1. Definiti interventia umanitara si prezentati succint dezbaterea restrictionisti - contrarestrictionisti.

Conceptul de interventie umanitara este compus din doi termeni: “intervenţie” şi “umanitar”. Conform definiţiei din 1974, pe care o da R.J.Vincent, intervenţia este o activitate dusă de un stat, un grup din cadrul unui stat, un grup de state sau o organizaţie internaţionala care intervine coercitiv în afacerile interne ale unui alt stat. Această activitate este un eveniment specific, care are un început şi un sfârşit, in sensul ca orice intervenţie umanitară are clar intenţia de a trimite trupe pe un teritoriu, dar are şi intenţia să îl părăsească. Revenind la definitie, mai trebuie menţionat şi că intervenţiile umanitare vizează structura autorităţii statului ţintă. Nu e neapărat o acţiune legală sau ilegală, dar iese din tiparul convenţional al relaţiilor internaţionale. Restrictionistii considera ca motivele pentru care statele intervin nu sunt în mod primordial umanitare, in sensul ca statele prin astfel de interventii îşi urmăresc doar interesul naţional. Statele nu au voie să rişte viaţa propriilor forţe armate în “cruciadele umanitare” – leaderii statelor nu au dreptul moral să verse sânge în numele umanităţii suferinde, deoarece cetăţenii sunt responsabilitatea exclusive a statului. Restrictionistii mai sustin că intervenţiile umanitare nu ar trebui să fie excepţie de la interzicerea generală a forţei înscrisă in Carta. În lipsa unui mecanism imparţial care să decidă când sunt permise intervenţiile umanitare, statele pot să folosească motivele umanitare ca paravan pentru propriile lor interese. Selectivitatea raspunsului se referă la faptul că statele sunt guvernate de ceea ce consideră ele că le aduce beneficii, de aceea vor interveni doar atunci cand vor avea de castigat dintr-o anumita situatie. Pluralistii dau ca şi contra-argument la intervenţiile umanitare , lipsa consensului în privinţa principiilor morale care să stea la baza intervenţiilor umanitare , deficit care ar putea submina ordinea internaţionala. Anti-restrictionistii susţin că scopul prim al Naţiunilor Unite este păstrarea păcii şi a securităţii, dar şi promovarea drepturilor omului.Unii merg mai departe, afirmând că dacă ONU eşuează să asigure protecţie în cazul genocidelor şi a masacrelor, statele obţin dreptul de a acţiona în forţa pentru a reduce suferinţa umană. Dreptul cutumiar al intervenţiilor umanitare este o alternativă la dreptul legal a intervenţiilor umanitare. Arend şi Beck spun despre dreptul cutumiar că este rezultatul acţiunilor demarate într-o anumită perioadă de timp de către statele care acţionează într-un anumit fel şi consideră că e un comportament cerut de lege. Statele nu trebuie să se angajeze în această practică numai pentru că are un statut de drept cutumiar, ci şi pentru că este permisă de lege.