INFLAŢIA ŞI POLITICI ANTIINFLAŢIONISTE

1

CUPRINS
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Inflaţia. Concept şi instrumente de măsurare……………….3 Factorii determinanţi şi cauzele inflaţiei…………………….5 Tipuri de inflaţie. Criterii de clasificare……………………..6 Efectele (costurile inflaţiei)…………………………………...9 Politici şi măsuri antiinflaţioniste…………………………...10 Ţintirea directă a inflaţiei…………………………………...12 Selecţie de grafice……………………………………………17 BIBLIOGRAFIE…………………………………………….21

2

Inflaţia reprezintă o creştere a rezervelor băneşti sau a veniturilor. Dacă şomajul apare când există o cerere excesivă de bani. Bucureşti. în care ‚prea mulţi bani aleargă după prea puţine lucruri”. adică prin preţuri din care au fost scăzute impozitele şi/sau este reversibilă. se manifestă ca „fenomen bănesc”. Anterior.E. Editura Economică. Inflaţia este o stare de generalizare a excesului de cerere. 4. p.„ Inflaţia este acea formă de impozitare care poate fi impusă fără legiferare. Mihai Popescu. Parkin definesc inflaţia ca fiind „fenomenul de creştere continuă a preţurilor sau de depreciere continuă a valorii banilor”.201 3 . nu sporeşte gradul de ocupare a forţei de muncă şi nici producţia reală. sociale şi politice. iar puterea de cumpărare a unei unităţi monetare scade. M. Frisch în lucrarea sa. Acest lucru se exprimă în termeni monetari prin faptul că preţurile bunurilor şi serviciilor cresc. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. D. D. Carmen Boghean. este mai rapidă decât o aşa-numită „rată inofensivă”. În literatura de specialitate. A. teorii şi politici economice. p. Inflaţia reprezintă o creştere a nivelului preţurilor având şi următoarele caracteristici sau condiţii adiţionale: este anticipată de precizie. Inflaţia reprezintă o scădere a valorii banilor în raport cu alte monede.” Milton Friedman Fenomenul inflaţionist s-a făcut simţit în viaţa oamenilor încă de la începuturi sub diverse forme. în 1963. 1 2 Alexandru Ţugui. măsurată prin cursurile de schimb valutar ori prin preţul aurului sau indicată de un exces de cerere pentru aur sau pentru valută la cursurile oficiale. şi anume: 1. Laidler şi M. 2. duce (prin creşterea costurilor) la noi creşteri de preţuri. care au afectat într-o mare măsură bunul mers al vieţii economice.Concepte fundamentale. Bronfenbrener şi F. 1 Studiul ştiinţific asupra fenomenului inflaţionist a fost realizat mult după ce procesul deprecierii banilor şi al creşterii preţurilor s-a instalat în societate. se măsoară prin preţuri nete. prin această trăsătură esenţială.W. dimpotivă. inflaţia se defineşte ca fiind o creştere generalizată a preţurilor în condiţiile în care puterea de cumpărare a actorilor pe piaţă scade. Liviu Scutariu.9 Carmen Năstase. În 1975.de creştere generalizată a preţurilor. 3. Concept şi instrumente de măsurare. 2000. De la începuturile manifestării sale şi până în zilele noastre. Inflaţia. INFLAŢIA-Concepte. inflaţia este indusă. fie în sumă totală. Macroeconomie. Holzman prezentaseră patru definiţii preluate de H. 2008. fenomenul numit inflaţie s-a definit. cantitatea de bani (fizici şi de cont) creşte.J. sub raportul conţinutului şi formei de manifestare. de un exces al ofertei de monedă. fie pe cap de locuitor.2 1.

 creşterea preţurilor trebuie să fie permanentă. ea este expresia unui dezechilibru dintre banii depreciaţi şi nevoile circulaţiei bunurilor economice. Editura Economică.64 4 . Curs de MACROECONOMIE ŞI POLITICI MACROECONOMICE. fiecare din ele scoţând în evidenţă atât aspecte diferite. acela că inflaţia se face cunoscută prin bani şi prin preţ la nivelul consumatorului şi prin dezechilibre cronice la nivel macroeconomic. Dar nu orice creştere a preţurilor este sinonimă cu inflaţia. deoarece:  este vorba de o creştere puternică. dar într-un ritm mai lent). anormală foarte puternică a preţurilor. permanentă. p. Acest lucru este important pentru că de indicatorii folosiţi ne putem forma o imagine asupra mărimii inflaţiei şi asupra trendului acesteia care poate fi crescător. Inflaţia contemporană constă în deprecierea banilor de hârtie şi a banilor de credit. la un raport de stabilitate socotit normal. Dezinflaţia reprezintă un proces de reducere durabilă. şi anume. În prezent inflaţia este măsurată (adesea doar apreciată) prin următorii indici şi coeficienţi: 3 4 Alexandru Ţugui.  identificarea principalelor „victime”.12 Carmen Năstase. teorii şi politici economice. Măsurarea inflaţiei are ca scop:  estimarea ratei medii a inflaţiei. Se raportează creşterea la un sistem de referinţă. cumulativă şi generalizată a preţului Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social. descrescător sau stabil. Deflaţia reprezintă procesul monetaro-material ce se caracterizează prin reducerea pe termen lung a nivelului preţurilor. Una dintre cele mai dificile probleme pe care economiştii trebuie să o rezolve este măsurarea adevăratelor dimensiuni ale inflaţiei.4 Natura inflaţiei contemporane poate fi evidenţiată şi prin compararea procesului respectiv cu cel al deflaţiei şi cu cel al dezinflaţiei. p. 2007.3 Inflaţia reprezintă un dezechilibru macroeconomic monetaro-real reflectat prin următoarele aspecte: 1) creşterea masei monetare din circulaţie peste nevoile economice. Bucureşti. controlată şi autoîntreţinută a ratei de creştere a nivelului general al preţului (preţurile continuă să crească.Aceste definiţii acoperă majoritatea aspectelor inflaţiei. 2) deprecierea monetară (scăderea puterii de cumpărare a banilor) 3) creşterea anormală. reducere datorată unui ansamblu de măsuri care vizează restrângerea cererii nominale pentru a diminua presiunile asupra creşterilor preţurilor. 2000. care se exprimă prin creşterea generalizată a preţurilor şi prin lipsa de încredere a agenţilor economici în moneda existentă. INFLAŢIA-Concepte.  creşterea preţurilor se produce neuniform şi nu afectează în aceeaşi măsură toate bunurile şi serviciile. cât şi un aspect comun.

Pornind de la această cauză. 2008. deoarece statul măreşte cheltuielile la cererea acesteia. Se raportează PIB socotit în preţurile perioadei curente la acelaşi indicator calculat în preţurile perioadei de bază. De fiecare dată când economia intră în recesiune. Dacă guvernul creşte cheltuielile publice pentru a crea locuri de muncă. Bucureşti. modificarea puterii de cumpărare a banilor. 5 Carmen Năstase. Pentru că impozitele nu pot să crească. se consideră drept cauză imediată a inflaţiei dezechilibrul pe care îl marchează inflaţia. indicele costului vieţii. adică de a creşte cheltuielile publice fără a creşte impozitele.204-205 5 . Milton Friedman face o distincţie între cauzele imediate şi cauzele pe termen lung ale inflaţiei. în unele ţări. Editura Didactică şi Pedagogică. VN) de către masa monetară existentă în circulaţie şi care este disponibilă spre a fi cheltuită. indicele preţurilor de consum. apare inflaţia. iar şomajul creşte. se spune că guvernul trebuie să facva.• • • • • • indicele general al preţurilor sau deflatorul PIB (PNB). Cea de-a treia cauză în opinia lui Friedman este politica greşită a Băncii Centrale. p. care a dat naştere politicii cu acelaşi nume. în alte ţări. Se poate calcula un indice general de creştere a preţurilor care să ne dea măsura inflaţiei pe întreaga economie. Se poate constata că. PIB. devansarea creşterii indicatorilor macroeconomici rezultativi (PNB. între masa monetară excedentară în comparaţie cu volumul bunurilor şi serviciilor destinate pieţei. se emite monedă pentru acoperirea deficitului bugetar. Carmen Boghean. o anumită cauză a jucat rolul principal în declanşarea unei inflaţii puternice autoîntreţinute. reflectă concepţia monetaristă cu privire la inflaţie: Prima cauză este dorinţa guvernului de a cheltui mai mult decât încasează. deci fără a beneficia de venituri suplimentare. Mihai Popescu. Macroeconomie. Liviu Scutariu. PIB p1 PIB p 0 100 Factorii determinanţi şi cauzele inflaţiei. Astfel Banca Centrală în dorinţa de a menţine rata dobânzii în anumite limite. Răspunsul dat de Friedman cu privire la creşterea masei monetare în circulaţie. inflaţie care ajunge să mărească dobânzile mai mult decât dacă nu s-ar fi apelat la emisiunea monetară. Creşterea dobânzilor descurajează investiţiile private. PN. Pe termen scurt. o asemenea cauză nu a influenţat procesul în cauză. în timp ce.5 I PIB = 2. evoluţia masei monetare şi a vitezei de rotaţie a monedelor. A. ar putea fi acuzat populaţia de inflaţie. Cauzele şi factorii inflaţiei se individualizează în maniere diferite pe ţări şi grupe de ţări. măreşte masa monetară şi provoacă inflaţie. A doua cauză a inflaţiei este dorinţa guvernului de a reduce şomajul şi a atinge „ocuparea deplină”.Concepte fundamentale.

combustibil şi energie duce la apariţia inflaţiei importate.6 Cu siguranţă este greu de epuizat toate cauzele inflaţiei. a productivităţii factorilor de producţie şi/sau ratei profitului sunt considerate de economiştii neokeynesişti cauze ale inflaţiei. p. într-un râu. h) Modificările specifice ale salariului nominal. K. d) Creşterea substanţială a creditului determină inflaţia prin credit. g) Variaţia salariului nominal este considerată de economistul american J. aşa cum aprecia Michel Didier „a căuta vinovatul pentru inflaţie seamănă puţin cu a întreba care este. precum şi modul în care se reflectă în gândirea economică modernă şi contemporană obligă la stabilirea clară a acestora precum şi forma de inflaţie generată de fiecare dintre aceste cauze: a) Creşterea masei monetare prin emisiune excesivă de semne băneşti generează inflaţia prin bani. dar se impune a explica care este mecanismul de declanşare şi desfăşurare a inflaţiei în funcţie de cauzele şi legăturile care există între aceste cauze şi formele de inflaţie generate de ele. Creşterea datorată îmbunătăţirii procesului tehnologic nu duce la inflaţie.pâinea ale cărei preţuri au un impact important asupra inflaţiei). varietatea şi eterogenitatea lor.208-209 6 . 6 Idem. f) Cauzele care se află în afara pieţei duc la apariţia inflaţiei structurale. Nu orice creştere a costurilor duce însă la inflaţie. picătura de apă care le împinge pe celelalte”. Principalii factori de influenţă asupra evoluţiei inflaţiei în România:  Evoluţia preţurilor produselor agro-alimentare. în sensul că sporirea veniturilor nu este compensată de o creştere a producţiei de mărfuri obiectuale şi nonobiectuale a cărei urmare este inflaţia prin ofertă.iar reducerea acestora antrenează reducerea venitului. Cauzele declanşării şi desfăşurării inflaţiei sunt numeroase. Aceştia departajează cauzelel inflaţiei în raport cu timpul: inflaţia pe termen scurt şi inflaţia pe termen lung. c) Insuficienţa ofertei. fenomen cunoscut sub numele de efect de avicţiune. i) Creşterea preţurilor internaţionale la materii prime. Galbraith o cauză a inflaţiei care duce la creşterea costurilor salariale şi la apariţia inflaţiei prin salarii. b) Excesul de cerere solvabilă are ca efect inflaţia prin cerere.  Evoluţia preţului ţiţeiului. e) Creşterea costurilor care duce la creşterea preţurilor determină inflaţia prin costuri.  Evoluţia cursului de schimb.  Evoluţia preţurilor produselor alimentare la produsele de bază (ex.

Concepte fundamentale. energie termică. 1996. Inflaţia se poate măsura fie la modul absolut. îmbogăţirea conjuncturală a anumitor grupuri sociale sau schimbări bruşte şi esenţiale ale anticipărilor privind preţurile. Casa de editură „SARMIS”. Mihai Popescu. gaze naturale. scăderea bruscă şi masivă a ofertei / producţiei etc. Inflaţia este un fenomen cumulativ în sensul că o creştere prezentă a preţurilor se adaugă unei creşteri anterioare. a excedentelor balanţei de plăţi. energie electrică. p. apă. Aceasta apare în fapt drept principala cauză a inflaţiei • 7 Carmen Năstase.214-215 8 9 Carmen Năstase.7 3. Editura Didactică şi Pedagogică. respectiv schimbări în structura cererii neacoperite de mutaţii corespunzătoare şi imediate în structura ofertei / producţiei (ca urmare a unor grave dezechilibre existente în economie. etc. Adică. A. p.269 7 . Cererea globală (de consum şi de investiţii) nu depinde numai de factori economici ci şi de factori social-politici. respectiv creşterea înclinaţiei spre consum inclusiv prin detezaurizare (populaţia recurge la cheltuirea economiilor anterioare).65 Teodor Roşca.8 a) Din punct de vedere al cauzelor care determină inflaţia se pot delimita: inflaţia prin cerere.). constituindu-se într-un punct de plecare pentru o nouă creştere.9 Inflaţia prin cerere este acea formă a infaţiei care este determinată de sporirea cererii agregate. inflaţia prin costuri. Curs de MACROECONOMIE ŞI POLITICI MACROECONOMICE. lipsa resurselor. fie la modul relativ. Evoluţia preţurilor reglementate cu impact direct asupra consumului populaţiei (ex. cererea de consum depinde şi de nivelul de cultură şi civilizaţie. Cluj-Napoca. Criterii de clasificare. reorientarea structurii cererii de consum etc. Liviu Scutariu. Principalele cauze ale inflaţiei prin cerere: • Scăderea înclinaţiei spre economisire. 2008. a creşterilor de venit. cerere ce este determinată la rândul ei de creşterea veniturilor băneşti ale populaţiei. veniturile sau remunerarea economiilor. Incapacitatea aparatului productiv de a răspunde cererii.)  Evoluţia produselor care compun inflaţia de bază. Tipuri de inflaţie. Aceasta poate avea la bază modificarea relativă a sistemului de preţuri (modificare nu neapărat de natură inflaţionistă). p. Carmen Boghean. Macroeconomie. Bucureşti. insuficienţa capacităţilor de producţie. care depind la rândul lor de situaţia economică şi social-politică a ţării. în care creşterea cererii globale are la bază o majorare a ofertei de monedă (a creaţiei monetare) datorită creşterii creditelor în economie. 2007.  Inflaţia prin cerere îşi are izvorul în dezechilibrul între cerere şi ofertă. Monedă şi credit. după teoria” bulgărelui de zăpadă”. inflaţia importată şi inflaţia structurală.

pentru a diminua costurile totale. Deoarece salariile reprezintă un element al costului. De asemenea cu cât cererea pentru bunurile importate este mai inelastică. ∼ Circulaţia liberă a capitalurilor între ţări etc. 11 Inflaţia prin costuri (prin ofertă) apare în situaţia în care costurile de producţie cresc independent de cererea agregată.10  Inflaţia prin costuri se caracterizează prin faptul că apare ca urmare a măririi costurilor pentru intrările din economie (creştere datorată pretenţiilor salariale sau anumite situaţii conjucturale la preţurile materiilor prime.prin cerere. • Creşterea preţurilor la materiile prime şi la energie determină creşterea costurilor totale şi a preţurilor. 10 Carmen Năstase. care duc la creşterea preţurilor ca urmare a preţurilor de import. p.). cu atât impactul asupra inflaţiei interne va fi mai mare. ele vor răspunde parţial prin creşterea preţului de vânzare şi parţial prin reducerea volumului activităţii. 12 Inflaţia importată pătrunde pe următoarele căi: ∼ Importurile de produse şi îndeosebi de materii prime. 2000.42 12 Carmen Năstase. apare spirala preţ – salariu (susţinută de negocierile cu sindicatele) şi tendinţa de transfer al acestor influenţe ale costurilor către consumatorul final sau partenerul din aval. energiei. A. diminuarea ofertei va antrena creşterea preţurilor. teorii şi politici economice. fără a putea fi anticipată această evoluţie. Dacă agenţii economici se confruntă cu o inflaţie prin costuri. majorarea salariilor de sindicat determină ulterior creşterea salariilor şi celorlalţi salariaţi (care nu sunt membri ai marilor sindicate). Bucureşti. consumatorul şi partenerii din aval / amonte acceptă în fapt creşterea preţurilor. etc. Liviu Scutariu.  Inflaţia importată presupune faptul că odată cu creşterea preţurilor materiilor prime şi bunurilor finale importate va avea loc concomitent şi creşterea preţurilor interne. sau preponderent prin cantităţi. Macroeconomie. p. 2008. p.Concepte fundamentale. În condiţiile în care cererea este constantă. Editura Didactică şi Pedagogică.Concepte fundamentale. Bucureşti. Carmen Boghean.219-225 8 . Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Economică. Liviu Scutariu. Mihai Popescu. Principalele cauze care determină apariţia inflaţiei prin costuri sunt: • Creşterea salariilor nominale: sub presiunea marilor sindicate. Astfel. A. 2008. ci numai prin preţ. Macroeconomie. INFLAŢIA-Concepte. Situaţia căpătând caracter de generalizare la scara întregii economii.221-223 11 Alexandru Ţugui. pentru că într-o atare situaţie reglarea cererii şi a ofertei nu se mai poate face prin cantităţi. Carmen Boghean. Bucureşti. Mihai Popescu. ∼ Variaţia cursurilor de schimb. Impactul asupra creşterii preţurilor este cu atât mai mare cu cât ponderea bunurilor importate (sau a bunurilor autohtone ce folosesc materii prime importate) în oferta totală este mai mare. firmele vor fi obligate să reducă nivelul output-ului lor oferit pieţei.

13 Teodor Roşca. fiind însă un criteriu de performanţă pentru ţările slab dezvoltate şi pentru cele în tranziţie. rata medie a dobânzii creşte vertiginos. putând conduce chiar la dublarea preţurilor în decurs de un an (deci creşteri de 100%). viteza de rotaţie a banilor se accelerează. Inflaţia structurală determinată de dispariţia mecanismelor obiective de reglare a economiei şi introducerea unor mecanisme subiective în politica economică. Această formă de inflaţie este sursa unor ample dezechilibre în economie. în general. Cluj-Napoca. Agenţii economici au tendinţa de a încheia contracte pe termen lung. iar ca regulă generală productivitatea factorului muncă depăşeşte creşterea salariilor este o formă a inflaţiei care permite creşterea economică neinflaţionistă şi este specifică ţărilor foarte dezvoltate. fiind convinşi că preţurile bunurilor pe care le vând şi le cumpără vor cunoaşte evoluţii previzibile şi moderate. Evoluţia economiei devine preocupantă pentru toate categoriile de agenţi economici. o parte din economii sunt sustrase investiţiilor productive şi orientate spre operaţiuni speculative. În condiţiile acestei forme de inflaţie se manifestă o mare încredere în monedă. În asemenea situaţie moneda naţională cunoaşte o rapidă scădere a puterii de cumpărare. Casa de editură „SARMIS”.  Inflaţia galopantă (cu două cifre). Eliminarea efectelor generate reclamă eforturi financiare mari.13 b) După locul şi modul de manifestare:  Inflaţie a abundenţei . prin susţinerea unor sectoare.această formă a inflaţiei este caracteristică ţărilor dezvoltate având la origine îndeosebi cauze monetare. printr-o dezvoltare prea rapidă a economiei.  c) După intensitatea cu care se manifestă procesul inflaţionist:  Inflaţie târâtoare (latentă) – exprimată printr-un ritm mediu anual de creştere a preţurilor de consum de până la 3%. printr-o rigiditate a economiei. caracteristică unor creşteri de preţuri de peste 15% anual şi care este specifică. Aceasta se manifestă. Monedă şi credit. p. care apare atunci când creşterea economică vizează utilizarea deplină a forţei de muncă şi a capacităţilor de producţie. Inflaţie a penuriei . Acest fenomen presupune existenţa în circulaţie a unei cantităţi prea mari de bani în raport cu o cantitate mare de bunuri şi servicii. pe de o parte. În ţările dezvoltate se manifestă doar episodic.această formă este caracteristică ţărilor slab dezvoltate.  Inflaţia deschisă (moderată).269-270 9 . iar pe de altă parte. ţărilor dezvoltate şi doar sporadic în ţările dezvoltate. 1996. caracterizată printr-o creştere generalizată a preţurilor de 5-10% anual. surplusul de bani apare la o cantitate mică de bunuri şi sevicii. Inflaţia penuriei presupune existenţa unei cantităţi insuficiente a ofertei.

În acest mod. Este vorba.226-227 10 . proces ce afectează diferit şi inegal agenţii economici. Inflaţia redistribuie avuţiile existente şi schimbă sensurile utilizării lor. În condiţiile unei deprecieri inflaţioniste a banilor – egală sau mai mare decât rata dobânzii – cei care îşi desfăşoară activitatea cu resurse împrumutate ajung să folosească creditele în mod gratuit. procesul antrenează fuga de lichidităţi şi preferinţa exagerată pentru plasamente în bunuri durabile neproductive. după ce s-a încasat un beneficiu real. Acest efect se manifestă doar în termeni reali. în primul rând. acestea fiind rezultatul unor schimbări radicale în viaţa economică şi politică a unei ţări. pozitive. peste care nu se poate trece cel puţin un an. deoarece nominal are loc o creştere a cantităţii de bani la populaţie. Carmen Boghean. efecte. în general. Hiperinflaţia viciază corelaţiile dintre preţurile diferitelor mărfuri. Restituirea creditelor se face în bani devalorizaţi. Inflaţia deblochează (sau poate debloca) mecanismul economic. Mihai Popescu. Ea face aceasta prin presiunea permanentă pe care o exercită în avans.Concepte fundamentale.14 4. de efectele inflaţiei moderate şi controlate. Specialiştii susţin şi argumentează că inflaţia galopantă (hiperinflaţia) cu trend crescător de durată şi insuficient controlată reprezintă un factor dezorganizator al oricărei economii. În acest caz cererea de monedă naţională scade considerabil. A. Megainflaţia. concomitent cu scăderea puterii de cumpărare. se poate spune că orice formă de inflaţie are o serie de efecte generale. ca şi de capacitatea guvernelor de a cunoaşte şi a controla procesul. procesul inflaţionist favorizează adaptarea unităţilor rămase la exigenţele impuse de progresul tehnic şi de mecanismele pieţei. ea favorizează înclinaţia spre consum şi restricţionează înclinaţia spre economii. Creşterile de preţuri se situează între 100% şi 500% anual. se pune şi problema împrumuturilor de stat. denumire relativ nouă. Eliminând unităţile parazit sau capacităţile uzate moral. ce reflectă un fenomen inflaţionist foarte accentuat şi greu de stăpânit de către autorităţile guvernamentale. p. caracterizată prin creşteri ameţitoare ale preţurilor. Liviu Scutariu. Macroeconomie. Inflaţia îndepărtează din circuitul activ o parte a banilor. în funcţie de forma şi intensitatea acesteia. În aceiaşi termeni. îngreunând 14 Carmen Năstase. Pornindu-se de la principiul conform căruia procesele economice se definesc prin funcţiile lor. menite să asigure mersul normal al economiei de piaţă. Efectele (costurile inflaţiei) Efectele inflaţiei diferă de la o perioadă la alta. Un prim astfel de efect constă în diminuarea puterii de cumpărare a monedei. asupra resurselor productive. de politicile economice promovate. populaţia creditoare rămânând cu obligaţiile de stat devalorizate. 2008.  Hiperinflaţia. Ca şi recesiunea economică. Bucureşti. o parte importantă din tranzacţii efectuându-se sub formă de troc modern (barter) sau în monedă alternativă. Hiperinflaţia începe în luna în care creşterea preţurilor depăşeşte 50% şi se determină în luna anterioară scăderii preţurilor sub această limită. Salariul real al unei persoane în condiţii de hiperinflaţie se poate reduce cu până la 50%. inflaţia pune de acord capacităţile de producţie existente cu nevoile reale de consum. Editura Didactică şi Pedagogică. apărut atunci când inflaţia depăşeşte pragul inflaţiei gaopante.

astfel.228-229 11 . Carmen Boghean. Agenţii economici individuali şi agregaţi sunt. Bucureşti. După cum se ştie. o societate decade atunci când clasele de mijloc îşi pierd locul şi rolul lor de factor de echilibru. Liviu Scutariu. Oricare ar fi forma ei. ca respectivele costuri să nu fie majorate în termeni reali şi să nu afecteze profitul.Concepte fundamentale. doar segmente ale dezechilibrului macroeconomic arătat. comparativ cu partenerii ei comerciali. Macroeconomie. p. va accepta o creştere a costurilor salariale cu cel mult 5%. Nici unul dintre agenţii economici nu poate controla inflaţia în ansamblu. Cu cât rata inflaţiei este mai mare şi înregistrează fluctuaţii mai puternice. deteriorarea cursului monedei sale. Avându-se în vedere faptul că procesul inflaţionist presupune treceri permanente de la inflaţie moderată la hiperinflaţie. Să presupunem că într-un sector se derulează o negociere de salarii. de la deflaţie la inflaţie. preocupaţi să evite efectele negative ale procesului. Referindu-se la o asemenea formă de inflaţie. Agenţii economici pot însă să-şi adapteze comportamentul la starea şi sensul procesului şi să ia decizii privind afacerile lor în raport de anticipările ce se conturează în societate. ceea ce ar însemna menţinerea salariului real la nivelul anterior. cu efecte negative pentru economiile naţionale cu monede neconvertibile. Inflaţia excesivă duce la decăderea societăţii civile în general. procesele inflaţioniste accentuează oscilaţiile cursurilor valutare. de la inflaţie galopantă la una lentă şi controlată de factorii responsabili mandataţi. generează corupţie şi degradare în cadrul instituţiilor sociale. Editura Didactică şi Pedagogică.sau anulând posibilitatea efectuării calculelor de eficienţă şi de rentabilitate. atunci rezultatul ei va fi deteriorarea balanţei de plăţi a acelei ţări.15 Politici şi măsuri antiinflaţioniste Inflaţia a fost şi a rămas un proces preponderent negativ. Mihai Popescu. Politicile antiinflaţioniste se grupează după mai multe criterii: (a) După intensitatea şi sensul procesului: 15 Carmen Năstase. fiecare în parte. Inflaţia potenţează incertitudinea şi riscul în economie. acestea având un impact notabil asupra producţiei. generând dezechilibre în plan mondial şi zonal. Având ritmuri inegale pe ţări şi timpi diferiţi de declanşare. ca şi posibilitatea comparării acestora în timp şi spaţiu. Dacă inflaţia dintr-o ţară este mai mare. 2008. Să mai presupunem că ambele părţi – sindicatul şi patronatul – anticipează o rată a inflaţiei. Inflaţia galopantă cu trend crescător descurajează investiţiile productive şi orientează resursele băneşti spre acţiuni speculative curente. inflaţia redistribuie veniturile şi avuţia de la persoanele cu venituri fixe şi cu poziţii slabe în sistemul economic spre cele care deţin puterea economică şi o folosesc pentru a obţine venituri mari. hiperinflaţia subminează sistemul de impunere fiscală. de 5%. Numai că ei pot să gestioneze. Efectul general negativ al unei asemenea orientări a economiilor este evident. un dezechilibru monetar cu efecte de antrenare în economia reală. dimpotrivă. Rata anticipată a inflaţiei este unul din parametri de care ţin seama agenţii economici în dimensiunea activităţilor. Antrenând sărăcirea clasei de mijloc. În aceste condiţii. sindicatul negociator va fi dispus să accepte o creştere de salarii de cel puţin 5%. A. capacitatea unităţilor de a-şi adapta deciziile la noile situaţii apărute sau aşteptate face parte din regulile generale de joc ce definesc economia de piaţă contemporană. unii analişti ai fenomenului au arătat că este «dezordinea dezordinilor oricărei economii». cu atât firmele vor întâmpina dificultăţi în procesul de previzionare a costurilor şi încasărilor. Patronatul. ca şi de anticipările sale proprii. deci şi profiturilor.

Restrângerea arătată se poate obţine printr-o serie de căi: diferite forme de control asupra preţurilor. este vorba de măsuri de politică economică menite să asigure revenirea la confruntarea “normală” dintre vânzători. tipărirea biletelor de bancă alimentând peste 95% bugetul de stat. paradoxal. se poate ajunge şi prin ridicarea ratei dobânzii şi scumpirea creditului. cantitatea de monedă creşte exponenţial. factorii care intervin sunt agenţii macroeconomici specializaţi. Cererea agregată poate fi redusă prin diminuarea şi temporizarea cheltuielilor guvernamentale sau prin ridicarea nivelului impozitelor şi taxelor. care îşi propun să stabilizeze procesele macroeconomice şi să deschidă calea relansării creşterii şi dezvoltării economice. Politica antiinflaţionistă de stimulare a ofertei are drept scop reducerea ritmului de creştere a costurilor. Politicile cererii agregate se derulează cu folosirea preponderentă fie a instrumentelor fiscale. Procesul poate fi demarat şi întreţinut prin restrângerea influenţelor monopolurilor asupra preţurilor şi veniturilor. semidispariţia monedei legale. ridicare ce are ca efect reducerea cheltuielilor de consum personal (partea principală a cererii agregate). politici de promovare a concurenţei şi de control al concentrărilor economice. De asemenea.  Politicile monetare se bazează fie pe modificarea ofertei de monedă. la acelaşi efect. (b) După doctrina social-economică ce stă la baza lor:  Politicile de control a cererii agregate (demand-side)  Politicile de stimulare a ofertei agregate (supply-side). a pensiilor etc.  politici de prevenire a hiperinflaţiei şi de menţinere a inflaţiei moderate (normale) sub controlul factorilor responsabili. conform căreia hiperinflaţia se caracterizează prin următoarele: deficitul bugetar atinge sume colosale. Aceasta contribuie la oprirea diminuării ofertei agregate şi chiar la creşterea acesteia. (c) După metodele şi instrumentele folosite etc. imprimeriile lucrând zi şi noapte pentru a furniza în cantităţi industriale bilete de bancă din ce în ce mai devalorizate. procesul arătat poate fi susţinut prin demararea unor politici de 12 . Să acceptăm ideea cu largă circulaţie. astfel încât să rezulte mai puţină lichiditate. dintre debitori şi creditori etc. respectiv cu hiperinflaţia şi efectele ei. fie a celor monetare. Deci. În plus. Totodată. creşterea indemnizaţiilor de şomaj. o asemenea multiplicare maschează. atunci şi cheltuielile de consum vor fi mai mici. măsuri menite să restrângă activitatea şi puterea sindicatelor. în aceste condiţii se folosesc într-o măsură mai mare instrumentele macroeconomice de normalizare a procesului. În asemenea condiţii.  Politicile fiscale de combatere a inflaţiei presupun modificarea cheltuielilor publice şi sau a veniturilor din impozite şi taxe. devalorizarea luând proporţii vertiginoase şi necontrolate. Dacă împrumuturile scad. monedă care nu mai inspiră nici o încredere din partea cetăţenilor. Măsurile arătate sunt tipice pentru politica deflaţionistă. suplimentarea veniturilor categoriilor defavorizate. fie pe cea a ratei dobânzii. Autoritatea monetară poate reduce cererea agregată prin diminuarea ofertei de monedă. Se au în vedere îndeosebi acele măsuri de protecţie socială cum sunt: indexarea salariilor la inflaţie. moneda naţională pierde orice valoare în comparaţie cu monedele-valute. politici de luptă cu criza inflaţionistă.

încurajarea cercetării-dezvoltării. Curs de MACROECONOMIE ŞI POLITICI MACROECONOMICE. precum şi a ariei şi intensităţii comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare.5 .6.0 4. p.  restrângerea dominanţei fiscale. Ţintele de inflaţie În condiţiile în care economia românească se află într-un proces de dezinflaţie .0 .  relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de vulnerabilitate a economiei la fluctuaţiile acestei variabile. martie 2005: Preparations and Prerequisites for the Introduction of Inflation Targeting in Romania).  conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor de funcţionare a economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de transmisie monetară.  întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al BNR) şi de facto a BNR. Demersurile BNR de creare a cadrului organizatoric şi tehnic necesar implementării noii strategii de politică monetară au durat 16 luni şi au beneficiat de asistenţă tehnică acordată de Fondul Monetar Internaţional şi de Banca Naţională a Cehiei.ţintele de inflaţie sunt anuale (decembrie/ decembrie) şi se stabilesc pe un orizont de timp de doi ani.  sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale.16 Ţintirea directă a inflaţiei Strategia de politică monetară a BNR este ţintirea directă a inflaţiei.).8.bnro. Concomitent au fost satisfăcute şi celelalte cerinţe şi criterii care condiţionează eficacitatea acestei strategii:  coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută.ritmul de inflaţie sustenabil pe termen mediu şi compatibil cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor nefiind deocamdată atins . după finalizarea unui proces de pregătire.0 17 Carmen Năstase. acordarea de subvenţii firmelor ce investeşte în utilaje performante etc. inclusiv în ceea ce priveşte aspectele legate de noua strategie de politică monetară şi de pregătirea adoptării ei. derularea procesului de consolidare fiscală şi ameliorarea coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară.  acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea acestuia. a cărei ultimă etapă a constituit-o crearea şi testarea funcţionării cadrului de analiză economică şi de decizie a politicii monetare specific ţintirii directe a inflaţiei (Prezentare. 17 2005 2006 2007 16 Ţinta de inflaţie 7.aspx 13 . Aceasta a fost adoptată în august 2005.0 3.  însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii bancare.5.0 .0 Intervalul de variaţie 6.5 4.5 5.creştere a productivităţii (stimulente fiscale.69-70 http://www.ro/Raportul-asupra-inflatiei-3342. 2007.

Deşi nu îşi permite să o spună explicit. după cum îi spune guvernatorul Isărescu.4. Românii şi-au pierdut încrederea că situaţia se va repara în grabă. riscurile ca preţurile să crească sunt mai mari decât şansele de scădere a lor. se spune în raportul BNR. spun autorii Raportului asupra inflaţiei. iar oamenii se feresc să se îndatoreze Cauza? Prudenţa băncilor. mai spune Isărescu.4. 18 http://economie.8 3. În lipsa unui program ferm de redresare ne putem aştepta la inflamarea aşteptărilor de depreciere a monedei naţionale". în contextul restrângerii resurselor financiare dar şi al deteriorării aşteptărilor populaţiei.htm 14 .5 . volumul depozitelor la termen nou constituite fiind de peste 2 ori mai mare decât cel din perioada corespunzătoare a anului precedent".5 2.5 . inconştienţa politicienilor noştri poate lăsa economia în off-side.5 %. cu tot ce presupune mai rău asta. Dar să le luăm pe rând.4.5 2. se mai arată în raport. • Băncile se tem să crediteze. Datele oficiale confirmă că venitul disponibil al populaţiei a scăzut în termeni reali cu -6. în privinţa deficitului. "Climatul politic instabil de pe parcursul ultimelor săptămâni poate genera derapaje ale politicii fiscale şi de venituri şi poate întârzia adoptarea reformelor structurale necesare. rezultat fără precedent în ultimii 8 ani. De ce trebuie să ne temem? • Riscul politic Abateri semnificative de la contractele de finanţare încheiate cu FMI şi UE reprezintă un factor de risc major. Din păcate.0 .hotnews. • Veniturile reale ale populaţiei au scăzut la un nivel fără precedent în ultimii 8 ani Scăderea veniturilor populaţiei a înregistrat 13.ro/stiri-finante_banci-6427701-cine-impiedica-bnr-atinga-tinta-inflatie-cine-ajutaraportul-asupra-inflatiei-scurt. "Climatul politic instabil".2% în termeni anuali. pe scurt. "Perspectivele financiare incerte şi nivelul atractiv al dobânzilor bancare au reorientat populaţia către instrumente de economisire pe termen mai lung.0 * Ţinta asumată va fi discutată cu guvernul Cine împiedică BNR să atingă ţinta de inflaţie şi cine o ajută? Raportul asupra inflaţiei.2008 2009 2010 2011* 3. a structurii cheltuielilor şi a accesului la surse de finanţare.5 3.8 .8 2.4. BNR se simte cea mai neputincioasă în faţa incoerenţei politicilor fiscale şi a bătăliei politice. anualizat.18 De împiedicat în lupta cu preţurile. se spune în Raportul Băncii Naţionale. dar şi a populaţiei cu privire la ameliorarea propriei situaţii financiare.5 3.0 2. În fapt. evoluţiile bugetare recente confirmă creşterea dificultăţilor de realizare a ţintelor programate.

majorarea numărului de angajări fără forme legale În lunile iulie-august 2009. În cazul leului.2 % – prima variaţie anuală negativă începând cu trimestrul IV 1999. Acestora li s-a asociat majorarea la un nivel record a deficitului tranzacţiilor valutare ale rezidenţilor. evoluţia reflectând impactul opus al factorilor care îl determină. • Cursul de schimb Cursul de schimb leu/euro s-a menţinut relativ stabil în iulie şi august. cursul de schimb leu/euro a oscilat într-o bandă extrem de îngustă de variaţie – evoluţie decuplată de trendul de întărire faţă de euro pe care l-au urmat principalele monede din regiune – volatilitatea sa rămânând semnificativ mai redusâ decât cea consemnatâ în zona Europei Centrale şi de Est. presiunile de depreciere au fost cauzate de sporirea incertitudinilor economiei. Scăderea numărului de locuri de muncă vacante reiese atât din declaraţiile agenţiilor private de recrutare. pe fondul persistenţei riscului deteriorării portofoliului de credite al băncilor. din cauza adâncirii recesiunii din România şi a scăderii substanţiale a interesului pentru tranzacţii financiare în valută. • Somajul . Astfel. cât şi din datele statistice furnizate de ANOFM. rulajul pieţei valutare interbancare s-a comprimat.• Construcţiile . atingând în august cea mai mică valoare din ultimele şapte luni. ca efect al ieşirii din recesiune al unor economii din Vest. a celor politice. pe de o parte. scăderea ratelor dobânzilor la majoritatea împrumuturilor noi ale populaţiei şi ale societăţilor nefinanciare.cea mai abruptă traiectorie Construcţiile au descris cea mai abruptă traiectorie descendentă. Mişcările cursului de schimb nu au fost perturbate de reducerile succesive ale ratei dobânzii de politică monetară şi nici de împrumuturile în valută efectuate în acest interval de MFP pe piaţa internă. În acest context. relativa temperare a volatilităţii cursului de schimb. în vederea reducerii costurilor aferente. atribuibil în mare parte operaţiunilor de repatriere a profiturilor de către unele mari companii prezente pe piaţa locală. Pe de altă parte. • Creditele acordate companiilor Datele furnizate de CRB sugerează însă faptul că volumul creditelor noi a continuat să se mărească în raport cu perioada precedentă în toate domeniile de activitate. apetitul global pentru risc a crescut în această perioadă. cu excepţia agriculturii. fără a mai face publică intenţia de angajare. ulterior. Cauzele sunt scăderea accesului sectorului nebancar la finanţarea externă. dinamica valorii adăugate brute coborând la -14. în contextul amplificării tensiunilor sociale şi. 15 . având în vedere faptul că a fost observată extinderea practicii companiilor de a derula activităţi de recrutare prin utilizarea bazei de date proprii. dar mai ales continuarea practicii de renegociere a contractelor. menţinerea cererii de bunuri şi servicii la niveluri scăzute a inhibat crearea de noi locuri de muncă şi absorbţia de personal. Evoluţia ar putea fi însă supraestimată într-o anumită măsură.

ceea ce poate avea un impact nefavorabil asupra potenţialului de creditare a sectorului privat (efect de evicţiune).Firmele din industrie. creşterea economică internă ar putea să cunoască o redresare mai lentă. volumul împrumuturilor noi acordate acestui segment în lunile iunie şi iulie fiind cel mai mare de la începutul anului 2009. Pe de o parte. • Economia românească. s-au observat semnele unui reviriment al activităţii economice la nivel global. nivelul acestor tranzacţii s-a menţinut la o valoare de circa patru ori mai mică decât cele înregistrate în urmă cu un an. În perioada recentă. Cu toate acestea. Există posibilitatea ca instituţiile financiare şi investitorii să îşi păstreze aversiunea relativ ridicată la risc şi să contribuie astfel la menţinerea unui nivel relativ scăzut al activităţii economice la nivel mondial. exercitând presiuni dezinflaţioniste suplimentare. Lituania şi Estonia).. Este de aşteptat că adoptarea unei astfel de măsuri să aibă un impact nefavorabil imediat asupra inflaţiei IPC.. este încă prea devreme pentru a anticipa dacă aceste evoluţii recente vor conduce spre o redresare susţinută şi într-un ritm alert a activitătii economice la nivel mondial sau dacă efectele crizei financiare globale vor persista o perioadă mai lungă de timp conducând la o revenire mai lentă. Într-o astfel de situaţie. • Bugetul. fie iniţierea unor măsuri compensatorii. măsurile corective s-ar putea referi de exemplu la majorarea taxei pe valoarea adaugată (o astfel de soluţie a fost adoptată recent în Germania.o redresare mai lentă. Pe partea de venituri. Şi creditarea populaţiei pare să se fi ameliorat. Un astfel de scenariu ar putea încetini scăderea preţurilor. • Criza globala e pe sfârşite. valoarea înregistrată în cazul primelor două sectoare atingând chiar două recorduri absolute consecutive (în lunile iunie şi iulie). dar şi a inflaţiei din ţările ieşite din recesiune. În ceea ce priveşte majorarea impozitelor şi taxelor. în condiţiile unei cereri externe mai reduse pentru produsele autohtone. Ungaria şi ţările baltice – Letonia. îmbunătăţirea colectării acestora sau modificarea bazei de impozitare. servicii şi construcţii au consemnat cele mai consistente fluxuri de credite noi din luna octombrie 2008 până în prezent. din cauza presiunilor în creştere ale cererii. totuşi.soluţia să fie majorarea unor taxe? Necesarul de resurse pentru finanţarea unor deficite bugetare excesive ar impune fie apelarea într-o mai mare măsură la piaţa internă. 16 . necesare pentru a determina creşterea veniturilor bugetare. în condiţiile unei evoluţii mai favorabile a cererii externe pentru produsele româneşti este posibilă o redresare mai rapidă a activităţii economice interne decât cea presupusă în scenariul de bază al proiecţiei. dar. soluţiile pentru redresarea deficitului bugetar sunt reprezentate de majorarea unor categorii de impozite şi taxe.

În strânsă legătură cu incertitudinile cu privire la intervalul de timp necesar relansării economiei mondiale şi cu intensitatea acestui proces se află şi modul în care vor evolua pe perioada proiecţiei preţurile petrolului şi ale altor materii prime pe piaţa internaţională. Selecţie de grafice Proiecţia inflaţiei anuale a preţurilor IPC şi intervalul de incertitudine asociat 17 . În eventualitatea unui reviriment susţinut al cererii la nivel global şi într-o perioadă de timp mai scurtă decât se anticipează în prezent se poate produce o creştere suplimentară a preţului proiectat al petrolului şi implicit a preţurilor combustibililor.

5 T1 2010 T2 2010 T3 2010 T4 2010 3. 1 2. 8 2.2 2.7 T2 200 9 5.7 ± 1.1 ± 2.9 T3 200 9 4.4 * Sfârşit de perioadă Sursa: INS.2 ± 2.5 4.5 ± 0.Perioada Ţinta Efectiv/Prognoză* (% ) Interval de incertitudine (%) T1 200 9 6.6 T1 2011 T2 2011 T3 2011 3.9 T4 2009 3.3 ± 2.6 ± 1.5 2. calcule BNR Inflaţia anuală Core2 18 . 5 2.1 ± 2.2 2.2 ± 1.

calcule BNR Inflaţia anuală a preţurilor combustibililor 19 .3 T3 2011 1.8 T4 200 9 4.7 T1 2011 2.3 T1 2010 2.4 T2 2011 2.9 T1 201 0 3.7 T1 201 1 1.3 T3 2011 2.3 T2 2010 2.9 T3 201 0 2.4 T4 2009 4.4 T3 200 9 5.7 T3 2009 4.Perioada Efectiv/Prognoză* (% ) * Medie trimestrială Sursa: INS.7 T4 201 0 1.4 Inflaţia anuală a preţurilor administrate Perioada T1 2009 T2 2009 7.0 T2 200 9 6.9 T4 2010 2. calcule BNR T1 200 9 7.8 ) * Medie trimestrială Sursa: INS.3 Efectiv/Prognoză* (% 7.2 T3 2010 2.4 T2 201 0 2.3 T2 201 1 1.

3 T2 2010 9. calcule BNR T1 2009 3.4 T2 2009 1.1 T2 2010 -4.6 Deviaţia PIB 20 .3 T3 2009 1.9 T2 2011 10.5 T3 2011 11.2 T1 2011 1.9 T4 2009 6.5 T3 2010 -1.9 T1 2011 9.5 T4 2010 10.1 T4 2009 -2. calcule BNR T1 2009 4.8 T1 2010 -4.7 T2 2011 3.0 T2 2009 3.7 T1 2010 10.4 T3 2010 8.2 T3 2009 3.Perioada Efectiv/Prognoză* (%) * Medie trimestrială Sursa: INS.0 T3 2011 2.0 T4 2010 2.1 Inflaţia anuală a preţurilor LFO Perioada Efectiv/Prognoză* (%) * Medie trimestrială Sursa: INS.

1 T3 2011 -4.6 T1 2011 -5.1 T4 2010 -6.4 T4 2009 -8.7 T2 2010 -7.2 T1 2010 -7.5 T3 2010 -7.9 T2 2011 -5.0 T2 2009 -6.3 BIBLIOGRAFIE: 21 .Perioada Estimat/Prognoză (%) Sursa: calcule BNR T1 2009 -5.1 T3 2009 -7.

Liviu Scutariu. 5. 1996 http://www.ro/stiri-finante_banci-6427701-cine-impiedica- 22 .htm 2. teorii şi politici economice. Curs de MACROECONOMIE ŞI POLITICI MACROECONOMICE Teodor Roşca. http://economie.1. 2008 Carmen Năstase.bnro. Monedă şi credit. Mihai Popescu. 2000 Carmen Năstase.hotnews. 6. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică.aspx bnr-atinga-tinta-inflatie-cine-ajuta-raportul-asupra-inflatiei-scurt. 3. Alexandru Ţugui. Macroeconomie.Concepte fundamentale. Casa de editură „SARMIS”. A. INFLAŢIA-Concepte. Bucureşti. 4. Editura Economică. ClujNapoca.ro/Raportul-asupra-inflatiei-3342. Carmen Boghean.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful