You are on page 1of 2

DESPRE DOLIU

Doliul si reactiile normale dupa pierderea cuiva drag


Dupa pierderea (moartea si nu numai) cuiva drag exista un proces intreg care ajuta persoanele ramase sa faca fata, sa integreze pierderea si sa se reorienteze, in timp, spre viitor. Acest proces este numit doliu si nu se refera la purtarea de haine negre sau la o durata fixa de timp. Este mai degraba un proces natural, care este trait diferit de fiecare persoana, existand totusi reactii comune, considerate (pana la un punct) normale si sanatoase. In cartea sa despre terapia persoanelor in doliu, William Worden imparte aceste reactii pe mai multe categorii: Tristete Furie Anxietate Vinovatie Senzatii fizice Gol in stomac Nod in gat Nod in piept Neputinta Apatie Tanjire Soc Amorteala sentimentala Emancipare Usurare

Hipersensibilitate la zgomot

O senzatie de depersonalizare, in care lucrurile nu mai par reale Slabiciune in muschi Gura uscata

Dificultati in respiratie (respiratie mai scurta, senzatia de lipsa de aer)

Ganduri Neincredere (numita si negare, reprezinta gandul ca ceea ce se intampla nu este real) Confuzie, uitare, dificultate in concentrare Senzatia ca persoana este inca prin preajma Preocupari intense, ganduri repetitive legate de persoana pierduta

Semi-halucinatii de exemplu, impresia ca am vazut acea persoana pe strada

Comportamente Tulburari ale somnului in doliul normal, acestea se regleaza in timp. Ele pot acoperi temeri diferite (de ex. Teama de a visa, de a ramane singur etc). Tulburari in alimentatie crestere in apetit sau, mai frecvent scaderea apetitului.

A fi cu capul in nori - o persoana poate plati cumparaturile si sa le uite in magazin, poate veni acasa cu autobuzul uitand ca a plecat cu masina personala. Retragere sociala retragere concreta din interactiunile sociale sau, mai subtil, prin a nu mai fi interesat de stiri, ziare, evenimente. Vise legate de persoana disparuta care pot avea scopuri diferite si sa fie traite ca placute sau foarte stresante Evitarea lucrurilor care amintesc de persoana pierduta de multe ori este un indicator al unei relatii ambivalente. Oftatul se intalneste frecvent si poate fi legat de senzatia fizica de lipsa de aer. Hiperactivitate agitatie care este linistita, descarcata prin tot felul de activitati. Aceasta reactie o intalnim frecvent la vaduvele care se ocupa de toate treburile legate de inmormantare, de parastasele de dupa si este unul dintre efectele terapeutice al obiceiurilor religioase legate de moartea cuiva.

Plansul lacrimile detensioneaza stresul emotional iar plansul este unul dintre cele mai eficiente moduri de descarcare a tristetii. Amintirea sau pretuirea lucrurilor care amintesc de persoana pierduta.

Toate acestea sunt, dupa cum spuneam, reactii normale la pierderea cuiva drag. Atunci cand procesul de doliu ramane blocat (de exemplu, unele dintre aceste reactii au aceeasi intensitate multi ani dupa momentul pierderii) spunem ca este un doliu complicat. Pot exista mai multi factori care sa determine complicarea procesului de doliu si cred ca ar fi util sa ne referim in mod special la cei sociali: Unul dintre lucrurile care complica procesul de adaptare la pierderea cuiva apare atunci cand evenimentul este trecut sub tacere, este ceva despre care nu se discuta cum este adeseori cazul in familiile persoanelor care s-au sinucis; O varianta a factorului precedent este intalnita atunci cand persoele ce traiesc doliul (sau cei din jurul lor) se comporta de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Pierderea este negata, dar asta nu inseamna ca ea dispare. Un exemplu pentru acest caz sunt uneori pierderile de sarcina care nu sunt traite ca pierderi, ci ignorate sau diminuate in importanta. Un sistem de suport format din oameni care au cunoscut si persoana disparuta, si pe cea care poarta doliul este foarte important pentru un proces sanatos. Sustinerea primita de la familie, prieteni este esentiala si implica o atitudine de acceptare a trairilor de mai sus, normale pentru un proces de trecere peste o pierdere. Este deci foarte util sa acceptam tristetea, disperarea, furia, cosmarurile persoanei care a suferit pierderea, chiar daca ne este greu sa o vedem asa. Sunt stari naturale si fac parte dintr-un proces sanatos de trecere peste pierdere. Negandu-le, se poate complica doliul prin oferirea senzatiei ca persoana care sufera pierderea este neinteleasa, neacceptata asa cum e si singura.