UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” din ARAD FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE Specializarea: Administrarea Financiar-Contabilă a Întreprinderii

REFERAT LA POLITICI FINANCIARE ȘI MONETARE Istoricul Uniunii Monetare Europene

COORDONATOR Ș TIINȚ IFIC: Conf.univ.dr.Niţu Adrian

MASTERAND: Petrișor Ornela Anamaria

ARAD

.............6 1...................................................12 CAPITOLUL 3 3................................1......................7 CAPITOLUL 2 2.........................................2012 CUPRINS INTRODUCERE................................................... Uniunea Monetară Austro-Ungară...... Uniuniea Monetară Scandinavă............................................................ Etape premergătoare Uniunii Monetare Europene...............................19 2 ....8 2..........2.........................8 2...........................................................................................................................4..1.......10 2.............................................................................................................................................................. Raportul Werner.. Uniuniea Monetară Belgo-Luxemburgheză...................................................3 CAPITOLUL 1 1.........................................................................5.1.............. Istoricul integrării monetare europene........3..................................6 1.............. Uniunea Monetară Latină.......5 1........................................................3... Integrarea României în Uniunea Monetară Europeană. Unificarea Monetară Germană..................4.........................18 BIBLIOGRAFIE........ Planul Marshall şi Organizaţia Europeană de Cooperare Economică.14 3................................. Avantajele și dezavantajele integrării României în UME………………………16 CONCLUZII.............................. Acordurile de la Bretton Woods..............................................................2....................................................6 1....5 1.... Criza monetară interbelică............................2.......9 2.

Privită ca o etapă superioară a integrării multinaţionale. să surmonteze fragmentarea actuală a pieţei interne şi deci să-şi intărească poziţia faţă de concurenţa internaţională. ele trebuie căutate.liberalizarea fluxurilor de capital . anterior. Stadiul de Uniune economică şi monetară. după caz. Analizand obiectivele ce stau la baza realizării Uniunii Economice şi Monetare. Uniunea economică şi monetară este rezultatul adâncirii. Lucrarea prezintă atăt aspecte teoretice cât şi practice în ceea cepriveşte Uniunea Economică şi Monetară. în timp ce. deşi în cazul Uniunii Europene. dar şi costurile foarte mari şi totodată trebuie să se realizeze asigurări impotriva riscurilor fluctuaţiei monetare mai ales în condiţiile actuale de criză economică care afecteazăşi România. de o natură şi consistenţă diferită faţă de formele tradiţionale de grupare a intereselor de natură economică şi socială la scară societală În prezent. Uniunea economică şi monetară este mai degrabă asociată cu piaţa internă unică. în construcţie. Uniunea Europeană se află în faza de construcţie a Uniunii conomice şi monetare. timp în care s-au prezentat diferite 3 . care presupune eliminarea cursului de schimb şi aplicarea unei politici monetare comune conduce la diminuarea unor costuri şi riscuri care. De-a lungul timpului. Şi pentru România trebuie conştientizat faptul că o monedă europeană unică permite.monedă unică . cel de-al doilea curent şi-a făcut simţită prezenţa în special după perioade de războaie. Europa a fost marcată de două curente geo-politice opuse: unul de confruntare şi celălalt de unire.INTRODUCERE „Europa are nevoie de o naţionalitate europeană” (Victor Hugo) Este totul atât de incert atunci când vorbim de monedă şi de economie în general.Trebuie eliminate incertitudinea. a intensificării integrării şi presupune: . drept pentru care consider că proiectul Uniunea Economică şi Monetară aduce un plus de cunoaştere la ceea ce înseamnă integrare economică şi monetară. să genereze distorsiuni în funcţionarea pieţei agricole comune sau să nu permită politicii industriale o dezvoltare unitară care să conducă spre o piaţă comună în domeniu.politică monetară comună . piaţă comună etc. in primul rând. Uniunea Europeană reprezintă un spaţiu economico-social şi politic.un sistem instituţional care să coordoneze şi administreze politica monetară Condiţia de bază pentru crearea şi funcţionarea unei forme integrative de tipul uniunii economice şi monetare o constituie existenţa unei pieţe comune a bunurilor şi serviciilor.strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor membre . Acest proces de integrare economică şi monetară a necesitat parcurgerea multor ani. când accentul se punea pe refacere şi relansare. au putut să accentueze sau. Manifestarea primului curent a avut efecte dintre cele mai nefaste pentru viaţa economică şi socială a statelor. in egală măsură in interiorul fiecărei ţări şi acest lucru se poate realiza dacă se implementează aceste informaţii celor care se specializează in diverse domenii de activitate. să împiedice interpenetrarea pieţelor de capital.

p. 1996. Integrarea europeană. Printre primele repere istorice în favoarea ideii de uniune europeană pot fi menţionate următoarele:  1814: contele francez Claude Saint Simon avea în vedere o construcţie europeană pe baza alianţei dintre Franţa şi Anglia.propuneri şi proiecte de uniune europeană.  1848: scriitorul francez Victor Hugo vorbea la Congresul de pace de la Paris despre conceptul de „Statele Unite ale Europei”1. 1 Vasile Nechita. Editura Deşteptarea.55 4 . Bacău. el fiind şi cel căruia i se atribuie noţiunile de „Comunitate Europeană” şi de „Parlament European”.

nu însă de 1:1. Uniunea Monetară Latină O uniune monetară în adevăratul sens al cuvântului a fost aceea realizată în 1865 între Franţa. fără să fie pusă în discuţie ideea unei monede unice. Elveţia şi Italia. titlului şi cursului pieselor monetizate de aur şi argint. ce au determinat apariţia unei prime la schimbul dintr-un metal preţios într-altul pe piaţă faţă de raportul legal rămas neschimbat. eterogene din punct de vedere economic. dar purtând însemne naţionale. ar fi de notat:  participarea unor ţări cu limbi şi culturi diferite. având toate caracteristicile identice. în aceeaşi zonă monetară a mai multor monede cu putere liberatorie deplină a fost o sursă de instabilitate. În cazul monedelor din cadrul Euro între 1 ianuarie 1999 şi 31 decembrie 2001. la iniţiativa lui Napoleon al III-lea.1.  cursurile de schimb între monedele participante erau fixe. Obiectivul principal al Uniunii Monetare Latine îl constituia o stare de uniformizare a greutăţii. Convenţia de la Paris viza armonizarea sistemelor monetare naţionale ale celor patru ţări după modelul francez. astfel încât să poată fi posibilă circulaţia liberă a monedelor dintr-o ţară membră în ţările partenere. având drept rezultat circulaţia liberă la cursul legal a monedelor unui stat pe teritoriul celuilalt. monedele Euro de astăzi au o faţă naţională. Printre criticile adresate UML pot fi menţionate:  circulaţia în paralel. în vederea atenuării disfuncţionalităţilor determinate de existenţa bimetalismului aur-argint.  monedele emise de fiecare stat menbru al UML aveau aceeaşi dimensiune şi greutate. Belgia. Aceste disfuncţionalităţi au fost accentuate de variaţiile înregistrate în secolul al XIX-lea în producţia de aur şi mai apoi de argint.CAPITOLUL 1 1. În ceea ce priveşte asemănările Uniunii Monetare Latine cu Uniunea Economică şi Monetară. adică 1RFR = 1BEF = 1CHF = 1ITL = 1GRD. 5 . În condiţiile unei emisiuni monetare descentralizate. UML a fost o uniune monetară a unor state suverane. în condiţiile obligaţiei de a accepta pe teritoriul propriu moneda emisă în ţările partenere (riscul substituibilităţii monedei). irevocabil. exista un raport definit. strict necesar şi a unei strategii monetare comune au determinat imposibilitatea adaptării masei monetare în circulaţie dintr-o ţară. generând exporturi nete de metal preţios dintr-o ţară într-alta. La fel. Raportul în cadrul UML era de 1:1. Emisiunea monetară.  lipsa voinţei politice. inexistenţa unui cadru instituţional supranaţional comun. având drept rezultat circula. Istoricul integrării monetare europene 1. au existat temeri că unele ţări ar putea „parazita” din punct de vedere monetar ceilalţi parteneri. împreună cu ignorarea unor reguli asumate are ca rezultat crearea de tensiuni inflaţioniste în întreg sistemul.

Uniunea Monetară Austro-Ungară a fost realizată în baza convenţiei din 1857 dintre Austria şi Prusia.  guldenul – folosit ca referinţă pentru statele din sud. Tot în urma acestei legi. Reichsbank. fiecare stat membru putând alege dintre cele două unităţi monetare. ce devine unica instituţie emitentă de bancnote.2. Astfel. Unificarea Monetară Germană Unificarea monetară germană începe o dată cu crearea Reich-ului german în 1871. Convenţia stabilea un monometalism argint bazat pe sistemul zecimal şi avea în vedere emisiunea mai multor categorii de monede:  monede principale şi divizionare naţionale – destinate numai circulaţiei interne a ţării emitente.1. după Congresul de la Viena din 1814 . 1. având drept suport despăgubirile de 5 miliarde franci aur primite de la Franţa în urma războiului din 1870. Procesul unificării monetare germane a plecat de la circulaţia unei monede comune. inclusiv Austria. pe teritoriul german orientările erau împărţite către două etaloane străine:  thalerul – folosit ca referinţă pentru statele din nord. Cea de-a doua lege monetară. inclusiv Prusia. Dincolo de greutăţile şi denumirile diferite ale monedelor. 1.1815.  monede principale cu caracter unional – destinate circulaţiei între ţările semnatare pentru a înlesni comerţul. din 1873. Uniunea vamală Zollvereign din 1834 şi acordul de la Dresda din 1838 simplifică circulaţia monetară. sub forma mărcii standardizate. fiecare cu propriul sistem monetar şi vamal. thalerul. Uniuniea Monetară Scandinavă 6 . monedă ce se va bucura de un curs legal pe întreg teritoriul german. moment când baterea monedei nu era uniformizată. ambele bazate pe etalonul argint. Acest proces de unificare este desăvârşit în 1876 când este înfiinţată Banca Centrală.3. fiind la latitudinea fiecărui land. vereinsmünze. alături de alte state participante la Uniunea Vamală Germană şi a durat până în 1878. prevedea că toate monedele emise anterior de statele membre îşi încetează puterea liberatorie.  monede comerciale – folosite în relaţiile cu alte state din sfera uniunii. teritoriul german era împărţit în 35 de principate şi 4 oraşe libere. progresul pe linia integrării politice conducând la apariţia unei monede unice germane: marca. cu excepţia thalerului de argint care beneficiază de un statut aparte până în 1907. biletele de bancă denominate în alte monede decât marca sunt retrase din circulaţie.4. Legea monetară emisă de Reich în 1871 prevedea trecerea la etalonul aur. Este introdusă şi o monedă comună. cu valoarea de 2 thaleri. Uniunea Monetară Austro-Ungară Istoricul zonei monetare germane este legat de uniunea vamală Zollvereign şi de contextul apariţiei ei.

circulaţia bancnotelor a fost substanţială. a fost creată Comisia Monetară Scandinavă. care a fost o uniune strict metalică. rata de schimb fiind de 1:1. însă unele aspecte sunt necesare pentru abordarea actualei construcţii monetareuropene:  Uniune Monetară Latină a demonstrat că diverse ţări pot accepta în urma unor acorduri monetare monede emise pe teritoriul altor state.  Unificarea monetară germană a arătat că o uniune monetară poate preceda uniunea politică. transformat ulterior în bancă centrală independentă. Aceste experienţe monetare integraţioniste au demonstrat că o uniune monetară trebuie abordată şi din perspectiva unei uniuni politice reale şi concrete. fiind facilitată şi de legăturile istorice dintre ţările nordice. din 1979 Luxemburg îşi crează propriile reglementări monetare: în 1983 este creat Institutul Monetar Luxemburghez. Uniuniea Monetară Belgo-Luxemburgheză Uniunea Monetară Belgo-Luxemburgheză ia naştere la 25 iulie 1921. în circulaţie se găseau şi monede din argint sau bronz. fiscale şi financiare şi a succesului uniunii economice. În 1929 francul luxemburghez este definit pe baza parităţii aur a francului belgian. adică 1 SEK = 1 DKK = 1 NOK. ele fiind acceptate la paritate de băncile centrale naţionale. iar ponderea bancnotelor era mai mare decât în alte ţări. 1. Norvegia şi Suedia a fost realizată treptat. Succesul uniunii şi supravieţuirea ei până la abandonarea etalonului aur îşi au explicaţia în asemănările structurale ale celor trei economii. când este semnat un tratat între cele două ţări. ale trecerii la Euro. ca şi gradul de deschidere comercială. când cele două guverne semnează la Londra revenirea la paritatea de 1:1. mobilitatea forţei de muncă era considerabilă. Fiecare dintre experienţele de unificare monetară prezentate are particularităţile sale.25 BEF = 1 LUF. În urma Tratatului de la Stockholm din 1872.5. raportul dintre cele două monede devenind 1. măsură necesară participării sale în sistemul european al băncilor centrale din 1998.Uniunea monetară regională dintre Danemarca. Chiar dacă paritatea între cele două monede se păstrează în continuare. Obiectivul acestei uniuni era reducerea costurilor de tranzacţie printr-o armonizare a monedelor. Acest raport se menţine până în 1944. Unitatea monetară comună a fost aleasă coroana scandinavă. Uniunea Monetară Scandinavă este considerată o zonă monetară optimală deoarece preţurile şi salariile erau flexibile. Deşi adoptaseră un etalon aur. În condiţiile actuale.  Uniunea Monetară Belgo-Luxemburgheză a arătat punctele tari şi punctele slabe ale unei asocieri monetare între două ţări de dimensiuni diferite.  Uniunea Monetară Scandinavă a dovedit că bancnotele emise de diferite bănci centrale pot circula într-o zonă comună. un sistem de cursuri fixe sau o uniune monetară nu sunt suficiente pentru garantarea cooperării monetare. în Uniunea Monetară Scandinavă. semnat de cele trei ţări. cât şi nivelul apropiat al importurilor şi exporturilor reciproce. însă în 1935 guvernul belgian recurge la o devalorizare competitivă cu 28% a francului belgian. 7 . Spre deosebire de UML. În condiţiile unei independenţe din punct de vedere politic. Uniunea Monetară BelgoLuxemburgheză nu mai este de actualitate.

Noua marcă este garantată în proporţie de 40% prin rezervele de devize şi aur ale băncii centrale. În Germania. într-un pamflet intitulat „Consecinţele economice ale D-lui Churchill”. În Marea Britanie se dorea susţinerea activităţii bancherilor şi a centrului financiar londonez în detrimentul New-York-ului. când este creată marca Reichsmark. Participanţii doreau ca monedele lor să fie garantate prin aur. Franţa renunţă definitiv la etalonul aur. în care ţările europene propun trei soluţii pentru redresarea economică a Europei2: • oprirea prăbuşirii monedelor printr-o reîntoarcere la parităţi stabile. la o paritate egală cu cea de dinaintea războiului. un opozant al reintroducerii etalonului aur. Astfel. Churchill. Editura Institutul European. ceea ce va însemna sfârşitul tentativelor de cooperare. Iaşi. zona franc francez. inflaţia astfel provocată ducând la resorbirea datoriilor. lumea împăţindu-se în diferite zone monetare: zona dolar. Germania devine una din primele ţari europene ce revine la etalonul aur. În 1933. a fost criticată de Keynes. 1997. 2 Frédéric Teulon. monedă ce avea aceeaşi valoare în aur cu a mărcii de dinaintea războiului. hiperinflaţia face ca în 1923. la unul de pace. convertibile la rândul lor în aur. Această politică economică dezastruasă. În această situaţie. moştenită din timpul războiului. şi cu o gravă criză a finanţelor publice.25 8 . • eliminarea taxelor vamale. conferinţa de la Genova (1922) asupra reconstrucţiei economice a Europei căuta să stabilească un sistem monetar internaţional fondat pe etalonul de schimb aur (Gold Exchange Standard). are loc în 1933 la Londra Conferinţă Monetară şi Economică. în mare parte din cauza intereselor naţionale. În 1924. • scăderea ratei dobânzilor şi realizarea unei oferte abundente de credit. iar mare parte a rezervelor mondiale de aur se aflau în Statele Unite. În 1931.2 miliarde de mărci. un dolar să fie echivalentul a 4. Performanţele macroeconomice ale statelor beligerante erau caracterizate de variaţii mari între nivelurile inflaţiei. mecanismele de formare a preţurilor şi veniturilor au fost puternic transformate. zona liră sterlină etc. În aceste condiţii. Sistemul monetar internaţional. Caracterul supraevaluat al lirei sterline a redus exporturile engleze.CAPITOLUL 2 Etape premergătoare Uniunii Monetare Europene Criza monetară interbelică După primul război mondial. condusă de ministrul de finanţe W. p. împiedicând astfel Regatul Unit să profite de pe urma expansiunii economice mondiale din anii 1925-1929. Ţările participante nu ajung însă la un conens. Franţa încearcă în 1928 o stabilizare monetară şi se reîntoarce la etalonul aur. ţările europene au întâmpinat mari dificultăţi în ceea ce priveşte trecerea de la un sistem monetar în regim de război. Germania şi în 1936. Confruntată cu o inflaţie foarte puternică. lira sterlină redevine convertibilă în aur în 1925. abandonarea etalonul aur de către Anglia şi îşi devalorizarea cu 30% a lirei sterline conduc la devalorizări în lanţ ale monedelor europene în încercarea de a câştiga cote din piaţă. sau prin rezerve în devize. extinderea devalorizărilor competitive şi întărirea măsurilor de protecţie unilaterală. în care fusese suspendată convertibilitatea monedei de hârtie în aur.

pentru a sprijini alte ţări membre ce înregistrau deficite ale balanţelor de plăţi şi utilizarea etalonului aur-devize. care aveau ca bază comună următoarele:  adoptarea unui sistem de schimburi fixe. în septembrie 1936. Kiriţescu. care. Dezacordurile erau legate de natura acestei instituţii şi la modul de apărare a parităţii fixe. Proiectul american avea în vedere formarea unui „Fond de stabilizare al Naţiunilor Unite şi Asociate” din contribuţia ţărilor membre. Acordurile de la Bretton Woods În mica localitate Bretton Woods din statul New Hampshire s-au reunit la 1 iulie 1944 reprezentanţii a 45 de state. Bucureşti. care să nu se bazeze pe deflaţie ca înainte de 1914. al omenirii. intuind sfârşitul celui de-al doilea război mondial.96 9 . Prin acest acord se reglementau finanţări reciproce pe termen foarte scurt.Touşi. fapt ce va conduce la o sporire a puterii dolarului american. în general. însărcinată cu schimbul creanţelor bilaterale ale diferitelor ţări membre şi acordarea în mod automat de credite băncilor centrale debitoare. comunicatul final a purtat amprenta ideilor emise de Statele Unite. 1996. în încercarea de a proteja libertatea schimburilor şi pentru a evita prăbuşirea totală a relaţiilor economice internaţionale. Participanţii erau oameni politici şi economişti. Cei doi veneau cu câte un proiect al unui plan de redresare economică. în special. cu scopul de a frâna declinul Marii Britanii şi al lirei sterline. 3 Costin C.  crearea unui organism internaţional cu rolul de a acorda împrumuturi ţărilor debitoare ce prezintau dezechilibre temporare ale balanţei de plăţi. şi monetar. ce şi-au impus punctul de vedere deoarece:  deţineau două treimi din stocul din stocul mondial de aur. Idei contemporane în acţiune. După trei săptămâni de discuţii aprinse. El propunea înfiinţarea unei „Uniuni internaţionale de compensaţie” (Clearing Union). însă ajustabile în cazul în care se constata un “dezechilibru fundamental” al balanţei de plăţi. Principalele acorduri ale Conferinţei de la Bretton Woods erau următoarele:  instituirea unui sistem de schimburi fixe. Proiectul lui Keynes stimula crearea de lichidităţi internaţionale şi favoriza în mod explicit ţările debitoare. pentru a preveni devalorizările competitive ca urmare a deficitului schimburilor externe. Editura Enciclopedică. au reflectat asupra viitorului economic. cei mai importanţi fiind John Maynard Keynes din partea Marii Britanii şi Harry Dexter White pentru Statele Unite. Proiectul britanic avea în centru crearea unei monede universale pe care Keynes o botezase „Bancor”3. Franţa şi Statele Unite semnează un acord tripartit.  aveau creanţe importante asupra ţărilor cărora le-au furnizat armament în timpul războiului. p. Anglia.  dolarul american era singura monedă care putea juca rolul de prim-plan datorită puterii economice a statului emitent.

compus din rezerve oficiale. 4 Costin C. creanţe faţă FMI. Soluţia acestei situaţii dezastruase putea fi una din variantele următoare:  o susţinere de cel puţin 5 miliarde de dolari a economiei Europei din partea unei ţări ce putea să-şi permită acest lucru. Planul Marshall şi Organizaţia Europeană de Cooperare Economică În anul 1947. Conferinţa de la Bretton Woods este importantă în procesul evoluţiei către o uniune monetară europeană. aur. Planul lui Keynes de introducere a “bancor”-ului nu a putut fi realizat din cauza diferenţelor foarte mari între economiile statelor ce urmau să adere la respectiva monedă. când a fost desfiinţat. menit să înlocuiască vechiul sistem. iar acordurile de la Bretton Woods au consacrat supremaţia politică şi financiară americană şi locul proeminent al dolarului în Sistemul Monetar Internaţional în defavoarea planului britanic şi a lirei sterline. Kiriţescu. fiecare ţară îşi stabileşte valoarea externă a monedei sale în aur sau în funcţie de dolarul american. Semnarea Acordurilor de la Bretton Woods a însemnat nu numai consacrarea unor principii după care să se conducă lumea postbelică. la paritatea de 35$/uncia. o monedă trebuie să aibă sprijinul unei economii puternice. şi anume Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (parte a grupului Băncii Mondiale). poate adera la Fondul Monetar Internaţional şi implicit la sistemului monetar internaţional de la Bretton Woods. devize. Pentru a fi puternică.  constituirea unui volum de rezerve internaţionale adecvat nevoilor de echilibrare a balanţei de plăţi.  marjele de fluctuaţie ale monedelor în raport cu dolarul american sunt de ± 1%. Statele Unite erau singura ţară ceşi defineau moneda în raport cu aurul.104 10 . ci şi instituirea organismelor care să conducă la realizarea acestor principii. ce se dovedise incapabil să asigure ordinea monetară mondială.  fixitatea relativă a participanţilor şi a cursurilor valutare. 1996. Editura Enciclopedică. deoarece a pus în discuţie crearea unei monede supranaţionale. reprezentată de faptul că orice stat care acceptă prevederile statutare. Sistemul monetar de la Bretton Woods a funcţionat cu dificultăţi tot mai greu de învins până la 15 august 1971. Bucureşti. Lipsa de resurse materiale şi financiare de după război a fost accentuată de seceta şi inundaţiile din 1945 şi 1946. obţinute prin depăşirea pozitivă a cotei de participare la Fond a ţării respective faţă de deţinerile efective în moneda naţională a acestei ţări. Europa Occidentală se afla în pragul unei crize economice şi politice. p. făcând astfel posibilă creşterea ratei investiţiilor. Idei contemporane în acţiune.  o planificare socialistă ce viza reducerea puternică a consumului. Principiile fundamentale ale sistemului monetar internaţional de la Bretton Woods au fost următoarele4:  universalitatea.  convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente internaţionale. Ţările participante la Conferinţa de la Bretton Woods au pus bazele unui nou sistem monetar internaţional.

 a marcat o nouă eră în relaţiile occidentale şi începutul integrării vesteuropene. Portugalia. rezultat al comerţului reciproc. Astfel. sprijinul american pentru unirea Europei niciodată nu s-a diminuat. o dată cu semnarea de către preşedintele Harry Truman a Legii Asistenţei Externe (Foreign Assistance Act) care sprijină Programul de Recuperare Europeană. Olanda. Progresul adus de compensarea pe baze multilaterale a fost binevenit în contextul dorinţei de relansare a schimburilor economice internaţionale.5 În final.1). Jean Monnet spunea „de la planul Marshall. era lichidată. Italia. s-a constituit în 16 aprilie 1948 la Paris. Uniunea Economică şi Monetară Europeană.  a consolidat alianţele şi structurile economice şi politice occidentale şi a oprt ofensiva comunismului. Germania. Nechita. totalul ajutorului acordat Europei Occidentale de Statele Unite în perioada 1946-1961 a fost de peste 30 miliarde de dolari (din care 13 miliarde numai prin planul Marshall – vezi Anexa nr. Bacău.  a scurtat reconstrucţia şi a grăbit relansarea europeană. fiind încurajat de Statele Unite. Franţa. În cadrul UEP. o agenţie europeană a planului Marshall. Spania. însă cel mai important efect pe care l-a avut planul Marshall a fost cel al cooperării intra-europene. Referindu-se la acest lucru. Principalele argumente enunţate au fost:  restabilirea unui nivelal activităţii economice cât mai ridicat în Europa era văzută drept o condiţie a relansării economiei americane. având valoarea cea mai mare în acţiunea ce a condus la ceea ce am ajuns în Unificarea Europei”6. 5 6 Vasile C. într-un discurs la Universitatea Harvard. Efectele planului Marshall în cei 5 ani de funcţionare au fost următoarele:  crearea premiselor şi cadrului favorabil integrării.  contracararea intereselor URSS. p. Pentru a ţine evidenţa relaţiilor financiar-monetare dintre ţările membre ale UEP a fost creată Unitatea de Cont Europeană (UCE). Marea Britanie.888671 grame aur fin. 1996.  a revigorat economia americană şi i-a consolidat poziţia de lider în lume. în donaţii şi împrumuturi. mai precis în 1948 este creată Uniunea Europeană de Plăţi. lunar. De cealaltă parte a oceanului. singura ţară cu posibilităţi efective de a acorda ajutorul solicitat.F. Ed. Norvegia.61 Ion Ignat. Ajutorul acordat de către americani a fost sporit de faptul că de la multitudinea de pieţe mici şi separate ale Europei s-a evoluat spre o mai mare libertate de mişcare între componentele sale. Ed. Suedia şi Turcia. Grecia. Deşteptarea. Organizaţia Europeană de Cooperare Economică. Danemarca. Synposion. 1994. de unde vor veni viitoarele iniţiative de coperare şi integrare europeană. la 3 aprilie 1948 are loc iniţierea oficială a planului Marshall. secretarul de stat nordamerican George Marshall argumentează necesitatea sprijinirii Europei de către SUA. Membrii fondatori ai OECE au fost 16 ţări: Austria. definită în mod similar dolarului american. În această perioadă. interesată de succesul planului Marshall. pe baza conţinutului în aur: 0.La 5 iulie 1947. R. Irlanda. Iaşi. un organism de compensare între ţările europene. Luxemburg.18 11 . menit să liberalizeze traficul de mărfuri şi servicii şi considerat drept o primă formă a cooperării monetare. poziţia debitoare sau creditoare multilaterală în UCE a fiecărei ţări participante. ce ameninţau sistemul economiei de piaţă din vestul Europei. p. Integrarea europeană. Belgia. la care s-au adăugat SUA şi Canada ca membri asociaţi şi Iugoslavia cu statut de observator.

12 . c) libera circulaţie a bunurilor. care să urmărească armonizarea politicilor economice pe termen scurt şi stabilirea comună a obiectivelor pe termen mediu. serviciilor. b) restrângerea limitelor de fluctuaţie între monedele ţărilor membre până se va ajunge la rate de schimb complet fixe sau înlocuirea monedelor naţionale cu o monedă internaţională. b) o a doua etapă. statele membre cu excedente în balanţa de plăţi nu vor fi nevoite să finanţeze ţările cu balanţe deficitare. persoanelor şi capitalului. Stabilitatea monetară de-a lungul anilor 1958-1966 a făcut uitat subiectul Uniunii Monetare Europene. PierreWerner a propus un plan de acţiune care viza trecerea la cursuri fixe între ţările Comunităţii Economice Europene. Luxemburg. în 1968. în care să se creeze un fond de rezervă european la care vor fi transferate rezervele monetare ale ţărilor membre. propunerile sale concrete referindu-se la: a) armonizarea politicilor fiscale şi financiare. ţări care se vedeau astfel nevoite ori să finanţeze deficitele altora. Astfel. Aceste ţări doreau să lase povara ajustării pe umerii ţărilor cu excedent bugetar. al Acordului Monetar European (1956) şi al altor numeroase proiecte. crearea unei unităţi de cont europene şi a unui Fond Monetar European. d) centralizarea rezervelor de mijloace de plată internaţionale ale ţărilor membre într-o rezervă comunitară. fără ca ultimele să fie capabile să-şi disciplineze politicile economice şi monetare. reprezenta un compromis între poziţiile mai sus menţionate. ori să accepte o rată mai mare a inflaţiei.  grupul ţărilor „monetariste”.Raportul Werner Ideea creării unei Uniuni Monetare Europene o regăsim înaintea constituirii Comunităţii Economice Europene (realizată în 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma). reprezentat de Germania şi Olanda şi care considerau că armonizarea politicilor naţionale reprezintă o condiţie pentru o mai bună coordonare monetară. prezentat în decembrie 1970. e) crearea unui Fond European de Cooperare Monetară care să gestioneze rezervele valutare ale Comunităţii Economice Europene şi resursele de sprijin monetar pe termen scurt şi mediu. La întâlnirea la nivel înalt din 1969 de la Haga s-a lansat ideea realizării unei uniuni monetare şi economice europene în două etape: a) o primă etapă de-a lungul a 10 ani. reprezentat de Belgia. fiind un obiectiv principal al Uniunii Europene de Plăţi (1948). primul ministru luxemburghez. ce susţineau importanţa disciplinei cursurilor de schimb şi nevoia de consolidare a personalităţii monetare a Comunităţii Economice Europene în întâlnirile internaţionale. între două grupuri de ţări:  grupul ţărilor „economiste”. Franţa. însă criza ce a urmat devalorizării lirei sterline din 1967 a readus în atenţie necesitatea un sistem ce să asigure stabilitatea monedelor Comunităţii. Ţările „economiste” încercau de fapt să aducă ratele inflaţiei din alte state la nivelul propriilor rate ale inflaţiei. Astfel. Raportul Werner. Acest plan a generat aspecte contradictorii referitoare la prima etapă.

Libertatea deplină a mișcării capitalurilor și o perfectă integrare a pieței financiare. Principiile care stau la baza realizării Uniunii Economice și Monetare și care constituie o componentă principală a obiectivelor Uniunii sunt: Sistemul economiei de piață sau al concurenței este liber acolo unde piețele sunt deschise.      f) supravegherea comunitară a acoperirii deficitelor bugetare. g) consultarea sistematică şi permanentă între ţări în principalele probleme economice. o monedă unică. și în final. Finanțe publice puternice și sănătoase în toate statele membre. 13 . Existența unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă și a stabilității sociale. Fragilitatea compromisului şi decizia preşedintelui Nixon din 1971 de a sista convertibilitatea în aur a dolarului american au făcut uitat obiectivul Uniuni Monetare Europene. Stabilitate irevocabilă în ceea ce privește cursul de schimb. financiare şi monetare. Stabilitatea monetară este garantată de o dezvoltare ritmică a economiei.

CAPITOLUL 3 3. adoptat de Guvern în luna octombrie a anului trecut precum şi elementele sale de actualizare din anul 2002 reprezintă instrumentele de planificare şi implementare a politicilor necesare pentru transforma economia României într-o economie de piaţă viabilă. capabilă să facă faţă presiunii concurenţiale din partea UE. . .îmbunătăţirea stabilităţii sistemului financiar şi bancar .revigorarea producţiei interne şi în special a industriei prelucrătoare.creşterea reală şi durabilă a P. ale politicilor macroeconomice. a monedei naţionale.3%.crearea unei economii de piaţă funcţionale. Integrarea României în Uniunea Monetară Europeană Economia românească avansează astăzi în direcţia cea bună iar ultimele rezultate ne permit să privim viitorul cu mai mult optimism. normele. creşterea economică a României a atins nivelul de 5.promovarea unei politici a veniturilor care să susţină procesul de dezinflaţie. .sporirea ratei investiţiilor şi atragerea capitalului străin . În 2001.1. respective o evoluţie a acestora strict legată de performanţele economice . astfel încât să nu afecteze competitivitatea externă a producţiei naţionale . Principalele opţiuni strategice. instituţiile şi politicile Uniunii Europene. cu un aport sporit de valoare adăugată. această evoluţie mentinandu-se si în anii viitori.aprecierea moderată. pentru perioada 2003 –2006.accelerarea reformei structurale a economiei şi accelerarea procesului de privatizare.B. . Programul Economic de Preaderare.îmbunătăţirea semnificativă şi generalizată a standardului de viaţă al cetăţenilor României.modificarea structurii exporturilor româneşti în favoarea produselor cu grad superior de prelucrare şi cu valoarea adăugată mai ridicată . care îşi va face simţit efectul şi în creşterea serviciilor . .îmbunătăţirea structurii cererii totale. în raport cu creşterea productivităţii muncii. ca urmare a unei dinamici superioare a formării brute de capital fix. . . care să asigure condiţiile aderării României . . comparativ cu cea a consumului final . au fost stabilite ca următoarele : . mecanismele.I. obiectivele fundamentale. în direcţia realizării obiectivelor menţionate. . 14 . au fost următoarele : . În ceea ce priveşte programul macroeconomic de preaderare. . . în sensul creşterii numărului de personal.consolidarea procesului de dezinflaţie . în condiţiile măririi ritmului productivităţii muncii .îmbunătăţirea utilizării resurselor de muncă.dezvoltarea unui mediu de afaceri funcţional şi atractiv . în regim de flotare controlată. compatibile cu principiile. . . conform programului propus de guvernul actual.

2 + 2.9 + 10.progrese semnificative în cadrul reformei structurale.0 + 11. .8 +4.8 + 9.2 +6.8 + 3. În concluzie.creşterea fluxului de capital străin şi a colaborării economice internaţionale.0 +4.6 9.diminuarea inflaţiei .stimularea proceselor de economisire şi investiţii . .) Cererea internă (ritm anual %) din care : Consum individual efectiv al gospodăriilor populaţiei (ritm anual %) Consum colectiv al administraţiilor publice (ritm anual %) Formarea brută de capital fix (ritm anual %) 2003 + 5.9 + 4.4 14 8.a.a.1 + 6.5 + 4.stimularea exporturilor. Obiectivele ţintă.0 8. .1 +4.0 8.9 2006 + 5.6 + 4.7 7.1 + 8.4 + 5. .3 2005 + 5.creşterea producţiei de bunuri şi servicii . .7 +3.5 +5.1 +4.0 + 1.7 2004 + 5.1 + 3.îmbunătăţirea proporţionalităţii între diversele preţuri din economie.1 + 4.0 +5..0 + 1. în domeniul disciplinei financiare.5 + 9.4 + 7.3 4.0 7.) Rata şomajului (% p.5 15 .0 + 1.creşterea consumului intern . stabilite pentru perioada 2003 – 2006 au determinat următoarea evoluţie a principalilor indicatori macroeconomici : Evoluţia programată a principalilor indicatori macroeconomici. aceste obiective şi strategii pot fi sintetizate în următoarele direcţii de acţiune a principalelor politici economice: .2 + 7.6 + 8. în perioada 2003 – 2006: AN INDICATOR Produs intern brut (ritm anual %) Producţia industrială (ritm anual %) Producţia agricolă (ritm anual %) Export FOB (ritm anual %) Import CIF (ritm anual %) Inflaţia (% p.5 + 6. în condiţiile reducerii continue a ratei inflaţiei .0 + 11. sprijinite prin perfecţionarea cadrului legislativ şi prin definirea unor pachete de oferte complete de investiţii .0 + 3. .5 + 9.

oportunităţi. Din această perspectivă. presupune. la scara Uniunii. de obicei mult mai riguros. al gestionării acestor măsuri şi politici. din punctul de vedere al condiţiilor şi de asemenea este recomandabil ca. în general. fie că sunt privite din perspectivă macroeconomică sau din cea micoreconomică pot fi diminuate prin măsuri şi politici de pregătire a mediilor ţintă ce tind să intre într-un nou stadiu al integrării. cel puţin din punctul 16 . dezavantaje. o posibilă abordare a categoriilor: avantaje. ar da naştere implicit şi la surse a unor dezechilibre macroeconomice. la nivelul macrosistemului. pentru asigurarea echilibrului macroeconomic. cu necesitate şi integrarea sa în uniunea monetară. tehnici. ca şi acelea ale integrării monetare.2.Sursa : Raportul Ministerului Finanţelor Publice privind perspective macroeconomice în perioada 2004 – 2006 3. la nivelul macroeconomic. moneda unică europeană fiind doar una dintre componentele viitorului pachet de instrumente ce vor fi utilizate. întotdeauna. integrarea economică europeană ar fi lipsită de sens fără realizarea şi a integrării monetare tocmai datorită faptului că interrelaţiile economice. costuri. dintre România şi Statele Membre au o mare posibilitate de intensificare. Avantajele și dezavantajele integrării României în UME Integrarea europeană. creşterea investiţiilor europene în România. cum sunt: reducerea până la anulare a barierelor tarifare în comerţul reciproc cu Statele Membre. constituite în şocuri ce nu ar avea posibilitatea să fie preîntâmpinate sau absorbite în absenţa unificării. intensificarea cooperării economice dintre România şi Statele Membre şi altele) relaţiile comerciale şi economice. cu privire la integrarea unei economii naţionale în zona euro. ar putea avea următoarele puncte de reper: -privind fenomenul integrării pe termen lung. la nivelul statelor membre. -costurile integrării economice. a unui pachet minim de politici. să fie stabilită o corespondenţă. instrumente şi măsuri. în sensul obţinerii unui grad cât mai ridicat de neutralizare sau reducere a efectelor costurilor şi dezavantajelor de către acelea corespunzătoare oportunităţilor şi avantajelor. dimensionat în funcţie de amplitudinea şi intensitatea relaţiilor din economia reală. al căror număr va fi. în mod strict. la acest capitol problematic se poate face referire la un exemplu real şi actual pentru România şi anume: -în contextul apropierii de momentul aderării (prin mecanisme deja cunoscute. a unei economii naţionale.

. a condiţiilor specifice pieţei unice. tendinţei teoretice de dezvoltare a relaţiilor economice dintre România şi Statele Membre i se opune realitatea practică a stadiului. induc obligaţia. pentru produsele româneşti. privind în perspectivă.în condiţiile în care administratorii macroeconomici ai programelor de pregătire pentru aderare şi mediile ţintă înţeleg necesitatea şi miza unei realizării unei cooperarări perfecte. . să întrunească toate condiţiile de rigurozitate prevăzute de legislaţia comunitară şi valabile pe tot teritoriul Uniunii Europene. chiar dacă. acest actual exerciţiu va da rezultate ce vor reprezenta premisele unei evoluţii foarte bune a economiei româneşti în sistemul comunitar. în avans şi cu caracter de exerciţiu.teoretic de vedere. deja existente. . însă. 17 . România nu este.E. stat membru al Uniunii Europene. încă.în condiţiile în care nu va exista un optimum al asimilării valorilor europene de către mediul de afaceri românesc creşterea numărului de segmente de piaţă europeană. încă insuficient. tocmai această discrepanţă este obiectivul principal asociat politicilor de pregătire pentru aderare la U. va fi incertă. sub aspect practic. de pregătire a ofertei comerciale româneşti. situaţia descrisă are următoarele caracteristici: la momentul actual se poate spune că reprezintă un avantaj cert pentru întreaga economie naţională prin generarea. pentru piaţa unică. schimburile economice. participanţilor români. la momentul actual. între România şi Statele Membre. cu alte cuvinte.

Integrarea monetară a fost şi continuă să fie în mare parte legată de integrarea economică şi politică. avantajelor şi dezavantajelor monedei unice europene. Procesul integrării monetare europene a dat naştere la un imens volum de literatură dedicat condiţiilor. neclaritatea politicii Băncii Centrale Europene. Această abordare. ci o adevărată provocare căreia europenii au ştiut şi au reuşit să-i facă faţă. Într-o lume în continuă schimbare. Analiza mea îşi propune să suplinească acest neajuns şi să situeze edificarea UME într-o perspectivă mai amplă. 18 . care se reflectă cu generozitate în textele economice academice. Semnificaţia istorică a euro este aceea de a construi o economie bipolară în lume”. mai puternică şi mai viabilă ca oricând. Observatorii au punctat numeroase deficienţe în constucţia Uniunii Monetare Europene. efectelor. Această declaraţie este elocventă pentru ceea ce am putea numi perspectiva utilitaristă asupra uniunii monetare europene. Deşi multe din slăbiciunile evidenţiate fac dovada unei intuiţii corecte. sintetizată în următoarele cuvinte: "Introducerea euro nu este economică în nici un fel. nu există un punct de vedere unitar asupra semnificaţiei naşterii euro. În ciuda eforturilor analiştilor." Adoptarea monedei unice în Europa reprezintă poate cea mai temerară încercare din toate timpurile a unui grup numeros şi divers de state suverane de a capta câştigurile de eficienţă rezultate din folosirea unei monede comune". pe baza căruia să putem oferi un verdict pertinent în cazul uniunii monetare europene.CONCLUZII Integrarea monetară europeană reprezintă un proces ce a surescitat interesul europenilor încă din anii 1800. Deşi unii ar putea pune neînţelegerile pe seama complexităţii fenomenului discutat. Europa a răspuns tendinţei de globalizare din ultimii ani cu o nouă identitate. mai puţin evidentă. Cu atât mai mult în domeniul economic. dezacordurile persistente sunt cauzate de modul diferit de a privi integrarea monetară europeană. nevoia de unitate şi stabilitate a devenit imperios necesară în toate domeniile. este concurată de perspectiva politică. una supranaţională. incongruenţa dintre zona euro şi zona monetară optimă etc. datorită specificului activităţilor. care să favorizeze înţelegerea corectă a fenomenului discutat şi a implicaţiilor acestuia. în opinia mea. precum absenţa coordonării politicilor fiscale în cadrul uniunii. lipseşte încă o analiză comprehensivă a unificării monetare. Nu reprezintă doar un simplu proces istoric.

Institutul European. 2002.curs.Editura Deşteptarea. 4. 1996. 6. Synposion. 5.Bibliografie *** www. Idei contemporane în acţiune . 2.Ed. Politici monetare-Editura Polirom. Integrarea europeană . Bucureşti. Iaşi. Uniunea Economică şi Monetară Europeană . 1997.ro 1. Iaşi. Teulon Frédéric. Kiriţescu Costin C. Ignat Ion. Nechita Vasile. Iaşi. Nițu Adrian.. Bacău.exonline. 1994. Turliuc Vasile.Editura Enciclopedică. 19 .Ed. Integrarea Monetară Europeană . Sistemul monetar internaţional . 1996. 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful