Ion Luca Caragiale (n. 30 ianuarie 1852, Haimanale, jud Prahova, azi I. L.Caragiale, jud Dambovita, d.

9 iunie 1912, Berlin) A fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comen tator politic si ziarist roman, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman; a fost ales, post-mortem, membru al Academiei Romane.. I-a fost postum harazit scriitorului prin excelenta reputat ca lenes la scris, s a fie dat ca exemplu de ordine si de exactitate in acest sector al vietii social e. Caragiale nu lasa nici o scrisoare fara raspuns. Nici nu lasa lucrul de azi p e maine. Oricine i-ar fi scris, ca sa-i solicite un serviciu sau doar ca sa-l in trebe de sanatate ori sa-i indrepte urari de zile faste, primea neintarziat rasp unsul, care lua rareori forma simplificata a biletului. Cand era vorba de un vec hi prieten, Caragiale ii consacra o veghe, la masa de lucru, iar rezultatul era o scrisoare de oarecare proportii, calda, miezoasa, cu neasteptate formulari si cu glume spontane, adevarat eveniment familial entru destinatar si cercul sau de prieteni. Scrisoare catre Ioan C. Pantu Bucuresti, 21 Martie 1892 Frate Pantule, Pentru buna ta scrisoare si pentru serviciul ce mi-ai facut, iti multumesc din i nima. Nu-ti pot exprima placerea ce mi-au facut cuvintele tale incurajatoare: ca nd am aprobarea unui cerc asa de inteligent ca al vostru, se-ntelege ca trebuie sa fiu mandru, si nimic nu e mai necesar pentru un om de spirit, strivit de mult imea neghiobilor si railor, decat mandria; in mandrie si in despret e scaparea c elui maltratat sau nebagat in seama de aceia pentru a caror luminare lucreaza el storcandu-si mintea si sufletul. Asa e de adanca aceasta simtire la mine incat iata pentru ce anume iti scriu, sc urt si cuprinzator: Ar fi posibil sa traiesc eu cu nevasta-mea in Brasov dand lectii – eu de limba fra nceza si cea romana si pentru incepatori in familii, iar nevasta-mea de limba en gleze, franceza si de piano? – Am incercat s-o fac asta la Sibiu acum un an. Sibie nii nu m-au incurajat indestul sa fac acest pas. Daca s-ar putea si ce masura ar avea aceasta posibilitate, te intreb pe tine, caruia sunt sigur ca nu ti-ar dis placea sa fim impreuna. Ar fi o mare satisfacere pentru mine, ca o lucrare mai l arga, o lucrare la care gandesc si pentru care am adunat material destul, s-o po t scrie afara din tara romaneasca, unde de-atata vreme puternicii deosebiti ce s -au perindat la putere vor sistematic, sub fel de fel de cuvinte, sa ma tina int r-o pozitie umilitoare si inferioara. Un exil voluntar mi-ar da multa energie de lucru, mai ales ca m-as afla intr-un asa inteligent cerc ca al vostru. Eu fac apel dar la voi toti, la tine indeosebi , sa ma ajutati in pasul ce voi sa fac. Astept raspunsul tau si te rog sa primesti asigurarea celor mai bune sentimente din partea vechiului tau. I.L.Caragiale (scrisoarea e in pastrarea Universitatii din Cluj, colectia Andrei Birseanu, pub licata de Ion Breazu in periodicul Transilvania, Sibiu, anul 72, iunie 1941, la Cronici. I.L.Caragiale si Transilvania) Ioan C. Pantu (1860-1927), scriitor si profesor la Scoala comerciala romina dinB rasov (1882-1918), a publicat indeosebi lucrari in stiintele comerciale. Era fiu l avocatului C. Pantu (1824-1885), deputat in dieta Ardealului si fratele natura listului Zaharia C. Pantu, autorul dictionarului botanic cu titlul ”Plantele cunos cute de oporul roman” (1906) Catre G. Grideanu (cunoscut comerciant bucurestean) 1.1.1894 Crenvirstul international saluta cu respect cirnatul romin. Berea cosmopolita felicita cu stima pelinul national.

Berarul Caragiale saluta si felicita cu dragoste pe confratele sau d. G. Gridean u supranumit Conasul romin. La multi ani cu fericire si cu toate cele dorite, I.L.Caragiale Membru romin al Societatii internationale a chelnerilor din tinarul regat al Rom iniei. (facsimile la muzeul Teatrului National din Bucuresti. Publicata in ”Dimineata”, 8 I ulie 1912: O felicitare a lui Caragiale) DE LA ION LUCA CARAGIALE CULESE: La noi nu e nici mai multa nici mai putina stricaciune decat in alte parti ale l umii. Neamul acesta nu e vreun stricat, e numai nefacut inca. Inca nu crede in dreptate. Inca nu poate scoate din sanu-i pe cine sa-i poata comanda. Inca nu stie de cine sa asculte - fiindca nu are deocamdata incredere in nimeni. Dar cu vremea, trebuie sa vina si asta. (din scrisorea lui Caragiale catre Vlahuta) Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsir e. Celebru e unul care incepe sa traiasca dupa ce a murit. Zi-le oameni si da-le pace! Cap ai, minte ce-ti mai trebuie? Nimic nu e mai frumos decat adevarul, nici mai adevarat decat frumosul. Lumea asta seamana cu un vast balci. Trebuie sa marturisim, cu toata parerea de rau, ca in administratie… uneori se fur a prea des. - Mofturi! Norocul e prea putin si lumea prea multa. Un om nu trebuie sa incerce decat ce poate. - Ce mai scriu gazetele, nene? - Mofturi! Treaba statului, domnule, el ce grija are? Pentru ce-l avem pe el? E datoria lui sa se-ngrijeasca sa aiba oamenii lefurile la vreme. Pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta. CARAGIALE MEREU ACTUAL Cata “materie prima” ar fi avut Caragiale la dispozitie de ar fi fost martor la inta mplarile din zilele pe care le traim. Sa mai zica cineva ca oamenii se schimba! Sau ca se schimba moravurile… Moravurile nu se schimba, doar ca unele au fost legiferate, in sensul de a fi clar pentru toata lumea ca nu mai sunt… prohibite.

Cred ca s-a spus despre Ion Luca Caragiale tot ce se poate spune si nu am talent pentru a reda - mai frumos sau mai spumos - impresia pe care a lasat-o si asup ra mea prin scrierile sale. Azi - poate coincidenta, poate nu - mi-am amintit de ce nu ma mai uit la TV de c eva timp. Pentru ca nu am avut de ales - asa a fost conjunctura - urmaream unele stiri - l a un post TV cu acoperire nationala - transmisii de prin tara. Un baiat zicea de zor, fara promter si folosind cat mai putine vocale, despre suta de ani trecuta de la moartea lui Caragiale. Si zicea ceva de genul: “Desi au trecut o suta de an i vremurile sunt aceleasi ca atunci dar vremea a trecut peste vremuri” Ce-o fi vru t sa zica stie numai el - si poate afla seful lui. “Si pentru ca nu avem voie sa d iscutam despre alegeri - zice acelasi tanar - ne putem referi la operele lui Car agiale si sa avem si noi dilema cetateanului turmentat: Eu cu cine votez? O domnisoara intreba o doamna care astepta, in Soare, sa-i vina randul la urcare a pe vaporasul care o plimba gratis azi: “E aglomeratie mare, nu, la plimbatul cu vaporasul pe Herastru?” A evidentia evidenta mi se pare la fel de pretioasa exprim are precum si intrebarea: “V-ati speriat?” Adresata persoanelor supravietuitoare ale unui accident de circulatie (sau de alta natura) sau intrebarea: “Ce ati simtit?” a dresata unei persoane al carei copil tocmai a fost gasit inecat. Uneori ma intreb - retoric, altfel cum? - cine le-o da microfonul acestor oameni ? Din alta zi, acelasi post de stiri, dar alte personaje Din ciclul: Cand prostia-i la putere trebuie sa te-ngrozesti, nene! Din zisele unui primar: - Nu, doamna - se adreseaza jurnalistei - este o minciuna frustrata! - Nu e cumnatul meu! Nu exista legatura intre mine si el - se apara acelasi prim ar, acuzat ca ar fi facilitat concesionarea unui teren catre o ruda a sa. Da, e adevarat: are un copil cu sora mea. ** Ii dau… cuvantul, mai jos, unuia despre care se spune ca se pricepe la cuvinte: Aprecieri critice C.Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, 1956, E.S.P.L.A. […] “In Scrisoarea pierduta, Cetateanul turmentat si Pristanda fac posibila toata trag i-comendia politica pe care o joaca Trahanache, Dandanache, Catavencu. Cetateanu l turmentat, persoana simbolica, dupa cum am zis, prin ignoranta lui, prin lipsa de simt politic; Pristanda prin faptul ca e instrumentul acestui politicianism, si e instrument pentru ca are << noua copii… unsprezece suflete… >> Asa e continutul, asa e satira politico-sociala din Scrisoarea pierduta. E oare adevarata aceasta satira, e oare viata noastra asa de pacatoasa, nu e oare o exa geratie mare aici? Desigur ca toata viata noastra politico-sociala nu e asa cum ne e zugravita in Scrisoarea pierduta; desigur ca avem si oameni cinstiti, si al egatori cari nu sunt nici ignoranti, nici betivi, alminterelea ar trebui sa desp eram de soarta si viitorul tarei… Dar toate acestea nu dau nici un cuvant in contr a satirei lui Caragiale; pentru ca el nu ne-a zugravit toata viata, ci o parte a vietei, o parte caraghioasa si urita. Si ca astfel de viata, astfel de anomalii exista, ba unele cari intrec pe cele din Scrisoarea pierduta, cine ar indrazni sa nege? Si o data aceste anomalii existind, cine oare ar putea sa nege dreptul lui Caragiale, de a le ridiculiza, de a le biciui, de a le expune la risul si di spretul public? Ba nu numai ca are dreptul, ci are chiar mare merit, un merit im

ens ca a facut asa; si nu numai merit de artist; ci si merit cetatenesc, merit d e a-si fi facut datoria.”

Impotriva subventiilor de stat, de I.L.Caragiale Postat initial de Sorin M Poetii, literatii, artistii sunt oameni foarte ciudati, dar ceea ce e foarte ciu dat e ca poetii, literatii si artistii sunt foarte ciudati tocmai candn-au talen t de loc, asa ca nu poti sa-ti explici de ce, fiind oameni ca totioamenii, sunt asa de ciudati... Dar, in sfarsit! asa sunt poetii, literatii, artistii, mai ales cand n-au talent de loc. De una dintre ciudateniile acestora voiesc sa spun cateva cuvinte, anume despre vecinica plangere ca poetii, literatii si artistii nu sunt incurajati la noi ind estul, ba chiar ca sunt foarte putin luati in seama. Plangerea aceasta este o tema pe care se fac fel de fel de variatiuni. De exempl u... Publicul nostru cel mare este indiferent fata cu literatura si arta nationa la... Societatea culta citeste carti straine... Publicatiunile literare romane s i mai ales poezia romana nu se cauta... Aceasta vecinica plangere, ciudatenia a ceasta, atinge culmea cand, dupa osandirea publicului celui mare si a societatii culte, se incepe acuzarea guvernului, a statului... Incai daca particularii nu simt nevoia poeziei, literelor si artelor; daca socie tatea romana n-are destul sentiment patriotic pentru a incuraja versul, proza si orice arta facute de romani - macar guvernul, statul sa vie in ajutorul acestor nobile productiuni! Dar nu! guvernele, statul sunt si mai indiferente si mai vitrige cu inchinatorii muzelor nationale!... Ia sa cercetam mai de aproape plangerea dumnealor... Ma rog, sa ne intelegem: ce poftiti d-voastra?... sa se-ncurajeze poezia, litere le si artele, sau poetii, literatii si artistii? Caci este ceva aici care nu tre buie trecut cu vederea... Presupunand ca, in adevar, poezia, literele si artele sunt lucruri neaparat necesare unei societati, pentru a le avea, trebuieste tale nt mai-nainte de toate; pe cata vreme pentru a te face poet, literat sau artist nu trebuie talent numaidecat. Ca traiesc poetii in lipsa... De! asta poate fi adevarat, insa numai pentru acei poeti cari sunt saraci de fel; fiindca in nici o parte de lume poezia n-a const ituit si nu ar putea constitui o industrie prea lucrativa. Cand poetii au avere, fireste ca nu traiesc in lipsa. Ca poetii, literatii si artistii mor in spitale; asta e adevarat, insa iar in pa rte; fiindca daca au casa lor si rostul lor, mor acasa. Daca n-au insa casa, und e sa-si zaca boala din urma, atunci, tot e bine ca mor la spital; ar fi desigur mai rau sa moara la vreun gard. Eminescu si Alecsandri, Dumnezeu sa-i odihneasca! au murit unul la spital, fiind ca suferea de o boala foarte grea de ingrijit intr-o casa particulara saraca; ce stalalt a murit in vestitu-i castel de la Mircesti... Pentru aceasta deosebire de stare, contimpuranii si urmasii n-au facut si n-au s a faca vreo deosebire in stima acordata celor doi ilustri poeti nationali... A! stima!... Dar asta e putin lucru? Cine are putin talent, slava Domnului! este la noi destul de stimat si de consid erat. Afara, se-ntelege, de cateva secaturi invidioase, pe cari nu le lasa sa do arma, pe cari le doare si le ofticeaza succesul omului cu talent, nici un concet atean nu-i refuza acestuia tot succesul, toata stima. (...) De viata trista pent ru copii se teme parintele, si, dupa viata bolnava, nu e viata mai trista decat viata ridicula, si nu e, poate, o viata mai ridicula decat a omului care, inchip uindu-si ca are talent, isi da toate ostenelile sa probeze cu prisos ca nu-l are - viata omului care strica in sec hartie nevino vata, pentru a se putea plange din ce in ce mai amar contra societatii indiferen te si ingrate, ca nu incurajeaza poezia, literele scl... scl... Dar, in sfarsit, chiar asa, eu nu crez sa fie undeva o societate, unde care cum

se scoala si ia o pana in mana sau imbratiseaza o cariera frumoasa sa fie atat d e binevoitor primit sau tolerat ca la noi. Nu cred sa fie pe lume tipografie mai putin nazuroasa decat a noastra romaneasca . Cu ce cheltuiala, putin importa, fie din avere proprie, fie de la parinti, de la amici, din pomana, se gasesc totdeauna destui gologani ca orice e scris pe ha rtie cu mana asta-seara sa fie a doua zi dimineata chiar tiparit, spre vecinica pastrare. (...) De cate ori auz pe cineva vaicarindu-se ca literele si artele frumoase nu sunt i ncurajate la noi, ii spun: poate sa ai dreptate intrucatva, dar, in orice caz, v inovatul sau mai bine vinovatii pentru aceasta trebuiesc cautati nu intre public , nu in societate, ci intre aceia cari le profeseaza. (...) Nu! Precum am mai spus-o si in alta parte: literatura si artele frumoase, dupa c at se fac si, mai ales, dupa cum se fac la noi, sunt prea din cale-afara incuraj ate; asa ca parca n-ar strica sa incepem odata a le cam descuraja. (din Adevarul Literar si Artistic) copiat de aici: http://www.romani.co.uk/index.php?option=com_fireboard&Itemid=126&id=4615&catid= 1&func=fb_pdf