CURS 1 Obiectul şi problematica sociologiei

 Problematica sociologică şi aparatul ei conceptual.  Cadrele vieţii sociale şi condiţiile ei determinate.  Locul sociologiei în sistemul ştiinţelor socio-umane.

Obiectivele cursului:
să determine obiectul de studiu, problematica; să compare specificul sociologiei spontane şi ştiinţifice; să analizeze raportul sociologiei cu celelalte ştiinţe socio-umane; să valideze locul sociologiei în sistemul ştiinţelor socioumane. să explice funcţiile sociologiei în baza unui exemplu concret.

Deseori, şi aproape fiecare din noi, ne-am pus întrebări de genul: -Cum s-a format această lume? -De ce condiţiile noastre de viaţă sunt atât de diferite de cele ale părinţilor şi bunicilor noştri? -În ce direcţie se va produce schimbarea în viitor? Aceste întrebări constituie o preocupare primordială în societate şi un domeniu de studiu cu un rol fundamental în ştiinţa modernă, iar răspunsul lor este dat de Sociologie ca ştiinţă a societăţii, a formelor de viaţă socială. Fundalul pe care şi-au făcut apariţia originile sociologiei îl reprezintă schimbările radicale produse de Revoluţia Franceză de la 1789 şi de revoluţia industrială în Europa. Dispariţia modurilor de viaţă tradiţionale provocate de aceste schimbări a determinat tentativa gânditorilor de a formula o nouă percepere atât a lumii sociale, cât şi a celei naturale. 1.1.Definirea Sociologiei Într-un sens foarte general, termenul de sociologie este folosit pentru a desemna ştiinţa socialului. Termenul de sociologie este de origine latină şi este compus din două rădăcini: „socio” şi „logos”, „socio” însemnând „soţ, tovarăş, asociat” şi „logos” – „cuvânt, ştiinţă, teorie”. După alţi autori, termenul de sociologie provine de la termenii latini „societas, socialis, sociabilis” care se traduc prin termeni relativi identici „societate, social, sociabilitate”. Prin urmare, am putea deduce numai din etimologia cuvântului sociologie că, sociologia ar trebui să studieze:  Societatea umană şi legile dezvoltării ei;  Procesele sociale, relaţiile dintre oameni şi instituţiile din orânduirea socială existentă. De-a lungul timpului sociologia a fost definită în diferite moduri în funcţie de nivelul de cunoaştere şi de explicare a socialului. Noţiunea de sociologie a fost introdusă de Auguste Comte (1798-1857), în anul 1832, în locul noţiunii de „fizică socială”, lansată de el în anul 1822 în lucrarea „Planul lucrărilor necesare pentru reorganizarea societăţii”. Comte foloseşte pentru prima dată acest termen în lucrarea „Curs de
Page 1 of 9

precum migraţia. publicată în 1838. ci şi al multor alte ştiinţe sociale. Sociologia este ştiinţa care abordează societatea ca totalitate. şi apoi sub aspectul dinamic . studiind ansamblul faptelor.Obiectul de studiu al Sociologiei Sociologia este o ramura a ştiinţelor sociale relativ recentă. Ca o conluzie la finalul acestor definiţii am putea spune. în principal de toate celelalte ştiinţe sociale este perspectiva de abordare a obiectului de cercetare comun. arătând fazele şi tipurile sociale realizate”. Max Weber a apreciat sociologia drept ştiinţa care studiază acţiunea socială. Rezultă din definiţiile date că sociologia. a cărei recunoaştere oficială şi instituţionalizare s-a făcut la cumpăna secolelor XIX şi XX. la modul general. al fenomenelor de comunicare umană. Sociologia studiază viaţa socială a indivizilor. întrucât subiectul ei este rezultatul propriului nostru comportament ca fiinţe sociale. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. începând cu analiza întâlnirilor întâmplătoare dintre diferiţi indivizi pe stradă până la investigarea proceselor sociale globale. Dicţionarul „Le Petit Larousse” defineşte sociologia ca fiind disciplina care „studiază ştiinţific societăţile omeneşti şi faptele sociale”. este o disciplină ce se ocupă cu studiul vieţii sociale. dispune de un obiect propriu de cunoaştere şi anume societatea. societatea ca integralitate de raporturi”.funcţional al ei. concretizate atât în apariţia unor fenomene sociale total necunoscute. Cătălin Zamfirescu şi Lazăr Vlăsceanu în „Dicţionarul de sociologie” consideră că „sociologia este o ştiinţă despre societate”. de convieţuire socială”. în primul rând. Herseni). ca ştiinţă.  Ştiinţa fenomenelor sociale (după Gurvitch). modul de funcţionare şi legităţile după care ele interacţionează. schimbări sociale fără precedent. Se naşte în mod firesc întrebarea ce anume conferă specificitate sociologiei? Se consideră că ceea ce deosebeşte sociologia. Este un demers îndrăzneţ şi de mare responsabilitate. profesionalizare şi raţionalitate ştiinţifică şi economică. George Gurtvich a considerat că „sociologia este ştiinţa fenomenelor sociale totale. fenomenelor. Pentru Traian Herseni „sociologia este ştiinţa societăţilor omeneşti. care are drept obiect studiul global al relaţiilor sociale. sociologia este ştiinţa care cercetează componentele sistemului social pentru a determina raporturile dintre acestea. Scopul pe care şi-l propune studiul sociologic este extrem de larg. ca întreg. relaţiilor şi proceselor sociale. În opinia lui. aglomerarea. Din succinta trecere în revistă a diferitelor definiţii date sociologiei se desprind elementele fundamentale privitoare la specificitatea sa ca disciplină ştiinţifică. revoluţia industrială a produs prin industrializare. existenţa socială sub aspectul ei staticstructural.filozofie pozitivă”. a grupurilor şi a comunităţilor.2. Dimitrie Gusti a definit sociologia ca fiind „ştiinţa realităţilor sociale”.  Ştiinţa societăţilor omeneşti (după Tr. că sociologia este:  Ştiinţa faptelor sociale (după Durkheim). 1. înstrăinarea şi Page 2 of 9 . respectiv societatea. Numai că societatea este obiect de studiu nu doar al sociologiei. În această lucrarea el a definit conceptul de „sociologie” ca fiind o „ştiinţă a societăţii”. În concepţia lui Petre Andrei „sociologia studiază în mod obiectiv.  Ştiinţa realităţii sociale (după Gusti).

2. autonom. acţiuni sociale (munca.prin observaţie. c) descoperirea. b) deţinerea unor metode specifice de investigare a obiectivului. Orice fapt social pentru a putea fi înţeles trebuie raportat la totul în care se naşte şi privit paralel cu celelalte părţi componente (fapte sociale) ale acestui tot. criminalitatea şi sinuciderea. formularea de către cercetători a legilor care guvernează domeniul investigat. Talcott Parsons. delicvenţa. cât şi în intensificarea şi extinderea la nivel de societate a fenomenelor sociale cunoscute. biserica.a. Herbert Spencer (1820-1903) a interpretat societatea ca un organism. Conform acestei înţelegeri societatea este un complex de fapte sociale. sinuciderea).atât a fenomenelor respective. Aceste probleme pot fi abordate din mai multe perspective: a) de pe poziţia ştiinţelor sociale specializate: economia. Contribuţii importante la determinarea obiectului de studiu al sociologiei le-au avut Max Weber . Auguste Comte (1798-1857) a conceput studierea societăţii dintr-o dublă perspectivă: una statică. ştiinţele juridice.depersonalizarea. prostituţia. a sociologiei ca ştiinţă de sine stătătoare strâns legată de schimbările social-economice profunde petrecute în societatea europeană. Schimbările produse au avut consecinţe profunde asupra funcţionalităţii societăţii şi a vieţii indivizilor. Interpretarea dată de Comte faptelor sociale a exprimat mai mult o intenţie epistemologică (teoria cunoaşterii ştiinţifice – epistemologia) în efortul său de a evidenţia ansamblul legilor fundamentale care guvernează în social. familia. propaganda politică). instituţii sociale (şcoala. situaţie ce a impus nevoia cunoaşterii ştiinţifice . fenomenele sociale diverse (mobilitatea socială. instituţiilor şi grupurilor sociale care le-au determinat. Karl Marx. populaţia unei ţări privită în ansamblul ei). Dimitrie Gusti ş. descriere. ca factor de progres şi de schimbare. În studiul „Regulile metodei sociologice” (1894) el a emis o formulă celebră: faptele sociale trebuie să fie tratate „ca lucruri” având un interes intrinsec. Condiţiile clasice de validare a unei ştiinţe sunt următoarele: a) existenţa unui domeniu propriu de studiat. 3. grupurile sociale (de la microgrupuri până la cele cu dimensiunile cele mai mari: clasele sociale. Nici una din aceste fapte sociale nu este întâmplătoare şi nu poate fi explicată de sine stătător. precum sărăcia. fiind un reflex teoretic al acestora şi o încercare de răspuns la problemele ridicate de aceste schimbări. partidele politice). exploatarea. educaţia. Emile Durkheim (1858-1917) a desemnat un obiect de cercetare precis al sociologiei şi anume „faptele sociale”. devianţa. cât şi a structurilor. pedagogia. 4. etica etc. apt în mod sistematic de adaptare şi de evoluţie. Astfel a început să se constituie ştiinţa despre societate. Wilhelm Wundt. divorţialitatea. ca factor constitutiv şi de stabilitate şi una dinamică. explicaţie şi predicţie . naşterile ilegitime. Aceşti gânditori au mari merite în efortul făcut pentru: a) a se preciza cu claritate obiectul specific de studiu b) a se preciza raporturile cu alte discipline c) elaborarea unui sistem conceptual şi a unei metodologii de investigaţie proprii sociologiei. Traian Rotariu sintetizează obiectul de studiu al sociologiei în câteva mari aspecte sau părţi: 1. Page 3 of 9 .

natura. sociologia economiei) există deosebiri esenţiale. economia politică) şi sociologia de ramură aferentă (ex. Astfel. autoiluzia poate fi acceptată în anumite limite. pe baza informaţiilor preluate de la sociologia „bunului simţ”. uneori răstălmăcindu-o sau falsificându-o. corespunzatoare unor subsisteme ale societăţii: sociologia economica. modele. sociologia economică) deplasează accentul predominant pe factorii subiectivi ai acţiunii (în cazul din exemplu. are un caracter enciclopedic şi este foarte larg răspândită. pe constante şi regularităţi. 1. îşi elaborează teorii. iar dacă sunt confruntaţi cu eşecuri. Misiunea sociologului este de a cerceta orice subsistem al socialului (economia. paradigme cu cel mai înalt grad de cuprindere în generalitate.3. în timp ce sociologia de ramură aferentă (ex. Între ştiinţa socială particulară (ex. Domeniul sociologiei este realitatea socială în procesualitatea devenirii şi stabilităţii ei. se amăgesc. ei invocă împrejurări neprielnice. în timp ce sociologiile particulare realizează doar generalizări „restrânse” şi valabile pentru domeniul analizat. Însă. În mod concret obiectul de studiu al sociologiei îl constituie studiul colectivităţilor umane şi al relaţiilor interumane din cadrul acestora.b) de pe o poziţie sociologică specializată. tehnologie etc. prejudecăţi. precum şi comportamentul uman în interiorul grupurilor şi comunităţilor umane. politica. Page 4 of 9 . sociologia juridică.  cunoaşterea spontană este contradictorie: oamenii oscilează între sentimentul fatalităţii şi al liberului arbitru. al alcătuirii şi funcţionării. selecţia personalului. sociologia copilului. sociologia educaţiei. sociologia spontană a simţului comun are câteva lacune:  cunoaşterea spontană are un caracter pasional: fiecare om are anumite interese. instituţii şi fenomene sociale precum: familia.). educaţia. întreprinderea ca organizaţie socială. economia politică insistă asupra elementelor materie primă. bazată pe simţul comun. sociologia comportamentului deviant. vitregia sorţii. gândire. c) de pe poziţia sistematică. în activitatea ştiinţifică ea este total inacceptabilă. problema motivaţiei şi satisfacţiei în munca. interpretează şi judecă realitatea.: sociologia familiei. comploturi. ci adoptă atitudini. oamenii se iluzionează adesea. justiţia. sociologia generală. Dacă în viaţa socială curentă. sociologia rurală. Sociologia spontană. stratificarea socială. mecanismele de funcţionare a societăţii au devenit obiect al unor anumite discipline ştiinţifice numai după constituirea sociologiei ca ştiinţă. al tendinţelor evolutive etc. bazate pe dependenţele multiple între părţile socialului. raporturile membrilor echipei cu conducătorii etc). integratoare sau poziţia sociologiei generale. sociologia puterii etc. raporturile dintre componentele societăţii. al raporturilor cu celelalte subsisteme. Studiul realităţilor sociale arată că anumite procese. cultura etc) din punctul de vedere al genezei. respectiv poziţia sociologiilor particulare sau de ramura. mijloace de muncă. morala. Sursa acestei cunoaşteri este simţul comun sau bunul simţ. concepţii. Atunci când îşi analizează succesele. Distincţia între Sociologia spontană şi Sociologia ştiinţifică Sociologia pe care o practicăm fiecare din noi în viaţa de zi cu zi poartă numele de sociologie spontană. de la sociologiile de ramură şi de la celelalte ştiinţe despre societate. ex.  cunoaşterea spontană are un caracter iluzoriu: în viaţa socială. Oamenii nu se mulţumesc numai să constate ce se întâmplă în jurul lor. sociologia moralei etc. consideră că totul depinde de ei. însă cea mai importantă este aceea că: prima priveşte fenomenul social făcând apel predominant la elementele obiective care îi cauzează manifestarea (ex.

Conchidem că sociologia spontană nu ne oferă o cunoaştere adecvată a societăţii şi nu poate înlocui sociologia ştiinţifică. cooperarea. Cunoaşterea ştiinţifică se întemeiază pe trei principii:  principiul realismului: constă în recunoaşterea de către oamenii de ştiinţă că există o lume reală. 3.  instituţiile sociale fundamentale (familia şi relaţiile de rudenie. Este evident că indivizii nu reuşesc să ofere în mod spontan o cunoaştere ştiinţifică a societăţii. uneltele folosite. obiceiul pământului. individul nu află decât ocazional sau nu ştie nimic. După Alex Inkeles. intrigarea socială Cele patru manifestări menţionate de D. Manifestarea economică: averea personală şi a familiei. gustul pentru frumos etc. 2. grupurile. inspirat din concepţia lui D. Despre ceea ce se întâmplă în alte grupuri sau în alte societăţi. comunităţi urbane şi rurale.  unităţi primare ale vieţii sociale (acte şi relaţii sociale.  principiul cognoscibilităţii: constă în faptul că lumea exterioară poate fi cunoscută prin observaţie obiectivă. acomodarea. gradul de frecventare a bisericii. elaborează o matrice cu probleme ale sociologiei care cuprinde cinci capitole: Page 5 of 9 . Din contra. individul are o capacitate mai redusă de a gândi în mod obiectiv şi coerent. Problematica Sociologiei Problematica abordată de sociologie revendică participări interdisciplinare. instituţii juridice. economia. politica şi dreptul. tipurile de delicte mai des întâlnite etc. cunoaşterea spontată este limitată: individul sau chiar grupul are experienţe de viaţă limitate. Manifestarea politică: existenţa grupărilor politice. O schiţă generală a obiectului sociologiei este prezentată de multe ori prin referinţă la planurile principale ale analizei dimensiunilor sau componentelor vieţii sociale. Grupul diminuează capacitatea critică a indivizilor şi accentuează pasiunile şi iluziile. Gusti ca problematică a sociologiei sunt: 1. ci au un sens. şezătorile culturale).  principiul determinismului: constă în acceptarea principiului că raporturile dintre lucruri nu sunt întâmplătoare. Gusti şi din aceeaşi nevoie de organizare şi eficientizare a demersurilor sociologilor. ideile conducătorilor. simţul civic. problematicile principale în prezentarea sociologiei sunt următoarele:  cultura şi societatea umană în perspectivă sociologică. persoana. poziţia faţă de activitatea politică etc. Stahl. Manifestarea spirituală: instituţiile de stimulare a activităţilor intelectuale (şcoala. asimilarea. 4. biblioteca. circumscrise mediului social în care trăieşte.4. populaţia şi societatea). răspunsul este nu. aflat în acţiuni de grup. asociaţiile şi organizaţiile. unităţile comerciale şi meşteşugăreşti existente în comunitate etc. 1. raporturile sunt analizate în termeni de cauză şi efect. ideile ţăranilor referitoare la legi. Manifestarea juridică: raporturile sociale din sat. bugetul de venituri şi cheltuieli. comunicarea şi controlul social. religia. educaţia şii ştiinţa)  procesele sociale fundamentale: diferenţierea şi stratificarea. că faptele observate sunt reale şi nu un produs al minţii observatorului. sociolog american. Dar grupurile sau societăţile ar fi capabile de o asemenea performanţă? Cu atât mai mult. independentă de subiectul observator. educaţia în familie. H. conflictele sociale.

funcţionalism. metodologic şi aprecierea relevanţei lor actuale). tradiţiile politice si juridice. structuralism). 7. 1. macrogrup. gradul de realizare a cunoaşterii. putere). Tipuri şi aspecte fundamentale ale organizării sociale (birocraţie. contracultură. 4. Bourricaud grupează problemele sociologiei în opt capitole mari dupa cum urmează: 1. intervievator) Raportate la componentele sociologiei. subcultură. teorie). 4. In Dictionnaire critique de la sociologie. zonele rezidenţiale etc. 5. 2. de însuşirile diverse ale acestuia. Conceptele sociologiei au o dublă valoare: teoretice şi empirice. Viaţa culturală: modelul şi stilul cultural. zonele de munca. sistem). volumul. Natura fizică si umanizată: caracteristicile fizice ale mediului înconjurător. precum şi de modalităţile demersului teoretic. mobilitate socială )  Concepte particualre – proprii teoriilor particualare. formele de conducere etc. mobilitatea etc. 6. Concepte de folosinţă curentă în sociologie şi comune mai multor discipline (structură. Viata politică şi juridică: formele de organizare politică. 3. aculturaţie. în primul rând. Mari clase de fenomene sociale (conflict. Aparatul conceptual al Sociologiei Dimensiunea factuală impune structurarea unor domenii proprii cercetării sociologice. conceptele sociologice pot fi grupate după cum urmează:  Concepte societale. situaţie socială. proprii unei teorii sociologice cu caracter general teoretic (societate. capitalism. etc Page 6 of 9 . de condiţiile în care are loc investigaţia concretă. intergrare culturală. Populaţia: caracteristicile bio-psihice.5. recensământ)  Concepte speciale – utilizate în domeniul cercetării empirice propriu-zise (eşantionare. valorile culturale vehiculate etc. religie). şoc cultural. Probleme teoretice majore (control social. Concepte majore proprii sociologiei (anomie. sfera ocupaţiilor etc. specific sociologiei. integrare. 5. folosite în analiza sistemului de valori materiale şi spirituale ale societăţii: pattern. 3. pozitivism. microgrup. Boudon şi Fr. Probleme epistemologice majore (obiectivitate. Viata economică: relaţii şi activităţi productive. solicitând în acelaşi timp elaborarea unui aparat conceptual adecvat. ideologie. Articole privitoare la principalii fondatori ai sociologiei (aportul lor teoretic. structura forţei de muncă. conceptele pot fi grupate în 3 categorii:  Concepte generale – cu un grad înalt de abstractizare. caracteristic elaborării oricărui concept. aplicabile unor domenii determinate ale sistemului social (ex. referitoare la ansamblul social şi la componentele sale principale: comunităţi. În funcţie de gradul lor de abstractizare şi de cadrul teoretic referenţial. Paradigme şi teorii cu pretenţii generalizatoare (culturalism. etc  Concepte culturale. R. charisma). 8. Specificitatea conceptelor depinde. de particularităţile obiectului de studiu al sociologiei. structura de distribuţie pe variabile multiple. cote. tipologia mijloacelor de muncă. în sociologia rurală: comunitate sătească. partid). densitatea.1. 2.

 Funcţia aplicativ-constructivistă: se manifestă prin însuşirea acestei discipline ştiinţifice de a avea un statut activ şi implicant. Gândirea sociologică presupune posibilitatea de a integra faptele pe care le studiază într-un cadru. univers.  Funcţia de diagnoză socială: orice studiu sociologic asupra unei probleme sau fenomen social urmăreşte să pună un diagnostic realităţii investigate. interacţiune. teoretico-empirică. structură formală. etc Conceptele fixează cadrul necesar explicaţiei fenomenelor sociale. Studiile concrete contribuie la realizarea unor modificări benefice în structurile sociale. status. „marelui public” prin unele funcţii specifice. etc  Concepte comportamentale. ecosistem. structură neformală. mediu social. să formuleze legile sincroniei şi ale diacroniei şi să confere semnificaţie unora din ele. etc  Concepte relaţionale. 1. fără de care nu pot fi formulate orientările. prin care gândirea sociologică trebuie să-şi asigure autonomie. organizaţie neformală şi formală. Funcţiile Sociologiei Dubla natură a sociologiei. în ultimă instanţă – cu instituirea ordinii sociale. democraţie. ci şi pentru formularea unor previziuni. Concepte procesuale. aplicabile definirilor tipurilor de relaţii acţionale ale indivizilor într-o structură socială dată. funcţie. interviu. într-o lume particulară reală cu o oarecare coerenţă relativă. prognoze referitoare la evoluţiile lor. decurg din studiul modalităţilor specifice de structurare a diverselor domenii ale societăţii: anarhie. să explice dimensiunile existente şi repetabile ale acestora. disfuncţie.  Funcţia explicativ-interpretativă: sociologia încearcă să surprindă condiţiile şi cauzele fenomenelor sociale. caracteristice cercetării dinamicii sociale: socializare. înţelegerii şi explicării lor. etc  Concepte structurale.  Funcţia predictivă: aceasta se conturează graţie capacităţii sociologiei de a cerceta fenomenele şi procesele sociale nu doar în sensul cunoaşterii.  Concepte organizaţionale. vizând în acelaşi timp rolul ei practic aplicativ:  Funcţia critică: apărută în urma unor situaţii de criză. sociologia deschide o cale fertilă de raportare a conţinutului ei teoretico-empiric la nevoile societăţii. Sociologia stabileşte diagnozele – ca descrieri complexe ale stării prezente – aparţinând unei entităţi sociale sau unui sistem social prin raportare la anumite etaloane a principalilor indicatori ai obiectului descris. referitor la modalităţile concrete de cercetare a realităţii sociale: anchetă. alienare. specifice dimensiunilor sincronice ale socialului: status. pentru a curma şirul de neajunsuri şi neputinţe. ansamblu. sociologia nu putea fi decât critică. asimilare. concluziile şi propunerile practice. Sociologia este cunoscută. etc  Concepte metodologice. definind dimensiunile naturale şi istorice ale societăţii şi ale componentelor ei: mediu natural. astăzi. cadru istoric. care îi conferă un anumit loc între celelalte ştiinţe socioumaniste. generate de relaţii definitorii între componentele socialului: rol. Obiectul criticii echivalează cu fixarea unor alternative ale schimbării pozitive.6. Oferind soluţii şi modalităţi concrete de diminuare sau îndreptare a unor fenomene disfuncţionale. etc  Concepte ecologice. permite perceperea corectă a funcţiilor acesteia. Page 7 of 9 . o vocaţie transformatoare şi constructivistă.

tot mai precis şi nuanţat al obiectului de studiu al sociologiei.  metodele de investigaţie. sociologia limbii. a structurii. muzica) şi ştiinţele comportamentale (sociologia. arta. funcţionării şi dinamicii societăţii ca întreg.ca ştiinţă a totalităţii şi ca ştiinţă a diferitelor părţi ale socialului. (ex. literatura. sociologia familiei. Raporturile Sociologiei cu alte ştiinţe socioumane. are drept obiect de studiu societatea omenească. de contradicţii. sociologia comunităţilor. Xenopol. sociologia artei. Delimitarea sociologiei de celelalte ştiinţe socio-umane se reflectă nu numai în modul de abordare a obiectului de studiu.8. sociologia educaţiei. mişcări şi lupte sociale. sociologia cunoaşterii. ci şi în problematica specifică. sociologia). ca ştiinţă socială. Duverger se referă la clasificarea ştiinţelor sociale pe verticală – în cadrul aceluiaşi grup. sociologia economică. relaţii şi procese sociale. După cum s-a arătat mai sus. este dat de următoarele elemente:  obiectul de cercetare. Sociologia. de unităţi şi grupuri sociale. sociologia politică. În literatura de specialitate se folosesc trei denumiri principale pentru a exprima anumite grupuri de ştiinţe despre societate şi om în care apare şi sociologia. sociologia morală. istoria. sociologia muncii etc. psihologia). ca totalitate a diversităţii şi simultaneităţii interacţiunilor care au loc în interiorul său. sociologia devianţei. sociologia literaturii. Întrucât obiectul sociologiei cuprinde o arie de probleme de mare diversitate şi complexitate. Sociologia este ştiinţa ansamblului de fapte.1. Un prim aspect are în vedere procesul de delimitare continuu. Herseni)  Clasificarea ce poziţionează sociologia pe două locuri . Celălalt aspect pune în evidenţă capacitatea sociologiei de a evolua ca ştiinţă a socialului.  finalitatea cercetării ştiinţifice. Numărul impresionant al ramurilor sociologiei scoate în relief două aspecte importante privitoare la statutul acesteia ca ştiinţă. sociologia juridică. de a se adapta la condiţiile sociale concrete şi de a încerca să răspundă provocărilor agenţilor sociali şi cerinţelor realităţii sociale. Numărul acestor discipline sociologice se apropie de 100. în general. Locul Sociologiei în ştiinţele socioumane Există mai multe tipuri de clasificări ale ştiinţelor socioumane în care este cuprinsă şi sociologia. antropologia. Sociologia studiază realitatea socială Page 8 of 9 . dintre care enumerăm: sociologia culturii.7.  aria tematică şi aparatul conceptual. organizării. un sistem de discipline sociologice. Aceste grupuri sunt ştiinţele sociale (antropologia. 1. psihologia socială. Specificul unei ştiinţe. fenomene. şi orizontală – urmărind diverse categorii de grupuri sociale)  Clasificarea în care sociologia deţine un loc obişnuit. sa conturat prin diferenţierea şi aprofundarea investigaţiei ştiinţifice. ca ansamblu integral şi coerent de elemente componente. Menţionăm câteva dintre acestea:  Clasificarea în cadrul căreia sociologia are un loc preferenţial în raport cu alte ştiinţe socioumaniste (în taxonomiile lui Comte. disciplinele umaniste (filosofia. teologia. specific pentru sociologie este faptul că ea abordează societatea ca un întreg. economia.  perspectiva de abordare a obiectului de studiu. sociologia civilizaţiilor.

Petre Andrei. Sociologia caută răspuns la o chestiune esenţială. modul de guvernare. necesităţi. Ştiinţele politice . Nicolae Grosu. 1970. Nicolae Schifirneţ. Introducere în sociologie. 2002. Bucureşti. sentimente. Antropologia – este ştiinţa care studiază omul ca individ.dincolo de modul cum se exprimă ea în aspectele particulare. Ea urmăreşte cunoaşterea ştiinţifică a societăţii globale. Bucureşti. a structurilor. repartiţia. Norman Goodman. Antropologia culturală studiază comportamentul uman în contextul normelor şi valorilor recunoscute de societate la un moment dat. Editura Militară. Finalitatea sociologiei stă în explicarea şi înţelegerea structurii şi funcţionării realităţii sociale.studiază producţia. Psihologia socială studiază psihicul individului în procesele de grup. mişcările politice. percepţie etc. Bucureşti. schimbul şi consumul bunurilor şi serviciilor şi acordă o mică importanţă interacţiunii dintre oameni sau structurile sociale din sfera economică. participarea politică etc. Ilie Bădescu. Sociologie. Bucureşti. grup şi specie din perspectiva biologică şi socială.ştiinţa care se ocupă cu studiul comportamentului individual şi a personalităţii prin proprietăţi cum sunt: atitudini. Pentru sociologie. de afirmare a omului ca forţă de muncă în anumite contexte sociale. Nicolae Pepelea. Sociologie esenţială. Editura Lider. şi anume relaţia dintre individ şi societate sub toate aspectele ei. Ea studiază interacţiunile comportamentelor individuale şi de grup. Istoria sociologiei. structurile de putere. Editura Eminescu. Sociolgie generală. Antropologia fizică se ocupă cu studiul temelor referitoare la originea omului. Din această perspectivă este oportună analiza raporturilor sociologice cu celelalte ştiinţe socioumane. Între sociologie şi antropologia culturală sunt mici diferenţe: prima studiază societăţile contemporane în timp ce a doua studiază societăţile arhaice. Sociologie generală. Ştiinţele economice . personalitatea sub raportul condiţionării socio-culturale. Page 9 of 9 . economia este mediul de producere a unor relaţii sociale. 1996. Dicţionar de sociologie. Psihologia . iar sociologia abordează colectivităţile sociale din perspectiva relaţiilor sociale.se ocupă de studiul organizării politice a societăţii. 1998. Bibliografie: Gilles Feréol. comportamentul politic. 2000. stările şi procesele psihice colective. Bucureşti 2000. Bucureşti. precum şi prin procese ca: învăţare. Psihologia socială este strâns legată de sociologie. interacţiunilor şi organizării din societate. Iaşi. 1996. Editura Polirom.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful