1

ETAPELE ELABORARII PROIECTULUI DE FUNDATII
1. Cercetarea terenului de fundare

2. Alegerea adancimii minime de fundare


3. Alegerea sistemului de fundare
- FUNDATII DE SUPRAFATA

- FUNDATII DE ADANCIME


4. Predimensionare

5. Calculul TERENULUI DE FUNDARE LA STARI LIMITA
- SLU
- SLE

6. Elaborarea proiectului de executie



2


FUNDATII DE SUPRAFATA

Alegerea tipului de fundaţie

Fundaţiile trebuie alese astfel încât să transmită la teren încărcările construcţiei, inclusiv cele din acţiuni
seismice, asigurând îndeplinirea condiţiilor privind verificarea terenului de fundare la stări limită.

Stabilirea tipului de fundaţie se face ţinând seama de următoarele criterii:

(1) Sistemul structural al construcţiei

− tipul sistemului structural (în cadre, cu pereţi etc.);
− dimensiuni (deschideri, travei, înălţimi – suprateran şi subteran);
− materiale (beton, metal, zidărie etc.);
− acţiunile transmise de construcţie asupra fundaţiilor;
− mecanismul de disipare a energiei induse de acţiunea seismică;
− sensibilitatea la tasări a sistemului structural.

(2) Condiţiile de exploatare ale construcţiei

− eforturile transmise la fundaţii;

3


− influenţa deformaţiilor terenului de fundare asupra exploatării normale a construcţiei;
− limitarea tasărilor în funcţie de cerinţele tehnologice specifice.

(3) Condiţiile de execuţie ale infrastructurii

− adâncimea săpăturii pentru realizarea fundaţiilor construcţiei şi modul de asigurare a stabilităţii săpăturii;
− existenţa unor construcţii în vecinătate care pot fi afectate de lucrările de execuţie a infrastructurii;

(4) Condiţiile de teren

− natura şi stratificaţia terenului de fundare;
− caracteristicile fizico-mecanice ale straturilor de pământ;
− condiţiile hidrologice .










4


Predimensionarea fundatiei
Prin predimensionare se intelege determinarea dimensiunilor bazei fundatiei.
Predimensionarea se face pe baza presiunilor conventionale.
(1) Fundatii IZOLATE sub stalpi: L- latura mare; B - latura mica;

L / B = 1÷ 1,5




5


Conditiile de predimensionare sunt:
Tipul de încărcare Grupări de acţiuni Condiţia de verificare
Încărcare centrică

Grupările de acţiuni
pentru situaţii de
proiectare permanente
sau tranzitorii (GF)

p
ef med
=

N
F
/

A ≤ p
conv

unde:
N
F
încărcarea verticală de calcul din GF
A aria bazei fundaţiei: A = L B

Grupările de acţiuni
pentru situaţii de
proiectare seismice
(GS)

p
ef med
= N
S
/ A ≤ 1,2 p
conv

unde:
N
S
încărcarea verticală de calcul din GS


Încărcare excentrică după o direcţie (N, M)
GF: p
ef max
≤ 1,2 p
conv
GS: p
ef max
≤ 1,4 p
conv


Încărcare excentrica oblică (N, M
x
, M
y
)
GF: p
ef max
≤ 1,4 p
conv
GS: p
ef max
≤ 1,6 p
conv


6


(2) Fundatii CONTINUE: B – latimea fundatiei; Lungimea se cunoaste;

(3) RADIERE generale: B, L si forma in plan se cunosc.


PRESIUNI CONVENTIONALE
Presiunile convenţionale au semnificatia unor presiuni acceptabile, valorile fiind obtinute pe baza experientei
de proiectare, pentru urmatoarele categorii de pamanturi:
- Roci stâncoase si semi- stâncoase
- Pamanturi grosiere (blocuri, bolovănişuri, pietrişuri)
- Pământuri nisipoase (I
D
≥ 0,5 si S
r
)
- Pământuri fine (I
C
≥ 0,5, e si I
P
)
- Umpluturi compactate
Presiunile convenţionale p
conv
se determină luând în considerare valorile de bază
conv
p
date in
tabele in functie de natura si parametrii geotehnici.

Valorile de bază corespund unei fundaţii convenţionale având B = 1,0 m şi
adâncimea de fundare, D = 2,0 m.



7



Valorile p
conv
se calculează cu relaţia:
conv B D conv
p p C C = + +



unde:

conv
p
- valoarea de bază a presiunii convenţionale;

C
B
- corecţia de lăţime;

C
D
- corecţia de adâncime.

Corecţia de lăţime

• Pentru 1<
5m B≤
:
B 1 conv
( 1) C p K B = −


unde:
K
1
coeficient - pentru pământuri necoezive (cu excepţia nisipurilor prăfoase), K
1
= 0,10
- pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive, K
1
= 0,05
B lăţimea fundaţiei

8


• Pentru B > 5 m:
C
B
= 0,4
conv
p
pentru pământuri necoezive;
C
B
= 0,2
conv
p
pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive.

Corecţia de adâncime

• Pentru D < 2m:
D conv
2
4
D
C p

= ⋅

• Pentru D > 2m:
D 2
( 2) C K D γ = −


unde:

D: adâncimea de fundare
K
2
: coeficient adimensional in functie de natura terenului
γ
greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra nivelului tălpii fundaţiei (calculată ca medie
ponderată cu grosimea straturilor).






9


Calculul terenului de fundare la STARI LIMITA

Calculul terenului de fundare la STAREA LIMITA ULTIMA (SLU) si / sau la STAREA LIMITA DE
EXPLOATARE (SLE) este obligatoriu in functie de urmatoarele criterii:

Criterii privind construcţia

(1) Importanţa construcţiei
− construcţii speciale, CS (clasele de importanţă I şi II conf. P100-1:2006);
− construcţii obişnuite, CO (clasele de importanţă III şi IV conf. P100-1:2006).

(2) Sensibilitatea la tasări diferenţiale
− construcţii sensibile la tasări (CST);
− construcţii nesensibile la tasări (CNT).

(3) Restricţii de deformaţii în exploatare normală
− construcţii cu restricţii (CRE);
− construcţii fără restricţii (CFRE).







10


Criterii privind terenul de fundare

(1) Terenuri favorabile (TF); prin terenuri favorabile se inţeleg terenurile bune şi medii de fundare;
(2) Terenuri dificile sau condiţii speciale de încărcare (TD).


STAREA
LIMITA
Terenul Construcţia
TF TD
Impor-
tanţa
Sensibilitatea la
tasări diferenţiale
Restricţii de deformaţii în
exploatare normala
CO CS CNT CST CFRE CRE
Cazul I
SLU e ee e e ee e e ee e e ee e

SLU SLE

e ee e

SLU SLE

e ee e

SLU SLE

e ee e

SLE

e ee e
Cazul II SLU SLE
e ee e

e ee e

e ee e

e ee e


In toate situatiile care corespund Cazului I, calculul terenului de fundare la STARI LIMITA este obligatoriu.

11


In Cazul II, calculul terenului de fundare la STARI LIMITA nu este obligatoriu.

In acest caz, se poate admite ca indeplinirea conditiilor exprimate pe baza presiunilor conventionale
reprezinta, in mod implicit, calculul terenului de fundare la STARI LIMITA.

Calculul la Starea limită ultimă - SLU

Starea limită ultimă de tip GEO este definitorie pentru verificarea dimensiunilor fundaţiilor de suprafata.

Condiţia de verificare:

V
d
≤ R
d


unde:

V
d
reprezinta valoarea de calcul a acţiunii verticale sau componenta verticală a unei acţiuni totale aplicată la
baza fundaţiei.
V
d
trebuie să includă greutatea proprie a fundaţiei, greutatea oricărui material de umplutură şi toate
presiunile pământului, fie favorabile, fie nefavorabile. Presiunile apei care nu se datorează încărcărilor
transmise terenului de fundare, trebuie incluse ca acţiuni.
R
d
reprezinta valoarea de calcul a capacităţii portante.

12



Cazul general de calcul al capacitatii portante


13


Calculul capacităţii portante (in condiţii drenate)
Pentru cazul general, calculul capacităţii portante in condiţii drenate se face cu relaţia:

R
d
= A' (c'
d
N
c
b
c
s
c
i
c
+ q' N
q
b
q
s
q
i
q
+ 0,5 γ '

B' N
γ
b
γ
s
γ
i
γ
)


unde:
c'
d
valoarea de calcul a coeziunii efective
N
c
, N
q
, N
γ

factori adimensionali pentru capacitate portantă calculati in functie de
ϕ′
d

valoarea de calcul a unghiului de frecare internă în termeni de eforturi efective

b
c
, b
q
, b
γ

factori adimensionali pentru înclinarea bazei fundaţiei
s
c
, s
q
, s
γ

factori adimensionali pentru forma bazei fundaţiei:
i
c
, i
q
, i
γ

factori adimensionali pentru înclinarea încărcării V produsă de încărcarea orizontală H
q' suprasarcina efectivă la nivelul bazei fundaţiei
γ '
valoarea de calcul a greutăţii volumice efective a pământului sub baza fundaţiei

In cazul pământurilor fine (coezive) sub baza fundaţiei se calculeaza si capacitatea portantă in condiţii
nedrenate.



14


Calculul la Starea limită de exploatare – SLE

Calculul la starea limită de exploatare comportă îndeplinirea condiţiilor de verificare a următoarelor criterii
principale:

(1) Deplasări şi/sau deformaţii: valorile de calcul limită pentru care se consideră atinsă în structură o stare
limită de exploatare normală.

(2) Încărcarea transmisă la teren: valoarea de calcul limită pentru care în pământ apar zone plastice cu
extindere limitată (zona plastică este zona pe conturul şi în interiorul căreia se îndeplineşte condiţia de rupere
în pământ).

Verificarea criteriului privind deplasările şi / sau deformaţiile

Verificarea la starea limită de exploatare trebuie să urmărească îndeplinirea condiţiei:
s s
∆ ≤∆

sau
t t
∆ ≤∆

s

,
t


deplasări sau deformaţii posibile

s


valori limită ale deplasărilor fundaţiilor şi deformaţiilor structurilor, stabilite de
proiectantul structurii

t


valori limită ale deplasărilor fundaţiilor şi deformaţiilor structurilor admise din punct de vedere
tehnologic, specificate de proiectantul tehnolog, in cazul constructiilor cu restricţii de
deformaţii în exploatare normala (CRE)


15



Deplasări sau deformaţii posibile

Tasarea absoluta (Metoda însumării pe straturi elementare)


⋅ σ
⋅ β ⋅ =
n
1
si
i
med
zi 3
E
h
10 s
[mm]

unde:
s tasarea absolută probabilă a fundaţiei
β
coeficient de corecţie:
β
= 0,8

In cazul radierelor generale, calculul tasării absolute se face prin metoda stratului liniar deformabil de
grosime finită.

Tasarea medie

Tasarea medie probabilă a construcţiei se calculează ca medie aritmetică a tasărilor absolute posibile a cel
puţin 3 fundaţii izolate învecinate ale construcţiei.





16


Tasarea relativă

Tasarea relativă probabilă se calculează ca diferenţa între tasările absolute a 2 fundaţii izolate sau continue
învecinate raportată la distanţa între ele.

Inclinarea fundaţiei sub influenţa fundaţiilor vecine

tg θ = (s
1
– s
2
) / B
sau
tg θ = (s
1
– s
2
) / L


unde:
s
1
, s
2
tasările absolute posibile pentru verticalele fiecărei margini a
fundaţiei
B, L latura bazei fundaţiei după direcţia înclinării

Incovoierea relativă a fundaţiei continue

Încovoierea relativă posibilă a fundaţiei continue sub stalpi se determină:

f = (2 s
3
– s
1
– s
2
) / 2l
unde:

17


s
1
, s
2
tasările absolute posibile ale capetelor porţiunii încovoiate care se
analizează
s
3
tasarea absolută posibilă maximă sau minimă pentru porţiunea
încovoiate care se analizează
l distanţa între punctele având tasările posibile s
1
şi s
2

























18


Deplasări sau deformaţii limită (valori orientative)

Tipul construcţiei
Deformaţii Deplasări (tasări)
Tipul
deformaţiei
Valoare
limită
[-]
Tipul deplasării
Valoare
limită
[mm]
1
Construcţii civile şi industriale cu structura
de rezistenţă în cadre:
a) Cadre din beton armat fără umplutură de
zidărie sau panouri


tasare relativă


0,002


tasare absolută
maximă, s
max



80
......
2
Construcţii în structura cărora nu apar
eforturi suplimentare datorită tasărilor
neuniforme

tasare relativă 0,006
tasare absolută
maximă, s
max

150
3
Construcţii multietajate cu ziduri portante din:
a) panouri mari

încovoiere
relativă, f


0,0007


tasare medie, s
m



100
......
.. Construcţii înalte, rigide, H < 100 m
înclinare,
tgθ

0,004 tasare medie, s
m
200





19


Verificarea criteriului privind incărcarea transmisă la teren

Condiţia de verificare a criteriului privind limitarea încărcărilor transmise la teren se exprimă sub forma:

p
ef,med
≤ p
pl


p
ef,med
presiunea efectiva medie la baza fundatiei, calculata pentru acţiunile sau combinaţiile de acţiuni
din grupările caracteristică, cvasipermanentă si frecventă (GF)
p
pl
presiunea plastica care reprezinta valoarea de calcul limită a presiunii pentru care în pământ apar
zone plastice de extindere limitata

Pentru fundaţiile cu baza de formă dreptunghiulară, presiunea plastica se calculează:

( )
p m B N q N c N
pl l 1 2 3
= γ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅



m
l
coeficient adimensional al condiţiilor de lucru
γ

media ponderată a greutăţilor volumice de calcul ale straturilor de sub fundaţie cuprinse pe o
adâncime de B/4 măsurată de la baza fundaţiei
B latura mică a bazei fundaţiei
q suprasarcina de calcul la adancimea de fundare, lateral faţă de fundaţie
c valoarea de calcul a coeziunii pământului de sub baza fundaţiei
N
1
, N
2
, N
3
coeficienţi adimensionali de capacitate portanta, definiti în funcţie de valoarea de calcul a
unghiului de frecare interioară a pământului de sub baza fundaţiei

20


Fundaţii izolate sub stâlpi

Dimensiunile în plan ale fundaţiilor izolate se predimensioneaza pe baza presiunilor conventionale si se
verifica prin calculul la starile limita ale terenului de fundare.

La alcătuirea fundaţiilor izolate se ţine seama de următoarele reguli cu caracter general:

- sub fundaţiile de beton armat monolit se prevede un strat de beton de egalizare de 50÷100 mm grosime;

- fundaţiile se poziţionează, de regulă, centrat în axul stâlpului.

Fundaţiile izolate sub stâlpi pot fi:

Fundaţii de beton armat monolit:

− fundaţii tip talpă de beton armat (fundaţii elastice);
− fundaţii tip bloc şi cuzinet (fundaţii rigide).

Fundaţii de beton armat prefabricat (fundaţii tip pahar)




21


Fundaţii tip talpă de beton armat (fundaţii elastice)

Fundaţiile tip talpă de beton armat pot fi de formă prismatică (a) sau formă de obelisc (b).



Înălţimea fundaţiei (H) se stabileşte funcţie de următoarele condiţii:

a) asigurarea rigidităţii fundaţiei de beton armat

H/L ≥ 0,30 ;

H este înălţimea maximă a fundaţiei

22


L este dimensiunea cea mai mare în plan

b) verificarea fundaţiei la forţă tăietoare fără să fie necesare armături transversale

c) verificarea la străpungere fără a fi nevoie de armătură

Valoarea minimă a înălţimii fundaţiei este H
min
= 300 mm.


Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc (H’) rezultă în funcţie de următoarele condiţii:

a) valoarea minimă este H’
min
= 250 mm;

b) panta feţelor înclinate ale fundaţiei nu va fi mai mare de 1/3.










23


Armătura fundaţiei este compusă din:



a) armătura de pe talpă, realizată ca o reţea din bare.

Aria de armătura rezultă din dimensionarea la moment încovoietor în secţiunile de la faţa stâlpului.


24


În calculul momentelor încovoietoare din fundaţie se consideră presiunile pe teren determinate de solicitările
transmise de stâlp. Se vor considera situaţiile de încărcare (presiuni pe teren) care conduc la solicitările
maxime în fundaţie.

Pentru calculul momentelor încovoietoare în fundaţie se consideră secţiunile de încastrare de la faţa stâlpului
şi presiunile pe teren pe suprafaţa delimitată de laturile tălpii şi planul de încastrare considerat.



25



Calculul simplificat al momentelor încovoietoare în talpa fundaţiei se face cu relaţiile:

( )
2 2
x x
Fd,x 0 1 0
2 3
l l
M B p p p
(
= ⋅ + −
(
¸ ¸

;
2
y
Fd,y med
2
l
M L p = ⋅

; p
med
= ( p
1
+ p
2
) / 2


Procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0,10 % .
Diametrul minim al armăturilor este φ= 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 250 mm; distanţa minimă este de 100 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea minimă
egală cu d, înălţimea utilă a secţiunii, la margine.

b) armătura de la partea superioară este realizată din 3÷4 bare de armătură, cu diametrul de minim φ =10
mm, dispuse în dreptul stâlpului pe fiecare direcţie principală.


c) armătura transversală necesară pentru preluarea forţelor tăietoare sau pentru străpungere se realizează ca
armătură înclinată dispusă în dreptul stâlpului.





26


Fundaţii tip bloc şi cuzinet (fundaţii rigide)

Fundaţiile tip bloc de beton şi cuzinet sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu pe care reazemă un
cuzinet de beton armat în care se încastrează stâlpul.

a) Bloc de beton cu o treaptă b) Bloc de beton cu doua trepte


(1) Blocul de beton simplu se realizează respectând următoarele condiţii:

a) înălţimea treptei este de minimum 400 mm si de maximum 600mm la blocul de beton cu o treaptă;

27



b) blocul de beton poate avea cel mult 3 trepte a căror înălţime minimă este de 300 mm; înălţimea treptei
inferioare este de minimum 400 mm;

c) clasa betonului este minim C
8/10
; dacă în bloc sunt prevăzute armături pentru ancorarea cuzinetului clasa
betonului va fi egală cu cea a betonului din cuzinet;

d) înălţimea blocului de beton se stabileşte astfel încât:

tgα = H / 0,5(L - l
c
) ≥ (tgα)
min
, valorile (tgα)
min
sunt date in tabele in functie de clasa betonului si p
ef,max
;
această condiţie va fi realizată şi în cazul blocului realizat în trepte;

(2) Cuzinetul de beton armat se proiectează respectând următoarele:

a) cuzinetul se realizează cu formă prismatică;

b) dimensiunile în plan (l
c
şi b
c
) vor respecta următoarele condiţii:
− să fie mai mari decât dimensiunile care asigură limitarea presiunilor pe planul de contact cu blocul la
valori mai mici decât rezistenţa de calcul la compresiune a betonului;
− se recomandă următoarele intervale pentru raportul l
c
/L respectiv b
c
/B:
bloc de beton cu o treaptă: l
c
/L = 0,50 ÷ 0,65
bloc de beton cu mai multe trepte: l
c
/L = 0,40 ÷ 0,50

28


c) înălţimea cuzinetului (h
c
) va respecta următoarele valori minime:
− h
c
≥ 300mm;
− h
c
/l
c
≥ 0,25;
− tg β ≥ 0,65; dacă tg β ≥ 1,00 nu este necesară verificarea cuzinetului la forţă tăietoare.

d) rosturile orizontale de turnare a betonului se vor trata astfel încât să se asigure condiţii pentru realizarea
unui coeficient de frecare supraunitar între cele două suprafeţe.

(3) Calculul momentelor încovoietoare pozitive în cuzinet se face considerând încastrarea consolelor în
secţiunile de la faţa stâlpului.

29




Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi bloc, funcţie de care se determină eforturile secţionale în
cuzinet, sunt determinate de eforturile din stâlp (nu se ţine cont de greutatea cuzinetului).

In cazul incărcării excentrice după o direcţie (N
C
, M
C(y)
), presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet
şi blocul de beton se determină cu relaţiile :


30


C(y)
C
c1,c2
2
c c c c
6M
N
p
l b l b
= ±
⋅ ⋅

≥ 0 si p
cmed
= (p
c1
+ p
c2
) / 2 ≥ 0


Dacă: p
c2
< 0 (adica apare desprinderea bazei cuzinetului de pe bloc), atunci se determina lungimea zonei
comprimate, in functie de valoarea excentricitatii: e
x
= M
C(y)
/ N
C
















Calculul simplificat al momentelor încovoietoare în cuzinet se face cu relaţiile indicate în cazul fundatiei
elastice.


l
c

p
c1


31


Dacă aria activă de pe suprafaţa de contact cuzinet – bloc este mai mică decât 70% din talpa cuzinetului
(l
c
b
c
), atunci cuzinetul se va ancora de bloc cu armături.
Aria acestor armături poate fi calculată din condiţia ca forţa din armături să fie egală cu volumul de întinderi
obţinut pe baza unei distribuţii liniare a presiunilor.

(4) Armarea cuzinetului va respecta următoarele condiţii:

a) Armătura de la partea inferioară:
− se realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului; aria de armătură rezultă din
verificarea la moment încovoietor în secţiunile de la faţa stâlpului;
− procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0,10%;
− diametrul minim al armăturilor este φ= 10 mm;
− distanţa maximă între armături va fi de 250 mm; distanţa minimă este 100 mm.
− armătura se distribuie uniform pe lăţimea cuzinetului.

b) Armătura de la partea superioară se dispune când cuzinetul are desprinderi de pe blocul fundaţiei. Aria
de armătură pe fiecare direcţie rezultă din:
− verificarea la compresiune excentrică a secţiunii de beton armat pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi
bloc;
− preluarea întinderilor când zona comprimată pe talpa cuzinetului este mai mare de 70% din aria tălpii, ca
armătură de ancorare;

32


− verificarea la moment încovoietor negativ a cuzinetului încărcat cu forţele dezvoltate în armăturile de
ancorare;
− se realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului şi ancorate în blocul de beton
simplu;
− diametrul minim al armăturilor este φ =10 mm;
− distanţa între armături va fi de minim 100 mm şi maxim 250 mm.


Fundaţii tip pahar (fundaţii si stâlpi de beton armat prefabricat)



33


Fundaţii continue sub stâlpi

Fundaţiile continue sub stâlpi se folosesc, în general, în următoarele cazuri:

a) verificarea TF la starile limita nu sunt indeplinite pentru fundatiile izolate;
b) fundaţii izolate care nu pot fi extinse suficient în plan (care determină ”suprapunerea” fundaţiilor
izolate), stâlpi lângă un rost de tasare sau la limita proprietăţii sau fundaţii izolate care nu pot fi centrate
sub stâlpi .
fundatie continua
constructie existenta constructie existenta
(limita de proprietate)
fundatii continue


34



Fundaţiile continue sub stâlpi pot fi alcătuite ca grinzi independente sau ca reţele de grinzi.

Dimensionarea latimii bazei fundaţiei continue (B) se face pe baza presiunilor conventionale.

Se recomandă majorarea valorii lăţimii obţinute prin calcul cu cca. 20% pentru că, datorită interacţiunii
dintre grinda static nedeterminată şi terenul de fundare, diagrama presiunilor de contact are o distribuţie
neliniară, cu concentrări de eforturi în zonele de rigiditate mai mare, de obicei sub stâlpi.


Alcatuirea constructiva a fundaţiilor continue sub stâlpi

Secţiunea de beton
Fundaţiile continue sub stâlpi se realizează ca grinzi de beton armat de forma T rasturnata.

35


Beton de egalizare
Beton de egalizare
L0
Hc
Hc
HR
H' H
B
Lv
Hc
HR
Lc
25÷50 mm
B
Lc
25÷50 mm
b
Hc
Hv
Ht
Lv
bs
a
b


Cazul (a) Fundatie cu inaltimea constanta, H
c

H
c
= (L
0
) / (1/3÷1/6) unde (L
0
) este distanţa maximă dintre doi stâlpi succesivi
H
t
≥ L
c
unde H
t
este înălţimea tălpii; L
c
= (B - b) / 2

36


Cazul (b) Fundatie cu vute, H
c
(înălţimea în câmp) si H
R
(înălţimea la reazem)

v 0
1 1
6 4
L L
| |
= ÷ ⋅
|
\ ¹



lungimea vutei
H
v

v
v
v
1
tg
3
1, 2 1, 5
H
L
H H
H
α = ≥
+
= ÷

înălţimea vutei

Condiţii constructive:

− H
t
≥ 300 mm
− H’ ≥ 200 mm (pentru grinzile cu vute)
− b = b
s
+50÷100 mm.
− înălţimea la marginea fundaţiei (H
t
sau H’) se stabileşte astfel încât să fie asigurată lungimea de ancoraj a
armăturilor transversale de pe talpa fundaţiei



37



Armarea fundaţiilor continue sub stâlpi

Armătura de rezistenţă longitudinala rezultă din calculul secţiunilor caracteristice la moment încovoietor
şi forţă tăietoare.

Armătura longitudinală se dispune după regulile de la grinzile din suprastructură. Se pot dispune şi armături
înclinate.

Conditii constructive
Coeficientul minim de armare este 0,002.
Diametrul minim al armăturilor longitudinale este 14 mm.
Pe feţele laterale ale grinzii se dispun armături minim φ =10 mm la 300 mm.

Etrierii rezultă din verificarea la forţă tăietoare.

Conditii constructive
Procentul minim de armare transversală este de 0,1%.
Diametrul minim al etrierilor este 8 mm.
Dacă lăţimea grinzii este 400 mm sau mai mult se dispun etrieri dubli (cu 4 ramuri).

Armătura de rezistenţă a tălpii fundaţiei în secţiune transversală rezultă din verificarea consolelor la
moment încovoietor. Armătura minimă trebuie să respecte condiţiile date pentru etrierii grinzii.

38


Metode de calcul pentru fundatiile continue sub stalpi
Calculul eforturilor secţionale (M,T)

Dacă infrastructura este suficient de rigidă şi rezistentă pot fi acceptate distribuţii liniare de presiuni pe teren

În cazul infrastructurilor cu deformaţii semnificative, calculul presiunilor pe teren se face pe baza unui model
care permite luarea în considerare a interacţiunii dintre infrastructură şi terenul de fundare.


Metode simplificate

Metodele simplificate sunt metodele în care conlucrarea între fundaţie şi teren nu este luată în considerare iar
diagrama de presiuni pe talpă se admite a fi cunoscută (distribuţie liniară).

1. Metoda grinzii continue static nedeterminate (cu reazeme fixe)

Fundaţia se asimilează cu o grindă continuă având reazeme fixe în dreptul stâlpilor.

Se acceptă ipoteza distribuţiei liniare a presiunilor pe talpă, calculată cu:

W
M
A
N
p
min max,
± =



39




=
n
1
i
N N
: N
i
- forţa axială în stâlpul i


∑ ∑
+ =
n
1
n
1
i i i
M d N M


M
i
- moment încovoietor în stâlpul i;
d
i
– distanţa de la centrul de greutate al tălpii la axul stâlpului i.






40


Pentru o lăţime B constantă a grinzii, încărcarea pe unitatea de lungime este:
2
2 , 1
6
L
M
L
N
p ± =


Fundaţia este considerată o grindă continuă cu reazeme fixe, acţionată de jos în sus cu încărcarea variabilă
liniar între
1
p şi
2
p şi rezemată pe stâlpi.
Prin calcul (de exemplu, cu Metoda coeficientilor pentru calculul grizilor static nedeterminate) se determină
reacţiunile R
i
în reazeme, adică în stâlpi.

Se verifică conditia:
2 . 0
N
N R
i
i i
<



(1) Daca conditia
2 . 0
N
N R
i
i i
<

este satisfacută, utilizarea metodei este acceptabilă si se trece la
determinarea eforturilor secţionale (M, T) în secţiunile caracteristice.




41


(2) Daca conditia nu este îndeplinită, pentru a reduce diferenţa între încărcările în stâlpi şi reacţiunile în
reazeme, se poate adopta o diagramă de presiuni obţinută prin repartizarea încărcărilor fiecărui stâlp (N
i
, M
i
)
pe aria aferentă de grindă.



2. Metoda grinzii continue static determinate

Se consideră că încărcările din stâlpi şi reacţiunile în reazeme sunt egale.

Grinda este încărcată de jos în sus cu încărcarea variabilă liniar între
1
p
şi
2
p
şi de sus în jos cu încărcările
din stâlpi.

Pentru grinda static determinată astfel rezultată, se trece la determinarea eforturilor secţionale (M, T) în
secţiunile caracteristice.

42


De exemplu, momentul încovoietor într-o secţiune x se calculează considerând momentul tuturor forţelor de
la stânga secţiunii.

















43


Metode exacte

Metodele exacte sunt metodele care iau în considerare interactiunea dintre fundaţie şi teren.
Distribuţia presiunilor pe teren nu se cunoaste.
Metodele de calcul exacte se diferenţiază în funcţie de modelul adoptat pentru terenul de fundare.

Modelul Winkler

Modelul Winkler asimilează terenul cu un mediu discret reprezentat prin resoarte independente.


Relaţia caracteristică pentru modelul Winkler este:

s
p = k z


unde:
p presiunea într-un punct al suprafeţei de contact dintre fundaţie şi teren
z deformaţia pe verticala în acel punct
k
s

factor de proporţionalitate între presiune şi deformaţie, care caracterizează rigiditatea
resortului, denumit coeficient de pat

44



Fundaţii continue sub pereţi structurali de zidărie

Prevederi generale de alcătuire

Alcătuirea fundaţiilor se diferenţiază funcţie de următoarele condiţii:

a) condiţiile geotehnice de pe amplasament;

b) zona seismică de calcul a amplasamentului caracterizata prin acceleraţia seismică de proiectare (a
g
):

c) clădire fără sau cu subsol.

Fundaţiile pereţilor sunt de tip continuu; în anumite situaţii pot fi avantajoase şi fundaţiile cu descărcări pe
reazeme izolate.

Fundaţiile se poziţionează, de regulă, centric şi, numai în anumite situaţii particulare, excentric faţă de pereţii
pe care îi suportă.

Fundaţiile se realizează, de regulă, din beton simplu.




45



Lăţimea bazei fundaţiei, B, se stabileşte funcţie de calculul terenului de fundare la eforturile transmise de
fundaţie.

Calculul se face la metru liniar de fundatie, admitandu-se ipoteza starii plane de deformatii (L>>B).

p
ef med
≤ p
conv

p
ef med
= (N + G
f,p
) / B x 1 (kPa);

N – Incarcarea de calcul la metru liniar de perete (kN/m)

G
f,p
– Greutatea fundatiei si, dupa caz, a pamantului care se descarca pe fundatie (kN/m)

G
f,p
= D x B x 1 x γ
b
(sau γ
b+p
); γ
b
= 24kN/m
3
; γ
b+p
= 20kN/m
3








46



Lăţimea soclului Bs sau a blocului de
fundaţie B (în situaţia în care nu este
prevăzut soclu) trebuie să fie mai mare
decât grosimea peretelui structural b cu
minim 50mm de fiecare parte.

Înălţimea soclului Hs este de cel puţin 400
mm.


47





Lăţimea blocului B trebuie să fie mai mare
faţă de lăţimea soclului Bs cu minim 50mm
de fiecare parte.

Blocul de fundaţie poate fi realizat cu una
sau două trepte.

Înălţimea treptelor blocului de fundaţie H
1
,
H
2
este de cel puţin 400 mm si cel mult
600mm.





48



La determinarea înălţimii
treptelor blocului de beton
simplu se va respecta
valoarea minimă tg α dată în
tabel in functie de
p
ef med

si

clasa betonului
(de obicei, C4/5 ÷ C8/10)


49


Lăţimea minimă B minimă necesară pentru executarea săpăturilor:

Adâncimea săpăturii h
(m)
Lăţimea minimă B (m)
0,40 < h ≤ 0,70 0,40
0,70 < h ≤ 1,10 0,45
h > 1,10 0,50


Fundaţiile supuse la solicitări excentrice (de exemplu fundaţiile zidurilor de calcan)

se dimensionează astfel încât rezultanta tuturor forţelor axiale, N, să se menţină în treimea mijlocie a bazei
pentru ca întreaga lăţime să fie activă la transmiterea presiunilor pe teren.

Când acest lucru nu poate fi realizat iar

lăţimea activă B
a
= 1.5b nu satisface din punct de vedere al presiunilor efective acceptabile la teren,

se ţine seama de efectul favorabil al deformării terenului şi a blocului de fundaţie şi se admite o lăţime activă
B
a
= 2,25 b, cu următoarele condiţii:





50



− peretele ce sprijină pe
fundaţie trebuie să fie
legat de construcţie la
partea superioară prin
placa planşeului sau
centura planşeului,
precum şi prin ziduri
transversale suficient de
dese (recomandabil la
maximum 6 m distanţă);

− presiunea ce se dezvoltă
între perete şi fundaţie să
nu depăşească rezistenţele
de calcul ale materialelor
din care sunt alcătuite
peretele şi fundaţia.







51




Fundaţii cu descărcări pe reazeme izolate

Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate transmit terenului încărcările exterioare prin blocuri de fundaţie
dispuse discontinuu în lungul pereţilor.

Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate sunt alcătuite din:
− blocuri de beton simplu;
− grinzi de beton armat.

Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate sunt folosite în cazul pământurilor cu umflări şi contracţii
mari pentru ca presiunea efectivă pe teren să depăşească presiunea de umflare a pământului.

Soluţia se poate dovedi mai avantajoasă decât soluţia fundaţiilor continue în cazul unor adâncimi de fundare
mai mari decât cca. 2,0 m.

Reazemele izolate se dispun obligatoriu în punctele de intersecţie ale pereţilor structurali din zidărie sau în
cele în care sunt concentrate încărcări importante.
Reazemele izolate dispuse în lungul pereţilor structurali din zidărie au în plan o secţiune de formă
dreptunghiulară.
Poziţia în plan a blocurilor de beton simplu se va alege astfel încât centrele de greutate ale bazelor lor să
coincidă pe cât posibil cu axul peretelui.

52


Elementele de descărcare sunt alcătuite din grinzi de beton armat care constituie suportul zidurilor şi care
transmit încărcările la reazemele izolate.

Grinzile se fac, de regulă, mai late decât zidul de deasupra cu cca. 5 cm de fiecare parte.
Grinzile se realizează, în general, din beton armat turnat monolit. Pentru uşurinţa execuţiei se va urmări, pe
cât posibil, ca grinzile să aibă aceeaşi înălţime.
Grinzile sunt continue având de regulă înălţimea constantă.
Pentru asigurarea unei rigidităţi corespunzătoare se recomandă
1
6 8
h L
| |
≥ ⋅
|
÷
\ ¹
.

53








Fundaţii continue sub pereţi structurali de beton armat

Solicitările mari (N, M, V) transmise de pereţii structurali de beton armat pot fi preluate, în general, de
fundaţii dezvoltate în plan ca o reţea de fundaţii continue, pe una sau două direcţii.


54


Secţiunea de beton
Fundaţiile continue sub pereţi ca tălpi de beton armat sau ca bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat.



55




Armarea fundaţiilor

− Armarea transversală

− Armarea longitudinală

− Armăturile verticale din fundaţie, pentru conectarea cu peretele de beton armat, rezultă în funcţie din
următoarele:

− verificarea la lunecare în rosturile de turnare ale betonului;
− verificarea la moment încovoietor şi forţă axială a peretelui substructurii; armătura rezultată din această
condiţie nu poate depăşi aria corespunzătoare suspendării greutăţii fundaţiei;
− verificarea secţiunii de la baza peretelui la moment încovoietor determinat de presiunea pământului pe
planul peretelui; în calcul se poate consideră şi efectul favorabil al forţei axiale din perete.









56


RADIERE GENERALE de beton armat

Domenii de utilizare

Fundaţiile tip radier se utilizează, de regulă, în următoarele situaţii:
- terenuri cu rezistenţă scăzută care impun suprafeţe mari ale tălpii fundaţiilor;
- terenuri dificile sau neomogene, cu risc de tasări diferenţiale;
- prezenţa apei subterane impune realizarea unei cuve etanşe;
- elementele verticale (stâlpi, pereţi) sunt dispuse la distanţe mici care fac dificilă realizarea (execuţia)
fundaţiilor izolate sau continue;
- radierul împreună cu elementele verticale structurale ale substructurii trebuie să realizeze o cutie rigidă şi
rezistentă;
- construcţii cu înălţime mare care transmit încărcări importante la teren.









57



Alcatuire constructiva
a) radier general tip dală groasă, în care elementele verticale (stâlpi sau pereţi structurali) sunt rezemate
direct pe acesta, cu grosime constantă; h
r
≥ 1/8 l
max


1


Radier tip
dală groasă
1-1
h
r



58


b) radier general tip planşeu ciupercă



Perete
perimetral
Capitel
1
1
stâlp
45
o

Capitel cu o pantă
a
1-1
stâlp
Capitel cu
două pante
b
1-1
h
r

h
r

h
r




59


c) radier tip placă şi grinzi

h
g
/l
max
=1/3÷1/6; h
r
/l
max
=(1/15÷1/20)

Cu grinzi drepte



60



Cu grinzi intoarse



61


d) radier tip placă cu vute



62


e) radier casetat



63


Principii generale de proiectare

Proiectarea radierelor trebuie să ţină seama de compatibilitatea deformaţiilor terenului cu cele ale
elementelor structurale.

Calculul eforturilor secţionale (M, Q) în secţiunile caracteristice ale radierului se obţin de regulă cu
programe de calcul care permit modelarea fenomenului de interacţiune fundaţie-teren.

În calculul radierelor trebuie luaţi în considerare numeroşi factori între care cei mai importanţi sunt:
- rigiditatea şi geometria radierului,
- mărimea şi distribuţia încărcărilor,
- caracteristicile de deformabilitate şi de rezistenţă ale terenului,
- etapele de execuţie.

În calcule, radierul poate fi considerat ca rigid sau flexibil.









64


Metode simplificate de calcul pentru radiere rigide

1.Metoda reducerii încărcărilor în centrul de greutate al radierului

x
I
e
N y
I
e
N
A
N
p
y
x
x
y
) 4 1 ( ∑ ∑

± ± =
÷

Se examinează radierul ca un întreg pe fiecare dintre cele
două direcţii paralele cu axele x şi y. Metoda nu permite
determinarea distribuţiei forţei tăietoare totale şi momentului
încovoietor total în lungul secţiunii

65


2. Metoda împărţirii radierului în fâşii de calcul

Fiecare fâşie de calcul este
încărcată de forţele
corespunzătoare stâlpilor ce
reazemă pe fâşia respectivă.

Se determină diagrama presiunilor
de contact, admiţându-se o lege de
variaţie liniară de tip Navier.

Deşi poziţia rezultantei
încărcărilor din stâlpi nu coincide
cu poziţia centrului de greutate al
rezultantei presiunilor de contact,
valorile obţinute ale momentelor
încovoietoare şi forţelor tăietoare
în secţiunile semnificative pot fi
folosite pentru armarea radierului.


FUNDATII DE SUPRAFATA
Alegerea tipului de fundaţie Fundaţiile trebuie alese astfel încât să transmită la teren încărcările construcţiei, inclusiv cele din acţiuni seismice, asigurând îndeplinirea condiţiilor privind verificarea terenului de fundare la stări limită. Stabilirea tipului de fundaţie se face ţinând seama de următoarele criterii: (1) Sistemul structural al construcţiei − − − − − − tipul sistemului structural (în cadre, cu pereţi etc.); dimensiuni (deschideri, travei, înălţimi – suprateran şi subteran); materiale (beton, metal, zidărie etc.); acţiunile transmise de construcţie asupra fundaţiilor; mecanismul de disipare a energiei induse de acţiunea seismică; sensibilitatea la tasări a sistemului structural.

(2) Condiţiile de exploatare ale construcţiei − eforturile transmise la fundaţii;
2

− influenţa deformaţiilor terenului de fundare asupra exploatării normale a construcţiei; − limitarea tasărilor în funcţie de cerinţele tehnologice specifice. (3) Condiţiile de execuţie ale infrastructurii − adâncimea săpăturii pentru realizarea fundaţiilor construcţiei şi modul de asigurare a stabilităţii săpăturii; − existenţa unor construcţii în vecinătate care pot fi afectate de lucrările de execuţie a infrastructurii; (4) Condiţiile de teren − natura şi stratificaţia terenului de fundare; − caracteristicile fizico-mecanice ale straturilor de pământ; − condiţiile hidrologice .

3

(1) Fundatii IZOLATE sub stalpi: L.Predimensionarea fundatiei Prin predimensionare se intelege determinarea dimensiunilor bazei fundatiei.latura mare. Predimensionarea se face pe baza presiunilor conventionale.latura mica. B .5 4 . L / B = 1÷ 1.

2 pconv unde: NS încărcarea verticală de calcul din GS Grupările de acţiuni pentru situaţii de proiectare seismice (GS) Încărcare excentrică după o direcţie (N.2 pconv Încărcare excentrica oblică (N.6 pconv . Mx.4 pconv GS: pef max ≤ 1.4 pconv 5 GS: pef max ≤ 1.Conditiile de predimensionare sunt: Tipul de încărcare Încărcare centrică Grupări de acţiuni Condiţia de verificare pef med = NF / A ≤ pconv Grupările de acţiuni unde: pentru situaţii de NF încărcarea verticală de calcul din GF proiectare permanente A aria bazei fundaţiei: A = L B sau tranzitorii (GF) pef med = NS / A ≤ 1. My) GF: pef max ≤ 1. M) GF: pef max ≤ 1.

e si IP) Umpluturi compactate Presiunile convenţionale pconv se determină luând în considerare valorile de bază p conv date in tabele in functie de natura si parametrii geotehnici. bolovănişuri. Valorile de bază corespund unei fundaţii convenţionale având B = 1.0 m. L si forma in plan se cunosc. 6 . pietrişuri) Pământuri nisipoase (ID ≥ 0.5 si Sr) Pământuri fine (IC ≥ 0.0 m şi adâncimea de fundare. Lungimea se cunoaste. RADIERE generale: B.stâncoase Pamanturi grosiere (blocuri.5.(2) (3) Fundatii CONTINUE: B – latimea fundatiei. PRESIUNI CONVENTIONALE Presiunile convenţionale au semnificatia unor presiuni acceptabile. valorile fiind obtinute pe baza experientei de proiectare. pentru urmatoarele categorii de pamanturi: Roci stâncoase si semi. D = 2.

corecţia de adâncime.valoarea de bază a presiunii convenţionale. CD .10 .Valorile pconv se calculează cu relaţia: pconv = p conv + CB + CD unde: p conv . K1 = 0.pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive. Corecţia de lăţime • Pentru 1< B ≤ 5m : CB = p conv K1 ( B −1) unde: K1 coeficient .05 B lăţimea fundaţiei 7 . CB . K1 = 0.pentru pământuri necoezive (cu excepţia nisipurilor prăfoase).corecţia de lăţime.

2 p conv pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive.4 p conv pentru pământuri necoezive. CB = 0. Corecţia de adâncime • Pentru D < 2m: CD = p conv ⋅ D −2 4 • Pentru D > 2m: CD = K2 γ ( D − 2) unde: D: adâncimea de fundare K2 : coeficient adimensional in functie de natura terenului γ greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra nivelului tălpii fundaţiei (calculată ca medie ponderată cu grosimea straturilor).• Pentru B > 5 m: CB = 0. 8 .

(3) Restricţii de deformaţii în exploatare normală − construcţii cu restricţii (CRE). − construcţii nesensibile la tasări (CNT). 9 .Calculul terenului de fundare la STARI LIMITA Calculul terenului de fundare la STAREA LIMITA ULTIMA (SLU) si / sau la STAREA LIMITA DE EXPLOATARE (SLE) este obligatoriu in functie de urmatoarele criterii: Criterii privind construcţia (1) Importanţa construcţiei − construcţii speciale. (2) Sensibilitatea la tasări diferenţiale − construcţii sensibile la tasări (CST). P100-1:2006). CS (clasele de importanţă I şi II conf. − construcţii fără restricţii (CFRE). CO (clasele de importanţă III şi IV conf. P100-1:2006). − construcţii obişnuite.

Terenul STAREA LIMITA SLU SLU Cazul I SLU SLU SLE SLE SLE SLE Cazul II SLU SLE e e e e TF e TD Importanţa CO CS e Construcţia Sensibilitatea la Restricţii de deformaţii în tasări diferenţiale exploatare normala CNT CST CFRE CRE e e e e e e In toate situatiile care corespund Cazului I.Criterii privind terenul de fundare (1) Terenuri favorabile (TF). 10 . (2) Terenuri dificile sau condiţii speciale de încărcare (TD). calculul terenului de fundare la STARI LIMITA este obligatoriu. prin terenuri favorabile se inţeleg terenurile bune şi medii de fundare.

In acest caz. calculul terenului de fundare la STARI LIMITA nu este obligatoriu. Rd reprezinta valoarea de calcul a capacităţii portante. Vd trebuie să includă greutatea proprie a fundaţiei. se poate admite ca indeplinirea conditiilor exprimate pe baza presiunilor conventionale reprezinta. fie nefavorabile. calculul terenului de fundare la STARI LIMITA. greutatea oricărui material de umplutură şi toate presiunile pământului. Condiţia de verificare: Vd ≤ Rd unde: Vd reprezinta valoarea de calcul a acţiunii verticale sau componenta verticală a unei acţiuni totale aplicată la baza fundaţiei. fie favorabile. trebuie incluse ca acţiuni.SLU Starea limită ultimă de tip GEO este definitorie pentru verificarea dimensiunilor fundaţiilor de suprafata. in mod implicit. 11 . Calculul la Starea limită ultimă .In Cazul II. Presiunile apei care nu se datorează încărcărilor transmise terenului de fundare.

Cazul general de calcul al capacitatii portante 12 .

iq. sq. iγ q' γ' valoarea de calcul a coeziunii efective factori adimensionali pentru capacitate portantă calculati in functie de ϕ′d valoarea de calcul a unghiului de frecare internă în termeni de eforturi efective factori adimensionali pentru înclinarea bazei fundaţiei factori adimensionali pentru forma bazei fundaţiei: factori adimensionali pentru înclinarea încărcării V produsă de încărcarea orizontală H suprasarcina efectivă la nivelul bazei fundaţiei valoarea de calcul a greutăţii volumice efective a pământului sub baza fundaţiei In cazul pământurilor fine (coezive) sub baza fundaţiei se calculeaza si capacitatea portantă in condiţii nedrenate.Calculul capacităţii portante (in condiţii drenate) Pentru cazul general. bγ sc. Nγ bc.5 γ ' B' Nγ bγ sγ iγ) unde: c'd Nc. sγ ic. bq. 13 . calculul capacităţii portante in condiţii drenate se face cu relaţia: Rd = A' (c'd Nc bc sc ic + q' Nq bq sq iq + 0. Nq.

Calculul la Starea limită de exploatare – SLE Calculul la starea limită de exploatare comportă îndeplinirea condiţiilor de verificare a următoarelor criterii principale: (1) Deplasări şi/sau deformaţii: valorile de calcul limită pentru care se consideră atinsă în structură o stare limită de exploatare normală. in cazul constructiilor cu restricţii de deformaţii în exploatare normala (CRE) 14 . Verificarea criteriului privind deplasările şi / sau deformaţiile Verificarea la starea limită de exploatare trebuie să urmărească îndeplinirea condiţiei: ∆s ≤ ∆s sau ∆t ≤ ∆t ∆s . (2) Încărcarea transmisă la teren: valoarea de calcul limită pentru care în pământ apar zone plastice cu extindere limitată (zona plastică este zona pe conturul şi în interiorul căreia se îndeplineşte condiţia de rupere în pământ). ∆ t ∆s ∆t deplasări sau deformaţii posibile valori limită ale deplasărilor fundaţiilor şi deformaţiilor structurilor. specificate de proiectantul tehnolog. stabilite de proiectantul structurii valori limită ale deplasărilor fundaţiilor şi deformaţiilor structurilor admise din punct de vedere tehnologic.

8 n 3 In cazul radierelor generale. calculul tasării absolute se face prin metoda stratului liniar deformabil de grosime finită.Deplasări sau deformaţii posibile Tasarea absoluta (Metoda însumării pe straturi elementare) σ med ⋅ h i s = 10 ⋅ β ⋅ ∑ zi [mm] E si 1 unde: s tasarea absolută probabilă a fundaţiei β coeficient de corecţie: β = 0. 15 . Tasarea medie Tasarea medie probabilă a construcţiei se calculează ca medie aritmetică a tasărilor absolute posibile a cel puţin 3 fundaţii izolate învecinate ale construcţiei.

Tasarea relativă Tasarea relativă probabilă se calculează ca diferenţa între tasările absolute a 2 fundaţii izolate sau continue învecinate raportată la distanţa între ele. L latura bazei fundaţiei după direcţia înclinării Incovoierea relativă a fundaţiei continue Încovoierea relativă posibilă a fundaţiei continue sub stalpi se determină: f = (2 s3 – s1 – s2) / 2l unde: 16 . Inclinarea fundaţiei sub influenţa fundaţiilor vecine tg θ = (s1 – s2) / B sau tg θ = (s1 – s2) / L unde: s1. s2 tasările absolute posibile pentru verticalele fiecărei margini a fundaţiei B.

s1. s2 tasările absolute posibile ale capetelor porţiunii încovoiate care se analizează s3 tasarea absolută posibilă maximă sau minimă pentru porţiunea încovoiate care se analizează distanţa între punctele având tasările posibile s1 şi s2 l 17 .

... rigide.. H < 100 m înclinare. tgθ 0. Construcţii înalte.. f .002 tasare absolută maximă.. sm tasare medie.. sm 100 200 18 . Construcţii în structura cărora nu apar 2 eforturi suplimentare datorită tasărilor tasare relativă neuniforme Construcţii multietajate cu ziduri portante din: a) panouri mari încovoiere 3 relativă. smax 80 0.0007 0..004 tasare medie..006 150 0. ..Deplasări sau deformaţii limită (valori orientative) Deformaţii Valoare Tipul limită deformaţiei [-] Deplasări (tasări) Valoare Tipul deplasării limită [mm] Tipul construcţiei Construcţii civile şi industriale cu structura de rezistenţă în cadre: tasare relativă 1 a) Cadre din beton armat fără umplutură de zidărie sau panouri . smax tasare absolută maximă..

definiti în funcţie de valoarea de calcul a unghiului de frecare interioară a pământului de sub baza fundaţiei 19 ml γ . cvasipermanentă si frecventă (GF) ppl presiunea plastica care reprezinta valoarea de calcul limită a presiunii pentru care în pământ apar zone plastice de extindere limitata Pentru fundaţiile cu baza de formă dreptunghiulară. calculata pentru acţiunile sau combinaţiile de acţiuni din grupările caracteristică. lateral faţă de fundaţie c valoarea de calcul a coeziunii pământului de sub baza fundaţiei N1. N3 coeficienţi adimensionali de capacitate portanta.Verificarea criteriului privind incărcarea transmisă la teren Condiţia de verificare a criteriului privind limitarea încărcărilor transmise la teren se exprimă sub forma: pef. N2. presiunea plastica se calculează: p pl = ml γ ⋅ B ⋅ N1 + q ⋅ N 2 + c ⋅ N3 ( ) coeficient adimensional al condiţiilor de lucru media ponderată a greutăţilor volumice de calcul ale straturilor de sub fundaţie cuprinse pe o adâncime de B/4 măsurată de la baza fundaţiei B latura mică a bazei fundaţiei q suprasarcina de calcul la adancimea de fundare.med ≤ ppl pef.med presiunea efectiva medie la baza fundatiei.

centrat în axul stâlpului. La alcătuirea fundaţiilor izolate se ţine seama de următoarele reguli cu caracter general: . de regulă.fundaţiile se poziţionează.sub fundaţiile de beton armat monolit se prevede un strat de beton de egalizare de 50÷100 mm grosime. Fundaţii de beton armat prefabricat (fundaţii tip pahar) 20 . Fundaţiile izolate sub stâlpi pot fi: Fundaţii de beton armat monolit: − fundaţii tip talpă de beton armat (fundaţii elastice).Fundaţii izolate sub stâlpi Dimensiunile în plan ale fundaţiilor izolate se predimensioneaza pe baza presiunilor conventionale si se verifica prin calculul la starile limita ale terenului de fundare. − fundaţii tip bloc şi cuzinet (fundaţii rigide). .

30 .Fundaţii tip talpă de beton armat (fundaţii elastice) Fundaţiile tip talpă de beton armat pot fi de formă prismatică (a) sau formă de obelisc (b). H este înălţimea maximă a fundaţiei 21 . Înălţimea fundaţiei (H) se stabileşte funcţie de următoarele condiţii: a) asigurarea rigidităţii fundaţiei de beton armat H/L ≥ 0.

L este dimensiunea cea mai mare în plan b) verificarea fundaţiei la forţă tăietoare fără să fie necesare armături transversale c) verificarea la străpungere fără a fi nevoie de armătură Valoarea minimă a înălţimii fundaţiei este Hmin = 300 mm. b) panta feţelor înclinate ale fundaţiei nu va fi mai mare de 1/3. Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc (H’) rezultă în funcţie de următoarele condiţii: a) valoarea minimă este H’min = 250 mm. 22 .

Armătura fundaţiei este compusă din: a) armătura de pe talpă. realizată ca o reţea din bare. 23 . Aria de armătura rezultă din dimensionarea la moment încovoietor în secţiunile de la faţa stâlpului.

Se vor considera situaţiile de încărcare (presiuni pe teren) care conduc la solicitările maxime în fundaţie. 24 .În calculul momentelor încovoietoare din fundaţie se consideră presiunile pe teren determinate de solicitările transmise de stâlp. Pentru calculul momentelor încovoietoare în fundaţie se consideră secţiunile de încastrare de la faţa stâlpului şi presiunile pe teren pe suprafaţa delimitată de laturile tălpii şi planul de încastrare considerat.

la margine.y = L ⋅ pmed 2 ly 2 . c) armătura transversală necesară pentru preluarea forţelor tăietoare sau pentru străpungere se realizează ca armătură înclinată dispusă în dreptul stâlpului.x 2 2  lx lx  = B ⋅  p0 + ( p1 − p0 )  . b) armătura de la partea superioară este realizată din 3÷4 bare de armătură.Calculul simplificat al momentelor încovoietoare în talpa fundaţiei se face cu relaţiile: M Fd.10 % . înălţimea utilă a secţiunii. distanţa minimă este de 100 mm. Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea minimă egală cu d. p med = ( p1 + p2 ) / 2 Procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0. Distanţa maximă între armături este de 250 mm. 3  2 M Fd. cu diametrul de minim φ =10 mm. Diametrul minim al armăturilor este φ= 10 mm. dispuse în dreptul stâlpului pe fiecare direcţie principală. 25 .

Fundaţii tip bloc şi cuzinet (fundaţii rigide) Fundaţiile tip bloc de beton şi cuzinet sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu pe care reazemă un cuzinet de beton armat în care se încastrează stâlpul. a) Bloc de beton cu o treaptă b) Bloc de beton cu doua trepte (1) Blocul de beton simplu se realizează respectând următoarele condiţii: a) înălţimea treptei este de minimum 400 mm si de maximum 600mm la blocul de beton cu o treaptă. 26 .

(2) Cuzinetul de beton armat se proiectează respectând următoarele: a) cuzinetul se realizează cu formă prismatică. − se recomandă următoarele intervale pentru raportul lc/L respectiv bc/B: bloc de beton cu o treaptă: lc/L = 0.40 ÷ 0.65 bloc de beton cu mai multe trepte: lc/L = 0.5(L . inferioare este de minimum 400 mm. d) înălţimea blocului de beton se stabileşte astfel încât: tgα = H / 0.50 ÷ 0.b) blocul de beton poate avea cel mult 3 trepte a căror înălţime minimă este de 300 mm. valorile (tgα)min sunt date in tabele in functie de clasa betonului si pef.50 27 .max . înălţimea treptei c) clasa betonului este minim C8/10. b) dimensiunile în plan (lc şi bc) vor respecta următoarele condiţii: − să fie mai mari decât dimensiunile care asigură limitarea presiunilor pe planul de contact cu blocul la valori mai mici decât rezistenţa de calcul la compresiune a betonului. această condiţie va fi realizată şi în cazul blocului realizat în trepte. dacă în bloc sunt prevăzute armături pentru ancorarea cuzinetului clasa betonului va fi egală cu cea a betonului din cuzinet.lc) ≥ (tgα)min .

hc/lc ≥ 0.65.25. dacă tg β ≥ 1. (3) Calculul momentelor încovoietoare pozitive în cuzinet se face considerând încastrarea consolelor în secţiunile de la faţa stâlpului. 28 . d) rosturile orizontale de turnare a betonului se vor trata astfel încât să se asigure condiţii pentru realizarea unui coeficient de frecare supraunitar între cele două suprafeţe.00 nu este necesară verificarea cuzinetului la forţă tăietoare. tg β ≥ 0.c) − − − înălţimea cuzinetului (hc) va respecta următoarele valori minime: hc ≥ 300mm.

sunt determinate de eforturile din stâlp (nu se ţine cont de greutatea cuzinetului). funcţie de care se determină eforturile secţionale în cuzinet. MC(y) ). presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi blocul de beton se determină cu relaţiile : 29 .Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi bloc. In cazul incărcării excentrice după o direcţie (NC.

pc1. 30 .c2 N C 6M C(y) = ± ≥0 lc ⋅ bc lc ⋅ bc2 si pcmed = (pc1 + pc2) / 2 ≥ 0 Dacă: pc2 < 0 (adica apare desprinderea bazei cuzinetului de pe bloc). in functie de valoarea excentricitatii: ex = MC(y) / NC lc pc1 Calculul simplificat al momentelor încovoietoare în cuzinet se face cu relaţiile indicate în cazul fundatiei elastice. atunci se determina lungimea zonei comprimate.

− armătura se distribuie uniform pe lăţimea cuzinetului. distanţa minimă este 100 mm. − preluarea întinderilor când zona comprimată pe talpa cuzinetului este mai mare de 70% din aria tălpii. − distanţa maximă între armături va fi de 250 mm. ca armătură de ancorare. aria de armătură rezultă din verificarea la moment încovoietor în secţiunile de la faţa stâlpului. − procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0. 31 . atunci cuzinetul se va ancora de bloc cu armături. (4) Armarea cuzinetului va respecta următoarele condiţii: a) Armătura de la partea inferioară: − se realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului. Aria de armătură pe fiecare direcţie rezultă din: − verificarea la compresiune excentrică a secţiunii de beton armat pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi bloc. b) Armătura de la partea superioară se dispune când cuzinetul are desprinderi de pe blocul fundaţiei. − diametrul minim al armăturilor este φ= 10 mm.10%. Aria acestor armături poate fi calculată din condiţia ca forţa din armături să fie egală cu volumul de întinderi obţinut pe baza unei distribuţii liniare a presiunilor.Dacă aria activă de pe suprafaţa de contact cuzinet – bloc este mai mică decât 70% din talpa cuzinetului (lc bc).

− verificarea la moment încovoietor negativ a cuzinetului încărcat cu forţele dezvoltate în armăturile de ancorare. Fundaţii tip pahar (fundaţii si stâlpi de beton armat prefabricat) 32 . − distanţa între armături va fi de minim 100 mm şi maxim 250 mm. − diametrul minim al armăturilor este φ =10 mm. − se realizează ca o reţea de bare dispuse paralel cu laturile cuzinetului şi ancorate în blocul de beton simplu.

stâlpi lângă un rost de tasare sau la limita proprietăţii sau fundaţii izolate care nu pot fi centrate sub stâlpi . b) fundaţii izolate care nu pot fi extinse suficient în plan (care determină ”suprapunerea” fundaţiilor izolate). fundatii continue fundatie continua constructie existenta constructie existenta (limita de proprietate) 33 .Fundaţii continue sub stâlpi Fundaţiile continue sub stâlpi se folosesc. în următoarele cazuri: a) verificarea TF la starile limita nu sunt indeplinite pentru fundatiile izolate. în general.

Alcatuirea constructiva a fundaţiilor continue sub stâlpi Secţiunea de beton Fundaţiile continue sub stâlpi se realizează ca grinzi de beton armat de forma T rasturnata. cu concentrări de eforturi în zonele de rigiditate mai mare. 20% pentru că. Dimensionarea latimii bazei fundaţiei continue (B) se face pe baza presiunilor conventionale. 34 . datorită interacţiunii dintre grinda static nedeterminată şi terenul de fundare. diagrama presiunilor de contact are o distribuţie neliniară. de obicei sub stâlpi. Se recomandă majorarea valorii lăţimii obţinute prin calcul cu cca.Fundaţiile continue sub stâlpi pot fi alcătuite ca grinzi independente sau ca reţele de grinzi.

L0 25÷50 mm b bs Ht Hc a Hc Beton de egalizare Lc B 25÷50 mm Lv Hv HR Hc Lv Lc Hc HR B b Beton de egalizare H' H − Cazul (a) Fundatie cu inaltimea constanta. Lc = (B .b) / 2 35 . Hc Hc = (L0) / (1/3÷1/6) unde (L0) este distanţa maximă dintre doi stâlpi succesivi Ht ≥ Lc unde Ht este înălţimea tălpii.

Cazul (b) Fundatie cu vute. înălţimea la marginea fundaţiei (Ht sau H’) se stabileşte astfel încât să fie asigurată lungimea de ancoraj a armăturilor transversale de pe talpa fundaţiei 36 . 2 ÷ 1. Hc (înălţimea în câmp) si HR (înălţimea la reazem) 1 1 Lv =  ÷  ⋅ L0 6 4 Hv lungimea vutei înălţimea vutei tg α = Hv 1 ≥ Lv 3 H + Hv = 1.5 H Condiţii constructive: − − − − Ht ≥ 300 mm H’ ≥ 200 mm (pentru grinzile cu vute) b = bs+50÷100 mm.

Diametrul minim al armăturilor longitudinale este 14 mm. Dacă lăţimea grinzii este 400 mm sau mai mult se dispun etrieri dubli (cu 4 ramuri).Armarea fundaţiilor continue sub stâlpi Armătura de rezistenţă longitudinala rezultă din calculul secţiunilor caracteristice la moment încovoietor şi forţă tăietoare. Diametrul minim al etrierilor este 8 mm.1%. Conditii constructive Procentul minim de armare transversală este de 0. 37 . Se pot dispune şi armături înclinate. Etrierii rezultă din verificarea la forţă tăietoare. Pe feţele laterale ale grinzii se dispun armături minim φ =10 mm la 300 mm. Armătura de rezistenţă a tălpii fundaţiei în secţiune transversală rezultă din verificarea consolelor la moment încovoietor. Armătura longitudinală se dispune după regulile de la grinzile din suprastructură. Armătura minimă trebuie să respecte condiţiile date pentru etrierii grinzii. Conditii constructive Coeficientul minim de armare este 0.002.

calculul presiunilor pe teren se face pe baza unui model care permite luarea în considerare a interacţiunii dintre infrastructură şi terenul de fundare.Metode de calcul pentru fundatiile continue sub stalpi Calculul eforturilor secţionale (M. calculată cu: p max. Se acceptă ipoteza distribuţiei liniare a presiunilor pe talpă.min = N M ± A W 38 . Metode simplificate Metodele simplificate sunt metodele în care conlucrarea între fundaţie şi teren nu este luată în considerare iar diagrama de presiuni pe talpă se admite a fi cunoscută (distribuţie liniară). 1. Metoda grinzii continue static nedeterminate (cu reazeme fixe) Fundaţia se asimilează cu o grindă continuă având reazeme fixe în dreptul stâlpilor.T) Dacă infrastructura este suficient de rigidă şi rezistentă pot fi acceptate distribuţii liniare de presiuni pe teren În cazul infrastructurilor cu deformaţii semnificative.

moment încovoietor în stâlpul i.forţa axială în stâlpul i 1 n M = ∑ Nid i + ∑ Mi 1 1 n n Mi . 39 . di – distanţa de la centrul de greutate al tălpii la axul stâlpului i.N = ∑ N i : Ni .

Prin calcul (de exemplu. încărcarea pe unitatea de lungime este: N 6M p1. acţionată de jos în sus cu încărcarea variabilă liniar între p1 şi p 2 şi rezemată pe stâlpi. utilizarea metodei este acceptabilă si se trece la determinarea eforturilor secţionale (M. adică în stâlpi. R i − Ni < 0.2 este satisfacută. 2 = ± 2 L L Fundaţia este considerată o grindă continuă cu reazeme fixe. cu Metoda coeficientilor pentru calculul grizilor static nedeterminate) se determină reacţiunile Ri în reazeme. 40 .Pentru o lăţime B constantă a grinzii.2 Se verifică conditia: Ni R i − Ni (1) Daca conditia Ni < 0. T) în secţiunile caracteristice.

pentru a reduce diferenţa între încărcările în stâlpi şi reacţiunile în reazeme. Mi) pe aria aferentă de grindă. Metoda grinzii continue static determinate Se consideră că încărcările din stâlpi şi reacţiunile în reazeme sunt egale. T) în secţiunile caracteristice. se poate adopta o diagramă de presiuni obţinută prin repartizarea încărcărilor fiecărui stâlp (Ni. Pentru grinda static determinată astfel rezultată. 41 . 2. Grinda este încărcată de jos în sus cu încărcarea variabilă liniar între p1 şi p 2 şi de sus în jos cu încărcările din stâlpi.(2) Daca conditia nu este îndeplinită. se trece la determinarea eforturilor secţionale (M.

De exemplu. 42 . momentul încovoietor într-o secţiune x se calculează considerând momentul tuturor forţelor de la stânga secţiunii.

Metode exacte Metodele exacte sunt metodele care iau în considerare interactiunea dintre fundaţie şi teren. Modelul Winkler Modelul Winkler asimilează terenul cu un mediu discret reprezentat prin resoarte independente. Relaţia caracteristică pentru modelul Winkler este: p = ks z unde: p z ks presiunea într-un punct al suprafeţei de contact dintre fundaţie şi teren deformaţia pe verticala în acel punct factor de proporţionalitate între presiune şi deformaţie. Metodele de calcul exacte se diferenţiază în funcţie de modelul adoptat pentru terenul de fundare. denumit coeficient de pat 43 . Distribuţia presiunilor pe teren nu se cunoaste. care caracterizează rigiditatea resortului.

din beton simplu. centric şi. 44 . excentric faţă de pereţii pe care îi suportă. de regulă. b) zona seismică de calcul a amplasamentului caracterizata prin acceleraţia seismică de proiectare (ag): c) clădire fără sau cu subsol. în anumite situaţii pot fi avantajoase şi fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate. numai în anumite situaţii particulare. Fundaţiile se poziţionează.Fundaţii continue sub pereţi structurali de zidărie Prevederi generale de alcătuire Alcătuirea fundaţiilor se diferenţiază funcţie de următoarele condiţii: a) condiţiile geotehnice de pe amplasament. Fundaţiile pereţilor sunt de tip continuu. Fundaţiile se realizează. de regulă.

admitandu-se ipoteza starii plane de deformatii (L>>B). se stabileşte funcţie de calculul terenului de fundare la eforturile transmise de fundaţie. pef med ≤ p conv pef med = (N + Gf. dupa caz. B.p – Greutatea fundatiei si. N – Incarcarea de calcul la metru liniar de perete (kN/m) Gf.p = D x B x 1 x γb (sau γb+p). a pamantului care se descarca pe fundatie (kN/m) Gf. γb = 24kN/m3.p) / B x 1 (kPa). γb+p = 20kN/m3 45 .Lăţimea bazei fundaţiei. Calculul se face la metru liniar de fundatie.

Lăţimea soclului Bs sau a blocului de fundaţie B (în situaţia în care nu este prevăzut soclu) trebuie să fie mai mare decât grosimea peretelui structural b cu minim 50mm de fiecare parte. Înălţimea soclului Hs este de cel puţin 400 mm. 46 .

H2 este de cel puţin 400 mm si cel mult 600mm. Blocul de fundaţie poate fi realizat cu una sau două trepte. 47 .Lăţimea blocului B trebuie să fie mai mare faţă de lăţimea soclului Bs cu minim 50mm de fiecare parte. Înălţimea treptelor blocului de fundaţie H1.

La determinarea înălţimii treptelor blocului de beton simplu se va respecta valoarea minimă tg α dată în tabel in functie de pef med si clasa betonului (de obicei. C4/5 ÷ C8/10) 48 .

45 0.10 Lăţimea minimă B (m) 0. cu următoarele condiţii: 49 .5b nu satisface din punct de vedere al presiunilor efective acceptabile la teren.40 < h ≤ 0.50 Fundaţiile supuse la solicitări excentrice (de exemplu fundaţiile zidurilor de calcan) se dimensionează astfel încât rezultanta tuturor forţelor axiale.40 0.10 h > 1.70 0. se ţine seama de efectul favorabil al deformării terenului şi a blocului de fundaţie şi se admite o lăţime activă Ba = 2. Când acest lucru nu poate fi realizat iar lăţimea activă Ba = 1.Lăţimea minimă B minimă necesară pentru executarea săpăturilor: Adâncimea săpăturii h (m) 0.70 < h ≤ 1. N.25 b. să se menţină în treimea mijlocie a bazei pentru ca întreaga lăţime să fie activă la transmiterea presiunilor pe teren.

− peretele ce sprijină pe fundaţie trebuie să fie legat de construcţie la partea superioară prin placa planşeului sau centura planşeului, precum şi prin ziduri transversale suficient de dese (recomandabil la maximum 6 m distanţă); − presiunea ce se dezvoltă între perete şi fundaţie să nu depăşească rezistenţele de calcul ale materialelor din care sunt alcătuite peretele şi fundaţia.

50

Fundaţii cu descărcări pe reazeme izolate Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate transmit terenului încărcările exterioare prin blocuri de fundaţie dispuse discontinuu în lungul pereţilor. Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate sunt alcătuite din: − blocuri de beton simplu; − grinzi de beton armat. Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate sunt folosite în cazul pământurilor cu umflări şi contracţii mari pentru ca presiunea efectivă pe teren să depăşească presiunea de umflare a pământului. Soluţia se poate dovedi mai avantajoasă decât soluţia fundaţiilor continue în cazul unor adâncimi de fundare mai mari decât cca. 2,0 m. Reazemele izolate se dispun obligatoriu în punctele de intersecţie ale pereţilor structurali din zidărie sau în cele în care sunt concentrate încărcări importante. Reazemele izolate dispuse în lungul pereţilor structurali din zidărie au în plan o secţiune de formă dreptunghiulară. Poziţia în plan a blocurilor de beton simplu se va alege astfel încât centrele de greutate ale bazelor lor să coincidă pe cât posibil cu axul peretelui.
51

Elementele de descărcare sunt alcătuite din grinzi de beton armat care constituie suportul zidurilor şi care transmit încărcările la reazemele izolate. Grinzile se fac, de regulă, mai late decât zidul de deasupra cu cca. 5 cm de fiecare parte. Grinzile se realizează, în general, din beton armat turnat monolit. Pentru uşurinţa execuţiei se va urmări, pe cât posibil, ca grinzile să aibă aceeaşi înălţime. Grinzile sunt continue având de regulă înălţimea constantă. Pentru asigurarea unei rigidităţi corespunzătoare se recomandă

 1  h≥ ⋅ L .  6 ÷8 

52

M. pe una sau două direcţii. de fundaţii dezvoltate în plan ca o reţea de fundaţii continue.Fundaţii continue sub pereţi structurali de beton armat Solicitările mari (N. 53 . în general. V) transmise de pereţii structurali de beton armat pot fi preluate.

54 .Secţiunea de beton Fundaţiile continue sub pereţi ca tălpi de beton armat sau ca bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat.

− verificarea secţiunii de la baza peretelui la moment încovoietor determinat de presiunea pământului pe planul peretelui. armătura rezultată din această condiţie nu poate depăşi aria corespunzătoare suspendării greutăţii fundaţiei. − verificarea la moment încovoietor şi forţă axială a peretelui substructurii. rezultă în funcţie din următoarele: − verificarea la lunecare în rosturile de turnare ale betonului. în calcul se poate consideră şi efectul favorabil al forţei axiale din perete. 55 . pentru conectarea cu peretele de beton armat.Armarea fundaţiilor − Armarea transversală − Armarea longitudinală − Armăturile verticale din fundaţie.

construcţii cu înălţime mare care transmit încărcări importante la teren. pereţi) sunt dispuse la distanţe mici care fac dificilă realizarea (execuţia) fundaţiilor izolate sau continue. . 56 .radierul împreună cu elementele verticale structurale ale substructurii trebuie să realizeze o cutie rigidă şi rezistentă. în următoarele situaţii: .prezenţa apei subterane impune realizarea unei cuve etanşe. de regulă. .elementele verticale (stâlpi. cu risc de tasări diferenţiale.terenuri cu rezistenţă scăzută care impun suprafeţe mari ale tălpii fundaţiilor.RADIERE GENERALE de beton armat Domenii de utilizare Fundaţiile tip radier se utilizează. . .terenuri dificile sau neomogene. .

cu grosime constantă. în care elementele verticale (stâlpi sau pereţi structurali) sunt rezemate direct pe acesta. hr ≥ 1/8 lmax 1 1-1 Radier tip dală groasă hr 57 .Alcatuire constructiva a) radier general tip dală groasă.

b) radier general tip planşeu ciupercă 1 Capitel 1 stâlp 1-1 Perete perimetral hr a 45o Capitel cu o pantă stâlp 1-1 hr hr b Capitel cu două pante 58 .

c) radier tip placă şi grinzi hg/lmax=1/3÷1/6. hr/lmax=(1/15÷1/20) Cu grinzi drepte 59 .

Cu grinzi intoarse 60 .

d) radier tip placă cu vute 61 .

e) radier casetat 62 .

.etapele de execuţie.caracteristicile de deformabilitate şi de rezistenţă ale terenului. 63 . În calcule. Q) în secţiunile caracteristice ale radierului se obţin de regulă cu programe de calcul care permit modelarea fenomenului de interacţiune fundaţie-teren.rigiditatea şi geometria radierului. În calculul radierelor trebuie luaţi în considerare numeroşi factori între care cei mai importanţi sunt: . .Principii generale de proiectare Proiectarea radierelor trebuie să ţină seama de compatibilitatea deformaţiilor terenului cu cele ale elementelor structurale. Calculul eforturilor secţionale (M. radierul poate fi considerat ca rigid sau flexibil. .mărimea şi distribuţia încărcărilor.

Metoda nu permite determinarea distribuţiei forţei tăietoare totale şi momentului încovoietor total în lungul secţiunii 64 .Metoda reducerii încărcărilor în centrul de greutate al radierului p (1÷4) = ∑N ± A ∑N ey Ix y± ∑N ex x Iy Se examinează radierul ca un întreg pe fiecare dintre cele două direcţii paralele cu axele x şi y.Metode simplificate de calcul pentru radiere rigide 1.

valorile obţinute ale momentelor încovoietoare şi forţelor tăietoare în secţiunile semnificative pot fi folosite pentru armarea radierului. Se determină diagrama presiunilor de contact. Metoda împărţirii radierului în fâşii de calcul Fiecare fâşie de calcul este încărcată de forţele corespunzătoare stâlpilor ce reazemă pe fâşia respectivă.2. 65 . admiţându-se o lege de variaţie liniară de tip Navier. Deşi poziţia rezultantei încărcărilor din stâlpi nu coincide cu poziţia centrului de greutate al rezultantei presiunilor de contact.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful