Frate Schmidt vino te rog şi mulţumeşte Domnului. [Fratele Schmidt se roagă (...)] [Se cântă o cântare (..)] Amin. Fiecare să dea mâna fiecăruia. Harul Domnului să fie cu voi toţi! Amin.

Sumar video mai 2012
Ewald Frank
Doamnelor şi domnilor, sunt fratele Frank şi vă vorbesc din Centrul Internaţional de Misiune din Krefeld, Germania. Tocmai am avut un sfârşit de săptămână minunat şi binecuvântat, participarea la adunări a fost foarte bună. Au fost prezenţi oameni din toată Europa, din Canada, SUA şi din diferite părţi ale Africii pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Este minunat să respecţi Cuvântul lui Dumnezeu şi să-ţi fie descoperit şi aşezat în legătura corectă, prin Duhul Sfânt, punând Vechiul şi Noul Testament împreună, nu doar un singur verset, ci fiecare verset care aparţine subiectului despre care vorbim. Am vorbit despre Răpire, despre Enoh, care a primit mărturia că este plăcut Domnului. Am vorbit şi despre Avraam, primul care a crezut în înviere, care trebuia să-l aducă jertfă pe Isaac, fiul său, şi le-a spus slugilor: „Rămâneţi aici, noi ne vom duce să ne închinăm, apoi ne vom întoarce”. El a ştiut că trebuie să-l jertfească pe Isaac, dar era convins că Dumnezeu îl va învia din morţi şi se vor întoarce amândoi. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. El avea promisiunea că prin Isaac toate neamurile vor fi binecuvântate. Apoi am vorbit despre Răpire, despre revenirea Domnului nostru şi despre 1 Tesaloniceni 4, ducându-ne înapoi la Psalmul 47 unde avem exact acelaşi cuvânt. În Psalmul 47.3-5, apoi în 1 Tes. 4. În Psalmul 47.5 citim: „Dumnezeu Se suie cu un strigăt, Domnul Se suie 39

în sunetul trâmbiţei”. Domnul şi Mântuitorul nostru a murit pe crucea de la Golgota, a plătit preţul, apoi S-a înălţat. Prima dată S-a coborât în locurile de jos ale pământului, a luat robia roabă şi sfinţii Vechiului Testament au înviat cu El, conform Matei 27. Punctul principal în acest context este că Dumnezeu S-a înălţat cu un strigăt, Domnul S-a suit în sunetul trâmbiţei. Domnul Se va întoarce exact în acelaşi fel. Cu acel strigăt puternic de biruinţă, Domnul a urcat în slavă, după ce a învins moartea şi iadul, a înviat a treia zi şi S-a înălţat în slavă cu un strigăt de biruinţă şi Se va întoarce cu un strigăt de biruinţă şi cu trâmbiţa. În Noul Testament – şi eu sunt bucuros pentru ambele, Noul şi Vechiul Testament – Domnul nostru Se va întoarce cu un strigăt. Cu acelaşi strigăt de biruinţă cu care Domnul nostru S-a înălţat la cer, El Se va şi întoarce, iar morţii în Hristos vor învia, deoarece El a învins moartea şi iadul. Noi avem cu adevărat o mântuire desăvârşită. De asemenea, El va veni cu sunetul unei trâmbiţe. Acest lucru îl citim în 1 Tes. 4.16: „Căci Domnul însuşi Se va coborî din cer cu un strigăt...”. Acelaşi cuvânt folosit în Psalmul 47 este folosit şi aici. „Domnul însuşi Se va coborî cu un strigăt, cu glasul arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu”. Dragii mei, cât de scump este Cuvântul lui Dumnezeu! El S-a înălţat cu un strigăt de biruinţă şi Se va întoarce cu un strigăt de biruinţă, iar morţii în Hristos vor învia mai întâi, iar noi cei vii vom fi schimbaţi. Următorul punct este în Psalmul 68.18, unde Scriptura spune: „Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi...”. Să privim prima parte a acestui verset: „Teai suit sus, ai luat robia roabă, ai luat în dar oameni ”. Dacă citim în Efeseni 4, ni se spune în v. 7, 8 şi 10... Citesc v. 8: „De aceea este scris: «S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor...»”. Cât de minunat este că oamenii lui Dumnezeu din Noul Testament sau întors la profeţiile din Vechiul Testament şi apoi au aşezat totul conform planului de mântuire. În v. 10 din Efeseni 4 citim: „Cel ce Sa coborât este Acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile”. Slavă Dumnezeului Atotputernic! Răscumpărarea este completă! Biruinţa asupra Satanei, morţii şi 40

iadului... Domnul nostru i-a biruit pe toţi aceşti duşmani şi noi suntem răscumpăraţi. Noi suntem răscumpăraţi. Biruinţa Lui este biruinţa noastră. El a plătit preţul, Şi-a vărsat sângele, ne-a răscumpărat. Răscumpărarea este desăvârşită! Noi aşteptăm doar schimbarea trupurilor noastre care va avea loc la întoarcerea binecuvântatului nostru Domn şi Mântuitor. Iubiţilor, daţi-mi voie să fac un rezumat al lucrurilor pe care am încercat să le spun, pe scurt, astăzi. Dumnezeu ne-a binecuvântat şi ne-a dat respect faţă de Cuvântul Său. Noi respectăm Cuvântul lui Dumnezeu şi înţelegem că mesajul ceasului premerge a doua venire a lui Hristos. 1 Tes. 4 vorbeşte foarte clar despre ce se va întâmpla la revenirea Domnului, deoarece El va veni cu un strigăt, cu acelaşi strigăt cu care S-a înălţat, cu strigătul de biruinţă. Cu acesta Se va întoarce, dar acum noi aducem mesajul înainte ca El să Se întoarcă şi toţi cei care cred mesajul ceasului, cuvântul promis al lui Dumnezeu, fie Maleahi 4, fie Faptele Apostolilor 3 – că Domnul va reaşeza toate lucrurile şi că Hristos rămâne în ceruri până la vremea reaşezării tuturor lucrurilor, fie Matei 17.11: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie”. Prin harul lui Dumnezeu şi, slavă lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, prin adevărata ungere suntem călăuziţi în fiecare cuvânt al lui Dumnezeu şi nu există nicio contradicţie în mesajele fratelui Branham, nu există nicio contradicţie în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă eşti condus de Duhul Sfânt, înţelegi toate lucrurile în mod corect şi le aşezi în legătura potrivită, conform planului de mântuire. Harul Atotputernicului Dumnezeu să fie cu voi! Fiţi binecuvântaţi în Numele sfânt al lui Isus! Amin.

41

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful