UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” din ARAD FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE Specializarea: Administrarea Financiar-Contabilă a Întreprinderii

REFERAT LA POLITICI FINANCIARE ȘI MONETARE Istoricul Uniunii Monetare Europene

COORDONATOR Ș TIINȚ IFIC: Conf.univ.dr.Niţu Adrian

MASTERAND: Petrișor Ornela Anamaria

ARAD

....19 2 ............................................ Istoricul integrării monetare europene..................................................... Etape premergătoare Uniunii Monetare Europene............................ Unificarea Monetară Germană..... Uniunea Monetară Austro-Ungară..............................................1..............4............................................................ Uniuniea Monetară Scandinavă............. Acordurile de la Bretton Woods.............................................. Uniuniea Monetară Belgo-Luxemburgheză..................................6 1.............. Integrarea României în Uniunea Monetară Europeană........................10 2........ Planul Marshall şi Organizaţia Europeană de Cooperare Economică....................2012 CUPRINS INTRODUCERE......................7 CAPITOLUL 2 2................................. Avantajele și dezavantajele integrării României în UME………………………16 CONCLUZII..................5 1................2...18 BIBLIOGRAFIE............................................3 CAPITOLUL 1 1............................4.................5.....8 2.......5 1....................................................3................ Uniunea Monetară Latină..............2........................1....................................................14 3..............1...........12 CAPITOLUL 3 3......................6 1........2...........3............................................................................................................................................6 1.. Criza monetară interbelică.......................................................................................8 2.............................................. Raportul Werner...................................................9 2.................

Europa a fost marcată de două curente geo-politice opuse: unul de confruntare şi celălalt de unire.liberalizarea fluxurilor de capital . când accentul se punea pe refacere şi relansare.politică monetară comună . care presupune eliminarea cursului de schimb şi aplicarea unei politici monetare comune conduce la diminuarea unor costuri şi riscuri care. in primul rând. anterior. Şi pentru România trebuie conştientizat faptul că o monedă europeană unică permite. după caz. De-a lungul timpului. în construcţie. timp în care s-au prezentat diferite 3 .strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor membre . Stadiul de Uniune economică şi monetară.un sistem instituţional care să coordoneze şi administreze politica monetară Condiţia de bază pentru crearea şi funcţionarea unei forme integrative de tipul uniunii economice şi monetare o constituie existenţa unei pieţe comune a bunurilor şi serviciilor. în timp ce. in egală măsură in interiorul fiecărei ţări şi acest lucru se poate realiza dacă se implementează aceste informaţii celor care se specializează in diverse domenii de activitate. Acest proces de integrare economică şi monetară a necesitat parcurgerea multor ani. dar şi costurile foarte mari şi totodată trebuie să se realizeze asigurări impotriva riscurilor fluctuaţiei monetare mai ales în condiţiile actuale de criză economică care afecteazăşi România. Lucrarea prezintă atăt aspecte teoretice cât şi practice în ceea cepriveşte Uniunea Economică şi Monetară. piaţă comună etc. Analizand obiectivele ce stau la baza realizării Uniunii Economice şi Monetare. Uniunea economică şi monetară este mai degrabă asociată cu piaţa internă unică. a intensificării integrării şi presupune: .Trebuie eliminate incertitudinea. Uniunea Europeană se află în faza de construcţie a Uniunii conomice şi monetare. să genereze distorsiuni în funcţionarea pieţei agricole comune sau să nu permită politicii industriale o dezvoltare unitară care să conducă spre o piaţă comună în domeniu. să surmonteze fragmentarea actuală a pieţei interne şi deci să-şi intărească poziţia faţă de concurenţa internaţională. Privită ca o etapă superioară a integrării multinaţionale. Uniunea economică şi monetară este rezultatul adâncirii. Uniunea Europeană reprezintă un spaţiu economico-social şi politic. drept pentru care consider că proiectul Uniunea Economică şi Monetară aduce un plus de cunoaştere la ceea ce înseamnă integrare economică şi monetară. cel de-al doilea curent şi-a făcut simţită prezenţa în special după perioade de războaie. Manifestarea primului curent a avut efecte dintre cele mai nefaste pentru viaţa economică şi socială a statelor. deşi în cazul Uniunii Europene.INTRODUCERE „Europa are nevoie de o naţionalitate europeană” (Victor Hugo) Este totul atât de incert atunci când vorbim de monedă şi de economie în general. ele trebuie căutate.monedă unică . au putut să accentueze sau. de o natură şi consistenţă diferită faţă de formele tradiţionale de grupare a intereselor de natură economică şi socială la scară societală În prezent. să împiedice interpenetrarea pieţelor de capital.

Integrarea europeană.55 4 . el fiind şi cel căruia i se atribuie noţiunile de „Comunitate Europeană” şi de „Parlament European”. 1 Vasile Nechita. Editura Deşteptarea. Printre primele repere istorice în favoarea ideii de uniune europeană pot fi menţionate următoarele:  1814: contele francez Claude Saint Simon avea în vedere o construcţie europeană pe baza alianţei dintre Franţa şi Anglia.  1848: scriitorul francez Victor Hugo vorbea la Congresul de pace de la Paris despre conceptul de „Statele Unite ale Europei”1. 1996.propuneri şi proiecte de uniune europeană. Bacău. p.

strict necesar şi a unei strategii monetare comune au determinat imposibilitatea adaptării masei monetare în circulaţie dintr-o ţară. la iniţiativa lui Napoleon al III-lea. astfel încât să poată fi posibilă circulaţia liberă a monedelor dintr-o ţară membră în ţările partenere. eterogene din punct de vedere economic. Obiectivul principal al Uniunii Monetare Latine îl constituia o stare de uniformizare a greutăţii. având drept rezultat circulaţia liberă la cursul legal a monedelor unui stat pe teritoriul celuilalt. exista un raport definit. nu însă de 1:1. Emisiunea monetară. în condiţiile obligaţiei de a accepta pe teritoriul propriu moneda emisă în ţările partenere (riscul substituibilităţii monedei). ar fi de notat:  participarea unor ţări cu limbi şi culturi diferite. au existat temeri că unele ţări ar putea „parazita” din punct de vedere monetar ceilalţi parteneri. Uniunea Monetară Latină O uniune monetară în adevăratul sens al cuvântului a fost aceea realizată în 1865 între Franţa. împreună cu ignorarea unor reguli asumate are ca rezultat crearea de tensiuni inflaţioniste în întreg sistemul. ce au determinat apariţia unei prime la schimbul dintr-un metal preţios într-altul pe piaţă faţă de raportul legal rămas neschimbat. inexistenţa unui cadru instituţional supranaţional comun.  lipsa voinţei politice. Printre criticile adresate UML pot fi menţionate:  circulaţia în paralel. Aceste disfuncţionalităţi au fost accentuate de variaţiile înregistrate în secolul al XIX-lea în producţia de aur şi mai apoi de argint. În cazul monedelor din cadrul Euro între 1 ianuarie 1999 şi 31 decembrie 2001. În ceea ce priveşte asemănările Uniunii Monetare Latine cu Uniunea Economică şi Monetară. Istoricul integrării monetare europene 1. Belgia. în aceeaşi zonă monetară a mai multor monede cu putere liberatorie deplină a fost o sursă de instabilitate. monedele Euro de astăzi au o faţă naţională. Raportul în cadrul UML era de 1:1. irevocabil.  monedele emise de fiecare stat menbru al UML aveau aceeaşi dimensiune şi greutate. generând exporturi nete de metal preţios dintr-o ţară într-alta. titlului şi cursului pieselor monetizate de aur şi argint.1. având drept rezultat circula. La fel.  cursurile de schimb între monedele participante erau fixe. adică 1RFR = 1BEF = 1CHF = 1ITL = 1GRD. 5 . având toate caracteristicile identice. în vederea atenuării disfuncţionalităţilor determinate de existenţa bimetalismului aur-argint.CAPITOLUL 1 1. fără să fie pusă în discuţie ideea unei monede unice. În condiţiile unei emisiuni monetare descentralizate. Elveţia şi Italia. Convenţia de la Paris viza armonizarea sistemelor monetare naţionale ale celor patru ţări după modelul francez. UML a fost o uniune monetară a unor state suverane. dar purtând însemne naţionale.

alături de alte state participante la Uniunea Vamală Germană şi a durat până în 1878. pe teritoriul german orientările erau împărţite către două etaloane străine:  thalerul – folosit ca referinţă pentru statele din nord. vereinsmünze. cu valoarea de 2 thaleri.  guldenul – folosit ca referinţă pentru statele din sud. având drept suport despăgubirile de 5 miliarde franci aur primite de la Franţa în urma războiului din 1870.  monede comerciale – folosite în relaţiile cu alte state din sfera uniunii. Reichsbank. progresul pe linia integrării politice conducând la apariţia unei monede unice germane: marca. prevedea că toate monedele emise anterior de statele membre îşi încetează puterea liberatorie. teritoriul german era împărţit în 35 de principate şi 4 oraşe libere. Convenţia stabilea un monometalism argint bazat pe sistemul zecimal şi avea în vedere emisiunea mai multor categorii de monede:  monede principale şi divizionare naţionale – destinate numai circulaţiei interne a ţării emitente.  monede principale cu caracter unional – destinate circulaţiei între ţările semnatare pentru a înlesni comerţul. Dincolo de greutăţile şi denumirile diferite ale monedelor. Uniuniea Monetară Scandinavă 6 . 1. inclusiv Prusia. Legea monetară emisă de Reich în 1871 prevedea trecerea la etalonul aur. fiind la latitudinea fiecărui land. 1. inclusiv Austria. monedă ce se va bucura de un curs legal pe întreg teritoriul german. Acest proces de unificare este desăvârşit în 1876 când este înfiinţată Banca Centrală. din 1873. Unificarea Monetară Germană Unificarea monetară germană începe o dată cu crearea Reich-ului german în 1871. cu excepţia thalerului de argint care beneficiază de un statut aparte până în 1907. Uniunea Monetară Austro-Ungară a fost realizată în baza convenţiei din 1857 dintre Austria şi Prusia. Astfel. fiecare stat membru putând alege dintre cele două unităţi monetare. Este introdusă şi o monedă comună. Tot în urma acestei legi.2. ambele bazate pe etalonul argint. fiecare cu propriul sistem monetar şi vamal.4. sub forma mărcii standardizate. Cea de-a doua lege monetară. thalerul. moment când baterea monedei nu era uniformizată.1. Procesul unificării monetare germane a plecat de la circulaţia unei monede comune.3. Uniunea Monetară Austro-Ungară Istoricul zonei monetare germane este legat de uniunea vamală Zollvereign şi de contextul apariţiei ei. Uniunea vamală Zollvereign din 1834 şi acordul de la Dresda din 1838 simplifică circulaţia monetară. după Congresul de la Viena din 1814 . ce devine unica instituţie emitentă de bancnote.1815. biletele de bancă denominate în alte monede decât marca sunt retrase din circulaţie.

5. iar ponderea bancnotelor era mai mare decât în alte ţări. Acest raport se menţine până în 1944. însă în 1935 guvernul belgian recurge la o devalorizare competitivă cu 28% a francului belgian. Obiectivul acestei uniuni era reducerea costurilor de tranzacţie printr-o armonizare a monedelor. rata de schimb fiind de 1:1. fiscale şi financiare şi a succesului uniunii economice. din 1979 Luxemburg îşi crează propriile reglementări monetare: în 1983 este creat Institutul Monetar Luxemburghez. 7 . în circulaţie se găseau şi monede din argint sau bronz. un sistem de cursuri fixe sau o uniune monetară nu sunt suficiente pentru garantarea cooperării monetare.  Uniunea Monetară Scandinavă a dovedit că bancnotele emise de diferite bănci centrale pot circula într-o zonă comună. În condiţiile actuale. raportul dintre cele două monede devenind 1. În urma Tratatului de la Stockholm din 1872. Unitatea monetară comună a fost aleasă coroana scandinavă. Fiecare dintre experienţele de unificare monetară prezentate are particularităţile sale. fiind facilitată şi de legăturile istorice dintre ţările nordice. Succesul uniunii şi supravieţuirea ei până la abandonarea etalonului aur îşi au explicaţia în asemănările structurale ale celor trei economii. În 1929 francul luxemburghez este definit pe baza parităţii aur a francului belgian. transformat ulterior în bancă centrală independentă. ale trecerii la Euro. când este semnat un tratat între cele două ţări. Uniuniea Monetară Belgo-Luxemburgheză Uniunea Monetară Belgo-Luxemburgheză ia naştere la 25 iulie 1921. Uniunea Monetară Scandinavă este considerată o zonă monetară optimală deoarece preţurile şi salariile erau flexibile. măsură necesară participării sale în sistemul european al băncilor centrale din 1998. Deşi adoptaseră un etalon aur. adică 1 SEK = 1 DKK = 1 NOK. în Uniunea Monetară Scandinavă.Uniunea monetară regională dintre Danemarca. Norvegia şi Suedia a fost realizată treptat. semnat de cele trei ţări. mobilitatea forţei de muncă era considerabilă. când cele două guverne semnează la Londra revenirea la paritatea de 1:1. Uniunea Monetară BelgoLuxemburgheză nu mai este de actualitate. Chiar dacă paritatea între cele două monede se păstrează în continuare. a fost creată Comisia Monetară Scandinavă. 1. cât şi nivelul apropiat al importurilor şi exporturilor reciproce.25 BEF = 1 LUF.  Unificarea monetară germană a arătat că o uniune monetară poate preceda uniunea politică. care a fost o uniune strict metalică. ca şi gradul de deschidere comercială. circulaţia bancnotelor a fost substanţială. Aceste experienţe monetare integraţioniste au demonstrat că o uniune monetară trebuie abordată şi din perspectiva unei uniuni politice reale şi concrete. ele fiind acceptate la paritate de băncile centrale naţionale.  Uniunea Monetară Belgo-Luxemburgheză a arătat punctele tari şi punctele slabe ale unei asocieri monetare între două ţări de dimensiuni diferite. În condiţiile unei independenţe din punct de vedere politic. însă unele aspecte sunt necesare pentru abordarea actualei construcţii monetareuropene:  Uniune Monetară Latină a demonstrat că diverse ţări pot accepta în urma unor acorduri monetare monede emise pe teritoriul altor state. Spre deosebire de UML.

Germania devine una din primele ţari europene ce revine la etalonul aur. împiedicând astfel Regatul Unit să profite de pe urma expansiunii economice mondiale din anii 1925-1929. abandonarea etalonul aur de către Anglia şi îşi devalorizarea cu 30% a lirei sterline conduc la devalorizări în lanţ ale monedelor europene în încercarea de a câştiga cote din piaţă. conferinţa de la Genova (1922) asupra reconstrucţiei economice a Europei căuta să stabilească un sistem monetar internaţional fondat pe etalonul de schimb aur (Gold Exchange Standard). în mare parte din cauza intereselor naţionale. În această situaţie. moştenită din timpul războiului. În 1931. Această politică economică dezastruasă. şi cu o gravă criză a finanţelor publice. Germania şi în 1936. condusă de ministrul de finanţe W. Franţa încearcă în 1928 o stabilizare monetară şi se reîntoarce la etalonul aur. zona franc francez. un dolar să fie echivalentul a 4. într-un pamflet intitulat „Consecinţele economice ale D-lui Churchill”. inflaţia astfel provocată ducând la resorbirea datoriilor.CAPITOLUL 2 Etape premergătoare Uniunii Monetare Europene Criza monetară interbelică După primul război mondial. a fost criticată de Keynes. Caracterul supraevaluat al lirei sterline a redus exporturile engleze. în care fusese suspendată convertibilitatea monedei de hârtie în aur. lira sterlină redevine convertibilă în aur în 1925. • scăderea ratei dobânzilor şi realizarea unei oferte abundente de credit. Noua marcă este garantată în proporţie de 40% prin rezervele de devize şi aur ale băncii centrale. Franţa renunţă definitiv la etalonul aur. la unul de pace. p. În Marea Britanie se dorea susţinerea activităţii bancherilor şi a centrului financiar londonez în detrimentul New-York-ului. monedă ce avea aceeaşi valoare în aur cu a mărcii de dinaintea războiului.25 8 . Editura Institutul European.2 miliarde de mărci. iar mare parte a rezervelor mondiale de aur se aflau în Statele Unite. un opozant al reintroducerii etalonului aur. ceea ce va însemna sfârşitul tentativelor de cooperare. Confruntată cu o inflaţie foarte puternică. ţările europene au întâmpinat mari dificultăţi în ceea ce priveşte trecerea de la un sistem monetar în regim de război. În 1924. 2 Frédéric Teulon. sau prin rezerve în devize. Participanţii doreau ca monedele lor să fie garantate prin aur. Astfel. lumea împăţindu-se în diferite zone monetare: zona dolar. Ţările participante nu ajung însă la un conens. Sistemul monetar internaţional. În Germania. În aceste condiţii. 1997. • eliminarea taxelor vamale. când este creată marca Reichsmark. zona liră sterlină etc. În 1933. Iaşi. hiperinflaţia face ca în 1923. în care ţările europene propun trei soluţii pentru redresarea economică a Europei2: • oprirea prăbuşirii monedelor printr-o reîntoarcere la parităţi stabile. are loc în 1933 la Londra Conferinţă Monetară şi Economică. mecanismele de formare a preţurilor şi veniturilor au fost puternic transformate. Performanţele macroeconomice ale statelor beligerante erau caracterizate de variaţii mari între nivelurile inflaţiei. Churchill. convertibile la rândul lor în aur. extinderea devalorizărilor competitive şi întărirea măsurilor de protecţie unilaterală. la o paritate egală cu cea de dinaintea războiului.

al omenirii. 1996.Touşi. fapt ce va conduce la o sporire a puterii dolarului american. Proiectul britanic avea în centru crearea unei monede universale pe care Keynes o botezase „Bancor”3. cei mai importanţi fiind John Maynard Keynes din partea Marii Britanii şi Harry Dexter White pentru Statele Unite. Cei doi veneau cu câte un proiect al unui plan de redresare economică. în încercarea de a proteja libertatea schimburilor şi pentru a evita prăbuşirea totală a relaţiilor economice internaţionale. Idei contemporane în acţiune. Kiriţescu. El propunea înfiinţarea unei „Uniuni internaţionale de compensaţie” (Clearing Union). Dezacordurile erau legate de natura acestei instituţii şi la modul de apărare a parităţii fixe. care să nu se bazeze pe deflaţie ca înainte de 1914. Proiectul lui Keynes stimula crearea de lichidităţi internaţionale şi favoriza în mod explicit ţările debitoare. Franţa şi Statele Unite semnează un acord tripartit. care aveau ca bază comună următoarele:  adoptarea unui sistem de schimburi fixe. în general. Anglia.  aveau creanţe importante asupra ţărilor cărora le-au furnizat armament în timpul războiului. pentru a sprijini alte ţări membre ce înregistrau deficite ale balanţelor de plăţi şi utilizarea etalonului aur-devize.  crearea unui organism internaţional cu rolul de a acorda împrumuturi ţărilor debitoare ce prezintau dezechilibre temporare ale balanţei de plăţi. au reflectat asupra viitorului economic. cu scopul de a frâna declinul Marii Britanii şi al lirei sterline.96 9 . Proiectul american avea în vedere formarea unui „Fond de stabilizare al Naţiunilor Unite şi Asociate” din contribuţia ţărilor membre. pentru a preveni devalorizările competitive ca urmare a deficitului schimburilor externe. în special. şi monetar. care. După trei săptămâni de discuţii aprinse.  dolarul american era singura monedă care putea juca rolul de prim-plan datorită puterii economice a statului emitent. intuind sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Prin acest acord se reglementau finanţări reciproce pe termen foarte scurt. însă ajustabile în cazul în care se constata un “dezechilibru fundamental” al balanţei de plăţi. Principalele acorduri ale Conferinţei de la Bretton Woods erau următoarele:  instituirea unui sistem de schimburi fixe. 3 Costin C. p. Bucureşti. Participanţii erau oameni politici şi economişti. Editura Enciclopedică. în septembrie 1936. ce şi-au impus punctul de vedere deoarece:  deţineau două treimi din stocul din stocul mondial de aur. comunicatul final a purtat amprenta ideilor emise de Statele Unite. Acordurile de la Bretton Woods În mica localitate Bretton Woods din statul New Hampshire s-au reunit la 1 iulie 1944 reprezentanţii a 45 de state. însărcinată cu schimbul creanţelor bilaterale ale diferitelor ţări membre şi acordarea în mod automat de credite băncilor centrale debitoare.

Planul Marshall şi Organizaţia Europeană de Cooperare Economică În anul 1947. şi anume Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (parte a grupului Băncii Mondiale). menit să înlocuiască vechiul sistem. aur. când a fost desfiinţat. Lipsa de resurse materiale şi financiare de după război a fost accentuată de seceta şi inundaţiile din 1945 şi 1946. Principiile fundamentale ale sistemului monetar internaţional de la Bretton Woods au fost următoarele4:  universalitatea. Soluţia acestei situaţii dezastruase putea fi una din variantele următoare:  o susţinere de cel puţin 5 miliarde de dolari a economiei Europei din partea unei ţări ce putea să-şi permită acest lucru. devize. Idei contemporane în acţiune. Statele Unite erau singura ţară ceşi defineau moneda în raport cu aurul. Kiriţescu. Semnarea Acordurilor de la Bretton Woods a însemnat nu numai consacrarea unor principii după care să se conducă lumea postbelică. ce se dovedise incapabil să asigure ordinea monetară mondială. Europa Occidentală se afla în pragul unei crize economice şi politice. p. Editura Enciclopedică.  convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente internaţionale. Bucureşti.  o planificare socialistă ce viza reducerea puternică a consumului. făcând astfel posibilă creşterea ratei investiţiilor. o monedă trebuie să aibă sprijinul unei economii puternice. 1996. la paritatea de 35$/uncia. poate adera la Fondul Monetar Internaţional şi implicit la sistemului monetar internaţional de la Bretton Woods. obţinute prin depăşirea pozitivă a cotei de participare la Fond a ţării respective faţă de deţinerile efective în moneda naţională a acestei ţări. ci şi instituirea organismelor care să conducă la realizarea acestor principii. creanţe faţă FMI.  fixitatea relativă a participanţilor şi a cursurilor valutare.  marjele de fluctuaţie ale monedelor în raport cu dolarul american sunt de ± 1%. Sistemul monetar de la Bretton Woods a funcţionat cu dificultăţi tot mai greu de învins până la 15 august 1971.  constituirea unui volum de rezerve internaţionale adecvat nevoilor de echilibrare a balanţei de plăţi. fiecare ţară îşi stabileşte valoarea externă a monedei sale în aur sau în funcţie de dolarul american. Pentru a fi puternică. Planul lui Keynes de introducere a “bancor”-ului nu a putut fi realizat din cauza diferenţelor foarte mari între economiile statelor ce urmau să adere la respectiva monedă. Ţările participante la Conferinţa de la Bretton Woods au pus bazele unui nou sistem monetar internaţional. compus din rezerve oficiale.104 10 . reprezentată de faptul că orice stat care acceptă prevederile statutare. 4 Costin C. iar acordurile de la Bretton Woods au consacrat supremaţia politică şi financiară americană şi locul proeminent al dolarului în Sistemul Monetar Internaţional în defavoarea planului britanic şi a lirei sterline. Conferinţa de la Bretton Woods este importantă în procesul evoluţiei către o uniune monetară europeană. deoarece a pus în discuţie crearea unei monede supranaţionale.

secretarul de stat nordamerican George Marshall argumentează necesitatea sprijinirii Europei de către SUA. definită în mod similar dolarului american. Integrarea europeană. Principalele argumente enunţate au fost:  restabilirea unui nivelal activităţii economice cât mai ridicat în Europa era văzută drept o condiţie a relansării economiei americane. Jean Monnet spunea „de la planul Marshall. Uniunea Economică şi Monetară Europeană.18 11 . Iaşi. în donaţii şi împrumuturi. având valoarea cea mai mare în acţiunea ce a condus la ceea ce am ajuns în Unificarea Europei”6. lunar. Membrii fondatori ai OECE au fost 16 ţări: Austria. Nechita. În această perioadă. totalul ajutorului acordat Europei Occidentale de Statele Unite în perioada 1946-1961 a fost de peste 30 miliarde de dolari (din care 13 miliarde numai prin planul Marshall – vezi Anexa nr. la 3 aprilie 1948 are loc iniţierea oficială a planului Marshall. singura ţară cu posibilităţi efective de a acorda ajutorul solicitat. Organizaţia Europeană de Cooperare Economică.  a marcat o nouă eră în relaţiile occidentale şi începutul integrării vesteuropene. Irlanda.  a consolidat alianţele şi structurile economice şi politice occidentale şi a oprt ofensiva comunismului. fiind încurajat de Statele Unite.  a scurtat reconstrucţia şi a grăbit relansarea europeană. însă cel mai important efect pe care l-a avut planul Marshall a fost cel al cooperării intra-europene. Suedia şi Turcia. Norvegia.5 În final. un organism de compensare între ţările europene. 1994. Danemarca.La 5 iulie 1947. Ed. Germania. Marea Britanie. rezultat al comerţului reciproc. o dată cu semnarea de către preşedintele Harry Truman a Legii Asistenţei Externe (Foreign Assistance Act) care sprijină Programul de Recuperare Europeană. Luxemburg. Italia. sprijinul american pentru unirea Europei niciodată nu s-a diminuat. s-a constituit în 16 aprilie 1948 la Paris. Spania. Grecia. 1996.1). p. De cealaltă parte a oceanului. R. interesată de succesul planului Marshall. Astfel. Olanda. la care s-au adăugat SUA şi Canada ca membri asociaţi şi Iugoslavia cu statut de observator. Progresul adus de compensarea pe baze multilaterale a fost binevenit în contextul dorinţei de relansare a schimburilor economice internaţionale. într-un discurs la Universitatea Harvard. p. În cadrul UEP. Ed. Portugalia. Belgia.61 Ion Ignat. menit să liberalizeze traficul de mărfuri şi servicii şi considerat drept o primă formă a cooperării monetare. Bacău. poziţia debitoare sau creditoare multilaterală în UCE a fiecărei ţări participante. Efectele planului Marshall în cei 5 ani de funcţionare au fost următoarele:  crearea premiselor şi cadrului favorabil integrării. mai precis în 1948 este creată Uniunea Europeană de Plăţi. Franţa. Synposion. era lichidată. ce ameninţau sistemul economiei de piaţă din vestul Europei. Ajutorul acordat de către americani a fost sporit de faptul că de la multitudinea de pieţe mici şi separate ale Europei s-a evoluat spre o mai mare libertate de mişcare între componentele sale.  a revigorat economia americană şi i-a consolidat poziţia de lider în lume. Referindu-se la acest lucru.888671 grame aur fin. o agenţie europeană a planului Marshall. pe baza conţinutului în aur: 0.F. Pentru a ţine evidenţa relaţiilor financiar-monetare dintre ţările membre ale UEP a fost creată Unitatea de Cont Europeană (UCE). 5 6 Vasile C.  contracararea intereselor URSS. Deşteptarea. de unde vor veni viitoarele iniţiative de coperare şi integrare europeană.

Aceste ţări doreau să lase povara ajustării pe umerii ţărilor cu excedent bugetar. fiind un obiectiv principal al Uniunii Europene de Plăţi (1948). b) restrângerea limitelor de fluctuaţie între monedele ţărilor membre până se va ajunge la rate de schimb complet fixe sau înlocuirea monedelor naţionale cu o monedă internaţională. Luxemburg. reprezentat de Belgia. c) libera circulaţie a bunurilor.Raportul Werner Ideea creării unei Uniuni Monetare Europene o regăsim înaintea constituirii Comunităţii Economice Europene (realizată în 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma). e) crearea unui Fond European de Cooperare Monetară care să gestioneze rezervele valutare ale Comunităţii Economice Europene şi resursele de sprijin monetar pe termen scurt şi mediu. al Acordului Monetar European (1956) şi al altor numeroase proiecte. PierreWerner a propus un plan de acţiune care viza trecerea la cursuri fixe între ţările Comunităţii Economice Europene. fără ca ultimele să fie capabile să-şi disciplineze politicile economice şi monetare. ce susţineau importanţa disciplinei cursurilor de schimb şi nevoia de consolidare a personalităţii monetare a Comunităţii Economice Europene în întâlnirile internaţionale. propunerile sale concrete referindu-se la: a) armonizarea politicilor fiscale şi financiare. prezentat în decembrie 1970. Astfel. d) centralizarea rezervelor de mijloace de plată internaţionale ale ţărilor membre într-o rezervă comunitară. însă criza ce a urmat devalorizării lirei sterline din 1967 a readus în atenţie necesitatea un sistem ce să asigure stabilitatea monedelor Comunităţii. primul ministru luxemburghez. Stabilitatea monetară de-a lungul anilor 1958-1966 a făcut uitat subiectul Uniunii Monetare Europene. Acest plan a generat aspecte contradictorii referitoare la prima etapă. persoanelor şi capitalului. La întâlnirea la nivel înalt din 1969 de la Haga s-a lansat ideea realizării unei uniuni monetare şi economice europene în două etape: a) o primă etapă de-a lungul a 10 ani. ori să accepte o rată mai mare a inflaţiei. în 1968.  grupul ţărilor „monetariste”. b) o a doua etapă. ţări care se vedeau astfel nevoite ori să finanţeze deficitele altora. între două grupuri de ţări:  grupul ţărilor „economiste”. crearea unei unităţi de cont europene şi a unui Fond Monetar European. reprezenta un compromis între poziţiile mai sus menţionate. Ţările „economiste” încercau de fapt să aducă ratele inflaţiei din alte state la nivelul propriilor rate ale inflaţiei. Astfel. Franţa. în care să se creeze un fond de rezervă european la care vor fi transferate rezervele monetare ale ţărilor membre. Raportul Werner. serviciilor. reprezentat de Germania şi Olanda şi care considerau că armonizarea politicilor naţionale reprezintă o condiţie pentru o mai bună coordonare monetară. care să urmărească armonizarea politicilor economice pe termen scurt şi stabilirea comună a obiectivelor pe termen mediu. 12 . statele membre cu excedente în balanţa de plăţi nu vor fi nevoite să finanţeze ţările cu balanţe deficitare.

Principiile care stau la baza realizării Uniunii Economice și Monetare și care constituie o componentă principală a obiectivelor Uniunii sunt: Sistemul economiei de piață sau al concurenței este liber acolo unde piețele sunt deschise. Stabilitatea monetară este garantată de o dezvoltare ritmică a economiei. Libertatea deplină a mișcării capitalurilor și o perfectă integrare a pieței financiare. g) consultarea sistematică şi permanentă între ţări în principalele probleme economice. și în final.      f) supravegherea comunitară a acoperirii deficitelor bugetare. o monedă unică. financiare şi monetare. Finanțe publice puternice și sănătoase în toate statele membre. Fragilitatea compromisului şi decizia preşedintelui Nixon din 1971 de a sista convertibilitatea în aur a dolarului american au făcut uitat obiectivul Uniuni Monetare Europene. Stabilitate irevocabilă în ceea ce privește cursul de schimb. 13 . Existența unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă și a stabilității sociale.

în sensul creşterii numărului de personal. Integrarea României în Uniunea Monetară Europeană Economia românească avansează astăzi în direcţia cea bună iar ultimele rezultate ne permit să privim viitorul cu mai mult optimism. cu un aport sporit de valoare adăugată. .revigorarea producţiei interne şi în special a industriei prelucrătoare. . . a monedei naţionale. creşterea economică a României a atins nivelul de 5. care îşi va face simţit efectul şi în creşterea serviciilor .sporirea ratei investiţiilor şi atragerea capitalului străin . . au fost stabilite ca următoarele : .I. astfel încât să nu afecteze competitivitatea externă a producţiei naţionale .3%.modificarea structurii exporturilor româneşti în favoarea produselor cu grad superior de prelucrare şi cu valoarea adăugată mai ridicată . . în direcţia realizării obiectivelor menţionate. în condiţiile măririi ritmului productivităţii muncii . obiectivele fundamentale. . compatibile cu principiile.dezvoltarea unui mediu de afaceri funcţional şi atractiv .aprecierea moderată. respective o evoluţie a acestora strict legată de performanţele economice . în regim de flotare controlată.B. .promovarea unei politici a veniturilor care să susţină procesul de dezinflaţie. au fost următoarele : . În ceea ce priveşte programul macroeconomic de preaderare. conform programului propus de guvernul actual. această evoluţie mentinandu-se si în anii viitori.îmbunătăţirea semnificativă şi generalizată a standardului de viaţă al cetăţenilor României. .1. În 2001. capabilă să facă faţă presiunii concurenţiale din partea UE.crearea unei economii de piaţă funcţionale. . .accelerarea reformei structurale a economiei şi accelerarea procesului de privatizare.consolidarea procesului de dezinflaţie .îmbunătăţirea structurii cererii totale. .îmbunătăţirea stabilităţii sistemului financiar şi bancar .CAPITOLUL 3 3. normele. mecanismele. care să asigure condiţiile aderării României . în raport cu creşterea productivităţii muncii. . instituţiile şi politicile Uniunii Europene. ca urmare a unei dinamici superioare a formării brute de capital fix. ale politicilor macroeconomice. Principalele opţiuni strategice. . comparativ cu cea a consumului final . Programul Economic de Preaderare. pentru perioada 2003 –2006. adoptat de Guvern în luna octombrie a anului trecut precum şi elementele sale de actualizare din anul 2002 reprezintă instrumentele de planificare şi implementare a politicilor necesare pentru transforma economia României într-o economie de piaţă viabilă. 14 .îmbunătăţirea utilizării resurselor de muncă.creşterea reală şi durabilă a P.

2 + 7.0 + 1.stimularea exporturilor.0 + 11.9 + 4.creşterea producţiei de bunuri şi servicii . sprijinite prin perfecţionarea cadrului legislativ şi prin definirea unor pachete de oferte complete de investiţii .8 +4.. în condiţiile reducerii continue a ratei inflaţiei .0 + 3.0 +4.) Rata şomajului (% p.6 + 8.creşterea fluxului de capital străin şi a colaborării economice internaţionale.1 + 3.9 + 10. în domeniul disciplinei financiare. .2 + 2.5 +5.îmbunătăţirea proporţionalităţii între diversele preţuri din economie.8 + 3.3 4.1 + 6. .5 15 .0 8.progrese semnificative în cadrul reformei structurale.5 + 4.2 +6.4 + 7.5 + 9.9 2006 + 5.6 9.diminuarea inflaţiei .3 2005 + 5. Obiectivele ţintă.0 + 11. .creşterea consumului intern . . stabilite pentru perioada 2003 – 2006 au determinat următoarea evoluţie a principalilor indicatori macroeconomici : Evoluţia programată a principalilor indicatori macroeconomici.8 + 9. aceste obiective şi strategii pot fi sintetizate în următoarele direcţii de acţiune a principalelor politici economice: .1 + 4.a.0 + 1.0 8.1 + 8.) Cererea internă (ritm anual %) din care : Consum individual efectiv al gospodăriilor populaţiei (ritm anual %) Consum colectiv al administraţiilor publice (ritm anual %) Formarea brută de capital fix (ritm anual %) 2003 + 5.7 +3.1 +4.5 + 6.4 14 8.7 7.5 + 9. în perioada 2003 – 2006: AN INDICATOR Produs intern brut (ritm anual %) Producţia industrială (ritm anual %) Producţia agricolă (ritm anual %) Export FOB (ritm anual %) Import CIF (ritm anual %) Inflaţia (% p. .1 +4.a.0 7.6 + 4.stimularea proceselor de economisire şi investiţii .7 2004 + 5.0 +5. .0 + 1. În concluzie.4 + 5.

a unui pachet minim de politici. Avantajele și dezavantajele integrării României în UME Integrarea europeană. cu privire la integrarea unei economii naţionale în zona euro. costuri. tehnici. la scara Uniunii. oportunităţi. Din această perspectivă.Sursa : Raportul Ministerului Finanţelor Publice privind perspective macroeconomice în perioada 2004 – 2006 3. dintre România şi Statele Membre au o mare posibilitate de intensificare. al căror număr va fi. o posibilă abordare a categoriilor: avantaje. constituite în şocuri ce nu ar avea posibilitatea să fie preîntâmpinate sau absorbite în absenţa unificării. dimensionat în funcţie de amplitudinea şi intensitatea relaţiilor din economia reală. fie că sunt privite din perspectivă macroeconomică sau din cea micoreconomică pot fi diminuate prin măsuri şi politici de pregătire a mediilor ţintă ce tind să intre într-un nou stadiu al integrării. în sensul obţinerii unui grad cât mai ridicat de neutralizare sau reducere a efectelor costurilor şi dezavantajelor de către acelea corespunzătoare oportunităţilor şi avantajelor. de obicei mult mai riguros. la nivelul macroeconomic. dezavantaje. la acest capitol problematic se poate face referire la un exemplu real şi actual pentru România şi anume: -în contextul apropierii de momentul aderării (prin mecanisme deja cunoscute. ar putea avea următoarele puncte de reper: -privind fenomenul integrării pe termen lung. creşterea investiţiilor europene în România. la nivelul statelor membre.2. din punctul de vedere al condiţiilor şi de asemenea este recomandabil ca. cu necesitate şi integrarea sa în uniunea monetară. al gestionării acestor măsuri şi politici. ar da naştere implicit şi la surse a unor dezechilibre macroeconomice. pentru asigurarea echilibrului macroeconomic. ca şi acelea ale integrării monetare. a unei economii naţionale. moneda unică europeană fiind doar una dintre componentele viitorului pachet de instrumente ce vor fi utilizate. în mod strict. în general. cel puţin din punctul 16 . la nivelul macrosistemului. să fie stabilită o corespondenţă. întotdeauna. -costurile integrării economice. presupune. integrarea economică europeană ar fi lipsită de sens fără realizarea şi a integrării monetare tocmai datorită faptului că interrelaţiile economice. cum sunt: reducerea până la anulare a barierelor tarifare în comerţul reciproc cu Statele Membre. intensificarea cooperării economice dintre România şi Statele Membre şi altele) relaţiile comerciale şi economice. instrumente şi măsuri.

însă. între România şi Statele Membre. să întrunească toate condiţiile de rigurozitate prevăzute de legislaţia comunitară şi valabile pe tot teritoriul Uniunii Europene.în condiţiile în care administratorii macroeconomici ai programelor de pregătire pentru aderare şi mediile ţintă înţeleg necesitatea şi miza unei realizării unei cooperarări perfecte.în condiţiile în care nu va exista un optimum al asimilării valorilor europene de către mediul de afaceri românesc creşterea numărului de segmente de piaţă europeană. privind în perspectivă. încă. induc obligaţia.. stat membru al Uniunii Europene. schimburile economice. va fi incertă. pentru produsele româneşti. cu alte cuvinte.E. sub aspect practic. a condiţiilor specifice pieţei unice. tendinţei teoretice de dezvoltare a relaţiilor economice dintre România şi Statele Membre i se opune realitatea practică a stadiului. pentru piaţa unică. în avans şi cu caracter de exerciţiu. încă insuficient. acest actual exerciţiu va da rezultate ce vor reprezenta premisele unei evoluţii foarte bune a economiei româneşti în sistemul comunitar. . chiar dacă. România nu este.teoretic de vedere. participanţilor români. deja existente. 17 . tocmai această discrepanţă este obiectivul principal asociat politicilor de pregătire pentru aderare la U. de pregătire a ofertei comerciale româneşti. . la momentul actual. situaţia descrisă are următoarele caracteristici: la momentul actual se poate spune că reprezintă un avantaj cert pentru întreaga economie naţională prin generarea.

" Adoptarea monedei unice în Europa reprezintă poate cea mai temerară încercare din toate timpurile a unui grup numeros şi divers de state suverane de a capta câştigurile de eficienţă rezultate din folosirea unei monede comune". pe baza căruia să putem oferi un verdict pertinent în cazul uniunii monetare europene. ci o adevărată provocare căreia europenii au ştiut şi au reuşit să-i facă faţă. care să favorizeze înţelegerea corectă a fenomenului discutat şi a implicaţiilor acestuia.CONCLUZII Integrarea monetară europeană reprezintă un proces ce a surescitat interesul europenilor încă din anii 1800. nu există un punct de vedere unitar asupra semnificaţiei naşterii euro. mai puţin evidentă. Deşi multe din slăbiciunile evidenţiate fac dovada unei intuiţii corecte. Procesul integrării monetare europene a dat naştere la un imens volum de literatură dedicat condiţiilor. datorită specificului activităţilor. Această abordare. dezacordurile persistente sunt cauzate de modul diferit de a privi integrarea monetară europeană. care se reflectă cu generozitate în textele economice academice. 18 . Această declaraţie este elocventă pentru ceea ce am putea numi perspectiva utilitaristă asupra uniunii monetare europene. Cu atât mai mult în domeniul economic. incongruenţa dintre zona euro şi zona monetară optimă etc. Semnificaţia istorică a euro este aceea de a construi o economie bipolară în lume”. neclaritatea politicii Băncii Centrale Europene. Analiza mea îşi propune să suplinească acest neajuns şi să situeze edificarea UME într-o perspectivă mai amplă. avantajelor şi dezavantajelor monedei unice europene. Deşi unii ar putea pune neînţelegerile pe seama complexităţii fenomenului discutat. mai puternică şi mai viabilă ca oricând. Nu reprezintă doar un simplu proces istoric. Observatorii au punctat numeroase deficienţe în constucţia Uniunii Monetare Europene. Europa a răspuns tendinţei de globalizare din ultimii ani cu o nouă identitate. precum absenţa coordonării politicilor fiscale în cadrul uniunii. Integrarea monetară a fost şi continuă să fie în mare parte legată de integrarea economică şi politică. lipseşte încă o analiză comprehensivă a unificării monetare. sintetizată în următoarele cuvinte: "Introducerea euro nu este economică în nici un fel. efectelor. este concurată de perspectiva politică. Într-o lume în continuă schimbare. în opinia mea. În ciuda eforturilor analiştilor. una supranaţională. nevoia de unitate şi stabilitate a devenit imperios necesară în toate domeniile.

Kiriţescu Costin C. 4. Idei contemporane în acţiune . 1996. Nechita Vasile. Teulon Frédéric. Iaşi. 2. Turliuc Vasile. Bacău. 19 . Institutul European. Iaşi. Ignat Ion. Bucureşti. Sistemul monetar internaţional .Editura Deşteptarea. 5. Integrarea Monetară Europeană .ro 1. 6. Integrarea europeană .Editura Enciclopedică.curs. Politici monetare-Editura Polirom.exonline.Bibliografie *** www. Iaşi.Ed.Ed. Nițu Adrian.. 1997. Uniunea Economică şi Monetară Europeană . Synposion. 3. 2002. 1994. 1996.