STRATEGII DE ÎNVĂȚARE EFICIENTE

CUPRINS: 1. CE SUNT STRATEGIILE DE ÎNVĂȚARE? 2. TIPOLOGIA STRATEGIILOR DE ÎNVĂȚARE.  TIPOLOGIA LUI D. DANSEREAU  TIPOLOGIA LUI C. S. WEINSTEIN ȘI R. E. MAYER  TIPOLOGIA LUI MCKEACHIE  TIPOLOGIA LUI B. J. ZIMMERMAN 3. PREDAREA STRATEGIILOR DE ÎNVĂȚARE. 4. SUGESTII PENTRU DIFERITE METODE DE STUDIU CE POT FI PREDATE ELEVILOR. 5. BIBLIOGRAFIE

. Conceptul de strategie este fundamental în psihologia cognitivă. acțiunile. CE SUNT STRATEGIILE DE ÎNVĂȚARE? Strategia desemnează acțiunile desfășurate de un subiect pentru coordonarea planificată a mijloacelor de care dispune. Atunci când propune o situație de învățare. însușesc. profesorul poate constata că elevii săi desfășoară o multitudine de comportamente care privesc modalitățile în care aceștia selecționează. descoperirea unui concept. Aceste comportamente sunt desemnate prin sintagma strategii de învățare. în vederea atingerii unui scop. recuperarea informațiilor stocate în memorie etc. operațiile cognitive. organizează sau integrează noile cunoștințe. Strategiile sunt extrem de importante și în activitatea de învățare desfășurată de elev. memorarea informațiilor. rezolvarea de probleme. ca manifestări ale activității organizatoare și ale autonomiei unui sistem. Strategiile disponibile pot explica o parte a diferențelor individuale. căci permite interpretarea regularităților comportamentale observate. aceste mijloace sunt cunoștințele. În psihologie.1. Strategiile intervin în numeroase activități cognitive: luarea deciziilor.

ceea ce se observă sunt tehnicile puse în funcțiune. ceea ce este deosebit de important pentru demersul pedagogic. dar pot deveni și automatizate. de la identificarea ideilor principale într-un text. Strategiile învățării iau numeroase forme.  Strategiile nu pot fi observate în mod direct. problema care se pune este aceea ca profesorul să predea. G. Zimmerman (1986). vizibile. Rampillon (1985) definește tehnicile de învățare drept proceduri pe care cei ce învață le pun în acțiune în mod conștient. și să nu le lase pe seama unei învățări implicite. în mod explicit. pe care elevii le activează în situațiile școlare. modificate. L. Unii autori preferă termenul tehnici de învățare. pregătind astfel creșterea autonomiei în învățare a elevului.  Pot fi învățate.  Sunt orientate către o problemă. Legendre (1993) pune în evidență ideea de planificare și le definește ca ansamblul operațiilor și resurselor planificate de către subiect cu scopul de a facilita atingerea obiectivelor într-o situație pedagogică. DANSEREAU . Zimmerman (1997) propune să se rezerve termenul strategie pentru a desemna procesele interioare sau mentale. motivantă. Dansereau (1985) definește strategiile de învățare drept un ansamblu de tehnici sau procese care facilitează achiziția. tocmai pentru a evita confuzia cu strategiile cognitive. iar aceste tehnici implică utilizarea unei strategii. Această diversitate a strategiilor a condus către diferite clasificări care se centrează fie pe achiziția de cunoștințe. D. Ceea ce surprindem din aceste definiții este faptul că strategiile se învață. Printre cele mai cunoscute tipologii ale strategiilor învățării se numără cele propuse de Dansereau (1985). McKeachie. dar și schimburile de experiență derulate cu colegii de clasă îl conduc pe elev către dezvoltarea anumitor strategii de învățare care corespund stilului propriu. Wenden (1987) precizează șase caracteristici definitorii pentru strategiile învățării:  Sunt acțiuni sau tehnici specifice. pentru a fi învățate de elevi. voluntar și metodic pentru a atinge un obiectiv de învățare. TIPOLOGIA STRATEGIILOR DE ÎNVĂȚARE O strategie de învățare poate servi pentru a selecționa mai bine informația. utilizarea procedeelor mnemotehnice. 2. fie pe stăpânirea strategiilor cognitive și a factorilor afectivi implicați în învățare. În spiritul aceleiași preocupări pentru o mai bună definire a strategiilor învățării. Weinstein și Mayer (1986).Definițiile date strategiilor de învățare sunt numeroase și. se delimitează cu destulă greutate de alte tipuri de strategii. uneori. iar termenul tehnică pentru activitățile externe. aceste strategii. A. să le selecționeze pe cele mai eficiente pentru fiecare situație în parte. redactarea unui rezumat și până la relaxarea dinaintea unui examen. iar alții le numesc strategii de studiu.  Pot contribui direct sau indirect la învățare. Aceste strategii. Sfaturile oferite de profesori.  TIPOLOGIA LUI D. Astfel. iar Schmeck (1982) le consideră patternuri ale activităților de procesare a informației pe care individul le aplică când se confruntă cu o situație de învățare. și nu trăsături de personalitate sau de stil cognitiv. iar profesorii trebuie să-i ajute pe elevi să cunoască mai multe strategii de învățare. pentru a stabili conexiuni între diferitele elemente ale materiei sau pentru a face asociații între cunoștințele noi și cele anterioare. Pintrich.  Pot fi utilizate conștient. cum ar fi cele cognitive sau metacognitive. determină o învățare mai eficientă. Susținând importanța strategiilor de învățare pentru reușita școlară a elevului. Lin și Smith (1988). înmagazinarea și utilizarea informațiilor.

Dansereau menționează: repetarea. MAYER . metodică.realizarea unei dispoziții mentale și afective propice studiului (un mediu intern pozitiv. lectura textului și identificarea ideilor principale. precum: identificarea conceptelor-cheie. reprezentarea cunoștințelor sub formă de rețele conceptuale. stabilirea legăturilor între cunoștințe. analiza conceptelor-cheie. dezvoltarea spațiului de referință al lecturii prin conexiuni cu alte informații. R (Recall) – reamintirea datelor lecturii prin procedee specifice (de exemplu. Astfel. evocarea. deducerea. detalierea ideilor principale cu ajutorul informațiilor specifice. regruparea. dezvoltarea informațiilor pe direcțiile principale. controlul emoțiilor negative. corectarea eventualelor erori sau omisiuni. Recall. Expand. organizarea și elaborarea. E. S. pe același material. 2. cunoscută sub acronimul MURDER (Mood. înțelegerea exigențelor sarcinii. Ea poate fi facilitată prin recurgerea la strategii precum: utilizarea imaginilor sau parafrazelor. dezvoltarea cunoștințelor prin autochestionare. Gradul de complexitate a strategiilor primare poate să varieze. R (Review) – revederea. M (Mood) . axat pe utilizarea cunoștințelor. Dansereau (1985) face distincția între două categorii de strategii: strategii primare și strategii de suport. asigurarea dispoziției propice studiului etc. iar cel deal doilea pe recuperarea și utilizarea cunoștințelor. 4. În categoria strategiilor-suport sunt menționate: planificarea timpului de studiu. utilizarea rețelelor conceptuale). 3. Strategiile primare presupun operarea directă asupra materialului de învățat și vizează comprehensiunea. memorarea. Metoda include două niveluri: un nivel este centrat pe comprehensiunea și reținerea informațiilor. verificarea pertinenței răspunsului final. WEINSTEIN ȘI R. a ideilor principale. Dansereau a aplicat strategiile propuse în cadrul unei metode de studiu.Donald F. Ca exemple de strategii primare. În opinia lui Dansereau.  TIPOLOGIA LUI C. Cel de-al doilea nivel al metodei MURDER. un elev ce rezumă cu propriile cuvinte materialul pe care trebuie să-l rețină folosește o strategie destul de simplă. 5. reamintirea materialului fără a se uita pe text. revederea erorilor comise plecând de la testele susținute. aplicarea strategiilor de memorare. reactualizarea și utilizarea informațiilor. se pot utiliza și strategii cu un grad sporit de dificultate. favorabil lecturii). etapa reamintirii este cea mai importantă în cadrul acestui nivel. U (Understand) – lectura textului și identificarea componentelor semnificative ale acestuia. Metoda MURDER 1. dar și a celor mai dificile. Strategiile de suport acționează indirect asupra învățării. Însă. Understand. D (Digest) – sintetizare și rezumare selectivă. revizuirea datelor lecturii prin explorarea globală a ceea ce s-a reținut. Review). automotivarea. presupune strategii precum: stabilirea dispoziției necesare studiului. reamintirea ideilor principale relative la exigențele sarcinii (prin intermediul unei analize și planificări a obiectivelor și a mijloacelor). ele asigurând climatul intern favorabil învățării. însoțite de expuneri sistematice ale ideilor reținute. realizarea de rețele conceptuale. E (Expand) – lărgirea. În cadrul primului nivel intervin următoarele strategii: instalarea unei dispoziții și atitudini mentale favorabile studiului. 6. controlul concentrării atenției. ușor relaxat. Digest.

3. S. planificarea timpului de studiu. reguli. Strategiile de organizare constau în selecția informației și gruparea ei în funcție de diverse categorii și structuri. legarea informațiilor noi de cele deja existente în structura cognitivă. utilizarea procedeelor mnemotehnice. să se autoevalueze și să facă ajustări în funcție de rezultate. Weinstein și R. cât și cele de organizare pot fi utilizate în mod spontan de către elevi abia către vârsta de 10-11 ani. Strategiile de repetare sunt mijloacele utilizate de elevi atunci când li se cere reținerea unor informații factuale de genul: nume. imagini mentale. pe parcursul realizării unei sarcini.C. Atât strategiile de elaborare. identificarea cuvintelor-cheie. strategii de organizare. 4. E. Predarea lor de către profesor îi poate ajuta să le utilizeze la momentul oportun și într-un mod mai eficient. abia către vârsta de 11-12 ani. Strategiile de elaborare constau în stabilirea legăturilor între informații cu scopul de a crea rețele și se realizează prin: analogii. structură ierarhică. tabel de sinteză.  TIPOLOGIA LUI MCKEACHIE McKeachie. A lua note în timp ce citești un text constituie cea mai eficientă strategie de elaborare. numite și strategii de memorare. Pintrich. Mayer (1986) propun un model care clasifică strategiile învățării în cinci categorii: 1. în mod independent. Schematizarea conținutului pe baza relațiilor dintre idei. strategii de control al comprehensiunii. schemă. tehnici de relaxare înaintea unui examen. Elevii mai mici le vor utiliza doar dacă le sunt predate în mod explicit. Lin și Smith (1988) realizează un inventar al strategiilor învățării și le clasifică în trei categorii: . constau în: citirea de mai multe ori cu voce tare. 2. gestiunea stresului. strategii de repetare. sublinierea sau transcrierea informației. Weinstein și Mayer au constatat că elevii încep să utilizeze aceste strategii. Reprezentarea grafică a materialului sub formă de hartă. 5. strategii de elaborare. Organizarea materialului în categorii favorizează retenția informției. întocmirea de liste de termeni sau simboluri. Aceste strategii combină elementele cognitive și afective și includ: tehnici de concentrare a atenției. rezumate. Un material bine organizat este mult mai bine reținut decât un material neorganizat. date. să verifice gradul de înțelegere prin autochestionare. Strategiile de control al comprehensiunii sunt de fapt strategii metacognitive care presupun ca. elevul să gestioneze interacțiunile dintre elementele situației de învățare. Printre strategiile de organizare a materialului se numără:    Realizarea unui cuprins al ideilor principale din materialul învățat. strategii afective. Aceste strategii. Strategiile afective pun accentul pe rolul elevului în crearea și controlul unui mediu de învățare adecvat. asocierea elementelor complexe cu elemente simple.

mnemotehnici.apelarea la ajutorul profesorului. J. TIPOLOGIA LUI B. Strategii cognitive – corespund primelor trei categorii descrise de Weinstein și Mayer. de elaborare și de organizare.ajustarea vitezei lecturii. sistematic și constant atunci când își asumă responsabilitatea învățării (Zimmerman. Zimmerman (1990) strategii de autoreglare. învățarea în grup. identifică ideile principale prin sublinierea și crearea de rețele și diagrame. revizuirea. utilizarea strategiilor de examinare. o strategie de planificare.gruparea cuvintelor conform caracteristicilor lor comune. spunem că el utilizează o strategie de autoreglare. obiectivele care trebuie atinse și strategiile ce pot fi utilizate pentru ducerea ei la îndeplinire. Studiile efectuate de Pintrich și De Groot (1990) asupra adolescenților le-au permis să constate faptul că. J. a-și pune întrebări pentru a verifica dacă a înțeles bine conținutul unui text constituie o strategie de . De exemplu. angajamentul elevului în activitatea de învățare presupune și utilizarea strategiilor numite de B. formulează răspunsuri. respectiv: strategii de repetare (ajută atenția și encodajul): ex. susținerea celorlalți: . rezumă. fără utilizarea concomitentă a strategiilor de autoreglare. subliniază. întrucât permit verificarea și corectarea comportamentului): .metoda cuvintelor cheie. pe bază de legături): . ia notițe. purtarea unui dialog inerior întăritor. 1990). Strategiile de autoreglare sunt strategii mentale pe care elevul le utilizeză în mod conștient. mai exact. tutoratul. În același timp. utilizarea strategiilor de examinare. Strategiile de autoreglare asigură responsabilizarea elevului în actul învățării și îi dezvoltă autonomia. Caracteristicile surprinse în această definiție indică faptul că elevul știe ce trebuie să facă atunci când îndeplinește o anumită sarcină de învățare. fixarea de scopuri. 3.spune cu voce tare. parafrazează. gestiunea efortului: . menținerea unei anumite stări de spirit. a învăța pentru un examen . De exemplu. creează analogii. copiază. focalizarea atenției. strategiile cognitive au un efect redus asupra performanței elevului. 2. Monitorizarea: are loc în cursul execuției sarcinii și constă în a evalua constant pertinența strategiilor utilizate în raport cu obiectivul fixat. strategii de control (pentru înțelegerea materiei și integrarea cunoștințelor anterioare): autoevaluarea. Strategii de gestiune a resurselor – includ: organizarea timpului: .           1. organizarea mediului de studiu: . de întrebări. Strategii metacognitive – care includ: strategii de planificare (permit planificarea utilizării strategiilor și tratamentul informațiilor): . al colegilor. o listă de memorat .stabilirea unui loc de studiu organizat și liniștit. strategii de organizare (permit selecția informației și construirea de legături): .formulare de scopuri. ex. imagini mentale. strategiile de învățare cel mai des invocate sunt cele cognitive: de repetare. mnemotehnici. strategii de elaborare (permit conservarea informațiilor în memoria de lungă durată. o face în mod ordonat și pentru fiecare sarcină care i se propune. dar putem observa acțiunile prin care ele se traduc. ZIMMERMAN Atunci când se vorbește despre achiziția cunoștințelor declarative. recitirea.atribuirea succesului efortului.reproducerea listei. dacă remarcăm faptul că un elev face un plan înainte de trecerea la scrierea unui text. pune întrebări. Strategiile metacognitive utilizate pentru reglarea activității de învățare sunt:   Planificarea: constă în analiza unei sarcini ce urmează să fie rezolvată cu scopul de a stabili: exigențele sarcinii. ia notițe.stabilirea unui orar. Aceste strategii nu sunt observabile în mod direct. strategii de reglare (cresc performanța.

El poate. doi sau individual. să se autorecompenseze la finalul lucrului. să-și aleagă un loc de învățare ordonat. un elev poate decide să recitească unele părți ale unui text pentru a le înțelege mai bine. caracteristicilor individuale. Este important să explicăm elevilor în ce constă strategia aleasă și cum îi va ajuta ea să înțeleagă un text. Rolland Viau (1997) adaugă în această categorie strategiile de autoevaluare care se realizează la finalul unei sarcini de învățare pentru a verifica gradul de îndeplinire a obiectivelor. profesorul trebuie să le explice elevilor că nu există o strategieminune care dă rezultate în orice situație. se pune problema modului în care elevii pot ajunge să stăpânească aceste strategii. În privința resurselor materiale. Chiar dacă este vorba despre strategii de ordin general. strategia trebuie adaptată stilului personal al elevului. să învețe mai . optează pentru o învățare implicită a strategiilor. să-și fixeze obiective pe termen scurt pentru a putea evalua mai rapid pașii parcurși. Strategii motivaționale sunt strategii de autoreglare utilizate de elev pentru a crește sau pentru a menține motivația de realizare a unei activități. În al doilea rând. adică în cadrul cursului și îndeplinind activități specifice acelui curs. în funcție de acest lucru. să-și fixeze provocări. Nu în ultimul rând. Profesorul trebuie să propună elevilor situații-problemă pentru a-i stimula să facă apel în mod spontan la diferite strategii. 3. am putea spune. motivației și cunoștințelor lui anterioare. precum și formularea de solicitări de ajutor către ceilalți (profesori. PREDRAEA STRATEGIILOR DE ÎNVĂȚARE Având în vedere importanța strategiilor de învățare pentru reușita școlară. să-și imagineze rezultatul final. aerisit. singulară. Fiecare elev trebuie să știe în ce condiții este cel mai eficient și. enciclopedii. precum Robert Gagné. elevul trebuie să aleagă acel moment al zilei în care este cel mai eficient. Apoi alegerea lucrului în echipă. materiale audiovizuale). transferul lor în altă situație se va face mult mai ușor dacă au fost exersate în mod repetat și sistematic pe un conținut specific. pentru că cei mai mulți cercetători au arătat că numai predarea și învățarea explicită a acestor strategii pot să-i ajute pe elevi să utilizeze strategiile cele mai adecvate unui anumit conținut și tip de sarcină. liniștit. Să definească strategia și să precizeze utilitatea ei. Unii autori. precum și strategiile de utilizare a acestora. de exemplu. să-și organizeze mediul de învățare. elevul trebuie să cunoască tipurile de documente de care are nevoie pentru rezolvarea sarcinii (dicționare. Simplul fapt de apreda elevilor o strategie nu asigură. Din acest motiv. J. Giasson (1990) propune ca profesorul să parcurgă cinci etape în predarea unei strategii: 1. Atunci când se vorbește despre modul în care profesorul poate să realizeze la clasă predarea strategiilor de învățare. să se convingă de importanța a ceea ce el face pentru viitorul său. alegerea locului de învățare și a resurselor materiale și umane. să-și ajusteze viteza de lectură sau să revadă etapele parcurse în rezolvarea unei probleme. În primul rând. sunt formulate câteva exigențe. Strategiile de gestiune constau în asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea activității de învățare. de exemplu. De exemplu. așa cum este relevat în lucrările lui J. în mod automat. predarea strategiilor trebuie să se facă într-un context natural și autentic. Poziția lui Gagné este. reprezintă strategii de gestiune a resurselor umane. colegi) în caz de nevoie. Pentru fiecare situație trebuie să aleagă strategia sau strategiile care corespund cel mai bine sarcinii de rezolvat. Astfel. Reglarea: este strâns legată de monitorizare pentru că include măsurile luate cu scopul remedierii lacunelor constatate în procesul monitorizării. Aceste strategii presupun: organizarea timpului de lucru. și utilizarea acesteia de către elevi. monitorizare. să-și stabilească ritmul de lucru. Acest principiu exprimă nevoia de contextualizare a învățării. Tardif (1992).

 Învățați să luați note. 5. . cu totul specifică. dar diminuând treptat acest ajutor pe măsură ce elevul progresează. dând dovadă de atenție. Mialaret (1981) definea lectura după o activitate de „descifrare integrativă a unui text. de o concentrare puternică și perseverentă asupra unui text precis și asupra obiectului de gândire corespunzător. indexul. Este important să-i învățăm pe elevi să lucreze și să citească cu creionul în mână. Atunci când o activitate umană nu se desfășoară după un plan deliberat și determinat dinainte.  Citiți în diagonală în mod sistematic pentru a ajunge la esențial. intertitlurile etc. a motivației. evadare sau pentru sporirea bagajului cultural. Metoda de studiu se bazează pe un postulat „voluntarist”: nu ai voie să improvizezi. A lucra cu metodă înseamnă a postula că reușita este o chestiune de voință și de muncă. repere. la protocolul gândirii cu voce tare. cuprinsul. iar cine stăpânește metoda poate domina dificultățile. în majoritatea cazurilor. în acest scop. Metoda nu se circumscrie domeniului teoretic sau activității de învățare. fie că vă aflați într-o librărie sau bibliotecă. Arta de a citi sau despre lectura științifică Problema formării strategiilor de învățare este strâns legată de modul în care elevii sunt învățați să citească. asigurându-se activități intelectuale cât mai eficiente”. O sinteză a ansamblului de operații pe care le presupune lectura știițifică este oferită de Jacqueline Russ (1994) sub titlul „Arta de a citi”:  Aruncați o primă privire cu scop de evaluare. trebuie să stăpânești una câte una dificultățile. organizată. intelectuală și rațională. examinând prefața. înțelegerea textului citit. SUGESTII PENTRU DIFERITE METODE DE STUDIU CE POT FI PREDATE ELEVILOR Metoda de lucru reprezintă un instrument universal cerut de înseși exigențele vieții și ale existenței umane. titlurile.2. G. recurgând. ci și creșterea încrederii în sine. Lectura științifică. reformulând problemele cu propriile cuvinte. Utilizarea de către elevi a strategiilor de învățare are ca efect nu numai facilitarea învățării și îmbunătățirea performanțelor. Elevii trebuie să creadă în utilitatea acestei strategii pentru ca să o folosească. Să interacționeze cu elevii și să-i îndrume spre achiziționarea strategiei. sistematică. în funcție de felul vostru personal de exprimare. Există însă și lectura-exercițiu sau lectura știițifică. Lectura este un proces care poate fi făcut în scop de relaxare. furnizându-i sugestii. întrucât ea se confundă cu întreaga organizare a existenței. Aceasta presupune să-l asistăm pe elev în activitatea de învățare. Profesorul îl va provoca pe elev să aplice strategia și îi va explica care sunt cele mai bune condiții în care ea este eficientă. pentru a putea compara diverse abordări ale aceleiași lucrări. 4. Să favorizeze autonomia elevilor în utilizarea strategiei. supunând conceptele autorului propriei voastre analize. temeinic etc. Profesorul trebuie să explice elevilor cum procedează el pentru a utiliza strategia respectivă.  Faceți fișe despre lucrare. prezența capacității de a evalua și aprecia calitățile unui text. notând referințele cu precizie. A citi fără a lua nici un fel de note înseamnă a da la o parte orice efort veritabil de înțelegere. 4. sortită eșecului. 3.  Nu neglijați grupurile de lectură. Elevul trebuie să ajungă să explice el însuși strategia și să o utilizeze în mod independent ori de câte ori este nevoie. ea este. Metoda de studiu este totodată un instrument de cultură și de libertate spirituală. Să asigure transparența procesului. procedând gradual și ajutat de voință. dar și despre temă sau autor. prin care elevul sau studentul se pregătește pentru examene sau concursuri. Să asigure aplicarea strategiilor. este indisociabil legată de scris.

Această parte se completează ulterior. întrucât constituie un mijloc eficient în conturarea unui stil de studiu. Amintirea (A). la cursuri și seminarii. Citirea propriu-zisă (C). Răsfoire (R). de aceea. la conferințe. Pagina de notițe este structurată pe trei secțiuni:   Secținea 1 – este partea principală. 4. căutarea răspunsurilor la întrebările puse.   Aprofundați. se caută exemple și ilustrări ale . pe care le revedem apoi acasă pentru a reflecta asupra lor. a cuvintelor subliniate în cursul textului. 2. pentru că acest lucru nu este posibil. Etapa a cincea este una a tratamentului integral al textului memorat. o sursă pentru reflecție și utilizare creativă ulterioară. fără să neglijați dificultățile sau problemele apărute în timpul primei lecturi. Acum se revăd ideile principale pentru întregul text. pornindu-se de la aceste titluri. Se recomandă o citire activă. pot fi comentarii. nu vă mulțumiți cu abordare pasivă. dând dovadă de atenție. Etapa a doua constă în citirea atentă a titlurilor și formularea întrebărilor. urmărindu-se identificarea ideilor principale sau a conceptelor-cheie. pentru a ne asigura că am reținut întocmai ideile și că le putem folosi ori de câte ori avem nevoie. A lua notițe Luarea notițelor este una dintre deprinderile elementare de studiu. a schemelor și ilustrațiilor. pentru a-i învăța pe studenți cum să se pregătească pentru examene. A lua notițe nu înseamnă a scrie cuvânt cu cuvânt ceea ce spune vorbitorul. Secțiunea 3 – situată în partea de jos a paginii. Recapitulare (R). Etapa a treia este destinată citirii pe fragmente a textului. legături cu alte informații. Metoda RICAR  O metodă cunoscută și prezentată în mai toate manualele universitare americane. În etapa a patra se vizează reproducerea din memorie a ideilor principale și a răspunsurilor la întrebările puse. în care se notează ideile așa cum sunt prezentate la oră și pe baza sistemului personal de sintetizare. Chestionați întotdeauna cartea sau textul. 1. în faza de lectură și revizuire a notițelor și. Prima etapă constă în formarea unei imagini generale asupra textului printr-o examinare de ansamblu a titlurilor subcapitolelor. marcând eventualele semne de întrebare sau reflecții personale pe marginea textului. 3. în afara cuvintelor-cheie. este metoda RICAR (în engleză SQ3R: Survey-Question-Read-Recit-Review). Luăm notițe în clasă. Putem nota ideile într-o schemă pe care o proiectăm singuri: numerotând ideile principale. Înțelegeți că survolul și aprofundarea sunt cele două fețe ale artei de a citi bine. o metodă care permite reținerea a ceea ce se comunică. 5. ci înseamnă a nota pe scurt ideile principale expuse. situată în dreapta paginii. Se citesc cu atenție concluziile din sumarul prezentat la sfârșitul fiecărui capitol. Căutți răspunsuri la aceste dificultăți. exemple. În această fază se pot face sheme care să cuprindă ideile principale ale fragmentului citit. subliniind sau încercuind conceptele-cheie. se completează schemele și se coroborează unele cu altele. Notițele au caracter personal. Întrebări (I). este consacrată rezumatului. fiecare poate să-și facă propriul sistem de luat notițe. În câteva rânduri se sumarizează ideile din pagină și se integrează într-o structură clarificatoare. Sistemul care s-a impus în luarea notițelor este sistemul Cornell. stabilirea legăturilor cu alte cunoștințe. Secțiunea 2 – este de fapt marginea de 4-5 cm lăsată în stânga paginii pentru consemnarea cuvintelor-cheie. Antrenamentul elevilor în luarea notițelor școlare trebuie să fie o preocupare a educatorilor.

PSIHOLOGIA ÎNVĂŢĂRII. Chiar dacă utilizarea acestei metode presupune o muncă destul de laborioasă. Această metodă de învățare îl determină pe elev să intre în dialog cu textul. 5-BIBLIOGRAFIE 1. când timpul necesar învățării se va reduce simțitor. rezolvă exercițiile și aplicațiile posibile. Este o interacțiune care face materialul mai interesant și mai plin de înțeles. se stabilesc legături cu alte cunoștințe sau cu experiența de viața a elevului.conținutului studiat. beneficiul va fi resimțit în momentul pregătirii examenelor.Dorina Sălăvăstru .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful