Discopatie lombară Evaluarea clinică şi funcţională a coloanei dorsolombare.

Ce este discopatia lombară?
Stadiul cronicizat de boală discală la nivelul coloanei vertebrale lombare este cunoscut sub denumirea se discopatie lombară. Acesta se instalează în general ca urmare a herniei de disc operate sau neoperate, sau ca urmare a afecţiunilordegenerative vertebrale zonale. Discopatoa lombară defineşte o condiţie de suferinţă moderată aproape constantă, cu perioade alternante de acalmie şi puseu dureros accentat însoţită de diminuări funcţionle (limitări ale gradelor de mişcare la nivelul afectat).

Cum se produce discopatia :
Solicitările maxime ale coloanei lombare prin ridicarea greutăţilor în poziţii incorecte (cu spatele flectat sau hiperextensie) solicită la maximum inelul fibros care se poate fisura. Bolnavul simte o durere violentă care-l imobilizează, nemaipermitându-i redresarea coloanei sau mişcări de flexiune, rotaţie sau extensie. În acest moment nucleul pulpos, aflat în stare de tensiune, migrează pe fisurile inelului fibros, provocând iritarea filetelor nervoase marginale, care provoacă durerea violentă. Acesta este primul simptom al deteriorării discului. Dacă după acest moment acut se continuă activitatea, atunci nucleul pulpos

1

ortostatismul. Sub raportul kineticii întregului corp trunchiul joacă un rol mult mai important decât al propriei capacităţi de mişare. şezândul. răsucire stânga-dreapta. precum şi derivatele acestora. Mobilitatea controlată a membrelor ar fi imposibilă fără participarea trunchiului superior la mişcările membrelor superioare şi a trunchiului inferior la mişcările membrelor inferioare precum şi acţiunea lor coordonată în timpul mersului sau în alte mişcări. putând aluneca mai departe. Coloana vertebrală asigură mobilitatea întregului trunchi prin mişcările sale de flexie-extensie. Principalul rol al trunchiului este însă acela de a asigura posturile de bază ale întregului corp : decubit. Anatomia funcţională şi biomecanica coloanei vertebrale : Coloane vertebrală este cel mai important segment al aparetului locomtor deoarece de ea sunt legate toate celelalte segmente ale trunchiuli : capul. iritând rădăcinile nervilor care ies din măduva spinării. poziţia atârnat. centurile (scapulară şi pelviană) iar prin intermediul lor. (mobilitatea) lui.măreşte dimensiunile fisurilor inelului fibros.poziţia pe genunchi. toracele. 2 . Trunchiul asigură aşadar atât statica (stabilirea corpului) cât şi dinamica. îndoire laterală stânga-dreapta. Aceste funcţii sunt asigurate de coloana vertebrală (prin suprapunerea vertebrelor şi muşchii paravertebrali + disc + ligamente) precum şi de masele musculare prorii trunciului. membrele superioare şi inferioare.

cea ce explică cubarea lor lordotică (fiziologică) normală aceste a acestei regiuni. 3 . determinat de rolul pe care îl are la nivelui respectiv. Corpul vertebral privit din profil mai înalt în partea sa anterioară. pe de altă pare miscare (mobilitate). Asupra coloanei vertebrale acţionează nu mai puţin de 730 muşchi cu acţiune directă. Regiunile coloanei vertebrale sunt :  Regiunea cervicală . Din punct de vedere anatomofiziologic şi boiomecanic fiecare segment al coloanei vertebrale este distinct.7 vertebre  Regiunea toracică – 12 vertebre  Regiunea lombară – 5 vertebre  Regiunea sacrococcigiană – 9 -10 vertebre unite între ele. 365 de ligamente şi 739 puncte de origine şi/sau inserţie. 24 discuri intervertebrale. Regiunea sacrococcigiană este rigidă. Regiunea lombară Are cele mai voluminoase vertebre. Numai primele 3 regiuni sunt mobile. au corpul uşor lăţit transversal.Coloana vertebrală este formată din 33-34 segmente osoase având 344 suprafeţe articulare. apofizele spinoase sunt dispuse orizontal iar cele transverse sunt mai mici. vertebrele manifestând o oarecare mobilitate una faţă de alta(mobilitatea coloanei într-o regiune obţinânduse prin însumarea mobilităţii dintre 2 vertebre pe întreaga regiune) şi apoi pe întreaga coloană vertebrală (însumraea mobilităţii tuturori regiunilor). fără vreun grad de mobilitate. dar ele în totalitatea lor asigură pe de o parte susţinerea greutăîii corpului (stabilitate).

„Postura bună” a coloanei nu provoacă dureri sau alte senzaţii de discinfort. nefiind obositoare.Poziţia normală a coloanei vertebrale : Componenta centrală a aparatului locomotor al omului care s-a adaptat relativ recent la ortostatism (poziţia verticală) este coloana vertebrală. Pesoanele hiperreactive şi hiperkinetice au mersul ţanţoş cu capul ridicat semeţ. Deprimaţii şi melancolicii privesc în jos. Fără exagerare se poate spune că poziţia corpului este caracteristică fiecărui individ. Configuraţia statică a spatelui (şi deci a coloanei vertebrale ) poate fi considerată normală dacă ea se menţine un anumit timp fără efort. toracale şi lombare ale coloanei vertebrale. zone de maximă solicitare a discurilor intevertebrale şi a ligamentelor. iar coloana dorsală capătă o corbură accentuată. În acest caz vorbim despre o „postură bună”. conferind în acelaş timp individului o înfăţişare estetică agreabilă. care îşi măreşte 4 . educaţional şi ereditari. Poziţia corului este influenţată de o seamă de factori din care reţinem : factori psihologici. capul este aplcat înainte. Ridicarae corpului la verticală şi mersul biped au determinat o seamă de curburi la nivelul segmentelor cervicale. Un rol importamt pentru reducerea solicitărilor mecanice ale acestor segmente revine muşchilor paravertebrali. Această poziţia agresivă se repercutează asupra musculaturii paravertebrale. oferind în acelaş timp înfăţisarea caracteristică fiecărui individ în parte. iar atunci cănd întid măna cunoscuţilor o străng cu putere. mişcările sunt sacadate şi apăsate. fiind expresia sentimentelor şi stării sale psihice. fără a produce dureri. încât înfăţişarea aminteşte pe indivizii care transportă poveri mari în spare.

îndoit lateral etc. Inspecţia şi în cazul acestui segment inpecţia se va face din ortostatism şi poziţii derivate. 5 . crestele iliace. Se apreciează paralelismul liniilor biclaviculare şi bispinoase (spinele iliace anteroposterioare) rectitudinea posterioară. Se palpează urmatoarele repere:  Reperele osoase ale coloanei vertebrale respectiv spinele şi vârfurile omoplaţilor.cu ajutorul firului cu plumb menţionăndu-se normalitatea şi/sau anormalitatea curburilor dorsale şi lombare.). hipotemie). Evaluarea clinică a discopatiei : Anamneza va furniza date despre : data apariţieai suferinţelor. fosele sacrate. lateral şi spate (aplecat înainte.  Punctele dureroase.tonusul. Palparea Poziţia pacientului – în ortostatism. perpendicularitatea coloanei vertebrale dorso-lombare pe bazin. perioadele de agravare. Creşterea tonusului muscular va putea produce cu timpul oboseala sistemului ligamentar. rotund concav). repercutănduse asupra scheletului şi discurilor intervertebrale. favorizănd dezvoltarea reumatismerol degenerative ale coloanei. tratamente urmate.  Tonusul musculaturii paravertebrelor(contractură. simetria rombului Michaels şi tipul de ţinută (spate rotund. plat. apofizele spinoase. concav. din faţă. factorii favorizanţi.

manevra este denumită „semnul soneriei”. Mobilitatea(bilanţul articular) Cele 24 vertebre(făra osul sacru) se articulează intre ele printr-un sistem articulae dublu : articulaţia discovertebrală(sau articulaţia dintre 2 corpi vertebrali) şi articulaţia apofizelor posterioare. alunecare. îndepărtre-apropiere. pozitivă în patologia vertebrodiscală. torsionare(dreapta-stânga). 6 . Punctele Valleix care corespund zonelor unde se desprind ramurile superficiale din nervul sciatic(paravertebral.  Topografia durerii(topografia zonelor dureroase şi iradierea acestora). Articulaţiile apofizelor posterioare-acestea sunt artrozii şi permit doar mişcări de alunecare(limitate) : alunecări anterioare. capsulă.  Prezenţa nodurilor de miogeloză(nodulii Copermann) şi a punctelor Trigger. precum şi a zonelor paravertebrale L4-L5()dacă se declanşează durere pe membrul inferior. mai ales în regiunea lombară. osteoporoză. cartilaj. Aceste articulaţii au toate componentele articulare : suprafeţe articulare. posterioare. Articulţia discovertebrală ste o amfiatroză perfectă cu 5 grade de mobilitate : flexie-extensie. înclinare laterală (dreapta-stânga). laterale.). în unghiul sacro-vertebral fesier). Palpând coloana vertebrală C-D-L se poate totodată şi percuţia apofiyelor spinoase care sunt dureroase în anumite situaţii patologice(fracturi. tumori etc.

recomandă tehnicile şi metodele de recuperare a mobilităţii. apoi măsoară şi compară datele obţinute. determina gradul de mobilitate. care întotdeauna se compară cu valorile normale de mobilitate. cu acelşi aparat şi de acelaşi testator. Eveluarea mobilităţii se poate face şi cu alte ustensile cum ar fi banda centimetrică sau instrumente sofisticate şi foarte performante care permit aprecieri cu un mare grad de exacticitate cum ar fi sistemele fotometrice care fotografiază(radiografiază) flexia maximă şi extensia maximă.Structura osoasă rigidă dintre cele 2 tipuri de articulaţii obligă la o participare sincronă a lor în timpul mişcării. Este important să obţinem date despre aplitudinea de mişcare deoarece informaţiile sunt edificatoare pentru găsirea şi aprecierea restantului funcţional. cauzele care generează limitarea mişcării. oferă date exacte pentru aprecierea coeficientului funcţionali generali şi ceea ce este cel mai important. mobilitate care prin însumare de la o vertebră la alta. adaptate configuraţiei diferitelor articulaţii. Metoda de apreciere este numită GONIOMETRIE şi pentru măsurare are nevoie de anumite ustensile numite GONIOMETRE. Obiectivizarea măsurătorilor se realizează cu mai multă acurateţe apreciind 7 . dă mobilitatea întregului segment. Condiţia esenţială este ca fotografierea să se facă din acelşi loc. acestea fiind de mai multe tipuri. Evaluarea amplitudinii de mişcare reprezintă începutul evaluării funcţionale. evidenţiază eventualele mişcări „trucate” care perturbă valorile reale ale aplitudinii de mişcare.

Testarea funcţională a mobilităţii coloanei dorso-lombare Aprecierea exctă a mobilităţii acestor 2 segmente se face împreună deoarece este foarte dificilă separarea lor iar lanţul cinematic a lor este practic unul singur. 8 . i se cere să îndoaie trunchiul înainte şi in jos. O apreciere exactă. Atunci când se măsoară in centimetri se măsoara distanţa dintre vârful degetului medius unu şi sol. În ambele tipuri de măsurare nu se poate exclude aportul şoldurilor.separat tipul de mişcare(pasivă sau activă). O altă modalitate de măsurare este aceea în care persoana de testat se află în decubit dorsal cu membrele superioare lângă corp. de mare acurateţe a mobilităţii unuia dintre aceste două segmente s-ar putea face doar prin radiografie. Se numeşte „testul degetsol”. I se cere pacientului să se ridice în şezând şi apoi să se aplece înainte(capul între umeri)cu pieptul pe coapsă. iar cele inferioare extinse din genunchi şi fixate. Se măsoara distanţa dintre vârful degetului medius unu şi haluce. Flexia Flexia normală ajunge până la 80°-90° din care 50° din coloana dorsală şi 40° din cea lombară. mişcarea pasivă fiind întotdeauna mai amplă decît cea activă sau cel puţin egală cu ea. Pacientul aflându-se în ortostasim cu picioarele apropiate şi genunchii intinşi.

Extensia se apreciază a fi de 20°-30°. I se cere persoanei testate să încline corpul lateral şi să atingă cu palma în continuare coapsa. trebie să crească cu pâna la 8-12 centimetri.se porneşte de la poziţia zero şi i se cere persoanei testate să execute extensia. Pacientul afându-se în ortostasim se marchează cu un punct eceste două repere şi se măsoara distanţa dintre ele. Apoi i se cere pacientului să execute flexia trunchiului şi se măsoară din nou aceeaşi distanţă. palmele pe partea laterală a coapselor. Este greu de apreciat deorece intră in acţiune musculatura flexoare care se opune căderii corpului pe spate. Lateralitatea Pornind de la poziţia zero. Se marchează din nou pe coapsă locul unde 9 .O altă măsurare este eceea în care se măsoară(în centimetri) distanţa dintre apofiya spinoasă a vertebrei C7 şi a cea a vertebrei S1. Se marchează pe coapsă locul unde ajunge vârful degetului medius unu al mâinii de aceeaşi parte. Acest test de măsurare se numeşte „testul Schöber”. lateralitatea are o amplitudine de 20°-30°. Ea poate fi apreciată şi în centimetri şi se realizează astfel: persoana testată se află în ortostatism cu membrele superiaore întinse pe lângă corp. Extesnia Pentru testarea extesiei coloanei vertebrale . În mod normal la un adult această distanţă în funcţie de flexibilitatea coloanei vertebrale. Este edificator mai ales în aprecierea mobilităţii colaoanei vertebrale în spondilita anchilozantă. Este important ca genunchi să fie complet extinşi.

I se cere pacientului să rotească triunchiul spre o parte şi se apreciază unghiul format între linia umerilor şi linia bicretă a pelvisului. lungul spinal.intertransversii. Pentru apreciere.75°-105°.60°-80°.Extensia : muşchii iliocostali. pornind din pozţia 0(zero) şi este de 30°-35°. 10 . Rotaţia Mişcarea de rotaţie(sau răsucire) a trunchiului(pe partea dreaptă sau stângă) se face în mod normal.50°-75° . aceste linii sunt paralele.110°-135°. testatorul trebuie să privească mişcarea de sus(la fel ca la aprecierea rotaţiei capului).  Rotaţie(dreapta-stânga) . În poziţia zero. . cea mai bună poziţie este din şezând. Este foarte important ca mişcarea de lateralitate în timpul măsurării să nu se combine cu o mişcare de răsucire a trunchiului. multifizii. În ansamblul ei coloana are următoarele valori de mobilitate :  Flexie . Se măsoară distanţa dintre cele două puncte pe coapsă. În timpul măsurării i se cere pacientului să aibă picoarele uşor despărtate (la lăţimea umerilor) şi genunchii perfect întinşi. deoarece se elimină posibilele mişcări din articulaţiile şoldurilor.  Lateralitate(dreapta-stânga) .ajunge acelaşi deget medius unu.  Extensie . Pentru testare. În segmentul dorsolombar mişcările sunt realizate după cum urmează : .Flexie : muşchiul drept abdominal şi iliopsoas. interspinalii.

2008. C. Mirela Dan. Durerea lombară şi sciatica. Editura Universităţii din Ordea. 2007. Evaluarea bolnavilor în afecţiunile reumatice degenerative ale coloanei vertebrale. Bucureşti. • Pr. psoasul. 1975. CFM Daniela Marinescu. Evaluare şi recuperare kinetică în Reumatologie. • Vasile Marcu. Veleanu. Editura Universităţii din Ordea. • N. Elian. Editura Universităţii din Ordea. • Gheorghe Moraru. Vasile Pâncotan .Înclinarea laterală (stânga-dreapta) : muşchii pătratul lombelor.. Editura Gemma. muşhii din sistemul transversospinos prin contracţie unilaterală. intertransversalii. Dr. Bibliografie : • Kinetoterapie/Physiotherapy. Prevenirea şi tratarea bolilor reumatice. 2005. Vasile Pâncotan. Editura Falca.Vasile Marcu. 11 .Rotaţia (stânga-dreapta) : muşchii marele şi micul oblic abdominal şi intercostali. ajutaţi de sistemul muscular spinotransvers al şanţurilor vertebrale. .

12 .

13 .

14 .

15 .

16 .