Universitatea Babeş Bolyai Facultatea de Stiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor Cluj-Napoca 2011

Politica fiscală prociclică și politica fiscală anticiclică

FISCALITATE, AN 2

1

CUPRINS
1. INTRODUCERE................................................................................................................3 2. FLUCTUATIILE ACTIVITATII ECONOMICE..............................................................7

2.1.Ciclurile economice................................................................................................7
3. POLITICA FISCALA PROCICLICA...............................................................................10 4. POLITICA FISCALA ANTICICLICA.............................................................................19

4.1.Atenuarea efectelor negative ale fluctuatiilor ciclice.............................................19 4.2.Studiu de caz..........................................................................................................26 Bibliografie........................................................................................................................31

1. Introducere
2

“Politica fiscală reprezintă o componentă a politicii economice, reprezentând suportul financiar pentru aplicarea celorlalte politici ale statului. Politica fiscală implică utilizarea cheltuielilor publice, a fiscalității și a împrumuturilor pentru a influența atât activitatea economică cât și producția și ocuparea forței de muncă.” (Eugenia Ramona Mara, Finanțele publice și fiscalitatea, 2011, p.215) Apariţia şi consacrarea noţiunii de fiscalitate, până la accepţiunea sa actuală, se înscrie organic în evoluţia societăţii omeneşti, fiind legat indisolubil de crearea şi funcţionarea statului, de la formele incipiente până la instituţiile şi organismele de tip statal moderne, cu funcţii şi sarcini multiple şi complexe. Sub aspectul originii sale în plan lingvistic, se poate admite că fiscalitatea îşi are rădăcinile în cuvântul fiscus din limba latina, cu circulaţie în Imperiul Roman timpuriu, care avea înţelesul de - paner (cos) folosit pentru colectarea veniturilor ce formau cămara Principelui şi acopereau cheltuielile sale, coexistând o vreme cu tezaurul aflat la dispoziţia Senatului. Subordonarea Senatului de către Împărat a condus însă şi la contopirea celor două entităţi prin înglobarea resurselor tezaurului (public) cu cele ale fiscului şi implicit a destinaţiilor date acestor resurse financiare publice, denumite generic resurse fiscale, pentru finanţarea cheltuielilor publice. Politica fiscală este principala componentă a politicii financiare a unui stat si cuprinde atât ansamblul reglementarilor privind stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor şi concretizând opţiunile statului în materie de impozite şi taxe, cât şi deciziile privind cheltuielile publice ce se finanţează. Politica fiscală a unui stat trebuie să fie în armonie și corelațite cu celelalte politici ale statului: politica bugetară sau monetară, politica preţurilor şi cu cea a ocuparii forţei de muncă. Politica fiscală cuprinde ‘ansamblul deciziilor de natură fiscală luate de factorul decident public în scopul asigurării resurselor financiare destinate finanțării nevoilor publice și al realizării unor finalități de natură economico-socială’. În sens larg, politica fiscală ‘se constituie în cadrul activității autorității publice de percepere și utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public și furnizării de servicii și bunuri publice. Prin politica fiscală se stabilesc volumul și proveniența resurselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite și mijloacele de realizare a acestora’.

3

se consideră că politica fiscală presupune folosirea conştientă a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat pentru a influenţa viaţa economică şi socială.În cadrul unei societăți se indentifică trei tipuri de nevoi: a) nevoi individuale. entităţi administrativ-teritoriale. accize). o reducere a impozitelor pentru familiile cu copii va crește veniturile acelei familii. activităţile şi veniturile impozabile. iar în țările în curs de dezvoltare – printre care se numară și Romania – sursa principală o constituie impozitele indirecte. Orice schimbare a taxelor și impozitelor este resimțită în primul rând de către populație. în special impozitele pe consum (TVA. atunci când se vorbeste despre politica fiscală. b) nevoi colective. accentul este pus pe efectul pe care o anumită schimbare l-ar avea la nivelul economiei în general. operaţiile. Totuși. regimul exonerarilor şi reducerilor de impozite sau cel al subvenţionarilor. Astfel. 4 . Proporția în care acestea se regăsesc în veniturile unui stat variază de la țară la țară. la plățile pe care le face sau la taxele pe care le colectează. deși totuși se înregistrează un deficit bugetar. care sunt satisfăcute prin bunuri private. Atunci când Guvernul ia decizii referitoare la bunurile și serviciile pe care le finanțează. persoane fizice şi juridice. se angajează în politica fiscală. cat pe schimbarea in trendul acestuia. o reducere a deficitului de la 200 mld $ la 100 mld. accentul cade nu atât pe nivelul deficitului. conturând modul de a realiza redistribuirea produsului creat între sfere de activitate. Deseori. impozite indirecte și taxe de înregistrare și de timbru. de exemplu. asigurate de mecanismul pieței. $ este considerată a fi rezultatul unei politici fiscale restrictive. În viziunea modernă. Veniturile fiscale ale unui stat sunt de trei tipuri: impozite directe. În tarile dezvoltate cea mai mare parte a resurselor financiare publice este determinată de impozitele directe. Politica fiscală este considerată a fi restrictivă (tight or contractionary) când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile (de ex: bugetul guvernamental este în surplus) si expansionistă atunci când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile (de ex: bugetul este în deficit). care cuprind bunurile și serviciile asigurate de către autoritățile publice c) nevoi cvasipublice sau semipublice. conţinutul său face imperativă utilizarea ansamblului de instrumente şi procedee cu caracter fiscal pentru a stabili nivelul şi structura prelevărilor obligatorii. care pot fi satisfăcute atât prin bunuri puublice. ramuri economice. cât și prin bunuri private. În mod deosebit.

creșterea ratelor dobânzii cauzată de împrumuturile guvernamentale atrage capital străin. iar exporturile mai scumpe peste hotare. se va intregistra o creștere a importurilor si o scădere a exporturilor. atunci o creștere a cererii va duce la o creștere a producției fără să crească prețurile. Pe termen lung. iar acestea vor putea să consume mai mult. De exemplu. cu capacitate de producție nefolosită și șomeri. În vremuri de recesiune economică. dacă nu avem șomeri. o expansiune fiscală crește cererea agregată în două modalităti. Într-o economie deschisă. ceea ce va face ca străinii să achiziționeze activele statului (inclusiv datoria Guvernamentală). Prima modalitate este aceea ca guvernul să mărească nivelul cheltuielilor și să păstreze nivelul impozitării constant. În cazul unei expansiuni fiscale.Efectul imediat al unei politici fiscale este de a schimba cererea agregată pentru bunuri și servicii. ceea ce va duce la un declin in balanța prețurilor. Guvernul poate promova o politică fiscală expansionistă pentru a ajuta outputul să ajungă la nivelul normal și pentru a crea noi locuri de muncă pentru șomeri. politica fiscală influențează și rata de echimb valutar și balanța plăților. În cazul în care economia este in recesiune. Prin contrast. Principalul rezultat al politicii fiscale expansioniste este acela de a crește cererea pentru bunuri și servicii. Politica fiscală este un instrument important în economie datorită capacității acesteia de a influența cantitatea totală de bunuri produse și implicit a Produsului Intern Brut. ceea ce va duce la o depreciere a acesteia. În încercarea de a atrage mai mult capital. Nivelul in care o creștere a cererii duce la o creștere a producției și a prețurilor depinde la rândul său de starea ciclului de afaceri. Astfel. Această creștere a cosumului va cauza la rândul ei o creștere a cererii agregate. ceea ce va crește cererea. În 5 . rata de schimb va crește pe termen scurt. o expansiune fiscală va avea un efect mai mare asupra prețurilor și un efect mai redus asupra producției. ceea ce va face să crească nivelul veniturilor pentru gospodării. Creșterea cererii duce la creșterea producției și a prețurilor. Această caracteristică a politicii fiscale de a influența output-ul prin influențarea cererii agregate îi conferă potențialul de a fi un instrument al stabilității economice. A doua variantă este ca Guvernul să reducă nivelul impozitării sau să mărească subvențiile. acumularea de datorie externă ca urmare a deficitului guvernamental persistent poate determina străinii să nu mai aibă încredere în moneda națională. Această apreciere a monedei naționale va face ca importurile să fie mai ieftine.

Acești factori de producție determină o ’rată naturală’ de producție. ei vor economisi diferența de impozit și o vor folosi pentr a-si achita impozitele mărite care vor apărea în viitor. Guvernul poate înregistra un surplus bugetar și astfel poate ajuta la reducerea ratei inflației. o cerere agregată mai mare datorată stimulării fiscale se va reflecta doar la nivelul prețurilor mari și nu va crește deloc producția. prin scăderea nivelului output-ului pe termen scurt. însă vor scădea rata de creștere a acestuia sub nivelul la care ar fi fost în viitor. nivelul producției este determinat de oferta de factori de producție (capital. O astfel de măsură anticiclică ar putea duce la un buget echilibrat in marea lui parte. Pe termen lung. Orice încercare de a menține outputul peste rata sa naturală prin intermediul politicilor de cerere agregata vor determina doar accelerarea inflației. și susține că 6 . efectele pe termen lung ale acestei politici fiscale tind să fie opouse selor pe termen scurt. Similar modului în care Guvernul poate folisi impozitele pentru a transfera povara fiscală pe diferite clase de contribuabili. poate de asemenea să se folosească de surplus sau deficit pentru a transfera veniturile și povara impozitelor în timp. Politica fiscală schimbă și povara impozitelor viitoare. Prima variantă ar fi ca acestia să identifice faptul că o reducere a impozitelor în prezent va determina o creștere a acestora în viitor. Acest efect al politicii fiscale asupra viitoarelor impozite poate determina consumatorii să se comporte în doua feluri.timpul unui boom economic. va duce la creșterea lui în viitor. În mod asemănător. acumlează datorii. forța de mucă și tehnologie) și nu de către cerere. iar ciclul de afaceri și politica macroeconomică pot doar să producă niște fluctuații temporare ale sale. Pe lângă faptul că politica fiscală expansionistă pote influența output-ul doar pe termen scurt (pe termen lung output-ul se întoarce la nivelul său inițial). politica fiscală nu poate influența nivelul outputului prin intermediul cererii agregate. politica fiscală expansionistă impune o povară în plus pe umerii viitorilor contribuabili. Politica fiscală expansionistă va duce la o creștere a output-ului in prezent. Deoarece în viitor Guvernul va trebui să plătească dobânda la datoria sa. aceasta poate să îi modifice rata naturală. când problema inflației este percepută a fi mai mare decât cea a șomajului. și în mod ironic. pe termen lung. pe umerii diferitelor generații. politica fiscală restrictivă. De exemplu. Aceasta se va întâmpla deoarece. Extrema acestui argument este cunoscuta drept echivalenț a Ricardiană. Astfel. Atunci când Guvernul promovează o politică fiscală expansionistă.

În viziunea majorității economiștilor. A doua variantă susține că în cazul în care are loc o reducere a impozitelor. atunci echivalența Ricardiană nu ar fi valabilă. ci este fluctuantă. liniară. cunoaşte fluctuaţii pe parcursul unui an în agricultură. Variaţiile sezoniere ale activităţii economice se datorează şi unor împrejurări sociale (obiceiuri şi tradiţii.reducerile de impozit nu vor influența economia națională deoarece modificările în economiile private vor contrabalansa schimbările în economiile bugetare.a. consumatorii vor decide să cheltuie diferența de impozit care le rămâne (de exemplu.). Fluctuaţiile sezoniere se derulează. activitatea economică de ansamblu sau de ramură poate cunoaşte chiar stări de criză. sub incidenţa unor factori naturali-climaterici. pe parcursul unui an. periodic. al ocupării.stagnări sau chiar reduceri. 2. deoarece nu se așteaptă la o creștere a impozitelor în viitor). ramură şi economie naţională (venitul naţional. ca urmare a influenţei unor factori naturali sau sociali şi sunt în general explicabile şi previzibile. Astfel. al activităţii economice în general. Aceasta înseamnă că. sărbători religioase sau laice ş. volumul producţiei. în unele subramuri ale industriei etc. în timp. în altele. turism. consumul.1.) permite constatarea că în unele perioade se înregistrează creşteri. Fluctuaţiile activităţii economice 2. desfacerile. construcţii. activitatea economică nu are o evoluţie uniformă. și o scădere a impozitelor va determina o scădere a economiilor naționale și o creștere a cererii agregate. Se pot delimita fluctuaţii: a) sezoniere. investiţiile. c) ciclice. producţia. de regulă. ocuparea forţei de muncă etc. Datele statistice evidenţiază că în perioadele care premerg importante sărbători religioase sau 7 . b) accidentale (întâmplătoare). Ciclurile economice Evoluţia principalelor laturi ale activităţii economice dintr-o întreprindere. echivalența Ricardiană nu caracterizează răspunsul consumatorilor la modificările apărute în impozite.

reduceri ale desfacerilor şi producţiei. pentru perioade mai mari sau mai mici. deşi nu pot fi încadrate în termene riguroase.laice au loc creşteri ale volumului vânzărilor. pentru altele. fluctuaţiile sezoniere şi ciclurile lor au la bază evoluţia fluctuantă. În caracterizarea ciclicităţii. se derulează cu o anumită regularitate în timp. De aceea. psihologici şi prin preferinţele consumatorilor. ale gradului de ocupare etc. teoria 8 . fiecare cu trăsături distincte şi care se derulează aproximativ în aceeaşi succesiune. accidentale. Sunt fluctuaţii agregate şi se reproduc cu o anumită regularitate. reproducându-se cu o anumită regularitate de la un an la altul. ciclică a ofertei. se porneşte de la succesiunea şi repetabilitatea în timp a unor stări ale economiei (numite faze ale ciclului) care seamănă în linii generale de la un ciclu la altul.gradul de ocupare a forţei de muncă. sunt determinate de factori aleatori sau evenimente neaşteptate: cataclisme naturale. schimbări calitative şi progres.o anumită stare de spirit a populaţiei etc. Evoluţiile principalelor fenomene economice sunt pulsatorii. al producţiei industriale şi agricole. diferite de la o fază la alta. pregătesc premisele care asigură activităţii economice continuitate. Asemenea fluctuaţii s-au manifestat pregnant de la începutul secolului al XIX-lea. activitatea economică trece prin anumite faze. Ciclul economic sezonier se explică prin influenţa factorilor naturali. Ulterior acestor evenimente au loc. Fluctuaţiile întâmplătoare. etc. au un caracter ciclic. iar prin cercetarea lor s-a desprins concluzia că alternanţa perioadelor de expansiune şi contracţie a afacerilor. dinamica nivelului de trai. starea şi performanţele agregate ale economiei (ritmul venitului naţional. de interdependenţele dintre părţile sale. în unitatea lor. a activităţii economice în general. Fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea activităţii economice. se derulează sub formă ondulatorie. decizii neaşteptate ale unor agenţi economici. Fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi. producţiei industriale şi transporturilor. a factorilor (condiţiilor) ce o determină. se îmbunătăţeşte gradul de ocupare şi folosire a factorilor de producţie. Pentru unele activităţi. care au evoluţii specifice pe parcursul unui an. exacte. Ca expresie a fluctuaţiilor ciclice. în fiecare fază.) au anumite caracteristici. ele ţin în specialde fluctuaţia şi ciclicitatea cererii. evenimente sociale şi politice deosebite. ca formă de mişcare a activităţii economice.

are loc un proces investiţional susţinut pentru modernizarea capacităţilor de producţie existente şi crearea altora noi. este concentrată. căruia îi este dedicată o bogată literatură.). remarcându-se sporirea stocurilor în perspectiva unor desfaceri cu câştiguri mai mari. privind evoluţiile ciclice în economiile cu piaţă concurenţială. şi 3 cicluri scurte în cele care au avut o durată medie de 10 ani. iar trecerea de la expansiune la încetinire nu presupune declanşarea unei crize economice. Pe fondul anticipărilor că sporirea cererii de consum se prelungeşte. Ciclurile scurte (Kitchin) au două faze: expansiunea şi recesiunea (reducerea creşterii economice). gradul de îndatorare a întreprinderilor depăşind limitele prudenţei. fapt pus în evidenţă prin principiul acceleratorului. băncile acordă credite cu o oarecare uşurinţă. se scontează pe o creştere mai mult decât proporţională a ofertei agregate şi a venitului viitor (teoria multiplicatorului investiţiilor). Prin efectul de antrenare a investiţiilor. producţia industrială. între două crize sau manifestări de criză şi contribuie la modificarea amplitudinii expansiunii şi contracţiei caracteristice ciclului Juglar. acesta poate fi reprezentat în mod ideal sub formă grafică. Anticipările privind mărimea cererii de bunuri de consum sunt factorul determinant al creşterii producţiei şi gradului de ocupare a forţei de muncă. Pe parcursul unui ciclu Juglar de 6 ani se derulează în medie 2 cicluri scurte.economică a desprins concluzia că ciclicitatea reprezintă forma normală de evoluţie a activităţii economice. în primul rând. numit şi ciclul mediu sau Juglar. Ciclul decenal (Juglar) Cercetarea economică. conţinând o mare varietate de puncte de vedere. Ciclul scurt se încadrează în interiorul ciclului mediu (Juglar). În această fază. are loc stimularea artificială a cererii pe multiple căi. Politica fiscală a unui stat este considerată a fi prociclică sau anticiclică. în care pe ordonată este surprins un indicator de volum (sau indice) al activităţii economice (în mod alternativ pot fi luate în considerare venitul naţional. ocuparea forţei de muncă etc. minor) reprezintă o mişcare ciclică pe parcursul a circa 40 luni care afectează ansamblul ramurilor unei economii. Totodată. 9 . Ciclul scurt (Kitchin. iar pe abscisă este surprinsă variabila timp. asupra ciclului decenal. Cererea agregată în creştere este stimulată artificial. în care optimismul agenţilor economici este robust. iar creditul de consum se extinde. Indiferent de denumirile fazelor ciclului economic.

Autorii remarcă faptul că în anul 2011. Astfel. Vegh și Guillermo Vuletin. Carlos A. În trecut. În continuare. Jeffrey Frankel. Politica fiscală prociclică Termenul ’prociclic’ este folosit de către economiști pentru a se referi modul in care o variabilă economică este influențată de către fluctuațiile economiei. În ultiml deceniu s-au înregistrat schimbări în aceste tendințe. și aceaasta s-a reflectat și pe piețele financiare. sunt acum într-o situație nu tocmai fericită. orice variabilă care crește odată cu nivelul general al economiei este clasificată drept prociclică. orice variabilă economică care este corelată pozitiv cu starea generală a economiei este considerată a fi prociclică. țările în curs de dezvoltare aveau tendința de a urma o politică fiscală prociclică. comparativ cu tiparul urmat de țările industrializate. supus presiunii politice de a crește cheltuielile. acționează în consecință. în articolul ’Politica fiscală în țările în curs de dezvoltare: Fuga de prociclicitate’ demonstrează că ciclicitatea politici fiscale a unei țări reflectă gradul de risc al țării respective și este invers corelat cu calitatea instituțiilor din țara respectivă. multe dintre țările dezvoltate. În teoria ciclului economic.3. în care politica fiscală era în majoritate anticiclică. mărind cheltuielile bugetare proporțional cu creșterea veniturilor sau chiar mai mult decât atât. Tema politicii fiscale prociclice a fost abordată în diverse articole de numeroși economiști. Mulți autori au observat că politica fiscală are tendința de a fi prociclică în țările în curs de dezvoltare. pe când multe țări în curs de dezvoltare au reușit să implementeze o politică fiscală anticiclică. Autorii remarcă faptul că in majoritatea studiilor despre prociclicitate accentul cade pe cheltuielile bugetare. voi prezenta viziunea unora dintre acestia. și guvernul. și orice variabilă care au tendința de a crește atnci când nivelul general al economiei scade este considerată a fi anticiclică. Cu alte cuvinte. Acestea își măreau cheltuielile sau îsi micșorau taxele în perioadele de creștere economică și își micșorau cheltuielile sau își creșteau impozitele în perioadele de recesiune. 10 . Motivul pentru care cheltuielile sunt prociclice îl reprezintă faptul că încasările la bugetul de stat pe timp de boom economic cresc. considerate până în prezent a fi caracterizate de o politică fiscală contraciclică.

Deși schimbarea în aceste instituții se produce lent. Alte explicații ale politicii fiscale prociclice spun că proasta funcționare a piețelor de credit face ca țărilor în curs de dezvoltare să le fie greu sau chiar imposibil să se împrumute exact la momentul la care au cea mai mare nevoie. Alberto Alesina și Guido Tabellini. Mexic în fața Islandei. Această distorsiune politică duce la acumularea datoriilor guvernamentale si astfel la o politică fiscală prociclică. Alegătorii doresc asta deoarece se tem că altfel resursele discponibile ar fi irosite. iar de atunci politica fiscală s-a schimbat de la prociclică la anticiclică. corupția de la nivelul acelui stat și alte riscuri asociate investiției. pentru a evita să fie constrânse a se împrumuta la nevoie. pe care ei le consideră a fi corupte. iar serviciile publice să crească. iar Grecia se situează aproape pe ultimul loc în ceea ce prvește încrederea care îi este acordată. Ciclicitatea politicii fiscale a unei țări este invers corelată cu calitatea instituțiilor acelei țări. Astfel. Acest argument nu reușește însă să explice de ce guvernele care urmăresc să creeze o stare de bine a economiei nu iau acestea în calcul și economisesc în momentele bune. Modelul teoretic al 11 . și în momentul în care observă un boom economic. în articolul ’De ce este politica fiscală deseori prociclică?’ observă că politica fiscală este prociclică în multe țări. Calitatea institutiilor sale a crescut semnificativ de la începutul anilor 1980. în timp poate fi semnificativă. ceea ce include măsuri de lege și ordine. cer ca impozitele și taxele să scadă. deoarece distorsiunile politice ar putea să ducă guvernul spre nivele ale datoriei care sunt la limita a ceea ce sunt capabile să ramburseze și astfel ating maximul pe care creditorii sunt dispuși să le împrumute. calitatea birocrației. Korea în fața Portugaliei. Din punctul de vedere al contribuabililor. Mai mult.unele agenții de rating clasează Singapore peste Belgia. și anume în vremurile grele. cu precădere în țările în curs de dezvoltare. Un exemplu în acest sens este Chile. deoarece evită ca guvernele. Autorii studiului consideră că principalul factor care a ajutat țările în curs de dezvoltare să adopte o politică fiscală anticiclică il reprezintă atitudinea institutiilor statului. Această tendință este explicată prin prisma faptului că alegătorii nu au încredere în politicieni. Această țară este exemplul că o bună calitate instituțională poate menține o politică fiscală anticiclică. acumulează datorii. această modalitate este una bună. guvernele nu reușesc să facă economii în vremurile bune. să facă niște cheltuieli excesive. avem de a face cu limitări în ceea ce privește creditarea. ci din contră.

imprevizibile. în articolul ’Este politica fiscală prociclică în țările în curs de dezvoltare producătoare de petrol?’ studiază acest fenomenul fiscalității prociclice pe un eșantion de 28 de țări producătoare de petrol (OPC uri) în perioada 1990-2009.acestor autori sugerează că acest eșec de a se autofinanța izvorăște din politica internă a fiecărei țări. deoarece exporturile acelei țări nu sunt diversificate. precum și incapacitatea de a acumula active financiare sau de a câștiga acces pe piețele de credit. Autorul a ales să studieze fenomenul prociclicității în țările OPC deoarece a observat că în ultimii ani. și se întâmplă indiferent dacă guvernul are sau nu datorii. veniturile din alte surse decât cele petroliere și bilanțul fără componentele petroliere. prociclicitatea politicii fiscale rezultă dintr-un eșec al Guvernului și nu dintr-un eșec al pieței. Pe de o parte. Pe de altă parte. consumul. autorul urmărește cinci măsuri fiscale: cheltuielile guvernamentale. Nese Erbil. iar dovezile susțin această afirmație. orice scădere a prețului petrolului poate duce la o creștere substanțială a nevoilor financiare. prociclicitatea politicii fiscale e mai pronunțată în țările în care guvernele care sunt percepute ca fiind corupte sunt sancționate de către alegători prin intermediul instituților democratice. Pentru a studia fenomenul. iar încasările din petrol reprezintă o mare parte a veniturilor. iar creșterea pe termen lung este afectată deoarece guvernul reduce cheltuielile de capital și își retrage resursele din proiectele care ar avea potențial de aducere de venituri în viitor. instituțională sau bugetară a acestor țări. au un impact deosebit de mare asupra balanței fiscale a acestor țări. Autorul folosește teste econometrice pentru a stabili daca într-adevăr comportamentul fiscal este prociclic în cele 28 de state producătoare de petrol 12 . De exemplu. investițiile. obligă guvernele lor să reacționeze la volatilitatea prețului petrolului prin politici fiscale prociclice. în țările în curs de dezvoltare. Autorul subliniază faptul că un număr mare de studii arată că politica fiscală prociclică are implicații dăunătoare asupra țărilor în curs de dezvoltare. și schimbările radicale. prociclicitatea politicii fiscale este adesea influențată de o politică fiscală distorsionată mai degrabă la reacția cu boomul economic decât cu recesiunea. Structura politică. Astfel. Atunci când guvernele reduc cheltuielile ca reacție la o scădere a veniturilor din petrol. Un alt economist. volatilitatea prețurilor petrolului a crescut. cei săraci au de suferit deoarece economiile lor sunt puține.

pentru a observa dacă țările cu anumite caracteristici au anumite tipare de politică fiscală. în timp ce este anticiclic în țările cu venituri ridicate. din cauza nivelului de dezvoltare economică.studiate. În plus. Clasificarea țărilor producătoare de petrol dupa nivelul veniturilor Venituri mici Algeria Angola Azerbaijan Cameroon Chad Venituri Mijlocoi Gabon Kazakhstan Libia Mexic Rusia 13 Venituri mari Bahrain Brunei Guineea Ecuatorială Kuweit Qatar . a structurii politice și instituționale. a nivelului rezervelor de petrol și a gradului de maturitate în producerea petrolului. Autorul consideră ca studiul său aduce trei contribuții importante la literatura de specialitate. dar și pe grupuri mai mici. potrivit nivelului lor de dezvoltare și aplicarea testului de prociclicitate atât asupra întregului eșantion. Totalul cheltuielilor are o prociclicitate ridicată în grupele cu venituri mici si medii. studiază comportamentul fiscal în diferite grupe de țări OPC prin divizarea eșantionului inițial în trei subeșantioane. politicile lor fiscale ar putea să răspundă diferit la șocurile cauzate de schimbăarile în prețul petrolului. rezultatele arată că factorii oplitici și instituționali. este important să se studieze comportamentul fiscal nu doar a întregului grup de țări. În primul rând. În urma studiului s-a demonstrat că rezultatele nu sunt identice pe toate grupele de venituri. precum și limitările legate de finanțare joacă un rol important în ciclicitatea politicilor in țările OPC. Din cauza cestor diferențe. Acest studiu ar putea fi de folos pentru a crea politici fiscale eficiente. cât și asupra subeșantioanelor. din cauza variațiilor semnificative în dependența lor de veniturile încasate din petrol. Din moment ce OPC nu reprezintă un grup omogen. și în special în grupul celor cu venituri mici.

Astfel. bilanțul primar excluzând produsele petroliere ca o variabilă dependentă va măsura nivelul în care veniturile din petrol sunt folosite în economie. precum și Arezki și Ismail. analizarea separată a subcomponentelor poate oferi explicații suplimentare asupra direcției politicii fiscale si poate dezvălui implicații importante ale politiciiș de exemplu. bilanțul fără componenta din petrol și venturile non-petroliere. această lucrare analizează atât totalul cheltuielilor guvernamentale cât și componentele sale. Aceștia au observat că în perioadele de scădere a prețurilor. Cu toate că majoritatea studiilor se axează pe folosirea cheltuielilor sau a cosnumului ca variabilă dependentă. Rezultatele estimărilor din acest studiu arată că cheltuielile sunt anticiclice pentru grupul țărilor cu un nivel ridicat al veniturilor. deoarece concentrarea doar pe agregate poate fi înșelătoare dacă subcomponentele sale se schimbă în moduri diferite. guvernul poate să modifice fie consumul. guvernele reduc cheltuielile de capital mai mult decât reduc consumul guvernametal. fie investițiile ca un răspuns la o schimbare în producție. în vreme ce cheltuielile de capital sunt anticiclice. Mai mult decât atât. însă componentele sale se mută în diferite direcții: consumul este prociclic.Congo Ecuador Indonezia Iran Nigeria Sudan Siria Vietnam Yemen Venezuela Arabia Saudită Trinidad & Tobago Emiratele Arabe Unite În al doilea rând. De aceea. precum și nivelul total al efortului fiscal. ceea ce constituie o componentă cheie la realizarea studiului. este analizat comportamentul ciclic al mai multor variabile ale politicii fiscale: total cheltuieli și componentele lor. ventiurile non14 . consumul public și investițiile. La o concluzie asemănătoare au ajuns în anul 2010 Villafuerte și Lopez-Murphy.

ipoteza de uniformizare a impozitelor pentru a obține o politică fiscală ideală sugerează că pentru o anumită opțiune de cheltuieli guvernamentale. politicile fiscale eficiente ar trebui să uniformizeze volatilitatea producției pe parcursul ciclului de afaceri. așa că singura modalitate prin care își pot finanța deficitul este prin reducerea cheltuielilor. dacă economia se află în recesiune. Ca și rezultat. Sunt luate în considerare diferite metode econometrice pentru a testa prociclicitatea. Aceste țări cresc cheltuielile atunci când le cresc încasările pe perioada boomului în prețul petrolului. Apoi sunt obligate să își reducă cheltuielile din cauza unui declin în prețul petrolului. În al treilea rând. Cu toate acestea. au fost propuse două mari argumente. nivelul impozitelor ar trebui menținut constant pe parcursul ciclului de afaceri. Pentru a explica politicile fiscale prociclice în țările în curs de dezvoltare.petroliere vor fi o măsură utilă în mecanismul colectării de impozite. politica fiscală ar trebui să urmărească o creștere a cheltuielilor guvernamentale și o scădere a impozitelor pentru a ajuta economia să depășească perioada de recesiune. În viziunea lui Barro (1973). care se aplică și țărilor OPC: limitări ale finanțării (sau acces limitat pe piața 15 . iar surplusul bugetar ar trebui gestionat într-o manierăpociclică. ne așteptăm la o corelație pozitivă între schimbările în producție schimbările în balanța fiscală sau la o corelație negativă între schimbările în producție și schimbările în cheltuielile guvernamentale. guvernul ar trebui să economisească surplusul care reiese din acțiunea stabilizatorilor automați și doar dacă mai este necesar să crească și impozitele sau să reducă cheltuielile. aceste țări nu sunt capabile de a face economii în anii cu încasări mari din vânzarea petrolului. Cu alte cuvinte. În viziunea neoclasică și în cea Keynesiană. În perioada boomului economic. precum și relația de cazualitate dintre creșterea producției și dintre variabilele fiscale. autorul subliniază că până la data realizării studiului s-au făcut puține studii asupra prociclicității țărilor OPC. În general. și această lucrare vine să completeze literatura de specialitate. Autorii studiului au observat că aceste cinci variabile fiscale prezintă un puternic compotament prociclic pe tot eșantionul de țări OPC. Potrivit teoriei Keynesiene. politicile fiscale ar trebui să urmeze un model anticiclic prin intermediul stabilizatorilor automați. studiile empirice au atătat că politicile fiscale sunt prociclice în țările în curs de dezvoltare și în țările OPC.

ceea ce poate afecta la rândul său sustenabilitatea fiscală și posibilitatea de a contracta un credit prin amplificarea constrângerilor financiare. Cu toate acestea. investitorii pot să-și piardă încrederea și să fie mult mai puțin dispuși să împrumute deoarece le este teamă că lipsa de credibilitate politică și de disciplină ar putea duce la un deficit bugetar mare și la faliment. 16 . structura bugetului sau un guvern corupt pot împiedica politica fiscală prudentă. Când aceste țări se confruntă cu perioade mari de șocuri financiare (de exemplu o scădere mare a prețului petrolului în cazul țărilor OPC). țările OPC au folosit tot mai des fonduri pentru a stabiliza prețul petrolului. unele dintre aceste fonduri au funcționat în afara sistemelor bugetare existente și au ajutat doar în câteva cazuri. Din acest motiv. De exemplu instituțiile slabe. puterea politică și structura socială. fondurile de stabilizare nu ar trebui să fie privite ca un substitut al unui management fiscal puternic. instituții slabe). o parte a veniturilor este canalizată spre fondul de stabilizare. acești factori sunt preentați separat. Multe dintre țări nu au suficiente active străine sau piețe financiare proprii pentru a strânge fonduri. ceea ce va afecta posibilitatea lor de a conduce politici fiscale anticiclice. Aceste fonduri erau prevăzute pentru a stabiliza veniturile bugetare: când prețul petrolului crește. Guvernele aflate în această situație vor experimenta și limitări repetate în ceea ce privește creditarea pe piețele de capital ale lumii. crearea acestor fonduri nu a avut niciun efect asupra relației dintre câștigurile din exportul petrolului și cheltuielile guvernamentale în țările în care nu au fost implementate nicio politică macroeconomică transparentă. Mai mult.creditului) și factori legați de structura economiei (bugetul. ele au fost susceptibile de abuz și implicare politică. Pentru a contracara volatilitatea veniturilor din petrol. fondul de stabilizare va finanța diferența. precum și corupția în cadrul guvernelor. Prin urmare. instituții și structura politică fragilă. însă funcționează împreună și e posibil să se reîntărească unul pe celălalt. Celălalt argument propus pentru a explica dificultatea în implementarea politicii fiscale anticiclice se axează pe cheltuielile guvernamentale prociclice cauzate de trei aspecte ale economiei și ale guvernului: structura bugetară. În general. când veniturile sunt mici. Lichiditatea și limitările legate de împrumutare reies atunci când o țară în curs de dezvoltare are nevoie cea mai mare nevoie de finanțare (în timpul unei recesiuni) și atunci este cel mai puțin probabil să o obțină.

țările în curs de dezvoltare au o politică fiscală prociclică din cauza structurii lor bugetare. ceea ce înlesnește constrângerile financiare atunci când acele țări au nevoie de fonduri. autorul a remarcat că rezultatele nu sunt uniforme în toate țările. Cu toate acestea. Totalul cheltuielilor are o prociclicitate ridicată măsurat la întregul eșantion. cu atât va lua măsuri fiscale prociclice. și scăzută în cazul eșantioanelor cu venituri mici și milocii. politica fiscală este anticiclică în țările cu venituri mari. pe când în cazul unei dictaturi guvernul nu este responsabil în fața lor. deoarece alegătorii nu au încredere în politicieni și vor cere o utilitate mai mare atunci când vor observa că producția crește. probabil datorită acumulării mai mari de active financiare. denumit efect de voracitate de către Tornell și Lane (1999). 17 . în cazul sistemelor politice democratice. Lane (2003). și prin urmare influențează în mare parte rezultatele întregului eșantion. Este de asemene a important să se urmărească separat atât variabilele fiscale. pretinzând cheltuieli publice mai mari în favoarea lor. cu cât guvernul este mai corupt. are ca și rezultat prociclicitatea fiscală. Acest comportament. În urma analizei econometrice. Politicile fiscale sunt mai intense în țările în care sistemele politice au mai multe subiecte care pot fi supuse la veto din punct de vedere fiscal și au o mai mare volatilitate a producției. Sub-eșantionul care cuprinde țările cu venituri mici constituie o mare parte din întregul eșantion. În al doilea rând. alegătorii nu ar putea influența politica fiscală. cât și subcomponentele lor. chiar dacă guvernul ar fi corupt.Potrivit acestor autori. cauza principală a politicii fiscale prociclice o reprezintă corupția guvernamentală și nu imperfecțiunile de pe piața creditului. Astfel. după cum au remarcat și Alesina și Tabellini (2005). În al treilea și ultimul rând. calitatea slabă a instituțiilor și a structurii politice încurajează anumite grupuri din societate să încerce să acapareze o parte cât mai mare din averea națională. Acest comportament se manifestă cu precădere în cazul democrațiilor. Ca rezultat. deoarece un guvern corupt răspunde în fața alegătorilor.În primul rând. cheltuielile bugetare în țările emergente prezintă un trend mai puțin anticiclic decât țările industrializate. Fatas și Mihov (2001) au ajuns la concluzia că țările cu o mai mare putere de dispersie sunt mai susceptibile de a prezenta o producție volatilă și un comportament fiscal prociclic. Aceste țări au câțiva stabilizatori automați incluși în bugetele lor. În mod similar.

și cecurile și bilanțurile. 18 . dar agentii economici si guvernele promovează masuri pentru atenuarea undelor ciclului economic si in special a recesiunii si a efectelor negative pe care aceasta le genereaza. Cu toate acestea. Din acest motiv. Estimările arată că deși cheltuielile sunt anticiclice pentru eșantionul cu venituri mari. care. Majoritatea variabilelor care urmăresc calitatea instituțiilor și structura politică par a fi semnificative pentru grupul cu venituri mici. precum și limitările financiare joacă un rol în ciclicitatea politicilor fiscale ale țărilor OPC. În ciuda faptului că există numeroase diferențe între ele. un nivel înalt de birocrație și o transparență mai mare. ceea ce face ca managementul lor fiscal să se confrunte cu numeroase provocări. componentele sale reacționează în direcții diferite: consumul este prociclic. două dintre variabile par a fi semnificative: indexul compozit al instituțiilor. toate țările OPC au de a face cu venituri volatile și imprevizibile. Aceste instituții mai puternice vor ajuta la reducerea efectului de voracitate. Politica fiscală anticiclică Evolutia ciclică are o determinare obiectivă. Niciunul dintre variabilele instituționale nu s-a dovedit a fi semnificativ pentru țările cu venituri ridicate. este important ca ele să adopte politici fiscale anticiclice eficiente prin care să uniformizeze cheltuielile guvernamentale și să le separe de volatilitatea veniturilor din petrol. Rezultatele confirmă că factorii politici și instituționali. 4. va facilita acumularea de resurse financiare și va spori încrederea în rândul investitorilor pentru a putea împrumuta fondurile de care aceste țări vor avea nevoie. la rândul său.deoarece subcomponentele s-ar putea să reacționeze altfel decât ele. În ceea ce privește grupul țărilor cu venituri medii. O politică fiscală puternică și disciplinată necesită niște instituții puternice. politica fiscală este influențată mai mult de limitările financiare externe din grupurile cu venituri medii si mari deoarece acestea pot fi mai integrate în sistemul financiar global decât țările cu venituri mici. Limitările domestice de ordin financiar par a fi semnificative pentru grupul țărilor cu venituri reduse. Distanțarea lor de politica fiscală prociclică le va permite să realizeze o creștere de durată și să le ofere acea marjă de siguranță de care categoriile sărace ale populației au nevoie. iar cheltuielile de capital sunt anticiclice.

în funcţie de condiţii şi gradul de cunoaştere a realităţilor economice. să fie atenuate fluctuaţiile negative ale veniturilor disponibile pentru numeroase categorii ale populaţiei.chiar cu preţul unui deficit bugetar . rata dobânzii şi masa monetară.1.Masurile anticriza se fundamenteaza pe: • • • adevarurile formulate de stiinta economica. 19 . Ele sunt promulgate de către stat şi aplicate prin organismele sale.ele fiind integrate în măsuri (politici) anticriză (anticiclice). alocaţii familiale. de reciclare profesională etc. asemenea măsuri pot fi grupate în trei mari categorii: a) politica cheltuielilor publice. investiţii cu caracter social-cultural şi în sectorul public. prin instituţiile financiare şi alţi agenţi economici. b) politica monetară şi c) politica fiscală. sistemul asigurărilor sociale etc Folosirea lor a fost fundamentată de către Keynes şi alţi mari economişti.Atenuarea efectelor negative ale fluctuaţiile ciclice Pentru atenuarea efectelor negative se folosesc mai multe mijloace şi instrumente de politică economică: cheltuielile publice.M. O importanţă majoră prezintă majorarea prestaţiilor şi alocaţiilor de securitate socială (ajutoare de şomaj. 4. cunoasterea interdependentelor economice.cu scopul de a menţine sau impulsiona cererea agregată (pentru a stimula producţia în vederea trecerii la faza de recesiune). în faza de recesiune. Deşi interdependente. o informare prompta si reala asupra evolutiei activitatii. Cheltuielile publice favorizează cererea globală prin intermediul achiziţiilor de stat. într-o anumită logică şi corelare. Keynes si dateaza din deceniile 4-5 ale secolului XX.) care permit ca. care au devenit componente ale politicii economice pe termen scurt-mediu. Prima realizare in acest sens apartine lui J. sistemul de impozite şi taxe. care l-au succedat. Politica cheltuielilor publice se bazează pe majorarea cheltuielilor bugetului administraţiei centrale în faza de recesiune .

cu preţul creşterii şomajului şi a gradului de nefolosire a altor factori de producţie. chiar inflaţia. Asemenea măsuri au ca efect frânarea cererii de satisfactori şi a investiţiilor şi. a cererii globale în general şi pe această bază creşterea producţiei şi a gradului de ocupare a forţei de muncă. impozitele sporind mai rapid decât veniturile în expansiune. achiziţionarea intensă de către autorităţile monetare a titlurilor de stat şi altor categorii de titluri pe piaţa deschisă şi pe cea a schimburilor valutare. Prin astfel de măsuri se urmăreşte stimularea consumului şi investiţiilor. lăsând o cotă procentuală mai mare din venituri asupra agenţilor economici particulari. Acest fapt este favorizat şi de sistemul cotelor progresive de impozit care permite ca plăţile pentru impozite să se diminueze relativ mai mult decât contracţia veniturilor. ceea ce are menirea să încurajeze cererea pentru bunuri de consum şi investiţionale. se poate proceda la reducerea fiscalităţii (gradul de impozitare directă a veniturilor şi de taxare a consumului). când ritmul inflaţiei şi (sau) pericolul apariţiei altor dezechilibre în economie sunt majore. de regulă. amânarea (prelungirea) scadenţei unor credite etc. controlul asupra masei monetare este mai riguros. promulgarea unor restricţii suplimentare la acordarea de credite.Pe această bază este impulsionată atât cererea guvernamentală cât şi cea privată pentru bunuri de consum şi de capital. Astfel. Disponibilitatea legiuitorilor pentru repartizarea cheltuielilor bugetului de stat. reducerea nivelului rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale. Politica fiscală constă în a utiliza sistemul de impozite şi taxe în scopuri anticiclice. la o politică monetară restrictivă prin punerea în mişcare a unor instrumente specifice: sporirea ratei dobânzii. a activităţii economice. limitele pe care le acceptă în deficitul acestuia şi modul de acoperirea acestor deficite vor determina amploarea şi efectele pe termen mediu-scurt ale politicii cheltuielilor publice. în condiţii de recesiune. se apelează. de regulă. Ele se aplică diferenţiat în funcţie de starea conjuncturii economice. pe această bază. pentru a frâna cererea pentru bunuri de consum şi investiţiile. Astfel. creditul şi masa monetară. supravegherea mai strictă a activităţii financiarbancare. în faza de boom prelungit. majorarea rezervelor obligatorii. 20 . la majorarea fiscalităţii. În condiţii de boom. se procedează. facilităţi pentru sporirea volumului creditului şi a masei monetare. Politica monetară şi de credit are ca principale instrumente rata dobânzii. În faza de recesiune se poate acţiona în sens invers: reducerea ratei dobânzii (scontului).

şi mai recente în cele aflate în tranziţie. în raport de starea conjuncturii. intenţia de a stimula sau reduce cererea. cel mai des utilizate în perioada postbelică. ci. bazate pe promovarea diferentiata de masuri monetare (care vizeaza dinamica preturilor si a inflatiei) si bugetare (care urmaresc volumul activitatii economice si acoperirea deficitului bugetar prin credite si nu prin emisiune de moneda). Cele trei tipuri de politici anticiclice de sorginte keynesistă. active financiare. având ca obiectiv influenţarea cererii. mai ales în ţările în curs de dezvoltare. au înregistrat o tendinţă generală de creştere. fiind numite politici economice conjuncturale bazate pe cerere sau politici de tipul “stop and go” (“stai – mergi”). corelată de regulă cu ritmul creşterii economice. Începând cu anii '70 începe să fie pusă sub semnul întrebării capacitatea politicilor de sorginte keynesistă de a asigura stabilitatea sistemului economiei de piaţă. şi încasări suplimentare la buget menite să acopere sau să atenueze deficitele acumulate în recesiune. De pildă. mărimea şi ponderea venitului permanent în cadrul "paradoxului economisirii" şi gradul de ocupare a forţei de muncă ş.a. intrucat utilizeaza componente ale bugetului de stat.se recomandă numai după ce s-a diagnosticat corect starea reală a economiei. active monetare). preţurile nu numai că nu au scăzut. nu există reţete universale privind promovarea politicilor anticiclice de tip keynesist şi a instrumentelor disponibile în acest sens. de-a lungul întregii perioade. se apelează la instrumente şi pârghii specifice. politica monetara si de credit si cea fiscala au fost promovate in mod corelat urmarind fie cresterea economica. în raport cu acestea. accentul este pus pe un tip de politică economică sau altul şi în cadrul fiecăruia. evoluţia previzibilă a preţurilor. O asemenea stare de lucruri are cauze şi manifestări care inevitabil incită la reflecţii. De la mijlocul deceniului opt s-a recurs la programe anticiclice denumite “mix policy”. De exemplu. Există perioade în care anumite măsuri permit. printre altele. din contră.Politica cheltuielilor publice si politica fiscala formeaza impreuna politica bugetara. Astfel. trebuie să pornească de la premisa că mărimea cererii de satisfactori şi prodfactori este influenţată de numeroase împrejurări: venitul curent. 21 . De aceea. Pana prin anii’70. se aplică corelat şi în raport cu situaţia concretă a altor variabile şi interdependenţe din economie. politicile monetariste. structura pe categorii de vârstă a populaţiei şi tranşe de venituri. mărimea patrimoniului agenţilor economici şi structura acestuia (active reale. fie franarea (temporizarea) acesteia.

are loc o creştere spectaculoasă a preţurilor. fără o reducere semnificativă a şomajului. În acest cadru. cu ample implicaţii social-politice şi umane. după caz. concurenţiale şi a mecanismelor sale" în condiţiile asigurării unei iniţiative cât mai largi prin reducerea reglementărilor şi întărirea drepturilor de proprietate privată. comenzi publice etc. prin atenuarea rolului centrelor de forţă economică (oligopoluri.) au determinat creşterea cheltuielilor publice şi a deficitelor bugetare. instabilitate. puternice fiind. ar putea obţine venituri stabile relativ independent de evoluţia ofertei reale. b) Folosirea unor pârghii economice care să îmbunătăţească perspectivele de profit ale producătorilor. stimulându-i astfel să-şi menţină şi. s-au impus măsuri pentru reducerea cererii agregate (prin frânarea consumului şi investiţiilor). a) Efectuarea unor reforme structurale orientate spre extinderea concurenţei şi preţurilor libere. vor creşte. însoţită de stagnarea creşterii economice. se aşteaptă ca el să facăaceste iniţiative posibile şi mai eficiente. fluctuaţii ciclice. Efectul a fost o sporire substanţială a şomajului. centrale sindicale) care. Ca atare. dar rezultatele obţinute în stăpânirea inflaţiei au fost modeste. primul obiectiv al politicii economice este de a veghea la buna funcţionare a "pieţei libere. alocaţii familiale pentru cei aflaţi în dificultate sau marginalizaţi. iar în faţa inflaţiei galopante. Măsurile adoptate după 1970-1973. să sporească oferta de bunuri. s-au revigorat înforme noi politicile conjuncturale bazate pe stimularea ofertei (supply -side economics). statul nu sepoate substitui iniţiativelor oamenilor. ajungându-se la concluzia că ele sunt doar elementeartificiale şi temporare de influenţare a conjuncturii. veniturile şi cheltuielile statului. orice alterare a mecanismului pieţei libere creează distorsiuni între oferta şi cererea agregată. Politicile bazate pe ofertă pornesc de la filozofia că pentru a influenţa conjunctura în situaţii nefavorabile (stări de recesiune sau chiar depresiune) este esenţială ameliorarea stimulentelor pentru a-i incita pe producători să mărească oferta agregată. În acest sens. În această direcţie pot fi sugerate şi aplicate cel puţin două mari categorii de măsuri (politici). cel mult.începând cu 1973-1974. ale altor categorii de agenţi economici. se demonstrează că reducerea ratei fiscalităţii îi va încuraja să producă mai mult. 22 . prin politici de susţinere (investiţii publice. şomaj şi inflaţie. ajutoare bugetare. pentru schimbarea conjuncturii. În fond. Şomajul s-a transformat în principalul dezechilibru structural. Factorul determinant pentru evoluţia ascendentă a ofertei agregate este o bună funcţionare a pieţei.

Este un fapt demonstrat că în perioada postbelică s-au atenuat fluctuaţiile ciclice ale activităţii economice din ţările dezvoltate. Situatia opusa. Daca veniturile si cheltuielile previzionate coincid. ca existenta unor deficite sau excedente era o mostra a unei administrari ineficiente sau de un 23 . bugetul statului este un document contabil ce reuneste previziunile asupra veniturilor si cheltuielilor publice. Filozofia unei asemenea opţiuni decurge din faptul că întreprinzătorul şi proprietatea particulară trebuie încurajate prin pârghiile de politică economică pe care le folosesc statul şi instituţiile financiarbancare. ce se vor realiza in urmatorul exercitiu. Normal ar fi ca cheltuielile sa fie superioare veniturilor. cu venituri superioare cheltuielilor. Se apreciază că o economie confruntată cu dezechilibre poate urma una din două căi posibile: a) să introducă condiţii de echilibru stabil printr-o profundă restructurare. din contra. De aceea se realizeaza politica fiscala a guvernului si raspunde necesitatilor expansive sau contractive cerute de conjunctura economica. Intervenţia statului încearcă armonizarea politicilor monetare şi fiscale focalizate asupra întreprinzătorului în aşa fel încât să-i stimuleze libera iniţiativă şi asumarea riscului.dezechilibre s-au menţinut şi s-au manifestat în forme diferite. au de aceea un efect expansiv. Economistii clasici considerau ca bugetele statului ar trebui sa fie intotdeauna echilibrate. fără a atinge însă cauzele originare ale tulburărilor concretizate în încălcarea condiţiilor de echilibru stabil. Totuşi. bugetul va fi echilibrat. au un efect restrictiv sau contractiv si ar putea fi utilizate ca mijloace de politica economica daca cererea agregata ar fi atat de mare incat productia potentiala ar fi depasita de urmatoarea aparitie a efectelor inflationiste. b) să menţină status-quo-ul şi aplicarea unor politici keynesiste. Din punct de vedere economic. adica sa existe deficit bugetar. in retinerea de fonduri. Bugetele excedentare. indiferent de faza ciclului economic. Bugetele deficitare implica injectarea in fluxurile economice a unei cantitati superioare celei obtinute de pe urma retinerii impozitelor. Ele se constituie în încercări de neutralizare a efectelor nocive ale forţelor de dezechilibru.atrăgând după ele evoluţia corespunzătoare şi a cererii agregate. Această stare de lucruri a activat un curent de gândire după care teoria şi practica economică trebuie restructurate din temelii. este cea de excedent.

Utilizarea anticiclica a instrumentelor fiscale are inconvenientul intarzierilor in recunoasterea existentei unui schimb conjunctural. Toate tarile dezvoltate sunt implicate in lupta de controlare a deficitului considerandu-l un lucru indispensabil in mentinerea stabilitatii pe termen lung. daca situatia economica a tarii ar fi cu somaj 0. in adoptarea mijloacelor politice si ca efect exercitarea acestora. Pana atunci este foarte posibil ca ciclul economic sa-si fi schimbat sensul si masurile adoptate sa rezulte contraproductive. Existenta impozitelor proportionale sau progresive face ca veniturile publice sa varieze in functie de volumul venitului tarii respective. se va elabora un proiect de lege care sa modifice legislatia negativa existenta. a pus conditia ca deficitul public sa fie mai mic de 3% si Datoria publica mai mica de 60% din PIB. Chiar daca in anii de expansiune economica deficitul diminueaza ca procent PIB-ul. va convoca atunci un comitet de experti care sa dea sfaturi in ceea ce priveste masurile ce trebuiesc luate. Marele deficit bugetar al Statelor Unite a fost considerat drept una dintre cauzele ce au stat la originea crizei de la inceputul anilor 90. se va tine cont ca aceasta se produce cand statisticile industriale incep sa dea semnale de crestere a somajului. sa fie deficitar in fazele economice de recesiune ce cer o interventie stimulativa. in urmatorul exercitiu bugetar cheltuielile vor creste si impozitele vor scade si astfel efectul multiplicator va incepe sa functioneze. aplicarea politicii keynesiene de catre guvernele occidentale dupa al doilea razboi mondial s-a tradus in realitate intr-un deficit public sustinut an dupa an. finantand deficitul prin intermediul datoriei publice ce ar fi amortizata cu excedentul altor ani. In stabilirea previziunilor bugetare trebuie tinut cont in orice caz ca acestea nu pot fi exacte.. se va discuta si aproba acest proiect de catre organele pertinente. pentru a face parte din Uniunea Economica si Monetara. Tratatul de la Maastricht.interventionism distorsionator al pietelor. Se numeste buget cu somaj 0 estimarea cheltuielilor si veniturilor publice care se face si care se concretizeaza. 24 . Daca un guvern vrea sa raspunda activ recesiunilor. cheltuielile publice pot varia intr-o forma imprevizibila pentru ca o crestere a somajului motivata de o recesiune ar creste cheltuielile cu subventiile. In aceeasi forma. Propunerea keynesiana a fost ca bugetul trebuia sa fie ciclic echilibrat.. mentinand legislatia financiara existenta. Cu toate acestea. nu renunta niciodata sa fie negativ. Ideile economice dominante de astazi considera deficitul public una din principalele cauze ale dezechilibrului si instabilitatii.

December 2005) Sumar In general. conducand la obligatii viitoare in serviciul datoriei. incasarile se vor diminua si ele. Asteptarile legate de reglarea politicilor viitoare modifica ratele curente de economisire precum si eficacitatea politicilor anticiclice. 11869. Leeper. impozitele proportionale si progresive functioneaza ca stabilizatori automati: daca intr-o recesiune veniturile incep sa se reduca. in timp ce in fazele de boom ale ciclului efectul este contrar. Normativa seguritatii sociale este de asemenea un stabilizator eficace: in recesiune se diminueaza incasarile si cresc cheltuielile cu subventiile. Studiu de caz – sunt politicile fiscale anticiclice contraproductive? (Are Countercyclical Fiscal Policies Counterproductive? David B. Hansen (1969). Tobin (1980). Eckstein. Cohen and Follette (2000).2. 25 . Acestia constau in normative legale care exercita mecanic. NBER Working Paper No. este deci posibil ca raspunsurile la policile viitoare asteptate sa exacerbeze si sa prelungeasca recesiunea. Procesele inflationiste cer de asemeni ajustarea cotelor fiscale pentru a impiedica ca veniturile care se "stabilizeaza" sa prezinte de fiecare data o mai mica capacitate de achizitie. Lucrarea de fata subliniaza efectele acestor asteptari. In conceperea normativei fiscale in forma in care sa stabilizeze productia economica la un nivel determinat al venitului. Un pericol ce va trebui luat in considerare este ca stabilizatorii automati actioneaza ca bariere fiscale. Blinder and Solow (1973). Christiano (1984). economistii considera ca politicile fiscale anticiclice au un efect stabilizator care actioneaza prin intermediul unor stabilizatori si a unor actiuni facultative (vezi Duesenberry. Studiile efectuate asupra acestei judecati conventionale se concentreaza asupra marginilor ‘intratemporale’: cum reactioneaza pe termen scurt forta de munca si venitul personal la modificarile in nivelul cheltuielilor guvernamentale si in nivelul impozitelor. Romer and Romer (1994). politicile anticiclice (countercyclical policies) genereaza cresterea datoriilor guvernamentale. fara nici o modificare. Auerbach and Feenberg (2000). reducerea cheltuielilor sau cresterea masei monetare in viitor. apare pericolul de a impiedica cresterea economica. and Taylor (2000)). and Fromm (1960). Romer (1999). Gordon and Eric M. Aceste noi obligatii trebuie finantate printr-un mix de impozite ridicate. De exemplu. functia sa anticiclica. Chatterjee (1999).Solutia problemei intarzierilor sta in introducerea stabilizatorilor fiscali automati. In domeniul economic. 4. Baily (1978).

Introducere Politicile fiscale anticiclice creaza in mod necesar legaturi dinamice intre politicile fiscale curente si viitoare. Lucrarea specializeaza cadrul contextual general pentru a prezenta rezultatele ce subliniaza rolul efectelor asteptarilor. dar nu contrazic in mod necesar opinia ca per ansamblu politicile anticiclice au fost eficiente. coreland teoria cu datele apartinand Statelor Unite s-au obtinut urmatoarele concluzii: 1) Legat de acest canal al asteptarilor se pare ca politicile anticiclice pot crea un ciclu de afaceri in situatia in care nu ar exista ciclicitate in absenta politicilor anticiclice. Daca agentii de pe piata se asteapta la o crestere a taxelor pe viitor. Rezultatele au fost derivate printr-un simplu rationament dinamic care arata contraproductivitatea politicilor anticiclice si apoi se leaga aceasta logica cu datele existente din Statele Unite pentru a se gasi un suport empiric pentru rationament. Avand in vedere efectele contraproductive nascute din efectele asteptarilor. exacerband orice reducere a valorii investitiei asociate cu criza. Logica economica se bazeaza pe faptul ca intr-o periada de criza economica. out-put-ul ramane 26 . 1. a actiunilor mai mica decat ar fi in mod contrar. 3) Permanenta in variabilele cheie de tip macro poate aparea doar prin asteptarile legate de politica. politicile fiscale anticiclice creaza un deficit al bugetului finantat prin imprumut. fara surse nonpolitice de fluctuatie. Cu toate ca raspunsul final al economiei agregate la politicile contraciclice trebuie sa includa o dimensiune intertemporala. Studiul propune un cadru contextual in care politicile de tip macro afecteaza atat marginile intertemporale cat si cele intratemporale. atunci venitul asteptat in urma investitiei scade. 2) Partile netriviale de variatie la nivelul investitiei si al frecventei pot fi explicate prin variatiile existente in politicile macroeconomice. daca acea judecata (cunostinta) conventionala este corecta si anume politicile anticiclice atenueaza ciclitatea.Astfel. multe analize sparg aceasta legatura intertemporala si plaseaza asteptarile legate de politicile viitoare undeva in subsidiar. Avand valoarea capitalului. atunci efectele intratemporale trebuie sa fie in mod substantial mai puternice decat se considera in studiile anterioare. Descoperirile sunt provocatoare.

Studiul coreleaza rationamentul cu datele existente in SUA despre variabilele politicii. In sectiunile ce urmeaza 27 . Acesta catalogheaza asteptarile ca fiind cea mai dificila problema. racordat la datele SUA. Jones (2002) a construit un model pe baza datelor din SUA si a observat ca politica fiscala ofera putina stabilizare si in unele cazuri chiar duce la destabilizare.scazut pe o perioada mai lunga: criza se adanceste si se prelungeste mai mult decat in cazul absentei politicilor anticiclice. alegerile portofoliulul vor fi constante in model. Munca realizata de Bohn (1991) poate fi privita ca furnizand suport empiric pentru existenta canalului asteptarilor. Se considera ca realizarea variabilelor curente si viitoare ale politicilor este suficienta pentru a genera un ciclu la nivelul investitiei si a cererii de bani (de masa monetara) care coincide cu datele NBER (National Bureau of Economic Research) referitoare la ciclul de afaceri. Cu toate ca s-ar putea sa contrazica judecata conventionala. Pentru a obtine solutiile analitice necesare in determinarea dependentei echilibrului de politicile curente si asteptate. Punand in ecuatie asteptarile si realizarile politicilor se simuleaza un model de echilibru monetar general. Rezultatele studiul despre care discutam pot fi interpretate raportand consecintele ciclului economic la descoperirile lui Bohn. deci orice ciclu obtinut in urma simularii este generat doar de politica. studiul restrange modelul prin presupunerea unor aspecte functionale specifice. Lucrarea incepe prin expunerea unei structuri teoretice generale in care asteptarile legate de politica joaca un rol important in determinarea echilibrului curent. Chari. descoperirile studiului sunt in concordanta cu rezultatele recente ale modelelor generale de echilibru stocastice. El descopera ca expansiunea datoriei guvernamentale ale SUA de-a lungul timpului a fost urmata in subsidiar de reduceri ale cheltuielilor si cresterea cotelor de impunere. Christiano si Kehoe (1994) considera ca politica fiscala optima se imbunatateste prin reducerea variatiilor variabilelor cheie de tip macro si prin cresterea bunastarii. Auerbach (2003) discuta despre un numar de motive pentru care este dificila gasirea unor probe elocvente asupra impactului politicii fiscale in economie. Descoperirile acestui studiu confirma ca comportamentul politic actual a crescut fluctuatia investitiilor si a prelungit mai degraba decat sa scurteze crizele economice. Accentuarea importantei asteptarilor contrasteaza cu absenta completa a unui rol al asteptarilor in munca care subliniaza judecata conventionala conform careia politicile contraciclice stabilizeaza in mod eficient economia (Romer and Romer 1994). In absenta oricarei schimbari in politicile curente sau viitoare.

iar g reprezinta achizitiile guvernametale: kt = xkt + dk(kt−1. in studiu se modeleaza doar rolul fiscal al politicii monetare. unde xk. Premise . yt. Output-ul net al capitalului nedepreciat. ht−1nt). 2. Output-ul brut este produs cu castigul constant la scala tehnologica f (k. unde k este capitalul fizic.Un exemplu intertemporal Pentru a analiza posibilitatea ca politicile anticiclice sa fie contraproductive. Este de asemenea convenabil sa luam in considerare politice viitoare care sunt constante dar care pot diferi de cele actuale. ht−1nt).Cadrul contextual general Aceasta sectiune descrie un model general de echilibru al fiscalitatii in stilul economistilor Chari. Nu exista socuri exogene asupra tehnologiei. Jones si Manuelli (1995). fara interventia vreunui soc nonpolitic exogen.studiul calibreaza modelul la datele SUA si simuleaza o anticipare perfecta utilizand variabilele politice din SUA. 28 (1) (2) (3) . Acest aspect permite evidentierea legaturilor dinamice intre politicile curente si viitoare la echilibru. Aceasta specializare subliniaza canalul asteptarilor prin care politicile anticiclice afecteaza economia. Manuelli si Rossi 1993). unde d reprezinta capitalul nedepreciat. modelul este specializat pentru a obtine solutiile analitice necesare pentru a specifica in ce mod depinde echilibrul curent de politice actuale si asteptate. gospodariile furnizeaza munca efectiva data de hn . Seriile de timp simulate sunt doar produsul constientizarii variabilelor politice curente si viitoare. xh sunt investia in capitalul fizic si uman. Realizarea variabilelor politicii curente si viitoare sunt singurele surse de variatie. Se presupune ca forta de munca este furnizata in mod inelastic fata de producerea de bunuri ( precum in Jones. hn). ht−1nt). Precum sugereaza Sargent si Wallace (1981). f (kt−1. satisface urmatoarea ecuatie: ct + xkt + xht + gt = yt. Indicam output-ul brut la momentul ‘t’ . ht = xht + dh(kt−1.prin f (t). unde h reprezinta capitalul uman si n numarul de ore lucrate. preferintelor . 3. La fel ca si in studiile lui Heckman (1976) si Lucas (1988).

In mod evident. Datele obtinute sunt calibrate cu datele existente pentru SUA. Exemplul ciclic expus prin datele simulate provine din infaptuirea politicilor anticiclice. Daca variabilele politice ar fi constante. Adrian Mihai Inceu. bunuri initiale.Concluzii Concluziile studiului sunt uimitoare. Dan Tudor Lazăr. Eugenia Ramona Mara. echilibrul poate fi definit in termeni de politica asteptata. Avand aceste restrictii. datele simulate ar fi constante. aceste politici au impact contraproductiv. Bibliografie: • Finanțe și bugete publice. 2008 29 . 4. starea de echilibru cere ca politicile curente si viitoare sa satisfaca constrangerile legate de bugetul guvernamental si ca asteptarile agentilor in termeni de politica sa fie compatibile cu echilibrul. si actuala politica guvernamentala.Solutia. Asteptarile la echilibru. Toate variatiile din model se sprijina pe realizarile politicilor macroeconomice curente si viitoare.

2006 Finanțele Publice și fiscalitatea.sfetcu. Abel and B.pdf http://www.htm http://www. "The Theory of Money and the Foreign Exchanges". NBER Working Paper No.scribd.nber.pdf http://www. David B. din 2011 • • • • • http://elsa.britannica. December 2005 30 .co.org/library/Enc/FiscalPolicy. Section 8. Bernanke (2001).edu/~ecomaa/chap13~1.edu/Economics/courses/econ2020/section9/section9-main.econlib. John Maynard (1924).org/papers/w14191.bized.edu/~auerbach/fispolicy. Gordon and Eric M. Macroeconomics.wikipedia.com/doc/9518171/Politica-Fiscala-in-Ue-Ref-2 http://www.htm http://www. 4th edition. 9203. Adrian Mihai Inceu.org/wiki/Fiscal_policy http://www2.com/ro/content/Politica-fiscal%C4%83 http://en..pdf http://www. A Tract on Monetary Reform.nakedcapitalism.org/papers/w11600.pdf http://www.com/principle_weapons_of_fiscal_policy.doingbusiness.html Feldstein.htm http://www.html http://rbd.com/2011/07/pro-cyclical-fiscal-policy. • • A.com/EBchecked/topic/208363/fiscal-policy http://economicsconcepts.ro/ro/3/articole-ultima-editie/1/643/fiscal-policy-in-2011-betweenbudget-deficit-pressures-and-measures-to-stimulate-business-activities art.uk/virtual/economy/policy/advisors/fiscal.imf. NBER Working Paper No.html http://www.colorado. Eugenia Ramona Mara http://www.org/external/pubs/ft/fandd/2009/06/pdf/basics.3. • Are Countercyclical Fiscal Policies Counterproductive?.gsu.nber. Dan Tudor Lazăr. Martin (September 2002).• • • • • • • • • • • • • Finanțe și bugete publice. 11869. The Role for Discretionary Fiscal Policy in a Low Interest Rate Environment. Leeper. Keynes.berkeley.

britannica.• http://www.com/EBchecked/topic/240167/government-economicpolicy/26309/Fiscal-policy?anchor=ref21351 31 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful