Proteza partiala scheletata

O proteză mobilă de o înaltă calitate, necesită pentru fabricarea ei o planificare individuală şi un de un design, ce pot contribui la o calitate îmbunătăţită a vieţii. Aşteptările pacientului sunt mari. Tratamentele se concentrează pe restaurările în termen lung a structurilor funcţiilor oralo-faciale. Estetica şi aspectele dinamicii masticatorii trebuie luate în considerare. O proteză va face faţă înaltelor cerinţe doar dacă întruneşte următoarele proprietăţi : - restaurarea funcţiei masticatorii; - o bună adaptibilitate ( bine fixată şi uşor de inserat şi scos); - acceptabilă din punct de vedere estetic; - să nu împiedice fonaţia; - să nu genereze factori de stress din punct de vedere al acceptării psihologice; - să permită o igenizare corectă şi uşoară; - să fie din punct de vedere tehnic o lucrare de o înaltă calitate cât şi din punct de vedere al preciziei de execuţie; - materialele ce intră în componenta acesteia să fie testate pe piaţa tehnicii dentare - să aibă un grad înalt din punctul de vedere al reabilitării funcţionale. Pacientului trebuie să-i fie explicate diferitele faze, ce trebuie elaborios urmate în definitivizarea lucrării, pentru a nu genera diferite psihoze (factori de nelinişte), încât să câştigăm întreaga încredere şi colaborare a acestuia pe parcursul etapelor fabricării. Trebuie avut in vedere faptul că primele obiective ale pacientului sunt restaurarea funcţiilor masticatorii şi estetice. Pacienţii trebuie să fie conştienţi de faptul ca un bun confort al protezei cât şi inaltele aşteptări estetice sunt strâns legate de un însemnat efort tehnic care aduce şi costuri ridicate. Consultarea atentă a pacientului este baza pentru a determina tipul de ancorare a lucrării propriu zise. Protezele parţiale s-au dovedit foarte eficiente pe parcursul anilor de când sunt folosite , ele suferind diverse modificări. Punctul de vedere negativ din care sunt privite lucrările

importanţa acestor aliaje creşte. un bun suport si retenţie fermă chiar şi in cazul aşa ziselor ’’delicate’’ croşete.parţiale. lucru ce este foarte important pentru majoritatea pacienţilor. În cazul unui diagnostic corect . Toleranţa ţesuturilor mucozale poate fi privită ca una foarte bună. ca alternativă a restaurărilor protetice. zonele palatului oferind un sprijin ferm . Înţelegerea proprietaţilor materialelor moderne (aliajele CoCr). oferă pacienţilor un confort real al protezelor executate din aliajele de CoCr. al unei planificări . ele devin o inlocuire acceptabila şi funcţionala a funcţiei masticatorii şi estetice. tehnicianul dentar trebuind să fie . Dealtfel acestea sunt în primul rând responsabilităţi ale medicului dentist. Ca şi construcţie lucrările parţiale se integrează in sistemul stomatognatic fara nici o problema in majoritatea cazurilor. coraborată cu o bază tehnică solidă. scheletul protezei parţiale incalecă in zona şeii. transformându-se intro bază necompromitatoare pentru restaurări sigure şi ieftine. dacă diagnoza si execuţia este corectă. Conductibilitatea termică slabă si aspectul gravitaţional slab. Protezele parţiale pot deveni un conector principal in diferitele lucrări dentare. Actualele probleme ale lucrărilor parţiale. cât şi de o diagnoză şi design nesigur. Grupul aliajelor Cr Mo asigură o siguranţă in cazul bio compatibilităţii intraorale. Mulţumită gradului inalt de stabilitate dimensională. Echipamentele moderne şi materialele cu detaliate instrucţiuni de folosinţă din partea producătorului. sunt strâns legate de etapele tehnice de realizare ale acestora . design si realizări ale protezelor . ofera o inaltă calitate a lucrărilor protetice. protezele parţiale oferă un avantaj din punct de vedere al costului. uşurează construcţia dar nu rezolvă problemele generate de planificarea şi designul lor. comparativ cu alte tipuri de lucrări restauratorii nu este justificat. În virtutea folosirii lor in cazul suprastructurilor pe baza implantelor. din punct de vedere al functionalităţii. ce acţioneză asupra lor. Comparând preţurile cu al lucrărilor fixe.

creând mari bătăi de cap tehnicienilor. Proteza parţială a cunoscut o evoluţie istorică strâns legată de evoluţia materialelor şi de progresele tehnicii de executare a protezelor. dotate cu aparatura corespunzatoare işi asumă responsabilitatea creării si realizării acestor lucrări protetice. În străinătate sunt chiar şi laboratoare specializate in crearea şi realizarea exclusiva a scheletului metalic. De aceea laboratoare specializate pe aceste tehnici. Aşa incât in zilele noastre tot mai multe laboratoare se specializează in realizarea protezelor parţiale. Aceia ce au studiat in deaproape tehnicile moderne de realizare a scheletului metalic au realizat că li se oferă un spectru larg de fabricare a acestuia.implicat incă de la inceput . realizat să restaureze morfofiziologic aparatul dento-maxilar. ceea ce duce la bune rezultate ale produsului final. este reprezentata de un corp fizic variat dimensionat şi format. construcţia poate fi planificată şi implementată in aşa manieră să justifice cererile pacienţilor şi nevoile funcţionale.Restaurează morfologic integritatea arcadei dentare. În acest fel scheletele metalice necesare acestor lucrări pot fi preparate intr-o manieră ideală. Tehniciannul dentar pe baza cunoştinţelor sale poate face o planificate exactă a lucrării. . luându-se in considerare si părerea acestuia. acesta poate deveni o problemă. DEFINIŢIE: Proteza scheletata. Oricum o intensă familiarizare cu acest subiect este foarte importantă. Proteza parţială scheletată prezintă următoarele caracteristice clinicotehnico-terapeutice : . fapt ce duce la refuzul acestora de a executa acest tip de lucrări protetice. Pentru ei protezele scheletate parţiale sunt de domeniul uitării fiind împinsă tehnica realizării lor întro zonă intunecată plină de necunoscute. Daca ne referim mai exact la execuţia scheletului. Corelând strânsa colaborare intre medic şi tehnician pe parcursul realizării etapelor de fabricare.

Elementele de menţinere . Conectorii principali sunt elemente transversale ale scheletate care unesc componentele protezei de pe o parte a arcadei cu cele de În functie de tipul de proteză. .Sprijinul este .şeile şi dinţii artificiali. . pe tesuturile mucoosoase şi pe cele dento-paradontale.Realizate in cea mai mare parte din aliaje metalice. .Restaurează funcţia masticatorie. Toate componentele protezei trebuie să formeze un tot structural şi funcţional. . de cele mai multe ori . .Conceperea este efectuată dupa un plan şi in urma tratamentului preprotetic. . . . conectorii principali hemiarcadele opuse între ele. unesc fie şeile de pe de pe hemiarcada . . sprijin şi stabilizare . . .conectori principali (majori) . .Confecţionarea în laborator este posibilă dacă există aparatura specifică.Sunt confecţionate numai din aliaje speciale .Are rol profilactic şi participă la menţinerea stării de troficitate a ţesuturilor. Sprijinul numai pe ţesutul muco-osos sau numai pe cele dentoparadontale sunt foarte rar întâlnite. croşete foarte variate şi sisteme speciale. fie o şa cu elementele de menţinere.Datorita prezenţei aliajului metalic . foarte dure ce se prelucreaza foarte greu. . sunt în general menţinute intr-o stare igienică foarte bună. .Crează condiţii favorabile desfăşurării funcţiei fonetice. Proteza scheletată este alcatuită din urmatoarele părţi componente: . sprijin şi stabilizare protezei parţiale pe partea opusă.Restaurează ocluzia funcţională. ..conectori secundari (minori) . sprijin şi stabilizare sunt complexe .Restaurează din punct de vedere estetic arcada dentară.mijloace de menţinere . sunt lipsite de pericolul fracturării.Volumul redus crează o stare de confort la nivelul cavitaţii bucale. CONECTORII PRINCIPALI Definirea şi caracterizarea clinico-terapeutică a conectorului principal.

În trecut se foloseau pentru sprijinul mixt elastic conectori principali cu un anumit grad de elasticitate. forma secţiunii conectorilor (în special cei mandibulari. acest tip de conector principal nu se mai foloseşte. deoarece o alegere greşită a formei. indiferent de tipul conectorului sau al protezei. Conectorii principali sunt elemente esenţiale în asigurarea succesului tratamentului. să se asigure repartizarea în mod uniform a presiunilor pe întreaga suprafaţă de sprijin a câmpului protetic . şi anume: dimensiunile conectorilor (lăţime. Pentru a corespunde cerinţelor. conectorii principali au o serie de caracteristici comune. celelalte componente ale protezei işi pot îndeplini corect funcţiile. 1. având un suport stabil pe câmpul protetic.opusă.Rigiditatea . inferior). Rigiditatea conectorilor principali reprezintă o necesitate funcţională indispensabilă. astfel incât atunci când proteza este supusă forţelor masticatorii. . şi structura fizico-chimică a materialului din care sunt realizaţi conectorii. tipul de edentaţie şi caracteristicile anatomice ale câmpului protetic. grosime). profilaxia ţesuturilor câmpului protetic şi confortul pacientului.reprezintă capacitatea conectorului principal de a rezista la forţele ce tind să-l îndoaie sau să-l torsioneze. Numai prin asigurarea rigiditaţii conectorului principal. dar şi caracteristici speciale în funcţie de maxilarul la care se aplică (superior. dezechilibrând astfel proteza. dimensiunii sau a plasării conectorului principal poate determina imposibilitatea celorlalte componente ale protezei scheletate de a-şi exercita normal funcţiile pentru care au fost concepute. ovalară). Rigiditatea conectorilor principali se obţine prin mai multe elemente. reprezentată de sprijinul dentoparodontal şi muco-osos al protezei. dar datorită traumatizării ţesuturilor cu care veneau în contact şi neasigurării unei rezistenţe corespunzatoare din punct de vedere mecanic. . Caracteristicile comune ale conectorilor principali sunt : rigiditatea.

sau a mucoasei bucale.torusul palatin. care pot duce la tulburări vasomotorii şi trofice. .3 mm. static sau la inserţia şi dezinserţia protezei.2 mm. nu sunt de obicei acoperite de proteză deoarece au un rol important în fonaţie şi în percepţia gustativă. va fi foliată cu ceară de grosime 0. sau dacă proteza le acoperă.4 mm. se foliază cu ceară în grosime de 0.3 mm. Nu este indicat să se depăşească această grosime deoarece se crează un spatiu retentiv.5 -1 mm atunci când este de dimensiune mică . trebuie despovărat când se prezintă sub forma unei creste ascuţite sensibilă la palpare.se va ocoli de proteză la o distanţă de 5 mm. Daca tipul de proteză ales necesită trecerea peste parodonţiul marginal şi papila interdentară. care să fie cauzată de conectori în timpul funcţiunilor. Acestea pot avea un efect negativ şi asupra ţesuturilor parodontale şi a mucoasei palatine din zonă.rafeul median.3-0. .parodonţiul marginal . sunt despovarate prin folierea modelului funcţional cu ceară de grosime variabilă. Folierea se face în grosime de 0. este sensibilă la presiunile exercitate de proteză . Pe câmpul protetic maxilar şi mandibular există zone care nu suportă presiuni. respectiv placa palatinală..2 0.Profilaxia ţesuturilor câmpului protetic . Aceste zone sunt ocolite de proteză. trece peste acestea. se impune despovararea prin folierea cu ceară de grosime 0. Dacă totuşi conectorul principal.2 . zone protetice negative. Papila incisivă va fi ocolită sau dacă este necesară acoperirea ei. care produc iritaţie parodontală şi carie . va fi foliat cu ceară de grosime de 0.0. Aceste zone denumite.această caracteristică a conectorilor principali se referă la faptul că nu trebuie să existe nici o suferinţă a ţesuturilor parodontale marginale.rugile palatine. în care pot pătrunde resturi alimentare. . .papila incisivă. sunt : La maxilar : .

sau medie. La mandibulă : . fie îndepărtat chirurgical. Confortul pacientului se realizează prin : .mucoasa procesului alveolar în zona linguală. dar nu întotdeauna şi din cel al rezistenţei. poate reprezenta una din cauzele eşecului tratamentului. Acesta nu trebuie să jeneze absolut de loc mişcarea acestor formaţiuni.3 .simetria conectorului faţă de linia mediană . În concluzie profilaxia ţesuturilor câmpului protetic se face astfel: 1. La .2mm).aşezarea conectorilor la distanţa de inserţia planşeului bucal şi de parodonţiul marginal al dinţilor restanţi 3.trecerea de la o hemiarcadă la cealaltă să se facă pe un traiect perpendicular pe linia medio-sagitală a câmpului protetic . Confortul pacientului nu trebuie neglijat deoarece. Formele plate sunt cele mai indicate din punct de vedere al confortului. Pentru realizarea acestei caracteristici conectorul principal trebuie să aibă un traseu şi o formă care să-l facă cât mai puţin perceptibil de către pacient.marginile conectorilor se modelează şi prelucrează astfel încât să nu lezeze părţile moi.Confortul pacientului. în dreptul conectorului principal. trebuie despovărată în funcţie de : Sprijinul protezei.parodonţiul marginal şi torusul mandibular vor fi tratate ca la maxilar frenul limbii şi inserţia planşeului bucal determină alegerea şi plasarea conectorului principal. înclinarea şi retentivitatea anatomică a procesului alveolar (0.folierea sau ocolirea zonelor ce nu suportă presiuni 2. . de multe ori. iar întâlnirea între componentele protezei să se facă în unghiuri rotunjite. rezilienţa mucoasei crestelor terminale. Un torus de dimensiune mare va fi fie ocolit de conectorul principal.grosimea conectorului principal este aleasă astfel încât să nu schimbe pe cât posibil conturul ţesuturilor cu care acesta vine în contact sau le acoperă. .

de exemplu confortul cu rezistenţa şi rigiditatea. o importanţă mare în succesul tratamentului. medicul trebuie să facă un compromis ce va fi influenţat de experienţa medicului precum şi de posibilităţile tehnicianului şi condiţiile materiale şi tehnice de laborator. pentru a nu exista interferenţe cu limba în timpul fonaţiei.maxilar. dar fără a afecta rezistenţa sau rigiditatea.plasarea conectorului principal în zone cu funcţionalitate redusă pentru a nu fi perceput de către pacient.reproducerea fidelă a conturului anatomic al zonelor pe care conectorul principal le acoperă. nu există un tip de conector principal care să satisfacă la maximum toate aceste cerinţe. sau a produce leziuni de decubit. Conectorul principal nu trebuie să jeneze mişcările formaţiunilor mobile (limbă. La mandibulă. De aceea. văl palatin. unde datorită cerinţelor de rezistenţa bara nu poate fi făcută plată. unde conectorii pot avea o întindere mai mare decât la mandibulă. . conectorul va avea pe secţiune o formă ovalară. conectorii principali vor fi cât mai plaţi pentru a nu fi percepuţi de limbă. planşeu bucal). . . după cum s-a văzut mai sus.suprafaţa externă a conectorului trebuie să fie lustruită perfect pentru a se evita retenţia de resturi alimentare şi a permite alunecarea formaţiunilor mobile. O zonă importantă ce trebuie pe cât posibil evitată este zona rugilor palatine. . Deoarece unele caracteristici sunt în contradicţie cu altele. Aceasta duce la o mai mică sesizare a acestuia de către limbă.reproducerea la maximum a acoperirii ţesuturilor de către conectorul principal. . la conceperea protezei. Caracteristicile comune ale conectorilor principali au.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful