Baltagul - argumentare

Romanul este o specie a genului epic in proza de mare intindere cu o actiune complexa care permite dezvoltarea subiectului in planuri narative distincte, combina nuclee epice diferite, pastrand insa unitatea compozitionala. De asemenea foloseste un numar mare de personaje, diferite ca importanta in ansamblul epic, prezentand fie destinul unor personalitati individualizate fie al unor grupuri de indivizi(deci personajul colectiv). Astazi, romanul cunoaste un ascendant asupra celorlalte specii in proza si intr-o perioada in care granitele dintre genuri si specii se estompeaza, romanul se dovedeste a fi specia cu cea mai mare deschidere spre experimentarea unor noi tehnici narative. Clasificarea romanului se poate face dupa criterii foarte diverse fara insa a epuiza varietatea formelor sale. Pot fi aplicate insa cateva dintre acestea, cum ar fi: -dupa situarea in timp a actiunii identificam: roman eroic, roman de anticipatie, contemporan. -dupa cadrul social sau geografic in care se desfasoara evenimentele identificam: un roman urban sau citadin, roman rural, roman exotic. - dupa criteriul tematic: roman de dragoste, de razboi, istoric etc. - dupa respectarea cronologiei evenimentelor identificam un roman traditional si un roman modern. Romanul traditional se distinge de cel modern prin faptul ca respecta cronologia evenimentelor, accentul cade pe evenimential; tema este preponderant rurala iar personajul este de tip centrifugal(orientat catre in afara). Naratiunea este la persoana a III-a, naratorul fiind extradiegetic, perspectiva narativa este obiectiva iar viziunea: din afara. In clasificarea lui Nicolae Manolescu din studiul Arca lui Noe romanul traditional se mai numeste roman Doric. Romanul Baltagul, considerat o capodopera ascriiturii sadoveniene, poate fi interpretat ca un roman mitic, social, initiatic,sau de dragoste.Daca la aparitie el afost interpretat exclusiv ca roman mitic si abia mai tarziu ca roman social, odata cu provocarea calinesciana, care propune si perspectiva interrpretarii ca roman politist, se deschide drumul spre o interpretare moderna, care se bazeaza pe pluralitatea perspectivei critice. Prin urmare, constructia narativa polifonica permite cititorului interpretari multiple, ca tipologie romanul inscriindu-se in categoria romanelor traditionale. Firul central al actiunii se structureaza in jurul catorva nuclee narative : asteptarea si pregatirile pentru plecarea la drum alaturi de Gheorghita pentru a-si gasi sotul, calatoria si cautarea asasinilor, descoperirea criminalilor si inmormantarea.

Exista si cateva secvente retrospective: relatarile Vitoriei despre viata alaturi de Nechifor Lipan realizate prin monologul interior si refacerea traseului strabatut de Nechifor din marturisirile oamenilor pe care Vitoria i-a intalnit in calatoria sa. Vitoria este personajul principal al actiunii, ea participa la toate momentele subiectului. Personajul ei intruchipeaza o femeie simpla, de la tara, dar care stie sa se descurce in orice situatie datorita inteligentei, curajului si vointei. Ea este o sotie fidela lui Nechifor si o mama buna pentru Minodora si Gheorghita. Nechifor Lipan, sotul Vitoriei, este personajul secundar si reprezinta omul matur, gospodar, echilibrat, care are grija de casa si de familia sa. Datorita muncii, viata sa era prospera, negotul cu oile aducandu-i un venit important. Este personajul absent, portretul lui fiind realizat retrospectiv din relatarile Vitoriei si ale celor care l-au cunoscut. Gheorghita este fiul Vitoriei, singurul sprijin pe durata calatoriei. La inceput, el este prezentat ca un adolescent ce sta pe langa casa pentru a invata tainele oieritului, insa, la capatul calatoriei, el trece de la inocenta la maturitate, devenind, in locul tatalui disparut, capul familiei. Minodora, fiica Vitoriei, apare in ipostaza fatei gata de maritis, care isi ajuta mama la treburile gospodaresti.Evolutia sa nu este urmarite, fiindca initierea il are ca protagonist pe Gheorghita care trebuie sa devina barbatul casei. Calistrat Bogza si Ilie Cutui, celelalte personaje secundare ale romanului, sunt asasinii lui Nechifor Lipan, intruchipand indivizi cu caractere josnice, dispusi a savarsi o crima cu scopul de a fura banii si oile victimei. Romanul are si o tenta psihologica importanta si anume crima infaptuita in vederea castigului, care va fi in final descoperita. Baltagul are toate trasaturile specifice unui roman traditional: este un text epic cu o actiune liniara, cronologica, dezvoltata pe cele cinci momente ale subiectului. Incipitul de tip prolog, contine o legenda pe care Nechifor Lipan o spunea adesea pe la nunti si botezuri, anticipandu-se astfel dimensiunea monografica a romanului. Expozitiunea consta in prezentarea locurilor si a personajelor. Intriga surprinde ingrijorarea Vitoriei pentru sotul ei care nu mai vine acasa din calatoriile lui. Desfasurarea actiunii surprinde plecarea la drum a Vitoriei alaturi de fiul sau, Gheorghita, cautarile muntencei si gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor. Punctul culminant il reprezinta marturisirea crimei infaptuita de cei doi asasini, iar deznodamantul o infatiseaza pe Vitoria cu planurile ei de viitor. Modul de expunere dominant este naratiunea, care se combina cu dialogul si descrierea, naratorul este extradiegetic, dar nu total obiectiv, fiindca intervine cu scurte comentarii subiective in prezentarea faptelor si a personajelor. Baltagul a fost interpretat ca un roman mitic ; la acesta interpretare invita atat mottoul cat si evidenta asemanare cu balada Miorita. Din balada populara, considerata unul din cele patru mituri fundamentale ale poporului roman, autorul a preluat miezul diegetic pe care a construit o poveste, dar si cateva motive fundamentale : motivul transhumantei, motivul conflictului dintre ciobani, motivul animalului credincios, al femeii care isi cauta sotul ucis etc. Substratul mitologic este insa mult mai adanc, iar implicatiile lui si mai profunde. Astfel poate fi identificat mitul mortii si al renasteii naturii care vine prin Miorita, dintr-un mit dacic. Lipan moare toamna si este gasit primavara, cand Gheorghita va fi gata sa-i ia locul, reincepand un ciclu. Numele fiului este identic cu al tatalui, sugerand continuitatea, dar el reprezinta alte generatie de oieri.

Un alt mit la care trimite romanul este cel al lui Isis si Osiris. Schema narativa se potriveste cu cea din roman : Sotia credincioasa (Isis) este ajutata de fiul ei , Horus, si de cainele lor sa-l gaseasca pe sotul ucis (Osiris). Semnificatia de adancime este aici diferenta de valoare : unii oameni, mai inzestrati, reusesc sa faca lucruri extraordinare si sarnesc invidia celor care nu reusec si care incearca sa se ridice deasupra celorlalti prin frauda. Un motiv central al romanului, preluat, de asemenea, din mitologie, este totemul (obiect sau animal sacru cu rol protector). In roman, totemul este prezent sub forma baltagului, secure cu doua taisuri, avand in acelasi timp si rol de arma si de unealta. Cele doua taisuri reprezinta viata si moarte, feminin si masculuin, cer si pamant. Oierul nu se desparte niciodata de baltagul sau, de aceea, inainte de a pleca la drum, Vitoria ii face lui Gheorghita un baltag nou pe care i-l sfinteste la preot, stiind in inima ei ca fiul va lua curand locul tatalui. Credinta si superstitiile fac parte si ele din aceasta dimensiune mitica a romanului. Ele sunt, de asemenea, coordonatele fundamentale ale existentei Vitoriei Lipan si ale comunitatii arhaice pe care femeia o reprezinta. Credinta e ceva mai noua, in schimb superstitiile vin dintr-un timp mitic, fiind transmise de la o generatie la alta fara a li se explica sensurile. Cele doua directii se combina fara tulburare, asa cum vrajitoarea Maranda convietuieste in acelasi sat cu preotul, tolerandu-se reciproc, sau asa cum Vitoria apeleaza la sfatul preotului, crezand cu tarie in faptul ca Sfanta Ana o va proteja, dar merge si al baba Maranda, fara a pune prea mare baza pe spusele ei. Vocea naratorului extradiegetic este cea care ne informeaza ca Vitoria a fost sprijinita de forte inexplicabile sa gaseasca trupul celui ucis, tot asa cum , vorbind cu mortul, ea a putut povesti cu lux de amanunte cum s-a petrecut crima.. Baltagul este si un roman monografic, un roman social, cum l-a numit Nicolae Manolescu. Sciitorul construieste o societate rurala cu obiceiurile si cu mentalitatile ei. Cititorul descopera o lume care traieste dupa reguli proprii si care a conservat cu destula fidelitate un mod de viata ancestral, de altfel pazit cu strasnicie. Vitoria refuza categoric dorinta de schimbare a fiicei sale, cum ar fi valsul, cocul si bluza, dar mai ales nu accepta ideea ca fata ei s-ar putea casatori cu cineva din afara clanului. Pentru ea trebuie numaidecat ca sotul Minodorei sa fie un roman asezat, cu casa noua in sat si cu oi in munte. Sunt descrise, cu mare atentie la detaliu, gospodaria Lipanilor, chiar si modul cum sunt asezate blidele in bucataria de vara sau in cea de iarna, satul cu viata lui tihnita, obiceiurile de nunta ,de botez sau de inmormantare. Cei mai importanti sunt insa oamenii, pe care scriitorul ii prezinta cu vadita simpatie, caci muntenii, desi firi aprige, sunt oameni deosebiti, asemanatori naturii montane. Romanul Baltagul a fost interpretat si ca un roman intiatic din punctul de vedere al lui Gheorghita. Baiatul de 18 ani porneste pentru prima data intr-o calatorie mai lunga si decisiva pentru viata lui. Naratiunea capata aspectul unui bildungsroman, drumul de la Magura Tarcaului pana la Sabasa devenind un drum al initierii. Pentru a lua locul tatalui Gheorghita are de invatat o multime de lucruri, iar cea care il initiaza este mama sa, pe care baiatul o vede acum intr-o lumina noua. Din ceea ce-i spune Vitoria, Gheorghita trebuie sa inteleaga faptul ca un barbat de caracter trebuie sa-si platesca toate datoriile, sa respecte cu srtictete datinile, sa fie mandru de averea sa, sa fie gospodar si prevazator. Proba curajului, a barbatiei o reprezinta vegherea in rapa a osemintelot tatalui, iarngestul revansator, pe care numai barbatul din familie il putea face este marcat de lovirea unuia dintre asasini cu baltagul. Treptele initierii din Baltagul se aseamana foarte bine, de altfel, cu cele din

basmul popular. Dragoste ocupa un plan secundar in economia romanului, totusi apare surprinsa in doua ipostaze : iubirea juvenila a Minodorei pentru baiatul dascalitei si dragoste maturala, matrimoniala. Vitoria isi iubeste sotul, in ciuda tuturor certurilor si a vorbelor grele spuse la manie. Isi cunoaste foarte bine barbatul, de aceea nu crede in vorbele vrajitoarei care-i spune ca Nechifor intarzie la o femeie cu ochi verzi. Nu se sfieste sa-si marturiseasca dragostea si sa spuna ca a fost iubita. Personajele romanului penduleaza intre tipicitate si atipicitate. Astfel intalnim tipul nevestei credincioase, al fetei de maritat, al functionarului etc, insa Vitoria se sustrage unei singure incadrari . Interesanta este prezenta personajului absent, un element de modernitate in proza lui Sadoveanu. Desi Nechifor Lipan este deja mort in momentul debutului naratiunii, personalitatea lui e o prezenta foarte puternica care se contureaza din rememorarile Vitoriei si ale oamenilor cu care femeia sta de vorba si care l-au cunoscut pe muntean. Spiritul lui dainuie asupra familiei care continua sa-l respecte ca si cum ar fi in viata. Personajul principal al romanului este asadar Vitoria Lipan, personaj rotund, complex, al carei portret fizic si moral se construieste prin caracterizarea directa facuta de narator prin scurte pasaje descriptive sau prin notarea gandurilor si framantarilor care dau profunzime vietii sale interioare. Caracterizarea indirecta, conturata din fapte, comportament, limbaj, relatia cu celelalte personaje impune o femeie profunda, devotata sotului si familiei, superstitioasa, dar si cu credinta in Dumnezeu, inteligenta, curajoasa, abila. .Romanul debuteaz, de altfel, cu imaginea muntencei. Portretul fizic, destul de sumar, prezinta o femeie matura, inca frumoasa, cu ochii caprui in care parka se oglindeste lumina castanie a parului. Vitoria sta pe prisp i toarce ntr-o zi de toamn,amintindu-i o poveste pe care soul ei o spunea adesea ,,la cumtrii i la nuni. Nechifor Lipan, soul Vitoriei, a fost ntotdeauna priceput n ale oieritului.Avea stni bine ornduite,cu baci asculttori, pricepui n tainele ,,laptelui acru i-a brnzei de burduf. Gndind la viaa grea i plin de lipsuri a oierilor, desprii pentru mult timp de familiile lor, Vitoriei i sporete ngrijorarea, cci soul ei, plecat de mai bine de dou luni la Dorna,ca s cumpere nite oi, nu se mai ntorsese.Mai ntrziase el i alt dat, dar niciodat aa mult. Din apte copii, cu ci i druise Dumnezeu, mai triau doar doi: o fat, Minodora , trimis spre cretere i educaie la mnstirea de maici de la Vratec i un flcu,Gheorghi, botezat aa dup numele cellalt al tatlui su, pe care Vitoria l optea ,, n clipele de tain.n lipsa tatlui, biatul fusese trimis la Jijia,pentru supravegherea turmei, alturi de baciul Alexa. De la o vreme ncoace,Vitoria era din ce n ce mai nelinitit cci ntrzierea prelungit a soului nu prevestea nimic bun. mprtindu-i preotului temerile sale, l roag s-i alctuiasc o scrisoare ctre Gheorghi, aflat cu turmele n bli,ca s-l cheme grabnic acas,i una catre autoritile de la Dorna pentru a cere lmuriri despre trecerea lui Lipan pe acolo.Din cauza nelinitii i a gndurilor, nu s-a putut bucura

nici de srbtorile de iarn care,pentru prima dat,i-au fost ,,strine i ndeprtate. Sosirea fiului acas o bucur i, cu mare grij, i mprtete planul ei de a pleca mpreun n cutarea lui Lipan,motivnd aceasta prin faptul c el era singurul brbat n gospodrie, deci unicul ei sprijin. Pregtirile de drum includ i confecionarea unui baltag,binecuvntat de preotul Daniil. Fiind deosebit de credincioasa, inainte de plecare , femeia se spovedeste i se mprtete preotului, pentru a se curi, ,, de orice gnduri, dorine i doruri, n afar de scopu-i neclintit,iar gospodria o las n grija baciului Mitrea. n drumul su, Vitoria alege traseul pe care bnuiete c l-ar fi ales i Lipan, face popasuri, ntreab oamenii i i se confirm c merge pe drumul cel bun. Astfel, dup popasul de la Bicaz, se oprete n Clugreni, la David, unde afl c Lipan, ,,a plecat la drum asupra nopii .Vremea se stric, ncepe viscolulu i ei ajung cu greu la Frcaa, la fierarul satului, mo Pricop, care le potcovete caii i care i aduce aminte c n toamn potcovise i calul lui Lipan pe care-l numete ,,vrednic romn. Tot aici, Vitoria se adreseaz subprefectului Anastasie Balmez, cruia i spune temerile ei. Ajuni la Borca, nimeresc la un botez. La Cruci au dat peste o nunt, vornicul i-a poftit s guste din plosc i s fac urri mirilor. De cum au intrat n ara Dornelor, nelinitea i-a sporit presimind parc ceva i,treptat,i-a ntrit convingerea ,,c aici avea s se aleag o rnduial nou a vieii ei. La Vatra Dornei afl c Lipan cumprase trei sute de oi,dintre care o sut le-a dat napoi unor gospodari care nu mai gsiser altele s cumpere. Au cinstit la crm trgul ncheiat i au plecat mai departe spre Neagra. Urmnd traseul celor trei, Vitoria ajunge n localitatea Sabasa, unde crmarul i soia lui i amintesc doar de doi ciobani, nu de trei. Cucoana Maria cunotea i numele acestora: Calistrat Bogza i Ilie Cuui, despre care oamenii vorbeau c sau mbogit dintr-o dat, iar nevestele lor fac risip i triesc n lux. La Suha, Vitoria l gsete pe Lupu cinele de ncredere al lui Lipan, pripit la un gospodar. Ager la minte , ea deduce c tragedia s-a petrecut ntre Suha i Sabasa, iar presupunerile i se ntresc dup ntlnirea cu cei de la Primrie. Femeia simte n aceste momente ,, o sfreala bolnav, dar i o bucurie, pricinuit pe de o parte de certitudinea c toate cutrile ei au luat sfrit i, pe de alta parte, de regsirea cinelui , ,,gsind n animal o parte din fiina celui iubit. Neobosit, ea cerceteaz mprejurimile, chibzuind unde ar putea da peste osemintele lui Lipan. n drum spre locul numit Crucea Talienilor, cinele d semne de nelinite. Este lsat liber i el coboar ntr-o prpastie . Flcul l urmeaz i,ajuns jos, trimite ,, o chemare nfricoat.,,Vitoria i ddu drumul alunecos, pe urma biatului pe care l gsi plngnd ncet lng o grmad de ,,oase risipite, cu zgrciurile umede , alturi se aflau ,,botforii, taca, chimirul [] cciula brumrie ale lui Lipan. Ceva mai ncolo zcea scheletul calului.

Toat durerea sufletului femeii izbucni ntr-un strigt grozav ,,-Gheorghi. Dar ea nu striga numele biatului, ci al sotului ei, al lui Nechifor, numele lui adevrat care ii fusese schimbat n copilarie in urma unei boli, nume pe care numai ea il stia .Cercetnd cele aflate, ea vede cpna spart de baltag. nbuindu-si durerea, femeia trece la mplinirea rnduielilor sacre si incepe s fac planuri pentru priveghi i nmormntare. Ea are grij ca totul s se desfoare dup datin.Ajutat de domnul Toma, crmarul, i de soia acestuia,cucoana Maria, munteanca ornduiete priveghiul,bocitoarele, coul cu merinde. Invit la nmormntare autoritile i vine mult lume.La coborrea sicriului n groap,Vitoria triete un sentiment de disperare, ,,tiind c n-are s-l mai vad pn la nvierea din veci i a strigat dup cel mort cu atta durere nct toi cei de fa s-au cutremurat. La praznicul de pomenire au fost invitai i Calistrat Bogta i Ilie Cuui. Discut cu cei doi i aduce vorba despre baltag, pe care l cere de la Calistrat Bagza. l incit pe cel care presupune c este autorul crimei cu o ntrebare capcan, adresat fiului ei: ,,-Ce te uii, Gheorghi, aa la baltag?[] este scris pe el ceva? Urmrind reaciile presupusului criminal ea adaug:,,-Gheorghi[], mi se pare c pe baltag e scris snge i acesta-i omul care a lovit pe tat-tu. La reaciile violente ale celui vinovat, Vitoria rspunde calm, fcnd o descriere minuioas a drumului oierilor ntre localitile Suha i Sabasa. Intrebata fiind de unde le stie pe toate , femeia raspunde ca mortul i-a povestit, dovedind asfel o legatura foarte puternica intre ea si Nechifor care nu fusese distrusa nici de timp si nici chiar de moarte Calistrat Bogza i pierde cumptul i se arunc asupra lui Gheorghi, care d drumul cinelui.Ca i cum doar att ar fi ateptat, cinele se repede la beregata celui recunoscut ca uciga al stpnului su, ,,mestecnd mormiri slbatice de snge.Gheorghi l lovete pe uciga cu baltagul n frunte.Nemaiavnd ncotro i cindu-se mult prea trziu, muribundul cere s se spovedeasc, mrturisind crima si-i cere muntencei sa-l ierte. Vitoria, desi este o buna crestina, nu-l poate ierta si-i spune muribundului : Dumnezeu sa te ierte . Vitoria se simte acum mai uurat,tiind c s-a fcut dreptate.Ea se gndete la fel de limpede la mplinirea pn la capt a datinei,ornduind pomenile mortului la nou zile i la patruzeci de zile. Deznodmntul o nfieaz cu planurile ei de viitor,cci vrea s aduc pe Minodora la mormntul ttlui ei i s reintre n posesia turmei furate,aflate la Raru. Rnduiala s-a mplinit,dreptatea a fost fcut,iar viaa i va urma de acum nainte cursul firesc. Faptele prezentate sunt de natura sa scoata in evidenta frumusetea morala a personajului feminin, subliniindu-i trasaturile care o transforma pe Vitoria Lipan intr-un personaj exponent al lumii arhaice.