CAPITOLUL IV. ABORDAREA PERSONALITĂŢII DIN PERSPECTIVA ÎNVĂŢĂRII SOCIALE IV.1.

TEORIA LUI SKINNER Skinner a considerat că Psihologia nu va fi o ştiinţă adevărată atâta vreme cât comportamentul este atribuit unor cauze interioare neobservabile. „A spune ca un organism mananca pentru ca ii e foame, ataca pentru ca se simte suparat sau se uita in oglinda pentru ca e narcisic nu explica nimic pentru ca ramane intrebarea: de ce organismul e suparat, narcisic, infometat” (Skinner). Psihologia poate scapa de „anii intrunecati , studiind cum comportamentul observabil este influentat de mediul extern si respingand constructele nestiintifice” (Skinner). Astfel, Skinner propune analiza ştiinţifică a comportamentului. Scopul acestei analize este observarea comportamentului şi a contingenţelor lui (contingenţe – antecedente comportamentale, răspunsurile şi consecinţele). O analiză ştiinţifică a comportamentului ia în considerare atât moştenirea genetică, cât şi istoria comportamentelor care se relaţionează cu un comportament studiat. O analiză ştiinţifică începe prin a izola părţi similare ale unui eveniment complex astfel încât acea parte să fie bine înţeleasă. „Personalitatea este o colecţie de patternuri comportamentale” (Skinner). Skinner foloseşte termenul „ficţiuni explicative” (explanatory fictions) pentru a defini conceptele pe care oamenii le utilizează atunci când nu înţeleg un comportament sau patternul de întăriri care precede şi urmează comportamentului (de exemplu, libertate, autonomie, adică termeni vagi). Spre exemplu, potrivit lui Skinner, a fi autonom înseamnă a avea un comportament fără o cauză anterioară, care nu deriva din comportamentele anterioare si care nu poate fi atribuit unor evenimente exterioare. Skinner nu gaseste nici o dovada in acest sens. Referitor la creativitate, Skinner spune că oamenii creativi nu sunt constienti de istoria lor care reprezinta de fapt cauza asociatiilor pe care le fac. „Obiecţia mea contra stărilor interioare nu este că ele nu există, ci că nu sunt relevante pentru o analiză cauzală” (Skinner).

1

„Comportamentul este modelat şi menţinut prin consecinţele sale”.) 2. adăpost) şi secundare (exemplu: banii.. comportamentul operant este întărit sau slăbit de evenimentele care urmează răspunsului. 1928). Comportamentul condiţionat este controlat de antecedentele sale. iar comportamentul operant de ceea ce urmează. apă. stimulul condiţionat (lumina) precede şi reuşeşte să obţină un răspuns condiţionat (salivarea).Cea mai controversată aserţiune a lui Skinner este: „Omul nu are capacitatea de a-şi planifica viitorul. El a asociat lumina cu un stimul necondiţionat (mâncarea). condiţionarea operantă Condiţionarea clasică a fost introdusă de Pavlov (1908. Întăririle mai pot fi: primare (prezente la naştere: aer. lumina a devenit un stimul condiţionat care putea evoca salivarea singur (răspuns condiţionat). Aceste întăriri controlează comportamentul. Întărirea poate fi: pozitivă (când măreşte probabilitatea apariţiei comportamentului) sau negativă (când reduce sau anulează comportamentul). Însă Skinner consideră că cea mai mare parte a învăţării se datorează a ceea ce urmează după ce comportamentul apare. spune Skinner. de obicei operantă”. Principii ale condiţionării operante: 2 . Procesul se numeşte condiţionare operantă. CONCEPTELE FUNDAMENTALE ALE LUI SKINNER 1. Întărirea este orice stimul care urmează unui răspuns comportamental şi care măreşte sau menţine probabilitatea acelui răspuns. dar se asociază cu întăririle primare. Şi experimentul lui Watson este un exemplu de condiţionare clasică (L-a învăţat pe micul Albert teama de un şobolan alb). Drept urmare. Toate comportamentele sunt determinate de o condiţionare anterioară. După câteva astfel de repetări. adăpost etc. nu are scopuri. care au valoare intrinsecă. adică putem obţine cu ei mâncare. Skinner a fost de acord cu Pavlov şi Watson că anumite comportamente sunt învăţate prin condiţionare clasică. Condiţionarea clasică vs. care a determinat salivarea (răspuns necondiţionat). nici voinţă. În condiţionarea clasică. mâncare.

care i-a permis să studieze contingenţele întăririlor. setea apar ca urmare a deprivării). iar cea intermitentă va produce un comportament mai stabil care va continua chiar dacă întărirea încetează. Acest program de întărire este la fel de important ca şi întărirea în sine. e. De exemplu. va apăsa şi pe una portocalie pentru a obţine recompensa. Deprivare şi saţietate (îndestulare) Întărirea nu este singurul factor care afectează probabilitatea unui comportament operant. Programul de întăriri Deşi cutia lui Skinner putea fi programată să ofere întărire după fiecare răspuns corect (întărire continuă). răspunsuri şi consecinţele de întărire. d. Deşi Skinner era interesat de predicţia şi controlul comportamentului uman. adică interrelaţiile dintre stimulii exteriori. cercetările sale s-au axat pe studiul comportamentului animalelor (a folosit porumbei şi şobolani). banii sau laudele. un porumbel care a învăţat să apese o pedală roşie. b.a. Deprivarea măreşte probabilitatea apariţiei unui comportament. 3 . El a utilizat un aparat (Skinner box – cutia lui Skinner). Un alt principiu este generalizarea stimulului şi răspunsului Un comportament operant tinde să se generalizeze la stimulii care seamănă cu un stimul condiţionat fără vreo altă condiţionare. el va dobândi putere de acţiune ca un întăritor în sine. Întărirea condiţionată sau secundară Dacă un stimul neutru este în mod repetat asociat cu un întăritor. aceasta nu este cea mai comună formă de învăţare. Skinner a condus studii extinse asupra felului în care comportamentul este afectat de programe variate de întărire intermitentă sau parţială şi a concluzionat că întărirea continuă creşte viteza învăţării. iar saţietatea poate fi utilizată pentru a-l descreşte (de exemplu. c. De exemplu. Modelarea apare atunci când se întăreşte fiecare secvenţă comportamentală care este orientată spre comportamentul-ţintă. f. foamea. Un alt principiu este modelarea (shaping).

De exemplu. atunci poate fi învăţat să răspundă la ele în moduri diferite. Emoţiile Pentru Skinner. h. emoţiile reprezintă predispoziţia de a ne comporta în anumite moduri. 3. te poţi repezi să ridici receptorul chiar dacă sună la uşă. De exemplu. Conditionarea intareste raspunsurile care sunt similare comportamentului operant (generalizarea raspunsului). 4 . b. pentru că nu există două situaţii care să fie identice în aceleaşi aspecte. Emoţia este reală şi internă. Un răspuns care este supus extincţiei îşi măreşte. Extincţia Se referă la următorul aspect: când întărirea dispare. cum ar fi expresia facială a părinţilor care precede o pedeapsă. indecizia apare pentru că un răspuns nu poate fi emis deoarece interferează cu un alt răspuns cu o putere egală şi are un caracter aversiv pentru că împiedică individul să obţină recompensa. dar comportamentul este cauzat de stimuli exteriori identificabili. De exemplu. Gândurile: Luarea deciziilor Referitor la procesul luării deciziilor. un copil învaţă să discrimineze binele de rău atunci când se întăresc comportamentele corecte şi nu cele incorecte. Discriminarea joacă un rol important în învăţarea unor abilităţi. De exemplu. frecvenţa la început fără vreo condiţionare în plus (revenire spontană). uneori. El a încercat să le explice în termenii condiţionării operante. Condiţionarea operantă şi teoria personalităţii Skinner a acceptat existenţa gândurilor şi a emoţiilor. g. atunci când aştepţi un telefon. Această generalizare a stimulului este necesară pentru învăţare. predispoziţie care este determinată de evenimentele externe. o persoană anxioasă este predispusă să se comporte în modalităţi ineficiente datorită unor stimuli aversivi. dar nu a fost de acord cu explicaţia cauzală. dispare şi comportamentul. un pianist devine capabil sa recunoasca si sa corecteze erori fizice subtile si e intarit de fiecare performanta.Acest proces apare şi la om. Astfel: a. Decizia apare când forţa unui răspuns creşte semnificativ pentru a le depăşi pe altele. Discriminarea Dacă un organism poate percepe diferenţa între doi stimuli sau între prezenţa sau absenţa stimulului.

Rezolvarea de probleme implică comportamente care schimbă situaţia externă astfel încât răspunsul corect să poată fi obţinut. O persoană care pare influenţată de un impuls al Sinelui (cum spunea Freud. efectele pedepsei interferează cu comportamentele sănătoase de mai târziu. Pedeapsa este o procedură desemnată să reducă probabilitatea unui comportament operant (este opusul întăririi). Pedeapsa constă în prezentarea unei întăriri negative (de exemplu. bătaia) şi eliminarea întăririi pozitive. aflată în inconştient). inteligent) oferă o informaţie utilă despre persoană. 5. dacă adolescenţii sunt sever pedepsiţi pentru un act sexual. De exemplu. Skinner spune că o problemă apare atunci când un răspuns cu o probabilitate mare nu poate fi emis pentru că există un impediment exterior care face ca întărirea să fie imposibilă. entuziast. Skinner a considerat pedeapsa o procedură defectuoasă. dar le-a atribuit cauzelor externe şi nu celor inconştiente. ceea ce este în acord cu descoperirea lui Freud referitoare la tensiunea dorinţelor reprimate” Mai mult. un copil care smulge jucăria altui copil) a fost întărită în acest comportament. cercetările lui Skinner susţin ideea lui Freud potrivit căreia evenimentele copilăriei influenţează comportamentul adult (efectele condiţionării au durat jumătate din viaţa porumbeilor). acest lucru poate duce la probleme în sexul marital. Reprimarea apare pentru că este întăritor să eviţi un stimul aversiv. Teoria Trăsăturilor si teoria lui Skinner Skinner a fost de acord că trăsăturile (ignorant. 4. de exemplu. nu reacţionez numai la cele rele). abordarea sa este la fel de deterministă ca şi a lui Freud (Freud spunea că toate comportamentele actuale au fost determinate de istoria noastră.Rezolvarea de probleme Referitor la acest aspect. O cale mai bună pentru a reduce proibabilitatea unui comportament operant este întărirea comportamentelor acceptabile care sunt incompatibile cu răspunsurile nedorite (de exemplu. reacţionez la lucrurile bune pe care le face. Constructele Freudiene şi teoria lui Skinner Pentru că Skinner a atribuit toate comportamentele condiţionării anterioare. Pe de altă parte. El spunea: „Pedeapsa nu reduce tendinţa de a răspunde. dacă vreau ca un copil să se comporte bine. Skinner a acceptat existenţa actelor ratate. dar a afirmat că astfel de concepte nu explică în nici un fel comportamentul pe care îl 5 .

Evaluarea teoriei lui skinner a. desensibilizarea sistematica a lui Wolpe. ci de contingenţele relevante ale întăririi. Multi terapeuti moderni utilizeaza tehnici care implica ideile lui Skinner (inhibitia reciproca a lui Mary Cover Jones si Joseph Wolpe. că o analiză cauzală trebuie bazată pe contingenţele întăririi. în acest sens. b. 8. terapia aversiva). Tehnici de intarire pozitiva. pe când „ignorantul”. Skinner consideră nevroza drept un comportament care este avantajos sau periculos pentru individul respectiv sau pentru alţi oameni. Potrivit lui Skinner. o persoană „învăţată” (studioasă) a fost întărită să acumuleze cunoştinţe. Intenţiile sunt doar răspunsuri la stimulii interni. Teoria lui Skinner a avut cel mai mare impact în psihoterapia comportamentală. Prin intermediul acestora. El a afirmat. cu atât este mai mare numărul de comportamente care generează stimulii condiţionaţi aversivi şi cu atât mai inhibat este individul. nu. Intenţii şi teleologie Skinner spunea că oamenii nu au scopuri sau voinţă. Critici şi controverse 6 . în care teoria lui Skinner a avut impact prin programele de instruire (instruire programată). Salter. răspunsurile elevilor sunt întărite pentru a produce învăţarea optimă. mai ales. 9. extinctia. Cu cât este mai frecventă pedeapsa. Psihopatologia Referitor la psihopatologie. Acest comportament poate rezulta în urma unor întăriri şi. ca urmare a unor pedepse. Aplicaţiile teoriei lui Skinner a. care încearcă să schimbe comportamentul clientului prin stabilirea unor contingenţe ale întăririi mai eficiente (de ex. trainigul asertiv a lui Wolpe.descriu. De exemplu. comportamentul este cauzat nu de emoţii interioare. 7. Un alt domeniu este educaţia. De exemplu: „Am chef să joc cărţi” poate fi tradus: „Mă simt ca de fiecare dată când încep să joc cărţi”. Lazarus). 6.

Pe de altă parte. El a considerat că oamenii şi animalele nu diferă mult în privinţa acestor aspecte bazale ale comportamentului. negând calităţile unice ale oamenilor. b. Chiar dacă oamenii sunt unici în anumite aspecte. Skinner a spus că comportamentul uman este cel mai greu de studiat din punct de vedere ştiinţific. Acest argument însă nu ia în considerare faptul că condiţionarea operantă nu este posibilă fără deprivare.Pot apărea abuzuri semnificative atunci când comportamentul este controlat prin forţe exterioare. S-a spus ca behaviorismul seamana cu totalitarismul unui dictator care crede ca scopul scuza mijloacele. pedeapsa este considerată de unii psihologi moderni drept o tehnică valoroasă dacă este administrată corect (adică prin administrarea pedepsei imediat după răspunsul indezirabil şi oferirea unei alternative). Contribuţiile teoriei lui Skinner Modificarea comportamentului s-a dovedit de o valoare considerabilă în multe aspecte. o stare pe care mulţi oameni o consideră aversivă. Skinner a accentuat ideea că cea mai eficientă formă de control a comportamentului este una benignă (întărirea pozitivă). dacă construieşte programe de întărire mai eficiente şi stabileşte metode de supracontrol. Regula de bază a lui Skinner a fost importanţa condiţiilor de mediu. cât şi distructiv. Skinner a fost acuzat că şi-a bazat concluziile pe studii făcute cu şobolani şi porumbei. Behaviorismul 7 . În apărarea sa. astfel încât cea mai bună cale de a începe este de a studia principiile cele mai simple şi uşor de revelat (procedură pe care o urmează toate ştiinţele). iar formele de terapie comportamentală au câştigat acceptare largă în ultimii 40 de ani. dar acest lucru ridică următoarea problemă: cum pot fi organismele controlate suficient de libere pentru a schimba contingenţele întăririi? Skinner nu a fost preocupat să clarifice de ce o întărire întăreşte. dar a susţinut că formele dictatoriale de comportament sunt mai puţin probabile dacă omul devine conştient de întăririle care reglează acţiunile sale. Definiţia lui este una circulară: „Întărirea este orice măreşte probabilitatea răspunsului”. Skinner a fost de acord că schimbarea comportamentului poate fi indusă atât constructiv. o înţelegere completă a acestor caracteristici poate să nu fie necesară pentru a atinge aspecte importante (aşa cum este dovedit de toate aplicaţiile de succes ale condiţionării operante).

Cauze cognitive Bandura a acceptat existenţa cauzelor cognitive. Întărirea implică o schimbare în anticipările noastre conştiente: ne comportăm în modul expectat pentru a produce recompense şi pentru a evita pedepse. De exemplu. Bandura consideră că omul trebuie să fie conştient de întărire pentru a o face mai eficientă. Întărirea Pavlov. TEORIA LUI ALBERT BANDURA I. lucrările celorlalţi teoreticieni (psihologia umanistă. psihanaliza. El a afirmat că toate comportamentele. dar numărul de opţiuni este limitat de constrângerile externe şi/sau de incapacităţi proprii. funcţionarea psihologică este explicată în termenii unei interacţiuni continue reciproce a determinanţilor personali şi de mediu. Deşi Skinner a avut contribuţii numeroase la înţelegerea comportamentului uman. de teoretician al învăţării. Principii de bază: 1. Dollard şi Miller au afirmat că întărirea operează fără aportul conştiinţei. influenţele de mediu şi factorii interni personali (credinţe. iar statutul lui Skinner. Rezultatele schimbă comportamentul uman prin influenţa gândirii. Determinismul reciproc sugerează o anumită libertate de acţiune a oamenilor.este bazat pe studii empirice vaste. 3. Drept urmare. IV. ca şi Dollard şi Miller. totuşi. oamenii pot deveni furioşi numai gândindu-se la insulte. autopercepţii) operează ca şi reglatori care se blochează reciproc. teoria trăsăturilor) nu pot fi. Determinismul reciproc Bandura l-a criticat dur pe Skinner pentru accentul pus pe un mediu total controlat. înlocuite de acest behaviorism radical. „Noţiunea de întărire a răspunsurilor e cel mult o metaforă. Drept urmare. Chiar 8 . Skinner. gânduri. 2. expectanţe.2. nu poate fi pus la îndoială. mulţi behaviorişti moderni acceptă acum nevoia de a investiga măcar câteva stări umane interioare (aşa cum vom vedea în continuare).

4. Bandura a afirmat că comportamentul nu are nevoie să fie întărit pentru ca învăţarea să apară.Omul stabileşte standarde mai înalte pentru sine dacă o activitate este importantă. critica) sunt stimuli anterior neutri. posibilităţile de supravieţuire ar fi mici dacă omul ar învăţa numai prin încercare şi eroare). Întăritorii condiţionaţi (bani. consecinţe fatale. aprobarea. standardele personale sunt relaţionate cu cele externe. . „Comportamentul auto-întărit tinde să fie menţinut mai eficient decât dacă ar fi întărit extern”.dacă anumite răspunsuri au fost pozitiv întărite. 5.Bandura este de părere că modelarea este răspunzătoare de majoritatea proceselor de învăţare umană. Învăţarea socială (observaţională) – modelarea . pentru că ne aşteptăm ca eforturile noastre să se termine cu un succes în cele din urmă (mecanism care este aplicat în cazul jocurilor de noroc). dacă se compară cu alţi oameni capabili sau dacă au realizat foarte multe lucruri în trecut. un standard pe care vor să-l atingă. 9 . ceea ce confirmă expectanţele şi stopează învăţarea faptului că nu există pericol real. proces pe care îl numeşte modelare. Întărirea intermitentă produce o rezistenţă mai mare. El spune că învăţarea poate apărea prin observarea comportamentelor altor persoane şi a consecinţelor lor. De exemplu. în legătură cu care ne aşteptăm să fie asociaţi cu întăritori primari. ci îi şi interpretează” (Bandura). scriitorii nu au nevoie de cineva să le întărească comportamentul de a scrie. ele nu vor fi mai probabile dacă indivizii cred că aceste răspunsuri nu vor fi recompensate” (Bandura). Adesea. „Oamenii nu răspund doar la stimuli.Comportamentul este influenţat şi de criteriile învăţate pe care le stabilim pentru noi înşine (autoîntărirea). uneori. . Ei au un criteriu interior. Fricile iraţionale sunt greu de eliminat pentru că evităm situaţiile care le cauzează. însă.Spre deosebire de Skinner. De aceea. Modelarea este vitală pentru dezvoltare şi supravieţuire (Greşelile pot produce. Comportamentul auto-reglat şi auto-întărit .

7. Acest sentiment al neputinţei determină depresii. Copiii dezvoltă comportamente patologice pentru că aceste acţiuni sunt întărite. oamenii se luptă cu trecutul şi viitorul. în mintea lor. Bandura a atribuit o importanţă deosebită cauzelor cognitive ale psihopatologiei „pentru că. Învăţarea socială apare şi fără ca modelul sau observatorul să fie întăriţi. care duc la încercări de evitare a culpabilităţii sau pedepsele exterioare prin auto-critică excesivă. Psihoterapia Din punct de vedere psihopatologic. dacă nu încearcă săşi amintească aceste informaţii sau nu doresc să performeze acest comportament. ţipă (la fel ca Skinner). întărirea poate fi utilă prin motivarea subiectului de a fi atent şi de a-şi aminti. chiar suicid. Psihopatologia În ceea ce priveşte psihopatologia. 10 . Rezultate mai bune se obţin dacă modelul este atractiv şi similar la vârstă şi sex cu cel ce învaţă. Bandura a atribuit-o învăţării defectuoase sau anticipărilor incorecte (fobia – generalizare incorectă). cogniţiile joacă un rol vital: ne imaginăm în aceeaşi situaţie şi suportând aceleaşi consecinţe. Bandura a susţinut convingerile lui Fromm şi ale lui Rogers.În apariţia învăţării sociale. oamenii suferă pentru că nu se pot comporta astfel încât să câştige recompense sau să evite pedepse. părinţii acordă atenţie copiilor numai când aceştia urlă. Astfel. Cea mai dureroasă dintre probleme: seturi de standarde personale. potrivit cărora distructivitatea umană se datorează învăţării sociale şi nu instinctelor înnăscute (la fel şi comportamentele social acceptabile). se depotenţializează printr-o autoevaluare dură”. De exemplu. Bandura a criticat sever impactul TV şi al media asupra comportamentelor violente. 6. paranoia. Spre deosebire de Skinner. dar schimbarea comportamentului nu va apărea dacă subiecţii nu observă acţiunile relevante.

8.A accentuat importanţa învăţării sociale. Dollard şi Miller. Procedura terapeutică pe care o propune Bandura este modelarea. b. Pentru a se schimba. . c) Supraeu sever (ca la Freud) 11 . .A adus o argumentaţie mult mai convingătoare pentru behaviorism decât Skinner. . Critici: Bandura a fost criticat pentru că a ignorat aspectele importante şi complicate ale comportamentului uman (conflictele conştiente şi inconştiente) şi pentru că s-a îndepărtat excesiv de psihanaliză. Evaluarea teoriei lui Bandura: a. Erikson şi Fromm). Totodată.Există multe similarităţi între ideile lui Bandura şi cele ale teoreticienilor personalităţii. Contribuţii: . Bandura a optat pentru formele de terapie care implică performarea sarcinilor temute. oamenii au nevoie de experienţe de învăţare corective”. b) sentimentul competenţei şi efectele neputinţei (lipsei de putere) şi ale unui complex de inferioritate (ca la Adler. .S-a bazat pe studii empirice pe oameni (mai puţin pe animale). „Conversaţia nu e o modalitate eficientă de a schimba comportamentul uman.A acceptat şi apreciat importanţa cauzelor interne (cogniţiile). a fost criticat pentru că a acceptat prea repede rezultatele studiilor despre mecanismele de apărare şi a respins valoarea datelor clinice fără să ia în considerare şi punctul lor de vedere.Scopul principal al psihoterapiei este restabilirea sentimentului auto-eficienţei (credinţa că pot obţine rezultatele dorite prin eforturi proprii). respectiv: a) importanţa interpretării mediului şi a expectanţelor şi predicţiilor noastre (Kelly).

d) mila de sine (ca la Horney) 12 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful